41
Regatul Cuvântului, Anul V, Nr.32, Noiembrie 2015

REGATUL CUVANTULUI 32

Embed Size (px)

DESCRIPTION

REGATUL CUVANTULUI 32

Citation preview

Page 1: REGATUL CUVANTULUI 32

Regatul Cuvântului, Anul V, Nr.32, Noiembrie 2015

Page 2: REGATUL CUVANTULUI 32

MEMBRI FONDATORI

N.N.Negulescu - Iniţiator, prim fondator şi ex-director al revistei Constelaţii diamantine. - Iniţiator, prim fondator şi actual director/redactor-şef al revistei Regatul Cuvântului. - Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. - Director/Redactor-Şef al revistei Sfera

Eonică.

Al.Florin Ţene - Membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.

- Preşedinte al Ligii Scriitorilor Români.

ISSN 2286 - O5O9ISSN-L 2286 - O5O9

Parteneri culturali

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 3: REGATUL CUVANTULUI 32

Membri de onoare:Academician Constantin-Bălăceanu StolniciProf. univ. dr. Ruxandra Vidu, Preşedintă a Academiei Româno-Americană de Arte şi Ştiinţe (A.R.A.)Pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, SUA, Director al Revistei “Lumină lină”;Dwight Luchian-Patton, Director-Publisher, Revista „Clipa”, SUAVera Luchian-Patton, Editor-in Chief-Publisher, Revista „Clipa”, SUAMaria Diana Popescu, redactor șef la Revista „Agero” Stuttgart, director la Revista de cultură „Art Emis”, di-rector al departamentului Art Emis Academy din cadrul Societăţii Art EmisCristian Petru Bălan, membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, SUAProf.univ.dr. Lidia Vianu, director MTTLC, Universitatea BucureștiProf. dr. Adrian Botez, director fondator al Revistei Contraatac.

Director\redactor-șef:N.N. Negulescu, membru al L.S.R, membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. Redactori principali:Redactor șef-adjunct: Prof. dr. Mihaela Roşu Bînă Secretar general de redacţie: Cezarina Adamescu, membră a U.S.R Secretar directorat: Marian Malciu, membru al L.S.R Critic de artă: Diego Vadillo López, Spania.

Redactori:Prof. Mihaela OanceaDr. Elena-Maria CernăianuProf. Lilia Manole, Republica MoldovaLect.univ. dr. Alina Beatrice CheșcăDr. Gabriela Căluţiu-Sonnenberg, editor” Occidentul Românesc” Spania, membră L.S.R. și A.J.S.T. RomâniaLuca Cipolla, ItaliaAny - Mary Dina @ Sarawathi Binduhooshan, India.Jerlăianu Manuela Cerasela, scriitoare

Redactori asociaţi:Ionuţ Caragea- membru al U.S.R., cofondator și vicepreședinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebeq, Canada, membru de onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul NeamţGeorge Roca, editor șef al Revistei Romanian Vip, AustraliaSlavomir Almajan, CanadaCătălina Florina Florescu prof. dr. în literatură comparată, SUASimona Botezan, jurnalist de limbă română la Washinton DC, director adjunct al ziarului „Mioriţa”, SUAMariana Zavati Gardner, membră a Royal Society of Literature UK

Redactor principal tehnoredactare:Ing. Rodica Cernea

Realizator coperta:Ing. Rodica Cernea

Scriitor, jurnalist Eugen Cojocaru, şef departament dramaturgie Ştefan Grosu, bursier doctoral Academia Romana; doctorand la Şcoala Doctorală de Filosofie, Univ. Bucureşti; consultant IBN Khaldun Center For Research & Studies, Amman- Jordan, trainer de etică aplicată (etică şi protocol, etică în afaceri, etică medicală, management etic, coduri eticeetică şi resurse umane, responsabilitate morală, branding personal şi cor-porativ) şi formare voluntari Şef Departament Etică, Teologie Didactică Dr. Adriana Mihaela Macsut, (Doctor, Şcoala Doctorală de Filosofie, Univ. Bucureşti cu Teza Doxa în concepţia lui Platon) consultant IBN Khaldun Center For Research & Studies, Amman- Jordan, trainer de etică aplicată (etică şi protocol, etică în afaceri, etică medicală, management etic, coduri etice, etică şi imagine, etică şi resurse umane, responsabilitate socială şi religioasă, branding personal şi corporativ) şi formare voluntari Şef Departament Filosofie, Hermeneutică Creştină.

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 4: REGATUL CUVANTULUI 32

SUMAR

Valeriu D. Popovici-Ursu...................................................pag.5Octavian D. Curpaș..........................................................pag.12I.C.R Bruxelles.................................................................pag.14Mihaela Roşu Bînă...........................................................pag.15Diego Vadillo López........................................................pag.16Dan Sandu........................................................................pag.18Dorina Stoica...................................................................pag.20Lilioara Macovei..............................................................pag.21Pop Stelu..........................................................................pag.22

Mihaela Oancea...............................................................pag.23Adrian Botez....................................................................pag.24Dan Lupescu...................................................................pag.25Vavila Popovici...............................................................pag.27Florina Dinu....................................................................pag.28Claudia Tănase................................................................pag.29Cezarina Adamescu.........................................................pag.30Viviana Poclid Dehelean.................................................pag.32Cornelia Păun Heinzel....................................................pag.35Camelia Pantazi Tudor....................................................pag.39

Responsabilitatea asupra co.nţinutului materialelor publicate ..revine autorilor.Creaţiile literare se transmit la adresa:regatul [email protected] poate fi accesată la adresele: http://www.regatulcuvantului.roe-mail director redactor-șef: [email protected] [email protected] redacţie: 0351.405.824Adresa redacţiei: Bd. Gheorghe Chiţu, nr 61, Craiova,Dolj, Romania, cod 200541

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 5: REGATUL CUVANTULUI 32

Valeriu D. Popovici-Ursu Paris Adevărata obârşie a poporului român şi a limbii noastre multimilenare

Patriotismul nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară. (ziarul „Timpul” 22 iulie 1880))

Istoria îşi are logica ei proprie: niciun neam nu e condamnat de a suporta, în veci un regim vitreg, corupt şi mincinos. (ziarul „Timpul”, 5 decembrie 1882) Mihai Eminescu E poznaşă metoda acelora care, oricând una şi aceeaşi vorbă se găseşte în graiul românesc şi la vreunul din popoarele învecinate, se grăbesc a susţine că românii au împrumutat de la alţii, ca şi când de la români nimeni nu putea să împrumute nimic. Bogdan Petriceicu Hasdeu

Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură,le inventează o altă istorie. Între timp, poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede. Limba nu va mai fi decît un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală. Noile forme istorice vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie care vor îndepărta pe cele vechi. Din vechiul strat spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai cîteva cuvinte, expresii, tradiţii, impresii, fragmente, nume de localităţi, munţi şi ape, fără un înţeles aparent. Formele vechi, care, cândva au ocupat valenţele transcedentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenţa şi funcţiile „noului popor”aşa cum s-a întîmplat cu noi”. (citatul este valabil întru totul şi nouă poporului român, n.n.) Milan Hubel Istoric ceh

Datorită faptului că actuala politică a învăţământului public, sub egida Academiei Române, este ştergerea memoriei adevăraţilor noştri străbuni, cît şi ne atribuirii adevăratei obârşii cuvintelor din dicţionarele noastre, noi românii ne având nici-un cuvânt de origine română, încercăm să restabilim adevărul istoric. După anul 1989 şi a aşa-zisei revoluţii, poporul român, care a trăit opresiunea comunistă o jumătate de secol, a crezut că va urma o destindere şi o elibertate de exprimare cît şi cunoaşterea adevărului în toate domeniile, ceea ce nu s-a întâmplat, ci din contră, s-a în-răutăţit simţitor. Obiectivul acestui articol este doar informarea publicului ţării noastre despre adevărata obârşie a poporului român, cît şi com-baterea originii cuvintelor limbii române din dicţionarele noastre. Lovitura de stat – şi nu aşa-zisa revoluţie – au dat-o vârfurile regimului comunist şi era normal ca ei, având puterea în conducerea ţării, să nu schimbe nimic din ce iniţiaseră în timpul perioadei comuniste. Şi de ce să ne mirăm de ce se întâmplă din1989 şi până astăzi în ţara noastră, când toţi preşedinţii ţării noastre au fost de origine alogenă ! Degradarea întregului sistem economic prin dispariţia unor fabrici din industria constructoare de maşini, din siderurgie şi alte numeroase activităţi, cît şi haosul recuperărilor averilor naţionalizate, clădiri, terenuri agricole, păduri, etc., a avut drept consecinţă mi-grarea în străinătate a unui sfert din populaţia activă a României. Şi migrările vor continua, Facultăţile noastre, în special cea de medicină, pregătesc cadre pentru migrare, având cursuri speciale pentru predare în limbile franceză, engleză ...! Cu toate că a existat o liberalizare a editării cărţilor, a presei, mijloacele materiale pentru apariţia publicaţiilor a rămas tot în mâna vechilor comunişti care şi-au schimbat denumirea partidelor politice create, cu numele partidelor istorice, cele care au existat în perioada dintre cele două războaie mondiale! Au apărut cărţi de istorie, unele finanţate de către patrioţi români din diaspora, dar, din păcate n-au apărut decît în puţine exem-plare, cărţi care au dezvăluit adevărul istoric al originii poporului nostru şi mai puţin numeroase cele care au combătut originea dată cuvintelor din limba română. Dintre autorii care ne-au dezvăluit adevărata origine a poporului nostru cît şi a limbii noastre multimilenare, cităm: Prof. dr. Au-gustin Deac, Conf. univ. dr. G. D. Iscru, prof. Iosif Constantin Drăgan, ing. Gabriel Gheorghe, dr. L. Iosif Cueşdean şi Pr. Dumitru Bălaşa cu numerose cărţi, Nicolae Miulescu & T.Diaconu, Dr. Napoleon Săvescu, Prof. Tudor Diaconu, Paul Lazăr Tonciulescu & Eugen Delcea şi mulţi alţii, cărora le cerem scuze că nu i-am citat. Cea ce ne miră, dar mai curând am zice că intenţionat, nu-s citaţi de către istoricii şi lingviştii români actuali, scriitori şi studii alcătuite de savanţi renumiţi, aparţinând unor universităţi de prestigiu din străinătate, care scriu despre strămoşii noştri înde-părtaţi, din care cităm: E. J. Rapson (Edited by), The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, în 6 vol. a câte cca. 800 de pag., în care în vol I de 799 pag., la p. 71 se arată că strămoşii noştri, în mil. III î.Cr. au ajuns să creeze prima civilizaţie în India. Menţionăm faptul că la acest studiu, au fost analizate lucrările a 60 de scriitori din toată lumea, despre arieni care au ajuns până în India, cele şase volume reprezentând sinteza acestor numeroşi scriitori. William Ryan & Walter Pitman, Noah’s Flood – The new scientific discoveries abaut the event that changet history, a Touchstone book published by Simon & Schuster – First Touchstone Edition 2000, 319 p. chapter 17, The Diaspora, p.188-201., vezi şi P.L. Tonciulescu & E. Delcea, sub cap. Potopul de la Marea Neagră şi oamenii primordiali din Carpaţi, pag.182-188, în care se relatează: În noiembrie 1999, exploratorul Robert P. Ballard, descoperitorul unei epave celebre, inclsiv a Titanicului (1985) folosind tehnica de ultima oră, a cercetat litoralul subacvatic al Mării Negre şi a venit cu completări de senzaţie la teoria ştiinţificilor americani. Conform lui Ballard, la 6000 î.Cr. Marea Neagră era o depresiune în care locuiau oamenii. ,,Marea Neagră pe care o cunoaştem astăzi, preciza el s-a format în

REGATUL CUVÂNTULUI

-5-

Page 6: REGATUL CUVANTULUI 32

doua etape. Prima: topirea ghieţurilor, cu 7500 de ani în urmă. Nivelul apei se stabilizează la o cotă cu 200 m sub nivelul actual. În jurul mării, apar pescari, ceea ce demonstrează că nivelul apelor era stabil. (...) Etapa a doua: cu 6000 de ani în urmă se produce brusc, un fenomen în care nivelul apelor urcă cu 200m. Oamenii îşi abandonează locuinţele, mulţi dintre ei pierind în urma catastrofei. Eu cred că a fost Potopul lui Noe”p.183. Două hărţi expun direcţiile în care s-au îndreptat strămoşii noştri, ceea ce corespunde şi cu ceea ce ne-a dezvăluit Nicolae Den-suşianu, în cartea sa Dacia preistorică. Teza că Arienii, sau aşa-zişii indo-europeni, au migrat din Spaţiul carpato-dunărean-pontic spre Iran şi nordul Indiei, a fost susţinută şi de numeroşi scriitori ca, Benfey, F. Spiegel, M. Müler, Clemence Royer, Chattergji, istoricul W. Gordon Childe în cartea sa, The History of Civilisation şi The Arians. A Study in Indo-European on origins, London, 1926; Prehistoric Migration in Europa, Oslo, 1950, Jawarhal Nehru, Descoperirea Indiei, Ed. S. P. L. P., Bucureşti, 1956, Julius Klproth Tableau historique de l’Asie depuis la Monarchie de Cyrus, jusqu’a nos jours, Paris, Londre, Stuttgard, 1826 Pentru a demonstra că strămoşii noştri îndepărtaţi au fost prezenţi pe teritoriul care-l locuim şi astăzi, încă acum 5000 de ani, expunem în continuare cercetările de paleogenetică moleculară la populaţiile vechi din Europa Bronzului şi a Fierului de pe teritoriului României – evidenţierea relaţiilor genetice cu populaţia românească şi alte populaţii europene actuale – efectuată de către D-na Dr. George-ta Cardoş şi Dl. Prof. Dr. Dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii Hamburg – şi Profesor Honorius Causa al Universităţii din Bucureşti1

Concluziile studiului comparativ între genele populaţiei antice şi a celei actuale din ţara noastră sunt următoarele: - Între actuala populaţie a României şi populaţiile care au trăit pe teritoriul acestei ţări (Românii de astăzi) acum 2500-5000 de ani există o clară înrudire genetică, ceea ce probează continuitatea incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri. - Actuala populaţie a României se înrudeşte genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bulgariei, care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit de strămoşii noştri geto-daci, şi doar într-o mică măsură cu populaţia italiană. - S-a mai dovedit că o parte de italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi genetic cu populaţiile vechi care au trăit în Arcul Carpatic acum 2500-5000 de ani. La al XVII-lea Congres Internaţional de Antropologie şi arheologie preistorică, din 1937, în comunicarea Les races sanguines en Roumanie, s-a sintetizat rezultatele mai multor cercetări şi analize de sânge pe trei mari şantioane de populaţie (20.000, 4.000 şi iar 20.000 de persoane, p.310). Concluziile sunt următoarele: - Les Hongrois de la Roumanie, y compris ceux de la frontière d’Ouest, était encore Roumains dans une grande proportion, il y a 70-80 ans (Balogh, Bozdog). - La race sanguine dans le centre de la Hongrie d’aujourd’hui, y compris le coté d’au delà du Danube (Pannonie) et surtout vers la frontière de l’Est, ressemble à celle de Roumains de Transylvanie, en ce qui concerne la proportion de la proprieté européenne p. - Dans ces régions les Roumains ont existé au moment de l’arivée des Hongrois (Drăganu), puis ils ont disparus graduellement comme langue, persistant comme race. - Le fond européen p des Roumains des régions montagneuses est plutôt celui des populations des Alpes, de l’Italie du Nord, de la valée du Rhin et de la Scandinavi: en partie du Balcan, etc. 2 La sfârşitul articolului veţi găsi harta Europei în mil. V î. Cr., în lucrarea arheologei americane Marija Gimbutas Civilizaţie şi cultură, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1989, în care apare Vechea civilizaţie europeană ca parte a lumii străvechi în perioada maximei expansiuni, mileniul V î. Cr. Harta conţine haşurată partea unde s-au găsit urme de civilizaţie, doar o slabă porţiune din Peninsula Ital-ică, către Marea Adriatică, în schimb atât în România de astăzi şi Peninsula Balcanică, plină civilizaţie neolitică. În cartea sus amintită, arheologa americană afirma: 3 (s.aut. şi ale ns.) «România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6.500 şi 3.500 î. Hr., axată pe o societate matriarhală, theocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă... Uluitoarele descoperiri făcute în România şi în alte ţări învecinate, după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii „vechi europene”, o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. Aceste date fac imposibilă ipoteza conform căreia civilizaţia războinică şi violentă a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob... A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem realităţile şi modul de viaţa al epocilor neolitică şi a cuprului, care însemnau mai mult decât semănatul, culesul, măcinatul şi coacerea pâinii ori ridicarea caselor. Trebuie să recunoaştem realităţile strămoşilor noştri „vechi europeni” aşa cum au fost: constructori de temple, producători de ceramică admirabil pictată şi de obiecte de cult, creatori de sculpturi şi de figurine reprezentând divinităţi într-o mare varietate de tipuri, organi-zatori de, şi participanţi la ritualuri sezoniere, funebre şi de alte feluri. Aceşti oameni au folosit o scriere sacră începând cu cel puţin sfârşitul mileniului al VIlea î. Hr. ». Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem importanţa spiritualităţii Vechii Europe ca o parte a istoriei noastre. La recentul colocviu organizat de Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, cercetătoarea germană Barbara Deppert Lippitz, o autoritate unanim recunoscută pe plan European, referindu-se la brăţările de aur descoperite în Munţii Şurianului, s-a exprimat astfel:„Voi românii, aveţi o istorie de peste 6 mii de ani scrisă în aur. Însăşi identitatea voastră a fost scrisă în aur. În tezaurul Muzeului Naţional de Istorie puteţi să vă regăsiţi identitatea privind cronologic importantele descoperiri în aur de-a lungul a 6 milenii. Nu înţeleg de ce trebuie să vă căutaţi identitatea prin alte ţări sau muzee ale lumii când o aveţi aici, aproape de voi, şi ea trebuie doar privită. Brăţările de aur care, fără nicio îndoială aparţin civilizaţiei dacice, vin să încununeze această istorie făcând-o şi mai evidentă şi mai strălucitoare. De aceea, doamnelor şi domnilor, vă adresez invitaţia de a vă apleca în cercetările dumneavoastră şi asupra acestui aspect esenţial al civilizaţiei dacilor. Iar dacă cercetările dumneavoastră se vor baza pe fapte reale, pe documente şi descoperiri ştiinţifice şi credibile, lăsând la o parte speculaţiile sau fanteziile fără suport real, se cheamă că veţi contribui esenţial la ceea ce noi cu toţii, cei prezenţi aici, visăm: scoaterea la lumină a unei civilizaţii înfloritoare şi strălucitoare cum rar a existat în antichitate.”3 (s.n) În Enciclopedia engleză «The New Encyclopedia Britanica», publicată la Londra în 1977, găsim scris despre România următoarele:

REGATUL CUVÂNTULUI

-6-

Page 7: REGATUL CUVANTULUI 32

« Întreaga ţară constituie o unitate geografică al cărui centru îl reprezintă nucleul podişului Transilvan ... Centrul ambiant natural al României, având în mijloc acei veşnici Carpaţi, a furnizat cadrul în care a avut loc, încă din epocile preistorice, procesul de dez-voltare a ţării, asigurând condiţiile favorabile pentru prosperitatea aşezărilor umane ...Mărturiile istorice şi arheologice, – îndeosebi trăinicia tradiţiilor şi păstrarea limbii – pledează în favoarea concepţiei că pe întregul teritoriu al României contemporane, sălăşluia o populaţie autohtonă, pe deplin civilizată, care ajunsese la un înalt nivel de dezvoltare economică, culturală şi chiar politică, cu mult înainte ca oştile romane să treacă Dunărea, punând piciorul pe teritoriul care avea să devină provincia /romană /Dacia ». (s.n.)4

Celebrul antropolog elveţian Eugen Pittard, care timp de mai mulţi ani, a făcut studii antropologice şi arheologice în România, şi în Peninsula Balcanică, cu ocazia celui de al XVII-lea Congres internaţional de Antropologie şi Arheologie preistorică declara5: „Din neolitic a existat şi va fi totdeauna o artă admirabilă în România ... Ea este unul din colţurile Universului în care s-au petrecut, după toate aparenţele, unele din aventurile cele mai formidabile ale istoriei universale ... Mă refer la răsturnarea totală a vechilor civ-ilizaţii preistorice şi înlocuirea lor printr-o stare de existenţă complet nouă : aceea de care beneficiem astăzi ... Ea a fost cu siguranţă o punte de legătură, pentru că ea a primit această civilizaţie înaintea noastră; noi trebuie s-o privim ca pe un fel de strămoş faţă de restul Europei” (p.25). Istoricul francez Albert Armand, într-o lucrare apărută la Paris în anul 1936 scria despre poporul român: „Acesta este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa şi cel mai frumos exemplu de continuitate a neamurilor, fie că este vorba de traci ... de geţi, sau de daci. Locuitorii pământului românesc au rămas aceeaşi din epoca neolitică a pietrei şlefuite până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam”.(s.n.)6 La noi românii, este dată uitării acea admirabilă apreciere făcută asupra geto-dacilor (românilor n.n.) de Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu: „Era un popor brav, acela care-a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii : Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te umple de lacrimi, iar nu de dispreţ şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de Patrie şi liber-tate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată”.7

Peste acest adevăr de netăgăduit s-a aşternut vălul uitării, pentru că, în mod subiectiv unii istorici (şi nu sunt puţini n.n.) subes-timează aceste măreţe virtuţi, aceste calităţi izvorâte dintr-o societate democratică, care n-a cunoscut sclavagismul înrobitor. În schimb, cu intenţie voită istoricii de astăzi, agreaţi de Academia română, preamăresc „binefacerile” romanilor, dând denumiri de co-mune, de străzi în România, cât şi de prenume bărbăteşti la români după pedofilul Traian, cel care a dat ordinul exterminării dacilor, trupelor şi populaţiei care s-a opus ocupaţiei romane, inclusiv al populaţiei civile, batrâni, femei şi copii lor! Scene care arătau genocidul dacilor au existat pe columna lui Traian, dar au fost scrijelite din vârful Columnei din ordinul Papei Sixtus al V-lea, cu ocazia demolării statuii lui Traian şi înlocuită cu cea a Sfîntului Petru. O mărturie de dată recentă, care atestă că „strămoşii noştri n-au fost romanizaţi şi că limba strămoşilor noştri a fost premergătoare limbii italioţilor, ne-a fost furnizată de fostul consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, dl. Miceal Ledwith.8 Personalitate ştiinţifică, dom-nia sa, fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford–Irlanda, fost preşednte al Conferinţei şefilor de universităţi irlandeze şi fost membru al Biroului de Conducere al Conferinţei Rectorilor Universităţilor Europene (C.R.E.), într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj la sfîrşitul anului 2012, a făcut o declaraţie poate şocantă pentru unii, dar totodată revelatoare: „Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii Catolice precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limba latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat al lumii occidentale (limba latină). Oare această declaraţie făcută recent de o personalitate occidentală, care nu avea interese personale în România, să aibă legătură şi cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus cu ocazia vizitei în ţara noastră din anul 1999, că România este „Grădina Maicii Dom-nului”? Ce ştiu cei de la Vatican iar noi nu ştim? Ce documente se ascund în arhivele secrete ale Vaticanului? Adevărul este că la Vatican se găsesc documente secrete care se pot consulta numai cu acordul Papei. Părerea noastră este că Papa Paul II, consultând documentel-eVaticanului şi aflând date revelatoare privind strămoşii noştri, a programat vizita sa în România, special pentru a cunoaşte adevărata ţară HAVILA din Biblie. Într-un alt interviu luat d-lui Miceal Ledwith de către TVR-Cluj pe data de 2 martie 2014, amintind din lucrările d-lui Mark Pa-gel de la University of Reading, în care scrie că: „limba PIE (Proto-Indo-Europeană) a evoluat de pe teritoriul de azi al României şi Bulgariei în urmă cu 15.000 de ani”, se confirmă cele relatate de domnia sa în interviul din 2012. Menţionăm că PIE este de fapt limba română arhaică. Dovezile arheologice,corespund la noi românii Culturii Gravetiene din Paleoliticul Superior : Cotu Miculinţi (sat, comuna Co-tuşca–jud. Botoşani)–vechime 18.000 de ani, având cele mai vechi elemente de civilizaţie din lume: locuinţe în bordeie, ciocanul de minerit, lancea cu două tăişuri, harponul de pescuit) cît şi dovezile arheologice din Bucureşti, Moeciu-Braşov, Buda şi Lespezi-Bacău, etc. 9

Din cele expuse mai sus, rezultă clar că noi românii am existat pe pământul în care locuim şi astăzi, cu mii şi mii de ani înaintea erei noastre şi înaintea fondarii Romei, şi că nu ne puteam pierde limba noastră multi milenară, într-o ocupaţie de 160 de ani, a numai o şeptime din teritoriul ocupat la acea vreme al strămoşilor noştri. Din cele expuse mai sus, rezultă continuitatea locuirii strămoşilor noştri de-a lungul veacurilor păstrându-şi limba lor mul-timilenară. Ne surpride faptul că, în dicţionarele noastre, cum am afirmat mai înainte, nu găsim nici-un cuvânt de origine română. În schimb găsim originea cuvintelor de la toate popoarele care se găsesc astăzi în jurul ţării noastre, unele care nici n-au conlocuit împreună cu noi românii! De exemplu, ungurii au fost aproape exterminaţi în cele 45 de expediţii de jaf în Europa apuseană şi în Balcani, după cum rezultă din cronica lui Roesler.10 Ceea ce atestă, cum rezultă din probele genetice, că ungurii sunt de fapt români maghiarizaţi, ca de fapt şi secuii.

REGATUL CUVÂNTULUI

-7-

Page 8: REGATUL CUVANTULUI 32

În privinţa limbii bulgare, defunctul academician bulgar Vladimir Georgiev arăta în cadrul lucrărilor unui congres ţinut la Sofia că: lexicul bulgar conţine 38% cuvinte identice sau asemănătoare cu româna, după dicţionarele limbilor scrise; în limbile vorbite şi în dialecte, acest procent este încă mai ridicat. 11

De fapt, în realitate bulgarii au fost exterminaţi definitiv în anul 1018 de către împăratul Vasile II Bulgaroctonul12 şi pop-ulaţia actuală este compusă în majoritate din români deznaţionalizaţi şi o mică parte de populaţie asiatică implantată de către turci, în perioada ocupaţiei turceşti, în schimbul populaţiei româneşti deplasată în Asia. Prin adoptarea limbajului cirilic bisericesc, bulgarii folos-esc ca şi ruşii şi serbii şi ucrainienii alfabetul cirilic. Vechea populaţie românească în majoritate, se vede şi după aspect, până în secolul trecut vorbea limba noastră, dar cu timpul, şi cu şcolarizarea în limba bulgară şi-au pierdut limba stămoşilor. Că românii au ţinut la limba lor străbună, multimilenară, avem mărturia lui Antonio Bonfini – fost secretar al regelui Matei Corvinul – în Rerum hungaricum decades, Basel,1568, III lib. 9, p.542, în care scria:„Limba lor [a românilor n.n.] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cît pentru o limbă”. Ca să-ţi păstrezi limba ta, atestată încă de acum 15.000 de ani, ar fi absurd să se creadă că o pierzi luând-o pe a cuceritorul roman, în numai 160 de ani şi o cucerire numai a unei şeptimi din teritoriul unde locuiau triburile geto-dacice. (s.n.) Că actualii universitari români, şi unul din cei mai titraţi, îşi permite a schimba sensul declaraţiilor unor personalităţi străine din Evul Mediu, avem un exemplu chiar în acest an. Pe data de 3 iunie 2015, la Târgu Mureş, acad. prof. univ. Ioan-Aurel Pop, cu prilejul primirii titlului de Doctor Honoris Causa, a ţinut un discurs cu titlul „Despre latinitatea limbii române”!!! În încheierea discursului, citează un pasaj din lucrarea lui Antonio Bonfinius, fost secretar al regelui Matei Corvin, cu titlul „Rerum Hungaricum decades quator cum dimidia” Basel, 1568, decad.III, libri 9, p. 542, text în care intercalează între liniuţe cu de la sine iniţiativă, pentru ca auditorii de la Târgu Mureş să înţelegă că este vorba de limba latină a romanilor cuceritori, şi nu de limba noastră românească! În continuare vă vom expune traducerea corectă a ceea ce a scris Bonfinius, şi apoi, modul cum a interpretat conferenţiarul mult titrat Pop textul lui Bonfinius. - „Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încît parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cît pentru o limbă.”(Antonio Bonfinius, în Rerum hun-garicarum decades, Basel, 1568, III lib. 9, p.542) iar textul expus de conferenţiar la sfîrşitul cuvântării a fost următorul: „Am vrut, cu modeste mijloace, să aduc un elogiu limbii române şi nu am reuşit! Dar, de mult, pe la 1480 - 1490, a reuşit cu sigu-ranţă un umanist şi cronicar Antonio Bonfinius–secretar al regelui Matia Corvinul – care i-a lăudat pe Români, pe care i-a cunoscut direct, pentru latinitatea lor! (s.n.) Bonfini se miră cum au putut românii, adică acele „colonii romane” aduse de Traian „înecate în valul de barbari” să păstreze limba latină la Dunăre şi în Carpaţi. Şi tot el răspunde cum s-a putut petrece această minune. „Înnecate sub valul de barbari, ele – coloniile romane din Dacia – mai exală (a-şi avea originea din, n.n.) limba ROMANĂ şi, ca să nu o pără-sească nicidecum, se împotrivesc cu atâta îndârjire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vieţii, cît a limbii.” (s.n.) Comparând textul original scris de A. Bonfinius (tradus din latină în română şi textul cuvîntării mult titratului academician Pop) se observă falsa înterpretare a textului din lucrarea ambasadorului A. Bonfinius (citată mai sus) în care academicianul Pop, prin faptul că secretarul lui Matei Corvin a scris cu atâta ardoare la cît ţin românii la limba lor ancestrală, cu preţul vieţii, a introdus cu de la sine putere, deviind semnificaţia limbii populare multimilenară a românilor cu cea romană, adică latina ... ! Tot în textul academicianului nostru, pe noi românii ne considera, citez „ acele colonii romane aduse de Traian”, ca şi când daco-românii ar fi fost complet exterminaţi (teză agreată de maghiari în special care, în manualele lor de istorie afirmă că la năvălirea lor au găsit Transilvania golită de populaţie!). Oare, acei coloni aduşi de Traian vorbeau toţi limba latină? Toţi cronicarii care au scris în perioada cuceririi romane a unei părţi din teritoriul în care trăiau daco-geţii, n-au afirmat niciodată că aceştia vorbeau latina sau romana cum o denumeşte academicianul Pop! Din contră, chiar în Italia populaţia civilă din Roma (peste un milion pe vremea lui Caesar) la procese trebuiau să aducă un trans-lator, marea majoritate nu cunoşteau latina cultă! Dacă promotorii tezei că limba noastră provine din latină, a fost Şcoala Ardeleană; la sfîrşitul vieţii, Petru Maior revine la cele susţinute înainte în anexa la „Istoria pentru începutul românilor în Dachia.” Este vorba de „Disertaţia pentru începutul limbii româneş-ti” în care – ca o consecinţă a aprofundării studiilor cu privire la raportul de filiaţiune dintre limba română şi cea latină – marele cărturar afirma că: „de vom vrea a grăi oblu (a spune adevărul n.n.) limba românească e mama limbei cei latineşti” (subl. n.). Această afirmaţie a lui Petru Maior, este rezultatul ultimelor sale investigaţii, din scrierile secrete ale Vaticanului. Recent, doi cercetători irlandezi, au confirmat cele susţinute de Petru Maior, şi anume că, limba română ţărănească – aşa-zisa proto-indo-europeana comună – este premergătoare limbii latine. Vom continua cu alte dovezi, a unor personalităţi străine, care atestă că limba noastră nu provine din limba latină. -„Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi şi dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.” (Contele D’Hauterive, Memoriu asupra vechei şi actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., 1902 p. 255-257). -„Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii a de popoare a tracilor, geţilor şi dacilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valahia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.”(Schlöser, Russische Annalen – sec. XVIII). -„IARĂ DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ ŞI O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI CĂ SE POATE SOCOTI, NICI CREDE...” (Stolnicul Constantin Cantacuzino, 1639 – 1716, în Istoria Ţării Româneşti - 1660) Avem o desagă plină de documente privind vechimea poporului nostru, dar nu credem că avem nevoie să încărcăm memoria citi-torilor, cele expuse, credem că sunt destul de elocvente. Din toate aceste mărturii, se desprind următoarele adevăruri pentru noi românii cît şi pentru popoarele care ne înconjoară, formate ca unităţi statale în sec. XIX-XX:

REGATUL CUVÂNTULUI

-8-

Page 9: REGATUL CUVANTULUI 32

1. Faptul că românii au aceeaşi genă cu geto-dacii de acum 5.000 de ani confirmă realitatea continuităţii nostre din străvechime ca popor. 2. Ca urmare a acestui adevăr, noi românii N-AM FOST ROMANIZAŢI ŞI NU NE-AM PIERDUT LIMBA NOASTRĂ MUL-TIMILENARĂ cântată de poeţii noştri Eminescu, Coşbuc, Alexandri şi mulţi alţii. - Bulgarii au fost complet exterminaţi între anii 1014-1018 de către împăratul bizantin Vasile II supranumit Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari), iar vechea bulgară este o limbă dispărută care se înrudea cu ciuvaşa.13 Actuala limbă a aşa-numiţilor bulgari de astăzi este limba românilor sud-dunăreni, deznaţionalizaţi în perioada ocupaţiei otomane, şi a slavonizării limbajului după cel bisericesc; gramatica limbii lor actuale este identică cu a limbii române. - Ungurii, rămaşi puţin numeroşi după cele 45 raiduri de pradă în vestul şi sudul Europei, au preluat cuvinte de la populaţia au-tohtonă, pe care le-au maghiarizat după graiul lor, în sensul care ni-l relata Eminescu în publicaţiile sale „că-ţi zgârie timpanele”! Să nu uităm că, cei şapte înţelepţi ai Antichităţii, erau „barbari”, adică din afara Eladei şi că unul dintre ei, Anaharsis14 (Anachar-sis) era de origine scitică (sciţii=geţi). Toţi elenii vorbeau LIMBA SCITICĂ şi târziu de tot, a ajuns la eleni arta oratorică şi a scrisului! din care deducem că, aceşti barbari ,,sciţi – geto-daco-români” cunoşteau arta oratorică şi, bine-nţeles scrisul, înaintea grecilor antici. - Italioţii, cei din nordul Italiei, sunt şi ei plecaţi din Spaţiul Carpatic şi era normal să vorbească limba strămoşilor noştri. 3. În ce priveşte originea slavă, rusă sau sârbo-croată, atribuită unor cuvinte din DEX, chiar dacă nu s-a analizat gena acestor popoare (slavii=geţi), cele mai multe cuvinte provin însă din limba bisericească denumită „slavonă” (de laudă a lui Dumnezeu). Această limbă şi scrierea cu caractere cirilice au fost create de doi călugări români macedonieni, Metodie şi Chirilă, ca o replică a tentativei grecilor din Bizanţ, care voiau introducerea limbii greceşti în slujbele Bisericii ortodoxe din întregul Imperiu Bizantin. Din slavona bi-sericească s-au folosit şi ruşii la creştinare şi serbii, croaţii şi românii sud-dunăreni, aşa-zişii bulgarii de azi. Ca o concluzie a celor expuse mai sus, probând continuitatea de locuire de cel puţin 5.000 de ani (este luată în seamă doar ve-chimea probelor osoase, pentru stabilirea genei subiecţilor cercetaţi) şi pe o suprafaţă de cel puţin de şapte ori mai mare la vremea cuce-ririi Daciei de către romani, nu vedem posibilitatea pierderii limbii noastre, preluând-o pe cea a „cuceritorului”. Când găsim în DEX provenienţa unor cuvinte de la bulgari, unguri, slavi etc. ne punem întrebarea: cum puteam noi românii pre-lua cuvinte de la nişte popoare barbare care la năvălirea lor, deabea bâiguiau cca. 300 de cuvinte, când noi românii suntem atestaţi ca popor cu conducere politico-religioasă încă din anul 5.508 î.Hr.?! Mai mulţi autori români cît şi străini, după anul 1989 şi-au exprimat opinia, afirmând cu tărie că limba noastră veche ţărănească este aşa-zisa limba indo-europeană arhaică. Vechimea limbii noastre este evidentă prin onomatopeele sale întreţesute organic în familii de cuvinte (a foşni, a sâsâi, a sforăi, a guiţa, a mârâi, a cotcodaci) imitative, identice sunetului din natură, şi îmbracă înţelesul în structuri morfologice specifice. În acest mod, fie şi numai din exemplele care dispunem, se poate face dovada că limba română deţine formele cele mai autentice ale limbii europene primare, limbă care stă la baza tuturor celor considerate până acum arianice, indo-europene, etc., oricum ar fi denumite.Autenticitatea acestei însuşiri priveşte existenţa rostirilor primare ale omului european, de la forme onomatopeice neevaluate la mo-dul de formare a cuvintelor prin apropieri de monosilabe cu sens clar, bogăţia de toate nuanţele şi cu toate formele de extensiune prin asocieri şi selecţie logică. Pe baza acestor materiale se constată şi se poate dovedi că limba noastră – în raport cu celelalte limbi eu-ropene – este o limbă ce are la baza formării sale cel mai mare proces de cerebralitate. Aceasta se verifică prin felul gândit (niciodată întâmplător) al marei majorităţi a termenilor rezultaţi prin alăturarea monosilabelor arhaice. Şi astfel, după observaţia iniţială că stă la baza celor ,,reale neolatine” ajungem la concluzia că, de fapt, limba românească – aşa cum vom vedea prin scrierea hieratică – stă la baza tuturor limbilor numite arianice. Acest adevăr rezultă şi din faptul că, luată drept etalon, justifică toate înrudirile ce se constată între limbile derivate, însuşiri care păstrează legăturile cele mai apropiate între elementele rezultate din nucleul de bază (cel românesc) dar se depărtează între ele pe măsură ce ariile geografice, prin spaţii separatoare între ele, sporesc. Dr. Nestor Vornicescu, în lucrarea „Primele scrieri în literatura noastră din sec. IV-XVI – tratează epoca din sec. IV – VI – pre-zentând activitatea literară a unor talentate personalităţi ca: Aethicus Histricus, Tiotim al Tomisului, Ioan Cassianul, Ioan Maxentiu, Dionisie Exegetul, Niceta Remesianul şi consideră operele literare ale acestora, ca reprezentând „întâiul capitol de istorie literară în cultura scrisă românească”. Filozoful şi geograful daco-român Aeticus Histricus (Dunăreanul), născut pe la anul 370 în regiunea antică Dynogetya aflată în nordul Dobrogei, în urma unei expediţii în jurul globului, a scris o lucrare fundamentală intitulată ,,Cosmographia” în limba sa natală daco-românească, limbă considerată sacră. La cererea unor învăţaţi europeni, această lucrare a fost tradusă de autor în limba latină cultă romană, adaptând, introducând cu lejeritate multe cuvinte din limba sa natală, în special acele cuvinte moştenite de români de la strămoşii lui autohtoni, geto-daci, cuvinte care nu se foloseau în latina romană ca: mos/moş, murg/mugră ş.a. De o deosebită importanţă istorică este faptul că Aethicus Dunăreanul a scris mai întâi opera în limba sa natală daco-româneas-că, pe care apoi, în condiţiile folosirii latinei culte în întregul Imperiu roman, el Aethicus a transcris-o şi în această limbă de circulaţie transnaţională, deşi avem dovezi că, şi limba daco-românească era cunoscută, dar mai ales vorbită într-o mare parte a continentului nos-tru.15

Cosmografia lui Aethicus are o valoare excepţională pentru noi românii, întrucât ea atestă folosirea în vorbire şi în scris încă din sec. IV precum şi în cele următoare, a limbii strămoşilor noştri şi, reproduce alfabetul daco-getic utilizat de români în secolele IV-V d.Hr. compus din 23 de litere, între care şapte reprezentând sistemul vocalic al limbii daco-româneşti ce o individu-alizează net în raport cu celelalte zece limbi „romanice”:A - E - I (Î) - O - Ă - Â - U. În cele ce urmează, vom expune declaraţiile unor personalităţi ştiinţifice, despre vechimea şi limba strămoşilor poporului român. * „Toate legendele, toate tradiţiile arienilor, istoricii din Asia confirmă că vin din vest ...să căutăm leagănul lor comun la Dunărea de Jos, în această Tracie pelasgică” (Clemence Roger în „Bulletin de la Société d’Anthropologie”, Paris 1879. * „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit cît şi spre apus! Cam în ce perioadă? Acum circa 13-15.000 de ani”. (William Schiller, arheolog american, în „ Reader’s Digest” nr. 7/75). * „Şesurile seminarului indo-europenilor sunt pe Dunărea mijlocie sau la vărsarea Nistrului (...), locuri de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii” (Louis de la Vallé Pussin - „Istoria Lumii” vol. III, 1936, pag. 356).

-9-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 10: REGATUL CUVANTULUI 32

* „Limba română este o limbă cheie, care a infuenţat în mare parte toate limbile Europei” Ekström Par OLAF, scriitor şi lingvist suedez, 1976. * „Spaţiul din care au pornit (aşa-zişii n.n.) indo-europenii este situat între Valea Dunării, Marea Egee şi Marea Neagră” ( Bosch Gimpera, cercetător german). * Celebrul antropolog elveţian Eugen Pittard, care, timp de mai mulţi ani, a făcut studii antropologice şi arheologice în România şi în peninsula Balcanică, cu ocazia celui de al XVII-lea Congres Internaţional de Antropologie şi Arheologie preistorică declara16: Din Neolitic a existat şi va fi totdeauna o artă admirabilă în România.. Ea (România) este unul din colţurile Universului în care s-au petrecut, după toate aparenţele, unele din aventurile cele mai formidabile ale Istoriei universale... Mă refer la răsturnarea totală a vechilor civilizaţii preistorice şi înlocuirea lor printr-o stare de existenţă complet nouă: aceea de care beneficiem astăzi... Ea (România) a fost cu siguranţă o punte de legătură pentru că ea a primit această civilizaţie înaintea noastră: noi trebuie s-o privim ca pe un strămoş faţă de restul Europei (p. 25). O civilizaţie dezvoltată presupune existenţa unui limbaj dezvoltat. Dacă se doreşte să se explice existenţa limbii române prin romanizarea dacilor, se va lua ca argument exterior momentul istoric din timpul imperiului, pentru a beneficia de incontestabilul prestigiu de care Roma se bucura în acel timp. Dacă, dimpotrivă, ea doreşte să se explice existenţa latinei prin neolitizarea peninsulei Italice de către populaţiile danubiene, se va considera momentul istoric din jurul anilor 1400-1000 î.e.n., când prisci latini pătrundeau în Italia, în valuri succesive, venind de la Dunărea de Jos (v.p. 118 ş.u.), când civilizaţia şi limba dacilor era înfloritoare. (s.n.) Aceşti prisci latini aduceau cu ei în Italia limba din care se va compune mai târziu latina clasică pe care o cunoaştem din texte. 17

În eseul său de sinteză, Guy Rachet, în cartea sa L’univers de l’archiologie18 arată: în Italia neoliticul este un aport exterior (p. 167). Acest neolitic prezintă o întârziere de mai multe secole faţă de cel din Balcani (p.168); fenomenul de neolitizare a Europei septentrionale şi occidentale este datorat ŢĂRANILOR DANUBIENI (p. 169) s.n. Eminentul romanist Carlo Tagliavini, în cartea sa Originile limbilor neolatine19 scrie: „Roma nu-şi impunea propria limbă (p. 7) şi din punct de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se reţină două lucruri: noţiunea romanitate a fost o noţiune esenţial politică, dar romanii nu şi-au propus nicicând o asimilare violentă a populaţiilor supuse şi nu au încercarcat nicicând să-şi impuna limba lor” (p.70 s.n.) Tot în acest sens, Fustel de Coulange scrie (20. p.99): „...Ni le sénat ni les empereurs n’eurent pour programme politique et ne donnèrent pour mission à leur fonctionnaires de ro-maniser les provinciaux (s.n.) Cuvintele noastre sunt în primul rând româneşti – Românii au o limbă ancestrală, încă din neolitic, rumâna onomato-peică, cea care a generat limbajul morfemelor, descifrabil în vorbirea curentă, contemporană. Reamintim cele spuse de regretatului patriot istoricul Prof. dr Augustin DEAC: «...înrudirea limbii române cu celelalte limbi zise „neolatine, romanice” italiana, franceza, portugheza, basca, romanşa elveţiană ş.a. ... nu se datoreză limbii romane a romanilor, ci fondului comun de cuvinte foarte vechi ale acestor popoare, ca urmare a prezenţei pe teritorile lor a unor neamuri din obârşia geto-dacilor îndepărtaţi – celţi, frigieni, etrusci, tursieni, alani, carpi etc., care, cu milenii în urmă, au dus cu ei din Spaţiul carpa-to-dunăreano-pontic nu numai civilizaţia materială şi spirituală, însuşită în teritoriile străbune, dar şi limba lor, o limbă populară » Discontinuitatea noastră ca popor şi ca limbă, există numai în mintea acelora pentru care adevărul şi dovezile ştiinţifice remarcabile, nu înseamnă nimic, deoarece minciuna şi dezinformarea perpetuate de-a lungul anilor sunt aliaţii lor la care, spre ruşinea lor, nu renunţă. Ceea ce este revoltător şi umilitor pentru noi românii, este faptul că lingviştii noştri, acceptă tema romanizării, că suntem un popor tânăr născut din simbioza între coloni şi băstinaşi, fără să riposteze, ca şi când am fi aşteptat secole întregi sosirea hoardelor de bulgari, servi, unguri, turci, sau a ucrainienilor, ruşilor etc., ca să denumim animalele domestice, legumele, plantele, arborii, uneltele agricole, etc., aşa cum ne învaţă dicţionarele noastre. Nu vom încheia acest articol, fără a vă dezvălui, ceea ce noi credem că este dovada că limba strămoşilor noştri era deja formată încă de-acum patru-cinci milenii. Acum patru-cinci milenii, aşa-zişii arieni, care nu sunt alţii decît strămoşii noştri, au roit spre India cu vedele şi upanişadele, pe care le-au trecut în scris mai târziu în India, unde numeroase cuvinte din străvechea cultură carpatică a vedelor, se găsesc şi azi în hindi, în sanscrită etc. Cu cîteva secole în urmă, un grup de ţigani căldărari din India au emigrat spre Europa stabilindu-se în Suedia. Ei s-au integrat în societatea suedeză practicând meseria lor de căldărari, păstrându-şi totuşi limba lor natală din India. În secolul trecut, doi profesori universitari suedezi, Olof Gjerdman şi Erik Ljungberg au analizat viaţa şi limbajul acestor ţigani căldărari având ca intermediar pe aşa-zisul bulibaşa lor, Johan Dimitri Taikon (1879-1950). Taikon a călătorit în Norvegia, Finlanda, Rusia (Arhanghelsk şi Baku), în ţările Baltice, Polonia, Germania şi Franţa. N-a trecut nici-odată prin România. Limba lor ţigănească reprezintă unul din dialectele populare din India. În anul 1963 a fost publicată lucrarea celor doi profesori citaţi mai înainte (Acta Academiae Regiae Gustavi Adolphi XL. The Lan-guage of the Swedish coppersmith Gipsy Johan Dimitri Taikon, Falköping, 1963, Uppsala), lucrare în care în Wordlist Gipsy-English conţinând 3600 de cuvinte, 1500 sunt de origine română (roumanian origin). 21

După părerea noastră, acest glosar conţinând 42% din limbajul acestor emigranţi din India, putem să-l considerăm cel mai vechi dicţionar al poporului român, limbajul strămoşilor noştri de-acum 4-5 mii de ani. Cităm cuvîntul ,,duşman” dat ca provenienţă în DEX din turcul „düsman”, iar în glosarul celor doi profesori suedezi apare cu menţiunea „romanian origin”, ca şi cuvintele româneşti „brad”, „bucurà”, „gata”, „vatra”, pe care DEX-ul le dă de provenienţă alba-neză iar in glosarul suedez apar de origine română! Expunându-vă doar o mică parte din dovezile care atestă că: noi românii suntem poporul primordial al vechii Europe şi că lim-ba noastră nu provine din limba latină ci că limba noastră este precursoarea limbii latine, încheiem cu mesajul pe care patriotul român Paul Lazăr Tonciulescu l-a adresat poporului român: Poţi rămâne nepăsător când unii încearcă să convingă că un popor cu o cultură atât de înaintată ca a dacilor, un popor care

REGATUL CUVÂNTULUI

-10-

Page 11: REGATUL CUVANTULUI 32

n-a uitat nicio clipă durerea înfrângerii din anul 106, luptând 1812 ani pentru reîntregirea neamului său, a renunţat la limba sa, adoptând-o pe a învingătorului şi că – pentru această convingere – după ,,studii laborioase” – ni se prezintă doar 160 de cuvinte dacice? Sau când se caută cu dicţionarele în faţă originea lexicului românesc în toate limbile pământului, în afară de limba dacă? Sau când alţii caută să acrediteze ideea că, după 165 de ani de stăpânire romană, dacii au renunţat şi la limba romană, păstrând din această a doua limbă numai 596 de cuvinte dintr-un total de aproximativ 140.000 cuvinte? (...) Poţi rămâne indiferent când cuvinte reprezentând activităţi de bază pentru strămoşii noştri, sunt atribuite unor popoare care nu le practicau? Răspunsul este categoric NU! Cele menţionate mai sus, ne îndreptăţesc să afirmăm că strămoşii noştri din Spaţiul carpato-dunăreano-pontic, da-co-românii, prin geniul şi înţelepciunea lor, sunt creatorii celei dintâi civilizaţii europene încă din mezolitic cît şi a limbii europene arhaice. Aşa cum se impune azi, atitudinea de expectativă trebuie înlocuită cu una militantă, obiectivă şi ştiinţifică, datorie ce revine forului superior al culturii, ACADEMIA ROMÂNĂ. Numai aşa vom face ştiinţă şi vom restabili adevăruri de mult căutate: vechimea poporului român şi a limbii sale. 22

15 brumar 7523 (noembrie 2015) Valeriu D. Popovici-Ursu Notă

Acest articol este mesajul adresat membrilor Academiei Române, forul superior care dirijează Cultura şi Istoria poporului român şi care în momentul de faţă denatureză atât obârşia poporului român cît şi originea multimilenară a limbii noastre româneşti. Cităm „Semnalul de alarmă al unui student de la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti, Mihail Floroiu, publicat pe situl adevarul despre daci.ro. În anul 2007, prin ordinele Ministerului Educaţiei, manualele alternative de istorie din clasa a XII-a, devin în număr de şapte. Şcolile şi le aleg pe cele care par mai accesibile. Un fapt regretabil este că din manuale au dispărut capitolele antichităţii, şi străve-chimea despre strămoşii noştri geto-daci! Altă remarcă, manualul de clasa a XII-a nu se mai numeşte „Istoria românilor”, ci simplu, „Istorie”. Şi, studentul nostru şi-a pus întrebarea, de ce oare i-au tăiat pe „români” din titlul manualului? La această întrebare, isto-ricul şi academicianul Dinu C. Giurescu dă răspunsul: Ca să se piardă identitatea naţională a românilor, ca tineretul să nu mai aibă conştiinţa apartenenţei la un neam. (s.n.) O altă remarcă este că istoriei nu i se mai dă importanţa cuvenită şi LINIA TRASATĂ DE ACTUALA ISTORIOGRAFIE ROMÂ-NESCĂ ESTE CHIAR CONTRARĂ RECOMANDĂRII NR. 1283/1996 PRIVIND ISTORIA ŞI PREDAREA ISTORIEI ÎN EURO-PA, adoptată de Adunarea Parlamentului a Consiliului Europei, cităm: <<Istoria constitue unul din mijloacele de reconstituire şi de făurire a identităţii culturale. Ea reprezintă, de asemenea, o cale de acces către bogăţia trecutului şi a altor culturi. Cunoaşterea istoriei este importantă pentru societatea civilă. Fără aceasta, indi-vidul este mai vulnerabil la manipularea politică de ori ce fel>> (s.n.) „Adunarea (Consiliului Europei”) recomandă Comitetului Miniştrilor să ÎNCURAJE-ZE ÎNVĂŢAREA ISTORIEI ÎN EURO-PA, FORMULÂND URMĂTOARELE PRO-PUNERI: - cunoaşterea istoriei trebuie să fie O PARTE ESENŢIALĂ A EDUCAŢIEI TINERILOR; (s.n.) - predarea istoriei va trebui să permită tinerilor să-şi formeze deprinderi de gândire critică pentru a interpreta şi analiza infor-maţia într-o maniere critică şi responsabilă, pentru a recunoaşte complexitatea problemelor şi pentru a aprecia diversitatea culturală; - vor trebui identificate stereotipurile şi orice alte distorsiuni, bazate pe prejudecăţi naţionale, rasiale, religioase şi altele.ORI ACESTE RECOMANDĂRI, DUMNEAVOASTRĂ DOMNILOR ACADEMI-CIENI ŞI PROFESORI UNIVERSITARI ROMÂNI NU LE RESPECTAŢI, PRIN PROGRAMA ANALITICĂ A CĂRŢILOR DE ISTORIE !!!

REPERE BIBLIOGRAFICE

1. Dr. Georgeta Cardoş şi Prof.Dr. Alexander Rodewald, Genomul uman, Cercetări de paleogenetică moleculară la populaţiile vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de pe teritoriul României-evidenţierea relaţiilor genetice cu populaţia românească şi alte popu-laţii europene actuale, Ed. Teocora, 2013, pag. 131-133. 2. Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească II, Fundaţia Gândirea. Bucureşti, 2005, art. Influenţa limbii române asupra graiurilor maghiare văzută de la Budapesta, pag. 92/93. 3. Revista Dacia Magazin nr.58, martie-aprilie 2009, pag. 25-32, art. Spiralele de aur din Munţii Orăştiei, autentice artefacte ale spiritualităţii dacice, autoare Dr. Barbara DEPERT- LIPITZ. 4. The New Encyclopedia Britanica, London, 1977, vol. 15, pag. 1045-1047. 5. Actes du XVII-e Congrès International d’Anthropologie et d’Archéologie Préhistorique, Bucarest, 1-8 septembre 1937, p.27 6.Albert ARMAND, Nouvelle Europe „Etudes historiques des pays restaurés par les traités : Pologne, Tcheco-Slovaquie, Yu-goslavie, Roumanie, Albanie, Letonie, Estonie, Finlande, Lithuanie suivies de la teneur des principaux traites et d’extraits du Traité de Vesailles, Paris, 1936, p. 56. 7. Prof. dr. Augustin DEAC, Istoria adevârului istoric, vol. II, Moşii şi strâmoşii poporului român, Ed. Tentant, Giurgiu, 2001, s.cap. Alte teze privind începutul istoriei românilor, pag. 213/234. 8. Declaraţia făcută în cadrul emisiunii TVR Cluj de către Miceal Ledwith în decembrie 2012. 9. Paul Lazăr Tonciulescu & Eugen Delcea, Secretele Terei – Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv, Craiova 2000, cap. II, Istoria începe în Carpaţi, p.36.

REGATUL CUVÂNTULUI

-11-

Page 12: REGATUL CUVANTULUI 32

10. Robert Roesler, Romänische Studien, carte publicată la Viena în 1871, scria la p. 173 că în bătălia de la Lechfeld n-au scăpat vii decît 30 de luptători unguri. 11. Ibid. 2, pag. 84/85. 12. Zonaras, Ioan – Rezumat de istorii – în Fontes historiae Daco-Romane, vol.III. Ed. Academiei R.S.R, pag. 190-229, ref. Vasile II Bulgaroctonul. 13. Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie românească II, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2005, art. ,,Influenţa limbii române asupra graiurilor maghiare văzută de la Budapesta, p. 84 14. Părinţi şi scriitori bisericeşti vol. 5. Clement Alexandrinul (spre 160 – 211/216) – scrieri – p. 57, După părerea mea, cu toţii şi brahmanii şi odrisii şi geţii şi egiptenii cunoscând marea binefacere pe care au primit-o de la înţelepţi i-au cinstit ca zei, au rânduit ca filosofia lor să se înveţe în şcoli şi au studiat cu precizie ideile teologice ale acestora. 72.1 Anacharsis era scit (adică geto-daco-român n.n.); era socotit printre cei şapte înţelepţi ai lumii antice, (aşa-zise n.n.) greceşti ... Toţi cei şapte înţelepţi erau „barbari”, din afara Eladei! Alte afirmaţii: Toţi elenii vorbeau LIMBA SCITICĂ şi târziu de tot a ajuns la eleni arta oratorică şi a scrisului! ceea ce s-ar deduce că aceşti barbari sciţi (geto-daco-români) cunoşteau arta oratorică şi, bine-nţeles scrisul, înaintea grecilor antici! (s.n.) 15. Dr. Nestor VORNICESCU, Aeticus, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, vezi şi cartea Istoria adevărului istoric, vol. II, a Prof. dr. Augustin Deac, Ed. Tentant Giurgiu-2001, pag. 44/45. 16. Actes du XVIIe Congrès International d’Anthropologie et Archéologie Préhistorique, Bucarest, 1-8 septembre 1937. 17. GETICA, Tom I, 1992, nr.3-4, Ed. Gândirea, cap. O ipoteză nouă: ROMÂNA STRĂVECHE = INDO-EUROPEANA COMUNĂ, pag. 51/52. 18. Guy RACHET, L’univers de l’achéologie, Edition Gérard Co., Verviers, Belgique, 1970 (cf. l’édition roumaine, Bucarest, 1977). 19. Tagliavini, Carlo Originile limbilor neolatine, Bucureşti, ESE, 1977, 593 p. 20. Fustel de Coulanges Histoire des institutions politiques de l’ancienne France, La Gaule romaine. Revue et completée le manuscrit et d’après les notes de l’auteur par Camille Jullian, Hachette, 1924, 332 pag. 21. Gabriel Gheorghe, Studii de cultură şi civilizaţie româneascăI, Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2001, pag. 33 şi 56. 22. Paul Lazăr Tonciulescu, Impactul Romei asupra Daciei, Editura Miracol, Bucureşti – 1997, pag.3/4

Octavian D. Curpaș Phoenix, Arizona „Finlandezii vizitează bibliotecile mai mult decât oricare altă naţionalitate

din lume”Interviu cu SOFI OKSANEN, scriitoare proeminentă din Finlanda

Sofi Oksanen, născută în 1977 în Finlanda, este considerată cea mai importantă nuvelistă, în viaţă, din Finlanda. Cărţile ei au fost traduse în 38 de limbi. A studiat dramaturgia la Academia de Teatru din Helsin-ki şi literatura la universitatea din oraşul natal, Jyväskylä. Prima ei carte, „Vacile lui Stalin” a scris-o în 2003, nuvelă care a propulsat-o pe scena literară a Finlandei. De aseme-nea a scris romanul „Purificare”, pen-tru a fi pus în scenă de către Teatrul

Naţional Finlandez. Un an mai târziu a dezvoltat această lucrare, deve-nită bestseller în Europa. Înzestrată cu abilitatea nativă de-a povesti, Sofi a avut amabilitatea să-mi răspundă, în mod degajat, la câteva întrebări:

Octavian Curpaş: - În momentul de faţă eşti în topul mai multor liste de bestseller din ţările nordice ale Europei, iar cărţile tale au fost remarcate de mass-media internaţională. Ai dobândit mai multe premii de anvergură, cum ar fi „The Finlandia Award” şi „Premiul Comitetului de Literatură” din ţările nordice, în 2012. În acelaşi timp, eşti cel mai tânăr autor care obţine astfel de premii. Care este cheia acestui succes?Sofi Oksanen: - Scrisul.O.C. - Ce limbă se vorbea în familia ta, tatăl tău fiind finlandez, iar mama estonă? Apropo, câte limbi cunoşti?S.O. - Finlandeza şi estona. Vorbesc limba engleză, de asemenea, puţină franceză şi suedeză şi pot să citesc ziarul în limba germană. Engleza, franceza şi germana le-am învăţat la şcoală. De asemenea, şi suedeza, care este obligatorie.O.C. - Am citit câteva statistici care dezvăluiau faptul că Finlanda are una dintre cele mai joase rate de emigrare din lume. Cum a fost să creşti într-o familie mixtă în Finlanda?S.O. - Atitudinea faţă de emigranţi diferă în diverse părţi ale ţării şi în diferite cercuri. Avem şi oameni toleranţi. Şi este total diferit să locuieşti în Helsinki, unde sunt mai mulţi emigranţi decât în alte părţi ale ţării. Findandezii nu sunt obişnuiţi cu finlandeza stâlcită, aşa că orice accent atrage atenţia.O.C. - Care este atitudinea finlandezilor faţă de educaţie?

REGATUL CUVÂNTULUI

-12-

Page 13: REGATUL CUVANTULUI 32

S.O. - Dacă nu provine de la şcolile finlandeze, nu este apreciată, în general. Prin urmare, pentru un emigrant este destul de dificil să obţină un job mai bun, chiar dacă vine din Statele Unite, Anglia sau alte ţări vest-europene.O.C. - Am aflat recent că romanele tale au fost traduse în 38 de limbi. Spune-mi, te rog, ceva despre prima ta carte, „Vacile lui Stalin”. Cât timp ţi-a luat să o scrii?S.O. - Mi-a luat doi ani să o scriu. Cartea este despre emigraţie în Finlanda, dubla identitate, a doua generaţie de emigranţi. De asemenea, este o nuvelă „post Gulag”.O.C. - Prin ce se diferenţiază ţările scandinave de celelalte ţări din Europa?S.O. - Ţările din Europa de Vest sunt diferite de cele din Europa de Est, aşa că se poate face o comparaţie între Scandinavia şi ţările est-eu-ropene şi Scandinavia şi ţările vest-europene. În Scandinavia, noi avem mare libertate de exprimare, nivel de corupţie scăzut, conştientiza-re a nevoii de protecţie a mediului înconjurător, iar nivelul de „egalitate” este mai mare decât în multe alte ţări.O.C. - Te rog acum să-mi spui câteva similarităţi şi diferenţe între ţările scandinave.S.O. - Suedia, Norvegia şi Danemarca aparţin aceluiaşi grup lingvistic. Finlanda este ca o fiică vitregă a ţărilor nordice. Finlandeza este o limbă foarte diferită şi nu e o limbă oficială în Consiliul Nordic (spre deosebire de suedeză, norvegiană şi daneză). Cu toate acestea, împărtăşim aceleaşi valori, cum ar fi: nivel înalt de libertate de exprimare, egalitate etc.O.C. - Ce anume este unic în Finlanda şi la finlandezi? Ce locuri merită văzute în ţara ta?S.O. - Îmi place Helsinki, capitala ţării. Turiştii, de obicei aleg Lapland. De asemenea, unii turişti se bucură de faptul că avem patru anotimpuri.O.C. - Ce fel de cărţi citeşte de obicei omul de rând din Finlanda?S.O. - Cel mai mult romane. Multe romane pe teme istorice, mai mult de ficţiune decât non-fiction, şi mai mult scrise de autori indigeni decât de autori traduşi. Finlandezii citesc. Finlandezii vizitează bibliotecile mai mult decât orice altă naţionalitate din lume.O.C. - Ce anume presupune să devii un scriitor de succes?S.O. - Nu există nicio „cărare” pentru aceasta. Toţi autorii sunt diferiţi.O.C. - Ce state ai vizitat în Statele Unite? Ai vizitat Statul Marelui Canion? Ce anume îţi vine în minte când te gândeşti la Arizona?S.O. - Arizona este un loc pe tabla de joc a copiilor Este foarte popular în Finlanda sau cel puţin a fost, când eram copil. Nu am vizitat Arizona, încă. Am vizitat New York City, Pittsburgh, Buffalo, Washington D. C. şi alte câteva oraşe.O.C. - Ai vizitat şi România. A fost prima ta vizită în această ţară? Cu ce impresii ai rămas despre români?S.O. - Românii sunt oameni ca toţi oamenii din lume. Îmi dă de gândit însă situaţia politică din România, o ţară marcată de corupţie şi cu tradiţie de corupţie. Lumea politică este coruptă „la greu”. Interesul Sofiei Oksanen pentru ţările postcomuniste din Europa a început cu mulţi ani în urmă. Fiind jumătate finlandeză şi jumătate estonă, ea s-a situat undeva la graniţa dintre Vest şi Est. În anul 2009 a fost declarată „Persoana anului” în Estonia. Sofi Oksanen este, probabil, singura scriitoare din Vestul Europei care accentuează faptul că Europa de Vest nu înţelege istoria Europei de Est pentru că nu a experimentat anii de guvernare totalitară. Evidenţe incredibile despre acele timpuri odioase sunt descrise de către scriitoarea scandinavă în romanul ei de succes „Purificare”, care a apărut în aproape 40 de ţări.

Octavian D. CurpaşPhoenix, Arizona

REGATUL CUVÂNTULUI

-13-

Page 14: REGATUL CUVANTULUI 32

107 Rue Gabrielle / Gabriellestraat 107 1180 Bruxellestel/ Brussel 1180

Tel: +32 (0)2 344 41 45 Fax: +32 (0)2 344 24 79

E-mail: [email protected]/bruxelles_/

Spre difuzare imediată Bruxelles, 19 noiembrie 2015

Omagiu enescian în templul muzicii la Bruxelles

Institutul cultural român Bruxelles si Ambasada României la Bruxelles aniversează Ziua naţională printr-un recital de pian ce aduce un omagiu personalitătii lui George Enescu, devenit simbolul artei vegheate de Euterpe, adulat ca violonist, dirijor şi compozitor, profesor, inegalabil ca pianist. Evenimentul are loc duminică 6 decembrie la ora 11,00 la Muzeul instrumentelor muzicale din Bruxelles.

«Enescu este absolutul prin care îi judec pe alţii», spunea Yehudi Menuhin despre profesorul şi prietenul său.

Concertul este susţinut de Eduard Stan pianist de talie internaţională, artist cu o maturitate artistică şi “un eminent sens al timbrelor tonale şi al culorilor”, aşa cum titrează Fkankfurter Allgemeine Zeitung. Aclamat pe marile scene muzicale ale lumii (Carnegie Hall New York, Concertgebouw Amsterdam, Kennedy Center Washington DC,BOZAR Bruxelles, Konzerthaus and Philarmonie în Berlin sau Queen’s Hall din Copenhaga), pianistul Eduard Stan a cântat cu mari orchestre sub bagheta unor dirijori celebri (Shinya Ozaki, Lutz Köhler, George Balan şi Thomas Dorsch), alături de muzicieni recunoscuţi, precum violonsita Nina Karmon, contrabasistul Romain Garioud, clarinetistul Johannes Peitz sau violista Aida-Carmen Soare.

„Mă simt onorat să dedic recitalul meu amintirii lui George Enescu, personaj inegalabil pe firmamentul muzical european, cu ocazia celor 60 de ani de la trecerea în nefiinţă a geniului român. Contextul acestui concert, organizat în jurul Zilei Naţionale a României, mă emoţionează cu atât mai mult cu cât îmi readuce aminte de locurile iîn care am copilărit, în Braşovul meu iubit, la poalele muntelui” declară Eduard Stan

Pentru acest concert aniversar muzicianul a ales un repertoriu care oferă o simbioză între inspiraţia maestrului din plaiurilor moldoveneşti şi reperele spre centrele unde a fost şcolit: conservatorul din Viena şi din Paris. Sonata în la minor op. 42 (D 845) pentru pian solo com-pusă de compozitorul austriac Franz Schubert în mai 1825, urmată de Barcarola de Chopin, capodoperă a şcolii franceze. În incheierea recitalului său, Eduard Stan va interpreta Suita a doua pentru pian în RE major op 10, dedicată de Enescu profesorului său de pian de la Conservatorul din Paris, Louis Diémer, lucrare ce i-a adus compozitorului satisfactia primului premiu , oferit de revista pariziană « Musica », o recunoaştere importantă datorită faptului că a fost acordată de un juriu valoros format din Claude Debussy, Alfred Cortot, Charles Malherbe etc.

Acces: intrare liberă Dată: 6 decembrie 2015, 11h00Loc: Muzeul instrumentelor muzicale din Bruxelles

Notă pentru ziarişti: informaţii suplimentare şi cereri de interviuri la ICR Bruxelles: [email protected] internet: www.icr.r

REGATUL CUVÂNTULUI

-14-

Page 15: REGATUL CUVANTULUI 32

Mihaela Roşu Bînă Privind înapoi fără mânie: proiecteepice ale generaţiei „şaizeciste”(I)

Relaţia de continuitate şi discontinuitate a literaturii anilor ‘60 cu perioada de referinţă, inter-belică, este semnul de unire între scriitorii acestei generaţiei. Poate că niciodată conceptul de gene-raţie nu s-a potrivit mai bine unei perioade ca celei amintite, chiar dacă o parte a criticii preferă să folosească termenul de grup, subliniind în acest fel eterogenitatea formelor de manifestare artistică a acestor tineri scriitori şi critici literari, al căror scop declarat este reconectarea culturii române la va-lorile modernismului european, pentru moment în forma manifestării lui în literatura şi arta României interbelice. Recuperarea hiatusului cultural de aproape două decenii nu se poate realiza decât în doi sau mai mulţi timpi. „Privaţi de maeştri şi de cărţi”, ei se vor recunoaşte treptat, coagulând în jurul ideilor promovate cu un secol înainte de Titu Maiorescu şi apoi, în perioada interbelică, de E. Lovi-nescu. Nu ne propunem, nici măcar secvenţial, analiza unei perioade, fie ea poate cea mai importantă din literatura română postbelică, decât în măsura în care modelează structurile literare şi formele de expresie în plan artistic. Ce-i uneşte totuşi pe toţi aceşti tineri care alcătuiesc un grup marginal şi e-

terogen din care se vor afirma ulterior marile nume ale poeziei, prozei şi criticii româneşti postbelice? Prin Matei Călinescu, teoreticianul grupului, s-ar putea configura câteva din reliefurile unei noi geografii literare. Rolul lucrătorilor literari trecuţi prin Şcoala de Literatură de inspiraţie sovietică pare încheiat, deşi mulţi dintre aceştia se repliază, acomodându-se momentului sau virând spre o altă direcţie. Autodidacţi şi idealişti, mulţi dintre ei cu o „origine socială deocheată”, anarhişti şi deopotrivă utopici, ei refuză preceptele şi formulele consacrate. Noua perspectivă asupra creatorului şi a creaţiei, autonomizarea esteticului este încurajată de autorităţi printr-o deschidere relativă, între anii 1962-1971, către valorile civilizaţiei occidentale. Cu toate acestea, aşa-zisa racordare la valorile europene, nu este decât o revenire la modelele interbelice autohtone. Negate, reduse la tăcere, multe din personalităţile culturii române dintre cele două războaie mondiale sunt redescoperite cu entuziasm. Reînnodarea tradiţiei atrage după sine recuperarea celei mai valoroase perioade din cultura română. În operele tinerilor poeţi şi prozatori debordează tristeţile autumnale bacoviene, elanurile vitaliste de sorginte blagiană sau expresii ermetice tip Ion Barbu. Unii eşuează, alţii ajung să se autodepăşească. În proză şi, mai ales în roman, lucrurile stau puţin diferit. Proza anilor ‘70 este dominată de ceea ce impropriu s-a numit „romanul politic”. În ciuda estetismului anunţat, romanele peri-oadei nu pot depăşi decât în mică măsură angajamentul socio-politic, temele conjuncturale recomandate. Noua putere politică încearcă să recâştige intelectualitatea. Problema literaturii este adusă în discuţie la Congresul al IX-lea al P.C.R. şi apoi la Conferinţa pe ţară a scriitorilor. Termenilor de conformism, dogmatism, cameleonism, atribuiţi deceniilor anterioare, li se substituie libertate de creaţie, problematică umană, statut ontologic, meniţi să cucerească tabăra noii generaţii de scriitori. Faţă de literatura realismului socialist, aceste formulări par de un curaj şi de o deschidere nemai-întâlnite în cultura română de la instaurarea comunismului. Deschiderea pare reală; prea puţini au puterea de a anticipa că închiderea unei etape nu face altceva decât să lase loc alteia: totalitarismul ceauşist. Eticheta de estetică etico-filozofică şi po-litică apare în antiteză cu ideologicul şi sociologicul etapei anterioare. Dogma ideologico-literară este în-locuită cu subiectivitatea artistică. Prin înmulţirea traducerilor din literatura universală, ei iau cunoştinţă, cu un oarecare decalaj temporal, ce-i drept, de numeroasele direcţii şi orientări ale vieţii artistice din Occident. Modernismul interbelic este înlocuit în poezie de (neo-)mo-dernism, proza luând o direcţie parţial diferită. Temele prozei româneşti din această perioadă conturează un univers destul de strict delimitat, menit să ne reamintească, din per-spectiva prezentului formularea paradoxală a lui Mircea Cărtărescu, la care ne-am mai raportat şi în capitolul anterior de „deschidere închisă”. Faţă de perioada proletcultistă este însă un real progres. Spre sfârşitul anilor ‘60 situaţia este oarecum diferită. Astfel, moartea lumii vechi şi geneza lumii noi sunt subsumate predilectei sintagme a „obsedantului deceniu”, impresia imediată fiind aceea a unui cura-jos roman politic. Chiar dacă adevărurile nu sunt rostite în întregime, ele sunt preferabile mistificării. La mai toţi scriitorii acestei perioade funcţionează un sistem de autocenzură şi de salvare în plan ideatic şi filozofic prin construcţii subterane, planuri ambigue, care destruc-turează epicul referenţial. „Proza anilor ‘70 e dominată de ceea ce s-a numit «romanul politic» sau, cu o expresie a lui Marin Preda, «romanul obsedantului deceniu». Acest gen de roman, corespunzând, la noi, romanului sud-american, imaginativ şi angajat socio-politic, s-a bucurat de un imens succes de public şi de critică. Din punct de vedere estetic, ele sunt destul de diverse, fără să depăşească însă, în general, modernismul unor Joyce, Faulkner sau Camus. Excepţie fac George Bălăiţă, Nicolae Breban sau Ştefan Bănulescu- «marginali», de altfel, ca tematică în cadrul acestui gen de roman, mai avansaţi narativ şi stilistic, ajungând uneori până la o remarcabilă imagine halu-cinatorie a realităţii.”. O bună parte a romanului anilor ‘60-‘70 marchează o întoarcere spre interiorul psihic, transformările profunde din realitate fiind urmărite prin reflectarea lor în interioritate. Personajele prozei analitice sunt preocupate de semnificaţia umană a mutaţiilor sociale, de morala istoriei, de propria lor implicare în mişcările acesteia. La alţi scriitori de aceeaşi generaţie sau din generaţii apropiate (Marin Preda, Augustin Buzura, Constantin Ţoiu etc.) determinările socio-culturale şi profesionale sau istorice sunt mult mai stricte, preferaţi fiind intelectuali reflexivi specializaţi în procese de conştiinţă. O altă temă comună acestei perioade este relaţia dintre individ şi societate. Caracterul represiv al istoriei limitează libertatea individului, victimă a unui sistem adeseori ocult, el caută forme proprii de adaptare. Paradoxal, exerciţiului de adaptare îi urmează un altul dez-adaptativ, tot aşa cum, aproape în simetrie, descoperirii centrului îi urmează fuga spre margine. Relaţia dintre libertatea individuală şi necesitatea istorică este tratată în termeni gravi de majoritatea roman-cierilor acestei generaţii, fie că îmbracă forma evenimenţială, eseistică sau parabolică. Dinamica raporturilor de putere se reflectă şi în modul de organizare narativă, diferită de cea a majorităţii romancierilor acestei generaţii, care nu mai preferă calea bătătorită a discur-sului heterodiegetic auctorial, sau homodiegetic actorial. Inovaţiile înmulţesc derutant vocile narative, ambiguizând adeseori voit per-spectiva, mesajul, sensurile profunde. Autarhia naratorului omniscient sau omniprezent este desfiinţată, tot aşa cum dispare şi uniscienţa naratorului martor sau actor. Dacă la nivel tematic şi ideatic există similitudini, analogii, afinităţi sau idiosincrazii, strategiile de realizare narativă şi stilistică sunt diferite; la fel de diferite sunt şi criteriile de clasificare. Dincolo de nevoile taxinomice ale istoriei şi criticii literare, cele câteva para-

REGATUL CUVÂNTULUI

-15-

Page 16: REGATUL CUVANTULUI 32

lelisme, cu inerentele apropieri, dar şi cu frapante puncte divergente, sunt menite să sublinieze inconfundabila poziţie a scriitorului printre contemporani. Conturarea „generaţiei Preda” în studiul lui Ion Holban are, dincolo de notele distinctive evidente, începând cu raportarea la codul realist, la doricul referenţial sau la anumite formule tematologice consacrate, câteva motivaţii de ordin estetic, remarcate şi de Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc: „Cu Ilie Moromete şi cu alte personaje, Preda reuşeşte să creeze o breşă în structura dogmatică a prozei realist-socialiste, inventând «sucitul», ţăranul atipic, care nu mai este neapărat exponentul unui strat social, ci o individualitate în sine. Prin această breşă trec mai toţi autorii de la începutul anilor ‘60, în marea lor majoritate nuvelişti sau povestitori: Nicolae Velea, Fănuş Neagu, D. R. Popescu, Ştefan Bănulescu etc. Este poarta către o nouă modernitate. În această epocă sunt repede (re)descoperiţi şi asimilaţi prozatori modernişti interbelici, de la Joyce la Faulkner, de la Camus la Kafka, şi câţiva de după război, de la Buzatti la Marquez. Naraţiunea se încarcă de simboluri, mituri, parabole, devine aluvionară, eliptică, fragmentară şi/sau globalizată. Prozatorii încearcă, mai toţi, să-şi definească un teritoriu al cărui unic proprietar să fie, asemeni celui faulknerian”.

Diego Vadillo López Spania Brancusi y Hundertwasser, dos artistas en el sentido pleno del término

Muchos son los críticos que en las úl-timas décadas, haciéndose eco del av-asallador brote de lo conceptual desde mediados del siglo XX, han venido proclamando el fin de la obra artística y el desmoronamiento del canon a través del cual se concebía lo artístico consolidado en el XVIII. No obstante, somos muchos los que, abiertos a la inclusión en el ámbito de lo artístico de nuevos y osados flancos, pensamos que el arte sin obra, sin plasmación material, se queda en mera especulación, quizá genial, pero no digna de ser admitida en el ámbito de las artes plásticas.

En el ready-made, en el video-art y en propuestas de similar índole hay plasmación; incluso en el arte performativo hay obra, móvil, teatral, efímera, pero se trasciende de lo únicamente discursivo.

El artista, pienso, ha de completar el componente teórico de la obra con una ejecutoria cualesquiera, siendo compendio esta de ambas partes, pues la mera ejecutoria sería bien artesanía, bien pura y azarosa mecanicidad.

***

Dicho lo anterior, en este artículo pretendo ejemplificar la postura que defiendo a través de los ejemplos de dos grandes artistas, y empleo el calificativo “grandes” no solo porque sus respectivas obras hayan contado y cuenten con el beneplácito del público mayoritario de la crítica especializada, sino porque, además, lograron instaurar una serie de parámetros los cuales han quedado incardinados en el imagi-nario colectivo.

Vamos a traer aquí, por tanto, a dos personalidades que, merced a un compendio de genialidad y tenacidad, dejaron constancia de su paso no solo por el mundo del arte, sino asimismo por las sociedades de su tiempo, ya que supieron ejercer un activismo a la postre consagra-dor de sus planteamientos. Nos referimos a Constantin Brancusi (1876-1957) y a Friedrich Hundertwasser (1928-2000), dos creadores dueños respectivamente de sendos idearios teóricos, producto a la vez tanto de la intuición como del acervo cultural e intelectual de cada uno.

Pero pese a contar nuestros artistas con un importante poso teórico, uno y otro fueron grandes ejecutores, de primera mano, de las obras que concibieron mentalmente. Nadie como ellos refleja mejor el paso de la abstracta poética a la material concreción.

Brancusi, a muy temprana edad aprendería labores de carpintería y tallado de la madera allá en los Cárpatos, lo que influiría notablemente en su posterior trayectoria, no en vano, puede decirse que el temprano desempeño físico en determinadas labores de índole artesanal empezó a suscitar en el joven Brancusi un discurso teórico-creativo, que se iría modelando (valga la metáfora) con el correr del tiempo al quedar emparentado con otros influjos como el de las religiones (cristianismo ortodoxo, budismo…), el de las corrientes filosóficas irracionalistas, el de las culturas primitivas, a su vez vinculadas al primitivista interés, al calor de la proliferación de estudios a tal respecto durante el XIX, de las vanguardias históricas, en cuyo seno discurrieron sus años más cruciales…

REGATUL CUVÂNTULUI

-16-

Page 17: REGATUL CUVANTULUI 32

Brancusi supo amalgamarlo todo en aras de desarrollar su particular estilo, un estilo muy rico en el aspecto teórico pero en el que el arduo desempeño físico era un componente imprescindible por lo mucho que implicaba en el plano simbólico y espiritual.

El franco-rumano buscaba retrotraerse a ciertas esencias de la creación artística incurriendo en un paradójico proceder que consistía en marcar las líneas de lo que habría de ser el futuro dirigiendo la mirada al más ancestral pretérito de la humanidad.

Cuando nuestro escultor consiguió un emplazamiento definitivo para establecer su centro de operaciones (el taller del Impasse Rosin), pudo poner de manifiesto sus planteamientos.

Ahora bien, el hecho de que entre los parámetros de Brancusi destacara el físico desempeño de las más arduas labores artesanales no

implicaba que renegase de los avances científico-tecnológicos, prueba de ello la ofrecen las numerosas instantáneas que realizó en su taller, pues pensaba que en ellas quedaban magníficamente reflejadas las distintas disposiciones escultóricas (su amigo Man Ray fue determinante en el gusto de Brancusi por la técnica fotográfica). También se hizo inmortalizar, en pleno esfuerzo o descansando, en su habitual hábitat de trabajo, rodeado por las creaciones y envuelto en la atmósfera por ellos generada. El propio Brancusi fabricaba sus herramientas así como el mobiliario del taller que, al tiempo, era su hogar, al que invitaba a tantos amigos por las noches a degustar platos típicos rumanos elaborados en el horno tradicional de piedra que también había construido él mismo.

***

Por su parte, Hundertwasser despertó muy tempranamente a una conciencia ecologista de la que no abdicaría nunca, de hecho esta fue el motor que lo impulsó hacia un constante activismo artístico-ecológico, y es que en él ambos aspectos habían de entenderse de manera integrada.

Como Brancusi, gozaba de un temperamento muy ascético, pues no requería de demasiados bienes materiales para considerar colmadas sus necesidades. Como el escultor, eso sí, cuidaba Hundertwasser su aliño indumentario, confeccionando, incluso, su propio vestuario.

La gran aspiración del artista austríaco era la arquitectura, disciplina que no concebía en el sentido técnico-arquitectónico; muy al con-trario, se rebelaba contra el racionalismo en arquitectura, pues consideraba que había impuesto una deriva deshumanizadora en el ámbito de la edificación.

En un momento dado, Hundertwasser pudo incursionar en el orbe de lo arquitectónico, siéndole encargados multitud de proyectos de remozamiento de las más variopintas edificaciones. E incluso desde el Ayuntamiento de Viena se le encargó la proyección y erección de un bloque de viviendas de protección oficial contando, eso sí, con la supervisión de arquitectos técnicos municipales, con los que, como no podía ser de otro modo, Hundertwasser tuvo numerosos desencuentros.

Durante el tiempo que duraron las obras Hundertwasser otorgó potestad creativa a los obreros al tiempo que él mismo incursionó en las tareas propias del operario de obras, quedando todos, al fin, investidos con los rangos de creador y ejecutor.

Como ocurriera con Brancusi, en Hundertwasser los planteamientos teóricos, tempranamente suscitados al abrigo de infantiles experien-cias, fueron deviniendo, más que en una o varias tomas de postura ante determinadas circunstancias, en una forma de vida. El trato con la naturaleza fue clave en el austríaco, que no tardaría en vincular el mundo del color con la naturaleza.

Tras estudiar algunos años en la escuela de Arte, una vez adquiridas las principales destrezas técnicas, la abandonó para vivir el arte de forma más libre. También como Constantin Brancusi, vivió un tiempo en París, donde sus pinturas empezaron a cotizarse cada vez más y desde donde empezó a desarrollar, a través de dichas pinturas, los esquemas que aún no podía erigir arquitectónicamente. También a través de numerosos manifiestos expresaba sus inquietudes artístico-ecológico-arquitectónicas.

Pionero en planteamientos ecologistas, desarrolló conceptos como los tejados de césped, loa árboles-inquilinos, las letrinas de humus, el derecho a la ventana, etc.

***

Brancusi y Hundertwasser fueron dos artistas que hicieron gala de un cierto narcisismo estético adoptando sendas indumentarias de artis-ta-artesano; también poseyeron, ambos, unos discursos de gran enjundia teórico-intelectual, llevándola asimismo al terreno de la praxis. Quedaría, así, lo conceptual complementado con una ostensible implicación física y matérica en ambos casos.

El sucinto repaso que en este estudio hemos realizado de estas dos importantes figuras del arte universal habría de ayudarnos a corroborar que los planteamientos teóricos son solo eso cuando se quedan en dicho plano, y no otra cosa, pues para que podamos hablar de obra de arte sería necesario que el “teorizante” plasmase dicha intuición en una concreción física y visualizable; no valdría dar la idea para que otro la realizase, porque así tendríamos la unión de un ideólogo con un mero ejecutante, y es que al implicarse el “pensador” en la ela-boración de “lo pensado”, entra en un nuevo diálogo (el que se desarrolla a través del contacto con la materia) que puede hacerle incluso cambiar los más firmes planteamientos con que inició la aventura.

REGATUL CUVÂNTULUI

-17-

Page 18: REGATUL CUVANTULUI 32

Así las cosas, podemos afirmar que tanto Brancusi como Hunder-twasser fueron artistas en el sentido más inapelable del término porque aunaron el componente teórico-intelectual (todo artista es/ha de ser un intelectual) y el ímpetu artesanal que implica bregarse en los cauces mediante los que la idea será plasmada.

El autodernominado “artista conceptual” sería, en el caso de poseer un discurso intelectualmente sólido, eso mismo: un intelectual por-tador de un ingenio más o menos vivo.

Brancusi y Hundertwasser se valieron de sus respectivos genios para hacer arte dando continuidad a sus discursos a través de sus muy particulares ejecutorias, que tan fantásticos resultados han le-gado a la humanidad.

Dan SANDU

NU POT TOMNI…

„Cum poţi tomni fără Bacovia, când nopţile se trec în alăute de-ntuneric?”… mă-ntrebam mai hăt, în “sânia mea in-terioară”, amintidu-mi că mereu şi mereu … ”fulgeră toamna durerile coapte/De prea multele veghi fără somn”, că “mereu avem ceva de împăcat:/fericirea frunzelor amintind pădurea/un buchet de prieteni/ademeniţi cu miros de lună/ paserea aceasta de somn/ cu cântecul prăbuşit pe asfalt/ plânsul lipsă de lacrimi adăugat/ morţii”, că “pinten de stea călăuză ne-am rânduit…/ cu nori amestecând tăriile,/ izbăviţi la oiştea dorului de părinţi şi de moarte, tot mai lin/ şi mai de-a călare, uitaţi, rând pe rând de icoanele-fereastră,/ înscrise cu sărăcii de opaiţ în peceţi de bordeie…” M-am dumirit, mai apoi, ca după biruinţa regăsirii lucrului pierdut, că MAESTRUL DE CEREMONII Adrian Botez îmi vine întru întâmpinare, cu bucuria fără de greş a braţelor deschise, că-şi deşartă desaga cu noile sale isprăvi literare pe “masa de scris a singurăţii” mele şi-mi aduce aminte că, din 10 noiembrie în 10 noiembrie al fiecărui an-secundă dintr-o Eternitate, numai de el ştiută, inconfundabil, el este cel coborâtor din Septentrion, cu herb voievodal în pecetea Cuvântului, ursit de ursitoare uşor, le-gendar şi angelic, pe bună dreptate, CEL MAI BUN ( !!! ) din generaţia noastră! (a se vedea că şi eu, cu modestia de rigoare, mă „trag” din secolul trecut, ba chiar din mileniul trecut!)… Desigur, şi cându-i supărat şi scârbit de slinul şişurilor primite făţiş sau pe la spate, sub forma zâmbetului deocheat, Maestrul găseşte puterea (nu-i da, Doamne, omului cât poate duce!) să-şi desferece baierele Harului, cu care a fost dăruit de Cel de Sus, încă înainte de a veni în LUMEA CEA REA, şi să toarne, în slove de foc şi de aur, poveşti nemaipomenite, despre lucruri adevărate şi oameni altfel, să rostuiască lumi şi perspective numai de el văzute, să cânte, până la saţietate, despre miturile primordiale - pe care, orbi fiind, noi nu le vedem nici dacă “le-atingem cu mâna”, să-şi dăruie Românilor inima sa, mai mereu încrustată cu mireasma basmelor coborâtoare

din Ţara Bucovinei (trecute pe nedrept într-un ochi străin), să mute şi munţii din loc, cu credinţa sa în Absolutul Fiinţării Hristce! Cu “cartea cărţilor” EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎN-FRÂNT EMINESCULUI…?!. ARHEII EMILBOTTIENI1 , apărută în 2015, la Editura Rafet din Râmnicu Sărat, Adrian Botez se-nchină pământurilor (şi subpământurilor!) care l-au adoptat şi aduce la “judecata de apoi a poeţilor” o personalitate de excepţie a culturii române, un maestru al generaţiei ce deschidea şirul a-nilor ’30, un artist total. Îl numim aici pe marele actor tragic Emil Botta care, împreună cu fratele său, Dan Botta, sunt surprinşi în viziunea genialului hermeneut ca „aplecându-se, într-o adâncă reverenţă, în faţa Duhului Protector al Valahilor – EMINES-CU – … reverenţa lor neînsemnând, nicidecum, epigonism, ci creativitate, originalitate, complementaritate, faţă de Demiurgul Logos-ului Valah”. În viziunea anteică a lui Adrian Botez, Or-feul Întunecatului April (o spunem cu toată convingerea!) de-butează şi perseverează în proiecţia inconfundabilă a unei poezii existenţialiste moderne, atinse de morbul “morţii şi al neputinţei”, dincolo de bine şi de rău, impresionantă prin tuşa groasă, cu care aproape că violentează roşul sângelui şi albastrul speranţei, de pe măştile carnavaleşti, cu care ornează scena turnantă a imaginarului poetic . Care imaginar? Cel de toate zilele, mai apoi, în deplină singurătate pe coordonatele istorico-ontologice, ale unui tipar croit după chipul şi… vrerea Creatorului… atent la detalii! Pentru că Poetul “bronzat de lună ca un harap” (re) creează neobosit şi sisi-fic pe eşafodajul Miraculosului o “ panoramă a deşertăciunilor” numai de el ştiută, plină de iasme-vârcolace, de bolânzi în iubire şi înţelepţi întru neîmpliniri, de arlechini hai-hui şi de măscărici altoiţi, într-o continuă comunicare în sens creator, făcând perma-nent dovada că ştie să stăpânească uneltele Creaţiei, care-i oferă, neostoit, modele inedite de gândire şi simţire poetică. Adică? Aşa cum bine remarca Maestrul Adrian Botez, prin dezlegări hermeneu-tice, în poemul emilbottian, intitulat Nimeni, Nimănui, Nicăieri: “Ce mi-ai scris de Cetatea înger?/De ce mi-ai spus: Cetăţile visate sunt în cer?/De groaza îngerilor,/în somnul de plumb,/ în arca-nele spaimelor nesfârşite/m-am ascuns./Nici transparenţe, nici înfiorare/ acolo./ Şi eram Nimeni /al Nimănui şi al Nicăieriului,/ nici al al zilei de azi,/nici al zilei mâine./Nimeni eram al imperiu- lui/Nicăieri./Era un timp atemporal,/un timp de Haos, de Ha-des,/în somnul infernal./Şi a fost parcă ieri,/la noaptea ieriului/când fiinţa imperiului,/fiinţa Nicăieriului/s-a desfiinţat./Spart e, o spaimă/deşucheat palat./Plumb topit, o cumplită fluiditate,/un fluviu de foc inima străbate,/un cutremur, şuvoiul şui/prin inima lui Nimeni şi a lui Nimănui./Fii liniştită, sora mea,/ inimă impe-tuoasă,/nu dispera, soră paloare, o umbră de scară./Şi infinitatea de trepte/coboară, coboară./Şi abia se distinge/în grozava intrare/în litere stulte, nefaste,/ceea ce odată scria:/Oricine, ce vrea!”. Iată comentariul autorului:

„Printre POEMELE HISTRIONICE, pe jumătate ghiduşe, ale lui EMIL BOTTA - există un POEM TRAGIC, dinco-lo de orişice măşti şi dincolo de de orişice putere de autoprotecţie, prin „răsucirea inelului aladinico-fiinţial” HISTRIONIC, din degetul lui EMIL BOTTA. (...)Un poem care ne spune totul, despre tragedia schizofreniei explicite, dintre 1-EXISTENŢA TERESTRĂ prăbuşită, copleşitoare – şi 2-VISAREA de NOUĂ LUME. De fapt, de Veche/Străveche Lume – Lumea Paradisului Recuperat.3- Dar şi schizofrenia implicită, ca ruptură fiinţială dintre OMUL DOBORÂT DE PREZENT – şi COPILUL ÎNARIPAT, DIN-TR-UN TRECUT UITAT – între cele două secvenţe existenţiele_______________1 - Adrian Botez, “EMIL BOTTA – închinător înfrânt Eminescului…?! ARHEII EMILBOTTIENI”, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2015.

-18-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 19: REGATUL CUVANTULUI 32

ne-interpunându-se, soteriologic, MEMORIA UMANO-DIVINĂ. (...)Acest poem emilbottian este o contrapondere lirică, peste/prin timpul-istorie, a poemului, la fel de tragic-existenţial, Revedere, al lui Eminescu. Doar că Omul Eminescian nu se lasă torturat de an-goase, pentru că Omul Eminescian N-A PIERDUT MEMORIA COPILĂRIEI PARADISIACE”. Ca orice act creator, puterea ficţiunii sintetizează, în profunzimile sale, esenţele unor coordonate materiale şi spirituale, profund dependente de realitatea imediată - transfigurată, în plan estetic, în originalitatea unei opere, “osândită” să aparţină, etern, unui patri-moniu literar inconfundabil. Şi-i dăm dreptate lui Adrian Botez, care consideră imaginarul emilbottian ca fiind aflat sub zodia Logos-ului primordial, izvodit “fără saţiu”, din proiecţia arhetipală a LUMII PROTOVALAHE, înţeleasă, mai apoi, justificat, într-o multiplă “ce-tire” de operă-unicat, ca o “CĂLĂTORIE (“călătorie” făcută în tihnă, reculegere şi meditaţiie!), PRIN GRĂDINA ARHEILOR PARA- DISIACI - GRĂDINĂ vădită nouă de către Magul EMIL BOTTA – şi folositoare, în primul rând, pentru AUTOCUNOAŞTERE, dar şi pentru cunoaşterea Neamului Metafizic al DACO-VALAHILOR!”… AFERIM! Atelierul meditaţiei emilbottiene lasă impresia de autoclaustrare într-o proiecţie a fabulosului nud, populat, din greu, cu entităţi ciudate – o mitologie personală, construită pe largi viziuni plasticizante, care erup, original şi neobosit, din hăurile primordialului, îşi adjudecă “sigiliul autenticităţii mitice”, frapând, astfel, cititorul avizat: “columna lui Dumnezeu”, “somnul cel greu”, “Domn Asmo-deu”, “Avestiţele”, “Fantasio”, “Rusalime”, “Zee Primăvară”, “Năzdrăvancele”, “Pădurencele”, “CorBaciul”, “Rob Codru”, “Cel rău”, “Mândra cu coasa”, “Greul Pământului”, “Pumnareta”, “Carpena-Mireasă”,”Frumoasa cu buzele pale”, “Craiul Amurg”, “El Burlador”, “Elisafta”, “Ursulina”, “Trif Nebun” ! Hieratica galerie, cuprinsă în necuprinsul laboratorului poetic, se pictează singură, îşi impune o arhitectură proprie, cu binecuvântare de la Magistru, naşte şi propune spaţii mitice, amestecă eresuri şi credinţe de nimeni ştiute, amalgamând structuri şi dogme interzise neiniţiaţilor: vărul Nicăieri, fratele Nimeni, Parcele, Lebedele aurorii, Nimfa dimineţii, granzii din Spania, Dor şi Nelinişte, Ofelia, spiriduşul somnului, priculici şi gnomi, indolenta dispariţie, Luna şi Moartea, văzută ca “limpedele veşnic”, transfigurare şi nu punct terminus, la presupus capăt de “Drum”. Şi spune Înţeleptul Magistru, în cartea sa, pentru cine vrea să-l asculte: “Cine este aparentul non-eu, cu febrilitate asiduă cultivat şi susţinut, în acţiunile sale – de către eu? Este personajul bizar (bizar în poemul acesta, bizar şi în mitologia românească): CUC. Spuneam undeva, referitor la Cu-cul - însemn funerar, ca pasere-suflet: “În ceea ce priveşte denumirea păsărilor de pe morminte, cel mai potrivit s-a dovedit a fi cel de “porumb”… la denumirile tradiţionale se adaugă un repertoriu îmbunătăţit, din care nu lipsesc: “paserea neagră”,… rândunică”, …simbol, probabil, al vieţii fără de sfârşit, îngemănată cu puritatea cerului senin. Nu vom şti niciodată!” Şi mergem, mai departe, potrivit datoriei Celui “veghetor, întru cele hermetice/hermeneutice”, ca “să desluşim, în cele de mai jos, Mişcarea (Simbolică) a Arheilor!”… Şi iată cum Lumea operei literare emilbottiene se confundă, indubitabil, cu arheii plenar identificaţi de strălucitul Explorator, chiar şi pornind de la simple repere înscrise, iscusit, în potirul lirismului atent măiestrit. Într-o „in-scripţie pe marmura nopţii” (ce frumos!!!) respiraţia reveriei şi nu spaimele necuprinsului se insinuează ca o pală de Duh ocrotitoare, copleşind benefic trăirile sufleteşti şi nemărginirile imaginaţiei trăite ca un jalon necesar al catharsisului. Bine zice Adrian Botez: “Nu credem să i se fi închinat nopţii o mai măreaţă şi expresivă odă, în vreo literatură a lumii. Nici Novalis, nici Leopardi nu ajung la o esenţialitate atât de mare a Arheilor Nopţii! De la ODA CĂTRE LUNĂ, din prima parte a Scrisorii I a lui Eminescu, nu s-a scris ceva tot atât de complet şi înalt”. Restaurator al Arheilor Valahi,”închinător înfrânt Eminescului” - cu menţiunea esenţială: “EMIL BOTTA este, deci, şi cel mai „ÎNFRÂNT” (în sensul de „SMERIT”!) şi fidel rugător spre Neamul Eminescului – dar, implicit, şi cel mai „măiestru” şi „elaborat” labirintic-interior, dintre închinătorii Neamului Eminescului: vituperează şi blestemă, extrem de corect, pe iudele Neamului Valaho-Românesc (precum AMINUL!), identifică perfect Martirii Neamului Românesc - precum AMINUL! (...)...MIHAI EMINESCU şi EMIL BOTTA au conştiinţa extrem de acută a sacralităţii – deci, şi conştiinţa RITUALULUI COSMIC. Atâta doar că MIHAI EMINESCU are nu doar şansa (cosmică!) de a trăi în veacul al XIX-lea şi de a percepe, astfel, primul de pe Terra, influenţa şi consecinţele instaurării, deasupra cerurilor omenirii terestre, a EPOCII MIHAELICE (MIKAËL-ARHAN- GHELUL SPIRITULUI), începând din 1871 – dar are şi şansa de a aparţine unui veac în care omenirea, încă, era atentă-concentrată la şi interesată de SACRALITATE şi de GRAVITATEA SACERDOTALĂ A RITUALULUI (dovadă opera, intrată în zona de succes public, a Marilor Duhuri Romantice: Chateaubriand şi Hugo, în Franţa, Leopardi, în Italia, Byron şi Shelley, în Anglia etc.). Pe când EMIL BOTTA trăieşte în plin veac XX, în care lumea încetează, progresiv, să perceapă sacralitatea şi, deci, încetează să-şi dea seama de importanţa cathartică a TRAGEDIEI RITUALULUI PURIFICATOR. De aceea, este silit să folosească miturile în dublu scop:1-nu doar pentru Revelaţa Originarului şi a Adevărului Spritual Imperial-Cosmic, cum o făcea EMINESCU, 2-ci şi pentru a deghiza, sub hieroglifa mitologiei, ADEVĂRUL şi ORIGINARUL, devenite tot mai incomode şi „antipatice”, într-o societate atinsă de morbul superficialităţii, al iresponsabilităţii, al gravului dezechilibru valoric (dublat de tot mai marea şi abereanta confuzie asupra valorilor înseşi!) – pentru a le prezerva (Revelaţiile asupra Adevărului şi Originarului), deci, în vederea aflării, cu totul aleatorii şi nesigure (foarte puţin, sau din ce în ce mai puţin probabile, într-un astfel de climat anti-spiritual!), a unor „voluntari întru INIŢIERE”!” Emil Botta, actorul damnat şi fără-de-pereche, poetul (re)descoperit (!) de Adrian Botez nu seamănă la scriitură cu nimeni, nu datorează nimănui nimic, se reconfigurează singur şi inconfundabil în plenitudinea mitului ontologic: “De groaza îngerilor,/în somnul de plumb,/în arcanele spaimelor nesfârşite/m-am ascuns./Nici transparenţe,nici înfiorare/acolo. Şi eram Nimeni/al Nimănui şi al Nicăieriului,/nici al zilei de azi,/nici al zilei de mâine./ Nimeni eram/al imperiului/Nicăieri”. Oricând şi oriunde, adevăratul închinător la Arhei s-a integrat în frumuseţea artei, prin mijlocirea propriei sale himere: OPERA ICONFUNDABILĂ, ca emanaţie a voinţei Divine, organizată structural pe diferite registre comunicaţional-informaţionale. Paserea-suflet, de care făceam caz mai sus, poate fi şi Poezia, care uneşte lutul cu nemărginirea Olimpului ceresc – purtând, furtunatic, obsesiile unui destin implacabil, croit sub paradoxul “ÎNTUNECATULUI APRIL”, deoarece, aşa cum remarca Maître Botez, EMIL BOTTA este “închinător înfrânt/SMERIT al Emi- nescului” – pentru că, dintru început şi din rădăcina fiinţei sale, EMIL BOTTA pare a nu fi un apollinic frenetic-extatic, hölderian, dublat, la modul gemelar, de pecetluitul Dianei-Artemis (precum este Aminul!) – ci doar un nocturn-selenar! -… Ascultaţi, deci, în portativ eminescian, cum “sună” poezia de dragoste la Emil Botta: “O, de-ai şti/ cum te rogi,/nu tremura./Mai bine/înmărmureşte,/împietresc,/fii, o statuie,/Niobe să fii/mânjită de sânge”. Şi să nu se uite amendamentele autorului cărţii monografice: “(...)Am decis ca, după sintagma „închinător înfrânt Eminescului”, să punem dublul semn: al întrebării şi al mirării. Da, EMIL

REGATUL CUVÂNTULUI

-19-

Page 20: REGATUL CUVANTULUI 32

BOTTA este singurul total fidel şi cel mai strălucit urmaş-„ucenic” al lui EMINESCU-AMINUL NEMULUI VALAH – dar EMIL BOTTA se menţine, cu o voinţă teribilă, în umbră, pentru a nu copromite, prin „dezvăluirea” către gură-cască, a ADEVĂRURILOR ORIGINARE ŞI ETERNE – şi pentru a nu le „demonetiza”, astfel, prin supunerea lor unui public de joasă calitate spirituală, din pricina cărei ”baseţi” de Duh, orice TRAGEDIE este azvârlită în derizoriu, în „clovnerie/paiaţerie”, în senzaţional ieftin, în experi-ment „de laborator” al snobilor sastisiţi etc. etc. În acest sens, EMIL BOTTA este MARELE SACRIFICAT (de aceea, şi obsesia lui poetică, în ce priveşte IPOSTAZA MAR-TIRAJULUI şi IPOSTAZA LUI HRISTOS-VICTIMA MÂNTUITOARE!), în acest veac XX, deprimant de vulgar – este ultimul mare INIŢIATOR (la rândul său, iniţiat de către fratele său, marele tracolog DAN BOTTA, care primise flacăra iniţierii şi de la NICOLAE DENSUŞIANU şi MIHAI EMINESCU – la modul livresc - dar şi de la MIRCEA ELIADE, direct!), din veacul XX. În mod sigur, marele secret pe care EMIL BOTTA l-a ţinut, până dincolo de mormânt, a fost acela al UTILITĂŢII SACRIFICIULUI/MARTIRIULUI SĂU, aparent de sorginte „clovnerescă/actoricească”, în evoluţia spirituală a umanităţii terestre.Prin lucrarea de faţă, subsemnatul îi aduce un omagiu acestui NECLINTIT CREDINCIOS DEVOT AL DACILOR KOGAIONULUI ŞI AL MARILOR DUHURI DACO-VALAHE – credincios în necesitatea, dar şi în utilitatea MARTIRAJULUI POETIC – care este şi rămâne, pentru vecie, EMIL BOTTA”. În ULTIMUL CUVÂNT AL AUTORULUI găsesc o însemnare care “mă seacă la inimă”. O prezint, trunchiat, fără să-i scad din superbitate: “EMINESCU este MUNTELE MERU al Cosmosului Spiritual Valah. EMIL BOTTA, în schimb, este atât de preocupat, atât de absorbit de propria-i Muncă şi Imagine-a-Muncii Interioare-întru-Arheicitate, încât abia ai răgazul vieţii să-i descifrezi Labirintul pe unde trudeşte şi să-i marchezi etapele traseului – spre a nu te uita, pe tine însuţi,… Pe Emil Botta trebuie să-l accepţi, ca Poet-ORFEU, aşa cum este”. Cred nestrămutat şi cu încrâncenare că această CARTE, unicat în literatura de specialitate, s-a fost scris PLÂNGÂND! Pentru că Adrian Botez este un mare CĂRTURAR! SPIRIT ENCICLOPEDIC! Despre DUMNEALUI se spune că trudeşte buchea cărţii douăzeci şi cinci de ore pe zi! Când nu citeşte, scrie şi, când nu scrie, îşi cântă în gând poeziile, care îi dijmuiesc, neîncetat, făptura. Cât stă de vorbă cu tine la telefon, poţi fi sigur c-a mai însăilat niscaiva versuri pe care “se bat” redactorii de revistă, în zilele următoare… Aşa cum îi plăcea să spună bunului meu Prieten Valeriu Filimon, „Adrian vine pe lume cu ce i-a pus mămuca lui în traistă, încă de la naştere: HAR mult, îndulcit cu dor de Moarte!” Că de aripa Duhului, a avut Dumnezeu grijă… Şi-acum, când plânge Poetul, fiţi siguri că Domnul îi pune mâna pe creştet şi… plânge şi El! Şi-amândoi plâng, cam mult, în ultimul timp, mai ales de când Domnul plânge în… LIMBA ROMÂNĂ…!!! prof. Dan SANDU, Berzunţi-Bacău/ROMÂNIA

Dorina StoicaO poetă ca un, arbore cu rădăcinile în Cer - Mihaela Oancea

(“Solzii negri ai timpului alb” – Editura “Destine” – București, 2015)

Volumul intitulat ,,Solzii negri ai timpului alb” poartă iscălitura poetei Mihaela Oancea și a apărut la București, la Editura „Des-tine” (2015). O carte în alb și negru de la un capăt până la celălalt, în care pre-domină albul, deloc întâm-plător, spre a

ilustra laitmotivul (timp alb) al tuturor poemelor cu-prinse în ea. Este o poezie postmodernistă, nu chiar la în-demâna oricui, plină nu numai de neologisme, ci și de referiri la mitologia greacă ori nordică, de filosofie și simbolistică esoterică. Cu ample conotații, dificil de de-criptat, poezia Mihaelei Oancea nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum, nu imită pe nimeni și înca-drarea într-un anumit curent este aleatorie. Poezia este, fără doar și poate, de sorginte divină. Referindu-mă la cea din volumul „Solzii negri ai timpului alb”, voi porni de la simbolistica acestui concept de timp alb, putând afirma că avem de-a face cu o poezie profund spirituală și filosofică. Timpul alb este acea stare de iubire absolută, starea edenică pierdută de protopărinții noștri odată cu alungarea din Rai, un timp ce poate fi redobândit prin despătimire, prin lepădarea de „solzii negri”, eu aș spune prin curățarea de păcatele omului contemporan. Stă în puterea oricui de a accesa Timpul alb și a redobândi puritatea edenică! În toate poemele cuprinse în acest volum nu vom găsi nicio urmă de revoltă, nici tulburare și nici tristețe, doar raportare la un timp al începuturilor ca și cum sufletul poetei deja ar exista în acea lume de mult timp trecută, dar revesibilă. Simbioza dintre suflet și natură este căutată, dar și aflată cu precădere în zonele înalte (la propriu), în munți, unde poienile sunt

REGATUL CUVÂNTULUI

-20-

Page 21: REGATUL CUVANTULUI 32

colorate de bujori sălbatici, acolo unde lăcașurile de cult, pe care poeta doar ne lasă a le bănui („Dezamăgire în ecouri de strană”), sunt porți deschise spre alte univesuri. Lumea poeziei Mihaelei Oancea este o lume neobișnuită, iar limbajul poetic este intelectual, metaforic, surprinzător și inedit. O ilustrare a universului poetic ne-o oferă grafica executată de binecunoscutul artist plastic Mihai Cătrună ce se pare că a pătruns înțelesurile subtile ale versurilor poetei. Din pricina păcatelor, a negativismului, omul contemporan a ,,pierdut vederea celui de-al treilea ochi”, nemaiavând acces la acea zonă a existenței unde totul se află sub stăpânirea luminii. Poezia Mihaelei Oancea este tocmai acel filon de lumină albă ce brăzdează timpul acoperit de solzii murdăriei și ai întinăciunii. Asocierea aceasta oximoronică alb-negru ne poate duce cu gândul la modelul istoric ce indică originea palestiniană a lui la Iisus Hristos, om și Dumnezeu în același timp... Poeta Mihaela Oancea este un fin observator al lumii înconjurătoare călătorind prin timp, ajungând de fiecare dată la începuturi, acolo unde puritatea trăirilor sale lirice se simte acasă. Ea privește răsăritul, apusul, soarele, marea și munții descoperindu-le, descoperin-du-se și descompunându-se în elementele primordiale. În „Proces de vindecare” „soarele, fruct dat în pârg”, „face snorkeling,” ori „se furișează într-un hamac,” pentru siestă căutând frumusețea și bunătatea, pentru a se încărca de puterea vindecătoare a iubirii, dându-ne în cele din urmă lecția de viață a iertării, cheie a vindecării și a armoniei cosmice: ,,Spre seară, tolănit pe nisip,/ surâde,/ știind că orice vindecare/ e o lecție de viață/” Mihaela Oancea este fericita găsitoare a sufletului ce este mai mult decât geamăn, e siamez! În „Destine siameze”, „Ne-am întâlnit privirile/ dincolo de oglinda cea veche/ ce păstra amintiri/”, călătoria în timp ajunge la începuturi, pe la ,,carâmbul timpului”, „când soarele naviga în piroagă de jăratic”. Despre desăvârșire și spirite alese în „Ortoexistență” poeta ne spune, „Cresc mereu păduri de existețe efemere,/ dar puțini arbori cu rădăcinile în sus.” De formație filolog, este conștientă de puterea cuvintelor, dar și a celui care le mânuiește spre a le face ascultătoare , limpezi, cu putere de vibrație, sau ,,pești zburători/ care să-noate în răcoroasa mare de alb,”. Pentru a desăvârși însă o creație este necesară și inspi-rația, pe care o numește “bună dispoziție”. “Într-o dimineață oarecare, buna dispoziție le-nflorise în miez,/ țopăiau precum popcornul,/ și-atunci am aflat că erau hotărâte / să gândească nu la ce sunt,/ ci la ce pot să devină./”. În „Călătorie” ne dezvăluie că ,,Omul, pașaport cosmic/ pentru eternitate”, nu se înțelege pe deplin, iar lumina ajunsese ,,a se curba în jurul lui,/ în așteptarea galaxiilor dolodora de ferestre-/(…)către infinitele hoinăreli onirice/ zugrăvie-n Zenit.” Pornind de la ideea unor filosofi antici sau contemporani (Nick Bostrom, de la Universitatea Oxford), potrivit cărora tot ce credem noi că e real şi stă la temelia lumii noastre este, de fapt, o iluzie abil creată de o inteligenţă de nenumărate ori superioară nouă, în ,,Muguri de vise” poeta spune că ,,realitatea nu-i altceva decât/ ce-i permitem să fie”. Numele zeului Thanatos (zeul morții), arareori pomenit cu teamă în mitologia greacă, apare în poezia Mihaelei Oancea nu ca o entitate înfricoșătoare, ci ca un zeu al transformării dintr-o formă de existență în alta. Această ipostază a lui Thanatos am întâlnit-o în Lu-ceafărul lui Mihai Eminescu (,,Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște”), iar în poezia Mihaelei Oancea, “Iar zeul Thanatos, scăpat din captivitate,/ se dezlănțuie. / (…) Dau pagina /(…) acolo vreau să-nvăț/ din nou/ să rodesc.”( ,,Dau pagina”). Și dacă va rodi, poeta o va face, fără doar și poate, în mitologicul oraș Alfheim, acolo unde locuiesc geniile și spiritele luminoase, orașul care îi primește doar pe cei drepți - („Intuiție”). Viața este asemenea curbei lui Gauss, ascendentă firesc până la apogeu, dar accidental bulversată de întâmplări catastrofice cum ar fi pierderea facultăților mintale, când omul cade în starea aceea ce nu este nici viață, nici moarte, ci somn: „S-a prăbușit nevolnic, sugrumat/ de o bizară stare de rău/ În tinerețe îi fusese atât de bine,/ încât și uitase definiția tristeții” - („Incident pe curba lui Gauss”) După ce am lecturat volumul acestei tinere poete, oprindu-mă asupra unora dintre poeme, în mod special, și revenind tot la ele după lectura altora, pot afirma că am în față o poezie de o profunzime remarcabilă, ce denotă vastă cultură generală, vocabular poetic elevat și un simț artistic mai rar întâlnit. Trebuie să mărturisesc nu a fost o lectură ușoară și nu mi-a fost revelată ideea din poemul citit decât la a doua sau a treia lectură. Poeta Mihaela Oancea nu ne prezită niște trăiri sau experiențe de viață așa cum facem cei mai mulți dintre poeți, ci niște concepte filoso-fico-esoterice bazate pe studiu și lecturi atent alese. Și, cum Poeta este un arbore tânăr, îi doresc să crească, iar rădăcinile să-i fie cu fiecare volum tot mai înfipte în cer, ba chiar să cuprindă tot cerul cu ele, până acolo unde timpul este imaculat și fără solzi negri...A consemnat, Dorina Stoica.- 16 nov 2015

Lilioara Macovei Proză scurtă

Călătoria diurnă

Privirea mi-e dusă spre îndepărtatul orizont. Simt un mare jar în mine şi apele parcă toate-s secate. Unde mă uit, văd totul într-o deghizare inedită. Se stă la pândă şi analiza de risc nu interesează mo-ral pe nimeni. Fiecare e cu sine şi doar cei care nu cunosc psihologia falsităţii, par fericiţi şi băgaţi în seamă. În autobuzul 22 mereu găseşti poveşti care provoacă durere. Altădată era forfotă de oameni dar nu erau aşa trişti, nu erau aşa de iritaţi. Azi, lumea se întoarce de la muncă. Mă şi gândesc unde lucrează atâtea persoane. Dimineaţa este aglomerat, la ora şaisprezece la fel. Unde merg şi ce fac atâţia oameni doar cu sacoşa cu mâncare, abonament şi cu mâna de îngânduraţi, nu-mi dau seama.Mi-am găsit loc pe scaun. Nu eram aşa obosită, dar s-a ivit ocazia, aşa că nu o scap. Am de mers destule staţii până ajung acasă. În dreapta mea pe scaunul de lângă geam stă o doamnă, care dă impresia de nepăsare. Cu privirea lacomă, parcă striveşte orice atinge. Cine ştie ce o aşteaptă acasă! Poate vreun copil obraznic sau mai mulţi, poate un bărbat plin de nervi şi cu chef de ceartă, poate

REGATUL CUVÂNTULUI

-21-

Page 22: REGATUL CUVANTULUI 32

nu o aşteaptă nimeni şi toată viaţa asta a fost, o neaşteptată.În stânga mea, o femeie tânără îşi vântură un copil. Se mişcă mi-cuţul, nu-i convine poziţia de a tot sta la orizontală şi plânge cu ochii închişi. E frumos şi mic ca o păpuşă. Nimic nu-l atrage, nimic nu-l face să tacă şi tânăra este puţin disperată. Am revăzut scena pe când sora mea, îl avea pe băiatul cel mare, mic, am rămas o dată să am grijă de el. Trebuia să cumpere lapte şi a plecat pentru vreo jumătate de oră. În casă era cald, Ionuţ era o miniatură de copil ex-trem de frumos şi avea, cred două luni. Toate bune, până a început să se foiască şi să plângă. Era atât de micuţ, încât mi-era frică să-l iau în braţe. Cu greu am reuşit şi mă rugam la Dumnezeu să vină mai repede sora mea să scap de aşa grijă mare. - Când era Ionuţ mic? Şi-acuma?- Acuma este de treizeci şi patru de ani...- Nu cred!- Ba să crezi, că adevăr îţi spun!Privesc în faţă fără un scop anume. Ca după un vis nu demult petre-cut, întâlnesc doi ochi încă vioi. Sunt fără sclipire, fără mulţumire şi se rătăcesc când pe un călător, când pe altul. Gândul mi-e zburător. Mă duc în depărtările mele de baştină. Acolo, parcă văd aceşti ochi. Erau plini de lacrimi mai mereu, numai că erau albaştri. Plângea Maria pentru toţi, de bucurie, de amar, de necazul ei şi al altora, de plânsul alteia, de dor, de singurătate, de câte altele. Era legată de durere pe toată viaţa? Se scălda în suferinţă de parcă nu ştia că ar fi putut să le stăpânească. Şi suporta şi îndura... Şi ochii ei frumoşi se înceţoşau pe zi ce trecea. Cum să-i fi şters eu să nu-i mai doară nimic? Să nu mai verse atâtea lacrimi, oare cum să fi făcut? Mi-e atât de dor de ei! Mama mea bună şi dragă!Şi femeia slabă cu ochii goi şi trişti, se ţinea când de o bară, când de un călător. Slabă, cu haine parcă primite de la cine ştie ce răposată, se apropia de uşa autobuzului. Mi-am oprit privirea la încălţările ei. Erau sandale negre cu vreo două numere mai mari. Ciorapii îi erau tot negri, păstraţi cu grijă numai pentru ieşirile în oraş. Toate pe ea stăteau ca pe gard. Trupul firav, nu avea pe măsură îmbrăcă-mintea. Dar la ce bun să mai fie cum trebuie? Niciodată nu a avut ce-şi dorea, numai de pomană toate. Ce soartă îndărătnică! Să nu ai ce vrei, să nu mănânci ce pofteşti, să nu te bucuri de viaţă. Nu-ţi vine să strigi? Sacoşa goală şi veche era strânsă în mâna aspră de muncă. Mi-era nodul în gât cât pumnul. Mă sufocam şi tot în-ghiţind în sec m-am apucat să tuşesc, aşa îmi justificam ochii plini de lacrimi. Parcă auzeam gândurile multe şi guralive ale femeii cu haine ponosite. Parcă voiam să mă războiesc cu soarta ei crudă. Am siguranţa că a fost cea mai ascultătoare elevă când s-a ţinut lecţia despre suferinţă şi a asimilat tot, dar a şi pus în practică, evident fără voia ei.Faptul că vara este o amintire şi ea tot la sandale a rămas, mă în-junghie altă durere. Toamna nu-i mai luminează obrajii. Stă în dreptul uşii ca o stană de piatră, aşteptând să se deschidă. A co-borât, a făcut doi paşi până la trotuar şi-a rămas câteva clipe bui-macă şi pierdută cu privirea. A pornit înainte ca şi cum îşi cunoaştea direcţia. Poate se întâlneşte cu alt destin, mai bun, mai potrivit cu dorinţele ei. Poate e momentul să aleagă şi ea ceva bun, se poate oare?M-am împovărat cu încă o poveste. Închei o zi nu tocmai lumi-noasă, închei o lună nu aşa cum aş fi vrut, aproape închid un an cu multe de tot felul şi uite, cum mă întreb: de ce şi de ce?

Pop Stelu

Pop Stelu…adunând rod mănos din spuza Toamnei…

Toamna se numără...cucuruzii

S-au gălbejit tăți cucuruzii,în holda dealului din sat,de-au năpustit din crâșma chiar și zuzii,s-adune rod de ciucălăi, de an mănos, din an bogat.Cocoșii satului dau tonulși cheamă tăt norodu’n vatra satului, la sfat,înșiruiți, în zori, pornesc în cete,bărbați, muieri, bătrâni, copii și fete,spre holda ciucalăilor din sat.Cu voie bună, spor și-orânduială,ajung în margine de hat,bătrânii înțelepți împart cu chibzuială,rând după rând, ușor de numărat.- ,,Amu, pă ei...feciori și fete,pă tăți să-i dați supuși,nu vă lăsați, până să’nsară, dă osteneală răpuși,să nu rămână nici bob, nici ciucalete,pă vreun cocean ne adunat...cu Domul înainte...cu voie bună,cânt și spor...porniți la-aaatac!”Un fluierat e semnul de’nceput,în holda cucuruzilor din hat,s-aude strigătul de voie bunăa vașnicilor luptători din sat...foșnesc în rând pănuși după pănuși,mai șușotesc, râzând, feciori și fete,când iau în mâini câteun știulete,mai câteo babă rămâne’n urmă, să ofteze,iar moșu nu ezită s-o parafrazeze,copiii, mai pe bune, mai în joacă,adună’n coșuri rod de cucuruz,se prăpădesc, pe jos, de râs,când dau pesteun harbuz,bărbați vânjoși aruncă în căruțe coș dup coș...până ce holda-i gata,ascunși după cocenii dezgoliți,feciorii mai țucă o dată fata.Târziu , pe înserat, înșiruiți, se-ntorc în satmândrii războinici, cum nu s-a mai aflat,

REGATUL CUVÂNTULUI

-22-

Page 23: REGATUL CUVANTULUI 32

cu voie bună, veselie...cu mulțumiri dumezeieștide rod mănos, de An bogat.Până se lasă noaptea peste curți,aburcă’n falnice pătulemulțimi de ciucalăi...știuleți...de cucuruzi…

Toamna ce-mi picură din buze

aici mi-am regăsit sălășluirea într-un binecuvântat cuvânt scrijelit în colțuroasa piatră-mormânt aici zac eu în teama nedefinită ce mă țintuiește-n umbre povestindu-mi iubirile trecute ce le-am uitat pe buze atârn voința de-a trăi în mormanul de necuvinte

și rând pe rând plâng plâng din mine tăcutele frunze - iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

aici zac eu impetuos portret cu aură de suflet dezgolit de patimi desfrunzit lipesc din noianul de frunze câte-o toamnă

o toamnă ce-o simt cum picură din buze.

din spuza toamnei

când chipul își pune masca de hilarreavănul mormânt caută culcușîn chemarea lutului primar

stau tolănit pe margine de universrezemat dezinvolt într-o undă de versadun din toamna căzutelor frunze(ce stau mărturie trecerii meleprin vremi nedefinitede spațiu și timp)rod și culoaresub formă de nimb

în contul zilelor ce vin și vin și vinadulmec miresme de ninsoarecu iz de vin

din multitudinea de zilele trăznite pline de erestransform iarna în cânt și versîn cânt pe ritm de blues jazz și rockcând trupul încearcă un ultim troc(minune cu iz efemer ce mă face să sper)cu destinul înrădăcinat în nenorocpun hazul în necaz și invers și iar…inversși caut în spuza toamneio unduire de iernatec vers.

Mihaela Oancea

Fabula fuit

Cufundată până la glezneîn somnul profund

al urbei,plânge luna ascultând

o sonată care-i poartă numele;își ține respirația

preț de câteva clipe,cât notele desprinse

lovesc aerulcu degete cărunte.

Pe trotuar,nici n-a apus bine

ultimul gând al fluturelui orb,

că pleoapa sonoră a timpului

i-a și măcinat trupul –naivul

cu aripa larg deschisă spre viitor.

Fărâme

Punctul a născut cercul,dar niciodată n-a fost echilibru

pe aici, prin mizantropicele muzee

ale realității.

De la o vreme,îl doare lumea

în care s-a făcut noapteși podul palmei

în care-au încolțit fărâme de negru.

Vopseaua fugităde pe soclul unor gânduri

născute în iarnăinundă coridoare inuman de reci,

de unde muribundul

REGATUL CUVÂNTULUI

-23-

Page 24: REGATUL CUVANTULUI 32

privește iarăși cercul.

Lumina lui, despicată de sens,

s-a avântat și-apoi s-a retrasde ceva vreme

în sine.

Călăuza

Ramurile talecresc în mine

inoculate-n celule,stăpânind teritoriul

ce rezistă acumatât gerului alb,

cât și incandescentei cascaderostogolite spre tâmple

cu voluptate ferină.

Cerbii mi-au năvălit în pupile,dar au îngenuncheat blând,

ca într-o mânăstire,purtând pe coarne

flori de colț - mlădițe de raiîn care se-odihnește înaltul.

Așa am aflat că-s binecuvântatăprin tine - arbore

al propriei mele existențe.

Decizie

Umbre furateprivesc din vitrine,

înghesuite pe-o tablă de șah prăfuită.Au făcut toate mutările posibile,

iar acum așteaptăsă culeagă rezultatele.

Grăbiți, sesizăm vitrineledoar cu coada ochiului;

culegem din zborsensuri – ecouri preistoriceale luminii ascunse în noi

și, din când în când, mai aruncăm din cele care

ne prisosesc.

În camera lui,printre acuarele,

copilul găsește moarteasuferindă de cecitate,

gârbovită într-un sertaral mobilei de palisandru.

Decide căaidoma oricărei vechituri

și moarteatrebuie aruncată.

Hiatus

Pribegirea era stearpă, zdrobitoare -sunet al trunchiului nopții

prăbușite peste ochiuldeprins a nu descifra nicio taină

fără celălalt;era blestem al speranțelor cărunte,

al rănilor atâtor ploiscufundate în delirul

unei clipe.

De-atâta timp îl uitase pe creste,oglindit în hăul

oceanului pleșuv,până a devenit un Arguscondamnat să nu vadă,

doar să pipăiegolul ce se căsca sfidător

în jur și în sine.

Recent, hoinarului prin cârciumi

pline de igrasiei-au rămas doar tălpile

să cautenesupunerea timpului.

Realitate fracturată

Ți se gârbovesc în brațecopacii tineri, sătui

să tot vânezestele creionate pe asfalt.

Privești în gol.După un proces autoscopic,

spațiul se-ngustează,macină treptat

fărâmedin iluzia lui perpetuă.

Strigi. Printre silabe fracturate,printre clipe arse,

câteva urme de cenușăse cațără pe trepte de sare,

prinse de mâini –altar mărturisind

sângerânda lumină ascunsă.

Târziu. Migdalate, clipele ronțăie boabe de struguri

și se țin departe, cu discreție.

POEM DE TOAMNĂ TÂRZIE

pe străzi se scutur’ umbrele de casecopacii se întorc din nou păduredin fapte-au mai rămas câteva oaseinfarctu-i forma unei păci „de jure”

doar spectre de fobìi se plimbă-n lumee mai comod aşa – făr’ de-omeniresă vrei – e cea mai sumbră glumăsă faci – antediluviană ştire

funebrul cer – decorticat de sfinţipriveşte-n jos – spre moartea puritanăn-ai ce vedea – nicicum să mai şi minţi

iar raiul a ajuns o subterană...e toamnă – ce să-i cer Lui Dumnezeu?să mor precum o frunză – nu mai greu...

ZI DE TOAMNĂ

c-un aspersor de vieţi s-a înnoit Hristoscuriozitatea s-a întors pe dosscheletele-s acum ultima modăscutite de impozit şi de odă

e ceaţă-n minte – brumă peste garduridin tot ce-a fost grădină-acum sunt farduri:vomând lehamite-n adâncuri latră câiniinici umbră şi nici saţ - doar leşul pâinii

e frig ca înainte de luminătoţi zeii-n cer se zgribulesc amneziciîn ocne-afunzi - cu vină fără vină

la rai şi la potire – grav alergici...nu mai e cale: monotonă vocene strigă număru-nspre beznele atroce

POEMUL DESPRE SINGURĂTATE

-Ce eşti tu? Ce tot pierzi vremea? Ce tre-buie să faci tu, tu, anume tu, muritor cu capul în nori?-Eu sunt Poet, Doamne, şi trebuie să fac Poezie...şi, Doamne, eu şi iubesc...-Atunci, de ce te uiţi la filme de dragoste,

REGATUL CUVÂNTULUI

-24-

Page 25: REGATUL CUVANTULUI 32

şi nu faci dragoste...? - ...de ce citeşti cărţi despre artă, şi nu faci artă...? – mă întrebă Dumnezeu, mustrător şi, parcă, exasperat - de un-deva, din adâncul fiinţei mele – ...dar şi de undeva, de deasupra mea..., parcă de prin dreptul lustrei din tavan.Am închis televizorul. Am închis şi cărţile care, până atunci, zăcuseră împrăştiate (vreo cinci...), cu paginile în jos, pe patul de lângă perete. Mă îndreptai spre fereastra întredeschisă (locuiam la parter) şi privii strada. Treceau zeci, zeci de femei, pe ambele trotuare - dar niciuna nu se uita spre fereastra mea. Numai vântul îmi izbi o rafală puternică, parcă drept în mijlocul geamului întredeschis – şi resimţii rafala aceea ca pe un pumn în nas...ca pe o tiflă dispreţuitoare, pe care, iar şi iar, mi-o dădea destinul.Atunci, am pus mâna pe stilou, m-am aşezat la birou, am luat o foaie nouă din pachetul cu hârtie şi am început să scriu o poezie despre singurătate.-Aşa da... – mă aprobă, din dreptul lămpii de seară, Dumnezeu.-Dar eu voiam să fac dragoste...Doamne...-Ei, nu totdeauna faci ce vrei! Mai faci şi ce poţi. Mai faci şi numai ce ţi-e îngăduit...-Şi nu-mi e îngăduită, Doamne, dragostea?-În viaţa asta, nu ştiu... – murmură Dumnezeu, cu un glas răguşit, de parcă suferea de un gururai subit.Tocmai atunci şi-a băgat capul pe fereastră femeia visurilor mele...am tresărit de la masa de lucru, ridicându-mă, brusc, în picioare... - ...dar, de îndată ce m-a zărit, printre umbrele camerei, ridicat de la masă (tremurând de timiditate şi iluminat de dragoste), ea îşi retrase capul, imediat, panicată, şi alergă spre fluxul continuu al femeilor indiferente, de pe stradă...integrându-se lor, perfect.-Ei, vezi..., de ce n-ai oprit-o, să-i vorbeşti despre dragostea ta? – se învioră, parcă tot subit, vocea Lui Dumnezeu.-Dar n-ai spus Tu că...-Ce-are a face de ce am spus eu? – se burzului vocea Lui Dumnezeu. Tu trebuia să faci ceea ce-ţi spunea ţie inima...nu...-Dar nu trebuie, oare, să ascult de orice spui Tu, Doamne?-Asta e valabil pentru când vei şi înţelege ce spun şi ce vreau eu, cu adevărat... – luă Dumnezeu o poziţie de moşneag sfătos, pus pe vorbă prelung-explicativă...şi parcă imaginea Lui de vâlvătaie mistică se rotea, se tot rotea, ca un norişor de flăcări reci, în jurul lustrei (acum vedeam clar!), pe care trebuia, cât de curând, s-o aprind, pentru că umbrele jucau, deja, în jurul meu, tot mai stăruitor şi tot mai grele, tot mai apăsătoare, tot mai triumfătoare.Am dat din umeri, m-am aşezat, din nou, la masa de lucru, şi mi-am isprăvit poemul despre singurătate. Aşa, printre umbre – scriam febril, aproape cu disperare scriam. Ceva tot trebuia să fac, pentru că ziua trecuse, deja......Căci măcar una dintre întrebările Lui, cea despre „pierderea vremii”, trebuia să-şi afle un răspuns cât mai clar şi decis, din partea umilitului de mine, care nu înţelegeam atât de multe – şi, deci, reuşeam să fac atât de puţine....Dar poemul meu despre singurătate, odată isprăvit, ardea, acum, cu flăcări înalte...înalte şi rare, cu flăcări nobile şi inspirate, pe masa biroului. Ardea de-atâta râvnă după dragoste, de atâta dor după împlinirea dragostei, de atâta sfinţenie, pentru voinţa întru desăvârşirea dragostei – încât, pe loc, Dumnezeu mă orbi, ca pe Homer...Şi, orb ca Homer, nu mai eram deloc singur, pentru că, în jurul meu, simţeam, acum, teribil de viu, cum foşnesc şi se frământă-abitir, adânc şi înalt, toate cele create de El: oameni şi stranii lighioane albastre, cristaluri fermecate, copaci gigantici, strălucitori şi mândri, cu rădăcinile temeinic înfipte în ceruri...foşnesc şi se frământă constelaţii, luminos-călăuzitoare pe mări...şi cruguri de aştri-nvăpăiaţi într-atâtea doruri secrete, ceruri în flăcări, munţi cu păduri tainice, adăpostind izvoare şopotind, în fervoarea lor curgătoare, mii de doruri şi dorinţe, fără de niciun început ori sfârşit...

***

DAN LUPESCU DOINA BONESCU, în trânta cu Timpul

Febrilitatea, candoarea şi gingăşia frapează cele dintâi, la contactul cu versurile scrise de atât de frageda şi delicata Doamnă Doina Bonescu. Este leat cu Adrian Păunescu, redutabilul poet cu obârşii în Bârca, unde bunicul şi tatăl său au fost învăţători, apostoli, adică, ai satelor de pe Valea Dunării, din sudul Doljului, ctitori de şcoli şi

aşezăminte ale Spiritului Olteniei – definit de marele creator drept ,,Spiritul Româ-nesc la modul absolut”. Mai exact, Doina Bonescu a văzut lumina zilei în Alba Iulia, în vibraţiile aureolei sfinte a Catedralei Reîntregirii Neamului şi încoronării Rege-lui nostru Ferdinand. Puţin mai grăbită decât Adrian Păunescu, copila - ce avea să fie botezată întru Hristos cu numele cântecului liric al românilor devenit valoare de patrimoniumondial: Doina – se născu pe plaiuri tran

-25-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 26: REGATUL CUVANTULUI 32

silvane cu două luni înaintea făurarului cenaclurilor ,,Flacăra” şi ,,Totuşi iubirea”, autor a zeci de cărţi (totalizând tiraje de peste un milion de exemplare). Versurile Doinei Bonescu nu au, însă, nimic din spiritul vulcanic al poemelor lui Adrian Păunescu, ci par – mai degrabă – un cearcăn îndepărtat în care irizează fiorul trăirilor proaspete din universul liric al poetului-filozof Lucian Blaga, venit pe lume în acelaşi areal fabulos marcat de Râpa Roşie, în Lancrăm, la doi paşi de Alba Iulia. Totodată, spiritul teafăr şi mândru al moţilor lui Avram Iancu tresare, din loc în loc, în poemele cu aspiraţii de chinogramă ale Doamnei Doina Bonescu. Absolventă a Facultăţii de Farmacie din Cluj-Napoca, distinsa autoare a fost deprinsă, încă din adolescenţă, să stăpânească tainele miligramului şi mililitrului (pentru a da viaţă reţetelor, cu ecouri enigmatice din vremea alchimiştilor ev-mezici), învăţând cu temeinicie, în prima tinereţe şi în toţi anii maturităţii, să valorifice valenţele – invizibile - ale moleculelor şi atomilor, ale ionilor pozitivi şi negativi, mizând pe calcule de mare fineţe şi pe virtuţile elementelor infinitezimale. Cele enumerate mai sus sunt definitorii şi pentru genul de poezie căreia i s-a dedicat, i se dedică Doamna Doina Bonescu: una din care transpare fiorul cosmic al firului de iarbă ce-şi asumă aventura străpungerii crustei pământului şi apariţiei nevolnice, cu ,,capul” gol, sub cerul liber; a trăirii bucuriei neprihănite pentru tot ceea ce este de dimensiuni mignone şi pare a avea fragilitatea unei gâze-buburuze, a macilor incendiind lanul de grâu răscolit de vânturile năprasnice ale începutului de vară, a unui stol imens de grauri dansând feeric pecer ori a unei cupe de şampanie care sparge aerul sonor atunci când se izbeşte, intempestiv, de gresia nemiloasă, rece ca gheaţa, a Tim-pului, ţâşnind în zeci, sute, poate mii de cioburi scânteietoare… Fulguraţii de câteva secunde, stări de spirit atinse de un fulger abia perceptibil –, versurile Doamnei Doina Bonescu se vor, în cvasitotalitatea lor, poeme de notaţie, caligrafii minuscule vibrând de tensiunea sau bucuria clipei. Doina Bonescu scrie ca şi cum ar respira. În fond, ea nu ar putea trăi în caz că vei încerca să îi stopezi acest avânt al creaţiei lirice, elan dezlănţuit fără pic de complexe, fără ca autoarea să fi traversat vreodată ,,hiatusul îndoielii” (cum ar afirma Ana Blandiana) sau, pe furtună teribilă, oceanul neliniştilor înfricoşătoare, al anxietăţilor ontologice - maladii de care suferă scriitorii profesionişti, care au aprofundat specificul domeniului şi au o solidă cultură filozofică. Pentru Doina Bonescu, creaţia nu este un drum al Golgotei, reluat de la capăt, zi de zi, şi deci nici unul al asumării păcatelor oame-nilor şi al cuminecării, al mântuirii lor. Ea nu este şi nu va fi niciodată un Iisus al poeziei româneşti din zorii mileniului al treilea. Dar poate răspândi mireasma verdelui crud al ramurilor de finic şi salcie cu care fost-a întâmpinat Hristos la intrarea Sa triumfală în Ierusalim, sărbătorită, de 2000 de ani, la Florii. Doina Bonescu scrie pentru că nu poate supravieţui altfel. Acesta-i deliciul şi viciul – neprihănite - pe care şi le rezervă, în care se cantonează, ca un copil însetat şi înfometat de dulceaţa divină, prins cu cheseaua de miere la gură. A debutat editorial în urmă cu opt-nouă luni, girată de scriitorul polivalent Mihai Duţescu, la a cărui editură – omonimă – din Craiova a publicat volumul ,,Va veni o zi”. Aceeaşi Editură ,,M. Duţescu” i-a lansat apoi a doua carte: ,,Clepsidra”, după care a urmat volumul al treilea: ,,Buchet de gânduri”, de astă-dată, însă, la Editura Hofman din Caracal. Aşadar, acest nou product editorial, intitulat „Apus”, prilejuieşte a patra apariţie a numelui Doina Bonescu pe o copertă de carte proprie. În numai 10-11 luni. Dacă şi-ar propune, ar bate, credem, toate recordurile în materie. Sau ar deveni, oricum, o stahanovistă iconoclastă. Un aspect insolit al creaţiilor sale în versuri îl descoperim în dispunerea alfabetică, după prima literă a titlului. Cele mai multe poeme aparţin celor ce încep cu fonemul ,,S” – 21, urmate de cele cu ,,P” – 21, ,,A şi” ,,M” – câte 19. Cele mai puţine – cu doar o singură poemă - sunt arondate literelor ,,J” şi ,,Ş”… Iată şi câteva titluri: ,,Apun”, ,,Apusul”, ,,Arc peste timp”, ,,Aş vrea să vin”, ,,Balcon”, ,,Brăţara”, ,,Cap bălai”, ,,Cavalul”, ,,Călugăriţa”, ,,Clepsidra”, ,,Cluj-Napoca”… sau: ,,Eros”, ,,Eşti doar al meu”, ,,Eşti tu”, ,,Eu rămân, ,,Eu te caut”, ,,Excursie”, ,,Farma-cista” (poem autoreferenţial), ,,Fără tine”, ,,Fericirea mea”, ,,Flori de mac”, ,,Frumoasa Doamnă”, ,,Frunza”, ,,Găina”, ,,Gândul meu” …ori: ,,Ie mândră”, ,,Ieri”, Iluzii pierdute”, ,,Inimi şi stele”, ,,Istorie”, ,,Iubim”, ,,Iubire şi ură”, ,,Meduza”, ,,Menuet”, ,,Mirajul mării”, ,,Mire”, ,,Moaţa”, ,,Poeta”, ,,Poker”, ,,Poliţist”, ,,Portrete”, ,,Posesivă şi rebelă”… până la ,,Totul sau nimic”, ,,Trecerea timpului”, ,,Ur-sitoare”, ,,Verde crud”, ,,Verde”, ,,Vesel”, ,,Vis şi realitate”, ,,Zâmbesc”, ,,Zece pui”, ,,Zeii”, ,,Zice lumea”. Sunt titluri în aparenţă seci, dar expresive, tăiate cu mână sigură de geometru înrăit ori de strălucit mânuitor al unei săbii din oţel de Toledo. Am insistat şi am prelungit această enumerare pentru că, pe de o parte, aceasta oglindeşte cât se poate de convingător inventarul de teme lirice şi recuzita autoarei, iar, pe altă parte, orizontul aspiraţiilor sale, stările de spirit care-i provoacă inspiraţia ce dă cep şuvoiului de versuri irepresibile. Creaţiile Doinei Bonescu – dispuse în forma unor concise, foarte concise poeme: respiraţii lirice – induc cititorului senzaţia că domnia sa nu se teme de nici o ,,temă”, nu-i este frică de necunoscut, de nici un tărâm în care nu a fost iniţiată şi pe care nu l-a vizitat încă -, putând scrie oricând, oriunde, pe orice subiect ce-i apare, fantomatic, în inimă, în creier, în imaginaţie. Conştiinţa privind responsabilitatea faţă de cuvântul aşternut pe hârtie este spulberată, la Doina Bonescu, de fervoarea trăirii instantanee, hormonale, viscerale, de vibraţia de nestăvilit a sensibilităţii sale reale, de nevoia de a comunica imediat, în această clipă, ceea ce simte în străfundurile fiinţei sale, răscolită, parcă, de focurile de artificii şi ploaia de stele, care izbucnesc, în trombe eclatante, explodând în jerbele fierbinţi ale miilor de culori specifice plăcerii maximale. Pentru că, da!, Doina Bonescu scrie cu o plăcere geamănă cu extazul. Lavă incandescentă, uneori, şuvoiul cuvintelor turnate de ea în matricea genuină a poemului, pe cale de a prinde viaţă, pare o naştere întru Logos, are ceva ce ţine de Geneza irefragabilă a Clipei, a Vieţii… Care clipă şi viaţă…Şi fu…, şi trecu…, ca şi cum nu fu! – cum sună litania în piatră a arhimandritului Ioan de la Hurezi. Nonşalanţa, bonomia, dragostea pentru tot ceea ce este viu şi frumos animă versurile Doinei Bonescu şi le dau o anumită notă personală, care nu ajunge neapărat până la originalitate şi autenticitate, dar se apropie în măsură considerabilă de pragul acestora. Nota de dramatism şi sigiliul din ceară roşie, fierbinte, abia turnată, al unui fior melancolic de certă calitate, fior ce sare uneori pârleazul frisonului existenţial – fără a ajunge, însă, la cunoscutul strigăt al existenţialiştilor germani – sunt generate, în inscripţiile lirice ale Doamnei Doina Bonescu, de sentimentul acut al luptei neîncetate cu Timpul, a cărui trecere inexorabilă poeta încearcă să şi-o asume ca pe o izbăvire, cu toate că, în străfundul sufletului ei, o trăieşte ca pe o tiranie necruţătoare, ca pe o dictatură planetară şi monarhie absolută, la scară universală, pe care le biruie, finalmente, prin cuvântul trăit în formă lirică.

-26-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 27: REGATUL CUVANTULUI 32

Vavila Popovici Carolina de Nord Lipsa dragostei

„Nu există orb mai mare decât cel care nu vrea să vadă. Nu există surd mai mare decât cel care nu vrea să vadă.

Și nu există nebun mai mare decât cel care nu vrea să înțeleagă.”- Profetul

Filosoful german Georg Wilhelm Hegel (1770-1831), reprezentantul idealismului în filosofia secolului XIX-lea, având o natură profundă și sistematică, a denumit frumosul - idee a frumosu-lui. Cu alte cuvinte, frumosul trebuie conceput ca idee sub formă de ideal. Frumosul fiind idee, este și adevăr. Diferă prin faptul că adevărul ca atare există, iar „ideea trebuie să se realizeze și exterior, și să câștige o anumită existență prezentă, ca o obiectivitate naturală și spirituală”, fru-mosul afirmându-se prin aceasta ca aparență sensibilă a ideii. Rațiunea nu poate cuprinde frumosul, sensibilul fiind cu totul altceva decât conceptul – specific rațiunii. Rațiunea are caracterul ei finit, pe când frumosul este infinit și liber. Conceptul nu permite existenței exterioare a frumosului să urmeze propriile-i legi, ci hotărăște din sine întruparea și forma în care apare – realizând sensul propriu al frumosului. Legătura însă există prin subiectivitate, unitate, suflet, individualitate. Platon, prețiosul filosof grec, considera că mulți tineri poartă în suflet, ca o ființă divină, sămânța

creației și când ajung în floarea vârstei, dintr-o dată sunt cuprinși de dorința zămislirii și nașterii, caută frumusețea în care ar putea pro-crea și de îndată ce întâlnesc un suflet frumos, îi stăpânește dragostea. Din copilărie, este de părere Platon, că este bine a căuta frumosul: „După aceea va prețui frumosul sălășluit în suflete, mai mult decât frumusețea ce ține de corp”. Frumusețea este o calitate a corpurilor, sufletul fiind acela care o simte și inteligența noastră o recunoaște, iar dragostea îi întinde brațele. Frumusețea se leagă de dragoste și invers, dragostea se leagă în mod firesc de frumusețe. Filosoful grec Plotin (205-270) afirma că „un lucru lipsit de formă rămâne urât atât timp cât el nu este părtașul unei idei sau unei forme”. Deci ideea pune în ordine părțile, combinându-le pentru a realiza un întreg frumos: „este ca și cum o putere naturală, pro-cedând în felul artei, ar da frumusețea…”. Ne pronunțăm asupra frumuseții numai după ce am primit-o cu dragoste. Când descoperim o frumusețe a corpurilor, ne putem servi de ea ca de un reper pentru celelalte frumuseți. Frumusețea se bazează pe simetrie, o simetrie a părților una față de cealaltă și în raport cu întregul. Deci ființa frumoasă nu va fi ceva simplu, ci ea se va compune din mai multe părți, care combinându-se, vor da un frumos general. Dar, frumusețea nu este numai cea a vederii, ci și a sunetului, a mirosului, sunt și activități frumoase, legiuiri frumoase etc. Sufletul are și el frumusețile sale, cum ar fi virtutea, o frumusețe mult mai reală decât toate cele trupești. Emoția produsă la frumos este însoțită de înmărmurire, mirare fericită, dorință, precum și – întotdeauna - de dragoste. Aceste simțăminte pot privi și lucrurile invizibile. Plotin descrie și urâțenia: „Este ca și cum un om vârât în noroiul unei mocirle, nu ar mai arăta frumusețea sa și nu s-ar mai vedea din el decât noroiul cu care este uns; urâțenia a ajuns prin el, prin adăugarea unui element străin și, dacă el tre-buie să redevină frumos, lucrul lui va fi de a spăla și a se curăța pentru a fi ceea ce este. Vom avea dreptate să spunem, deci, că urâțenia sufletului vine din acest amestec, din această fuziune și din această înclinare către corp și materie”. Dragostea, spun unii, înalță spiritul. Ea are nevoie de muze care să-i inspire pe creatori. Sunt întâmplări care includ dăruirea totală și multe au sfârșit tragic, dar indivizii au trăit un timp fericit, înălțător. Literatura a consemnat multe povestiri de iubiri exemplare. Legături-le de dragoste au fost puternice, au dus la amplificarea forței creatoare de frumos. Inspirați de aceste iubiri, creatorii au dat lumii frumuseți dăinuitoare; sacrificiul lor a fost de multe ori – suferința. În „Simpozion” Platon surprinde și definește caracterul obiectiv și nu subiectiv al frumosului atunci când afirmă: „un frumos ce trăiește de-a pururea, ce nu se naște și piere, ce nu crește și scade; ce nu-i într-o privință frumos, întru alta urât; câteodată da, alteori nu; pentru unii da, pentru alții nu. Frumos ce nu se înfățișează cu fața, cu brațe sau cu alte întruchipări trupești, frumos ce nu-i cutare gând, cutare știință; ce nu sălășluiește în alte ființe decât sine; nu rezidă într-un viețuitor, în pământ, în cer, sau oriunde aiurea; frumos ce rămâne el însuși pentru sine, pururea identic sieși ca fiind un singur chip; frumos din care se împărtășește tot ce-i pe lume frumos, fără ca prin apariția și dispariția obiectelor frumoase, el să sporească, să se micșoreze ori să îndure o cât de mică știrbire”. Înseamnă că astfel definit, ceea ce e frumos nu e frumos în funcție de altceva, ci este frumos în eternitate și pentru sine. Mă gândesc de multe ori la bărbații sau femeile care se îndrăgostesc de partenerii lor, fiecăruia plăcându-i altceva, dar la bază având totuși principii estetice. Ele mențin normalitatea. Este poate revelația de care pomenea poetul Lucian Blaga, de faptul că poți privi și te poți îndrăgosti dintr-o dată de o persoană sau de o operă de artă, poți privi dar ochiul lăuntric nu se deschide pentru primire decât într-o bună „zi”, când „revelația îți cade în poală ca o minune”, întrucât materia este pătrunsă de spiritul nostru. Natura pe care o privim, se bucură de stările noastre sufletești pe care i le oferim cu dragoste. De multe ori ea, natura, ne oferă exemple uimitoare de dragoste. Sunt oameni care știu ce înseamnă dragostea! Unii nu o pot explica, fiindcă este un sentiment puternic, pe care îl trăiesc mulți dintre noi, adevărat, cu intensități diferite, dar nu suntem lipsiți de el. Viața nu poate fi concepută fără dragoste. Este o atracție a sufletelor, a ceva din apropierea noastră sau chiar poate exista de la depărtare. Dragostea este o formă, o formă de adevăr, iar adevărul se află în același plan emotiv cu frumosul. Cu cât o ființă evoluează, cu atât mai mult ea caută să își manifeste dragostea în frumusețe, într-o formă spirituală. Simbolul dragostei este inima și acest simbol datează di-naintea epocii de gheață, reprezentând un semn al apropierii, afecțiunii și iubirii. Sfântul Apostol Pavel vorbind despre dragoste, spunea: „…credința, nădejdea și dragostea. Dar mai mare dintre acestea este dragostea” (1 Corinteni 13:13). Un om adevărat este un om care generează dragoste asemenea unui generator de putere. El este un om bun, corect, politicos, manierat, avid de cultură, acordă respect celui de lângă el, societății în care trăiește, prin respectarea legilor ei. În acest mod omul trăiește bucuria de „A fi” și iată cum sunt toate, unele de altele legate! Biblia ne învață: „Să ne iubim unii pe alții, căci dragostea vine de la Dumnezeu…” (1 Ioan 4:7). Filosoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) credea că putem afla adâncurile ființei noastre prin voință. La el voința=luptă

-27-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 28: REGATUL CUVANTULUI 32

=suferință, aceasta fiindu-ne viața ! Suferința de multe ori înseamnă sacrificiu și sacrificându-te ai ajutat pe altul, ți-ai înălțat ființa. Toată scara înălțării, adică evoluția se datorează voinței, iar fermentul voinței este dragostea. Să fim convinși că nu ne naștem în zadar, că nu suferim în zadar, că trebuie să încercăm să fim mai buni, mai modești, mai iubitori unii față de ceilalți, să dăm orgoliul la o parte, conști-entizând, în primul rând, scurtimea acestei vieți. Dar, tot el, referitor la politicieni, afirma că „politicianul are exacerbat impulsul înnăscut omului de a domina, de a supune pe alții, impuls prezent în toată lumea animală”. Politizând, Hegel a concluzionat diferențierea: „Toate artele au produs minunile lor, doar arta de a guverna nu a produs decât monștri”. Mai sunt ființe care trăiesc cu dragoste în suflete, cu respect și blândețe pentru cei din jur, oameni care știu să se stăpânească, induc echilibrul în societate, văd clar și judecă lucid. Când comportamentul nostru este moral, sufletul este plin de dragoste, războiul din inter-iorul nostru precum și cel din afara noastră, se potolesc. Este necesar, dumnezeiesc să cauți liniștea, și să te poți odihni în celălalt, adică în omul de lângă tine. Lucian Blaga spunea: „Orice colț sufletesc din noi are atâta rezonanță pentru tot ce se petrece în noi, încât de multe ori mi se pare că fiecare idee are o inimă care bate pentru ceva și fiecare simțământ un cap care cugetă”. Uneori totuși ne întrebăm dacă mai trăim într-o lume cu oameni care iubesc și care sunt iubiți. Lumea a devenit din ce în ce mai puțin doritoare de dragoste. Lipsa de dragoste ține de zona întunericului. Din păcate am intrat în această zonă care se tot întinde, cuprinzând tot mai multe suflete. Dragostea nu poate sta alături de ură, indiferență sau dispreț. Nepăsarea față de cei din jur, față de viața lor, este mai rea decât starea de păcat, fiindcă păcatul poate avea remușcări pentru faptele comise și omul se poate întoarce la Dumnezeu, dar omul nepăsător este un om fără remușcări, fără repere. Mai există dragoste la oamenii aleși să reprezinte acest popor așezat și cu bun simț, sau doar interes, egoism, grandomanie și prefăcăto-rie? Ce-i împiedică să spună adevărul, de ce folosesc minciuna?, m-am întrebat și tot eu mi-am răspuns: Urmările! Musca aceea de pe căciula lor! Unde mai este picul de onoare pentru a părăsi funcția din cauza greșelilor, nerespectării legilor? Iată răspunsul dat la pro-punerea demisiei, preluat din Jurnalul. ro : „O demisie la acest nivel de responsabilitate și implicit, asumarea unei vinovății, care nu există nu pot fi nici monede de schimb politic, nici artificii mediatice”. Măi, să fie! Unde mai există respectul când pronunți : „s-a dus ca surda în horă…” - expresie jignitoare la adresa șefului statului. Talentatul jurnalist Dan Cristian Turturică califică aceste răspunsuri drept „amestec de prostie și vanitate grobiană”. Da, este adevărat se poate stăpâni prin lege sau prin forță (Manu Militari!), iar forței îi lipsesc în totalitate virtuțile. Zidul de beton al cumetriei politice având la bază interesul propriu, înfumurarea, corupția de grad înalt, separă funcțional conducătorii de popor. Cine vă susține, domnilor?

Florina DINUGÂND 1 Când visele se prăbuşesc, ca un castel din cărţi de joc, la o atingere greşită, când lumea pe care o cunoşti de-o viaţă, îţi pare necunoscută, rece şi străină... o vorbă dulce părintească şi o strângere la piept, ca-n anii copilăriei, sunt singurele ce-ţi dau poftă de viaţă, poftă de a opri timpul în loc pentru a savura din plin momentul. GÂND 2 Sătul de atâţia prieteni cu două feţe, de atâtea bătăi luate peste faţă de la vânt, de atâtea zile în care ploaia te-a scuipat din senin, cazi pe gânduri, noaptea înainte de culcare şi te întrebi: „ce-i frumos în viaţa mea?”... Poate nu ştii să te bucuri de nimicuri şi să iei din nimic – totul, dar viaţa, sănătatea şi ziua de mâine sunt motive de bucurie, motive să te simţi iubit şi protejat de Cer, de Cel de Sus. GÂND 3 Sunt clipe în viaţă când pierzi ore bune din noapte doar pentru a zidi în gând, chipul

drag, chipul ce ţi-a furat inima, de a te-ntreba: „Oare ce face acum?”, de a-ţi dori din suflet să opreşti timpul în loc, să fie lângă tine, să-i simţi pulsul inimii şi să-i şopteşti la ureche, încet „noapte buna!” urmat de un sărut dulce pe marginea buzei; prinzi în mână, cu sufletul la gură, telefonul chiar dacă el nu a sunat, sperând că va vibra în palmele-ţi umede de fiorul dragostei pentru el ... şi în cele din urmă, în lupta grea cu Moş Ene, acesta câştigă, aşezându-ţi pe genele grele şi dese, lăsând cortina peste pupila, dar chipul celui drag nu-l poţi scăpa o clipă din gând. A doua zi începe tot cu el în gând şi în suflet, iar când te aştepţi mai puţin, primeşti lovitură după lovitură; tot ce-ai construit din planuri bine ţesute se duce la vale, se duce ca apa de izvor. Realizezi că unu plus unu fac doi, dar tu şi el nu aveţi nimic în comun, nimic ce ar putea să vă lege. Atunci, deschizi ochii privind în jur persoanele ce te-au aşteptat zile, luni sau chiar ani şi pentru care merită să trăieşti. Zâmbetul tău inocent face pentru dânşii cât o mie de cuvinte. Ai grijă pe cine pui ochii ca nu cumva acei ochi să plângă mai târziu! GÂND 4 Natura este ca o femeie nehotărâtă şi în acelaşi timp şireată, este mereu imprevizibilă, pusă pe fapte mari, cu zâmbetul dulce scăl-dat în lacrimi amare sau de fericire şi încheiat de urlete şi ţipete, dar în ciuda tuturor fenomenelor surpriză , ploaia este singura realitate oferită de natură...

-28-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 29: REGATUL CUVANTULUI 32

GÂND 5 De multe ori am auzit enunţul: „Citeşte printre rânduri!”, dar ce să văd, ce să citesc, dungi palide fără pic de culoare ori de viaţă? Însă nu este aşa, „printre rânduri” se ascunde esenţa textului, se află tărâmul realului, locul unde se împleteşte adevărul cu imaginarul, ceea ce este scris cu ceea ce este vis; cu ajutorul său, textul este mai uşor de lecturat şi elementele ce-i dau unicitate rămân impregnate în minte, ca un tatuaj color pe cord.

Claudia Tănase

1.Despre suferință

Nisipul se ridică deasupra țărmului doar dacă este luat de vânt. Iar vântul, când îl poartă nu îl în-treabă niciodată încotro îl duce.La fel , se întâmplă și cu suferința.Ea vine și nu întreabaă niciodată omul pe ce cărări nebănuite îii poartă sufletul.

2.Despre singuratate

Singuratatii ii sta mereu mereu bine in noi si in Dumnezeu. Poate , doar o mantuire de cuget sa mai salveze si ultima bruma de indoiala a nefericirii noastre!

3.Despre fericire

Fericirea este singurul ideal cert ce ne îngăduie sa acceptăm ideea că putem fi adevărat fericiți, chiar dacă ,încă nu suntem.

4.Despre iubire

Azi, salcâmii și-au cernut parfumul și florile în părul tău, apoi au adunat splendoarea unui întreg anotimp, care se oprise din fuga , la iubirea noastră, și trecea în grabă , către iubirile altora ce veneau și plecau.

5. Despre artă

Arta este certitudinea timpului că, în orice puls al unui act creativ, stă mai întâi de toate convingerea ca poți devein artistul propriei imaginații.

6. Despre poezie

Poezia este freamăt de suflet, titlu ce dă viață rațiunii și conținut ce dă lecție tuturor celor care o prețuiesc.

7. Despre înțelepciune

Înțelepciunea te face să te situezi între răbdare și toleranță. Divinității i-a fost neesară răbdarea pentru a ne creea și tolaranță, azi pentru a ne înțelege.

8.Despre geniu

Geniul este sophistul ce așterne culori sufletului și Sisiful ce lasă întrebări rațiunii.

9. Despre noi

Suntem întrebari care vin și pleacă într-o lume de îndoieli asupra răspunsurilor pe care doar Dumnezeu le mai poate înțelege cu adevărat!

10. Despre cuget

Cugetul rămâne certitudinea rațiunii că pot face din el cea mai fericită întâmplare din viața mea în fiecare zi.

-29-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 30: REGATUL CUVANTULUI 32

OMUL CLEPSIDRĂ ŞI MUZICA BOABELOR DE NISIP ÎN CĂDERE

Stan M. Andrei, Tainele din clepsidră, Editura Olimpias, Galaţi, 2015

Un titlu de două ori incitant: întâi pentru tainele care trebuie descifrate, pentru că de aceea sunt taine şi celălalt, motivul fascinantei clepsidre, cea care ne macină, fie că vrem, fie că nu, nisipul. Sub semnul acestei clepsidre, din interiorul ei sau din afară, Stan M. Andrei face un gest de reverenţă al dascălului de şcoală nouă faţă de colegii de apostolat, dedicându-le cartea de faţă, înmânându-le ştafeta olimpică generaţiilor mai tinere, pentru ca flacăra educaţiei şi culturii generale să rămână veşnic nestinsă. Un gest care-l onorează şi pe care, doar un spirit deschis, dedicat educaţiei celor mici şi formării personalităţii umane, îl poate face, în vremuri în care egoismul face ravagii. „Poezii rostogolite” - aşa cum le defineşte prefaţatoarea cărţii, dr. Gabriela Ciubotaru. Eu le-aş spune picături de poeme, miniaturi lirice ori lacrimi de mir. Poemele care alcătuiesc „Tainele din clepsidră”, lecturate pe muzica lui Gheorghe Iovu aduc o pace interioară şi un confort sufletesc pe care, arareori le mai poţi afla, în vremurile de restrişte lăuntrică şi tulburare universală pe care le trăim sub influenţa unei ivazii potopitoare care numai

linişte nu poate aduce în viaţa omului. E bine în aceste timpuri de tulburare planetară a minţilor omeneşti, să rămânem drepţi şi curaţi în faţa oricărei provocări exterioare. Ne trebuie, mai mult ca oricând, lumina cărţii care să împrăştie raze binefăcătoare şi să-i conducă pe creştini la liman în faţa primejdiilor care ne pândesc dindărătul porţilor. O voce discretă dar percutantă în suflete, aduce ca şi alteori, adierea unui parfum inefabil. Cartea lui Stan M. Andrei este ca un înveliş de lumină, ca o pavăză care ne stă în faţă, apărându-ne de urgii, de ameninţări şi de inerentele neajunsuri materiale. Doar lecturându-le, te simţi mai bogat şi mai împlinit. Clepsidrele lui prin care se prefiră ciucuraşi de cuvinte, nu ne macină timpul ci, îndoielile, fricile, nehotărârea, toate nereuşitele de până acum, adunându-le grămăjoară la subsolul paginilor împestriţate cu însemne mărunte şi edificatoare, precum seminţele care vor încolţi în pământul reavăn al inimilor fiecăruia dintre noi. Şi dacă vor găsi un teren şi un timp prielnice, vor creşte, lujeri zvelţi în lumină, vor înmuguri, vor înflori şi vor da roadă. Este ceea ce-şi doreşte autorul. Cartea se bucură de un avantaj imens, prin grafica de excepţie a Sorinei Fădor Vădeanu care îmbină armonic cuvântul cu imaginea desenată în tuşe sugestive şi relevante. Verbele în forme inversate dar un farmec aparte versurilor care parcă vin de undeva, din timpuri imemoriale, ascunse până acum, dar care par că se dezvăluie singure, lepădându-şi vălurile. Miriştea este Acasa poetului, acolo unde prigoriile şi ciocârliile îşi triluie bucuria de a fi, în soarele ameţitor, scăldându-se în ţărână şi în împărăţia aurie de boabe coapte. Este o imagine familiară, pe care o vom regăsi în toată creaţia acestui autor. Comuniunea devine simbiotică în rugăciune, când sufletele îşi găsesc făptura potrivită, jumătatea aceea de fruct anume, care se armonizează perfect în rotundul numit, îndeobşte, Iubire. Autorul e convins că „esenţa vieţii înseamnă taine” (Esenţa). Prin formă şi conţinut, poemele alcătuiesc, aşa cum spune poetul „esenţă de frumos”, dar cuvintele adunate la baza clepsidrei constituie concluzia ori tema de bază care susţine stelajul poetic. La acestea se adaugă şi predilecţia pentru calofilie, pentru aşezarea cuvintelor în vers şi în pagină, pentru aspectul plăcut al poemelor şi impresia bună pe care o oferă ochiului din punct de vedere estetic. La Stan M. Andrei clepsidra nu e doar un obiect antic de măsurat clipele cu boabele de nisip. Ea este o fiinţă vie cu care poate sta de vorbă într-un plăcut dialog, care-i recită autorului poemele, măsoară silabele, verifică rimele, e cenzorul, supervizorul care pune parafa peste tot ce-i rotund. Dar nici nisipul nu prea mai are timp de gândire. Supus unor legi, el alunecă vrând-nevrând prin colul subţire, ademenit de fuiorul care curge monoton, fără împotrivire. Iar când totul s-a scurs, mâna aceea providenţială vine şi întoarce clepsidra, pentru a o lua de la capăt. Muzica boabelor de nisip în cădere naşte poveşti ticluite de îngeri sub forma unor caligrame, cum bine le-a numit prefaţatoarea. Omul poate sta în vârful clepsidrei şi poate aluneca o dată cu materia fină, aurie, pe drumul trasat, conform gravitaţiei universale. Poate sta la mijloc şi e nins cu lumina pulberii de aur, ca un praf de stele izvodit de pe bolta cerească. Sau, poate sta cu braţele deschise, la piciorul clepsidrei, să sprijine cu umărul, ca miticul Anteu, edificiul de sticlă cu forme egale, armonioase, unduitoare. Şi picătura de rouă se poate rostogoli la fel de discret, strop cu strop, în interiorul sticlei ştrangulate la mijloc. O-ntorci şi marea-ţi vuieşte din nou, ca un ghioc, în auz. Vei aştepta iarăşi câteva minute ca s-o poţi răsturna. E un joc straniu şi fascinant. Jocul de-a timpul. Necruţător, implacabil, dar şi capabil să se strecoare prin spaţiile cele mai intime, cum ar fi gâtul unei clepsidre. Pe care poţi să-l furi, să-l minţi, să-l ademeneşti cu ceva, el îşi vede mai departe de mersul lui încă de la naşterea lumilor. Nici nu e nevoie de treaptă. Saltul e făcut cu ochii legaţi şi mâinile fluturânde. Dacă ţi-ai fi lipit aripi, chiar şi de ceară precum Icar, căderea n-ar fi atât de bruscă. Cuvintele-nisip se frământă, se zvârcolesc, privesc în gol speriate. Poate că nu găsesc terenul prielnic de aterizare. Poate jos sunt tăciunii, mocnind încă, din cenuşa Păsării Phoenix. Alteori cuvintele rostogolite sunt ca o cădere în ceruri. Cădere în sus. „Căderea în Dumnezeu, / când dimensiunea aceasta încheie armistiţiu / şi oferă cameră agresivului, tuns singur de ţepi” (Încercare). Stilul minimalist al acestor poeme-clepsidră, cu formă oarecum fixă, alcătuite din 9 versuri şi câteva puncte de suspensie, ca pauză de respiraţie, este o invenţie a poetului. Observând titlurile poemelor scurte, concise, reprezentând categorii şi stări, se pare că întâlnim: Contrarii, Întrebări, Certitudini, Gesturi, Tulburare, Vis, Deşertăciuni (de mai multe ori), Farmec, Temeritate, Coincidenţă, Probabilitate, Încercare, Metafizică, Siguranţă, Nedumerire, Intuiţie, Enigmatică, Perfidie, Remuşcări, Mirare, Opţiune, Veneraţie, Schimbare, Dileme, Mister, Sârguinţă, Contradicţie, Semne, Dureri, Sortire, Ţărm şi Val, Poezie, Spaime, Izbăvire, Cântecul tainei, Aşteptări, Fugă şi chiar un Semn de întrebare.

-30-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 31: REGATUL CUVANTULUI 32

Stări, proprietăţi, însuşiri, acţiuni, intenţii, semne. Toate aceste „taine” desigur, îl definesc pe omul şi pe poetul Stan M. Andrei, în întregul său, împărţit în răspântii, între realitate şi fantezie, între îndoieli şi certitudini. Şi, dincolo de toate acestea rămâne blândeţea spiritului „furată de la pasărea ce-şi poartă zborul / şi prin boare şi prin ploaie şi prin rază” (Certitudinea). Şi ploaia bătând în streaşină seamănă cu o clepsidră. Doar că stropii şi şuvoaiele înspumate, bulucindu-se din burlanul de tablă, nu se întorc niciodată în cer, pentru că nu există mână destul de puternică să le răstoarne. Aşa că se revarsă-n pământul setos, care le-nghite cu lăcomie. Totul e o taină în univers, acesta e mesajul poetului şi „Calea de a dobândi sămânţa / unui cântec de peste / vârful de pădure”; şi fluviul şi gândul, „turma de regrete” şi pietrele şi cântecul fântânii „pe acompaniamentul dumenezeiesc al ploii” şi gestul de a te dărui, „fără să te împuţinezi în vreun fel”; şi Singurătatea (una dintre cele mai frecvente) şi „căderea în Dumnezeu” şi frământarea sufletului şi „Zoriorii / înfloriţi din cenuşă”; şi iarba unduită a cântec şi dorul în pustiu... Da, chiar şi această tăcere a „nisipului în rostogolire / la un pas de nelinişte, lumea dezlegând” (Farmec). Dar, mai presus de toate aceste taine, pentru poet este „Vraja cuvântului, într-o metaforă cristalizat / ca să-nverzească pământul / sub tălpile aproapelui” (Farmec). Cum să prinzi însă într-un cântec, însăşi esenţa cerului? Aceste poeme îl oglindesc şi-l arată pe autorul lor, aşa cum e: nostalgic şi visător, aplecat spre esenţa frumosului, migălind la edificiul personalităţii umane în formare. Dar, educându-i pe cei mici să respecte şi să iubească: „Zestrea / eternităţuii, / la masa generaţiilor, / felie pentru orişicare suflet” (Moştenirea). Asocierea, corespondenţa dintre primele trei versuri, unde se află enunţul poemului, cu o taină definită în ultimele trei versuri, este specifică acestui gen de poeme parcă pictate pe zidul unei catedrale. Da, cuvintele pot fi icoane, când sunt izvorâte din suflet şi ele piot fi aşezate la picior de altar, ca numele meşterilor anonimi ziditori de biserici sau a zugravilor bisericeşti. Cuvintele pot avea aceeaşi expresivitate şi forţă de pătrundere ca şi pictura, ca şi sunetul muzicii.

REMUŞCĂRI

„Păsări, cuvinte şi mâini la aceeaşi liturghie? Nu ştiu, împărtăşindu-se din acelaşi vas, sunt pe-un singur drum?

Nuştiu,dupăcumnu

pricep .

Tulburarea luminii în faţa salcâmului de prea multe remuşcări măcinat.” Bucuria ochiului, a auzului, a sufletului, a inimii...

Pentru Stan M. Andrei, născut la câmpie, întinderea verde sau galbenă a lanurilor înseamnă, ca pentru orice ţăran, dreptul la existenţă, dreptul la copilărie, dreptul la neam şi la istorie şi la limba română. „Câmpia mi-i limpezirea, libertatea, mângâierea.../Mirarea de-a fi pe munte altul / e altitudinea vârstei?” (Schimbare). Şi răspunsul: „Poate fi un drum / pe care caii nu-şi mai recunosc / potcoave” (Schimbare). Poemele sunt, aşa cum am mai menţionat, tablouri în miniatură cu imagini suave, cu elemente de pastel, de elegie, cu inserţii aforistice. „Osârdia toamnei de a pune pistrui / din galbena sa poezie / şi străzii şi câmpului, // Taină, / asemenea / cu / aceea / din / . // Îndemnânarea / sufletului mult ostenitor / de a înălbi încet-încet nisipurile mării.” (Sârguinţă). Această descifrare sau interpretare a tainei prin explicaţiile de final, introduse de conjuncţiile ca şi...îl disting pe autor de corul de versificatori sau scriitori în alb care se autonumesc poeţi şi-şi revendică dreptul la glorie. Iar dezlegarea Tainei te poate conduce la o taină şi mai mare sau la o descifrare a sinelui, însetat şi înfometat tot mai mult de Lumină... Ele poartă acea undă de inefabil specifică Poeziei, sau cum a spus Platon: „Acel ceva plăpând, înaripat şi sacru”. O carte extrem de interesantă şi de atractivă, o carte-obiect de spirit în care tainele respiră o dată cu noi mijindu-şi spre orizont aripile, ca pentru o trecere dincolo...

CEZARINA ADAMESCU1 Octombrie 2015Ziua Mondială a Persoanelor Vârstnice

-31-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 32: REGATUL CUVANTULUI 32

VIVIANA POCLID DEHELEAN

RELAŢIA MAESTRU – DISCIPOL.MIRCEA ELIADE – IOAN PETRU CULIANU

Relaţia specială dintre Nae Ionescu şi Mircea Eliade arată că o analiză deosebită trebuie consacrată relaţiei maestru-discipol din opera lui Mircea Eliade. Sau, mai exact, din viaţa şi opera lui Eliade. Superlativele din postfaţa la Roza vânturilor arată că devenirea de pedagog a lui Mircea Eliade (sau devenirea lui de ucenic, în anii treizeci) nu poate fi desprinsă de analiza acestei relaţii. Şi dacă raporturile dintre Nae Ionescu şi Eliade le-am analizat şi s-au analizat prin prisma unei relaţii mai degrabă politice, relaţia dintre maestrul Eliade şi discipolul său, Culianu, trebuie analizată prin „decuplarea” de politic. Corespondenţa oferă prima cale de analiză. Prima scrisoare1 de la maestrul său, din cele peste 80 păstrate în arhiva familiei Culianu, datează din 4 august 1972, la o lună de la plecarea sa din ţară (4 iulie 1972). În iarna şi primăvara lui 1975, Ioan Petru Culianu petrece un semestru, ca student

postdoctoral, la Divinity School din Chicago, unde lucrează cu Mircea Eliade, pregătindu-şi câteva lucrări dedicate istoriei religiilor. Iar din martie 1986, Ioan Petru Culianu devine Visiting Professor and Hiram Thomas Guest Lecturer2 la Universitatea din Chicago. Relaţia profesional-umană dintre cei doi se conturează din ce în ce mai bine după apariţia unor numeroase studii, articole şi evocări, dar în special după apariţia editorială a monografiei dedicate maestrului său, în 1978, când discipolul avea 26-27 de ani. Însuşi Mircea Eliade a apreciat întreprinderea lui Ioan Petru Culianu, afirmând: „Mi-a plăcut, întâi şi-ntâi, pentru că, deşi te ştiu «eliadian», n-ai căzut în păcatul hagiografiei (aşa cum am făcut eu, în Introducerea la ediţia Hasdeu, în 1936). M-au interesat îndeosebi consideraţiile despre Istorie, pe care trebuie să le meditez mai pe îndelete într-o zi (ca şi critica noţiunii de «arhetip», termen impropriu pentru ce voiam eu să indic: modelul exemplar). Excelentă interpretarea «irecognoscibilităţii miracolului» [...] Ar fi atâtea altele de spus... Mă bucur mult că stăpâneşti deja toate instrumentele care îţi vor permite să «aperi şi să ilustrezi» nefericita noastră disciplină” 3. Dubla orientare a cărţii, aceea de a „reinventa” figura lui Mircea Eliade, „rescriind în cadrul opoziţiei ambigue sacru/profan ipoteza realităţii experienţei religioase, şi apoi de a deschide teoriile acestuia din anii cincizeci şi şaizeci către sofisticarea epistemologică a anilor optzeci” 4, reflectă interesul acestuia pentru domeniul istoriei religiilor. „Eliade – scrie Ioan Petru Culianu –, [...] s-a sustras unei specializări riguroase în profitul unui vast domeniu de cercetare şi a întreţinut contacte cu personalităţi din lumea ştiinţelor şi artelor dincolo de cercul propriilor sale ocupaţii. În plus, în scrierile sale el nu s-a adresat colegului său expert în yoga şi în, şamanism, ci publicului mediu, în căutare de informaţie accesibilă şi riguroasă. În fine, nefiind membru al unei şcoli – decât poate al şcolii fenomenologice care începea să se dizolve în momentul în care el îşi făcea intarea în ea – problema unei metodologii otodoxe nici nu avea cum să se pună în cazul său. Public versus izolat, exoteric versus esoteric, heterodox versus ortodox, toate acestea pot supăra o comunitate care ascultă de regulile izolării, esoterismului şi ortodoxiei. Asta-l face pe Eliade, în termenii lui Kuhn, mai degrabă divergent decât convergent şi chiar highly divergent” 5. Într-un interviu luat la Universitatea din Gröningen, la 30 octombrie 1984, Andrei Oişteanu îl întreba pe Ioan Petru Culianu ce părere are despre faptul că era „un discipol şi un continuator” al savantului Mircea Eliade. Acesta îi răspundea: „Eu am spus întotdeauna că sunt un discipol al lui Mircea Eliade, în măsura în care Domnia Sa îmi recunoaşte această calitate. Întrucât, în repetate rânduri, recunoaşterea s-a produs – sunt un discipol al Domniei-Sale. Mă leagă de Mircea Eliade, aş zice, toată existenţa mea, pentru că am încercat să devin istoric al religiilor începând din momentul în care, în primul an de facultate, într-o criză de identitate pe care mulţi o au, am pus mâna pe cărţile lui... Visul a devenit realitate în măsura în care am avut ocazia de a-i fi aproape, de a studia cu el în Statele Unite şi m-am bucurat în nenumărate rânduri de atenţia sa binevoitoare – începând de la sugestii pentru primele mele articole, până la prefaţa ultimelor cărţi care mi-au apărut 6”7 . Pe măsură ce această strânsă legătură avansează treptat, dicipolul8 redescoperă alături de maestrul său nostalgia originilor comune: „Numai prin şi pentru Eliade am aflat câte ceva despre România. În România, n-am aflat nimic despre România”9 . Astfel că „...relaţia dintre Culianu şi Eliade a fost uşor de formatat ca raport discipol/coleg/ continuator – magistru/coleg/precursor” 10. Această relaţie dintre maestru şi discipol a fost nuanţată de numeroşi oameni de ştiinţă de-a lungul vremii. George Steiner, în lucrarea sa dedicată chiar acestei teme, înaintează ideea potrivit căreia „Relaţia Maestru-discipol nu se limitează nicidecum la domeniul religios, filozofic sau literar. Ea nu este circumscrisă de limbă sau de text. Este un fapt ce ţine de convieţuirea generaţiilor. Se regăseşte în toate formele de pregătire şi transmitere a cunoştinţelor... [...] Pornirile de fidelitate afectuoasă, de încredere, seducţie şi trădare fac parte integrantă din procesul de predare şi ucenicie” 11. Însuşi Mircea Eliade a meditat asupra temei relaţiei dintre maestru şi discipol, dintre cel care iniţiază pe drumul cunoaşterii şi cel de iniţiat. În opinia sa, rolul profesorului se confundă cu cel al hermeneutului 12, cel care te iniţiază în procesul descifrării imaginilor şi simbolurilor. „A-i învăţa cu adevărat pe alţii – notează George Steiner – poate fi o întreprindere cumplit de primejdioasă. Maestrul viu ţine în palme fiinţa lăuntrică a ucenicilor săi, materia fragilă şi incendiară a posibilităţilor lor. [...] A preda superb înseamnă a deştepta îndoieli în sufletul elevului, a-l antrena întru disidenţă. Înseamnă a-l pregăti pe discipol pentru despărţire. [...] La sfârşit, un adevărat Maestru trebuie să rămână singur”13 . Mai devreme sau mai târziu, despărţirea dintre maestru şi ucenicul său este necesară, fiecare continuându-şi destinul pe axa Timpului şi Istoriei. Mass-media românească şi occidentală a acordat o importanţă deosebită relaţiei dintre cei doi savanţi ai istoriei religiilor, subliniind atât asemănările cât şi deosebirile evidente între aceştia. „Vorbind despre Eliade-Culianu – afirmă Andrei Oişteanu –, punem în discuţie o relaţie nelineară, complicată şi multietajată, care are o dimensiune ştiinţifică, una umană, alta politică, este şi o despărţire în ceea ce priveşte literatura celor doi savanţi, nu numai istoria religiilor, ci şi religia însăşi; într-un cuvânt, cred că este vorba de o diferenţă de structură intelectuală”14 . Totuşi, există multe opinii care pun în evidenţă multiplele asemănări. Se ajunge la concluzia conform căreia Ioan Petru Culianu nu ar fi putut exista fără Mircea Eliade, care „mai vârstnic, venind din altă istorie, cu un traseu internaţional care a traversat secolul, poate fi discutat fără discipoli, însă Culianu fără Eliade cred că e greu de imaginat. Ceea ce nu înseamnă că, în cazul lui

REGATUL CUVÂNTULUI

-32-

Page 33: REGATUL CUVANTULUI 32

Culianu, avem de a face doar cu o reparcurgere a unui traseu şi nici că nu există [...] asimetrii importante între traseele şi personalităţile lor” 15. Însă, scrie Andrei Oişteanu, „a-l «eliadiza» pe Culianu în exces înseamnă a-i şterge originalitatea şi a-i contesta unicitatea” 16. Totuşi, deşi au existat multe interferenţe şi asemănări în orientările ştiinţifice ale celor doi, diferenţele şi divergenţele de opinie se autoimpun, fiecare manifestându-şi în acest fel unicitatea. „Ruptura” dintre cei doi s-ar fi produs după moartea Maestrului, în 1988-89, când Ioan Petru Culianu „se îndepărta discret de căile maestrului, pe care continua totuşi să-l venereze”17 . Din punct de vedere profesional, în opinia lui Matei Călinescu, Ioan Petru Culianu „depăşise fenomenologia şi [...] încerca să folosească un model epistemologic computaţional intertextual al minţii omeneşti, în care sfera autonomă a religiosului ar avea o pondere unică” 18. Pe de altă parte, în planul vieţii personale, discipolul lua o anumită distanţă faţă de „preocupările «româniste»” 19 ale maestrului său. Astfel, se pare că „discipolul dădea semne de independenţă. [...] Culianu se îndepărta de maestrul său, recunoscător dar nu fără a semnala anume reale dezacorduri. Acestea rămâneau vagi pe plan explicit, dar implicaţiile aveau ramificări mai largi. Tot aşa cum el învăţase ceea ce ştia despre România prin şi pentru Eliade, acum, începând, să se elibereze de influenţa maestrului, se angajase şi într-o reviziure interioară a canonului cultural românesc [...] ...despărţirea discipolului cu «focul sacru» de maestrul altădată idolatrizat începuse, firesc”20. În cadrul dezbaterii Culianu versus Eliade, iniţiată de Grupul pentru Dialog Social, organizată şi moderată de Andrei Oişteanu, la 19 februarie 2002, Nicu Gavriluţă aduce în discuţie cele douăsprezece motive21 ale distanţării în plan intelectual dintre cei doi savanţi. Aceste motive ar fi: „1) Eliade alege Orientul, iar Culianu alege Occidentul. 2) Analiza Renaşterii de către Eliade este făcută într-o manieră cumva clasică, insistându-se pe elementele tradiţionale, pe specificul filozofiei renascentiste [...] Culianu privilegiază din Renaştere existenţa celor trei discipline spirituale – alchimia, astrologia şi magia –, prezenţa erosului, insistă asupra fantasmei, asupra pneumei, [...] pune în joc ceea ce s-ar fi numit a fi «cenzura imaginarului». 3) I. P. Culianu reproşează lui Mircea Eliade folosirea imprudentă a unor expresii, cum ar fi «universală» sau «aproape universală» atunci când se referă la simbolistica religioasă. Sunt în joc inferenţe pe care Culianu le consideră a fi nejustificate. 4) Culianu îi reproşează cumva lui Eliade absenţa unei metodologii ştiinţifice. Am rezerve faţă de acest reproş. Aş aduce în atenţie o metodă pe care Eliade a dezvoltat-o faţă de acest reproş, o metodă pe care a dezvoltat-o în varii texte, deşi nu s-a arătat pasionat de metodă. E vorba de ceea ce s-a numit «metoda ireductibilităţii faptului religios», combinată [...] cu hermeneutica creatoare. 5) Culianu, ca un discipol de excepţie, vine la rândul său cu ceea ce s-a numit «metoda complexităţii multidimensionale» şi [...] hermeneutica de tip fractal. 6) Reproşul lui Culianu adus tezei lui Eliade cu privire la reîntinerirea Occidentului ca urmare a contactelor cu civilizaţiile non-occidentale. Culianu nu crede în această reîntinerire a Occidentului... [...] 7) Eliade este numit deseori anistoric şi Culianu istoric. Primul este interesat de religiile vechi, tradiţionale, aşa-zis primitive, pe când cel de-al doilea de scenariile practice, concrete care ilustrează într-un mod deseori surprinzător jocurile minţii. 8) Motivul şamanismului. Interpretarea dată şamanismului este diferită la I. P. Culianu faţă de Mircea Eliade. 9) Folosirea mitului la Mircea Eliade. Din punctul de vedere al lui Culianu, mai tributar ar fi Eliade lui van der Leeuw, decât lui Raffaele Petazzoni. În parte ultimă a vieţii, Culianu inversează cumva modelul. Din punctul lui de vedere, nu neapărat omul modern creează mituri, ci mai curând omul modern este creat şi posedat de anumite mituri... [...] 10) Motivul legionarismului îi distanţează pe cei doi. 11) Relaţia dintre ortodoxie şi capitalism, iarăşi, apare diferit la maestru şi discipol. 12) Cultura română din perioada lui Ceauşescu”22 . Deşi au existat multe similitudini între viziunile filozofice asupra literaturii şi istoriei religiilor, „diferenţele între Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu devin evidente şi se impun – este de părere Aurel Codoban. S-a făcut deja diferenţa între orientarea generalistă a cercetărilor lui Mircea Eliade şi cea particularistă a intereselor lui Ioan Petru Culianu (Oişteanu). [...] Temele predilecte ale lui Mircea Eliade sunt sacrul, profanul şi dialectica lor, respectiv camuflarea sacrului în profan şi dezvoltarea unei istorii şi filozofii a religiilor pe linia hierofaniilor, simbolului şi mitului. Atât decuparea temelor cât şi tratarea lor este îndatorată unei filozofii occidentale situate istoric între Hegel şi Husserl, adică unei filozofii în principal neokantiene la nivelul categoriilor şi hegeliene în tratarea istoriei”23 . În schimb, temele lui Ioan Petru Culianu vizează „călătoriile sufletului în afara acestei lumi în diferitele lor forme – «ascensiunea celestă a sufletului» («psihanodia»), extazul, viziunile asupra altor lumi, stările modificate ale conştiinţei, experienţele în afara corpului, experienţele la limita morţii –, magia – de la erotism la putere – şi gnoza – atât în contextul magic al specialiştilor puterii, sau în călătoriile în afara acestei lumi, cât şi ca atare... 24”. Diferenţele evidente între cei doi apar la nivelul receptării fenomenului sacru, religios „ca formă sau ca forţă, «putere», adică despre diferenţa dintre hierofanie şi cratofanie în manifestarea sacrului. Alături de această diferenţă de tematică se poate constata şi o diferenţă în valorizarea prezentului. Arhaicitatea pentru care optează Mircea Eliade e în contrapondere cu interesul lui Ioan Petru Culianu pentru nihilismul modern, tot aşa cum monismul asimetric al relaţiei sacru-profan e în opoziţie cu dualismul gnosticilor. Dintr-o altă perspectivă, am putea spune că Eliade ia ca paradigmă istorică Renaşterea şi aşteaptă o nouă renaştere, pe când Ioan Petru Culianu are în vedere globalizarea şi consecinţele ei, acceptând triumful tehnologiei occidentale şi faptul că acest triumf a devenit modelul dezirabil al întregii lumi, care are toate şansele de a se confrunta, drept consecinţă, cu nihilismul dezvoltat de modernitate”25. Opoziţiile se reliefează cel mai bine atunci când se au în vedere metodele adoptate, „mai degrabă hermeneutică, metoda lui Mircea Eliade mizează pe asemănări şi arhetipuri: marile simbolisme se organizează după principiul hermeneutic al asemănărilor şi converg spre arhetipuri. [...] Pe când, împotriva pricipiului hermeneutic clasic al asemănării, Ioan Petru Culianu mizează [...] pe diferenţă în forma unei combinatorici cu structuri generatoare – ca set de reguli – şi variante binare. Binarismul cultivat metodologic de Ioan Petru Culianu este opţiunea structuralistă, impusă de Claude Lévi-Strauss pentru gândirea mitologică sau «gândirea sălbatică», şi este antihermeneutic – cel puţin împotriva hermeneuticii tradiţionale –, după cum este şi antiarhetipal” 26. De aici se pot deduce concepţiile diferite ale celor doi în privinţa metodelor hermeneutice – arhetip-antiarhetip –, cristalizate în scrierile celor doi în domeniul vast al istoriei religiilor. Chiar dacă au circulat şi încă mai circulă numeroase opinii în legătură cu diferenţele evidente între cei doi oameni de cultură români, Gregory Spinner mizează pe atitudinea lui Ioan Petru Culianu faţă de maestrul său, Mircea Eliade. Această atitudine este „drept una înzestrată cu două chipuri, asemeni lui Ianus. În calitate de unic student român al acestuia şi de executor literar, Culianu nu se putea distanţa complet de Eliade. Totuşi era limpede că se simţea împovărat de legatul pe care era însărcinat să-l perpetueze, în parte fiindcă îi repugnau ideile politice pe care Eliade le profesase în tinereţe şi pe care nu le dezavuase niciodată în mod public”27. De aici se contura o dilemă în gândirea lui Ioan Petru Culianu, un moment de cotitură în destinul său spiritual, pentru că voia să ia o anumită distanţă „faţă de aceste idei politice fără să atragă şi mai mult atenţia asupra lor sau asupra sa, fără să declanşeze un val de nebunie care să-l măture şi pe el şi pe colegii lui de la Chicago şi să răscolească intelectualitatea românească. De aceea el şi-a concentrat lucrările din ultima perioadă pe sistemele ideatice, ţinându-se departe de politica disciplinei, cu toate că aceste preocupări par să dea târcoale stăruitor. În observaţiile

REGATUL CUVÂNTULUI

-33-

Page 34: REGATUL CUVANTULUI 32

sale metodologice sunt implicite criticile destul de înţepătoare la adresa învăţaţilor precedenţi; numai că aceste critici sunt bine camuflate, în special cele conţinute în lucrări care poartă semnătura maestrului său”28 . În scrierile de orientare politică29 ale discipolului intervin evidente diferenţe faţă de maestrul său: „Textele dure la adresa românilor – afirmă Cornel Ungureanu – arată că I. P. Culianu se desparte, de fapt, de Mircea Eliade... [...] Apare şi o schimbare a reperelor, deşi savantul îşi va cita mereu maestrul de odinioară”30. Deducem de aici concluzia că, deşi au existat multe deosebiri şi diferenţe în ceea ce priveşte atitudinile culturale, dar şi politice ale celor doi savanţi, gândirea acestora prezintă multe similitudini şi interferenţe. Maestrul a avut mereu o influenţă fastă asupra destinului ucenicului său. Chiar şi alţi discipoli, precum Gregory D. Alles şi Fred W. Clothey, recunosc acest fapt. Primul dintre ei afirma că nu putea renunţa „pur şi simplu la ideile lui Eliade, fără să cântăresc cu grijă această faptă. [...] Şi nici nu-mi pot imagina cum persoana care am fost – un creştin conservator, parohial – s-ar fi putut transforma în persoana care sunt – un cercetător universal, câteodată radical, al religiilor – fără treapta intermediară oferită de Eliade”31 . Pe de altă parte, Fred W. Clothey, consemnează: „dincolo de diferenţele în abordare şi interpretare (în domeniul istoriei religiilor – n.n.), pot privi înapoi cu mulţumire pentru rarul privilegiu de a învăţa de la un maestru”32 . În consecinţă, revenind la ideile înaintate anterior de George Steiner, conform cărora, la sfârşitul misiunii lor, atât maestrul cât şi discipolii trebuie să-şi urmeze calea în destinul cultural al poporului lor: „...Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu –, obligaţi de carieră academică au acoperit, o dată în plus, prin erudiţie cerută şi disciplină scolastică, suflul filozofic şi existenţial din istoria şi filozofia religiilor pe care o practicau”33.

Bibliografie:

1. ANTOHI, SORIN (coord.), Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, volum coordonat de Sorin Antohi, traduceri de Corina Popescu, Claudia Dumitriu, Ioana Ieronim, Cristina Ionică, Tereza Culianu-Petrescu, Iaşi, Editura Polirom, 2003.2. CĂLINESCU, MATEI, Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii, Iaşi, Editura Polirom, Colecţia Plural M, 2002.3. CULIANU, IOAN PETRU, Călătorii în lumea de dincolo, traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu, Bucureşti, Editura Nemira, 1994; ediţia a II-a, 1996; ediţia a III-a, Iaşi, Editura Polirom, 2002.4. CULIANU, IOAN PETRU, Experienţe ale extazului. Extaz, ascensiune şi povestire vizionară din elenism pînă în Evul Mediu, ediţia a II-a, traducere de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă de Eduard Iricinschi, Iaşi Editura Polirom, 2004.5. CULIANU, IOAN PETRU, Eros şi magie în Renaştere. 1484, ediţia a III-a, traducere din franceză de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă de Sorin Antohi, traducerea textelor din limba latină de Ana Cojan şi Ion Acsan, Iaşi, Editura Polirom, 2003.6. CULIANU, IOAN PETRU, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie I, ediţie îngrijită de Mona Antohi şi Sorin Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi, traducere de Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan Petrescu, Iaşi, Editura Polirom, 2002.7. CULIANU, IOAN PETRU, Mircea Eliade, ediţie revăzută şi augmentată, traducere de Florin Chiriţescu şi Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade şi o postfaţă de Sorin Antohi, Bucureşti, Editura Nemira, 1995.8. ELIADE, MIRCEA, Memorii, 2 volume (volumul I, 1907-1937; volumul al II-lea, 1937-1960), ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Mircea Handoca, ediţia I, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991; ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997; ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004.9. GAVRILUŢĂ, NICU, Culianu, jocurile minţii şi lumile multidimensionale, prefaţă de Moshe Idel, Capitolul XII Eliade şi Culianu. Şapte însemne ale unui patricid mascat?, Iaşi, Polirom, 2000.10. GLIGOR, MIHAELA (coordonator), RICKETTS, MAC LINSCOTT (coordonator), Întâlniri cu Mircea Eliade, Bucureşti, Editura Humanitas, Seria Eliadiana, 2, 2007.11. OIŞTEANU, ANDREI, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, Iaşi, Editura Polirom, 2007.12. STĂNESCU, GABRIEL, (ed.), Mircea Eliade în conştiinţa contemporanilor săi din exil, crestomaţie, Bucureşti, Criterion Publishing Co, Inc., 1998, Nacross, 2001. 13. STEINER, GEORGE, Maeştri şi discipoli. Prelegerile „Charles Eliot Norton” 2001-2002, traducere de Virgil Stanciu, Bucureşti, Editura Compania, 2005.14. UNGUREANU, CORNEL, Istoria secretă a literaturii române, Braşov, Editura Aula, 2007.

_______________Note:

1Cf. Tereza Culianu-Petrescu, O biografie, text apărut iniţial în „Observator cultural”, nr. 87, 23-29 octombrie 2001; o versiune a acestuia, uşor diferită, este reprodusă în volumul Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, volum coordonat de Sorin Antohi, traduceri de Corina Popescu, Claudia Dumitriu, Ioana Ieronim, Cristina Ionică, Tereza Culianu-Petrescu, Iaşi, Editura Polirom, 2003, p. 64.2Ibidem, p. 75.3Scrisoare de la Mircea Eliade către Ioan Petru Culianu, datată Chicago, 3 mai 1977; reprodusă în volumul Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ediţie revăzută şi augmentată, traducere de Florin Chiriţescu şi Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade şi o postfaţă de Sorin Antohi, Bucureşti, Editura Nemira, 1995, p. 7, 8.4Eduard Iricinschi, Erezie şi metodă în studiile religioase: definiţia religiei în scrierile lui Ioan Petru Culianu, în volumul Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, ediţia menţionată,, p. 591.5Ioan Petru Culianu, Avers şi revers în istorie: câteva reflecţii cvasi-epistemologice, scris în limba franceză între anii 1983-1984, tradus în limba română de Dan Petrescu şi publicat în „Revista de Istorie şi Teorie Literară”, Bucureşti, nr. 2-3, 1986, p. 135; reprodus în volumul Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie I, ediţie îngrijită de Mona Antohi şi Sorin Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi, traducere de Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan Petrescu, Iaşi, Editura Polirom, 2002, pp. 161-162; apud. Eduard Iricinschi, Erezie şi metodă în studiile religioase: definiţia religiei în scrierile lui Ioan Petru Culianu, în volumul Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, ediţia menţionată, p. 589.6Este vorba despre Expériences de l’extase, Paris, Editura Payot, 1984; versiunea românească: Experienţe ale extazului. Extaz, ascensiune şi povestire vizionară din elenism pînă în Evul Mediu, ediţia a II-a, traducere de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă de Eduard Iricinschi, Iaşi Editura Polirom, 2004; şi Éros et Magie à la Renaissance. 1484, Paris, Editura Flammarion, 1984; versiunea românească: Eros şi magie în Renaştere. 1484, ediţia a III-a, traducere din franceză de Dan Petrescu,

REGATUL CUVÂNTULUI

-34-

Page 35: REGATUL CUVANTULUI 32

prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă de Sorin Antohi, traducerea textelor din limba latină de Ana Cojan şi Ion Acsan, Iaşi, Editura Polirom, 2003.7Andrei Oişteanu, Despre gnosticism, bogomilism şi nihilism, cu Ioan Petru Culianu, publicat iniţial, cu unele modificări în „Revista de Istorie şi Teorie Literară”, nr. 3, 1985, pp. 89-93; reprodus în volumul Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, Iaşi, Editura Polirom, 2007, p. 91.8Ioan Petru Culianu se considera astfel ca urmare a recunoaşterii şi acceptării de către Mircea Eliade în această postură.9Ioan Petru Culianu, Capitolul 10 Mircea Eliade şi broasca ţestoasă cu un singur ochi, în volumul Mircea Eliade, ediţia menţionată, p. 262.10Sorin Antohi, Laboratorul lui Culianu, în volumul Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie I, ediţia menţionată, p. 16.11George Steiner, Pe meleagurile natale, în volumul Maeştri şi discipoli. Prelegerile „Charles Eliot Norton” 2001-2002, traducere de Virgil Stanciu, Bucureşti, Editura Compania, 2005, p. 163.12Vezi studiul lui Matei Călinescu, Profesorul, publicat iniţial în revista „Limite”, nr. 48-49, Paris, noiembrie 1986; reprodus în volumul Mircea Eliade în conştiinţa contemporanilor săi din exil, Gabriel Stănescu (ed.), crestomaţie, Bucureşti, Criterion Publishing Co, Inc., 1998, Nacross, 2001, p. 82.13George Steiner, op. cit. pp. 129-130.14Andrei Oişteanu, în „Timpul”, nr. 5, mai 2002, p. 15; suplimentul revistei ieşene „Timpul” a publicat în trei numere succesive (iulie-august 2002) o întreagă dezbatere, iniţial televizată, iniţiată de Grupul pentru Dialog Social, organizată şi moderată de Andrei Oişteanu la 19 februarie 2002, intitulată Culianu versus Eliade. Astfel, Sorin Alexandrescu pleda pentru o tratare nepolemică a relaţiilor dintre Culianu şi Eliade, dar îl considera pe Ioan Petru Culianu ca fiind „un apărător aproape până în absurd al lui Eliade. Peste tot este văzut ca un discipol aproape fanatic”. Stabilea, aşadar, o deosebire importantă: „...fundamental este că Eliade a plecat [din România] format, iar Culianu s-a format în locurile unde a fost, printr-un inevitabil mimetism” („Timpul”, iulie-august 2002, p. 6). Deosebirea aceasta reală, spune Dan Petrescu în studiul său – Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade: prin labirintul unei relaţii dinamice (în volumul Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, ediţia menţionată, p. 443) – „nu era însă neapărat în favoarea lui Eliade, ci îi condamna opera la o anumită fixitate repetitivă”. La fel semnalează şi Ioan Petru Culianu în monografia sa (Mircea Eliade, ediţia menţionată, p. 44): „...după 1945 [...], [Eliade] nu făcea totuşi altceva decât să-şi traducă în franceză experienţa românească”. Şi Mircea Eliade însuşi recunoaşte acest fapt: „Aproape toate ideile pe care le-am dezvoltat în cărţile publicate în franţuzeşte, după 1946, se aflau deja in nuce în studiile scrise între 1933-1939” (Memorii I, 1907-1937, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Mircea Handoca, ediţia I, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991, p. 313). Se ajunge, astfel, la concluzia conform căreia, în Occident, Mircea Eliade nu a produs nici o idee nouă, după cum afirmă Dan Petrescu. De aici prilejul unor denigratori de a-i reduce scrierile din exil la ideile naţionalist-legionare din tinereţe; această intervenţie a fost rostită în cadrul dezbaterii Culianu versus Eliade, 19 februarie 2002, dezbatere ce a avut loc în cadrul Grupului pentru Dialog Social, la care au participat: „Moshe Idel, Nicu Gavriluţă, Ion Bogdan Lefter, Silviu Lupescu, Andrei Cornea, Sorin Alexandrescu, Dan Petrescu, Paul Cornea, Magda Cîrneci, Şerban Anghelescu, Silvia Chiţimia, Eugen Ciurtin, Mihaela Timuş, Thomas Kleininger, Radu Bercea, Dan Perjovschi, Vlad Russo, Paul Cernat, Gh. Crăciun-Stîrcea etc. Cu materiale scrise au participat Matei Călinescu (Indiana University) şi Leon Volovici (Universitatea Ebraică din Ierusalim)”; textul dezbaterii este reprodus în volumul Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, ediţia menţionată, pp. 177-216; citatele menţionate se găsesc la paginile 177 şi 183. 15Ion Bogdan Lefter, intervenţie rostită în cadrul dezbaterii Culianu versus Eliade, în volumul Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, ediţia menţionată, pp. 184-185.16Andrei Oişteanu, Un călător în lumea de dincolo, Culianu versus Eliade, text apărut iniţial ca prefaţă la volumul Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, traducere de Gabriela şi Andrei Oişteanu, Bucureşti, Editura Nemira, 1994; ediţia a II-a, 1996; ediţia a III-a, Iaşi, Editura Polirom, 2002; în franceză, textul a fost publicat în volumul Ascension et hypostases initiatiques de l’âme. Mystique et eschatologie à travers les traditions religieuses, tome I, Actes du Colloque International d’histoire des religions „Psychanodia”, Paris, INALCO, 7-10 septembre 1993, Éditeurs: Ara Alexandre Shishmanian et Dana Shishmanian, Les Amis de I. P. Couliano, Paris, 2006, pp. 39-51; reprodus în volumul Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, Iaşi, Editura Polirom, 2007, p. 111, 123.17Matei Călinescu, Culianu: Eliade: Culianu, în volumul Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, ediţia menţionată, p. 251; textul citat face parte din studiul O despărţire dificilă, în volumul Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii, Iaşi, Editura Polirom, Colecţia Plural M, 2002, pp. 90-93.18Ibidem, p. 251.19Idem.20Ibidem, pp. 255-257.21Cele douăsprezece motive apar în volumul lui Andrei Oişteanu, Religie, politică şi mit Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, ediţia menţionată; în schimb, în cartea sa, Culianu, jocurile minţii şi lumile multidimensionale, Nicu Gavriluţă distinge doar şapte motive.22Nicu Gavriluţă, în Addenda. Culianu versus Eliade, în volumul lui Andrei Oişteanu, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, ediţia menţionată, pp. 202-203.23Aurel Codoban, Filozoful (religiilor) ca „magician”, în volumul menţionat supra, p. 547.24Idem.25Ibidem, p. 548.26Idem.27Gregory Spinner, Uzul şi abuzul de morfologie, în volumul Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, ediţia menţionată, p. 471.28Idem.29Este vorba de Intervenţia zorabilor în Jormania şi Jormania liberă, considerate a fi drept texte anticeauşiste, deşi, după părerea lui Cornel Ungureanu, ele ar aparţine mai degrabă „divertismentului s.f. decât unor pagini de rezistenţă” (Istoria secretă a literaturii române, Braşov, Editura Aula, 2007, p. 220).30Cornel Ungureanu, Despărţirea de maeştri. Între lumi, în volumul Istoria secretă a literaturii române, ediţia menţionată, p. 221.31Gregory D. Alles, Amintiri despre un maestru – reflecţii despre Mircea Eliade, în volumul Mihaela Gligor (coordonator), Mac Linscott Ricketts (coordonator), Întâlniri cu Mircea Eliade, cuvânt înainte de Mihaela Gligor, prefaţă de Mac Linscott Ricketts, postfaţă de Sorin Alexandrescu, Bucureşti, Editura Humanitas, Seria Eliadiana, 2, 2007, p. 43.32Fred W. Clothey, Amintindu-mi de Mircea Eliade, în volumul menţionat supra, p. 65.33Aurel Codoban, art. cit., în Andrei Oişteanu, Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu, ediţia menţionată, p. 547.

DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Pentru o iubire, până la capătul pământului“

Ema intră în sala de curs întunecată și umedă, în același timp fermecătoare prin misterul zidurilor vechi ale clădirii, cu elemente de arhitectură fascinante și se așeză în prima bancă. Era studentă în anul doi la “Facultatea de Geografie“ a “Universităţii din București“. Lângă ea, luă loc un tânăr negricios, mărunțel, slăbuț și cu ochii alungiți, jucăuși, cu privirea sclipitoare.- Se poate? Este liber? întrebă el, cu accent străin.“Este mongolezul din grupa a doua, gândi Ema și-l privi pe sub ochi, în mod discret. Este simpatic, drăguț și politicos. Nu-i ca ţăranii noștri, mai bădărani… colegii mei de grupă“.“Ce fată frumușică“ gândi și Naranbaatar, în timp ce se așeza. Cursul de “Geografia resurselor naturale“ începu. Tinerii erau atenţi la prelegerea domnului profesor - un

REGATUL CUVÂNTULUI

-35-

Page 36: REGATUL CUVANTULUI 32

bătrânel simpatic, cu vocea înceată - dar din când în când își aruncau reciproc, câteo ocheadă sfioasă… A doua zi, când Ema intră în sala de curs, Naranbaatar exclamă fericit:- Ţi-am ținut loc, aici, în prima bancă. Ĩntotdeauna era bătaie pe locurile din primele rânduri, în amfiteatrul unde se țineau cursurile. Studenții mai conștiincioși veneau cu o jumătate de oră mai devreme, să ocupe locuri, cât mai în faţă, pentru a auzi mai bine prelegerile profesorilor și a lua notițe corecte și complete, folosind expunerile scrise pe tablă. Ema se așeză veselă lângă Naranbaatar.- Mulțumesc! răspunse ea fericită.Iar în zilele următoare, tinerii au audiat cursurile în prima bancă, în locuri alăturate.Ĩntr-o vineri, afară se dezlănțui furtuna. Ploua atât de tare, încât te uda până la piele.- Ai umbrelă? întrebă Naranbaatar pe Ema.- Nu, nu m-am gândit că va ploua. Era atât de senin și frumos dimineața… răspunse Ema.- Atunci te conduc eu la cămin. Altfel te udă și vei răci, spuse studentul. Şi deschise o umbrelă neagră mare, oferindu-i brațul. Ema îl cuprinse de braț. Vântul bătea cu putere, încercând să smulgă umbrela din mâinile tânărului. Se udaseră amândoi până la piele. Naranbaatar încercă să o protejeze, luând-o în brațe protector.Au ajuns curând în fața Căminului Studențesc. Naranbaatar prezentă la intrare, portarului, legitimația sa de student.- Nu este voie să rămâneţi aici, spuse acesta sever.- O conduc numai, pe domnișoara, explică tânărulUrcară la etajul doi, în camera Emei. Au deschis ușa. Ĩnăuntru erau toate fetele. Când l-au văzut pe Naranbaatar, acestea au zâmbit șmecherește.- Nu ne-ai zis că ai prieten, spuse o brunetă, mignonă, Andreea.- Da, chiar, noi îți spunem tot ce facem! spuse o blondă înaltă, Alina. - Este colegul meu, Naranbaatar, spuse Ema.- Naranbaatar? Nu este român? întrebă o roșcată, pistruiată, cu ochi albaștri.- Este din Mongolia. A venit aici să studieze Geografia, răspunse fata.- Eu plec atunci, spuse tânărul, dorind să se retragă.- Nu. Nu pleca, vrem să mai conversăm cu tine! Ne bucurăm când avem musafiri! Ĩţi place aici, în România? întrebă Alina.- Desigur, altfel aș fi plecat demult, răspunse Naranbaatar, intimidat puțin de prezența fetelor.- Şi ce îți place? Peisajul, universitatea sau… sau de Ema, completă Andreea.Tânărul se înnroși.- Ia lăsați-l în pace! se răsti Ema la colegele sale. De ce-l necăjiți?- Ei, glumim și noi, ca fetele, spuse Andreea. Nu vii cu noi la Balul bobocilor, mâine? Te așteptăm aici, la opt și plecăm împreună, cu toții.- Desigur, răspunse studentul. Salută apoi fetele şi plecă. A doua zi, Naranbaatar veni punctual la “Căminul fetelor“. Fetele se aranjaseră și erau foarte elegante. Corpul Universităţii unde avea loc balul, era aproape de cămin. Atmosfera era antrenantă. Veselia tinerilor atingea cote maxime. Iar de la dans, nimeni nu putea să renunțe. După ritmurile antrenante de fox, Ema invitată de Naranbaatar, dansă cu acesta un blues romantic și simți mâinile reci, cu degete lungi și subțiri ale tânărului, cuprinzând pe ale sale, mici și moi, ca niște pernițe pufoase… dar și inima sa, în care dragostea se înfiripa fierbinte. Studenții ar fi dansat toată noaptea, dacă nu ar fi existat programul impus de regimul socialist, de a finaliza la orele zece-unsprezece orice activitate distractivă în localuri, restaurante, baruri și desigur că și la reuniunile studențești desfășurate în cadru organizat. Aceasta limitare avea însă un cu totul şi cu totul alt efect, decât cel așteptat. Studenții continuau distracția în particular. Şi așa, în ascuns, totul părea mult mai atractiv.Fetele, amețite de dans, invitară pe Naranbaatar și pe ceilalți parteneri de dans pe care-i cunoscuseră, la ele în cămin, să joace cărți în restul nopţii. Problema spinoasă era că trebuiau să păcălească portarul care, nu avea voie să permită accesul în clădire, decât fetelor, căminul fiindu-le numai lor destinat. Au reușit însă într-un moment de neatenție al acestuia, să intre cu toții. Au râs, s-au distrat și au jucat cărţi toată noaptea. Din acel week-end, Ema și Narahbaatar se întâlniră neântrerupt, cu mici excepții, în sesiune, când erau înaintea zilelor de examen. Nu se mai săturau unul de altul. Doreau să fie împreună tot timpul. Singura soluție pentru acest lucru era căsătoria. Și ideea veni din partea Emei.- Dacă ne căsătorim, vom primi cameră, la căminul de familiști. Vom fi tot timpul împreună și vom avea și condiții mult mai bune de trai.Ĩn luna aprilie, tinerii s-au căsătorit oficial, la Casa de Căsătorii. Au avut ca invitații doar câțiva colegi de cameră, cu partenerii lor. Părințiii lui Naranbaatar nu ar fi putut veni iar mama Emei, era bolnavă. Drumul până în Capitală, i-ar fi afectat negativ starea sănătăţiii. După ceremonia oficială, tinerii și-au invitat colegii la un restaurant de lângă Universitate. Un meniu ce cuprindea un cotlet de porc cu garnitură, o prăjitură cu ciocolată și băutura la discreție, mulțumi din plin pe cei prezenți. Busuioaca de Bohotin, rozulie și aromată crea bună dispoziție și veselie.- Ce veți face de 1 Mai? Sunt bilete de tabără gratuite la hoteluri de lux, cu tot cu masă. Voi învățați foarte bine și sunteți proaspăt căsătoriți. Dacă vă înscrieți, veți primi cu siguranță bilet.- Hai să ne înscriem cu toţii! propuse Ema. Cred că vom reuși să mergem.Ĩn câteva zile, într-adevăr primiseră toți acordul. De la Rectorat și-au ridicat biletele de hotel și foile de drum pentru transportul cu trenul.- Ne întâlnim la zece seara, pe peron, lângă “Biroul de Informații“, stabili Alina. Să călătorim împreună.- Ĩn ce vagon aveți locul? întrebă Andreea pe Ema și Naranbaatar.- Ĩn vagonul doi, locurile 92 si 94! răspunse tânăra. Şi tu?- Tot în doi, dar în alt compartiment. Trebuie să facem schimb cu ceilalți călători, să fim împreună pe parcursul drumului.Operațiunea dură jumătate de oră. Iar studenții ajunseră curȃnd împreună. Puteau așa să glumească, să vorbească, să se distreze tot

-36-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 37: REGATUL CUVANTULUI 32

drumul. De dimineață, când au ajuns în stațiune, răsunau acorduri de muzică ușoară dată la maximum, de la casetofoanele studenților. Și nimeni nu-i oprea căci erau pe tărâmul lor, al tinereții. Cele patru zile petrecute au fost fermecătoare. Dar trebuiau să se întoarcă la Universitate. Aveau de susținut lucrarea de licență și era necesar să o finalizeze. Pentru niște studenți conștiincioşi ca Ema și Naranbaatar nu era însă ceva dificil. Au finalizat facultatea cu note mari. Ĩn țară, ar fi primit locuri foarte bune de lucru, prin repartiție guvernamentală. Dar Naranbaatar dorea să se întoarcă în patria sa natală. Statul său plătise pentru pregătirea şi instruirea sa și el trebuia să-și facă datoria - să lucreze la stația meteorologică aflată pe vârful muntelui, dar să-și ajute și familia la muncile specifice comunităţii în care trăia. ……………………………………………………………………………… Ajunseră târziu pe vârful muntelui. Razele blonde şi strălucitoare ale soarelui se ȉnnecaseră demult ȉn imensitatea azurie a cerului. Se ȉntunecase şi cornul misterios al lunii galben-portocalii străpungea bolta cerească ce ȉnvăluia piscurile muntoase. ”Deci aici voi trăi, de acum încolo“, își spuse Emilia visătoare. “Ce romantic este! Un loc, ca în povești! Aer curat, munte, verdeață… copaci, flori… fără niciun stress… din cauza aceasta, trăiesc oamenii atât de mult aici. Este imposibili să te îmbolnăvești… dar pentru Naranbaatar, iubitul meu, m-aș duce în orice loc de pe pământ, și nu numai…”Aerul rece, curat al munților pătrundea adânc în cavitatea plămânilor și făcea pe oricine să se simtă plin de putere, de tinerețe, ca un copil veșnic. Iar iubirea lor părea mai curată, mai candidă ca niciodată…Cerul senin, se reflecta mai albastru decât în oricare loc de pe pământ, fiind luminat de strălucirea stelară dar și de cea a cornului lunar. Totul părea ireal, alături de Naranbaatar. Şi parcă dragostea lor strălucea și ea, mai intens ca niciodată.Urcau de câteva ore, prin pădure. Dar tinerii nu simțeau oboseala deloc. Ĩncepu să se însereze. Trebuiau să se grăbească.Copacii păreau mai întunecați, cerul devenise de un albastru închis iar aerul răcoros al serii se strecura mai tăios. - Ia și jacheta mea pe tine! spuse Naranbaatar. Nu vreau să răcești. Tu ești mai sensibilă. Eu sunt om al muntelui. Sunt puternic. - Şi eu sunt de la munte, doar sunt din Brașov, spuse Ema. - Într-adevăr, dar din oraș, nu de pe vârful muntelui. Şi nu de pe piscurile mongoleze. Aici vremea este mai aspră. Brașovul este în depresiune. Mai avem puțin. Ajungem imediat, explică bărbatul. Când au zărit prima casă, déjà se întunecase bine. Se vedeau numai luminile din bucătărie, unde se strânseseră toți, să servească cina. - Naranbaatar, ai venit în sfârşit! spuseră oamenii când l-au văzut și s-au repezit să-l îmbrăţişeze şi să-l sărute. De abia mai târziu, au realizat că nu e singur. Au privit ciudat femeia tânără, blondă, slabă, cu părul tuns băiețește.- Este soția mea, spuse Naranbaatar. Vom locui aici, cu voi, de acum încolo.- Dar viața aici este foarte dură. O femeie delicată ca ea, poate trăi, în condițiile de aici? spuse o femeie mai in vârstă.- Sunt puternică… și rezistentă, spuse Ema. Nu mă sperii de nimic…pot face față… doar să fiu cu Naranbaatar .- Treceți la masă! îi invitară oamenii.Tinerii luară loc. Ĩn farfurii era mămăligă, caș, branză și iaurt. Erau atât de flămȃnzi după drumul străbătut, încât mâncarea li se păru incredibil de gustoasă. Ĩn România, brânzeturile dispărură complet de pe piață și nu mai consumaseră așa ceva de mult timp.- Ce delicios este cașul! exclamă Ema încântată.- Este de capră, care se hrănește numai cu vegetație curată, de munte. - Astăzi veți dormi cu noi în cameră, spuse tatăl lui Naranbaatar, Batzorig. Nu știam că veniți. Mâine vă vom pregăti camera din pod. Acolo stătea Naranbaatar înainte de a pleca la facultate, în România. Acum este plină de praf și pânze de păianjeni. Dar mâine o curățăm și va fi locuința voastră. Ema se gândi că nu a mai dormit niciodată cu atât de multe persoane, într-o singură cameră. Pe lângă părinții soțului său, erau și surorile lui Naranbaatar - Altantsetseg, Bayarmaa, Bolormaa, Khongordzol - și frații – Chuluun, Batu, Bold. La căminul studențesc, dormeau câte patru în cameră, dar nu au fost niciodata în număr de zece. Emei însă i s-a părut totul interesant, inedit, romantic, ca într-un film, în care ea era protagonista.A doua zi, era încă întuneric, când toți erau treziți. Şi fiecare om începuse deja să lucreze de zor. Femeile dădeau de mâncare la animale.

- Ce stai și te uiți? îi spuse una din femei. Treci la muncă. Aici, pe vârful muntelui viața e grea, nu ca la oraș. Dacă-l vrei pe Naranbaatar, trebuie să fii ca noi!Ema se uită atentă să execute și ea lucrările făcute de femei. Dar era neândemânatică. Trăise toată viața la oraș. Iar mama sa nu o prea punea la treburile casnice. ”Ia și învață ! Să te faci profesoară! ” îi spunea mereu mama sa. ”Fac eu totul în casă pentru tine. Tu trebuie doar să înveți bine la școală! ”Ema era silitoare de felul său, așa că învața conștiincios, ce trebuia să facă. Chiar dacă îi era destul de greu cu animalele. Nu avusese niciodată vietăţi în apropiere și nu știa să se comporte cu acestea. Nu era obișnuită nici cu munca fizică și obosi repede.- Ce. Déjà nu mai poți? îi spuse autoritar o femeie de vârstă apropiată. - Cu ea, cu Nergui trebuia să se căsătorească Naranbaatar, explică Oyunbileg, mama tânărului. Dar, dacă el nu ne-a ascultat…Ema o privi pe femeie și gândi că este cam urâţică, aşa mică şi grasă. ”Şi nici prea inteligentă nu pare…”, își spuse ea, studiind-o cu atenție.Femeia parcă i-ar fi ghicit gândurile.- Sunt una dintre cele mai harnice din grupul nostru. Niciuna nu mă poate întrece nici la îngrijirea animalelor, nici la curățenie sau gătit, continuă ea.”Așa ceva pot face și eu foarte bine”, gândi Ema. ”Dar de ce am învățat atât de mult la facultate oare? Trebuie să vorbesc cu Naranbaatar”. - Dar soţul meu unde este? întrebă ea pe femei.- He, he, este departe. S-a dus cu bărbații pe munte cu oile și caprele, îi răspunse mama lui Naranbaatar, Oyunbileg. Acolo este și stația meteorologică unde lucrează.Când s-a făcut ora prânzului, Ema era leșinată de foame și oboseală.Femeile puseră un ceaun cu apă la fiert. Presărară în el puțină sare, apoi mălai. Şi rapid se făcu o mămăligă aurie, pe care o răsturnară pe un tocător de lemn.

REGATUL CUVÂNTULUI

-37-

Page 38: REGATUL CUVANTULUI 32

Oyunbileg aduse o ulcică cu lapte bătut și o farfurie cu brânză și caș.Ce minunate i s-au părut Emei! Muncise atât de mult… ca niciodată și ar fi mâncat orice. După ce se sătură, dori să se odihnească, să admire natura, care, aici la înălțime, oferea priveliști feerice, de poveste.- Trebuie să ne continuăm lucrul, îi spuse însă Nergui. Mai avem multe de făcut până se înserează.Şi Ema, ca să dovedească că este o bună soție pentru Naranbaatar, continuă activitățile, cu hărnicie. Când soarele dispăru între piscurile muntoase și cerul se ȉntunecă, tânăra era epuizată. Nu mai servi masa de seară și merse direct în camera din pod, pe care reuși să o aranjeze în cursul zilei. Ĩnțelese că Naranbaatar și bărbații comunităţii vor lipsi o perioadă, fiind duși cu oile și caprele pe munte. Dimineața își dădu seama că bănuiala sa că ar fi însărcinată se confirma de la o zi la alta. “De aceea sunt atât de obosită și nu pot mânca orice. Trebuie să aștept să-i dau lui Naranbaatar vestea“, gândi Ema. “Şi să fiu sigură de acest lucru. Doamne, aici parcă aș fi în altă epocă istorică. Cred că în Dacia Antică aș fi dus o viață similară cu cea pe care o duc acum. M-am întors cu câteva secole în urmă. Poate la stația meteorologică din vârf o fi altfel… și cu Naranbaatar…“.Zilele următoare se desfășurară în același ritm. Emei începu să-i fie dor de Naranbaatar, de mama sa, de oamenii apropiați și de locurile cunoscute… de forfota capitalei și a oraşului său natal. Ĩi lipsea ritmul acestuia, clădirile… Mama sa îi spusese că este greu printre străini, că dragostea soțului său, nu îi va fi de ajuns… ”Nu am ascultat cuvântul ei și sufăr acum”, gândi Ema. ”Nu știu cum voi rezista aici”. Mama sa îi dădea ca exemplu fata unei cunoștințe, care se căsătorise în studenție cu un arab, coleg de facultate. Ĩi povestea că acesta, când ajunse ȉmpreună cu ea în țara sa, după terminarea facultății, o vându pe o cămilă. Totuși Naranbaatar nu ar face așa ceva”, gândi Ema. “Dar femeile acestea… nu se știe… ar da-o și pe o capră. Una mongoleză! “.Bărbații se întoarseră după patru luni. Ĩntr-o seară, se auziră lătrături puternice de câini, clopote de oi și capre.Ema fugi cu bucurie să-l întâmpine pe Naranbaatar. Sarcina sa devenise deja vizibilă.- Dar ce s-a întâmplat? Ești însărcinată? Şi eu nu am știut, spuse încântat de veste, Naranbaatar . Noaptea aceea, a venirii turmelor a fost una fericită, așa cum au fost toate cele ce au urmat căsătoriei lor și în care au fost împreună.Dimineața, Ema se trezi devreme, să lucreze, după cum se obișnuise.- Dar ce faci ? întrebă Naranbaatar. Trebuiă să te protejezi. Nu vei mai lucra deloc până naști.- Dar mă plictisesc, dacă nu fac nimic, îi spuse Ema. Şi am deprins aici, atâtea. Vreau să fiu folositoare…- Vei învăța carte pe copiii din grupul nostru, îi spuse Naranbaatar. Trebuie și ei să știe măcar să scrie și să socotească. Aceasta activitate, cu copiii, Emei i-a plăcut foarte mult. Nergui îi arunca din când în când, niște priviri pline de invidie. Dar acum Naranbaatar era cu ea și putea să treacă acum uşor peste toate greutăţile. După amiază, Naranbaatar o luă la plimbare să-i arate peisajele minunate din jurul lor. Şi a dus-o la o cascadă cu apă rece, ce se revărsa cu viteză pe pereții stâncoși ai muntelui. Erau locurile în care el se juca când era mic. Arborii și plantele ce populau zonele montane păreau desprinse dintr-un basm. Iar viaţa i se părea Emei un vis plăcut. Dar sosi și ziua când o apucară durerile nașterii. Naranbaatar ar fi vrut să o ducă în sat. Dar era déjà prea târziu.- Toate am născut aici și nu a fost nicio problemă. Nu o să fie nici cu Ema, spuse Nergui.Dar Ema nu mai auzea numic. Era leșinată de durere. Nu credea că poate rezista la așa o suferință. Deşi era o femeie dârză, care lupta cu greutățile. Bucuria nașterii băiețelului a făcut-o să uite totul. Era o mămică fericită. Şi Naranbaatar era atât de mândru… avea un fiu, care-i semăna leit.Zilele fericite au fost însă puține la număr. Naranbaatar plecă curând, din nou, cu bărbații.- Vin și eu cu voi. Vreau să văd stația meteorologică. Doresc să lucrez și eu acolo, se rugă Ema.- De acum încolo, trebuie să ai grijă de copil, îi spuse Naranbaatar. Ema înțelese atunci că așa va fi viața ei de acum încolo. ……………………………………………………………………………………………..Cinci ani se scurseseră repede. Iar Ema avea senzația că se afla aici, pe vârful muntelui dintotdeauna și că restul vieții ei a fost un vis, un vis frumos la care ar fi vrut să se întoarcă o dată. Mai ales pentru Temujin, fiul său. Ce viitor îi putea oferi dacă va rămâne aici, în creierii munților sălbatici? Nu mai putea rezista. Trebuia să plece din aceste locuri cât mai repede. Chiar dacă nu-l va vedea niciodată pe Naranbaatar, pe care-l iubea la fel de mult, ca la început. Să aştepte să se însereze, îl va lua pe Temujin, o boccea cu haine, ceva mâncare și va porni la drum. Ĩnvățase déjà traseul de coborâre. L-ar fi parcurs și cu ochii închiși. Trebuia însă ca dimineaţa să ajungă în sat. Singura problemă erau animalele pădurii. Nu avea nicio armă să se apere de ele. Prin întuneric, urletele lor păreau atȃt de înfiorătoare. Dar Ema fugea destul de repede. Pe băiat însă, îl trăgea aproape pe sus. Era mic și făcea pași minusculi. Ĩncepu chiar să scâncească.- Dar unde mergem, mamă, atât de repede? întrebă copilul.- Las’ că o să vezi tu! îi spuse femeia, trăgându-l cu putere. Dar, taci, odată. Or să ne audă animalele sălbatice și ne vor ataca. Vrei să ne mănânce lupii?Băiatul începu să plângă mai tare. Se sperie cu adevărat. A văzut ce s-a întâmplat o dată, când au venit lupii la stână, ce prăpăd au făcut. Au mâncat câteva oi si capre. Şi chiar câinii ciobănești s-au speriat de ei.Ajunseră în sat când se crăpa de ziuă. Ĩn drum, un țăran își lăsase căruța plină cu fân. Ema se ascunse cu copilul printre paie, în spatele grămezii.Era încă întuneric, când omul plecă pe drum, spre gară.Ĩn staţie, Ema căută trenurile care pleacă spre oraș. Erau numai marfare. Cele cu mărfuri petroliere nu erau însă corespunzătoare transportului, datorită formei cisternelor. Erau de preferat cele cu cereale. Şi, în sfârșit, Ema găsi vagoanele cu grâu. Ĩn ele se putea ascunde fără probleme. Şi nimeni nu le controla. Vântul pătrundea însă prin crăpăturile vagonului și le spulbera grâul în ochi. Temujin începu din nou să plângă. Călătoria nu dură prea mult. Oraşul era aproape. Când trenul se opri, se sfârși și calvarul lor. Coborȃră din tren cu repeziciune fără a fi văzuţi.- Unde este portul? întrebă Ema pe primul om ieșit în calea sa.Bărbatul îi explică cum să ajungă acolo.Ĩn port, o navă veche, sub pavilion rusesc era gata de plecare. Ema urcă și întâlni o matahală de bărbat, cu figură bonomă, roșu la față. - Nene, nu ne iei și pe noi, pe vas? întrebă Ema.

-38-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 39: REGATUL CUVANTULUI 32

- Dar, unde mergeți? întrebă bărbatul.- Ĩn România! Am puțini bani… și o sticlă de alcool…Omul privi cu pofta spre sticlă.Ema înțelesese. A reușit să-l câștige.- Veniți repede, să nu vă vadă nimeni din echipaj. Şi îi conduse în containerele de transport a mărfurilor. Erau pline cu portocale.- Aici vă veți petrece următoarele zile. Dar nu trebuie să știe nimeni de voi. Așa că, să stați cuminți, le spuse bărbatul, răsucindu-și mustățile.Aveau mâncare, portocale din belșug. Cu apa era problemă, dar trebuiau să reziste. Ema încercă să-i lase mai multă apă copilului. După două zile, însă, era leșinată de sete. ”Cred că nu mai rezist mult”, gândi ea. ”Voi muri fără îndoială. Dar oare ce se va întâmpla cu băiețelul? ” Ĩncercă să nu adoarmă. Se gândea că dacă va inchide ochii, nu se va mai trezi niciodată…Deodată, ușa containerului se deschise și bărbatul masiv care-o ajutase să călătorească pe vas, intră încet.- V-am adus o sticlă de apă rece și o pâine. Mai mult nu am putut să fac, spuse omul. Trebuie să mă întorc imediat, să nu intre vreunul la bănuieli. Nu vreau să vă fac necazuri. Aș avea și eu probleme, dacă se află că v-am ajutat.- Mulțumesc, mult de tot! exclamă Ema cu voce ștearsă, luând sticla de apă și bând cu nesaț din ea, ca dintr-o licoare fermecată, dătătoare de viață. Şi în realitate chiar așa era. Tânăra femeie își reveni imediat. Ĩn zilele următoare, marinarul le aduse mereu apă. Reuși să strângă chiar ceva alimente, rămase de la masa lui și le aduse Emei și copilului.Veni și ziua când bărbatul le aduse vestea sosirii navei în port. Ema răsuflă ușurată. Calvarul, frica prin care trecuse, se sfârșeau. Aici, pe tărâmul natal se simțea în siguranță și știa că nimic rău nu i se putea întâmpla. Se întorcea la civilizație!Era în sfârșit în țară! “Tot acasă este cel mai bine“ își spuse Ema, în timp ce își privea încântată băiatul.- Bine că stau acum și eu liniștită! spuse mama Emei . Ĩmi făceam tot timpul griji cu tine. Mă întrebam dacă ești bine, dacă n-ai pățit ceva rău, dacă o să te mai văd sau dacă îmi voi cunoaște vreodată nepotul…

Epilog

Femeie mândră, Ema nu povesti la nimeni niciodată ce pătimise pe munte, în Mongolia.- Trebuie să merg la școală! Astăzi vine cineva de la Inspectoratul Şcolar în control. O să rămân probabil toată ziua acolo, spuse Ema. - Mă descurc singur mamă, spuse Temujin. Este mâncare destulă în frigider. Trebuie să te ajut cu ceva, la inspecție, acum că ești directoarea școlii?- Nu, mă descurc singură. tii că în control inspectoarele vin, de obicei, când se apropie Sărbătoarea Paștelui… pentru un miel… niște cozonaci… se rezolvă totul, ca întotdeauna… spuse Ema. Se gândi că, profesional, ajunsese ceea ce-și dorise, profesoară de geografie, titulară la o școală de lângă casă, ba chiar mai mult, fusese numită directoare. ”Munca din anii în care am lucrat pentru Securitate, de când m-am întors în țară, nu a fost în zadar… aceasta a fost o condiție obligatorie pentru a fi promovată… iar Temujin este bucuria mea. A făcut și el o facultate… mai ușor, ca pe vremea mea.. acum, când locurile sunt nelimitate la facultăți… iar Universități sunt o mulțime. Eu pot să-l ajut cu serviciul. Are postul de informatician asigurat la mine la școală. Pot să spun că sunt o femeie fericită! Am cunoscut iubirea adevărată… mi-am întâlnit sufletul pereche. Puţini oameni reușesc acest lucru! Poate de aceea nu mi-am mai dorit alt bărbat în viață. Am vrut să nu fiu dezamagită. Aș fi făcut tot timpul comparație cu Naranbaatar. Şi nu aș fi fost nici eu fericită, nici partenerul meu. Așa, numai cu amintirile mele, totul pare perfect. Iar Temujin seamănă leit cu Naranbaatar. De multe ori, am impresia că este el. Oricum, cu munca și problemele de la școală, nu prea am timp de meditație… aici, acasă, îmi place cel mai mult. Am condiții confortabile, pot să-mi cumpăr aproape orice și sunt și în zonă de munte, cu aer curat, în Brașov. Ĩn străinatate pot merge oricând doresc. Doar sunt atât de ieftine excursiile externe! Dar, parcă, după aventura trăită, încă nu am curajul de a mai trece de granițele țării…” își spuse Ema, visătoare.

Camelia Pantazi Tudor UN ÎNDEMN DE A CĂLĂTORI SPRE NOI ÎNŞINE

Cristian Alexe Petricu – „Călătorie spre tine însuţi”

Uneori, năpădiți de gânduri, apăsați de greutățile vieții, oamenii simt nevoia să deschidă o carte cu tematică filozofică, sperând ca în paginile acesteia să afle rezolvări ale unor dileme existențiale sau unele sfaturi. Caută, poate, doar un cuvânt, un cuvânt care să aibă puterea de a le lumina sufletul, de a le limpezi gândurile și de a le ușura calea. Însă, de cele mai multe ori, limbajul filozofic este dificil de înțeles, și atunci oamenii caută acolo unde pot să găsească expresii, cuvinte mai simple dar pline de înțelepciune. Gânditorii chinezi, spre exemplu, străduindu-se să descifreze sensul existenței și să afle modalitatea cea mai potrivită de comportament în societate, nu au avut nevoie de un limbaj specific, exprimarea mulându-se pe înțelesul tuturor. De pildă, ilustrul gânditor Confucius se adresa discipolilor săi în cuvinte obișnuite, pentru prima oară în istoria Chinei auzindu-se glasul unui om, din care reieșea un mesaj foarte precis despre cum se putea ajunge la formarea unei ființe umane complete. Din discuțiile cu discipolii săi, strânse într-un volum intitulat Lun Yu,

compilat după 45 de ani de la moarte, pe baza notiţelor acestora, se distinge ideea de bază a gândirii confucianiste, și anume -formarea omului superior, adică a acelei persoane înzestrate cu certe calități morale și intelectuale, aflate într-o continuă perfecționare, care își pune talentele și pregătirea în slujba semenilor. Gândirea confucianistă, umanistă prin excelență, se clădește pe iubirea față de oameni.

-39-

REGATUL CUVÂNTULUI

Page 40: REGATUL CUVANTULUI 32

Citind cărțile de aforisme ale lui Cristian Alexe Petricu, mi-au apărut deodată în minte învățăturile lui Confucius, lecturate adesea în volumele traduse în limba română. În aforismele sale, autorul exprimă într-un mod clar și concis iubirea față de semeni și îndeamnă la păstrarea principiilor morale, la perfecționarea continuă a ființei umane, la o bună înțelegere între oameni. Ele ajung la inima cititorului care și le poate însuși, asemenea unor învățături, sau le poate considera un punct de pornire pentru propriile reflecții. Faptul că lectura aforismelor mi-a prilejuit amintirea învățăturilor Marelui Maestru chinez mi-a întărit convingerea că iubirea nu are legătură cu credința. Nu contează dacă este vorba despre creștinism sau confucianism. Nu depinde de epocă. IUBIREA străbate timpul și spațiu, este nemuritoare și universală. “Aforismele se potrivesc tuturor, chiar dacă nu toți sunt potriviți acestora”. Iată primul aforism scris de Cristian Alexe Petricu, în primul său volum, care a marcat debutul editorial - Pasiuni de hârtie (Editura ARCB, 2004, bilingv - limbile română și italiană). Chiar dacă nu toți sunt potriviți acestora, îndrăznesc să afirm că, totuşi, citind aforismele sale nu se vor putea opune influenţei benefice, vor simţi iubirea răsfrântă asupra lor. Autorul a continuat să împrăștie lumină, căldură, bunătate și iubire și în volumul de aforisme Unghiuri de vedere (Editura Gutenberg, 2007, ediție trilingvă-română, italiană, rusă), dar nu înainte de a face dovada unui curaj demn de apreciat prezentând o viziune proprie asupra realității pornind de la aceea a lui Origen asupra lui Iisus, în volumul Viziunea lui Origen asupra lui Iisus (Editura Mirabilis - ARCB, 2006, ediţie bilingvă – română şi italiană ). După ce ne-a împărtășit „unghiurile” sale de vedere, Cristian Alexe Petricu a simțit nevoia să ne dăruiască sclipiri de suflet, într-un alt volum de aforisme - Sclipiri pe cerul inimii (Editura Coresi, 2010, ediţie bilingvă – română şi italiană). Dar, după cum dovedeşte în volumul Viziunea lui Origen asupra lui Iisus, el nu este numai un strălucit creator al unor cugetări concise, ci și un cercetător al unor domenii deosebite și adeseori controversate. Are curajul de a-și susține propriile teorii, nutrind speranța că există oameni care doresc să afle mai multe. În volumul apărut în anul 2012 la editura Coresi, Despre noi, cei de dincolo, își exprimă punctul de vedere asupra teoriei reîncarnării, iar în Cuadratura cercului (2013), ce denotă o excelentă documentare, îndeamnă la meditație, deoarece dorește să-și convingă cititorii că sfera poate fi cuprinsă în cub și, concomitent, cubul poate fi cuprins în aceeași sferă. După aceste două lucrări complexe, Cristian Alexe Petricu s-a gândit să transmită cititorilor un îndemn la introspecție în noul său volum Călătorie spre tine însuți (2015), titlul mai mult decât sugestiv. A călători în interiorul nostru, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne diminua sau chiar a elimina defectele, pentru a fi în măsură să facem alegeri corecte și pentru a oferi celorlalți bucăți de suflet. Însuși Cristian Alexe Petricu în Cuvântul autorului adresează lui Dumnezeu, alături de mulțumiri pentru darurile primite, şi rugămintea ca alegerile sale viitoare să aducă numai bucurii celor dragi și celor din jur, și astfel să-l facă să se simtă împlinit. Prin aforismele din Călătorie spre tine însuţi ne sfătuiește să trăim în prezent, să lăsăm tristețea din trecut, să fim puternici, să învățăm permanent, să fim înțelepți, să ne cultivăm calitățile, “să ne dorim doar împlinirea Cuvântului benefic nouă, născut din ceea ce Dumnezeu iubește în toată creația sa”. Chiar de la bun început, din primul aforism al cărții, autorul vorbeşte despre iubire - “Fiecare om are în el pământ fertil pentru o anume sămânţă. Trebuie doar să afle care este aceasta şi să o însămânţeze cu iubire”. Dacă ne împodobim “sufletul cu flori”, ne spune Cristian Alexe Petricu, vom găsi “veşnic apă pentru ele” .Iubirea este în noi înşine, poate creşte asemenea unei flori, de existenţa căreia ne bucurăm nu numai noi ci mai ales cei din jur. Iubirea opreşte timpul. Iată un superb aforism - “Vârsta Eului meu o unesc prin iubire cu vârsta Eului tău pentru a rămâne fără de vârstă într-un singur tot. Trebuie doar să te găsesc”. Iubirea scurtează distanţele – “Distanţele se scurtează când spiritul oamenilor rezonează pe frecvenţa iubirii”. Anii nu mai reprezintă decât „un marcaj modest al materiei în transformare” pentru că „omul, prin Eul său interior, se află dincolo de vârstă”. Iar, acolo, în interior, va găsi întotdeauna ce va căuta deoarece „ochii cunoaşterii se află în profunzimea sufletului”. Omul trebuie să scape de imperfecţiunile sale, singur, fără să aştepte ajutor de la alţii, ca primă condiţie pentru a se perfecţiona. Pentru Cristian Alexe Petricu perfecţionarea presupune – iertarea, dăruită chiar „atunci când inima îţi este străpunsă”, trecerea prin „emoţiile bucuriei şi cele ale suferinţei”, eliminarea orgoliului, ajutorul dat semenilor. Omul trebuie să se aplece asupra sa şi să se perfecţioneze continuu, astfel diminuându-şi viciile şi crescându-și toleranţa, fiindcă, în opinia autorului, „intoleranţa se hrăneşte cu vicii”, iar „toleranţa repetată a unui viciu se numeşte laşitate”. Însă, şi ”toleranţa îşi are limitele bine definite prin intersecţia suprapunerii principalelor virtuţi”, „prea multă toleranţă duce la excese”. Ca urmare, „ toate pot fi tolerate mai mult sau mai puţin. Nu şi lipsa de bun simţ”. Cristian Alexe Petricu ne destăinuie reflecţiile sale privind iubirea unui bărbat faţă de o femeie, ajutorarea oamenilor, fericirea, bunăstarea, prezentul, trecutul şi viitorul. Ne dăruieşte ceva din optimismul său, căutând să ne insufle speranţa, indiferent de câtă suferinţă am avut parte în trecut – „să ne apropiem sufletul de Lumină şi speranţele vor încolţi negreşit”. Crede în puterea speranţei la nivelul fiecărui om în parte dar, îndeosebi, în speranţele oferite celor din jur, pentru că „adevărata bogăţie a omului se măsoară prin calitatea sentimentelor şi a speranţelor dăruite semenilor”. Călătorind spre sine însuşi, dezvoltându-şi calităţile, eliminânu-şi imperfecţiunile, cultivând şi dăruind iubire şi speranţă, oferind toleranţă, omul nu are nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce doreşte, ci doar de acelea care rezultă din Cunoaştere - ”Pentru a avea Forţă cuvintele nu trebuiesc prea mult înşiruite. Pe cântarul virtuţilor, esenţa lor trebuie să fie în măsură să încline spre Lumină gândurile tuturor, îmbrăcându-le în Frumuseţea Înţelepciunii”. În încheierea primei părţi a volumului – Călătorie spre tine însuţi, autorul ne aduce lumină în suflet oferindu-ne felicitări potrivite Paştelui şi Crăciunului. Iată un exemplu – „ Isus s-a născut pentru ca noi să învăţăm Iubirea. Să ne împodobim Eul interior în armonie cu Luminile virtuţilor lui Isus pentru a aduce Iubire, bucurie şi speranţă în sufletele tuturor”. În partea a II-a – Parabole moraliste, pe parcursul a unsprezece povestiri foarte scurte, ne poartă pe urmele unor întâmplări luate, cu siguranţă, din realitate. Ele amintesc de fabule, dar spre deosebire de acestea, apar ca personaje pe lângă animale, flori, insecte şi câteva fiinţe umane, iar morala nu este doar una singură. Fiecare povestioară se încheie cu mai multe concluzii, de fapt mai multe aforisme, chiar învăţături, având acelaşi miez profund cu care ne-a obişnuit autorul nu numai în acest volum ci în toate celelalte. Nu ne rămâne decât să-i urmăm sfaturile. Să credem în iubire, să credem în noi înşine şi în Dumnezeu. Să-i ascultăm îndemnul - „Cere, şi dacă ţi se va da, mulţumeşte din

adâncul sufletului pentru ce ai primit, pentru că ai primit deja tot ceea ce e mai bun pentru tine”.

REGATUL CUVÂNTULUI

-40-

Page 41: REGATUL CUVANTULUI 32