RESTAURAREA-CONSERVAREA UNUI VAS CERAMIC PICTAT DE TIP "LUMEA NOUĂ"

Reconstituirea dezvoltării şi evoluţiei culturii comunităţilor preistorice, şi nu numai, se bazează în primul rând pe studiul vestigiilor arheologice care au supravieţuit şi, în special pe studiul obiectelor meşteşugăreşti şi de artă, dintre care cele mai numeroase sunt cele de natură anorganică, din a căror categorie fac parte şi piesele ceramice. Aceste vestigii arheologice, prin specificul mediului care le-a păstrat, şi anume pământul - mediu care nu în puţine situaţii s-a dovedit ostil - au nevoie de o tratare cu totul deosebită (cum este, îndeosebi, printre altele, şi cazul materialelor ceramice care prezintă ca modalitate de decorare pictura, starea lor fragmentară şi uneori avansată de degradare impunând aplicarea unor tehnici şi metode de "salvare

" şi de conservare a lor pentru viitor, în vederea valorificării ulterioare.

Piesa arheologică ce reprezintă obiectul lucrării de faţă, respectiv vasul ceramic de tip bol, cu decor realizat prin pictare, a fost descoperită în aşezarea de la Limba-"Bordane" în campania anului 1997, în secţiunea IX, în cadrul unei locuinţe de tip bordei (B 1/ 1997) \ fragmentat în şase bucăţi care reprezintă aproximativ 20-25% din suprafaţa totală (fig. 1). A fost descoperit în solloeoss-oid-nisipos, aproape neutru (atacul chimic fiind redus, fapt demonstrat de păstrarea picturii şi a vasului într-o stare bună). Toate cele şase fragmente au fost relevate grupate, unul lângă celălalt, cu interiorul orientat în sus, ceea ne sugerează că vasul ar fi putut fi spart pe loc. În soIurile de această natură, fragmentele ceramice prezintă frecvent depuneri de carbonaţi de calciu, care au o dublă acţiune: de protejare a stratului pictural faţă de agenţii chimici din sol, dar şi de obturare a decorului şi desfigurare a aspectului.

Fragmentarea vasului se datorează, probabil, spargerii din vechime sau a presiunii mecanice exercitate de sol.

Vasul a fost prelevat cu mare grijă din pământ, iar pentru protecţie a fost ambalat în folie de nylon, fiind păstrat în această stare până în momentul aducerii sale în laborator, pentru a se permite o uscare lentă.

Confecţionarea vasului a fost realizată prin tehnica modelării manuale directe (fără utilizarea roţii olarului), folosindu-se ca materie primă argila cu proprietăţi plastice şi refractare2•

Reducerea coeficientului de contractare la uscare, care putea duce la crăparea pereţilor vasului, s-a făcut prin adăugarea unui material plastic (degresant), format din nisip cu bobul [m, probabil şi material organic. Pasta a fost foarte bine amestecată şi frământată, aspectul fragmentelor, în spărtură, fiind omogen.

După modelarea vasului, atât interiorul cât şi exteriorul au fost lustruite. Partea exterioară a vasului a fost acoperită cu un slip-fond, care, după ardere, prezintă o culoare alb-gălbuie. Culoarea slipului după ardere, a

Fig. 1 interiorului _ cafeniu deschis - cât şi nuanţa pastei în spărtură (miezul negru şi două straturi superficiale cărămizii), ne indică faptul că vasul a fost ars întro atmosferă predominant oxidantă. Peste fondul-slip, foarte bine lustruit, au fost aplicate motivele decorative prin pictare, cu pigmenţi minerali de culoare roşie3.

I Mulţumim şi pe această cale domnului prof. univ. dr. Iuliu Paul şi domnului lector univ. drd. Marius Mihai Ciută, pentru amabilitatea cu care mi-au pus la dispoziţie vasul.

2 Multumesc domnului Dan Anghel pentru indicaţiile oferite la restaurarea piesei aflată in discuţie. 3 Diferitele nuanţe de roşu (castaniu, brun) care apar pe suprafaţa vasului, nuanţe prin care sunt realizate elementele

decorative, apar datorită tipului de ardere care a fost folosită; vezi D. Anghel, Conservarea şi restaurarea a doua vase

176 MARIUS BREAZU

Fragmentele ce compun vasul prezentau, în momentul descoperirii, depuneri mecanice de sol precum şi de natură chimică, constând din carbonaţi de calciu (fig. 1). Prezenţa picturii pe suprafaţa vasului a impus folosirea pentru îndepărtarea lor a unor metode care să nu degradeze fondul şi stratul pictural.

Pentru început s-a recurs la îndepărtarea depunerilor mecanice de sol prin periere uscată, operaţiune realizată cu ajutorul unei perii fine, cu fibre animale (BUDILEANU 1981,350), după care, îndepărtarea totală a acestora a fost realizată prin tamponarea fragmentelor cu un burete moale, puţin umezit în apă distilată (NICOLESCU 1975, 96). Natura nisipoasă a solului a permis îndepărtarea depunerilor cu uşurinţă, fără a fi necesară folosirea altor metode.

După efectuarea operaţiunii de tamponare s-a putut observa faptul că depunerile de carbonaţi de calciu sunt puternic aderente pe unele porţiuni. Datorită imposibilităţii folosirii unui tratament chimic (NICOLESCU 1975, 96), care ar fi putut avea ca rezultat deteriorarea atât a fonduluislip cât şi a stratului pictural, s-a folosit metoda în depărtării mecanice a depunerilor, cu ajutorul bisturiului oftalmologic. Astfel, au fost umezite foarte uşor porţiunile care prezentau depuneri de carbon aţi de calciu, prin tamponare, după care, prin exercitarea unor presiuni mecanice de mică intensitate, cu ajutorul bisturiului, au fost îndepărtate depunerile în marea lor majoritate. Acolo unde carbonaţii de calciu sunt puternic aderenţi la suprafaţa vasului, pentru a nu se afecta stratul pictural şi fondul-slip, aceştia nu au fost îndepărtaţi (fig. 2). Fig. 2

La curăţirea pereţilor vasului s-a folosit o perie cu fire naturale moi, umezite în apă distilată, avându-se în vedere protejarea stratului pictural.

Lipirea fragmentelor a fost realizată cu un adeziv de tip ARACET, rară plastifiant4• După efectuarea operaţiunii de lipire a fragmentelor (fig. 3/a-b), acestea au fost impregnate cu

nitrolac celulozic, prin pensulare. Această operaţiune a fost efectuată în scopul consolidării stratului pictural şi izolării sale faţă de agenţii externi, oferind astfel posibilitatea unei întreţineri mai bune şi de reducere a riscului de a materialelor utilizate la completarea fragmentelor ceramice pe

Fig.3a

care le întregesc, o înviorare a culorilor şi crearea unor posibilităţi îmbunătăţite de a se face replici după obiect (MIHALCU 1970, 66).

Fig.3b

aparţinând grupului cultural "Lumea Nouă", în Sargeţia, XXVII, 1999 (sub tipar); M. Breazu, Aspecte privind tehnologia de confecţionare şi decorare a ceramicii pictate aparţinând grupului cultural "Lumea Nouă", în BCSS, 5, 1999.

4 Folosirea aracetului fl1ră plastifiant s-a făcut datorită caracteristicilor sale, şi anume: este reversibil, o lipiturâ poate fi modificatâ prin încălzire, prezintă plasticitate după întărire, lipitura este reversibilă ca urmare a faptului că este solubil în apă, nu suferă transformări de naturâ chimică.

Restaurarea-conservarea unui vas ceramic pictat de tip "Lumea Nouă" 177

Completarea părţilor lipsă s-a realizat prin folosirea a două tipuri de amprente interioare: flexibil, din plastilină, şi rigid, din ceară dentară. Pentru început a fost folosit un mulaj din plastilină pentru obţinerea unui profil complet, cât mai mare.

Utilizând placa din ceară, a fost posibilă efectuarea unui mulaj interior pentru întreg profilul. Înainte de a fi închis vasul, cu ajutorul unui mulaj din plastelină a fost completată şi partea lipsă din fund (fig. 4/a-b).

Fig.4a Fig. 4b

Netezirea completărilor s-a realizat, într-o primă fază, pe ipsosul umed cu ajutorul bisturiului. Pentru netezirea finală şi pentru aducerea vasului la o formă cât mai apropiată de cea iniţială, a fost folosită şi hârtie abrazivă (fig. 5).

Fig. Sa Fig. 5b

După completarea părţilor lipsă şi netezirea lor, vasul se prezintă sub forma unui bol, puternic bombat, având următoarele dimensiuni: înălţimea = 13 cm, diametrul buzei = 10,5 cm, diametrul fundului = 7cm. La aproximativ 4,5 cm. de buză, vasul prezintă patru protuberanţe, dispuse simetric, redate la modelare prin împingerea pastei din interiorul vasului spre exterior.

Ţinând cont de suprafaţa mică din original în raport cu cea completată, precum şi faptul că vasul este decorat prin pictare, a fost necesară încadrarea cromatică a părţii completate. În acest sens s-au folosit culori Tempera, testate în prealabil pe bucăţi de ipsos, fiind alese nuanţe diferite pentru exterior şi interior, cu o nuanţă mai deschisă decât originalul, care să permită o uşoară identificare a părţii originale. Culoarea a fost aplicată prin pensulare, pe întreaga suprafaţă completată.

Reconstituirea integrală a decorului a prezentat o mare dificultate datorită păstrării unei porţiuni mici din original, precum şi datorită lipsei de analogii. Pentru refacerea decorului a fost folosită o nuanţă de roşu. Astfel, vasul a fost împărţit în patru registre, în care au fost repetate elementele prezente pe original. Lipsa unui registru pe deplin întreg nu ne-a permis refacerea integrală a decorului, existând riscul obţinerii unui fals.

.

După reconstituire (fig. 6), decorul vasului se prezintă astfel: în jurul buzei, vasul are o bandă circulară. La aproximativ 2,5 cm de buză sunt dispune patru arcade triunghiulare, pe cele patru protuberanţe ale vasului, unite între ele printr-o linie orizontală, cu corespondenţă în partea inferioară a vasului, care împart corpul acestuia în patru registre. În fiecare registru a fost trasat câte un cerc, în

178 MARIUS BREAZU

interiorul căruia au fost plasate motivele ornamentale ("dinţi de lup", "perle"), sub formă de bandă în "L".

Fig. 6a Fig. 6b

Indicatii privind conditiile de expunere, păstrare şi manipulare a piesei restaurate. Expunerea unei astfel de piese, fragilă la manipulare, dar şi la expunere, trebuie să se realizeze

în spaţii care să corespundă următoarelor condiţii: a. să fie salubre;

b. să prezinte o deosebită stabilitate a microclimatului (umiditate relativă cuprinsă Între 50-60%; temperatura cuprinsă între 10-18°C). Calitatea mediului, din punctul de vedere al stabilităţii microclimatice, trebuie determinată pe baza unei cercetări suficient de lungi (cel puţin un an);

c. instalaţiile de iluminat, încălzire, apă şi canal să fie în bună stare de funcţionare şi să fie temeinic verificate;

d. instalaţi a de iluminat să fie dimensionată potrivit sarcinilor pe care le impune o expoziţie; e. să fie asigurată securitatea bunului expus; f. încăperea să îndeplinească condiţiile privind prevenirea şi combaterea incendiilor. Se recomandă, în continuare - atât în cazul expunerii expoziţionale cât şi în cel al păstrării în

condiţii de depozit - asigurarea şi menţinerea următoarelor condiţii microclimatice: - Umiditatea relativă 50-60%. - Temperatura 10-18°C - constantă şi corelată cu valorile umidităţii relative. - Eliminarea radiaţiilor UV (ultraviolete). - Intensitatea luminoasă între 50-80 lucsi. - Protejarea piesei împotriva degradărilor foto-chimice, prin reducerea duratei de iluminare,

acoperirea vitrinei cu huse în perioada în care muzeul/expoziţia este închis(ă), ecranarea corpurilor de iluminat, desprăfuiri repetate (folosind doar metoda uscată).

- Etalarea (expunerea) - în poziţie totală de repaus, în vitrină etanşă. - Depozitarea în spaţiu corespunzător, salubru şi stabil din punct de vedere al microclimatului,

cu umiditatea relativă si temperatura cuprinse între valorile enunţate mai sus. Aşezarea piesei să se facă în poziţie totală de repaus.

- Se recomandă, de asemenea, acordarea unei atenţii deosebite în activitatea de manipulare (folosirea cutiei de protecţie), în vederea evitării, pe cât posibil, a şocurilor mecanice (NORMELE 1993).

*

* *

În încheierea lucrării noastre, considerăm a fi necesar a formula câteva consideraţii asupra posibilei sau posibilelor funcţionalităţi ale vasului supus atenţiei noastre.

Grija cu care a fost preparată (frământată) pasta argiloasă, modul în care aceasta a fost completată cu degresanţi de natură organică5, forma obţinută în urma modelării, tipul de slip-fond şi, nu în ultimul rând, tipul de pictură şi motivele ornamentale prezente în cele patru registre ale vasului

5 Un studiu complex fizico-chimic şi microscopic, care să determine natura acestui degresant, ar adăuga, cu certitudine, încă un argument în favoarea considerării acestei specii ceramice ca fiind cu totul specială!

Restaurarea-conservarea unui vas ceramic pictat de tip "Lumea Nouă" 179

dovedesc, cu certitudine, faptul că ne aflăm în faţă unei piese cu totul deosebite, care iese din sfera "uzualului" .

Ceramica pictată neolitică, prin virtuţile sale artistice şi prin posibilele sale conotaţii simbolice, a atras atenţia şi a ridicat, de-a lungul timpului, numeroase semne de întrebare şi, cel putin tot atâtea interpretări. Atenţia acordată de olarii neolitici - în cazul nostru de cei aparţinând "grupului cultural" Lumea Nouă - tehnologiei de fabricaţie a ceramicii pictate, dovedeşte atribuirea, de către aceştia, unor valenţe şi întrebuinţări aparte. Prezenţa destul de rară a acestei categorii în cadrul siturilor cercetate (sub 5% din procentajul total!) şi numărul foarte redus de forme întregi sau întregibile (puţin peste 10 exemplare!), sunt alte argumente care vin în sprijinul ideilor mai sus enunţate de noi.

Asupra simbolisticii culorii roşii, a celei albe (fondul) şi a celei negre (bitumul aplicat după ardere), pot fi enunţate o serie de ipoteze care să pună acest vas cu pictură în legătură cu anumite ritualuri ce ţineau de viaţă, moarte, regenerare, fecunditate şi fertilitate.

Conform celor spuse mai sus, tindem să credem că ceramica pictată de tip Dl - respectiv şi vasul nostru -, în general de factură fragilă, care nu prezintă o rezistenţă sporită la apă de exemplu, precum nici la acţiunile fizice şi mecanice de manipulare frecventă, era întrebuinţată, cel mai probabil, în cadrul anumitor ritualuri religioase, la păstrarea anumitor substanţe şi/sau materiale ce aveau, la rândul lor, anumite conotaţii simbolice.

Însă, după cum amintea şi un celebru istoric al religiilor, "opacitatea documentului arheologic", nescris, va face să ne scape, probabil pentru totdeauna, sensul real al acestor documente, funcţionalitatea şi rolul pe care îl aveau în cadrul comunităţilor preistorice.

MARIDS BREAZU Universitatea" 1 Decembrie 1918"

Alba Iulia

ABREVIERI BmLIOGRAFlCE

BUDILEANU 198 1 = 1. Budileanu, Metoda tehnologica de restaurare a unui vas neolitic pictat, în Studii si Comunicări, Sibiu, 2 1, 1981,349-35 1.

MIHALCU 1970 = M. Mihalcu, Conservarea obiectelor de arta si a monumente/or istorice, 1970.

NICOLESCU 1975 = C. Nicolescu, Muze% gie genera/a, Bucureşti, 1975. NORMELE 1993 = Normele de conservare a bunuri/or care fac parte din patrimoniul cultural,

Bucuresti, 1993.

RESTORATION AND PRESERV A TION OF A DECORA TED CERAMICS VESSEL OF "LUMEA NOUA" TYPE

SUMMARY

The reconstitution ofthe development and evolution ofthe prehistoric communities is based mainly on the study of the archaeological remains and especiaBy on the study of objects of art and handcraft, out of which the most numerous are the inorganic ones (ceramics, for instance).

The archaeological piece which is the subject of this paper is a ceramics vessel with a painted pattern,

discovered in the 1997 campaign, in section IX in a dwe lling of a hut type (B 1/1997), broken into 6 parts, which represents almost 10-15% of the whole piece.

In this study are presented the stages and methods used in the vessel restoration and preservation, as weB as some recommendations regarding its exposition and its preservation in time.

At the end I made some considerations upon the possible functionalities ofthe vessel.

EXPLANATION OF FIGURES

Fig. 1. The vessel which was to be restored when it was brought to the lab; Fig. 2. The vessel after the cleaning operation; Fig. 3. The vessel after it the sticking ofits parts together

180

Fig. 4. An intennediary phase ofthe completion operation Fig. 5. The vessel after the completion and fmishing operation Fig. 6. The vessel restored and chromatically integrated in the fmal phase

MARIUS BREAZU

ScanImage001ScanImage002ScanImage003ScanImage004ScanImage005ScanImage006