UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE SEMINAR LA

STUDIUL VECHIULUI TESTAMENT

TEMA:

REGATUL EVREILOR ÎN TIMPUL

REGELUI DAVID

ÎNDRUMĂTOR STUDENT:

ŞTIINŢIFIC: Vasile Neguş

Pr. Asist. Dr.

PUIESCU MARIAN

Târgovişte

― 2011 ―

PLANUL LUCRĂRII

1.INTRODUCERE…………………………………………………………..2

2.UNIREA CELOR DOUASPREZECE TRIBURI ISRAELITE………...3

3.EXTINDEREA REGATULUI…………………………………………….5

4.ORGANIZAREA NOULUI STAT……………………………………….7

5.TESTAMENTUL SI MOARTEA REGELUI DAVID………………...10

6.CONCLUZII………………………………………………………………13

7.BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………..14

― 1 ―

INTRODUCERE

David, fiul lui Iesei, din tribul Iuda (1004-965 î.Hr.), își începe cariera ca militar în slujba

predecesorului său Saul, regele fondator al Israelului, cu a cărui fiică Micol se căsătorește,

potrivit tradiției, după victoria asupra filisteanului Goliat. Popularitatea lui David trezește

suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea de graniță a Iudeei.

După moartea lui Saul în lupta de la Gilboa împotriva filistenilor, David este proclamat

inițial rege în sud, în Iudeea, având ca reședință orașul Hebron, apoi după dispariția lui

Ișboșet, fiul și succesorul lui Saul, este recunoscut ca suveran și în Israel, realizând astfel

unirea celor 12 triburi israelite sub autoritatea sa. Sprijinindu-se pe o puternică armată

permanentă și profitând de o conjunctură internațională favorabilă – slăbirea Egiptului și

declinul puterilor hegemone ale Mesopotamiei, Asiria și Babilonia – David reușește să

extindă sensibil hotarele, creând, conform mitului biblic, singura dată în istorie, un imperiu

israelit. În trei campanii, David sfarmă puterea filistenilor și instituie controlul asupra

cetății Gath; moabiții de pe malul răsăritean al râului Iordan sunt supuși, arameii care vizau

controlul Transiordaniei sunt înfrânți iar Hanun, regele din Ammon, devine vasal

Israelului. Campanii dificile sunt purtate împotriva Regatului Edom de la hotarele

meridionale ale Israelului până la nimicirea acestuia. Relații prietenești sunt stabilite cu

Fenicia și îndeosebi cu Hiram, regele Tirului, cu Talmai din Geșur și cu Regatul Hamat.

Remarcabil om de stat, talentat comandant de oști și strălucit diplomat, David schițează

structurile organizatorice ale noului stat centralizat ce se întindea de la Marea Mediterană

la Eufrat și la Marea Roșie. Ocupând apoi și fortificând Ierusalimul, David face din vechiul

oraș al iebuseilor capitala politică și religioasă a regatului, în care cultul monoteist al lui

Iahve este impus ca religie de stat. David începe pregătirile de construcție ale

Templului,care va fi înălțat de fiul și succesorul său Solomon (965 – 928 î.Hr.). Aparatul

administrativ acum instituit număra în rândurile sale numeroși ofițeri dar și cadre talentate

din rândul populațiilor neisraelite. Răscoalele conduse de fiul său Absalom, de Șeba ș.a.,

reprimate fără mare dificultate, reflectă opoziția cercurilor tribale din nord, nemulțumirile

de îngrădirea autorității lor. Muzician și poet de talent, David (autorul prezumtiv al

Psalmilor) devine, la scurt timp după moarte, personaj de legendă.

― 2 ―

UNIREA CELOR DOUASPREZECE TRIBURI

ISRAELITE

Moartea lui Saul, răzbunată de David prin pedepsirea ucigaşului acestuia, lasă în

urmă un vid de putere, confuzie în rândurile poporului şi un război civil între partizanii lui

David şi cei ai moştenitorului lui Saul.Situaţia de după moartea lui Saul o reproduce pe

aceea dinaintea urcării lui pe tron, dar amplificată.Mulţi israeliţi fugiseră dincolo de

Iordan, succesorul lui Saul reprezenta doar o umbră de autoritate,fiind el însuşi transfug

peste Iordan. Filistenii îşi întinseseră stăpânirea asupra triburilor lui Israel, şi chiar şi

asupra unei părţi din ludeea, până la Bethleem, patria lui David. Aceasta era situaţia

moştenită de David. În vremea aceasta David dă din nou încredere poporului, îşi atrage

simpatia făcând apel la sentimentele lui religioase,trezeşte în suflete idealul libertăţii

politice şi al coeziuniii interne între triburile din nord şi cele din sud. Astfel, la Hebron, el

este ales rege al tribului său, tribul lui Iuda, apoi, în urma unor întâmplări neprevăzute,

ajunge şi regele altor triburi din Israel.¹

Într-una din lucrările sale,şi anume”Antichitaţi Iudaice”,Iosif Flavius,descrie astfel

unul din momentele reântregirii poporului lui Israel,atunci când,Işboşet,fiul lui

Saul,precum si Abener căpetenia oştirii lui Saul,au fost ucis mişeleste de către rivalii lor:

“ Din partea seminţiei lui Iuda s-au adunat şase mii şi opt sute de oşteni înarmaţi cu

scuturi şi suliţe: ei fuseseră alături de fiul lui Saul (deoarece tribul Iuda îl alesese rege pe

David, împotriva voinţei lui). De la seminţia lui Simeon au venit şapte mii şi o sută de

oameni; de la seminţia lui Levi, patru mii şapte sute de luptători, în frunte cu

conducătorul lor, Iodam. După aceştia au venit Marele Preot Sadoc, alături de douăzeci

de căpetenii înrudite cu el. Din partea seminţiei lui Beniamin s-au înfăţişat patru mii de

oşteni: căci acest trib era încă nehotărât, aşteptând să ajungă la domnie un membru al

familiei lui Saul. Apoi, din seminţia lui Efraim au sosit douăzeci de mii şi opt sute de

oameni dintre cei mai viteji şi mai de vază; din jumătatea seminţiei lui Manasses, au fost

optsprezece mii de oşteni deosebit de puternici; din seminţia lui Isachar, două sute de

1.SEPTUAGINTA II, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, 2004, introducere la II Regi, pg. 356.

― 3 ―

oameni care prevedeau viitorul şi douăzeci de mii de luptători; din seminţia lui

Zabalon, cincizeci de mii de oşteni aleşi; acest trib a fost singurul care a trecut în

întregime de partea lui David. Toţi aceştia erau înarmaţi, la fel ca şi cei din seminţia lui

Gad. Din seminţia lui Neftali au sosit o mie de bărbaţi însemnaţi şi căpetenii, care

foloseau scuturi şi suliţe, ei fiind însoţiţi de un mare număr de trupe din tribul lor1. Din

seminţia lui Dan au fost douăzeci şi şapte de mii şase sute de oşteni aleşi cu grijă; din

seminţia lui Aser, patruzeci de mii. Din ambele seminţii de dincolo de Iordan2, ca şi din

cealaltă jumătate a seminţiei lui Manasses s-au strâns o sută şi douăzeci de mii de oşteni

înzestraţi cu scut, suliţă, coif şi sabie. Chiar şi celelalte seminţii purtau săbii. Aceste

mulţimi s-au adunat în Hebron, la David, cu mari provizii de grâne, vin şi bucate pentru

hrană zilnică şi toţi l-au ales ca rege pe David”.²

În sfârşit,triburile lui lsrael şi cel al lui luda găsesc un punct de coeziune în

persoana regelui David.El ocupă cetatea numita Şalem,ocupata de iebusiti,care va deveni

Ieruşalem,adica Ierusalim,pe care o transformă în capitală politică şi religioasă a regatului

unit, şi aduce acolo chivotul legământului Domnului,unind poporul în jurul capitalei

sale,devenită şi capitală religioasă.³

Desemnarea lui David drept rege al lui luda apare aici ca rezultatul unui demers

,,democratic",el fiind uns de către compatrioţii săi,pe care îi câştigase de partea sa( l Rg.

30,26-31),învestitură completată apoi de cea conferită de către bătrânii din Israel (I Regi

5,3). După l Rg.16, David fusese deja uns de către Samuel la Bethleem,aceea fiind

ungerea sacră, prin care autorul voia să arate că regele este ales de Dumnezeu, înaintea

oricărui demers omenesc.⁴

2.IOSIF FLAVIUS, Antichitati Iudaice, Cartea a VII-a, cap.II, p. 368-369.

3.SEPTUAGINTA II, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, 2004, introducere la II Regi, p.356.

4.Ibidem, p.367, note subsol.

― 4 ―

EXTINDEREA REGATULUI

David va fi recunoscut de toate cele 12 triburi israeliene ca rege.El va întreprinde

trei expediţii împotriva filistenilor şi va lua sub stăpânirea sa cetatea Gath, apoi îi va

supune pe moabiţii ce locuiau la est de râul Iordan. În nord, vor fi înfrânte triburile

arameilor, iar regatul Edomului va fi încorporat regatului israelit. Frontierele statului vor

atinge zona fluviului Eufrat.

Urmează o trecere în revistă a războaielor purtate: regele îi supune la apus pe filisteni, la

răsărit pe ammoniţi şi pe moabiţi, la miazănoapte pe aramei, la miazăzi pe amaleciţi şi pe

edomiţi. Totodată, încheie alianţe cu regele Tyrului, al Emathului şi cu alte căpetenii,

realizând un adevărat imperiu. Pe lângă aceasta,se face o descriere a administraţiei

regatului, şi ea opera lui David.Administraţia publică era condusă de aşa zişi ,,robi ai

regelui”,în fruntea cărora se aflau un secretar şi un scrib regal, care îndeplineau funcţia de

miniştri de ,,inteme" şi de ,,externe". ⁵

În expediţia sa împotriva Damascului şi a restului Siriei, David a supus în întregime

această ţară, a lăsat garnizoane în ţinuturile sale, a pus locuitorii să-i plătească tribut şi, la

întoarcere acasă, a adus tablele de aur şi armurile gărzilor de corp ale lui Adad la

Ierusalim, închinându-le Domnului. Mai târziu, Susak4, regele egiptenilor, când şi-a dus

oastea împotriva nepotului lui David, Roboam, şi l-a învins, le-a luat cu el din Ierusalim

împreună cu numeroase alte bogăţii. David şi-a dus oastea şi împotriva celor mai

frumoase oraşe ale lui Adrazar, Bettaea şi Machon, pe care le-a cucerit şi prădat. În ele a

găsit o mare cantitate de aur şi de argint, aşijderea un soi de aramă care era mai preţioasă

decât aurul. Cu această aramă,Solomon a făcut toate podoabele care au împodobit

templul. Domnul i-a adus victoria în toate bătăliile nu numai regelui, ci şi lui Abessa, fiul

lui Ioab, trimis de David în fruntea oştii lui împotriva idumeilor. Regele a silit întreaga

Idumee să-i plătească bir atât pentru ogoare, cât şi pentru fiecare idumean în parte.⁶

5. SEPTUAGINTA II, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, 2004, introducere la II Regi, p. 357

6. IOSIF FLAVIUS, Antichitati Iudaice, Cartea a VII-a, cap.II, p. 376.

― 5 ―

În ciuda acestor realizari,regele David, a avut si dezamăgiri,una din ele fiind aceea,

când,fiul sau Abesalom,s-a întors împotriva sa voind să-i ia tronul.Iosif Flavius descrie

astfel,lupta davidienilor împotriva acestuia:”Şi de o parte, şi de alta, încleştarea a fost

crâncenă. în cele din urmă, victoria a aparţinut davidienilor, care erau mai voinici şi mai

pricepuţi în meşteşugul războiului. Hăituindu-i pe duşmani prin păduri şi văi adânci, pe

unii i-au capturat, dar pe cei mai mulţi i-au ucis, aşa că mai numeroşi au fost cei seceraţi

în timpul fugii decât cei căzuţi în luptă. în ziua aceea au murit vreo douăzeci de mii de

oşteni. Toţi davidienii au năvălit asupra luiAbesalom: putea fi lesne recunoscut prin

frumuseţea şi măreţia lui. Temându-se să nu cadă viu în mâinilevrăjmaşilor, el a

încălecat pe catârul său regesc şi a fugit. în goana aceea nestăvilită şi avântată, căci era

un călăreţ ager şi neasemuit, pletele lui s-au încâlcit în coroana unui copac noduros cu

crengi mari. Abesalom arămas spânzurat, încât catârul a fugit sprinten mai departe, ca şi

cum pe spinarea lui s-ar mai fi aflat stăpânulcare stătea aninat de copac, fiind înconjurat

de vrăjmaşii săi”.⁷

7.Ibidem , p.397-398

― 6 ―

ORGANIZAREA NOULUI STAT

Cum Dumnezeu a promis o lunga domnie dinastiei davidice(2Regi 7,5-19),intervin

mai multe împrejurari care îl aduc în scena pe viitorul moştenitor.Sub domnia lui David,

naţiunea evreiească a fost organizată într-un regat admirat si respectat pe plan

internaţional. Pentru a-şi consolida puterea, David a transformat o societate tribală într-o

naţiune centralizată care avea un guvern.Într-un raid îndrazneţ, David a capturat

Ierusalimul,străpungând fortificaţiile oraşului printr-un canal subacvatic. Dupa capturarea

oraşului, David l-a proclamat capitala regatului evreiesc unit şi l-a stabilit ca centru

secular şi religios al tuturor triburilor din Israel. Aici a înfiinţat maşinaria centrală a

statului si l-a proclamat oraşul sfânt. A adus chivotul legământului la Ierusalim şi a

construit un altar pentru a-L servi pe Dumnezeu. El a făcut planuri pentru construcţia

marelui Templu la Ierusalim.

Personalitatea lui David de conducător este complexă: un bun conducător militar,

organizator desăvârşit, dublat de o mare cunoaştere a tradiţiilor. Era poet şi muzician, şi i

se atribuie Psalmii. În cei 33 de ani de domnie, David s-a impus ca unul dintre cei mai

mari suverani ai epocii sale din Orientul Apropiat.Cu toate succesele sale, David a fost

nevoit să facă faţă slăbiciunilor şi dorinţelor sale umane. Ceea ce este poate cel mai

remarcabil la el este ca, spre deosebire de multi regi puternici, era capabil să asculte

criticile şi sfaturile altor oameni. Când, de exemplu, a vazut-o pe Batşeba îmbăindu-se,

fiind copleşit de pasiune pentru ea, el a aranjat ca soţul ei, Urie, sa fie ucis în bătălie.

Profetul Natan l-a condamnat în mod public pe David pentru comportamentul său,

acuzându-l de crimă şi,într-un mod înţelept,l-a făcut să-şi dea singur sentinţa prin

parabola mielului omului sărac .Este interesant că într-o monarhie ca a lui David, Natan

l-a putut critica pe rege în mod public,fără să fie ucis pe loc. Ceea ce este şi mai

remarcabil este că David şi-a dat seama şi şi-a recunoscut public greşeala,căindu-se. Mai

târziu, fiul Batşebei, Solomon, a devenit rege⁸.

8.IOSIF FLAVIUS, Antichităţi Iudaice, Cartea a VII-a, cap. II, pp.381-386.

― 7 ―

David a mai avut alte neveste şi concubine. Acestea i-au născut unsprezece fii, care sau

numit: Amnus, Emnus, Eban, Nathan, Solomon, Iebar, Elien, Phalna, Ennaphen, Lenae,

Eliphale, precum şi o fiică: Thamara. De la soţiile sale legitime, David a avut nouă fii, doi

dintre ei menţionaţi la urmă aparţinând însă concubinelor. Thamara şi Abesalom au fost

născuţi de aceeaşi mamă.David a avut greșelile sale, , dar a prevenit națiunea sa de a

aluneca în idolatrie. Deși păcatele sale personale au fost grave, el a stat ca o stâncă pentru

Dumnezeu. El a păcătuit, însă, s-a pocăit și a dat lui Dumnezeu șansa să-l ierte și să-l

curățească.

O trăsătură importantă pe care o putem vedea la David este că el era un om cu

inițiativă, om care se uita împrejur să vadă ce este de făcut și dacă vedea că nu este nimeni

care se oferă să facă, făcea el,asa cum a facut cu filisteanul Goliat. O altă trăsătură a lui pe

care fiecare creștin trebuie să o aibă este pocăința. A păcătuit în mod voit și și-a dat seama

de gravitatea păcatului din viața lui fiind înștiințat de Dumnezeu prin proorocul Natan. El

s-a pocăit, iar rugăciunea lui de pocăință este descisă în Psalmul 50. Dumnezeu s-a folosit

de un prooroc pentru a-i arăta păcatul. Proorocul Natan a fost omul care era mijlocitorul

între Dumnezeu și David pentru că prin el Dumnezeu i-a adus la cunoștință lui David mai

multe lucruri, printre care și faptul că oricât de mult și-ar dori să zidească un Templu

pentru Dumnezeu, nu poate pentru că a vărsat mult sânge. Dorința lui David de a face un

Templu,a fost datorată și faptului ca,Chivotul Legământului,care a fost o perioadă la

filisteni, a fost recuperat printr-o minune făcută de către Dumnezeu.

Centralizarea autorităţii şi stilul adesea autocratic al lui David au creat probleme, atât în

familia acestuia cât şi între conducatorii triburilor lui Israel. Când fiul lui, Abesalom, s-a

răsculat în 979 i.e.n, mulţi dintre conducatorii acestor triburi s-au alaturat rebeliunii.

Aceştia erau obişnuiţi să-şi exerseze autonomia locală şi nu le plăceau impozitele şi

recrutarea forţată în armata naţională pe care le impunea regele. David a reuşit să înăbuşe

revolta, dar aceasta nu a fost o victorie îmbucurătoare pentru el, deoarece Joab a fost

nevoit să-l omoare pe Abesalom pentru a potoli în sfârşit răscoala. Doliul lui David la

moartea fiului său a fost mai puternic decât celebrarea victoriei. Către sfârşitul vieţii lui

David s-a stârnit un alt conflict în legătură cu moştenirea tronului.

― 8 ―

Adonia, cel mai mare dintre fiii supravieţuitori, se aştepta sa devină rege, dar David a

aderat la profeţia lui Natan şi l-a desemnat pe Solomon ca succesor al lui. În ciuda acestor

probleme, iscusinţa politică a lui David a fost de aşa natură încât a reuşit să-şi împace

oponenţii şi să dea tronul lui Solomon.Natan a prezis că dinastia lui David va dura pe

veci, şi într-adevăr, evreii din ziua de azi cred că Mesia va fi un descendent direct al lui

David. Una dintre binecuvântările care urmează după citirea Haftarah-ului de Shabbat şi

de sărbători proclamă: "Bucură-ne, O Dumnezeu stăpanul nostru... cu regatul casei lui

David cel uns. Fie dat ca el să vină curând şi să ne umple inimile de bucurie."În vremea

aceasta David dă din nou încredere poporului, îşi atrage simpatia făcând apel la

sentimentele lui religioase,trezeşte în suflete idealul libertăţii politice şi al coeziuniii

interne între triburile din nord şi cele din sud ⁹.

În timpul lui David, cultul a dobândit o nouă dimensiune şi anume cea doxologică.

Acest rege priceput în cântatul la harfă (vezi I Sam. 16, 18-23; 18, 10; Amos 6, 5) şi dăruit

cu harul poeziei a introdus cântarea Psalmilor la Cortul Sfânt. Iată o informaţie clară în

această privinţă: „Astfel au adus chivotul Domnului şi l-au aşezat în mijlocul cortului pe

care-1 făcuse David pentru el (în Ierusalim) şi au înălţat lui Dumnezeu arderi de tot şi

jertfe de pace... Apoi a pus David la slujbă înaintea chivotului Domnului din leviţi, ca să

preaslăvească, să mulţumească şi să preaînalţe pe Domnul Dumnezeul lui Israel... A pus

de asemenea pe preoţi... să sune necontenit din trâmbiţe înaintea chivotului legământului

lui Dumnezeu. În această zi, David, pentru prima oară a dat prin Asaf şi fraţii lui

următorul psalm de laudă Domnului: «Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui...»” (I

Cronici 16, 1.4.6.7). Informaţia are în vedere, deci, tocmai momentul în care David a

purces la reorganizarea cultului, aducând chivotul Legii în Ierusalim, noua capitală a

regatului său ¹⁰.

9 SEPTUAGINTA II, Colegiul Noua Europă,Editura Polirom, 2004, introducere la II Regi, p.356.

10 Drd. Stelian Gomboş, Cartea Psalmilor în spiritualitetea ortodoxă, articol publicat pe internet,

www.crestinortodox.ro.

― 9 ―

TESTAMENTUL ŞI MOARTEA REGELUI DAVID

Toată viaţa regele David,va fi urmărit de păcatul uciderii lui Urie,bărbatul Batsebei,astfel

că prin gura proorocului Natan,Dumnezeu îi spune:”De aceea sabia nu se va depărta

niciodată de la casa ta, căci pe Mine M-ai dispreţuit, iar pe femeia lui Urie Heteul ţi-ai

luat-o ţie femeie. Dar iată ce rosteşte Domnul: Iată iţi voi urzi prăpădul chiar din casa ta,

căci voi lua sub ochii tăi pe femeile tale şi le voi da aproapelui tău, care se va culca cu

femeile tale în văzul soarelui acestuia. Si dacă tu ai savîrşit fapta în ascuns, Eu voi săvîrşi-

o la arătare înaintea a tot Israelul şi la lumina soarelui…Şi totuşi Dumnezeu a iertat

păcatul tãu: Nu vei muri. Ci fiindcă prin fapta aceasta tu ai dispreţuit pe Domnul, pruncul

ce ţi s-a născut va trebui sa moară“ ( 2 Regi 12, 1-14 ). Astfel,pruncul moare, după cum îi

proorocise Natan.

. O altă greşeala a regelui David,a fost,că a vrut să ştie la ce numar se ridică norodul său,

fără să ţină seama de porunca lui Moise(Numeri 31,27) prin prevederea căreia cel care

număra poporul trebuia să-i ofere lui Dumnezeu câte o jumătate de siclu pentru fiecare

om.Istoricul Iosif Flavius consemnează acest aspesct,astfel:”Şi i-a dat lui Ioab,

comandantul oştirii sale, ordinul să cutreiere ţara şi să-i socotească întreaga mulţime de

locuitori. După nouă luni şi douăzeci de zile Ioab s-a întors în Ierusalim la regele său şi i-a

spus cât de numeros era poporul întreg, cu excepţia seminţiei lui Beniamin: nu-I socotise

încă pe ei, şi nici pe cei din seminţia lui Levi. Dar regele să căia acum că făcuse

recensământul, fiindcă greşise astfel faţă de Dumnezeu,nesocotindu-i pe toti. După ce

proorocii l-au vestit că stârnise mânia Domnului, David a căutat să-L implore, să fie

îndurător şi să-i ierte greşeala. Atunci Dumnezeu însuşi l-a trimis pe proorocul Gad cu trei

pedepse, pentru ca el s-o aleagă pe cea mai potrivită dintre toate: ori ca ţara lui să fie

bântuită de foamete vreme de şapte ani; ori să ducă un război de trei luni, unde să sufere

numai înfrângeri; ori ca ciuma să facă ravagii în popor trei zile. David a optat pentru

molimă, care-i lovea, deopotrivă, şi pe rege şi pe supuşii săi, aşa că temerile erau

împărtăşite de toţi; după părerea lui, mai bine încăpea pe mâinile Domnului decât să

ajungă în puterea duşmanilor.

― 10 ―

Cum a primit acest răspuns, proorocul l-a şi dus lui Dumnezeu. Atunci El a trimis ciuma

şi moartea asupra evreilor. N-au murit însă toţi în acelaşi fel, aşa că boala era greu de

recunoscut.

Ciuma care bântuise din zorii zilei şi până la amiază, a secerat şaptezeci de mii de

oameni'. Atunci îngerul Domnului şi-a întins mâna asupra Ierusalimului ca să se

pripăşească molima şi acolo. Când şi-a ridicat ochii în văzduh, zărind îngerul cu sabia

trasă din teacă,îndreptată împotriva Ierusalimului,regele a strigat către Domnul că, deşi

păstorul merită această pedeapsă,cuvine-se să-i salveze turma, care nu i-a greşit cu nimic.

Apoi a cerut în genunchi ca mânia Domnului să se abată asupra casei sale, dar să-i cruţe

poporul”¹¹.

Spre sfârşitul vieţii,David,l-a chemat pe fiul său Solomon şi i-a poruncit ca, de îndată ce

va ajunge rege, să zidească un templu închinat Domnului, spunându-i că el însuşi plănuise

acest lucru, dar Dumnezeu îl împiedicase s-o facă,deoarece era pângărit de sângele vărsat în

războaie.El spune: „Tu, însă, cel sortit să fie rege înainte de a se naşte, dă-ţi osteneala să te

arăţi demn de pronia Domnului, prin slujirea evlaviei,dreptăţii şi bărbăţiei, urmând

poruncile sale şi legile pe care le-a transmis Moise, fără să-i laşi nici pe alţii să le încalce.

Fă tot ce eşti în stare ca să isprăveşti templul pe care Dumnezeu vrea să-l vadă înălţat în

timpul domniei tale şi nu te lăsa copleşit de măreţia lucrării, nici speriat de greutăţile

iscate de zidirea ei. îţi voi procura tot ce ai nevoie, mai înainte de a-mi da obştescul sfârşit.

Află că ţi-am adunat deja o mie de talanţi de aur şi o sută de mii de talanţi de argint. Ţi-am

strâns şi mari grămezi de aramă şi de fier, aşijderea pietre şi lemn în cantităţi uriaşe. în

afară de asta, ai la îndemână multe mii de pietrari şi de lemnari, iar ceea ce-ţi mai lipseşte

poţi să întregeşti şi singur. Dacă-ţi desăvârşeşti construcţia, vei fi pe placul Domnului şi te

vei bucura de protecţia lui!" David i-a îndemnat apoi pe mai-marii norodului să-l sprijine

pe fiul său în construirea templului şi, scutiţi de orice necaz, să se dedice cinstirii lui

Dumnezeu.

11. IOSIF FLAVIUS, Antichităţi Iudaice, Cartea a VII-a, cap.II, pp.411-412.

― 11 ―

Ca atare, ei vor avea parte de o pace îndelungată şi de o guvernare înţeleaptă,cu care

Dumnezeu îi blagosloveşte îndeobşte pe oamenii pioşi şi drepţi.

Ultimele zile din viaţa lui David au fost tulburate de intrigile lui Adonia ( un alt fiu al

lui David nãscut de soţia sa Haghita-executat ulterior din ordinul lui David ) şi ale lui

Solomon. Pe Batşeba, mama lui Solomon,a înştiinţat-o proorocul Nathan, că Adonia se

purta ca şi cum ar fi deja rege, iar David nu ştia nimic. A sfătuit-o să se îngrijească de

propria-i salvare şi de cea a fiului ei, Solomon, şi să intre singură la David, spre a-I spune

că, deşi el ajurat să-l facă succesor la tron pe Solomon, între timp Adonia încerca să pună

mâna pe domnie. David a aderat la profeţia lui Natan şi l-a desemnat pe Solomon ca

succesor al lui. În ciuda acestor probleme, iscusinţa politică a lui David a fost de aşa natură

încât a reuşit să-şi împace oponenţii şi să dea tronul lui Solomon.

La scurtă vreme după aceea, David a căzut bolnav la pat din pricina bătrâneţii şi, când a

văzut că se apropia ceasul din urmă, l-a chemat la el pe Solomon şi i-a spus următoarele

cuvinte: „Fiul meu, eu sunt acum silit de soartă să mă duc la părinţii mei şi să pornesc pe

drumul pe care trebuie să-l străbată toţi cei ce trăiesc acum sau vor veni după noi, fără ca

nimeni să se mai întoarcă vreodată pentru a afla ce s-a mai întâmplat în lumea asta după

aceea. Dar, fiindcă mai sunt în viaţă şi moartea se apropie repede de mine, îţi reamintesc

încă o dată ceea ce ţi-am spus mai înainte: te sfătuiesc să fii drept cu supuşii tăi şi evlavios

faţă de Dumnezeu, care ţi-a dăruit rangul de rege, şi să respecţi legile sale, date de el prin

intermediul lui Moise, fără să treci cu vederea încălcarea acestora, lăsându-te tentat de

favoruri, de linguşeli, de alte pofte sau slăbiciuni sufleteşti”. Înfăţişând astfel pe îndelete

fiului său toate lucrurile privitoare la domnie, la prieteni, ca şi la cei pe care i-a socotit

demni să fie pedepsiţi, David s-a stins din viaţă la vârsta de şaptezeci de ani, după ce a

domnit la Hebron asupra seminţiei lui Iuda şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim, asupra

ţării întregi, vreme de treizeci şi trei de ani ¹².

12. IOSIF FLAVIUS, Antichităţi Iudaice, Cartea a VII-a, cap.II, pp.411-412.

― 12 ―

CONCLUZII

Dintre cei patruzeci şi doi de bărbati şi femei care au condus anticul regat al Israelului şi al

Iudeei timp de mai mult de 400 de ani, David este cel mai cunoscut şi cel mai important.

David a fost cioban, soldat, un excelent ofiţer, poet, întemeietor de imperii, tată şi rege.

Sub domnia lui David, naţiunea evreiească a fost organizată într-un regat admirat şi

respectat pe plan international. Pentru a-şi consolida puterea, David a transformat o

societate tribală într-o naţiune centralizată care avea un guvern.

Cu toate succesele sale, David a fost nevoit să facă faţă slăbiciunilor şi dorinţelor sale

umane. Ceea ce este poate cel mai remarcabil la el este că, spre deosebire de mulţi regi

puternici, era capabil să asculte criticile şi sfaturile altor oameni. Când, de exemplu, a

vazut-o pe Batşeba îmbăindu-se şi a fost copleşit de pasiune pentru ea, el a aranjat ca soţul

ei, Urie, să fie ucis în bătălie pentru ca el să se poată căsători cu ea.

Prin exemplul lui David, legământul lui Dumnezeu cu poporul evreu şi cu fiecare suflet

de pe pamânt, a fost îndreptat spre viaţa de zi cu zi printr-o metodă blândă de guvernare,

prin monarhie constituţională şi teocraţie democratică. În ciuda imperfecţiunilor sale, el este

unul dintre cei mai admiraţi oameni din istorie. David era un evreu profund religios,

dispreţuia opresiunea şi a muncit din greu pentru a se asigura că dreptatea predomină în

regatul lui. Conceptele de libertate şi responsabilitate pe care le-a introdus au exercitat o

influenţa remarcabilă în istorie, servind ca model pentru guvernarea constituţională.

David a intrat în istorie ca rege ideal şi compozitor al psalmilor. A domnit după Saul,

între anii 1000 - 961 î.C., fiind al doilea rege peste împărăţia lui Israel, care a rămas pentru

evrei ca timpul de aur din istoria lor şi obiectul dorinţei lor. Restaurarea acelei epoci este

aşteptată de la Mesia şi de aceea iudeii îl vor întreba pe Isus: "Doamne, acesta este timpul în

care vei restaura împărăţia lui Israel?" (Fap 1,6).

― 13 ―

BIBLIOGRAFIE

a) IZVOARE ISTORICE:

1. IOSIF FLAVIUS, Antichităţi Iudaice, Cartea a VII-a, cap.II.

2. SEPTUAGINTA II, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, 2004, introducere la II

Regi.

3.BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti, 1982.

b) MANUALE, STUDII (Internet):

1.ISTORIA BIBLICĂ-Vechiul Testament, de Prof. A. P. Lopuhin, trad.

de Patriarhul Nicodim, tomul al III-lea, ediţie ilustrată, Ed.Inst. Biblic şi

de Misiune al B.O.R.,Buc. 1945.

2. Drd. Stelian Gomboş,Cartea Psalmilor în spiritualitetea ortodoxă -articol publicat

pe internet, www.crestinortodox.ro.

― 14 ―