VIRUSOLOGIE - REFERAT

Nume: Mardare LauraMICOLOGIE- NOIUNI GENERALEFungii sau ciupercile constituie astzi un regn aparte. Aparatul vegetativ este alctuit din filamente numite hife a cror totalitate alctuiete miceliul. Reproducerea la ciuperci se realizeaz prin spori.

Dup felul nutriiei fungii pot fi parazii i fungi saprofii. Aproape toti fungii sunt aerobi.

La fungi peretele celular conine chitina.

nmulirea poate realiza vegetativ prin simpla fragmentare a miceliului sau prin intermediul unor formaiuni specializate numite spori. Sporii fungilor pot fi sexuati i asexuati.

Sporii sexuati: iau natere direct sau indirect printr-un proces de ncruciare ntre 2 celule de sex opus. Se ntalnesc la fungii perfeci.

Ascospori ramn n celula n care s-au format i poarta numele de ASC. Acest tip de spori se intlneste la clasa Ascomycetes.

Bazidiospori iau natere pe o formatiune specializat numita bazidie, caracteristici fungilor din clasa Bazidiomycetes.

Oospori se formeaz din fuziunea a 2 celule de sex opus de pe hife vecine. Aparatul hifal se numete oogonie.

Zigospori.

Sporii asexuai: se formeaz prin simpla derivare din celule vegetative prin fragmentarea unei hife specializate sau a hifei modificate caracteristic pentru a forma corpi reproducatori.

Zoospori se foremaz n celule speciale denumite zoosporangi din care se elimin prin ruperea peretelui sporangial.

Sporangiospori apar n sporange care se dezvolt la capatul terminal al unei hife denumite sporangiofor. Sporii se elibereaz prin ruperea peretelui.

Conidiospori sunt aezai la capatul unei hife fertile numita conidiofor n lanuri din care se desprind usor. Sunt caracteristici fungilor din clasa Ascomycetes.

Clamidiosporii iau natere prin dezvoltarea unui perete gros, rezistent, n jurul unei celule din interiorul unei hife; se intalnesc la toti fungii.

Artrosporii se formeaza la fungii care au miceliu septat prin fragmentarea unei hife miceliene; nu sunt rezistenti la uscaciune.

Sporii fungilor sunt n general colorai i dau coloniilor mature o culoare caracteristic; se desprind usor de pe miceliu. Sporii adaptai la mediu acvatic sunt mobili cu ajutorul unor flageli. Au via latent i o rezisten mare la uscciune, presiune osmotic, temperatur i radiaii UV.

Dermatofiii produc infecii care afecteaza zonele superficiale ale corpului: epiderma i fanere (pr, unghii). Principalii ageni etiologici implicai in producerea dermatomicozelor aparin genurilor Epidermophyton, Microsporum i Tricophyton.

TRICOFIIATricofiie (gr.thrix, trichos pr i phyton plant) boal micotic, caracterizat prin afectarea pielii, prului i unghiilor. Este provocat de ciuperci din grupul Tricophyton. Se deosebesc: tricofiie superficial i tricofiie infiltrativ-purulent.

Tricofiie superficial sau uscat se constat frecvent la copii de vrsta precolar i colar i mai rar la aduli. Sursa de infecie este omul bolnav. Molipsirea are loc prin contact direct sau prin obiectele de care s-a folosit bolnavul (pieptene, foarfece, prosop, main de tuns etc.). se manifest prin apariia pe pielea capului a unor pete rotunde de mrimea unor monete mici, cu centrul pal i marginile de culoare roie-aprins, avnd suprafaa acoperit cu solziori mruni ca tra. Prul din focar devine fragil, se rupe la 1-3 mm de la suprafaa pielii i cade. n cazul afectrii unghiilor acestea se ngroa, capt o culoare cenuie, mat, devin frmicioase. Netratat, boala devine cronic, evolund fr manifestri clinice vdite, bolnavul fiind o permanent surs de infecie.

Tricofiie infiltrativ-purulent se constat la oameni de toate vrstele, mai des la lucrtorii de la fermele de vite (mulgtoare, medici-veterinari, ciobani etc.) Sursa de infecie o constituie roztoarele (oarecii, obolanii) i animalele bolnave (vacile, caii, oile) etc. De la ele omul se molipsete n mod direct sau prin intermediul unor obiecte. Boala se caracterizeaz prin apariia pe partea piloas a capului a unor focare rotunde cu diametrul de 4-6 mm, pe suprafaa crora se disting pustule foliculare purulente, eroziuni, cruste. La apsare din orificiile foliculare se elimin puroi. Prul atacat cade spontan prin supuraie folicular, sau se scoate uor cu pensa. La brbai tricofiie se localizeaz deseori n regiunea barbei sau a musteilor, din care cauz afeciunea se mai numete sicoz parazitar. Poate fi afectat de asemenea pielea de pe alte regiuni ale corpului. Apariia focarelor este nsoit de dureri, ridicarea temperaturii i mrirea ganglionilor limfatici regionali. Tricofiie infiltrativ-purulent are tendina spre vindecare spontan, lsnd o cicatrice lipsit de pr.

Profilaxia tricofiiei const n evidenierea la timp, izolarea i tratarea bolnavilor; izolarea animalelor bolnave; dezinfectarea ncperilor i a hainelor bolnavului, combaterea roztoarelor, examinarea medical periodic a persoanelor care au fost n contact cu bolnavii, respectarea cu strictee a regulilor de igien personal, respectarea regimului sanitaro-igienic la frizerii, bi, ferme etc.

FAVUSULFavusul este o infectie dermatofitica cronica cauzata de Trychophyton schoenleinii. Afecteaza scalpul dar poate afecta si pielea glabra si unghiile. Debuteaza de obicei pe scalp, in copilarie si persista pentru multi ani sub forma de placi crustoase. Stadiul sever implica pierderea parului de pe suprafete intinse ale scalpului, atrofie si alopecie cicatriciala. Pe pielea glabra favusul este o eruptie papuloveziculara si papuloscuamoasa. Onicomicoza tinea favosa este similara cu alte forme de tinea unghuium. Desi favusul nu este foarte contagios pot fi afectati citiva membrii ai familiei, acestia necesitind tratament simultan. Prognosticul tratamentului depinde de stadiul in care este descoperita afectiunea. Boala de lunga durata, severa poate determina alopecie cicatriciala ireversibila.

Tratamentul este sistemic. Se foloseste griseofulvina. Se poate opta si pentru agenti topici cum sunt sampoanele, lotiunile cu antifungice. Favusul nu arata o tendinta de remitere spontana. Alopecia cicatriciala cu atrofia pielii este frecventa in afectiunile de lunga durata. La acesti pacienti scalpel si pielea glabra sunt afectate.

Patogenie si cauzeFavusul este o dermatofitie superficial determinate de obicei de T. schoenleinii. La cei mai multi pacientii favusul este o forma severa de tinea capitis, totusi poate apare desi rar, ca onicomicoza, tinea barbae sau tinea corporis. Favusul este unul dintre cele trei forme de infectie a parului: ectotrix, endotrix si favus. Tipic parul nu este infectat grav ca in trichifitoza cauzata de Trtchophyton tonsurans. Parul poate creste, frecvent fiind observate fire lungi de par. Cel mai caracteristic element este formarea de spatii de aer intre hifele parului infectat. Acestea sunt tunele de aer prin autoliza hifelor. Artroconidia este rar observata in par.

Semne si simptomeFavus apare la copii si adulti. Este dobindit de obicei in copilarie sau adolescent si persista in perioada de adult. Favusul debuteaza pe scalp, in copilarie si persista pentru multi ani sub forma de placi crustoase.

In functie de severitatea bolii suntdescrise 3 stadii: -primul stadiu-se observa doar eritem al scalpului in jurul foliculilor, parul nu este rupt sau cazut -stadiul doi-formarea scutulei este observata la inceputul pierderii parului -stadiul trei-cel mai sever stadiu implica pierderea parului de pe suprafete intinse ale scalpului, atrofia pielii si cicatrice.

Examen fizicScutula este o crusta galbena in forma de cupa care inconjoara firul de par. Aceasta formeaza o placa densa, fiecare compusa din micelii si resturi epidermice. Frecvent apare o infectie bacteriana secundara in placa. Inlaturarea placii lasa o baza umeda eritematoasa. Masele dense de cruste galbene pot fi solitare sau numeroase iar pacientii care sunt afectati sever implica intreg scalpul. Este prezent si un miros specific. Pielea glabra poate prezenta crustificare galbena similara. Pe pielea glabra favusul este o eruptie papuloveziculara sau papuloscuamoasa in care este evident scutula. Tinea favosa este o alta forma de onicomicoza.

Alte manfestari atipice ale favusului cuprind: -favus pitiroides mimeaza matreata sau dermatita seboreica; sunt prezenta scuame medii numeroase; inlaturarea scuamelor de pe suprafata descopera zone de piele rosie, umeda si cicatriciala -favus psoriaziformis este un favus care imita psoriazisul pe pielea scalpului sic ea glabra; in loc de scutula galbena pacientii prezinta scauame albe care mimeaza leziunile din psoriazis -favus folicularis este caracterizat de papule galbene, conice in jurul foliculilor, parul arata caracteristicele tipice ale favusului -favus impetigoides este caracterizat de imitarea impetigoului prin cruste galbene ca mierea localizate pe scalp; frecvent formeaza placi mari care nu se amelioreaza cu tratament antibacterian -favus papiroides este caracterizat de mici loci pe scalp care sunt acoperiti de o substanta stralucitoare similara parchetului; sub aceasta este prezenta scutula -favus herpetiformis este o variant atipica a favus corporis; sunt localizate pe trunchi si extremitati papule mici, pustule, vezicule, cruste, placi scuamoase rotunde, eritematoase; aceasta forma de favus arata o forma anulara si este similara leziunilor tineei corporis.

Diagnostic

Studii de laborator: -cultura si microscopie optica pentru examinarea si confirmarea micologica -tratarea cu solutie de hidroxid de potasiu a specimenelor de examinat la microscop -caracteristic se vor observa spatiile tubular cu aer dintre hife -examinarea fragmantelor de scutulum arata filament segmentare si spori -cultura organismului se face pe mediu Sabourand plus cloramfenicol si cicloheximida pentru a inhiba cresterea bacteriilor.

Examen histologic. Sectiunile de biopsie arata micelii in scutulum si stratul cornos al epidermului, care este atrophic. Marginile scutulei arata hife bine pastrate. Central leziunii contine micelii degenerate si debriuri granulare. In derm este present un infiltrate inflamator moderat-sever. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: candidoza citanata, foliculita, lupus eritematos discoid, pseudopelada, placile de psoriazis, dermatita seboreica, tinea capitis, pediculosis capitis.

Tratament favusDesi favusul nu este foarte contagios afectiunea se observa la mai multi membrii ai familiei. La cei mai multi pacienti implica pierderea parului de aceea este necesar tratamentul systemic. Agentii topici aditionali precum sampoanele, lotiunile si cremele cu ketoconazole si sulfit de selenium sunt de ajutor. Igiena generala a capului trebuie imbunatatita, iar crustele si debriurile trebuie inlaturate. Favusul este controlat de obicei cu griseofulvina, tratamentul standard in tinea capitis. Terbinafina, itraconazole si fluconazole in doze similar cu cele pentru tinea capitis pot eradica fungul si vindeca boala. Favusul nu prezinta tendinta de remitere spontana. Alopecia cicatriciala cu atrofia pielii este comuna in boala de lunga durata. La acesti pacienti sunt afectate scalpel si pielea glabra.

MICROSPORIA

Microsporia este o boal de piele cronic, contagioas, si este cauzat de cipercaMicrosporum audouinii.Boala esteextrem contagioas pentru vrsta colar cu o fracven mai mare la biei (datorit faptului c auprul mai mic) dect la fete, iarimbolnavirea se face direct sau indirect, prin diferite obiecte ca : cciul, pieptene, si alte elemente de uz comun.

Afeciunea netratat se vindec spontan La pubertate, fr s lase alopecie cicatriceal. Vindecarea spontan la pubertate s-ar datora, dup unii autori, intrrii n aciune a glandelor sebacee, sebumul avnd o aciune antifungic. Dup alii, vindecarea s-ar datora i aciunii directe a hormonilor sexuali (androgeni i estrogeni), care, in vitro, s-au dovedit a avea aciune antifungic.

Simptomatologie. Boala ncepe printr-o plac eritematoas, la nivelul creia apare o descuamaie furfuracee, iar prul se rupe, realiznd o alopeeie scuamoas necicatriceal. Placa se extinde centrifug, pn ia un diametru de 28 cm. Aceasta este rar unic ; de obicei mai apar n jurul ei 46 plci mai mici, izolate sau confluente ntr-un placard cu marginile policiolice (fig. 2). Perii bolnavi sunt aproape n totalitate rupi la 34 mm de la emergen, realiznd aspectul de lan de griu cosit". Perii sunt nconjurai de un manon alb-cenuiu format din sporii parazitului, oare, pe unfond negru, se observ foarte bine cu lupa. Perii parazitai examinai cu lampa Wood au o luminiscen verzuie, strlucitoare.

In afar de microsporia determinat de M. audouini, exist i una de origine animal, produs de Microsporum canis, care se prezint sub forma unor mici epidemii familiale sau colective, chiar i la aduli. Leziunile au un caracter mai inflamator i se asociaz cu leziuni cutanate eritematoase, bine delimitate de unui sau dou chenare periferice de culoare violacee, sau cu herpesul tricofitic. Evoluia este mai rapid i se vindec aproape ntotdeauna spontan n cteva luni.

Diagnosticul diferenial se face cu :- tricofiia uscat a pielii capului (plci alopecice mai mici, mai numeroase, cu perii rupi de la emergen, pstrnd, i fire lungi neparazitate) ;- favusul (alopecie cica-triceai cu godeuri) ;- psoriazisul, pitiriazisul simplu, pitiriazisul steatoid i eczema pielii capului (nu altereaz firele de pr).

TratamentDesi afectiunea se trateaza spontan exista o serie intreaga de creme si lotiuni eficiente in lupta cu aceasta ciuperca : Lamisil, Nizoral, Pimafucort.

EPIDERMOFITIA

Este o boala foarte contagioasa a straturilor superficiale ale pielii si unghiilor, provocaia de ciuperci de genul epidermofitonului. Parul nu este afectat.

Exista doua feluri de epidermofitie - inghinala si a picioarelor.

Epidermofiia inghinal (eczema marginat) esteo afeciune provocatde Epidermophyton floccosumsaun cazuri mai rare de Tinea tonsurans sau Tinea mentagrophytes (gypseum sau interdigitale). Afeciunea ncepe la nivelul plicii inghinocrurale prin placarde eritematoscuamoase bine delimitate de un chenar rou-violaceu, cu vezicule fine

Placardele evolueaz centrifug spre faa intern a coapselor. In perioada de stare placardele sunt roii, zemuinde sau uscate, acoperite de cruste i scuame, totdeauna cu un chenar veziculos.

Afeciunea este foarte pruriginoas ; din cauza gratajului, placardele se pot lichenifica.

Cauze favorizante pentru apariia i ntreinerea afeciunii snt transpiraia local i obezitatea.

Diagnosticul diferenial se face cu : - eritrasma (evoluie cronic, nu are chenar veziculos i nu zemuiete) ;- intertrigo-ul streptococic (nu este aa de bine delimitat, nu evolueaz centrifug i prezint leziuni veziculoase la distan) ;- nevrodermita (se confund cu eczema marginat lichenificat, dar nu a fost precedat de vezicule i nu a zemuit niciodat).

Piciorul atletului sau epidermofitia piciorului este o infectie fungica manifestata la nivelul piciorului. Piciorul atletului este o conditie medicala cauzata de tinea pedis, un fung ce se dezvolta la nivelul pielii, a parului si a unghiilor. Evolutia acestui fung are loc in cercuri, lasand pielea cu aspect normal in mijloc, in vreme ce la margine pielea este putin umflata, iritata si rosie. Desi gradul de incidenta al piciorului atletului este mai mare in randul adolescentilor si al persoanelor mature, exista posibilitatea ca aceasta sa se manifeste si la femei si copii cu varsta mai mica de 12 ani.

Desi de cele mai multe ori piciorul atletului nu afecteaza organismul in mod sever, insa, exista situatii cand fungul tinea pedis poate supravietui tratamentului administrat. Mai mult decat atat, in cazul manifestarilor episoadelor recurente de piciorul atletului, exista riscul de aparitie si a altor afectiuni cutanate ca epidermofitia inghinala sau pecinginea (impetigo).

ATENTIE: Fungul care cauzeaza piciorul atletului se dezvolta in medii umede si inchise, motiv pentru care locurile de unde poate fi contactat sunt toaletele, baile, dusurile si pantofii.

Cauzele piciorului atletului

Piciorul atletului este o infectie fungica manifestata la nivelul membrelor inferioare, fiind provocata de anumiti paraziti cunoscuti sub denumirea de dermatofiti. Adesea fungul care cauzeaza aceasta conditie medicala se dezvolta intre degetele de la picioare si mai rar la nivelul mainilor.

Factorii de risc in ceea ce priveste piciorul atletului sunt:

transpiratie abundenta;

pantofii prea stramti sau din materiale care favorizeaza transpiratia piciorului.

Simptomele piciorului atletului

Cele mai frecvente simptome ale piciorului atletului sunt:

piele crapata si exfoliata intre degetele de la picioare;

decolorarea si exfolierea unghiilor;

senzatie de arsura si intepaturi pe masura ce la nivelul pielii apar basici si cruste.

Remedii pregatite acasa pentru piciorul atletului

Odata contactat fungul ce cauzeaza piciorul atletului este imposibila tratarea acestei conditii medicale in totalitate. Exista insa cateva metode eficiente pentru a tine sub control evolutia fungului si implicit a infectiei.

1. Radeti un catel de usturoi, aezati-l intr-o soseta si purtati soseta pe parcursul intregii nopti. Deasemenea puteti pur si simplu sa frecati usturoiul maruntit peste portiunile de piele afectate. Datorita capacitatii usturoiului de a combate o multitudine de microogansime, usturoiul este o metoda eficienta de a trata piciorul atletului.

2. Asigurati-va cva intotdeauna picioarele dumneavoastra sunt curate si uscate. Pentru aceasta este recomandat sa mergeti desculti cat mai mult posibil, iar daca iesiti afara optati pentru incaltaminte confortabila. Acest lucru permite aerisirea picioarelor, cu precadere intre degetele de la picioare.

3. Folositi antiperspirant astfel incat sa puteti preveni transpiratia picioarelor.

4. Amestecati ceasca de ulei de cocos, 1 lingurita de glicerina si 2 linguri de apa de trandafir pana in momentul in care se formeaza o pasta omogena. Folositi crema rezultata in fiecare seara pentru a combate crapaturile si pielea uscata de la nivelul picioarelor.

5. Asigurati-va ca incaltamintea dumneavoastra este uscata inainte de a o incalta din nou. Pentru aceasta puteti folosi un feon sau ii puteti aseza la soare.

6. Pastrati o igiena riguroasa a picioarelor. Spalati zilnic picioarele cu apa si sapun, acordand atentie deosebita zonei dintre degetele de la picioare.

7. Nu purtati niciodata incaltaminte inchisa, fara sosete, acestea avad capacitatea de a absorbi umezeala si implicit de a va mentine picioarele uscate.

8. Nu contati pe sandale sau papuci pentru a preveni piciorul atletului. Cheia in aceasta privinta este mentinerea picioarelor uscate.

Metode de prevenire a piciorului atletului

Cele mai eficiente metode de prevenire a piciorului atletului sunt urmatoarele:

1. Purtati papuci sau slapi daca mergeti la stranduri sau piscine;

2. Spalati zilnic picioarele;

3. Asigurati-va ca picioarele dumneavoastra sunt curate si uscate pe intreaga perioada a zilei;

4. Schimbati sosetele cat mai des posibil pe intreaga perioada a unei zile;

5. Curatati regulat suprafetele din baie;

6. Nu folositi la comun prosoapele sau sosetele.

ATENTIE: Daca infectia dureaza mai mult de cateva zile este bine sa va adresati medicului specialist, pentru a preveni aparitia altor infectii cutanate asociate piciorului atletului.

Plante necesare:UsturoiCANDIDOZA (CANDIDA ALBICANS)Candidoza este o micoza, adica o afectiune ce apare din cauza unei ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Micozele sunt, in general, cele mai frecvente infectii genitale la femei, la barbati fiind mai rare.

Exista o flora prezenta permanent in tubul digestiv, in vagin, pe piele, fara a cauza vreo problema. Aceasta flora este formata din microorganisme cu rol de protectie (Lactobacilus) cat si din microorganisme potential patogene (Candida Albicans, Gardnerella Vaginalis). Cele cu rol de protectie mentin o aciditate vaginala in asa fel incat bacteriile potential patogene sa nu se poata dezvolta. Daca organismul este sanatos, prezenta bacteriilor posibil patogene este tinuta sub control. In anumite conditii echilibrul din organism este rupt, bacteriilor posibil patogene multiplicandu-se excesiv si provocand infectii. De aceea trebuie facuta distictie intre prezenta Candidei care este normala si Candida in exces ceea ce inseamna stare patogena - Candidoza.

Transmitere

Pot fi mai multe cauze de rupere a echilibrului natural al florei vaginale :

antibioticele - luate in tratamente de lunga durata, care pot duce la dezechilibrul florei intestinale

transformari hormonale - datorate pilulelor contraceptive, menstruatiei sau sarcinii

diabetul netratat

o toaleta vaginala inadecvata - sapunuri dure, spalarea si stergerea zonei genitale din spate spre in fata, ceea ce aduce o parte dintre microbii din zona anala in zona vaginala, dusuri intravaginale dese, folosirea deodorantelor in zona vulvara

lenjerie intima din materiale sintetice, haine stramte

folosirea detergentilor duri pentru spalarea sau inalbirea lenjeriei

Cu toate ca aparitia infectiei cu Candida Albicans nu este direct legata de actul sexual, declansarea ei se poate face si pe cale sexuala - sperma ejaculata in vagin a fost pusa pe lista factorilor favorizanti - sperma poate influenta aciditatea naturala a vaginului si de aici aparitia dezechilibrului care duce la infectie.

Manifestari

La femei, in cazul in care apar, simptomele candidozei pot fi, in aproximativ 90 % din cazuri, scurgeri mai albe decat cele obisnuite, vascoase (cremoase), cu aspect branzos, urat mirositoare, mancarimi vulvare foarte intense, inrosirea si iritarea vulvei care apare umflata si de culoare rosu-aprins, senzatie de arsura la urinare. Fiindca pielea si mucoasa afectata de candidoza devin uscate apar dureri in timpul actului sexual (dispareunia).

Iritatia zonei vulvare se poate intinde spre zona anala si apoi poate urca pe pliul fesier (zona dintre fese) sau, invers, din zona anala sa se intinda catre zona vulvara afectand labile mari, apoi labile mici si apoi se poate raspndi intravaginal.

Evolutie, complicatii

Chiar daca in cazul candidozei nu exista complicatii serioase, recidivele frecvente afecteaza serios armonia vietii sexuale. In cazul recidivelor dese trebuie luata in considerare si investigata o posibila problema a sistemului imunitar al organismului.

Diagnostic

Diagnosticul candidozei se pune pe baza examenului clinic si punerea in evidenta a filamentelor ciupercilor prin examinarea la microscop a secretiilor vaginale sau prin cultura.

Tratament

Tratamentul candidozei este cat se poate de simplu. La femei, intern, prin introducerea in vagin de ovule antifungice (impotriva ciupercilor) si extern, prin aplicarea unei creme antifungice la nivelul vulvei, in general timp de doua saptamani. Desi criza este usor de tratat, candidoza poate recidiva frecvent, datorita reinfectarii prin contact sexual cu partenerul infectat sau prin persistenta cauzelor ce au generat ruperea echilibrului si dezvoltarea excesiva a ciupercii Candida Albicans. De aceea este de foarte mare importanta gasirea exacta a cauzei si eliminarea ei.

Prevenire, protejare

Pentru a evita candidoza trebuie sa se evite:

orice factor ce ar putea interveni negativ asupra aciditatii naturale a vaginului purtarea de lenjerie din materiale sintetice

purtarea de haine stramte si care nu sunt din bumbac la ciclu, sa se foloseasca mai mult tampoane externe si mai putin cele interne igiena zonei genitale, igiena perfecta - nici prea putina, nici prea multa sau agresiva, numai cu apa calda fara sapunuri dure, fara deodorante, spalaturile intravaginale facute numai la recomandarea medicului, spalarea dispozitivelor folosite in metodele contraceptive de bariera (diafragma si aplicatorul spermicidului), spalarea si stergerea zonei genitale numai din fata spre in spate, discutarea cu medicului a cazurilor in care este necesar un tratament indelungat cu antibiotice folosirea prezervativului pentru protectie in timpul actului sexual.

ACTINOMICOZAActinomicoza este o boala supurativa cronica care se caracterizeaza prin aparitia de leziuni nodulare ce sunt localizate subcutanat, si care fistulizeaza, eliminand o secretie purulenta cu graunti caracteristici.

Cauzele actinomicozei

Actinomicoza este o infectie cutanata, produsa de actinomicete. Actinomicetele sunt bacterii care produc ramificatii filamentoase asemanatoare fungilor, motiv pentru care actinomicozele produse de acestea sunt considerate a fi micoze profunde.Aceasta afectiune apare in mod egal la ambele sexe, se poate intalni la toate varstele, insa mai frecvent boala afecteaza adultii ce provin din mediul rural si care au o igiena precara a cavitatii orale.Actinomicetele patogene sunt majoritatea saprofite ( isi procura hrana din substante organice in descompunere ale solului); cele patogene pentru om sunt anaerobe si colonizeaza obisnuit cavitatea orala. Cele mai multe actinomicoze sunt asadar rezultatul unei infectii endogene.Cel mai frecvent implicat in patogenia bolii este Actinomyces Israelii care face parte din flora saprofita a cavitatii orale.Infectia cu actinomicete este favorizata de traumatisme care creeaza porti de intrare pentru bacterii.

Semnele si simptomele actinomicoze

Actinomicoza poate afecta orice organ. Cel mai frecvent, insa, boala se localizeaza la urmatoarele nivele:

1.Actinomicoza cervico-faciala: boala se manifesta prin noduli duri, rosii la nivelul obrazului sau regiunii submaxilare, fistule si cicatrici pe care apar noi leziuni nodulare, procesul dand nastere unor placi supurative si cicatriciale mamelonate. Leziunea primitiva este fie mandibulara, fie maxilara, aparand prin extensie directa la un abces periodontal dezvoltat ca urmare a unei carii, a unei extractii dentare sau dupa un traumatism. Leziunile maxilare se pot extinde la orbita, oasele craniului si la nivelul encefalului.Un alt mod prin care se poate produce infectarea este prin extindere de la criptele tonsilare (amigdale). Boala determina si afectarea osoasa precoce, producand: periostita, osteomielita.In timp este posibila aparitia unei fibroze sechelare marcante.2. Actinomicoza toracica: la acest nivel actinomicoza se manifesta clinic similar unei tuberculoze active si este consecutiva aspirarii florei orale. Mai apar si o serie de modificari cutanate cauzate de interesarea peretelui toracic. 3. Actinomicoza abdominala: se manifesta printr-o afectare apendiculara si cecala, fiind posibila si extensia hepatica a bolii. Sursa de infectie este reprezentata de amigdale sau de cavitatea orala.4. Actinomicoza pelvina: este corelata cu contraceptia intrauterina si nu determina leziuni cutanate.5. Actinomicoza cutanata primitiva: este o forma rara a acestei boli, care apare prin inoculare (cale de infectie este exogena).

Actinomicoza localizata: la nivelul cervico-facial si cutanat raman mult timp afectiuni localizate.Evolutia actinomicozei in afara tratamentului este grava, sechelara.

Diagnosticul pentru actinomicoza

Medicul stabileste diagnosticul pe baza aspectului leziunilor si pe baza prezentei granulelor ( 1-2 mm diametru, aderente la pansament).Printre leziunile cutanate ce necesita un diagnostic diferential cu actinomicoza se numara:-scrofuloderma-gomele sifilitice-micetomul-botriomicozaDiagnosticul clinic stabilit de medic este confirmat cu ajutorul examenului histopatologic.

Tratamentul pentru actinomicoza

Procesul inflamator consecutiv reactiei granulomatoase tisulare face dificila penetrarea antibioticelor. Din acest motiv, afectiunea necesita perioade indelungate de tratament.Antibioticele utilizate in tratamentul actinomicozei sunt:-sulfonamidele-streptomicina-penicilina-cloramfenicolul-tetraciclinele-imipenemUneori tratamentului cu antibiotice trebuie sa i se asocieze si un tratament chirurgical.PAGE 1