Planul strategic al Ministerului Sanatatii pentru perioada 2008-2010

PLANUL STRATEGIC AL MINISTERULUI SANATATII PUBLICE2008 - 2010

             I.      MANDAT Ministerul Sănătăţii Publice aplică strategia şi politica Guvernului în domeniul

asigurării sănătăţii populaţiei şi răspunde de realizarea reformei în sectorul sanitar. Ministerul Sănătăţii Publice organizează, coordonează, îndrumă activităţile pentru asigurarea sănătăţii populaţiei şi acţionează pentru prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează sănătăţii.          II.      VIZIUNE

Ministerul Sanatatii Publice urmareste imbunatatirea starii de sanatate a populatiei si  realizarea un sistem de sanatate modern si eficient, compatibil cu sistemele de sanatate din Uniunea Europeana, pus permanent in slujba cetateanului.       III.      VALORI COMUNE

-         respectarea dreptului la ocrotirea sanatatii populatiei;-         garantarea calitatii si sigurantei actului medical;-         cresterea rolului serviciilor preventive;-         asigurarea accesibilitatii la servicii, -         respectarea dreptului la libera alegere si a egalitatii de sanse;-         aprecierea competentelor profesionale si incurajarea dezvoltarii lor;-         transparenta decizionala.

        IV.      ANALIZA MEDIULUI INTERN Conducerea Ministerului Sănătăţii Publice se exercită de către ministrul sănătăţii

publice este ajutat de 3 secretari de stat, un subsecretar de stat, un secretar general şi de un secretar general adjunct.

În conformitate cu prevederile HG 548/2007 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, în componenţa Ministerului Sănătăţii Publice se regăsesc 10 structuri care funcţionează la rang de direcţie generală sau direcţie, după cum urmează: Direcţia generală organizare, resurse umane, dezvoltare profesională şi salarizare, Direcţia juridică, Direcţia farmaceutică, Direcţia generală politici, strategii şi managementul calităţii în sănătate, Autoritatea de sănătate publică, Inspecţia sanitară de stat, Agenţia naţională de programe, Direcţia logistică, administrativ, relaţii publice şi mass-media, Direcţia generală buget şi credite externe şi Direcţia generală relaţii externe şi afaceri europene.

La nivelul fiecărei structuri în parte, conducerea este asigurată de către un director general sau un director care reprezintă instituţia atât în relaţiile intraistituţionale, cât şi în relaţiile interinstituţionale şi cu terţii. Structurile pot fi organizate pe compartimente/servicii sau compartimente şi servicii.

Statul de funcţii al Ministerului Sănătăţii Publice prevede un număr total de 285 de posturi din care:

-         221 posturi de funcţionari publici;-         31 posturi cu contract individual de muncă;-         28 posturi personal pe cabinetele demnitarilor;-         5 posturi demnitari din care 1 post ministru, 3 posturi de secretari de stat şi un

post de subsecretar de stat.De asemenea, dintr-un număr de 192 de posturi, 53 sunt ocupate de către bărbaţi

şi 139 de către femei.

În Ministerul Sănătăţii Publice există 157 angajaţi şi demnitari cu studii superioare şi 39 cu studii medii (la fiecare dintre cele două categorii s-a luat în considerare persoana întrucât există şi posturi ocupate cu jumătate de normă)

Ministerul Sănătăţii Publice deţine în teritoriu, la nivelul fiecărui judeţ, servicii publice deconcentrate cu personalitate juridică ce poartă denumirea de autorităţi de sănătate publică.

Autorităţile de sănătate publică care pun în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează şi implementează acţiuni locale de sănătate publică.

În autorităţile de sănătate publică există un număr de 3907 de funcţionari publici, 1833,5 personal cu contract individual de muncă, precum şi un număr de 276 de posturi vacante.        Institutele sau centrele de sănătate publică sunt instituţii publice regionale sau naţionale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, şi care coordonează tehnic şi metodologic activitatea de specialitate în domeniul fundamentării, elaborării şi implementării strategiilor privitoare la prevenirea îmbolnăvirilor, controlul bolilor transmisibile şi netransmisibile şi a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice, la nivel naţional şi/sau regional.

Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice sunt instituţii publice cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Sănătăţii Publice.

Unităţile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii Publice sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta.Puncte tari Puncte slabe

- existenta unor specialisti competenti - grade diferite de competenta tehnica pentru persoane cu acelasi nivel de salarizare

- existenta unui procent important de personal tanar, capabil sa se formeze in spiritul noilor exigente survenite prin aplicarea principiilor de reforma prevazute in Legea nr. 95/2006

- deficiente in asumarea responsabilitatilor

- disponibilitate de a lucra peste orele de program

- motivatie intrinseca scazuta, datorita slabei capacitati de diferentiere intre persoanele cu productivitate diferita

- personal cu pregatire in domenii diferite (atat in domeniul medical cat si in alte domenii inrudite sau complementare), ceea ce creste capacitatea de rezolvare a unor problematici complexe

- un climat organizational care nu favorizeaza munca in echipa

  - slaba capacitate de monitorizare a modului de indeplinire a sarcinilor atat la nivel individual, cat si intre departamente

  - lipsa de continuitate in alocarea sarcinilor  - lipsa unui plan de cariera pentru angajati si a

unei politici coerente de pregatire si mentinere a personalului

  - detine numeroase institutii in coordonare/subordonare

  - lipsa unuisistem informational integrat           V.      ANALIZA MEDIULUI EXTERN

În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Sănătăţii Publice colaborează atât cu foruri internaţionale ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii, instituţii europene, Banca Mondială, Fondul Global etc. ), cât şi cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţii publice de specialitate din ţară, cu organizaţiile profesionale (Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România), cu mediul de afaceri din ţară şi străinătate, cu asociaţiile legal constituite ale pacienţilor, în particular şi cu societatea civilă, în general.

Oportunitati Amenintari- sanatatea este un domeniu cu impact social major, care poate furniza argumente pentru adoptarea unor politici

- creşterea nivelului de informare a pacienţilor, concomitent cu progresul si diversificarea tehnologiilor diagnostice si terapeutice  vor conduce la creşterea aşteptărilor acestora şi, implicit, la o creştere a cererii de serviicii medicale complexe; sistemul de sănătate trebuie să dispună de mecanisme care să asigure direcţionarea resurselor financiare în virtutea principiului eficienţei

- aderarea la UE impune adoptarea unor standarde si recomandari care au ca finalitate cresterea eficientei si calitatii

- libertatea de circulatie a persoanelor si a serviciilor da posibilitatea utilizatorilor sa ia contact cu furnizori de servicii din diferite tari si sa isi modifice asteptarile

- statutul de membru UE deschide noi posibilitati de finantare pe proiecte din fonduri europene

- dezvoltarea sistemului privat constituie un mediu concurential pentru sistemul public

- interesul autoritatilor administratiei publice locale de a prelua o parte din responsabilitatile MSP

- libera circulatie a persoanelor si facilitatile create dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana pentru ocuparea de locuri de munca induc riscul migrarii personalului de specialitate, mai ales a celui inalt calificat si performant

  - imbatranirea populatiei si migrarea fortei de munca tinere

  - cresterea costurilor colaterale induse fie prin acoperirea tratamentului unor boli rare, dar foarte grave, fie datorita politicilor practicate de unii distribuitori de medicamente

  - lipsa de pregatire specifica in domeniul sanitar la nivelul administratiilor locale

         VI.      PRIORITĂŢI PE TERMEN MEDIU -         realizarea efectivă a accesului egal al cetăţenilor la îngrijirile sanitare de

bază-         creşterea calităţii vieţii, prin îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei actului

medical-         apropierea de indicatorii de sănătate şi demografici ai ţărilor civilizate, în

acelaşi timp cu scăderea patologiei specifice ţărilor subdezvoltate 

     VII.       DIRECŢII DE ACTIVITATEA. Cresterea accesibilitatii la serviciile medicale

Situatia actuala:

Starea de sănătate a populaţiei este determinată de accesul la sănătate, pe de o parte, şi de accesul la servicii de sănătate, pe de altă parte.

Accesul la sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de sănătate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori socio-culturali.

Accesul la îngrijiri de sănătate este influenţat aproape în totalitate de organizarea sistemului sanitar. 

Accesibilitatea la servicii de îngrijire medicală este determinata de convergenţa dintre oferta şi cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reală a facilităţilor de îngrijiri comparativ cu cererea bazată pe nevoia reală pentru sănătate. Disparităţile în accesul la îngrijiri apar din cel puţin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzând costurile directe suportate de populaţie (co-plăţi, costuri legate de tratamente şi spitalizare) precum şi cele indirecte (cost transport, timpi de aşteptare); aşezare geografică inadecvată a facilităţilor de îngrijiri; calitatea inegală a serviciilor de acelaşi tip.

În România sunt evidenţiabile toate cele patru tipuri de inechităţi în accesul la serviciile de îngrijiri, ceea ce determină inechităţi în starea de sănătate a diferitelor grupuri de populaţie, a unor comunităţi din diferite zone geografice şi a grupurilor defavorizate economic. Aceste disparităţi se manifestă prin indicatori de bază ai stării de sănătate modeşti (speranţa de viaţă la naştere, mortalitatea infantilă, mortalitatea generală pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viaţă în stare de sănătate) dar şi prin nivelul scăzut de informare privind factorii de risc şi de protecţie pentru sănătate sau sistemul de îngrijiri de sănătate şi pachetul de servicii de bază din România.

Sistemul de sanatate din Romania este de tip asigurări sociale si are ca scop asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.In consecinta, accesibilitatea la serviciile medicale constituie o preocupare continua la Nivelul Ministerului Sanatatii Publice.

Pentru evaluarea accesibilitatii, au fost analizati indicatori de proximitate care să identifice eventuale grupe populaţionale şi sau zone geografice dezavantajate in privinta accesului la servicii, pentru care ar trebui dezvoltate politici ţintite. Factorii determinanţi care influenţează gradul de accesibilitate al populaţiei la serviciile de sănătate sunt in general reprezentati de: nivelul sărăciei, şomajul, ocupaţia, mediul de rezidenţă, statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de acoperire cu personal medical.            Nivelul saraciei

Raportul Naţional al Dezvoltării Umane 2003-2005 pentru România (UNDP) menţionează existenţa unor enclave caracterizate de un index al dezvoltării umane (IDU) scăzut care se situează în cele mai multe cazuri în zonele greu accesibile ale judeţelor, departe de reţeaua principală de şosele. Satele cele mai sărace (cu IDU foarte scăzut) sunt de obicei izolate faţă de drumurile modernizate sau faţă de oraşe, având chiar un rol marginal în cadrul comunelor de care aparţin. Acelaşi raport pune în evidenţă inegalitatea dintre mediul urban şi rural în ceea ce priveşte rata de sărăcie (13.8% şi respectiv 38%) şi rata de sărăcie severă (3.8% şi respectiv 13.9%) în anul 2003. Exista numeroase discrepanţe intre diferitele categorii ocupaţionale în ceea ce priveşte ponderea populaţiei aflate sub limita sărăciei: agricultorii (51%), şomerii (39%), lucrătorii pe cont propriu (37%), pensionarii (20%), ceea ce indica potenţiale grupe populaţionale dezavantajate, care trebuie vizate de politici de imbunatatire a accesului. In profil teritorial, in România Regiunea 1 de dezvoltare N-E şi Regiunea 3

S sunt zonele cu cel mai scăzut IDU (0.756 pentru ambele regiuni) şi cu cel mai mic PIB (PPP) (4400 USD, respectiv 4900 USD) în anul 2002.

 Statutul de asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate

Raportul de activitate pe anul 2005 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate menţionează că la 30 septembrie 2005, în mediul urban gradul de cuprindere în sistemul de asigurări era de 96.08%, iar în cel rural de 89.25%.

Populaţia arondată localităţilor din mediul rural fără medici de familie era de 145110 locuitori, reprezentând 1.48 % din totalul populaţiei din mediul rural din care:

85616 – populaţie înscrisă pe listele medicilor de familie din localităţi învecinate

35135 – populaţie asistată de cadre medii din dispensarele medicale care, datorită lipsei unui medic nu s-au putut constitui în cabinete medicale organizate conform OG nr. 124/1998, şi care rămân în structura unităţilor sanitare cu paturi la care sunt arondate.

24359 – populaţie neasistată nici de cadre medii Gradul de acoperire cu personal medicalAnalize recente au relevat ca exista inegalităţi regionale marcate în acoperirea

populaţiei cu personal medical. Astfel, numărul de locuitori care revin la un medic în rural este de peste 6 ori mai mare decât în urban, pentru 2005. Cele mai defavorizate regiuni sunt Sud şi Sud-Est (773, respectiv 655 locuitori/1 medic) In regiunea de Nord-Est se inregistreaza cea mai slab acoperită cu medici în mediul rural (2778 locuitori/1 medic). De asemenea, numărul de asistente comunitare este total insuficient, la o asistentă comunitară revenind 26265 de persoane. In mediul rural există 98 de localităţi fără medic.OBIECTIVE GENERALE SI SPECIFICE:Obiectiv general 1. Implementarea de programe nationale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor populationale vulnerabileObiective specifice:

a)      dezvoltarea capacitatii de reactie rapida la amenintarile la adresa sanatatii

Ameninţarea de sănătate înseamnă apariţia unui eveniment care poate afecta sănătatea grupurilor populaţionale umane, se poate răspândi internaţional sau prezintă un pericol direct şi sever, indiferent de natura sa (biologică, chimică sau nucleară), sursa sau modul de apariţie (accidental sau deliberat).Reacţia rapidă va avea următoarele funcţii:

notificare verificare evaluare de risc comunicare de risc management de risc coordonarea răspunsului rapid monitorizarea şi evaluarea acţiunii

Structura sistemului de reacţie rapidă a MSP se va adresa preponderent agenţilor biologici şi se va suprapune pe structura deja existentă de supraveghere şi răspuns a reţelei de boli transmisibile, incluzând laboratoarele de microbiologie. Ea va conţine departamentele de epidemiologie din ASPJ-uri, ISP-uri, CPCBT, ASP-MSP şi în plus

structurile de sănătate publică din punctele de frontieră, porturile şi aeroporturile desemnate în urma intrării în vigoare şi a implementării RSI 2005 în România. Sistemul de reacţie rapidă în faţa ameninţărilor de sănătate va trebui să fie funcţional 24 de ore/zi, şapte zile/săptămână, în tot timpul anului.Notificarea: fiecare structură judeţeană va notifica coordonatorului sistemului, prin mijloacele de comunicare cele mai eficiente de care dispune, în 24 de ore de la evaluarea informaţiilor de sănătate publică, orice eveniment apărut pe teritoriul său ce poate constitui o urgenţă de sănătate publică, cât şi orice măsură de sănătate luată pentru a răspunde evenimentelor. Dacă ameninţarea de sănătate va fi de competenţa altor instituţii ale statului, coordonatorul naţional le va comunica acestora imediat.Verificarea: coordonatorul naţional poate cere autorităţii judeţene să verifice rapoartele care provin din alte surse în afara notificării, a unor evenimente ce pot constitui o urgenţă de sănătate publică bănuite a se produce pe teritoriul său.Fiecare autoritate judeţeană, la cererea coordonatorului, va verifica şi furniza:

a)                 în 24 de ore, un prim răspuns sau un aviz de primire a cererii;b)                 în 24 de ore, informaţiile de sănătate publică disponibile privind

evenimentele vizate în cerere.Componentele de evaluare, comunicare şi management al riscului se realizează, după caz, la nivel local, regional sau naţional.Pentru răspuns rapid se vor alcătui echipe regionale şi, după caz, se vor suplimenta cu personal desemnat din structurile naţionale. Monitorizarea se realizează regional şi naţional.Evaluarea acţiunii va fi efectuată la nivel naţional şi va fi comunicată tuturor structurilor implicate

b)      reducerea impactului asupra sanatatii publice a bolilor transmisibile cu impact major (HIV, Tuberculoza, infectii cu transmitere sexuala, infectii nosocomiale), precum si al bolilor cronice; focalizarea acţiunilor preventive şi de asigurare de servicii de bază catre populaţiile aflate la risc crescut-    identificarea şi monitorizarea populaţiilor cu accesibilitate inechitabilă la servicii de îngrijiri de bază;-          identificarea nevoilor reale de îngrijiri pentru diferitele grupuri de

populaţii vulnerabile;-          constituirea unor hărţi naţionale şi regionale cuprinzând facilităţile de

îngrijiri de sănătate ambulatorii funcţionale (dispensare, policlinici, servicii noi de prim ajutor, îngrijiri la domiciliu, îngrijiri paleative, sănătate mintala la nivel comunitar) raportate la densitatea populaţiei. In ţările dezvoltate se utilizează pe scară tot mai largă sistemele de informaţii geografice (GIS) pentru măsurarea accesibilităţii geografice. Aceste sisteme sunt extrem de utile în analiza distanţelor fizice între beneficiari şi unităţile de îngrijiri, reţelelor de transport, serviciilor medicale de urgenţă şi în planificarea îngrijirilor de sănătate. De exemplu, un GIS poate ajuta la identificarea dimensiunii zonei de atracţie a unei unităţi de îngrijiri. S-au dezvoltat aplicaţii speciale de analiză în cadrul GIS pentru a evalua accesibilitatea fizică la îngrijirile de sănătate.

-          stabilirea standardelor privind pachetele minime de îngrijiri la nivelul şi în cadrul diferitelor comunităţi vulnerabile;

-          dezvoltarea şi implementarea unor rapoarte standardizate prinvind accesibilitatea la îngrijirile de sănătate;

-          instituirea unui sistem de evaluare periodică a gradului de acces la serviciile primare de sănătate pe baza unor indicatori specifici;

-          elaborarea strategiei naţionale de promovare a sănătăţiic)      promovarea sanatatii prin interventii asupra determinantilor starii de

sanatate;        evaluarea factorilor de risc individuali si factorii de risc de la

nivelul comunitarilor prin activităţile prevăzute în Programul Naţional Privind Evaluarea Stării de Sănătate a Populaţiei in Asistenta Medicala Primara (Programul de Sănătate 8) 2007-2008

        ierarhizarea specifică a factorilor de risc pe diferitele grupuri de populaţie     

        considerate la risc crescut;        identificarea acelor campanii IEC care sunt cele mai potrivite şi

adaptate               nevoilor de informare a populaţiilor vizate;         instituirea unor programe de educaţie pentru sănătate în privinţa

riscurilor         determinate de consumul de tutun, de alcool şi de droguri adresate         şcolarilor, adolescenţilor şi adulţilor tineri;        dezvoltarea de programe specifice pentru creşterea nivelului de

sanitaţie al         locuinţelor, în special din mediul rural şi cel urban periferic;        instituirea unor programe de promovare a sănătăţii pentru

alimentaţia          echilibrată, conţinând principiile alimentare de bază şi în condiţii

de igienă,         adaptate puterii de cumpărare de la nivelul gospodăriilor (în jurul

pragului         de sărăcie, la nivelul mediu de venituri pe familie şi peste acest

nivel);            evaluarea campaniilor şi programelor menţionate şi ajustarea lor în

vederea evidenţierii rezultatelor lor şi a creşterii impactului pe termen lung.

        Dezvoltarea in consecinţa de programe de sănătate pentru: sănătatea mamei si a copilului, combaterea bolilor cardiovasculare, prevenirea si controlul in patologia oncologica, program de sănătate mintala, diabet zaharat, transplant de organe

d)      deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate si cresterea nivelului de educatie pentru sanatate a populatiei in vederea adoptarii comportamentelor sanatoase;

  instituirea unui pachet de date prevăzut a fi periodic actualizat şi adus la cunoştinţa publică şi a factorilor de decizie cu privire la accesibilitatea la      servicii de îngrijiri şi la rezultate ale activităţii acestor servicii legat de   grupurile populaţionale aflate la risc crescut de îmbolnăvire;  elaborarea cadrului legislativ adecvat pentru ca acţiunile de educaţie pentru sănătate şi cele de promovare a sănătăţii să aibă regim preferenţial pentru accesul către populaţia ţintă prin mass media vizuală, auditivă şi scrisă, atât la nivel naţional cât şi local;

  organizarea de sesiuni de informare în vederea facilitării accesului comunităţilor/autorităţilor locale la fondurile europene;  crearea unor site-uri care să disemineze informaţii referitoare la serviciile de sănătate şi accesul grupurilor populaţionale ţintă la acestea;   întărirea cooperării interministeriale vizând dezvoltarea de programe comune cum ar fi: „comunităţi sănătoase”, „şcoli promovând stilul de viaţă sănătos”. 

Rezultate asteptate: resurse instituţionale şi umane apte pentru intervenţie rapidă în situaţii care

ameninţă sănătatea publică; sistem informaţional geografic iniţiat şi cartografiere a zonelor defavorizate

realizată (hărţi naţionale, regionale şi judeţene); site-uri funcţionale, actualizate periodic, privind serviciile de sănătate şi

accesibilitatea; rapoarte periodice, naţionale/regionale/comunităţi locale dezvoltate şi

publicate; strategie naţională de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate

aprobată; cel puţin 5 campanii IEC la nivel naţional şi regional pe subiectele prioritare

de sănătate publică concepute şi implementate; activităţile specifice monitorizate, evaluate şi ajustate continuu; accesibilitate îmbunătăţită pentru grupurile populaţionale vulnerabile la

programele de sănătate publică dezvoltate şi care li se adresează cu preponderenţă.

 Obiectiv general 2. Dezvoltarea, modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale şi dotarea acestora cu aparatură/echipamente medicale şi mijloace de transport specifice Obiective specifice:

a)      Construirea a 28 spitale noi (8 spitale regionale de urgenta si 20 judetene de urgenta)

Ministerul Sănătăţii Publice a demarat un amplu proiect de modernizare a infrastructurii unităţilor medicale, având drept principal obiectiv creşterea accesului populaţiei la servicii medicale performante, care să acopere nevoile acesteia şi care să fie comparabile cu cele oferite în prezent de furnizorii de servicii de acelaşi tip din statele membre ale Uniunii Europene. În momentul de faţă se află în derulare un contract pentru realizarea de studii de prefezabilitate şi fezabilitate necesare pentru proiectarea, construcţia şi dotarea cu echipamente medicale a unui număr de opt spitale universitare regionale de urgenţă şi douăzeci spitale judeţene de urgenţă. Au fost elaborate studiile de prefezabilitate pentru cele 20 de spitale judeţene de urgenţă şi 8 spitale regionale de urgenţă. Cele 8 spitale regionale se vor construi în regiunile de dezvoltare socioeconomică, având la bază resursele umane şi materiale aflate în centrele universitare tradiţionale. In 20 de municipii reşedinţă de judeţ se vor construi spitalele de urgenţă judeţene, ce vor asigura asistenţa medicală de urgenţă de înaltă specialitate pentru populaţia judeţului şi cea a judeţelor limitrofe. Finanţarea noilor spitale de urgenţă va fi efectuată din surse proprii, credite bancare, fonduri de la

bugetul de stat şi bugetul local, fonduri speciale constituite prin lege şi credite externe garantate sau contractate direct de către stat.

b)      Reabilitarea a 15 spitale judetene de urgentaIn judetele in care nu se construiesc spitale noi se are in vedere reabilitarea spitalelor existente. S-au inceput demersuri pentru efectuarea studiilor de fezabilitate; în cursul anului 2007 urmează sa se elaboreze studiile pentru cele 15 spitale. În programul de reabilitare a celor 15 spitale judeţene de urgenţă sunt implicate atât spitalele judeţene ce urmează a fi beneficiare ale programului de modernizare cât şi autorităţile de sănătate publică din judeţele respective şi alte unităţi spitaliceşti. Pentru elaborarea studiilor de fezabilitate a fost  alocata suma de 36.820 mii lei. Finantarea reabilitarii se va realiza din surse proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat şi bugetul local, fonduri speciale constituite prin lege, credite externe garantate sau contractate direct de către stat, precum şi prin fonduri europene.

 c)      Dotarea cu aparatură/echipamente medicalea) surse financiare interneMinisterul Sănătăţii Publice a prevăzut  în programul de achizitii pe anul 2007 urmatoarele:- achiziţionarea prin licitaţie publică deschisă de aparatură medicală pentru dotarea spitalelor din subordine. Astfel, urmează să se achiziţioneze angiografe, aparatura radiologica fixa, camere Gamma si instalatii de sterilizare, in valoare totala de 155.660.000 lei. - achizitionarea de servicii de reabilitare aparatura medicala, in valoare totala de circa 9.324.000 lei; În semestrul al doilea urmează să fie achiziţionate aparate de ventilatie, aparate de anestezie, aparate de radiologie mobila.b) surse financiare externeIn anul 2007 este in curs de implementare programul “Reforma sectorului sanitar APL2”, finantat prin doua imprumuturi externe acordate de Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si respectiv Banca Europeana de Investitii. In cadrul acestui program urmeaza sa se achizitioneze urmatoarele categorii de echipamente :- echipamente pentru unitatile de primiri urgente din 63 de spitale din Romania, in valoare totala de 13,7 mil EUR ; principalele tipuri de echipamente care urmeaza sa fie achizitionate sunt : paturi pentru resuscitare si transfer, monitoare, defibrilatoare, analizoare, targi, ventilatoare, ecografe. Licitatia pentru achizitionarea acestor echipamente s-a desfasurat in anul 2006, iar semnarea contractelor s-a finalizat in martie 2007. Livrarile sunt planificate in 4 transe, din care prima  transa s-a incheiat in conditii bune, iar in acest moment se deruleaza transa a doua. Echipamentele se vor livra in totalitate pana la sfarsitul anului 2007.- echipamente pentru modernizarea sistemului de comunicatii intre ambulante, Unitati de primiri urgenta din spitale judetene,  elicoptere autoritati de sanatate publica si MSP, pentru managementul urgentelor medicale, in valoare totala de aproximativ 13,4 mil EUR. - echipamente pentru 220 maternitati si sectii de pediatrie din aproape toate spitalele din Romania, in valoare totala de 43,5 mil EUR. Principalele tipuri de echipamente ce urmeaza sa fie achizitionate sunt: incubatoare si echipamente standard si de inalta performanta pentru neonatologie si pentru Unitatile de Terapie Intensiva neonatala, monitoare, echipamente pentru sectiile de Ginecologie si Chirurgie, echipamente pentru sterilizare, ecografe, aparate de radiologie mobila, analizoare, echipamente pentru diagnostic fetal si pentru nutritia parenterala a nou-nascutilor.

 d)      Dotarea cu mijloace de transport specificeMSP va achiziţiona aproximativ 1520 de ambulante de diferite tipuri pentru asigurarea serviciilor de urgenta si transport sanitar, in valoare totala estimata de 511.447.000 lei. Rezultate asteptate:- cresterea eficientei si calitatii actului medical;- cresterea satisfactiei pacientilor- cresterea satisfactiei personalului medical- imbunatatirea indicatorilor de activitate ai spitalelor Obiectiv general 3. Dezvoltarea resurselor umane în concordanţă cu nevoile populaţieiObiective specifice:

a)      Identificarea unor facilităţi pentru atragerea personalului medical in zonele izolate, defavorizate economic, precum şi în specialităţi deficitare;

- identificarea zonelor şi comunităţilor lipsite de asistenţă medicală primară, fie   prin lipsa personalului medical, fie chiar prin lipsa facilităţilor medicale (dispensar, punct medical, inclusiv locuinţă pentru personalul medical);- dezvoltarea de criterii pentru clasificarea din punctul de vedere al accesibilităţii acestor zone identificate (populaţie deservită, distanţă faţă de ambulatoriu de spital şi spital, tip de patologie preponderentă, indicatori de mortalitate şi morbiditate);- cuantificarea criteriilor în puncte pentru stabilirea astfel a gradului de izolare şi de accesibilitate geografică, temporală şi socio-economică);- stabilirea de stimulente financiare şi profesionale graduale după punctaj;- instituirea unui sistem de informare a absolvenţilor şi a personalului medical în privinţa avantajelor constituite astfel şi în măsură să facă aceste zone atractive, fie şi pentru o perioadă de timp scurtă (2-3 ani).- asigurarea de locuinţe de serviciu de către autoritatea administraţiei publice locale pentru personalul de specialitate medico-sanitar nelocalnic: până la atribuirea unei locuinţe de serviciu, personalul de specialitate medico-sanitar beneficiază, la cerere, de compensarea din fondurile publice locale a valorii chiriei stabilită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii;- atribuirea gratuită a unui teren intravilan medicilor care doresc să-şi construiască locuinţa în localitatea respectivă, potrivit documentaţiilor de urbanism legal aprobate, din domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale acolo unde consiliile locale dispun de astfel de terenuri;- acordarea unei indemnizaţii de instalare echivalentă cu două salarii de bază la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcţia de medic specialist în sistemul sanitar care se suportă de către casa de asigurări de sănătate teritorială, la stabilirea domiciliului în localităţi cu condiţii grele din mediul rural şi în localităţi cu acoperire deficitară;- acordarea unui spor de 50% la salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar încadrat cu contract individual de muncă;

- majorarea numărului de puncte cu 50% pentru medicii de familie şi medicii de specialitate din cabinetele medicale organizate conform O.G. nr.124/1998, republicată;- dotarea cu prioritate a cabinetelor medicale din asistenţa medicală primară şi ambulatorie de specialitate cu mobilier şi aparatură medicală; fondurile necesare pentru aceste dotări se suportă din bugetul local;- dotarea unităţilor sanitare publice cu aparatură medicală. Fondurile necesare pentru această dotare se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice în procent de 70% şi din bugetul local în procent de 30%;- tarife reduse cu 50% pentru energia electrică, gaze naturale, energie termică şi apă potabilă furnizate din reţeaua publică, pentru consumurile casnice menajere, în limita unor consumuri normate pe familie stabilite de către consiliile locale. Diferenţele de tarif pentru serviciile privind livrarea energiei electrice, a gazelor naturale, energiei termice şi apei potabile, se suportă din bugetul local;- scutirea de la plata taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, precum şi de la impozitul pe teren şi de la impozitul pe clădiri, până la împlinirea a 10 ani de la data la care s-a atribuit terenul prevăzut la litera b), în cazul în care medicii construiesc locuinţa proprietate personală în localitatea respectivă; această scutire priveşte numai locuinţa şi terenul aferent atribuit.

 b)      Identificarea unor modalitati flexibile de furnizare de servicii medicale in zonele izolate si in cele defavorizate economic;Instituirea unui program pilot  „Caravanele Sănătăţii”.Programul pilot  „Caravanele Sănătăţii” are drept scop facilitarea accesului la servicii medicale a populaţiei din zonele izolate sau cele defavorizate, în care alte modalităţi de furnizare a serviciilor medicale nu pot fi asigurate. Prin introducerea acestui sistem se poate realiza evaluarea stării de sănătate a populaţiei, diagnosticul precoce şi tratarea corectă a bolilor transmisibile ca şi îmbunătăţirea nivelului educaţiei pentru sănătate a populaţiei. La nivelul acestora pot fi efectuate examene fizice, măsurarea tensiunii arteriale şi a glicemiei (sau alte screening-uri după caz), se poate realiza recoltarea şi păstrarea unor probe biologice, transportul şi depozitarea vaccinurilor precum şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate (materiale IEC pentru populaţie, kit-uri informaţionale pentru personalul medical). c)      dezvoltarea şi extinderea reţelei de asistenţă medicală comunitară integrată.Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale. Scopul asistenţei medicale comunitare integrate este acela de asigura îngrijirile medico-sociale care pot fi furnizate la nivelul comunităţii, în vederea optimizării acţiunilor specifice şi a eficientizării utilizării fondurilor alocate. Beneficiarul activităţilor integrate de asistenţă medicală comunitară este comunitatea dintr-o arie geografică definită, în special categoriile de persoane vulnerabile care se găsesc în următoarele situaţii: nivel economic sub pragul sărăciei; şomaj; nivel educaţional scăzut; diferite disabilităţi, boli cronice; boli aflate în faze terminale care necesită tratamente paleative; graviditate; vârsta a treia; vârstă sub 5 ani; familii monoparentale.

- definirea unei strategii pentru dezvoltarea resurselor umane de intervenţie la nivelul comunitatii (criterii de repartizare la nivelul comunitatilor, analiza oportunităţii

includerii comunitarilor urbane începând cu 2008, definirea fisei postului prin implicarea Ordinului Asistenţilor Medicali, Asociaţiilor de medici de familie, asociaţii de asistenţi sociali, etc. )- definirea rolului asistentului comunitar ca veriga importanta in implementarea programelor de sănătate in general (promovarea Programului evaluare a stării de sănătate a populaţiei, etc)Formarea se va efectua la nivel descentralizat (la nivel de judeţ) cu realizarea in prealabil a unor parteneriate intre SNSPMPS, Autorităţile Judeţene de Sănătate Publica, Ordinul Judeţean al Asistenţilor Medicali, Asociaţia Medicilor Generalişti si va avea o componenta de formare de formatori si de dezvoltare de capacitate la nivel descentralizat-  crearea unei reţele socio-medicale la nivelul comunităţilor;-  angajarea de asistenţi medicali comunitari (500 persoane/an);-  angajarea de mediatori sanitari romi (50 persoane/an);-  formarea de asistenţi medicali comunitari în sănătate publică şi educaţie    pentru sănătate (cursuri pentru AMC deja în activitate cât şi cursuri pentru     cei nou angajaţi);-  formarea de mediatori sanitari romi în sănătate publică şi educaţie pentru    sănătate (cursuri pentru mediatorii sanitari romi deja în activitate cât şi  -    cursuri pentru cei nou angajaţi);-  conceperea şi producerea materialelor de informare specifice activităţilor de     asistenţă medicală comunitară;-  dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru evaluare;  -  evaluarea şi monitorizarea proiectului şi extinderea proiectului cu          respectarea hărţii grupurilor populaţionale defavorizate- Definirea unei strategii pentru dezvoltarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu, ca baza a ingrijirilor in comunitate peste care sa se definească un număr de specializări in îngrijiri paleative, îngrijiri de sănătate mintala la nivelul comunitatii; (revizuirea strategiei si planificării GVG de dezvoltare a unui program de îngrijiri la domiciliu împreuna cu Ministerul Muncii si protecţiei Sociale);- Lansarea unui program comun de îngrijiri la domiciliu cu MMFES - implementarea de politici publice definite de trei judete pilot (2006) care au considerat prioritara dezvoltarea de servicii de îngrijiri la domiciliu Obiectiv general 4. Stabilirea listei de medicamente esentiale pentru sanatatea populatiei, care sa fie acoperite total/partial prin sistemul de asigurari sociale de sanatateÎn conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1841/2006 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, asiguraţilor li se pot prescrie medicamentele corespunzătoare unui număr de 1036 denumiri comune internaţionale (DCI). Dintre acestea, 119 DCI corespund medicamentelor ce se pot acorda cu nivel de compensare 90% din preţul de referinţă, 148 DCI corespund medicamentelor ce se pot acorda cu nivel de compensare 50% din preţul de referinţă.De asemenea, beneficiază de medicamente corespunzătoare unui număr de 275 DCI – procent de compensare 100% din preţul de referinţă – copiii cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani, tinerii de la 18 ani la 26 de ani dacă sunt cuprinşi în procesul de învăţământ, precum şi gravidele şi lăuzele.

Aplicarea prevederilor Directivei 89/105/CEE referitoare la transparenţa măsurilor care reglementează preţurile medicamentelor de uz uman şi includerea lor în cadrul sistemelor naţionale de sănătate, transpusă în ordinul ministrului sănătăţii nr. 612/2006 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările şi completările ulterioare, a asigurat Ministerului Sănătăţii Publice cadrul legal pentru stabilirea preţurilor în mod unitar şi transparent, ceea ce permite încadrarea decontării medicamentelor prescrise în fondurile alocate.Ca urmare a revizuirilor periodice precum şi a ajustărilor trimestriale, preţul medicamentelor a înregistrat diminuări succesive confirmate lunar şi de Institutul Naţional de Statistică.

De exemplu :                       Perioada Ianuarie – Decembrie 2006:             98,12%                                                  faţă de                                            104,87%Indicele preţurilor de                                                                            (Indicele preţurilor deConsum la Medicamente                                                                   consum pe Total Bunuri)                      Perioada Ianuarie – Mai 2007:            97,25%                                                  faţă de                                           101,48%Indicele preţurilor de                                                                            (Indicele preţurilor deConsum la Medicamente                                                                   consum pe Total Bunuri)

 Ministerul Sănătăţii Publice este preocupat în mod constant de reducerea preţurilor la medicamente, manifestând un interes sporit pentru creşterea accesului populaţiei la medicamente. Obiective specifice:

a)      asigurarea stocurilor corespunzătoare de medicamente în unităţile farmaceutice;

b)      preţuri accesibile prin elaborarea unor norme corespunzătoare de preţuri pentru medicamente de uz uman;

Împreună cu reprezentanţi ai producătorilor şi distribuitorilor de medicamente, precum şi cu organizaţiile profesionale – Colegiul Farmaciştilor din România, Colegiul Medicilor din România şi reprezentanţi ai Patronatului Farmaciştilor, Ministerul Sănătăţii Publice analizează reglementările din domeniul preţurilor medicamentelor în scopul reducerii acestora.

c)      pregătirea profesională continuă a farmaciştilor şi a asistenţilor de farmacie;

d)      verificarea modului de aplicare a legislaţiei farmaceutice, respectiv aplicarea prevederilor relementărilor emise de Ministerul Sănătăţii Publice.

e)      înfiinţarea de farmacii sau puncte de lucru ale farmaciilor autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice, in zonele defavorizate;

f)       repartizarea de fonduri corespunzătoare de către casele de asigurări de sănătate în vederea decontării medicamentelor eliberate.

g)      Acordarea sprijinului necesar privind intrarea în ţară, depozitarea şi distribuţia a medicaţiei de substituţie prin unităţi autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice în centrele de tratament existente în subordinea ministerului, precum şi în centrele înfiinţate de către Agenţia Naţională Antidrog.

 Institutii subordonate, coordonate sau sub autoritate si rolul acestora- MSP, CNAS, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, institutele si centrele de sanatate publica, furnizorii de servicii medicale, organizatiile profesionale, Scoala Nationala de Sanatate Publica si Management Sanitar Lista principalelor acte normative- Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare- Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope- HG nr. 292/2007 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2007- HG nr. 1842/2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007 - HG nr. 1841/2006 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate Documente de politici publice existenteNr. Titlu Adoptat

de GuvInitiator Stadiu Disponi-

bilitate 1. Strategiei naţionale privind serviciile de

sănătate şi a Planului de acţiune pentru reforma sectorului de sănătate

HG nr. 1088/2004

MSP in vigoare

DA

2. Strategia naţionala de sănătate publică  - MSP (ordin nr. 923/2004)

In vigoare

DA(www.ms.ro)

3. Programul de supraveghere şi control al infecţiilor cu transmitere sexuală

- MSP (ordin nr. 1070/2004)

In vigoare

Nu

4. Strategie naţionala pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie cu HIV/SIDA în perioada 2004 - 2007

HG nr. 1342/2004

MSP In vigoare

DA

5 Planul naţional de intervenţie în pandemia de gripă şi constituirea Comitetului naţional şi a comitetelor judeţene de intervenţie în caz de pandemie de gripă

HG nr. 1094/2005

MSP In vigoare

DA

4. Proiectul "Incinerarea deşeurilor periculoase şi sterilizarea deşeurilor provenite din activităţi medicale"

HG nr. 1862/2005

MSP In vigoare

DA

5. Metodologie de supraveghere a cazurilor de gripă aviară la om

- MSP (Ordin nr. 31/2006)

In vigoare

DA

6. Strategie în domeniul sănătăţii mintale - MSP (ordin nr. 374/2006)

In vigoare

DA

7. Planului de acţiune pentru implementarea - MSP In DA

Strategiei în domeniul sănătăţii mintale (ordin nr. 426/2006)

vigoare

 Documente de politici publice planificate-         Strategie privind imbunatatirea infrastructurii spitalicesti-         Strategie privind promovarea sanatatii si asigurarea de servicii preventive

 Descrierea programelor bugetare actuale    a) Programul naţional de profilaxie;    b) Programul naţional de sănătate mintală;    c) Programul naţional de diabet şi alte boli de nutriţie;    d) Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule;    e) Programul naţional de tratament în străinătate;    f) Programul naţional de asistenţă comunitară şi acţiuni pentru sănătate;    g) Programul naţional al rezervei Ministerului Sănătăţii Publice;    h) Programul naţional privind evaluarea stării de sănătate a populaţiei în asistenţa medicală primară.

Potrivit legii, CNAS finanteaza din bugetul Fondului national unic de asigurari de sanatate si din transferuri de la bugetul de stat si din veniturile proprii ale MSP Programe national cu scop curativ.

Programele au fost aprobate prin HG nr.292/2007 si detaliate pe subprograme si obiective, indicatori specifici si unitati sanitare prin OMSP/CNAS nr.570/116/2007. Continutul si structura programelor de sanatate sunt conforme cu prevederile OMSP nr.13/2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind continutul, forma de prezentare si structura programelor nationale de sanatate prin care OMFP nr. 1159/2004 a fost adaptat la specificul sectorului sanitar.

Monitorizare, evaluare, raportareMonitorizarea si evaluarea programelor de sanatate se realizeaza de catre Agentia Nationala de Programe de Sanatate din cadrul Ministerului Sanatatii Publice, in colaborarea cu celelalte directii implicate si cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, pentru programele implementatea de catre aceasta. Colectarea informatiilor se realizeaza lunar/trimestrial, dupa caz si anual, prin intermediul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si respectiv a caselor de asigurari de sanatate. Raportarea indicatorilor intra in obligatiile contractuale ale furnizorilor de servicii medicale.Evaluarea programelor de sanatate se realizeaza prin analiza trimestriala si anuala a indicatorilor specifici.Evaluarea modernizarii infrastructurii se realizeaza prin analiza gradului de respectare a graficelor de lucrari si a rapoartelor de progres trimestriale si anuale. Evaluarea dezvoltarii resurselor umane in concordanta cu nevoile populatiei se realizeaza anual, prin evidentierea acoperirii cu personal medical, a localitatilor fara medic si prin verificarea satisfacerii conditiilor de educatie medicala continua.B. Cresterea calitatii serviciilor medicaleSituatia actuala:Calitatea serviciilor medicale este un principiu din ce in ce mai important in domeniul sanatatii, deoarece creste gradul de informare al pacientilor, concomitent cu progresele tehnologice si terapeutice. Calitatea serviciilor medicale are numeroase dimensiuni, dintre care cele mai importante sunt reprezentate de eficacitate, eficienta, continuitatea ingrijirilor, siguranta pacientului, competenta echipei medicale, satisfactia pacientului, dar si a personalului medical. Conform legii, Ministerul Sănătăţii Publice reglementează şi aplică măsuri de creştere a calităţii serviciilor medicale.

Serviciile de sănătate in România sunt caracterizate prin lipsa de continuitate, care are drept consecinte principale duplicări ale actelor medicale, pierderea din evidenta a pacienţilor cu evidenţierea lor in special in cazuri avansate de boala si supraîncărcarea spitalelor. Toate aceste elemente de discontinuitate  si astfel generarea de costuri crescute atât in cadrul sistemului cit si costuri suferite de pacient (materiale si mai ales morale). Mecanismele de finanţare a serviciilor nu au fost concentrate pe stimularea continuităţii serviciilor.Nu exista un cadru instituţional care sa evalueze si sa promoveze furnizarea de servicii continue si de calitate in cadrul sistemului de servicii de sănătate.  Obiective generale:1. Asigurarea continuitatii actului medical, prin creşterea ponderii ingrijirilor la domiciliu, a asistentei medicale primare şi a serviciilor de specialitate acordate în ambulator. - Creşterea ponderii asistentei medicale primare Institutii:MSP, Comisia Consultativa de Medicina de Familie, Societatea de Medicina de Familie, Colegiul Medicilor din Romania -  Stimularea practicii de grup in medicina de familie (elaborare norme de implementare, implementarea de practici de grup pilot si implementarea la scala naţionala începând cu 2009)Institutii: MSP, Comisia Consultativa de Medicina de Familie, Societatea de Medicina de Familie, Colegiul Medicilor din Romania, Administratia Publica Locala - Lansarea unui program de îngrijiri la domiciliu in parteneriat cu Ministerul Muncii si protecţiei Sociale Institutii:MSP, MMPS, Administratia Publica Locala  - Informatizarea sistemului de servicii de sănătate si urmărirea parcursului pacientului. Realizarea Registrelor de boli cronice la nivel judeţean, regional si naţionalInstitutii:MSP, CNAS, ASP, CJAS, Centruld e Calcul, Medici Familie, Asocialtia Spitalelor, Laboratoare, Farmacii - Creşterea ponderii componentei de informare, educare si comunicare a pacientului pentru prevenirea afecţiunilor cronice netransmisibile/ schimbarea de comportament a populaţiei catre un comportament sănătos..Institutii: MSP, ISP, SNSPMS, ASP, APL, MEC, ISJ - Stimularea continuităţii serviciilor prin programe de planificare a internărilor si a externărilor Institutii: MSP, Societati stiintifice pe specialitati, SNSPMS - Dezvoltarea capacitatii instituţionale in vederea evaluării calităţii serviciilor in cadrul sistemului (crearea de procese si de structura institutionala responsabila de evaluarea calităţii/ acreditarea furnizorilor) 2. Realizarea compatibilitatii cu sistemele de sanatate din statele membre UE

Situatia actuala: Desi nu exista standarde unificate ale ingrijirilor medicale, Uniunea Europeana considera dreptul cetatenilor la ingrijiri de inalta calitate, ca pe un drept fundamental si sprijina politicile nationale pentru introducerea masurilor de garantare a produselor, serviciilor si managementului de cea mai inalta in interiorul sitemului de sanatate.Activitatile principale pentru asimilarea de catre sistemul sanitar din Romania a acestor deziderate vizeaza urmatoarele activitati:

-         adoptarea de standarde pentru produse medicale, tehologii medicale, formare profesionala, crearea de retele de informare;

-         introducerea si utilizarea conceptelor de medicina bazata pe dovezi si evaluare a tehnologiilor medicale;

-         promovarea cooperarii intre statele membre pentru asigurarea calitatii in sistemele sanitare, inclusiv medicamente, echipamente, sange, tesuturi si organe, laborator, etc;

-         standarizarea masurilor de siguranta a pacientilor 

Institutii: MSP, CNAS3. Creşterea competentelor profesionale ale personalului medicalSituaţia actualăResursele umane sunt cele mai importante componente în furnizarea de îngrijiri de sănătate. Planificarea resurselor umane, şi în special a medicilor, trebuie să constituie o prioritate în domeniul politicilor din sectorul sanitar. Deşi reprezintă doar aproximativ 15-20% din personalul medical, medicii sun cei care influenţează în cea mai mare măsură calitatea şi costurile  serviciilor de sănătate.            În ceea ce priveşte numărul de absolvenţi ai Facultăţilor de Medicină, în România, sunt destule persoane care obţin dreptul de liberă practică, dar competenţele lor profesionale, distribuţia lor pe specialităţi şi competenţele profesionale al medicilor specialişti trebuie îmbunătăţite. Studii efectuate la nivelul sistemului privind opiniile faţă de procesul de formare a medicilor arată că există nemulţumiri faţă de pregătirea universitară (în special datorită accentului pe teorie şi nu pe practică) şi cea de specialitate, că există o tendinţă crescută la emigraţie, că există o nemulţumire faţă de salarizarea existentă, o lipsă de motivaţie şi un grad redus de satisfacţie profesională a acestora.

În politicile de dezvoltare a personalului medical este de urmărit o abordare sistemică pentru a avea în vedere cele 3 etape principale ale formării profesionale: pregătirea de bază universitară, pregătirea de specialitate (rezidenţiat, atestat etc.) şi educaţia medicală continuă.

Pentru evitarea unor conflicte este recomandat să se respecte competenţa practic exclusivă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării asupra pregătirii de bază, a Ministerului Sănătăţii Publice asupra pregătirii de specialitate şi a Colegiului Medicilor din România asupra educaţiei medicale continue, dar cu o coordonare a acestor 3 responsabili în vederea unei continuităţi a procesului de formare şi dezvoltare a competenţelor profesionale. Obiective specifice:- Îmbunătăţirea pregătirii profesionale de bază a personalului medical (teoretică şi practică) prin:

a. stimularea unor procese educaţionale mai bune pentru personalul medical

b. stabilirea unor criterii mai severe pentru licenţierea personalului c. stabilirea unor standarde educaţionale mai stricte pentru formarea

profesională a asistenţilor medicali d. instituirea unor standarde de educaţie specifice pentru infirmiere

Instituţii implicate: MEC, MSP- Îmbunătăţirea pregătirii de specialitate (teoretică şi practică) a medicilor prin:

e. revizuirea curriculelor de pregătire f. revizuirea specialităţilor şi atestatelor conform cu cerinţele UE g. stabilirea unor criterii mai severe pentru evaluarea cunoştinţelor

profesionale de-a lungul formării prin programele de rezidenţiatInstituţii implicate: MSP, MEC, CMR, asociaţii profesionale

 - Îmbunătăţirea pregătirii profesionale continue a personalului medical

Instituţii implicate: CMR, asociaţii profesionale- Creşterea abilităţilor de comunicare ale personalului medical

Instituţii implicate: UMF, MSP, Comisii de Specialitate, Centrul de Perfecţionare al cadrelor medicale 4. Practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practică şi protocoale cliniceSituaţia actuală: Ghidul de practică medicală reprezintă un set de afirmaţii despre diagnosticul şi tratamentul unei anumite afecţiuni. Aceste afirmaţii sunt rezultatul unei evaluări complete a dovezilor practicii medicale. Scopul definirii lor este de a ajuta clinicienii şi pacienţii în luarea deciziilor asupra modului cel mai adecvat de îngrijire a afecţiunii respective.Protocolul de practică medicală reprezintă un formular care descrie modul obişnuit de a furniza îngrijiri unui anumit tip de pacient. Astfel, el cuprinde o înşiruire în timp a unor procese (analize, medicaţie, tratamente) necesare obţinerii unui rezultat dorit de la un pacient care a fost supus unei proceduri specifice sau unui tratament. Protocoalele se stabilesc pentru principalele episoade de îngrijire ale unui tip de pacient, ca de exemplu pentru imunizări la copii, naştere, tratamentul infarctului, apendicectomie ş.a.m.d. Ghidurile de practică şi protocoalele de practică trebuie folosite împreună, acestea fiind complementare; căci ghidul furnizează informaţiile necesare pentru a construi protocolul, în timp ce protocolul face legătura între ghiduri şi practica medicală de zi cu zi.În România s-au elaborat un număr limitat de ghiduri de practică pentru diferite afecţiuni, dar nu există un proces sistematic de elaborare continuă a acestora.Protocoalele clinice (de practică medicală)  au fost dezvoltate local sau importate şi există în unele cabinete de medicina de familie, în unele spitale, îndeosebi în specialităţile obstetrică-ginecologie, chirurgie cardiacă sau boli infecţioase, dar foarte puţini furnizori de îngrijiri medicale le utilizează  efectiv. Deoarece, de cele mai multe ori, protocoalele de practică sunt utilizate orientativ, se reuşeşte rareori obţinerea unor beneficii în urma folosirii lor.

Obiective specifice şi instituţii implicate1. Definirea unui centru de excelenţă pentru sprijinirea elaborării sistematice de

ghiduri şi protocoale de practicăInstituţii implicate: MSP, CNAS, CMR, asociaţii profesionale, asociaţiile de pacienţi 

2. Training al profesioniştilor privind elaborarea şi utilizarea ghidurilor de practică într-o zonă-pilot (unul sau mai multe judeţe)Instituţii implicate: Centrul de excelenţă  

3. Realizarea unei zone-pilot (unul sau mai multe judeţe) unde protocoalele de practică să fie dezvoltate şi utilizate, inclusiv la contractarea serviciilor cu CASInstituţii implicate: MSP, CNAS, CMR, Centrul de excelenţă  

4. Training al profesioniştilor privind elaborarea şi utilizarea ghidurilor de practică în unităţile sanitareInstituţii implicate: Centrul de excelenţă  

5. Dezvoltarea naţională de protocoale de practică şi utilizarea lor, inclusiv la contractarea serviciilor cu CASInstituţii implicate: MSP, CNAS, CMR, Centrul de excelenţă

 5. Evaluarea spitalelor din perspectiva obţinerii acreditării

Obiective specifice şi instituţii implicate- constituirea Comisie Nationale de Acreditare a SpitaluluiInstitutii implicate: MSP, Cancelaria Primului Ministru - Stabilirea competenţele pe tipuri de spitale în conformitate cu criteriile Comisiei Naţionale de Acreditare a SpitalelorInstitutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, MSP - elaborarea procedurilor, standardelor şi a metodologiei de acreditareInstitutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor, MSP - Acreditarea tuturor spitalelor in termen de 5 aniInstitutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor - reacreditarea spitalelor dupa cazInstitutii implicate: Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor 6. Creşterea capacităţii de planificareSituatia Actuala: Procesul de elaborare de politici publice este mai putin bazat pe evidenta unor date concrete cu privire la starea de sanatate a populatiei sau pe stabilirea de prioritati in functie de medicina bazata pe dovezi sau pe costuri de cost eficacitate ale traamentelor. Programele initiate in cadrul acestei componente urmaresc constituirea unui cadru strategic de dezvoltare si de colectare de informatii coerente si continue, care sa furnizeze o baza valida pentru deciziile viitoare. 

Obiective specifice şi instituţii implicate - Implementarea programului de evaluare a starii de sanatate a populatieiInstitutii: MSP, CNAS, ASP, CJAS - Dezvoltare de politici publice urmarind cadrul furnizat de HG (SGG) institutionala Institutii: MSP, MAI, MMPS, etc

 Lista principalelor acte normative- Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare- HG nr. 292/2007 pentru aprobarea programelor naţionale de sănătate în anul 2007- HG nr. 1842/2006 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007 Documente de politici publice existenteNr. Titlu Adoptat de

GuvInitiator Stadiu Disponibilitate

1. Strategiei naţionale privind serviciile de sănătate şi a Planului de acţiune pentru reforma sectorului de sănătate

HG nr. 1088/2004

MSP in vigoare DA

2. Strategia naţionala de sănătate publică

 - MSP (ordin nr. 923/2004)

In vigoare DA(www.ms.ro)

3. Strategie în domeniul sănătăţii mintale

- MSP (ordin nr. 374/2006)

In vigoare DA

 Documente de politici publice planificate- Strategie de imbunatatire continua a calitatii in sistemul sanitar Descrierea programelor bugetare actuale

-         desfasurarea programelor nationale de sanatate 

Monitorizare, evaluare, raportare-         evaluarea anuala a furnizorilor de servicii in vederea incheierii de contracte de

furnizare de servicii cu casele de asigurari-         evaluarea trimestriala a modului de implementare a programelor de sanatate-         raportarea si analiza periodica a indicatorilor de activitate a furnizorilor de

serviciiC. Imbunatatirea finantarii sistemului de sanatate

a. Situatia actualaIn prezent, sursele de finantare a sanatatii publice sunt : bugetul de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetele locale, veniturile proprii, creditele externe, fondurile externe nerambursabile, donatii si sponsorizari, potrivit legii. In totalul surselor de finantare, ponderea o detine Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, cu un procent de 75% in anul 2007.Ponderea cheltuielilor publice pentru sanatate in PIB a variat, in perioada 2004-2006, intre 3,6-3,7%, pentru ca in anul 2007 acest procent sa fie majorat la 4%. In

Programul de guvernare s-a prevazut ca, pana in 2008, procentul alocat sanatatii din PIB sa fie de 6%.   In miliarde Euro, fondurile alocate sanatatii publice au crescut de la 2,1 in anul 2004 la 4,3 in 2007 Obiective generale:1. Cresterea transparentei in utilizarea fondurilor

-         Crearea cadrului legislativ pentru plata datoriilor inregistrate de unitatile sanitare cu paturi in perioada 2003-2005, in suma de 172,4 mil.lei, in anul 2006 fiind achitate 28 mil.lei, urmand ca in 2007, cu ocazia rectificarii bugetare sa fie solicitate fonduri pentru plata acestora.

-         Informatizarea sistemului de santate in scopul evidentierii costurilor reale ale serviciilor medicale, in care sens au fost solicitate fonduri suplimentare cu ocazia rectificarii bugetare pe anul 2007.

-         Organizarea de licitatii nationale pentru achizitia de vaccinuri, medicamente, materiale sanitare, servicii si alte materiale specifice necesare realizarii unor obiective si activitati cuprinse in programele nationale de sanatate.

-         Intarirea capacitatii de evaluare, audit si control a MSP-         Afisarea permanenta a datelor financiare de interes public de catre

furnizorii de servicii medicale din sistemul public, MSP sau CNAS, dupa caz

 2. Masuri pentru intarirea disciplinei financiare

                     Asigurarea finantarii sectorului sanitar bugetar, a programelor nationale de sanatate si a celorlalte actiuni si activitati, cu respectarea prevederilor legale si incadrarea in bugetul aprobat.

                     Fundamentarea propunerilor de buget initial si de rectificare a pe baza principalelor strategii politice si proiecte prioritare ale Ministerului Sanatatii Publice.

                      Incheierea exercitiilor financiare, analiza, controlul si centralizarea  datelor prezentate de unitati si elaborarea situatiilor financiare trimestriale si anuale solicitate de Ministerul Finantelor Publice, potrivit dispozitiilor legale.

                     Analiza, verificarea si inaintarea spre avizare de catre ordonatorul principal de credite a bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitatilor sanitare finantate integral din venituri proprii din subordinea Ministerului Sanatatii Publice, potrivit dispozitiilor legale.

                     Monitorizarea modului de utilizare a resurselor financiare publice                     Respectarea cu strictete a disciplinei financiare si bugetare, prin

emiterea de norme metodologice si instructiuni de aplicare a prevederilor legale, de reglementari contabile specifice domeniului sanitar.

                     Completarea cadrului legislativ in domeniul sanatatii publice, prin elaborarea unor acte normative  3. Alocarea judicioasă a fondurilor în unităţile sanitare si atragerea de noi resurse financiare in domeniul sanitar

-         Plata contravalorii serviciilor medicale pe baza de criterii obiective si reducerea influentei criteriului istoric.

-         Evidentierea cheltuielilor efectuate pentru fiecare pacient pentru toate serviciile medicale de care beneficiaza sau a beneficiat.

-         Atragerea de resurse suplimentare pentru finantarea cheltuielilor de sanatate, in care sens, prin Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii au fost instituite unele contributii ale persoanelor juridice care produc sau importa produse de tutun, bauturi alcoolice sau realizeaza incasari din activitati publicitare ale acestora care, potrivit legii, se utilizeaza pentru investitii in infrastructura sistemului sanitar public, finantarea programelor nationale de sanatate si pentru rezerva Ministerului Sanatatii Publice pentru situatii speciale.

-         Achitarea de catre Casa Nationala de Pensii de Asigurari Sociale din bugetul Fondului de risc pentru boli profesionale si accidente de munca a cheltuielilor unitatilor sanitare care furnizeaza astfel de servicii medicale. In acest sens, s-a modificat Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale si au fost emise Normele metodologice comune MMSSF si MSP nr.450/825/2006.

-         Preluarea unor activitati si compartimente ale caror cheltuieli grevau bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate precum si finantarea unor programe curative de sanatate care se deruleaza din transferuri de la bugetul de stat si din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii Publice ( Programul national de diabet zaharat, Programul national de transplant de organe, tesuturi si celule, Tratamentul hemofiliei si talasemiei).

 4. Dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale

- externalizarea unor servicii nemedicale- reprofilarea unor unitati neperformante- incurajarea cooperarii si a parteneriatelor cu sectorul privat, organizatiile

neguvernamentale si societatea civila- infiintarea de sectii private in spitale publice- crearea unui mediu concurential real intre furnizorii de servicii de sanatate

 5. Cresterea capacitatii de control al costurilorSituatia actuala:In prezent, calculul costurilor la nivel de pacient si crearea unui proces regulat de calculare a costurilor serviciilor spitalicesti se realizeaza intr-o masura destul de redusa. Transparenta in sanatate este conditia esentiala pentru realizarea unei alocari echitabile bazate pe raportul cost/eficienta.

-         imbunatatirea mecanismelor de finantare a furnizorilor de servicii de sanatate utilizand metode care sa reflecte munca depusa si sa stimuleze calitatea actului medical;

-         elaborarea de metodologii clare de utilizare a resurselor financiare-         instituirea unor mecanisme de monitorizare a utilizarii resurselor financiare-         pregatirea specifica a personalului implicat in activitatea de control, precum si

a celor care autorizeaza utilizarea resurselor 

Institutii subordonate, coordonate sau sub autoritate si rolul acestora:- toate institutiile aflate in subordinea, coordonarea sau sub autoritatea MSP, inclusiv furnizori de servicii de sanatate de toate tipurile Lista principalelor acte normative

         Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare

          Legea privind finantele publice nr.500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare

          Legile bugetare anuale si legile rectificative          Alte acte normative si ordine care reglementeaza activitatea si

finantarea domeniului sanitar         Legea nr.34/2007 si OUG nr.20/2007 de modificare si

completare a Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

         HG nr.292/2007 pentru aprobarea programelor nationale de sanatate in anul 2007.

         OMSP/CNAS nr.570/116/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind implementarea, evaluarea si finantarea programelor nationale de sanatate, responsabilitatile in monitorizarea acestora, detalierea pe subprograme si sctivitati, indicatorii specifici, precum si unitatile sanitare prin care se deruleaza.         OMSP nr.13/2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind continutul, forma de prezentare si structura programelor nationale de sanatate.         OMSP nr.1880/2007 pentru stabilirea unor masuri cu caracter tranzitoriu privind derularea si finantarea din bugetul MSP a unor actiuni de sanatate, in trim.I 2007.         OMSP nr.441/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a art.16 din Legea nr.282/2005 privind organizarea activitatii de transfuzie sanguina, donarea de sange si componente sanguine de origine umana

 Documente de politici publice existente- Strategia de finantare a spitalelor bazata de caz rezolvatDocumente de politici publice planificate

-         Metodologii clare de utilizare a resurselor financiare-         Proceduri de monitorizare a utilizarii resurselor financiare

 Descrierea programelor bugetare actualeNu e cazulMonitorizare, evaluare, raportare         Monitorizarea lunara si trimestriala a cheltuielilor efectuate de unitatile sanitare

cu paturi finantate integral din venituri proprii, prin sistemul informatic operativ de raportare, potrivit OMS 159/2004.

          Monitorizarea cheltuielilor de personal la toate unitatile din subordine finantate integral de la bugetul statului, precum si la cele finantate integral din venituri proprii.

         Monitorizarea periodica, prin sistemul operativ de raportare, a angajamentelor bugetare si a platilor efectuate pentru bunuri si servicii de catre unitatile sanitare cu paturi finantate integral din venituri proprii.

  D. Descentralizarea sistemului sanitar Situaţia Actuală

Descentralizarea sistemului de sanatate a fost si este parte integranta a procesului de reforma in domeniul sanitar. Atat reorganizarea cat si descentralizarea finantarii si furnizarii serviciilor de sanatate au inceput concomitent cu introducerea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cand, pentru prima data, cetateanul/pacientul a fost pus in centrul sistemului de sanatate, prin posibilitatea liberei alegeri de catre acesta a furnizorului de ingrijiri de sanatate.

Experienta ultimilor ani arata o implicare inegala a autorităţilor administratiei publice locale in administrarea unitatilor sanitare, cu variatii mari intre judete sau intre localitati.

Deşi Ministerul Sănătăţii Publice este autoritatea centrală  în domeniul sănătăţii publice, menţionăm faptul că, în prezent, majoritatea unităţilor sanitare, sunt unităţi autonome, în administrarea autorităţilor locale sau judeţene, ministerul păstrând doar componenta de management a sistemului sanitar.

Referitor la autorităţile de sănătate publică ale Ministerului Sănătăţii Publice precizăm că, până la implementarea ultimei etape prevăzute în cuprinsul strategiei de descentralizare, acestea rămân instituţii deconcentrate ale ministerului, urmând ca o mare parte din atribuţiile desfăşurate de acestea să fie transferate către comunităţile locale.

În ceea ce priveşte asistenţa comunitară menţionăm faptul că, în prezent, Ministerul Sănătăţii Publice este responsabil de gestionarea problemelor de sănătate publică la nivel local deşi experienţa ţărilor membre ale Uniunii Europene a arătat că aceste probleme pot fi gestionate cel mai bine de la nivel local, în concordanţă cu nevoile reale ale comunităţii.

În prezent, autorităţile administraţiei publice locale participă la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.  Obiective generale:          a)  Delimitarea competentelor administraţiei publice centrale şi locale

Principalele direcţii de activitate ale acestui obiectiv vizează îndeplinirea următoarelor etape :

1. Transferul de competenţe, atribuţii şi responsabilităţi de la autorităţile de sănătate publică (ASP) la administraţia. publică locala. Crearea unei structuri judeţene cu competenţă în administrarea şi finanţarea activităţilor transferate, prin preluarea specialiştilor de la autorităţile de sănătate publică;

2. Transferul activităţilor de promovare a sănătăţii de la autorităţile de sănătate publică la administraţia publică locala;

 b) Creşterea rolului administratiei publice judeţene si locale in dezvoltarea şi

implementarea de programe de sănătate publică care sa răspundă nevoilor specifice ale comunitatii;

 Etape in transferul de competente de la nivelul structurilor deconcentrate ale

Ministerului Sănătăţii Publice la nivelul comunitatilor locale:2.1.Transferul competenţelor legate de activitatea mediatorilor sanitari de la

ASP: finantarea, recrutarea, instruirea si evaluarea activitatii acestora;2.2.Transferul competenţelor legate de activitatea asistenţilor comunitari de la

ASP: finantarea, recrutarea, instruirea si evaluarea activitatilor acestora;

2.3.Transferul competenţelor legate de asistenţa medicală scolara şi de medicina dentara acordată în unităţile de învăţământ (inclusiv finantarea);

2.4. Transferul fondurilor alocate de Ministerul Sănătăţii Publice pentru unităţile medico-sociale de la bugetul Ministerului Sănătăţii Publice către administraţia publică locală; 

c) Descentralizarea managementului asistenţei medicale spitaliceşti şi întărirea responsabilităţii administraţiei publice locale faţă de cetăţean.

 Etape în realizarea trecerii în administrarea comunităţilor locale a cel puţin

două treimi din  spitalele din subordinea ASP:1. Consultarea cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice

locale cu privire la oportunitatea şi modul de realizare a acestei direcţii de acţiune;2. Trecerea intr-o prima etapa a spitalelor orasenesti,comunale si a centrelor de

sănătate, in administrarea efectiva a comunitatilor locale;3.  Evaluarea intermediara la 6 luni a  rezultatelor obtinute dupa transferul

spitalelor orasenesti, comunale si a centrelor de sănătate;4.  Evaluarea  finală după 1 an a rezultatelor obtinute dupa  transferul

spitalelor orasenesti si comunale la comunitatile locale;-  Stabilirea calendarului si etapelor in transferul spitalelor municipale;5. Consultarea cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice

locale pentru prezentarea evaluarii si identificarea noilor unitati sanitare ce pot fi transferate;

6. Transferul spitalelor municipale;7. Evaluarea intermediara dupa 6 luni a  rezultatelor obtinute dupa transferul

spitalelor municipale;8. Evaluarea  finala dupa 1 an a rezultatelor obtinute in urma transferului

spitalelor municipale;9. Finalizarea procesului de transfer al unitatilor spitaliceşti.

 Institutii subordonate, coordonate sau sub autoritate si rolul acestora

-        Autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti     Reprezentatii Ministerului Sanatatii Publice intentioneaza ca o mare parte a

competentelor detinute in prezent de catre autoritatile de sanatate publica sa fie transferate autoritatilor administratiei publice locale.                 Astfel, se doreste ca toate atribuţiile transferate către consiliile judeţene (de la ASP-uri) să fie reunite şi să reprezinte domeniul de competenţă al unui serviciu specializat de interes judeţean care va asigura, la acest nivel , aplicarea politicilor si strategiilor  de sănătate publică, instituţie cu personalitate juridică, în subordinea consiliului judeţean Rezultate aşteptate sunt:

         Administraţie publică locală responsabilă de gestionarea problemelor de sănătate publică la nivel local;

         Oferta de servicii medicale în concordanţă cu nevoile reale ale comunităţii;         Transferarea activităţilor privind implementarea politicilor de sănătate

publică  de la Ministerul Sănătăţii Publice la administraţia publică locală;         Administrarea unităţilor spitaliceşti de către  autorităţilor publice locale;         Implicarea nemijlocită a autorităţilor administraţiei publice locale în

îmbunătăţirea adresabilităţii şi accesibilităţii serviciilor medicale;

         Acces sporit al populaţiei la serviciile medicale curative; Lista principalelor acte normative

         Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu completările şi modificările ulterioare;

         Legea nr. 195/2006, Legea-cadru a descentralizării;         Ordonanţa Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităţilor

sanitare publice de interes judeţean şi local;         Hotărârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi

funcţionarea   Ministerului Sănătăţii Publice;         Hotărârea Guvernului nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din

domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare;

         Hotărârea Guvernului nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al judeţelor şi în administrarea consiliilor judeţene respective;

         Hotărârea Guvernului nr. 1096/2002 privind trecerea imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea unele unităţi sanitare de interes local din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public al municipiului Bucureşti şi în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;

 Documente de politici publice existenteNr. Titlu Adoptat de

GuvInitiator Stadiu Disponibilitate

1. Strategia sectorială de descentralizare a Ministerului Sănătăţii Publice în perioada 2007-2009

  Ministerul Sănătăţii Publice

proiect Disponibil în format electronic

2. Strategia actualizata a Guvernulu Romaniei pentru accelerarea reformei in administratia publica

Hotararea Guvernului nr. 699/2004

Ministerul Administratiei si Internelor

In vigoare Disponibil in format electronic

 Documente de politici publice planificateStrategie privind promovarea sănătăţii (educaţie pentru sănătate, dezvoltarea asistenţei comunitare şi a îngrijirilor la domiciliu) Descrierea programelor bugetare actuale

Pentru acest obiectiv nu vor fi alocate resurse suplimentare, toate activitatile aferente implementarii strategiei de descentralizare realizandu-se cu incadrarea in bugetul aprobat Mnisterului sanatatii publice.

 Monitorizare, evaluare, raportareDirecţia generală politici, strategii şi managementul calităţii în sănătate va monitoriza trimestrial modul de implementare a prezentului document pe baza informaţiilor transmise de către :

-         consiliile judeţene-         autorităţile de sănătate publică până la desfiinţarea lor-         autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul oraşelor şi comunelor

Activitatea de monitorizare se va axa pe următoarele acţiuni:1.      Elaborarea de indicatori de monitorizare si evaluare a activitatii

desfasurate, pe fiecare atributie descentralizata;2.      Centralizarea si compararea valorilor indicatorilor cu media calculata

pe ultimii 3 ani;3.      Verificare prin sondaj a datelor raportate de catre institutiile

responsabile;4.      Transmiterea valorilor indicatorilor si a rezultatelor compararii catre

consiliile judetene, autoritatilor de sanatate publica si autoritatilor administratiei publice locale orasenesti si comunale.

De asemenea, vor fi elaborate chestionare care să evalueze creşterea impactului programelor naţionale de sănătate la nivelul comunităţii  şi gradul de satisfacţie a pacienţilor faţă de serviciile medicale oferite.De această activitate va fi responsabilă tot Direcţia generală politici, strategii şi managementul calităţii în sănătate.            Obiectivul monitorizării şi evaluării este reprezentat de informarea conducerii Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi a grupului responsabil cu realizarea descentralizării cu privire la atingerea sau neatingerea rezultatelor imediate, la necesitatea de a modifica calendarul de implementare şi/sau activităţile propuse.

Procesul de descentralizare din sistemul de sanatate trebuie sa continue in etape bine definite, printr-un proces care sa aiba la baza evaluarea continua a efectelor descentralizarii si corectarea la timp a deciziilor care pot influenta negativ accesul populatiei la serviciile de sanatate. Situatia Actuală

E. Reorganizarea instituţională a Ministerului Sănătăţii Publice, a structurilor din subordinea sau coordonarea sa, precum şi a furnizorilor de servicii de sănătate

 Sistemul sanitar s-a  aflat o buna perioada de timp intr-o stare de criză prelungită datorata, in pricipal, de subfinantarea acestuia. În ultimii ani s-a remarcat o creştere semnificativă a resurselor alocate în sectorul sanitar (ponderea în PIB a cheltuielilor publice pentru sănătate a crescut de la 3,37%% în 2004 la 3,64% în 2006, iar în 2007, pentru prima oară  a fost alocat acestui domeniu peste 4% din PIB), personalul din sectorul sanitar beneficiind de recompensare substanţială.

                 O caracteristică importantă a sistemelor de sănătate care au reuşit să asigure o bună calitate a serviciilor de sănătate constă în preocuparea centrală pentru formarea, instruirea şi planificarea resurselor umane.                 România se confruntă cu lipsa specialiştilor, fapt care are impact asupra asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context, s-a observat şi o indiferenţă a autorităţilor publice locale faţă de atragerea şi menţinerea personalului medical în zonele cu atractivitate scăzută                 De asemenea, se regăsesc dezechilibre în distribuirea geografică a personalului din asistenţa medicală. În acest context devine evident că planificarea resurselor umane reprezintă un proces, nu un model dat, şi va avea succes numai dacă părţile interesate se implică.                 Resursele umane din sănătate se compun esenţial din două grupuri : medicii şi asistenţii medicali                 Instruirea profesională postuniversitară este o cerinţă de bază pentru asigurarea calităţii. Activităţi, precum colectarea şi evaluarea datelor, implementarea proiectelor de asigurare a calităţii sunt părţi integrante ale practicii curente. Educaţia medicală continuă a medicilor specialişti este o condiţie fundamentală pentru menţinerea calităţii practicii medicale. Participarea medicilor specialişti la astfel de programe de educaţie medicală continuă trebuie încurajată şi înregistrată.                 Asistentele medicale reprezintă cel mai numeros grup de persoane care acordă îngrijiri în domeniul sanitar. Cu toate acestea contribuţia lor la politica medicală şi la acordarea de îngrijiri medicale la toate nivelele este subdezvoltată.Obiective generale:a)      Redefinirea rolului structurilor din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice sau

din subordinea ori coordonarea sa in elaborarea si implementarea politicilor de sănătate publica, in cresterea calitatii serviciilor spitalicesti, concomitent cu cresterea rolului structurilor regionale in gestionarea problemelor de sanatate publica

 - reorganizarea autoritatilor de sanatate publica si respectiv a institutelor si centrelor de sanatate publica- preluarea  Institutului National de Medicina Sportiva Bucuresti  va fi preluat de Agentia Nationala pentru Sport ;- reorganizarea Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională "Prof. dr. C.T. Nicolau" Bucureşti ;- trecerea Oficiului Central de Stocare pentru Situaţii Speciale Bucureşti in in  structura  Autoritatii de sanatate publica a Municipiului Bucuresti si a autoritatilor de sanatate publica  judetene unde functioneaza  depozitele teritoriale si ulterior (dupa reorganizarea autoritatilor de sanatate publica)   preluarea depozitelor de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative.- Regionalizarea asistentei medicale oncologice prin transpormarea Institutului Oncologic "Prof. dr. Alexandru Trestioreanu" Bucureşti si a Institutului Oncologic "Prof. dr. I. Chiricuţă" Cluj-Napoca si prin infiintarea Institutului Oncologic  Iasi- Regionalizarea asistentei medicale de pneumoftiziologie prin mentinerea Institutului de Pneumoftiziologie "Prof. dr. Marius Nasta" Bucureşti in subordinea MSP si prin constituirea, la nivelul regiunilor Iasi si Cluj, a unor institute de pneumoftiziologie in subordinea MSP ;- reorganizarea Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului "Prof. dr. Alfred Rusescu" Bucureşti si trecerea in subordinea Autoaritatii de Sanatate Publica a municipiului Bucuresti;

- reorganizarea Institutului de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. C.C. Iliescu" Bucureşti ca Institut National de Boli Cardiovasculare "Prof. dr. C.C. Iliescu" Bucureşti si infiintarea unei sectii clinice de chirurgie cardiovasculara Centrul de Cardiologie Craiova, care se va transforma ulterior in  institut regional de urgenta.- reorganizarea Institutului de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş" Bucureşti Propunem ca Institut National de Boli Infectioase, care  va coordona din punct de vedere metodologic spitalele si sectiile de boli infectioase ;- Infiintarea Institutelor de Boli Infectioase  la Constanta, Cluj, Iasi prin reorganizarea actualelor spitale de specialitate si infiintarea la Targu-Mures a Spitalului Clinic de Boli Infectioase Targu-Mures prin preluarea sectiilor de specialitate din structura Spitalulul Clinic Judetean de Urgenta Targu-Mures , fie la Brasov prin reorganizarea actualului Spital de Boli Infectioase in Institut de Boli Infectioase . Aceste institute vor fi in subordinea Ministerului Sanatatii Publice si vor coordona din punct de vedere metodologic spitalele si sectiile de boli infectioase din zonele arondate ;-  Infiintarea in structura Institutului Clinic Fundeni Bucureşti a doua institute fara personalitate juridica: Institutului de Boli Digestive, Hepatologie si Transplant  si a Institutului de Boli Renale si Transplant- infiintarea Institutului de Urologie si Nefrologie Iasi prin reorganizarea  Spitalului Clinic « C.I. Parhon » si la Cluj reorganizarea Spitalului Clinic de Urgenta « Prof. Dr. Octavian Fodor » in  Institutul de Boli Digestive – Cluj- Napoca, care vor fi in subordinea Ministerului Sanatatii Publice si vor coordona metodologic sectiile de profil din zonele arondate ;- Trecerea unor unitati sanitare cu personalitate juridica din subordinea MSP in subordinea autoritatilor de sanatate publica judetene:

    Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie Dezna,     Spitalul de Recuperare Borşa,    Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix,     Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei,     Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca,     Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare,     Spitalul de Psihiatrie Zam,     Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Pădureni-Grajduri,       Spitalul de Psihiatrie Gătaia,     Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel,.    Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" Iaşi,     Spitalul de Cardiologie Covasna,     Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Eforie-Nord,     Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol,    Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia,     Sanatoriul Balneoclimateric de Copii Buşteni,     Sanatoriul de Nevroze Predeal,     Sanatoriul Balnear Slănic Moldova . 

- Trecerea Staţiei Centrale de Transport Sanitar şi Ambulanţă Aeriană Bucureşti in subordinea  Autoritatii de Sanatate Publica a  Municipiului Bucuresti ;- trecerea Serviciilor de Medicina Legala  din structura spitalelor in structura institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare. - trecerea Oficiului Tehnic de Dispozitive Medicale Bucureşti in coordonarea MSP si reorganizarea in Agentia de Dispozitive Medicale.

b)      Intarirea capacitatii de control a Ministerului Sănătăţii Publice asupra obiectivelor, activităţilor şi structurilor din domeniul sănătăţii publice

- Se infiinteaza Inspectia Sanitara de Stat, autoritate publică in subordinea Ministerului Sanatatii Publice, ordonator secundar de credite ce va coordona metodologic si financiar inspectiile judetene.

- în cele opt regiuni se vor infiinta 8 inspecţii sanitare de stat regionale.

c)   Asigurarea resurselor umane profesionalizate (vezi directie strategica 1) Lista principalelor acte normative

Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii; Hotararea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea

Ministerului Sanatatii Publice; Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 5872001 privind organizarea şi

finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare;

Legea nr.307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent  medical si a profesiei de moaşa, precum si organizarea si funcţionarea  Ordinului Asistenţilor Medicali si Moaşelor din România, cu modificările şi completările ulterioare

Hotararea Guvernului nr. 899 din 22/2002 privind organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman, cu modificările şi completările ulterioare

Hotararea Guvernului nr . 970/2004 privind regimul calificărilor în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă, dobândite în afara graniţelor României

Ordin al ministrului sănătăţii publice nr  966/ 2007 privind aprobarea Normelor tehnice de organizare a programului de formare prin educaţie medicală continuă a medicilor de familie care desfăşoară activităţi în cadrul Programului naţional de diabet zaharat

Ordin al ministrului sănătăţii publice nr. 1778/2006 privind aprobarea normativelor de personal

 Documente de politici publice existenteNr. Titlu Adoptat de

GuvInitiator Stadiu Disponibilitate

1. Strategia naţională de reformă a serviciilor de sănătate din România

Hotararea Guvernului nr. 1088/2004

Ministerul Sănătăţii

In vigoare Disponibil în format electronic

2. Strategia naţională privind reforma în unităţile sanitare cu paturi

Hotararea Guvernului nr. 826/2004

Ministerul Sănătăţii

In vigoare Disponibil in format electronic

 Documente de politici publice planificate

-         Strategie de planificare a necesarului de resurse umane in domeniul medical pe termen mediu si lung si a nevoilor de pregatire profesionala

-         Dezvoltarea planului de cariera pentru profesiile medicale Descrierea programelor bugetare actuale

-         plata drepturilor salariale in functie de tipul de contract individual de munca-         finantarea rezidentiatului-         desfasurarea programului de obtinere a celei de-a doua specialitati cu plata

 MONITORIZARE ŞI EVALUARE 

În vederea aducerii la îndeplinire a direcţiilor de activitate şi a obiectivelor prevăzute în prezentul document, Grupul de Management, împreună cu Unitatea de Politici Publice vor elabora şi urmări un Plan anual de acţiuni privind activităţile care trebuie întreprinse, modul de implementare a acestora, termenele de îndeplinire precum şi structura şi persoanele responsabile .

Monitorizarea îndeplinirii direcţiilor de activitate se va realiza în mod continuu de către fiecare structură responsabilă, în parte care pot să îşi stabilească şi alte instrumente specifice de monitorizare şi care îşi vor nominaliza o persoană care va răspunde direct de realizarea monitorizării.

Toate aspectele semnificative vor fi aduse la cunoştinţa UPP în vederea ajustării intervenţiilor pe măsura implementării lor.

În urma îndeplinirii activităţilor prevăzute în Planul de acţiuni, structurile responsabile vor întocmi anual câte un raport de evaluare pe care îl vor prezenta spre avizare Unităţii de Politici Publice. Aceasta,după ce va aviza raportul, îl va prezenta Grupului de Management spre aprobare.

În situaţia în care reprezentanţii Unităţii de politici publice apreciază că raportul este incomplet/conţine date contradictorii, eronate etc. şi  nu poate fi avizat, îl transmite structurii care l-a prezentat în vederea refacerii.

Grupul de management va analiza raportul şi va decide asupra modificării, completării Planului de acţiuni sau, în situaţia în care nu este necesară intervenţia asupra planului, va prezenta rezultatele ministrului sănătăţii publice

Se vor stabili o serie de indicatori de performanţă cuantificabili şi se va monitoriza evoluţia acestora, elaborându-se de către fiecare structură responsabilă un raport care să surprindă îmbunătăţirea acestora.

Structurile implicate în implementarea intervenţiilor îşi pot stabili şi alte instrumente specifice de evaluare aşa cum a fost detaliat la finalul fiecărui obiectiv.