Relieful major al României

Proiect realizat de grupul Terra(Bîrsan Mihaela, Mușat Mădălina, Pavel Carmen, Pop Maria, Radu

Ioana)

Profesor coordonator: Marin Romica

Cuprins• Introducere • Trepte de relief • Munţii Carpaţi• Carpații Orientali

-grupe montane

-obiective turistice• Carpații Meridionali

-grupe montane

-obiective turistice

• Carpații Occidentali

-grupe montane

-obiective turistice• Depresiunea colinara a

Transilvaniei • Unități extracarpatice • Bibliografie

Introducere In România, din punct de vedere altimetric, relieful se înscrie între 0 m şi 2 544 m (Vf. Mol doveanu).

Desfăşurarea generală a reliefului ţării noastre este în trepte dispuse concentric în jurul Carpaţilor. Aceşti munţi apar ca un inel (străpuns de defilee şi depresiuni), cu înălţimi frecvent între 800 şi 2 500 m, în interiorul lor aflându-se Depresiunea colinară a Transilvaniei (400-800

m), iar la exte rior Subcarpaţii (500-800 m), podişurile şi dea lurile (300-600 m), cele două câmpii întinse (Câmpia Română şi Câmpia de Vest) şi un podiş jos (Dobrogea), sub 300 m altitudine.

Etajarea altimetrică se reflectă în distribuţia ca racteristicilor climatice, de vegetaţie, edafice, de dezvoltare a aşezărilor şi în specificul activităţi lor, la fel ca şi pe întregul continent.

Ponderea unităţilor de relief (munţi 28%, podi şuri 17%, dealuri 25% şi câmpii 30%) indică o dis tribuţie relativ proporţională a marilor unităţi, predominante fiind, însă, cele sub altitudinea de 600 m.

Evenimentele geologice dependente de tecto nica plăcilor, au impus crearea treptată a unităţilor structurale şi de relief. Astfel, se disting: unităţi de platformă, defini tivate în prima parte a paleozoicului (care consti tuie fundamentul reliefului de la exteriorul Carpaţilor; excepţie Dobrogea centrală, unde apa re la zi) şi unităţi de orogen, rezultate

din deplasa rea (ciocnirea) microplăcilor (moessică, transilvană, panonică etc.) la contactul cu sectorul est-european al plăcii euroasiatice (unităţile carpatice, lanţul şi masivele vulcanice, Subcarpaţii, Depresiunea co linară a Transilvaniei, Podişul Mehedinţi). Ele au influenţat jocul pe verticală al unităţilor de platfor mă în neozoic, ridicarea cu intensitate variabilă a Carpaţilor şi în cuaternar a unităţilor limitrofe lor până la altitudinile actuale.

Trepte de reliefExistă patru tipuri majore de relief, cu nu meroase subtipuri:

Relieful montan este format din Carpaţi (alti tudine medie 950 m, fragmentare accentuată de natură tectonică şi prin adâncirea râurilor; păsuri, trecători, depresiuni, culoare de vale, care asigu ră condiţii bune de habitat şi activităţi economi ce variate) şi de un fragment hercinic (Munţii Măcin). În Carpaţi se disting: masive formate din roci cristaline (masivitate, înălţimile cele mai mari, etaje alpine şi subalpine), roci sedimentare (con glomerate, gresii, marne etc., mai joase şi bine îm pădurite), roci vulcanice (altitudini de la 500 m la 2 000 m; un lanţ aproape continuu în Carpaţii Orientali) şi munţi izolaţi în Munţii Apuseni; de asemenea, apar mai multe depresiuni tectonice.

Relieful de dealuri şi podişuri se află în interio rul şi la exteriorul Carpaţilor, au altitudini variate, structură monoclinală sau cutată, o fragmentare care impune culoare de vale şi depresiuni ce al ternează cu dealuri (o dinamică deosebită a pro ceselor de versant şi albie).

Relieful de câmpie, care se desfăşoară în sud şi vest, a rezultat în cuaternar prin umplerea bazinelor lacustre (getic şi, respectiv, panonic) cu sedimente; este format din câmpuri largi se parate de văi; există câmpii de subsidenţă, de glacis, piemontane, de terase etc.; sunt uni tăţi în care s-au impus peisaje antropizate şi an tropice.

Suprafeţele de eroziune şi nivele de vale, prezente şi în munţii României, sumt mărturii ale modelării spaţiului montan şi de podiş în neozoic; (poduri interfluviale netede la diferite altitudini).

Terasele fluviatile sunt în număr de 6-8 în munţi şi dealuri înalte, 3-5 în dealurile joase şi mai puţin de 3 în câmpii. Luncile simt forme de relief create de râuri în ultima parte a cuaterna rului (holocen).

Relieful glaciar este alcătuit din circuri, văi, praguri, morene, custuri, create de gheţarii care în pleistocenul superior se aflau în Carpaţi la al titudini mai mari de 1800 m (Făgăraş, Bucegi, Pa râng, Retezat, Godeanu, Rodnei).

Relieful carstic este prezent în Munţii Aninei, Munţii Apuseni, în Carpaţii Meridionali şi în podişurile Mehedinţi și Dobrogea. Un relief si milar este creat pe masivele de gipsuri şi mai ales de sare (în Subcarpaţi — Meledic, unde se află peştera 6 S, Slănic, Telega etc.).

Relieful vulcanic formează cel mai lung lanţ stins de acest fel din Europa (Oaş-Gutâi-Ţibleş- Căliman-Gurghiu-Harghita) sau apare sub formă de măguri, creste (Ciomatu, Detunatele, Dobrogea de nord-vest), defilee (pe Crişul Alb, Mureş etc.).

Relieful eolian este legat de masele de nisip din Bărăgan, sudul Olteniei, Câmpia Carei, pe grindurile din Delta Dunării (Letea, Caraorman, Sărăturile etc.).

Relieful ruiniform, creat prin eroziune diferen ţială (coloane, ziduri, babe, sfincşi etc.) în conglo merate, gresii (Ceahlău, Bucegi).

Relieful litoral este format din plaje (printre cele mai dezvoltate de pe continent), cordoane de nisip, lagune, limane, faleze.

 

Munţii CarpaţiCarpaţii, în România constituie 54% din lan ţul desfăşurat între Bazinul Vienei şi Valea Timocului, ocupând o suprafaţă de 66 000 km2; au o

altitudine medie de 1130 m, dar 11 vârfuri depăşesc 2 500 m. Domină regiunile vecine prin versanţi povârniţi cu diferenţe de nivel de 300-1000 m. S-au constituit din cretacicul superior şi până nr pliocen, mişcările tectonice din cuaternar ridicâib-i du-i la cotele actuale. Eroziunea a creat culoare de văi, depresiuni, pasuri care separă mai multe subunităţi.

Carpații Orientali Carpaţii Orientali se desfăşoară de la gra niţa cu Ucraina şi până la Valea Prahovei, având o lăţime de peste 100 km; au altitudini între 1800m şi 2 303 m (Pietrosul Rodnei). În cadrul lor se dis ting: munţi vulcanici, depresiuni (cele mai mari din România — Maramureş, Dorna, Gheorgheni, Ciuc, Braşov), masive din roci cristaline şi sedimentar mezozoic (Maramureş, Rodnei, Giumalău, Rarău, Bistriţei,

Hăşmaş, Ciuc) şi munţi din sedimentar flişoid; au văi transversale şi depresiuni, ce facili tează habitatul şi comunicarea. Apare relieful gla ciar (în Munţii Rodnei) şi cel carstic. Se divid în trei subgrupe: nordică (Maramureşeano-Bucovineană), centrală (Moldo-Transilvană) şi de Curbură, fiecare cu mai multe masive.

Grupe montane:

1) Carpații Maramureșului si Bucovinei

(grupa nordică)

-relief glaciar ,vulcanic si carstic;

-altitudinea maximă este de 2.303 m atinsă in Vârful Pietrosu din Munții Rodnei;

-se întinde de la granița de nord cu Ucraina până la Depresiunea Dornelor-Câmpulung- Gura Humorului;

-întâlnim munții Gutâi, Țibleș, Rodeni, Oaș si Depresiunea Maramureșului.

2) Carpații Moldo-Transilvani

(grupa centrală)

-se întind de la Depresiunea Dornelor-Câmpulung- Gura Humorului până la Depresiunea Brașovului și Pasul Oituz;

-este cea mai intinsa grupa iar inaltimea maxima este de 2.100 m în Munții Călimani;

-exista relief variat;

-din aceasta grupa izvorasc apele: Mureș, Olt și Bicaz;

-întâlnim munții Harghitei, Călimani, Ciucului și pasurile si trecătorile: Tihuța, Bicaz și Oituz.

3)Carpații de Curbură

(grupa sudică)

-diferți prin absența munților vulcanici;

-alcătuiți din gresii, conglomerate și argile;

-altitudinea maximă este 1.954m

in Munții Ciucaș;

-avem relief glaciar și este prezent și relieful eolian;

-întâlnim Munții Vrancei, Ciucaș, Masivul Postăvaru și Piatra Mare precum si Depresiunea Brașovului (cea mai mare depresiune intramontană);

Obiective turistice

Carpaţii Meridionali

Carpaţii Meridionali se află între Valea Pra hovei şi culoarul depresionar Timiş-Cerna. Carpații Meridionali, alături de Carpații Orientali și Carpații Occidentali reprezintă cele trei mari grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziția lor geografică față de Depresiunea Colinară a Transilvaniei (la sud, deci meridionali ca poziție), care reprezintă simultan și limita lor nordică. Carpații Meridionali reprezintă cea mai masivă, tipică și spectaculoasă regiune montană a țării, având unele similitudini cu Alpii.

Parte distinctă a Carpaților Meridionali, Munții Făgăraș, cei mai spectaculoși, înalți și sălbatici munți ai României. Limita lor vestică, spre Carpații Occidentali, este culoarul depresionar Cerna-Timiș-Bistra-Hațeg-Ștei-Orăștie, iar limita lor estică (spre Carpații Curburii) o reprezintă Valea Prahovei.

Limita sudică a Carpaților Meridionali o reprezintă un abrupt major (pe alocuri având o diferență de nivel până la 1000 m) format din trei grupe: Subcarpații Curburii (între Prahova și Dâmbovița), Subcarpații Getici (între Dâmbovița și Motru) și Podișul Mehedinți (între Motru și Dunăre).

Grupe montane:

1. Grupa Munților Bucegi

-este alcătuită din Munții Bucegi, Munții Leaota şi Munții Piatra Craiului, despărţiţi de Culoarul Rucăr-Bran;

-prezintă relief carstic si glaciar;

-altitudinea maximă este de 2.505 m în Vârful Omu.

2. Grupa Munților Parâng

-este alcătuită din Munții Căpățânii, Munții Cindrel, Munții Latoriței, Munții Lotrului, Munții Parâng, Munții Șureanu;

-este străbătută de şoseaua Transalpina;

-are un relief foarte masiv;

-altitudinea maximă este de 2.513 m în Munţii Parâng, în Vârful Parângul Mare;

-de asemenea aici se găsesc Depresiunea Petroşani unde se există depozite de huilă, Valea Oltului si Valea Jiului.

3. Grupa Munților Retezat-Godeanu

-este alcătuită din Munții Cernei, Munții Godeanu, Munții Mehedinți, Munții Piule-Iorgovanu, Muntele Mic, Munții Retezat, Munții Țarcu, Munții Vâlcan;

-găzduieşte lacul cel mai adânc: Zănoaga şi lacul cel mai întins: Bucura;

-altitudinea maximă este de 2.509 m în Vârful Peleaga.

4. Grupa Munților Făgăraș

-este alcătuită din Masivul Cozia, Munții Făgăraș, Munții Frunții, Masivul Ghițu, Munții Iezer-Păpușa, Munții Țaga;

-este grupa cea mai înaltă, masivă si impunătoare;

-aici se găsesc Valea Dâmboviţei si Valea Oltului;

-altitudinea maximă este de 2.544 m în Vârful Moldoveanu;

Obriective turistice

Carpații Occidentali

Carpații Occidentali sunt ramura cea mai joasă a Carpaților şi se desfăşoară între Dunăre, Valea Barcăului şi Someş. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Au un relief carstic existând şi multe resurse. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat "mozaic petrografic" (fliş, şişturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

Grupe montane1. Muntii Banatului

-aceştia reprezintă subdiviziunea sudică a Carpaţilor Occidentali;

-sunt alcătuiţi din şisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliss şi roci vulcanice;

-sunt cuprinşi între Defileul Dunării, Culoarul Timiş-Cerna, Câmpia Lugojului şi o succesiune de dealuri (Dealurile de Vest);

-întâlnim Munţii Almajului, Semenic, Aninei, Locvei, Depresiunea Bazovici şi Cheile Nerei;

-altitudinea maximă este de 1.445 m în Munţii Semenic;

2. Muntii Poiana Rusca

-sunt alcătuiți din șisturi cristaline, calcare puternic metamorfozate(marmura), roci vulcanice (”Măgura” Devei);

-au culmi netede la altitudini interpretate ca platforme de eroziune;

-întâlnim Vârfurile: Padeş, Rusca, Stâlpului, Glodea, Brăinul Mare, Alunului, Strâmbului;-altitudinea maximă este de 1.382 m în Vârful Padeș;

3. Muntii Apuseni

-alcătuiți din șisturi cristaline, fliss, roci vulcanice și calcare;

-sunt cea mai inalta grupa a Carpaților Occidentali;

-întâlnim Munții:Codru Moma, Bihor, Zarandului,Trascăului, Vlădeasa, Muntele Mare, Muntele Găina, Munții Gilăului, Cheile Turzii și Depresiunile Huedin, Simleului și Brad;

-altitudinea maximă este de 1.847 m in Munții Bihor;

Obiective turistice

Depresiunea colinara a Transilvaniei

Depresiunea colinară a Transilvaniei (Bazinul Transilvan, Podişul Transilvaniei),este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde denumirea de colinară, care i se poate atribui depresiunii intercarpatice a Transilvaniei.

Este mărginită de cele trei ramuri carpatice, care îşi iau numele dupa poziția față de această zonă depresionară: Carpații Orientali (în est), Carpații Meridionali (în sud) şi Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest există o legătură mai largă cu Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest pentru jugul intracarpatic. Ca forme de relief în Depresiunea colinară a Transilvaniei (Podişul Transilvaniei) se găsesc câmpii, depresiuni şi podişuri.

Depresiunea Transilvaniei este alcătuită din Depresiunea Mureş-Turda, Depresiunea Sibiului, Depresiunea Făgăraşului, Podişul Transilvaniei este alcătuit din Podişul Târnavelor, Podişul Hârtibaciului (cea mai întinsă subunitate a Podişului Târnavelor), Podişul Secaşelor, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan. Are aspect general de platou fragmentat, de văi care o străbat de la S spre N. În centru sunt prezente şiruri de dealuri iar la contactul cu munții s-au format unități depresionare şi culoare.

Ca urmare s-au diferențiat unitatea centrală şi unitatea marginală a depresiunii Transilvaniei. Tipurile de relief prezente: este specific relieful structural reprezentat prin cueste, PETROGRAFE , bealii anticlinale. Cuestele au o anumită particularitate în Depresiunea Transilvaniei, sunt orientate spre munte. Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de versanți: alunecări de teren,formate prin eruperea vulcanului Vaneasa, forme de ravenație (e. Râpa Roşie), relief fluviatil (terase, lunci).

Unități extracarpatice Acestea constituie 4/5 din suprafaţa ţării, înglobează dealuri (de la 300 la 900 m), podişuri (între 10 şi 600 m), câmpii (sub 300 m), prezintă un grad de fragmentare accentuat în dealuri şi redus în câmpii şi în Dobrogea. Sumt al cătuite dintr-un fundament vechi, din roci crista line şi dintr-o suprastructură sedimentară groasă, terminată la suprafaţă cu o pătură de loess. Fac excepţie Dobrogea centrală şi de nord, Podişul Mehedinţi şi Subcarpaţii, fiecare cu o structură cutată în epoci diferite.

Subcarpaţii (16 400 km2) se desfăşoară la exteriorul Carpaților, între văile Moldova şi Motru,

fiind formaţi din unul-două şiruri de dealuri (înălțimi de 500-1 000 m) şi depresiuni; au luat naştere prin cutarea si înălțarea inegală a sedimentelor acumulate într-o depresiune tectonică. Sunt frag mentaţi de mai multe generaţii de văi cu terase, dar şi cu versanţi intens afectaţi de şiroire şi alunecări.

Subcarpații se divid în Subcarpaţii Moldovei (un şir de depresiuni şi unul de dealuri), Subcarpaţii de Curbură (structura complexă reflectată în două şi ruri de dealuri şi depresiuni şi în cea mai activă dinamică a proceselor de degradare a terenurilor), Subcarpaţii Getici (altitudini de peste 1 000 m la vest de Argeş şi din ce în ce mai mici către vest; două şiruri de depresiuni).

Podişul Moldovei (22 200 km2), alcătuit la suprafaţă din roci sedimentare mio-pliocene, în strate care se înclină de la nord-vest la sud-est. Adâncirea Şiretului, Prutului şi a râurilor afluente, a dus la crearea de forme de relief structural (cueste) pe care se produc şiroiri, alunecări, dar și la separarea subunităţilor: Podişul Sucevei (în nord, altitudinea maximă este de 688 m în Dealul Ciungi), Câmpia Moldovei (cea mai joasă, alu necări, curgeri noroioase de amploare), Podişul Bârladului (şiroiri bogate).

Podişul Getic (13 950 km2) este alcătuit la su prafaţă din nisipuri, pietrişuri, argile. Relief de interfluvii netede (lăţimea creşte spre sud) care scad altimetric de la 600-700 m la cca 300 m; pe versanţii văilor există alunecări, torenţi, ravene. Se divid in subunitati cu caracteristici de podiş (Cotmeana, Olteţ, Strehaia) sau de dealuri fragmentate.

Podişul Dobrogei (10 400 km2): Dobrogea de Sud, (strate sedimentare relativ orizontale, peste un fundament precambrian); Dobrogea Centrală (o peneplenă care retează depozite foarte vechi) şi Do brogea de Nord (în nord-vest un rest de munţi hercinici, cu altitudinea maximă de 467 m, iar în rest dealuri din roci sedimentare şi vulcanice mezozoice).

Podişul Mehedinţi (760 km2) este alcătuit din platouri şi culmi (500-700 m), separate de văi adânci; predomină relieful carstic (peşterile Topolniţa, Ponoare).

Dealurile de Vest (banato-someşene) sunt alcă tuite din roci sedimentare peste blocuri cristaline carpatice scufundate. Formează, la marginea mun ţilor, o prispă care este fragmentată de văi largi (coboară, spre vest, de la 400 la 200 m); există şi măguri din roci vulcanice sau cristaline. Se divid în Depresiunea Baia Mare, Dealurile Silvaniei, Dealurile Crişene şi Dealurile Banatului.

Câmpia de Vest (banato-someşană) are peste 17 000 km2 şi s-a format în cuaternar. La contac tul cu dealurile şi munţii există câmpii înalte (te rase, glacisuri), iar spre vest câmpii joase, mlăştinoase, subsidente.

Câmpia Română (52 600 km2), formată prin colmatarea lacului cuaternar, se desfăşoară între 10-300 m altitudine, fiind alcătuită din:• câmpii piemontane şi de glacis la contactul cu dealurile:

Câmpia Piteşti, Câmpia Târgovişte, Câmpia Ploieşti, Câmpia Râmnicului;

• câmpii de terase, la vest de Argeş: Câmpia Burnaz, Câmpia Boianu, Câmpia Olteniei ş.a.;

• câmpii de subsidenţă (între Argeş şi Siret): Câmpia Titu, Câmpia Buzăului, Câmpia Siretului;

• câmpii tabulare (la est de Argeş): Câmpia Vlăsiei, Câmpia Bărăganului, Câmpia Brăilei ş.a.;

Câmpia fluvio-lagunară (cca 5 000 km2) in clude Delta, complexul de lacuri Razim şi fâşi ile de uscat adiacente (grinduri, terenuri mlăştinoase).

 

BibliografieManualul de Geografie Clasa a XII-a

http://www.oocities.org/dmarioara/CarpOrie.htm

http://www.fotoiustin.ro/peisaj.html

http://www.turismland.ro

http://www.turistderomania.ro

http://jurnalul.ro

http://ro.wikipedia.org

http://alexandrumarina.blogspot.ro

http://romanialapas.ro

http://www.2012en.ro

http://www.romanianmonasteries.org

http://despreromania.com

http://www.xplorio.ro

http://www.turistik.ro

http://www.satmareanul.net

http://cartitaplimbareata.ro

http://www.itinerar.ro