Embed Size (px)
Citation preview
REFLECpI ASUPRA GLOSOLALIEICA
FENOMEN CHARISMATIC
Asist. Did. Eugen Jugaru
Necesitatea reflectarii teologice asupra glosolaliei
In perioada actuala cand miscarea penticostaia impreuna cu cea
harismatica a devenit o forfa in crestinism1, F. Macchia afirma ca o
reflectare teologica asupra glosolaliei poate sluji unui dublu scop.
Mai intai o astfel de reflectare ii poate ajuta pe penticostali sa
in|eleaga aspectele specifice privind experienja lor religioasS.
Trebuie sa subliniez ca penticostalismul este mai mult dec&t doar ,,o
miscare a vorbirii In alte limbi", este prima miscare ce isi
concentreza atenfia asupra glosolaliei ca fiind un dar spiritual de o
importanfa cruciaia pentru injelegerea naturii intalnirii divino-umane.
Apoi, subliniaza F. Macchia, penticostalii pot sluji la dezvoltarea
teologiei prin sugerarea unor cai creative prin care prapastia dintre
experienja harismatica §i teologia academica sa fie umpluta/2
Gary B. McGee in articolul despre mi§carea penticostaia din EvangelicalDictionary of World Missions, p.742 scrie ci penticostalii clasici constituie unadintre cele mai largi familii cre§tine din lumea noastra Impreuna cu harismaticii eiau experimental cea mai mare crestere numerica dintre toate denominatiunilecrestine din sec. al XX-lea
92 Eugen Jugaru
W.E. Mills recunoa§te cS exista o lipsa de reflectari teologice
disponibile asupra acestui subiect si afirma ca ,,Grupurile
penticostale ar trebui sa fie mai creative in dezvoltarea §i articularea
unei teologii a glosolaliei".3
Dar daca vorbim de o lipsa de material teologic asupra vorbirii
in alte limbi sau asupra altor forme de experience pneumatice
dinamice, aceasta lipsa nu este specifics doar penticostalismului.
Domeniul pneumatologiei este unul vast, iar Emil Brunner se referea
la studierea lucrarii Duhul Sfant (m Misverstandnis der Kirche) ca la
,,pasul de copil" al teologiei. Probabil ca s-a ajuns aici datorita
faptului ca teologia a accentuat logica credinjei si a ramas slab
echipata in r&spunsul dat experienjei pneumatice ce se invecineaza cu
domeniul nonrafional.
Cum este insa vazuta glosolalia prin prisma unor teologi care au
acordat o anumita atentie asupra acestui subiect?
Un numar msemnat de cercetatori s-au referint la vorbirea !n
alte limbi ca la un exemplu de incapacitate a limbajului rational si
articulat de a exprima raspunsul dat lui Dumnezeu. Rusell Spittler se
refera la vorbirea in limbi ca fiind o forma naturala, umana, de
exprimare care este transformata de catre Duhul Sfant intr-un dar
spiritual.
2 F. D. Macchia, art. ,,Sighs too Deep for Words: Toward a Theology ofGlossolalia", Journal OfPentecostal Theology, Sheffield Academic Press Ltd.din
J.P.T.nr.l, 1992, p.50
W.E.Mills, A Theological interpretation of Tongues in Acts and I Corinthians,
(TezS de doctorat, Southern Baptist Seminary, 1968), p.224.
Refleqii asupra glosolaliei ca fenomen charismatic 93
Jacque Ellul vede limbile ca un r&spuns adresat lui Dumnezeu
dincolo de barierele culturale din moment ce simbolizeaza ,,esen{a
naturii noncomunicative a rugaciunii".4 El prive§te rugaciunea ca pe
un mod de a fi cu Dumnezeu care transcede cuvintele §i care se
exprima prin vorbiri in limbi sau chiar prin dans. Vorbind despre
rugaciune Abraham Herschel spune ca glosolalia nu este vorbire, ci
mai degraba pa"rta§ie, pentru ca scopul vorbirii este de a informa, pe
cSnd eel al rugaciunii este de a ne face parta§i.
Erudiji precum Morton Kelsey au incercat sa faca o legatura
intre aspectul nonrafional al glosolaliei §i accesul profund la
realitatea divina. Kelsey vede vorbirea in limbi ca relaxare a
domeniului rational si con§tient pentru a avea acces direct la
domeniul spiritual.5
In mod similar, Richard Baer se refera la vorbirea in limbi ca la
o relaxare a min{ii analitice, in felul acesta ,,eliberandu-se alt
domeniu al persoanei, spiritul omului, pentru o deschidere mai
profunda la realita|ile divine".6
Ca §i Kelsey, Baer nu pledeaza pentru emotionalism, ci mai
degraba pentru eliberarea spiritului pentru a raspunde prezen^ei
Dumnezeului celui viu. In acest scop el face anlogii cu tacerea
quakerilor.
4 J. Ellul, Prayer and Modern Man, New York, Seabury Press, 1970, p.58.M. Kelsey, Tongue Speaking: An Experient in Spiritual Experience, New York,
Doubleday, 1964, pp. 218-233.
R Baer, Perspectives on the New Pentecostalism, Grand Rapids, Baker BookHouse, 1976, pp. 150-164.
94 Eugenjugaru
Intr-o abordare generals, si interculturala" a glosolaliei, Cyril
Williams se refera la vorbirea in limbi ca la un ,,misticism al
sunetului"7, prin care exprimarea sunetelor din adancul fiinjei poate
simboliza o intalnire cu realitatea divinS.
Antropologul William Samarin explicS glosolalia ca pe un
,,simbol lingvistic al sacrului" . Glosolalia pentru Samarin mutS
atenjia de la limbaj sau de la persoana care vorbeste c&tre prezenja
divinS. Vorbirea in alte limbi spune ,,Dumnezeu este aici" la fel cum
o catedrala gotica spune ,,Dumnezeu este marej".
Folosind aceeasj analogie cu ,,catedrala", remarca lui
Hollenweger este oarecum provocatoare pentru penticostali §i pentru
cei care practicia glosolalia. £1 spune ca glosolalia reprezinta
,,catedrala saracului".9
Murray Dempster subliniaza semnifica|ia etnicS a limbilor §i a
botezului in Duhul Sfant. El vede glosolalia ca pe ,,o refacere a
limbajului" care era un semn al lucrarii Duhului Sfant de ,,refacere a
istoriei"10 Dempster accentueaza prezen^a glosolaliei ca factor major
in d&ramarea bancrelor rasiale, religioase si economice; in cresterea
misionarismului bisericii.
In fine, Hermann Gunkel g5se§te in Faptele Apostolilor o
a Duhului Sfant care era ,,misterioasa, puternicS si de
7 C. Williams, Tongues of the Spirit: A Study of Pentecostal Glossolalia andRelated Phenomena, Cardiff, University of Wales Press, 1981.
8 W. Samarin, Tongues ofMen and Angels, New York, Macmillan, 1972, p. 154.9 WJ.Hollenweger, Geist und Materie, Interkultturelle Theologie, Munchen, Chr,Kaiser Verlang, 1988,pp.314-315.
10 M. Dempster, Paraclete, art. The Church's Moral Witness, A Study ofGlosolalia in Luke's Theology ofActs', 1989, pp.lr7.
Reflecpi asupra glosolaliei ca fenomen charismatic 95
neingrSdit". El sublinia c£ glosolalia era cea mai evidenta*
caracteristica' a activitajii Duhului in viafa bisericii primare.
Nu de pu|ine ori glosolalia, sau vorbirea in alte limbi, a
reprezentat un motiv de dispute intre diferite grupuri cre§tine. Privind
abordarea acestui fenomen spiritual, opiniile au fost §i inca mai
contina sa" fie impSr{ite
Definirea glosolaliei
Glosolalia (yXajcraoXaAia) este una dintre harismele (xapi(J|i.a) acor-
date trupului lui Hristos;11 este o vorbire inspiratd sub calauzirea
Duhului Sfdnt rostita intr-o limba necunoscuta. Dar harismele,
subliniaza John Koenig, nu sunt numai daruri ale lui Dumnezeu, ci
oferirea zilnica a lui Dumnezeu, nouS oamenilor.12
Termenul xapt^iia luat impreuna cu adjectivul TiveuiiaTiKos este un cuvant
exclusiv paulin aparand de 16 ori in epistolele lui Pavel §i doar o singura data in 1
Petru 4:10. Aceasta frecventa sugereaza interesul lui Pavel ca manifestareaharismatica sa aiba loc in viaja spirituala a cre§tinilor, dar §i atenfia ca ea sa nudevina un prilej de dezordine in biserica locaia. In The Dictionary ofPaul and His
Letters.sunt subliniate patru aspecte practice importante privind darurile spirituale.(1) Acestea sunt variate, impaitite dupa buna placere a Duhului Sfant. (2) Ele sunt
oferite pentru a fi practicate in credinta. (3) Ele reprezinta terenul pentrudezvoltarea roadei Duhului Sfant. (4) Comunitatea are responsabilitatea de amasura §i de a valida manifestarile darurilor spirituale. [G. Hawthrone, R. Martin,
Dictionary of Paul and His Letters, Illinois, Downers Grove, Intervarsity Press199].
J. Koenig, God's Giftfor God's People, Philadelphia, Westminster Press, 1978p. 23.
96 . Eugen.Tugaru
Termenul de glosolalia este format din combinarea verbului
XaXeco care inseamna ,,a vorbi" si substantivul yXwcraa, care apare
mai ales in cazul instrumental, insemnand ,,cu" sau ,,in limbi"(cf. I
Cor.l2:30; 13.1; 14:5,18, 23 etc). Ocazional, Pavel foloseste formele
participiale 6 XaXuiv yXojacrr) sau 6 XaXwv yXtocraai cu referire la
persoana sau la cei care ,,vorbesc in alte limbi" (cf. I Cor. 14:2,4-6,13,
etc.). In I Corinteni 12:10 fraza eTepco yevrj yXwaow a fost tradus
cu ,,felurite limbi" sau ,,diferite limbi".
Alt termen inrudit cu glosolalia este xenolalia care descrie
vorbirea in limbi variate omenesti, altele decat cele cunoscute de
catre vorbitor.
Apartinatorii miscarii penticostale clasice §i a celei harismatice
vorbesc in alte limbi dar numai foarte rar au existat suficiente
evidence de manifestare a xenolaliei.13
F. Macchia afirma ca cei mai mulfi penticostali au infeles corect
glosolalia ca ,,suspine negraite ale Duhului Sfant" ( Rom. 8:26).
Origen si Hrisostom au fost cei mai timpurii comentatori care au
cautat sa lege vorbirea in alte limbi de textul din Romani 8:26. §i
teologi moderni ca Hermann Gunkel, Julius Schniewind, Ernst
Kasemann, Krister Stendhal §i John A. T. Robinson au interpretat de
asemenea Romani 8:26 ca o referire la glosolalie.14 Tot F. Macchia
subliniza ca dupa cum ,,cunoa§terea"dragostei lui Hristos intrece
13 G. Hawthrone, R. Martin, op.cit. p.940.14 Gunkel, Influence, p.80; J. Schneiwind, Nachgelassene Rede und Aufsatze,
Berlin, Topelmann, 1952, p.86; E. Kasemann, Commentary on Romans, Grand
Rapids, Eerdmans, 1980, pp. 230-244, la fel si in Perspectives on Paul,
Philadelphia, Fortress Press, 1971, pp. 122-137; K. Stendhal, The Charismatic
Movement, Grand Rapids, Eerdmans, 1975, p.50.
Refleqii asupra glosolaliei ca fenomen charismatic 97
orice cunostinja (Efes.3:19), tot la fel si ,,suspinele negraite" ale
Duhului tree dincolo de putere noastra de injelegere.15 Glosolalia este
o vorbire libera ca raspuns la libertatea oferita de Dumnezeu, este
limbajul lui imago Dei, este ,,un strigat pentru libertate" subliniaza
Kasemann. Astfel ca in cadrul manifestarii acestei harisme
exprimarea si experienja devin una.
Prin darul feluritelor limbi, T. Sandru subliniaza ca Jnfelegem
vorbirea supranaturaia prin care credinciosul, inzestrat cu acest dar,
vorbeste intr-o limba pe care nu a invajat-o niciodata; ea este o
vorbire a Duhului Sfant".16
Vorbirea in alte limbi, impreuna cu interpretarea acestora, este o
experienja care reveleaza ca taina liberta^ii fiinfei noastre coram Deo,
nu este doar o libertate pentru Dumnezeu, ci si o libertate a unuia fafa
de ceiaialt. Astfel, in ziua Cincizecimii, Perm a subliniat dreptul
fiecaruia, a tinerilor si a batranilor, a robilor si a slobozilor, a
barbajilor §i a femeilor de a intra in partasie personala si directa cu
Dumnezeu.
In Noul Testament termenul de y\&vaa indica limba, organul
vorbirii (Luc.l:64; 16:24; Marc.7:35), care de multe on cauzeaza
raul ( cf. Iac.3:l-12; 1 Pet.3:10).17 In sens figurat limba este vazuta
ca subiect al jubiiarii (Fapte 2:26) si al laudei (Fil.2:l 1).
15 F. Macchia, op. cit. p.60.Trandafir Sandru, Pneumatologie, Bucure§ti, editura Cultului Penticostaldin
Romania, 1979, p. 195.
G. Kittel, Theological Dictionary of the New Testament, Michigan, Grand
Rapids, WM. B. Eerdmans Publishing Company, vol.1,1993, p.721.
98 ^ Eugenjugani
Un caz aparte ll reprezinta limbile de foe (yXwaaai u>ael mjpo)
din Fapte 2:3, ca o evident a puterii cere§ti a lui Dumnezeu
coborand asupra ucenicilor aduna^i in ziua Cincizecimii.
Mai mult, glosolalia este prezentata in Faptele Apostolilor ca
fenomenul ce darama barierele dintre oameni: dintre bogaji si saraci
(cap.2), dintre evrei s.i neevrei (cap. 10), §i dintre cre§tini §i urma§ii
lui loan Botez&torul (cap. 10).
Pentru injelegerea fenomenului glosolaliei, XaXelv (ev) yXwaoT)
prezentat atat in Marcu 16:17 cat §i in Fapte 2:4, este necesara
abordarea studiului in lumina descrierii din 1 Corinteni 14 .
Spre deosebire de vorbirea in alte limbi sub calauzirea Duhului
Sfant, pseudoglosolalia era vorbirea in stare de transa a'preojilor
pagani din vechime sau exprimarea neinteligibila a unor bolnavi, caz
in care discutam despre afecjiuni patologice.18 De§i vorbirea in alte
limbi nu este injeleasa de mintea umana, totu§i ea nu are nici cea mai
mica tangenja cu exemplele de pseudoglosolalie prezentate mai sus.
Chiar daca unii dintre critici minimalizeaza acest dar spiritual,
argumentand ca in prezentarea din 1 Corinteni 12:8-10, 28 vorbirea
in alte limbi este plasata spre sfar§itul listei, valoarea glosolaliei este
data de faptul ca este o harisma, un dar al lui Dumnezeu, iar El nu
ofera daruri fara valoare.
Max Turner remarca faptul ca Pavel nu a scris in mod critic
despre vorbirea in alte limbi pentru a judeca aceasta manifestare daca
18 Dicfionarul Explicativ al Limbii Romdne, Bucure§ti, Univers Enciclopedic,
1998, p.427 glosolalie, limbaj neinteligibil al unor bolnavi, alcatuit din silabe §i
cuvinte fara sens. - Din fr. glossolalie. Istoria Religiilor prezinta o serie de
manifestSri de vorbire rn transS a preofilor lui Dionisus, a sybilelor e.t.c.
Refleqii asupra glosolaliei ca fenomen charismatic 99
nu este insojita' de interpretare, ci mai degraba el a prezentat
glosolalia in paralel cu harisma profe{iei in biserica din Corint.19
Cadrul vorbirii in alte limbi la evenimentul Cincizecimii
In Noul Testament, pentru prima oara", aceastS manifestare
supranaturala apare la coborarea Duhului Sfant asupra grupului de
120 de credincio§i in ziua Cincizecimii, la Ierusalim:"...§i to|i s-au
umplut de Duh Sfa^t, §i au inceput sa" vorbeasca in alte limbi,
(XaXeiv €T€pat yXakraaT) dupa cum le da Duhul sa vorbeasca"
(Fapte 2:4). Prezenja Duhului Sfant a fost marcata §i de alte semne
percepute precum un sunet ca vajiitul unui v§nt puternic §i ni§te
limbi ca de foe.
Vorbirea despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu din v. 11
(XaXetv Td iieyaXeta toO GeoO) sugereaza ca cei 120 laudau §i
glonficau numele lui Dumnezeu, la fel cum mai tarziu se va intampla
§i in familia centurionului Corneliu din Fapte 10:46
(|i€yaXiJ6LV ibv 6eov).20
Citind retrospectiv relatarea din Fapte 2, distingem urmStoarele
motive care au generat Cincizecimea: (1) Dovada evidenta ca Isus S-a
inaljat la cer, §i §i-a luat locul de cinste la dreapta Tatalui §i ,,a tumat
ce vedefi §i auzi^i"(Fapte. 2:33); (2) Prezenfa supranaturala a Duhului
19 Max Turner, The Holy Spirit and Spiritual Gifts Then and Now, Carlisle,Paternoster Press, 1996, p. 239.
20 G. Kittel, op. cit, p.724, 725.
100 Eugenjugaru
Sfant pentru a forma biserica; (3) Ca mijloc de atragere a atentiei
evreilor din diaspora care au venit sa se inchine la Ierusalim. La acest
eveniment supranatural erau prezente nu mai pujin de 16 etnii din
diferite coljuri ale Imperiului. (4) Ca mijloc supranatural de lauda a
lui Dumnezeu, laudS ce depa§este barierele limbajului obi§nuit; (5)
Ca implinire a profejiilor lui Joel 2:28-29 §i Isaia 28:11.
Spre deosebire de harisma vorbirii in alte limbi din I Corinteni
14:2 unde limba este o taina neinfeleasa de ascultatori, in Fapte 2:6,8
apare termenul 8idX€KT6 care se refera la dialectele vorbite de
ucenici sub inspirafia Duhului Sfant §i injelese de catre cei care
asistau la aceasta mariifestare spirituala. F. Macchia subliniaza c&
penticostalii totdeauna au gSsit in Fapte 2 o intalnire cu Dumnezeu
,,liber£, spontana §i dramatic^".21 El spune ca elementele de
spontaneitate §i de uimire intr-o astfel de intalnire teofanica
totdeauna au fost ,,b5taia de inima" a spiritualita^ii penticostale.
Dupa acest inceput al manifestarii glosolaliei din Fapte cap.2, in
aceea§i carte se mai fac referiri la vorbiri in alte limbi in contextul
predicarii lui Petru in casa suta§ului Corneliu (Fapte 10:44-46) §i a
misiunii lui Pavel printre credincio§ii din Efes (Fapte 19:6).
Max Turner, rezumand activitatea Duhului Sfant in Fapte,
subliniaza ca (1) Duhul inspira in lauda harismatica, El a generat
vorbirea in alte limbi din ziua Cincizecimii 2:4; 10:46; 19:6; (2) El
este autorul viziunilor §i al viselor 2:17; 7:55-56; (3) Duhul ofera
cuvinte de calauzire sau de instruire 1:2; 1:16; 4:25; 7:51; 8:29;
21 F. Macchia, op.cit. p.55.22 M Turner, The Holy Spirit and Spiritual Gifts Then and Now, Carlisle,Paternoster Publishing, 1996, p.42,43.
Reflecpi asupra glosolaliei ca fenomen charismatic K)l
10:19; 11:12,28; 13:2,4; 15:28; 16:6-7; 19:21; 20:22-23; 21:4,11 si
28:25. (4) Duhul ofera infelepciune harismaticd sau discerndmdnt
revelator 5:3; 6:3,5,10; 9:31; 13:9 si 16:18. (5) Duhul inspire in
predicarea harismaticd sau in mdrturisire 1:4,8; 4:8,31; 5:32; 6:10;
9:17 sau in invd{dtura harismaticd 9:31; 13:52 etc.
Scopul glosolaliei
Trandafir Sandru vorbe§te de cinci semnificatii ale vorbirii in
alte limbi:
(1) Ca semn al botezului cu Duhul Sfant (Fapte 2:4; 10:45-46;
19:6).
(2) Ca posibilitate de rostire a rugaciunilor de lauda, muljumire,
mijlocire ,,cu duhul" (1 Cor. 14:14-15).
(3) Pentru zidirea personals in vederea unei viefi de biruinja (1
Cor. 14:4).
(4) Ca semn pentru cei necredinciosj (1 Cor. 14:21-24).
(5) Pentru zidirea bisericii atunci cand limbile sunt interpretate,
(1 Cor.l4:5).23
Glosolalia este vazuta ca fund §i un mijloc de inviorare a vie|ii
de rugSciune. Pavel nu condamnS vorbirea in alte limbi, ci numai
denaturSrile survenite in comunitatea din Corint.
Stanley Horton, un teolog penticostal, afirma ca ,,noi
recunoa§tem c& vorbirea in alte Umbi este dovada'inifiala a botezului
in Duhul Sfant.24
23T. Sandru, op.cit.p. 195.
102 Eugenjugaru
F. Macchia subliniaza", de asemenea, ca" glosolalia nu este o
euforie egoists pentru ca cineva sa se simta bine, ci scopul acesteia
este conformarea la chipul lui Hristos, pentru ca astfel sa fim cai de
revarsare a harului spre cei din jur. Deci, si aceast£ harisma, spune
Macchia, chiar practicata in particular, are eel pujin valoare indirecta
pentru zidirea trupului lui Hristos.25 Pavel spune in I Corinteni 13 ca
jam dragoste nu sunt nimic, chiar daca as vorbi in limbi omenesti
sau ingeresti. Acest lucru implica faptul ca nici chiar acele daruri
practicate in devojiunea private nu pot fl separate de Jelul de a-i
edifica spiritual si pe alfii din trupul lui Hristos. In cele din urm& nu
este nici o deosebire intre zidirea personala §i zidirea celorlalji,
conclude Macchia.
Richard Baer a f&cut observajia interesanta ca atat limbile cat si
euharistia reprezinta cSi fizice ce transced comunicarea ra^ionala^ cai
de a raspunde lui Dumnezeu. Dar limbile sunt spontane si
nestructurate, in schimb insa, euharistia este planificata si structurata.
Astfel ca elementele spontaneita^ii si libert^tii in destainuirea
personals sunt prezente explicit in vorbirea in limbi.
Privind prezenja Duhului Sfant in cadrul partSsiei crestine,
Karl Barth declara ca ,,numai cand Duhul Sfant suspina, strigS si
mijloceste, numai atunci devine prezent in bisericS".26
24 S. Horton, Cinci Concepfii despre Sfinfire, Oradea, Editura Cartea Cre§tina,
1999,p.l35 .
25 F. Macchia, op.cit. p.66.26 K. Barth, Evanhgelical Theology: An Introduction, New York, Weidenfeld &
Nicolson, 1963, p.58.
Reflecpi asupra glosolaliei ca fenomen charismatic 103
Dar ,,veselia limbii", (Fapte. 2:26) cum rareori este subliniat
chiar §i de catre penticostali, are de-a face nu numai cu intMnirea
dinamica' a cre§tinului cu Dumnezeu, ci §i cu eliberarea spirituala.
Heschel avanseaza" un interesant punct de vedere privind veselia
limbii valuta ca vorbire in alte limbi. In ziua Cincizecimii, Petru
citeaza o profejie rostita de David: ,,mi se bucurS inima sj mi se
veseleste limba...c&ci nu-mi vei lasa sufletul in locuinfa morfilor, §i
nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea" (Fapte. 2:26-27).
Esta interesant c& „veselia limbii" lui Isus la care se refera Petru
in textul amintit, ca paralelS la veselia limbii de la Cincizecime, are
de-a face cu eliberarea Lui din Hades dupa rastignire. Putem injelege
deci ca lauda glosolalica nu este o lauda izolata de suferintele lumii,
ci §i de tanjire a creajiei pentru eliberare §i rascumparare conform
textului din Romani 8:26. Eliberarea adusa de Dumnezeu este o
eliberare pro nobis (pentru noi) prin care am scSpat de legaturile
morfii ve§nice datorita crucii §i invierii lui Isus Hristos. In acest mod
putem injelege dorinja lui Heschel de a inlocui extazul profetic cu
simpatia profetica, iar Balthasar spune cS a fi umplut de Dumnezeu
pentru scopurile Sale este un extaz, dar nu unul entuziast, ci un extaz
al slujirii.
F. Macchia, in contextul glosolaliei, incearca' sa redefineasca
sensul termenului de ,,eviden$a"\ El spune ca acestui lucru nu ar
trebui s^-i dam conotafia ca tu ai Duhul acum, ci mai degraba" ca
Duhul te are pe tine ca semn vizibil al noii creajii. La crearea lui
Adam, Dumnezeu i-a suflat in nSri suflare de via|a, §i el a devenit un
suflet viu (Gen. 2:7); tot la fel Isus a suflat peste apostoli §i le-a zis
104 Eugenjugaru
,,lua|i Duh Sfant" (loan 20:22), integrandu-i in noua create sprituala
a lui Dumnezeu. Printre semnele insojitoare ale ucenicilor pentru
misiune, Isus a amintit in Marcu 16 si ,,limbile noi". Meredith Kline,
in interpretarea sa, afirma ca cele sapte duhuri care stau inaintea
scaunului de domnie (Apoc.l:4), reprezint£ simbolul Duhului Sfant
implicat in cele sapte zile ale creajiei, care acum este Duhul noii
crea^ii in Hristos.
