III. RELAŢII SINTACTICE 3.1. Conceptul de relaţie este universal, în sensul că toate elementele constitutive ale unei mulţimi de obiecte se grupează laolaltă pe baza unor trăsături comune în sisteme, organisme, mecanisme, ansambluri, clase, grupe, familii etc. şi funcţionează ca un întreg datorită legăturilor / conexiunilor / raporturilor dintre ele. Relaţiile reprezintă un factor de coeziune, care asigură structura şi funcţionarea mulţimii respective. La nivel sintactic, unităţile sintactice se organizează şi devin funcţionale în limbă datorită relaţiilor existente între ele. Hjelmslev, reprezentant de seamă al glossematicii, una dintre variantele structuralismului, concepe limba ca un sistem care funcţionează pe baza relaţiilor dintre unităţi constante şi variabile. Tipologia propusă de Hjelmslev include: dependenţa unilaterală, interdependenţa şi constelaţia (sau relaţia facultativă). Unităţile sunt dispuse pe axă sintagmatică şi pe axa paradigmatică, pe baza acestor tipuri de relaţii.Alături de alte niveluri ale limbii, care datorează relaţiilor dintre unităţi o organizare specifică, sintaxa acordă un interes major identificării şi descrierii relaţiilor dintre diferitele unităţi sintactice. În sintaxa românească tradiţională sunt identificate şi descrise, mai întâi, coordonarea şi subordonarea (în cadrul căreia există şi dubla subordonare) , apoi, relaţia de apoziţionare, interdependenţa şi incidenţa. În sintaxa modernă, sunt descrise următoarele relaţii:
III. RELAŢII SINTACTICE3.1. Conceptul de relaţie este universal, în sensul că toate elementele constitutive ale unei mulţimi de obiecte se grupează laolaltă pe baza unor trăsături comune în sisteme, organisme, mecanisme, ansambluri, clase, grupe, familii etc. şi funcţionează ca un întreg datorită legăturilor / conexiunilor / raporturilor dintre ele. Relaţiile reprezintă un factor de coeziune, care asigură structura şi funcţionarea mulţimii respective. La nivel sintactic, unităţile sintactice se organizează şi devin funcţionale în limbă datorită relaţiilor existente între ele. Hjelmslev, reprezentant de seamă al glossematicii, una dintre variantele structuralismului, concepe limba ca un sistem care funcţionează pe baza relaţiilor dintre unităţi constante şi variabile. Tipologia propusă de Hjelmslev include: dependenţa unilaterală, interdependenţa şi constelaţia (sau relaţia facultativă). Unităţile sunt dispuse pe axă sintagmatică şi pe axa paradigmatică, pe baza acestor tipuri de relaţii.Alături de alte niveluri ale limbii, care datorează relaţiilor dintre unităţi o organizare specifică, sintaxa acordă un interes major identificării şi descrierii relaţiilor dintre diferitele unităţi sintactice. În sintaxa românească tradiţională sunt identificate şi descrise, mai întâi, coordonarea şi subordonarea (în cadrul căreia există şi dubla subordonare) , apoi, relaţia de apoziţionare, interdependenţa şi incidenţa. În sintaxa modernă, sunt descrise următoarele relaţii: dependenţa, interdependenţa şi nondependenţa (coordonarea şi apoziţionarea). În sintaxa de tip generativ, pe lângă „ relaţiile de suprafaţă, manifestate sub forma unor constrângeri gramaticale (de caz, de prepoziţie, de topică etc.), impuse de capurile lexicale componenţilor nominali ai grupurilor”, noile torii de orientare semantică adaugă şi „relaţiile profunde, de tip semantic, numite, în funcţie de autor şi şcoală, fie relaţii actanţiale, fie relaţii cazuale, fie relaţii tematice sau argumentale” (DSL, relaţie). Examinând tipologia relaţiilor din sintaxa românească (de la un singur tip – dependenţa – admis de generativişti, la două – coordonare şi subordonare - , cărora lingviştii le adaugă: interdependenţa / raportul predicativ, relaţia apozitivă, relaţia de dublă subordonare, relaţia de incidenţă şi raportul mixt), Ion Diaconescu constată existenţa unor trăsături comune şi „ajunge, printr-o regrupare sistematică, la un rezultat similar: d e p e n d e n ţ ă manifestată prin dependenţa bilaterală sau interdependenţa, dependenţa unilaterală sau subordonarea, dependenţa mixtă şi dubla subordonare; n o n d e p e n d e n ţ ă realizată prin coordonare şi apoziţionare sau echivalenţă şi i n c i d e n ţ ă sau referinţă.” (Diaconescu, 1995: 253-254) Preiau, în descrierea relaţiilor sintactice, tipologia propusă de Ion Diaconescu în Sintaxa limbii române, cap. Relaţiile sintactice, cu unele nuanţări.3.2. Dependenţa / subordonarea„Tip de relaţie lingvistică în care unul dintre termeni depinde de apariţia sau de forma altui termen. În concepţia tradiţională, sinonim cu subordonare. În concepţia modernă formulată de L. Hjelmslev, dependenţa include două tipuri de relaţii: interdependenţele, simbolizate ca A↔B, în care dependenţa se manifestă prin constrângeri bilaterale, şi determinările, simbolizate ca A←B, în care dependenţa este unilaterală, manifestându-se prin constrângeri impuse numai de unul dintre termeni” (DSL, dependenţă)Trăsăturile relaţiei de dependenţă:- se stabileşte între două unităţi sintactice heterofuncţionale, care aparţin nivelului propoziţional sau celui frastic;- unul dintre termeni este regent / determinat, deoarece îl domină pe celălalt, iar altul este determinant / subordonat, deoarece prezenţa şi / sau forma acestuia „este condiţionată de prezenţa termenului determinat” (Diaconescu, 1995: 256). Apar situaţii în care un determinant are doi sau mai mulţi termeni regenţi: Astăzi a fost
Citation preview
III. RELAII SINTACTICE
3.1. Conceptul de relaie este universal, n sensul c toate
elementele constitutive ale unei mulimi de obiecte se grupeaz
laolalt pe baza unor trsturi comune n sisteme, organisme,
mecanisme, ansambluri, clase, grupe, familii etc. i funcioneaz ca
un ntreg datorit legturilor / conexiunilor / raporturilor dintre
ele. Relaiile reprezint un factor de coeziune, care asigur
structura i funcionarea mulimii respective. La nivel sintactic,
unitile sintactice se organizeaz i devin funcionale n limb datorit
relaiilor existente ntre ele. Hjelmslev, reprezentant de seam al
glossematicii, una dintre variantele structuralismului, concepe
limba ca un sistem care funcioneaz pe baza relaiilor dintre uniti
constante i variabile. Tipologia propus de Hjelmslev include:
dependena unilateral, interdependena i constelaia (sau relaia
facultativ). Unitile sunt dispuse pe ax sintagmatic i pe axa
paradigmatic, pe baza acestor tipuri de relaii.Alturi de alte
niveluri ale limbii, care datoreaz relaiilor dintre uniti o
organizare specific, sintaxa acord un interes major identificrii i
descrierii relaiilor dintre diferitele uniti sintactice. n sintaxa
romneasc tradiional sunt identificate i descrise, mai nti,
coordonarea i subordonarea (n cadrul creia exist i dubla
subordonare) , apoi, relaia de apoziionare, interdependena i
incidena. n sintaxa modern, sunt descrise urmtoarele relaii:
dependena, interdependena i nondependena (coordonarea i
apoziionarea). n sintaxa de tip generativ, pe lng relaiile de
suprafa, manifestate sub forma unor constrngeri gramaticale (de
caz, de prepoziie, de topic etc.), impuse de capurile lexicale
componenilor nominali ai grupurilor, noile torii de orientare
semantic adaug i relaiile profunde, de tip semantic, numite, n
funcie de autor i coal, fie relaii actaniale, fie relaii cazuale,
fie relaii tematice sau argumentale (DSL, relaie). Examinnd
tipologia relaiilor din sintaxa romneasc (de la un singur tip
dependena admis de generativiti, la dou coordonare i subordonare -
, crora lingvitii le adaug: interdependena / raportul predicativ,
relaia apozitiv, relaia de dubl subordonare, relaia de inciden i
raportul mixt), Ion Diaconescu constat existena unor trsturi comune
i ajunge, printr-o regrupare sistematic, la un rezultat similar: d
e p e n d e n manifestat prin dependena bilateral sau
interdependena, dependena unilateral sau subordonarea, dependena
mixt i dubla subordonare; n o n d e p e n d e n realizat prin
coordonare i apoziionare sau echivalen i i n c i d e n sau referin.
(Diaconescu, 1995: 253-254)Preiau, n descrierea relaiilor
sintactice, tipologia propus de Ion Diaconescu n Sintaxa limbii
romne, cap. Relaiile sintactice, cu unele nuanri.
3.2. Dependena / subordonareaTip de relaie lingvistic n care
unul dintre termeni depinde de apariia sau de forma altui termen. n
concepia tradiional, sinonim cu subordonare. n concepia modern
formulat de L. Hjelmslev, dependena include dou tipuri de relaii:
interdependenele, simbolizate ca AB, n care dependena se manifest
prin constrngeri bilaterale, i determinrile, simbolizate ca AB, n
care dependena este unilateral, manifestndu-se prin constrngeri
impuse numai de unul dintre termeni (DSL, dependen)
Trsturile relaiei de dependen: se stabilete ntre dou uniti
sintactice heterofuncionale, care aparin nivelului propoziional sau
celui frastic; unul dintre termeni este regent / determinat,
deoarece l domin pe cellalt, iar altul este determinant /
subordonat, deoarece prezena i / sau forma acestuia este condiionat
de prezena termenului determinat (Diaconescu, 1995: 256). Apar
situaii n care un determinant are doi sau mai muli termeni regeni:
Astzi a fost frig, a btut vntul i a plouat. A cerut i a primit o
adeverin. sau, mai frecvent, un regent are doi sau mai muli
determinani: Acest nou roman al lui Paulo CoelhoA mncat friptur,
salat i prjitur. prin subordonare apar toate funciile sintactice,
cu excepia predicatului; genereaz secvene propoziionale sau / i
frastice, sub forma grupurilor verbale i / sau nominale la nivelul
propoziiei i sub forma unei propoziii dependente de alta, la nivel
frastic; este transferabil de la nivel sintagmatic la nivel
frastic, n sensul c, prin expansiune / dezvoltare, termenul
determinant devine o subordonat, i invers, prin contragere, o
propoziie subordonat devine un determinant. Dezvoltarea subiectului
n subordonat subiectiv i a numelui predicativ n subordonat
predicativ constituie un argument suplimentar pentru susinerea
dependenei celor dou poziii sintactice fa de centrul verbal al
propoziiei. (DSL, coresponden); la nivel frastic, se poate
transforma n coordonare (de tip copulativ, realizat att prin
jonciune, ct i prin juxtapunere): Pentru c a intrat pe contrasens i
a lovit frontal o main, a ucis trei persoane = A intrat pe
contrasens, a lovit frontal o main i a ucis trei persoane sau A
intrat pe contrasens. A lovit frontal o main. A ucis trei persoane;
Dei a greit, nu s-a scuzat = A greit i nu s-a scuzat sau A greit.
Nu s-a scuzat; Prietenul meu, care este foarte ghinionist, a ratat
concursul = Prietenul meu este foarte ghinionist i a ratat
concursul sau Prietenul meu este foarte ghinionist. A ratat
concursul; Dac nu vine, plec = Nu vine i, n acest caz, plec sau Nu
vine. n acest caz, plec; Vine s-i cear o carte = Vine i-i cere o
carte; A muncit att de mult nct a obosit = A muncit att de mult i a
obosit; n loc s nvee, doarme = Doarme, (i)nu nva; Pe lng c fumeaz,
mai i bea = Fumeaz i, pe lng asta, mai i bea; l vd c vine = El vine
i eu l vd. la nivelul unei sintagme, nu accept transformarea n
coordonare: N-are locuin = *N-are i locuin / *N-are. Locuin. cu
excepia verbului / interjeciei - predicat, oricare termen al
relaiei de dependen, regent sau determinant, accept dezvoltarea:
omul harnic = care e om harnic / omul care este harnic; merge la
pia = merge unde este piaa; acioneaz corect = acioneaz cum este
corect 3.2.1. Din punctul de vedere al realizrii acestei relaii,
exist:- dependene obligatorii, n care determinantul nu poate fi
anulat. n structurile de baz, sunt relaiile dintre diveri
determinani obligatorii i regentul lor, de pild ntre subiect i
predicat, ntre numele predicativ i verbul copulativ (indiferent de
modul la care se afl), ntre anumite complemente neanulabile:
directe (El trimite un mail
![cdn4.libris.ro 115.pdf · Cazurile substantivului. Functiile sintactice (1) [82] Cazurile substantivului. Functiile sintactice (2) [83] Ortografia [84] Articolul posesiv (genitival)](https://img.pdfslide.tips/doc/110x75/5e1a61bda9815a1f170f69b8/cdn4-115pdf-cazurile-substantivului-functiile-sintactice-1-82-cazurile.jpg)
