RELIEFUL VULCANIC

Forme de relief acumulativ și rezidual Lect. Dr. Laura Tîrlă

ROMÂNIA – GEOSTRUCTURI ȘI RELIEF

RELIEFUL PETROGRAFIC (3)

MAGMATISMUL ȘI VULCANISMUL ALPIN

Sunt procese de durată și amploare ale activității

interne legate de evoluția bazinului tectonic

carpatic începând din Triasic și până în Cuaternar.

Se deosebesc:

Magmatismul inițial (kimmeric): T—>K1

Magmatismul subsecvent (laramic): K2

Vulcanismul subsecvent tardiv (neogen): Miocen —>Q

Forme de relief

Magmatismul inițial Platouri de diabaze

Magmatismul subsecvent Masivele banatitice

Vulcanismul neogen - cuaternar:

Neck-uri andezitice și bazaltice

Creste reziduale

Subvulcani

Stratovulcani

Caldeire

Piemonturi vulcanice

Revărsările de lave în urma cărora au rezultat platouri

vulcanice s-au produs în Triasic în zona Tulcea (Dobrogea

de Nord) și au afectat cu precădere regiunea situată la

est de Munții Măcinului.

Numeroase petice de diabaze acoperă acest areal, cel

mai mare alcătuind Platoul Niculițel (20/7 km).

În Munții Apuseni, rocile ofiolitice apar ca benzi sau mase

de roci intercalate cu complexul flișoid cretacic.

PLATOURILE DE DIABAZE 1.

Sunt dispuse pe un aliniament nord-sud din Munții Apuseni până la valea Dunării.

Predomină rocile acide (granodiorite, secundar riolite și dacite).

Mai importante sunt:

• Masivul Vlădeasa (tafrolit);

• Peticele de la Săvârșin și izvoarele Crișului Negru;

• Masivul Dognecea-Ocna de Fier (pe r. Bârzava).

MASIVELE BANATITICE LARAMICE 2.

S-a produs în lungul unor fracturi profunde formate de-a lungul părții vestice a bazinului carpatic.

Aparatele vulcanice formează un lanț aproape continuu începând din Ucraina (M. Vihorlat) și până spre sudul Carpaților Orientali.

Vechimea lor scade de la nord către sud, astfel că în nord sunt masivele cel mai puternic erodate, în timp ce în partea sudică se află aparatele vulcanice cel mai bine păstrate.

VULCANISMUL NEOGEN

Unități componente

Munții Oaș (neck-uri vulcanice)

Munții Igniș-Gutâi (platouri vulcanice)

Subvulcanii Țibleș-Bârgău (masive sedimentaro-

vulcanice)

Stratovulcani: Călimani, Gurghiu, Harghita.

3. NECK-URILE VULCANICE

Munții Oașului

Săpânța

Rupea

Munții Poiana

Ruscă

Dealul Cetății

Deva

Munții Apuseni

Măgura Uroi

Detunatele

Neck-urile din Munții Oașului și din

lungul Culoarului Mureșului aparțin

vulcanismului neogen.

Bazaltele de la Detunata sunt

cuaternare, la fel ca cele de la Rupea

și Racoș.

Relieful vulcanic rezidual de tip neck este caracteristic pentru Munții Oașului, unde se

află cele mai vechi masive formate în urma episoadelor efusive din timpul Neogenului.

În imagine se profilează silueta neck-ului andezitic Piatra Săpânței.

Piatra Săpânței (Munții Oașului)

Dealul Cohalmului

Neck-ul bazaltic de la Rupea 2010

Măgură andezitică la sud de valea Mureșului (587 m);

Geografic, aparține Masivului Poiana Ruscă.

Dealul Cetății Deva

Neck andezitic situat în apropiere de Simeria, pe dreapta Mureșului.

Profilul asimetric caracteristic îl face ușor de recunoscut din depărtare.

De aici a fost exploatat andezitul pentru construirea cetății și a sanctuarului de la

Sarmizegetusa Regia.

Măgura Uroi

Vârful Gutâi și Creasta Cocoșului reprezintă marginea unui crater erodat.

Este inclus în rezervația geologică Creasta Cocoșului (Legea 5/2000).

Accesul la monolit se face pe o potecă marcată ce pornește din Pasul Gutâi.

CRESTE REZIDUALE (Creasta Cocoșului) 4.

Dyke andezitic la baza căruia se extinde Piemontul Gutâiului.

Aliniament stâncos cu direcție NV-SE (200 m)

Masivele sedimentaro-vulcanice

Lăpuș-Țibleș-Bârgău

Lavele s-au acumulat sub formă de sill-uri și

filoane sub sedimentarul dur (conglomerate și

gresii) de vârstă paleogen-miocen inferior.

Andezitele apar local la suprafață ca petice,

acolo unde sedimentarul a fost erodat.

SUBVULCANII 5.

Aici au avut loc, în Miocenul inferior, primele

erupții din lanțul vulcanic al Carpaților Orientali.

Majoritatea au avut caracter subcrustal, lavele

consolidându-se în interiorul sedimentarului

paleogen sub formă de piloni sau coloane

(exemplul tipic din Munții Țibleșului).

Primele erupții

Munții Lăpușului

Masivul Șatra

Munții Țibleșului

Lave puse în loc în Sarmațian și Sarmațian-Panonian

Vf. Țibleș (1840 m), Hudin (1612 m), Tomnatec, Groapa, etc.

Munții Bârgăului

Heniul Mare (1610 m), Heniul Mic, Miroslava, Măgura Mare, Măgura Tisei, etc.

Erupții sincrone

Se adaugă o parte a Munților Rodnei (S-SE) și

Masivul Toroiaga din Munții Maramureșului;

Aceste unități cuprind un eruptiv nou, asociat

cristalinului sau flișului cretacic (Posea et al., 1974).

Morfologia comparativă

Vârfurile eruptive

formează o creastă cu

cele mai mari înălțimi.

Lava s-a consolidat

subcrustal, în masa de

gresii eocene parțial

transformate.

Clăi conice care

domină suprafața de

eroziune sculptată în

sedimentar paleogen.

Munții Țibleșului Munții Bârgăului

Sunt masive vulcanice de formă conică rezultate în

urma unor episoade efusive (erupții) succesive.

Stratele de lave alternează cu cele de piroclastite,

mai friabile și ușor solubile.

Predomină andezitele, apoi riolitele, dacitele,

bazaltele și aglomeratele vulcanice.

STRATOVULCANII 6.

Caracteristici generale

Carpații Orientali:

Aparate vulcanice bine evidențiate, unele bine păstrate;

Prăbușiri interne care au dat depresiuni circulare numite caldeire vulcanice;

Depresiuni tectonice și de baraj vulcanic.

Munții Apuseni (Metaliferi):

Relief sub formă de clăi suprapuse formelor preexistente.

Relieful stratovulcanilor:

Planeze (interfluvii)

Barrancos (văi divergente)

Principalele aparate vulcanice

Cei mai reprezentativi stratovulcani de pe

teritoriul României sunt în:

Munții Călimani (în centru: caldera

Călimanilor)

Munții Gurghiului: Șasa, Fâncel-Lăpușna,

Saca-Tătarca;

Munții Harghitei: Cucu, Ostoroș, Harghita-

Mădăraș, Ciomatu (Puciosu).

Platoul vulcanic Gutâi

SRTM și harta geologică 1:200.000 Captură Google Earth

Vedere

dinspre

șoseaua Baia

Mare – Sightu

Marmației

MUNȚII CĂLIMANI

Masiv vulcanic

în centrul

căruia se

desfășoară

Caldeira

Călimanilor

(10 km în

diametru);

Relief rezidual:

Cei 12

Apostoli

Forme distruse

antropic:

Grotele Luanei

P. Neagra

În partea central-nordică se individualizează aparatul vulcanic.

Caldeira Călimanilor este drenată de pârâul Neagra Șarului.

În vest domină formațiunile piemontane protejate de o carapace de piroclastite

(aglomerate vulcanice).

Munții Călimani – Harta geologică 1: 200.000

Formele reziduale antropomorfe și zoomorfe au denumiri sugestive: „Moşul“, „Guşterul“, „Mucenicul“, „Mareşalul“, „Ramses“, „Godzilla“, „Dragonii“, „Cezar“, „Nefertiti“. Sursa foto: adevarul.ro/locale/suceava/apostolii-piatra-muntii-calimani-1_50ad07b07c42d5a6638dc2c2/index.html

Rezervația complexă Cei 12 Apostoli

Aici găsiți harta turistică actualizată a Munților Călimani:

http://m.0salvamont.org/munte/4

Punct de acces: satul Gura Haitii

Exploatarea îndelungată a sulfului a cauzat pierderi ireversibile ale

elementelor de patrimoniu natural: Grotele Luanei.

Foto: Mădălina Teodor (http://carieradesulf.blogspot.ro/2010/04/impactul-

exploatarilor-miniere-asupra.html).

Cariera de sulf

”Palatul de Ciocolată”, ”Ruinele” și ”Grota Haosului”, descoperite în anul 1961

de T. Naum și E. Butnaru, autorii ghidului ”Bârgău-Călimani”.

Formate prin alterarea feldspaților din alcătuirea andezitelor.

Conțineau numeroase concrețiuni limonitice.

Sistemul vulcanocarstic Grotele Luanei

Munții Gurghiului și Harghitei

Relieful și geologia

Munții Gurghiului și

Harghitei sunt separați

de valea superioară a

Târnavei Mari.

Erupțiile vulcanice au

cauzat mișcări

compensatorii de lăsare

în regiunile limitrofe.

Structura (2 unități):

- Baza vulcanogen-

sedimentară;

- Stratovulcanii.

Fâncel 1682 m

Saca-Tătarca 1775 m

Șumuleu 1576 m

Fierăstrău

Ostoroș 1384 m

Harghita-

Mădăraș 1799 m

Cucu 1588 m

Are craterul dublu foarte bine păstrat în relief. În craterul vechi se află

mlaștina Mohoș, iar în cel recent – Lacul Sfânta Ana (singurul lac vulcanic din

România).

Muntele Ciomatu (1300 m)

Substratul este format din piroclastite peste care este dispus un orizont de argilă. Acesta asigură impermeabilitatea și persistența lacului. Rețeaua hidrografică este radiar-concentrică și în general debitele sunt mici.

Inversiunile termice se eflectă în specificul vegetației forestiere (brâul de molizi care înconjoară lacul, urmat în altitudine de fag - mai pretențios la lumină și căldură).

Lacul Sfânta Ana

Muntele Ciomatu și stațiunea Băile Tușnad

Vedere de pe Piatra Șoimului

Defileul Oltului la Tușnad

Piatra Șoimului (Băile Tușnad)