Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geografie

GEOGRAFIA RESURSELOR NATURALE

-Lucrari practice-

Simionescu Ana-Eliza

Grupa 110

Geografia Turismului

CAPITOLUL 1

CĂRBUNII

Carbunii - o rocă sedimentară caustobiolitică, ce provine din incarbonizarea resturilor vegetale.- procesul de transformare se desfășoară lent, în lipsa oxigenului atmosferic, la presiuni și temperaturi ridicate, ce depind de adâncimea la care se află acumulările vegetale.

Clasificarea cărbunilor:

Cărbuni superiori (7000-9000 kcal/kg) :Antracitul, HuilaCărbuni inferiori (2600-5000 kcal/kg) : Cărbunele brun, Lignitul, Turba

Istoric privind utilizarea cărbunilor:

-Sfârșitul secolului XIX – cărbunii au avut un rol important în dezvoltarea industriei (secolul cărbunilor)

-Utilizat pe scară largă ca și combustibil pentru Motorul cu aburi - James Watt (realizatorul primului motor eficient).

Utilizarea pe scară largă a cărbunilor:

-Obținerea cocsului rezultat în urma procesului de carbonizare la temperaturi înalte, prin distilarea cărbunelui in lipsa oxigenului.-Cocsul utilizat drept combustibil în siderurgie (pentru obținerea unei tone de oțel, sunt necesare 600 kg cocs).-ca materie primă sau produs auxiliar la fabricarea fontei, a carburii de calciu și a altor derivate industriale.-Combustibil pentru obținerea energiei electrice și ind. materialelor de construcții combustibil în termocentrale și fabrici de ciment(3/4 din cererea de cărbune)-Industria Chimică: Obținerea vopselurilor, materialelor plastice, fibrelor sintetice, îngrășăminte, etc. -Industria farmaceutică: Combustibil pentru încălzirea locuințelor-Lichefierea cărbunelui: Combustibil sintetic

Evaluări ale resurselor de cărbune:

1913 - Congresul International de Geologie de la Torino (7100 mld tone) - America de Nord 68% - Asia 17% - Europa 10% - Africa 3% - Australia 2%

Intensificarea lucrărilor de identificare de noi resurse – 16,500 mld toneRezervele economice exploatabile – aproximativ 860 mld tone - Consumul mondial actual (cca. 4.5 mld tone) - Ar asigura un consum pentru aproape 191 ani. -Repartiția geografică a reyervelor carbonifere arată că 90% din acestea sunt concentrate în Emisfera Nordică (între paralelele de 35° – 60° lat. N)

Contribuția cărbunilor în balanța energetică mondială

• În prezent - 41% la producția de energie electrică• Estimare pentru 2030 – 44% estimare International Energy Agency (IEA)• Scăderi ale ponderii cărbunilor - de la 26% în anul 1990 la 24% în 2003 (UE, Europa

Centrală și de Est, fostele State sovietice)• Creșteri ale ponderii cărbunilor – S.U.A., Australia, Japonia, Noua Zeelandă, țările în curs

de dezvoltare ale Asiei (China și India)

Cărbunii în ASIA

R. P. Chineză

o creștere deosebită a industriei carbonifere după 1950, produce 39,8% din totalul mondial, cărbunii fiind principala sursă energetică a țării, joacă un rol vital oferind acces la energie electrică la peste 450 milioane de oameni în

doar 15 ani, în prezent este cel mai mare producător mondial de oțel (peste 501 milioane tone în

2008), metale neferoase, ciment ș.a. zăcămintele sunt de calitate superioară, grosimea stratelor este mică, iar adâncimea de

exploatare redusă permite de multe ori exploatarea în carierăRegiunea de Nord-Est – cele mai mari zăcăminte

FUSHUN – Exploatări în carieră, huilăProvinciile BENXI și SHANXI

Regiunea de NordBazinele TAIYUAN și DATONG

Regiunea Centrală și de Sud - cărbuni inferioriProvinciile YUNNAN și HUNAN

India

a II-a producătoare asiatică și a III-a pe plan mondial; producție aproape în exclusivitate formată din huilă; a cunoscut o creștere rapidă datorită cererii siderurgiei naționale și a exportului spre

Japonia; ponderea cărbunelui în obținerea de electricitate este de așteptat să crească cu 3,3%

anual până în 2030 (industria cărbunelui este al doilea mare angajator cu peste 450 000 de oamenii)

Exploatări:

Cărbuni superiori:La Vest de Calcutta – în statele:Bengalul de Vest, Madhya Prades, BiharPartea Central Estică – Zăcămintele de pe Valea GodavariRegiunea Estică – în apropiere de Madras

Cărbuni inferiori: 90 % din rezervele de cărbuni inferiori.Statul Tamil Nadu

Kazahstan

are rezerve ce ar asigura producția pentru 100 de ani; producția a scăzut la 50% in ultimii ani, KARAGANDA, la Nord de lacul Balhaș - principalul bazin carbonifer, huila cocsificabilă și

cărbune brun; EKIBASTUZ (10% din producția țării)

C ărbunii în America

Canada

A deținut mult timp supremația mondială în industria carboniferă În preyent este pe locul 2 cu o pondere de aproximativ 22%, circa 9% din producția

exportată EXPLOATĂRI

Regiunea Munții Stâncoși (75% dar cu participare la producție de doar 35%), în statele – Dakota de Nord, Colorado şi Wyoming.

Regiunea Munţii Appalachi, în statele – Pennsylvania, Virginia de Vest si Alabama. Bazinul Fluviului Mississippi – Bazinul Central Estic – în statele – Illinois, Montana,

Indiana, Kentucky şi Ohio. Bazinul Fluviului Mississippi – Bazinul Central Vestic – în statele – Iowa, Missouri si

Nebraska. Bazinul Fluviului Mississippi – Bazinul Sudic – în statele – Texas şi Louisiana

Cărbunele generează aproximativ jumătate din electricitatea utilizată în Statele Unite. Rezervele de cărbune deținute de Statele Unite ale Americii ar ajunge pentru o perioadă

de 245 de ani.

Montana este statul cu cele mai mari rezerve de cărbune (119 miliarde de tone). Dar Wyoming este cel mai mare producătoare de cărbune-a produs aproximativ 400 milioane tone în 2004.

Texas este cel mai mare consumator de cărbune. Acesta utilizează circa 100 de milioane tone pe an.

Cenușa rezultată în urma arderii este folosită la fabricarea rachetelor de tenis, mingilor de golf.

Depozitele de cărbune ale SUA conţin mai multă energie decât energia tuturor rezervelor de petrol din lume.

Fiecare persoană din Statele Unite ale Americii utilizează 3.8 tone de cărbune în fiecare an.

Producție echilibrată de cărbuni, cu un ușor avantaj asupra cărbunilor superiori, Cele 25 de mine de aici asigură 95% din producția totală, Din cele 25 de mine, 13 produc exclusiv pentru export. Exploatări:

Partea Estică: Noua Scoţie New Brunswick Prov. Alberta Prov. Saskatchewan

Cărbunii în Europa

Federaţia Rusă

Mari bazine carbonifere în partea europeană; Deține primul loc în lume la rezervele și producția de turbă, exploatate din E si V

Siberiei; Producția carboniferă a cunoscut o scădere substanțială după 1990, datorită scăderii

cererii interne și a reducerii exporturilor (doar 5% din producția mondială); Baz. Peciora

dispune de rezerve mari de cărbuni superiori este considerat cel mai extins baz. carbonifer al Europei; cunoscut și sub denumirea de “Donbasul Polar” alimentează Reg. Sankt

Petersburg și Reg. Industrialăa a Moscovei Baz. Moscovei

Posedă rezerve de cărbuni energetici și este principala sursă de combustibili pentru industria energiei electrice din regiune;

Bazinul Munților Ural-câteva bazine carbonifere cu importanță deosebită pentru industria locală- Bazinul Ekaterinburg,Kizel și Celeabinsk și Bazinul Kuznețk (este situate pe râul Tomi,affluent al fluviului Obi, deţine cca 200 straturi carbonifere, cel mai important pentru producţia ţării 35%, se extrage cărbune cocsifiabil pentru siderurgia Siberiei de Vest.)

Partea Asiatică- Bazinul Kansk-Acinsk (exploatări la suprafaţă), Bazinul Ceremhovo-Irkutsk (la Nord de Lacul Baikal,cu exploatări huilifere),Bazinul Tunguska-în partea centrală a Siberiei, Bazinul Lena-valorificare mai slabă.

Partea de Nord a Siberiei – Bazinul Taimîr şi Bazinul Kolîma

Extremul Orient- Bazinul Bureea, Sucean şi Sahalin.

Polonia

Rezerve mari de huilă în S țării (Silezia Superioară) – peste 90% din rezervele țării, Celelalte rezerve de huilă se află în Silezia Inferioară

Bazinul Walbrzych Podișul Lublin

Prezența căilor navigabile Odra și Wisla – un avantaj deosebit pentru transportul cărbunilor spre porturile de la M. Baltică,

Cărbunii inferiori se exploatează în: Bazinul Turow Bazinul Konin-Turek

Exploatări de turbă – NE țării Colinele Mazuriei

Producția de huilă a Poloniei provine din subteran, Se are în vedere reducerea producției, cu toate că acest combustibil asigură 95% din

energia electrică a țării,

Germania

Se remarcă printr-o mare producție de cărbuni energetici (loc II in Europa, dupa Federația Rusă), 3% din producția mondială

Germania de E (Regiunea Saxono-Turingiană) – peste 50% din producția națională. Baz. Lauchhamer

Germania de V (Baz. Aachen, Baz. Ville Köln) Bazinul Ruhr-principala regiune de extracție a cărbunilor superiori. –rezervele sunt

estimate la peste 20 mld tone, centrate in 124 de strate care conțin cei aproape 10 mld tone de cărbuni inferiori.

-prezența cărbunilor a constituit unul din factorii potențiali ai dezvoltării industriale, alături de prezența Rinului. Bazinul Saar- din apropierea graniței cu Franța are importanță secundară.

Germania a cunoscut o reducere substanţială a producţiei de cărbune (după 1990 producţia de cărbuni superior s-a redus cu 50%, iar cea de cărbuni inferiori cu 24%).

Ucraina

• Bazinul carbonifer este DONEŢK situat pe cursul inferior al Donețului, 60% din resursele carbonifere sunt cărbuni energetici, Conține cca. 300 de straturi de cărbune, dar se exploatează cca. 100, Este considerat bazinul cu cea mai ridicată pondere a cărbunilor

cocsificabili din Europa Poziția geografică favorabilă, determinată de prezența minereurilor de

fier de la Krivoi-Rog și căile de transport naval (Canalul Volga-Don – legătură între M. Neagră și M. Baltică), a dus la dezvoltarea industriei (în special Siderurgia) .

Marea Britanie

A dominat industria carboniferă mai mult de 100 de ani Cărbunii au avut o contribuție hotărâtoare în dezvoltarea industriei Marii Britanii, Exploatarea cărbunelui din perioade timpurii și în cantități însemnate au fost favorizate

de existența zăcămintelor de bună calitate și de adâncimea redusă de exploatare, Exploatare:

Bazinul Wales Bazinul Yorkshire Bazinul Northumberland

Cehia

Producție dominată de cărbuni superiori Principala Regiune Carboniferă - Cărbuni Superiori

Ostrava Karvina (Silezia Cehă) Se obține peste 80% din producție

Alte bazine carbonidere Bazinul Rosice (la V de Brno) Bazinul Plzen (la V de Praga) Bazinul Kladno (la V de Praga)

Cărbuni inferiori Boemia Nordică Bazinul Most Bazinul Sokolov

România

Rezerve evaluate la 4,22 mil. t, aproape 80% cărbuni inferiori, Lignitul ocupă o pondere de peste 70%, Exploatări:

Bazinul Olteniei Zona de exploatare Motru Zona de exploatare Jilț Zona de exploatare Rovinari Zona de exploatare Vâlcea (Berbești-Alunu) Zona de exploatare Mehedinți (Husnicioara)

Bazinul Argeș Zona de exploatare Aninoasa-Godeni

Bazinul Barcău-Crasna Bazinul Petroșani –Exploatări de huilă Mt. Banatului (exploatări de la 1790

Cărbunii în Africa

Africa de Sud

se remarcă prin existența unor rezerve formate aproape în totalitate din cărbuni superiori;

după 1990, producția a crescut constant, cu 5 mil. t/an , creștere datorată cererii ridicate la export (2003 ajunge la 240 mil. t/an);

Exploatări: Provincia Transvaal - Bazinul Witbank, Provincia Orange,Provincia Natal

Cărbunii în Oceania

Australia

Este o mare deținătoare de rezerve de cărbune Este a treia producătoare mondiala, având o creștere ușoară a producției in ultimii

ani, mai ales pentru cărbunii superiori. EXPLOATĂRI:

Regiunea Alpilor Australieni-exploatări in carieră, calitate foarte bună a cărbunilor (Bazinul Sydney, Ipswich, Newcastle şi Blair Athol) NE Australiei- Charles SV Australiei- Collie Insula Tasmania

CAPITOLUL 2

FONDUL FUNCIAR

Fondul funciar reprezinta totalitatea suprafețelor de teren cuprinse între granițele țării, inclusiv cele aflate sub ape, construcții și căi de comunicație.

terenuri fără restricții pentru agricultură (11%), care ocupă suprafețe întinse în Europa, America Centrală, America de Nord;

terenuri afectate de secetă (28%), cele mai întinse suprafețe fiind în Africa și Asia de Sud;

terenuri sărace în minerale (23%) -Asia de Sud, America de Sud și Europa; terenuri puțin profunde care constituie (22%) Asiei de Nord și Centrale, Asiei de Sud; terenuri cu excedent de umiditate (10%) - Asia de Sud-Est, Australia, Asia de Nord și

Centrală; terenuri înghețate permanent (6%) - America de Nord, Asia de Nord și Centrală.

Clasificarea fondului funciar dupa modul de folosinţă

Terenuri agricole: Teren arabil Suprafețe ocupate cu vii Suprafețe ocupate cu livezi Pășuni naturale

Fânețe naturale Terenuri neagricole

Suprafețe ocupate cu păduri Supafețe acoperite de ape și bălți Fondul funciar al altor suprafețe

suprafața de teren de sub construcții) suprafața de teren de sub căile de comunicație

Factorii care influenţează direct viaţa plantelor şi sistemele de producţie agricolă

Factorii cosmico-atmosferici lumina, căldura, aerul, apa meteorică

Factorii telurico-edafici solul, apa și organismele vii din sol

Relieful altitudinea, orientarea versanților pantă

Clima temperaturi vânturi precipitații

Zonalitatea culurilor agricole în raport cu zonalitatea climatică

Zona ecuatorială Caracteristici climatice - climat cald și umed, variații zilnice și anuale de

temperatură mici. Caracteristicile economiei agricole

-cultura plantelor: arborele de cafea, bananierul, arborele de cauciuc, palmierul de ulei, cocotierul etc;

-creșterea animalelor Zona subecuatorială

Caracteristici climatice - succesiunea a două anotimpuri, unul ploios și unul secetos.

Caracteristicile economiei agricole

-cultura plantelor: orezul, trestia de zahăr, meiul, sorgul, iuta, oleaginoase, porumbul etc;

-creșterea animalelor Zona tropicală

Caracteristici climatice -climat cald cu diferențieri zilnice și anotimpuale de temperatură mari.

Caracteristicile economiei agricole -cultura plantelor: bumbacul, curmalul, orezul, citrice, etc; -creșterea animalelor

Zona subtropicală sau mediteraneeană Caracteristici climatice -veri călduroase și secetoase, ierni ploioase. Caracteristicile economiei agricole

-cultura plantelor: grâul, orezul, citrice, măslin, vița de vie, ceai, porumb, iuta, bumbac;

-creșterea animalelor

Zona temperată Caracteristici climatice -ierni friguroase (când cultura plantelor nu se practică),

veri călduroase ce prezintă diferențieri importante între zonele oceanice și cele continentale.

Caracteristicile economiei agricole -cultura plantelor: orz, grâul de toamnă, sfeclă de zahăr, pomi fructiferi,

secară, cartof; -creșterea animalelor

Zona subpolară Caracteristici climatice -ierni lungi și friguroase, veri scurte și răcoroase. Caracteristicile economiei agricole

cultura plantelor: orzul, secara de primăvară; -creșterea animalelor

CAPITOLUL 3

Resursele de apă şi irigaţiile

Definiție: în sensul cel mai larg, apa existentă sub diverse stări de agregare la suprafața planetei în subsol și în atmosferă (hidrosferă)

Utilizarea resurselor de apă

Problema alimentației – problema irigațiilor, Problema energetică – utilizarea energiei hidraulice, Problema mediului – unul din factorii de mediu cei mai amenințați cu poluarea sau

epuizarea.

Caracteristici ale resurselor de apă

Caracter limitat în spațiu și timp, Epuizabile, regenerabile refăcându-se în mod ciclic (circuitul apei în natură), Distribuție neuniformă în spațiu și timp, Posibilități de transport limitate, Regim puternic influențat de către om, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, Resurse refolosibile, Important factor de mediu.

Rolul apei:

Două din cinci persoane trăiesc în bazinele hidrografice ale unor râuri internaționale partajate cu mai multe țări

9 țări pentru Amazon sau 11 țări pentru Nil. Mekongul, unul dintre cele mai mari sisteme din lume, susține producția de orez

și pescuit ce asigură existența a 60 de milioane de oameni, ce trăiesc în zona cursului inferior al bazinului.

O interdependență hidrologică dacă o țară din amonte utilizează râul inevitabil, cantitatea, calitatea și chiar

debitul apei sunt afectate pentru utilizatorii din aval; același lucru se aplică și în cazul lacurilor și stratelor acvifere.

Consumul mediu de apă: variază între state, atât între țările dezvoltate, cât și cele slab dezvoltate

de la 575 de litri/zi/pers în SUA, la 200-300 litri/zi/pers în majoritatea statelor U.E. până la sub 10 litri/zi/pers în cazul Mozambicului

cât și în interiorul statelor (în statele Arizona și California din SUA se consumă chiar și 1000 de litri/zi/pers)

Conform OMS și UNICEF pragul minim este de 20 de litri/pers/zi, de la o sursă ce trebuie să se afle la mai puțin de un kilometru.

Cantitatea este suficientă pentru băut și uz sanitar. De fapt pentru un trai decent, necesitățile zilnice ar fi în jur de 50 de litri/zi/pers.

Irigațiile

• irigaţiile extind limitele spaţiilor agricole şi contribuie decisiv la asigurarea necesarului de hrană pentru omenire.

• s-au dezvoltat cu precădere în zonele aride și semiaride, mai ales în țările în curs de dezvoltare

• principalele tipuri de irigații: irigarea prin aspersiune – teren cu relef neregulat, instabil sau pe soluri

nisipoase, Irigare prin scurgere la suprafață pe brazde sau fâșii, Irigare prin submersie sau inundare completă, Irigare prin udare subterană, utilizarea unor conducte subterane.

• Irigațiile tradiționale, cunoscute mai ales pentru nordul Africii, Asia de SV și de Sud. • irigarea prin canale subterane (kanate, foggara) • irigarea prin canale de inundare • irigarea cu shaduf-ul (India) • prin utilizarea roții hidraulice sau a forței animale

Irigațiile moderne în funcție de sursele de apă sisteme de irigații alimentate din lacurile de acumulare ale unor sisteme

energetice (Egipt, India, S.U.A.); sisteme de irigații alimentate din importante artere hidrografice prin intermediul

unor canale magistrale (Asia Centrală); sisteme de irigații care funcționează pe baza surselor subterane de apă

(Australia, S.U.A.).

2006 - suprafețele amenajate pentru irigații totalizează peste 285 mil.ha (18% din suprafața arabilă)

aceste suprafețe oferă aproape 40% din necesarul de hrană al omenirii. Repartiția suprafețelor irigate la nivel global pentru anul 2006:

Asia America de Nord și Centrală Europa Africa America de Sud Oceania

• cele mai bune condiții pentru irigații în Asia unde avem și cele mai mari fluvii: Ind, Gange, Yangtze, Huang He, Brahmaputra (izvorăsc din zone muntoase înalte și străbat distanțe mari)

Ponderea suprafețelor irigate la nivel mondial pentru primele 4 state la nivelul anului 2006 : India 20%, China 20%, Pakistan 7%, SUA 8%

India este țara cu cea mai mare suprafață irigata, peste 57 mil ha, cu lucrări de irigare foarte vechi, cele mai multe sunt amplasate în delta Gangelui și în bazinul superior al

Indusului. irigațiile permit instalarea culturilor și în sezonul uscat, care se recoltează

primăvara (culturi numite rabi). China

a fost depășită de India în ultimii ani în privința suprafețelor irigate (56 mil. ha). irigațiile permit obținerea unor recolte bune pe valea fluviului Huang He și Chang

Jiang.

Pakistanul deține peste 19 mil. ha terenuri irigate (aproape ¼ din suprafața agricolă a țării),

cele mai extinse sisteme de irigații sunt localizate în regiunea cu precipitații mai reduse din estul țării.

S.U.A. au peste 22 mil. ha. ce beneficiază de irigații, prezente mai ales în regiunile sud

vestice și sudice.

• Importanța irigațiilor– aplicarea irigațiilor contribuie la compensarea deficitului sezonier de umiditate,

(zonele aride și semiaride)– contribuie la obținerea unei eficiențe agricole sporite, în regiunile care

beneficiază de precipitații cu valori peste medie. – în Asia de Sud folosirea irigațiilor permite obținerea a 2-3 recolte pe an, – în condițiile culturilor de orez, producția poate fi de 1,5 – 2 ori mai mare, – pentru țările dezvoltate se constată că irigațiile contribuie la înlocuirea unor

culturi, cu o valoare economică mai mică, cu altele, mai eficiente și mai rezistente la umiditate.

Probleme privind asigurarea necesarului de apă pentru irigații China are mari probleme în asigurarea apei în Câmpia de Nord, unde se produce

jumătate din producția de grâu și o treime din cea de porumb (Irigaţiile de aici se bazează pe trei fluvii: Huang He, Hai, Huai şi două surse de ape subterane).

India, nivelul pânzei freatice este în scădere în majoritatea statelor, inclusiv Punjab și Haryana, principalele producătoare de cereale.

S.U.A. utilizarea excesivă a sursei subterane fosile Ogallala (estinsă din sudul Dakotei în Nebraska, Kansas, Colorado, Oklahoma, Texas),

suprafața irigată a scăzut cu 15 % comparativ cu anul 1980.