REPARATII SI AMENAJARE (ASFALTARE) INCINTA · PDF fileConform STAS 6054 / 77, adancimea de inghet a perimetrului studiat este -0,90m fata de cota terenului natural neacoperit. d) Geologia,

SC NOI SRL PROIECTARE SI CONSULTANTA

Sibiu, str. Scoala de Inot, bl.2C, ap.16

Cont BRD: RO35 BRDE 330S V045 4500 3300, SIBIU CONT BCR: RO08 RNCB 4200 0003 1999 0001, SIBIU

CONT TREZORERIE: RO89 TREZ 5765 069X XX00 1983, SIBIU

Tel./fax: 0269 229496 [email protected] RO 15405487 J32/555/2003

Proiect nr. 115 /2015 Reabilitare si amenajare incinta SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN 1

REPARATII SI AMENAJARE (ASFALTARE) INCINTA SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN

PROIECT TEHNIC SI DETALII DE EXECUTIE

PROIECTANT GENERAL : S.C. NOI S.R.L. SIBIU PROIECT DE SPECIALITATE: S.C. NOI S.R.L. SIBIU PROIECT NR. 114 / 2015 AMPLASAMENT: STR. V, NR.8, COMUNA CRISTIAN, JUD. SIBIU BENEFICIAR: SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN

Sibiu, SEPTEMBRIE 2015 – Exemplar nr.1







LISTĂ de SEMNĂTURI

SC NOI SRL SIBIU Colectiv de elaborare

PRENUME, NUME SEMNATURA CAPITOL

Ing. Anisie Eugen Sef Proiect Proiectare- Specialitatea Drum

Ing. Brandau Aurel

Verificator atestat MLPAT

Ing. dipl. Comsa Iulian

Topograf

Intocmit,

Ing. Anisie Eugen







SANTIERUL: REPARATII SI AMENAJARE (ASFALTARE) INCINTA SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN

PROGRAM DE CONTROL AL CALITATII LUCRARILOR IN FAZE DETERMINANTE - INTOCMIT ASTAZI ..........................

FIRMA DE PROIECTARE : S.C. NOI S.R.L. SIBIU BENEFICIARUL: PRIMARIA ORASULUI OCNA SIBIULUI, JUDETUL SIBIU CONSTRUCTORUL: …................................................................................................................... In conformitate cu: Legea nr.10/1995, “Lege privind calitatea in constructii”, Normativul I9, ordin ISC nr.441/2009 si alte acte normative se stabileste prezentul program pentru controlul calitatii: Nr. ctr

Faze la care se execută controlul

Documente întocmite

Cine execută controlul

Nr. şi data docu-mentului

Drumuri 1. Predarea – primirea amplasamentului P.V. B;E;P. 2. Trasarea lucrărilor P.V.T. B;E;P. 3 Verificarea stratului de fundatie balast P.V.F.D. B;E;P. 4 Verificarea stratului de bază piatra sparta P.V.F.D. B;E;P. 5 Verificarea stratului de legătură binder P.V.F.D. B;E;P;I. 6 Verificarea stratului de uzură beton asf. P.V.F.D. B;E;P. 7 Recepţia la terminarea lucrărilor Comform legislaţiei,

Comisia de Recepţie

8 Recepţia finală BENEFICIAR EXECUTANT PROIECTANT SCOALA GIMNAZIALA .................................................... S.C. “NOI” S.R.L. CRISTIAN .................................................... SIBIU ………………………… ........………………………… ing. Anisie Eugen ………………………… ........………………………… ………………………

INSPECTORATUL ÎN CONSTRUCŢII

NOTĂ : a) B:Beneficiar; E:Executant; P:Proiectant; I:Inspectoratul în Construcţii, participă la control în faze de execuţie care

vor fi stabilite ca faze determinante la definitivarea programului de control. b) P.V. – Proces verbal de predare – primire amplasament c) P.V.T. – Proces verbal de trasare d) P.V.F.D. – Proces verbal de recepţie fază determinantă e) P.V.R.C. – Proces verbal de recepţie calitativă pe faze f) * Faze de lucrări pentru al căror control poate fi convocat şi proiectantul de către ceilalţi factori interesaţi

Executantul are obligaţia convocării factorilor care sunt prevăzuţi să participe la control, cu minim 3 zile înaintea date stabilite pentru control.







BORDEROU Coperta

Foaie de capat

Lista de semnaturi

Pogram de control al calitatii lucrarilor in faze determinante

Borderou

A. PIESE SCRISE

1. Date generale

a) Denumirea obiectivului de investitie

b) Amplasamentul obiectivului

c) Titularul investitiei

d) Beneficiarul investitiei

e) Elaboratorul Proiectului tehnic

2. Descrierea generala a lucrarilor

2.1. Descrierea lucrarilor

a) amplasamentul

b) topografia

c) clima si fenemenele specifice zonei

d) geologia, seismicitatea

e) prezentarea proiectului pe specialitati

f) sursele de apa, energie electrica, gaze, telefon si alte asemenea pentru lucrari

definitive si provizorii

g) caile de acces permanente

h) trasarea lucrarilor

i) antemasuratoare







2.2. Memori tehnice pe specialitati

3. Caietele de sarcini 4. Liste cu cantitatile de lucrari

4.1 Listele de cantitati de lucrari pe categorii de lucrari

5. Anexe

5.1 Grafic de executie

B. PIESE DESENATE 1. Plan de incadrare in zona – D1

2. Plan de situatie proiectat - D2.1 si D2.2

3. Profile transversale TIP – D3

4. Detaliu de executie – D4

Intocmit,

Ing. Anisie Eugen







MEMORIU TEHNIC

1. DATE GENERALE

a) DENUMIREA OBIECTIVULUI DE INVESTIŢIE

REPARATII SI AMENAJARE (ASFALTARE) INCINTA SCOALA

GIMNAZIALA CRISTIAN

b) AMPLASAMENTUL OBIECTIVULUI

ZONA CENTRALA A COMUNEI CRISTIAN Curtea scolii gimnaziale Cristian, care face obiectul prezentului studiu, este situată în

zona centrala a comunei Cristian situata pe strada V, nr 8.

c) TITULARUL INVESTITIEI :

SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN

d) BENEFICIARUL INVESTITIEI

SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN

e) ELABORATOR PROIECT TEHNIC

SC NOI SRL SIBIU, str. Scoala de Inot, nr. 2C, ap.16

Tel: 0269-229496

J32/555/2003 CUI: RO 15405487

email: [email protected]







2. DESCRIEREA GENERALA A LUCRARILOR

2.1. DESCRIEREA LUCRARILOR a) Amplasamentul obiectivului

Curtea scolii gimnaziale Cristian, care face obiectul prezentului studiu, este situată în

zona centrala a comunei Cristian pe strada V, nr.8.

Trotuare din beton degradat, pe partea stanga a curtii– latimea 1,50 m – suprafata

63 mp

Curte balastata – 1137 mp si 1010 mp

Curte betonata – 165 mp – 60 mp

Zona verde 17 mp si 360 mp

Pantă transversală normală.

Aspect general foarte rău cu numeroase gropi şi denivelări pronuntate inacesibila in

sezon ploios

Retele hidroedilitare In prezent “Curtea scolii gimnaziala CRISTIAN ” exista sistem de canalizare pluviala degradat si insuficient pentru amenajarea care urmeaza. b) Topografia

Proiectul tehnic s-a realizat pe baza studiului topografic, executat prin grija proiectatului, in sistem Stereo 70, planuri 1:200. c) Clima si fenomenele specifice zonei

Clima, relieful si structura solului sibian creeaza conditii prielnice pentru o flora si o fauna bogata. Sibiul este amplasat într-o zona cu climat continental moderat, cu efecte microclimatice secundare date de directia vântului la sol, influentata atât de factorii de relief, cât si de zona construita. Elementele principale ce caracterizeaza din punct de vedere climatic zona municipiului sunt urmatoarele:

Temperatura medie multianuala: 8,8º C Temperatura maxima absoluta: 37,4º C Temperatura minima absoluta: -31º C







Nebulozitatea media anuala: 6,2 Cantitatea medie anuala a precipitatiilor: 662 mm cu valori minime in februarie si

maxime in iunie, iar numarul zilelor de înghet de circa 120 pe an. Umiditatea relativa a aerului atmosferic valoarea medie multianuala este de 75%.

Iernile sunt ferite de viscole grele, primaverile sunt frumoase, verile racoroase si toamnele târzii.

Recordurile de temperatura înregistrate sunt de 37,6 °(la Boita în 1949) si -34,4 ° (la Sibiu în 1888).

Adancimea de inghet Conform STAS 6054 / 77, adancimea de inghet a perimetrului studiat este -0,90m

fata de cota terenului natural neacoperit. d) Geologia, seismicitatea

Pentru identificarea structurii actuale a amplasamentului, a naturii litologice si a caracteristicilor geotehnice ale terenului, precum si pentru obtinerea de informatii privind situatia apei subterane, au fost executate lucrari de investigare geologica, amplasate in proprietatea beneficiarului.

Conform Normativ PD177/2001, zona se incadreaza in tipul climateric II, regim hidrologic 2b.

Valorile de calcul ale coeficientului Poisson sunt: Pentru tipul de pamant P4, 0,35

Date seismice Din punct de vedere seismic teritoriul studiat corespunde zonei de calcul “D” cu o

valoare a coeficientului ag=0,16g si o valoare a perioadei de colt Tc=0,7 secunde, conform Normativului P100/1 din 2006. e) Prezentarea proiectului pe specialitati

Trotuarul petonal au o latime de 1,50 m si curtea va fi asfaltata in totalitate.

Profilul transversal al curtii este intr-o singuta panta de 2,5%, avand guri de scurgere

pe aliniamentul rigolei de TIP scafa.

Pentru a putea realiza o scurgere eficienta a apelor pluviale atat de pe partea

carosabila si pentru ca strada sa fie cu un aspect placut, in aceasta varianta s-a propus

urmatorul sistem de amenajare verticala:

panta carosabilului sa fie de maxim 2.5%;

Aceasta varianta este agreata atat de catre beneficiar, cat si de proiectant.

SISTEMUL RUTIER PROPUS







Este un sistem rutier pentru trafic usor, care sa reziste la inghet-dezghet, cu o

imbracaminte de 5 cm uzura BA8, cu folosirea la maxim a zestrei curtiilor unde aceasta se

afla la adancimea necesara conform structurilor. Structura curtiilor este propusa astfel:

- strat de fundatie de 15 cm de balast

- strat de baza de 10 de cm de piatra sparta

- strat de uzura BA8 de 4 cm.

Trotuarele ramforsate au urmatoarea structura:

- 4 cm de imbracaminte bituminoasa BA 8.

Inainte sa se intervina asupra reconditionarii structurii curtiilor se vor poza conductele

de la canalizare in zona drumului si cele de apa pe trotuare.

Preluarea apelor pluviale se va face prin rigola de TIP scafa pe aliniamentul careia se

afla guri de scurgere, cu deversarea lor in canalizarea pluviala proiectata.Gurile de scurgere prevazute, vor fi intr-un numar de 4 buc.

Elemente caracteristice ale curtiilor proiectate:

- trotuare – 1485 mp + 1010 mp

- zona verde 17 mp + 360 mp

- rigola Tip SCAFA – 77 ml + 49 ml

- guri de scurgere 2 buc + 2 buc

- bordura mica 10 x 15 cm – 15 ml + 48 ml

- canalizare pluviala 315 - 52 ml

- marcaje rutiere : 251 ml + 180 ml

f) Resurse ( apa, energie electrica, gaze, telefon ) pe perioada santierului si definitive

Pentru organizarea de santier se vor utiliza racorduri provizorii la aceste utilitati, conform avizelor tehnice obtinute de constructor de la detinatorii de utilitati. Antreprenorul are obligatia de a asigura alimentarea santierului cu apa, energie electrica si termica, costurile si cheltuielile care decurg din aceasta privindu-l. Recuperarea acestor cheltuieli de la subantreprenori revine tot in sarcina antreprenorului.







La final sursele vor fi folosite de locatari si contorizate pentru recuperarea contravalorii lor.

g) Cai de acces permanente Pentru comunicatii se vor utiliza radiotelefoanele sau alte tehnologii, cum ar fi

telefoanele celulare. In timpul executiei se va pastra libera o cale de acces pentru a impiedica

strangularea circulatiei pe perioada unui eveniment.

h) Trasarea lucrarilor Beneficiarul lucrarii, cu proiectantul si reprezentantii retelelor existente pe

amplasament, vor preda catre executant – pe baza unui proces verbal, amplasamentele tuturor lucrarilor ce urmeaza a fi executate. Odata amplasamentele predate, executantul are obligatia de a le materializa pe teren prin pichetare cu tarusi a statiilor predate in acceasi zi. In sarcina acestuia intra si responsabilitatea protejarii picheilor care materializeaza amplasamentele primite.

Trasarea pe teren a constructiilor se va face tinand cont de planurile de situatie anexate la prezentul proiect D2. -1,2. Vor fi respectate prevederile STAS9824/ 0 - 74 "Masuratori terestre. Trasarea pe teren a constructiilor. Prescriptii generale", STAS 9824 / 1 - 87 "Masuratori terestre. Trasarea pe teren a constructiilor civile, industriale si agrozootehnice" si STAS 9824 / 5 - 75 "Masuratori terestre. Trasarea pe teren a retelelor de conducte, canale si cabluri". Se vor respecta de asemenea prescriptiile standardelor referitoare la trasarea drumurilor si lucrarilor geotehnice.

i) Antemasuratoare Beneficiarul investitiei are obligatia de a delega pe tot timpul derularii executiei

investitiei un reprezentant al sau, ca diriginte de santier sau consultant, in vederea urmaririi executiei atat din punct de vedere calitativ cat si din punct de vedere al executarii tuturor lucrarilor prevazute in documentatie.

Masurarea lucrarilor se va realiza in conformitate cu listele de cantitati de lucrari anexate, masurate de constructor, verificate de dirigintele de santier si/sau consultanta si beneficiar si confirmate de proiectantul de specialitate.

De asemenea dirigintele de santier sau consultantul va confirma toate situatiile de lucrari prezentate catre beneficiar privind veridicitatea cantitatilor de lucrari executate si supuse spre decontare.

2.2. Memori tehnice pe specialitati

Lucrările proiectate în cadrul obiectului Amenajări exterioare – DRUMURI, se







încadrează în categoria de importanţă C – normală, fiind necesară verificarea tehnică de calitate a proiectului la cerinţele A4, B2 şi D.

Din considerente funcţionale, tehnice, tehnologice şi financiare, lucrările proiectate au fost grupate în 4 categorii de lucrări:

1. Terasamente Volumele de terasamente vor fi numai în săpătură, pentru decaparea stratului de

sol vegetal, de 20 cm grosime, refolosibil pentru amenajarea zonelor verzi. Pământul vegetal necesar acestor umpluturi, cât şi cel necesar pentru aşternere în

strat uniform pentru amenajarea zonelor verzi, provenit din decapări, va fi reţinut în amplasament, în depozit intermediar.

Pământul excedentar rezultat din săpături (vegetal, respectiv amestec de umpluturi şi sol vegetal) va fi transportat în depozit şi nivelat.

2. Structură curtiilor Pentru execuţia trotuarelor, se propune structura constructivă curentă, cu

îmbrăcăminte asfaltică, alcătuită din: 4 cm strat de uzură din beton asfaltic BA 8; 10 cm strat de fundaţie din beton de ciment C12/15; 15 cm strat filtrant, anticontaminator, anticapilar şi de fundaţie din balast.

Încadrarea trotuarelor şi aleilor pietonale se va face cu cu rigola carosabila de tip SCAFA 30 x 20 cm, montate denivelat pe fundaţie din beton C6/7,5, în spaţiul exterior de racordare la partea carosabilă cu înălţimea liberă curentă 0 cm;

3. Zone verzi Zonele verzi vor fi amenajate în toate spaţiile libere rămase între suprafeţele

construite. După finisarea suprafeţelor lucrărilor de terasamente, la cota –0,20m sub nivelul

cotelor finite proiectate, amenajarea spaţiilor verzi se va face prin aşternere de pământ vegetal, în strat de grosime uniformă de 20cm şi semănarea gazonului.

În lipsa precipitaţiilor atmosferice, suprafeţele însămânţate cu gazon vor fi udate pentru menţinerea umidităţii pentru o perioadă de minimum 30 de zile.

4. COLECTAREA ŞI EVACUAREA APELOR PLUVIALE

Colectarea apelor pluviale de suprafaţă se va realiza prin declivităţile şi pantele stabilite în proiect, în cadrul sistematizării verticale a suprafeţelor de amenajări exterioare.Apele pluviale de suprafaţă vor fi dirijate prin rigole de bordură şi casiuri spre gurile de scurgere proiectate, guri de evacuare care se vor racorda la canalizarea pluvială. Protecţia mediului

Realizarea proiectului precum si utilizarea intersectilor nu constituie sursa de







poluare. Activitatile ce fac obiectul prezentului proiect nu au un impact semnificativ sau redus asupra mediului, ele nefiind mentionate in anexa I.2. din Ordinul 860/26.09.2002

Realizarea proiectului va duce la imbunatatirea unor factori de mediu dupa cum urmeaza:

1.Protecţia calităţii apelor: Prin realizarea proiectului se va inlatura posibilitatea aparitiei defectelor in retelele

hidroedilitare, a infectarii apei potabile prin infiltrarea apei freatice in reteaua de apa. De asemenea se va evita infestarea apei freatice cu apa uzata menajera.

Apa pluviala se va colecta prin guri de scurgere evitandu-se stagnarea apei de ploaie, sub forma de balti, pe traseul drumului.

Atat pe peioada construirii cat si in perioada de exploatare se va tine seama de protectia mediului fata de eventualii poluanti din aceste perioade.

2. Protecţia aerului: Prin realizarea proiectului se va reduce semnificativ cantitatea de praf din aer;

Acolo unde spatiul permite, se vor planta pomi. Trotuarele in aceasta zona sunt relativ mici si nu permit incadrarea de alveole de 1,00 pe 1,00 m.

De asemenea cantitatea de noxe emanate de mijloacele de transport, pe o stradamodernizata si optimizata va fi mult mai redusa decat in situatia actuala.

3. Protecţia impotriva zgomotului şi vibratiilor: Traficul pe zona sistematizata va reduce cantitatea de zgomot si de vibratii. Aceste lucrari vor avea un impact semnificativ atat pentru participantii la trafic cat si

pentru persoanele ce traiesc sau muncesc in imediata apropiere. 4. Protectia solului si subsolului Sursele de poluare in perioada de executie sunt generate de: ·traficul auto prin scurgeri accidentale de produse petroliere in timpul operatiilor de

alimentare sau datorita starii tehnice defectuoase a utilajelor si echipamentelor de transport si montaj.

·Depozitarea materialelor de constructii si a deseurilor pe suprafete de teren neimpermeabilizate

Reducerea impactului asupra solului si subsolului se realizeaza prin utilizarea mijloacelor de transport di montaj in stare buna de functionare si depozitarea controlata a reziduurilor si a materialelor de constructii.

In perioada de executie, poluarea solului si subsolului variaza de la negativ moderat la neglijabil.

5. Gospodarirea deseurilor Deseuri rezultate in perioada de executie In perioada de executie pot rezulta urmatoarele tipuri de deseuri: pamant de

decoperta, de excavatie, materiale de constructii, resturi conducte, conductori, tamplarie, uleiuri uzate.







Pana la transportul deseurilor generate in decursul desfasurarii lucrarilor pe santier, colectarea, transportul si depozitarea temporara sau definitiva a acestora se va face conform prevederilor HG nr. 856 din 16.08.2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase.

Vehiculele care asigura transportul surplusului de materiale rezultate din sapaturi sau materiale ramase din procesul de executie vor fi riguros verificate pentru a preintampina imprastierea acestora pe traseu si vor avea rotile curatate la iesirea din zona santierului.

Pentru muncitorii de pe santier se vor asigura closete ecologice cu tanc etans vidanjabil.

3.p CAIETE DE SARCINI 1. TERASAMENTE 2. STRAT DE FUNDAŢIE DIN BALAST 3. STRAT DE BAZĂ DIN PIATRA SPARTA 4. COVOARE ASFALTICE 5. INCADRAREA CU BORDURI PREFABRICATE DIN BETON 6.DISPOZITIVE PENTRU SCURGEREA SI EVACUAREA APELOR DE SUPRAFATA 7. ZONE VERZI 3.2.1. TERASAMENTE

Se execută conform prescripţiilor STAS 2914-84, Terasamente - Condiţii tehnice generale de calitate. Indicaţii generale Terenul pe care se execută terasamentele este considerat teren de fundaţie iar pământul sau alte roci folosite pentru realizarea platformei drumului sunt denumite materiale pentru terasamente. Terasamentele se execută pe terenuri care să le asigure portanţa, să fie durabile, stabile si uşor de întreţinut în exploatare. Condiţii tehnice Lăţimea platformei precum şi celelalte dimensiuni se stabilesc conformstandardelor şi a datelor prevazute în proiectele de execuţie. Abateri limită: - la laţimea platformei - 0,05 m faţă de axă - 0,10 m la lăţimea întreagă - la cotele proiectului - 0,05 m faţă de cotele de nivel ale proiectului Terenul de fundaţie şi materialele cu care se execută terasamentele se studiază din







punct de vedere geologic, geotehnic şi hidrologic în conformitate cu prevederile standardelor respective. Pentru stabilirea caracteristicilor fizico-mecanice al pământurilor, prin studii de laborator se determină: - compoziţia granulometrică şi coeficientul de neuniformitate - limitele de plasticitate - sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ - unghiul taluzului natural al materialului în stare uscată şi la umiditatea în stare naturală - umflare liberă - conţinutul de săruri solubile - cantitatea de materii organice - modulul de elasticitete dinamic şi gradul de compresibilitate al terenului de fundaţie - stabilirea caracteristicilor de compactare se determină prin încercarea Proctor normal în conformitate cu STAS 1913/13-83 şi trebuie să corespundă domeniului umed al curbei Proctor. Pentru umpluturi în corpul terasamentelor pe suprafeţele care vor deveni suport pentru execuţia structurilor rutiere sau pietonale se vor folosi pământuri având calitatea “foarte bună” ca material pentru terasamente, conform clasificării din tabelul 1, a. din STAS 1243-83, pământuri necoezive grosiere, medii şi fine având mai mult de 50 % fracţiunea mai mare de 2 mm; bolovaniş, nisip cu pietriş, nisip. Sub îmbrăcăminţi permanente, terasamentele din corpul drumului vor fi compactate asigurându-li-se un grad de compactare Proctor normal de minimum: - 95 % pe primii 30 cm ai terenului natural sub un rambleu cu înălţimea de până la 2,00 m; - 95 % pe primii 30 cm ai terenului natural sub un rambleu cu înălţimea peste 2,00 m; - 100 % în corpul rambleelor pentru adâncimi de până la 2,00 m sub patul drumului; - 95 % în corpul rambleelor pentru adâncimi mai mari de 2,00 m sub patul drumului; - 100 % în deblee pe adâncimea de 30 cm sub patul drumului. Abaterile limită la gradul de compactare vor fi de 3% sub îmbrăcăminţile din beton de ciment şi de 4% sub celelalte îmbrăcăminţi şi se acceptă în max. 10% din numărul punctelor de verificare. Alegerea utilajelor de compactare, grosimea stratului şi numărul de treceri necesare pentru atingerea gradului de compactare prescris, se stabilesc pe baza de încercări, ţinând seama şi de prevederile normativelor privind execuţia terasamentelor la căile de comunicaţie. Taluzurile rambleelor aşezate pe terenuri de fundaţie cu capacitate portantă corespunzătoare vor avea înclinarea de 1:1,5 până la înalţimile de 6....10 m în funcţie de natura materialelor din rambleu. Prescripţii generale de execuţie.







Când panta terenului depaşeste 1:5 se vor executa trepte de înfrăţire cu lăţimea de minimum 1,0 m şi cu înclinarea de 2% spre vale. Lucrările de terasamente se vor executa astfel încât fazele procesului tehnologic să se succeadă fără decalaje între diferitele faze de lucru, care ar putea conduce la înmuierea pământului din corpul drumului de către apele meteorice. Pe timp friguros nu se admite ca lucrările de terasamente să fie întrerupte în faze intermediare ale procesului tehnologic sau executarea terasamentelor cu pământ îngheţat. Straturile de pământ coeziv îmbibate cu ape meteorice în timpul execuţiei nu se vor acoperi cu un alt strat, fără luarea unor măsuri pentru reducerea umidităţii şi asigurarea posibilităţii de compactare corespunzătoare. În ramblee, pământul se aşterne în straturi uniforme paralele cu linia roşie a proiectului, pe întreaga lăţime a rambleului. Suprafaţa fiecărui strat intermediar va fi plană cu înclinări de 3...5% spre exterior iar suprafaţa patului va avea aceeaşi înclinare ca şi îmbrăcămintea drumului. Grosimea stratului în rambleu se alege în funcţie de mijlocul de compactare astfel încât să se asigure gradul de compactare prescris pe toată grosimea lui. Pământurile se vor pune în operă pe cât posibil la umiditatea optimă de compactare corespunzătoare domeniului umed al curbei Proctor. Săpăturile pentru realizarea patului drumului se vor executa pe tronsoane limitate, imediat înainte de executarea fundaţiei, luându-se măsuri pentru a se evita acumularea apei pe suprafaţa patului.

Reguli pentru verificarea calitaţii terasamentelor Pe timpul execuţiei lucrărilor de terasamente se verifică: - trasarea axului şi amprizei în conformitate cu documentaţia de execuţie; - calitatea pământurilor folosite faţă de cele date în documentaţie, verificarea făcându-se pe bază de probe de laborator. - grosimile straturilor aşternute în rambleu faţă de cele stabilite în funcţie de tipul utilajului folosit la compactare; - umiditatea efectivă la care se compactează pământul şi variaţia acesteia fată de umiditatea optimă de compactare precum şi gradul de compactare realizat şi variaţia acestuia faţă de cel prescris. - profilul longitudinal şi transversal realizat faţă de prevederile proiectului de execuţie. Determinările privind grosimea straturilor, umiditatea şi gradul de compactare realizat se vor face pentru fiecare strat în parte, în cel puţin trei puncte repartizate uniform la fiecare 2000 m2 de strat. Verificarea compactării patului se va face prin recoltarea de probe din sondaje cu adâncimea 30 cm. Verificarea gradului de compactare realizat se face prin extragerea de probe din stratul compactat şi compararea densităţii în stare uscată a acestor probe cu densitatea în







stare uscată maximă stabilită prin metoda Proctor normal, comform STAS 1913/13-83. Pentru drumuri, distanţa dintre sondaje nu va depăşi 250 m, iar verificările privind gradul de compactare se vor face în minim trei puncte repartizate stânga, ax şi dreapta, în secţiuni diferite pentru fiecare sector de 250 m lungime strat. Verificările privind gradul de compactare se vor face în special acolo unde se văd denivelări ale stratului ca urmare a trecerii autovehiculelor în timpul execuţiei. Capacitatea portantă la nivelul patului drumului se verifică prin determinări cu defectometrul cu pârghie tip Benkelman, deformările elastice măsurate sub sarcina osiei etalon de 91 KN trebuie să fie sub valorile admisibile ale deflexiunii comform CD31-2002.

Tipul pământului comform STAS 1243-83 Valoarea admisibilă a deflexiunii

dadm. 0,01 mm Nisip prăfos, nisip argilos 350 Praf nisipos, praf argilos – nisipos, praf argilos, praf

400

Argilă nisipoasă, argilă prăfoasă, argilă prăfoasă – nisipoasă, argilă

450

Recepţia lucrarilor. Lucrarile de terasamente vor fi supuse recepţiei în trei etape: Recepţia pe fază determinantă, în timpul execuţiei, la terminarea lucrărilor de terasamente pe tronsonul sau sectorul supus recepţiei. Se verifică dacă partea de lucrări ce se recepţionează s-a executat conform proiectului şi corespunde calitativ prevederilor din caietul de sarcini. În urma verificărilor se încheie proces verbal fază determinantă în care se comfirmă permisiunea trecerii execuţiei la faza imediat umătoare. Recepţia preliminară a lucrărilor de terasamente se face odată cu recepţia preliminară a obiectului, la terminarea lucrărilor. La recepţia preliminară se verifică: - concordanţa lucrărilor cu prevederile proiectului de execuţie, a caietului de sarcini şi a standardelor; - natura terenurilor din corpul drumului; - concordanţa gradului de compactare realizat, cu prevederile STAS 2914-84, şi ale proiectantului. Recepţia la terminarea lucrărilor se face de către comisia de recepţie, conform prevederilor legale în vigoare, pe baza verificărilor şi a documentelor constatatoare la recepţia din faza determinantă.

Recepţia finală a lucrărilor de terasamente se face, comform prevederilor legale, după expirarea perioadei de verificare a comportării lucrărilor executate, odată cu recepţia







finală a obiectului. La recepţia finală se va examina dacă lucrările s-au comportat în bune condiţii în cursul termenului de garanţie şi dacă au fost întreţinute corespunzător. 3.2.2. STRAT DE FUNDAŢIE DIN BALAST Generalităţi Stratul de fundaţie din balast se execută conform prevederilor STAS 6400-84 –“Lucrări de drumuri. Straturi de bază şi de fundaţie. Condiţii tehnice generale de calitate” şi a Ghidului privind tehnologia de execuţie a straturilor de fundaţie din balast – indicativ CD 148-2003. Stratul de fundaţie din balast prevăzut în alcătuirea structurilor rutiere şi pietonale din proiectul de execuţie îndeplineşte simultan funcţiile cu rol de rezistenţă, drenant, anticapilar şi antigel. Înainte de începerea execuţiei stratului de fundaţie din balast, lucrările de terasamente la aleile pietonale, respectiv stratul de formă la accesele şi platformele carosabile se vor recepţiona pe fază / fază determinantă. Condiţii tehnice Elemente geometrice şi abateri limită Lăţimea straturilor de fundaţie din balast se stabileşte prin proiectul de execuţie, conform STAS 2900-79, STAS 10144/3-91, STAS 1598/1-89 şi STAS 1598/2-89. Patul drumului în cazul terasamentelor executate în pământuri necoezive sau în cazul terasamentelor prevăzute cu strat de formă trebuie să aibă aceleaşi pante în profil transversal şi aceleaşi declivităţi în profil longitudinal cu ale suprafeţei îmbrăcăminţilor, admiţîndu-se aceleaşi toleranţe ca ale acestora.

Denivelările admisibile în profil transversal ale straturilor de fundaţie sunt cu 0,5 cm diferite de cele admisibile pentru îmbrăcăminţile sub care se execută.

Denivelările admisibile în profil longitudinal ale suprafeţei straturilor de fundaţie sub dreptarul de 3,00 m sunt de maximum 2 cm în cazul straturilor de fundaţie din agregate naturale.

Materiale

Balastul utilizat pentru stratul de fundaţie, sort (0-63) mm, trebuie să corespundă condiţiilor de calitate conform SR 662-2002.

Pentru verificarea conformităţii balastului cu cerinţele stabilite se vor efectua următoarele determinări:

g) determinarea granulozităţii – conform SR EN 933-1 şi SR EN 933-2; h) determinarea coeficientului de neuniformitate Un – conform STAS 630; i) determinarea echivalentului de nisip EN – conform STAS 730; j) determinarea rezistenţei la uzură cu maşina Los Angeles – conform

STAS 730; Recepţia cantitativă şi calitativă a balastului se face de către persoane împuternicite de







constructor în calitate de beneficiar. Recepţia se poate efectua fie la furnizor, fie la constructor în locul de depozitare sau la punerea în operă.

Recepţia cantitativă se efectuază pe bază de masă volumică în vrac, determinată în prealabil conform SR EN 1097-3.

Pentru certificarea calităţii balastului furnizorul va prezenta la livrare o declaraţie de conformitate pe baza rezultatelor determinărilor periodice şi pe lot efectuate, consemnate în rapoarte de încercări.

Atunci când este cazul, depozitarea balastului până la punerea în operă, se face pe platforme betonate care să împiedice impurificarea materialului.

Analizele premergăroare punerii în operă a balastului se vor face la fiecare 400 de tone de balast aprovizionat.

Se vor efectua verificări asupra calităţii materialului conform prevederilor SR 662-2002 şi CD 148-2003.

Se vor executa determinări ale caracteristicilor de compactare ale balastului, respectiv umiditatea optimă de compactare wopt şi densitatea maximă în stare uscată ρdmax. Orientativ se poate aprecia că un balast având curba granulometrică încadrată în domeniul prevăzut de SR 662-2002 are o umiditate optimă de compactare variind între 4 % şi 6 %.

Deoarece granulozitatea materialului influenţează puternic posibilităţile de compactare şi calitatea finală a lucrării se vor lua măsuri de corectare a acestui parametru prin adaosuri de alte materiale, ori de câte ori analizele granulometrice efectuate indică abateri de la domeniile stabilite în SR 662.

Se va evita atât excesul de parte fină care conduce la compactare dificilă, instabilitate şi rezistenţă scăzută la îngheţ – dezgheţ cât şi existenţa unei cantităţi prea mici de părţi fine care conduce la tendinţe de segregare şi de asemenea la o compactare dificilă.

În cazul corectării granulozităţii balastului cu materiale de adaos, se vor efectua verificările calitative şi de compactare pe materialul nou obţinut.

Pentru determinarea grosimii optime la aşternerea şi stabilirea numărului de treceri ale compactorului, necesare atingerii gradului de compactare prescris, cu materialul care va fi pus în operă şi cu utilajele de compactare din dotare se va efectua un tronson experimental în lungime de 25 m.

Execuţia straturilor de fundaţie din balast Descărcarea balastului la locul de punere în operă se face prin basculare, de preferinţă din mers.

Împrăştierea şi nivelarea balastului se face cu autogrederul sau cu buldozerul cu respectarea caracteristicilor geometrice stabilite anterior (grosime strat, pante, etc) evitânde-se pe cât posibil manipulările repetate în vederea evitării segregării.

Se determină umiditatea balastului aşternut, înainte de compactare, în min. 3







puncte la 250 m bandă sau la 1000 m2 suprafaţă şi se compară valoarea obţinută cu valoarea umidităţii optime de compactare stabilită în laborator. Sunt de preferat metode rapide pentru a scurta perioada dintre prelevarea probei şi începutul compactării, altfel putând avea loc variaţii mari ale umidităţii balastului aşternut sub efectul factorilor climatici.

Umiditatea balastului determinată înainte de compactare, trebuie să fie egală cu wopt 1. Umidităţi mai mici conduc la compactare dificilă datorită situării balastului în apropierea umidităţii critice iar la umidităţi mari materialul devine instabil, fiind de asemenea greu de compactat.

În cazul în care valorile umidităţii balastului sunt mai mici decât limita inferioară domeniului optim de umiditate de compactare, caz întâlnit în general în perioadele de timp cu insolaţie puternică şi cu temperaturi atmosferice ridicate, este necesar să se adauge apă în vederea înscrierii umidităţii în domeniul optim. În acest sens, funcţie de debitul asigurat, se vor stabili pentru cisterna prevăzută să execute operaţia, viteza de deplasare şi numărul de treceri necesar.

În cazul în care valorile umidităţii balastului sunt mai mari decât limita superioară a domeniului optim, caz întâlnit după perioade de precipitaţii abundente sau la utilizarea direct după extragerea din balastieră, operaţia de compactare se va începe numai după pierderea parţială a apei încât umiditatea de compactare să se situeze în domeniul optim.

Compactarea cu ajutorul compactorului cu pneuri se recomandă pentru balasturile cu echivalent de nisip de 25…40 %, iar compactoarele vibratoare pentru balasturile cu echivalentul de nisip de min. 40%.

Acostamentele se completează şi se compactează odată cu straturile de fundaţie, asfel încât acestea să fie în permanenţă încadrate de acostamente asigurându-se măsurile de evacuare a apei.

Compactarea se începe de la margine în sensul lungimii aşternute, avansând progresiv către axul drumului, prin treceri sucesive. Fâşiile succesive trebuie să se suprapună cu minimum 20 cm. Inversarea sensului de mers al utilajelor de compactare trebuie făcută lin pentru a se evita vălurirea suprafeţei; de asemenea, compactarea trebuie astfel făcută încât la terminarea ei, fiecare punct al suprafeţei să fie supus aproximativ aceluiaşi număr de treceri. Se vor evita mersul şerpuit şi întoarcerile utilajelor de compactare pe suprafaţa stratului.

După primele treceri ale utilajului se verifică uniformitatea suprafeţei stratului şi realizarea pantelor transversale prevăzute în proiect, făcându-se eventuale modificări, completări şi înlocuiri de materiale în zonele de segregări, asfel încât după terminarea compactării să se asigure grosimea şi suprafaţarea corespunzătoare a stratului.

În cazul compactării prin vibrare, pentru asigurarea calităţii suprafeţei stratului compactat, în condiţiile prevăzute de STAS 6400-84, sunt necesare la final 2…4 treceri fară vibrare, eventual precedate de o uşoară umezire a stratului (cca 5 l apă/m2).

În cazul compactării prin comprimare, este necesar ca prima trecere să se efectueze la viteze care să nu depăşească 2,0…2,5 km/h, iar următoarele treceri să fie







efectuate la viteze de 8…12 km/h. În cazul compactării prin vibrare, viteza de deplasare se recomandă să se situeze

între 2 km/h şi 4 km/h. Compactarea se consideră terminată dacă la determinarea gradului de compactare

se obţin cel puţin valorile minime prescrise pentru acesta. Având în vredere importanţa deosebită pe care o are compactarea corectă a

stratului de fundaţie asupra calităţii de ansamblu a lucrării rutiere executate, se recomandă ca pe lângă metodele standardizate, bazate pe înlocuire (cu apă sau nisip-STAS 12288-85) să fie utilizate metode de verificare tehnologică continuă sau pas cu pas pentru determinarea densităţii sau direct a gradului de compactare pe stratul realizat. Se realizează astfel, posibilitatea creşterii substanţiale a numărului determinărilor efectuate şi se dă posibilitatea unei intervenţii promte în scopul asigurării uniformităţii calităţii lucrărilor executate prin semnalarea şi înlăturarea singularităţilor de calitate necorespunzătoare.

Înainte de execuţia stratului rutier următor, eventualele denivelări ale stratului de balast, ca urmare a circulaţiei, vor fi remediate prin reprofilare cuautogrederul, umezire şi compactare.

Verificarea calităţii lucrărilor

Calitatea balastului pus în operă se verifică pe toată durata execuţiei lucrărilor. Verificarea elementelor geometrice se face pe baza datelor din proiect şi cu respectarea prevederilor STAS 6400-84 cu privire la abaterile limită şi denivelările admisibile. Gradul de compactare al balastului trebuie să îndeplinească condiţiile din CD 148-2002, tabelul 1:

Clasa tehnică a drumului

Categoria străzii

Gradul de compactare al balastului În 95% din punctele de măsurare

În toate punctele de măsurare

I, II, III I, II, III min. 100% min. 98 % IV, V IV min. 98% min. 95 %

NOTĂ: Gradul de compactare al balastului reprezintă raportul dintre densitatea uscată a balastului din

strat şi densitatea maximă în stare uscată, din domeniul “umed” al curbei Proctor, determinată prin încercarea Proctor modificată, efectuată conform STAS 1913/13-83.

La nivelul superior al stratului de fundaţie din balast valoarea admisibilă a deflexiunii este funcţie de grosimea stratului de balast şi de modul de alcătuire al stratului superior al terasamentelor, conform CD 148-2003, tabelul 2:

Grosimea Stratul superior al terasamentelor alcătuite din:







stratului de fundaţie

din balast h, (cm)

Strat de formă conform

STAS 12253

Tipul de pământ conform STAS 1243 Nisip prăfos Nisip argilos

Praf nisipos Praf argilos

Praf

Argilă Argilă nisipoasă Argilă prăfoasă

dadm în 0,01 mm 10 185 323 371 411 15 163 284 327 366 20 144 252 290 325 25 129 226 261 292 30 118 206 238 266 35 109 190 219 245 40 101 176 204 227 45 95 165 190 213 50 89 156 179 201

Se consideră realizată capacitatea portantă necesară dacă deflexiunea are valori mai mari decât cea admisibilă în cel mult 10 % din punctele de măsurare.

Uniformitatea execuţiei stratului de fundaţie se consideră satisfăcătoare dacă valoarea coeficientului de variaţie a deflexiunii este sub 35 %.

Toate operaţiile care privesc controlul calităţii materialelor şi al execuţiei lucrărilor vor fi urmărite şi verificate de beneficiar.

Rezultatele tuturor măsurătorilor, determinărilor şi verificărilor specificate în CD 148-2003 şi STAS 6400-84 vor fi ţinute la zi în documentaţia de execuţie a şantierului, care va constitui documentaţia de control în vederea recepţiei lucrărilor.

Recepţia lucrărilor Recepţia straturilor de fundaţie se execută în trei etape: recepţii pe faze, recepţia preliminară şi recepţia finală.

Recepţia pe faze se face la terminarea execuţiei unui strat component şi înainte de executarea unui strat component imediat superior. Cu această ocazie se verifică respectarea proceselor tehnologice aplicate în execuţie, lăţimi, grosimi, pante transversale şi suprafaţare, calitatea materialelor folosite, calitatea execuţiei lucrărilor şi capacitatea portantă la nivelul stratului executat.

Se verifică exactitatea rezultatelor determinărilor înscrise în registrele de laborator. Se încheie proces verbal de recepţie conform reglementărilor legale în vigoare,

specificându-se eventualele remedieri necesare. Nu se trece la executarea stratului următor până când nu se remediază

deficienţele constatate. La terminarea integrală a stratului de fundaţie, la grosimea prevăzută în proiectul de execuţie, se efectuază aceleaşi verificări ca şi la recepţiile pe straturi componente, încheindu-se proces verbal de recepţie fază determinantă.







Nu se trece la execuţia stratului de bază decât după remedierea defecţiunilor constatate la recepţia fază determinantă a fundaţiei.

Recepţia preliminară a fundaţiei din balast se face odată cu recepţia preliminară a întregii lucrări, conform reglementărilor legale în vigoare.

Comisia de recepţie va examina lucrările faţă de prevederile proiectului de execuţie, faţă de documentaţia de control şi procesele verbale de recepţie/recepţie fază determinantă, întocmite în timpul execuţiei lucrărilor.

Verificarea grosimii stratului de fundaţie din balast, la aprecierea comisiei, se poate face prin sondaje, câte două pe kilometru sau în aceleaşi puncte în care se fac sondaje pentru verificarea grosimii şi calităţii îmbrăcaminţii.

Recepţia finală a fundaţiei din balast se face odată cu îmbrăcămintea, pentru întreaga lucrare după expirarea perioadei de verificare a comportării acesteia.

Recepţia finală se face conform reglementărilor legale în vigoare. 3.2.3. STRAT DE BAZĂ DIN PIATRĂ SPARTĂ Se execută conform prevederilor STAS 6400 - 84 şi SR 179-95. Macadamul, conform STAS 4032 / 1, este alcătuit dintr-un sort monogranular de piatră spartă, cilindrat până la fixare, apoi împănat cu split (sau criblură) răspândite uniform, udat şi cilindrat până la încleştare, după care urmează umplerea golurilor rămase cu savură sau nisip şi cilindrarea în continuare până la fixarea definitivă.

Elemente geometrice şi abateri limită Grosimea macadamului folosit ca îmbrăcăminte este de 10 cm după cilindrare, iar cea a macadamului folosit ca strat de bază este de minimum 8 cm după cilindrare. Lăţimea macadamului folosit ca strat de bază se stabileşte conform prevederilor STAS 1598/1-89 şi STAS 1598/2-89. Lăţimea macadamului folosit ca îmbrăcăminte la drumuri depăşeşte cu 0,25 m, pe ambele părţi, lăţimea părţii carosabile. Profilul transversal, în aliniament, se execută sub formă de acoperiş cu două pante egale şi cu racordare printr-un arc de cerc în treimea mijlocie. În curbe şi în zonele de amenajare aferente, profilul transversal are forma şi pantele transversale conform STAS 863-85. Pe străzi şi alei se admite şi profil transversal curb având bombamentul 1/50 … 1/60 în funcţie de lăţimea străzii sau aleii. Pantele profilului transversal şi declivităţile profilului longitudinal ale macadamului folosit ca strat de bază sunt aceleaşi ca şi ale îmbrăcăminţii care se execută deasupra şi sunt conform standardelor respective de îmbrăcăminţi şi a proiectului de execuţie. Pantele profilului transversal, la macadamul folosit ca îmbrăcăminte sunt:

3% pentru drumuri şi străzi, în aliniament, având două fire de circulaţie; 4% pentru drumuri şi străzi, în aliniament, având un fir de circulaţie; 3 … 4 % la trotuare şi alei, în funcţie de lăţime.

Abaterile limită locale admise la grosimea stratului sunt de maxim 10 % faţă de grosimea prevăzută în proiect.







Abaterile limită locale admise la lăţimea îmbrăcăminţii sunt de 5 cm. Abaterile admise la profilul transversal la macadamul folosit ca îmbrăcăminte sunt

de maximum 2 mm/m. Nu se admit abateri care permit stagnarea apei pe platforma drumului.

Denivelările admisibile în lungul drumului sunt de maximum 20 mm sub dreptarul de 3 m lungime la macadamul folosit ca îmbrăcăminte. Nu se admit denivelări care favorizează stagnarea apei pe platforma drumului.

La cotele profilului în lung, măsurate pe axa sau pe marginea îmbrăcăminţii, se admite o abatere limită de 5 cm faţă de prevederile proiectului, cu condiţia respectării pasului de proiectare adoptat.

Pentru macadamul folosit ca strat de bază, abaterile limită şi denivelările admisibile prevăzute anterior, trebuie să se încadreze în abaterile limită şi denivelările admisibile ca strat suport la îmbrăcăminţile sub care se execută.

Materiale La execuţia macadamului ordinar se folosesc materiale granulare, conform SR

667-2001, SR 662-2002 : piatră spartă sort 40-63, conform SR 667-2001; split sort 8-16 sau 16-25, conform SR 667-2001; savura sort 0-8 mm conform SR 667-2001; criblura sorturi 3-8, 8-16, 16-25, conform SR 667-2001; nisip natural sort 0-4 sau 0-8, conform SR 662-2002.

Se recomandă ca splitul să aibă natura petrografică şi rezistenţa ca ale pietrei sparte folosite.

Apa pentru stropirea materialelor granulare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 790-84.

Consumul real de materiale, în stare uscată, pe sorturi, se va stabili prin încercări pe şantier, în funcţie de calitatea materialelor granulare, iar pentru apă, în funcţie de temperatura aerului, în timpul execuţiei.

Cantităţile de materiale, în stare uscată, date orientativ conform tabelului 1 din SR 179-95 sunt:

Materiale Macadam folosit ca îmbrăcăminte

Macadam folosit ca strat de bază

Piatră spartă, kg/m2 175 … 180 140 … 145 Split, kg/m2 20 … 24 16 … 20 Savură sau nisip, kg/m2 35 … 40 30 … 35 Nisip sau savură, kg/m2 15 … 18 15 …18 Apă, l/m2 30 … 35 25 … 30

Când piatra spartă provine din roci cu duritate mijlocie, STAS 5090 ( calcare, gresii, etc.) consumul de split se reduce la ( 18 … 20 ) kg/m2 şi







respectiv ( 14 … 18 ) kg/m2 mărindu-se corespunzător consumul de piatră spartă. Materialul granular mărunt poate fi alcătuit numai din savură sau nisip, ori dintr-un amestec în părţi egale din aceste două materiale. Prescripţii generale de execuţie Fundaţia pe care se aşează macadamul folosit ca strat de bază sau ca

îmbrăcăminte, se execută şi se recepţioneză conform STAS 6400-84 . Piatra spartă se aşterne pe fundaţie într-un stat uniform şi se cilindrează la uscat

până la fixare, apoi se aşterne splitul de împănare în minimum două reprize, se stropeşte succesiv cu apă şi se continuă cilindrarea până la încleştare. Umplerea golurilor rămase se face cu savură sau nisip, aşternute uniform în două reprize, stropite şi cilindrate concomitent până la fixare definitivă.

Grosimea de aşternere a pietrei sparte trebuie să fie cu circa 25 % mai mare decât grosimea prevăzută după cilindrare, procentajul stabilindu-se prin încercări.

Aşternerea pietrei sparte se face în grosime cât mai uniformă, folosindu-se în acest scop benzi-reper din agregate aşternute.

Cilindrarea pietrei sparte se face cu compactori cu rulouri netede uşoare (6 t … 8 t) şi apoi cu compactori cu rulouri netede mijlocii (10 t … 14 t) până la fixare.

Aşternerea şi cilindrarea pietrei sparte se face prin verificarea continuă la şablon. După fixarea pietrei sparte se face împănarea scheletului macadamului prin

aşternerea uniformă a splitului în mimimum două reprize şi prin stropire succesivă cu apă, concomitent cu cilindrarea.

Cilindrarea se face cu compactori cu rulouri netede, mijlocii (10 t…14 t) sau grele (peste 14 t), până la înceştare.

După aşternerea fiecărei reprize se trece de 2 sau 3 ori cu compactorul cu rulouri netede, se udă cu apă şi se continuă cilindrarea până la completa încleştare a stratului de macadam.

După încleştare se face umplerea golurilor rămase cu savură sau nisip aşternut uniform în două reprize stropite cu apă şi cilindrate concomitent până la fixare definitivă.

Fixarea definitivă a macadamului se consideră terminată când tamburii unui compactor greu, cu rulouri netede, nu mai lasă nici un fel de urme pe suprafaţa macadamului, iar mai multe pietre de aceeaşi mărime şi natură cu piatra concasată, nu mai pătrund în macadam şi sunt sfărâmate de rulouri.

Suprafaţa macadamului trebuie să prezinte un aspect de mozaic cu pietre răspândite uniform.

După fixarea definitivă se aşterne un strat de nisip grăunţos sau savură, în grosime de circa 1 cm, pentru protecţie.

În profilele cu două pante, cilindrarea se începe de la acostamente (borduri) şi se continuă spre ax pe fâşii paralele şi succesive. Fiecare fâşie se suprapune pe fâşia anterioară pe minimum 20 cm.

În profilele cu o singură pantă sau în curbe supraînălţate, cilindrarea se începe de la piciorul pantei şi se continuă spre partea opusă.







Nu este permisă schimbarea de direcţie a compactorului în cuprinsul sectorului care se cilindrează. Deplasarea utilajelor trebuie să fie liniară şi fără şerpuiri.

Viteza rulourilor compresoare folosite la cilindrarea macadamului trebuie să fie constantă şi mai redusă la cilindrarea la uscat.

Pentru stabilirea numărului optim de treceri, potrivit naturii pietrei folosite, se recomandă a se executa sectoare de încercare, la începerea lucrării.

Numărul informativ de treceri necesare pentru întreaga fază de cilindrare, a macadamului de 8 cm grosime după cilindrare, este după cum urmează:

- 100 … 130 treceri pentru roci dure; - 90 … 100 treceri pentru roci cu duritate mijlocie; - 50 … 70 treceri pentru roci moi.

Cilindrarea trebuie astfel efectuată încât să se evite slăbirea împănării prin ruperea muchiilor şi rotunjirii pietrelor, cauzate de un număr prea mare de treceri.

Se recomandă ca după execuţie macadamul care serveşte ca strat de bază şi în special ca strat de bază la îmbrăcăminţi bituminoase, să fie lăsat în circulaţie minimum o lună de zile înainte de aşternerea îmbrăcămintei.

Capacitatea portantă a macadamului folosit ca strat de bază trebuie contolată în condiţiile prevăzute de STAS 6400 - 84.

Pe tot timpul cât este supus circulaţiei, macadamul neprotejat trebuie întreţinut prin repararea imediată cu split şi savură a denivelărilor sau degradărilor apărute, evitându-se în special stagnarea apei.

Reguli şi metode de verificare a calităţii lucrărilor Verificarea materialelor

Materialele se verifică în conformitate cu prescripţiile din standardele respective de produs: SR 667-2001; SR 662-2002; STAS 790-84.

Metodele de verificare pentru agregatele naturale concasate sunt conform STAS 730, iar pentru nisip natural conform STAS 4606. Verificarea executării lucrărilor

Înainte de aşternerea macadamului se verifică dacă fundaţia îndeplineşte condiţiile tehnice prevăzute în STAS 6400-84 şi dacă a fost recepţionată ca fază determinantă.

În cursul executării lucrărilor se controlează, cel puţin o dată la fiecare 10 zile şi cel puţin la fiecare 1,5 km de traseu executat, cantităţile de materiale folosite faţă de cele recomandate conform tabelului 1 sau stabilite prin încercări.

La aşternerea şi cilindrarea materialelor granulare în diferite reprize şi la sfârşitul fixării definitive, se verifică dacă se îndeplinesc condiţiile pentru abaterile limită şi denivelările admisibile la elemente geometrice, după cum urmează:

în profil longitudinal se verifică denivelările pe axa drumului şi pe două generatoare, situate de o parte şi de alta, la minimum un metru de marginea îmbrăcăminţii; în profil longitudinal se verifică denivelările pe axa drumului şi pe două generatoare, situate de o parte şi de alta, la minimum un metru de marginea







îmbrăcăminţii; măsurarea se face folosind un dreptar de 3 m lungime şi o pană de 20 cm lungime şi maximum 3 cm lăţime, cu înclinaţia 1:10. Faţa înclinată a penei trebuie să aibă gradaţii corespunzătoare pentru fiecare diferenţă de înălţime de 1 mm; pentru a citi denivelerea, pana se introduce între îmbrăcăminte (strat) şi faţa inferioară a dreptarului; verificarea profilelor transversale se face la distanţa de 25 m sau 50 m. Măsurarea se face prin constatarea denivelărilor sub un şablon având forma profilului transversal tip; măsurarea diferenţelor dintre şablon şi îmbrăcăminte (strat) se face pe axa drumului şi la distanţe de 1 m şi 2 m de la margine; diferenţa, în milimetri, dintre două citiri alăturate de sub şablon, raportată la distanţa în metri dintre acestea nu trebuie să depăşească 2 mm/m; verificarea profilelor transversale curbe se face faţă de panta medie şi faţă de săgeata maximă, iar verificarea celor cu pantă unică se face cu un dreptar, în locul şablonului de profil transversal tip; cotele profilului longitudinal se verifică prin nivelment geometric în axa drumului; Rezultatele verificărilor materialelor şi a lucrărilor executate se înscriu în evidenţele de şantier şi se predau proprietarului sau administratorului pentru cartea construcţiei.

Recepţia calitativă a lucrărilor Recepţia stratului de macadam se execută în trei etape: pe fază, preliminară şi

finală. Recepţia preliminară

Recepţia preliminară a macadamului care este folosit ca îmbrăcăminte se va face la 2 luni după terminarea lucrărilor şi darea în circulaţie, în conformitate cu reglementările legale în vigoare .

Recepţia preliminară a macadamului folosit ca strat de bază se face în condiţiile stabilite prin STAS 6400-89, şi SR 179-95 o dată cu recepţia preliminară a întregii lucrări; macadamul folosit ca strat de bază se recepţioneză pe fază determinantă înainte de începerea lucrărilor pentru îmbrăcămintea care se execută peste stratul de bază.

Comisia de recepţie va examina lucrările faţă de prevederile documentaţiei tehnice aprobate, faţă de documentaţia de control şi procesele verbale de recepţie pe fază, întocmite în timpul execuţiei. Recepţia pe fază

Recepţia pe fază a stratului de macadam (fază determinantă pentru macadamul folosit ca strat de bază) se face pe sectoare sau tronsoane terminate, supuse recepţiei.

La recepţie se examinează dacă s-au respectat: cantităţile de materiale folosite, faţă de cele necesare;







prelevarea la timp a numărului de probe din materiale, stabilit conform normelor, aşa încât să asigure verificarea calităţii lor; executarea lucrărilor cu îndeplinirea prescripţiilor generale de execuţie prevăzute, a calităţii lucrărilor executate şi a realizării capacităţii portante la nivelul stratului realizat.

Aceste examinări se fac pe baza evidenţelor de şantier, ţinute la zi. Verificarea regularităţii suprafeţei, privind abaterile limită şi denivelările admise, se face pe porţiunile de traseu propuse de beneficiar sau ISC.

Grosimea stratului de macadam se verifică pe baza a cel puţin două sondaje pe kilometru şi a cantităţilor de agregate folosite, specificate în evidenţele de şantier.

După efectuarea verificărilor se întocmeşte proces-verbal de recepţie (fază determinantă pentru macadamul folosit ca strat de bază), specificânde-se eventualele remedieri necesare.

Nu se trece la execuţia îmbrăcăminţilor înainte de efectuarea remedierilor consemnate în procesul verbal de recepţie pe fază determinantă. Recepţia finală

Recepţia finală se face conform reglementărilor legale în vigoare, după expirarea perioadei de verificare a sectoarelor de drum complet terminate (ca strat de bază sau ca îmbrăcăminte şi acostamente), care este de 1 an de la recepţia preliminară. 3.2.4.. COVOARE ASFALTICE CAP.I. GENERALITATI ART. 1. OBIECT SI DOMENIU DE APLICARE ART. 2. DEFINIREA TIPURILOR DE MIXTURI ASFALTICE CAP.II. NATURA, CALITATEA SI PREPARAREA MATERIALELOR ART. 3. AGREGATE ART. 4. FILER ART. 5. LIANTI ART. 6. ADITIVI ART. 7. FIBRE ART. 8. CONTROLUL CALITATII MATERIALELOR INAINTE DE ANROBARE CAP.III. MODUL DE FABRICARE A MIXTURILOR ART. 9. COMPOZITIA MIXTURILOR ART. 10. CARACTERISTICI FIZICO-MCANICE ALE MIXTURILOR ASFALTICE ART. 11. STATIA ASFALT ART. 12. AUTORIZAREA STATIEI DE ASFALT ART. 13. FABRICAPLEA MIXTURILOR ASFALTICE ART. 14. REGLAREA INSTALATIEI DE PREPARARE A MIXTURILOR ASFALTICE ART. 15. CONTROLUL FABRICATIEI CAP.IV. MODUL DE PUNERE IN OPERA ART. 16. TRANSPORTUL MIXTURILOR ASFALTICE ART. 17. LUCRARI PREMERGATOARE ART. 18. ASTERNEREA







ART. 19. COMPACTAREA ART. 20. TRATAREA SUPRAFETEI IMBRACAMINTII ART. 21. CONTROLUL PUNERII IN OPERA CAP. V. CONDITII TEHNICE DE CALITATE ALE IMBRACAMINTII EXECUTATE ART. 22. CARACTERISTICILE SUPRAFETEI IMBRACAMINTII ART. 23. ELEMENTE GEOMETRICE SI ABATERI LIMITA CAP.VI. RECEPTIA LUCRARILOR ART. 24. RECEPTIA PE FAZE DETERMINANTE ART. 25. RECEPTIA PRELIMINARA ART. 26. RECEPTIA FINALA

CAPITOLUL I GENERALITATI ART.1 OBIECT SI DOMENIU DE APLICARE 1.1. Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind îmbrăcăminţile bituminoase rutiere cilindrate, executate la cald, din mixturi asfaltice preparate cu agregate naturale, filer şi bitum neparafinos şi cuprinde condiţiile tehnice de calitate prevăzute în SR 174-1 şi SR 174-2 , care trebuie să fie îndeplinite la prepararea, transportul, punerea în operă şi controlul calităţii materialelor şi straturilor executate. 1.2. Caietul de sarcini se aplică la construcţia, modernizarea şi reabilitarea drumurilor publice şi a străzilor, precum şi la construcţia drumurilor de exploatare. 1.3. Tipul de îmbrăcăminte bituminoasa cilindrată la cald se stabileşte în proiect de către proiectant. 1.4. Prevederile prezentului caiet de sarcini nu se aplică îmbrăcăminţilor executate din mixturi cu nisipuri bituminoase sau executate cu mixturi asfaltice recuperate. ART.2. DEFINIREA TIPURILOR DE MIXTURI ASFALTICE 2.1. Îmbrăcăminţile rutiere bituminoase cilindrate sunt de tipul betoanelor asfaltice cilindrate executate la cald, fiind alcătuite, în general, din două straturi şi anume: - stratul superior, de uzură, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi asfaltice: MASF 8 şi MASF 16, mixturi asfaltice stabilizate cu fibre; BA 8, BA 16 şi BA 25, betoane asfaltice bogate în criblură; BAR 16, beton asfaltic rugos; BAPC 16, beton asfaltic cu pietriş concasat. - Stratul inferior de legătură, la care se utilizează următoarele tipuri de mixturi asfaltice: BAD25, beton asfaltic deschis, cu criblură; BADPC25, beton asfaltic deschis, cu pietriş concasat; BADPS25, beton asfaltic deschis, cu pietriş sortat. 2.2. În cazurile în care îmbrăcămintea bituminoasă cilindrată se execută într-un singur strat, acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute pentru stratul de uzură. 2.3. Îmbrăcăminţile bituminoase cilindrate realizate cu bitum neparafinos pentru drumuri se vor executa conform STAS 174-2.







Îmbrăcăminţile bituminoase cilindrate realizate cu alte tipuri de mixturi, se vor executa conform următoarelor normative: AND 539 - stabilizate cu fibre de celuloza AND 549 - realizate cu bitum modificat cu polimeri; AND 553 - realizate cu bitum aditivat.

CAPITOLUL II NATURA SI CALITATEA MATERIALELOR

ART.3. AGREGATE 3.1. Pentru îmbrăcăminţi bituminoase se utilizeaza un amestec de sorturi din agregate naturale neprelucrate şi prelucrate care trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate în conformitate cu prevederile standardelor după cum urmează:

- cribluri sort 4-8, 8-16 sau 16-25, conform SR 667, tabelul 8; - nisip de concasare 0-4, conform SR 667, tabelul 10; - nisip natural sort 0-4, conform SR 662, tabelul 5; - pietriş şi pietriş concasat, sorturi 4-8, 8-16 si 16-25(31), conform SR 662, tabelul 10.

Clasa minimă a rocii din care se obţin agregatele naturale de carieră în funcţie de clasa tehnică a drumului sau categoria străzii trebuie să fie conform SR 667, tabelul 3. Caracteristicile fizico-mecanice ale rocii de provenienţă a agregatelor naturale de carieră trebuie să fie conform SR 667, tabelul 2. Toate agregatele folosite la realizarea mixturilor asfaltice trebuie să fie spălate în totalitate, înainte de a fi introduse în instalaţia de preparare. Fiecare tip şi sort de agregate trebuie depozitat separat în padocuri, prevăzute cu platforme betonate, având pante de scurgere a apei şi pereţi despărţitori, pentru evitarea amestecării şi impurificării agregatelor. 3.2. Aprovizionarea cu agregate naturale se va face dupa verificarea certificatelor de conformitate care atestă calitatea acestora. ART.4. FILER Filerul care se utilizează la îmbrăcăminţi rutiere bituminoase este de calcar sau de cretă, conform STAS 539, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - fineţea (conţinutul în părţi fine 0,1 mm) min. 80%; - umiditatea max. 2%; - coeficientul de hidrofilie max. 1%. În cazul mixturilor asfaltice stabilizate cu fibre, filerul trebuie să corespundă prevederilor STAS 539 şi condiţiei suplimentare ca minimum de particule sub 0,02 mm să fie de 20%. Filerul se depozitează în încăperi acoperite, ferite de umezeală sau în silozuri cu încărcare pneumatică. Nu se admite folosirea filerului aglomerat. ART.5. LIANTI 5.1. Lianţii care se utilizează la prepararea mixturilor asfaltice cuprinse în prezentul caiet de sarcini sunt: - bitum neparafinos pentru drumuri tip D 60/80 si tip D 80/100; - bitum modificat cu polimeri de tipul elastomerilor termoplastici liniari;







- bitum aditivat. Aceştia se aplică în conformitate cu indicaţiile din tabelul 1. Tabelul 1

Tipul îmbrăcăminţii bituminoase Tipul liantului îmbrăcăminte bituminoasă din mixtură asfaltică stabilizată cu fibre: - strat de uzură (cu adaos de fibre)

Bitum neparafinos pentru drumuri, conform SR 754: tip D 60/80 sau bitum modificat cu polimeri

- strat de legătură (fără fibre) Bitum neparafinos pentru drumuri, conform SR 754: tip D 60/80

îmbrăcăminte bituminoasă cu bitum cu polimeri - strat de uzură

Bitum modificat cu polimeri

- strat de legătură Bitum modificat cu polimeri sau bitum neparafinos pentru drumuri, conform SR 754: tip D 60/80

îmbrăcăminte bituminoasă cu bitum aditivat: - strat de uzură şi strat de legătură

Bitum aditivat: - tip D 60/80a - zona climaterică caldă - tip D 80/l00a - zona climaterică rece

îmbrăcăminte bituminoasă cu bitum neparafinos pentru drumuri: - strat de uzură şi strat de legătură

Bitum neparafinos pentru drumuri, conform SR 754: -tip D 60/80 - zona climaterică ca1dă -tip ID 80/100 - zona climaterică rece

Bitumul neparafinos pentru drumuri tip D 60/80 şi tip 80/100 trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de SR 754 şi Normativul AND 537-2003 şi o adezivitate de minimum 80% faţă de agregatele naturale utilizate la lucrarea respectivă. În caz contrar se utilizează bitum aditivat. 5.2. Conform Normativului 549, pct. 1.1.2 şi 1.1.3, în scopul creşterii rezistenţei la deformaţii permanente la temperaturi ridicate şi a rezistenţei la fisurare la temperaturi scăzute, îmbrăcăminţile bituminoase, pe drumuri de clasă tehnică I. . .III şi pe străzi de categorie tehnică I şi II, cu trafic greu şi foarte greu şi la alte lucrări speciale (locuri de parcare, zone cu accelerări şi decelerări frecvente, etc.) se vor executa cu bitum modificat cu polimeri. In cazul utilizării bitumului modificat se vor respecta prevederile Normativului AND 549 şi cele din ANEXA NR. 1 la prezentul caiet de sarcini. 5.3. În funcţie de calitatea bitumului şi natura agregatelor, în cadrul testelor preliminare se va stabili utilitatea aditivării bitumului. Se va folosi numai bitum aditivat, în cazul în care adezivitatea bitumului pur faţă de agregate naturale este mai mica de 80%, indiferent de clasa tehnică a drumului sau de categoria tehnică a străzii la care se foloseşte. Bitumul de bază folosit la prepararea bitumului aditivat tip D 60/80a şi tip D 80/l00a este







bitumul tip D 60/80 şi respectiv tip D 80/100, care trebuie să corespundă prevederilor SR 754 şi Normativului AND 537. Prepararea bitumului aditivat se efectuează conform Normativ AND 553. 5.4. Bitumul, bitumul modificat cu polimeri şi bitumul aditivat se depozitează separat, pe tipuri de bitum, astfel: - bitumul se depozitează în rezervoare metalice prevăzute cu sistem de încălzire cu ulei, sistem de înregistrare a temperaturilor (pentru ulei şi bitum), gura de aerisire, pompe de recirculare; - bitumul modificat cu polimeri se depozitează în recipienţi metalici verticali, prevăzuţi cu sistem de încălzire cu ulei, sistem de recirculare sau agitare permanentă, pentru evitarea separării componentelor şi sistem de înregistrare a temperaturii. Se recomandă ca perioada de stocare să nu depăşească maximum 2 zile iar temperatura bitumului modificat pe perioada de depozitare trebuie să fie de minimum 140°C; - bitumul aditivat se depozitează în rezervoare metalice prevăzute cu sistem de încălzire cu ulei, pompe de recirculare, sistem de înregistrare a temperaturii (pentru ulei şi bitum), gură de aerisire. Se recomandă ca perioada de stocare să nu depăşească 3 zile, iar temperatura bitumului aditivat pe perioada de depozitare să fie de 120...l40°C. 5.5. Pentru amorsări şi badijonări se va folosi emulsie bituminoasă cu rupere rapidă sau bitum tăiat, cu respectarea prevederilor STAS 8877. Emulsia bituminoasă cationică se va depozita în rezervoare metalice verticale, curăţate în prealabil, prevăzute cu pompe de recirculare şi eventual cu sistem de încălzire. ART.6. ADITIVI Aditivii utilizaţi la prepararea bitumului aditivat folosit la execuţia îmbrăcăminţilor bituminoase sunt produse tensioactive, cu compoziţie şi structură specifică polar-apolară, conform celor prevazute în declaraţia de conformitate a calităţii emisă de producator. Aditivii trebuie să fie agrementaţi tehnic conform reglementărilor în vigoare. Aditivii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de bază: - să fie compatibili cu bitumul; - să fie stabili termic până la minimum 200°C; - să amelioreze adezivitatea bitumului faţă de agregatele naturale, fără a afecta celelalte caracteristici ale acestuia; - să nu fie toxici, corozivi sau inflamabili. Tipul de aditiv şi dozajul acestuia în bitum se stabilesc pe baza unui studiu preliminar efectuat de un laborator autorizat, ţinându-se seama de respectarea condiţiilor tehnice impuse. Aditivii care se intenţionează a se utiliza vor fi supuşi aprobării inginerului. Pentru fiecare aditiv la care se cere aprobarea, antreprenorul va prezenta agrementul tehnic şi certificatul de conformitate a calităţii. ART.7. FIBRE Fibrele care pot fi folosite la prepararea mixturii asfaltice stabilizate cu fibre, pentru executarea îmbrăcăminţilor bituminoase, sunt fibre sau granule din celuloză, bitumate sau







nebitumate, şi trebuie să fie agrementate tehnic conform reglementărilor în vigoare. Tipul şi dozajul de fibre în mixtura asfaltică se stabilesc pe baza unui studiu preliminar efectuat de un laborator autorizat, cu respectarea următoarelor condiţii tehnice: - epruvetele cilindrice tip Marshall se vor confecţiona, în funcţie de intensitatea de trafic, la temperatura de ±5°C, conform reglementărilor în vigoare, iar încercările pe epruvetele cilindrice tip Marshall se vor face conform - SR EN 12697/6-37. ART.8. CONTROLUL CALITATII MATERIALELOR INAINTE DE ANROBARE Materialele destinate fabricării mixturilor asfaltice pentru îmbrăcăminţile bituminoase, se verifică în conformitate cu prescripţiile din standardele în vigoare ale materialelor respective şi SR 174-2 pct. 3.1, pentru asigurarea condiţiilor arătate la art. 3, 4, şi 6 din prezentul caiet de sarcini.

CAPITOLUL III MODUL DE FABRICARE A MIXTURILOR

ART.9 COMPOZITIA MIXTURILOR 9.1. Mixturile asfaltice atât pentru stratul de uzură cât şi pentru stratul de legătură, pot fi realizate integral din agregate naturale de carieră sau din amestec de agregate naturale de carieră şi de balastieră, funcţie de tipul mixturii asfaltice conform tabelului 2. Tabelul 2

Tipul mixturii asfaltice Agregate naturale utilizate Mixturi asfaltice stabilizate cu fibre

- criblura sort 4-8 şi 8-16 - nisip de concasare sort 0-4 - filer

Beton asfaltic rugos - criblură sort 4-8 şi 8-16 - nisip de concasare sort 0-4 - filer

Betoane asfaltice bogate cu criblură

- criblură sort 4-8, 8-16 şi 16-25 - nisip de concasare sort 0-4 - nisip natural sort 0-4*) - filer

Beton asfaltic cu pietriş concasat

- pietriş concasat sort 4-8, 8-16, 16-25 - nisip natural sort 0-4 - filer

Beton asfaltic deschis cu criblură

- criblură sort 4-8, 8-16 şi 16-25 - nisip de concasare sort 0-4 - nisip natural sort 0-4*) - filer

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat

- pietriş concasat sort 4-8, 8-16 şi 16-25 - nisip de concasare sort 0-4 - nisip natural sort 0-4*) - filer

Beton asfaltic deschis cu - pietriş concasat sort 4-8, 8-16 şi 16-25







pietriş sortat - nisip de concasare sort 0-4 - nisip natural sort 0-4*) - filer

*) Conform notei de la tabelul 4. Compoziţia mixturii asfaltice se stabileşte pe baza unui studiu preliminar aprofundat, ţinându-se seama de respectarea condiţiilor tehnice precizate în prescripţiile tehnice impuse de caietul dc sarcini. Studiul îl face Antreprenorul în cadrul laboratorului sau autorizat, sau îl comandă la un laborator autorizat. 9.2. Formula de compoziţie, stabilită pentru fiecare categorie de mixtură susţinută de studiile şi încercările efectuate împreună cu rezultatele obţinute se supune aprobării inginerului. Aceste studii comportă cel putin încercarea Marshall (stabilitatea la 60°C; indicele de curgere-fluaj - la 60°C, densitatea aparentă, absorbţia de apă), pentru cinci conţinuturi de liant repartizate de o parte şi de alta a conţinutului de liant prestabilit. La confecţionarea epruvetelor Marshall conform - SR EN 12697/6-37, numărul de lovituri vor fi de 75 pentru straturile de îmbrăcăminte la drumuri de clasă tehnică I, II, III (respectiv străzi de categoria I, II, III) şi 50 de lovituri pentru straturile de îmbrăcăminte pentru celelalte clase şi categorii. După verificarea caracteristicilor obţinute pentru compoziţia propusă, inginerul, dacă nu are obiecţiuni sau eventuale propuneri de modificare, acceptă formula propusă de Antreprenor. 9.3. Toate dozajele privind agregatele şi filerul, sau unele adaosuri, sunt stabilite în funcţie de greutatea totală a materialului granular în stare uscată, inclusiv părtile fine; dozajul de bitum se stabileşte la masa totală a mixturii. 9.4. Limitele procentelor sorturilor componente din agregatul total sunt date în tabelul 3. 9.5. Granulozitatea agregatelor naturale care trebuie să fie asigurată pentru fiecare tip de mixtură asfaltică este indicat în tabelul 4 şi în figurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8. Tabelul 3

Fracţiuni de agregate

naturale din amestecul

total

Strat de uzură Strat de legătură

Tipul mixturii asfaltice BA

8 BA8a

BA16 BA16m BA

BA25

BA25a

BAR16

BAR16m

MASF8

MASF16

BAPC16

BAD25

BAD25m

BADPC2

5 BADPC25a

BADPS25 BADPS25

a







16a

BAR16a

BAD25a

Filer şi fracţiuni din nisipuri sub 0,1mm %

9-13

9-13

6-13

9-11

11-14

10-14

9-13

2-7 2-7 2-7

Filer şi nisip fracţiunea (0,1-4)mm, %

Diferenţa până la 100%

Cribluri cu dimensiunea peste 4 mm, %

22-45

34-58

39-60

47-61

45-60

63-75

- 55-72

- -

Pietriş concasat cu dimensiunea peste 8 mm, %

- - - - - - 18-34

- 39-58

-

Pietriş sortat cu dimensiunea mai mare de 8 mm, %

- - - - - - - - - 39-58

Tabelul 4

Mărimea ochiului

sitei, conform SR EN 933-2

Tipul mixturii asfaltice

BA 8 BA 8a

BA 16 BA16m BA 16a

BA25 BA 25a

BAR16 BAR16m BAR16a

MASF 8

MASF 16

BAPC 16

BAD25,BAD25m,BAD25a, BADPC25, BADPC25a, BADPS 25, BADPS 25a

Treceri prin site cu ochiuri pătrate - SR EN 933-2 25mm - - 90-

100

- - - - 90-100

l6mm - - 72-90

90-100 - 90-100

95-100

73-90

8mm 90-

100

66-85 54-80

61-74 95-100

44-59

66-82

42-61







4mm 56-

78

42-66 40-61

39-53 40-55

25-37

42-66

28-45

2mm 30-

55

30-55 30-50

30-42 19-28

20-25

30-55

20-35

1mm 22-

42

22-42 20-40

21-31 16-22

19-22

21-42

14-32

0,63mm 18-

35

18-35 15-.35

18-25 13-20

13-20

18-35

10-30

0,20mm 11-

25

11-25 8-25

11-15 12-16

11-15

11-25

5-20

0,10mm 9-13

9-13 6-13

9-11 11-14

10-14

9-13 2-7

Zona de granulozitate a amestecului de agregate naturale

FIG 1

FIG 2 FIG 3

FIG 4

FIG 5

FIG 6

FIG 7

FIG 8

NOTA: La betoanele asfaltice bogate în criblură destinate stratului de uzură şi la betoanele asfaltice deschise pentru stratul de legătură se foloseşte nisip de concasaj sau un amestec de nisip de concasaj cu nisip natural, din care nisipul natural este în proporţie de maximum:

25% pentru BA8 şi BA 16; 30% pentru BA25; 50% pentru BAD25.

9.6 Conţinutul optim de liant se stabileşte prin studiile preliminare de laborator conform - SR EN 12697/6-37 şi să se încadreze între limitele recomandate în tabelul 5. 9.7. Raportul filer-liant recomandat pentru tipurile de mixturi asfaltice este conform tabelului 6. Conţinutul de fibre active în mixturile asfaltice stabilizate cu fibre MASF 8 şi MASF 16 va fi în limitele ( 0.3... 1) % din masa mixturii asfaltice, în funcţie de tipul fibrei utilizate. Conţinutul optim de fibre se stabileşte prin studii preliminare de laborator, de către un







laborator de specialitate autorizat, ţinându-se seama de respectarea condiţiilor prevăzute. Tabelul 5

Tipul stratului Tipul mixturii asfaltice

Conţinutul de liant din masa

mixturii asfaltice %


Categoria tehnică a

străzii

Strat de uzură

MASF 8 6,7.. .7,5 I.. .V I.. .IV

MASF 16 6,5.. .7,5 I.. .V I.. .IV

BAR 16M, BAR 16A

5,7.. .6,2 I.. .III I.. .III

BAR 16 5,7...6,2 II...III II...III

BA16M 6,0…7,0 6,3…7,3

I…II III

I…II III

BA16, BA16A 6,0…7,0 6,3...7,3 6,5…7,5

IL III

IV…V

II III IV

BA8, BA8A 6,5.. .7,5 IV…V IV

BA25, BA25A 5,5.. .7,0 IV…V IV

BAPC16, BAPC16A

6,0...7,5 IV...V IV

Strat de legatură

BAD25M 4,0…5,0 I…III I…III

BAD25, BAD25A 4,0…5,0 I…V I…IV

BADPC25, BADPC25A

4,0…5,0 III…V III…IV

BADPS25, BADPS25A

4,0…5,0 IV…V IV

Tabelul 6







Tipul stratului Tipul mixturii asfaltice Raport filer liant (recomandat)

Strat de uzură Betoane asfaltice rugoase 1,6-1,8 Betoane asfaltice bogate în

criblura: -cu dimensiunea maxima a granulei 16mm -cu dimensiunea maxima a granulei 25 mm

1,3-1,8 1,1-1,8

Beton asfaltic cu pietriş concasat 1,6-1,8 Strat de legatură

Betoane asfaltice deschise 0,5-1,4

ART.10 CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE MIXTURILOR ASFALTICE 10.1. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se determină pe corpuri de probă tip Marshall şi confecţionate din mixturi asfaltice preparate în laborator pentru stabilirea dozajelor optime şi din probe prelevate de la malaxor sau de la aşternerea pe parcursul execuţiei, precum şi din straturile îmbrăcăminţii gata executate. Prelevarea probelor de mixturi asfaltice pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi din stratul gata executat, se efectuează conform SR EN 12697-27. 10.2. În lipsa unor dispoziţii contrare prevederilor caietului de sarcini speciale, caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice preparate cu bitum neparafinos pentru drumuri şi cu bitum aditivat, trebuie să îndeplinească, în timpul studiului de laborator şi în timpul controalelor de fabricaţie, condiţiile arătate în tabelele 7 şi 8. 10.3. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice preparate cu bitum modificat trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 9. 10.4. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice stabilizate cu fibre trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 10. 10.5. Determinarea caracteristicilor fizico-mecanice pe epruvete cilindrice tip Marshall, ale mixturilor asfaltice cu bitum, bitum modificat şi bitum aditivat se face conform - SR EN 12697/6-37. . 10.6. Caracteristicile prevăzute în tabelele 8, 9 şi 10 se determină conform metodologiilor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare. Testul Schellenberg se efectuează conform anexei 2. 10.7. Bitumul conţinut în mixtura asfa1tică prelevată pe parcursul execuţiei lucrărilor, de la malaxor sau de la aşternere, trebuie să prezinte un punct de înmuiere IB cu maximum 9°C mai mare decât bitumul iniţial utilizat la prepararea mixturii asfaltice respective. Se exceptează verificarea bitumului din mixturile asfaltice tip MAST. Determinarea punctului de înmuiere IB se face conform SR EN 1427. Prelevarea mixturii asfaltice se face conform SR N I2697-27, iar pregătirea probelor de mixtură asfaltică în vederea extragerii bitumului din mixtura asfaltică se face conform SR EN 12697-28. Extragerea şi recuperarea bitumului din mixtură, pentru determinarea acestuia se face conform SR EN 12697-1, SR EN 12697-3 şi SR EN 12697-4. În cazul în care nu se







dispune de aparatura prevazută de SR EN 12697-3 sau SR EN 12697-4, recuperarea bitumului se face conform - SR EN 12697/6-37. Tabelul 7


Tipul bitumului


Categoria tehnică a strazii

Caracteristicile pe epruvete cilindrice tip Marshall

Stabilitatea (S) la

600C, kN min

Indicele de

curgere(I) mm

Raport S/I,

kN/mm

Densitatea

aparenta

kg/mc min

Absorbtia de apa % vol

BA8 BA25 BA8a BA25a

D60/80 D60/80a

IV-V IV 6.0 1.5-4.5

1.3-4.0

2300 2-5

D80/100 D80/10a

IV-V IV 5.5 1.5-4.5

1.2-3.6

BA16 BA16a

D60/80 D60/80a

II II 8.5 1.5-3.5

2.4-5.6

2300

2-5

III III 7.5 1.5-4.0

1.8-5.0

IV-V IV 6.5 1.5-4.5

1.4-4.3

D80/100 D80

II II 8.0 1.5-4.0

2.0-5.3







/100a

III III 7.0 1.5-40 1.7-4.6

IV-V IV-V 6.0 1.5-4.5

1.3-4.0

BAR16 BAR16a

D60/80 D60/80a

I I 9.0 1.5-3.0

3.0-6.0

2300

3-5

II II 8.5 1.5-3.0

2.8-5.6

III III 8.0 1.5-3.0

2.6-5.3

D80/100 D80/100a

I-II I-II 8.5 1.5-4.0

2.1-5.6

III III 7.5 1.5-4.0

1.8-5.0

BAPC16 BAPC16a

D60/80 D60/80a

IV-V IV 6.0 1.5-4.5

1.3-4.0

2300 2-5

D80/100 D80/100a

IV-V IV 5.5 1.5-4.5

1.2-3.6

BAD25 BAD25a

D60/80 D60/80a

I-V I-IV 5.0 1.5-4.5

1.1-3.3

2250 2-5

D80/10

I-V I-IV 4.5 1.5-4.5

1.0-3.0







0 D80/100a

BADPC25 BADPC25a

D60/80 D60/80a

III-V III-IV 4.5 1.5-4.5

1.0-3.0

2250 2-5

D80/100 D80/100a

III-V III-IV 4.0 1.5-4.5

0.9-2.6

BADPS25 BADPS25a

D60/80 D60/80a

IV-V IV 4.5 1.5-4.5

1.0-3.0

2250 2-5

D80/100 D80/100a

IV-V IV 4.0 1.5-4.5

0.9-2.6

Tabelul 8 CARACTERISTICA Tipuri mixturi asfaltice

BAR16, BAR16a,

BA16, BA16a, BA8

BA8a, BA25, BA25a

BAD25, BAD25a,

BADPC25, BADPC25a, BADPS25, BADPS25a

Caracteristici pe cilindri confecţionaţi la presa de compactare giratorie: - volum de goluri la 80 de giraţii,%,max

5,0

-

- volum de goluri la 120 de giraţii,%,max - 9,5 Rezistenţa la deformaţii permanente: Fluaj dinamic la 40ºC si 1800 pulsuri x 10-

7600

-







4mm,max Modul de elasticitate la 15ºC, MPa, min : - zonă climaterică caldă

4200

3600

- zonă climaterică rece 3600 3000 Rezistenţa la oboseală: numărul de cicluri până la fisurare la 15ºC,min

-

4X105

Tabelul 9 CARACTERISTICA Tipul mixturii asfaltice

Ba16M Bar16M Bad25M Caracteristici pe epruvete cilindrice tip Marshall: Stabilitate (S) la 600ºC,KN,min Indice de curgere (I) la 600C,mm Densitate aparentă, kg/m3 , min Absorbţie de apă, %, vol

10,0 2,0…3,5 2350 2…5

10,0 2,0…3,5 2350 3…5

8,0 2,0…3,5 2300 3…6

Caracteristici pe cilindri confecţionaţi cu presa de compactare giratorie : - volum de goluri la 80 de giraţii,%,max - volum de goluri la 120 de giraţii,%,max

5,0 -

5,0 -

- 9,5

Rezistenţa la deformaţie permanentă. Fluaj dinamic la 400ºC si 1800 pulsuri x10-4,max

2900

2800

-

Modulul de elasticitate la 150C, MPa, max 4500 4500 4000

Rezistenţa la oboseală: numărul de cicluri până la fisurare, la 150ºC, min

-

-

4x105

Tabelul 10 CARACTERISTICA Tipul mixturii asfaltice

MASF8 MASF16 Test Shellenberg, %, max 0,2 0,2 Caracteristici pe epruvete cilindrice tip Marshall : Stabilitate (S) la 600C, KN, min

7,0 7,0

Indice de curgere (I) la 600C mm 1,5…3,5 1,5…3,5 Densitate aparenta, kg/m3, min 2300 2300 Volum de goluri, % Rezistenta la deformatii permanente

3…4

3…4

Fluaj dinamic la 400C si 1800 pulsuri, 10-4mm, max

10000

10000







Viteza de deformatie la ornieraj ( VDOP) mm/h : Nr mediu de vehicule1

<1500, max 1500…3000, max 3000…6000, max > 6000

temperatura temperatura

45ºC2 60ºC3 45ºC4 60ºC5 6,0

4,0 2,0 <2,0

8,0 6,0 3,5 <3,5

6,0 4,0 2,0 <2,0

8,0 6,0 3,5 <3,5

Adancimea fagasului, mm Numarul mediu de vehicule1 < 1500, max 1500…3000 3000…6000 >6000

6,0 5,0 4,0 <4,0

9,0 8,0 7,0 <7,0

6,0 5,0 4,0 <4,0

9,0 8,0 7,0

<7,0

Modul de elasticitate la 150C, MPa, min 3600 4000 Deformaţia permanentă la oboseală (3600 impulsuri) la 15ºC, 10-4, max

1200 1000

ART.11. STATIA DE ASFALT Staţia de asfalt va trebui să fie dotată şi să prezinte caracteristici tehnice care să permită obţinerea performanţelor cerute de diferitele categorii de mixturi prevăzute de Caietul de sarcini. 11.1. Instalaţia de preparare a mixturilor asfaltice 11.1.1. Centralele de preparare trebuie să fie automatizate şi dotate cu dispozitive de predozare, uscare, resortare şi dozare gravimetrică a agregatelor naturale, dozare gravimetrică sau volumetrică a bitumului şi filerului, precum şi dispozitiv de malaxare forţată a agregatelor cu liantul bituminos. Resortarea este obligatorie pentru instalaţiile în flux discontinuu. În cazul instalaţiilor în flux continuu, corecţia de umiditate, respectiv corelarea cantităţii de agregat natural total cu cantitatea de bitum introdusă în uscător-malaxor se face automat, pe computer.

1 Vehicule de transport marfa si autobuze, in 24 h, calculate pentru traficul de perspectiva 2 Zona climaterica rece 3 Zona climaterica calda 4 Zona climaterica rece 5 Zona climaterica calda







11.1.2. Indiferent de tipul instalaţiei, aceasta trebuie dotată cu sisteme de înregistrare şi afişare a temperaturii bitumului, a agregatelor naturale şi a mixturii asfaltice şi să asigure o precizie a dozării de ±3% pentru agregatele naturale şi de ±2% pentru bitum si filer. În cazul dozării volumetrice a bitumului se va ţine seama de faptul că densitatea acestuia, variază cu temperatura astfel încât la 150°C.. .180°C, 1 kg de bitum rutier are un volum de (1,09... 1,11) l. 11.1.3 Instalaţia de preparare a mixturilor asfaltice trebuie să aibă capacitatea de fabricaţie de minimum 80 t/h la o umiditate de 5%. 11.2. Stocarea, încălzirea şi dozarea bitumului 11.2.1. Staţia de asfalt trebuie să aibă rezervoare pentru depozitarea unei cantităţi de bitum mai mare sau cel puţin egală cu media zilnică de consum. Fiecare dintre rezervoare trebuie să aibă un indicator de nivel gradat şi un dispozitiv de încălzire a liantului până la temperatura necesară, evitându-se supraîncălzirea acestuia. Se interzice încălzirea agregatelor naturale şi a bitumului peste 190°C, în scopul evitării modificării caracteristicilor liantului, în procesul tehnologic. 11.2.2. Pentru controlul temperaturii, rezervoarele calde, recipientele de bitum şi echipamentul de uscare trebuie să fie dotate cu termometre, a căror funcţionare trebuie verificată frecvent. Datele privind verificările trebuie trecute într-un registru specific. 11.2.3. Instalaţia de preparare a mixturilor asfaltice trebuie să fie dotată cu un sistem automat de alimentare şi dozare a bitumului. Abaterea pentru conţinutul de bitum faţă de dozajul stabilit prin reţeta aprobată de inginer privind compoziţia mixturii asfaltice este de ±0,3%. 11.3. Stocarea şi dozarea filerului La staţia de asfalt, filerul trebuie să fie depozitat în silozuri prevăzute cu dispozitive de alimentare şi extragere corespunzătoare (pneumatică), care să permită dozarea filerului, cu toleranţa (pe volum) de ±1,5% faţă de dozajul din reţeta aprobată de inginer. Nu se admite folosirea filerului aglomerat. 11.4. Stocarea, dozarea, uscarea şi încălzirea agregatelor 11.4.1. Antreprenorul va trebui să asigure stocarea a cel puţin o treime din agregatele necesare lucrării pentru 1 an de lucru. Depozitarea se va face pe sorturi, în silozuri de tip descoperit, etichetate, pe platforme amenajate cu pereţi despărţitori pentru evitarea contaminării sorturilor. Zona în care sunt depozitate agregatele trebuie să fie uşor accesibilă şi cu scurgerea apelor asigurata. Platformele trebuie să fie pavate (cu beton de ciment sau asfalt, şi suficient de late, astfel încât să permită depozitarea volumului de agregate necesare lucrărilor, având în vedere că depozitele nu trebuie să fie mai înalte de 6 m cu un raport de lungime/laţime de 3. 11.4.2. Instalaţia de preparare a mixturilor asfaltice trebuie să dispună de echipamentul mecanic necesar pentru alimentarea uniformă a agregatelor astfel încât să se menţină o producţie constantă. Agregatele trebuie să fie dozate gravimetric iar instalaţia de dozare trebuie să permită







alimentarea agregatelor conform reţetei aprobată de inginer privind compoziţia mixturii asfaltice, cu abaterile admise faţă de granulozitatea prescrisă din tabelul 11 (conform SR 174-2, tabel 4). Tabelul 11

Fracţiunea, mm Abateri admise faţa de dozaj, % 25…31,5 ±5 16…25 ±5 8…16 ±5 4…8 ±5 1…4 ±4

0,20…0,63 ±3 0,1…0,2 ±2 0…0,1 ±1,5

11.4.3. Instalaţia de preparare a mixturilor asfaltice va fi dotată şi cu echipamentul mecanic necesar pentru uscarea şi încălzirea agregatelor. 11.5. Malaxarea Instalaţia de preparare a mixturilor trebuie să fie echipată cu un malaxor capabil de a produce mixturi asfaltice omogene. Dacă cuva malaxorului nu este închisă, ea trebuie să fie prevăzută cu o capotă pentru a împiedica pierderea prafului prin dispersie. Instalatia trebuie să fie prevăzută cu un sistem de blocare pentru împiedicarea golirii malaxorului înainte de terminarea duratei de malaxare. Durata de malaxare va fi funcţie de tipul de instalaţii de preparare şi tipul de mixturi si se va stabili în cadrul operaţiunii de reglare a staţiei de asfalt înaintea începerii fabricaţiei. 11.6. Stocarea şi încărcarea mixturilor La ieşirea din malaxor trebuie amenajate dispozitive şi luate măsuri speciale pentru evitarea segregării mixturii asfaltice în timpul stocării şi/sau la încărcarea în mijloacele de transport. Dacă se fo1oseşte un buncăr de stocare, acesta va trebui să fie încălzit. ART.12. AUTORIZAREA STATIEI DE ASFALT Înaintea începerii execuţiei, Antreprenorul trebuie să supună acceptării inginerului lucrării, staţia de asfalt care va fi utilizată la realizarea lucrărilor. Inginerul va verifica atestarea staţiei de asfalt şi va autoriza punerea ei în funcţiune după ce va constata ca debitele fiecărui constituent permit obţinerea amestecului prescris, în limitele toleranţelor admise, că dispozitivele de măsurare a temperaturilor sunt etalonate şi că malaxorul funcţionează corespunzător, fără pierderi de materiale. Condiţia pentru autorizare o constituie şi existenţa tuturor dotărilor şi amenajărilor la staţie, a depozitelor la staţie şi a celor intermediare, a căilor de acces la depozite şi la instalaţia de preparare a mixturilor, amenajarea corespunzătoare a depozitelor de agregate (betonarea platformelor, existenţa pereţilor despărţitori între sorturile de agregate, suprafeţe suficiente de depozitare, asigurarea scurgerii şi îndepărtării apelor, etc. Dacă amenajările nu sunt terminate sau prezintă deficienţe, acestea se vor completa sau







se vor reface înainte de autorizarea staţiei de asfalt de către inginer. ART.13. FABRICAREA MIXTURILOR ASFALTICE Fabricarea mixturilor asfaltice pentru îmbrăcăminţile rutiere bituminoase va trebui realizată numai în staţii automate de asfalt. 13.1. 0 atenţie deosebită se va da în special respectării prevederilor privind conţinutul de liant şi se va urmări prin observaţii vizuale, ca anrobarea celor rnai mari granule să fie asigurată într-un mod corespunzător. 13.1. Conform SR 174-2, pct. 2.2.2. şi tabel 1, temperaturile diferitelor tipuri de bitumuri la prepararea mixturilor asfaltice trebuie să fie cuprinse între următoarele valori: - 165°C la 175°C pentru mixturi cu bitum D 60/80; - 160°C la 170°C pentru mixturi cu bitum D 80/100. Temperaturile din partea superioară a intervalului se utilizează la execuţia îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase în zone climatice reci (vezi figura 9). Toleranţa admisă a temperaturii bitumului este de ±3°C. Trebuie evitată încălzirea prelungită a bitumului sau reîncălzirea aceluiaşi bitum de mai multe ori. Dacă totuşi din punct de vedere tehnologic nu a putut fi evitată reîncălzirea bitumului, atunci este necesară determinarea penetraţiei acestuia. Dacă penetraţia bitumului nu este corespunzătoare se renunţă la utilizarea lui. 13.2. Încălzirea agregatelor naturale se va face în uscătorul instalaţiei de preparare a mixturilor asfaltice. Conform SR 174-2, pct. 2.2.2. şi tabel 1, temperatura agregatelor naturale în uscător trebuie să fie între următoarele valori: - 170°C ... 190°C pentru mixturi cu bitum D 60/80; - 165°C ... 180°C pentru mixturi cu bitum D 80/100. Temperaturile din partea superioară a intervalului se utilizează la execuţia îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase în zone climatice reci (vezi figura 9). Se interzice încălzirea agregatelor peste 190°C, pentru a evita arderea liantului. Conţinutul de apă al agregatelor după uscare trebuie să nu depăşească 0,5% şi trebuie verificat cel putin o dată pe zi. 13.3. După încălzirea agregatelor naturale în uscător, acestea se resortează pe ciururile instalaţiei apoi se cântăresc, conform dozajelor stabilite şi se introduc în malaxor unde se amestecă, cu filerul rece, dozat separat. Se introduce bitumul încălzit, dozat în prealabil şi se continuă amestecarea. Durata de amestecare este în funcţie de tipul instalaţiei şi trebuie să fie suficient pentru realizarea unei anrobări complete şi uniforme a agregatelor naturale a filerului cu liantul bituminos. 13.4. Conform SR 174-2 pct. 2.2.2. şi tabel 1, temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor trebuie să fie între următoarele valori: - 160°C ... 180°C pentru mixturi cu bitum D 60/80 - 155°C ... 170°C pentru mixturi cu bitum D 80/100.







Temperaturile din partea superioară a intervalului se utilizează la execuţia îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase în zone climatice reci (vezi figura 9). Toleranţa admisă a temperaturii mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor este de ±5%. Temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor va fi stabilită astfel ca, ţinând seama de răcirea care are loc în timpul transportului şi a aşteptărilor în condiţiile climatice concrete, să se asigure temperatura cerută la aşternerea şi compactarea mixturii. ART.14. REGLAREA INSTALATIEI DE PREPARARE A MIXTURILOR ASFALTICE 14.1. Înainte de autorizarea staţiei de asfalt predozatoarele instalaţiei de preparare a mixturilor asfaltice trebuie reglate prin încercări, astfel încât curba de granulozitate a amestecului de agregate naturale obţinută, să corespundă celei calculate în laborator, în limitele de toleranţă din tabelul 11. Controlul reglajului instalaţiei de preparare a mixturii, inclusiv stabilirea duratei de malaxare Tabelu1 12

CAPITOLUL. IV MODUL DE PUNERE IN OPERA

ART.16. TRANSPORTUL MIXTURILOR ASFALTICE 16.1. Transportul pe santier a mixturii asfaltice preparate, se efectuează cu autocamioanele cu bene metalice bine protejate pentru eliminarea pierderilor de temperatură, care trebuie să fie curate de orice corp strain şi uscate înainte de încărcare. La distanţe de transport mai mari de 20 km sau cu durată de peste 30 minute, indiferent de anotimp, precum şi pe vreme rece (+10°C.. .+15°C), autobasculantele trebuie acoperite cu prelate speciale, imediat după încarcare. Utilizarea de produse susceptibile de a dizolva liantul sau de a se amesteca cu acesta (motorină, pacură, etc.) este interzisă. 16.2. Volumul mijloacelor de transport este determinat de productivitatea instalaţiei de preparare a mixturii asfaltice şi de punerea în operă, astfel încât să fie evitate întreruperile procesului de execuţie a îmbrăcăminţii. ART.17. LUCRARI PREGATITOARE 17.1. Pregatirea stratului suport 17.1.1. Înainte de aşternerea mixturii, stratul suport trebuie bine curăţat. Materialele neaderente, praful şi orice poate afecta legătura între stratul suport şi îmbrăcămintea bituminoasă trebuie îndepărtat. În cazul stratului suport din macadam, acesta se curăţă şi se mătură, urmărindu-se degajarea pietrelor de surplusul agregatelor de colmatare. 17.1.2. După curăţare se vor verifica cotele stratului suport, care trebuie să fie conform proiectului de execuţie. În cazul în care stratul suport este constituit din îmbrăcăminţi existente, aducerea acestuia la cotele prevăzute în proiectul de execuţie se realizează, după caz, fie prin aplicarea unui strat de egalizare din mixtură asfaltică, fie prin frezare, conform prevederilor din proiectul de execuţie. 17.1.3 Compactarea şi umiditatea trebuie să fie uniformă pe suprafaţa stratului suport.







17.1.4. Suprafaţa stratului suport trebuie să fie uscată. 17.2. Amorsarea 17.2.1. La executarea îmbrăcăminţilor bituminoase se vor amorsa rosturile de lucru şi stratul suport cu o emulsie de bitum cationică cu rupere rapidă. Amorsarea stratului suport se va face cu un dispozitiv special, care poate regla cantitatea de liant pe metru pătrat în funcţie de natura stratului suport. 17.2.2. Stratul suport se va amorsa obligatoriu în următoarele cazuri: - pentru strat de legatură pe stratul de bază din mixtură asfaltică sau pe stratul suport din îmbrăcăminţi asfaltice existente; - pentru strat de uzură pe strat de legatură când stratul de uzură se execută la interval mai mare de trei zile de la execuţia stratului de legătură. După amorsare se asteaptă timpul necesar pentru ruperea şi uscarea emulsiei bituminoase. 17.2.3. În funcţie de natura stratului suport, cantitatea de bitum pur rămas după aplicarea amorsajului trebuie să fie de (0,3. . .0,5) kg/mp. Caracteristicile emulsiei trebuie să fie de aşa natură încât ruperea să fie efectivă înaintea aşternerii mixturii bituminoase. Liantul trebuie să fie compatibil cu cel utilizat la folosirea mixturii asfaltice. 17.2.4. Amorsarea se va face în faţa finisorului la o distanta maximă de l00 m. 17.2.5. La îmbrăcăminţile bituminoase executate pe strat suport de beton de ciment sau macadam cimentat, când grosimea totală a straturilor rutiere din mixturi asfaltice este mai mică de 15 cm, rosturile se acoperă pe o lăţime de minimum 50 cm cu geosintetice sau alte materiale agrementate tehnic. În cazul în care stratul suport de beton de ciment prezintă fisuri sau crăpături se recomandă acoperirea totală a zonei respective cu straturi bituminoase, armate cu geosintetice. Materialele geosinteice se aplică pe un strat nou de mixtură asfaltică în grosime de minimum 2 cm. Punerea în lucru a geogrilelor şi/sau a materialelor geotextile combinate se va face conform prevederilor din ANEXELE NR. 4 şi NR. 5. ART.18. ASTERNEREA 18.1. Aşternerea mixturilor asfaltice se face în perioada martie-octombrie la temperaturi atmosferice de peste 10°C, în condiţiile unui timp uscat. La utilizarea bitumului tip D 60/80 aşternerea se face până la 15 septembrie. 18.2. Aşternerea mixturilor asfaltice se efectuează numai mecanizat, cu repartizatoare-finisoare prevăzute cu sistem de nivelare automat pentru drumurile de clasă tehnică I, II şi III şi care asigură o precompactare. În cazul lucrărilor executate în spaţii înguste (zona casetelor) aşternerea mixturilor asfaltice se poate face manual. Mixtura asfaltică trebuie aşternută continuu pe fiecare strat şi pe toata lungimea unei benzi programată a se executa în ziua respectivă. 18.3. In cazul unor întreruperi accidentale care conduc la scăderea temperaturii mixturii







rămasă necompactată în amplasamentul repartizatorului, până la 120°C, se procedează la scoaterea acestui utilaj din zona de întrerupere, se compactează imediat suprafaţa nivelată şi se îndepărteaza resturile de mixturi, rămase în capătul benzii. Concomitent se efectuează şi curăţirea buncărului şi grinzii vibratoare a repartizatorului. Această operaţie se face în afara zonelor pe care există sau urmează a se aşterne mixtura asfaltică. Capătul benzii întrerupte se tratează ca rost de lucru transversal, conform prevederilor de la pct. 18.10. 18.4. Mixturile asfaltice trebuie să aibă la aşternere şi compactare, în funcţie de tipul liantului, temperaturile prevăzute în tabelul 13. Măsurarea temperaturii va fi efectuată din masa mixturii, în buncărul finisorului. Mixturile asfaltice a căror temperatura este sub cea prevăzută în tabelul 13 vor fi refuzate si evacuate urgent din şantier. În acelaşi fel se va proceda cu mixturile asfaltice care se răcesc în buncărul finisorului, ca urmare a unei întreruperi accidentale. Tabelul 13 Tipul liantului

Ternperatura mixturii asfaltice la asternere 0 ºC min

Temperatura mixturii asfaltice la 0 ºC min

Început Sfârşit D60/80 145 140 110 D80/100 140 135 100

18.5. Mixtura asfaltică trebuie aşternută continuu, în mod uniform, atât din punct de vedere al grosimii cât şi cel al afânării. Aşternerea se va face pe întreaga laţime a căii de rulare. Atunci când acest lucru nu este posibil, Antreprenorul supune aprobării Inginerului, lăţimea benzilor de aşternere şi poziţia rosturilor longitudinale ce urmează să fie executate. 18.6. Grosimea maximală a mixturii răspândite printr-o singură trecere este cea fixată de caietul de prescripţii speciale sau de Inginer, la propunerea Antreprenorului, după realizarea unui sector experimental. 18.7. Viteza de aşternere cu finisorul trebuie să fie adaptată cadenţei de sosire a mixturilor de la staţie şi cât se poate de constantă ca să se evite total întreruperile. 18.8. Antreprenorul trebuie să dispună de un personal calificat pentru a corecta eventualele denivelări, imediat dupa aşternere, cu ajutorul unui aport de material proaspăt depus înainte de compactare. 18.9. În buncărul utilajului de aşternere trebuie să existe în permanenţă suficientă mixtură pentru a se evita o raspândire neuniformă a materialului. 18.10. La executarea îmbrăcăminţilor bituminoase o atenţie deosebită se va acorda realizării rosturilor de lucru longitudinale şi transversale care trebuie să fie foarte regulate şi etanşe. La reluarea lucrului pe aceeaşi bandă sau pe banda adiacentă, zonele aferente rostului de lucru, longitudinal şi/sau transversal, se taie pe toată grosimea stratului, astfel încât să







rezulte o muchie vie verticală. În cazul rostului longitudinal, când benzile adiacente se executä în aceeaşi zi, tăierea nu mai este necesară. Suprafaţa nou creată prin tăiere va fi amorsată iar mixtura pentru banda adiacentă se aşterne, depăşind rostul cu 5. .. 10 cm, acest surplus de mixtură repartizată împingându-se înapoi cu o racletă, astfel încât să apară rostul, operaţie după care se efectuează compactarea pe noua bandă. Rosturile de lucru longitudinale şi transversale ale stratului de uzură se vor decala cu minimum 10 cm faţă de cele ale stratului de legătură, cu alternarea lor. Atunci când există şi strat de bază bituminos sau din materiale tratate cu liant hidraulic, rosturile de lucru ale straturilor se vor executa întreţesut. 18.11. Legătura transversală dintre un strat de asfalt nou şi un strat de asfalt existent al drumului se va face după decaparea mixturii din stratul vechi, pe o lungime variabilă în funcţie de grosimea noului strat, astfel încât să se obţină o grosime constantă a acestuia, cu pantă de 0,5%. În plan, liniile de decapare se recomandă să fie în formă de V, la 45°. Completarea zonei de unire se va face cu o amorsare a suprafeţei, urmată de aşternerea şi compactarea noii mixturi asfaltice până la nivelul superior al ambelor straturi (nou şi existent). ART.19. COMPACTAREA 19.1. La compactarea mixturilor asfaltice se aplică tehnologii corespunzătoare, care să asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute pentru fiecare tip de mixtură asfaltică şi fiecare strat în parte. Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice se realizează cu compactoare cu pneuri şi compactoare cu rulouri netede, prevăzute cu dispozitive de vibrare adecvate, astfel încât să se obţina un grad de compactare conform tabelului 15. Inginerul poate cere intervenţia unui laborator autorizat, care să efectueze testele de compactare necesare, pe cheltuiala Antreprenorului. Urmare acestor încercări, Antreprenorul propune Inginerului: - sarcina şi alte specificaţii tehnice ale fiecărui utilaj; - planul de lucru al fiecărui utilaj, pentru a asigura un număr de treceri pe cât posibil constant, în fiecare punct al stratului; - viteza de mers a fiecărui utilaj; - presiunea de umflare a pneurilor şi încărcătura compactorului; - temperatura de aşternere, fără ca aceasta sa fie inferioară celei minime fixată în articolul precedent. 19.2. Metoda de compactare propusă va fi considerată satisfăcătoare dacă se obţine pe sectorul experimental gradul de compactare minim mentionat la pct. 18.1. Conform pct. 2.4.4 din SR 174-2, pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut se consideră că numărul minim de treceri ale compactoarelor uzuale este cel menţionat în tabelul 14. Compactarea se execută pentru fiecare strat în parte. Tabelul 14







Tipul stratului

Ateliere de compactare A B

Compactor cu rulouri netede de 160 kN

Compactor cu rulouri netede de

120 kN

Compactor cu rulouri netede de

120 kN Număr de treceri minime

Strat de uzură 10 4 12 Strat de legătură 12 4 14

Compactoarele pe pneuri vor trebui echipate cu sorturi de protecţie. Numărul atelierelor de compactare se va stabili în funcţie de dotarea Antreprenorului cu compactoare (grele, în tandem, etc.) şi de numărul punctelor de aşternere-compactare. 19.3. Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice trebuie executată astfel încât să se obţină valori optime pentru caracteristicile fizico-mecanice de deformabilitate şi suprafaţare. 19.4. Compactarea se execută în lungul benzii, primele treceri efectuându-se în zona rostului dintre benzi, apoi de la marginea mai joasă spre cea ridicată. Pe sectoarele în rampă, prima trecere se face cu utilajul de compactare în urcare. Compactoarele trebuie să lucreze fără şocuri, cu o viteză mai redusă la început, pentru a evita vălurirea îmbrăcăminţii şi nu se vor îndepărta mai mult de 50 m în spatele repartizatorului. Locurile inaccesibile compactorului, în special în lungul bordurilor, în jurul gurilor de scurgere sau ale căminelor de vizitare, se compactează cu maiul mecanic sau cu maiul manual. Suprafaţa stratului se controlează în permanenţă, iar micile denivelări care apar pe suprafaţa îmbrăcăminţii vor fi corectate după prima trecere a rulourilor compactoare pe toată laţimea benzii. Compactoarele cu pneuri vor trebui echipate cu sorturi de protecţie. ART.20. TRATAREA SUPRAFETEI IMBRACAMINTII Pentru sectoarele ce se execută după 1 octombrie sau executate înainte de această dată, în zone umbrite şi cu umiditate excesivă sau cu trafic redus, suprafaţa îmbrăcăminţii va fi protejata, aceasta realizându-se numai cu aprobarea Inginerului, pe baza constatărilor pe teren. Protejarea se va face prin stropire cu bitum sau cu emulsie cationică, cu rupere rapidă cu 60% bitum diluat cu apă (o parte emulsie cu 60% bitum pentru o parte apă curată nealcalină) şi răspândire de nisip 0...4 mm cu un conţinut cât mai redus de praf, sub 0,1 mm, în următoarele cantităţi: - stropire cu …. 0,5 kg/mp; - răspândire de nisip (de preferinţă de concasaj) 3..5 kg/mp; - stropire cu emulsie cationică cu 60% bitum diluat cu apă (0,8-1) kg/mp; - răspândire nisip 3 ...5 kg/mp. ART.21. CONTROLUL PUNERII ÎN OPERĂ 21.1. În cursul execuţiei îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase, trebuie să se verifice cu







frecvenţa menţionată mai jos, următoarele: - pregatirea stratului suport: zilnic la începerea lucrărilor pe sectorul respectiv; - temperaturile mixturilor asfaltice la aşternere şi compactare: cel puţin de două ori pe zi; - modul de compactare: zilnic; - modul de execuţie a rosturilor: zilnic. 21.2. Verificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se face pe epruvete Marshall prelevate de la malaxor sau de la aşternere, înainte de compactare: câte o probă de 20 kg pentru fiecare 200. . .400 tone de mixtură asfaltică, indiferent de tipul mixturii, în funcţie de productivitatea instalaţiei. 21.3. Verificarea calităţii stratului bituminos executat se va face pe o placă de minimum 40x40 cm pentru fiecare 7,000 m² suprafaţă executată (conform SR 174- 2:1997/Cl: 1998) pe care se vor determina următoarele caracteristici: - la toate tipurile de mixturi asfaltice, pentru stratul de uzură şi stratul de legătură - densitatea aparentă - absorbţia de apă - gradul de compactare Aceste caracteristici trebuie să fie conforme cu cele din tabelul 15. Tabelul 15


Densitatea aparentă,

Kg/mm³, min

Absorbţia de apă, % vol

Grad de compactare,

%, min

Mixtură asfaltică stabilizată cu fibre: MASF 8 MASF 16

2300

2…6

97

Beton asfaltic rugos: BAR 16m

2300 4….7

96

BAR 16a BAR16

2250

Beton asfaltic bogat în criblură: BA16m

2300

2...6

96

BA 8a, BA 16a, BA 25a, BAPC 16a BA 8, BA 16, BA 25, BAPC 16

2250

2…6

96

Beton asfaltic deschis: BAD 25m

2250 3...8

96

BAD 25a, BADPC 25a,

2200







BADPS 25a BAD 25, BADPC 25, BADPS 25

=>La MASF 8, MASF 16 şi mixturile asfaltice destinate stratului de uzură, pentru clasa tehnică a drumului I, II şi categoria tehnică a străzii, I şi II: - rezistenţa la deformaţii permanente; - rezistenţa la deformaţii permanente se măsoară prin determinarea vitezei de deformaţie la ornieraj şi/sau adâncimea făgaşului, la temperatura de 45°C pentru zona climaterică rece şi respectiv de 60°C pentru zona climaterică caldă, conform metodologiei stabilite de reglementările tehnice în vigoare. Valorile admisibile, în funcţie de trafic, sunt prezentate în tabelul 16. Tabelul 16

Numărul mediu de vehicu1e6

Viteza de deformaţie la ornieraj (VDOP),

mm/h, max

Adâncimea făgaşu1ui, mm, max

Temperatura Temperatura 450ºC 600ºC 450ºC 600ºC

<1500 6,0 8,0 6,0 9,0 1500 …3000 4,0 6,0 5,0 8,0 3000…6000 2,0 3,5 4,0 7,0

>6000 < 2,0 <3,5 <4,0 <7,0 21.4. Controlul compactării 21.4.1. În cursul execuţiei compactării, Antreprenorul trebuie să vegheze în permanenţă la: - etapele execuţiei să fie cele stabilite la încercări; - utilajele prescrise atelierului de compactare să fie efectiv pe şantier şi în funcţiune continuă şi regulată; - elementele definite practic în timpul încercărilor (sarcina fiecărui utilaj, planul de mers, viteza, presiunea în pneuri, distanţa maximă de depărtare între finisor şi primul compactor cu pneuri) să fie respectate cu stricteţe. Inginerul lucrării işi rezervă dreptul ca, în cazul unui autocontrol insuficient din partea Antreprenorului, să oprească lucrările pe şantier până când Antreprenorul va lua măsurile necesare de remediere. 21.4.2. Calitatea compactării straturilor îmbrăcăminţilor bituminoase, se va determina de către Antreprenor, pe tot parcursul execuţiei, prin analize de laborator sau in situ. Verificarea gradului de compactare în laborator se efectuează pe epruvete formate din

6 Vehicule de transport marfă şi autobuze, în 24h calculate, pentru traficul de perspectivă







probe intacte, prelevate din îmbrăcăminte (pe fiecare strat în parte), prin determinarea densităţii aparente pe plăcuţe sau carote şi raportarea acesteia la densitatea aparentă a aceluiaşi tip de mixtură asfaltică prelevată de la malaxor sau aşternere (înainte de compactare). Gradul de compactare este stabilit de raportul dintre densitatea aparentă a mixturii asfaltice din strat şi densitatea aparentă determinată pe cilindrii Marshall pregatiţi în laborator, din aceeaşi mixtură asfaltică. În cazul analizelor de laborator se determină densitatea aparentă, absorbţia de apă şi gradul de compactare al mixturilor asfaltice din care sunt realizate îmbrăcăminţile. Determinările se vor face conform - SR EN 12697/6-37, în prezenţa delegatului Antreprenorului şi Inginerului, la aproximativ 1 m de la marginea îmbrăcăminţii, încheindu-se un proces verbal. Zonele care se stabilesc pentru prelevarea probelor sunt alese astfel încât ele să prezinte cât mai corect aspectul cailitativ al îmbrăcăminţii executate. Pentru caracterizarea unor sectoare, limitate şi izolate cu defecţiuni vizibile, stabilite de Inginer sau de comisia de recepţie se pot preleva probe suplimentare, care vor purta o menţiune specială. Condiţiile tehnice pentru aceste caracteristici sunt prezentate în tabelul 15. 21.5. Reglarea nivelmentului Atunci când caietul de prescripţii speciale prevede o reglare a nivelmentului în raport cu repere independente şoselei, verificarea cotelor este facută în contradictoriu, pe suprafeţe corespunzătoare a fiecărei zi de lucru, în ax şi la margine (între 0,2 şi 0,3 m de la marginea stratului) ca şi în fiecare dintre profilele transversale ale proiectului şi eventual în toate celelalte puncte fixate de Inginer. Toleranţa pentru ecarturile constatate în raport cu cotele prescrise pentru ambele straturi (de legatură şi/sau de uzură) este +- 1,5 cm. Dacă toleranţele sunt respectate în 95% din punctele controlate, reglarea este considerată convenabilă.

CAPITOLUL V CONDITII TEHNICE DE CALITATE ALE IMBRACAMINTII EXECUTATE

ART.22. CARACTERISTICILE SUPRAFETEI IMBRACAMINTII Îmbrăcămintea bituminoasă cilindrată la cald trebuie sa îndeplinească condiţiile din tabelul 17. Tabelul 17 NOTE 1 - Planeitatea în profil longitudinal se determină fie prin măsurarea indicelui de planeitate IRI, fie prin măsurarea denivelărilor sub dreptarul de 3 m. 2 - Rugozitatea se determină fie prin măsurari cu pendulul SRT, fie prin măsurarea rugozităţii geometrice HS. În caz de litigiu se determină rugozitatea cu pendulul SR. Determinarea caracteristicilor suprafeţei îmbrăcăminţii se efectuează în termen de o lună de la







execuţia acestora,

înainte de data recepţiei la terminarea lucrărilor.

ART.23. ELEMENT

E GEOMETRICE SI

ABATERI LIMITA

Verificarea elementelor geometrice

include şi îndeplinirea

condiţiilor de calitate

pentru stratul suport şi

fundaţie, înainte de

aşternerea mixturilor

asfaltice, în conformitate

cu prevederile

STAS 6400. 23.1

Grosimea straturilor

trebuie să fie cea prevazută în profilul transversal tip din proiect. Verificarea grosimii îmbrăcăminţii se face în funcţie de datele înscrise în

Caracteristica Condiţii de admisibilitate

Metoda de încercare

Planeitatea în profil longitudinal Indice de planeitate IRI, m/km

Reglementări tehnice în vigoare privind măsurători cu analizorul de profil longitudinal (APL)

- drumuri de clasă tehnică I..II

≤2,5

- drumuri de clasă tehnică III ≤3,5 - drumuri de clasă tehnică IV ≤4,5 - drumuri de clasă tehnică V ≤5,5 Uniformitatea în profil longitudinal. Denivelări admisibile măsurate sub dreptarul de 3 m , mm

SR 174-2

- drumuri de clasă tehnică I şi străzi de categoria tehnică I…III

≤3,0

- drumuri de clasă tehnică II şi străzi de categoria IV (în alte zone decât cele din zona rigolelor)

≤4,0

- drumuri de clasa tehnica III…IV

≤5,0

Rugozitatea STAS 8849 Rugozitatea cu pendulul SRT, unităţi SRT:

- drumuri de clasă tehnică I…II

≥80

- drumuri de clasă tehnică III ≥70 - drumuri de clasă tehnică IV…V

≥60

Rugozitatea geometrică, HS, mm:

STAS 8849


≥0,7

- drumuri de clasă tehnică III ≥0,6 - drumuri de clasă tehnică IV…V

≥0,55

Coeficientul de frecare ( µGT )

Reglementări tehnice în vigoare cu aparatul de măsură Gip Tester


≥0,95

- drumuri de clasă tehnică ≥0,7







NOTE 1 - Planeitatea în profil longitudinal se determină fie prin măsurarea indicelui de planeitate IRI, fie prin măsurarea denivelărilor sub dreptarul de 3 m. 2 - Rugozitatea se determină fie prin măsurari cu pendulul SRT, fie prin măsurarea rugozităţii geometrice HS. În caz de litigiu se determină rugozitatea cu pendulul SR. Determinarea caracteristicilor suprafeţei îmbrăcăminţii se efectuează în termen de o lună de la execuţia acestora, înainte de data recepţiei la terminarea lucrărilor. ART.23. ELEMENTE GEOMETRICE SI ABATERI LIMITA Verificarea elementelor geometrice include şi îndeplinirea condiţiilor de calitate pentru stratul suport şi fundaţie, înainte de aşternerea mixturilor asfaltice, în conformitate cu prevederile STAS 6400. 23.1 Grosimea straturilor trebuie să fie cea prevazută în profilul transversal tip din proiect. Verificarea grosimii îmbrăcăminţii se face în funcţie de datele înscrise în buletinele de analiză întocmite pe baza încercării probelor din îmbrăcămintea gata executată, iar la aprecierea comisiei de recepţie prin maximum două sondaje pe km efectuate la 1 m de marginea îmbrăcăminţii. Abaterile limită locale admise în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect, pentru fiecare strat în parte, pot fi de maximum 10%. Abaterile în plus nu constituie motiv de respingere a lucrării. 23.2. Lăţimile straturilor vor fi cele prevăzute în proiect. Eventualele abateri limită locale admise pot fi de maximum ±50 mm. 23.3. Pantele profilului transversal şi ale celui longitudinal sunt indicate în proiect. Abaterile limită admise la pantele profilelor transversale pot fi cuprinse în intervalul ±5 mm/m, atât pentru stratul de legătură cât şi pentru stratul de uzură la drumuri şi în intervalul ±2,5 mm/m pentru străzi cu mai mult de 2 benzi pe sens. 23.4. Abaterile limită locale la cotele profilului longitudinal sunt de ±5 mm, faţă de cotele profilului proiectat şi cu condiţia respectării pasului de proiectare prevăzut.

CAPITOLUL VI RECEPTIA LUCRARILOR

ART.24. RECEPTIA PE FAZE DETERMINANTE Receptia pe faze determinante, stabilite în proiectul tehnic, privind straturile de legătură şi

de uzură, se vor efectua conform “Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii” aprobat cu HG 272/94 şi conform “Procedurii privind controlul statului în fazele

de execuţie determinante”, elaborată de MLPAT şi publicată în Buletinul Construcţiilor volumul 4 din 1996.

ART.25. RECEPTIA PRELIMINARA (LA TERMINAREA LUCRARILOR) Recepţia preliminară a lucrărilor de către Beneficiar se efectuează conform Regulamentului de recepţie a lucrărilor în construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat cu HG 273/94. Comisia de recepţie examinează lucrările executate faţa de documentaţia tehnică aprobată şi de documentaţia de control întocmită în timpul execuţiei.







Verificarea uniformităţii suprafeţei de rulare se face conform pct. 20.5. Verificarea cotelor profilului longitudinal se face în axul drumului pe minimum 10% din lungimea traseului. La străzi, cota în ax se verifică în proporţie de 20% din lungimea traseului, iar cotele rigolelor, pe toată lungimea traseului în punctele de schimbare a declivităţilor. Verificarea grosimii se face ca la punctul 21.1 şi pe probe ce se iau pentru verificarea calităţii îmbrăcăminţii. Evidenţa tuturor verificărilor în timpul execuţiei lucrărilor face parte din documentaţia de control a recepţiei preliminare. În perioada de verificare a comportării în exploatare a lucrărilor definitive care este de un an de la data recepţiei preliminare a îmbrăcăminţii, toate eventualele defecţiuni ce vor apărea se vor remedia de către Antreprenor. ART.26. RECEPTIA FINALA Recepţia finală se va face conform Regulamentului aprobat cu HG 273/94 după expirarea perioadei de verificare a comportării în exploatare a lucrărilor definitive. 3.2.5. ÎNCADRĂRI CU BORDURI Se aplică la încadrarea căilor de circulaţie carosabile, pietonale precum şi a chenarelor zonelor verzi. Încadrarea părţii carosabile se va face cu borduri prefabricate din beton, produse conform STAS 1139-87, montate pe fundaţie din beton clasa C6/7,5 (B100), respectiv, încadrarea trotuarelor spre limita zonelor verzi se va face cu borduri mici, prefabricate din beton conform STAS 1139-87, montate îngropat, pe fundaţie din beton C6/7,5.

Funcţie de locul de utilizare, comform STAS 1139-87 bordurile se execută în patru tipuri: 1. tip A, curente, de (20 x 25) cm x l, utilizate la încadrarea părţii carosabile, montate

denivelat, cu înălţimea liberă (garda) comform STAS 10144/3-91; înălţimea liberă prevăzută în mod curent la străzi este de 15 cm;

2. tip B, de (10 x 15) cm x l, utilizate ca borduri îngropate la fasiile care încadrează drumurile din afara localitatilor, trotuarele, la marginea aleilor pietonale, la chenarele spaţiilor verzi, etc.;

3. tip P, utilizate la partea centrală a intrărilor carosabile; 4. tip I, utilizate la părţile laterale ale intrărilor carosabile.

Bordurile de tip P şi I se pot utiliza şi pentru amenajarea rampelor destinate persoanelor cu handicap la traversările pietonale, în situaţile în care nu se dispune de spaţiu suficient pentru alte soluţii. Notarea bordurilor se face indicând în ordine tipul, mărimea, lungimea, varianta, modul de prelucrare a feţelor şi numai când este cazul culoarea şi modelul, precum şi numărul standardului, 1139-87. Pentru bordurile de alte tipuri, fabricate având la bază Agrementul tehnic al produsului, notarea se va face similar bordurilor standardizate, indicându-se la sfârşitul







notării numărul/data Agrementul tehnic. Fabricarea (procurarea) bordurilor

Formele şi dimensiunile bordurilor vor fi comform STAS 1139-87, sau, pe bază de acord între părţi se pot executa şi borduri curbe, cu raza de curbură convenită.

Abaterile admisibile pentru dimensiuni, sunt: k) lăţime: 2 mm; l) înălţime: 5 mm; m) lungime: 5 mm.

Abaterile limită privind condiţiile de aspect, sunt: - culoarea: uniformă pe aceeaşi bordură şi cu mici diferenţe de nuanţă între bordurile aceluiaşi lot; - abaterea de la planeitate (săgeata maximă) a feţelor văzute, mm/m: max. 3 mm/m; - deformările pe feţele văzute: max. 2 mm; - abatere la unghiul de 900, mm/m (grade): max.3 (0010I); - şţirbituri, mm, lungime/adâncime, la cel mult 25% din lot: max. 3mm/2mm

la muchiile rotunjite nu se admit ştirbituri. Caracteristicile fizice ale bordurilor trebuie să respecte prevederile STAS 1139-87,

comform tabelului 1. Tabelul 1

Caracteristica Condiţii de admisibilitate Rezistenţa la încovoiere, N/mm2, min: - media pentru:

n) tip A o) tip B

- pe o singură bordură din probă pentru: p) tip A q) tip B

5,0 4,0

4,0 3,0

Clasa betonului C20/25 Rezistenţa la îngheţ dezgheţ după încercare să nu apară fisuri sau ştirbituri

la nici o bordură din probă Uzura cu nisip normal monogranular: mm, max.

1,3

Materialele folosite la fabricarea bordurilor din beton trebuie să respecte

standardele respectiv de propus: - ciment: CEM II - Ciment Portland compozit, SR EN 197-1-2000; - Agregate: de balastieră cu granulaţia 0…31,5 mm şi/sau agregate sfărâmate din roci dure, STAS 1667-76; - Apa: STAS 790-84.

Verificarea calităţii se face pe loturi de max. 3000 borduri de aceleaşi dimensiuni,







format, variantă şi finisare, prin verificări de lot şi verificări periodice. Verificările de lot constau în:

r) verificarea formei şi dimensiunilor; s) verificarea aspectului.

Verificările periodice se fac semestrial pe unul dintre loturile supuse verificărilor de lot în perioada respectivă (cu excepţia prevederilor privind verificarea clasei betonului) şi constau în:

t) verificarea rezistenţei la încovoiere, pe min. 3 borduri; u) verificarea clasei de beton, pe min. 3 epruvete la min. 50 m3 beton de

aceeaşi compoziţie; v) verificarea rezistenţei la îngheţ- dezgheţ, pe min. 3 borduri; w) verificarea uzurii, pe min. 3 epruvete.

Reguli pentru verificarea calităţii şi metodele de verificare vor fi conforme prevederilor STAS 1139-87. Marcarea, depozitarea şi livrarea bordurilor Bordurile se marchează, cel puţin una la 50 bucăţi, pe o faţă neaparentă, cu marca fabricii şi STAS 1139-87 sau nr./data Agrementului tehnic. Bordurile se depozitează în rânduri, pe stive de max. 1,5 m înălţime. Între rânduri se recomandă a se aşeza şipci. Bordurile se livrează la vârsta de 28 zile, sau dacă au atins rezistenţa corespunzătoare la încovoiere. Bordurile se transportă cu orice mijloc de transport; aşezarea în vehicul trebuie să fie asfel încît să le asigure integritatea în timpul transportului. Este interzisă încărcarea sau descărcarea lor prin rostogolire sau aruncare. Fiecare lot de livrare trebuie să fie însoţit de documentul de certificare a calitătii întocmit comform dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv DECLARAŢIA DE COMFORMITATE DATĂ DE FURNIZOR, comform SR EN 45014-93.

Montarea bordurilor Bordurile se montează pe fundaţii din beton clasa C6/7,5 (B100), denivelat, sau îngropat, în funcţie de locul de utilizare, comform STAS 1139-87, STAS 10144/3-91 şi a detaliilor din proiectul de execuţie. Betonul pentru fundaţia bordurilor, clasa C6/7,5 se prepară, se transportă şi se pune în operă comform prevederilor Normativului NE 012-99 “Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat”, partea I – Beton şi beton armat.

x) Agregatele vor fi comform SR662-2002, sau, STAS 1667-76; - Dimensiunea maximă a agregatelor: 31,5 mm;

y) Cimentul utilizat va fi CEM II - Ciment Portland compozit, comform SR EN 197-1-2000;

z) Apa: comform STAS 790-84;







aa) Consistenţa betonului proaspăt, determinată prin metoda tasării conului: T2 (tasarea conului, mm, 30 10).

Prepararea betonului se face cu respectarea prevederilor NE 012-99, în staţii fixe, de preferinţă cu dozarea gravimetrică. Se recomandă ca temperatura betonului proaspăt la începerea turnării să fie cuprinsă între 5 ºC şi 30 ºC. Durata de încărcare în mijlocul de transport sau de menţinere a betonului în buncărul tampon va fi de maximum 20 minute. Înainte de livrarea betonului sau la livrare, producătorul va furniza utilizatorului, la cerere, următoarele informaţii de bază;

bb) denumirea staţiei (fabricii) producătoare de beton; cc) denumirea organismului care a efectuat certificarea de conformitate a

betonului, seria înregistrării certificatului şi a actului doveditor al atestării staţiei;

dd) data şi ora exactă la care s-a efectuat încărcarea (şi dacă este cazul, precizarea orei la care s-a realizat primul contact între ciment şi apă);

Bonul de livrare al betonului trebuie să conţină următoarele date: ee) clasa de rezistenţă; ff) clasa de consistenţă; gg) tipul şi dozajul cimentului; hh) tipul de agregate şi granula maximă; ii) tipul de aditivi şi adaosuri; jj) date privind caracteristicile speciale ale betonului (impermeabilitatea,

gelivitatea, etc.). Transportul betonului trebuie efectuat luând măsurile necesare pentru a preveni

segregarea, pierderea componenţilor sau contaminarea betonului. Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe, pentru a nu permite pierderea laptelui

de ciment. Transportul betoanelor cu tasare mai mare de 50 mm se va face cu autoagitatoare,

iar betoanele cu tasare de maxim 50 mm se va face cu autobasculante cu benă, amenajate corespunzător.

Pe timp de arşiţă sau ploaie, în cazul transportului cu autobasculante pe distanţă mai mare de 3 km, suprafaţa liberă a betonului trebuie să fie protejată, asfel încât să se evite modificarea caracteristicilor betonului urmare a modificării conţinutului de apă.

Durata maximă a transportului va respecta prevederile NE 012-99 şi depinde în special de compoziţia betonului şi condiţiile atmosferice.

Punerea în operă a betonului se va face comform regulilor de pregătire şi de betonare stabilite de Normativul NE 012-99.

Durata maximă de punere în operă a betonului nu va depăşi 2 ore de la prepararea betonului – în cazul cimenturilor cu adaosuri, respectiv 1,5 ore – în cazul cimenturilor fără adaosuri.







Durata de tratare a betonului după turnare, în funcţie de dezvoltarea rezistenţei betonului, temperatura betonului şi condiţiile de mediu în timpul tratării, se poate aprecia pe baza duratelor orientative comform Tabelului 15.1. NE 012-99.

Stropirea cu apă va începe după (2…12) ore de la turnare în funcţie de tipul de ciment utilizat şi temperatura mediului, dar imediat după ce betonul este suficient de întărit pentru ca prin această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.

Stopirea se va repeta la intervalele de (2…6) ore, în aşa fel încât suprafaţa să se menţină permanent umedă. Se va folosi apă care îndeplineşte condiţiile de calitate comform STAS 790-84.

În cazul în care temperatura mediului este mai mică de 50 C, nu se va proceda la stropire cu apă ci se vor aplica materiale sau pelicule de protecţie.

Execuţia încadrărilor cu borduri cuprinde următoarele operaţiuni: kk) săparea casetei pentru realizarea fundaţiei; ll) aşternerea betonului pentru fundaţie; mm) aşezarea bordurilor pe betonul de fundaţie conform trasării, de

planimetrie şi nivelment, a elementelor geometrice din proiectul şi detaliile de execuţie, verificându-se abaterile în plan şi profil longitudinal în raport cu elementele trasării; abaterile de montare a bordurilor nu vor depăşi abaterile admise pentru îmbrăcăminţile pe care le încadrează;

nn) completarea şi profilarea betonului de fundaţie pentru realizarea penelor de fixare a bordurilor;

oo) rostuirea cu mortar de ciment M100, după întărirea betonului din fundaţie.

Recepţia lucrărilor Lucrările de încadrări cu borduri se recepţionează în trei etape:

Recepţia pe fază se face la terminarea completă a încadrărilor cu borduri pe sectoare sau tronsoane, comform graficului de eşalonare tehnologică a execuţiei.Verificările şi recepţia pe fază a încadrărilor cu borduri se vor face înainte de trecerea la faza tehnologică următoare de lucrări (straturi) care sunt încadrate de borduri. Recepţia preliminară a încadrarilor cu borduri se face odată cu recepţia preliminară a obiectului, la terminarea lucrărilor, comform reglementărilor în vigoare. La baza recepţiei preliminare vor sta verificările făcute pe elementele aparente (văzute) ale încadrărilor executate şi documentele care au fost prezentate/întocmite la recepţia pe fază.

Recepţia finală a încadrărilor cu borduri se face odată cu recepţia finală a obiectului, conform prevederilor legale în vigoare, după expirarea perioadei de verificare a comportării lucrărilor executate, care este de 1 an de la recepţia preliminară. 3.2.6.DISPOZITIVE PENTRU SCURGEREA ŞI EVACUAREA APELOR DE

SUPRAFAŢĂ







GENERALITĂŢI OBIECT SI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul caiet de sarcini se aplică la realizarea dispozitivelor de scurgerea si evacuarea apelor de suprafaţă si anume: sanţuri pavate din elemente prefabricate la marginea platformei. Antreprenorul este obligat să asigure măsurile organizatorice si tehologice corespunzătoare pentru respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini. Antreprenorul va asigura prin laboratorul său efectuarea tuturor încercărilor si determinărilor rezultate din aplicarea prezentului caiet de sarcini. În cazul în care se vor constata abateri de la prevederile prezentului caiet de sarcini, beneficiarul va dispune întreruperea execuţiei lucrărilor si luarea măsurilor necesare ce se impun.

MATERIALE PENTRU MONTARE SI BETOANE Cimenturi

Cimenturile pentru mortare si betoane vor fi conform prescripţiilor standardelor în vigoare în România. La prepararea betoanelor si a mortarelor se va utiliza unul din următoarele tipuri de ciment care trebuie să corespundă condiţiilor tehnice de calitate: - ciment Portland P 40 conform STAS 388 – 80; - ciment Portland cu adaos Pa 35 conform STAS 1500 – 78; - ciment metalurgic M 30 conform STAS 1500 – 78; - ciment hidrotehnic Mz 35 conform STAS 3011 – 83. Domeniul de aplicare al acestor tipuri de ciment la lucrările expuse la îngheţ – dezgheţ, în stare saturată cu apă, cum este cazul dispozitivelor pentru scurgerea apelor de suprafaţă, este arătat în tabelul nr.1 pentru betoane: Tabelul 1

TIPUL DE CIMENT

P40

Pa35

M30

Hz35

1. Elemente sau construcţii cu gropi mai mici de 1,5 m

Bc 15 Bc 20 - Bc 30

oricare oricare

I U

R R

U I

I I

2.

Elemente sau construcţii masive având grosimea egală sau mai mare de 1,5 m

Bc 15 Bc 20 - Bc 30

oricare oricare

I U

R U

U I

U R

3. Elemente sau construcţii din betone superioare

Bc 35 Bc 40

armat armat

U U

I I

I I

I I

NOTĂ : R - ciment indicat a se utiliza







U - ciment utilizat în locul celui indicat I - ciment a cărei utilizare nu este recomandabilă din considerente tehnice sau economice.

Depozitarea cimentului se va face numai după constatarea existenţei certificatului de calitate. Durata de depozitare a cimentului nu va depăsi 45 zile de la data livrării de către producător. Pentru prepararea mortarelor si a betoanelor de ciment se folosesc; - agregate naturale: - nisip natural 0 - 3 sau 0 - 7 - balast pentru betoane 0 -31 sau 0 - 71

sau - agregate concasante: - nisip de concasaj 0 -3; 3 - 8 sau 0 - 8

- piatră spartă 8 - 25 sau 8 - 40. Agregatele trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer, apă sau îngheţ, se interzice folosirea agregatelor provenite din roci feldspatice sau siatoase. Agregatele trebuie să fie inerte si să nu conducă la efecte dăunătoare asupra cimentului folosit la prepararea betonului sau mortarului. Nisipul trebuie să fie aspru la pipăit. Sorturile de agregate trebuie să fie caaracterizate prin granulozitate continuă, iar conţinutul în granule care trec, respectiv rămân pe ciururile sau sitele ce delimitează sortul nu trebuie să depăsească 10 , dimensiunea maximă a granulelor ce rămân pe ciurul superior nu trebuie să depăsească 1,5 d max. Laboratorul antreprenorului va ţine evidenţa calităţii agregatelor astfel: - într-un dosar vor fi cuprinse toate certificatele de calitate emise de furnizor; - într-un registru rezultatele determinărilor efectuate de laborator.

Apa Apa utilizată la prepararea betoanelor si mortarelor poate să provină din reţeaua publică sau altă sursă, dar în acest din urmă caz trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute conform STAS 790 - 84. Modelele de determinare sunt reglementate prin STAS 790 - 84. Verificarea se va face de către un laborator de specialitate la începerea lucrărilor. În timpul utilizării pe santier se va evita ca apa să se polueze cu detergenţi, materii organice, uleiuri vegetale, argile, etc. Tabelul 2

Caracteristici chimice si fizice Condiţii de admisibilitate Conţinutul total de săruri gr/1 max Sulfaţi gr. SO42/litru max Substanţe organice gr/litru max Cloruri gr.Cl/litru max Azotaţi gr. NO3/dm3 max

4 2

0,5 0,5 0,5 0,5







Magneziu gr. Mg2dm3 max Materii în suspensie gr. max

3

Pichetarea şi execuţa săpăturilor

Pichetarea lucrărilor Pichetarea lucrărilor constă în materializarea axei si limitelor fundaţilor sau a amprizei lucrărilor, în funcţie de natura acestora, legate de axul pichetat al drumului precum si de implementarea unor repere de nivelment în imediata apropiere a lucrărilor. Pichetarea se face de către antreprenor pe baza planurilor de execuţie, pe care la va respecta întocmai, si se aprobă de către diriginte consemnându-se în registrul de santier. Execuţia săpăturilor Săpăturile pentru sanţuri vor fi executate cu respectarea strictă a cotei, pantei si a profilului din planşele de detalii de execuţie (lăţimea fundului, înălţimea si înclinarea taluzelor) precum si a amplasamentului acestora faţă de axul drumului sau de muchia taluzelor în cazul sanţurilor de gardă. Săpăturile pentru drenuri si canalizări vor fi executate cu respectarea strictă a lăţimii transeei, a înclinării taluzelor, a cotei si a pantei precizate în plansele de execuţie. Săpăturile vor fi executate pe cât posibil pe uscat. Dacă sunt necesare epuismente, acestea cad în sarcina antrprenorului în limitele stabilite prin caietul de sarcini speciale.

Compoziţia si utilizarea mortarelor Mortarele vor avea următoarea compoziţie si întrebuinţare: - Mortar M 50 - Destinat zidăriilor si pereurilor din piatră brută; - Mortar M 100 - Destinat tencuielilor de ciment sclivisit, rosturilor de zidării de piatră sau prefabricate, umplerii rosturilor tuburilor de canalizare având un dozaj de 400 kg ciment M 30 sau Pa 35 la m3 de nisip.

Prepararea mortarelor de ciment Pentru dozarea compoziţiei mortarului, nisipul este măsurat în lădiţe sau în roabe a căror capacitate prezintă un raport simplu cu numărul de saci de liant de folosit. Mortarul este preparat manual, amestecul nisip si ciment se face la uscat, pe o suprafaţă plană la omogenizare perfectă. Se adaugă atunci, în mod progresiv, cu o stropitoare, mestecând cu lopata, cantitatea de apă strict necesară. Amestecarea continuă, până când mortarul devine perfect omogen. În toate cazurile mortarul trebuie să fie foarte bine amestecat pentru ca, frământat cu mâna, să formeze un bulgăre usor umezit ce nu curge între degete. Pentru anumite folosinţe, ca mortare pentru protecţii, pentru matări, s.a. delegatul beneficiarului poate să accepte si alte consistenţe. Mortarul trebuie să fie folosit imediat după prepararea lui. Orice mortar care se va usca sau va începe să facă priză trebuie să fie aruncat si nu va trebui niciodată amestecat cu mortarul proaspăt.







Amenajarea şanţurilor Prescripţii generale de amenajare Dimensiunile şi forma şanţurilor şi rigolelor (triunghiulare, trapezoidale) sunt cele mai indicate în proiectul de execuţie, stabilite de la caz la caz în funcţie de relief, debit si viteza apei, natura terenului, mijloacele de execuţie, condiţiile de circulaţie, pentru evitarea accidentelor şi ele trebuie respectate întocmai de către antreprenor. Extrem de important este să se respecte cotele si pantele proiectate. Panta longitudinală minimă va fi: - 0,25 în teren natural; - 0,1 în cazul şanţurilor şi rigolelor pereate. Protejarea şanţurilor şi rigolelor este obligatorie în condiţiile în care panta lor depăseste panta maximă admisă pentru evitarea eroziunii pământului Pantele maxime admise pentru şanţuri şi rigole neprotejate sunt date în tabelul 3: Tabelul 3

DENUMIREA PRINCIPALELOR TIPURI DE PĂMÂNTURI

PANTA MAXIMĂ ADMISĂ (

Pământuri coezive cu compresibilitate mare 0,5 Pământuri coezive cu compresibilitate redusă: - nisipuri prăfoase si argiloase - prafuri argiloase nisipoase - argile prăfoase si nisipoase

1 2 3

Pământuri recoezive grosiere: - pietris (2 - 20 mm) - bolovănis (2 - 200 mm) - blocuri (peste 200 mm)

3 4 5

Pământuri necoezive de granulaţie mijlocie si fină: nisip fin (0,05.....0,25 mm) nisip mijlociu mare (0,25.....2,0 mm) nisip cu pietris

0,5 1 2

Pantele maxime admise pentru sanţuri si rigole protejate sunt date în tabelul 4: Tabelul 4

TIPUL PROTEJĂRII ŞANŢULUI, RIGOLEI SAU CASIULUI

PANTA MAXIMĂ ADMISĂ (

Pereu uscat din piatră brută negelivă rostuit. 5 Pereu din dale de beton simplu pe pat de nisip de maximum 5 cm grosime, betonul fiind: - clasa BC 7,5 - clasa BC 10

10 12

Pereu zidit din piatră brută negelivă cu mortar de 15







ciment sau pereu din dale de beton simplu clasa Bc 10 pe pat de beton. Casiuri pe taluze înalte din pereu zidit din piatră brută cu mortar de ciment sau elemente prefabricate cu amenajare corespunzătoare la piciorul taluzului.

67

Execuţia pereurilor rostuite cu mortar de ciment

Execuţia acestui tip de pereu este aceeasi ca si art.31 cu excepţia că după prima pilonare, umplerea rosturilor nu se face cu nisip ci cu mortar de ciment, M 100 după care se pilonează până la refuz înainte de a începe priza mortarului. Suprafaţa pereului trebuie protejată contra degradării si uscării prin udare timp de 3 zile.

Pereu din elemente prefabricate din beton Elementele prefabricate din beton vor fi aşezate fie pe un strat de nisip pilonat fie pe un strat de beton B 100 conform prevederilor din caietul de sarcini speciale sau a proiectului de execuţie. Forma şi dimensiunile elementelor prefabricate vor fi cele prevăzute în documentaţia de execuţie sau elemente similare propuse de antreprenor si acceptate de dirigintele lucrării.

DRENURI SI DISPOZITIVE DE COLECTAREA SI EVACUAREA APELOR DIN CORPUL DRUMULUI

Prescripţii generale Evacuarea apei din substratul inferior al fundaţiei se realizează în funcţie de posibilităţile de scurgere prin: - drenuri transversale de acostament; - strat drenat continuu. Drenurile transversale de acostament au o lăţime de 25.....30 cm şi o adâncime de 30......50 cm, situate la o distanţă de 10.....20 cm în funcţie de panta longitudinală a drumului. Panta longitudinală a acestor drenuri este de 4......5 şi se execută normal pe axadrumului când declivitatea în profil longitudinal a drumului este mai mică de 2 si cu înclinarea de cca. 60 º în direcţia pantei când declivitatea este mai mare de 2 . Evacuarea apei din drenurile transversale de acostament sau din stratul drenant continuu prin taluzurile drumului, se face cu cel puţin 15 cm deasupra fundului sanţului maxim al apelor stagnate în zonă.

Realizarea drenurilor de acostament După executarea stratului de fundaţie şi completarea acostamentelor cu pământ la nivelul acesteia, înainte de cilindrare se vor realiza săpăturile în acostament la dimensiunile, înclinarea faţă de axe, panta prescrisă si distanţe între ele arătate mai sus. Pământul va fi evacuat în afara amprizei şi în locul acestuia se va pune materialul drenant din balast 0…71 realizându-se continuitatea materialului granular si racordarea cu







cota inferioară a fundaţiei. O dată terminate aceste operaţii, se trece la cilindrarea fundaţiei cu acostamente si drenurile executate cărora trebuie să li se asigure evacuarea la o cotă superioară sanţului cu cel puţin 15 cm.

Recepţia lucrărilor Lucrările privind scurgerea şi evacuarea apelor de suprafaţă vor fi supuse de

regulă unei recepţii preliminare şi unei recepţii finale, iar acolo unde sunt lucrări ascunse, care necesită să fie controlate si recepţionate, înainte de a se trece la faza următoare de lucru cum sunt lucrările de drenaj, canalizare, s.a. acestea vor fi supuse şi recepţiei pe faze de execuţie.

Recepţia pe faze În cazul recepţiei pe fază (de lucrări ascunse) se va verifica dacă partea de lucrare ce se recepţionează s-a executat conform proiectului şi atestă condiţiile impuse de documentaţia de execuţie şi de caietul de sarcini. În urma verificărilor se încheie un proces-verbal de recepţie pe faze în care se confirmă posibilitatea trecerii execuţiei la faza imediat următoare. Recepţia pe fază se efectuează de către dirigintele lucrării şi şeful de lot, documentul se încheie ca urmare a recepţiei şi poartă ambele semnături. Recepţia pe faze se va face în mod obligatoriu la următoarele momente ale lucrării : a) Pentru drenuri: - executarea săpăturii la cotă; - realizarea umpluturii drenante.

Recepţia preliminară La terminarea lucrărilor sau a unor părţi din acestea se va proceda la efectuarea recepţiei preliminare a lucrărilor verificându-se : - concordanţa cu prevederile prezentului caiet de sarcini, caietului de sarcini speciale şi a proiectului de execuţie; - dacă verificările prevăzute în prezentul caiet de sarcini au fost efectuate în totalitate; - dacă a fost efectuate recepţiile pe faze şi rezultatul acestora; - condiţiile tehnice şi de calitate ale execuţie, precum şi constatărilor consemnate în cursul execuţiei de către organele de control (beneficiar, diriginte, etc.). În urma acestei recepţii se încheie Procesul-verbal de recepţie preliminară şi în care se consemnează eventualele remedieri necesare, termenul de execuţie a acestora şi recomandări cu privire la modul de ţinere sub observaţie unde s-au constatat unele abateri faţă de prevederile prezentului caiet de sarcini.

Recepţia finală La recepţia finală a lucrărilor se va consemna modul în care s-au comportat

lucrările, dacă au funcţionat bine si dacă au fost bine întreţinute.







3.2.7.ZONE VERZI-PROTEJARE TALUZURI Taluzurile de rambleu se vor executa de regulă cu înclinarea de max. 1:1,5 iar taluzurile de debleu cu înclinarea max. 1:1, cu respectarea prevederilor STAS 1243-83 şi STAS 2914-84 privind natura pământurilor săpate, sau folosite la extragerea rambleelor, gradul de compactare şi finisare realizat, abateri limită.

Lucrările de protejare a taluzurilor se vor executa imediat după efectuarea finisării lor. Pământul vegetal extras pentru protejarea taluzurilor trebuie să fie afânat şi lipsit de rădăcini, pietre sau alte corpuri străine. Înfrăţirea taluzului vegetal cu taluzul terasamentului se asigură prin trepte de înfrăţire. Executarea treptelor se face de sus în jos, iar pământul vegetal se aşterne de jos în sus în strat uniform de 20 cm grosime, bătându-se bine pe taluz. Însămânţarea taluzurilor se face cu 3,96 kg seminţe de plante (gazon) pe 100 mp. Reţeta de seminţe pentru înierbare se va stabili în funcţie de natura pământului, climă şi expunere. După dozarea şi uniformizarea componentelor, semănarea se face prin împrăştierea cu mâna. După împrăştierea, seminţele se îngroapă cu grebla de grădină. Solul semănat se va tasa cu tăvălugul de mână. În lipsa precipitaţiilor atmosferice este obligatorie întreţinerea umidităţii pe o perioadă de minimum 30 de zile prin udare. Protejarea taluzurilor se va face cu respectarea prevederilor STAS 2916-87, STAS 1243-83 şi STAS 2914-84. La recepţia pe fază a lucrărilor se vor verifica dimensiunile, înclinarea, cotele realizate faţă de cele prevăzute, gradul de finisare. Recepţia preliminară se face odată cu recepţia preliminară a întregii lucrări.

La recepţia finală se va verifica modul în care s-au comportat lucrările executate pe durata perioadei de garanţie.

Întocmit ing. Anisie Eugen







GRAFIC DE EXECUTIE

„REPARATII SI AMENAJARE INCINTA SCOALA GIMNAZIALA CRISTIAN” COMUNA CRISTIAN, JUD. SIBIU",

Nr. crt. Denumirea lucrarii Esalonarea calendaristica (ZILE LUCRATOARE)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

1. Lucrari de terasamente

2. Strat din balast Canalizare pluviala

3.

Guri de scurgere, aducere la cota camine

5. Strat de piatra sparta

6.

Straturi bituminoase (legatura, uzura)

7. Receptia lucrarilor

8.

Semnalizarea punctelor de lucru

9.

Semnalizarea orizontala si verticala

Intocmit, ing. Anisie Eugen

Documents

REPARATII SI AMENAJARE (ASFALTARE) INCINTA · PDF fileConform STAS 6054 / 77, adancimea de inghet a perimetrului studiat este -0,90m fata de cota terenului natural neacoperit. d) Geologia,