Regularizarea copilariei

5/14/2018 Regularizarea copilariei - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/regularizarea-copilariei 1/36

Regularizarea copilăriei şiprofesionalizarea

parentalităţii

Lect. Dr. Daniela Cojocaru

Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi



Fenomene familiale

Regularizarea copilăriei

Profesionalizarea parentalităţii

Deprivatizarea mediului familial



Copilăria – concept al

modernităţii Conceptul de copilărie – construcţie

socială a modernităţii

P. Aries, 1962

Nerecunoaşterea naturii, diferite deadult, a copilului, în societatea

medievală Documente scrise, iconografice



Noua paradigmă a

copilăriei Copilăria - construcţie socială , nu

invariant social sau imaturitate biologică, Copiii - agenţi sociali activi în societăţile

în care trăiesc, modelând structuri şiprocese în jurul lor, în propriile vieţi şi în alecelor din jurul lor;

Relaţiile sociale şi culturile copiilor

constituie obiectul de sine stătător alstudiilor şi practicilor sociale, independentde perspectivele adulţilor (James şi Prout,1997)



Regularizarea copilăriei

Instituţionalizarea

Familializarea

Diferenţierea şi individualizarea



Instituţionalizarea copilăriei

Vieţile copiilor se desfăşoară în mediiinstituţionale sau organizate;

Diferenţa de tratament a copiilor faţă deadulţi este instituţionalizată, fiind createcontexte sociale, destinate exclusiv copiilor;

Profesionalizarea copilăriei – transformarea copilăriei în obiectul atenţieiunor profesii diverse; copilăria – temă aproblematicii parentale, obiect de dezbatere



Consecinţele

instituţionalizării Copiii şi copilăria au devenit creaţii ale

unor forme de discurs specifice unor

discipline specializate; Izolarea copilăriei într-o sferă separată

de lumea adultă, de care aceştia sunt

“protejaţi”.



Familializarea copilăriei

Procesul de responsabilizare a familiilor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor

Conceptualizarea copilăriei în primulrând în relaţie cu familiile copiilor;

Alanen, 1988: conceptul triangularcopilărie - familie-socializare , în studiilede sociologia familiei



Diferenţierea şi

individualizarea Marcarea şi promovare a drepturilor individuale ale

copiilor

Convenţia ONU privind drepturile copiilor;

”Aceste drepturi sunt constituite (...) într-o matricenu întotdeauna coerentă de idei legate desupravieţuire, protecţie, dezvoltare şi participare şi uneori sunt diferenţe uriaşe întreretorică şi realitate”. (James et al., 1998, pp.6-7).



Diferenţierea şi

individualizarea spaţiu discursiv în care copiii sunt

văzuţi acum ca indivizi, a căror

autonomie trebuie protejată şi îngrijită (...) şi care nu mai poate figăzduită, în mod simplist, de familie

sau de instituţie” (James et al., 1998,pp.6-7).



Diferenţierea şi

individualizarea Extinderea şi promovarea drepturilor

copiilor are implicaţii asupra celor ale

părinţilor; Dreptul copilului de a fi protejat

Dreptul de a avea o opinie



(In)Vizibilitatea copiilor încercetarea socială şi practicile

instituţionale Paradoxul centralităţii periferice : copiii

sunt, simultan, în centrul şi la periferia

cercetării ştiinţifice sociale şi a practicilorinstituţionale

Ignorarea cunoştinţelor, reprezentărilor,evaluărilor copiilor

Definirea negativă a copilului (menţionareaatributelor în curs de a fi dobândite)



(In)Vizibilitatea copilăriei

Copiii - persoane incomplete, proiectepentru atenţa adulţilor

Copiii – caracterizaţi de o slabă competenţă cognitivă, socială şi morală în raport cu adultul

Legitimarea monitorizării copilului şi apărintelui prin politicile de protecţie acopilului



(In)Vizibiltatea copilăriei

Mărirea dependenţei copilului prin politicilede protecţie:

Prin retorica servirii interesului superior al

copilului (converteşte imaturitatea biologică în imaturitate socială)

Intervenţiile în forţă a specialiştilor dinsistemul de protecţie

Intervenţiile de scoatere a copilului dinfamilia biologică şi plasare în familii desubstituţie



(In)vizibilitatea copilăriei

Definiţiile noţiunilor de securitate şiabuz nu pleacă de la relatările

experienţelor copiilor; Copiii nu funcţionează ca surse de

date, ci ca “victime”;

Soluţia: Acordarea dreptului departicipare a copiilor la deciziile legatede bunăstarea lor



Parentalitatea

Termen –umbrelă, care acoperă odiversitate de activităţi şi abilităţi

îndeplinite de către adulţii care asigurăcreşterea şi îngrijirea unui copil

Utilizarea abilă şi creativă decunoaştere, experienţă şi tehnică



Parentalitatea –

construcţie socială Activităţile parentale nu sunt

comportamente naturale

Modurile în care copiii sunt crescuţi şisocializaţi sunt procese sociale,deschise şi mutabile

Parentalitatea este situată în timp şispaţiu



Parentalitatea –

construcţie socială Modificări demografice;

Modele, norme culturale, valori;

Sisteme de stratificare socială;

Dezvoltări şi aranjamente familiale;

Parentalitatea este cel mai ideologizatşi politizat domeniu al experienţeifamiliale



Modelul bilateral alinteracţiunii copii –

părinţi Redefinirea raporturilor între părinţi şi

copii

Raportul de cauzalitate Capacitatea de acţiune a copiilor

Raporturile de putere dintre părinţi şicopii



Cauzalitatea

Model tranzacţional (cauzalitate circulară):este imposibil de distins între rolurile deagenţi cauzali ai copilului şi părintelui;

Relaţia părinte-copil: o relaţie între doiparteneri

care au o istorie bogată a interacţiunilor,

care sunt în strânsă interdependenţă emoţională, comportamentală, a nevoilor şiscopurilor



Cauzalitatea

Fiecare relaţie diadică dezvoltă ocultură proprie :

amintiri, secrete, scopuri, valori comune

aşteptări reciproce

Configuraţie unică a autorităţii,securităţii, îngrijirii, intimităţii,



Capacitatea de acţiune a

copiilor Şi copilul şi părintele au capacitate de

acţiune:

Semnificarea experienţei, Inţierea schimbărilor

Capacitatea de a opta



Capacitatea de acţiune a

copiilorCopiii – actori sociali:

Autonomie

Intenţionaliate

Creativitate

Orientare spre viitor

Iniţiativă



Raporturile de putere

Asimetria raporturilor de putere:

Părinţii posedă mai multă cunoaştere ,mai mult control asupra resurselor şimai multă forţă fizică

Fac solicitări, monitorizeazăconformitatea, administrează disciplina



Resursele de putere

Resurse individuale

Resurse relaţionale

Resurse culturale




Resursele personale :

Forţa fizică

Controlul gratificaţiilor

Informaţia

Puterea de coerciţie

Puterea executivă (capacitatea de agândi în viitor, de a acţiona proactiv)




Resursele relaţionale: Caracterul special al relaţiei dintre copil şi

părinte, de strânsă interdependenţă Dependenţa părintelui de gratificaţiile

emoţionale Relaţia părinte-copil conţine în ea elemente

de limitare a coerciţiei părintelui : dragostea pentru copil, sentimentul de

obligaţie, scopurile pe termen lung asociatecu acesta etc.




Resurse culturale : constrângeri şidrepturi oferite copiilor şi părinţilor

prin legi, obiceiuri, practici culturale

Marginalitatea socială a copiilor, chiar

în culturile occidentale, în care suntrecunoscute drepturile copilului



Profesionalizarea

parentalităţii Sec. al XX-lea – secolul copilului?

copilul – proiect al adultului;

Intensificarea supravegheriiparentale de către experţi;

Pedagogizarea parentalităţii -

redefinirea părinţilor



Profesionalizarea

parentalităţii programe de educaţie parentală,

programe de reabilitare bazată pe

comunitate a copiilor cu dizabilităţi, programe de asistenţa maternală,

asistenţa personală, probaţiune



Profesionalizarea

parentalităţii Copilul – set de nevoi;

evaluarea experienţei din sfera

interacţiunilor dintre părinţi şi copii întermeni de competenţă parentală

Standard minim parental;

Crearea “profesiei” de părinte (AMP)



Copilul – vector al

deprivatizării mediului familial Urmărirea “interesului superior al copilului”;

Invazia instituţiilor în viaţa şi ordinea familială

Definirea sensurilor domesticităţii

şi parentalităţii în funcţie de vocabularele instituţionale;



Miza profesionalizării

parentalităţii Transferul responsabilităţii dinspre stat

spre părinţi şi familiei

Controlul practicilor parentale şi amediului familial



Profesionist, în loc de

părinte? Tip particular de copil ă rie : regularizată (familializare, instituţionalizare,

individualizare) Succesiune de angajamente şi demisii

parentale Tip particular de parentalitate : substitutiv

contractuală, profesionalizată Tip particular de ordine domestică :

constituită şi reglementată de culturainstituţională



Atenţie!!!

Parentalitatea nu este omogenă, cidiversă

Diversele practici parentale suntevaluate în comparaţie cu modelulfamiliei nucleare

Construcţii sociale diferite alematernităţii şi paternităţii



Provocări

Educaţia părinţilor, nu doarsupravegherea lor;

Servicii sociale construite de noiledefiniţii ale parentalităţii şi copilăriei

Valorizarea culturii copiilor;independente de agenda părinţilor;

Bune practici parentale = bune relaţiipărinte - copil

Documents

Regularizarea copilariei