reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ director: AcAd. ionel ... · vin din familii de preo¢i – cifrele acestea indicând, cu profundă semnifica¢ie, importan¢a i valoarea incomensurabilă

octombrie–noiembrie

2016Anul XXVi

312–313

nr. 10–11

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ

director: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

E-mail: [email protected]. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADdin mai 2014 –

conSiliul editoriAl:

Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICU

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

Sector teHnic:

TehnoredactorStela Şerbănescu

Operatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiul de redAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Secretar de redacţieSofia Ţibuleac

Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

Cuprins

AStrA Și AcAdemiA românĂÎPS Laurențiu Streza, prioritatea esențială a oricărei societăți – educația . . . . . . . . . . . . . 5Ionel-Valentin Vlad, Academia română la 150 de ani și AStrA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7Dumitru Acu, Asociațiunea AStrA și Academia română –

simboluri ale dăinuirii noastre milenare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Mircea Păcurariu, Slujitorii bisericii – slujitorii Academiei române

şi ai Asociaţiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Emil Burzo, cercetarea științifică în spațiul transilvan după marea unire . . . . . . . . . 17 Paul Niedermaier, 60 de ani de la înfiinţarea institutului de cercetări Socio-umane

din Sibiu al Academiei române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Zilele AcAdemice timiȘeneIonel-Valentin Vlad, Academia română – 150 de ani în serviciul naţiunii române . . . 22Păun Ion Otiman, 65 de ani de activitate ştiinţifică şi culturală în banat –

Filiala din timişoara a Academiei române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Ioan-Aurel Pop, banatul medieval în secolele Xi–XVi – repere instituţionale . . . . . . . . 31

SeSiuneA george coȘbucIonel-Valentin Vlad, george coşbuc – un poet de suflet românesc,

o legătură de suflet a familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Eugen Simion, „câmpenismul” lui g. coşbuc şi fantasmele criticii literare . . . . . . . . . 36Ioan-Aurel Pop, george coşbuc şi identitatea românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Gheorghe Chivu, george coşbuc – traducător al Divinei Comedii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

3

.

SeSiuneA ion gHicADan Berindei, multilateralul ion ghica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Eugen Simion, ion ghica, un „graeculus” subtil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Victor Axenciuc, economistul ion ghica (1816–1887) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

europeAnA 1914–1918Cristina Ioana Roiu, Arhiva digitală a amintirilor noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

perSonAlitĂŢi AcAdemiceCristian Hera, din viaţa şi opera iluştrilor predecesori –

academician david davidescu şi academician mircea moţoc . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Ion Ioniţă, mircea d. moţoc – creatorul şcolii româneşti

de combaterea eroziunii solului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Radu Lăcătuşu, david davidescu – creatorul şcolii moderne de agrochimie . . . . . . . . . . 81

conVorbiriIoan-Aurel Pop, istoria ca misiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

Sub cupolA AcAdemieiAlexandru Zub, penser l’europe în ediţie jubiliară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Alexandru T. Balaban, A dărui ceea ce te îmbogăţeşte pe tine însuţi . . . . . . . . . . . . . . . . 94Magda Stavinschi, nicolae coculescu, personalitate de primă mărime

a astronomiei româneşti (1866–1952) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Elena Cojuhari, Fondul documentar „nicolae coculescu”

de la biblioteca naţională a româniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Nikolaos Siokis, Aspecte din viaţa şi opera astronomului aromân

nicolae coculescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

eVocĂriRăzvan Theodorescu, centenarul unui ctitor de modernitate – ştefan luchian . . . . . . 110Marin Aiftincă, un congres memorabil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

cronicA VieŢii AcAdemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

ApAriŢii lA editurA AcAdemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118

gHid pentru Autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

ASTRA şi Academia Română

5

Domnule Președinte al Academiei Române,Academician Ionel-Valentin Vlad,

Domnule Vicepreședinte al Academiei Române,Academician Alexandru Surdu,

Domnule Prefect, Domnule Președinte al Asociațiunii ASTRA,Distins Auditoriu,În acest an, 2016, în care Biserica noastră

străbună își desfășoară activitățile misionar-pas -torale și culturale sub spectrul tematicii educaţiareligioasă a tineretului creştin ortodox, aniversămcu multă bucurie și împlinirea a 150 de ani deexistență a Academiei Române (1866–2016), celmai important for al excelenței științifice, culturaleși educaționale din țara noastră. Este un momentaniversar deosebit de semnificativ, care neprilejuiește orientarea comună spre ceea ce ar trebuisă fie prioritatea esențială a oricărei societăţi caredoreşte progresul spiritual, cultural și material alpoporului: educația.

Educaţia constituie forma cea mai înaltă înlucrarea de modelare şi formare a caracterului şipersonalităţii copiilor şi tinerilor. Tinerii sunttemelia și viitorul țării și ai Bisericii noastrestrămoșești. În această lume secularizată și indivi-dualistă în care trăim, în care credinţa şi valorile spi-rituale sunt marginalizate sau chiar disprețuite, tine-rii sunt cei care au datoria și responsabilitatea de aduce mai departe identitatea noastră de credință,cultură, limbă și neam. De aceea, cu toții deopotrivăavem o responsabilitate comună: înnoirea spiri -

tuală a mentalității sociale și promovarea culturii

valorilor morale perene prin educație.Este un lucru bine știut faptul că Şcoala româ-

nească s-a născut în Biserica Ortodoxă (anul acesta

s-au împlinit 521 de ani de la atestarea primei școliromânești, care ființa lângă Biserica „SfântulNicolae” din Șcheii Brașovului – 1495) și că celedintâi manuale de învățătură au fost cărțile de cult,apărute și ele în tiparnițele mănăstirilor ortodoxe.Faptul acesta arată, atât de relevant, că obârșiaeducației, a creșterii și formării intelectuale și mo -rale a copiilor și tinerilor se regăsește în spiritualita-tea, în trăirea autentică și în valorile morale aledreptei credințe. În acest sens, astăzi, când sistemulde învățământ tinde spre laicizare, suntem chemațisă înțelegem că, pentru a împărtăși copiilor noștriadevărata educație, este esențială cultivarea uneilegături statornice între Biserică și Școală, între for-marea morală și informarea intelectuală, între spiri-tualitate şi ştiinţă, între credinţă şi cultură, singura înstare să asigure perenitatea noastră ca neam. Cre-dinţa în Dumnezeu este cea mai importantămoștenire spirituală, pe care Familia, Biserica,Şcoala şi Comunitatea o poate transmite copiilor,pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire întrevalori veșnice şi valori efemere şi să le formeze per-sonalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi ome-nia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţafaţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă deprezent şi viitor.

În același sens, al evidențierii roluluiextraordi nar al învățământului teologic înpăstrarea și cultivarea identității de limbă,credință și cultură a neamului românesc, mai alesaici în Transilvania, la Facultatea de Teologie dinSibiu am organizat, în luna mai 2016, o serie demanifestări dedicate aniversării a 230 de ani deexistență neîntreruptă a învățământului ortodoxromânesc în Ardeal.

prioritatea esenţială a oricărei societăţi – educaţia*ÎPS Laurenţiu StrezaArhiepiscop de Sibiu şi Mitropolit al Ardealului Membru de onoare al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Asociaţiunea ASTRA şi Academia Română – 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române” (6 octombrie 2016, Biblioteca Astra, Sibiu)

6

Aniversarea învățământului teologic de la Sibiuse corelează, în chip deosebit, cu sărbătoarea dinacest an a Academiei Române, ambele instituții slu-jind vreme îndelungată pentru educația, propășireași demnitatea neamului românesc, atât de multîncercat de vicisitudinile istoriei.

De-a lungul timpului, 17 profesori de la Insti-tutul Teologic din Sibiu au fost aleși în AcademiaRomână, de asemenea 11 foști studenți ai Institu-tului sibian au fost aleși în supremul for cultural alțării, iar, în total, cel puțin 40 de membri ai Aca-demiei Române, de la începuturi și până azi, pro-vin din familii de preoți – cifrele acestea indicând,cu profundă semnificație, importanța și valoareaincomensurabilă a dreptei credințe în educație șicultură.

Cu deplină recunoștință și mulțumire pentruinvitația adresată, dorim să felicităm pe organizato-rii acestei sesiuni solemne, conducerea AsociațiuniiASTRA și pe toți cei implicați.

Preamilostivul Dumnezeu să ocrotească țara șiBiserica noastră, să reverse harul înțelepciunii șilumina credinței peste copii și tineri, peste părinți șidascăli, să ne ajute tuturor să transmitem maideparte, generațiilor viitoare, tezaurul neprețuit alcredinței strămoșești, al limbii și culturii române.

Cu smerenie ne rugăm Domnului nostru IisusHristos, Învăţătorul lumii şi Izvorul înţelepciunii, săne binecuvânteze pe toți, să dăruiască tuturorsănătate și alese împliniri sufletești.

Întru mulți și binecuvântați ani!

Simpozionul „Asociaţiunea ASTRA şi Academia Română – 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române”

Înaltpreasfințite Laurențiu Streza, Arhiepiscop alSibiului și Mitropolit al Ardealului, membru deonoare al Academiei Române,

Onorate Domnule Președinte al AsociațiuniiASTRA, Profesor Dumitru Acu,

Distinse Domnule Academician AlexandruSurdu, Vicepreședinte al Academiei Române șiPreședinte al Despărțământului Brașov al ASTREI,

Distinse Domnule Academician Emil Burzo,Președinte al Filialei Cluj-Napoca a AcademieiRomâne,

Sfinția Voastră Părinte Academician ProfesorMircea Păcurariu,

Distinși Membri ai Academiei Române, Onorate Oficialități ale Județului Sibiu,Onorați și Dragi Colegi Astriști,Onorați Invitați,În numele membrilor Academiei Române vă

adresez un salut de bun venit la acest simpozion,care coincide cu o mare sărbătoare a Națiunii Româ-ne. Tuturor vă exprimăm calde mulţumiri pentruinvitația de a vă vorbi și de a sărbători împreunăacest mare eveniment.

În timpul mandatului nostru, se împlinesc 150 deani de la înființarea Academiei Române. Anul acestaeste și Anul 150 al Regalității în România și trebuiesă spunem clar că Regii României au fost Președințide onoare și protectori ai Academiei. Regele Carol Ine-a fost mare ctitor, mare susținător al limbii șiistoriei Românilor și mare donator. Am avut de laînceputuri statute șaguniene, la scrierea cărora auparticipat marii cărturari ardeleni George Barițiu,Timotei Cipariu și August Treboniu Laurian.

Cu cinci ani înainte, Episcopul Mitropolit Baro-nul Andrei Şaguna, membru al Senatului Imperial

din Viena, a obţinut aprobarea de organizare a Adu -nării de constituire a Asociaţiunii Transilvane pentruLi teratura Română şi Cultura Poporului Român(ASTRA), la Sibiu. S-au aprobat Statutele elaboratede eruditul episcop, de Ioan Cavaler de Puşcariu,George Bariţiu și Timotei Cipariu. S-au înscris 203membri titulari, nouă fondatori și 17 onorari.Aceștia au ales primul comitet ASTRA: AndreiŞaguna – preşedinte, George Bariţiu – secretar I,Visarion Roman – bibliotecar şi arhivar, AntonieVeştemean – secretar II, Antonie Bechnitz – casier șiIoan Pinciu – controlor.

În acești 150 de ani, printre membrii AcademieiRomâne s-au aflat președinți ai ASTREI și numeroșimembri ai ASTREI. Dar nu voi continua cu o de -scriere paralelă și corelată a celor două societățisavante, fiindcă distinșii colegi Astriști de la aceastămasă și din audiență vor aduce numeroaseinformații mai noi și mai vechi despre ASTRA șiAcademia Română. Voi vorbi mai mult de Acade-mia al cărei președinte sunt vremelnic ales de Cel-de-Sus și de colegii din societatea noastră.

Societatea Literară Română întemeiată în 1866trebuia să cuprindă 21 de membri aleși din toate teri-toriile locuite de români (patru din Muntenia, trei dinMoldova, trei din Transilvania, trei din Basarabia, doidin Bucovina, doi din Maramureș, doi din Banat șidoi români din ținuturile sud-dunărene), subliniindunitatea românilor aflați atunci în trei imperii. Laprima întâlnire, care a avut loc la București în 1/13august 1867, Societatea și-a schimbat numele înSocietatea Academică Română (S.A.R.), prin decretal Principelui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen,apoi, după obținerea independenței PrincipatelorRomâne, a devenit, în 1879, Academia Română.

Academia română la 150 de ani și AStrA*Acad. Ionel-Valentin Vlad

Preşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Asociaţiunea ASTRA şi Academia Română – 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române” (6 octombrie 2016, Biblioteca Astra, Sibiu) 7

8

Încă de la început, Academia a fost o instituţiereprezentativă, expresia cea mai vie a spiritului naţio-nal. Prin alegerea, acum 150 de ani, a primilormembri din toate teritoriile locuite de români, indife-rent de statutul lor politic, prin înscrierea între princi-palele preocupări a studierii, sub toate aspectele, aîntregului spaţiu românesc, Academia Română a fostde la începuturi un simbol al unităţii naţionale. Esteemoţionant ce scrie Regele Carol I, preşedinte deonoare şi protector al Academiei:

„Renumele Academiei noastre trebuie să aibă unrăsunet departe peste hotarele ţării spre a atrage înCapitala României bărbaţii însemnaţi, care să seîncredinţeze că vechile Principate Dunărene s-autransformat într-un centru de civilizaţie şi de propă-şire şi au devenit un stat puternic şi neatârnat, stabi-lit pe temelii aşa de tari, încât nicio zguduire nu-l maipoate zdruncina”.

Unitatea şi problema identităţii naţionale s-auregăsit mereu în Academia Română, care s-a preocu-pat şi de integrarea lor în cultura şi ştiinţa universală.

Cu ocazia şedinţei solemne consacrate împliniriia 50 de ani de la înfiinţarea Academiei, care a avut locimediat după terminarea Primului Război Mondial, la14 mai 1919, Regele Ferdinand I „Întregitorul deţară” (în prezenţa Reginei Maria şi a primului minis-tru Ion I.C. Brătianu, membri de onoare ai AcademieiRomâne) spunea:

„Bine încredinţată că numai pe baza unităţii delimbă şi de cultură se poate clădi trainic viitorul uneinaţiuni, a reunit în cercul re strâns al viitoarei Acade-mii pe bărbaţii luminaţi din toate ţinuturile româ-neşti... şi astfel România Mare de azi îşi găsea dupăo jumătate de secol patria comună sub acoperişultânărului aşezământ”.

Acum, la 150 de ani de la întemeiere, aducemomagiul nostru tuturor înaintaşilor care au contribuitla edificarea Academiei Române – la aşezarea ei întreinstituţiile reprezentative ale Statului Român şi laafirmarea ei în lume – iluştrilor săi învăţaţi din toatedomeniile culturii şi ştiinţei, precum şi donatorilorcare au contribuit la bunul mers al instituţiei noastre.

Academia Română a păstrat constantă misiunearealizării lucrărilor fundamentale: dicţionare, tratateşi mono grafii, atlase, traduceri, editarea operelorînaintaşi lor, editarea cărţilor originale de valoare, rea-lizarea colecţiilor de documente, a proiectelor amplede cercetare, îmbogăţirea tezaurului cultural deţinutde Biblioteca Academiei; și-a îndeplinit misiuneapăstrării unei comunităţi academice de înaltă valoareprin primirea de noi membri titulari, corespondenţi,de onoare români (cel mult 241) şi străini (cel mult100). Dintre cei 1701 de membri, 46 sunt laureaţi aiPremiului Nobel, trei dintre ei sunt născuţi în Româ-nia: George Emil Palade, Elie Wiesel, Stefan Hell.


9

S-au înfiinţat secţii, filiale, instituţii de cercetare(70), Biblio teca Academiei, Editura AcademieiRomâne, fonduri şi fundaţii. S-au organizat şi seorganizează manifestări ani versare, comemorative,omagiale, ştiinţifice, cul turale de anvergură naţionalăşi internaţională, dezbateri legate de proiecte de cer-cetare. Anual sunt acordate premii, diplome şi dis-tincţii în semn de recunoaştere şi consacrare a merite-lor ştiinţifice şi culturale ale creatorilor din diferitedomenii.

Academia Română este afiliată la 28 de organiza-ţii profesionale, ştiinţifice, are acorduri încheiate cuacademii şi instituţii din Europa și din întreaga lumecare prevăd și schimburi interacademice (28), cuUNESCO şi altele. Aceste colaborări au plasat Aca-demia Română în elita ştiinţifică şi culturală a lumii.Vizitele efectuate în mediile academice ale lumii şivizitele primite confirmă prestigiul înaltului for decultură şi şti inţă al României în lume.

Recunoştinţa noastră faţă de înaintaşi ne obligă săducem mai departe opera lor, în noile condiţii impusede stadiul de dezvoltare a societăţii româneşti şi delocul pe care România îl ocupă între statele UniuniiEuropene.

Centru important de coordonare al cercetăriiștiințifice din România, Academia Română are însocietatea românească şi un rol constructiv, coerent șistabilizator, de consultant corect în problemele ma -jore. Academia foloseşte argumente știinţifice ale cer-cetătorilor științifici din institutele ei de cercetare,fără implicări politice şi fără influenţa ciclurilor elec-torale. Academia respectă instituţiile Statului, indife-rent de conducerile lor alese democratic.

Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare aRomâniei pentru următorii 20 de ani, coordonată de11 institute de excelenţă ale Academiei Române, luă-rile de poziţie în problemele care vizează identitateanaţională, interesul naţional şi solidaritatea noastrăatât în condiții favorabile, cât şi în condiții grele, con-firmă încă o dată rolul fundamental pe care Academiaîl are în viaţa românilor.

Coordonarea lucrării este asigurată de 11 institutede cercetare de excelență și filiale ale AcademieiRomâne. Structura Strategiei de dezvoltare aRomâniei în următorii 20 de ani are 13 proiecte inter-disciplinare. Aceste proiecte au fost coordonate demembri ai Academiei Române, în colaborare cu oserie de specialişti din institutele aflate sub egida ei șiau cuprins specialiști reputați din universități,institute naționale, ministere, consilieri de stat, parla-mentari, directori ai colegiilor naționale centenare,

profesori cu experiență din școli din întreaga țară,astfel:

proiectul 1. Școala și educația în viziunea Aca-demiei Române

– Coordonator: prof. univ. Ioan Dumitrache,membru corespondent al Academiei Române

proiectul 2. Resursele naturale – rezerve strate-gice, ce folosim și ce lăsăm generaţiilor viitoare

– Coordonator: acad. Bogdan C. Simionescuproiectul 3. Securitatea şi eficienţa energetică– Coordonator: prof. dr. Filip Cârlea proiectul 4. Siguranţa informatică – protecţia

cibernetică, protecţia proprietăţii intelectuale în pro-iecte şi în publicarea electronică

– Coordonator: acad. Dan Tufişproiectul 5. Securitate şi siguranţă alimentară– Coordonatori: acad. Cristian Hera, acad. Păun

Ion Otimanproiectul 6. Economia şi calitatea vieţii– Coordonatori: acad. Lucian Liviu Albu, prof.

univ. dr. Gheorghe Zaman, membru corespondent alAcademiei Române, prof. univ. dr. Cătălin Zamfir,membru corespondent al Academiei Române

proiectul 7. Sănătatea – de la biologia molecu-lară la medicina personalizată de vârf în România

– Coordonator: acad. Victor Voicuproiectul 8. Proiectul european al Dunării. Stra-

tegia naţională a Dunării– Coordonatori: acad. Cristian Hera, acad. Nico-

lae Paninproiectul 9. Cultura românească între naţional,

localizare în zona proximă şi universal – Europamultilingvistă, cultura electronică

– Coordonatori: acad. Alexandru Surdu, acad.Victor Spinei

proiectul 10. România – societate a cunoaşteriişi a valorii adăugate la ceea ce are

– Coordonator: acad. Florin Gheorghe Filipproiectul 11. România în era globalizării – spa-

ţiu şi tradiţie de întâlnire a civilizaţiilor, de echilibruşi moderaţie

– Coordonator: prof. univ. dr. Dan Dungaciuproiectul 12. Politici financiare și monetare –

echilibru și asigurarea unei dezvoltări durabile– Coordonator: prof. univ. dr. Florin Georgescuproiectul 13. Instituții publice stabile,

respectate și durabile – stabilitatea statului român– Coordonator: prof. dr. Vasile Sebastian Dâncu

Strategia de dezvoltare a României înurmătorii 20 de ani are scopul obținerii unui

consens al principalilor decidenți politici și asocietății civile pentru o acțiune unită și solidară, pen-tru recunoașterea valorilor ştiinţifice şi culturale dinRomânia în lumea întreagă, pentru interesul național.Prin acest consens, Strategia poate deveni o Strategiepost-aderare la Uniunea Europeană. Procesul de inte-grare în structurile economice şi politice ale UniuniiEuropene este dublat de un demers similar pe plancultural, în care Academia Română are un rol decisiv.

O importantă resursă umană a României segăsește în diaspora noastră (circa 20% din populație,aflată în Italia, Franța, Spania, Germania, SUA,Israel ș.a.). În activitățile noastre de acum și înproiectele pe termen mediu și lung acordăm o mareatenție reîntoarcerii românilor, care muncesc sau stu-diază în străinătate, în diferite domenii. Recunoscândcorect meritele lor, Academia Română le spune înplus: „Păstraţi dragostea de Țară, credinţa stră -moșească, colaboraţi cu cei care au rămas acasă și,când puteţi, veniţi să păstrăm România o Gră dină aMaicii Domnului”.

La această aniversare, voi arăta că ASTRA adat numeroși membri ai Academiei Române. ÎnDicționarul membrilor Academiei Române1866–2016 (Editura Academiei Române, București,2016), alcătuit de dr. Dorina N. Rusu, membrucorespondent al Academiei Române, și în lucrareaAsociațiunea ASTRA și Academia Română a doam-nei prof. Elena Macavei (Editura ASTRA, Sibiu,2013), se pot găsi 154 (161) de membri ai ASTREIcare au făcut parte din Academia Română. Voi faceo selecție grea între membrii menționați în celedouă dicționare și alte lucrări: șase membri aiASTREI – membri fondatori ai Societății Acade-mice Române, un președinte ales simultan de Aca-demia Română și de ASTRA (George Barițiu,1893); șapte președinți ai ASTREI – membri aiAcademiei Române; doi membri ai ASTREI –președinți ai Academiei Române; 26 de membri aiASTREI – membri titulari ai Academiei Române;15 membri ai ASTREI – membri corespondenți aiAcademiei Române; 19 membri ai ASTREI –membri de onoare ai Academiei Române; doimembri ai ASTREI – membri ai AcademieiRomâne aleși post-mortem (Anexa 1).

La aceștia, ar trebui adăugați numeroși membri aiAcademiei Române cu legături intelectuale și curecunoașteri științifice importante în ASTRA. Putemafirma că multe dintre personalitățile care vor fievocate rămân printre cei mai iluștri membri aiAcademiei.

Tot ceea ce facem astăzi și ne propunem pentruviitorul nostru în Uniunea Europeană trebuie să ținăcont de situația majorității țărilor Uniunii Europene (ouniune creată pe baze creștine), în care cei care credîn Dumnezeu sunt minoritari, în timp ce majoritariiadoptă legi contra Bisericilor creștine, contra Familieicreștine și contra Educației creștine. Ne putem ima -gina că astăzi numeroșii migranți alungați din țărilelor islamizează Occidentul, își păstrează cu strictețecredința și au o creștere demografică importantă, înraport cu scăderea demografică europeană (produsătot de lipsa credinței)?

Marele fizician Richard Feynman (laureat Nobelîmpreună cu Schwinger și Tomonaga, în 1965),afirmă în cartea The meaning of it all (Perseus Book,1998; Sensul tuturor lucrurilor) că lumea occidentalăse bazează pe două mari tradiții: creștinismul – înte-meierea oricărei acțiuni pe iubire, fraternitatea tuturoroamenilor, valoarea și modestia (smerenia) omului șipe spiritul de aventură a științei – aventură în necu-noscut, acceptând că misterele de nepătruns ale Uni-versului rămân de nepătruns și că nimic nu este sigur,pe scurt modestia intelectului. Faynman constată căcele două tradiții sunt deplin compatibile. Tot de laFeynman avem numeroase gânduri și expresii, printrecare Physics (science) isn’t the most important thing.Love is.

Să nu uităm că răul poate veni din exterior, darpoate avea complici și în interiorul nostru! Suntemobligați să privim cu mare grijă aceste fenomene, săne ferim de ele și, dacă este posibil, să slujim pentruîndreptarea lor.

Închei comunicarea mea prin a spune că ASTRAa dat români demni, care au ținut capul sus în fațatuturor ocupațiilor. A dat însă și mulți iluștriintelectuali, legați de Țară, care au dat strălucireAcademiei Române, în cei 150 de ani de existență aiei în serviciul Națiunii Române.

Vivat Academia Română, Vivat ASTRA!

Anexa 1. membri ai AStrei care au făcut parte din Academia română

• Membri ai ASTREI – membri fondatori ai Societății Academice Române

George Barițiu (1866)Timotei Cipariu (1866)Iosif Hodoș (1866)Gavril Munteanu (1866)10

August Treboniu Laurian (1867)Vasile Alexandrescu-Urechia (1867)

• Președinți ai ASTREI – membri ai Academiei Române

Andrei Șaguna (1861–1867) ales în AcademiaRomână în 1871

Timotei Cipariu (1877–1887) ales în AcademiaRomână în 1866

George Barițiu (1888–1893) ales în AcademiaRomână în 1866

Ioan Micu Moldovan (1894–1900) ales în Aca-demia Română în 1894

Andrei Bârseanu (1911–1922) ales în AcademiaRomână în 1919

Vasile Goldiș (1923–1932) ales în AcademiaRomână în 1919

Iuliu Moldovan (1933–1947) ales în AcademiaRomână în 1920

• Președinți ai ASTREI și Președinți ai Academiei Române

George Barițiu (1888–1893; Academia Română,1893)

• Membri ai ASTREI – Președinți ai Academiei Române

Alexandru Lapedatu (1935–1938)Ionel-Valentin Vlad (din 2014)

• Membri ai ASTREI – membri titulari ai Academiei Române

Alexandru Papiu-Ilarian (1868)Gheorghe Sion (1868)Petrache Poenaru (1870)Bogdan Petriceicu Hasdeu (1877)Pavel Vasici-Ungureanu (1879)Atanasie Marian Marienescu (1881)Ioan Micu Moldovanu (1894)Ioan Pușcariu (1900)Augustin Bunea (1909)Sextil Pușcariu (1914)Ioan Lupaș (1916)Alexandru Lapedatu (1918)Andrei Bârseanu (1919)Octavian Goga (1919)Silviu Dragomir (1928)Nicolae Drăganu (1939)Ion Agârbiceanu (1955)Iuliu Hațieganu (1955)Dumitru Stăniloae (1991)Alexandru Surdu (1993)

Emil Burzo (2009)Ionel-Valentin Vlad (2009)Marius Porumb (2009)Horia Colan (2010)Ioan-Aurel Pop (2010)Mircea Păcurariu (2015)

• Membri ai ASTREI – membri corespondenți ai Academiei Române

Zaharia Boiu (1877)Aron Densușianu (1877)Ioan Popescu (1877)Visarion Roman (1877)Teodor T. Burada (1887)Virgil Onițiu (1902)Enea Hodoș (1904)Pan Halippa (1918)Onisifor Ghibu (1919)Iuliu Moldovan (1920)Tiberiu Brediceanu (1937)Sabin Manuila (1938)Emanoil Bucuța (1941)Ion Mușlea (1947)Nicolae Edroiu (1999)

• Membri ai ASTREI – membri de onoare ai Academiei Române

Andrei Șaguna (1871)Iacob Mureșianu (1877)Grigorie Silași (1877)Ilarion Pușcariu (1916)Valeriu Braniște (1919)Gheorghe Dima (1919)Vasile Goldiș (1919)Iuliu Maniu (1919)Vasile Suciu (1919)Nicolae Bălan (1920)Dimitrie Comșa (1926)Iulian Marțian (1933)Grigorie Comșa (1934)Ion Lapedatu (1936)Constantin Lacea (1939)Iuliu Hossu (1945)Axente Banciu (1948)Emilian Birdaș (1992)Dumitru Protase (2003)

• Membri ai ASTREI – membri ai Academiei Române aleși post-mortem

Alexandru Borza (1990)Traian Lalescu (1991) 11

Istoria neamului românesc – a vechimii sale mile-nare, a durerilor, bucuriilor și izbânzilor naționale –nu se poate imagina fără istoria celor două instituțiiculturale surori: Asociațiunea Transilvană pentruLiteratura Română și Cultura Poporului Român,ASTRA, și Academia Română.

De la înființarea lor – Asociațiunea Transilvană la4–7 noiembrie 1861, la Sibiu, iar Academia Românăla 1 aprilie 1866, la București, ca Societatea LiterarăRomână, ca Societatea Academică Română în 1867și, în fine, Academia Română în 1879 – și-au propusca, folosind puternica armă a culturii și științei, să-iîndrepte pe români pe calea înfăptuirii progresului șiprosperității.

De 150 de ani, filele existenței poporului român,viața tumultoasă a înaintașilor și strămoșilor noștri,dacii și romanii, sunt dirijate și transmise urmașilor,în scopul de a deveni cetăți simbol pentru viitorul lor,a pregătirii și dobândirii unității lor naționale.

Ceea ce, în împrejurări vitrege, nu s-a putut asi -gura numai prin lupta cu arma, decât pentru scurttimp, prin Mihai Viteazul la 1599–1600, avea să seînfăptuiască prin puterea limbii și culturii românești,una și aceeași în Transilvania, cât și în Țara Româ -nească, Moldova și Bucovina.

În cultivarea limbii, cele două instituții surori, aucontinuat drumul pornit de mitropolitul SimionȘtefan, acela de unificare a tuturor graiurilorromânești într-o limbă românească unitară ca „săînțeleagă toți românii”1 ce înseamnă conștiință na -țională și unitate națională.

Apărute din necesități obiective, înființate încondiții aproape identice, având ca țel principal culti-varea limbii române și promovarea conștiinței

naționale, completându-se și suplinindu-se reciprocchiar și în vremurile de azi, păstrându-și cu toateacestea trăsăturile definitorii distincte, AsociațiuneaASTRA și Academia Română au colaborat strâns,oferind un model de urmat în acest sens, unindu-șiforțele și energiile în lupta măreață pentru libertate șiunitate națională. Meritele câștigate de înaintași înaceastă luptă le cinstim în aceste clipe de sărbătoare,aducându-le un sincer și pios omagiu de profundă șialeasă recunoștință.

Interesant este că multe din aprecierile ce se facasupra uneia dintre cele două instituții se potrivesc șila cealaltă.

Iată ce afirma Andrei Bârseanu în 1911, la Adu-narea generală a ASTREI, ținută la Blaj: „Două aufost motivele de căpetenie care au condus pe părințiinoștri la înființarea Asociațiunii: dorul lor de lumină,de înaintare și simțul lor de solidaritate națională, cuun cuvânt, mântuirea lor nu numai de iobăgia corpo-rală, ci mai vârtos de cea spirituală.”

Duiliu Zamfirescu afirma, în 1908: „Academia acrescut puternică și s-a dezvoltat ca o instituție con-stitutivă a statului român, pe care-l ajută în cerceta-rea originilor sale, documentându-i trecutul, iar pede altă parte în formarea caracterelor și îndrumarealor către studii serioase”1.

Cu prilejul primei descălecări a AsociațiuniiASTRA la București, 31 mai–2 iunie 1924, larecepția de la Academia Română, în fața MajestățiiSale Ferdinand Întregitorul, președintele AcademieiRomâne, Iacob C. Negruzzi, afirma: „Întotdeaunainstituția noastră a avut cea mai mare simpatiepentru societatea culturală de peste munți, cunos-când însemnatele ei merite pentru poporul român.

Asociațiunea AStrA și Academia română – simboluri ale dăinuirii noastre milenare*

Dumitru Acu**


**Președinte, Asociațiunea ASTRA12

13

Fondatorul ASTREI, nemuritorul Mitropolit Șaguna,împreună cu Arhiereul Alexandru Sterca Șuluț, auavut fericita idee să întemeieze această societatepentru susținerea progresului intelectual și al unitățiiculturale și, prin urmare, naționale, a poporuluiromân, unitate pe care guvernele din Viena și Buda-pesta au căutat totdeauna să o împiedice nu numai curomânii din principatele de dincoace de Carpați, darchiar înlăuntrul împărăției austro-ungare…

Activitatea societății Astra de peste Carpați acontribuit mult la ideea înființării și în CapitalaRomâniei a unei societăți culturale, care liberă șifără piedici de nicio parte, ar putea lucra la unirea,negreșit întâi și întâi intelectuală, a tuturorromânilor. Câțiva ani după înființarea Astrei a fostcreată dincoace Societatea Academică, transformatăapoi în Academia Română”2.

Încă de la înființare Asociațiunea ASTRA și-apropus să înfrățească „sufletele românești de pretutin-deni”.

La aceeași întâlnire de suflet, în cuvântul său,președintele Asociațiunii Vasile Goldiș aprecia: „Aca-demia Română, înființată câțiva ani mai târziu laBucurești, desăvârșește această înfrățire, numindatât la înființarea ei, cât și în cursul tuturor anilorurmători, și ardeleni în sânul său. An de an, aceștiapetreceau câteva săptămâni în mijlocul fraților deaici și, întorcându-se acasă, aduceau cu dânșii gân-durile înfrățite de dorul idealului ascuns în cămaratainică a sufletelor”2.

Participând la acea recepție, Regele FerdinandUnificatorul a spus: „Totdeauna mă bucur când potpune piciorul Meu în acest Altar, care e umplut deun adevărat spirit românesc. Azi bucuria Mea esteși mai mare, căci Mă văd în mijlocul a douăSocietăți, al căror Președinte de onoare sunt, alAcademiei Române și al Societății Astra. În timpu -rile de la înființarea lor, multe și adânci legături auexistat între cei de dincoace și de dincolo, legăturimai cu seamă spirituale, căci nouă, celor de aici, nuprea ne era îngăduit să mergem dincolo, ca sălucrăm împreună, pentru un același sfânt scop. Ei,

cei de dincolo, întotdeauna au fost însuflețiți numaide un singur gând: unirea culturală, care trebuia săle vină prin Roma și mai apoi de unirea politică lacare am ajuns.

Amândouă, însă ați lucrat pe un ogor frumos șiroditor care începe acum să-și dea roadele: culturaadevărată românească. Scopul acesta sfânt trebuiepăstrat în inimile noastre ale tuturor, ca o moștenirea celor care au luptat pentru înfăptuirea instituțiilornoastre de cultură românească.

De aceea, mă bucur să văd aici, uniți într-unsingur gând și spirit, români de dincolo și de aici,adevărat uniți sufletește, veniți cu dorul de a strângecât mai tare legăturile, din care numai bine poate săiasă pentru țara noastră”2.

Am putea continua cu astfel de afirmații, dar neoprim aici în scopul scurtării cuvântului meu.

Per aspera ad astrum a fost crezul celor douăinstituții de superioară cultură și înaltă semnificație.Fără să greșim, apreciem că și Academia Română afost și este o stea mândră care a înviorat pe români,înseninând cerul lor înnourat.

Suntem fericiți că, la sărbătorirea unui secol șijumătate de la întemeierea Academiei Române și 155de ani de la crearea Asociaţiunii ASTRA, aici în capi-tala Asociațiunii, Sibiu, putem să scoatem în evidențăbuna colaborare dintre cele două instituții surori și săremarcăm sprijinul actual al Academiei Române înactivitatea Asociațiunii ASTRA.

Vivat, crescat, Floreat Academia română!Vivat, crescat, Floreat Asociațiunea AStrA!

note

1D. Berindei, Istoria Academiei Române(1866–2016), edițiaa-II-a revăzută și adăugită, Editura Academiei Române, București,2016.

2 V. Goldiș, Discursuri rostite în preajma Unirii și laAsociațiunea Culturală Astra, Editura HELICON, Timișoara, 2016.

14

Anul 2016 a adus două aniversări culturale demare însemnătate pentru noi: 155 de ani de laînființarea Asociațiunii pentru Literatura și CulturaPoporului Român din Transilvania (Astra) și 150 deani de la înființarea Societății Academice Române,care, în 1879, a devenit Academia Română. Secuvine, deci, să punem în lumină câteva aspecte dinîndelungata lor activitate, inclusiv și modul în careBiserica românească de pretutindeni s-a implicat înactivitatea acestor două prestigioase instituții decultură.

La 9/21 martie 1861 a avut loc la Sibiu „aduna-rea constituantă”, care a decis înființarea Aso -ciațiunii, sub conducerea episcopului AndreiȘaguna. În cadrul acesteia s-a votat StatutulAsociațiunii, creat de Andrei Șaguna pe baza unor„proiecte” întocmite de Timotei Cipariu, IoanPușcariu și George Barițiu. Se preciza că scopul noiiAsociațiuni era „înaintarea literaturii române și aculturii poporului român în deosebitele ramuri, prinstudiul, elaborarea și edarea (tipărirea, n.n.) deopuri (opere, n.n.), prin premii și stipendii (burse,n.n.) pentru diferite specialități de știință și artă șialte(le) asemenea”.

În prima Adunare generală de la 23 octombrie/4noiembrie 1861, același Andrei Șaguna recomanda„aducerea aminte” de cărturarii români, care „prinscrierile lor și edarea acelora la lumină (tipărirea,n.n.) s-au meritat prea mult pe terenul literaturiiromâne și cultivarea poporului”. Rezultă limpedecă Asociațiunea urmărea, în primul rând, progresulpoporului român prin cultură. S-a constituit atunciprimul comitet de conducere, format din AndreiȘaguna ca președinte, canonicul Timotei Cipariuvicepreședinte, George Barițiu secretar, precum și

alți cărturari, între care vicarul Nicolae Popea de laSibiu, August Treboniu Laurian, Alexandru PapiuIlarian, preotul rășinărean Sava Popovici Barcianuși alții.

A doua Adunare generală a avut loc la Brașov, la17/29 iulie 1862, în cadrul căreia Andrei Șaguna șiTimotei Cipariu au subliniat importanța limbii înviața fiecărui popor, pentru propășirea sa culturală șinațională. În adunările generale anuale, care s-auîntrunit în diverse orașe ale Transilvaniei, s-au cititalte „dizertații” care urmăreau același scop: promo-varea culturii și întărirea conștiinței de unitatenațională românească. În fruntea Asociațiunii aufost aleși, cum vom arăta în continuare, și alți sluji-tori ai Bisericii, după cum în fruntea „des -părțămintelor” ei (filiale) au fost aleși mulți vicarieparhiali și protopopi.

La 4 aprilie 1866 s-a înființat la București Socie-tatea Academică Română, devenită, în 1879, Acade-mia Română. Spre deosebire de Astra, în Statutulacesteia s-a prevăzut obligativitatea alegerii de căr-turari români din toate teritoriile în care trăiauromâni, deși despărțiți de granițe vremelnice:Vechea Românie, Transilvania, Banat, Maramureș,Basarabia, Bucovina, dar și din sudul Dunării(Macedonia). Cu alte cuvinte, se urmărea, și încadrul acesteia, atât progresul cultural al românilorde pretutindeni, cât și consolidarea conștiinței deunitate națională prin cultură. Cu prilejul primeiîntruniri a membrilor acestei Societăți, vice -președintele Timotei Cipariu declara: „Națiunearomână a venit la conștiința pozițiunii care i se cu -vine între națiunile Europei. Ea va face toți pașiicuveniți pentru a ocupa această pozițiune cudemnitate”.

Slujitorii bisericii – slujitorii Academiei române și ai Asociațiunii*Acad. Mircea Păcurariu


15

Și în cadrul Academiei au fost aleși mulți cărtu-rari români transilvăneni, care erau, în același timp,membri ai Astrei: Timotei Cipariu (membrufondator și vicepreședinte în 1867–1871), preotulSava Popovici Barcianu (membru corespondent,1869), mitropolitul Andrei Șaguna (onorar, 1871),sibienii Nicolae Popea (membru onorar 1877, mem-bru titular 1899), profesorii de teologie IoanPopescu și Zaharia Boiu (membri corespondenți,1877), canonicul blăjean Ioan Micu Moldovan(membru corespondent 1871 și titular din 1894),preotul Grigorie Silași (membru onorar, 1877). Toțiaceștia au activat și în cadrul Asociațiunii. De pildă,canonicul Ioan Micu Moldoveanu de la Blaj s-anumărat printre membrii ei fondatori, fiind ales apoivicepreședinte între anii 1894–1901. În 1888 a fostales vicepreședinte vicarul Nicolae Popea, viitorepiscop de Caransebeș, dar n-a fost acceptat deGuvernul de la Budapesta. În această situație a fostales vicepreședinte vicarul Ilarion Pușcariu dinSibiu, din 1889 până în 1901; el a condus câtevaadunări generale în absența lui Ioan MicuMoldovan; în 1916 a fost ales membru de onoare alAcademiei Române.

În anii următori au mai fost aleși: mitropolitulVictor Mihalyi de la Blaj, în 1894 (membru onorar),canonicul Augustin Bunea de la Blaj (membru

corespondent în 1901, titular în 1909, care era șimembru în „secția isto rică” a Astrei), arhimandritulvicar Vasile Mangra, viitor mitropolit la Sibiu, ElieMiron Cristea, viitor episcop la Caransebeș, apoimitropolit primat și patriarh, care a fost președintele„despărțământului” Sibiu al Astrei, iar în 1919 a fostales membru de onoare al Academiei Române. Înanii următori, vicarul Mitropoliei Blajului VasileSuciu a fost vicepreședinte al Astrei între anii1911–1920, după care a fost ales și înscăunat mitro-polit la Blaj. În aceeași perioadă, vicepreședinte alAstrei a fost ales profesorul Andrei Bârseanu de laGimnaziul (liceul) ortodox „Andrei Șaguna” dinBrașov (vice președinte în 1904–1911, apoipreședinte până în 1922), membru corespondentdin 1902 și apoi titular, din 1908, al AcademieiRomâne.

Revista „Transilvania” a Asociațiunii a fostredactată, între alții, de profesorii Ioan Popescu(1888–1891) și Zaharia Boiu (1892–1895), pecare i-am menționat mai înainte. Notăm și faptulcă ziarul șagunian „Telegraful Român” a publicatintegral, mai mulţi ani, dezbaterile din plenul Aca-demiei Române.

După realizarea unității noastre de stat, lucrărileau mers pe același drum; slujitori ai Bisericii, careau fost aleși în înaltul for cultural al țării și-au


continuat activitatea și în cadrul Astrei. Alături demitropolitul Vasile Suciu de la Blaj, ales membrual Academiei Române, în 1919, au mai fost aleși:mitropolitul Nicolae Bălan de la Sibiu (1920), pro-fesorul de teologie și fost memorandist DimitrieComșa de la Sibiu, episcopii Roman Ciorogariu dela Oradea, Nicolae Ivan de la Cluj, Grigorie Comșade la Arad, Nicolae Colan de la Cluj (membru ono-rar 1938, membru titular 1942), Iuliu Hossu de laCluj (1945), precum și foștii profesori de teologiede la Sibiu, acum profesori universitari la Cluj,Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu,Gheorghe Dima. Toți au activat și în cadrul Astrei,mulți fiind aleși și în comitetul central al acesteia.Au fost însă și alți ierarhi care n-au fost aleși înAcademia Română, dar au activat în cadrul Astrei,ca Vasile Lăzărescu de la Timișoara sau NicolaePopovici de la Oradea, care a fost ultimulpreședinte al Astrei (1947–1948).

ASTRA și-a continuat activitatea și în anii greiai celui de al Doilea Război Mondial și în anii careau urmat, până în 1948. Adunările generale s-auîntrunit numai la Sibiu.

Dintre reprezentanții Bisericii care s-au impus încadrul Astrei reținem pe mitropolitul Nicolae Bălancare, în Adunarea generală de la Sibiu din 24 noiem-brie 1940, subliniind rolul cultural al Astrei, de clara:„Cultura e chemată să adâncească, să înalțeconștiința neamului, făcând-o trează până în ultimacolibă românească. Să ne întoarcem la o maiadâncă conștiință de noi înșine, de destinul nostruîn lume și de demnitatea noastră națională… Oinstituție ca Astra poate contribui la înălțarea unuipopor și la realizarea idealului său… Să avem cura-jul moral de a ne păstra neștirbită încrederea înforțele neamului. Să ne păstrăm întreagă nădejdeaîn viitorul neamului nostru…. Suntem datori să neîndrumăm toată viața noastră, toate gândurile șisimțămintele noastre spre o singură țintă: să vedemiarăși hotarele întregite!”

Mitropolitul Nicolae a pus mereu problema refa-cerii granițelor țării aproape în toate cuvântările ros-tite în anii războiului, inclusiv în pastoralele sale deCrăciun și de Paști. Așa a făcut și în cadrul adunăriianuale a Astrei, care a avut loc la Sibiu, la 26 sep-tembrie 1943.

Pentru toți românii, au urmat, însă, anii nefericițiai regimului comunist ateu până în decembrie 1989.

În vara anului 1948, Academia a devenit Acade-mia Republicii Populare Române (apoi a RepubliciiSocialiste România). Peste o sută de membri titulari,corespondenți și onorari au fost excluși din nouaAcademie, inclusiv slujitori ai Bisericii, ca mitropo-litul Nicolae Bălan și episcopii Nicolae Colan șiIuliu Hossu de la Cluj. Activitatea Astrei a fost între-ruptă tot din 1948.

Abia la începutul anului 1990 și-au reluat activi-tatea ambele instituții, revenindu-se la numireainițială de Academia Română.

În înaltul for cultural al țării au fost aleși maimulți slujitori ai Bisericii, printre care menționămpe mitropoliții Antonie Plămădeală de la Sibiu șiNestor Vornicescu de la Craiova, părintele profesorDumitru Stăniloae, fost în tinerețe la Sibiu, apoi laBucurești, patriarhii Teoctist Arăpașu și Daniel Cio-botea, preotul profesor Mircea Păcurariu de la Sibiu(corespondent din 1997 și titular din 2015),mitropoliții Irineu Popa de la Craiova (2010) șiLaurențiu Streza de la Sibiu (2015), membri onorari.Cei de la Sibiu activează, în continuare, și în cadrulAstrei.

Așadar, în toată această perioadă de peste unsecol și jumătate, între cele două instituții a fost opermanentă conlucrare, o perfectă simbioză „întrecult și cultură”. Ambele instituții și-au îndreptateforturile spre promovarea culturii românești, maiales în Transilvania, dar și spre realizarea unitățiinoastre de stat din 1918.

16

După înfăptuirea Marii Uniri a românilor din1918, strâns împletite cu învăţământul superior clu-jean în limba română, se pun bazele unor institute decercetare, care aveau să marcheze profund evoluţiacunoaşterii în multe domenii, contribuind din plin laceea ce noi numim astăzi o societate bazată pecunoaştere. Şi instituţiile de cercetare nou-înfiinţateau contribuit foarte mult la afirmarea ştiinţei şi cul-turii naţionale într-un context european şi universal,pe care le-au îmbogăţit cu noi idei, fapte, teorii saumodele. De-a lungul anilor, personalităţi ştiinţificede seamă, printre care mulţi membri ai AcademieiRomâne, au făcut din muncă o adevărată religie,şi-au dedicat viaţa pe altarul ştiinţei şi culturii, auarătat că noi existăm ca fiinţe umane prin ceea cerealizăm, prin ceea ce lăsăm după noi, atât prinfapte, cât şi prin idei ca măsuri ale valorii.

La 150 de ani aniversari ai Academiei Române,vom prezenta succint unităţile de cercetare ale Filia-lei Cluj-Napoca a Academiei Române, precum şi peunii membri ai acestui for care au contribuit la dez-voltarea unor cercetări de mare importanţă în spaţiultransilvan, după Marea Unire.

Cu sau sub denumirea muzeul limbii ro mâne,s-a înfiinţat prezentul Institut de Lingvistică şi Isto-rie Literară „Sextil Puşcariu”, pe lângă Facultatea deLitere a Universităţii „Regele Ferdinand I”, de cătreConsiliul Dirigent, în şedinţa din 27 august 1919;acesta în activitate din anul 1920 după planul pre-zentat de Sextil Puşcariu, care de altfel a fost primulsău director. După reorganizarea Academiei Române,în anul 1949, acest institut a devenit Institutul deLingvistică şi Istorie Literară, în cadrul AcademieiRomâne, Filiala Cluj. La data de 29 octombrie 1974,sub aceeaşi denumire, este unitate a Ministerului

Educaţiei şi Învăţământului, până în anul 1990, cânda revenit la Academia Română.

Sextil Puşcariu şi colaboratorii săi au înzestratcultura românească cu câteva dintre operele salecapitale, create în contextul deşteptării interesuluiobştesc pentru studiul şi cultivarea limbii române,pregătirea de specialişti în filologie, publicarea demonografii, dicţionare speciale, glosare, biogra-fii etc. Prioritară pentru început era alcătuirea Dic-ţionarului Limbii Române (Dicţionarul-Tezaur alAcademiei), cu a cărui redactare Sextil Puşcariu eraînsărcinat de Academia Română, încă din 1906. Ela-borarea Atlasului Lingvistic Român a constituit un aldoilea obiectiv major al institutului. Iniţiat, gândit şicondus eficient de Sextil Puscariu, a fost realizat deSever Pop și Emil Petrovici, până în anul 1943, înredactarea celor de mai sus, apărând patru volume.Al treilea obiectiv important l-a constituit editarearevistei „Dacoromania”, considerată de academicia-nul Iorgu Iordan „cel mai bun periodic de speciali -tate al epocii”.

Colectivele institutului au realizat cercetări deonomastică, prin anchete directe de antroponimie şitoponimie în diferite zone, demarând lucrările laTezaurul toponimic al României, Transilvania. Isto-ria literară s-a adăugat ca obiect de cercetare celeilingvistice în anii postbelici.

Cu denumirea Arhiva de Folclor a Academieiromâne, Institutul „Arhiva de Folclor a AcademieiRomâne” Cluj-Napoca, a fost înfiinţat pe lângăMuzeul Limbii Române al Universtăţii „Regele Fer-dinand I” din Cluj, în sesiunea anuală a AcademieiRomâne din mai 1930, deci cu 86 de ani în urmă. Afiinţat cu acest statut până în anul 1949, când a deve-nit sector de cercetare în cadrul Institutului de

cercetarea ştiinţifică în spaţiul transilvan după marea unire*

Acad. Emil Burzo

Preşedintele Filialei Cluj-Napoca


Lingvistică şi Istorie Literară. În 1964, s-a înfiinţato Secţie de etnografie şi folclor a Filialei Cluj aAcademiei, avându-l în frunte pe profesorul IonMuşlea. În perioada 1971–1974, Secţia de etnogra-fie şi folclor este înglobată în Centrul de ȘtiinţeSociale de sub egida Academiei de Ştiinţe Sociale şiPolitice. În anul 1990 s-a reînfiinţat Institutul „Ar -hiva de Folclor a Academiei Române”. De-a lungulanilor, Institutul a tezaurizat, a sistematizat şi a valo-rificat patrimoniul cultural-tradiţional imaterial,constituindu-se ca a doua mare arhivă naţională deetnografie şi folclor, având cel mai important fonddocumentar de manuscrise, fonduri de înregistrărisonore, de fotografii etnografice sau filme-docu-ment, însumând în jur de 750 000 de documente.Institutul promovează programe de cercetări etnolo-gice şi folcloristice de teren, de interes naţional.

institutul de istorie s-a înfiinţat la data de 1februarie 1920, înregistrând, pe parcursul celoraproape zece decenii de existenţă, mai multe etapede evoluţie, având diferite subordonări şi denumiri.Astfel, acesta a fost denumit mai întâi de Istorie aRomânilor (1920–1921), schimbându-şi denumireaîn Istorie Naţională (1921–1940), apoi din nou înIstorie a Românilor (1943–1949), de Istorie(1949–1971), de Istorie şi Arheologie (1971–1990),de Istorie (1990–2002), primind, în 2002, denumi-rea actuală de Institutul de Istorie „George Bariţiu”.Între anii 1920–1927 a funcţionat în cadrul Univer-sităţii din Cluj. Odată cu crearea Filialei din Cluj aAcademiei Române, Institutul de Istorie a trecut însubordinea acesteia (1949–1975), apoi în aceea aUniversităţii „Babeş-Bolyai” (1975–1990), reve-nind în 1990 ca unitate de cercetare a AcademieiRomâne.

Institutul de Istorie din Cluj a fost condus deprestigoase personalităţi ştiinţifice şi culturale româ-neşti, încă de la înfiinţare. Ctitorii lui au fost acade-micienii Ioan Lupaş şi Alexandru Lapedatu, tot odatăprimii directori ai Institutului. Între anii 1945 şi1949, funcţia de director a îndeplinit-o istoricul IoanMoga, acesta fiind urmat la conducerea institutuluide academicienii Constantin Daicoviciu(1949–1973) şi Ştefan Pascu (1973–1990). După1990, direcţiunea Institutului a fost asigurată deAurel Răduţiu (1990–1995), academicianul CamilMureşanu (1995–2007) şi profesorul NicolaeEdroiu, membru corespondent al AcademieiRomâne (din 2007). Temele de cercetare au avut învedere istoria Transilvaniei, a Țărilor Române îngeneral, legăturile românilor cu popoarele din

centrul Europei în secolele XI–XIX, istoria Româ-niei întregite (1918–1940), a evoluţiilor din societa-tea românească la mijlocul secolului XX şi în ceade-a doua jumătate a acestuia. Notabilă a fost parti-ciparea cercetătorilor din Institut la elaborarea sinte-zelor istorice de interes naţional, patronate de Aca-demia Română, şi anume Istoria României (patruvolume apărute între anii 1960–1964), respectivIstoria românilor (nouă volume apărute între anii2001–2003).

Încadrat succesiv în câteva formule instituţio -nale, Centrul de Ştiinţe Sociale Cluj a reunit în com-ponenţa sa, în anul 1969, patru secţii care funcţionaupână atunci sub egida Academiei Române şi anume:filosofie, ştiinţe juridice, economice şi de etnografieşi folclor, primul director al centrului a fost profeso-rul Aurelian Ionaşcu. În anul 1970, a trecut în subor-dinea Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, pen-tru ca în anul 1975 să fie integrat Universităţii„Babeş-Bolyai”. În anul 1990, a devenit unitate decercetare a Academiei Române, sub denumirea deInstitutul de Cercetări Socio-Umane. Unificat cuInstitutul de Istorie „George Bariţiu”, funcţioneazădin anul 2002 ca departament al acestuia. Rezulta -tele cercetărilor au fost publicate într-un marenumăr de volume şi, respectiv, articole de speciali -ate, contribuind la îmbunătăţirea patrimoniului ştiin-ţific şi constituind puncte de reper pe harta ştiinţeiso ciale româneşti.

institutul de Arheologie şi istoria Artei alAcademiei Române, înfiinţat la data de 3 martie1990, este continuatorul şi moştenitorul ştiinţific altradiţiilor din domeniul cercetării, promovate încădin 1920 de Institutul de Istorie Naţională, Institutulde Studii Clasice sau Seminarul de Istoria Artei. La1 mai 1949 institutele de cercetare clujene, printrecare cele menţionate mai sus, din perioada interbe -lică, au fost reorganizate, fiind incluse în nou-în -fiinţatul Institut de Istorie şi Arheologie, având unsector de istorie veche şi arheologie şi, respectiv, unsector de istoria artei. Din toamna anului 1955, aca-demicianul Virgil Vătăşianu a coordonat grupul decercetători de la Secţia de istoria artei a AcademieiRomâne, Filiala Cluj. Directori ai acestui institut aufost, în perioada 1949–1973, academicianul Con-stantin Daicoviciu, urmat apoi de academicianulŞtefan Pascu (1973–1990) şi, în prezent, de acade-micianul Marius Porumb. În perioada interbelică,dar mai ales în a doua jumătate a secolului XX, laCluj a activat o valoroasă şcoală de arheologie, deistorie antică şi studii clasice, care s-a bucurat de o18

largă recunoaştere în lumea ştiinţifică din ţară şi peplan internaţional, printre personalităţile căreiamenţionăm pe Vasile Bogrea, Constantin Daicovi-ciu, D.M. Teodorescu, Kurt Horedt, D. Protase etc.Cercetările arheologice desfășurate sub auspiciileInstitutului au fost şi se constituie drept contribuţiiştiinţifice esenţiale la elucidarea unor aspecte aleistoriei antice sau medievale, de o majoră impor -tanţă pentru cultura națională şi europeană.

centrul de Studii transilvane a fost înfiinţat laCluj-Napoca în anul 1991, pentru început cu statutulde filială a Fundaţiei Culturale Române, apoi cafilială a Institutului Cultural Român. Din anul 2007,Centrul de Studii Transilvane a fost integrat în struc-tura institutelor de cercetare ale Academiei Române,Filiala Cluj-Napoca. Instituţia clujeană are însă oistorie mult mai îndelungată; îşi revendică rădăci niledin Centrul de Studii şi Cercetări privitor la Transil-vania, care a funcţionat în cadrul Universităţii Cluj-Sibiu, în perioada 1942–1948, şi ca tematică şi înInstitutul de Istorie, menţionat deja. Centrul şi-aorientat activitatea în două direcţii principale: unade cercetare ştiinţifică pe tărâm istoric, demografic,filologic, istorico-literar, artistic etc. şi alta de valo-rificare a rezultatelor cercetărilor din aceste dome-nii, prin publicaţii în periodice proprii şi cărţi. Încadrul Centrului se organizează anual manifestăriştiinţifice de prestigiu, sesiuni de comunicări şimese rotunde cu participanţi din ţară şi de pestehotare.

Primul director al centrului a fost profesorul dr.Liviu Maior, secundat de profesorul dr. Liviu Ursu-ţiu, având ca preşedinte de onoare pe academicianul

David Prodan, conducerea centrului fiind preluatăapoi de academicianul Ioan-Aurel Pop.

Strâns împletită cu cercetările efectuate în carulinstituţiilor Academiei Române Filiala Cluj suntcele de cercetare realizate în comun cu bibliotecaFilialei cluj-napoca a Academiei române, avânddepartamente la blaj, năsăud şi târgu-mureş.La aniversarea a 66 de ani de la înfiinţarea ei,Biblioteca Academiei Române se relevă ca o impor-tantă instituţie cultural-ştiinţifică ce adăposteşte fon-duri istorice de carte, tipărită sau manuscrisă, celemai vechi piese depăşind vârsta de o jumătate demileniu. Această densitate de informaţie veche adefinit pe parcurs profilul de bază al instituţiei, castructură de interfaţă între informare şi cercetare,între cerinţele de lectură ale cititorilor şi dorinţa decunoaştere a cercetătorilor, prevalent a celor dindomeniul ştiinţelor umaniste.

institutul de Speologie a fost înfiinţat la data de26 martie 1920, directorul pe viaţă al acestuia, fiindnumit Emil Racoviţă, pentru început fiind încadratla Universitatea din Cluj. Din punct de vedere admi-nistrativ, apartenenţa institutului suferă de-a lungulanilor mai multe modificări. În anul 1960, Institutulde Speologie trece sub auspiciile Academiei Române,pentru ca apoi, în 1974, să fie integrat ca laboratorîn structura Institutului de Biologie. Din anul 1990,Institutul de Speologie este coordonat de AcademiaRomână. Structura de la Cluj-Napoca se constituieca un departament al Institutului de Speologie dinBucureşti. În cadrul instituţiei s-au efectuat studii cuprivire la fauna din fântâni şi izvoare, dar mai alesdin aluviunile râurilor sau explorarea sistemelor de 19


20

peşteri. Rezultatele cercetărilor s-au relevat deosebitde interesante şi au fost obiectul mai multor publi-caţii, contribuind din plin la dezvoltarea acestei dis-cipline.

colectivul de geografie din cadrul Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române fiinţează de la1 octombrie 1947, bazele acestuia fiind puse de pro-fesorul Tiberiu Morariu, membru corespondent alAcademiei Române. În cele şase decenii de exis -tenţă, tematica institutului a fost axată pe cercetăride geografie fizică şi umană sau regională în spaţiultransilvan, îndeosebi asupra Depresiunii colinare aTransilvaniei, dar şi a Munţilor Apuseni, CarpaţilorOrientali sau Munţilor Banatului. Aceste studii auvizat analize ale populaţiei şi aşezărilor, etnografiei,turismului, economiei teritorului sau organizareaspaţiului geografic.

observatorul Astronomic cluj s-a constituitpentru început ca o instituţie de cercetare şi învăţă-mânt a Universităţii clujene. Realizat şi dotat întreanii 1920–1934, şi-a început activitatea de cercetareîn 1933 în colaborare cu Observatorul Astronomicdin Paris, elaborând „Catalogul hărţii fotografice acerului”. În 1938 se pun bazele unei noi direcţii decercetare şi anume studiul fotoelectric al stelelorvariabile. În anul 1941, Observatorul Astronomic semută, împreună cu Facultatea de Ştiinţe, la Timi -şoara, revenind apoi la Cluj în 1945. În anul 1951Observatorul Astronomic este transferat la Acade-mia Română, fiind organizat ca institut de cercetare,revenind apoi din nou la universitatea clujeană în1961, pentru ca în 1990, odată cu reorganizareainstituţiilor Academiei, colectivul de cercetători,împreună cu Staţia de observaţie Feleacul, să revinăsub denumirea Observatorul Astronomic Cluj-Napoca la Academia Română, funcţionând ca uni -tate afiliată Institutului Astronomic Bucureşti.

institutul de calcul „tiberiu popoviciu” aluat fiinţă în anul 1950/1951 şi s-a constituit pentruînceput drept Secţie de matematică a Filialei Cluj aAcademiei Române, transformat apoi în anul 1957în Institut de Calcul. În perioada 1957–1975, ana lizanumerică şi teoria aproximaţiei, discipline matema-tice de cercetare fundamentală, s-au împletit cu dez-voltarea unei secţii de maşini de calcul. S-au elabo-rat modele matematice şi s-au dezvoltat şi extinsgama de cercetări. Institutul de Calcul este desfiinţatîn anul 1975, împreună cu unităţi similare din

Bucureşti şi Iaşi ale Academiei Române. Nucleulformat din șase cercetători rămaşi în cadrul Univer-sităţii „Babeş-Bolyai” a revenit, în anul 1990, caInstitut al Academiei Române, luând numele înte-meietorului acestuia, academicianul Tiberiu Popovi-ciu. Colectivul de cercetători al Institutului a elabo-rat lucrări valoroase, publicate în reviste de largăcirculaţie internaţională.

institutul de cercetări Socio-umane „gheor-ghe şincai” din Târgu Mureş a luat fiinţă în anul1957, iniţial ca secţie a Bazei de cercetări știinţificea Academiei Române. În 1967 a devenit Centrul deIstorie, Filologie şi Istoria Artei, denumire schim -bată în 1970 în Centrul de Ştiinţe Sociale, fiind tre-cut în subordinea Academiei de Ştiinţe Sociale şiPolitice. În anul 1990, Centrul de Cercetare dinTârgu-Mureş a revenit sub autoritatea AcademieiRomâne Filiala Cluj-Napoca cu denumirea de Insti-tutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai”.

În cei aproape 60 de ani de activitate, cercetăto-rii instituţiei au abordat aspecte majore ale istorieiTransilvaniei. Astfel, specialiştii în istoria veche austudiat cu prioritate structura aşezărilor neo- şi eneo-litice din arealul mureşan şi aspecte de etnogenezăale poporului român. Cercetările privind istoriaEvului Mediu au vizat economia agrară, mineritulşi, respectiv, „peregrinaţia academică” a studenţilordin Transilvania la universităţile din vest.

Chiar şi o scurtă înşiruire a istoricului şi a reali-zărilor ştiinţifice obţinute de institutele şi centrelecomponente ale Filialei Cluj-Napoca a AcademieiRomâne reliefează contribuţiile importante la îmbo-găţirea tezaurului de cunoştinţe şi valori pe plannaţional şi internaţional. Specialiştii din diferitedomenii pe plan internaţional le apreciază, le ci teazăşi le folosesc, de multe ori constituind puncte de ple-care în antamarea unor noi direcţii de cercetare.

Cu prilejul a 150 de ani de la înfiinţarea Acade-miei Române, aducem un pios omagiu membriloracestui for ştiinţific, care au organizat şi au condusactivităţile de cercetare în spaţiul transilvan, în uni-tăţile menţionate, şi tematici axate atât pe aspecteale limbii şi istoriei poporului român, precum şi co -nexe acestora (geografie, artă, folclor, societate), cade altfel şi în domenii de mare interes ştiinţific, pre-cum matematică, astronomie sau speologie; şi nu aufost puţine realizările.

Institutul sibian este strâns legat atât de Acade-mia Română, în subordinea căreia funcţionează, câtşi de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Ro -mână şi Cultura Poporului Român. Faptul se explicăprin evoluţia istorică. Institutul este un descendental asociaţiei cultural-ştiinţifice ASTRA (înfiinţate în1861), cât şi al unei instituţii cu profil exclusiv şti-inţific, Asociaţia pentru cunoaşterea Transilvaniei(Verein für siebenbürgische Landeskunde, înfiinţatăîn 1840). Ambele au fost desfiinţate în primii ani aicomunismului. Dar, datorită profilului lor ştiinţific,bine-cunoscut în Europa Centrală, această desfiin -ţare nu a putut fi definitivă. „Rehabilitarea” germa-nilor din România a fost prilejul pentru reînfiinţarea,în anul 1956, a unei instituţii de cercetare acade micăla Sibiu, pentru care s-a realizat şi un protocol decolaborare între Academia Ro mână şi AcademiaRDG-ului din Berlin.

Biblioteca judeţeană şi Muzeul etnografic dinSibiu au reluat denumirea ASTRA, dar activitateade cercetare a fost preluată, cu 60 de ani în urmă, înprimul rând, de institutului nostru. Acesta a aparţi-nut iniţial de Filiala Cluj a Academiei Române,obiectul investigaţiilor constituind cultura spaţiuluinostru, începând cu reluarea lucrărilor la Dicţiona-rul graiurilor săseşti (din care au apărut până înprezent zece volume) şi până la un număr mult mai

mare de cărţi privind istoria literaturii, istoria arteişi istoria propriu-zisă a spaţiului nostru.

Institutul, denumit între anii 1971–1989, Cen-trul de Ştiinţe Sociale Sibiu, iar din anul 1990 Insti-tut de Cercetări Socio-Umane Sibiu din subordineaAcademiei Române, constituie cea mai autenticălegătură între ASTRA şi Academie. Pe lângă numă-rul mare de cărţi şi studii publicate, dovada activită-ţii intense a colectivului de aici o constituie treireviste şi un anuar, redactate la Sibiu, dintre care treiperiodice sunt editate de Editura Academiei Române.

Desigur, în decursul a 60 de ani au intervenit şiunele schimbări în profilul institutului. Pe lângăpreocupările mai vechi, referitoare la istoria culturii,s-a dezvoltat după 1989 un „sector” de istoriaoraşelor din România (a cărui activitate s-amaterializat, până în prezent, de exemplu, în șaptefascicole ale Atlasului de istoria oraşelor dinRomânia – care cuprinde azi trei fascicole refe -ritoare la oraşe din Ţara Românească şi câte douăreferitoare la oraşe din Moldova şi Transilvania). Înacest fel, Sibiul are, astăzi, un profil propriu încadrul cercetării academice din ţara noastră. Sferalargă a acestor investigaţii reflectă nu doar caracte-rul viu al evoluţiei cercetării academice sibiene, ci şivaloarea deosebită a tradiţiei în domeniul cercetăriiştiinţifice, de peste 150 de ani.

60 de ani de la înființarea institutului de cercetări Socio-umanedin Sibiu al Academiei române*Paul NiedermaierMembru corespondent al Academiei Române


Înaltpreasfinția Voastră Părinte Ioan Selejan,Mitropolit al Banatului,

Distinse domnule academician Păun Ion Otiman,președinte al Filialei Timișoara a Academiei Române,

Distinse domnule academician BogdanSimionescu, vicepreședinte al Academiei Române,

Distinși membri ai Academiei Române, Onorate oficialități ale Județului Timiș,Onorate domnule rector, profesor Viorel Aurel

Șerban și onorați profesori ai Universității„Politehnica” din Timișoara,

Onorați domnilor rectori și profesori aiuniversităților timișorene,

Stimați invitați, Particip cu bucurie la această sesiune festivă a

românilor bănățeni și a noastră a tuturor. Vă exprimcalde mulţumiri pentru invitația de a vă vorbi și de asărbători împreună acest mare eveniment în numeletuturor membrilor Academiei Române.

În timpul mandatului nostru, se împlinesc 150 deani de la înființarea Academiei Române. În acești150 de ani, printre membrii înaltului for s-au aflatmembri cu origini și cu activități în Banat.

Anul acesta, Filiala Timișoara a AcademieiRomâne împlinește 65 de ani. Și tot în acest an, amavut bucuria să aflăm că municipiul Timișoara a fostales Capitală Europeană a Culturii în anul 2021, „untitlu pentru o viață și nu pentru un an”, cum a spusSteve Green, președintele juriului de experți, care aufăcut această alegere.

În numele membrilor Academiei Române, văadresez felicitări și succese prezente și viitoare.

La prima întâlnire, care s-a ținut la București în 31iulie/12 august 1867, Ioan Fălcoianu spunea: „...limbași religiunea străbunilor noștri ne vor apropia încă și

mai mult în viitor... Trăiască Națiunea Română”.Mara mureșeanul Iosif Hodoș i-a răspuns că româ-nii aveau „unitatea limbei... de la Tisa până laMarea Neagră” și: „E frumoasă libertatea voastră.Nu v-o invidiem, însă, o dorim și pentru noi. Odorim și (o) lucrăm și o sperăm”. Societatea și-aschimbat numele în Societatea Academică Română(S.A.R.), apoi, după obținerea independenței Princi-patelor Române, a devenit, în 1879, AcademiaRomână.

cu ocazia şedinţei solemne consacrate împli-nirii a 50 de ani de la înfiinţarea Academiei, carea avut loc imediat după terminarea Primului Război

Zilele Academice Timișene

Academia română – 150 de ani în serviciul națiunii române*

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susţinută în cadrul Zilelor Academice Timişene, ediţia a XV-a(20 octombrie 2016, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

22

Mondial, la 14 mai 1919, regele Ferdinand i„Întregitorul de ţară” (în prezenţa Reginei Mariaşi a primului ministru Ion I.C. Brătianu, membri deonoare ai Academiei Române) spunea: „În luptasfântă pentru unirea tuturor românilor, AcademiaRomână şi-a avut partea ei importantă pe terenulcultural”.

Acum, la 150 de ani de la întemeiere, aducemomagiul nostru tuturor înaintaşilor care au contribuitla edificarea Academiei Române, la aşezarea ei întreinstituţiile reprezentative ale statului român şi laafirmarea ei în lume, iluştrilor săi învăţaţi din toatedomeniile culturii şi ştiinţei, precum şi donatorilorcare au contribuit la bunul mers al instituţiei noastre.

Recunoştinţa noastră faţă de înaintaşi ne obligăsă ducem mai departe opera lor, în noile condiţiiimpuse de stadiul de dezvoltare a societăţii româ-neşti şi de locul pe care România îl ocupă întrestatele Uniunii Europene.

Urmând îndemnul marelui Nicolae Iorga,„Academia de astăzi, ca şi cea de ieri şi cea vii-toare, priveşte, cu deplină încredere în virtuţile şiîn puterea de viaţă a neamului, viitorul”.

Centru important de coordonare a cercetăriiștiințifice din România, Academia Română are însocietatea românească şi un rol constructiv,

coerent și stabilizator, de consultant corect în pro-bleme majore. Academia foloseşte argumenteștiinţifice ale cercetătorilor științifici din institu tele

ei de cerce tare, fără implicări politice şi fărăinfluenţa ciclurilor electorale. Academia respectăinstituţiile statului, indiferent de conducerile loralese democratic.

Iniţierea şi elaborarea Strategiei de dezvoltare a

României pentru următorii 20 de ani, coordonatede 11 institute de excelenţă ale Academiei Române,luările de poziţie în problemele care vizează identi-tatea naţională, interesul naţional şi solidaritateanoastră atât în condiții favorabile, cât şi în condițiigrele, confirmă încă o dată rolul fundamental pecare Academia îl are în viaţa românilor.

Academia este preocupată şi astăzi derecunoașterea valorilor ştiinţifice şi culturale dinRomânia în lumea întreagă. Procesul de integrare înstructurile economice şi politice ale Uniunii Europeneeste dublat de un demers similar pe plan cultural, încare Academia Română are un rol decisiv.

** *

Din 1866 și până în prezent au fost aleși 103membri ai Academiei Române, legați într-un fel saualtul de Banat (67 s-au născut în Banat, alții și-aufăcut studiile aici, și-au început aici cariera ori s-austabilit mai târziu, profesând în Banat).

Potrivit Dicționarului alcătuit de domnul acade-mician Otiman, președintele Filialei Timișoara, 23

dintre aceștia sunt doi membri fondatori, 36 membrititulari, 38 membri corespondenți, 24 membri deonoare, trei membri post-mortem.

Printre membrii bănățeni ai Academiei Românese întâlnesc:

– Stefan Hell (n. Arad) – laureat al premiuluinobel pentru chimie (2014);

– Miron Cristea și Daniel Ciobotea, foști epis-copi de caransebeș și timișoara, ulterior pa -triarhi ai bisericii ortodoxe române;

– Emilian Birdaș, Roman Ciorogariu, GrigorieComșa, Nicolae Popea, episcopi ortodocși;

– Iuliu Hossu, episcop greco-catolic la lugojși profesor la institutul teologic din lugoj;

– Nicolae Corneanu, Vasile Mangra, Laurențiu

Streza, mitropoliți ortodocși (ultimul, episcop decaransebeș, actual mitropolit al Ardealului);

– Nicolae Breban, Ștefan Augustin Doinaș,Petru Dumitriu, Titus Popovici, Ioan Slavici, scrii-tori;

– Gheorghe Ivănescu, Emil Petrovici, lingviști;– Virgil Nemoianu, Mircea Martin, critici și isto-

rici literari;– Cornelia Bodea, Constantin Daicoviciu,

Nicolae Densușianu, Silviu Dragomir, Ștefan Meteș,istorici;

– Mihail Șora, filosof;– Vincențiu Babeș, Andrei Mocioni, juriști;– Ciprian Foiaș, Caius Iacob, Traian Lalescu,

Tiberiu Popoviciu, Ivan Singer, Dimitrie Stancu,Victor Vâlcovici, matematicieni;

– Coriolan Drăgulescu, Ilie Murgulescu, ZenoSimon, Alexandru Balaban, chimiști/inginerichimiști;

– Stefan Hell, Victor Mercea, Valeriu Novacu,Ladislau Vékás, Emil Burzo, Cornel Hațegan, fizi-cieni;

– Ioan Anton, Aurel Bărglăzan, Ion GheorgheBoldea, Toma Dordea, Dan Dubină, Vasile Marica,Dan Mateescu, Ștefan Nădășan, Marius SabinPeculea, Remus Răduleț, ingineri;

– Traian Vuia, inginer-inventator;– Dumitru-Dorin Prunariu, inginer-cosmonaut;– Păun Ion Otiman, Irimie Staicu, Victor Spânul,

agronomi/ingineri agronomi;– Zeno Gârban, biochimist;– Nicolae Boșcaiu, Maria-Luisa Flonta, Eugen

Macovschi, biologi;– Pius Brânzeu, Ioan Munteanu, Ștefan Odobleja,

Pavel Vasici-Ungureanu, Gheorghe Benga, medici; – Corneliu Baba, Ovidiu Maitec, Șerban Sturdza,

pictori, sculptori, arhitecți;– Béla Bartók, Sabin Drăgoi, Tiberiu Brediceanu,

compozitori;– Aurel Avramescu, inginer;– Enea Hodoș, Athanasie Marienescu, folcloriști;– Valeriu Braniște, Simion Mangiuca, Costa

Roșu, publiciști;– Sabin Manuila, demograf;– Vasile Goldiș, om politic.

În conducerea Academiei s-au aflat:• Ilie Murgulescu, vicepreședinte (1959–1963)• Ștefan Nădășan, vicepreședinte (1963–1966)• Remus Răduleț, vicepreședinte (1966–1974)• Ioan Anton, vicepreședinte (1974–1990) și

vicepreședinte cu delegație de președinte(1981–1984)

• Alexandru Balaban, vicepreședinte (1995–1998)• Marius Sabin Peculea, secretar general

(1994–1999)• Păun Ion Otiman, secretar general (2006–2014)

Astăzi, într-o lume în plin proces de globalizare,Academia Română are mai mult decât oricând unrol esenţial în promovarea identității naţionale înrelaţie cu naţiunile lumii, în susţinerea procesului dedezvoltare a civilizaţiei naţionale, în strânsă legă turăcu tendinţele de înnoire ale ştiinţei şi culturiieuropene.

Aș dori să remarc, ca și la Congresul Inter -național de Teologie de la Palatul Patriarhal dinBucurești, că Uniunea Europeană s-a construit pe ocredință comună a statelor care au creat-o: credințacreștină. Fondatorii ei, K. Adenauer, J. Monet,R. Schumann, Alcide De Gasperi, erau creștini. Șiîntreb cum este posibil ca doctrina creștin-demo -crată occidentală să fie așa de repede abandonată înfavoarea mișcării populare? În majoritatea țărilorUniunii Europene, cei care nu cred în Dumnezeusunt minoritari și adoptă legi contra bisericilorcreștine, contra familiei creștine și contra educațieicreștine. Ne putem imagina că astăzi numeroșiimigranți alungați din țările lor islamizează Occiden-tul, păstrează cu strictețe credința și au o creșteredemografică importantă, în raport cu scădereademografică europeană (produsă tot de lipsacredinței)? 24

Marele fizician Richard Feynman, laureatNobel, împreună cu Schwinger și Tomonaga, în1965, afirma în cartea The meaning of it all (PerseusBook, 1998; Sensul tuturor lucrurilor) că lumeaoccidentală se bazează pe două mari tradiții:creștinismul – întemeierea oricărei acțiuni pe iubire,fraternitatea tuturor oamenilor, valoarea și modestia(smerenia) omului și pe spiritul de aventură alștiinței – aventura în necunoscut, acceptând că mis-terele de nepătruns ale Universului rămân denepătruns și că nimic nu este sigur, pe scurt modes -tia intelectului. Faynman constata că cele douătradiții sunt deplin compatibile. Pune, însă, întrebă-rile: „Este biserica modernă un loc care poate oferisprijin cuiva care se îndoiește de Dumnezeu saucuiva care nu crede în Dumnezeu? Cum pot fisusţinuți acești piloni ai lumii occidentale în așa felîncât amândoi să se înalțe plini de vigoare, fără a seteme unul de celălalt?” Tot de la Feynman avemnumeroase gânduri și expresii, precum „Religion is

a culture of faith; science is a culture of doubt” sau„Physics isn’t the most important thing. Love is.”

Să nu uităm că răul poate veni din exterior, darpoate avea complici și în interiorul nostru! Suntemobligați să privim cu mare grijă aceste fenomene, săne ferim de ele și, dacă este posibil, să slujim pentruîndreptarea lor.

Închei comunicarea mea prin a spune că Banatula dat români demni, care au ținut capul sus în fațatuturor ocupațiilor. A dat însă și o noblețe intelec-tuală, care a respectat multiculturalitatea, luminamaterială și spirituală, a făcut și a ținut o parteînsemnată din istoria României. Mulți dintre aceștiiluștri intelectuali au dat strălucire celui mai înalt forde știință și cultură al Țării, Academia Română, încei 150 de ani de existență ai ei în serviciul NațiuniiRomâne.

Vă mulțumesc pentru invitația de a vă transmiteacest mesaj și pentru atenția dumneavoastră!

25

Aspect din Aula Academiei Române, Filiala Timișoara

Domnule academician Ionel-Valentin Vlad,președinte al Academiei Române,

Înaltpreasfinția Voastră Ioan Selejan, Mitropolital Banatului,

Distinse autorități ale Timișoarei și Timișului,Doamnelor și domnilor colegi,Onorat auditoriu,La 1 aprilie 2016 s-au împlinit 150 de ani de la

înfiinţarea Academiei Române, cel mai înalt for decultură şi de ştiinţă și, totodată, printre primeleinstituții naționale create în România.

La început, după concepţia oamenilor de seamăcare au fondat-o ca instituţie academică a tuturorromânilor, Societatea Literară Română a chemat, înrândurile sale, 21 de membri fondatori din toate pro-vinciile româneşti, printre care şi doi din Banat –Vincenţiu Babeş şi Andrei Mocioni.

Vincențiu babeș și Andrei mocioni –membri fondatori din banat ai Academiei româneAcum, după 150 de ani de la începutul de drum

al academismului românesc, ne propunem să adu-cem, pe scurt, în actualitate, activitatea remarcabilăa celor doi academicieni-fondatori din Banat, pentruemanciparea românilor din fostul Imperiu Habsbur-gic, pentru coagularea mişcării naţionale a români-lor din Banat, Crişana, Transilvania și Bucovina,pentru înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe a Tran -silvaniei, a școlilor românești în toate localitățile deromâni și, mai presus de toate, pentru unirea Tran-silvaniei, Banatului și Bucovinei cu România.

Andrei mocioni – descendent al ilustrei familiiaristocrate macedo-române, originare din vechiul şiînfloritorul oraş cultural, industrial şi comercial dinMacedonia, Moscopole, în care a funcţionat o bine-

cunoscută Academie în secolul al XVIII-lea, familieașezată în Banat încă de la începutul secolului alXIX-lea – a copilărit pe domeniul familiei de laFoeni, judeţul Torontal şi a primit o temeinică educa-ţie creştină, ortodoxă în spiritul tradiţiilor şi culturiimacedo-române, intim ataşat cauzei naţionale aromânilor. Încă de tânăr, după absolvirea Facultăţii deDrept a Universităţii din Budapesta, la insistenţelefruntaşilor români şi îndeosebi a episcopului AndreiŞaguna, Andrei Mocioni a acceptat înaltele demnităţide comisar suprem al Banatului şi de senator în Sena-tul imperial de la Viena ca reprezentant al românilordin Banat, alături de episcopul Andrei Şaguna, repre-zentantul românilor din Transilvania, şi de baronulNicolae Apostol de Petrino, reprezentant al românilordin Bucovina, militând cu ardoare pentru o largăautonomie a provinciilor româneşti în cadrul Impe-riului Habsburgic, pe baza „principiului egalităţii dedrept naţional, politic, confesional şi cultural” pentrutoate popoarele imperiului, pentru desprinderea Bise-ricii Ortodoxe Române de Patriarhia sârbă de la Car-loviţ şi întemeierea Mitropoliei Transilvaniei, pentruînvăţământ de toate gradele în limba română.

După cum apreciază biograful său, prof. T. Botiș1,„Andrei Mocioni este una dintre figurile cele maireprezentative ale neamului nostru din sbuciumataepocă a absolutismului. Mintea lui luminată, clar-văzătoare, inima sa românească, gata de oricejertfă, şi autoritatea sa necontestată a influenţat şichiar dominat mai toate acţiunile importante şihotărâtoare din vieaţa contimporană a Românilorsubjugaţi din Banat.”

Cel de-al doilea membru fondator al AcademieiRomâne din Banat, Vincenţiu (Vichentie) babeş (ta tălviitorului savant acad. Victor Babeș), spre deosebirede confratele său, Andrei Mocioni, are o ascendenţă

Acad. Păun Ion Otiman

*Alocuţiune susţinută în cadrul Zilelor Academice Timişene, ediţia a XV-a(20 octombrie 2016, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române)

65 de ani de activitate științifică și culturală în banat – Filiala din timișoara a Academiei române*

26

mult mai modestă, mai complicată şi încă incompletelucidată. Cert este că s-a născut în satul bănăţeanHodoni, judeţul Torontal, nu departe de Timişoara.

Vincenţiu Babeş în lucrarea Cauza limbilor şi anaţionalităţilor din Austria scrisă de un român,publicată în ziarele vremii, la început în limba ger-mană şi, mai apoi, în limba română, combate cutărie ideea dualismului austro-ungar şi a creării unuistat „paralel” – Ungaria – în Imperiul Habsburgic.Vincențiu Babeş, prin legiferarea dualismului, a pre-văzut cu mult timp înaintea realizării acestuia dejure, intenţiile reale ale politicienilor maghiari desupunere, deznaţionalizare şi maghiarizare a celor-lalte naţionalităţi, în special a românilor din Transil-vania şi Banat. Vincenţiu Babeş şi fraţii Mocioni auconvocat, la Timişoara, constituirea PartiduluiNaţional Român; programul acestuia a fost conceputşi redactat de Vincențiu Babeş, prin care s-a respins,cu vehemenţă, proiectul de lege privind unireaTransilvaniei și Banatului cu Ungaria.

Profesorul clujean G. Cipăianu, care i-a dedicato documentată şi frumoasă monografie, sintetizeazăcel mai bine în cartea sa2 întreaga activitate a mem-brului fondator al Academiei Române din Banat, aomului politic, istoricului şi patriotului român: „El afost (…) un om cu vaste cunoştinţe. Cu spirit depătrundere şi discernământ, cu idei şi opinii utile,mijlocind de multe ori influenţa Academiei, ajutorulei spiritual şi material pentru românii din Austro-Ungaria şi nevoile lor culturale”.

Toate eforturile, toate contribuțiile academicie-nilor fondatori, Vincențiu Babeș și Andrei Mocioni,sunt demne de aprecierea și recunoștința noastră, acelor de astăzi, beneficiarii imensului travaliu depusde cei doi, fie în Academia Română, fie în afara ei.

Viața academică în banatul anilor 1866–1948Banatul, această provincie atât de armonios alcă-

tuită, mărginită de Mureş, Tisa, Dunăre și coroanavestică a Carpaților Meridionali, cuprinzând cele maidiferite bogăţii naturale, câmpii dintre cele maimănoase, dealuri şi munţi de un pitoresc aparte, bine-cuvântată de Dumnezeu şi înnobilată de locuitorii săi,a fost şi continuă să fie una dintre cele mai de seamăzone economice ale României. Banatul, din cele maivechi timpuri, începând cu ocupaţia romană şi până înepoca modernă şi contemporană, a fost o zonă demaximă atracţie, migraţie, aşezare şi statornicire pen-tru cele mai diferite seminţii, etnii şi continuă să fie şiazi loc de căutare pentru mulţi, foarte mulţi locuitori

din alte provincii ale României şi din alte ţări. Evolu-ţia economică complexă, de ansamblu a Banatului,dezvoltarea unor centre industriale şi comerciale,apariţia unor premiere mondiale în domeniul tehniciiau făcut din provincia bănăţeană un loc de atracţie, înprimul rând pentru mulţi ingineri de seamă, care auconstituit, pe aceste meleaguri, centre de cercetareimportante (Timişoara, Reşiţa, Bocşa, Oraviţa,Caran sebeş, Lugoj, Arad etc.). Pe acest fundal econo-mic şi social au apărut şi primii embrioni, întâilenuclee ale cercetării ştiinţifice bănăţene.

De la fondarea instituţiei academice până laMarea Unire din 1918, timp de mai bine de jumă tatede secol, Academia Română a avut un rol determinantîn ceea ce priveşte cultivarea spiritului de unitatenaţională al românilor. În această perioadă, o pleiadăde scriitori, publicişti, înalți ierarhi ai bisericii orto -doxe şi greco-catolice, oameni politici din Banat aumilitat pentru acelaşi mare și nobil ţel naţional – uni-rea tuturor românilor. Astfel, oameni de culturăremarcabili, istorici, teologi, publicişti, oameni poli-tici, precum Atanasie marian marienescu,Simeon mangiuca, ioan Slavici, Vasile maniu,iosif goldiş, nicolae popea, Vasile mangra,gheorghe popoviciu, enea Hodoş, sunt aleşimembri ai Academiei române, deşi, cu toţii, dupăcum bine se ştie, se aflau dincoace de Carpaţi, înBanat.

Un fapt remarcabil pentru academismul româ-nesc antebelic, demn de reținut pentru competițiaacademică actuală, se referă la selecția membrilorAcademiei Române numai și numai pe bază devaloare științifică, se referă la episodul academic alorașului Oravița, din județul Caraș. În Oravițasfârșitului de secol XIX, oraș cu puține mii de locui-tori, dar cu o viață culturală intensă pentru aceavreme (dar și pentru cea de azi), au lucrat concomi-tent doi academicieni, Atanasie Marian Marienescuși Simeon Mangiuca. Deși juriști, aceştia s-auremarcat prin cercetările lor de mare valoare îndomeniul literaturii, etnografiei și folcloristicii, faptnemaiîntâlnit de atunci și până azi.

Vasile goldiş, membru în Consiliul Dirigent,bărbatul de stat, ministrul de mai târziu în guvernulRomâniei Mari, cel care, prin glasul său, a dat citire,la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Rezoluţiei cătrenaţiune, a fost ales membru al Academiei Române la7 iunie 1919. La aceeaşi dată au fost aleşi membri aiAcademiei Române încă doi mari români din Banat,episcopul de Caransebeş miron cristea, cel care vafi ales primul Patriarh al României, şi publicistul şiomul politic, din Lugoj, Valeriu branişte. 27

Un moment remarcabil în viaţa ştiinţifică aRomâniei îl constituie primul zbor mecanic al bănă-ţeanului traian Vuia, în anul 1906. Geniul tehnic,alături de realizările ştiinţifice fără egal, multe pre-miere mondiale în domeniul tehnicii şi contribuţiilesale pe tărâm social-politic, apărute în publicaţiilevremii la Paris şi Lugoj, mai puţin cunoscute înmediile intelectuale româneşti, l-au aşezat pe TraianVuia în rândul membrilor Academiei Române, precumşi în galeria celor mai de seamă oameni de ştiinţă aiRomâniei şi ai lumii.

Realizarea vechiului deziderat al Banatului, de aavea învăţământ universitar la Timişoara, s-a împli-nit, după Marea Unire, în 1920, prin înfiinţarea Şco-lii Politehnice prin Decretul Regelui FerdinandÎntregitorul. Acest prim nucleu universitar – coagu-lat în jurul unor matematicieni, ingineri și oameni decultură de seamă, precum traian lalescu (primulrector al Şcolii Politehnice), Victor Vâlcovici – aconstituit embrionul fecund al viitoarei vieţi acade-mice în Banat. Apariţia şi dezvoltarea laboratoarelorştiinţifice în cadrul Şcolii Politehnice au creat cli-matul propice cercetătorilor de frunte din domeniulştiinţelor tehnice, fundamentale şi avansate, precumşi ale matematicii, fizicii şi chimiei. În anul 1945 s-auînfiinţat, la Timişoara, încă trei instituţii de învăţă-mânt superior în domeniile matematicii, fizicii, chi-miei, filologiei, pedagogiei, agriculturii şi medi-cinei, respectiv Institutul Pedagogic, InstitutulAgronomic și Institutul de Medicină.

1948 – marea dramă a Academiei româneÎn perioada 1945–1948, România s-a aflat la un

moment de grea cumpănă istorică: schimbarea dra-matică de regim politic, trecerea de la democraţiagarantată de structurile statale şi, în primul rând, demonarhia constituţională a României, la structurilecomuniste, care au eliminat absolut toate libertăţiledemocratice consolidate în timp, a confiscat și a des-fiinţat proprietatea privată şi, prin aceasta, libera ini-ţiativă în economie şi, drept consecință, competiţiaşi competitivitatea.

Prin Decretul Prezidial nr. 76 din 8 iunie 1948,întărit apoi de Statutul de organizare şi funcţionaredin 12 august al aceluiaşi an, Academia deveneainstituţie de stat, subordonată direct Consiliului deMiniştri, sub numele de Academia Republicii Popu-lare Române.

Imensa jertfă a Academiei Române, pentru „îm -plinirea idealurilor comuniste”, se prezintă astfel:

– Îndepărtarea din Academie a 113 savanți,amin tindu-i, cu acest prilej, numai pe câțiva: Lucian

Blaga, Adrian Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Silviudragomir, Alexandru I. Lapedatu, ştefan meteş,Constantin Rădulescu-Motru, Simion Mehedinţi,Victor Slăvescu, Dimitrie Gusti, tiberiu brediceanu,Sabin manuila, Octav Onicescu, Victor Vâlcovici,traian Vuia, Gogu Constantinescu, Iuliu Maniu,Gheorghe Tătărescu, Iuliu Hossu etc., dintre care,șapte membri ai Academiei cu originea în zonaBanatului, printre care fostul rector al Școlii Poli-tehnice, Victor Vâlcovici, și marele inventator Tra-ian Vuia, doi ajungând pentru mulți ani în închi soare(Silviu Dragomir și Ștefan Meteș).

– Condamnarea şi întemniţarea a 31 de membriai Academiei pentru „delictul” de a-şi fi servit şiiubit ţara și de a fi contribuit decisiv la Marea Unire,pe o durată de peste 120 de ani de temniţă; dintreaceştia nouă academicieni au murit în închisorile dela Sighet, Aiud, Jilava etc.

– Confiscarea întregului patrimoniu material,financiar și cultural artistic (60 de imobile, 9000 hateren agricol, 21 000 ha pădure, colecții de artă,documente istorice, manuscrise, rente, acțiuni șiobligațiuni).

Viața academică în banat după anul 1948După anul 1948, viața științifică din Banat s-a

coagulat în jurul unor personalități științifice șitehnice de seamă, precum cornel micloși, danma teescu, remus răduleț, ilie murgulescu,coriolan drăgulescu, Alexandru cișman, formațila Berlin-Charlottenburg, Karlsruhe, Göttingen,Dresda, Nancy, Versailles etc., profesori în ȘcoalaPolitehnică, ce au construit nucleele Bazei de Cer-cetări a Academiei Republicii Populare Române,înființată la 1 septembrie 1951, acum 65 de ani.

În timp, studenţi de frunte ai Politehnicii dinTimişoara, dovedind reale calităţi de cercetare şididactice, au devenit profesori, alături de maeştriilor și, mai apoi, membri ai Academiei Române. Înnoua generaţie de oameni de ştiinţă ai Politehniciidin Timişoara, s-au remarcat profesorii ştefannădăşan, Aurel bărglăzan, ioan Anton, tomadordea, gheorghe Silaş, Vasile cocheci, traianSălăgean. Contribuţiile lor remarcabile în domeniulştiinţelor tehnice şi al dezvoltării învăţământuluipolitehnic constituie piatra de temelie, fundaţiasolidă şi, totodată, recunoaşterea atât în ţară, cât şi înstrăinătate a temeinicei pregătiri tehnice inginereştila Școala Politehnică de la Timişoara.

Anul 1951 reprezintă momentul de mare im -portanță pentru activitatea academică timișeană,punându-se bazele ştiinţifice ale Academiei Române,28

când s-au dezvoltat cercetări de excepţie în dome-niile fundamentale tehnice, medicină, agronomie,lingvistică, în jurul profesorilor, membri ai Acade-miei Române, pius brânzeu, benedict menkeș,gheorghe lupaşcu, petre Spânul, irimie Staicu,gheorghe ivănescu, formaţi, asemenea colegilordin Politehnică, la mari şcoli universitare europene șiamericane: Strasbourg, Viena, Manhattan-Kansas –SUA etc.

Dar, în această perioadă, prin ocupaţia sovietică,ideologizarea excesivă, în mod deosebit prin de -structurarea instituţiilor democratice şi înlocuirealor cu organismele totalitarismului, distrugereasocietăţii civile, degradarea libertăţilor academice şiuniversitare, limitarea, până la dispariţie, a libertăţiicuvântului şi a opiniilor, au făcut să apară, în primafază, confuzii ideologice şi dispute între generaţii.

După anul 1970 și, mai cu seamă în perioada1980–1989, prin politica de închistare totală,România se închide din nou. Cu toate vicisitudinilevremii, determinate de instalarea și persistențacomunismului timp de 45 de ani în România, care aafectat profund şi Academia, conştiinţa libertăţiiacademice şi a necesităţii emancipării vieţii univer-sitare nu a dispărut niciodată. În anii grei ai ocupa-ţiei sovietice şi ai dictaturii comuniste totalitare, stu-denţii şi profesorii Timişoarei au dus, din generaţieîn generaţie, prin fapte, prin cuvinte sau numai îngând, ideea schimbării orânduirii comuniste şi reve-nirea la normalitate, la democraţie. Studenţii timişo-reni s-au aflat, în octombrie 1956, deci acum 60 deani, chiar în aceste zile, în primele rânduri ale revol-tei anticomuniste de la Timişoara. Cei care au trăitevenimentele acelor zile, puțini la număr încă înviață, îşi amintesc dramatismul acelor zile.

În acest moment, este firesc să ne punem între-barea cu ce a contribuit fiecare academician, fie careprofesor și cercetător, predecesorii sau contempora-nii noştri, la progresul ştiinţei, al academismului, alînvăţământului, culturii şi economiei bănăţene?Pentru a răspunde cât mai corect la această între -bare, pentru a aşeza fiecare personalitate a perioadeiîn galeria timpului, la locul care i se cu vine, pentrua evalua cât mai bine meritele şi erorile, luminileşi umbrele acestor bărbaţi care au trăit şi lucrat învremuri grele și sub vremuri grele, nu trebuie să elu-dăm contextul social-politic amintit anterior. Prinurmare, în opinia mea, factorul determinant în apre-cierea personalităţii profesorilor, academicienilor,oamenilor de ştiinţă, în evaluarea eforturilor şi efec-telor activităţii lor, trebuie să fie rezultatele perene,peste timp, roadele muncii făuritoare de oameni,

şcoală, ştiinţă şi sisteme. În noul context, considercă ar fi o mare greşeală dacă am proceda asemeneaextremiştilor de stânga sau de dreapta, negând totulşi pe toţi, pentru că au aparţinut unei anumite perioa-de. Orice om, în oricare perioadă, are luminile şiumbrele lui. În acest moment aniversar, să vedemchipul luminos al fiecărui academician, profesor şicercetător, să vedem partea fructuoasă și frumoasă afiecărei perioade. Istoria ne va judeca pe fiecare din-tre noi şi pe noi toţi, ca societate şi sistem, funcţie deceea ce am făcut bine sau rău acestui neam, funcţiede ceea ce am făurit sau ceea ce am distrus în socie-tatea, economia şi ştiinţa românească. Să nu acope-rim luminile şi să nu ne dăm înapoi din a ne asumaerorile predecesorilor noștri şi ale noastre. Este sprebinele neamului românesc, spre întronarea adevăru-lui, spre buna și corecta educare a tineretului și, maipresus de toate, spre refacerea atât de necesară amoralităţii societăţii noastre actuale.

Filiala timișoara a Academiei române după anul 1989Dorința de revenire a României în general și a

vieții academice și universitare în special lademocrație și la libertatea de creație științifică șiartistică, de participare activă a institutelor și cerce-tătorilor în spațiul științific european și mondial, auconstitut resorturile care au menținut în permanențăsperanța universitarilor, a cadrelor didactice, stu -denților și cercetătorilor timișoreni de revenire lanormalitate a societății românești. Acumulările totmai intense de nemulțumire și insatisfacție profesio-nală au constituit resorturile care au impulsionatimplicarea și participarea universitarilor timișoreniîn mișcările revoluționare din decembrie 1989.

Astfel, imediat după decembrie 1989, printre pri-mele decizii luate, în spiritul aspirațiilor univer -sitarilor și academicienilor, s-a creat posibilitatea re -venirii încet (nu de puține ori, cu sincope) lanormalizarea vieții și activității academice (Decretullege nr. 4/1990 privind organizarea și funcționareaAcademiei Române). Decretul lege nr. 4/1990 a pre-văzut înființarea filialelor Academiei Române. Încazul Filialei Timișoara, s-au (re)înființat următoa relestructuri de cercetare științifică: Institutul de StudiiSocio-Umane, devenit, între timp, Institutul de StudiiBanatice „Titu Maiorescu”; Institutul de Chimie;Laboratorul de chimie anorganică, împreună cu Insti-tutul de Chimie au format, în anul 2002, Institutul deChimie Timișoara al Academiei Române; Observa-torul Astronomic; Biblioteca Filialei; Centrul de Cer-cetări Tehnice Fundamentale și Avansate, înființat în 29

anul 1996; Centrul de Cercetare pentru DezvoltareaRurală Durabilă a României, înființat în anul 2005.

Prin implicarea în programele de cercetarecompetiționale naționale și internaționale, în specialal Institutului de Chimie și al Centrului de CercetăriTehnice Fundamentale și Avansate, cercetătorii aureușit să doteze laboratoarele cu aparatură de cercetare,calculatoare la standardele internaționale actuale, însumă de peste 15 milioane de lei din fonduri extrabu-getare. În perioada 2006–2016, clădirile Filialei,laboratoarele, atelierele au intrat într-un amplu procesde extindere și reabilitare. Construcția aulei și moder-nizarea laboratoarelor, spațiilor de cercetare și atelie-rului Filialei în perioadele 2004–2006 și 2010–2014,în valoare de peste zece milioane lei au creat condițiioptime activității științifice.

De asemenea, investiția actuală, de circa douămilioane lei, de reconfigurare, modernizare și adu-cerea la standardele actuale de funcționare a Biblio-tecii Filialei, va facilita creșterea număruluiutilizatorilor și diversificarea activităților culturaleși de do cumentare.

Academia română aziGeneraţia de azi – tineri cercetători, studenţi,

masteranzi şi doctoranzi din Academia Română – areposibilitatea, asemenea generaţiei formate în pe -rioada interbelică, democratică a ţării, să se pregă-tească, să se dezvolte, în condiţiile competitivităţii şiconcurenţei europene şi mondiale deschise și încercetarea științifică. Astfel, fiecare tânăr cercetătorromân competitiv are acces, dacă dovedeşte calităţiştiinţifice, în orice universitate sau laborator de cer-cetare al lumii, cu două condiţii: să dorească şi sădovedească.

Considerăm, de asemenea, că Academia Ro -mână, ca instituţie fundamentală a ştiinţei româ-neşti, împreună cu universităţile şi instituţiile de cer-cetare ştiinţifică, trebuie să joace, prin potenţialullor de cunoaştere ştiinţifică, un rol mai activ în viaţapu blică a ţării.

Ideea marilor teme de cercetare, a proiectelorfundamentale ale României, ne-a fost sugerată depoziţia, atitudinea şi nevoia de implicare a Acade-miei Române, a universităţilor şi instituţiilor de cer-cetare ştiinţifică, în mod concret a academicienilor,profesorilor universitari şi cercetătorilor, prin poten-ţialul lor de cunoştinţe ştiinţifice în direcționareapozitivă evoluției țării.

Suntem conştienţi, de asemenea, că avem obli-gaţia de a sensibiliza societatea civilă și clasa politicăcu privire la părerile noastre. Trebuie să ne asumăm

o mai pregnantă prezenţă, ca factor de coagulare şidirecţionare într-un mediu, de cele mai multe ori tur-bulent, dominat, nu în puţine locuri şi cazuri, detendinţe şi acţiuni mediocre, lipsite de profesiona-lism şi convergenţă. În acelaşi timp, suntem con-ştienţi de responsabilitatea noastră faţă de viitorulgeneraţiilor cărora ne-am dedicat şi ne dedicăm,cărora trebuie să le spunem răspicat părerile şi ideilenoastre, fundamentate ştiinţific și deplin morale, cureferire la marile probleme ale ţării.

Acum este momentul să rememorăm faptul cădin cei 1700 de membri ai Academiei Române, de laînceputuri şi până astăzi (4 aprilie 2016), 102membri provin sau au lucrat în Banat și din zonelelimitrofe (Arad, Deva, Zărand, Hațeg, Voivodina).Cei mai mulţi academicieni bănăţeni, după cum estefiresc, având în vedere evoluţia vieţii ştiinţifice șiuniversitare a Banatului, s-au distins, prin rezulta -tele lor de excepţie, în domeniul ştiinţelor tehnice(22) și fundamentale (matematică, fizică, chimie,biologie – 20), din care 27 din Politehnică. Unnumăr mare de înalţi ierarhi ai bisericii ortodoxe şigreco-catolice (12) au onorat Academia Română,precum şi mulţi scriitori, publicişti, oameni de artă şioameni politici (12) au devenit, datorită contribuţieilor la cultura și spiritualitatea românească, membri aiinstituţiei academice. Trebuie să menţionăm contri-buţiile de excepţie ale membrilor din Banat ai Aca-demiei Române în domeniile medicinei (opt), agro-nomiei (cinci), artei (cinci) și istoriei (trei), precum şiîn alte domenii ale ştiinţei şi cul turii (15).

Cartea Viața academică în Banat, apărută cu pri-lejul împlinirii a celor 150 de ani ai AcademieiRomâne în slujba națiunii române și 65 de ani deexistență a Filialei din Timișoara, în care reflectămpe larg contribuțiile științifice ale cercetătorilor dininstitutele filialei noastre și ale membrilor Acade-miei Române din întreaga perioadă de 150 de ani, sedorește un act modest de prețuire din partea noastrăpentru toți cei care au contribuit la formarea,dezvoltarea și afirmarea celui mai înalt for de creațieși reflecție intelectuală, științifică, literară și artis ticăal poporului nostru – Academia Română.

note

1 T. Botiș, Monografia familiei Mocioni, ediția a III-a, Edi-tura Academiei Române, București, 2015.

2 G. Cipăianu, Vincenţiu Babeş, Editura Facla, 1980, p. 157.30

În Banatul medieval1, ca și alte regiuni locuite deromâni (alături de alte etnii) cuprinse prin cucerire înRegatul Ungariei, se suprapun mai multe straturi decivilizație, dintre care două sunt fundamentale pentruperioada menționată: civilizația romano-bizantinăsau, de la un timp, bizantino-slavă, cu toată tradițiaromanității orientale peste care au venit slavii sudicicreștinați de la Constantinopol, pe de o parte, șicivilizația de sorginte occidentală, de influențăgermană și apoi franco-napolitană. Prima a fostîmbrățișată pe teritoriul Banatului de români, chiarprin strămoșii lor daco-romani și protoromâni(români timpurii), iar a doua de maghiari, dupăcreștinarea ungurilor petrecută după anul 1000, pefondul unei puternice tradiții de clan (sau gentilice).Ca urmare, cuceritorii ungari au descoperit pe terito-riul provinciei dintre Dunăre, Tisa, Mureș și Carpațirealități etnice de origine romană (cu influențeslave), dar de credință răsăriteană. Ca să le domine,și-a impus de timpuriu propriile instituții, preluatedinspre Apus după modelul laic german și după celconfesional de la Roma. De exemplu, peste țările,cnezatele și voievodatele tradiționale ale românilor(româno-slavilor), autoritățile ungare au creatcomitate și cetăți proprii (unele transformate dincetăți mai vechi). Comiții și castelanii au fostreprezentanții regești în teritoriu. Comitatele bănă -țene, ca și cele transilvane, s-au creat treptat, dinsprevest spre est (de la câmpie spre munte), în secoleleXII–XIV, mai întâi Cenadul (deși primul comitecunoscut aici este din 1163), din care s-au desprinsapoi Arad (atestat la 1156) și Timiș (menționat pen-tru prima oară la 1177). Comitatele Caraș și Cuvinapar în scris la începutul secolului al XIII-lea, iarTorontal în deceniul al treilea al secolului al XIV-lea,sub Angevini. Banatul de Severin, care depășeșteteritorial Banatul clasic, apare în jurul anilor 1230.Teoretizarea comitatelor de cetate, ca fiind distincte

de celelalte comitate, pare o ficțiune perpetuată dinepoca romantică a cercetărilor. Cetatea (moștenitădin perioada premaghiară sau construită mai recent)era un centru de putere în oricare comitat. Vag șimitic – conform legendei – comitatul Cenad apare însecolul XI, după înfrângerea lui Ahtum, dar organi-zarea sa reală este mult mai târzie. Cetățile pre-maghiare din Banat, menționate și în scris, suntCuvin, Horom, Orșova și Morisena (Cenad).

Cucerirea militară este urmată de una adminis-trativă, economică, instituțională și chiar spirituală.Alături de trimișii regelui, se manifestau în teritoriutrimișii bisericii apusene. Prima episcopie latinăcertă de pe teritoriul de azi al României este a Cena-dului (creată la 1030), pe locul unei mănăstiri cumonahi (călugări) „greci”. Noii stăpâni au maiimpus și dreptul regesc, alături de dreptul specificlumii feudale, fortificat mult sub cei doi Angevini.

Organizarea teritorial-administrativă, econo -mică, instituțională locală, românească (cu o com-ponentă slavă) este evidentă în întreg Evul Mediu,mai ales în Banatul de deal și de munte2. Neputândtopi aceste realități instituționale diferite în tipareleoficiale, aduse dinspre Apus, regii Angevini le-aunumit și le-au recunoscut drept districte, numiteadesea „districte românești”. Unele districte erauvechi voievodate și cnezate. De regulă, într-undistrict funcționau mai multe cnezate, care s-au tottransformat și divizat treptat. Cnezii erau stăpâni desate și părți de sate, adică de pământuri și deoameni, și își transmiteau ereditar proprietățile. Maimulți cnezi, cu precădere în vremuri de primejdie, seîntruneau în adunări și își alegeau voievodul, adicăliderul militar. Cnezul, ales astfel, rămânea stăpân lael acasă (cnez), dar era voievod peste mai multecnezate. Stăpânirea, în general, se exercita în con-formitate cu dreptul românesc (ius valachicum) și,în particular, cu dreptul cnezial (ius keneziale).

Acad. Ioan-Aurel Pop

banatul medieval în secolele Xi–XVi –repere instituționale*

*Alocuţiune susţinută în cadrul Zilelor Academice Timişene, ediţia a XV-a(20 octombrie 2016, Aula Filialei Timișoara a Academiei Române) 31

O comparație între realitățile locale și cele transplantate este grăitoare:

realități aduse de noii stăpâni realități localeComitate Țări, voievodatePosesiuni CnezateComiți, castelani Cnezi/Juzi Adunări comitatense Adunări districtuale ale nobililor ale cnezilor Castelani Voievozi Biserica latină Biserica bizantină

(greacă) Dreptul regelui și dreptul feudal Dreptul valah și

dreptul cnezial

Banatul medieval are, în raport cu alte regiunilocuite de români, mai multe particularități. Trei din-tre ele mi se par fundamentale: 1) Banatul este numit„țară/provincie românească”, deși, sub aspect politic,nu era astfel; 2) Judecățile în lumea rurală se făceaudupă „dreptul Țării Românești” (ius Volachie); 3) Stă-pânirile românești apar în documente ca fiind „dinvechime” (ab antiquo). Asupra acestor caracteristicide prezență românească în Banat voi zăbovi puțin.

Districtele românești din Banat3 sunt nuclee social-politice și administrative de viață românească, recu-noscute în parte de regalitatea ungară. Recu noașterileacestea s-au făcut în urma cererilor cnezilor și nobili-lor români, întruniți în adunări proprii4, care au de -se mnat emisari locali (dintre cnezi și nobili), destinațisă se prezinte în fața autorităților și să cearărecunoașterea și respectarea, prin documente cu valoarejuridică, a „vechilor libertăți”. Cea mai spectaculoasăastfel de recunoaștere s-a făcut la 29 august 1457, înurma soliei trimise la curtea regească de aduna reacelor opt districte reunite românești, reprezentată denobilii români Mihail, zis Deș, de Temeșel și Ștefan,fiul lui Șișman de Buziaș5. Rugămintea adresată astfelsuveranului nu viza acordarea de drepturi noi, ci doarrecunoașterea vechilor libertăți și cutume: unitateacnezilor și nobililor din cele opt districte românești;unitatea districtelor care nu puteau fi separate de regeși nici donate altora; interdicția înstrăinării de moșiidin aceste districte; scutirea nobililor și cnezilorromâni de dări către rege; judecarea iobagilor acestordistricte numai de către stăpânii lor români; aplicareajustiției numai de către autorități locale românești, cudreptul de apela direct la rege etc. În urma acestorrecunoașteri s-a creat în opinia publică internă și externăimaginea unei țări sau provincii românești oficializatesau semi-oficializate în Banat. Astfel, se remarcă scrispeste Banat, pe o hartă italiană din 1453, principio

della Valachia6. Italianul Giovanandrea Gromo, mer-cenar în timpul principelui Ioan Sigismund, nu mea(pe la 1564) Banatul liber Valachia Cisalpina sauValachia Citeriore, adică „Țara Românească de din-coace de munți”, prin comparație cu Valachia Trans-alpina sau „Țara Românească de dincolo de munți”,cum era numită Țara Românească propriu-zisă. La1584, italianul G.P. Campani, vorbind despre doinobili români din districtele Lugoj și Caransebeș, scriecă aceste târguri cu regiunile din jurul lor formau „oprovincie româ nească” (Valachia), recunoscută caatare prin diplomele privilegiale din 1457, înnoite ulte-rior în câteva rânduri. În secolul al XVII-lea, astfel demărturii continuă.

Din jurul anilor 1500 (1499–1503), se păstreazăcinci documente interne, emise de banii Severinului,care atestă că împărțirea dreptății se făcea iuxtaritum Volachie („după obiceiul Țării Românești”)sau iure Volachie requirente („după cum ceredreptul Țării Românești”)7. De regulă, istoricii autradus greșit sintagma ius/ritus Volachie, prin „drep-tul/obiceiul românesc”, în loc de „drep tul/obiceiulȚării Românești”. Cu alte cuvinte, au uzitat unadjectiv în loc de substantivul propriu.

Aceste recunoașteri nu se făceau datoritămunificenței regale sau a altor autorități, ci datorităunui complex de factori care porneau de la numărul șivechimea românilor, până la lupta lor pentru apărareadrepturilor de odinioară, a libertăților neîngrădite maidemult, acum încălcate. Argumentul vechimii avea săfacă epocă mult mai târziu, prin secolul al XVIII-lea –al luptei petiționale pentru eman cipare națională aromânilor –, dar el nu lipsește nici în secolelemedievale și se manifestă în forme surprinzătoare șiîn Banat. Astfel, într-un document din 1452 („datdupă octavele Rusaliilor”, adică după 4 iunie), nobiliide origine cnezială din Măcicaș (Banat) aduceau caargument pentru motivarea stăpânirii lor o vechime ime -morială. Concret, Mihail de Ciorna și Petru Danciu,banii Severinului, atestă că s-au prezentat înaintea lornobilii de Mâtnic și cei de Măcicaș, cele două familiifiind în dispută pentru posesiunea Dobregoste deJos.8 Banii arată că le-au fixat nobililor de Mâtnic„soroc și zi anume” ca să-și înfățișeze documentelescrise asupra drepturilor lor, oprindu-i până atunci peoponenții lor de la folosirea moșiei respective. Baniimai arată că, la sorocul stabilit, „au văzut că nobilii deMâtnic nu aveau nicio dreptate contra nobililor deMăcicaș” (vidimus ut nobiles de Mothnok contranobiles de Matskas ullam iusticiam habebant); „dincontră, nobilii de Măcicaș ziseră: iată, noi ne supu-32

nem, pentru dreptate mai înaltă, districtului șiorașelor libere, adică Sebeș și Caran, pentru ca aces-tea să poată stabili între noi vechiul hotar”. În con-cluzie – se mai spune – nobilii de Mâtnic nu s-ausupus dreptății și nici nu au ascultat de ea, ceea ce i-adeterminat pe menționații demnitari să dea respectivamoșie nobilului Iacob de Măcicaș și fraților săi(Ladislau și Dumitru). De fapt, ambele familii aveaudrepturi vechi asupra moșiei Dobregoste, pe care,probabil, o stăpâniseră în devălmășie (indiviziune),din moment ce un act al capitolului Transilvaniei, datla 1394, confirma dreptul Mâtnicenilor asupra a patruposesiuni, între care și Dobregoste.9 De altminteri, sevede și din argumentarea de mai sus că era vorba des-pre o dispută de hotar, cum, de obicei, apăreau multela ieșirile din devălmășie. Mai interesant este faptulcă, pentru a-și motiva drepturile, nobilii de Măcicașau pretins că „se menținuseră în stăpânirea acesteimoșii Dobregoste de Jos de ani, de la Domnul, o mie”(in dominium ipsius possessionis Also Dobrogoszt abannis Domini millenis per man sissent) și că „nu fu sesepornită [în tot acest timp] nicio tulburare și ceartă”(ulla motio et controversia fuisset mota) pentru ea.Mergând cu un mileniu înainte de 1450, se ajunge laanul 450, când românii nu erau încă formați ca popor.Paradoxul este următorul: nobilii români de Mâtnicaveau vechi drepturi scrise asupra posesiunii disputate,în timp ce nobilii români de Măcicaș aveau drepturiobișnuielnice, bazate pe vechime și invocate verbal10;după dreptul Regatului Ungariei (ius regniHungariae), moșia ar fi trebuit adjudecată Mâtniceni-lor, fiindcă mărturia scrisă avea prioritate, dar ea estedată de către banii, tot români, ai Severinului celordin Măcicaș, după principiile dreptului local românesc.Invocarea vechimii de „o mie de ani de la Domnul”arată același clișeu mental al imemorialului, prezentîn conștiința publică și care demonstra că româniierau considerați stăpâni dintotdeauna în spațiilecuprinse la un moment dat de coroana ungară.

Alte documente oficiale, analizate cu prilejurianterioare, apreciază că românii din Ungaria șiTransilvania aveau drepturi (acum în mare parteuzurpate) atestate, în ordine cronologică, la venireaungurilor (secolul al IX-lea), sub Ștefan I(997–1038), în timpurile „sfinților regi” (secolulal XI-lea), înaintea Conciliului General din 1215 sau„din vechime”. Toate cele relatate nu arată, firește,faptul că românii cuprinși în Ungaria aveau privilegiidin epoca invaziei ungurilor, a domniei lui Ștefan Isau a „sfinților regi”, ci că acești români erau local-nici, autohtoni, statornici de așa de mult timp, încât

orice termen din trecut, menit să le ateste vechimeadevenea credibil și era chiar crezut de opinia publică.Faptul că referirile se fac nu doar la „sfinții regi”, ciși la variate „soroace” din trecut, mergând pe o scarăcronologică laxă, de câteva secole, de dinainte deanii 900 și până după 1200, arată că nu este vorbadespre o limită generală, prezentă la mai multe etniiși popoare, ci de cazul special al românilor transil-văneni. Iar despre aceștia nu se exprimă un momentanume al atestării lor din trecut, ci însăși conștiințade autohtonie, de prezență perpetuă. Ca urmare,ideea generală cuprinsă în documentele oficiale, ela-borate de tot felul de instituții ale Regatului Unga-riei, de la rege până la locurile de adeverire, de lacele mai înalte autorități bisericești până la voievo-zii Transilvaniei și până la banii Severinului, este căromânii sunt în Ungaria din vremuri imemoriale.Nimeni dintre înalții demnitari și niciuna dintreinstituțiile de-atunci nu contestă vechimea aceasta aromânilor. Invocarea de către români a acesteivechimi și întâietăți este nu numai invariabil cre -zută, dar ea devine uneori și cheia apărării unordrepturi încălcate, amenințate, uzurpate. În acestcontext, nu este de mirare că românii transilvăneni șicei din vecinătate, ca grupuri acționând în numeleetniei lor, au făcut parte în Evul Mediu, pentru untimp, din adunările de stări ale țării și ale unor comi-tate.

note1 I. Hațegan, Ligia Boldea, D. Țeicu, Banatul între 934–1552.

Repere cronologice. Selecție de texte și date, Timișoara, 2007 (înseria „Cronologia Banatului”, coordonator Ioan Hațegan, volumulII, partea întâi).

2 D. Țeicu, Banatul montan în Evul Mediu, Timișoara, 1998.3V. Achim, Banatul în Evul Mediu. Studii, București, 2000;

Petru Ursulescu, Banatul de Nord-Est în secolele X–XVI,Timișoara, 2005.

4Despre adunările cneziale și nobiliare din Banat, vezi Ioan-Aurel Pop, Instituții medievale românești: adunările cneziale șinobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV–XVI, Cluj-Napoca, 1991, p. 67–76; 120–163.

5Idem, Națiunea română medievală. Solidarități etniceromânești în secolele XIII–XVI, București, 1998, p. 77–80.

6 www.genealogy.ro/cont/1a.htm7 I.-A Pop, Judecăți după „dreptul Țării Românești” în Banat

în jurul anului 1500, în volumul Vilaietul Timișoarei (450 de anide întemeiere a pașalâcului) 1552–2002, redactor responsabilDoina Benea, Timișoara, 2002, p. 27–33.

8Hurmuzaki, II/2 (1451–1510), ediție de N. Densuşianu,București, 1891, p. 14–15; (1346–1450), ediție de N. Densuşianu,București, 1890, p. 356.

9 Hurmuzaki I/2 (1346–1450), ediţie de N. DensuşianuBucurești, 1890, p. 356.

10 Vezi, despre istoria și genealogia acestor familii, LigiaBoldea, Nobilimea românească din Banat în secolele XIV–XVI(Origine, statut, studiu genealogic), Reșița, 2002, p. 246–315. 33

Sesiunea George Coșbuc

George Coșbuc s-a născut la 20 septembrie 1866(anul în care se năștea și Societatea Literară Română),în localitatea Hordou, azi George Coşbuc, județulBistriţa-Năsăud. Voi începe această alocuțiune prin aarăta legătura de suflet a familiei noastre, înrudirea cufamilia Coşbuc: Ioan Terențiu (Terente), al cincileacopil a unei familii respectate care avea nouă copii, s-acăsătorit (puțin înainte de 1848) cu Nastasia Coșbucdin Hordou și Romuli (probabil, sora lui SebastianCoșbuc, din familia preotului Anton Coșbuc, familiecu numeroși copii). Într-o ramură fruntașă a familieiTerente, al nouălea copil – Ioana Terente – bunicamea (dintr-o familie cu 11 copii) s-a căsătorit în 1900cu notarul diplomat Gavrilă Timiş de Borşa, din fami-lia nobilă a voievozilor maramureșeni Bogdan șiIuga. Au avut opt copii, între care și Lucreția Timiș(Vlad), mama mea.

Putem remarca în fața acestor genealogii atât debine documentate în Transilvania și Maramureș:

– Familii cu mulți copii, care asigurau robustețeafamiliei (chiar dacă mortalitatea infantilă era destulde mare și speranța medie de viață mai redusă).

– Aceste familii puteau asigura o economie ruralăbună pentru familiile înstărite (pământul nu se divizaîntre membrii familiei).

– Câțiva dintre copiii acestor familii aveau talentla carte, urmau gimnaziul grănicieresc din Năsăud,licee teologice (Blaj), cei mai talentați și îndrăzneți,facultăți de litere și filosofie (Cluj) și puțini ajungeaumembri ai ASTREI și chiar ai Academiei Române (deexemplu, George Coșbuc).

Putem observa numele acestor români care trăiauîn Imperiul Habsburgic și țineau la latinitatea lor.

George Coșbuc a urmat şcoala primară în satulTelciu (1874–1876) şi la Năsăud (1876), iar liceul laNăsăud (1876–1884); membru extraordinar şi apoipreşedinte al societăţii de lectură „Virtus RomanaRediviva”. Între 1882 şi 1883, în revista liceului

Acad. Ionel-Valentin VladPreședintele Academiei Române

george coşbuc – un poet de suflet românesc, o legătură de suflet a familiei*

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea ştiinţifică „George Coşbuc, membru titular al Academiei Române, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naştere” (28 octombrie 2016, Aula Academiei Române)34

„Muza someşeană”, a publicat poezii şi traduceri. Deaproape 150 de ani, aceste idei călăuzesc Năsăudul,confirmându-se tot mai mult ceea ce susţinea şi unuldintre profesorii Gimnaziului Superior Grăniceresc,Grigore Pletosu – mentor al marelui poet GeorgeCoşbuc: „Limba este mijlocul prin care, mai cuseamă popoarele se deosebesc unele de altele;mijlocul de înţelegere între fiii acestui popor; limbaeste aceea pe care, dacă o schimbă cu alta sau opierde un popor, se pierde el însuşi dintre popoare şise schimbă cu desăvârşire”. Astăzi, Gimnaziul deve-nit Colegiul Național „George Coșbuc”, se mândreștecu faptul că a dat Țării și Academiei Române 20 demembri – titulari, corespondenţi și membri de onoare.

În 1884 s-a înscris la Facultatea de Filosofie şiLiteratură a Universităţii din Cluj și a frecventatcursuri de teoria şi istoria retoricii la greci şi români,sintaxa greacă, istoria literaturii latine, istoria vechi-lor greci, traducere şi interpretare de scrieri alese dinCicero.

La chemarea lui Ioan Slavici, în 1887, GeorgeCoșbuc a devenit redactor la „Tribuna” din Sibiu. În1889, s-a stabilit definitiv la Bucureşti. A fostfuncţionar la Ministerul Cultelor (1891–1893), laCasa Şcoalelor (1902), dedicându-se muncii de ridi-care culturală a satului; a făcut călătorii pentruîndrumarea învăţătorilor; a selecţionat şi a reco -mandat cărţi pentru bibliotecile rurale. În 1907, a fostnumit şef şi referendar al Biroului de activităţiextraşcolare din Ministerul Cultelor şi InstrucţiuniiPublice, calitate în care a îndrumat şi a organizatconferinţe săteşti.

A desfăşurat şi o intensă activitate publicistică: în1894 – împreună cu I. Slavici şi I. L. Caragiale – aeditat revista „Vatra”; în 1901, împreună cu Al.Vlahuţă, a scos „Sămănătorul”, iar în 1906 „Viaţaliterară”. A colaborat la numeroase publicaţii ale vre-mii: „Albina”, „Convorbiri literare”, „Epoca literară”,„Familia”, „Flacăra”, „Foaia ilustrată”, „Povesteavorbei”, „Românul”, „Vieaţa” etc.

George Coșbuc a publicat: Blestem de mamă(1885); Pe pământul turcului (1885); Fata craiuluidin cetini (1886); Draga mamei (1886); Fulger(1887); Balade şi idile (1893); Fire de tort (1896);Războiul nostru pentru neatârnare (1899); Povesteaunei coroane de oţel (1899); Din ţara Basarabilor(1901); Ziarul unui pierde-vară (1902); Dintr-aleneamului nostru (1903); Crestomaţie pentru toţiromânii (1904); Cântece de vitejie (1904); Balade

(1913); Drumul iubirii (1916). A publicat studii privi-toare la însemnătatea estetică şi poetică a creaţieipopulare: Simboluri erotice în creaţiunile poporuluiromân (1897); Elementele literaturii poporale(1900); Legendele mănăstirilor noastre (1902); Ghi-citorile poporale (1903); Naşterea proverbilor(1903); Baladele poporale (1903); Medicinapoporală (1903); Superstiţiunile păgubitoare alepoporului nostru (1909) ş.a.

George Coșbuc a fost primit în AcademiaRomână, membru corespondent la data de 1 aprilie1900 și membru titular (activ) la 20 mai 1916. La pri-mirea sa ca membru activ al Academiei – preşedinteera Barbu Ştefănescu-Delavrancea – Duiliu Zamfi-rescu spunea: „Cine nu cunoaşte pe Coşbuc?Reputaţia sa literară este atât de întinsă, încâtnumele său a devenit popular în toate ţările locuite deromâni…”

S-a remarcat şi ca traducător, oprindu-se îndeosebila marile epopei ale literaturii universale: Vergiliu,Aeneis (1896), lucrare distinsă de Academia Românăcu Marele Premiu „Năsturel-Herescu”, şi Georgice(1906); Byron, Mazepa (1896); Kālidāsa, Sacontala(1897); Terenţiu, Parmeno (1908); Schiller, Don Car-los (1910); Dante, Divina Comedie (trei volume,apărute postum, 1924–1932) ș.a.

Din 1908, a revenit mai des în locurile natale, darîn anul 1915 moare unicul său fiu, Alexandru, într-unaccident, fapt ce-i va marca profund restul vieţii și îlva determina să publice tot mai rar.

La 9 mai 1918, la Bucureşti, George Coșbuc aplecat din această viaţă. Nicolae Iorga publica înnecrologul poetului şi următoarele gânduri: „Cel ce acântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendeipână la dorobanţii din ʼ77, moare fără a fi văzut cuochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfân-tul drapel al ţării”.

Astăzi, Academia Română și Fundația Naționalăpentru Știință și Artă marchează 150 de ani de la naş-terea marelui poet și îi acordă deplina prețuire pe careo merită. Mulțumesc domnului Președinte alFundației Naționale pentru Știință și Artă, academi-cian Eugen Simion, pentru eforturile făcute în edita-rea operei complete a poetului, traducătorului, publi-cistului şi omului de școală românească, GeorgeCoşbuc. Pentru toți cei care vor întregi astăziimaginea și valoarea operei lui George Coșbuc, toatăprețuirea mea!

35

Un poet pe care critica postmodernă îl ignoră cuobstinație, după ce el a fost decenii de-a rândulpopularizat de critica didactică, este George Coșbuc(1866–1918), ieșit din zona grănicerească aBistriței-Năsăudului, fiu al preotului SebastianCoșbuc.

Nicolae Iorga, care, evident, îi laudă poezia„muncită și smuncită”, „amestec de țărănism degraniță din Ardeal, de influență clasică germană”,vede în el un spirit „luptător, provocator, sfidător, unspirit brusc și bătăios”, în timp ce alți critici literaridescoperă în firea poetului și în versurile luiblândețea și bunătatea răbdătoare a românului demunte. De această părere este, între alții, LiviuRebreanu, care consideră că „Răsturnătorul Coșbuca fost un blând și un timid” și că el „a adus lumină,

sănătate, voioșie”, „a pornit de-a curmezișul curen-tului general” (1918). Cu aceste două fețe moralecirculă multă vreme Coșbuc în manualele școlare,educând gustul estetic al tinerei generații. Apariția,în 1889, a poemului Nunta Zamfirei (în „Tribuna”,4 mai, reprodus numaidecât în „Convorbiri li te -rare”) și, apoi, tipărirea volumului Balade și idile(1893) atrag atenția lui Maiorescu și a altor criticidin epocă, între ei, cum se știe, Dobrogeanu-Ghereaasupra acestui tânăr poet ardelean pus în filiația li -rică a lui Alecsandri și comparat, estetic, cuEminescu. Mulți cred că idilismul rural din Baladeși idile reprezintă o alternativă la pesimismul luiEminescu și că autorul lor, „liber de înrâurirea luiEminescu” – cum scrie Iosif Vulcan în „Familia”(1897) – aduce în poezia română nota originală

Acad. Eugen Simion

„câmpenismul” lui g. coşbuc şi fantasmele criticii literare*


necesară. Este un poet iubit, în genere, de critică, darpuțini dintre criticii literari fac, cu adevărat, o ana lizăestetică a poemelor și dau o judecată estetică obiec-tivă asupra lor, până la G. Călinescu și VladimirStreinu, critici din a treia generație post-maiores -ciană. Cei dintâi (Bogdan-Duică, Ovid Densusianu,D. Evolceanu, Gherea) văd în el un „pricepător alfirei și al frumuseților” poporale, ceea ce este exact,dar inconcludent estetic, Densusianu remarcă „darulanalizei psihologice”, ceea ce este fără sens într-ooperă lirică. Justă este, în schimb, observația desprepriceperea tehnică a poetului. D. Evolceanu îi ia apă-rarea, în 1894, atunci când un oarecare Grigori N.Lazu îl acuză de plagiat, arătând că important, origi-nal în poezie nu sunt motivele (temele) care circulăde la o epocă la alta și de la o cultură la altă cultură,ci „punerea în relief” sau ceea ce Maiorescu, maiinspirat, numește, „veșmântul sensibil” al limbii.

Gherea reține „predominarea elementului na -rativ, epic și descriptiv asupra celui liric” și îl de -clară „poetul țărănimii” („cel mai mare poet al țără -nimii noastre”), formulă ce a prins. Nu-i inexactă,dar nu exprimă toate învelișurile lirismuluicoșbucian, cu mult mai complex și, estetic vorbind,mai profund. Are dreptate Vladimir Streinu săobiecteze în studiul din 1943 împotriva acesteidefiniții reducționiste, spunând că „impresia derusticitate și idilism a fost numai pragul poeziei luiCoșbuc” și că, dincolo de acest prag liminar, existăun lirism cărturăresc filtrat de un clasicism structu-ral. Nu de aceeași părere fusese Maiorescu în „Con-vorbiri literare” (15 februarie 1898), acolo unde,prezentând pe poetul bănățean Victor Vlad de laMarina, îl citează și pe Coșbuc. Îi recunoaște, ade-vărat, „marele talent” și faptul că stă „incontestabilmai presus de toți” (de toți poeții veniți din Transil-vania), dar, în privința culturii, îl crede doar „relativformat”. Comparația cu Eminescu este defavorabilă,fără echivoc, autorului Baladelor și idilelor „areprea puțină cultură generală […] și cetirea pe apu-cate a traducerilor germane din limbi asiatice nu-ipoate împlini lacuna”1. Curios, Maiorescu îireproșează lui Coșbuc și ceea ce alți critici laudă șivor lăuda mereu, și anume „sfințenia formei”,„nemiloasa cizelare”, adică frumusețea formală aversurilor și abilitatea versificației. Pe ce se sprijină,atunci, marele talent al poetului venit de pestemunți? Mai receptiv față de acest aspect se arătase,în 1893, I.L. Caragiale, doctor docent cum se știe,atunci când este vorba de chițibușăriile limbii ro -mâne; el recunoaște în Balade și idile un copacmândru și puternic care, în câmpul de buruieni alpublicisticii române, constituie „fala limbii noastre

românești” („Moftul român”, 23 iunie 1893)…Limba curată și, în genere, bogăția prozodică a ver-surilor sunt calități recunoscute, admirate de mai toțicomentatorii lui Coșbuc. Sextil Pușcariu remarcăfaptul că limba poetului este lipsită „aproape cudesăvârșire” de neologisme. Nicolae Iorga – amcitat deja – elogiază poezia de atelier („muncită șidureroasă”, scrisul „îndărătnicit [ca] al țăranuluicare lucrează cu trudă asupra unui lemn dur”), înfine, chiar și E. Lovinescu îi recunoaște la început(Critice, 1920) „o stăpânire de formă suverană”;„nu e poet care să fi mlădiat mai bine limba în finesonorități”… O propoziție favorabilă (cea din urmă)pe care o scrisese, cu un an înainte, și în „Sburăto-rul” (19 aprilie 1919). În Istoria literaturii românecontemporane (1928), mlădierea limbii nu mai con-tează prea mult. Eugen Lovinescu crede acum căpoezia lui Coșbuc este „cu o mare obiectivitate, darși cu lipsa totală de lirism”.

Nu-i prima obiecție ce se aduce lirismului idilic,câmpenesc al lui Coșbuc. D. Caracostea îireproșează, în 1905, „puținul răsunet în celebri -tate”, adică ideația rudimentară, opinie injustă,mini malizantă, neținând seama de mitologia liricăimplicită, opinie corectată într-o oarecare măsură deBlaga (Trilogia culturii, 1936), care spune căGeorge Coșbuc este „mai aproape de fenomeneleromânești”. Alături de Kogălniceanu, Eminescu,Maiorescu, el ar ilustra inducțiunea germană(influența catalitică) în cultura română. O analizăfină face Ion Pillat într-o ședință a Academiei Ro -mâne (1938), descoperind în poemele lui Coșbuc –poet al luminii, poet solar – semnele unui clasicismfundamental, nutrit de „vastele sale cetiri, mai alesdin limba germană, și din asimilarea temeinică șisuperioară a culturii clasice greco-latine”… O opi-nie ce pune punct, am impresia, dosarului deschis deMaiorescu în privința culturii „reduse” a poetului…

Mulți comentatori admiră, în continuare, tehnicaversificației și-l consideră pe Coșbuc neîntrecut în„confirmarea neobișnuită a metrelor, în înlănțuireaingenioasă a rimelor, în abilul desen al strofelor, aritmurilor când aspre, când ușoare și grațioase”, caCharles Drouhet. Și tot el observă ce «gai savoir»,neobișnuit, de asemenea, în poezia românească maidegrabă jeluitoare. Sunt elemente vizibile în Baladeși idile, ca și nota de obiectivitate, absenţaegotismului și, în genere, a factorului subiectiv, aemfazei ego-ului… G. Ibrăileanu în genere, criticaestetică leagă obiectivitatea din poeme de viziuneaclasică a autorului. Coșbuc este, așadar, un poet cla-sic în „adevăratul sens al cuvântului”, „unic în lite-ratura vremurilor de azi”, zice criticul în Note și 37

impresii (1920). Eugen Lovinescu este de aceeașipărere („poetul nu-și tălmăcește decât emoțiileimpersonale”, „a cântat sentimentele altora”), darnu este atât de entuziasmat de această situație. Înultimele referințe critice (1928), s-a reținut, îi laudă„marea obiectivitate”, invenția verbală, tehnicaremarcabilă a versificației, plasticitatea descripției,dar nu-i recunoaște lirismul („dar și cu absența to -tală de lirism”). Și ce este poezia fără lirism, ce maicontează tehnica prozodică, descripția plastică etc.,dacă lipsește substanța lirismului?… Goga, Blaga,Pillat – poeți ai satului mitic, tradiționaliști cu atin-geri metafizice – văd mai multă profunzimespirituală și, ipso facto, mai mult lirism în poezia luiCoșbuc.

În discursul de recepție la Academia Română(1923), Octavian Goga traduce ideea de relativăobiectivitate în poezia lui Coșbuc prin ideea decontemplație, prin dorința de a adapta punctul devedere cosmic față de lumea materială și de a seopune, astfel, „egocentrismului maladiv al poezieimoderne”. Goga își apără, indirect, prin Coșbuc,poziția propriei poezii și nu fără îndreptățire, căciobiectivitate (o noțiune relativă, o noțiune nu lipsităde subiectivitate când trece prin limbajul versului!)nu înseamnă, automat, în afara poeziei: „pe seamalui Coșbuc însă natura are o specială semnificare.Ea nu e cadrul pentru un sentiment subiectiv, deco-rul care se atașează propriei frământări a autorului.Ea trăiește pentru sine, imens laboratoriu de supremăorânduire, în care omul e un element subordonatslujind o țintă a ei, asemenea unei stânci, unuicopac sau unui fulger care despică văzduhul. Nimicdin egocentrismul maladiv a liricei moderne, care întremurul unei frunze nu vede decât radiațiunea uneidureri dinăuntru. Poezia lui Coșbuc e o harpăeoliană pe care natura cântă în dragă voie. Econcepția omului de la țară, în intimitate străvechecu cerul și pământul, de aceea pulsațiile vii, multi-tudinea de senzații, patetismul estetic care serevarsă din aceste pagini pline de mișcare. Fiecareanotimp își desface bogățiile prodigioase ce se risi-pesc sub ochii noștri stropite cu pulbere de aur. E oîncrucișare de forțe ascunse, un uriaș erotism alfirii, o măreață învălmășeală de energii active, prin-tre cari omul apare ca un atom ce se pierde în infi-nit. […]” Patetism estetic, uriaș erotism al firii,măreață învălmășeală de energii, harpă eoliană pecare natura cântă în dragă voie… sunt formule binegăsite pentru a defini o poezie ce intimidează spiri-tul critic modern prin simplitatea și epicismul, câm-penismul naiv și idilismul ei. Criticii de poezie, caPerpessicius, cercetează țesătura versului și nu des-

coperă „niciun artificiu și nicio broderie stângacepe această țesătură originală”. Pompiliu Constanti-nescu, critic mai ales de proză, este mai reținut,crede că autorul Firelor de tort este, adevărat, un„poet savant prin metrică”, a creat „un anume mito-logism decorativ”, dar, estetic, nu-i mai mult decât„un remarcabil poet de antologie” („RevistaFundațiilor Regale”, 2 februarie 1940).

Rezumând ceea ce observă, până acum, criticiidin prima și a doua generație post maioresciană,constatăm că ei remarcă și judecă mai ales pricepe-rea tehnică a poetului de atelier, idilismul, talentuldescriptiv, laudă sau au rezerve față de poetul epic,cu aspirații clasiciste, inspirat de clasicismul greco-latin corectat de lecturi din romantismul german, înfine, criticii citați mai sus elogiază desprinderea deeminescianism și salută în autorul Baladelor șiidilelor și al Firelor de tort pe primul poetexponențial din „cealaltă parte a românimii”(Maiorescu). Nicolae Iorga vede în el și un exponental spiritului grăniceresc („un amestec de țărănismde graniță [și] de influență clasică germană”, ală-turi de „exploatarea dibace a fondului țărănesc”.Un poeta faber, așadar, dublat de un poeta vates pecare, clasiciștii, tradiționaliștii, oamenii de școală îladmiră, iar moderniștii, fără să-l refuze categoric, îllimitează la câmpenismul (o noțiune ce n-a rezistatîn limbajul criticii literare) și, după vorba reprodusămai înainte, la mitologismul decorativ…

G. Călinescu și Vladimir Streinu, dintre criticiipost-lovinescieni, caută în poemele lui Coșbuc maimult decât abilitatea tehnică a versului și idilismulrural și află zone de lirism autentic, chiar de marepoezie, după ce Slavici și Rebreanu, ca buni arde-leni, remarcaseră „poezia sufletului” și pe autorul ei,visătorul Coșbuc, apostol, pedagog, poet al neamu-lui. G. Călinescu reașază estetic lucrurile și, cum vaproceda și în cazul lui Slavici (este cel dintâi criticcare vede în autorul Marei un mare prozator realist,de esență morală), desparte anecdoticul și, în genere,proza rimată de poemele reprezentative, expo -nențiale în care lirismul este profund, cu deschiderispre un vizionarism ce bate departe, spre reala mito-logie a spiritului românesc.

Capitolul din Istoria literaturii de la originipână în prezent (1941) este scris în spirit criticdrept, cu judecăți estetice ce se țin minte („limba everde, țărănească, aproape argheziană, tonul esolemn, cum se cuvine unui eveniment de rotațieeternă, cu o atmosferă roșiatică, apocaliptică”, „unlirism obiectiv […] constând în solemnitatea ideii derepetiție a fenomenului”, „un lirism reprezentabil. Opoezie teatrală, așa cum există un teatru de poezie”),38

în fine, cu o concluzie ce se ridică peste măruntelecerturi ideologice dintre tradiționaliști și moderniști,când este vorba de creația estetică: „Coșbuc este nunumai un desăvârșit tehnician, dar nu rareori și unpoet mare, profund original, un vizionar almișcărilor sufletești sempiterne cu un accent arde-lean numaidecât evident, inimitabil și tocmai pentruaceea așa de des imitat. El a izbutit, ca și Eminescu,de altfel, să facă poezie înaltă care să fie sau măcarsă pară pricepută poporului și să educe astfel lamarele lirism o categorie de oameni străini în chipobișnuit de literatură”.

Vladimir Streinu cercetează (Clasicii noștri,1943) „excelența formală” a lui Coșbuc de pe pozițiiestetiste și respinge formula lui Gherea, devenităbun școlar (Coșbuc – poetul țărănimii), socotind-o„în absolut” o „eroare”. Pentru el autorul Baladelorși idilelor este „un geniu horațian al versificației” șică „impresiile acustice compensează […] nuditateaaparentă a limbajului”. Sugestia acustică ar fi, dar,instrumentul de lucru al poetului, ceea ce este indis-cutabil, dar nu unic în această vastă orchestră, careeste prozodia lui Coșbuc. Acelaşi critic interesat,repet, de performanța formală a versurilor, mai puțin,se observă, de substanța lor, introduce noțiunile de„câmpenism” și de „şăgălnicie rus tică”, pe lângăacelea deja folosite de critica anterioară, cum ar fi„manierism rustic” (D. Evolceanu), epicism, perso-nificare. Ideea dominantă a lui Vladimir Streinu estecă farmecul poeziei vine din „jocul alterației șiasonanței […] încât versul poetului nu mai poateapărea acum nud; are un alt fel de a se împodobi,felul sonor […] varietatea ritmurilor de la poezie lapoezie, ca și în cuprinsul aceleiași strofe este la elamplificarea modului acustic de sugestie”.

Din acest examen estetic, Coșbuc iese, negreșit,înnobilat, purificat într-o oarecare măsură de ceea ceîi adăugaseră, în exces, criticii sămănătoriști, dar nude tot, pentru că, după 1945, critica sociologică seîntoarce la ideea poeziei ca „monografie a satuluiromânesc”, formulată mai înainte de Goga. O for-mulă care spune, dar mai ales nu spune ceva esențialdespre poezie. I s-a aplicat și operei lui Goga, orien-tând demonstrația critică în direcția sociologiei.Adevărul este că Balade și idile și Fire de tort –cărțile reprezentative ale lui Coșbuc – trebuie reci titede acolo de unde le-a lăsat lectura lui G. Călinescu șiVladimir Streinu, mai puțin G. Ibrăileanu și Gherea,deşi ideea acestuia din urmă despre țărănismul poe-tului nu este în totalitate absurdă. G. Coșbuc nu este,adevărat, un poet al țărănimii, pentru că nu face înversuri nici istoria, nici cronologia vieții țăranuluiromân, dar este de ordinul evidenței că el scrie omitologie a spiritualității satului românesc, marcând –

cum s-a remarcat de mai toți interpreții lui –momentele esențiale ale existenței rurale: nunta,moartea, rotirea anotimpurilor și, în genere,solemnitățile naturii. „Câmpenismul” de care vor -bește Streinu și „mitologia” pe care o semnaleazănegativ Pompiliu Constantinescu este de natură lirică,nu pur decorativă, în fine, „mișcările sufletești sem-piterne”, amintite de G. Călinescu, merg, toate, spreideea justă că George Coșbuc este un poet ce tre buiecăutat dincolo de învelișurile, sonoritățile versului,de idilismul fără intimism al lirismului său, dețărănismul de graniță pe care îl recunoaște și îllaudă Iorga. Coșbuc este, într-adevăr, un versificator„muncit și smuncit”, poate, cum am văzut că zice totIorga, dar sentimentul pe care îl ai, azi, când îl citeștifără prejudecățile inculcate de manualele școlare,este că poemele lui epice trec peste „inducțiunile”modelatoare și catalitice și aduc un stil nou în poe-zia română la 1893 și că nici azi, în postmodernitate,lirismul său nu apare totdeauna luminos, sărbătoresc(Moartea lui Fulger nu-i deloc sărbătoresc). Estemai complex și are, într-adevăr, ținută clasică prinmoralismul și temperanţa, calmul, resemnareaînțeleaptă pe care le cultivă în Gânduri, Gazel și înmai toate baladele sale cu subiecte orientale sauautohtone. A publicat în jur de 300 de poeme, uneledintre ele (cam o sută) rămase în periodicele timpu-lui sau în manuscris. A scris de toate, de la baladă laromanță și la poezia de reflecție, în toate stilurile șipentru toate gusturile, nu numai pentru țărani. Vla-dimir Streinu povestește că, voind să urmezeexperiența făcută cu Ion Creangă, a citit țăranilor dinzona sa unele poeme din Balade și idile, cu gradsporit de specificitate rurale, și efectul a fost nul.Ceea ce ar dovedi că și Coșbuc, ca și Creangă, placeoamenilor cultivați, cu gust estetic, mai puțin sauchiar deloc spiritului rural, deloc idilc când estevorba de realitatea imediată transpusă în versuri.Marin Preda povestește, totuși, că tatăl său, devenitpersonajul Moromete, recita atunci când voia sămarcheze fatalitatea morții, versurile finale dinMoartea lui Fulger, acelea ce sugerează loculmodest al individului în marele mecanism cosmic:„Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului deea!/ Ce-i pasă unei lumi întregi/ De moartea mea?”Le învățase, desigur, la școală și le ținea încă mintela bătrânețe. Putem trage de aici concluzia provizo-rie, în literatură se întâmplă ca și în proverb: unacauți și alta găsești…

notă1 G. Coșbuc, Opere, II, text stabilit de Gavril Scridon,

F.N.S.A, 2007. 39

George Coșbuc face parte din generația decreatori care urmează celei eminesciene, dar estecontemporan cu aceleași probleme mari alesocietății românești, semnalate de scriitorii anilor1860–1890 și rămase încă nerezolvate. De aceea,mulți dintre marii creatori de atunci erau implicațiși social-politic și cultural, fiind conștienți că potedifica o lume mai bună, mai dreaptă, mai pros -peră. Astfel, pentru cei mai mulți, fie că erauliterați, fie artiști plastici, muzicieni sau chiaroameni ai științelor exacte, apelul la trecut deveneaesențial. Trecutul – „vârstă de aur” pentru contem-poranii tuturor timpurilor – trebuia reînviat cu variimijloace, spre a însufleți cu gloria sa o lume decă-zută (cum era văzută societatea din vremea luiCoșbuc, pe care noi o numim, însă, a „clasicilorliteraturii române”)1.

Creatorul, ca un demiurg, a cuprins în creația satoată experiența omenirii, mai toate unghiurilegeografice și popoarele, dar a așezat în centru – așacum era firesc – poporul său. În deceniile sale deviață (1866–1918), George Coșbuc a fost martor șiactor al celui mai important act pe care l-au făcutromânii în toată istoria lor, anume construireastatului lor național unitar. Acest edificiu numitRomânia s-a ridicat între 1848 și 1918, adică în maipuțin de un secol.

În anul nașterii poetului venea la tron princi peleCarol I, se adopta Constituția României și se înte-meia la București cea mai importantă instituție decultură a românilor din toate timpurile – AcademiaRomână. În curând aveau să se înfăptuiască procla-marea, apărarea prin luptă și recunoașterea in -dependenței depline, unirea Dobrogei cu România,transformarea României în regat, neutralitatea,intrarea în război, unirea Basarabiei. Coșbuc a fostmartor al tuturor acestor întâmplări, iar la multe

dintre ele a participat cu fapta, cu spiritul, cu pana,cu evocarea. În același timp, în Ardealul său, seafirma regimul dualist austro-ungar și înfloreamonarhia bicefală, prin care românilor li s-auîngrădit și mai mult viața, limba, școala, cultura. Caurmare, lupta națională pe cale culturală (prinASTRA, fondată la 1861, prin școală, presă, știință,cercetare), politică (prin petiții, precum Pronuncia-mentul de la Blaj, crearea partidelor naționale,mișcarea memorandistă etc.), bisericească, socială,parlamentară a continuat și s-a întețit. GeorgeCoșbuc a apucat să vadă în desfășurarea sa Româ-nia, întregită cu Dobrogea, cu Cadrilaterul și cuBasarabia, dar nu a mai văzut în această lume ală-turarea Bucovinei și a Transilvaniei sale la Țara-Mamă. Totuși, a văzut și a trăit destul ca să poatăsimți și transpune în scris identitatea românească, așacum se înfățișa ea înainte să aibă desăvârșitadăpostul național – statul unitar.

George Coșbuc așază la temeiurile comunitățiinoastre naționale câteva elemente fundamentale,care ar fi originea (stirpea), limba, istoria, numeleetnic, simbolurile naționale, cultura, obiceiurile șitradițiile (mitologia, folclorul), credința, teritoriul(însuflețit de români).

origineaCa orice ardelean, pune la rădăcinile românilor

latinitatea: „Ți-ai mânat prin veacuri turmele peplai,/ Din stejarul Romei tu, mlădiță ruptă” (Cân-tec, II, p. 72). Dar nu rămâne exclusiv la latinitate,ca Școala Ardeleană și epigonii săi, ci îi reînvie șipe daci. Suntem, după semnalul tras de BogdanPetriceicu Hasdeu, în studiul său Perit-au dacii(1860), astfel că la temeiurile poporului român seplasează dacii și romanii deopotrivă. Prin urmare,Coșbuc scrie Decebal cătră popor, însuflețitor

george coșbuc și identitatea românească*



manifest, îndreptat mai mult spre îmbărbătarearomânilor săi ardeleni, autohtoni, apăsați de „unneam călău” venit peste ei, precum romanii venițipeste daci.

limbaLa Coșbuc, limba română este o marcă identitară

esențială: „Astăzi stăm și noi la pândă,/ Graiul vechisă-l apărăm;/ Dar pe-ascuns dușmanii cată/ Să ni-lfure, să ni-l vândă./ Dacă-n vreme tulburată/ Nune-am dat noi graiul țării,/ Azi, în ziua deșteptării,/Cum să-l dăm?” (Graiul neamului, II, p. 32–33). Laînceputul acestei poezii dedicate limbii noastre, aparversuri memorabile, scoase parcă din cronici: „Fie-avoastră-ntreaga țară,/ Și ce cereți vă mai dăm,/Numai dați-ne voi graiul/ Neamului – și se sculară/Să ne vremuiască graiul/ Câți dușmani aveam pelume!/ Graiul ni-l cereau anume,/ Să-l lăsăm!” (II,p. 32). Cu alte cuvinte, am rezistat în timp prinlimba noastră, pe care nu am părăsit-o nicidecum. Înaceste stihuri, Coșbuc pare să fi transpus un frag-ment din istoria umanistului italian Antonio Bonfini,care, pe la 1480–1490, se mira cum au putut româ-nii, adică acele „colonii romane” aduse de Traian„înecate de valul de barbari”, să păstreze limba la -tină la Dunăre și în Carpați. Și tot el răspundea,fiindcă știa cum s-a putut petrece această minune:„Înecate sub valul de barbari, ele – coloniile ro -mane din Dacia – mai exală limba romană și, ca sănu o părăsească nicidecum, se împotrivesc cu atâtaîndârjire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păs-trarea neatinsă a vieții, cât a limbii”.3 Altfel spus,românii și-au putut menține identitatea, fiindcă și-auprețuit mai mult limba decât viața! Ce elogiu maifrumos poate fi adus limbii noastre și, odată cuaceasta, poporului care a creat-o și a conservat-o cape o „comoară”? Coșbuc, ca și Bonfini, spune căromânii sunt români, în primul rând, datorită lim-bii lor.

istoriaGeorge Coșbuc a trezit la viață tot trecutul româ-

nesc, de la daci și romani până la Războiul deIndependență (1877–1878), la răscoalele din 1888sau la tumultul țărănesc din 1907 (evenimente carepentru poet nu erau tocmai trecut, ci erau, cum amzice azi, „istorie trăită” sau „istorie recentă”). Înaceastă panoramă a tradiției, Evul Mediu, primaepocă din istorie de afirmare a poporului român gataformat, ocupă un loc special.

Evocările medievale încep cu voievodul transil-vănean Gelu (Gelou), portretizat dramatic în Moar-tea lui Gelu sau în Și-adânc de-acum mormântul.Vin apoi elogiul făcut Oltului (Cântecul vechi alOltului), râul care ne-a apărat de tătari, alt elogiu,făcut Prutului (Prutul), stavilă în fața turcilor șicazacilor, pentru a ne perinda mai departe pe scenaistoriei regi trufași, precum Carol Robert, cel învinsde Basarab, sau voievozi români, precum Ștefan celMare, de dimensiuni mitice (Ștefan-Vodă, Mortul dela Putna, Voichița lui Ștefan), Ștefăniță-Vodă sauVlad-Vodă Călugărul ori dregători, ca pârcălabulGolia (Golia ticălosul), trădătorul lui Ion Vodă celCumplit. Din galerie nu lipsește nici principele uni-ficator Mihai Viteazul, luptător pentru cauzacreștină, un adevărat „munte”, zugrăvit în Pașa-Hassan4. Cu astfel de versuri, dar mai ales cu poe-zia sa despre satul românesc – satul românescdintotdeauna și de oriunde – a devenit cel mai popu-lar (mai receptat de popor) poet român de până laPrimul Război Mondial5. Firește, nu lipsesc dinpanoramă nici Antichitatea, cu strămoșii daco-romani, și nici epoca modernă, cu națiunea românăîn plină afirmare.

Unele creații ale lui George Coșbuc transpun înversuri toată istoria noastră, cum se întâmplă înmarile epopei, ca să trezească energiile neamului. ÎnFragment epic, poetul pornește de la sacrificiileRăzboiului de Independență, de la morții căzuți laVidin și merge adânc în timp, deplângând faptul că,spre deosebire de eroii troieni, ai noștri sunt aproapeuitați.

Poetul este extaziat de „minunea” noastră dintrecut: „Văd români, și-aud cuvinte românești!” (II,p. 27). Astfel, istoria îi vorbește poetului româneșteși îi are ca protagoniști pe români, pe românii careau rezistat, în frunte cu voievodul Gelu (anii 900),„năvălirii Asiei”, pe cei care au construit „prinvăile bulgare” (la 1185–1186), împreună cu IonițăCaloian, un imperiu, pe cei mureau apoi „sub stea-gul ducilor de Făgăraș”, pe Negru-Vodă (1290) șipe Dragoș (circa 1350), descălecătorii, unul„străjer” pe Olt și celălalt pe Prut, pe Mircea(1390–1400), care „prins-au fulgerul cu palma”contra „Fulgerului” Ilderim, pe Mihai (1600), „celcu nume sfânt de-Arhanghel”, „oltenescul leu” cualură de Prometeu, pe Mihai care i-a învins pe turciși care era așteptat ca eliberator la Țarigrad. Poetul –liber să nu respecte cronologia istorică – se întoarceapoi la Ștefan cel Mare (secolul al XV-lea), numit 41

„turnul de-apărare al românilor”, cel care „a făcutdin oaste-un munte și-a-nhățat și regi de plete”, culuptătorii săi „din Suceava”. Vin, ca la paradă,chemați de istorie, Ion, Cumplitul vodă (1574), strajaMoldovei, apoi Petru Rareș (1527–1538;1541–1546) și cu ei toată gloria de odinioară.

Pentru alcătuirea frescei sale istorice, GeorgeCoșbuc s-a informat și chiar a studiat temeinicizvoarele. De aceea, de exemplu, în poezia CarolRobert, dedicată victoriei românești de la Posada(1330) și glorificării voievodului Basarab, ima -ginația autorului este mereu cenzurată de izvorulistoric sau de lectura unor texte ale specialiștilor.George Coșbuc a cunoscut, cu siguranță, măcar unadintre cele două ediții (rare), de până atunci, aleCronicii pictate de la Viena: ediția din 1867, a luiFrancisc Toldy, consilier regesc și director al Biblio-tecii Universității din Pesta (orașul Budapesta s-anăscut abia în 1872) și ediția din 1883, scoasă deMatei Florian (M. Florianus), în colecția HistoriaeHungaricae Fontes domestici (Izvoarele interne aleistoriei Ungariei), volumul II.6 A parcurs, desigur,textul în latinește, în original, așa cum a putut aveaacces și la literatura istorică în limba maghiară șigermană despre evenimentele din 1330. Prin ur -mare, poetul s-a documentat aidoma unui istoric ca săpoată scrie poezia comentată mai sus și să reflecte, înlimbaj artistic, realitatea din urmă cu multe secoleașa cum a fost.

George Coșbuc a alcătuit în versuri întreagafrescă a istoriei românilor, împănată de un adevăratpanteon de eroi. Autorul vede în acest Panteon„Olimpul” românesc și spune că „din mormânt pu -terea vine”, pentru că „nașterea cea viitoare ne e-nlumea celor morți”. Cu alte cuvinte, trecutul ne vada însuflețirea de care avem nevoie. Departe de a fipaseist, poetul invocă și reînvie istoria pentru caromânii să poată genera un viitor demn.

numele etnic Între elementele de marcă ale identității noastre,

numele este fundamental. Etnonimul „român” șitoponimele „România” și „Țara Românească” sau„Patria Română”, adverbul „românește” revin obse-dant în versurile coșbuciene, ca memento-uri, carepere pentru neuitare: „Românește-așa a fost,/ Săte-nduri, după putere,/ Să fii bun cu cel ce-ți cere/Milă și-adăpost!” (Cântec, II, p. 322–323).

În Patria română este reînviată toată rotunji-mea pământului românesc, pe care Coșbuc o aveaîn suflet înainte de a fi existat oficial pe hartă:„Patria ne-a fost pământul/ Unde ne-au muritstrămoșii/ Cei ce te-au bătut pe tine,/ Baiazide, laRovine,/ Și la Neajlov te făcură/ Fără dinți, Sina-ne-n gură,/ Și punând dușmanii-n juguri/ Ei au sfă-râmat sub pluguri/ Sângele Dumbrăvii-Roșii,/Asta-i patria ro mână/ Unde-au vitejit strămoșii!”(II, p. 368). În accepțiunea lui Coșbuc, Țara Româ-nească este tot pământul locuit de români: „Dom-

Aspect din Aula Academiei RomâneSesiunea ştiinţifică „George Coşbuc, membru titular al Academiei Române” (28 octombrie 2016)

42

nul sfânt să te iubească,/ Și-al său Duh ocrotitor/Plin de pace să plutească/ Peste Țara Româ -nească/ Și-al românilor popor!” (Scut și armă, II,p. 15–16). Aici, cărturarul ardelean Coșbuc se în -tâlnește peste timp cu savantul moldoveanCantemir.

Cea mai extinsă și savantă argumentare a unitățiiși originii romane a românilor, rămasă ca atare pânăspre finele secolului al XVIII-lea, a făcut-o DimitrieCantemir, în lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicat într-o primă ediție la SanktPetersburg, în anul 1717, de la Nașterea Mântuito-rului (sau 7225 de la Facerea Lumii). Aici, autorulafirmă clar, din primele pagini, că neamul romano-moldo-vlahilor „necurmat lăcuește în Dachia(adecă în Moldova, în Țara Munteniască și înArdeal)”.7

Unitatea și romanitatea apar însă exprimatepeste câteva pagini, înainte de Prolegomena, locîn care se arată, de fapt, titlul dezvoltat al lucrării:„Hronicon a toată Țara Româniască (care apoi s-auînpărțit în Moldova, Munteniască și Ardealul) dindescălecatul ei de la Traian înpăratul Râmului.Așijderea pentru numerele8 carele au avut odată șicarele are acmu. Și pentru romanii cari de atunceîntr-însa așăzindu-să, într-aceiași şi pănă acmulăcuesc”.9 Prin urmare, Țara Românească a avut ounitate inițială genuină, frântă ulterior și regăsitădin nou. La fel scria și Nicolae Iorga, contemporancu partea finală a vieții lui Coșbuc: „Țara Româ -nească a avut odinioară un sens pe care foartemulți l-au uitat și unii nu l-au înțeles niciodată; eaînsemna tot pământul locuit etnograficeşte deromâni”.10 Iorga mai spune undeva frumos, cuaparență metaforică, dar cu rădăcini într-o viață decercetare a trecutului: „În timpurile cele vechi,românii nu făceau nicio deosebire în ceea ceprivește ținuturile pe care le locuiau; pentrudânșii, tot pământul locuit de români se chemaȚara Românească. Țara Românească erau șiMuntenia, și Moldova, și Ardealul, și toate părțilecare se întindeau până la Tisa chiar, toate locu -rile unde se găseau români. N-aveau câte unnume deosebit pentru deosebitele ținuturi pe carele locuiau și toate se pierdeau pentru dânșii înacest cuvânt mare, covârșitor și foarte frumos, deȚară Românească”.11 Aceste cu vinte adâncidespre Țară sunt ca o poezie fără rimă și sunt scri-se în spiritul tuturor marilor oameni de culturăromâni, într-o vreme când edificiul nostru politico-

statal era doar un proiect. Cum se vede, GeorgeCoșbuc evocă în versuri țara în același fel profund,pe linia care vine de la cronicari, trece prinCantemir și ajunge la Iorga.

Simbolurile naționale George Coșbuc, educat în școlile din Imperiul

Habsburgic, învățase de copil, în Transilvania na -tală, ce importanță pot avea însemnele pentru onațiune și pentru un stat. Văzuse și cum eram noi,românii, disprețuiți ca „popor fără istorie”, adicăfără stat independent propriu și vechi, fără instituțiistatornice ale sale. Primul asemenea simbol transpusîn versuri este Stema țării: pentru moldoveni este„zimbrul întărâtat”, pentru olteni este „leulsfâșietor”, iar pentru munteni este „vulturul în munțicrescut” (II, p. 25–26). Cu zimbrul în frunte, moldo-veanul s-a luptat cu „litvele”, leul i-a ajutat pe oltenisă sară „printr-un iad de latini”, iar vulturul a făcutscut contra „negrului nor de hoarde”. Totul este înperfectă concordanță cu istoria reală, fiindcă moldo-venii au luptat cu lituanienii vecini, rămași păgânipână la 1386; de aceea, numele arhaic (și actual) alțării și al poporului lituanian – Litva, Lietuva, Lie-tuvos, Litevska etc. – a ajuns să devină în româneștesubstantiv comun și să însemne „păgân”, în forma„litvă” sau „liftă”. În această formă și cu acestsens12 apare la Eminescu, Hasdeu, Alecsandri,Vlahuță, dar și la Coșbuc. Lituanienii au rămas ulti-mii păgâni din prejma românilor moldoveni, ceea cea creat sinonimia dintre termenii „lituanian” și„păgân” și suprapunerea lor.

Oltenii au avut de înfruntat asalturile „latine”, cualte cuvinte catolice, așa cum se reflectă acest fapt,de exemplu, în Diploma Cavalerilor Ioaniți din1247. Muntenii au luptat contra pecenegilor șicuma nilor, popoare turcice, care aveau simbolistica„negrului” (Cumania Neagră, adică regiunile extra-carpatice erau zonele periferice, necucerite efectivde cumani, dar aflate într-un anumit grad dedependență; în plus, în Occident, stema Valahiei erauneori figurată prin capete de negri).

Omul locului – spune poetul – s-a transformat înzimbru, vultur și leu, atunci când i s-a „călcat” decătre inamic „patria și dreptul” său, și numai astfel„va fi românul și de-acum român mereu”.

Este apoi marcată prin versuri de către GeorgeCoșbuc sărbătoarea națională 10 mai în poeziaomonimă și în altele: „În ziua cea sfântă și mare/ Lazece-ale lunii lui mai,/ Se vede-o ciudat-arătare/ 43

Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!” (Zece Mai, II,p. 20–22). Într-o altă poezie cu numele de Cântec(II, p. 40-42) este preamărit steagul național: „Steagavem și noi, străine,/ Şi-l iubim cu jurământ./ Ziuarăului când vine,/ Ce frumos se zbate-n vânt!/ Efrumos și steagul vostru,/ Dar pe-al nostru de-l pri-vesc,/ Tot mai mândru este-al nostru,/ Și mai sfânt,că-i românesc” (II, p. 40). În altă poezie intitulatăchiar Tricolorul (I, p. 297), scrisă la 1906, înpreajma marilor răscoale țărănești, poetul își varsăamarul pe soarta crudă a „tălpii țării”, a poporului dejos, asuprit, încât albastrul din steag înseamnă „cio-coii”, galbenul – aspectul țăranului măcinat defoame și de boli, iar roșul – abisul dintre galben șialbastru, o „tristă rușine”. Cu alte cuvinte, steagulnațional, arborat de autorități, nu mai reprezintăpoporul real, ajuns la marginile răbdării.

cultura și mitologia popularăCoșbuc făurește pentru cititorii săi o întreagă

galerie de personaje și de scene mitice, de poveste șide basm, care nu pot fi întâlnite decât la români. Seînsuflețesc râurile (Oltul, Mureșul, Dunărea), munții(Ceahlăul, Retezatul, Tâmpa), câmpiile, animalele,vegetația.

În Atquenos (II, p. 109–116) apar cai cu stemă înfrunte, lei și paralei, brazi care gem, văi cu lacrimi,printre Pipăruș-Viteazul, Împăratul Roșu, Verde-Împărat, zilele săptămânii sub formă de sfinte, BabaDochia, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, Zorilă,Murgilă, Fata din Dafin, zmeii, Strâmbă-Lemne,Statu-Palmă-Barbă-Cot. Pe toate acestea, scriitorulle compară cu realitățile din mitologia greco-ro -mană. Galeria se lărgește în Fata craiului din cetini(II, p. 116–126) sau în Fulger (II, p. 158–164), poe-zie subintitulată Poveste în versuri. În Izvor de apăvie (II, p. 165–174) se răsfață numele popular allunii aprilie în personajele Prier (Alb și Negru), seperindă Tulnic-împărat, calul Vânteș, Sfânta Luni,Crai-Sânger, Lina etc. La fel se întâmplă în Tulnic șiLioara (II, p. 177–198) – alt basm, de astă dată cuStâlpeș-Împărat – în Pipăruș-Viteaz (II, p. 273–278)sau în Cetina-Dalbă (II, p. 278–295), în care perso-najele se cheamă Laur-bălaur, Codru, Salba, Fulger,Cetină-Dalbă, Vineri, Ruga. Nunta Zamfirei (I,p. 9–18) ajunge să fie o adevărată epopee cu crai șiprinți-țărani, cu ceremonia nuntitului transformatăîn ritual etern, situat dincolo de spații și timpuri și cupersonaje cu nume simbolice, culese din folclor saucreate ad-hoc: Grui, Sanda, Rusanda, Ținteș, Lia,

Barteș, Paltin, Peneș, Barbă-Cot, Mugur. Spre finalabia aflăm că totul a fost ca „orice chef întreromâni”, că portul a fost „de sat”, în ciuda înaltelortitluri împărătești date unora dintre personaje.Pentru Coșbuc, lumea satului românesc este, la cere-monii, elitară, este pătrunsă de înalte rânduieli nobile,demne de curțile împărătești și de capetele încoro-nate. Când joacă Hora (I, p. 365–367) și „bat cunecaz pământul” și când cântă Doina (I, p. 178–181),numită „stăpână” și „doamnă”, sătenii români înde-plinesc ritualuri demne de legendele Olimpului.Țăranii devin, astfel, nobilii poporului român, iarritualurile lor sunt asemuite celor mai elevate cere-monii din orice țară civilizată.

credința Coșbuc figurează în versurile sale un popor

creștin, născut din păgâni, firește – din daci șiromani –, dar pătruns între timp de dumnezeire.Invocarea numelui Domnului se face la fiecare pasși curge pe o gamă largă, de la pioșenie până la bles-tem (imprecație) și de la rugăciuni canonice până laeresuri și descântece cu tentă precreștină.

Evocă ceremonii și obiceiuri de Crăciun și dePaști, când toată firea se îndumnezeiește: „Și cât ede frumos în sat!/ Creștinii vin tăcuți din vale/ Și doide se-ntâlnesc în cale/ Își zic: Hristos a înviat!/ Șirâde-atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars desoare.” (La Paști, I, p. 182–183). La polul opus, seaflă aproape luarea în deșert a numelui Domnului,din Noi vrem pământ (I, p. 171–173): „Când nu vommai putea răbda,/ Când foamea ne va răscula,/Hristoși să fiți, nu veți scăpa/ Nici în mormânt!”

teritoriul/pământulCoșbuc și-a figurat țara și identitatea româ -

nească și prin teritoriu, pe care-l vede întreg, înciuda granițelor politice nedrepte. Punând Dunăreași Oltul (II, p. 9–11) în dialog, el laudă viața liberădin Occident: „Tu, pe unde-alergi prin lume,/ Vezi șițări, și munți frumoși,/ Neamuri ce-și vorbesc ferice/Graiul din strămoși./ Toate laudă pe Domnul,/ Li -bere-a trăi cum vor,/ Vesele fiind de viața/ Și desoarta lor.” Chiar și românii din România de-atunci,pe unde trecea Dunărea, erau fericiți: „Vezi și-aicipoporul nostru/ Cel din veac adus aici,/ Sprintene șimândre fete/ Și flăcăi voinici./ Și ți-e dragă țaraasta/ De români, căci te iubesc –/ Dar tu nu cunoștide-a-ntregul/ Neamul românesc!” Partea oropsitădin neam o cunoștea numai Oltul: „Eu de unde vin,44

mâhnitul,/ Furios spre șes scobor,/ Căci, de undevin, e spaimă,/ Groază și fior./ Tot români sunt șipe-acolo,/ Neam din veac pe-aici adus,/ Dar pegâtul lor și astăzi/ Jugul este pus.” Este vorba deromânii transilvăneni, a căror viață era robită de stă-pâni nedrepți, prigonitori ai limbii române și îngră-ditori ai libertății: „Ei n-au voie să-și vorbească/Graiul strămoșesc ce-l au,/ Iar în coasta lor de-apururi/ Sulițele stau./ Sfânta libertate este/ Numegol pe-al lor pământ:/ Cei nedrepți sunt cei puter-nici,/ Singuri au cuvânt!”

Coșbuc a luptat cu pana sa pentru unitateanațională, pe care, neputând-o vedea aievea, a pur-tat-o mereu în suflet. Pământul ne naște și pămân-tul ne reprimește în sânul său. În O scrisoare de laMuselim Selo (II, p. 53–56), căprarul Nicolae zicedespre soldatul Ion, primit prin moarte în pământstrăin: „Așa mi-a spus Ion să-ți scriu,/ Iubească-ți-lpământul!”; pământul se cuvine să-l iubească peacest țăran Ion, ajuns soldat, așa cum toți țăraniinumiți Ion iubesc pământul. În Rugămintea dinurmă (I, p. 34–36), poetul narează povestea tragicăa altui fiu de țăran ardelean, ajuns „schilav tot, uncerșetor” în urma luptelor cu turcii de pe câmpiileBulgariei și care nu avea să se mai întoarcă acasăniciodată; el îi dă instrucțiuni camaradului, prie -tenului și consăteanului său cum să ducă vestea

oamenilor din sat, mamei, Linii și cum să salutepentru el Oltul și țara toată: „Și-acum dă-mi mâna!A sunat/ Cornistul de plecare,/ Du Oltului din par-tea mea/ O caldă salutare,/ Și-ajuns în țară, eu terog,/ Fă-mi cel din urmă bine:/ Pământul țării să-lsăruți/ Și pentru mine!” Sărutul gliei vine din obse-sia pentru pământ a țăranului ardelean, pământ pecare i l-au cotropit alții de multe veacuri și din caresmulgea cu sudoare multă câte o bucățică. Țăranulacesta, soldat al lui Coșbuc, țăranul care și-ar să -ruta pământul țării, dar nu mai poate, este din stir-pea lui Ion al lui Rebreanu și a tuturor țăranilorîntruchipați de literatura transilvăneană, de la IoanSlavici până la Ion Agârbiceanu, Pavel Dan și TitusPopovici.

George Coșbuc a fost martor în viață unor eve-nimente istorice memorabile. El a trăit și a reflectat„istoria recentă” sau „istoria clipei” sale, dar a cobo-rât adânc în trecut preț de peste două milenii. A scrisdespre toți oamenii din lume și despre toate tradițiilemari, s-a inspirat din lirica germană, italiană, brita-nică, nordică, iberică, arabă, persană, rusă, indiană,a evocat personaje și împrejurări din acele spații, dara rămas, în esență, „suflet din sufletul neamuluisău”, cântăreț al Patriei române, văzute în forma saideală, loc pe care se vorbea românește. A identificatnațiunea română, cum s-a văzut, prin varii elemente,

Aspect de la expoziţia foto-documentară organizată deMuzeul Naţional al Literaturii Române, în colaborare cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”,Chişinău

45

de la origine și istorie, la mitologie populară șicreștinism, dar a privilegiat mereu limba sau graiul.Acestei limbi românești i-a închinat prin opera saadevărate monumente, fiindcă a văzut în ea zestreanoastră spirituală cea mai de preț, precum și marcaidentitară de căpetenie.

George Coșbuc a definit națiunea română prinversuri, așa cum istoricii contemporani lui – de laHasdeu și Xenopol până la Iorga și Onciul – aufăcut-o prin izvoare, numai că imaginea artisticăpenetrează mai direct și adânc în conștiințe. Este unpoet epic și teatral, pentru că versul lui curgătorpovestește și trăiește. Narațiunea este jucată pescena vieții, ca într-un spectacol al națiunii române,al poporului român de oriunde și de oricând. Prinurmare, un motiv pentru care Coșbuc trebuie să fiestudiat în continuare în școală este foarte simplu:astfel ne asigurăm că elevii vor cunoaște viațaoamenilor care au trăit în trecut, adică istoria.

Poetul – în ciuda unor detractori – rămâne unclasic al literaturii noastre din perioada în care sefăurea România și dintre aceia care au făuritRomânia.

note

1G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până înprezent, București, 1941.

2Trimiterile se fac la ediția G. Coșbuc, Fire de tort (Poezii, I)și idem, Cântece de vitejie (Poezii, II), prefață de Mircea Tomuș,tabel cronologic de Dumitru Lazăr, București, 1969.

3A. Bonfinius, Rerum Ungaricarum decadesquatuor cumdimidia, Basel, 1568, decad. III, lib. 9, p. 542. Maria Holban(îngrijit de), Călători străini despre Țările Române, volum I,București, 1968, p. 483.

4Vezi ediția definitivă George Coșbuc, Opere, volumul I.Poezii, coordonator Eugen Simion, ediție de Gheorghe Chivu,București, 2010.

5N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cincisecole de literatură, București, 2008, p. 503.

6Izvoarele istoriei românilor, volumul XI. Cronica pictată dela Viena, text, traducere și comentarii de G. Popa-Lisseanu,București, 1937, p. XXI.

7Prima ediție critică, în românește și cu litere latine, este D.Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, publicatsub auspiciile Academiei Române…, ediție de Gr. G. Tocilescu,București, 1901, în Operele principelui Dimitrie Cantemir, tomulVIII.

8„Numerele” înseamnă la Cantemir „numele”.9D. Cantemir, Hronicul…, p. 57. Această definiție a Țării

Românești, a originii românilor și unității lor istorice este expusăde autor, după Predoslovie, Praefatio și Catastihul istoricilor,gheografilor, filosofilor, poeticilor pomeniți în Hronic, chiar lafinele acestei din urmă secțiuni și înainte de Prolegomena.

10N. Iorga: Români și Slavi, Români și Unguri, București1922, p. 9.

11N. Iorga, Ceva despre Ardealul românesc, București-Năsăud, 1907, p. 1. Iorga se situează aici nu doar pe linia lui Can-temir, ci pe o direcție constantă, în cadrul căreia se remarcă toțimarii creatori, de la Inochentie Micu, Mihail Kogălniceanu șiMihai Eminescu până la Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Cu toțiiau exprimat, într-o formă sau alta, acest sentiment tonic, darcuminte și cumpătat, al românității integrale.

12Adesea, formularea este de „liftă păgână”, ceea ce devineun pleonasm, fiindcă termenul de „litvă” sau „liftă” include în sineideea de păgân.

46

Versiunea dată de George Coşbuc DivineiComedii este, fapt îndeobşte ignorat în studiile deistorie literară, rezultatul unei munci îndelungate şicompetente asupra textului dantesc, cunoscutul poettraducând, prelucrând şi revenind asupra formeiromâneşti iniţiale timp de aproape două decenii.

Prin traducerea şi apoi prin comentarea cele-brei scrieri danteşti, atent fiind, în acest ultimdemers, singular în scrisul românesc modern, nuatât la valoarea estetică a textului, cât la conţinu-tul acestuia, George Coşbuc a dat dovada certă atalentului său poetic şi a calităţilor sale deosebitede traducător.

** *

Apropierea de Divina Commedia s-a produsaproape accidental, în perioada bucureşteană a acti-vităţii poetului. („Povestea” traducerii textului laîndemnul tatălui său, dornic să afle amănunte despreautorul italian care „ar fi scris ceva în care se vor-bea de Iad, Purgatoriu şi Rai”1, este contrazisă deda tele cuprinse în Arhiva poetului, păstrată laBiblioteca Academiei Române.) Fiind profesor laInstitutul de Fete „Educaţia Română”, condus deEliza Manliu, Coşbuc a răspuns unei invitaţii a luiIon Manliu şi a tradus, în 1891, un singur episod dinInfern, Ugo lino, utilizând surse germane2. (TudorVianu avansa ipoteza folosirii de către GeorgeCoşbuc a versiunii Divinei Comedii datorate luiA. Bassermann3, în vreme ce Alexandru Duţu pro-punea ca intermediar ediţia Die Göttliche Komödiepublicată de Karl Eitner, în 1889, la Leipzig4.)

Coşbuc era preocupat în acea perioadă de tradu-cerea altor autori din literatura universală (Homer,

Virgiliu, Schiller), versiunea dată Eneidei fiind pre-miată, se ştie, de către Academia Română, în anul1897.

În anul 1898, poetul se apropie din nou, potrivitafirmaţiilor unor comentatori5, de Dante şi traduceepisodul Francesca da Rimini, textul fiind tipăritînsă abia în 1911 în paginile ziarului „Românul” dinArad. Din acel moment, atenţia acordată de GeorgeCoşbuc textului Divinei Comedii creşte în mod con-stant şi devine, practic, preocupare permanentă.

Mai multe foi răzleţe păstrate în fondul Coşbucde la Biblioteca Academiei atestă faptul că, din iarnaanilor 1899–1900 sau din primele luni ale anului

george coșbuc – traducător al Divinei Comedii*

Gheorghe Chivu

Membru corespondent al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea ştiinţifică „George Coşbuc, membru titular al Academiei Române, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naştere” (28 octombrie 2016, Aula Academiei Române)

Prof. univ. Gheorghe Chivu, membru corespondent al Academiei Române

47

1900, datează prime versiuni, nu totdeauna com -plete, ale unor cânturi disparate din Infern. Acesteasunt scrise, după obiceul poetului, pe foi răzleţe decalităţi şi de provenienţe diferite (pe bucăţi de cartonportocaliu, pe foi dictando, pe file de calendar sauchiar pe plicuri, pe cărţi de vizită, scrisori sau pachetede ţigări). Fapt interesant şi util totodată pentru data-rea acestor apropieri repetate de prima carte dinDivina Comedie, traduceri ale unor cânturi dinInfern sunt scrise pe spatele mai multor file manu -scrise ale unor texte ce vor forma volumul Fapte şivorbe româneşti. Carte de citire pentru toţi românii,publicat la Bucureşti, în 1899, volum proiectat deSpiru Haret pentru a fi oferit ca premiu de sfârşit dean, abandonat de Grigore Tocilescu, respectiv de IonBianu, şi finalizat de George Coşbuc.

În vara anului 1900, poetul trebuie să fi copiat„pe curat” (în caietul dictando înregistrat actual-mente la Biblioteca Academiei Române sub cotams. rom. 3223) rezultatul muncii sale, destul deintense de altfel, dacă avem în vedere intervalul detimp scurs din iarna anului anterior, pentru ca înoctombrie să fi terminat deja prima revizie integralăa celui mai vechi manuscris autograf.

Aspectul actual al filelor manuscrisului în careeste păstrată prima versiune dată de Coşbuc Infer-nului, versiune cu modificări numeroase, care înlo-cuiesc succesiv forma copiată iniţial în pagină, formăştearsă uneori cu guma sau anulată, înlocuită – nutotdeauna prin ştergere – cu variante notate interli-near sau scrise pe versoul filei precedente, arată căGeorge Coşbuc a folosit manuscrisul 3223 pentrucel puţin două revizuiri ale traducerii.

În 1902, după ce publicase în diverse reviste,începând din 1900, 13 cânturi din prima carte aDivinei Comedii, a încercat să publice în volum tra-ducerea Infernului, trimiţând editorului, alături deextrase din reviste, copii executate după manuscri-sul amintit de către o persoană necunoscută. Pri-meşte corecturi pentru primele patru cânturi, face unproiect de foaie de titlu şi chiar scrie o introducere,dar renunţă curând la proiect. Forma imprimată pebaza unor copii greşite (copistul necunoscut nu înţe-lesese sistemul rimelor din terţinele danteşti şi, înconsecinţă, corelase greşit variantele numeroasenotate de Coşbuc) îi impusese, sarcină dificilă, refa-cerea textului imprimat prin retraducere liberă pe foiataşate şpalturilor, dar se declara nemulţumit şi deintroducerea scrisă pentru volum. Poetul notaatunci: „... când a fost să public lucrarea [= tradu-cerea Infernului, n.n.] şi am încercat s-adun de la

comentatori puţintelele notiţe explicative ce aveausă însoţească traducerea, atunci, în ce priveşteepoca drumului său [= al lui Dante, n.n.], m-ampomenit într-o pădure obscură. Cu cât căutam lamai mulţi o lămurire, cu atât mă scufundam înpărerile lor din ce în ce mai confuze şi maiimposibile. Şi la urmă am recunoscut că, de 600 deani, drumul lui Dante e un labirint şi părerilecomentatorilor haos. Am amânat publicareatraducerii şi am început să cercetez cauza acestuiBabilon de păreri contradictorii şi, uneori, înabsurditatea lor, de-un comic irezistibil. Dar amobosit înainte de a pune mâna pe firele misterului...Atunci i-am lăsat deoparte pe toţi erudiţii şi iluştriişi am tras cu buretele peste tot ce-am scris pe tablalor şi m-am apucat să scriu eu, pe tabla mea, lucru-rile ce le voi afla însumi eu printr-o atenta cetire apoemului”.

George Coşbuc nota, deci, la câteva luni dupăîntreruperea, în 1902, a operaţiilor de tipărire a tra-ducerii Infernului, că nu a abandonat ideea publică-rii unui volum cu versiunea românească a primeicărţi din cunoscutul text italian, ci doar a amânat-o.Până când, aflăm indirect dintr-o scrisoare redactatăla 23 noiembrie 1905. Prin ea Octavian Tăslăuanu îicomunica lui Sextil Puşcariu că editura „Lu -ceafărul” din Budapesta urma să scoată, printre altecărţi, şi Divina Commedia în traducerea luiCoşbuc.6 Era în mod indiscutabil o nouă încercarede a publica în volum textul a cărui imprimarefusese oprită de poet în primăvara anului 1902.Acest text, modificat între timp7 şi, în plus, înzestratîncă din toamna anului 1902 cu un nou Capitolintroductiv (din care am citat anterior), nu va vedeanici acum lumina tiparului, probabil din cauzamutării revistei ce ar fi patronat tipărirea de la Buda-pesta la Sibiu.

Potrivit afirmaţiilor, consemnate într-un interviuapărut în decembrie 19118, în anul 1907 GeorgeCoşbuc reuşise să transpună în limba română toatăDivina Comedie. Având acum alături de Infern,Purgatoriul şi Paradisul, traduse direct după origi-nalul italian, poetul a început revizia şi unificareatraducerii. Varianta Infernului, pregătită pentru tiparîn 1902 şi apoi în 1906, fusese practic rescrisă,întrucât noile modificări transformă radical textulcunoscut din manuscrisul academic 3223. Situaţiaera de altfel uşor de prevăzut, întrucât, după cumnota chiar poetul, „e o strofă a dracului terţeta;schimbi un rând şi trebuie să schimbi şase”9. Nouaversiune a traducerii primei cărţi a Divinei Comedii48

şi forma românească dată celorlalte două cărţi aufost transcrise şi corectate apoi, până la sfârşitulanului 191010, după un grafic bine stabilit şi atenturmărit, pe caietele înregistrate în prezent la Biblio-teca Academiei Române sub cotele 2930, 2931 şi2932, iar în cursul anului următor poetul a început onouă revizie a textului.11

În acest moment, George Coşbuc încearcă încă odată să găsească un editor pentru versiunea româ -nească (de data acesta integrală) a cunoscutului textal lui Dante Alighieri. Se adresează în acest scop luiVasile Goldiş, care, încă din mai 1911, înştiinţasecititorii „Românului” din Arad că urma să apară unvolum „ce va cuprinde traducerea «ComedieiDivine»”.12 Răspunsul lui Goldiş, datat 4 octombrie1911, este afirmativ şi, consecinţă firească, în lunadecembrie, poetul era convins că va putea publicatraducerea, la care lucrase atât de mult timp, chiar înanul următor13.

Trecuseră 20 de ani de când Coşbuc tipăriseprima traducere a unui cânt din Divina Comedie.

Versiunii ultime a textului dantesc, îndelung şiatent pregătite, urmau să-i fie alăturate, ca anexă aformei ce se dorea a fi tipărite în 1911, mai multevariante de traducere şi de echivalare textuală, „detoate şaptesprăzece, ca să se vadă în câte feluri sepoate reda acelaşi text”, după cum nota Goldiş.14

Era vizat unul dintre episoadele asupra căroraGeorge Coşbuc se oprise îndelung, Francesca daRimini, iar Arhiva poetului de la BibliotecaAcademiei păstrează dovada acestui exerciţiu de tra-ducere multiplă, chiar dacă numărul variantelorcuprinse în planşele ajunse până la noi nu este celcomunicat prin informaţia anterior reprodusă.

În prima dintre planşe, formată din patru foialbe desprinse dintr-un bloc-notes, poetul a căutatsă găsească patru variante diferite pentru o porţiunedin finalul cântului al II-lea din Infern (versurile52–142).

În cea de-a doua, după două încercări prelimi -nare atestate de cinci foi păstrate în aceeaşi mapădin Arhiva Coşbuc (o filă de bloc-notes conţinedouă variante, scrise pe două coloane, iar patru foialbe au douăsprezece variante scrise pe ambelefeţe), poetul a aşezat în douăsprezece coloane para-lele tot atâtea variante ale episodului Francesca daRimini (cântul al V-lea, versurile 73–142). Acestevariante, multe incomplete astăzi – pentru că poetulnu a găsit totdeauna douăsprezece posibilităţi de tra-ducere a aceleiaşi terţine sau din cauza pierderiiunor părţi componente – sunt scrise pe foi mari

rezultate din lipirea alături a unor file duble des -prinse dintr-un caiet de acelaşi tip cu cel careformează manuscrisele 2930, 2931 şi 2932.

Odiseea traducerii cărţii lui Dante Alighieri nuse încheiase, însă, la finele anului 1911. Până în1913, Coşbuc va lucra constant asupra traduceriicuprinse în manuscrisele academice amintite.

După acest ultim an, traducerea, din multepuncte de vedere finalizată şi definitivă, este lăsatăîn aşteptare pentru o coborâre a poetului în interio-rul textului dantesc. Aceasta deoarece încercarea luiGeorge Coşbuc, nu doar după noi reuşită, de a ofericititorilor români o traducere demnă de celebrul textdantesc, căruia să-i urmeze cu fidelitate forma şisă-i respecte atent rigoarea prozodică, a fost perma-nent dublată de dorinţa de a-i explica, după o atentăşi competentă studiere, sensurile, cele două compo-nente ale Divinei Comedii, forma şi înţelesul, fiind,firesc pentru Coşbuc, interdependente.

Privat de bucuria mereu amânată de a-şi vedeatipărită opera cea mai însemnată a activităţii sale detraducător, Coşbuc se va dedica astfel, până la sfâr-şitul vieţii, redactării Comentariului la DivinaComedie, modalitate de înţelegere profundă a scrie-rii lui Dante şi de explicare a sensurilor alegorice aleacesteia, dar totodată prilej de a opera noi modifi-cări, nu o dată mărunte în aparenţă, în cadrul tradu-cerii, considerate de comentatori avizaţi, definitive.

Bazându-se pe lecturi ale unor comentatori ce lebri(îşi procurase ediţii de referinţă străine şi lucrase atentpe ele), George Coşbuc redactează un amplu text înlimba română, îl încredinţează apoi, pentru tradu -cere, unui cunoscător de limbă italiană, ulteriormodifică singur traducerea şi continuă să scriepagini noi într-un delicios jargon italo-român.

Rezultă din acest intens travaliu mape volumi-noase, al căror material central va fi grupat, dupădoar un an, în cinci cărţi, intitulate A. Dati cro no lo -gici, B. Dati storici, C. Dati as tro no mici, D. Dati ri -tu ali şi E. Dati scientifici, încredinţate spre tipărire,în 1914, Edi tu rii „C. Sfe tea”. Manuscrisul şi corec-turile primite de Coşbuc pentru încă o ediţe ce varămâne nefinalizată constituie doar nucleul dur almuncii enorme de analiză şi de comentare a textuluidantesc.

În conturarea Comentariului ce spera să fie tipă-rit independent de traducerea definitivă, lăsasedeoparte, prin selecţie atentă, în afara unor capitoleinsuficient prelucrate, patru cărţi de analiză, şi eleaproape finite, intitulate Viaggio allegorico, „Quo-modo sedet sola...”15, Beatrice şi Brunetto La tini. 49

Iar cu doar două săptămâni înainte de sfârşitulvieţii (la 9 mai 1918), sfârşit marcat de pierderea tra-gică şi neaşteptată a unicului fiu, George Coşbuclucra deopotrivă la comentariul Divinei Comedii şi,cu acribia-i cunoscută, revenea punctual asupra ulti-mei versiuni, definitive, a traducerii. Dovedeşteaceasta o filă de calendar adnotată (din 25–26 apri-lie 1918), păstrată în mapele Arhivei Coşbuc de laBiblioteca Academiei Române.

Efor tul îndelung de pus timp de 15 ani (din 1898,când a tradus Francesca da Rimini, ca semn al uneiapropieri ce va deveni constante faţă de textul luiDante) sau 22 de ani (din 1891, când a tipărit, acci-dental, traducerea episodului Ugolino) pen tru tra du -ce rea Infernului, Purgatoriului şi Paradisului, şiapoi alţi aproape cinci (din 1913, când avea finali-zată practic versiunea românească a Di vi nei Co me -dii), pen tru pă trun de rea în ţe le su ri lor celebrei scrieri,con co mi tent cu încer ca rea de a con vinge ci ti to rul deva la bi li ta tea re zul ta te lor ob ţi nute, me rită cu nos cut şiapre ciat. George Coşbuc, tra du că tor abil şi co men ta -tor avi zat, s-a do vedit o dată în plus pre o cu pat deade vă rul ar tei poetice şi de per fec ţi une stilistică.Chiar dacă ast fel (în circumstanţe nu o dată potriv-nice sau doar nefavorabile) încercările de a-şi ve deapu bli cate în vo lum în tâi tra du ce rea, poate cea maibună rea li zată în limba ro mână, apoi co men ta riul laDi vina Co me die au eşuat în mod re pe tat.

** *

George Coşbuc a vrut şi a reuşit să ofere un echi-valent românesc aproape perfect, deopotrivă în con-ţinut şi în formă, al originalului dantesc, respectândideile sursei şi reconstruind atent, cu mijloacele lim-bii române, forma acesteia.

Versiunea românească a Divinei Comedii esteastfel nu doar traducere în sensul curent al termenu-lui, ci şi adecvare, refacere a textului dantesc încadrul şi prin limba română. Iar variantele nume -roase cunoscute, păstrate în fonduri de manuscrisediverse (nu doar la Biblioteca Academiei din Bucu-reşti, căreia Elena Coşbuc i-a donat arhiva poetului)sau risipite prin publicaţiile literare din deceniile deînceput ale veacului al XX-lea, fac dovada munciiîndelungi şi marchează etapele unui proces nicicândîncheiat sau considerat finalizat de către un poet cecăuta perfecţiunea prozodică.

Într-o comunicare ca aceasta, care acum se apro-pie de sfârşit, acumulare de informaţii mai degrabă

cantitative decât calitative, susţinerea valorii versiu-nii date de George Coşbuc Divinei Comedii nu poatefi făcută prin atentă şi riguroasă analiză de text.

Ar fi fost, poate, sugestive, în aceste condiţii,câteva imagini ale manuscrisului prim al traduceriiInfernului, manuscris practic ignorat de istoricii lite-rari, deşi a fost făcut cunoscut printr-o ediţie apă rutăîn anul 1985, manuscris cu o formă specială, dată demodificări numeroase, greu de urmărit fără o sta-bilire prealabilă a etapelor de prelucrare a formeiiniţiale.

O prezentare a foilor cu traduceri multiple (pla-sate în douăsprezece coloane paralele) pentru episo-dul Francesca da Rimini ar fi putut de asemeneaoferi argumente nu pentru traducerea literală asursei danteşti, ci pentru refacerea ideii în formeprozodice similare şi adesea chiar identice cu origi-nalul, dar scanarea şi apoi plasarea concomitentă peecran a celor patru foi duble scrise pe ambele feţe arfi fost dificilă.

Mă opresc de aceea, foarte pe scurt, pentru su -gerarea valorii artistice a traducerii acum prezen tate,asupra numelor date dracilor care îi însoţesc şi îisupraveghează pe Virgiliu şi pe Dante în timpul tre-cerii peste puntea dintre bolgia a patra şi „a cinceavale” a Infernului. O fac, sperând că aceste numesunt deopotrivă dovadă concentrată a muncii deechivalare adecvată a conţinutului, de respectare aideii originalului şi de supunere la rigorile proz odicespecifice Divinei Comedii.

„Cumplitele-gheare”, corespondent găsit deGeorge Coşbuc pentru italienescul Malebranche,nume generic pentru dracii însărcinaţi să fie pazniciîn Malebolge, sunt conduse de Codârloi (numit, înprima variantă a Infernului, Coadă-Încârligată) şi aunume ce se regăsesc înseriate în terţinele 40 şi 41 alecântului XXI16:

„Hei, Zbate-Aripi, în front, cu Farfarel,şi Bot-de-Ogar cu voi, şi Viţa-i-Sece!Haid’, Fund-de-Iad, şi tu, şi Parpanghel,

nebunul Cap-de-Câne, să mai plececolţatul Rât-de-Porc şi Forforoată!Bărboi-Zbârlit vătaf acestor zece!”

În prima variantă a traducerii Infernului, aban-donată ulterior de George Coşbuc, cele două terţineaveau forma:

„Hei, Zbate-Aripi şi Vânt-Turbat, te scoală!Tu, Bot-de-Câne, haid’! Curând să pleceşi Fund-de-Iad, şi Foc-Aprins, şi Vâră-n-Boală,50

şi Rât-de-Porc, şi Viţa-i-Sece,şi Gheară-de-Ogar, iar tu nainte,Zbârlită-Barbă, -n cârdul cel de zece!”

Simpla comparare a celor două variante de tra-ducere pune în evidenţă nu doar o temperare a „ner-vului” artistic în forma considerată finală a Infernu-lui, ci şi unele diferenţe de numire a dracilor, dife-renţe amplificate de formele cuprinse în cele douăamintite cânturi ale primei cărţi din Divina Come-die, forme ce nu pot fi considerate totdeauna simplesinonime denominative, chiar dacă, aparent, fac tri-mitere la acelaşi referent.

Iar o paralelă cu textul dantesc evidenţiază fap-tul că între forma italienească şi cea românească acelor două terţine din cântul XXI al Infernului,corespondenţele dintre numele italienesc al unuidrac, dat de Dante, şi cel românesc, atribuit deGeorge Coşbuc, făcute de regulă cu aproximaţie,trebuie stabilite prin alte mijloace decât poziţia învers, poziţie care a impus nu o dată traducătoruluiromân opţiunea, din raţiuni evident prozodice, pen-tru o altă formă sau chiar pentru o altă structură anumelui ales pentru un anume drac.

Astfel, Codârloi, numit în prima variantă a tra-ducerii Infernului Coadă-Cârligată (echivalentulales de Coşbuc pentru Malacoda), îi are „subcomandă” pe Bărboi-Zbârlit, numit anterior Zbâr -lită-Barbă şi Bărboi (echivalente pentru Barbariccia,şeful cetei de draci); pe Bot-de-Ogar, numit anteriorBot-de-Câne şi Gheară-de-Ogar (echivalente pentruGraffiacane); pe Cap-de-Câne sau Cap-de-Ogar,numit în prima variantă a Infernului Gheară-de-Ogar (echivalente pentru Cagnazzo); pe Farfarel,numit în prima variantă de traducere Vânt-Turbat(echivalente pentru Farfarello); pe Foc-Nestins,numit în prima variantă, abandonată, a InfernuluiFoc-Aprins (echivalente pentru Rubicante); peFund-de-Iad (echivalent pentru Draghignazzo); peRât-de-Porc („ce-avea doi colţi”; echivalent pen-tru Ciriatto), pe Parpanghel (echivalent probabilpentru Calcabrina), pe Zbate-Aripi, numit şi For-foroată (echivalente probabile pentru Alichino) şipe Viţa-i-Sece, numit la început deopotrivăVâră-n-Boală şi Tăiat-din-Furci (corespondenteprobabile pentru Scarmiglione).

Pot fi remarcate, în câteva cazuri, modificăriinteresante de „perspectivă”: pentru numele dat luiMalacoda contează, în viziunea traducătoruluiromân, aspectul, Codârloi trimiţând nu la răutateaşefului dracilor (sugerată de Malacoda), ca în origi-

nalul italian, ci, prin derivatul augmentativ, la mări-mea deosebită a cozii acestuia17; augmentative para fi, de asemenea, Vânt-Turbat faţă de Farfarello(dacă numele italienesc, glosat şi în dicţionareleuzuale ca „nume de drac”, derivă din farfalla „flu-ture”, iar nu din farfara „flecar”), Zbate-Aripi şiForforoată (ultimul denominativ fiind sugestivdeopotrivă pentru modul de acţiune a respectivuluidrac – a forfoti – şi pentru spaţiul acoperit deacesta în timpul frecventelor raite de supraveghere,făcute „roată”, adică în jurul „văii a cincea”), faţăde Alichino (dacă apropiem numele italienescamintit de ala „aripă”, nu de Hellequin, nume dat întradiţia medievală diavolului); iar pentru Rubicante,diavolul „roşu” poate din cauza nebuniei, GeorgeCoşbuc propune Foc-Nestins, trimitere posibilă la„focul iadului”, cel nicicând domolit, aşa cum luiDraghignazzo, posibil derivat augmentativ, în ita-liana veche, de la dragone „drac”, îi este preferatFund-de-Iad, credem o trimitere indirectă la româ-nescul Talpa-Iadului.

Sunt acestea adaptări prin traducere ale numelordate dracilor în originalul dantesc, alteori calcuri,dar adesea remarcăm creaţii personale, ce dovedescnu lipsă de imaginaţie, cum s-a afirmat uneori18,nici incapacitate artistică de adaptare la sursă, cidimpotrivă, înţelegerea perfectă a spiritului DivineiComedii, în cadrul căreia „cumplitele-gheare” cesupravegheau „valea a cincea” din Infern erauindivi dualizate prin aspect, atitudini şi moduri deacţiune transpuse în nume similare poreclelor.Nume sau porecle posibil sau chiar necesar de modi-ficat prin traducere, adică în circumstanţe de comu-nicare diferite, sau atunci când interveneau cerinţeprozodice obligatoriu de respectat în creaţii cu struc-tură fixă, cum era Divina Comedie.

Traducând textul Divinei Comedii, GeorgeCoşbuc a înţeles foarte bine acest mod de a deno-mina utilizat de Dante Alighieri şi a procedat înconsecinţă. A pornit, desigur, de la numele dracilorexistente în textul italienesc. Şi-a permis însădevieri, impuse de necesităţi artistice, ajungând nuo dată la mai multe nume pentru acelaşi drac, decila... sinonimie denominativă. Iar această constatareeste susţinută şi, în consecinţă, întărită de distribui-rea diferită a numelor anterior prezentate în ver-siunile italienească şi românească ale celor douăcânturi.

„Meşteşugul lui [Coşbuc, în traducerea DivineiComedii] a vrut să fie – nota Emanoil Bucuţa – caal unui mozaicar, năimit ca să schimbe cu altele 51

pietrele unei opere de artă, la care ca la o icoanăse ruga. Nu s-a gândit să prefacă, ci numai să puieîn loc, bucată cu bucată. Se poate să fie traducerimai strălucite şi mai melodioase decât a ieşit cearomânească a lui Coşbuc, dar ar fi greu să se arateuna mai credincioasă şi mai în spiritul de obârşiedecât a lui.”19

Tudor Vianu, oprindu-se asupra versiunii Divi-nei Comedii, punea în balanţă acest rezultat remar-cabil al traducătorului Coşbuc („fidelitate scrupu-loasă în redarea ideii, a formei, a timbrului ei spe-cific”) cu opera poetică originală, afirmând, că tra-ducerea dată textului dantesc este opera cea maiînsemnată a măiestriei lui poetice20.

Cea mai frumoasă apreciere a valorii acestei tra-duceri vine însă din partea lui G. Călinescu, celebrulcritic şi istoric literar notând, în 1932, după par -curgerea ediţiei publicate de Ramiro Ortiz: „Dante,medievalul, întortocheatul, subtilul, cazuistul, nuputea fi mai bine tălmăcit decât de Coşbuc, care anide zile a cercetat, cu o nuanţă de superstiţie, celemai variate lecturi danteşti”.21

note

1 R. Ortiz, Dante Alighieri, Divina Comedie, traducere deG. Coşbuc, I, Bucureşti, [1925], p. LXXI.

2 Vezi consideraţiile noastre formulate în Manuscrisele Divi-nei Comedii. Elemente pentru o cronologie a traducerii datoratelui George Coşbuc, publicat în G. Coşbuc, Opere alese, VII. Tra-duceri, Bucureşti, 1985, p. XLI–XLII.

3 T. Vianu, Coşbuc, traducător al lui Dante, în „Gazetaliterară”, I, 1954, nr. 27, 16 septembrie, p. 2.

4 A. Duţu, Studiile danteşti ale lui Coşbuc, în „Revista de filo-logie romanică şi germanică”, III, 1959, nr. 1–2, p. 165–169.

5 V[asile] G[oldiş], în „Românul”, Arad, I, 1911, nr. 107,15/28 mai, p. 2.

6 S. Puşcariu, Scrisori de la Octavian Tăslăuanu, în „Transil-vania”, Sibiu, I, XXIV, 1943, nr. 2, p. 110.

7 Între 9 şi 23 aprilie 1906, George Coşbuc a publicat înnumerele 15 (p. 1–2), 16 (p. 5) şi 17 (p. 2) ale revistei „Viaţaliterară”, ca replică la traducerea dată de Nicu Gane textului dan-tesc (traducere publicată în 1906, la Iaşi), cânturile XII (versurile1–114) şi XIX din Infern. Primul are o formă deja apropiată de

aceea ce va fi copiată în ms. rom. 2930, în vreme ce al doilea repro-duce, practic fără modificări, textul tipărit în 1902 în „Convorbiriliterare”.

8 P[etre] L[ocusteanu], Un însemnat eveniment literar. Devorbă cu George Coşbuc, în „Flacăra”, I, 1911–1912, nr. 8, 10decembrie 1911, p. 59.

9 B.A.R., S 50 (2)/CLXXVIII. 10 În mapa VI din Arhiva Coşbuc se păstrează o foaie dublă

tip dictando, pe a cărei primă faţă George Coşbuc a făcut „grafi-cul” transcrierii Infernului. Foaia a făcut parte dintr-un grup decinci foi de acelaşi tip, celelalte patru fiind păstrate în prezent înmapa IV din acelaşi fond documentar. Pe prima faţă a acestor ul -time patru foi este făcut „graficul” transcrierii Purgatoriului, „cumera la 30.I.1911”, iar pe a treia acela al copierii Paradisului.

11 Potrivit unor însemnări ce însoţesc „graficul” transcrieriiPurgatoriului, prezentat în nota anterioară, George Coşbuc revi-zuia deja, în martie 1911, transcrierea cărţii a doua din DivinaComedie. Operaţia a continuat până la sfârşitul aceluiaşi an, devreme ce, în decembrie 1911, poetul îi declara lui Petre Locusteanu:„Acum m-am apucat s-o revizuiesc [= traducerea Divinei Comedii].Şi am schimbat-o aproape toată”. („Flacăra”, I, 1911–1912, nr. 8,10 decembrie 1911, p. 59).

12 „Românul”, I, 1911, nr. 107, 15/28 mai, p. 2. 13 P[etre] L[ocusteanu], Un însemnat eveniment literar. De

vorbă cu George Coşbuc, p. 59.14 [Vasile Goldiş], în „Românul”, I, 1911, nr. 107, 15/28 mai,

p. 2.15 Întrucât în comentariul pe marginea epistolei Ai cardinali

italiani George Coşbuc reia frecvent doar primele trei cuvinte dintextul dantesc („Quomodo sedet sola...”, parafrazare a începutuluiPlângerilor lui Ieremia: „Quomodo sedit sola civitas pleno populo;facto est quasi vidua domina gentium”), am modificat titlul datcelei de-a doua cărţi a Comentariului (II. La gente sotto larve,p. 230), considerând că astfel suntem mai aproape de voinţa luiGeorge Coşbuc.

16 Citatele şi exemplele sunt reproduse din ediţia pe care ampublicat-o în G. Coşbuc, Opere alese, VII. Traduceri, Bucureşti,1985.

17 I. Iordan deriva (în Numele dracilor în Divina Commedia,studiul publicat în „Italica Bollettino Annuale di Studi Italiani”,Iaşi, II, 1942, p. 1–12) numele Codârloi din codârlă „partea dedinapoi, mobilă, a unui car, a unei căruţe sau trăsuri”, dar apro-pierea şi îndeosebi sensul sugerat prin aceasta („codârlă mare;codaş”) nu sunt concordante cu semnificaţia textului dantesc.

18 I. Iordan, art. cit., p. 1–2.19 Em. Bucuţa, Săptămâna Coşbuc, după George Coşbuc

interpretat de…, antologie întocmită de Maria Cordoneanu, Bucu-reşti, 1982, p. 451.

20 T. Vianu, Coşbuc, traducător al lui Dante, în Literaturăuniversală şi literatură naţională, [Bucureşti, 1956], p. 233.

21 G. Călinescu, Ramiro Ortiz, Ediţia „Paradisului” dantesc,în „Adevărul literar şi artistic”, X, seria a II-a, 1932, nr. 588, p. 7

52

Ion Ghica aparține unei generații de excepție, afăuritorilor Romậniei moderne. Este vorba de gru-pul conducător care a pus temeiuri, în Principate,statului modern romận, făcậnd acest lucru cu dă -ruire și pasiune și care a organizat nucleul polariza-tor al întregii Romậnii a viitorului. Acești ziditori auștiut care le era sarcina istorică și și-au slujit patriavirtuală, contribuind în bună măsură la con strucțiaei. Sunt pașoptiștii, deschiși moder nității, care s-austrăduit să dobậndească o pre gătire la nivelul pături-lor conducătoare din țările cele mai înaintate și ainoilor timpuri ale epocii și care au dobận dit, prinsilințele și lupta lor, un nou statut națiunii romậne înansamblul ei, edificậnd Romậnia.

Ion Ghica a aparținut celui dintậi grup, care s-aîntậlnit la Paris, în Cetatea Luminilor, în anii ’30 aiveacului al XIX-lea, unde și-a întregit cunoștințele,s-a integrat în partea cea mai elevată a Europei vre-murilor sale și și-a desăvậrșit temeiurile formăriiproprii. Acești tineri intelectuali au pornit din țară cuo bună pregătire, cunoscậnd, în general, limbafranceză și arătậndu-se competitivi față de noii lorcolegi francezi. Pe de altă parte, ei nu aveau în gene-ral probleme materiale, care să-i constrậngă la do -bận direa unei profesiuni și cei mai mulți au recurs lao pregătire generală, „zburậnd din floare în floare”,urmậnd deseori cursuri din domenii diferite, ceea cei-a ajutat să se formeze, la nivelul epocii respective,multilateral. De fapt, ei urmăreau, poate fără a ști, sădevină conducătorii eficienți ai viitorului statmodern romậnesc. Preocupările lor dominante aurămas totuși – era și o caracteristică a vremurilorrespective – domeniile umaniste, ceea ce nu l-aîmpiedicat pe Alecsandri să urmărească și cursuriale viitorilor medici! Ion Ghica a fost poate singurul,în afara agronomului Ion Ionescu de la Brad, care aales domeniul științei și care a urmărit să se pregă-

tească pentru a fi un inginer de mine, deși el, ca șimajoritatea celorlalți, n-a ajuns la o deplină finali -zare a studiilor în direcția aleasă. Nu întậmplător ascris că „nimic nu este mai vast decật știința, fiindcănimic nu este întins ca spiritul omului”. Ghica a con-siderat că domeniul ales avea să fie de mare folos nunumai formării personalității sale, ci și țării, în acest„secol mare și luminos întru toate, menit a schimbafața lucrurilor pe pămậnt de la Apus la Răsărit,secol care a adus cu dậnsul o civilizațiune cu totulși cu totul nouă, nebănuită”.

Ajutat însă de inteligența și de formarea multi-formă, avea să se afirme cu strălucire în cele maivariate direcții, în lunga sa viață de peste 80 de ani.Cum a remarcat, însă, doctorul Istrati în elogiul aca-demic pe care i l-a adus, „toate scrierile sale seresimt de această educațiune științifică, pozitivă”.Mai adăuga, îndrituit Istrati: „Neapărat că în altă

Sesiunea Ion Ghica

multilateralul ion ghica*

Acad. Dan Berindei

*Alocuțiune susținută la sesiunea dedicată bicentenarului nașterii lui Ion Ghica(22 septembrie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Dan Berindei

53

țară, inginerul Ghica ar fi lăsat în urma sa tratateprecise, procedeuri nouă și un nume ilustru înștiința pură și a ingineriei de mine”. Mai trebuieevidențiat spiritul său novator, faptul că încă din1842 pleda pentru introducerea sistemului metric șică pậnă la sfậrșitul vieții s-a pronunțat energic pen-tru introducerea calendarului gregorian, arătậndpractic că urmậnd mai departe pe cel iulian, „în lunaiulie se va trece Dunărea pe gheață”! Ca niciunuldintre ceilalți pașoptiști, Ghica a avut o viziune aextraordinarului progres pe care-l trăia omenirea.„Glasul se transmite la mii de kilometri cu repe -ziciunea gậndului, scria el, greutățile cele mari suntridicate și duse cu foc și cu apă, orașele se pot lu -mina ca ziua prin știința electrică, locomobila șivasul cu aburi au schimbat starea lumii într-o jumă-tate de secol. Nicio revoluțiune politică și socialăn-a putut aduce în lume o prefacere comparabilă cuaceea adusă de drumurile de fier, de navigațiuneavapoarelor și de telegrafia electrică”.

Reîntors în patrie în 1841, el a înțeles grabnic cănu putea să urmeze o cale pe care ar fi urmat-o într-oțară înaintată, occidentală. Nu sosise încă vremea dea da viață proiectelor, pe care el le-a făurit. Iluziileincipiente, pe care probabil le-a avut, s-au risipit, dara știut să se adapteze situației. Totodată, înzestrareapentru domeniul științei îl va ajuta să fie de folos însituația existentă mai mult ca pe oricare dintretovarășii săi de generație. Viața îi va demonstra pedeplin acest lucru, preocupậndu-se nu numai de dez-voltarea economică, ci și de formarea de plugaripricepuți, de meșteșugari iscusiți și de co mercianțibuni, totul la nivelul țărilor înaintate.

Ascendența sa era ilustră. Din familia Ghica audomnit zece domni în principate în cursul a treiveacuri. În venele sale curgea sậngele Ghiculeștilorîmpămậnteniți, amestecat cu cel al marilor familiiVăcărescu, Dudescu și Cậmpineanu. Ion Ghica s-aaliniat, însă, tovarășilor săi de generație ca purtătorde cuvậnt, ca și ei, al noilor timpuri, ca un adevărat„ostaș al propășirii”. În mai multe rậnduri, uniivedeau în el chiar un domnitor, dar a rămas într-orezervă semnificativă în această privință, deși aînțeles să ocupe, cậnd a fost cazul, funcția de prim-ministru.

Ion Ghica a fost și un revoluționar, cel puținîntr-o perioadă a vieții sale. Alături de Bălcescu șiTell, a fost creatorul „Frăției”, care a pregătit timpde o jumătate de deceniu acțiunea revoluționară diniunie 1848; s-a numărat printre fruntașii revoluției șia reprezentat-o remarcabil în capitala Imperiuluiotoman, pentru ca apoi să fie principalul punct de

sprijin la Constantinopol al emigrației revoluționareși al cauzei viitoarei Romậnii. În perioada urmă toare,înțelegậnd noile direcții ale situației inter naționale,și-a moderat acțiunile, dar a rămas credinciosobiectivelor naționale. Reîntors în țară s-a găsit pepoziții liberale moderate, păstrậndu-și o neatậrnarepolitică. Nu avea să se înregimenteze decật în 1875în nou-formatul Partid Liberal.

Ion Ghica s-a numărat printre cei dintậi oamenipolitici ai Romậniei, dar nu s-a avậntat în viața poli-tică, n-a fost un Ion C. Brătianu, n-a fost un lider și,mai ales, unul de partid. Ca om politic a rămas, și înaceastă privință, un singular, dar, privind retrospec-tiv, suntem și astăzi impresionați de faptul căaparițiile sale pe scena politică s-au petrecut la tim-pul potrivit, cậnd a fost nevoie de calmul, echilibrul,mai ales de inteligența și priceperea unui astfel deom rar. A fost în cinci rậnduri prim-ministru, alMoldovei, al Țării Romậnești sau al Romậniei. În1866 a îndeplinit o astfel de sarcină, în momentelegingașe ale translației la un regim și la o formă destat, care nu fuseseră dorite pentru Romậnia demulte din marile puteri. Nu putem uita nici anul1859, cậnd Ghica, ca prim-ministru succesiv al ȚăriiRomậnești și Moldovei, a introdus alfabetul latin,reamintind de origine, dar mai ales oferind uninstrument de modernizare a noii Romậnii. Tot eleste autorul mesajului domnitorului Cuza, din 6decembrie 1859, esențial pentru definirea obiective-lor întregii domnii. În perioada următoare s-a aflatprintre fruntașii opoziției, fiind unul dintre răsturnă-torii domnului Unirii! Relația sa cu domnitorul șiapoi regele Carol I, deși i-a fost și prim-ministru,apare pe undeva ambiguă, sugerậnd că monarhul avăzut în el un ipotetic concurent la tron, mai alesdupă criza din 1870!

Enigmatic în felul său, Ion Ghica s-a dovedit nunumai un om politic deosebit, dar și un diplomatînnăscut. El a reprezentat cu strălucire regimul revo -luției, reușind să beneficieze de bunăvoința și chiarde prietenia dregătorilor Imperiului otoman, chiar șidupă ce revoluția a fost înăbușită. Cuvậntul său aavut mai departe greutate și cauza romậnească aavut în el un apărător iscusit. Nu întậmplător a fostnumit guvernator, prinț al insulei Samos, remarcân-du-se prin iscusința sa. Bunele relații ale lui Ghica,stabilite la Constantinopol, au fost folositoareRomậniei de-a lungul întregii vieți, și mai ales înprimul deceniu al domniei lui Carol I. Despre el,regele aprecia că avea „maniere de diplomat oto-man, cult, formalist și priceput”! Nu întậmplător, înultimii ani ai carierei sale, la bătrậnețe, a ocupat cu54

aceeași pricepere, timp de un deceniu, funcția dereprezentant diplomatic al țării în Marea Britanie.

Ion Ghica a fost și un înzestrat cadru didactic.Cariera sa a început după reîntoarcerea în țară, laIași, cậnd a fost numit profesor la Academia Mihăi-leană, într-un domeniu în general puțin accesibilcelor care se puseseră în slujba ridicării moderne acelor două principate. Nu s-a mulțumit să fie dascălde matematică, geometrie descriptivă, geologie,științe și economie politică, ci s-a preocupat deexploatarea bogățiilor subsolului, mai ales a sării,căci exploatarea petrolului avea să fie o sarcină aviitorului, problema exploatării punậndu-se abia înanii ’50 ai secolului al XIX-lea. Ghica a fostpreocupat și a întocmit chiar proiecte în aceastăprivință. A fost interesat de o temeinică organizare,la nivelul țărilor înaintate, a învățămậntului, pornindde la învățămậntul primar; felul în care prin școalătrebuia ridicat țăranul pentru a ajunge la prosperi -tate, între altele, semnificativ, să aibă cunoștințe „defacerea contractelor și de chipul de a ține o carte decheltuieli și venituri”, ca și deprinderea „de îndelet-niciri plăcute și folositoare, precum grădinăritul,cultura pomilor și creșterea vitelor”, neuitậndu-sesă li se dea „cărți elementare de agricultură”, con-siderate de Ghica a fi și „un izvor de îmbogățire”.Tot el a pledat înainte, de 1848, pentru învățămậntulfetelor, considerậnd că învățămậntul mixt nu era „onecuvință”.

Întreaga viață a fost un pionier al renașterii cul-turale, cum remarca doctorul Istrati, al alinierii țăriicu cele mai înaintate țări și societăți; a fost și direc-tor general al teatrelor, un priceput și talentatpropagator al științei, cu o operă publicistică va -riată, un adevărat enciclopedist – cum remarca șiConstantin Istrati. Ion Ghica a fost un scriitor ales șiun memorialist neprețuit. Nu-mi revine mie să măpreocup de această parte atật de frumoasă șiatractivă a vieții sale, dar fără îndoială el este și înaceastă privință de neuitat.

Ghica este un antemergător ca istoric, în ceea ceprivește cunoașterea vremurilor sale și a vremurileanterioare. Pana sa a știut să zugrăvească în culorivii, reconstituind ceea ce el a văzut și a aflat. Memo-rialistul se combină cu istoricul, textele sale repre -zentậnd un izvor istoric peste care nu se poate treceși în care, uneori din cậteva trăsături de condei, areușit o operă de resurecție extraordinară și, dinpunctul de vedere al științei istoriei, dintre cele mai

importante. Ion Ghica ne cucerește prin informațiileasupra trecutului pe care ni le oferă, dar și prin felulsău de a scrie, de a menține un contact spiritual cucei care au aparținut altora; relatările sale cuprind,uneori, detalii inexacte și situații îngroșate. Lecturaacestor texte rămậne și astăzi încậntătoare, contri-buind la comprehensiunea vremurilor evocate, dar șila admirarea autorului lor.

Suntem în Academia Romậnă, pe care IonGhica a slujit-o cu rară pasiune, el, omul echili-brului, a vă zut în ea un instrument de seamă aloperei de construcție a statului modern romận.Dimitrie Sturdza, militant ca și el al ridicării șiafirmării Romậniei, remarca pe drept cuvậnt,răspunzậnd discursului de recepție al doctoruluiIstrati că „în mijlocul Academiei”, Ghica „el sin-gur ar fi putut ocupa, cu egală competență, un locde onoare în fiecare dintre cele trei secțiuni aleacestui institut cultural”, existente atunci. Alesmembru titular la 13 august 1874, Ion Ghica aocupat timp de 13 ani, în decursul a patru etape,funcția de președinte al Academiei Române.Donator al Academiei de do cu mente și manu -scrise ale lui Bălcescu, Ghica a ocupat timp de unsfert de veac un loc de seamă în existența șiființarea înaltului for.

Om de rară și multiformă cultură, Ion Ghica afost un patriot pragmatic, care a știut să se adaptezeevoluțiilor și situațiilor internaționale, dar totdeaunareflectậnd în acțiunile sale echilibru și moderație șidovedind o rară putere de înțelegere și dis cer -nămậnt. Este lipsit de îndoială faptul că for mația saștiințifică, unită cu cea umanistă, a contribuit înlargă măsură la această poziție și la acest comporta-ment al său.

Un sfat al lui Ion Ghica îl citez în final, ca fiindde certă actualitate. „Astăzi, constata el, mai mult caoricậnd, existența și perpetuarea unei ginte estestrậns legată de dezvoltarea sa morală și intelec -tuală; orice popor este condamnat a pieri dacă nuare o misiune de îndeplinit sau dacă nu o înțelege,nu îngrijește de dậnsa și nu se aplică la realizareaei”. Și mai adaug o întrebare pe care și-a pus-oGhica în vremea sa, dar care își păstreazăactualitatea: „Cậți secoli vor trebui să mai treacăpậnă vor ajunge oamenii a nu se mai invidia, a nuse mai persecuta unii pe alții și pậnă vom înțelegecu toții că fericirea unuia este un bine pentru toți,precum nenorocirea fiecăruia este un rău comun?”

55

„Viaţa lui Ion Ghica – scrie G. Călinescu – nu eatât de semnificativă pe cât e plină de peripeţii;omul nu are exaltarea patetică a lui Eliade sau com-bativitatea de Don Quijote de pustă a lui Hasdeu”.Şi, după ce-i semnalează prudenţa, abilitatea, capa-citatea de a se eclipsa în momentele de primejdie şitalentul lui de fin diplomat, criticul conchide căexistenţa acestui „graeculus subtil” se şterge înlumina operei. Lucru curios, când îi citeşti opera(Scrisori către V. Alecsandri şi Convorbiri econo -mice), constaţi că biografia graeculus-ului abil,uneltitor dibaci şi profitor nu se şterge, dimpotrivă,se impune în aceste admirabile texte ce amestecăştiinţa economică şi diplomaţia cu memorialistica.Sigur este că Ion Ghica este un om al secolului săuşi că arta lui de a se descurca în situaţiile cele maidificile de viaţă face parte din firea lui cumpănită,raţională, prudentă – într-adevăr – nu lipsită, totuşi,de o anumită pasionalitate. Biografii lui – între ei,trebuie pomenit, Ion Roman, care i-a editat în şasevolume masive scrierile importante1 – i-au reconsti-tuit cu atenţie viaţa şi, din cele relatate, vedem căgraeculus subtil este de origine albaneză şi familiasa a dat nouă domnitori, dintre care şase s-au suitalternativ pe scaunele celor două principate româ-neşti. Primul Ghica semnalat este un Matei(1560–1620?), în Moldova, om cu dare de mână dinmoment ce numele lui este trecut în documentelevremii2, neridicat însă pe scaun voievodal. De-abiafiul său, Gheorghe (1658–1659) ajunge domn pen-tru un an şi trece, apoi, în Ţara Românească, iarăşipentru puţină vreme (1659–1660). El e cel care mutăcapitala ţării la Bucureşti. În acest timp, domniilesunt, în genere, scurte. Doar un Grigore Ghica stă pecele două scaune 18 ani, dar nu de-a rândul, ci dinfragmente. Cel mai cunoscut dintre domnitorii Ghi-culeşti este Grigore Ghica al III-lea, domn al Moldo-

vei (1764–1767, 1774–1777) şi al Ţării Româneşti(1768–1769). Acesta s-a opus cedării Bucovineicătre Imperiul Habsburgic şi a fost ucis de turci. Înfine, primul domn pământean în Ţara Româneascăeste tot un Ghica (Grigore Dimitrie, 1822–1828), iarultimul, Alexandru Ghica (1834–1842), fratele celuide dinainte, a fost mazilit de turci, iar GrigoreAlexandru Ghica (1849–1853, 1854–1856) a orga-nizat, în Moldova, învăţământul public, a acordatunele libertăţi presei şi a sprijinit unirea princi-patelor.

În afară de Ion Ghica (1816–1897), scriitorul, şide fratele său, Pantazi (1831–1882) – scriitor şi el,dar mai puţin norocos –, familia Ghica a dat şi un

ion ghica, un „graeculus subtil”*

Acad. Eugen Simion


Acad. Eugen Simion

56

misionar catolic, om învăţat, Vladimir Ghika(1873–1954), mort în închisorile comuniste, recentbeatificat.

Ghiculeştii de la începutul secolului al XIX-leaau sprijinit mişcarea culturală naţională (Societateafilarmonică, de pildă), iar urmaşul lor, Ion Ghica –memorialistul – a lăsat pagini admirabile despreepoca lor. Acesta (n. 12 august 1816, la Bucureşti)se înrudea cu Văcăreştii, Dudeştii, Câmpinenii şi cualte mari familii de boieri munteni. Le evocă petoate în Scrisorile sale, ce au un fond epic puternicşi expresiv şi portrete, adesea, memorabile, cu acela,de pildă, al Elenei Dudescu – sora bunicii sale, soţiapoetului Alecu Văcărescu şi mama lui Iancu Văcă-rescu – sau portretul, în mai multe variante, al luiIancu Văcărescu însuşi. Bătrâna Dudescu îi facenepotului de soră istoria evgheniei sale şi nu uită săamintească de înrudirea cu... Maria-Tereza. Estelimpede că strănepotul şi nepotul de domn are talentepic şi, dacă n-a lăsat un roman istoric şi de atmos-feră morală, în genul Ciocoilor lui Nicolae Filimon,Ghica l-a scris fragmentar şi l-a risipit în Scrisorilesale, notate – cele mai multe dintre ele – cam pe vre-mea în care Slavici şi Creangă publicau Novelele şiAmintirele lor. Ion Ghica li se alătură cu proza samemorialistică, anticipând în unele privinţe peI.L. Caragiale şi ceea ce mai târziu istoricii literatu-rii au numit tradiţia balcanică. O anticipează sauchiar o fundamentează în sfera literaturii nonfic -ţionale?

Biografia lui Ion Ghica este, în felul ei, fabu-loasă, plină – într-adevăr – de peripeţii de erou deroman picaresc într-un spaţiu sud-est-european câtse poate de realist şi de colorat. Fiu al banului TacheGhica şi al Mariei Câmpineanu, „evghenistul”, îşiface studiile la şcolile greceşti din Bucureşti şi la„Sfântul Sava”, având printre îndrumători peAristia, Heliade Rădulescu şi J.A. Vaillant. Acum îicunoaşte pe Bălcescu şi Grigore Alexandrescu, cucare va rămâne prieten. În 1835 se află la Paris şi,peste un an, trece examenul de bacalaureat în litere,la Sorbona. Continuă la Şcoala de Arte şi Meserii şitrece, aici, examenul de bacalaureat în ştiinţe mate-matice, apoi se înscrie la Şcoala de Mine, pe care otermină în 1841. Este scenariul pe care îl urmează,în genere, tinerii fii de boieri valahi şi moldoveni tri-mişi la învăţătură în Occident. Din rândurile lor sevor forma liderii care vor pregăti, după întoarcereaîn ţară, Revoluţia de la 1848, iar peste un deceniu„mica unire”. În ianuarie 1881, în scrisoarea adresată

lui Alecsandri (intitulată Generalul Coletti la 1835),Ion Ghica îşi aminteşte de viaţa lui studenţească laParis şi va fixa câteva scene de epocă. Locuieşte,împreună cu alţi cinci sau şase studenţi valahi, peRue St. Hyacinthe, în timp ce cam tot atâţia moldo-veni – între ei viitorul domn Alecu Cuza – stăteauîmpreună cu profesorul Furnarache pe Rue Nôtre-Dame – Dame des Champs. Cele două grupuri deromâni (memorialistul le zice „cârduri”) se întâl-nesc, într-o duminică, pe Quai Voltaire şi, după cementorii lor se sfătuiesc un minut, cârdurile seamestecă şi pornesc „braţ la braţ, un muntean c-unmoldovean” spre Champs Elysées. „Vorbeam fieca-re limbagiul provinciei noastre şi ne înţelegeam,parc-am fi vorbit aceeaşi limbă. Ce revelaţiune!” –scrie 45 de ani mai târziu fostul student de la Şcoalade Mine. În aceste împrejurări îl cunoaşte pe VasileAlecsandri, devenit amicul şi destinatarul (confiden-tul) Scrisorilor sale:

„Mie mi-a căzut parte la braţ un tânăr mărunţel,cam de talia mea, muchelef la haine: venghercă depostav negru cu brandebururi şi cu chiostecuri,pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârfulbotinei de lac; jiletca de catifea vişinie cu găitan defir de jur împrejur şi mai multe lanţuri de aur la cea-sornic. Mi-a spus îndată că era bogat, foarte bogat,şi că era conte; observându-i eu că la noi nu esistautitluri de nobilime, el mi-a esplicat că se afla într-uncaz cu totul şi cu totul escepţional, că m.-s. vodă îlîmbrăcase cu caftan, dându-i rangul de comis, cândera încă în leagăn, şi că de când învăţa carte se con-vinsese că rangul de comis este latinescul comes,comitis... Şi ca să-mi dovedească şi mai bine dreptulsău la acest titlu, mi-a dat carta sa de vizită, pe careera scris în litere majuscule: MONSIEUR LECOMTE DE...”

Portretul este reuşit, tonul e jovial, nu lipsit demici „ciupituri” amicale... În acest stil şi în aceeaşitonalitate vor fi scrise memoriile acestui boier cul-tivat, trecut prin multe, bun cunoscător de oamenişi, de regulă, bine orientat în istorie. Când îşi amin -teşte de întâlnirea – istorică în felul ei şi simbolică,revelatoare, cum zice – de pe Quai Voltaire, are 65de ani şi, în liniştea de la moşia Ghergani sau în sin-gurătatea populată a Londrei, unde stă ambasadormulţi ani, reconstituie lumea prin care a trecut.Este, de sigur, nostalgic ca orice memorialist ce îşiaminteşte de tinereţile lui, dar frazele sunt precise,nu bat câmpii, nu sunt înecate în sublimităţi goale.Dimpotrivă, sunt exacte, zgârcite, neîmpodobite şi 57

aproape deloc lirice. Ceea ce este foarte curiosîntr-un text confesiv scris în secolul romantismului.Este surpriza pe care o oferă acest om politic cu spi-ritul lucid şi cu simţul său estetic de care nu faceniciodată caz.

La Paris, tânărul Ghica, interesat de ştiinţelenaturale, doritor să-şi ordoneze bine viaţa, este sen-sibil faţă de ce se petrece în jurul său, caută peoamenii importanţi ai timpului, susţine poziţia ţăriisale în raport cu puterile suzerane şi protectoare(publică o broşură – Coup d’oeil sur l’état actuel dela Valachie, în 1835, urmată de alta, Poits de la Mol-dovalachie dans la question d’Orient, în 1838) şiideile sale sunt favorabile partidei naţionale. Bio-grafii lui (îl am, aici, în vedere pe Ion Roman) des-coperă în aceste scrieri de tinereţe (în 1835, Ghicaare 19 ani, iar în 1838 are 22 de ani) opiniile lui IoanCâmpineanu, unchiul său, un personaj care a jucatun rol esenţial în formarea sa morală şi politică.Ghica însuşi va mărturisi mai târziu că, în redactareabroşurilor, s-a folosit de însemnările lui Câmpineanuşi căruia, într-un discurs rostit la 28 martie 1880, laAcademia Română, îi va face un portret encomias-tic. Vede în el un ideolog strălucit al „partiduluicurat naţional” şi un patriot ardent şi luminat, zdro-bit de durere după intrarea oştirilor străine în 1848,de moartea tinerei sale soţii şi de exilul amicilorBălcescu, Voinescu II, Ruset:

„Văzut-aţi un bătrân gârbovit înainte de ani,care d-abia îşi ducea picioarele până în grădinaGişmegiului, unde rămânea ore întregi pe o laviţă,cu capul plecat spre piept? Acelor care-i vorbeau lerăspundea cu râs sau cu plâns, după cum subiectulvorbei îi aducea suveniri vesele sau triste ale vieţeisale; trecătorii se descopereau cu respect dinaintealui, iară bătrânii se opreau şi-l arătau copiilor.Acela era Câmpineanu, marele patriot, o umbrăcare trecea ca o protestare vie în contra nedreptăţii,a persecuţiunilor şi a apăsărilor.”

Amintirile acestea sunt, repet, din 1880, cândautorul broşurii din 1835 trecuse deja prin multefuncţii publice şi călătorise mult (între altele, stătuseîn Turcia zece ani) şi avusese, astfel, prilejul săcitească mult şi să cunoască mai bine lumea euro-peană. La Paris, unde stă cinci ani (până în 1940),sub supravegherea mentorului Lichiardopulo, duceviaţa colegilor săi munteni şi moldoveni. Este pasio-nat, spre deosebire, totuşi, de mulţi dintre ei, deştiinţele pozitive, după cum s-a putut reţine, stu diază,adică, geologia, fizica şi chimia, citeşte lucrările lui

Curier, Elie de Beaumont, Arago şi Humboldt şivizitează cercul filoelenei doamne Champy, soracolonelului Favier, luptător pentru independenţaGreciei. Aici se adună în fiecare săptămână deputaţişi profesori (între ei, academicianul Patin – profesorla Sorbona –, care-l examinase cu câteva zile înainteşi-i dăduse o bilă albă după ce citise şi pronunţasegreşit, de altfel, din Xenofon!) şi studenţi francezi şigreci, jurnalişti, toţi filoelini, elini sau elenişti, uniidintre ei veterani de la Missolonghi. Ghica descrie,mai târziu, în 1881 (în scrisoarea citată mai înainte3)atmosfera acestor întruniri. Aici cunoaşte pe genera-lul Coletti, care luptase pentru eliberarea Greciei şiera, acum, ambasadorul regelui Othon. Prezentatacestui erou de mentorul său, doctorul Mihaidi,Ghica este luat drept grec şi chestionat asupra fami-liei Ghiculeştilor. Studentul valah protestează însăşi-i explică generalului originea românilor. Colettiascultă cu interes şi, la urmă, mărturiseşte: „Şi eusboresc arămâneşte, dar sunt grecos.”

Francezii fac greu deosebirea dintre valahi şimoldoveni, îi socotesc ba turci, ba ruşi şi, în cele dinurmă, dumiriţi că şi unii şi alţii sunt creştini „schis-matici” – se închină, adică, la răsărit – îi considerăgreci şi-i numesc, prin abreviere, moldaci. O damăitaliană, crezând că „moldovalaco” este un rang, semiră că un om atât de tânăr l-a putut obţine... Ghicaştie să pună în scenă şi să dea expresivitate epicăunor situaţii comice într-un mediu occidental puţin,ca să nu spunem deloc, informat în privinţa ŢărilorRomâne. Fiul banului din Ghergani este hotărât să-iinstruiască şi, graţie relaţiilor pe care şi le face încercul doamnei Champy, începe să colaboreze laziarul „Le National” cu o rubrică (Corespondancevalaque) pe care, din motive de prudenţă (relaţiilede rudenie şi de afinitate spirituală cu Ion Câmpi-neanu – aflat în conflict cu domnitorul AlexandruGhica – îi puteau provoca dificultăţi!) n-o semnează4.Ideile de aici sunt acelea din broşura citată mai sus.Tânărul Ghica, pe urmele lui Câmpineanu, vrea caŢările Române – uitate, aici, în răsăritul Europei şiopresate de un imperiu sau altul – să se liberalizezeşi „să intre în familia statelor libere şi constituţio-nale”. Ideea unirii celor două principate circulă dejaîn rândul acestor tineri care frecventează cursurilelui Jules Michelet – filoromân convins („fericiţi sun-teţi voi, tinerilor români... în ţara voastră totul e defăcut, fiecare din voi se poate distinge şi chiar ilus-tra prin fapte patriotice şi măreţe”5, le spune ma releistoric acestor tineri latini din răsărit pe care, în mod58

evident îi simpatizează, din moment ce-i invită încasa lui, în afara cursurilor!) – şi ale lui EdgarQuinet, devenit, şi acesta, un punct de vedere inte-lectual şi moral.

Seriosul Ion Ghica, interesat de ştiinţele exacteşi, în egală măsură, de umanioare şi de viaţa politică,nu ignoră spectacolele de teatru, frecventeazăcafenelele, discută politică, face planuri cu amiciicompatrioţi la „Café Corneille” sau la „Café Procope”,primeşte scrisori şi trimite scrisori în ţară.

În naraţiunea memorialistică David Urquhartdin 1881 face o descripţie colorată a acestei atmos-fere. Ghica, spirit sociabil, dornic de relaţii utile,este invitat la vânătoare de amicul şi conşcolarul săuFaugeroux şi acolo cunoaşte pe capul ziarului „LeNational”, Armand Carrel, cu care discută desprestarea din Principate şi despre ocupaţia rusească deşapte ani şi despre intenţiile secrete ale Rusiei. Pestecâteva zile, ideile sale apar în coloanele ziarului „LeNational”. Începe să colaboreze la rubrica numitămai înainte şi, cât timp stă la Paris, publică articolece intrigă pe oamenii puterii din ţară. Cunoaşte, prinaceleaşi mijloace, pe Principele Czartorysky, peministrul Thiers, pe scoţianul David Urquhart, celuptase alături de Byron pentru independenţa Gre-ciei, devenit ulterior prim-secretar la ambasada dinConstantinopole. Graţie lui Ghica, acesta devine „unapostol al autonomiei şi unirii Principatelor”.

Tânărul inginer nu-şi neglijează nici intereseleimediate. Merge în Anglia pentru a se documenta, iaîn serios profesiunea de inginer, dar şi pe aceea deeconomist (economia politică va fi una dintre te melesale prioritare în scrierile ulterioare) şi, înainte de apărăsi Franţa, vizitează câteva uzine metalurgice. În1841 se întoarce în ţară, cu diploma de absolvent alŞcolii de Mine în buzunar, decis să schimbe ceva înValahia, unde situaţia este tulbure. Prietenii săi(Nicolae Bălcescu şi Grigore Alexandrescu) fuseserăarestaţi şi trimişi în surghiun. Speranţa lui este sădobândească o catedră la „Sfântul Sava” sau să fiefolosit în exploatarea sării şi face, în acest sens, unproiect ce va fi utilizat apoi de alt inginer.

Proiectul lui Ghica este considerat însă costisitorşi nu-i acceptat. Recomandat de rudele bine situate,autorităţile îi propun un post de prefect, dar junelefranţuzit îl refuză. Ion Câmpineanu îl sfătuieşte săplece în Moldova, ceea ce Ghica şi face, narând maitârziu (în Scrisoarea din 20 iunie 1881, Călătorie dela Bucureşti la Iaşi înainte de 1848), peripeţiilevoiajului care, în afară de „cinci zile de osteneală,

de suferinţe şi de necazuri”, l-a costat 800 de leivechi, cam 300 de franci. Călătoria, aşa cum o pre-zintă cu talent epic memorialistul, este o suită descene de coşmar. După vreo zece zile de alergături lavornicie, postelnicie, agie şi la casa poştei, pentru acăpăta documentele, tânărul instruit la Paris pără-seşte Bucureştiul, într-o vineri după amiază, într-otrăsură condusă de surugii zgomotoşi, prin BarieraMoşilor. La capul Târgului din afară, echipajul esteoprit de un logofăt în scurteică lungă de pambriuverde şi călătorul este chestionat îndelung, cu marisuspiciuni, asupra identităţii şi rostului călătorieisale. După patru ore ajunge la Sindriliţa, iar a douazi, în zori, la Moviliţa. Sâmbătă seară, după alteîntâmplări rele, intră în Urziceni, o aşezare înecatăîn mocirlă. În drumul spre Mărgineni (loc, se vede,cu ghinion încă de atunci), se rupe osia de la trăsurăşi, răzbit de frig, naratorul o ia la fugă spre poştă,înfricoşat de urletul lupilor dimprejur. Ziua de dumi-nică şi-o petrece asistând la fabricarea osiei şi searaporneşte, în fine, spre Focşani. Acolo, alţi impiegaţi,alte documente cercetate, suspiciuni întărite, iar acincea zi, curajosul călător valah descinde în Iaşi, laOtelul de Petersburg, situat în casele beizadeleiPetrache Mavrogheni din uliţă. Pe când încerca săaprindă lemne ude în sobă, aude o frumoasă romanţăirlandeză, cântată de o graţioasă englezoaică, dom-nişoara Bishop... Este salvat de la hotel de un amic,„ospătosul” căpitan Alcaz, care-l adăposteşte, oiarnă întreagă, în casa lui, unde locuieşte şi AlecuCuza, viitorul domn.

La Iaşi îl reîntâlneşte pe Vasile Alecsandri, cucare se împrietenise la Paris, şi, în cele din urmă, semută în casa lui. Poetul tocmai îşi pierduse mama,iar tatăl era dus la Viena, cu treburi domneşti.

Ghica îşi găseşte, graţie amicilor parizieni, unrost la Iaşi şi, după puţină vreme, este primit înaudienţă de Mihai-Vodă Sturdza, căruia îi înmâ -nează scrisoarea boierilor din Bucureşti. Ce cuprindeaceastă epistolă ştim din paginile dedicate, în martie1881, lui David Urquhart (a IX-a Scrisoare cătreV. Alecsandri). Boierii valahi îi descriau starea rea aţării şi, întrucât domnia lui Alexandru Ghica se apro-pia de sfârşit, îi propuneau lui Mihail Sturdza să-laleagă domn al Valahiei, realizându-se, astfel, dorinţaromânilor de a se uni într-o singură patrie. Epistola,aflăm, fusese semnată de Câmpineanu, Villara şiFilipescu Vulpe... Document important. Un proiectpe care aceşti tineri intelectuali l-au realizat abia în1859. Din scrisoarea în care povesteşte călătoria 59

spre Iaşi şi şederea aici aflăm reacţia domnitoruluiMoldovei. A citit cu atenţie mesajul boierilor mun-teni, a stat câtva timp „într-o stare de reflecţiemelancolică”, a zis, apoi, că este măgulit de propu-nerea făcută, dar n-o poate accepta, pentru că Regu-lamentul organic nu permite. Răspunde de soartaunui întreg norod, ar fi justificat domnitorul, deaceea nu poate fi decât prudent în acţiunile sale.Ghica îl prezintă ca pe un om plin de învăţătură,blând, cordial, dornic de convorbiri. Ghica discutăcu el, în timpul audienţei citate mai înainte şi, dupăaceea, cât timp rămâne în oraş, despre filosofie,estetică şi literatură, chiar şi despre ştiinţă şi poli -tică. Se lasă convins de ezitările lui politice, „timpulunirii Principatelor nu sosise”...

În ceea ce-l priveşte, absolventul Şcolii de Mineare gândurile împărţite. În 1842, la 26 de ani, nuştie încotro s-o apuce: să se ducă în Sicilia, unde uncamarad, Villeroz, are o exploatare de sulf şi îi pro-pune să i se alăture într-o poziţiune bine remune ratăsau să se întoarcă în Franţa, unde se bucură de pro-tecţia profesorilor săi, Élie de Beaumont, Berthier.Soluţia i-o dă beizadeaua Niculache Suţu, fiul luiAlecu-Vodă Suţu, care domnise pe la 1818–1821 înŢara Românească... Beizadeaua trăise în Bucureştişi cunoştea bine societatea valahă. Îi oferă acumtânărului inginer o catedră la Academia Mihăileană.Ghica primeşte şi dimineaţa arată tinerilor proprie-tăţile cercului, elipsei, parabolei şi ale hiperbolei,iar după amiaza le vorbeşte despre formaţiunilemunţilor şi straturile pământului. Predă 24 de ore pesăptămână şi este plătit cu 300 de lei – 8 galbeni,„ceva ca un franc pe lecţiune”. Este, cu toate aces-tea, mulţumit, pentru că are sentimentul că ajută la„dezvoltarea naţionalităţii române”. „Noi, tinerii –scrie el – devenisem sâmburele împrejurul căruia segrupau ideile viitorului”... Ceea ce este adevărat. Înrăstimpul acesta, la Academia Mihăileană ţinecursuri de istorie Kogălniceanu şi amfiteatrele suntîntot deauna pline, iar Ion Ghica predă, în afară dehiperbolă, elipsă, economia politică (o disciplină pecare o cunoaşte bine şi de care va vorbi mult înConvorbirile sale). La cursuri, participă „mulţiboieri”, care ascultă cu atenţie... Cuvântul progreseste proscris, dar tinerii profesori sunt susţinuţi, însocietatea ie şeană, de alţi tineri cu idei liberale, caElena Negri – sora lui Costache Negri –, de amicaei, graţioasa Emilia Reymon, de fiicele Mariei Ros-noveanu – Catinca şi Zoe Sturdza – şi chiar deunele dame cultivate din saloanele spiritualei

contese Elena Sturdza. Cert este că Ion Ghica sesimte bine în capitala Moldovei, are succes, îşiface amici noi, reînnoadă prietenia cu fraţii întâlniţila Paris, este primit cu simpatie în cercurile aristo-craţiei locale şi, împreună cu cei care gândesc ca şiel, încearcă să mişte ceva în mentalităţile lumiimoldovlahe, dominate, controlate de autorităţileRusiei şi ale turcilor şi, nu în ultimul rând, de iner-ţiile autohtone.

Ghica este un spirit lucid, pragmatic, are deja, la26 de ani (cel puţin aşa îl arată Scrisorile de mai târ-ziu), idei clare despre dezvoltarea Principatelor,este pregătit pentru o profesiune pozitivă, vrea săconstruiască, să exploateze bogăţiile subsolului şi,în politică, să urmeze o linie cumpătată. Nu-i unspirit rebel, revoltele lui – vedem din scrieri – sunttotdeauna raţionale şi urmăresc un scop posibil deatins. Evită utopiile şi nu foloseşte, după cât mărtu-riseşte, retorica zgomotoasă şi ineficientă. De aceeanu se înţelege cu Heliade Rădulescu şi, probabil, şidin alte pricini. Este prudent în mişcările sale poli-tice şi unii „căuzaşi” îl bănuiesc, din această cauză,de laşitate şi, chiar mai rău decât atât, de trădare.Suspiciune nedreaptă. Acuzaţie, cum s-a doveditdupă aceea, infamă. Ghica are fler politic şi, spiritrealist, nu acţionează haotic. Nu-i place să rateze şi,apoi, să se vaite poetic. Este un om de dialog şi, nuîncape îndoială, un om de acţiune. Este bine mobi-lat intelectualiceşte şi ştie (învaţă, se instruieşte)ceea ce mulţi din generaţia sa ignoră cu obstinaţieşi mândrie: ştiinţele pozitive – cum s-a văzut –necesare unui om care vrea să facă politică şi săschimbe ceva într-o lume ce trăieşte la pândă şi nuare timp (nici deprinderea) să construiască durabilşi esenţial. Interesul constant pentru economie şidezvoltarea industriei este o dovadă.

Un medalion din această epocă pregătitoare îlarată alături de prietenul V. Alecsandri – „tânărulmărunţel, cam de talia mea, muchelef [elegant] lahaine”, cu mai multe lanţuri de aur la ceasornic – pecare îl cunoscuse, cu ani în urmă, pe Quai Voltaire laParis. O fotografie simbolică în felul ei. Tânărulmărunţel stă, acum, în picioare, capul său este aco-perit de o pălărie cu boruri largi şi o panglicăîngustă, faţa lui este armonioasă, cu trăsături binedesenate, sprâncenele sunt lungi şi expresive, mus-taţa este atât de decorativă, încât pare lipită anumepentru a produce impresie. Ochii, melancolizanţi,privesc într-o direcţie nedeterminată, mâna dreaptăse sprijină pe scaunul pe care stă a doua figură din60

medalion, iar stânga este îndoită la spate, marcând odetaşare plină de siguranţă şi mândrie. În fine, redin-gota butonată se întinde, elegant, pe trupul subţire altânărului cu înfăţişare sărbătorească, bine adaptat lastilul occidental. Alături de el, pe scaunul (bănuim)pe speteaza căruia se sprijină mâna amicului cu înfă-ţişare sărbătorească, se află un tânăr cu o figură mis-terioasă, venit, s-ar părea, de pe alt continent saudintr-o insulă uitată din preajma Samosului, cu opopulaţie de rase amestecate. Ce izbeşte la el esteaerul uşor tenebros, oriental. Faţa lui sugerează orasă îndepărtată (G. Călinescu observă, în portretulpe care i-l face în Istorie, că Ghica „are faţa neagrăca a robilor de pe moşia tatălui său şi imaginaţiu-nea sa indiană e bine figurată fisionomic”), părullipit de cap se confundă cu un fes bine întins, mus-taţa şi barba se unesc cu perciunii şi formează unbrâu care domină totul şi dă feţei o expresie deasprime şi linişte interioară. În fine, ochii – între-deschişi – privesc, mefienţi, un punct îndepărtat şinesigur, acelaşi, s-ar putea bănui, spre care esteîndreptată şi privirea melancolizantă a vecinului dinimagine. Singurul element comun dintre cei doi esteredingota, croită şi în acelaşi stil împodobită cu douărânduri de nasturi şi cu un guler tăiat scurt. Tânărulcu înfăţişarea bănuitoare îşi sprijină, autoritar, omână pe o deschizătură a redingotei, iar cealaltă esteascunsă la locul de întâlnire dintre cele două redin-gote. Dintre cei doi din tablou, numai unul pare a fiun „bonjourist” indiscutabil, şi anume Alecsandri,celălalt – cu faţa împăroşată şi privirea bănuitoare –lasă mai degrabă impresia persanului căzut, ocazio-nal, în mediul occidental.

Cei doi vin însă din acelaşi spaţiu geografic şi aucam aceleaşi mentalităţi. Sunt amici şi vor rămânepână la sfârşitul vieţii lor buni amici, deşi firile lorsunt diferite. Alecsandri este poetul pe care-l ştim,călător romantic, om al progresului temperat, spiritvizionar moderat, Ghica este, se va vedea mai binedin ceea ce urmează, un memorialist de clasă înaltă,bun şi, uneori, crud observator al lumii româneştivechi şi noi, în fine, Ghica are preponderent un spiritrealist, pragmatic, este om politic inteligent şi efi-cient, nu lipsit de un anumit cinism necesar succe-sului în acest domeniu. Unii i-au reproşat instabili-tatea şi l-au bănuit chiar de felonie, alţii l-au apreciatînsă şi au văzut în el, alături de Kogălniceanu, omulpolitic reprezentativ pentru o epocă de tranziţie, cudese schimbări, câmp de confruntare între marileputeri ale momentului. Ghica se pregăteşte să joace

un rol în această ţară în care partida naţională – susţi-nută ideologic de oameni luminaţi ca Ion Câmpineanuşi biblioteca lui, câtă a putut fi reconstituită, aratăpreocupările sale în domenii variate.

G. Călinescu citează, în Istoria sa, opere dinsfera mineralogiei, tratate de chimie (inclusiv dechimie aplicată artelor!), de fizică, dar şi volumedin domeniul antropologiei, economiei politice, teo-riei naţiunilor. Vizi tează, împreună cu GrigoreAlexandrescu (un amic statornic şi un poet preţuitde Ghica; duce cu el la Paris un volum de versuri)mânăstirile olteneşti şi, în 1843, întemeiază cu alţiisocietatea secretă „Frăţia”. Ideea le vine – povesteşteGhica în evocarea pe care o face în 1886 – pe cânddiscuta într-o noapte, „pin culesul viilor” cu Bălcescuşi căpitanul Tell despre lipsa de patriotism şi deenergie şi despre „starea nenorocită şi umilită aţărei”. La întoarcerea în vale, în dreptul unei fântâni,jură toţi trei să se consacre patriei cu sufletul şi tru-pul şi să se supună – „cu pericolul vieţei şi al ave-rei” – deciziei celorlalţi. Astfel, apare „Frăţia” încare intră iniţiaţii, în grupuri de câte zece, fiecarecunoscând numai pe cel care-l iniţiase. De la acestaprimeşte ordine şi ascultare, păstrând un secretabsolut, cu preţul vieţii şi averii. Deviza „Frăţiei”este „Dreptate, Frăţie”, societatea are statute notateîn cifre cu cheie şi ele sunt păstrate de Ghica înbibliotecă între scoarţele Algebrei lui Bourdon. Sta-tutele, purtate de colo, acolo (de la Ghica la Bălcescuşi, din nou, la Ghica) au fost ascunse în beciul caseilui Mavru (socrul lui Ghica) şi, mai târziu, au căzutpradă unui incendiu.

Este limpede că „Frăţia” este o societate de tipmasonic, conspirativ, cu scopuri revoluţionare.Bolintineanu a descris într-un roman (Doritoriinebuni, apărut în foileton în ziarul „Dâmboviţa”,1864), pe larg, tehnica de iniţiere de care vorbeşte şiGhica, iar C.A. Rosetti a înregistrat în jurnalul săuintim momentul când, la Paris, a fost primit în lojamasonică. Se cunoaşte ce rol important a avut maso-neria în actul politic de la 1859. În 1844 Ghica par-ticipă la redactarea „Propăşirii” şi, într-un rând,explică panica pe care o produce cenzorului terme-nul de progres. În 1846, revine la Paris, după cefusese la Londra şi în Italia. Îi place să călătoreascăşi călătoriile lui (povestite în Scrisori şi în alte arti-cole) au haz şi culoare, uneori fixează tipuri umaneşi situaţii de existenţă cu valoare epică. Se căsăto-reşte, în 1847, cu Alexandrina (Saşa), fiica luiNicolae Mavros, arheolog, înalt funcţionar, după cât 61

se pare, rusofil, „un fanariot pripăşit în ţară, gene-ral civil rusesc”, cum îl prezintă, cu răutate, colone-lul Lăcusteanu în memoriile lui. Generalul Mavrosasistă la lectura făcută de Bălcescu din CântareRomâniei şi, plin de admiraţie, i-ar fi spus lectoruluicare pretindea că a găsit manuscrisul la un călugăr:„c’est une oeuvre du plus haut mérite et fait beau-coup d’honneur à l’auteur ici présent”. Cu altevorbe, el ar fi ghicit că autorul acestei scrieri pate -tice este chiar Nicolae Bălcescu. Ion Ghica poves-teşte această întâmplare în Scrisoarea XXVII cătreAlecsandri, publicată mai întâi în „Convorbiri lite -rare”, 1 iunie 1887.

Cu „Chère petite Mie”, „Ma Niniche”, „Mabonne petite Mie”, „Minette” – cum îi spune în scri-sori – Ghica va avea o căsnicie lungă şi, după toateaparenţele, liniştită. Îi va naşte zece copii, dintrecare au trăit şapte. Dimitrie, fiul cel mare, a tradusdin Herodot şi Shakespeare (Romeo şi Julieta), altul –Scarlat – a tradus Neguţătorul din Veneţia.6

Însurat, cu responsabilităţi acum faţă de familie,Ghica vrea să devină deputat de Dâmboviţa; nu reu-şeşte însă pentru că se opune Bibescu care-l suspec-tează de legături, prin socrul Mavros, cu ruşii. Iaparte activă la viaţa „Frăţiei” şi, împreună cuBălcescu, fraţii Golescu, C.A. Rosetti, Ion Brătianu,Cezar Bolliac, organizează declanşarea revoluţiei.I-ar fi revenit rolul, povesteşte chiar el, să ridicetabacii, tinerimea şi mărginaşii din Bucureşti şi, înfruntea gloatei agitate, să meargă la palat şi să-iceară lui Vodă Bibescu „sancţionarea Constituţiei”.Că îşi făcuse un nume în cercurile revoluţionare dinParis dovedeşte faptul că Lamartine – idolul studen-ţilor români din Paris – îi trimite lui C.A. Rosetti şilui un emisar, pe doctorul Mandl, cu instrucţiuni deurmat. Graţie lor, Ghica este delegat să meargă laConstantinopole, ca reprezentant al mişcării, în sco-pul de a linişti pe turci şi a căpăta aprobarea lor pen-tru reformele prevăzute de căuzaşi. Fusese desemnatde comitet, mai întâi, Heliade-Rădulescu, dar acestarefuză pe motiv că familia, numeroasă, îi rămâne deizbelişte, apoi este votat Ştefan Golescu, care serecuză şi el, cu argumente privind procedura, în fine,Ghica acceptă şi, punând în mişcare relaţiile sale,primeşte paşaportul semnat de Bibescu şi porneştela 17/29 mai de la Brăila, îmbarcat pe un vapor,Lloyd, încărcat de greci şi de ovrei care fug dinValahia de teama holerei spre Constantinopole. Atreia zi, la răsăritul soarelui, debarcă în Cornul deAur, între Serai-Burnu, Scutari şi Tophanà. Este

asaltat de ghiumrucci, care se agaţă cu căngile devapor, dar scapă de ei datorită lui Charles, fostcălăuză a lui Lamartine în Orient, fiul unui pictordecorator, Giacomo, care decorase şi saloanele luiGrigore-Vodă Ghica.

Aflăm toate aceste detalii în Amintiri din pribe-gia după 1848, scrise la Londra în 1888. Tot de aicideducem ce s-a întâmplat ulterior cu agentul „Fră-ţiei” după ce debarcă în Cornul de Aur. Are asupralui, între altele, o scrisoare semnată de trimisul luiLamartine către ambasadorul Franţei în capitalaImperiului Otoman, generalul Aupick, un nume ceva reveni de multe ori în însemnările lui Ghica.Acesta devine un statornic sprijinitor al Principate-lor. Ghica îi urmează sfaturile şi, după cum prezintălucrurile în Amintirile citate mai sus, are succes pelângă autorităţile turceşti. Se bucură, în acest timp,în afară de sprijinul ambasadorului Aupick, şi deînţelegerea ambasadorului englez, Sir StrafordCanning. Om de lume, diplomat abil, Ghica leagăaici prietenii durabile:

„Expunerile mele despre aspiraţiunile şi de -terminarea românilor produceau cea mai bunăimpresie asupra miniş trilor Porţii. La toţi găseamîncurajări şi asigurări că vom fi susţinuţi. Erambine informat de tot ce se petrecea la Poartă; cunoş-team, încă de când eram student via Paris, pe EminMuhlis-efendi, p-atunci prim-secretar al amba sadeiotomane de la Paris şi pe colonelul Mehemet-bei,ataşat militar în timpul ambasadei lui Beşid-paşa,tineri pe cari acum îi găseam pe unul mare drago-man al Porţei şi pe celalalt general de divizie(Mehemet-Kibrisli-paşa), comandant al armateiIrakului şi Arabistanului, chemat la Constantinopol,ca să fie trimis ambasador la Londra.”

În Amintiri, Ghica reconstituie, în 1888, scena-riul revoluţiei la care participase, ca diplomat – cums-a reţinut –, de la Constantinopole. Scenariul dat deel este coerent şi, după cât se pare, verosimil, excep-tând, poate, partea ce-l priveşte pe Heliade Rădulescu,foarte subiectivă. Ostilitatea lui este evidentă, ca şiîn însemnările lui Heliade despre Ghica. Nu s-auiubit, chiar s-au detestat cu sinceritate, din motive cene scapă. Ghica îl suspectează de emfază şi egoismgrandilocvent. Îi face un portret antipatic ce a intratîn imaginarul românesc „învălit în manta albă, searăta în public escortat de o gardă condusă de vecinidin mahalaua în care locuia, cei mai mulţi armeni şirude”... În notele următoare, portretul moral al cai-macamului Heliade capătă determinări şi mai nega-62

tive: poetul înveşmântat romantic în mantie albăeste îngâmfat, bănuitor, bagă intrigă între „fraţi”,compune scrisori mistificatoare şi, când revoluţio-narii ajung în exil, tenebrosul poet îi învrăjbeşte petoţi. Din cauza lui, sugerează Ghica, exilul româ-nesc nu poate acţiona unitar şi, astfel, deşteptareanaţională nu reuşeşte:

„Dar la Sibiu, ca şi în România, marea majori-tate asculta de Eliad, ale cărui invective şi bănuieline făceau să ne îndoim unii de alţii. Pe când el îşipetrecea timpul şi talentul în scrieri mistice şi acu-zări copilăreşti în contra lui N. Bălcescu, luiRosetti, a Brătienilor şi în general în contra tuturoracelora cari nu se plecau talentului său poli tic; toţicâţi îndrăzneam a vorbi sau a scrie fără ştirea şiîncuviinţarea lui, eram în ochii lui trădători şispioni muscăleşti. Această purtare a lui Eliad ne-afăcut pe mai mulţi a lua hotărârea a ne ţinea cutotul afară de acţiunea celor trei membri a fosteilocotenenţe, cari îşi adjudecase lor lucrările şi con-ducerea emigraţiunii.”

Nu putem şti, repet, dacă toate acestea sunt ade-vărate. Cert este însă că „fraţii” se înţeleg greu întreei şi, în exil, disensiunile cresc. Cei de la Bursa nuse înţeleg cu cei de la Paris, iar când intervin suspi-ciuni pecuniare (bani cheltuiţi în scopuri personale),apar acuzaţiile de trădare. Nici Ghica nu scapă deaceste acuzaţii. Opinia lui că noi, românii, trebuie săne înţelegem cu turcii pentru a putea scăpa de agre-sivităţile Rusiei este interpretată defavorabil. Heliadeîl suspectează de laşitate, felonie şi, după cum s-avăzut, nu ezită să-l numească spion muscălesc. Sim-patia lui merge spre Bălcescu şi Magheru, cel dintâiun vizionar patetic, de o sinceritate aproape mistică,cel de al doilea un militar priceput, curajos şi loialcauzei naţionale („pe mine încai din trădător şi dinspion muscălesc nu mă mai scotea” – scrie Ghica înconfesiunea din 1888). Consolarea lui este că în ace-laşi mod sunt trataţi şi Nicu Bălcescu, C.A. Rosetti,fraţi Brătianu şi alţi fraţi căuzaşi. Ghica, la rândullui, îl ironizează pe înfumuratul poet care într-opublicaţie numită „Caru-inte” strecoară o corespon-denţă apocrifă. Heliade se „apoteozează”, îşi zice„fiul soarelui” şi se compară cu personajele legen-dare... Este limpede, fraţii căuzaşi se detestă sincerşi, după aproape 40 de ani de la revoluţie, „graecu-lus” Ion Ghica nu uită afrontul adus de poetul careagită, în 1848, marginile bucureştene învelit înmanta albă şi escortat de o gardă de vecini dinmahalaua sa.

Ce-i împiedică să se înţeleagă? Caracterul, înmod sigur. Dar şi modul de a vedea lumea şi modulde a gândi schimbarea ei. Heliade Rădulescu este unvizionar romantic emfatic, teatral, cu fantezii ura -nice (în poem). Ghica este – să mai spun o dată – ungânditor cu picioarele pe pământ, interesat nu despectacol, ci de succesul acţiunii. Vrea, în ceea cepriveşte tactica revoluţiei, ca românii din Transilva-nia să se înţeleagă cu maghiarii şi, împreună cuBălcescu – faţă de care are o mare afecţiune – facediligenţe în acest sens. De la Constantinopole şi,apoi, ca bey de Samos, încearcă să ţină legătura cutoate grupurile din emigraţie şi, cu ajutorul ambasa-dorilor Franţei şi Angliei, încearcă să apere „cestiu-nea deşteptării naţionalităţii române”, vitală, dupăel. Lucrează fără preget, în acest scop, cum scrie înAmintiri, păstrându-şi individualitatea. Scrie în acestsens şefilor răscoalei din Transilvania, solicitându-lesă se împace cu ungurii, căci, zice el:

„Dacă maghiarii ar triumfa fără ajutorul româ-nilor, nu se va face nimica bun pentru români, iardacă ar triumfa prin coope rarea românilor, atuncimaghiarii nu vor putea să tăgădu iască sau să nurecunoască drepturile naţionale ale români lor; căcialtfel poate vorbi omul când are arma în mână. Nuse poate admite ca naţiunile să fie conduse numai deinterese; ele fiind colectivităţi de oameni, trăiesc,cugetă şi simt ca oamenii, prin urmare, ca şi pentruom, nu se poate admite că singurul mobil al acţiuni-lor lor să fie interesul. Dumnezeu, când a zidit peom, i-a dat, ca cumpănă a instinctelor egoiste, şialte instincte mai înalte, mai nobile, şi cât vor durainstinctele de un asemenea ordin, pe câtă vremeomenirea va urmări în această lume şi altceva decâtsatisfacerea trebuinţelor materiale, naţiunile vor ficon duse mai lesne de idei cari vorbesc imaginaţiu-nei şi inimei, decât făcând apel la interese. Deşimulţi se lepădau de programul din iunie 1848 şi-1atribuiau unor oameni pe care îi tratau de vânduţicând muscalului, când turcului, când englezului, noiceilalţi apăram faptul revoluţionar din 1848 aşacum a fost şi cum a rămas în inima şi în sufletul nos-tru. El a putut fi copiat sau imitat, cum or vrea săzică, după cele ce se făceau p-atunci; dar, de ni s-arfi dat să optăm între cea mai frumoasă organizaţieşi între unirea românilor, noi nu am fi şovăit un sin-gur moment.”

Din aceste însemnări târzii – după ce evenimen-tele de la 1848 la care participase intraseră deja în 63

istorie – şi din altele deducem că fostul bey deSamos are cap politic, este un bun diplomat şi are, la1849, ca să spunem astfel, o viziune europeană.Modul în care înţelege el starea Europei („luptaprincipiului de naţionalitate în contra dominaţiuneistrăine”) este o dovadă.

Este un iscusit negociator şi, dacă relatările salesunt exacte, rolul lui la Constantinopole în a împie-dica ocuparea Principatelor de către armatele străinea fost important.

Îi place să bage intrigă, este un rău patriot, îşivede de intere sele personale, se pune în slujba asu-pritorului (a turcilor), acceptând să fie guvernator, înfine, se retrage, stra t egic, fugind din calea primejdii-lor, cum răspândeşte vorba duşmanul cu gura reaHeliade Rădulescu?

Din scrierile ce au rămas de la el nu ne dămseama de aceste fapte. Dimpotrivă. Faptele arată unom chibzuit, bun patriot, cu mintea limpede şi, maiales, arată un spirit clarvăzător. Are grijă în acesttimp – e adevărat – şi de moşia lui, se chiverniseşte,este interesat de soarta recoltei şi nu neglijeazăvariaţia preţului. Familia îi sporeşte în ritmuri egale,la chère petite Mie, care-l însoţeşte la Constantino-pole şi, de la un anumit moment, pe Insula Samos,naşte, de pildă, pe Scarlat în portul Watti.7

Memoriile lui au ţinută morală, criticile nu depă-şesc o anumită limită, judecăţile sunt clare şi, îngenere, observaţiile sale despre starea socială a Prin-cipatelor şi despre moravurile contemporanilor suntbogate, coerente şi credibile.

Ţine legătura cu ţara şi cine trece prin capitalaTurciei nu-l ocoleşte. Notează aceste întâlniri înscrisorile către amicii din ţară şi din emigraţie, iar,mai târziu, în Scrisorile către Alecsandri, le dez-voltă epic, aducând şi alte fapte. În ele este fixată

o lume pestriţă şi haotică, debusolată, o lume desfârşit de imperiu şi de amestec de civilizaţii şi deculturi.

note

1 I. Ghica, Opere, I-VI, 1967–1988, Editura pentru Literatură –

Minerva, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii,

bibliografie şi indici de Ion Roman, Bucureşti.2 I. Roman, Introducere la volumul I, Opere, ed. cit.3 Generalul Colleti la 1835, vezi Opere, I, ed. cit., p. 200.4 Identitatea a fost descifrată de D. Păcurariu, în monografia

din 1965 (Ion Roman, Introducere, Opere, I, ed. cit., p. 17).5 Apud Ion Roman, ed. cit., Introducere.6 Apud Ion Roman, Introducere, ed. cit., p. 28.7 G. Călinescu, Istoria..., p. 383.

64

Ion Ghica nu este numai primul economistromân, cum afirmă unii dintre confraţii mei în cer-cetare; este mult mai mult; este omul de ştiinţă care,cu zestrea sa de cunoştinţe enciclopedice, inclusivde teorii economice, de cunoaştere largă a econo-miilor moderne europene (mulţi ani trăind şi stu -diind în mediul lor) pe de o parte, cât şi de înţele gerea stărilor economico-sociale retardate ale Principa-telor Române pe de altă parte, a avut capacitatea şimetoda de a compara cele două lumi diferite, la dis-tanţă, de nivel şi studiu de dezvoltare, de două-treisecole şi de a înfăţişa diferenţele dintre ele.

Ceea ce este determinant şi îl consacră pe IonGhica este analiza critică a situaţiei şi diagnosticulpe care îl dă organismului economico-social româ-nesc, în general, şi diferitelor sale structuri, în spe-cial, precum şi partea cea mai valoroasă ştiinţific;formularea soluţiilor, a tratamentului pentru prefa-cerea acestui organism într-unul de tip modern.

De unde izvorau aceste capacităţi şi aceste vir-tuţi de investigare şi soluţionare ale marilor pro -bleme ale societăţii româneşti? Încercăm să răspun-dem în cele ce urmează.

Gânditorul şi omul de acţiune Ion Ghica, dintretoţi revoluţionarii de la 1848, a fost acela care posedao vastă cultură istorică şi socială. A fost specialist-inginer licenţiat la Paris, studia în mai multe limbistrăine; tot la Paris a dobândit o pregătire teoreticăeconomică şi deci şi metodologia de cercetare siste-matică a fenomenelor şi proceselor socio-econo miceale realităţilor istorice. A fost preşedinte al Societă-ţii de economie politică de la Paris. Acestea ex plicănumirea sa, pentru susţinerea Cursului universitarde economie, la Academia Mihăileanu; avea vârstade numai 26 ani. Este drept, că, la vremea aceea, oasemenea vârstă pentru responsabilităţi înalte nu erao excepţie. Nicolae Bălcescu a iniţiat şi a condusRevoluţia de la 1848 având 28 de ani, alături de

Al. Golescu, tot de 28 ani. Domnitorul Carol I aurcat pe tronul României la 27 ani.

În al doilea rând, Ion Ghica era caracterizatprintr-o gândire revoluţionară, de necesitatea schim-bării în bine a situaţiei ţării sale, gândire pe care opune în acţiune prin pregătirea şi înfăptuirea, alăturide ceilalţi conducători ai Revoluţiei din anul 1848,ulterior fiind în fruntea iniţiativelor şi proceselor demodernizare ale ţării.

Concepţia şi acţiunea paşoptiştilor întrunea, cumrar s-a întâlnit în istoria noastră politică a secoluluiXX, virtuţi înalte, profunde convingeri naţionale şicredinţă patriotică, simţăminte de unitate şi sacrifi-ciu pentru înfăptuirea marilor comandamente delibertate, democraţie şi prosperitate ale poporuluiromân. Aceste virtuţi s-au afirmat de la începutulcoagulării viitorului grup revoluţionar, a iniţieriimişcării paşoptiste.

economistul ion ghica (1816–1887)*

Victor AxenciucMembru de onoare al Academiei Române


Prof. Victor Axenciucmembru de onoare al Academiei Române

65

Un moment solemn al începutului de drum, rela-tat de Ion Ghica, este doveditor:

„Într-o noapte – aminteşte autorul – pe la cule-sul viilor, pe când lumina lunii începea a se contopicu razele dimineţii, la o discuţie hotărâtoare cuNicolae Bălcescu şi Christian Tell, am jurat să neconsacrăm patriei cu trupul şi sufletul; ne-am legatfraţi de cruce şi fiecare dintre cei trei să se supue, cupericolul vieţii şi al averii, la hotărârile celorlalţidoi; chiar din ziua aceea ne-am adunat şi am alcă-tuit statutele şi reglementările Frăţiei1”.

Gândirea, scrierile şi proiectele economice alelui Ion Ghica nu pot fi înţelese deplin fără a descifranăzuinţele, obiectivele de luptă ale revoluţionarilorde la 1848: schimbarea din temelie a rânduielilorstatale şi sociale în fiinţă care blocau progresul, cuun nou sistem economico-social modern, generatorde dezvoltare şi bunăstare. Modelul acestui sistemnu trebuia inventat, precum cel al utopiştilor dinsecolele XVII–XVIII; el exista şi funcţiona cusucces, era modelul Occidentului european.

Principalele scrieri în care este elaborată viziu-nea economic-analitică a lui Ion Ghica, de înfăţişarea stărilor sociale şi economice din ţară şi a soluţiilorde rezolvare a lor sunt cuprinse în numeroase studii,dar în principal în Convorbirile economice, publi -cate în mai multe ediţii succesive şi completate cuteme de noi, precum şi în volumul Scrisori cătreVasile Alecsandri. Caracterul literar al acestora afost şi este pus în valoare de specialişti în domeniu;aş adăuga însă, în sensul unor remarci obiective,constatarea că de aceste opere, inclusiv de contribu-ţia gândirii economice a lui Ion Ghica, s-au ocupat

mai mult marii noştri critici literari în substanţialestudii şi istorii ale literaturii române, decât econo-miştii noştri. Totuşi, economiştii români, ca VictorSlăvescu, Gheorghe Zane şi alţii, i-au consacratmonografii; Ion Ghica este studiat astăzi în cursu rileuniversitare de istoria doctrinelor economice, dife-riţi autori considerându-l primul economist român.Dar cea mai reuşită prezentare a lui Ion Ghica, deeconomist creator şi militant, o realizează CostinMurgescu în lucrarea despre Mersul ideilor econo-mice la români.

În afară de aspectele menţionate, de investigaţiesocio-economică, Ion Ghica ridică la o treaptă maiînaltă explorarea la nivelul soluţiilor reale şi a mij-loacelor de înfăptuire a lor prin numeroase proiecteştiinţific documentate, mai toate originale, asupraorganizării diferitelor sectoare ale vieţii sociale,administrative, judecătoreşti, economice, culturale.Dintre care cele imperative ale economiei naţionaleprivesc reforma agrară şi eliberarea ţărănimii clă -caşe, construirea căilor moderne de transport şi tele-comunicaţie, în special a căilor ferate, domeniu încare era specialist; notăm că în ţară atunci nu exis-tau nici căi ferate, nici măcar drumuri pietruite.

Un alt proiect privea unificarea sistemului vamalal celor două principate, ca prim pas către unirea lorîn statul român.

Alte programe vizau organizarea modernă afinanţelor publice în favoarea majorităţii populaţiei,introducerea unităţilor comune metrice, de măsuri şigreutăţi, în locul zecilor de măsuri diferite, locale şiregionale, care îngreunau evaluarea şi circulaţiamărfurilor.66

Ion Ghica susţinea crearea sistemului bănescnaţional, cu leul ca monedă reală; în vremea aceeaunitatea leu era fictivă, funcţiona numai pentru cal-cul; toată circulaţia bănească din ţară era formatădin zeci de monede străine, a căror echivalare o sta-bileau zarafii, iar pentru impozite, statul.

Ion Ghica a pledat imperativ pentru crearea uneibănci naţionale de emisiune monetară, a băncilormoderne de credit, pentru înlăturarea cămătăriei;aceasta percepea dobânzi la împrumuturi de40%–60% anual, care blocau orice afaceri, în timpce dobânda în Occident era de 5–10%. De asemenea,a elaborat proiecte de organizare a învăţământuluipe cele trei nivele – primar, liceal, superior – ca înFranţa.

Ion Ghica a susţinut reducerea analfabetismului,ce cuprindea atunci 92% din populaţia matură aţării; semnificativ este că, în jurul anului 1890,aproxi mativ 60% dintre primarii satelor semnau prinpunerea degetului şi a ştampilei.

În scrierile sale, autorul Convorbirilor a susţinutdezvoltarea meşteşugurilor, a industriei, dar îndeo-sebi introducerea industrializării – care triumfa înOccident – pentru toate ramurile de producţie, detransport etc., ca bază fundamentală de progres asocietăţii româneşti.

Cumulând toate ideile şi propunerile celor câ tevazeci de proiecte, dintre care multe au fost dezbătuteîn camerele legislative şi în guverne, o cercetareistorică a temei l-ar pune în evidenţă pe autor ca peo personalitate de capacitate, iniţiativă şi valoareconstructivă unică în acea perioadă.

Toate aceste proiecte şi acţiuni, în interesulînnoirilor şi dezvoltării, Ion Ghica le aşază pe bazagândirii ştiinţifice, căci „progresul care ne ducesigur la înălţimea la care ne este permis să aspirămca societate şi ca naţiune nu se realizează decât prinştiinţă”.

Ion Ghica – prin contribuţiile sale, concepţii,proiecte şi acţiuni de transformare modernă a ţării,prin funcţiile îndeplinite în unele din cele mai

importante acţiuni ale societăţii noastre din epocă:participarea la conducerea Revoluţiei din 1848, laconducerea ţării după crearea statului român, parla-mentar, ministru în diferite guverne, prim-ministru,ambasador în străinătate etc. – a fost încununat şiprimit membru în cea mai înaltă instituţie naţionalăde cultură şi ştiinţă a țării Academia Română, înanul 1874, şi a fost ales de trei ori preşedinte al Aca-demiei Române.

Ion Ghica nu trebuie să rămână numai în istorianoastră culturală şi ştiinţifică. Împreună cu ceilalţimari creatori reprezentativi, care au marcat evoluţiaşi destinul societăţii româneşti moderne, Ghica seimpune să fie cunoscut prin contribuţia lui, în pro-cesul educativ al noilor generaţii, în cultivarea con-ştiinţei, să intre în bogatul patrimoniu de cultură alpatriei noastre.

Academia Română, prin iniţiativa sa, aduce înconştiinţa naţională actuală, prin sesiuni aniversareşi comemorative şi alte modalităţi, personalităţi dinpatrimoniul cultural. Această activitate este cu atâtmai imperativă cu cât cultura naţională, interesulnaţional, valorile sunt tot mai mult ignorate în pro-cesul educativ, tot mai insistent agresate prin va riatecanale de comunicare, de unele mentalităţi eronatede globalizare.

note1 I. Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, ediţie nouă,

Bucureşti, 1887.

bibliografie 1. I. Ghica, Convorbiri economice, volumele I–III, Bucureşti,

1884.2. I. Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1887.3. I. Veverca, I. Ghica, Scrieri economice cu un studiu intro-

ductiv de V. Slăvescu, volumele I–III, Bucureşti, 1937.4. Discursuri de recepţie, Academia Română, Activitatea şti-

inţifică a lui Ion Ghica, Bucureşti, 1902. 5. C. Murgescu, Mersul ideilor economice la români, volumul I,

Bucureşti, 1987. 6. Gh. Zane, I. Ghica, Opera economică şi socială, Scrieri

edite şi inedite, 1843–1871, cu un studiu introductiv, manuscris.

67

Europeana 1914–1918

„În seara zilei de 14 spre 15 August ora 11.30p.m. veneam din oraş (Piteşti). Ştiam bine că are săse întâmple ceva noaptea. M-am culcat şi eramgata să adorm, când aud deodată gorniştii Regi-mentului Nostru sunând Alarma. Când ies afarăaud şi mu zica noastră şi a Regimentului 4 Argeşsunând alarma, toate clopotele oraşului de la bise-rici începu să bată de te prindea groaza. Intruînăuntru şi spun la camarazi: fraţilor, asta esteultima seară de odihnă, de acum încolo pe muncă.Viaţa nu mai este a noastră, este a Țării....”.

Cu aceste rânduri îşi începe sergentul Tănăsescujurnalul său de război, intitulat Romanul meu dinCampania din Anul 1916–1917 şi 1918, jurnal încare descrie atmosfera din prima zi de război dreptuna entuziastă, marcată de sunetul clopotelor debiserică şi de „muzici”: „Am plecat în oraş cu maimulţi prieteni şi împreună cu muzicele am petrecuttoata noaptea, până dimineaţa”.

Jurnalul sergentului Tănăsescu1 este doar unuldintre numeroasele documente de familie adunate încadrul campaniilor de colectare de amintiri şi docu-mente de la public ale proiectului „Europeana1914–1918”. Europeana – biblioteca, arhiva şimuzeul digital al Europei, a adunat în cadrulproiectului său „Europeana 1914–1918” amintiri,documente sau obiecte de familie din timpulPrimului Război Mondial ale europenilor într-oarhivă digitală inedită, accesibilă online tuturor.

De la prima sa campanie de colectare, organizatăîn Germania în anul 2011, „Europeana 1914–1918”a devenit în scurt timp cel mai de succes proiect al„Europeana”, participarea şi angajamentul publicu-lui european fiind însemnate.

România a fost una dintre primele ţări est-euro-pene participante la proiect, care a fost lansat la 17septembrie 2013 la Biblioteca Academiei Române.

Aici a avut loc şi prima campanie de colectare dedocumente de familie din România (27–28 septem-brie 2013), proiectul beneficiind de Înaltul patronajal Alteţei Sale Regale Principele Radu al României.De altfel, Casa Regală a României a fost şi primulcontributor al campaniei, două fotografii ale RegineiMaria în uniformă de asistentă medicală fiind prin-tre primele adăugate colecţiei digitale europene2.

Cele cinci campanii de colectare de documentede familie organizate până acum în România(Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Orăştie şi Iaşi) auadus la lumină poveşti inedite, personaje me -morabile şi documente de o reală valoare istorică:cărţi poştale, scrisori, jurnale de război, fotografii,timbre rare, diverse obiecte etc. Mii de pagini în for-mat digital contribuie la zugrăvirea acelor vremuri

Arhiva digitală a amintirilor noastre

Cristina Ioana Roiu*

Prima pagină din jurnalul de război al sergentului Tănăsescu (CC Europeana by SA)

*Şef Serviciu documentare, analiză, marketing internaţional, Biblioteca Academiei Române, coordonator, „Europeana 1914–1918”, România, „Europeana 1989”, România 68

din perspectiva oamenilor simpli care au dus greulrăzboiului (acasă sau pe frontul de luptă), dar suntaduse totodată la lumină şi documente inediteaparţinând unor mari perso nalităţi ce au trăit şi auavut un rol important în timpul Primului RăzboiMondial: corespondenţa purtată între generalulfrancez Henri Mathias Berthelot şi generalul StateLeonte, scrisori ale Aristizzei Romanescu, deseneale lui Ion Jalea etc.

Jurnalele de război aduc informaţii preţioasepentru istorici referitoare la mişcarea trupelor,desfăşurarea ostilităţilor, elemente de organizare şilogistică militară sau contribuie la clarificarea unorchestiuni aflate şi astăzi în disputa istoricilor, pre-cum modul în care au fost primite trupele româneştiîn Transilvania.

Astfel, tot sergentul Tănăsescu povesteşte înjurnalul său primirea de care a avut parte regimentulsău în Veneţia de Jos: „Veneţia de Jos era ca şi unorăşel. Case frumoase, pe toate străzile fâlfâia Tri-coloru' Românesc. Parcă mi se umplea inima debucurie când vedeam cu ce dragoste ne primescfraţii noştri de peste Carpaţi”.

Este, de asemenea, meritul acestui proiectredes coperirea unor personaje emblematice pentruPrimul Război Mondial, precum Maica MinaHociotă, mai puţin sau deloc cunoscute opinieipublice. Astfel, Campania din Sibiu, derulată în

mai 2014, aducea primele informaţii despreaceastă personalitate feminină atât de interesantă aMarelui Război3, pentru ca ultima campanie dinRomânia, derulată între 21–22 octombrie 2016 lasediul Filialei din Iaşi a Academiei Române, înorganizarea Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”,să aducă şi prima contribuţie a unei obştimănăstireşti la arhiva europeană a Primului RăzboiMondial.

Călugăriţele de la Mănăstirea Nămăieşti au tri-mis pentru Campania din Iaşi fotografii şi docu-mente inedite ale Maicii Mina Hociotă4, singuracălugăriţă cunoscută a fi fost înrolată militar (cu gra-dul de sublocotenent al Armatei Române). MinaHociotă, la momentul intrării României în războicălugăriţă la Mănăstirea Văratec, a fost mai întâivoluntară la Spitalul Comitetului Regional dinTecuci, pentru ca mai apoi să fie mobilizată pe fron-tul de la Mărăşeşti, unde a primit gradul de subloco-tent, fiind numită şefa trenului sanitar cu care setransportau răniţii la spitalele din Vaslui sau Iaşi.

Maica Mina Hociotă a fost activă şi în al DoileaRăzboi Mondial când a fost din nou mobilizată şitrimisă la Spitalul din Câmpulung Muscel, undeşi-a îndeplinit datoria cu acelaşi zel pentruaproapele său.

Entuziasmul publicului românesc care aparticipat în număr mare la aceste campanii (ce au

Obiecte adunate în cadrul campaniilor „Europeana 1914–1918” din România 69

avut contributori între 17 şi 101 ani) validează im -portanţa acestui demers absolut necesar de adunare şipăstrare pentru generaţiile viitoare a acestor amintirişi documente de familie din timpul Primului RăzboiMondial.

Academia Română s-a implicat mult în derula-rea acestui proiect în România. Secţia de ştiinţe isto-rice a sprijinit încă de la lansare în România;contribuţii importante au avut, însă, şi BibliotecaAcademiei Române, care a organizat prima campa-nie de colectare, Institutul de Istoria Artei (princontribuţiile valoroase ale directorului său, prof. dr.Adrian Silvan Ionescu). Filiala Iaşi a AcademieiRomâne şi Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” auorganizat la Iaşi ultima campanie de colectare dedocumente – campanie dedicată marcării a o sută deani de la intrarea României în Primul RăzboiMondial şi aniversării a 150 de ani de la întemeiereaAcademiei Române.

Campaniile de colectare de documente vorcontinua şi în anii următori, fiind planificată şipublicarea de către Academia Română a acestordocumente inedite, majoritatea necunoscute publi-cului larg sau cercetătorilor.

„Europeana 1914–1918” a devenit între timp ceamai mare arhivă digitală dedicată Primului RăzboiMondial din lume, prin adăugarea resurselor digitaleobţinute în cadrul derulării de către „Europeana” acelorlate două proiecte dedicate Marelui Război:Europeana 1914–1918 Collections şi European FilmGateway. Astfel, website-ul www.europeana1914-1918.eu pune acum la dispoziţia utilizatorilor săi dinîntreaga lume 16 200 povestiri şi documente defamilie inedite (reprezentate prin peste 200 000pagini digitizate), peste 1 245 000 itemi aparţinândunor mari instituţii culturale patrimoniale din întreagalume (biblioteci, arhive, muzee, biblioteci digitale)şi aproximativ 650 de ore de filme din acea perioadă(extrem de valoroase, dacă ţinem cont de faptul cănumai 20% din materialul filmat în anii PrimuluiRăzboi Mondial a supravieţuit).

Colaborarea Academiei Române şi a institutelorsale cu „Europeana” în realizarea acestei arhivedigitale a Marelui Război este, în acest sens, extremde importantă, obiectele digitale din România bene-ficiind de o expunere maximă şi contribuind lazugrăvirea unui peisaj european complet al acelorvremuri.

Nu în ultimul rând, în contextul marcării a o sutăde ani de la intrarea Regatului României în MareleRăzboi şi apoi a înfăptuirii României Mari, aduna-rea acestor documente de familie este un demersobligatoriu în constituirea Marii Arhive Digitale deRăzboi a României.

Astfel, suntem în măsură să îndeplinim acum,după o sută de ani, rugămintea locotenentuluitransilvănean Ioan Guţia adresată părinţilor săi pe ocarte poştală: „Grijiţi Ilustrăţile acestea!”

Este momentul acum, la ceas aniversar, sărecuperăm această moştenire „pierdută între docu-mentele de familie”, să o alăturăm documenteloroficiale păstrate de instituţiile memoriei româneştişi să o punem la dispoziţia generaţiilor ce vor veni.Pentru că, le-o datorăm şi lor, celor ce au înfăptuitRomânia Mare şi care au considerat atunci că „viaţanu este a lor, ci este a Ţării!”

note

1Povestea sergentului Tănăsescu este disponibilă la adresa:

http://www.europeana1914-1918.eu/ro/contributions/62152Fotografiile cu care a contribuit Casa Regală a României la

proiect sunt disponibile la adresa: http://www.europeana1914-

1918.eu/ro/contributions/61603Povestea Maicii Mina este disponibilă la adresa:

http://www.europeana1914-1918.eu/ro/contributions/157074Contribuţia trimisă de călugăriţele de la Mănăstirea

Nămăieşti se poate consulta la adresa: http://www.europeana1914-

1918.eu/ro/contributions/21112

70

david davidescu (16 septembrie 1916–11 noiembrie 2004) –creatorul şcolii moderne româneşti de agrochimieAcademicianul David Davidescu, născut la 16

septembrie 1916 în comuna Sudiţi, judeţul Ialo -miţa, este agrochimistul care a scris şi a publicatcel mai mare număr de lucrări (400 titluri, 20 000pagini) comparativ cu specialiştii de breaslă dinîntreaga lume: tratate, monografii, cursuri univer-sitare, îndrumări tehnice, într-un domeniu interdis-ciplinar atât de vast şi de complex, cum esteagrochimia.

Ca fost colaborator apropiat (47 de ani) al Dom-niei Sale, de la începutul activităţii mele în 1957 (laICAR şi la Catedra de agrochimie), până în 2004, latrecerea sa în lumea veşniciei, pot afirma că „fertili-tatea” deosebită în a scrie şi publica este impresio-nantă, ţinând seama şi de faptul că profesorul Davi-descu, pe lângă exercitarea funcţiilor de profesor şicercetător, a fost în permanenţă şi conducător; înînvăţământul agronomic superior, şef de catedră,decan, prorector şi rector (detalii prof. Sorin Câm-peanu), ministru adjunct (1962–1969), preşedinteal Secţiei de ştiinţe agricole şi silvice din AcademiaRomână (1990–1996) şi preşedinte de onoare alacesteia (1996–2004).

Primul său tratat Agrochimia, apărut în 1956,urmat de trei noi ediţii revizuite şi completate (1963,1969, 1980), şi monografia Agrochimia modernă(1991) sunt, din punctul meu de vedere, lucrărilecare contribuie decisiv la recunoaşterea prestigiuluisău ca personalitate incontestabilă în domeniu.

ca urmare a performanţelor profesionale şiparticipării active (1960–1964) în pregătirea

lucrărilor celui de Al Viii-lea congres mondialde ştiinţa Solului (Bucureşti, 1964), în 1963 afost ales membru corespondent al Academieiromâne, titularizat în 1990.

Excepţionala sa putere de muncă, perseve -

renţa, rigurozitatea, capacitatea de sinteză,

memorie ieşită din comun, rapiditatea în luarea

deciziilor şi finalizarea gândurilor, ideilor şi obiec-

tivelor sunt calităţi unanim apreciate.

Toţi cei care au lucrat alături de academicianulDavid Davidescu, toţi cei care l-au cunoscut şi i-au

Personalităţi academice

din viaţa şi opera iluştrilor predecesori – academician david davidescu şi academician mircea moţoc*Acad. Cristian HeraVicepreşedinte al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la sesiunea comemorativă „David Davidescu (1916–2004) şi Mircea Moţoc (1916–2006), membri titulari ai Academiei Române” (16 septembrie 2016, Aula Academiei Române)

Acad. Cristian Hera

71

citit operele, nu vor ezita să definească viaţa sa ca„o viaţă pentru o idee”.

În Discursul de recepţie rostit în Aula Acade-miei Române la 25 octombrie 1990, academicianulDavid Davidescu spunea: „Prin alegerea mea camembru titular al Academiei Române se consfin -ţeşte, de fapt, locul pe care trebuie să-l ocupe de aiciînainte agrochimia în dezvoltarea cercetării ştiinţi-fice, pentru înfăptuirea unei agriculturi moderne,intensive, de mare randament”.

În tratatul Agrochimie, profesorul DavidDavidescu, după ce prezintă istoria dezvoltării con-cepţiilor agrochimice, a rolului jucat de mari pre -cursori din întreaga lume şi de distinşi specialişti dinRomânia în dezvoltarea agrochimiei, descrie proble-matica producerii şi utilizării îngrăşămintelor în ţaranoastră şi pe plan mondial.

Proprietăţile solului, nutriţia plantelor în legă-tură cu aplicarea îngrăşămintelor de orice natură,pregătirea, păstrarea şi folosirea raţională a aces-tora, precum şi metodele de cercetare pentru stu-diul nevoii de îngrăşăminte, reprezintă o sintezăextrem de utilă pentru toţi specialiştii care lucreazăîn agricultură şi în industria producătoare deîngrăşăminte.

Cred că nu exagerez dacă spun că succesuldobândit la noi în ţară de Tratatul de agrochimie ela-borat de profesorul David Davidescu se poate com-para cu cel al lucrării fundamentale Soil Conditionand Plant Growth, scrisă în anul 1912 de celebrulEduard John Russel, fondatorul primelor experienţede lungă durată cu îngrăşăminte la Rothamsted,Anglia, care a apărut în timpul vieţii autorului înşapte ediţii.

Lucrarea Agrochimia horticolă, cu un gradridicat de originalitate, elaborată în colaborare cuprofesor Velicica Davidescu, publicată în EdituraAcademiei Române (1992), umple un mare gol înliteratura de specialitate.

Regândirea tehnologică şi optimizarea factorilorde mediu, aspecte de bază prezentate în Agrochimiahorticolă, fundamentează măsurile de corectare aechilibrului nutritiv, prin aplicarea îngrăşămintelorla culturile horticole.

Începând cu anul 1972, academicianul DavidDavidescu iniţiază un ciclu de publicaţii agrochi-mice în Editura Academiei Române, sugestiv inti-tulat Chimizarea agriculturii, scris în colaborare,lucrări care cuprind problematici diferite dindomeniul vast al agrochimiei, dintre care menţio-năm: Testarea stării de fertilitate prin plantă şi sol

(1972), Fosforul în agricultură (1974), în careautorul acestei prezentări a scris capitolul Eficienţaîngrăşămintelor cu fosfor asupra creşterii cantita-tive şi calitative a recoltelor, Azotul în agricultură(1976), Potasiul în agricul tură (1979), Sulful, cal-ciul şi magneziul în agricultură (1984), Microele-mentele în agricultură (1988), Protecţia chimicăîn agricultură (1992). Toate aceste lucrări conţinnumeroase date utile pentru clarificarea diferi-telor aspecte referitoare la folosirea judicioasă aanalizelor chimice de sol şi plante, a indiciloragrochimici şi a unor produse chimice destinateagriculturii, care sunt şi în prezent de mare actua-litate.

Este important să menţionez apariţia, în limbaengleză, în anul 1982, a lucrării Evaluation of ferti-lity by plant and soil analysis, publicată la cerereaEditurii Abacus Press în colaborare cu Editura Aca-demiei Române. Această lucrare este una dintrepuţinele cărţi apărute în acea perioadă într-o limbăde circulaţie internaţională.

Profesorul David Davidescu şi colaboratoriipublică în anul 1999 lucrarea de sinteză intitulatăCompendium agrochimic (1999), care cuprindenumeroase date utile specialiştilor din învăţământ şicercetare, din laboratoarele judeţene de pedologie şiagrochimie sau a celor din producţia agricolă;majoritatea datelor sunt sub formă de tabele de sin-teză, însoţite de grafice, care conduc la o mai bunăfundamentare a utilizării produselor chimice în teh-nologiile agricole.

Tratatele de agrochimie şi monografiile publicatela Editura Academiei, scrise la un nivel ştiinţific ele-vat, au constituit preocupările de bază ale academi-cianului David Davidescu. Pentru că asemenealucrări nu erau întotdeauna uşor accesibile celor carelucrează direct în ferme, profesorul a scris, în cola-borare, o serie de îndrumătoare tehnice şi broşuri,care să conducă la aplicarea şi generalizarea rezulta-telor cercetărilor în producţie.

Dintre lucrările cele mai cunoscute şi des utili-zate de specialişti, evidenţiez Îndrumătorul pentruaplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor, apă-rut în trei ediţii în anii 1957, 1964 şi 1971 şiAgenda agrochimică (1978). Aşa cum am menţio-nat, aceasta din urmă a stat la baza apariţiei, după21 de ani, a unei noi lucrări Compendium agrochimic.

Academicianul David Davidescu a adus con-tribuţii originale la progresul şi dezvoltarea agro-chimiei ca ştiinţă. A formulat Legea ierarhizăriifactorilor de vegetaţie, potrivit rolului şi impor-72

tanţei lor în creşterea şi dezvoltarea plantelor şiLegea autoreglării biologice a creşterii şi dezvol-tării plantelor agricole, prin propriile procese deco nexiune, potrivit condiţiilor naturale şi ale celortehnologice de lucru. Aceste legi se adaugă latabloul cunoscut al legilor ştiinţifice, ce se referăla teoriile privind nutriţia plantelor, aplicarea dife-renţiată a îngrăşămintelor şi sporirea sau menţine-rea stării de fertilitate a solului, completându-le cuelemente noi, de importanţă teoretică şi practicădeosebite.

Prin scrierile sale, prin participarea activă întoate etapele de clădire, dezvoltare şi perfecţionarea cunoştinţelor agrochimice, prin contribuţiile ori-ginale în domeniul agrochimiei, academicianulDavid Davidescu se desprinde drept ctitor alagrochimiei moderne în România şi promotorincontestabil al unei frumoase şi complexe ştiinţeinterdisciplinare, cu implicaţii nebănuite în optimi-zarea proceselor ce au loc în sistemul sol-plantă-îngrăşământ şi cu efecte benefice, atât din punct devedere cantitativ, cât şi calitativ, asupra fertilităţiisolurilor şi a producţiilor agricole prezente şi vii-toare. Această ştiinţă complexă, interdisciplinară,pentru clădirea şi promovarea căreia profesorul alucrat o viaţă, este agrochimia.

** *

Ca fost colaborator, menţionez câteva dintrecontribuţiile esenţiale ale Domniei Sale la forma-rea şi desăvârşirea carierei mele profesionale:

– repartizarea, după terminarea facultăţii în1957. Părinţii mei locuiau în comuna Brazi, satulBăteşti, motiv pentru care, având recomandareapentru repartizare în cercetarea ştiinţifică, am solici-tat să lucrez la Staţiunea de Cercetări LegumicoleŢigăneşti, aflată la jumătatea distanţei dintre Bucu-reşti şi Băteşti/Prahova. profesorul davidescu adispus repartizarea mea la icAr.

– Selectarea în anul 1960, ca secretar ştiinţi-fic al comisiei a 4-a de Fertilitatea solului şinutriţia plantelor la cel de al VII-lea CongresMondial de Ştiinţa Solului, care a avut loc în anul1964 la Bucureşti.

– În 1965 am obţinut o bursă FAo pentru şaseluni în Franţa. Profesorul Davidescu, atunci ministruadjunct al Agriculturii, a făcut demersuri la profeso-rul Nile C. Brady, secretar de stat adjunct la Depar-tamentul pentru Agricultură, SUA, participant, în1964, la cel de al VII-lea Congres Mondial de ŞtiinţaSolului de la Bucureşti, să pot efectua patru luni înSUA, pentru încadrarea în fondurile alocate deFAO. Răspunsul acestuia a fost pozitiv, avizândbursa de şase luni în SuA.

– În 1968, la solicitarea AieA Viena, amlucrat şase luni, expert în tucia, în domeniul utili-

Aula Academiei Româneîn prim-plan, Velicica Davidescu (soţia academicianului David Davidescu)

şi prof. Sorin Cîmpeanu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară

73

zării tehnicilor nucleare în cercetările privind ştiinţasolului, nutriţia plantelor şi neaplicarea îngrăşămin-telor, aprobată de Guvernul României.

** *

Datorită calităţilor de excepţie, a recunoaşteriiputerii şi capacităţii extraordinare de muncă, acunoştinţelor profesionale de o deosebită profun -zime, profesorul David Davidescu, încă de la înce-putul activităţii sale, pe lângă activitatea didactică şide cercetare, a avut diferite responsabilităţi şi aprimit numeroase distincţii.

În afara celor menţionate la începutul alocuţiu-nii, doresc să adaug invitarea profesorului Davidescupentru a ţine prelegeri la Universitatea Liberă dinBruxelles (1966), la Facultatea de Agronomie dinGiessen (1972, 1973), la Universitatea Santa Mariadin Brazilia.

Realizările profesionale obţinute de academi-cianul David Davidescu, datorate inteligenţei salenative, puterii şi forţei extraordinare de muncă, co -relate cu performanţele din domeniul managerial,clădirii şi promovării agrochimiei moderne, afirm,cu credinţă că nu greşesc, că şi-a consacrat o viaţăpentru o idee.

A fost distins cu premii, ordine şi medalii care îlonorează: Premiul „Gh. Doja” al Academiei Române(1957), Premiul Ministerului Învaţământului (1959,1962), Ordinul Muncii clasa a II-a (1964), OrdinulMeritul Ştiinţific clasa a II-a (1966), Medalia „CosimoRidolfi” a Universitaţii din Pisa (1965), MedaliaUniversităţii Libere din Bruxelles (1966), OrdinulNaţional pentru Merit în grad de Mare Cruce (2000).

Toate distincţiile primite au o aleasă valoaresimbolică. Cea mai importantă distincţie, care repre-zintă, de fapt, recunoaşterea valorii sale profesio -nale, este alegerea ca membru corespondent alAcademiei Române în 1963, titularizat în 1990, pre-cum şi alegerea, în 1969, ca membru titular şi fon-dator al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

mircea moţoc (3 iunie 1916–23 octombrie 2006) – creatorul şcolii româneşti de prevenire şi combatere a eroziunii soluluiAcademicianul Mircea Moţoc, născut la 3 iunie

1916 în satul Dăeşti, judeţul Vâlcea, este ctitorulşcolii româneşti de combatere a eroziunii solului,„patriarh” al ştiinţei eroziunii solului în România.

După absolvirea Facultăţii de Agronomie înanul 1941 şi satisfacerea stagiului militar, cu con-centrare pe front, în anul 1944 a început activitateade cercetare la Institutul de Cercetări Agronomiceal României (ICAR), unde, prin concurs, a ocupatun post de asistent în cadrul Laboratorului de ero-ziunea solului.

Pregătirea temeinică din timpul studiilor licealeşi universitare, perseverenţa şi munca intensă desfă-şurată fără întrerupere până în anul 1959, i-au adusaprecieri deosebite în comunitatea cercetării ştiinţi-fice din institut şi din reţeaua de staţiuni experimen-tale de profil din ţară.

În acest context îngăduiţi-mi să reliefez senti-mentul de căldură şi de protecţie pe care l-am simţitla venirea mea, în calitate de cercetător stagiar, înInstitutul de Cercetări Agronomice al României, înseptembrie 1957, cercetătorul de atunci, MirceaMoţoc, făcând parte din categoria cercetătorilor pecare de atunci i-am preţuit permanent.

În perioada 1949–1954 şi apoi din 1972 a acti-vat şi la institutul Agronomic din bucureşti, undea predat cursul de eroziunea solului (detalii prof.Sorin Câmpeanu).

câteva dintre realizările sale în cercetarea ştiinţifică metoda fiziologic vegetală elaborată de Eilhard

Alfred Mitscherlich a fost frecvent utilizată în cer-cetările din domeniul ştiinţei solului şi nutriţieiplantelor, mai ales după vizita pe care marelesavant a făcut-o la Institutul de Cercetări Agrono -mice al României, în 1942.

În anul 1949, Mircea Moţoc a publicat lucrareaCercetarea fertilităţii solurilor aflate în diferite sta-dii de eroziune prin metoda fiziologic vegetală a luiMitscherlich.

Se cuvine să menţionez câteva lucrări de valoaredeosebită, elaborate după acea perioadă:

– Combaterea eroziunii solurilor în vii prinmăsuri agrotehnice (1953);

– Contribuţii la stabilirea epocii critice de ero-ziune pentru Câmpia Transilvaniei (1953);

– Valurile de pământ ca mijloc de luptă cu ero-ziunea solului (1954);

– Metode de cercetare a măsurilor de stăvilire aeroziunii solului în plantaţiile de viţă de vie (1964).

În anul 1968, Mircea Moţoc a obţinut titlul dedoctor în agronomie cu teza Estimarea deficitului deumiditate a solului în plantaţiile viticole.74

În perioada 1960–1964, profesorul Moţoc aparticipat activ la pregătirea lucrărilor celui deal VIII-lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului,unde a prezentat mai multe lucrări; dintre acesteaamintesc: Studii asupra demonstraţiei indirecte pri-vind capacitatea de câmp, Un nou criteriu pentruclasificarea solurilor, în colaborare cu A. Canarache,Efectele arăturii şi drenajelor asupra excesului deumiditate din solurile argiloase de pe pante, în cola-borare cu S. Tudor.

A făcut parte din colectivul de autori al Dicţio-narului de ştiinţa solului, cu 6452 de termeni ştiin-ţifici în limbile engleză, franceză, germană, rusă şiromână.

Ca urmare a performanţelor sale profesionalede excepţie, a participării active şi a eficienţei laorganizarea celui de al VIII-lea Congres Mondialde Ştiinţa Solului, la 21 martie 1963 este ales mem-bru corespondent al Academiei Române, titularizatapoi la 22 noiembrie 1990.

discursul său de recepţie în Academia Românăeste intitulat Protecţia solului împotriva eroziunii înagricultura tradiţională şi modernă; Cuvântul derăspuns a fost prezentat de academicianul AmilcarVasiliu.

A urmat publicarea unor lucrări de aleasă impor-tanţă pentru realizarea proiectelor dedicate preveni-rii şi combaterii eroziunii solului:

– Stabilirea unui indicator climatic complexpentru eroziunea prin apă şi zonarea acestuia(1969);

– Ritmul mediu de degradare erozională a solu-lui în România (1983);

– Participarea proceselor de eroziune şi folosi-rea terenului la diferenţierea transportului de alu-viuni pe râurile din România (1984);

– Erosion and climatic risk at the wheat andmaize crops in the Moldavian Plateau (1998);

– Contribuţii la stabilirea unui model sistemicde abordare a problemei protecţiei şi ameliorăriisolului (1999);

– Evaluarea factorilor care determină risculeroziunii hidrice în suprafaţă (2002).

Din 1959 până în anul 1973 a fost director ştiin-ţific al Institutului de Cercetări Horticole.

Academicianul Mircea Moţoc a avut contribuţiisubstanţiale la organizarea şi înfiinţarea, în anul1969, a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice(ASAS). La înfiinţare, profesorul Mircea Moţoc afost ales membru titular şi a făcut parte din grupulrestrâns de membri fondatori ai Academiei deŞtiinţe Agricole şi Silvice. Timp de zece ani(1969–1979) a îndeplinit funcţia de secretar generalal acestei academii.

Este o datorie de onoare pentru mine, ca lacomemorarea centenarului distinsului academicianMircea Moţoc, să amintesc faptul că în anul 1964,academicianul Gheorghe Ionescu-Şişeşti, cu avizulde principiu al Biroului Prezidiului AcademieiRomâne, a iniţiat înfiinţarea Secţiei de ştiinţe agri-cole şi silvice în cadrul Academiei Române. Primulconsultat a fost profesorul Mircea Moţoc, atuncimembru corespondent al Academiei Române. Orga-nizarea secţiei a fost aprobată în prima Adunaregenerală din anul 1965.

Consider că este o obligaţie morală să aduc şicu acest prilej o pioasă recunoştinţă academicia-nului mircea moţoc, pentru că, în anul 2004, a sus-ţinut fără rezervă titularizarea mea în AcademiaRomână.

În anul 1977 a publicat lucrarea Folosirea raţio-nală a terenurilor erodate. Staţiunea de cercetăriPerieni, staţiune înfiinţată de profesorul MirceaMoţoc, devenind astfel membru fondator al Staţiuniide Cercetări pentru Prevenirea şi Combaterea Ero-ziunii Solului Perieni, judeţul Vaslui, staţiune careastăzi îi poarta numele (prof. I. Ioniţă).

Cercetătorul, profesorul, omul de o probitateprofesională, morală şi corectitudine ireproşabilă, cuconştiinţa datoriei împlinite, a trecut în lumea veşni-ciei la 23 octombrie 2006.

75

Mircea D. Moţoc s-a născut la data de 3 iunie1916 în satul Dăești, judeţul Vâlcea, situat pe ramavestică a muscelelor argeșene. După școala primarădin sat, unde l-a avut dascăl pe învățătorul IonițăBenedict, a urmat Liceul „Al. Lahovari” din Râm-nicu Vâlcea. După aceea, în anul 1941, a absolvitFacultatea de Agronomie din București şi a obținutlicența de inginer agronom.

În 1968 a susţinut teza de doctorat intitulatăEstimarea deficitului de umiditate a solului în plan-taţiile viticole, pentru care i s-a conferit titlul de doc-tor în agronomie. Între anii 1944 şi 1959 a lucrat laInstitutul de Cercetări Agricole (ICAR), apoi laInstitutul de Cercetări Hortiviticole (1959–1972,unde a fost director ştiinţific) și profesor la InstitutulAgronomic „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti(1949–1954 și 1972–1978).

În mod indiscutabil, profesorul Mircea Moțocs-a impus rapid, dar statornic, drept cea mai strălu-citoare personalitate științifică în activitatea deprevenire și combatere a eroziunii solului (CES) dinRomânia. Apelativul „Domn’ Profesor” (nu tov. oritovarășul) desemna foarte clar la cine se făcea refe-rirea, indiferent de numărul și cartea de vizită aparticipanților la diverse întruniri/manifestări știin -țifice de profil. Membru titular al Academiei de Şti-inţe Agricole şi Silvice, Domnia Sa a fost ales mem-bru corespondent al Academiei R.S. România la 21martie 1963 și membru titular la 22 ianuarie 1990 alAcademiei Române, cu Discursul de recepţie Pro-tecţia solului împotriva eroziunii în agricultura tra-diţională şi modernă.

preocupările sale principale de cercetareștiințifică au vizat următoarele probleme:

– studiul proceselor de degradare a terenurilorcolinar-deluroase, îndeosebi prin eroziunea desuprafață și eroziunea în adâncime;

– îmbunătățirea metodelor de organizare,amenajare și exploatare antierozională a terenurilorerodate;

– extinderea lucrărilor antierozionale și,implicit, diferențierea pe suprafețe extinse asistemului rațional de agricultură pe contur (pedirecția generală a curbelor de nivel).

Pe de altă parte, trebuie subliniat scopul dublual acestor preocupări, respectiv de natură funda-mentală prin studiul aprofundat al proceselor deeroziune, ca bază de fundamentare științifică asoluțiilor și metodelor de amenajare antierozionalăși de natură aplicativă, subliniat prin elaborarea deinstrucțiuni și modele de dimensionare pe criteriiștiințifice a sistemelor antierozionale de cultură.Evidențiem, în mod special, cuantificarea factorilorde eroziune și elaborarea modelului Moțoc de esti-mare a eroziunii totale de pe terenurile agricole dinRomânia, prin adaptarea la condițiile din țara noas-tră, în 1970, a ecuației universale a pierderilor de solprin eroziune (USLE), model multiplicativ, stabilitanterior de cercetătorii americani W. Wischmeier șiD. Smith.

Academicianul Mircea Moțoc a fost permanentconvins că resursa numărul unu de creștere aproducției agricole din țara noastră o reprezintăfolosirea rațională a celor 6,367 milioane ha (42,6%din total) de terenuri agricole cu potențial de ero-ziune. În anul 1954, împreună cu academicianulTraian Săvulescu, profesorul Moțoc a intuit, afundamentat științific și a recomandat înființareaStațiunii de Cercetări pentru Combaterea EroziuniiSolului la Perieni, judeţul Vaslui, într-un areal dinPodișul Moldovei afectat semnificativ de proceselede degradare a terenurilor agricole.

Această nouă instituție, care a funcționat perma-nent sub directa și competenta coordonare a acade-

mircea d. moţoc – creatorul şcolii româneşti de combaterea eroziunii solului*Ion Ioniţă**


** Prof. univ. dr., Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi76

micianului Mircea Moțoc, a devenit în 1970Stațiunea Centrală de Cercetări pentru CombatereaEroziunii Solului (SCCCES) Perieni-Bârlad dincadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice(ASAS) București, iar din 2007 este cunoscută subnumele de Centrul de Cercetare-Dezvol tare pentruCombaterea Eroziunii Solului (CCDCES) Perieni.În mod surprinzător, denumirea CCDCES Perienitrebuia să includă din anul 2007 și distinsul numeMircea Moțoc, însă nutrim speranța că aceastăreparație morală urmează să se rezolve într-un viitorapropiat. Foarte sugestiv pentru activitatea decercetare științifică de la Stațiunea Perieni este pla-nul tematic de lungă durată, recomandat de cătreprofesorul Moțoc, și anume:

– cercetări privind fertilitatea solurilor erodate șia metodelor de ameliorare;

– cercetări privind hidrologia versanților și aeroziunii pe bazine hidrografice mici cu folosinţeagricole;

– cercetări privind metodele de organizareantiero zională a terenurilor în pantă;

– cercetări privind îmbunătățirea metodelor deamenajare a versanților din bazine hidrograficemici;

– soluții și tehnologii pentru cultura plantelor peterenurile erodate;

– adaptarea mașinilor pentru îmbunătățirealucrărilor mecanizate pe terenurile în pantă.

Progresiv, în timp, la Stațiunea Perieni s-au con-turat trei tipuri de bazine hidrografice mici, modelde organizare, amenajare și exploatare antierozio -nală a terenurilor, îndeosebi a celor cu folosință

exclusiv arabilă, respectiv bazine cu pante mijlocii(Valea Țarinei), bazine cu pante mijlocii și parțialmari (Valea lui Vasilache și Valea Ghelțagului) șibazine cu pante mari, precum Crâng I și Crâng II(figurile nr. 1 și nr. 2).

Profesorul Mircea Moțoc a militat cu multăardoare pentru modelul american de conservare asolului și apei, prin echiparea corespunzătoare culucrări antierozionale în primul rând a versanților șiapoi a rețelei hidrografice. O asemenea ordine apriorităților a generat, temporar, o anumită tensiuneîn rândul unor specialiști de îmbunătățiri funciare,care erau atrași mai degrabă de „modelul cu para-metri concentrați”, respectiv de echiparea șiexecuția de lucrări hidrotehnice, de construcții-mon-taj (C+M) pe rețeaua hidrografică. Înclinareabalanței spre „modelul cu parametri uniformdistribuiți”, prin amenajarea antierozională priori -tară a versanților, a condus la individualizarea sem-nificativă a SCCCES Perieni, a Institutului de Studiiși Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare (ISPIF)București și la realizarea celor mai importantelucrări de combatere a eroziunii solului din Româniaîn anii ’70 și ’80 din secolul trecut. De aceea, subîndrumarea extrem de competentă a profesoruluiMoțoc, o treime din terenurile agricole cu potențialde eroziune din România erau echipate satisfăcătorcu lucrări de amenajare antierozională în anul 1990.Din această perspectivă, se poate aprecia, cu deplintemei, faptul că profesorul moțoc a fost „omulpotrivit la timpul potrivit”.

Fig. 1 Sistemul antierozional de cultură în fâşii din Valea Ţarinei, Perieni 77

Ulterior, două prevederi ale Legii nr. 18/1991 aFondului Funciar (punerea în posesie, de regulă, pevechile amplasamente și dreptul de succesiune pânăla gradul al IV-lea de rudenie) au condus lafărâmițarea excesivă a terenurilor și la revenirea latradiționalul sistem de agricultură cu parcele mici,orientate și lucrate pe direcția deal-vale. Într-o ul -timă vizită pe teren, de la sfârșitul anilor ’90, acestpătimaș al pământului corect valorificat a constatatcu multă tristețe că impactul lucrărilor de prevenireși combatere a eroziunii solului nu este apreciatastăzi la justa valoare, iar aria terenurilor agricoleechipate cu lucrări antierozionale s-a redus aprecia-bil. Într-un asemenea context se poate considera cădistinsul academician mircea moțoc a fost cuadevărat un om înaintea timpului său!

De departe, pe lângă activitatea didactică și decercetare științifică, profesorul mircea moțoc tre-buie acreditat cu meritul/statutul de ctitor șimentor al școlii românești de prevenire și comba-tere a eroziunii solului, pe fluxul cercetareștiințifică-proiectare-execuție de lucrări anti -erozionale și exploatare agricolă, cu sublinierearolului său remarcabil de liant puternic întrespecialiștii din acest domeniu nobil. domnia Sa aavut vocația extraordinară de a crea un climatpropice de colaborare interinstituțională și de astimula lucrul în echipe alcătuite din specialiști îndiscipline diferite (îmbunătățiri funciare, pedolo-gie, agrotehnică antierozională, geomorfologie, geo-

logie etc.). Acest model de strălucit coordonator estestrâns legat atât de calitatea deosebită de subtilpedagog a profesorului Moțoc, cât și de viziunea saclară asupra obiectivelor oricărui demers științific ceurma să fie întreprins.

În acest context, considerăm că este onorant săenumerăm o serie de specialiști cu care academicia-nul Mircea Moțoc a colaborat îndeaproape: acad.prof. dr. doc. Hera C., dr. ing. Teaci D., prof. dr. Flo-rea N., dr. ing. Mihalca Veronica, dr. ing. Nițu I.(ASAS București), dr. ing. Stănescu P., TaloescuIuliana, ing. Vatau A., dr. Teodorescu V., Drăgan Sil-via, dr. ing. Luca Al. (Colectivul de eroziune de laICPA/ISCIF București), dr. Canarache A., dr. ing.Vintilă Irina, dr. Munteanu I., prof. dr. Lăcătușu R.,prof. dr. Dumitru M., dr. Simota C., ing. Cârstea S.(ICPA București), ing. Stoian Gh., ing. Havreliuc A.,dr. ing. Nistor D., dr. ing. Ioniță I., dr. ing. Pujină D.,Ouatu O., dr. ing. Popa N., dr. ing. Purnavel Gh., dr.ing. Pujină Liliana, dr. Hurjui C. (SCCCES Perieni,Bârlad), dr. ing. Mihaiu Gh., dr. ing. Popescu N.,ing. Blegu N. (Colectivul de CES din cadrul ISPIFBucurești), dr. ing. Ionescu V., dr. ing. Badralexe N.,ing. Popescu R. (DGEIFCA București), Neguț N.(IGFCOT București), ing. Havreliuc A., ing. VăsuiV., dr. ing. Pujină D. și dr. ing. Pujină Liliana(Stațiunea de Cercetări pentru Cultura PajiștilorVaslui, înființată în 1981 cu un grup de cercetătoride la Perieni), ing. Iurașcu (SCA Câmpia Turzii), dr.ing. Iancu M. și dr. ing. Neamțu I. (Institutul de Cer-cetare şi Producţie pentru Pomicultură Mărăcineni,Pitești), dr. ing. Mihalache L. (Institutul de Cercetări

Fig. 2 Amenajare antierozională complexă în bazinul superior al Ghelţagului

78

pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească),prof. dr. Dumitrescu N. (SCA Podu Iloaiei, judeţulIași), acad. prof. dr. Bălteanu D. (Institutul de Geo-grafie București), acad. prof. dr. Botzan M., prof. dr.ing. Hâncu S., prof. dr. ing. Nae Ștefan, prof. dr. ing.Ene Al., prof. dr. ing. Nedelcu Lucia, prof. dr. ing.Mircea S. (IANB București), prof. dr. ing. Băloiu V.de la Facultatea de Hidrotehnică din Iași și prof. dr.ing. Munteanu S. de la Universitatea din Brașov. Deasemenea, menționăm colaborarea strânsă cu majo-ritatea Întreprinderilor de Execuție și Exploatare aLucrărilor de Îmbunătățiri Funciare (IEELIF-uri)din țară, precum cele din județele Vaslui (ing.Gheorghiță, ing Drozan C.), Bacău (ing. Cutaș) șiSălaj (ing. Tămaș) etc.

Dictonul latin Non multa, sed multum, decirigoarea lucrului bine făcut, l-a călăuzit mereu înredactarea de diferite materiale și publicarea delucrări științifice. Astăzi se semnalează frecventautori care susțin că au publicat peste o sută delucrări, dar profesorul Moțoc se încadrează în cate-goria celor cu zeci de lucrări (cărți și articole). Darce fel de lucrări științifice? De exemplu, avem învedere articolul de referință, de 18 pagini, intitulatRitmul mediu de degradare erozională a solului înR. S. România, publicat în Buletinul Informativ alASAS, nr. 2, Bucureşti (p. 47–65). Acest articolreprezintă o capodoperă de sinteză, redactat dupăestimări personale îndelungate, unde, printre altele,eroziunea totală din România, de 126 milioane t/an,este diferențiată în raport cu modul de folosință aterenului și procesele de degradare (eroziunea însuprafață, ravenarea, alunecările de teren și eroziu-nea în maluri de râuri și în localități).

Din seria de lucrări deosebite, ca unic sau primautor, mai menționăm: Eroziunea solului pe terenu-rile agricole şi combaterea ei, Editura Agro-Silvică, București (1963); Instrucţiuni privind stu-diile şi calculele necesare la proiectarea lucrărilorde combatere a eroziunii solului, redacţia revisteloragri cole, Bucureşti (1973); Eroziunea solului şimeto dele de combatere, Editura Ceres, Bucureşti(1975); Concepţii actuale cu privire la fenomenulerozional şi la controlul acestuia.

MAIA/ASAS/ICPA/Biblioteca Agricolă, Bucu-reşti (1979); Estimarea ritmului de dezvoltare aravenelor, „Buletin informativ ASAS”, nr. 8,București (1979); Metode de estimare a eroziuniitotale și a eroziunii efluente pe bazine hidrograficemici, ICPA București (1979); Aspecte noi privindlucrările de amenajare a ravenelor.

MAIA/ASAS/ICPA/Biblioteca Agricolă, Bucu-reşti (1980); Unele probleme privind metoda de sta-bilire a indexului ploaie şi vegetaţie, pentru ploi peintervale scurte, „Buletin informativ ASAS”, nr.12, Bucureşti (1983); Participarea proceselor deeroziune şi a folosinţelor terenului la diferenţiereatransportului de aluviuni în suspensie pe râuriledin România, „Buletin informativ ASAS”, nr. 13,Bucureşti (1984); Formarea rigolelor şi intensita-tea de transport a materialului solid, pe versanţiicu culturi agricole, „Buletin informativ ASAS”, nr.14, Bucureşti (1985); Concepții privind procesul deeroziune a solului și de fundamentare științifică asoluțiilor de utilizare și amenajare a terenurilor înpantă, „Buletin informativ ASAS”, nr. 17,București (1987); Indicatori privind eroziuneasolului, revista „Mediul înconjurător”, volumul III,nr. 3, București (1992); Erosion and climatic risk atthe wheat and maize crops in the Moldavian Pla-teau, „Romanian Journal of Hydrology & WaterResources”, volumul 5, nr. 1–2, Bucharest (1998);Strategia privind efectuarea studiilor și proiectarealucrărilor de amenajare a ravenelor, lucrări noi șireabilitarea celor existente, revista „Hidrotehnica”,nr. 9, București (2000); Evaluarea factorilor caredetermină riscul eroziunii hidrice în suprafață, Edi-tura BREN, București (2002) etc.

Rigoarea profesională la întocmirea delucrări științifice a fost strâns legată de interesulsău permanent de documentare științifică foarteconsis tentă, fapt concretizat, printre altele, în zeci decaiete de conspecte (cu însemnări, schițe, scheme)aflate acum în biblioteca CCDCES Perieni. Aceastăîndeletnicire era orientată nu numai spre domeniulîmbunătățirilor funciare și, de aceea, se putea con-stata repede că profesorul Moțoc era în realitate oadevărată enciclopedie.

Pe de altă parte, trebuie consemnată capacitateauimitoare a academicianului moțoc de a sintetizaușor problemele cele mai importante, fie din dife ritemateriale (articole, cărți, referate), fie la diverseîntruniri sau manifestări științifice.

Nu era foarte atras de conversațiile colocviale,iar aparenta sa rezervă în discuțiile bilaterale, cre-dem, se baza pe deviza „scurt, clar și concis”. Dacăbeneficiai de o întrevedere de circa 15–30 minute cuDomnia Sa puteai fii sigur că aveai toate șansele săcapeți o imagine mult mai clară asupra unui demersștiințific pe termen lung. 79

Nu l-am avut profesor, eu fiind mai întâi absol-vent al Facultății de Geografie și Geologie din Uni-versitatea „Al. I. Cuza” din Iași, promoția 1972, dara fost mai mult decât atât! După un stagiu scurt laOficiul Județean de Studii de Pedologie și Agrochi-mie Bacău, am avut șansa deosebită să mă formez șisă evoluez sub competenta sa îndrumare la SCCCESPerieni-Bârlad, începând din luna martie 1974, cândera secretarul ştiințific general al ASAS București.La început mi-a recomandat să mă preocup de modi-ficarea activă a proprietăților solurilor erodate înurma executării unor lucrări de amenajare cu terasebanchetă. În acest scop ne-am preocupat de

amenajarea și exploatarea antierozională a micro-bazinului Crâng I, foarte apreciate de cătreprofesorul Moțoc (figura nr. 3).

Colaborarea noastră cu profesorul Moţoc adevenit foarte strânsă, în urma unei împrejurărifavorabile, din primăvara anului 1978, când se apro-pia de 62 de ani. Atunci, cineva i-a sugerat discret căeste bine să se pensioneze mai devreme deoarece,politic, se luase o hotărâre preliminară de reduceresemnificativă a plafonului maxim al pensiilor.Proaspăt pensionar, în timpul vizitei sale laStațiunea Perieni de la sfârșitul lunii mai 1978,profesorul Moțoc m-a invitat să mergem împreunăpe teren. Discuția principală s-a purtat asupra unorravene discontinue din Valea lui Vasilache și ValeaGhelțagului, cu recomandarea frontală de a mă

angrena într-o abordare cantitativă și nu una clasică,descriptivă. Acesta a fost „botezul” nostru în studiulformării și evoluției ravenelor din Podișul Bârladu-lui, iar preocupările și rezultatele noastre ulterioarel-au încântat cu prisosință.

La sugestia academicianului Mircea Moțoc,domnul academician Cristian Hera ne-a angrenat, cusucces, într-un program internațional de cercetări,coordonat de Agenția Internațională de Energie Ato-mică-Viena, privind studiul proceselor de eroziuneși sedimentare cu ajutorul tehnicii cu Cesiu-137.

În anul 2000, profesorul Moțoc m-a încurajat săparticip la concursul pentru ocuparea unui post de

profesor la Facultatea de Geografie și Geologie dinUniversitatea „Al. I. Cuza” Iași, realizare pe care aprivit-o ca un dublu succes atât al meu, cât și al Sta-ţiunii Centrale de Cercetări pentru Combaterea Ero-ziunii Solului Perieni-Bârlad.

Distinsul academician Mircea Moțoc a constituitun model de conduită, un reper esențial și unîncântător om de știință extrem de activ până latrecerea sa în neființă, la 23 octombrie 2006. Merităreținut faptul că profesorul moțoc era extrem demodest în raport cu cartea sa de vizită impresio -nantă. Domnia Sa a impus mereu respect șiadmirație, a fost prețuit, apreciat și îndrăgit denumeroase generații de studenți și colaboratori.

Pentru activitatea sa excepțională poate fiînscris în galeria titanilor din cadrul științeloragricole românești.

Fig. 3 Combinarea sistemelor antierozionale de cultură cu terase banchetă şi culturi în fâşii la Staţiunea Perieni, în bazinul superior al Crângului Nou

80

Comemorăm o sută de ani de la nașterea acade-micianului David Davidescu, întemeietorul agro -chimiei din țara noastră, disciplină de la a căreiapariție propriu-zisă au trecut 65 de ani și 59 de anide la apariția oficială, odată cu publicarea primuluiTratat de agrochimie, un volum de 896 de pagini,apărut în România, la Editura Agrosilvică. Până înanul 1950 aspectele referitoare la chimia solului, lafertilizarea acestuia cu îngrășăminte organice și mine-rale, la absorbția din sol a elementelor nutritive decătre plante se predau în institutele agronomice încadrul disciplinei numită, în general, chimie agricolă.Odată cu apariția acestui tratat s-a separat o disciplinănouă – agrochimia – predată în toate institutele agro-nomice, dar și în școlile medii cu profil agricol.

Academicianul david davidescu – omulCu toate că am petrecut aproape 50 de ani în

domeniul cercetării agrochimice, din care o parte lacatedră, predând agrochimia, nu am fost studentulacademicianului Davidescu. Auzisem de Domnia Sadin timpul facultății, prezentat în pleiada de profesoriremarcabili, amintiți la cursul despre soluri. L-amcunoscut după mai multe luni de la angajarea meaprin repartiție guvernamentală pe un post de chimistla Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Teh-nice de la Fundulea, cu locul de muncă în București,la Laboratorul de metodică agrochimică de sub con-ducerea dr. Zenoviu Borlan. Încercând să obţin bule-tin de București, ca urmare a repartiției guvernamen-tale, am fost refuzat de cei de la Miliție, pe motiv căpe repartiție era trecută numai localitatea Fundulea.Povestind necazul meu domnului Borlan, acesta mi-apromis că va vorbi cu profesorul Davidescu, care eraatunci vicepreședinte al Consiliului Superior al Agri-culturii, echivalent astăzi cu ministru adjunct laMinisterul Agriculturii. Într-adevăr, acest lucru s-aîntâmplat, iar după trei zile am primit ordinul de

ministru, care m-a ajutat să obţin buletinul dorit.Atunci, am gândit că este nedreaptă caracterizareaprofesorului drept un om foarte sever – după unii,chiar rău –, care, fără să mă cunoască, mi-a îndeplinito dorință, ce-i drept legitimă. L-am perceput încă dela început ca pe un om drept. M-am convins dejustețea concluziei mele, când, de-a lungul anilor, amcolaborat la două cărți, am participat ca membru lanumeroase comisii legate de programul de doctoran-tură (admitere la doctorat, examene, susținere de teze)și la ședințele de instruire pe linie de agrochimie acolegilor din Oficiile județene pentru pedologie șiagrochimie. De asemenea, și în calitate de colegi încadrul Secției de ştiința solului, îmbunătățiri funciare,gospodărirea apelor și protecția mediului dinAcademia de Științe Agri cole și Silvice „GheorgheIonescu-Șișești” am avut ocazia să-mi dau seama decalitățile domnului academician.

Cu ocazia aniversării a 85 de ani de la naștereaacademicianului David Davidescu, acad. Valeriu D.Cotea, relativ recent dispărut dintre noi, spunea: „Laprima vedere chipul și prestanța par să te țină ladistanță; uneori, aceste aspecte te dezarmează înîncercarea de a-l aborda, pentru ca, în ultimăinstanță, să descoperi că te afli în fața unei ființe demare profunzime umană. Fermitatea și aparenta luiduritate sunt produsele unei minți agere, rigurosorganizate, care nu acceptă echivocul și compromi-sul, date care se topesc armonic în ansamblul struc-turii sale umane, vădind omul de suflet, pornit săînțeleagă, înclinat spre maxima comprehensiune”.

Scurte date biograficeDavid Davidescu s-a născut într-o familie de

învățători, în comuna Sudiți, județul Ialomița, la 16septembrie 2016. A rămas orfan de tată la vârsta depatru ani. Școala primară a urmat-o în satul natal. Cutoate greutățile vieții, mama sa, Eugenia Davidescu,


** Prof. univ. dr., Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

david davidescu – creatorul şcolii moderne de agrochimie*

Radu Lăcătuşu**

81

s-a îngrijit ca toți cei trei copii să urmeze liceul și stu-dii superioare. După școala primară, David Davidescua terminat primul an de liceu la Ploiești, la Liceul„Sfinții Petru și Pavel”, după care s-a transferat laLiceul „Gheorghe Lazăr” din București ca bursier alCasei Corpului Didactic. S-a evidențiat ca un elev dis-ciplinat, sârguincios, cu rezultate deosebite laînvățătură și în mod deosebit la chimie. După absolvi-rea liceului, în anul 1935, s-a înscris la Facultatea deAgricultură din cadrul Școlii Politehnice dinBucurești, pe care o terminat-o în anul 1940 ca șef depromoție cu distincție.

În anul 1942, a câștigat, prin concurs, un post deasistent de cercetare în cadrul Institutului de CercetăriAgronomice al României. Nu a ocupat imediat pos-tul, din cauza mobilizării în armată, țara fiind în răz-boi. După patru ani de la data concursului, în anul1946 a ocupat postul câștigat și a început activitateaprofesională.

Activitatea profesionalăÎn perioada 1946–1948 a fost asistent de cerce-

tare la Institutul de Cercetări Agronomice al Româ-niei, după care, între anii 1948 și 1952 a primit unpost de cercetător științific. Din 1952 a fost șef alLaboratorului de îngrășăminte, post pe care îl ocupăpână în 1968, an după care nu a mai fost permiscumulul de funcții în cercetare și în învățământulsuperior, motiv pentru care a optat pentruînvățământul superior.

În învățământul superior a fost conferențiar uni-versitar în anul 1950, iar după un an, la vârsta de 35de ani, a devinit profesor, fiind cel mai tânăr profesoruniversitar. Totodată, a devenit și conducător de doc-torat, îndrumând, de-a lungul vieții, 55 de docto-ranzi, care au devenit doctori în științe agricole. LaInstitutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” dinBucurești a fost decan (1951–1954), prorector(1956–1959), rector (1959–1962), iar la MinisterulÎnvățământului a condus Comisia de agricultură și sil-vicultură din cadrul Consiliului Național de Atestare aTitlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

La Ministerul Agriculturii a fost ministru adjunct(1962–1969) – în perioada în care ministerul eranumit Consiliul Superior al Agriculturii, iar profeso-rul Davidescu era vicepreședinte –, coordonând acti-vitatea de învățământ, propagandă și relațiiinternaționale. În această calitate a trimis la speciali-zări un mare număr de specialiști din producție șicercetare și a revigorat activitatea de învățământ agri-col. Tot în domeniul agriculturii a fost vicepreședinteal Comitetului Național FAO (1963–1969) și

vicepreședinte al Consiliului de Ajutor EconomicReciproc (CAER) pentru agricultură, funcții care i-aupermis realizarea mai multor proiecte cu sprijininternațional și obținerea unui număr mai mare deburse FAO pentru cercetătorii români.

În perioada desfășurată la Ministerul Agricultu-rii a contribuit la un Studiu privind necesarul deîngrășăminte chimice din România în perspectivadeceniilor următoare. Ca urmare, s-a dezvoltat foartemult industria îngrășămintelor chimice, ajungând înanul 1989 la zece combinate chimice cu o capaci atede 4,5 milioane tone substanță activă, din care 50%pentru uz intern, 50% pentru export.

Studiul preliminar cu privire la necesarul decadre pentru agricultură în perioada 1966–1975,efectuat tot în perioada de activitate ministerială aavut drept consecință înființarea a o sută de școliprofesionale de mecanici agricoli cu 15 000 deabsolvenți anual. Totodată, s-au tipărit 126 de titluride manuale școlare pentru elevii din școlile agricole.

David Davidescu a contribuit la desfășurarea înțara noastră a Congresului Mondial de ȘtiințaSolului (1964) și a Congresului Internațional al Vieiși Vinului (1968).

În anul 1963 a devenit membru corespondent alAcademiei Române. În anul 1967 a devenit doctorîn științe, iar după un an doctor docent în științe. Afost titularizat, în anul 1969, membru al Academieide Științe Agricole și Silvice și președinte al Secțieide ştiințe agricole și silvice a Academiei Române. Înanul 1981 s-a pensionat.

În anul 1990 devine membru titular al Acade-miei Române. Începând cu anul 1992 a ocupat, timpde doi ani (1992–1994), funcția de președinte alConsiliului pentru strategie și dezvoltare a agricul-turii din cadrul Ministerului Agriculturii șiAlimentației, contribuind din plin la elaborarea stra-tegiei de dezvoltare a agriculturii în perioada detranziție.

rezultate științificeOpera științifică a academicianului David Davi-

descu se întinde pe circa 20 000 de pagini, formatedin tratate, cursuri, comunicări științifice, lucrări depopularizare. În anul 1956 a publicat tratatul Agro-chimia (Editura Agrosilvică, 896 pagini), ocazie cucare a avut loc inaugurarea oficială a denumirii și adisciplinei; au urmat în continuare cinci ediții.

Tratatul de Agrochimie este structurat în patrupărți. În prima parte, intitulată Probleme generaleale producerii și folosirii îngrășămintelor, se găsesc82

aspecte istorice ale dezvoltării concepțiilor agrochi-mice, ale producerii și folosirii îngrășămintelor înlume și în țara noastră. A doua parte conține Nutrițiaplantelor în legătura cu aplicarea îngrășămintelor.Este prezentat rolul elementelor nutritive în creștereași dezvoltarea plantelor. Următoarea parte, Pro -prietățile solului în legătură cu nutriția plantelor șiaplicarea îngrășămintelor, conține multe elementeprivitoare la rolul structurii, texturii, capacității dereținere a solului în nutriția plantelor și aplicareaîngrășămintelor, fenomene de oxido-reducere, detamponare a solului în nutriția plantelor și aplicareaîngrășămintelor, iar în ultima parte, numităÎngrășămintele folosite în agricultură, se descriu șise clasifică îngrășămintele, se evidențiază pro -prietățile lor, metodele de preparare, condiții șimetode de aplicare, ameliorarea agrochimică a solu-rilor acide, a solurilor saline și alcaline.

Apariția Agrochimiei a fost un eveniment deose-bit, fiind comparată cu celebra lucrare a lui EduardJohn Russel publicată la Londra, în 1912, intitulatăSoil Condition and Plant Growth, apărută în şapteediții în timpul vieții autorului (a opta apărută post-mortem). De asemenea, tratatul de Agrochimie a fostcomparat cu Chimia organică a profesorului C.D.Nenițescu, apărută în şase ediții în timpul vieții șidouă post-mortem. La apariția cărții, academicianulTraian Săvulescu, președintele Academiei RPR deatunci, a apreciat în mod deosebit apariția tratatului.Tirajul a fost de 5000 de exemplare +140.

A doua operă remarcabilă a academicianuluiDavid Davidescu a constituit-o seria Chimizareaagriculturii, volumele II–VI, Editura AcademieiRSR, 1974–1988, autori: David Davidescu, VelicicaDavidescu, Zenoviu Borlan, Leonida Calancea,Margareta Handra, Cristian Hera, Radu Lăcătușu,Ovidiu Petrescu. Seria se referă la Azotul în agricul-tură, Fosforul în agricultură, Potasiul în agricul -tură, Sulful, calciul și magneziul în agricultură,Microelementele în agricultură.

Cuprinsul generic al acestor volume este: Din chi-mia elementului chimic (elementelor chimice); Scurtăprivire asupra geochimiei elementului chimic (ele-mentelor chimice); Ciclul elementului chimic (ele-mentelor chimice); Elementul chimic (elementele chi-mice) în metabolismul organismelor vii; Conținutulsolului în elementul chimic (elementele chimice);Transformarea îngrășămintelor chimice în sol; Metodepentru determinarea elementului chimic (elementelorchimice) din sol și plante; Cercetări speciale privindregimul elementului chimic (elementelor chimice) însol și plantă; Eficiența îngrășămintelor și amenda-

mentelor; Produse chimice cu elementul chimic (ele-mentele chimice); toate folosite în protecția plantelor,iar la fiecare volum, o bibliografie selectivă.

În anul 1981, David Davidescu și VelicicaDavidescu au publicat, la Editura Academiei RSR,Agrochimia modernă, un volum de 559 pagini. Car-tea cuprinde următoarele capitole: Priorități, per-spective, legități. Bazele agrochimice ale fertilizăriiîn raport cu cerințele plantelor în elemente nutri -tive. Bazele agrochimice ale fertilizării în raport cufactorii edafici. Îngrășămintele ca mijloc de sporirea fertilității. Controlul stării de fertilitate prin ana-lize agrochimice în vederea folosirii raționale aîngrășămintelor. Bazele teoretice și practice ale car-tării agrochimice și controlul stării actuale de ferti-litate. Stabilirea dozelor de îngrășăminte. Sistemulde îngrășare pentru plantele de câmp și horticole.

Prin lucrarea Evolution of fertility by plant andsoil analysis (1982), publicată la Editura AbacusPress în colaborare cu Editura Academiei RSR, aca-demicianul David Davidescu a făcut cunoscute cerce-tătorilor din afara țării realizările agrochimieiromânești.

Datorită faptului că plantele horticole au uneleparticularități deosebite de fertilizare, academicianulDavid Davidescu a simțit necesitatea de a dedica oagrochimie specială acestui grup de plante. Drepturmare, în anul 1992, a apărut la Editura AcademieiRomâniei Agrochimia horticolă, un volum de 546pagini. Lucrarea cuprinde următoarele capitole:Agrochimia de la trecut la prezent. Bazele agrochi -mice ale fertilizării în raport cu biologia plantelor hor-ticole. Îngrășămintele ca mijloc de sporire sau demenținere a fertilității. Controlul stării de fertilitate.Stabilirea dozelor de îngrășăminte. Principiile de bazăale aplicării îngrășămintelor la plantele horticole.

Printre alte lucrări importante și cu specific prac-tic pentru fermieri, se află Îndrumător pentruaplicarea îngrășămintelor și amenda men telor (edițiiapărute în anii 1957, 1964, 1971), Agenda Agrochi-mică (1978), Compendiu agrochimic (1999).

O sinteză a rezultatelor obținute în cercetareaștiințifică românească în secolul XX, în mod deose-bit în a doua jumătate, este cuprinsă într-un volumde peste o mie de pagini, apărut sub redacția acade-micianului David Davidescu, intitulat Secolul XX –performanțe în agricultură, editat în anul 2002 laEditura Academiei României. Volumul cuprindecontribuții notabile ale unor personalități din toatedomeniile cercetării agricole. Tot în anul 2002 a apă-rut cartea Conservarea biodiversității speciilor 83

vegetale și animale, iar lucarea Atlasul agriculturii aapărut post-mortem în anul 2005.

Articolele cu caracter social cu privire la agri-cultură, scrise de domnul academician David Davi-descu după anul 1990, au fost adunate prin strădaniadoamnei profesor dr. Velicica Davidescu într-unvolum intitulat Reflecții înțelepte, apărut în anul2016 la Editura Academiei României.

Întreaga operă științifică scrisă a academicianu-lui David Davidescu cuprinde 20 000 de pagini, for-mate din 21 de titluri de tratate și monografii, 250 destudii și articole științifice, 25 de broșuri de îndru-mare tehnică.

contribuții teoreticeAcademicianul David Davidescu a lăsat ca zestre

agrochimiei patru legi și doi indicatori de oimportanță practică și teoretică deosebite. Acesteasunt: Legea ierarhizării factorilor de vegetație, potri-vit rolului și importanței lor în creșterea și dezvolta-rea plantelor, Legea autoreglării biologice a creșteriiși dezvoltării plantelor agricole prin propriile pro cesede conexiune, potrivit condițiilor naturale și ale celortehnologice de lucru, Indicele agrochimic a stăriipotențiale de fertilitate a solului, Indicele agrochimicde pretabilitate a solului pentru cultura legumelor,plantațiilor de pomi și viță-de-vie.

contribuții pe tărâm social și economicAcademicianul David Davidescu a analizat în

mod critic deciziile luate după anul 1990 cu privirela reforma și restructurarea în agricultura României,în mod special asupra: reformei proprietății funciare,prin Legea fondului funciar nr. 18/1991; privatizăriisocietăților comerciale producătoare de îngrășămintechimice; programului ASAL de restructurare a com-plexelor zootehnice de porci și păsări. A propussoluții pentru relansarea producției agricole, enume-rând în acest scop 14 măsuri cu aplicabilitate rapidă.

Profesorul Davidescu a fost prezent, între anii1991–2004, în presă cu articole și interviuri referi-toare la necesitatea unui sistem național pentru con-trolul calității solului din România. A realizat un stu-diu critic referitor la agricultura românească, lasfârșit și la început de mileniu; agricultura – punctulde sprijin al relansării economice. A adus soluții cuprivire la problemele agriculturii și cercetăriiștiințifice românești. Articolele și interviurile sunt

cuprinse în volumul amintit, îngrijit de doamna pro-fesor Velicica Davidescu.

recunoaștere naționalăPentru contribuțiile deosebite aduse cercetării

științifice din domeniul agrochimiei, învățământuluiagronomic în general și a celui superior, în special,academicianul David Davidescu a fost onorat cudiverse ordine și medalii naționale: Premiul „Gh.Doja” al Academiei RPR (1957), Ordinul Munciiclasa a II-a (1964), Ordinul Meritul Științific clasa aII-a (1964), Ordinul Național pentru Merit în gradde Mare Cruce (2000).

recunoaștere internaționalăProfesorul Davidescu a fost invitat să susțină

prelegeri pe teme agrochimice la UniversitateaLiberă din Bruxelles, 1966; Facultatea de Agrono-mie din Gissen, 1972; Universitatea Santa Maria dinstatul Rio Grande del Sol Brazilia, 1973. A devenitmembru la diferite academii, precum Academia deȘtiințe din New York, 1965; Academia Italiana dellaVite e del Vino, 1967; Academia de Științe Agricoleși Silvice „V.I. Lenin” din Moscova, 1970. A parti-cipat la circa 50 de reuniuni științifice internaționaleşi a fost vicepreședinte al CAER (1963–1969).

David Davidescu a fost membru în conducereaConfederației Internaționale a Inginerilor și Tehni-cienilor din Agricultură (Berna, Elveția 1957–1990),președinte de onoare al Confederației Internaționalea Inginerilor Agronomi (1988), membru în Comite-tul Centrului Internațional de Îngrășăminte Chimice,Viena (1957–1984), membru al Comitetului perma-nent pentru controlul nutriției plantelor cultivate dinMontpellier (1960). A primit Medalia „CasimoRidolfi” a Universității din Pisa (1965) și MedaliaUniversității Libere din Bruxelles (1966).

Academicianul david davidescu este omulmodel al domeniului, pe care l-a slujit cu multăpasiune și dăruire, lăsând agrochimiei o zestre sem-nificativă, iar țării, realizări deosebite. Prin tot ceeace a realizat în domeniul cercetării și învățământuluiagricol românesc, prin contribuțiile aduse pe plansocial, economic, academicianul david davidescurămâne o figură marcantă, alături de predecesoriidomeniului de cercetare agricolă, Ion Ionescu de laBrad, Vlad Cârnu Munteanu, Corneliu Roman, PanăBuescu, Theodor Saidel, Gheorghe Ionescu-Şişeşti.

84

Convorbiri

Ați inițiat primul Congres al istoricilor cu otemă programatică:„Meseria de istoric la începu-tul mileniului al treilea”. Ce a determinat opțiuneapentru asemenea temă?

Da, am considerat, împreună cu mulți dintrecolegii mei – membrii Secției de științe istorice șiarheologie a Academiei Române, profesori universi-tari, cercetători și alții – că este (era demult!) ne voiestringentă de un dialog între istoricii români, de undialog real și direct, nu doar pe e-mail sau peFacebook, cum se poartă acum prea mult, în modprea grăbit și prea superficial. Nevoia aceasta aremai multe cauze: apărarea statutului istoriei, ca dis-curs despre viața trecută și ca disciplină școlară șiuniversitară; reconsiderarea rolului istoricului caspecialist în societate și în mediile intelectuale; revi-gorarea cercetării istorice, în acord cu metodologiaacestei specialități, care presupune o intensăpregătire și acumulări cantitative substanțiale,înainte de comunicarea către confrați și către publica rezultatelor etc.

Ce presupune istoria ca „meserie”?„Meseria de istoric” este o sintagmă lansată de

unul dintre cei mai mari istorici ai lumii, francezulMarc Bloch (1886–1944), care a plătit cu viața pen-tru opiniile și atitudinile sale legate de reconstituireaonestă și veridică a trecutului, în funcție de canoa-nele meseriei și nu de conjuncturi, presiuni, modesau ideologii și regimuri politice. În plus, de la das-călii mei am învățat că istoria este mai mult decât omeserie, că ea poate deveni o misiune. Istoria ca dis-curs este amenințată de dominația falsului, a falsifi-cării intenționate și insidioase, de depreciere șidegradare, de amatorism și diletantism etc. Istoria cadisciplină școlară tinde să dispară, fiind înlocuită cuimprovizații la modă, cu pseudo-materii școlare, cutehnici în loc de conținuturi, cu „forme fără fond”,cum ar zice Titu Maiorescu. Istoricii, ca specialiști și

dascăli, sunt adesea disprețuiți, descurajați, obligațisă trăiască în condiții modeste, privați de materialeleinformative și formative necesare. Or, toate acesteatrebuie discutate, trebuie analizate și îndreptate. Nuputem asista pasivi la toate aceste asalturi – uneledirijate, altele aleatorii –, care tind să conducă laagresarea esenței umane. Omul – zicea BlaisePascal – este „o trestie gânditoare”, este una dintrecele mai labile ființe, dar are o capacitate unică șiirepetabilă, anume își umple mintea cu idei,cunoștințe, tehnici, metode, le compară și găseștesoluții. Adică, omul gândește! Unii filosofi trăgeauchiar concluzia existenței umane din gândire, dinîndoiala născută din gândire, care produce miracole:„Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum!” („Mă îndo-iesc, deci cuget, cuget, deci exist!”, Descartes). Gân-direa, îndrumată spre țeluri constructive, oneste,adevărate și drepte, poate naște capodopere, dargândirea malefică poate naște monștri! Istoria șiistoricii au avut mereu menirea să formeze ideeabinelui individual și colectiv în mințile tinerilor șicâtă vreme convingerea decidenților a fost aceasta,societatea a supraviețuit, a viețuit și a conviețuitonorabil. Astăzi, pare să fie o dezorientare – toatesocietățile trec prin așa ceva, iar noi, dascălii și cău-tătorii experienței omenirii, putem îndrepta câteceva, spre a-i învăța pe oameni să rămână oameniîntre oameni.

Cum apreciați desfășurarea lucrărilor și, maiales, perspectivele pe care le deschide?

Congresul a fost, așa cum am plănuit, un exce-lent prilej de dialog, iar aceasta ne-a făcut să nesimțim încurajați pentru viitor. Au fost vorbitoriprivilegiați în plen (azi, li se zice keynote speakers!),care au transmis, pornind de la teme particulare,mesaje generale, extrem de importante pentru viito-rul disciplinei noastre. Au fost sute de comunicăriobișnuite, pe teme dinainte fixate, au fost mese

istoria ca misiune*


*Interviu realizat de doamna Elena Solunca-Moise 85

rotunde, discuții, postere etc. Congresul nu a tratatistoria, ci viața din trecut, în acord cu sensibilitățileactuale, dar cu respectarea rigorilor meseriei. Vor fifost și lipsuri, căci așa este omenesc… Le vomîndrepta în viitor.

Dacă bine îmi amintesc, în romanul „1984”,George Orwell, unul dintre eroi spune „prezentuldictează trecutul”. Cât de îndreptățită este oasemenea afirmație?

Da, „prezentul dictează trecutul” în mai multesensuri! Mai întâi, fiecare generație și fiecare socie-tate se raportează la trecut în funcție de propria sen-sibilitate. De exemplu, dacă idealul unei comunitățieste, la un moment dat, libertatea individuală încadrul comunității, istoricii vor fi stimulați să cauteîn trecut exemple de acest fel, să privilegieze astfelde cazuri etc. Dacă democrațiile actuale occidentalecaută să răspundă provocărilor migrației recente,mulți vor fi tentați să revadă și să revalorizeze temamigrațiilor trecute etc. În altă cuprindere, multe regi-muri politice finanțează cercetări dirijate ale trecutu-lui, cercetări care să le servească drept argumente dejustificare a propriilor decizii. Cu alte cuvinte, istoriaa fost de multe ori (și mai este încă!) instrumentali-zată, îndreptată spre scopuri străine de adevăr, deonestitate, de nevoia reconstituirii veridice a celorcare au fost. Aceste tendințe și aceste realități trebuiecombătute cu tărie de specialiștii domeniului, deadevărații oameni de meserie, de cei care știu ce estedeontologia. Și așa, chiar dacă pornim de la premisacorectitudinii și onestității, suntem pândiți de cap -cane nenumărate: educația primită într-o anumitădirecție, familia și categoria socială din care facemparte, nepriceperea personală în cercetare, apar -tenența politică și filosofică, subiectivismul nostruînnăscut, simpatiile și antipatiile noastre, tendințagenerală din societate etc. Cu toate acestea, istoriculonest are obligația de a reface fresca pe care și-oalege din trecut „așa cum a fost” (Leopold vonRanke). Că nu va putea să realizeze acest dezideratîn tocmai, este altă chestiune. El trebuie să tindă spreasta! Altfel, istoricul – dacă dă frâu liber imaginației –devine eseist, literat, om politic, orator, scenarist defilm, artist plastic, muzician etc. Prin urmare, el înce-tează să mai fie istoric. Iar lumea noastră actuală arenevoie de toți aceștia, adică și de istoricii de meserie.Prezentul trebuie să „dicteze” trecutul numai înprivința sensibilităților pentru o temă sau alta (ches -tiunea gustului publicului), dar nu în problema falsi-ficării adevărului lumilor trecute! Altminteri, trecutul

determină, din multe puncte de vedere, prezentul,fiindcă după cum „ne-am așternut” viața demult, așane-o trăim pe cea de astăzi.

pentru o renaştere a spiritului de discernământDupă 1989, la noi au apărut numeroase lucrări

și studii de istorie, multe pe aceeași temă și prezen-tând puncte de vedere diferite, uneori contradic -torii. Cum să înțelegem această situație stranie,cumva?

Am spus de mai multe ori și repet: istoria nu esteo știință exactă, de aceea versiunile diferite ale tre-cutului, dacă sunt corect făcute, sunt firești, în pei-sajul unei societăți democratice. De trecut, se ocupăși istoricii de meserie, cu metodele lor consacrate șiverificate, dar se ocupă și alți intelectuali, de variateprofiluri. De exemplu, o mare doamnă a istoriogra-fiei franceze – Régine Pernoud (tradusă și înromânește) – spune undeva cum a venit la ea, laArhivele Naționale Franceze, un tânăr dezinvoltspunându-i că vrea să studieze o erezie medievală,cea a albigenzilor, cred. L-a întrebat, natural, dacăare cunoștințele necesare ca să acceadă la izvoare,dacă știe latina medievală, paleografia, dacă apătruns sensurile lumii pe care intenționează să ostudieze. Tânărul, mirat, i-ar fi spus că nu are nevoiede așa ceva, fiindcă el știe ce are de făcut, anumesă-i combată pe acei rătăciți de albigenzi. Atunci,istoricul francez pomenit i-a spus tânărului să sefacă literat sau orice altceva, dar nu istoric, fiindcăistoricul întâi cercetează și apoi trage concluziile, iarpentru cercetări are nevoie de pregătire complexă șilaborioasă. În societățile așezate se face, de regulă,deosebirea între istoricii autentici, care se ocupă detrecut, și ceilalți.

La noi?La noi însă, poate și din cauza deceniilor

comuniste în care trecutul a fost instrumentalizatadesea, chestiunile se amestecă în chip intenționat.Se prezintă drept istorie (istoriografie) ceea ce estepoveste, părere, amintire, comentariu etc. și se baga-telizează mari contribuții, fiindcă toți se pricep latoate! Publicul nostru este avid de spectaculos, de„altceva”, de senzațional și cade ușor în plasa unorpseudo-istorici, dornici și ei de succes rapid, de vân-zări multe, de mii de accesări pe Facebook. Rostulacestui congres este și acela de „a alege apele”, de arenaște spiritul de discernământ, de a trezi gustulpentru istoria reală, făcută cu „armele meseriei”, nucu improvizații.86

Asta ridică și o altă întrebare: Cât de științificăpoate fi... istoria? Ce poate îngrădi acest statutastăzi? Pentru perioada ceaușistă e de înțeles, darastăzi?

Istoria este, de fapt, viața oamenilor care autrăit... în trecut. Dacă istoria este viață, ea este la felde științifică precum viața. Sigur, ceea ce spun eusunt paradoxuri. Istoria – ca domeniu de cunoaștere –are limitele sale, aidoma tuturor întreprinderilorumane. Științificitatea istoriei, ca și a altor disci plinesocio-umane, este limitată de inefabilul numit om,care nu este mașină, nu este mecanism. Nu avem, înistorie, legi generale, ca legea atracției universaledin fizică sau teoreme, ca teorema lui Pitagora îngeometrie. Dar avem în cercetarea istorică metodespeciale de investigare, care pot garanta, până la unpunct, obiectivitatea. De exemplu, dacă istoriculurmărește să reconstituie în mod veridic ceea ce afost, dacă aplică regulile meseriei, adică dacă știe sădescopere sursele, să le descifreze, să le traducă înmod inteligibil pentru contemporani, dacă are capa-citatea să le compare, să le stabilească credibilitateași să scoată apoi din ele fresca reconstituită a uneilumi, atunci e foarte bine.

Ce poate să coboare acest... superlativ?Azi, statutul de obiectivitate al istoriei este

îngrădit, în primul rând, de ignoranță și prostie, iar,în al doilea rând, de teribilismul adolescentin al unoroameni cu părul alb, care vor gloria și banii cu oricepreț. Astăzi, lumea nu mai are deschidere pentruschimbul decent de idei, ci pentru replici acide, pen-tru dispute sterile și pentru catalogări grăbite.

Cât de actuală este și ce perspectivă arenațiunea, după ce secolul al XIX-lea fost, prinexcelență, al națiunilor? S-a vorbit și despre dis -pariția națiunii.

Națiunea a fost demult și înainte de vremedemonizată și acum se răzbună! Vedeți ce mișcărisunt azi în Uniunea Europeană și mai toate au canumitor comun apărarea „interesului național”.Olanda, Franța, țările dinspre est și, mai ales, MareaBritanie, nu vor să dea mult pentru alții și săprimească puțin. Cel puțin, acestea sunt lozincile deadormit sau de stimulat electoratul. Ideile vehiculatemult (spre finele secolului trecut şi nu numai), într-oliteratură zisă științifică – de o anumită orientare,referitoare la „inventarea națiunilor” de cătreintelectualii și politicienii naționaliști – pălesc în fațarealității. Odată cu iluzia globalizării line/pașnice alumii, inclusiv pe plan politic-teritorial, s-a vorbitdespre dispariția rapidă a națiunii, ca și cum acest act

s-ar fi putut face prin decizia cuiva, a unei persoanesau a unei instituții. Este drept că apartenența lastatul-națiune este un act de voință și se poate obțineprin accesul la cetățenia unui stat. Dar a face parteoficial dintr-un stat nu înseamnă a fi membru alnațiunii/națiunilor din acel stat. Națiunea, în înțelesulEuropei Centrale și Sud-Estice, este o comunitateistorică, născută prin evoluție organică și modelată,evident, de elite. Națiunile există independent devoința indivizilor și ele se afirmă în mediul intern șiinternațional. Domnul Ion Rațiu, spunea la Cluj-Napoca, la finele secolului al XX-lea, că existențaunei națiuni nu se discută, ci se afirmă. O națiune nupoate fi înființată ori desființată prin decret! Cei caredemonizează națiunile – afirmând că relele lumii dela națiuni se trag – fac o eroare de logică. Dacă s-auprodus conflicte locale sau planetare în numelenațiunii, nu este națiunea de vină. Războaie sânge-roase s-au produs și în numele dragostei, al libertății,al democrației, al familiei, al bisericii sau alcredinței, dar nimeni nu a condamnat, în esență, dra-gostea, libertatea, democrația, familia etc. Firește,asta nu înseamnă că națiunile nu au fost instrumenta-lizate, mânate pe căi greșite, incitate unele împotrivaaltora. Să nu ne închipuim însă că fără națiuni amajunge la binele universal. Sunt națiuni care cred,prin reprezentanții lor aleși în mod democratic, că, înlocul unei Europe iluzorii, deocamdată, este depreferat o națiune puternică, pe picioare proprii. Estegreu de spus dacă o asemenea politică va aveasucces de durată. În acest moment, însă, multe dintrenațiunile tradiționale se repliază, își refac coeziunea,se retrag în cadrul propriu și își apără „intereselenaționale” egoiste.

Pentru unii, și patriotismul ar fi o noțiuneperimată. Așa să fie? Mie îmi pare că patria esteînscrisă, ca să zic așa, în codul genetic al fiecăruia.

Este și patriotismul – pentru unii – o găselnițăcare ar putea fi cauza relelor din societate. Suntoameni și chiar state care cred că dragostea preamare pentru familie, legăturile prea strânse întrerude, coeziunea familială ar slăbi fidelitatea față destat. În aceeași logică strâmbă sunt „teoreticieni” –sinceri sau plătiți –, care perorează contra patriotis-mului care, chipurile, ar dăuna mondializării,dragostei față de omenire. Nu știu dacă patria este„înscrisă în codul genetic”, dar știu cert că majorita-tea oamenilor nu-și pot uita locul nașterii, răsăritulde soare de acasă, susurul apei, doina cântată demama sau de bunica etc. Românilor le este dor decasă, oriunde s-ar afla, dar asta nu-i face mai puțin 87

credincioși statului în care trăiesc. Mai mult, eu credcă nu poți iubi Europa sau omenirea dacă nu-țiiubești patria. Proba iubirii se dă din aproape înaproape, de la parte spre întreg, de la copac sprepădure, de la om spre omenire, de la patrie șiuniunea de patrii…

Aşa fiind, care este, sau ar trebui să fie, statutulistoriei ca disciplină de învățământ într-o vremecând globalizarea, asemeni unui tăvălug, tinde anivela totul; când trecutul nu interesează, viitoruleste ca pierdut și rămâne acel horațian carpe diem?

Să ne înțelegem: istoria ca disciplină nu neînvață numai să ne prețuim și să iubim locul denaștere, patria în sens larg, ci și omenirea. Istoria, cadisciplină școlară, conține toată experiența omeniriiși se ocupă de creația perenă a tuturor oamenilor.Studiind istoria, învățăm câte un pic din toate dome-niile: prin numele lui Arhimede pătrundem în mate-matică, prin Ptolemeu în geografie, prin Vitruviu înarhitectură, prin Dante în literatură, prin Napoleonîn politică, dar și în drept (Codul juridic al lui Napo-leon) etc. La istorie se învață ce este o lege în fizicăși una în drept, ce sunt o constituție, un regim poli-tic, un stil arhitectonic, o bucată muzicală, o clădireîn plan treflat sau cum se declanșează un război șicum se încheie o pace etc. Firește, tot la istorie seînvață și despre locul nașterii noastre, desprestrămoși, despre faptele lor bune și rele. Nu estenimic rău în asta, dimpotrivă. A nega istoria ca sferăde cunoaștere a comunității este ca și cum ai negamemoria ca latură a inteligenței individului. Să negândim cum ar arăta un om fără memorie! Ce utili-tate ar avea un om fără memorie în societate? La fel,o societate fără memorie – adică, fără istorie cunos -cută și studiată – ar fi o lume labilă, vulnerabilă,ușor de dominat și de distrus. Studiul echilibrat șionest al istoriei nu a făcut pe nimeni să fie șovin șixenofob, dimpotrivă. Studiul istoriei a făcut oameniculți între oameni culți, oameni informați care nupot fi amăgiți de mincinoși și detractori, oameniexperimentați, capabili să ia decizii bune pentru pre-zent. A-i învăța pe tineri – cum se încearcă uneoriastăzi – că trecutul este caduc și inutil și că viitoruleste incert și imprevizibil înseamnă a crea cu bunăștiință instrumente pentru atingerea scopurilor male-fice ale dictatorilor, ale regimurilor totalitare, aleforțelor criminale din lumea contemporană.

Şi ca disciplină de studiu?Cred că istoria, ca disciplină școlară, ar trebui să

aibă alocate cel puțin câte două ore pe săptămână înfiecare clasă de gimnaziu și de liceu. Disciplinele cu

câte o oră pe săptămână sunt pierdere de vreme și nuîncurajează decât superficialitatea și ignoranța.

istoria ne învaţă cum să gestionăm mai bine prezentulCând viața contemporană stă sub întreitul semn

al pragmatismului, eficienței și individualismului,care este locul istoriei?

Istoria ne învață un lucru esențial, la care ne gân-dim rar ori nu ne gândim deloc! Ne învață nu să ghi-cim viitorul, ci cum să gestionăm mai bineprezentul. Învățând temeinic istorie, am putea șticum să echilibrăm pragmatismul, eficiența și indivi-dualismul prin meditație (visare, „zborul gândului”),temeinicie, altruism, bine public. Istoria ne ajută sănu devenim mecanisme, instrumente ușor de mani-pulat, ci să fim persoane și personalități cu voințăproprie, cu spirit de discernământ, dotate cuînțelepciune. Eu am învățat la istorie de ce au scrisgrecii tragedii și comedii, de ce au făcut romanii legibune, de ce și cum au umblat trubadurii din castel încastel, cum de rezistă o biserică gotică din secolul alXIII-lea până azi, ce mesaj ne transmit sonetele luiShakespeare, cum să pătrund atmosfera romanelorlui Dostoievski sau a pieselor lui Cehov. Din păcate,am impresia că astăzi, anumiți oameni cu putere dedecizie, doresc tocmai contrariul, adică, doresc caelevii și tinerii să nu mai știe și să nu mai înțeleagănimic din toate astea. Adică, să devină roboțiascultători și ușor manevrabili.

Cum poate fi înțeleasă relația dintre „infor -mația” istorică, ușor de accesat pe Internet șicunoașterea istoriei?

Astăzi au acces la informația istorică – sub for-mele cele mai variate – toți oamenii care dorescacest lucru. Cunoașterea profundă a istoriei presu-pune, însă, cercetare istorică („anchetă”, cum ziceaugrecii vechi), iar cercetare istorică nu pot face decâtistoricii, adică oamenii care au fost pregătiți caspecialiști să facă asta. La fel, medicina trebuie s-ofacă medicii, ingineria inginerii ș.a.m.d. Sunt,evident, și excepții, legate de unii oameni de geniu,autodidacți de mare clasă, dar aceste excepții suntrarisime și nu fac decât să confirme regula. Nu esteistoric cel care citește mult despre trecut și știe dateistorice, ci este istoric cel care are abilitatea investi-gării trecutului, care pătrunde izvoarele în limbile încare ele au fost scrise, care le compară și extrageapoi, în cunoștință de cauză, adevărul lumilor revo-lute. Istoricul nu este un demiurg, ci un restaurator,nu este un constructor de lumi, ci unul care reconsti-88

tuie lumi din fragmente disparate. Pe net se găsesc detoate, și bune și rele! Dacă nu avem discernământulselecției, este mai bine să ne lăsăm păgubași. Uniistudenți, care se înscriu la cursul meu de paleografielatină medievală, mă întreabă, periodic, de unde potrecupera materia (de pe care site, din care curs etc.),fiindcă nu pot veni la cursuri și seminarii. Răspunsule simplu: de nicăieri, fiindcă sunt și materii care sefac prin oameni, prin munca de la om la om, lângădocumentul latin pe pergament, cu prescurtareavăzută pe viu etc. Făcând studiul vechilor scrieri la„fără frecvență”, e ca și cum ai vrea să înveți să facidisecții fără să pui tu singur mâna pe bisturiu. Sepoate și asta face acum, dar tot trebuie să încerci laînceput ucenicie „pe viu”, concret. Mi-e teamă delumea mediată și paralelă în care începem să trăim,fără legături directe și de la suflet la suflet, mă temde lumea în care ajungem să confundăm ființaumană cu aparatul.

Mereu mai insistent se vorbește și de „destitui-rea” intelectualului, locul lui fiind luat de specialiștipe discipline foarte riguros definite. Gândind la isto-ria conceptului, mai e nevoie de intelectuali?

Dacă spre asta tindem, spun fără ezitare că sun-tem în gravă eroare! Cel care știe să producă, uzândde o mare abilitate, un soft, dar nu are habar ce a fostcândva rigla de calcul sau cum construiau oameniiEvului Mediu catedralele prin mecanismele simpledin fizică, care nu vibrează la un vers de Goethe și nuștie cum a scris Beethoven Simfonia a III-a Eroica,încetează treptat să fie nu doar intelectual, dar îșipierde esența de om. Cultura generală este esențialăîn viața noastră, iar intelectualul este un îndrumătorîntru ale spiritului, întru ale minții și inimii.

De ce știința singură și nici tehnologia nu potgenera o morală? Cel mult, deontologii profesionale?

Din aceeași pricină din care mintea nu poateexista fără suflet! Știința seacă ne face eficienți, darnu buni. Se zice că odată, demult, un filosof ar fi fostîntrebat dacă adevărul este mai important pe lumedecât dreptatea. A răspuns, cinstit, că nu știe, căpoate amândouă sunt importante în felul lor și la vre-mea lor, dar ceva știa sigur: nici adevărul și nici drep-tatea nu însemnau nimic fără bunătate! Cu altecuvinte, fără valori morale, lumea moare. Eu sunt depărere că profesorii buni – indiferent de specialitate –sunt aceia care fac și educație (pe lângă instruire), iareducație se poate face și prin matematică, fizică sauchimie. Altminteri, vom ajunge să învățăm, în modfoarte eficient, cum să ne omorâm între noi. Mă temcă unii au și început să facă asta. Profesoara (trebuiescris mereu cu inițială majusculă!) mea de

matematică din școala generală, pe verso-ul foii cuprobleme de geometrie, scria versuri; de la ea amînvățat să aud „cum bat în geamuri razele de lună” șitot de la ea am înțeles ce este Postulatul lui Euclid.

Vă invit la o călătorie în viitor. Cum credeți că vafi caracterizat timpul nostru? În termenii lui AldousHuxley din „Brava lume nouă”?

Din păcate sau din fericire, în ciuda unorprejudecăți, istoricii nu pot prevedea viitorul. Așîndrăzni să spun că nimeni – în afara lui Dumnezeu –nu poate să știe exact ceea ce va fi. Mă pot hazardaînsă, dacă tot mă îndemnați la o evadare din realita-tea palpabilă! Timpul nostru ar putea fi o „vârstă deaur” pentru mulți, în genul în care, de exemplu, pen-tru Eminescu, erau ideale vremurile lui Alexandrucel Bun. De altfel, după ce trec anii, tinerețea este ovârstă de aur pentru fiecare dintre noi, dincolo deregimurile politice bune ori rele. Nu vreau să credînsă în lumi viitoare distopice, adică fantastice șinegative în același timp. „Termenii” lui Huxley suntprea severi pentru gustul meu de om normal, crescutîntru umanitate și omenie. Dar nu pot să nu fiu îngri-jorat (copii născuți în laboratoare, cu viață predesti-nată; indivizi separați pe clase de inteligență, cu minți„umplute” la comandă cu „materie” pregătită de alții,oameni apatici și terni, ignoranți etc.) de această „pre-vestire” a scriitorului britanic-american. Am atras șieu atenția asupra pericolului care ne paște dacă tran -sformăm mijloacele de comunicare digitală înfetișuri, dacă facem din ele un scop în sine, dacă nucreăm prin școală persoane educate, ci obiecte etc.Am fost pus la punct de unii, care nu au înțeles mesa-jul meu ori s-au prefăcut că înțeleg altceva.

Care sunt marile riscuri ale vremii noastre? Există, din păcate, riscul de a ne pierde puterea

proprie de judecată, de discernământ și de a fi ușormanipulați de anumite forțe malefice. Vă rog săexaminați cum s-a format și cum acționează „statulislamic”, manevrându-i pe anumiți tineri spre distru-gere premeditată a ființelor și valorilor culturale.Există riscul – din același motiv, al educației defici-tare, suburbane, semidocte – să ne autodistrugemplaneta, să ne autoschilodim, să ne dezumanizăm.

Fără bunătate nu poţi ajunge la adevăr şi dreptate Dar „marile ei speranțe”, dacă sunt?Sunt, natural, și „mari speranțe”! Altminteri, de

ce am mai face umbră pământului? Eu cred în forțabinelui, inoculat de la naștere de familie, de glasulmamei, de basmul bunicii, de dojana gravă a tatei, defascinația „tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de 89

moarte”, de întruchiparea lui „Făt-Frumos dinlacrimă”, de înțelepciunea lui „Prâslea cel Voinic…”.Fac mereu pledoarie să nu renunțăm în școală laPetre Ispirescu, în favoarea Stăpânului inelelor șinici la poezia Mama (că tot îl omagiem pe GeorgeCoșbuc, la 150 de ani de la naștere), în avantajuljocurilor pe calculator. Evident, este nevoie și deaceste cuceriri ale lumii ultracontemporane, dar dece să le contrapunem pe acestea celor vechi,verificate și folositoare? „Marea mea speranță” esteaceea de a-i putea convinge pe decidenți că iubirea„locului nașterii mele”, pe unde curgea – să zicem –„Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca crista-lul” nu poate decât să mă ajute să iubesc Europa șilumea. Ce poate fi mai frumos decât să-i iubeștipe-ai tăi (pe cei din familia ta, din satul tău, dinorașul tău, din poporul tău) ca să știi cum să iubeștipe toți oamenii? Eu nu cred în iubirea întreguluifără parte! Dacă vom reuși măcar un pic să credemîn valorile lăsate de înaintași, să le cinstim și pre -țuim, să privim trecutul ca experiență de viață indis-pensabilă, atunci nimic nu este pierdut ca speranțăde viitor.

Care ar putea fi valorile apte să genereze o cul-tură autentică a omului ca homo sapiens (sapiens,cum se mai subliniază câteodată)?

Sapiens, -tis înseamnă nu numai „înțelept”, dar și„știutor”, „cunoscător”, „sfătos”, adică, bun de dialogcu alții. Cultivarea dialogului direct, față în față,devine esențială în fața asaltului „medierii” la caresuntem supuși. Astăzi nici nu mai dăm binețe, calumea, ci scriem „bună ziua”, ca formulă de adresareindirectă pe e-mail. Or, mail înseamnă poștă, iar prinpoștă se trimiteau odinioară scrisori. Azi, scrisorile audevenit electronice, dar tot scrisori se cheamă că sunt.Ce presupune asta? Să ne adresăm unii altoraomenește, ca prin carte, „că ne ești așa departe” (cumar zice Eminescu), adică, să scriem „Dragă Ioane”sau „Domnule profesor” sau „Scumpă mamă” sau„Distinse domn” etc. Ce este așa de greu? Stilul epis-tolar se învăța odată la școală… Revenind, însă, lavalori, acestea sunt de mai multe feluri și toate tre buiecultivate prin educație – valorile morale, valorilesociale, cele intelectuale, culturale, politice. Unînțelept a spus că ceea ce rămâne după ce ai „uitat”ceea ce ai învățat în școală se numește cultură gene-rală. Nu este în această frază atât ironie, câtînțelepciune spusă sub formă de paradox. Culturagenerală trebuie să existe, dar pentru aceasta trebuiesă ai din ce uita! Dacă nu înveți nimic în școală, ce sămai uiți? Iar cultura generală nu este pe Google sauWikipedia, ci în mințile noastre.

Sunt gânditori care consideră că suntem în zoriiunei noi civilizații structurate pe alte valori într-unproces de entropie axiologică. Ca istoric de certprestigiu științific și rector al Universității din Cluj-Napoca, cum apreciați evoluția viitoare a istorieiumanității? Sunteți optimist?

Ca educator, nu mi-a plăcut niciodată să-i descu-rajez pe oameni! Eu cred că viața, din moment ceexistă – deși o definim fiecare cum putem –, are unrost. Sunt un optimist ponderat. Am „văzut” în isto-rie atâtea „sfârșituri ale lumii”, încât sunt sceptic înlegătură cu dezorganizarea materiei, cu degradareaenergiei și chiar cu degradarea valorilor pe o caleireversibilă. Până și „sfârșitul istoriei” al luiFukuyama – deși a fost un grav memento – este ofigură de stil. Atâția filosofi, politicieni, scriitori sauistorici au zis și au scris, de-a lungul vremii, căomenirea era pe marginea prăpastiei, că urmaucataclisme planetare, încât mă feresc de predicareaapocalipsei. Asta nu înseamnă că nu ne pasc gravepericole, multe evocate anterior. Unii oameni de azise joacă de-a destinul sau se joacă cu destinul, într-omanieră în care nu s-a mai întâmplat în trecut. Aziexistă energii distructive de milioane de ori maiputernice decât odinioară. De aceea, trebuie săveghem cu toții, să perfecționăm mecanismeledemocrației, să inventăm procedee mai bune (dacăcele vechi nu mai funcționează), să cultivăm valorilecare ne-au ferit de rău. Dictatura ne poate exterminafizic pe toți, dar și libertatea excesivă, absolută șineînțeleasă în esența ei, poate degenera în anarhie,poate vătăma libertatea celuilalt, de lângă noi. Ce felde libertate este aceea de a pune o bombă într-oșcoală sau de a deschide focul contra unei mulțimide oameni? Ce fel de libertate este aceea de a-l facepe cineva „cretin” la adăpostul anonimatului, fărăsă-l cunoști pe acel „cineva”? O valoare fundamen-tală, degradată astăzi în chip nemaiîntâlnit în istorie,este bunul simț, asociat politeții, blândeții șigenerozității. Ne lipsește, de asemenea, sensul echi-librului, al ponderării, iar aceste lipsuri ne conducspre dorința de a face rău. Cred că evoluția omeniriiar putea fi pozitivă în viitor – pentru cât timp, nuștiu! – dacă am elimina aceste degradări de valori șidacă, aplecați constant spre adevăr și dreptate,ne-am aureola cu bine și cu bunătate. Pentru că –așa cum spuneau filosofii autentici – nu se poateajunge la adevăr și la dreptate fără acest atribut ome-nesc prin excelență – bunătatea. 90

Sub cupola Academiei

De curând, a avut loc, sub cupola AcademieiRomâne, în plină toamnă, un nou colocviu (XV),având ca temă Primul Război Mondial la un secolde la consumarea lui evenimențială. Mi-am propus,personal, să încerc a defini atitudinea istoricilorromâni față de acel eveniment.

Înainte de a prezenta eseul pregătit pentru reu-niunea de azi1, să-mi fie îngăduită o mică explicațiede ordin taxonomic. Fiindcă nu s-ar putea urmăriconvenabil referințele din text fără a ține seama deaspectul geopolitic al temei. Urmărim și aici tabloulepocii, nu analiza factologică.

Istoricii români din anii Marelui Război fac partedin mai multe generații de intelectuali sensibili laproblemele comunității apartenente. A.D. Xenopol șiI. Slavici țin de criticismul junimist și se manifestăîn diverse domenii, cu egală competență. N. Iorga,I. Bogdan, C. Giurescu, D. Onciul, V. Pârvan, facparte din noul val, impunându-se categoric în isto-riografia primului deceniu din secolul XX. Un locaparte ocupă tânărul G.I. Brătianu, fiul primului-ministru și voluntar în cea mai critică etapă a războ-iului, autor al prețioaselor File rupte din cartea răz-boiului, din care se pot extrage observații demne deun real interes istorico-cultural și antropologic2.

A.D. Xenopol, cunoscut ca autor al unei teoriiistorice bazate pe ideea de serie, a ținut să o exem-plifice, între altele, printr-o serie a unității statale la1859, urmată de o alta, a dinastiei străine, nu maipuțin semnificativă pentru istoria românilor. În tim-pul acesteia din urmă a avut loc Războiul Întregirii,pe care istoricul-filosof îl considera ca expresie aunei legi naturale3. A și propus o asemeneaexplicație la congresul de sociologie de la Londra,prezentată apoi și lumii românești.

Le rôle de la guerre dans l’histoire de la civili-sation e titlul acelei comunicări (Londra, 1906),temă la care avea să revină în anii următori, inclusivîn volumul La théorie de l’histoire (1908). În esență,autorul opina că războiul e un factor natural, biolo-gic, iar în ultimele secole ușor de urmărit sub unghi

serial4. Bellum omnium contra omnes, din antropo-logia modernă, rămâne însă un spectacol dezolant,susceptibil să pună în cauză specia umană însăși5.

Un confrate român, D. Gusti, s-a și ocupat, sin-cron, de o sociologie a războiului, cu sublinieriinteresante privind națiunea și statul modern6.Unele observații directe asupra războiului, ca eve-niment pus în legătură cu unitatea națională, afăcut, în timpul evenimentelor, tânărul istoric G.I.Brătianu, publicându-le în Neamul românesc al luiN. Iorga, apoi în volum autonom, peste ani, sub ti -tlul File rupte din cartea războiului7. Mai târziu,după a doua conflagrație mondială, la care a luatparte tot voluntar, el a întocmit și un studiu siste-matic, rămas un reper deosebit în domeniu, Formu-les d’organisation de la paix dans l’histoire

penser l’europe în ediție jubiliară

Acad. Alexandru Zub

91

universelle (1948), volum apărut însă postum, cuecouri deosebite8.

Marele Război a determinat pe mulți istorici săse ocupe de eveniment, unii socotindu-l ca feno-men complex, pe când se mai afla în desfășurare,după cum s-a putut vedea la N. Iorga, I. Ursu,Al. Lapedatu, e.g., care a fost și o temă de reflec -ție socio logică, prin Dimitrie Gusti, DumitruCaracostea, Eugen Lovinescu, Mircea Vulcănescu,Ștefan Zeletin, ultimul făcând și o minuțioasă evo-care a primei faze, în volumul Retragerea, semnifi-cativ pentru atitudinea hipercritică a analistului.

Pentru unii scriitori din epocă, Războiul Întregi-rii a devenit un câmp de creație remarcabil, ca înromanele Întunecare de Cezar Petrescu, Pădureaspânzuraților de Liviu Rebreanu, Ultima noapte dedragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu,cărți intrate deja în fondul clasic al literaturii ro -mâne. M. Sadoveanu a făcut să apară, în stilul săuinconfundabil, consensual, mai multe scrieri.

Valoare literară, estetică, au dovedit și unelescrieri istorice, lesne de regăsit la N. Iorga,V. Pârvan, G.I. Brătianu etc. Volumul Idei și formeistorice, ca și Memoriale, de V. Pârvan, conținpagini remarcabile și estetic. Iată, de pildă, un pasajcaracteristic extras din primul volum menționat, unautentic imn la adresa comunității apartenente, ros-tit la 3 noiembrie 1919 în aula Universității noucreate la Cluj: „Desfă-ți dar aripile, suflet alnațiunii mele, lovește cu ele puternic și larg aerullumii de jos și ia-ți ca un vultur zborul în tăriilesenine și curate. De acolo ochii tăi vor vedea, încămai limpede, întreaga icoană a lumii și vieții, dar nuvei mai respira miasmele aducătoare de somn,inerție și moarte ale putreziciunii materiei caredospește în adâncuri. Și solitudinea calmă a ceruluite va reînvăța olimpicul ritm constant al eternului,netulburat de moarte, al legilor veșnice după caretrăiește infinitul, din care, ca lumina eternă,răsfrântă în spațiile interastrale, se răsfrâng însufletul nostru ideile, spiritul, viața”9.

Am amintit unele nume și scrieri mai de seamă,care au marcat discursul istoric relativ la MareleRăzboi, rămas în memorie ca unul ce a înlesnit cate-goric desăvârșirea unității noastre de stat, fenomenpe care istoricii români au știut să-l pună înlumină10.

Inițiative consonante au venit și dinspreintelighenția preocupată de idealul național, alcă-tuind o vastă bibliografie. Este destul să notăm aicistudiul etnologului Mircea Vulcănescu din Enciclo-

pedia României (I, 1938), publicat și autonom, încare autorul a descris și comentat evenimentele,incluzând și un paragraf despre „norocul românesc”,sesizabil în multe situații din trecut. Norocul, înviziunea autorului, trebuia socotit ca „un resortascuns, care împinge toate așezările lumești sprematca firii lor adevărate”11. De menționat, înacelași sens, și studiul monografic întreprins în exil,peste câteva decenii, de marele ziarist PamfilȘeicaru, studiu în care se conchidea, consensual, că„România este o mare și indestructibilă realitate înmers ascendent. Chiar și rătăcirile temporare n-auputut și nu vor putea să-i schimbe destinul istoric”12.

Tabloul prezenței istoricilor români în MareleRăzboi este, desigur, mai vast și mai complex. Amcăutat să-i dăm un contur mai precis cu alte ocazii,fără a epuiza, desigur, subiectul13. De astă dată,ținând seama de marea complexitate a temei, ne-apreocupat ideea de a sesiza, cu nuanțele firești, spi-ritul militant prin excelență care anima generațiileistoriografice implicate în Marele Război, pe liniaunui proiect de restituție mai amplu.

Desfășurat în plină criză a proiectului paneuro-pean, simpozionul Penser l’Europe (XV) a dat loc,cum era și firesc, la analize critice complementare,totuși consonante, pe linia acelei solidarități dina -mice, creatoare, invocate adesea, însă prea puțin efi-ciente în timpul din urmă. S-au rostit în acest sensmai toți membrii „clubului”, în frunte cu academi-cienii Eugen Simion și Thierry de Montbrial, ani-matorii inspirați ai reuniunilor din fiecare an. Li s-aualăturat și alți membri din unele academii franco -fone, având fiecare nuanțe proprii în analiza feno-menului. Anuarul Penser l’Europe, volumele deautor scoase prin Fundația Națională pentru Științăși Artă (FNSA), condusă de Eugen Simion și MayaSimionescu, constituie deja repere de neocolit îndomeniu. Ultimul volum tematic, Penser l’Europe:un regard vers le passé, un espoir pour l’avenir, deJaime Gil Aluja (București, 2016), a fost pus petapet tocmai cu ocazia noului colocviu. Recomandatde acad. Eugen Simion, în prefață, ca un adept aldialogului europenist, specialist în economie, cudeschideri legitime spre toate științele umaniste,profesorul Aluja a reunit în volumul citat inter -vențiile făcute la simpozioanele dinainte. S-a proce-dat la fel, anterior, cu cele semnate de Thierry deMontbrial și Jean Askenasy, în cadrul unui vast pro-iect editorial sub egida FNSA.

Încheind aceste note de „atelier”, să reamintimcă dintre istoricii români de prestigiu am menționat,92

cu privire la Marele Război, pe A.D. Xenopol,N. Iorga, D. Onciul, I. Ursu, I. Nistor, G.I. Brătianu,C. Kirițescu, I. Lupaș, Al. Lapedatu, C.C. Giurescuș.a. Ei formează o lungă serie de exegeți, la care arfi de adăugat cu temei și alte nume, pentru sporuldocumentar sau pentru nuanțele exegetice introduseîn istoriografie.

Aniversările din anii „rotunzi” (1996, 2006,2016, să spunem) au permis și alte achiziții semnifi-cative în ambele sensuri. Neagu Djuvara a propus caevenimentul să fie considerat ca unul singur în seco-lul XX14, durând anume șaptezeci și șapte de ani,cam în felul istoricului german Ernst Nolte, care l-adefinit ca un „război civil” (Bürgerkneg),15 inclu-zând ambele conflagrații mondiale. Să mai notăm,dintre eseurile cu ambiții înnoitoare, Primul războimondial: controverse, paradoxuri, reinterpretări deLucian Boia (Humanitas, 2014), temă abordată și învolumul Germanofilii16 (2009).

Temă amplă, complexă și mereu deschisă, MareleRăzboi (așa i s-a spus din capul locului) rămâne unteren susceptibil de noi investigații, inclusiv relativla conduitele istoriografice și problematica europe-nismului.

note

1 Penser l’Europe dans la Grande Guerre.2 Al. Zub, Memorialistică și istorie. G.I. Brătianu și Primul

Război Mondial, în Memoriile secțiilor ştiințifice, XII, 1987,

București, 1990, p. 103–115.3 Oct. Buhociu, La philosophie de l’histoire d’A.D. Xénopol,

Paris, 1957, p. 140. Vezi și D. Gusti, Sociologia războiului, Edi -

tura Sfetea, 1915.4 O. Buhociu, op. cit., p. 97.5 O sistematizare documentară a temei, la Alexandru Zub,

A.D. Xenopol, biobibliografie, București, 1973.6 D. Gusti, op. cit.7 Al. Zub, Memorialistică și istorie: G.I. Brătianu și Primul

Război Mondial, în loc. cit., p. 103–115.8 Text comentat de Andrei Pippidi, cu unele fragmente, în

AIIAX, t. XXIV/2, 1987, p. 45–61. Vezi ediţie îngrijită de John

Rogister la Editura Enciclopedică, 1997.

9 V. Pârvan, Idei și forme istorice, ed. Alexandru Zub,

București, 2003, p. 55.10 G.I. Brătianu, Originile și formarea unității românești, ed.

I. Toderașcu, Iași, 1998 (și ediții mai vechi, unele în limbi străine).11 M. Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului,

București, Saeculum I.O.-Vestala, 1999, p. 138.12 P. Șeicaru, La Roumanie dans la Grande Guerre, Minard,

1968, p. 455.13 Al. Zub, Istorie și istorici în România interbelică, Editura

Junimea, 1989; ediţia a II-a, 2003, p. 76–212: istoricii și eveni-

mentele, text abreviat în franceză, volumul La Roumanie et la

Grande Guerre, ed. D. Ivănescu și Sorin D. Ivănescu, Junimea,

2005, p. 249–264; expunere sintetică la simpozionul Penser l’Eu-

rope, XV, București, 2016.14 N. Djuvara, Războiul de șaptezeci și șapte de ani

(1914–1991) și premisele hegemoniei americane, București,

Humanitas, 2010.15 E. Nolte, Războiul civil european, 1917–1945, traducere

din limba germană, București, Corint, 2005.16 L. Boia, Germanofilii. Elita intelectuală româ nească în

anii Primului Război Mondial, Humanitas, 2009.

93

Stimaţi membri ai Academiei Române,Stimaţi membri ai Prezidiului Academiei,Colegi, prieteni,Aduc mulțumiri conducerii Academiei pentru

organizarea sărbătoririi mele. Este puțin neobișnuitsă fie sărbătoriţi și multiplii impari ai număruluicinci, dar, pesemne că, dacă aș mai aștepta cinci anipentru aniversarea de 90 de ani, până atunci nu seștie dacă mai sunt pe-aici sau dacă mai văd, dat fiindfaptul că am probleme cu vederea.

Mulțumesc, de asemenea, celor care au luatcuvântul: profesorului Bogdan Simionescu, urmașdemn al tatălui său, profesorului Claude Nicolau, altdemn urmaș al tatălui său. Apreciez ceea ce au spus,le mulțumesc și îi asigur de stima, prietenia și res-pectul pe care îl am pentru creația lor, fiecare îndomeniul lui.

Profesorul Claude Nicolau a evocat cei pesteșaizeci de ani de prietenie. Am avut plăcerea să neîntâlnim în timpuri vitrege, în timpuri mai apropiatepoate ne vom mai întâlni și anii viitori.

Am să fac acum o digresiune. Am încercat înultimii ani, când fântâna inspirației cercetării curgemai încet, să regăsesc un alt mod de a exprima –pentru generațiile mai tinere – ceea ce americanii șilimba engleză numesc compasiunea de „a da al tora,ceea ce te îmbogățește și pe tine“, exact ca atuncicând un profesor predă elevilor și studenților şi îiîmbogățește pe ei, fără a sărăci el, de la catedră.Încerc, ca la revista al cărei redactor-șef este PetruFilip, să prezint, pentru publicul chimist din Româ-nia, figuri ale unor chimiști pe care îi cunoscîndeaproape și care merită să fie mai bine cunoscuțiîn țara noastră, pentru că ei lucrează peste hotare.Redactez în limba engleză, pentru ca să poată fi cititde marele public, chiar dacă apare într-o revistă carenu este în primul eșalon. Am publicat un asemeneaarticol despre Claudiu Supuran și sunt mândru de afi depășit de un fost doctorand al meu. Pentru cei

care nu sunt la curent cu ceea ce înseamnă indiceleHirsch: ai un indice H (inițiala numelui Hirsch),dacă ai H articole publicate, fiecare cu cel puțin Hcitări, este o dovadă a faptului că ceea ce scrii estede interes pentru alții. Spre deosebire de indi celeHirsch, care numără de-a valma toate citările, Goo-gle Scoolar mai adaugă și un alt filtru, i-10, elimi-nând autocitările. Ai un indice i-10 atunci când aii-10 articole citate de cel puțin i-10 ori, excluzândautocitările. Ca informație, Claudiu Supuran apublicat peste o mie de articole în periodice ştiinţi -fice şi are un indice Hirsch de peste o sută (eu amun indice Hirsch 61 și sunt mândru de asta), fiindcă,așa cum îi citam pe Confucius și pe Leonardo daVinci, un profesor care nu este depășit de studențiilui, n-a fost un bun profesor. Eu am i-10 de 340,având aproape o sută de articole publicate, iarClaudiu Supuran are un indice i-10 mult mai mare.

Acad. Alexandru T. Balaban

A dărui ceea ce te îmbogățește pe tine însuți*

Acad. Alexandru T. Balaban

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată academicianului Alexandru T. Balaban, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani (3 octombrie 2016, Aula Academiei Române)94

Merită amintit faptul că, în anii de restriște ni sepuneau multe piedici înainte de a publica în revistestrăine, începând de la piedicile financiare – toatăcorespondența trebuia plătită – şi culminând cunecesitatea de a supune un articol aprobării, înaintede a fi trimis în străinătate; cu cât creșteau piedicile,cu atâta mă îndârjeam să public.

Fiul meu, Silviu, este foarte selectiv în ceea ceprivește revista în care publică, alegând reviste cufactor de impact înalt. Eu publicam în reviste de chi-mie, majoritatea în limba engleză, dar fără să ținseama de alți factori. Existau în anii de restriște, pelângă problema publicațiilor, și lipsuri în baza mate-rială după care puteai să-ți faci o mică contribuție încercetare. Aveam vitregia lipsei materiilor primepentru chimia organică. Aveam, însă, norocul căputeam compensa parțial lipsa aceasta, dând la pro-iectul de diplomă niște sinteze pe care le făceaustudenții din ultimii ani și pe care, pe urmă, docto-randul le prelua și le ducea mai departe, în timp cestrăinii puteau cumpăra substanțele de-a gata, scu-tind luni de efort. Al doilea handicap era că dacăaveai o substanță nouă, trebuia confirmată structura,nu prin metodele vechi cu care lucra generația mea(degradare, corelări cu structuri chimice cunoscute),ci cu metode fizice, așa cum arăta clișeul prezentatde Marius Andruh. Nu aveam aparatură modernă,dar trimiteam substanțele noastre la colegi din străi -nătate: Anglia, URSS, SUA, Germania Federală.Deci puteam compensa lipsa de materii prime sauaparatură, însă nu puteam compensa lipsa de docu-mentare.

Din fericire, cunoscând problemele noutății înștiință, învățasem limba matematicienilor pentru aputea coresponda cu colegi din matematică. Amînceput cu Frank Harary din SUA și am continuat cuprofesori de matematică din București (SolomonMarcus și Ion Tomescu).

În chimie am fost mai norocoși, datorită grafuri-lor chimice, despre care a pomenit colegul MirceaDiudea. Noutatea unei structuri este ușor de aflat.Compui structura prin grafomolecular, cu punctelereprezentând atomii mai grei decât hidrogenul și culiniile ce corespunzând legăturilor covalente și, apoi,într-un minut, știi dacă în ultimii 1000 de ani struc turarespectivă a fost înregistrată în cele 100 de milioanede structuri pe care le are baza Chemical Abstracts, șicare sunt publicațiile unde aceste structuri apar.

Chimia este cea mai bine documentată știință,grație aplicațiilor teoriei grafurilor, atunci când nu sefolosesc cuvinte, ci grafuri moleculare. Sunt bucurosde a fi contribuit la aceasta.

Le mulțumesc tuturor colegilor mai tineri pentruceea ce au vorbit. Petru Filip mi-a arătat niște lucruripe care nu le cunoșteam, îi mulțumesc. Am dorit caprintre conferențiarii care îmi prezintă realizările săfie și niște semirealizări, încercări. Profesorul Anto-nescu a arătat o asemenea încercare.

Aș vrea să adaug câteva date autobiografice. Ampublicat în fiecare număr aniversar de la „RevueRoumanie de Chimie” bibliografia lucrărilor pe carele publicam până la acea dată. Provin dintr-o familieîn care tatăl meu a fost inginer electromecanic, iarmama a fost educatoare. Îi datorez tatălui meu fap-tul că aveam în casă cărți în română și franceză.Generația mea a început cu limba franceză, în pri-mele clase de liceu limba latină, pe urmă, în anii răz-boiului, limba germană, care se adăuga la celelalte,și apoi doar rusa, anulând pe celelalte.

În anii de după război, după ce tatăl meu s-aîntors după doi ani de pe Frontul de Est – din feri -cire, nevătămat, era ofițer de artilerie – mi-a pus înmână cărți în limba engleză și mi-a propus chiar unprofesor. Mi-am dat seama că nu mă poate ajuta preamult, astfel că am încercat o metodă originală: amînvățat engleza după BBC, english by Radio (en -gleza contemporană, engleza vorbită). După doi anide ascultat la radio, am primit un premiu de la BBC,Radio Londra. Pe atunci, tatăl meu locuia laPetroșani; pe urmă ne-am mutat la Lonea, lângăPetroșani. Părinții mei s-au îngrozit la primirea pre-miului. În București, prieteni de-ai mei, pe care îilăsasem când ne-am mutat, au stat mulţi ani în închi-soare, fiindcă mergeau la Biblioteca Americană înperioada anilor dintre sfârșitul războiului și așa-zisele alegeri din 6 martie. În Valea Jiului, oameniinu erau chiar așa de vigilenți. Am avut noroc, nus-a întâmplat nimic, dar am avut un vis neîmplinit,pentru care am învățat limba engleză. Mi-am doritsă obțin o bursă de studii în Anglia. Mă bucur că fatalui Pierre Filip este printre cei care studiază și se aflăîn primele cinci locuri la Cambridge. Din păcate,câtă vreme tinerilor nu li se oferă în România osituație, dacă nu egală, cel puțin comparabilă cu ceeace au învățat, ei aplică în străinătate şi astfel migrațiacreierelor continuă.

Pe de altă parte, acest vis neîmplinit al unui doc-torat în Anglia m-a ajutat ca în anii ce au urmat celorșase ani de doctorat cu profesorul Nenițescu în cali-tate de conducător științific să publicăm, împreună,în limba engleză. Fiind numit redactor-adjunct, amreorientat placa francofonă și germanofonă în careapărea „Revue Roumaine de Chimie”, spre engleză,aducând-o la nivelul publicațiilor contemporane. 95

Am avut alături familia şi şansa unei căsnicii de61 de ani cu Nelly, soţia mea, pe care am pierdut-o,însă, în luna aprilie a anului 2016. Fără ea nu aş fiavut toate aceste realizări.

Au existat şi coincidențe, care m-au ajutat; aufost niște lucruri neobișnuite: faptul că, după răz-boi, doctoratele s-au oprit. Prima dată când s-aureluat, a fost în anul în care eu am terminat anul IVde facultate, în 1953. În acea toamnă s-a dat primulexamen de admitere la doctorat după război.Profesorul Nenițescu, care mă remarcase la Cerculștiințific de chimie organică, a făcut un gest cutotul excepțional: a intervenit la senatul facultățiica să pot susține un proiect de diplomă, pe bazaunui proiect de an, și să pot participa la examenulde admitere, cu un semestru înaintea colegilor(colegii terminau în primăvara anului 1954). Amînceput doctoratul în 1953 și l-am terminat în1959, cu susținerea lui.

Au fost şi alte coincidențe interesante, unice.S-a înființat Institutul de Fizică Atomică (IFA) șipentru asta – după ce România achiziționase, ca șialte țări din umbrela URSS, un reactor nuclear șiun ciclotron – trebuia pregătită garnitura de tinericare să preia aceste mașini. S-au organizat, subegida Universității și a profesorului Horia Hulubei(directorul IFA), cursuri de pregătire de un an,adică o facultate de fizică prescurtată și redusă laceea ce era esențial în fizică, pentru electronică,radiochimie, mecanică, deci tot ceea ce ținea devalorificarea acelor instrumente. S-au oferit, pen-tru câteva sute de tineri, aceste cursuri, cu scoateredin producție. Am acceptat să particip la cursurile

de radiochimie și am învățat, cu această ocazie,fizică. Încercasem, imediat după terminareaFacultății de Chimie Industrială să urmez, în para-lel, Facultatea de Matematică la seral, dar, dupăactivitatea didactică și cea de doctorat, am realizatcă era imposibil și am renunțat la matematică. Amurmat deci o facultate de inginerie chimică și peurmă o facultate de fizică, prescurtată la un an, ceeace a fost important; din nou, norocul m-a ajutat.

În calitate de membru corespondent al Acade-miei Române, cu noroc şi cu ajutorul profesoruluiNeniţescu, am regăsit în anul 1963, în această Aulă,pe foștii mei profesori: profesorul Bratu, doamnaprofesor Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu, profeso-rul Petre Spacu.

Mă văd, acum, la 85 de ani, în fața dum -neavoastră, și mă gândesc la viitor. Ce le oferimtinerilor care ne urmează, ce școli creăm pentruacești tineri? Industria chimică nu mai există, mareparte din restul industriei a dispărut, inclusiv agri-cultura, care nu este ajutată cu îngrășăminte produseîn România, nici de agronomi, pe care micii pro-prietari să-i plătească.

Eu mi-am intitulat discursul de recepție la pri-mirea în Academie Cum se creează o școală deștiință? Exemplul lui Nenițescu, după ce am fostpromovat membru titular în 1990, alături de priete-nul meu de o viață, Victor Sahini (îmi pare rău cănu-l văd aici; îi urez sănătate).

Este mare nevoie de a crea şi de a cultivaasemenea școli. Chem pe colegii mai tineri din Aca-demie, din învățământ, să se uite în urma lor.

Vă mulțumesc pentru atenție!96

Celebrat la 150 de ani de la naştere, NicolaeCoculescu a revenit în atenţia lumii ştiinţifice naţio-nale, dar şi internaţionale. A fost primul român carea participat la o expediţie astronomică internaţională:eclipsa totală de Soare de la 4/16 aprilie 1893, pecare a observat-o din Senegal alături de echipa fran-ceză a lui Henri Deslandres. Se afla încă din 1890 laParis, unde avea o bursă pentru obţinerea tezei dedoctorat, dar şi pentru învăţarea tehnicilor de obser-vare; Observatorul din Paris era în acea perioadă oadevărată capitală europeană a astronomiei.

Nicolae Coculescu studiază, în principal, pro -blema celor trei corpuri şi anume problema stabili-tăţii. În 1892 publică, în „Comptes rendus des séan-ces de l’Académie des Sciences de Paris”, articolulSur la stabilité du mouvement dans un cas particu-lier du problème des trois corps. Este vorba de sta-bilitatea în sens Hill sau Poisson. Lucrarea va fi ci -tată mai târziu de A. Marcolongo în studiul pe care-lface asupra problemei celor trei corpuri, de laNewton până la data publicării lucrării, adică pânăîn anul 1919.

Nicolae Coculescu publică două lucrări (1894,1895) privind dezvoltarea aproximativă a funcţieiperturbatoare, lucrări care devansează teza sa dedoctorat, pe care o va prezenta la 5 noiembrie 1895,sub conducerea lui Félix Tisserand şi în examinarealui Paul Appell şi Henri Poincaré. În urma acesteisusţineri este declarat docteur ès-sciences mathéma-tiques al Facultăţii de Ştiinţe. Teza se numeşte Surles expressions approchées des termes d’ordre élevédans le développement de la fonction perturbatriceşi îşi propune abordarea unor termeni de ordin supe-rior din dezvoltarea funcţiei perturbatoare. Coculescurezolvă problema pusă de Poincaré privind funcţiaperturbatoare în problema celor trei corpuri. Cei doi

savanţi vor purta ulterior o corespondenţă asupraacestui subiect, din care s-a mai păstrat (în arhiva„Poincaré” de la Universitatea de la Nancy) doarscrisoarea trimisă, la 29 mai 1899, de Coculescu„maestrului” său. Sunt întrebări privind ipoteza luiNewton, prin care ecuaţia diferenţială a refracţieiastronomice devine integrabilă.

Poincaré îl menţionează în studiul pe care-l faceasupra termenilor de ordin superior în funcţia per-turbatoare în Leçons de mécanique céleste,Tomul II, partea 1, publicat în 1905. De altfel, în1909, H. Poincaré este ales membru de onoare alAcademiei Române, pentru care îi mulţumeşte înmod deosebit lui Coculescu (v. cartea poştală păs-trată la Biblioteca Naţională a României).

Data de 1 aprilie 1908 marchează nu numai în -fiinţarea celei mai importante instituţii ştiinţifice despecialitate din România, Observatorul din Bucu-reşti, actualul nucleu al Institutului Astronomic alAcademiei Române, dar şi începutul unei cariere dedirector de aproape trei decenii a lui Coculescu(până în 1939, anul pensionării sale). Este puţin spus„director”. În momentul numirii sale în aceastăfuncţie de către colegul şi prietenul său Spiru Haret,astronomia ştiinţifică practic nu exista în România.El este cel care va îşi va asuma marea responsabili-tate de a o crea la standardele cele mai înalte ale vre-mii: de la construcţie, dotarea cu instrumente până laformarea personalului şi implicarea în campaniileinternaţionale de specialitate.

În paralel, Nicolae Coculescu este profesor deastronomie şi geodezie la Facultatea de Ştiinţe,Universitatea Bucureşti, iar din 1928 până în martie1932 decan al acestei facultăţi; pentru scurt timp afost chiar prorector al Universităţii, în urma unuiconflict în jurul lui Nicolae Iorga.

nicolae coculescu, personalitate de primă mărime a astronomiei românești (1866–1952)*

Magda Stavinschi**

*Comunicare susţinută la simpozionul omagial „Astronomul Nicolae Coculescu – 150 de ani de la naştere”(31 octombrie 2016, Biblioteca Naţională a României)

**Doctor în matematică, specialitatea astronomie 97

A depus o muncă istovitoare, care i-a acaparataproape tot timpul, de la grija cu care s-a ocupat deinstituţia pe care o patrona până la cea pentru stu-denţii săi, pe care i-a format şi pentru care a publi-cat cursuri care vor rămâne lucrări de referinţă,mulţi ani mai târziu: Teoria refracţiei astronomice(1899), Tratat elementar de astronomie (1904), Lec-ţiuni elementare de mecanică cerească, Perturba -ţiile planetare (1905), Curs de astronomie teoretică(1929).

Ca profesor, Nicolae Coculescu a fost preocupatde modernizarea învăţământului universitar. Suntremarcabile lucrările lui, pentru concepţia modernă,extrem de actuală şi astăzi: În chestiunea nouelorprograme şcolare – învăţământul astronomiei şiexamenul de capacitate (1901), Reforma universi -tară. Doctoratul la facultăţile noastre, la Facultateade Drept în special (1912), Din reformele universi-tare. Învăţământul agricol şi şcoala de la Herăstrău(1913).

Este deosebit de importantă contribuţia sa con-stantă la introducerea calendarului gregorian în

România, problemă abordată şi în cadrul Comitetu-lui Naţional Român de Astronomie pe care l-a fon-dat în 1930. Acestui subiect i-a dedicat numeroaselucrări sau chiar intervenții publice: Cestiuneacalendarului (1898), Proiectul de lege pentru intro-ducerea calendarului apusean, drept calendar alstatului în viaţa civilă (coautor, 1900).

În toată această perioadă singurul lui sprijinmoral a fost propriul său fiu, Pius Servien, cunoscutîn special ca fondator al lingvisticii şi poeticii mate-matice. Recunoaşterea i-a venit atât din partea Aca-demiei de Ştiinţe din Franţa care i-a acordat la 18decembrie 1939 Premiul „Pontécoulant” pentru stu-diile sale de mecanică cerească, în special pentrucele privind funcţia perturbatoare, cât şi din partearomânilor care l-au ales, la 9 ianuarie 1946, membrude onoare al Institutului de Ştiinţe Matematice.

O viaţă dăruită cerului, puţin cunoscută şi încăşi mai puţin răsplătită, aşa cum am încercat să oprezint în cartea pe care i-am dedicat-o NicolaeCoculescu, o viaţă printre stele.

98

În anul 2009, Biblioteca Naţională a României aînceput colaborarea cu Institutul Astronomic Româna Academiei Române, în cadrul proiectului denumitgeneric Valorificarea Colecţiei de documente„Nicolae Coculescu – Pius Servien”. La 20 octom-brie 2016, s-au împlinit cinci ani de la semnareaAcordului oficial de colaborare între BibliotecaNaţională a României, în calitate de deţinătoare adocumentelor din Patrimoniul naţional din dome-niul istoriei astronomiei româneşti şi InstitutulAstronomic Român al Academiei Române, repre-zentat de doamna Magda Stavinschi.

Ambele instituţii s-au angajat să colaboreze înproiectul comun ce avea ca scop valorificarea aces-tor documente istorice şi prezentarea lor societăţiiştiinţifice şi civile, naţionale şi internaţionale.

Cu ocazia evenimentului – simpozionul de oma-giere a celui care a fost Nicolae Coculescu, desfăşu-rat la 31 octombrie 2016, – am avut nu doar plăce-rea, dar şi posibilitatea, de a prezenta rezultatelemuncii noastre comune, de şapte ani, în carteadoamnei Magda Stavinschi Nicolae Coculescu – oviaţă printre stele, pe care domnul prof. BasarabNicolescu, membru de onoare al Academiei Ro -mâne, o prezintă ca fiind „un eveniment pe maimulte planuri – ştiinţific, cultural şi spiritual”.

Colecţia Nicolae Coculescu – Pius Servien faceparte din Fondul documentar „Secolul XX”. Estecompus din 125 de dosare, depozitate în 15 cutiispeciale, de protecţie. Documentele acoperăperioada cuprinsă între anii 1860 şi 1946.

Arhivaliile, aproape toate pe suport de hârtie,reflectă diverse chestiuni legate de familie şi cores-pondenţa purtată de membrii familiei Coculescu.Pentru a exemplifica şi a creiona o oarecare idee pri-vind conţinutul colecţiei, voi menţiona următoarelecomponente constitutive:

– Corespondenţa purtată de Madeleine Coculescu(fiica lui Nicolae Coculescu) cu tatăl său.

– Corespondenţa purtată de Nicolae Coculescu,în calitate de director, cu instituţii astronomice simi-lare din străinătate.

– Corespondenţa Lucreţiei Coculescu.– Cursuri din perioada studiilor efectuate de

Nicolae Coculescu la Sorbona, cu mari profesori aiepocii, ca Poincaré.

– Teza de doctorat a lui Nicolae Coculescu. – Rapoarte ale comunităţii astronomice interna-

ţionale asupra activităţii expediţiei ştiinţifice, care amonitorizat eclipsa totală de soare din Senegal, înanul 1893.

– Aceeaşi expediţie astronomică internaţionalăîn Senegal, cu toate etapele parcurse, dar cu imaginifotografice, şi notiţele olografe ale lui NicolaeCoculescu1.

– Documente fotografice privind călătoria aro-mânului Nicolae Coculescu la Perlepe, Macedonia,în anul 1911.

– Tezele de doctorat ale viitorilor mari cercetă-tori români în domeniul matematicii, pentru careNicolae Coculescu şi-a dat avizul ştiinţific.

– Documente ce atestă implicarea activă a astro-nomului Coculescu în chestiuni ce ţin de domeniulastronomiei, meteorologiei, al mediului academicuniversitar, problema Calendarului, a Observatoru-lui şi altele.

Unul dintre dosare reprezintă un registru, alcărui conţinut sunt tăieturile din ziare româneşti şistrăine, cu articolele publicate de Nicolae Coculescuşi care acoperă o perioadă de 29 de ani, din 1900 şipână în anul 1929.

Răspunsurile la întrebările esenţiale: cine a fost,cu ce s-a ocupat, ce probleme l-au preocupat peNicolae Coculescu, astronomul şi omul, care este

Fondul documentar „nicolae coculescu”de la biblioteca națională a româniei*

Elena Cojuhari**

*Alocuţiune susţinută la simpozionul omagial „Astronomul Nicolae Coculescu – 150 de ani de la naştere”(31 octombrie 2016, Biblioteca Naţională a României)

**Arhiva Istorică, Colecţii speciale, Biblioteca Naţională a României 99

volumul, conţinutul şi impactul documentelor deţi-nute de Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionalea României, ca fundament faptic al cercetării deru-late de doamna Stavinschi, se află chiar în carte,încununare a eforturilor depuse.

Din numărul total de dosare, 26 sunt în legăturădirectă cu Şerban Coculescu. Conţinutul acestorareprezintă o structură distinctă în cadrul colecţiei.

Dosarele conţin documente inedite, originale,referitoare la viaţa şi activitatea fiului lui NicolaeCoculescu, esteticianul de renume mondial, ŞerbanCoculescu, cunoscut ca Pius Servien, fondator alteoriei ritmurilor şi lingvisticii matematice.

Documentele în legătură cu activitatea lui Şer-ban Coculescu sunt scrisorile, pliantele, broşurile,revistele cu articolele scrise de el, chitanţele emisepe numele lui Nicolae Coculescu pentru plata studii-lor fiului său. Aceste studii – pe lângă comunicareaextraordinară ce a existat între cei doi, tată şi fiu –reprezintă un alt factor foarte important în devenireaprofesională a lui Şerban Coculescu.

Corespondenţa dintre tatăl Nicolae Coculescu şifiul său Şerban începe în copilăria acestuia din urmăşi se termină în anul 1946. Nicolae Coculescu afăcut notiţe, observaţii pe plicuri, a scris data la carea primit scrisori, le-a grupat pe subiecte: „Călătorialui Şerban în Grecia”, „Misiunea lui Şerban înMaroc”; a adunat publicaţiile cu articolele fiului,ecourile presei faţă de opera acestuia.

În anul 1945, scrisorile – care până atunci erauscrise de Şerban Coculescu (stabilit în Franţa),

aproape zilnic şi conform obiceiului vremii, au data,deseori şi locul, notate lângă formula de salut „Dragătată”, în română, dar mai mult în franceză –, încep săvină cu foarte mare întârziere, iar Nicolae Coculescua subliniat cu creion roşu sau albastru (obicei păstratpe parcursul întregii vieţi), data sosirii acestora.Modul în care face aceste sublinieri arată atitudineasa, prin manifestarea dezacordului faţă de situaţialucrurilor, caracteristică anilor 1945–1946.

Această parte a colecţiei, dosarele denumiteCorespondenţa Şerban Coculescu, chiar dacă seregăseşte parţial în volumul semnat de doamna dr.Magda Stavinschi, totuşi, îşi aşteaptă cercetătorul.Acest fond documentar neinventariat a stat maimulte decenii în depozite; despre existenţa celei maimari părţi a acestuia nici măcar nu se bănuia.

Se spune că uitarea este mai îngrozitoare decâtmoartea, echivalând cu ne-fiinţa. După şapte ani deactivitate comună, am reuşit să învingem atât uita-rea, cât şi natura fragilă, perisabilă a materiei. Nebucurăm să redăm mentalului colectiv românesc,memoriei noastre colective, dar, se pare că şi fami-liei, două personalităţi extraordinare, care aparţinculturii şi civilizaţiei naţionale şi universale.

notă

1 Vezi expoziţia virtuală Prima expediţie astronomicăromânească. Senegal. Eclipsa totală de Soare. 16 aprilie 1893pe site-ul Bibliotecii Digitale Naţionale, organizată în baza docu-mentelor originale (fotografii).100

Mi alasi s’ mi duc’ în Vlahie i mi arucu di pi casă…

(Ori mă lăsați să plec în Valahia, ori mă aruncde pe casă...)

Prin această amenințare specifică1, rostită în aro-mână, tânărul clisurean Dimitrakis Cocu își ex -prima, în 1825, față de părinții săi, dorința de a plecaîn Valahia, cu scopul de a se stabili acolo permanentși de a-și întemeia o situație în domeniul comercial.Cele mai mari așteptări și speranțe ale imigranțilorputeau să se împlinească, întrucât veniturile șiavuțiile dobândite, în virtutea ocupației, lor le eraugarantate de țara în care alegeau să se stabilească. Înpofida beneficiilor economice de care se bucurau,viața din străinătate s-a dovedit dintotdeauna o sursăde neajunsuri, întrucât legăturile de familie erauîntrerupte timp îndelungat. Această situație genera omare presiune psihologică asupra tuturor membrilorfamiliei, iar sentimentele acestora erau în mod spe-cific exprimate în cântecele populare ale vremii sauchiar în sentințe care îmbrăcau forma unui blestem:„Nathima vă caicia cari vă tricu Dunărea” („Bleste-mată fie barca de vă trecu Dunărea”), o expresie cumare putere de circulație pe atunci. În continuare voicita câteva rânduri ce aparțin cântecelor aro mânedin Clisura, care se re feră la sentimentele fie negati-ve, fie pozitive ale oamenilor, în legătură cu viața înstrăinătate:

• „Deadi harasmă dinghiosu vini oara s’năfudzimu/ s’nă dutsemu în xinitii, în xinitii şi Vinitii/s’nă înviştemu prămătii, sirmă albă, sirmă aroşi,sirma di noau turlii/ si u băgamu tu măγazii, s’ vinăvruta s’ li vindemu…”

• „Când’ iramu djoni ninsurat’, ninsurat’ nimus-tăcat’/ pri tu xeani ńi alăgam’ şi muşatili mutreamucari i albă, cari i rusă, cari iasti cu ocĺu laiu…”

• „Tutsî bărbatsĺi ducu ş’vinu/ maşî lailu ańolunu γini, ah mor muşată amea/ maşî lailu ańolu nuγini, arăulu s’treacă si ş’lu ĺa…”

• „Toamnă, lai toamnă, cară dai di tsî γini, ĺatoamnă, nă fugu dzionĺi ş’nu s’ toarnă,/ nă si ducutu xeana lai, camă înclo di Marea Lai/ S’ducu djońi,s’ducu muşatsî şi nă vinu auşî măratsî,/ nă si ducuca trăndăfiri, nă si toarnă ca nişte schińi...”

• „Vini oara si închisescu, plângu ńică ş’mi zji-lescu,/ ca io va ńi fugu tu xeani, tora tu djunami./Dumnidză i mari şti amea turnari…”

• „Nathimă cari scoasi xeana/ Dumnidzalu s’ĺiastingă bana, că ş’i greau, dipărtoasă, că ş’i multuînfărmăcoasă...”

• „Nu tsî buisea mor perĺi ahîntu/ că io mîni vańi fugu tu xeani,/ xeani lai ş’dipărtoasi s’nu să ştiamea turnari...”

Migrațiile efectuate în scopuri comerciale depopulațiile din Macedonia, Epir și Tesalia însprenordul Balcanilor, spre principatele dunărene șiEuropa Centrală, din secolul al XVII-lea până însecolul al XIX-lea inclusiv, sunt înregistrate decătre istoriografi drept reprezentări ale unui impor-tant aspect al evoluției economice, precum și alformării conștiinței naționale a populațiilorcreștine din zona Balcanilor. Apariția unor așezărisituate în zonele muntoase din această regiune camatrice comercială, corelate cu meșteșugurilelocale, practicate de populație, constituie unuldintre cei mai importanți parametri ai acestuiproces2. Un caz caracteristic în acest sens îl consti-tuie Clisura, care devine unul dintre centrele delegătură a populației care era implicată în activitățicomerciale, cu țările din nordul Balcanilor și dinEuropa Centrală, în secolele XVIII și XIX. Cărăuși(folosind catâri), agenți comerciali, furnizori,

Aspecte din viaţa şi opera astronomuluiaromân nicolae coculescu*Nikolaos Siokis**

*Comunicare prezentată în limba engleză cu titlul „Aspects of the origin and life of the Aromanian astronomer Nicolae Coculescu” la simpozionul omagial „Nicolae Coculescu – 150 de ani de la naștere”

(31 octombrie 2016, Biblioteca Naţională a României)**Doctor în istoria elenismului, Universitatea „Aristotel” din Salonic, Grecia 101

finanțatori, oameni de știință, politicieni și alții3,care excelau în meseriile lor în această zonă, auavut drept punct de plecare orașele din munțiiMacedoniei de Vest.

În urmărirea scopului – urmând rutele comer-ciale ale Balcanilor4 și aplicând practica bine-cunoscută a caravanelor, familiară clisurenilor dinpasajul adiacent „Daouli”, pe când omonimul „pasa-jul nou” era utilizat încă din anul 1530/315 –,cărvănarii, negustorii și comercianții cu amănuntuls-au instalat, inițal, în orașele de pe lângă Dunăre,Pancevo6, Smederevo și Belgrad, aflate subdominație otomană. Comunități comerciale remar-cabile ale clisurenilor s-au constituit și în orașele dinnord-vestul Serbiei, încorporate, pe atunci, în Impe-riul Habsburgic7, dar și în Valahia/Țara Româ -nească; primul lor oraș de instalare a fost Craiova.Acesta avea să constituie o rampă de lansare pentruclisureni înspre restul teritoriului principatelor danu-biene/dunărene.

Momente cruciale pentru stabilirea și extindereanegustorilor din Balcani, creștini de confesiuneortodoxă (greci, sârbi și vlahi din Macedonia), le-auconstituit tratatele de pace de la Karlowitz (1699),Passarowitz (1718), Belgrad (1739), Kuciuk-Kainargi (1774), Șistov (1791), Iași (1792),București (1812) și Adrianopol (1829). Acestea, pelângă faptul că au însemnat încetarea conflictelor șirăzboaielor dintre Imperiul otoman și adversarii săi,au contribuit și la crearea unor conduite comercial-economice mai armonioase, însoțite de controlultraficului de persoane și de mărfuri, precum și defolosirea cu drepturi depline a Dunării ca mijloc detransport8. Prin modificarea granițelor zonei balca-nice dintre habsburgi și otomani9 s-au creat condițiifavorabile tranzacțiilor comerciale între cele douăimperii, prin impunerea unor orașe de pe frontierăca puncte centrale ale activităților comerciale. Cutoate acestea, anarhia generalizată și lipsa desiguranță din zona Macedoniei – în special după ceAli Pașa din Tepelena și-a extins dominația înMacedonia de Vest, dar mai ales din cauzacondițiilor deosebit de nefavorabile care s-au ivitdupă eșecul mișcării revoluționare din întreagaMacedonie în perioada 1821–1828 – combinate cupovara taxelor exage rate impuse crescătorilor deanimale și negustorilor de lână au dus la generareaunui nou curent de imi grare a clisurenilor cătreprincipatele dunărene.

Reconstituind spațiul geografic al expansiuniicomerciale a clisurenilor, se pot consemna următoa-rele puncte de bază ale itinerariului acestora: cara-vana negustorilor clisureni urmează ruta Clisura-Nevesca-Florina-Bitola-Perlepe-Skoplie-Cumano-vo-Vranje-Lescovac-Niš-Zaječar-Cula-Vidin, deunde traversează Dunărea în bărci10, după careajung la Craiova, trecând prin Calafat și Băilești,zone comerciale și acestea. Celălalt/al doilea itine-rariu ducea la Perlepe/Prilep, și de acolo, urmândcursul râului Babuna, se îndrepta spre Kioustendil-Bercovitsa-Ferdinandovo-Lom Palanka-Rahova, deunde se traversa Dunărea spre Bechet11.

Primele repere temporale ale imigranților cli -sureni în Oltenia sunt situate în jurul anului 1825,cu ocazia instalării primilor clisureni: AnastasiosGarlesteanos și Dimitrios Urmani, apoi Konstanti-nos Urmani, frații Ciolea și alții12. Câteva grupurimici13, care le-au urmat primilor în 1840, constaudin membri ai familiilor acestora: Ciolea,Coșoveanu, Urmani, Pesicu, Cotta, Cocu, Goga,Becu-bașia, Cionea, Saitu, Simonidi, Tartsa,Vucea, Papa, Tasiula, Stergiu, Cociu etc., careși-au cumpărat case și se ocupau cu comerțul șiagricultura.

Un nou val de imigranți a sosit în anul 1848,când s-au și instalat în Craiova: AnastasiosMandrinu, tatăl generalului Petros Mandrinu,Dimitrios Birona, Nikolaos Efthimiu, NikolaosKourkouti, tutungiul Nikolaos Velicu (posibilVulcu), frații Ziva, Athanasios Boscu, familiaGazda, care s-a întors ulterior la Clisura, PetrosNascu, familiile Pali și Sima.

Clisurenii care se stabiliseră la Craiova, deșiconstituiau un grup social distinct al orașului, nu auprocedat, nici măcar la nivel rudimentar, la formareaunei corporații, care ar fi putut să conducă la sta-bilirea unei comunități. Primul lor așezământ estesituat în zona cartierului Sfântul Ioan Botezătorulsau Sfântul Ioan Hera sau Mahalaua Sârbilor, iartrăsăturile care îi diferențiau de populația locală –cel puțin în fazele timpurii ale instalării lor – erauoriginea comună, descendența etnică, numele defamilie, veșmintele14. Acest cartier este cunoscutsub numele de „teteveni”, deoarece vlahii din Te -tovo (FYROM) au sosit aici în 1802, purtând nu -mele distinct de „teteveni”, care specifică zona deunde proveneau.

În micul univers care se formase în acea zonă aCraiovei unde se stabiliseră schimbarea identității102

lor a fost accelerată de mecanismul de adaptare lanoua lor patrie, astfel încât să poată dobândi acces larecunoaștere economică și socială. Motivațiilesociale și ocupaționale au impus schimbareaobârșiei lor lingvistice și terminologice, ceea ce s-arealizat prin schimbarea patronimelor lor în confor-mitate cu standardele românești. Se relatează în modelocvent că familiile Cotta, Vuciu, Pesicu, Cancea,Urmani și Ota și-au schimbat patronimele înCottadi, Ștefănescu, Pessicu (Pessiacov sauBacalbașa sau Petrovici), Coșoveanu (Dăbuleanu),Orman (Bacalu), Căpreanu și Gârleșteanu,respectiv; în sfârșit, familia Cocu și-a schimbatnumele în Coculescu.

Printre ocupațiile predilecte ale clisurenilor dinCraiova se numărau comerțul cu animale, valorifi-carea suprafețelor agricole (arendă, achiziție, culti-vare), precum și o largă varietate de activitățiagricole, meşteșugărești și comerciale15. Cadrulpolitic și economic liberal preexistent le-a oferitcircumstanțele propice ale concurenței în afaceri,făcând posibil procesul integrării lor sociale și cul-turale în viața orășenească a țării în care trăiauacum. Practica achiziționării de proprietăți funciareși infiltrarea în structura economică a țării s-audovedit semnificative pentru contractarea căsă -toriilor cu membrii aristocrației locale și pentrurecunoașterea lor economică și socială.

În ceea ce privește familia Cocu, din informațiilefurnizate de Gigi Orman (un descendent din a treiagenerație a familiei Urmani), data la care au ajunsfrații Cocu, Nikolaos și Dimitrakis, în Craiova,poate fi precizată ca fiind decada 1825–1835, cândprimul val de negustori clisureni sosise deja înregiune. Călătoria lungă și condițiile aspre i-auforțat pe mulți clisureni vârstnici să poposească în -tr-unul din locurile de escală din Serbia, și doar maiapoi, după ce membrii mai tineri ai familiei sestabiliseră trainic, să ajungă și ei să se statorniceascăpe lânga aceștia16. Astfel, Gheorghios Cocu îm -preună cu soția sa Via Babușu, au sosit la Craiova în1840, având drept posibil loc de popas Pancevo,unde exista o numeroasă comunitate de clisureni dela sfârșitul secolului al XVIII-lea și multe rude alefamiliilor, care se ocupau cu negustoria în diferitesectoare.

Această ipoteză este verificată prin informațiaextrasă din lucrarea lui Dușan Popovici, O Cinca -rima, care menționează că Dimitrios Cocu clisurea-nul alesese Vrsać din Banat drept loc al său de

domiciliu și de activitate în afaceri. El a sosit acolo,în 1810 și, după ce s-a căsătorit cu fiica unei familiide „tsintsari” (aromâni), a avut patru copii, doi fii șidouă fiice. Consecutiv intereselor sale de comer-ciant, s-a mutat la Pancevo, unde a decedat în186817. Mai mult, conform registrului/condiciișcolilor grecești din Clisura, în care sunt incluseînscrierile și donațiile din perioada 1831–192618,fiul său, Gheorgakis Cocu, expediase, în 1843, Bise-ricii Sfântul Dumitru din Clisura, drept prinos, ocruce și un heruvim din lemn pictat19, cu inscripțiaîn limba greacă: ΤΟΝ ΤΙΜΙΟΝ ΣΤΑΥΡΟΝ ΟΜΟΥΜΕ ΤΑ ΕΞΑΠΤΕΡΥΓΑ ΑΦΙΕΡΩΜΕΝΑ ΑΠΟ ΤΟΝΓΕΩΡΓΙΟΝ ΔΗΜΗΤΡΙΟΥ ΚΟΚΟ ΕΝ ΠΑΝΤΖΟΒΩ1843 (ADEVĂRATA CRUCE, ÎMPREUNĂ CUHERUVIMUL DEDICATE DE CĂTRE GHEOR-GHIOS COCU, FIUL LUI DIMITRIOS, DIN PAN-CEVO, LA 1843).

Astronomul Nicolae Cocu sau Coculescu20, fiual lui Nikolaos Cocu (1826–1894) și al Mariei Dimi-triou (1844–1897)21, s-a născut la Craiova în 31iulie/12 august și a decedat la București la 5 noiem-brie 1952. Tatăl său, Nikolaos, s-a născut la Clisuraîn 1826 și, de timpuriu, s-a stabilit la Craiovaîmpreună cu fratele său Dimitrios22. Inițial, cei doifrați apar în documente ca negustori23, apoi caarendași ai unor proprietăți (moșii)24, iar mai apoidrept cumpărători ai proprietăților în zonele: Cornet,Mălăești, Gioroiu, Tânțăreni, Puțuri, Osica Mare șiVărsăturile în Gorj, profitând de reglementărileavantajoase ale Regulamentului Organic, favorabileîn privința administrării moșiilor (1834–1835)25. Defapt, am putea menționa că însuși Coculescu serecomanda într-o serie de articole și documentedrept „doctor în matematici, profesor universitar șimoșier”.

Nu intru în detalii asupra studiilor, cunoștințelorștiințifice, activității de cercetare, carierei universi-tare, precum și asupra influenței exercitate în dome-niul progresului științei pe care a slujit-o NicolaeCoculescu. Intenționez, în schimb, să analizezlegăturile familiei lui Nicolae Coculescu cu Clisura,orășelul aromân din zona Macedoniei de Vest, șiinformațiile incerte privind vizitarea acestuia decătre astronom în 1911.

Cu toate acestea, elemente semnificative din cer-cetarea noastră ne indică prezența unei vaste liste încare sunt consemnați membri ai familiei Cocu dreptcontribuabili la finanțarea școlilor grecești dinClisura și a parohiei Bisericii Sfântul Dumitru, zona 103

de care aparțineau și unde locuiau. Se menționează,printre altele, numele lui Nikolas Cocu, GheorghiosDim. Cocu, Petkos Cocu, Nannos Cocu, DoukaNan. Cocu, Yeoyas D. Cocu, Petros, cumnat al luiDouka Cocu, Ioannis Cocu, Gheorghios I. Cocu,Nikolaos Stoyannis, cumnat al lui Petkos Cocu, Kal-lino Kotsios Cocu, Boya, soție a lui Doukas Cocu,Paraskevi, soție a lui Yeoyas Cocu, Paraskevi, fiicăa lui Kotzios Cocu, care au locuit în orașul mace-donean în secolul al XIX-lea și au susținut, dinpunct de vedere financiar, fundațiile ecleziastice șieducative, confirmându-și locul în societateaținutului natal prin ideologia practicării operelor debinefacere.

În Registrul persoanelor de sex masculin dinClisura se mai menționează și numele lui Konstanti-nos Cocu (născut în 1864), Gheorghios Cocu(născut în 1868), Petros Cocu (născut în 1870),Petros Cocu, fiul lui Konstantin Cocu (născut în1897), Doukas Cocu (născut în 1904) și IoannisCocu (născut în 1908).

Dintre persoanele menționate, Nikolaos K. Cocuîndeplinise funcția de membru venerabil al Consi-liului comunității și casier al Consiliului ecleziastical Bisericii Sfântul Dumitru, Doumas Cocu eramembru al sindicatului vânzătorilor de bumbac,Nannos Cocu, membru al sindicatului simigiilor dinConstantinopol, iar Nikolaos Stoyannis, cumnat al

lui Petkos Cocu, membru al sindicatului furnizorilorde lapte din Constantinopol26.

Relația acestora cu biserica locală nu este doar odovadă a religiozității lor, ci se extinde la practicasistematică de participare la structurile organizato -rice, cu scopul de a colecta capital de la acestea.Multe împrumuturi, înregistrate în cărțile de con turi,se referă la împrumuturi cu bani peșin către grupulsocial conducător.

Reședința familiei Cocu trebuie să fi fost situatăîn partea de sud-est a Clisurei, unde se află încă șiastăzi fântâna cu același nume La Cocu. În cimitirulBisericii Sfântul Atanasie din Clisura, unde încăexistă obiceiul înhumării tuturor rudelor în mormân-tul primului strămoș al familiei, se găsesc cinci crucide marmură cu următoarele inscripții în limbagreacă:

– ΣΟΥΛΤΑΝΑ ΤΖΙΟΤΖΙΟΥ ΚΟΚΟΥ 1853ΚΛΗΣΟΥΡΑ (SOULTANA TZIOTZIOS COCU,1853, KLEISOURA);

– ΜΑΡΙΑ ΠΕΤΡΕ ΚΟΚΟΥ 1860 ΦΕΡΟΥΑΡΙΟΥ2 (MARIA PETRE COCU, FEBRUARIE, 2 1860);

– ΓΕΟΡΓΙΟΣ ΠΕΤΡΕ ΚΟΚΟΥ ΥΟΓΑ 1860(YEORYIOS PETRE COCU IOYA, 1860);

– ΒΑΣΙΛΙΚΗ ΚΟΚΟΥ ΤΗ ΟΒΡΙΟΥ 13 1880(VASILIKI COCU, OCTOMBRIE, 13 1880);

– ΜΑΡΙΑ Ι. ΚΟΚΟΥ ΕΤΩΝ 67 ΘΑΝΟΥΣΑ ΤΗ 25ΔΕΚΕΜΒΡΙΟΥ 1905 (MARIA COCU, ÎN VÂRSTĂ

Vedere generală a oraşului Clisura

104

DE 67 DE ANI, DECEDATĂ ÎN DECEMBRIE 25,1905).

În mod evident, aceste persoane sunt ultimiidescendenți ai familiei, care au trăit și au murit înClisura până la începutul secolului XX.

Amintirea Clisurei era pentru NicolaeCoculescu, ca și pentru majoritatea imigranților deaici, aceea a unui loc ideal. În ciuda faptului că nu ovizitase niciodată, povestirile rudelor și com -patrioților despre patrie îi confereau acesteiaimaginea unei țări ideale. Într-o scrisoare către dis-tinsul istoric român Nicolae Iorga, din 6 iulie 1910,scria: „…pentru că tatăl meu este de origine mace-donean, din Vlaho-Clisura. Acolo mai cu seamă așdori foarte mult să mă duc, unde trăiește soratatălui meu, și fiindcă am crescut de mic în «dorulde patrie» al tatălui meu”27.

În 1911 a avut prilejul să își viziteze patria, încalitatea sa de membru al unui comitet format dinpoliticieni, oameni de ştiință, oameni de artă și delitere din România, care intenționau să facă un tur alsatelor din Macedonia, de Paște28. Excursia a duratdouăzeci de zile, de la 1 la 20 aprilie, și, în confor-mitate cu informația pe care o furnizase NicolaeCoculescu însuși clisureanului Gigi Orman, la mij-locul lui aprilie 1911, el a vizitat Clisura, unde aîntâlnit-o pe mătușa sa, Marghioula Papamihail,

singura soră a fraților Cocu, și a vizitat locuințatatălui său, care se afla în posesia primarului Clisu-rei pe atunci29.

Imaginea unei vederi panoramice asupraregiunii Clisurei, așa cum a fost ea surprinsă deobiectivul aparatului fotografului și pionieruluicinematografiei din România, Ion Voinescu,confirmă vizita lui Nicolae Coculescu la Clisura.Voinescu a participat la excursie și a inclus fotogra-fia printre altele într-un tiraj relevant pentru excur-sia din Macedonia. În conformitate cu informațiileparticipanților, Clisura era prezentată pe atuncidrept „una dintre perlele Macedoniei și ale aromâ-nilor. Un oraș important, curat aromânesc, elconsta din case cocoțate în mijlocul unei văipitorești și fertile”.

Nu se poate ignora faptul că populația Clisureidin acea vreme începuse să scadă dramatic, dincauza imigrației interne înspre orașele cu mare den-sitate de populație din Macedonia.

Încă din perioada dominației otomane orașulSalonic constituise un loc de adăpost și un centru alactivităților de afaceri ale familiei Cocu, ai căreimembri se ocupau cu succes de comercializarealemnului. Urmând tradiția săvârșirii faptelor de cari-tate, care erau în mod obișnuit practicate înașezămintele urbane ale aromânilor, familia Cocu a

Negustori din Clisura reprezentaţi pe proschinitarul sculptat în lemn din Biserica Sf. Dimitrie din localitate, dania familiei Urmani (1820) 105

dezvoltat o activitate echivalentă la locul lor de refu-giu. În februarie 1913, cu câteva luni înainte desfârșitul Primului Război Balcanic, frații Cocu aufost înregistrați cu o contribuție de binefacere dezece lire otomane în folosul nevoilor suplimentareale conflictului armat dintre alianța balcanică șiImperiul otoman30. Cu aproape douăzeci de ani maitârziu, în 1932, Casa de Comerț a Fraților Cocufurnizează gratis cantitățile de lemn necesare pentrurațiile de hrană prevăzute pentru învățământ aleFundației Patriotice a Protecției Copiilor31.

Menținând în mod constant comunicarea culocul lor de baștină, frații Cocu au participat cu dina-mism la activitățile sociale și culturale în calitate demembri activi ai administrației Asociației TuturorClisurenilor din Salonic și ca binefăcători aifundațiilor ecleziastice și educative din țara lor debaștină. În actul constitutiv al asociației, inițiat în1918, numele Gheorghios, Ioannis și KonstantinosCocu sunt menționate printre altele. GheorghiosCocu a dedicat iconostasului Bisericii SfântulNicolae, recent renovate, icoana Sfintei Mariapurtându-l pe Iisus, creată în 1922 de pictorulIoannis Matsigos din Salonic. Icoana poartăurmătoarea inscripție în limba greacă cu dedicație:ΔΩΡΕΑ ΓΕΩΡΓΙ – Ν. ΚΟΚΚ – ΕΙΣ ΜΝΗΜΗΝ † /ΑΘΗΝΑΣ Γ. Ν. ΚΟΚΚ – ΤΟ ΓΕΝΟΣ ΣΤ. ΜΑΚΡΗ(DONAȚIE DE CĂTRE GHEORGHIOS COCU ÎNMEMORIA ATHENEI COCU, PE NUMELE DEDOMNIȘOARĂ MAKRES). Athena Cocu, care eramama lui Gheorghios Cocu și prima binefăcătoare aAsociației Clisurenilor, a decedat la 9 noiembrie1918 și a fost înhumată în cimitirul Evaghelistria dinSalonic32.

Acțiunile de binefacere ale familiei Cocu,îndreptate în folosul țării lor de baștină, trebuie săfie asociate cu actele de binefacere dovedite de cătrerudele lor din noua lor țară în Craiova, unde unchiullui Nicolae, Dimitrios, a fost împuternicit (epitrop)al Bisericii Sfântul Ioan și a susținut cauzele cudonații în diferite modalități. El și-a lăsat averea șitoate bunurile Asociației caritabile „Basarab”, în1915. De asemenea, Ioannis Coculescu a dedicatCatedralei Sfântul Gheorghe, pentru ferestrele sfân-tului altar, trei vitralii cu reprezentarea lui IisusHristos, a Sfântului Ioan Botezătorul și a SfântuluiNicolae33.

Luând în considerare tot ceea ce a fost analizatmai sus despre familia clisureană Cocu, se confirmăfaptul că fondul cultural al distinsului astronom

Nicolae Coculescu se rezumă la o formă istoricăspecifică, cu conexiuni în progresul social și econo-mic al populației aromâne de pe suprafața Macedo-niei. Elementul caracteristic al acestui proces esteinfiltrarea fostei populații rurale în structurile proce-durale comerciale, model al orașului de munte,populat de crescători de animale sau „orașul de lațară”, după cum este numit în istoriografia elenă.Locuitorii săi, participând la modul în care lumeaotomană s-a organizat și a produs bunuri, își reclamădreptul la dezvoltare prin intermediul procesuluicomercial, debutând cu transferul de materii primeși piața lor de desfacere și continuând cu transportulsau traficarea lor și specializarea în activitățimeșteșugărești.

În consecință, modul de acțiune și evoluție alfamiliei Cocu reflectă într-un mod tipic modul deacțiune și evoluția claselor superioare ale comu -nităților aromâne din zona otomană. Imigrarea, inte-grarea în noile cămine, activitatea de comerț cuamănuntul, metodele de atingere a prosperitățiisocial-economice și actele de binefacere constituiefondul cultural comun, ale cărui rădăcini seregăsesc în Evul Mediu și sunt incluse, ca structuriintegrate, în periodizarea istorică a lumii otomane.În concluzie, această linie de conduită reflectăcorelațiile interne ale unui fenomen și durata deviață lungă ale uneia dintre populațiile Balcanilor,care, după spusele lui Traian Stoianovich, austructurat lumea „negustorului ortodox cuceritoral Balcanilor”.

Surse

Muzeul Folcloric şi Etnologic din Clisura, 1831–1858, registrulΚατάστιχον λογαριασμοί διάφοροι 1831–1834–1858 Νο. 19.

Arhivele Naționale Dolj, Matricola anilor 1881–1882 și1882–1883.

bibliografie

Albescu, Albu, Andonie 1982: I.E. Albescu, C. Albu,G. Andonie, Personalități româneşti ale știinţelor naturii şi tehni-cii: dicţionar, coord. D.-T. Constantinescu, v. XXX, București,1982.

Andonie 1971: G. St. Andonie, History of classical appliedmathemathics from Romania. Mechanics and Astronomy, Bucu-reşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971.

Anogiatis–Pele 1993: D. Anogiatis–Pele, Δρόμοι καιδιακίνηση στον ελλαδικό χώρο κατά τον 18ο αιώνα, Atena: Papa-zisi 1993. Capidan 1924–1926: Th. Capidan, Românii nomazi. Stu-106

diu din viaţa Românilor din sudul Peninsulei Balcanice, Dacoro-mania IV (1924–1926), 183–352.

Capidan 1942: Th. Capidan, Macedoromânii. Etnografie,istorie, limbă, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă,1942.

Constantinescu 1985: I. Constantinescu, Arendăşia în agri-cultura Ţării Româneşti şi a Moldovei până la RegulamentulOrganic, Bucureşti, E.A.R.S.R., 1985.

Dinculescu 1943: N. Gh. Dinculescu, Bisericile Craiovei, uncapitol din trecutul orașului, Craiova, 1943.

Drâmbă 1966: C. Drâmbă, Nicolae Coculescu (1866–1952),Studii şi Cercetări de Astronomie 11.2 (1966), 201–204.

Harlaftis 2013: G. Harlaftis, The Meeting of Greeks andRomanians: An Introduction, în G. Harlaftis, R. Păun (ed.), Greeksin Romania in the Nineteenth Century, Atena, Arhivele Istorice aleBăncii Alpha, 2013, 13–44.

Istrati 1911: C.I. Istrati, Macedonia descriere și păreri inurma unei călătorii făcută în aprilie 1911, București, 1911.

Kalinderis 1973: M. Ath. Kalinderis, Αι συντεχνίαι και ηεκκλησία επί Τουρκοκρατίας, Atena, 1973.

Katsiardi-Hering 2003: O. Katsiardi-Hering, «Η ελληνικήδιασπορά: Η γεωγραφία και η τυπολογία της», în: Sp. Asdrachaset al., Ελληνική Οικονομική Ιστορία, ΙΕ΄-ΙΘ΄ αιώνας, v. 1, FundațiaCulturală a Băncii Piraeus, Atena, 2003, 237–247.

Katsiardi-Hering 2011: O. Katsiardi-Hering, «Δούναβης:ποτάμι πόλεων και ειρήνης – γέφυρα ψυχών και ειδών (18ος-μέσα19ου αι.), în G. Tsigaras (ed.), Σκεύος εις Τιμήν, Αφιερωματικόςτόμος επί τη συμπληρώσει 25ετίας από της εις Επίσκοπον χειρο-τονίας και 20ετίας από της ενθρονίσεως του ΜητροπολίτουΑυστρίας και Εξάρχου Ουγγαρίας και Μεσευρώπης, κ. Μιχαήλ,Atena, 2011, 405–419.

Katsiardi-Hering 2012: Olga Katsiardi-Hering, Greek Mer-chant Colonies in Central and South-Eastern Europe in theEighteenth and Early Nineteeenth centuries, în Victor N. Zakha-rov, Gelina Harlaftis, Olga Katsiardi-Hering (ed.), Merchant Colo-nies in the Early Modern Period, London, Vermont: Pickering &Chatto, 2012, 127–140.

Kellenbenz 1965: Her. Kellenbenz, Landverkehr, Fluß-undSeeschiffahrt im europaischen Handel (Spatmittelalter-Anfang des19. Jahrhunderts), în: Les grandes voies maritimes dans le mondeXV-XIXe siècles. Parrols presentés au XII Congrès Internationaldes Sciences Historiques par la Commission Internationaled’Histoire Maritime à l’occasion de son VIIe Colloque (Vienne,29 août–5 sept. 1965), Paris, 1965, 65–176.

Kontogiorgis 2007: Dim. M. Kontogiorgis, Ερευνητική απο-στολή στη Ρουμανία. Ελληνικές κοινότητες (1829-αρχές 20ούαιώνα). Καταστατικά-Σύλλογοι-Ταυτότητες. Εισαγωγικές παρατ-ηρήσεις, Εώα και Εσπέρια 7 (2007), 367–400.

Lebrun, Voinescu 1911: Fr. Lebrun, I. Voinescu, Macedonia,Bucarest, 1911.

Mehlan 1939: Arno Mehlan, „Die Handelsstraßen des Bal-kans während der Türkenzeit”, Südost-Forschungen 4 (1939),243–296.

Mehlan 1979: Arno Mehlan, «Οι εμπορικοί δρόμοι στα Βαλ-κάνια κατά την Τουρκοκρατία», în: Sp. I. Asdrachas (ed.), Η οικο-νομική δομή των βαλκανικών χωρών στα χρόνια της οθωμανικήςκυριαρχίας, ιε΄-ιθ΄ αι., Atena: Melissa, 1979, 367–407.

Mil-Demetrescu 1928: G. Mil-Demetrescu, Din trecutul Cra-iovei. Mahalaua Sârbilor (Mahalaua Sf. Ion), Arhivele Olteniei 35(ianuarie-februarie 1928), 10–12.

Murgoci, Papahagi 1911: G. Murgoci, Per. Papahagi, Turciacu privere specială asupra Macedoniei și ghidul excursiunei înMacedonia, 1–20 Aprilie 1911, București, 1911.

Nikolin e.a. 2008: Sv. Nikolin et al., Cincari (Aromuni) u Pan-čevu, XXI vek br. 2, Pančevo: Evroregionalni Centar za RazvojDruštva u Multietničkim Sredinama „In Media Res”, 2008.

Nikolin 2009: Sv. Nikolin, Cincari (Aromuni) u južnomBanatu, Evroregionalni Centar za Razvoj Društva u MultietničkimSredinama „In Media Res”, Pančevo, 2009.

Orman 1927: G. Orman, Din trecutul Craiovei. Mahalaua Sf.Ioan, Arhivele Olteniei 34 (noiembrie-decembrie 1927), 414–416.

Orman 1928: G. Orman, Din trecutul Craiovei. Cartierul cli-surean, Arhivele Olteniei 36 (martie-aprilie 1928), 110–117 și37–38 (mai-august 1928), 216–230.

Papageorgiou 1988: G. Papageorgiou, Οι συντεχνίες στα Γιάν-νενα κατά τον 19ο και τις αρχές του 20ου αιώνα, 2nd ed., Ioannina:Societatea pentru Studii Epirote, 1988.

Papadrianos 2011: Adr. I. Papadrianos, «Οι κοινότητες τωνΜακεδόνων στην πρώην Γιουγκοσλαβία», în: Io.S. Koliopoulos,I.D. Michailidis (ed.), Οι Μακεδόνες στη διασπορά. 17ος, 18ος και19ος αιώνας, Salonic: Societatea pentru Studii Macedonene, 2011,60–65.

Papadrianos 1988: I. A. Papadrianos, Οι Έλληνες πάροικοι τουΣεμλίνου (18ος–19ος αι.). Διαμόρφωση της παροικίας, δημογρα-φικά στοιχεία, διοικητικό σύστημα, πνευματική και πολιτιστική δρα-στηριότητα, Salonic: Institutul de Studii Balcanice 1988.

Papadrianos 2001: I.A. Papadrianos, Οι Έλληνες της Σερβίας(18ος-20ός αι.), Alexandroupoli: Endochora 2001.

Papahagi 1937–1938: V. Papahagi, Contribuții la istoria căr-vănaritului la Aromâni, „Lumina”, an 2, nr. 4 (octombrie1937–februarie 1938), 3–10.

Papakonstantinou 2011: K. Papakonstantinou, Transport andCommunication in Southeastern Europe in the Nineteenth Cen -tury: The Impact on Trade, în: E. Eldem, S. Petmezas (ed.), TheEconomic Development of Southeastern Europe in the 19th Cen -tury, Atena, Arhivele Istorice ale Băncii Alpha, 2011, 349–395.

Papakonstantinou 2013: K. Papakonstantinou, Trading byLand and Sea: Changing Trade Routes and the Shift of Commer-cial Centres from Central to Eastern Europe in the Eighteenth andNineteenth Centuries, în: G. Harlaftis, R. Păun (ed.), Greeks inRomania in the Nineteenth Century, Atena: Arhivele Istorice aleBăncii Alpha, 2013, 205–225.

Păunoiu 2009: D.-M. Păunoiu, Nicolae Coculescu – descen-dent al familiei Cocu din Vlaho-Clisura, în: Academia Română(ed.), Românitate şi Latinitate în Uniunea Europeană, Craiova:Fundaţia Scrisul Românesc, 2009, 126–131.

Petrescu 2014: Șt. Petrescu, Οι Έλληνες ως «άλλοι» στηΡουμανία. Η εσωτερική οικοδόμηση του ρουμανικού έθνους-κράτο-υς κατά τον δέκατο ένατο αιώνα και οι Έλληνες, Salonic: Epiken-tro, 2014.

Popović 1937: D.J. Popović, O Cincarima, prilozi pitanjupostanka našeg graćanskog društva, Beograd, 1937.

Popovici 1966: C. Popovici, N. Coculescu. O personalitatemarcantă a astronomiei româneşti, „Scânteia” (1 august 1966).

Scrisori 1979: Scrisori către N. Iorga, volumul II(1902–1912), ediţie îngrijită de Barbu Theodorescu, EdituraMinerva, Bucureşti, 1979.

Seirinidou 2008: V. Seirinidou, Grocers and Wholesalers,Ottomans and Habsburgs, Foreigners and ‘Our Own’: the Greek 107

Trade Diasporas in Central Europe, seventeenth to nineteenth cen-turies, în: S. Faroqhi, G. Veinstein (eds.), Merchants in the Otto-man Empire. Collection Turcica, volumul XV, Paris-Louvain-Dudley: Peeters, 2008, 81–95.

Seirinidou 2011: V. Seirinidou, Έλληνες στη Βιέννη (18ος –μέσα 19ου αιώνα), Atena: Herodotus, 2011.

Siokis 2001: N. D. Siokis, Η ιστορία και τα κειμήλια τωνΙερών Ναών Αγίου Δημητρίου και Αγίου Νικολάου ΚλεισούραςΚαστοριάς, Asociația Tuturor Clisurenilor „Sfântul Marcu”, Salo-nic: University Studio Press, 2001.

Siokis 2010: N. D. Siokis, Η πνευματική κίνηση και ζωή στηΔυτική Μακεδονία: Η Κλεισούρα κατά τον 19ο αιώνα επί τη βάσειανέκδοτων εκκλησιαστικών κωδίκων, εγγράφων και λοιπών πηγών,teza de doctorat nepublicată, Universitatea Aristotel din Salonic,Facultatea de Teologie, Școala de Teologie Pastorală si Socială,Salonic, 2010.

Siokis 2015: N.D. Siokis, «Η παροικία των Κλεισουριέων στοΖέμουν (Σεμλίνο). Αμφίδρομες σχέσεις με τον γενέθλιο τόπο»,Πρακτικά Ε΄ Ευρωπαϊκού Συνεδρίου Νεοελληνικών Σπουδών„Συνέχειες, ασυνέχειες, ρήξεις στον ελληνικό κόσμο (1204-2014):οικονομία, κοινωνία, ιστορία, λογοτεχνία”, Atena: SocietateaEuropeana de Studii Grecești Moderne, 2015, 425–447.

Stalidis 1999: K.G. Stalidis, Οι συντεχνίες και τα επαγγέλματαστην Έδεσσα την περίοδο της Τουρκοκρατίας, ediția a 2-a, Salonic,1999.

Stavinschi 2002: M. Stavinschi, Nicolae Coculescu – the FirstDirector of the Bucharest Astronomical Observatory, RomanianAstronomical Journal 12.1 (2002), 85–100.

Stavinschi, Mioc 2008: M. Stavinschi, V. Mioc, 100 yearsand more of Romanian Astronomy, în: V. Mioc, Cr. Dumitrache,Ned. A. Popescu (ed.), Exploring the Solar System and the Uni-verse, Bucharest, Romania, 8–12 April 2008, American Institute ofPhysics, 3–13.

Stavinschi 2016: M. Stavinschi, Nicolae Coculescu în ex -cursie la aromânii săi, „Magazin Istoric”, an XLIX, nr. 7 (592),iulie 2016, 66–70.

Stavinschi 2016a: M. Stavinschi, Nicolae Coculescu. O viaţăprintre stele, Bucureşti, Eikon, 2016.

Stoianovich 1979: Tr. Stoianovich, «Ο κατακτητής ορθόδο-ξος Βαλκάνιος έμπορος», în: Sp. Asdrachas (ed.), Η οικονομικήδομή των Βαλκανικών χωρών στα χρόνια της οθωμανικής κυρια-ρχίας (15ος-19ος αιώνας), Atena: Melissa, 1979, 287–345.

Tzonos 2003: Th. Ch. Tzonos, «Διεθνές περιβάλλον και Δυτι-κομακεδόνες απόδημοι στην Τουρκοκρατία», în: Διεθνές Συνέδρ-ιο «Η Δυτική Μακεδονία κατά τους χρόνους της τουρκικής κυρια-ρχίας με έμφαση στους Δυτικομακεδόνες απόδημους στις Βαλκανι-κές χώρες (15ος αιώνας έως το 1912), Σιάτιστα 30–31 Μαρτίου–1Απριλίου 2001, Siatista: Biblioteca Publică Centrală Manouseiosdin Siatista, 2003, 29–40.

Tontorof 2003: N. Tontorof, Η Βαλκανική πόλη, 15ος–19οςαιώνας. Κοινωνικο-οικονομική και δημογραφική ανάπτυξη,v. A-B, trad. E. Avdela, G. Papageorgiou, 2a ed., Atena:Themelio, 2003.

Țarălungă 2011: Ec. Țarălungă, Enciclopedia identitățiiromânești, Personalități, București, Litera Internațional, 2011.

Vourazeli-Marinakou 1950: El. Vourazeli-Marinakou, Αι ενΘράκη συντεχνίαι των Ελλήνων κατά την Τουρκοκρατίαν, Salonic:Societatea pentru Studii Macedonene, 1950.

note

1 Informațiile sunt furnizate de mărturiile verbale ale primilorimigranți din Clisura sosiți în Craiova (cu precădere ale membrilorfamiliilor Orman, Gârleșteanu, Ciolea, Goga, Cota și Cocu) și deautobiografia (nepublicată și neverificată) a lui Gh. Peșicu,președinte al Curții de Apel Dolj și primar al Craiovei, după cum afost consemnată de Gigi Orman cu un secol mai târziu, Din trecu-tul Craiovei. Cartierul clisurean; Arhivele Olteniei 36 (martie-aprilie 1928), 110–117 și 37–38 (mai-august 1928), 216–230. Cf.Siokis 2010, 88–98.

2 Stoianovich 1979, 287–345.3 În privința activităților economice ale imigranților, vezi

Papadrianos 2001, 41–55, Papadrianos 2011, 60–65.4 Mehlan 1979, 367–407, Anogiatis-Pele 1993. 5 Siokis 2010, 41, 385. 6 În privința comunității clisurene din Pancevo (Panciova) și

Zemun, vezi Nikolin et al. 2008 Siokis 2015, 425–447. 7 În privința așezării și activității Vlahilor-Țințari din regiu-

nea Banatului, vezi Nikolin 2009. 8 Katsiardi-Hering 2011, 405–419 Katsiardi-Hering 2012,

127–140 Papakonstantinou 2013, 205–225, Harlaftis 2013, 13–44.9 În virtutea Tratatului de la Passarowitz (Pojarevăț), provin-

ciile din nordul Peninsulei Balcanice (Banatul, Valahia Mică, Ser-bia de Nord, Bosnia de Nord, sud-estul zonei Srem (Sremski Kar-lovci/Karlowitz/Carloviț) urmau să fie cedate ImperiuluiHabsburgic și Belgradului, iar toate provinciile aflate la sud de râulSava și de fluviul Dunăre urmau să fie restituite Imperiului Oto-man. Acordul comercial și de navigație inclus în corpusul tratatuluiși aparținând acestuia oferea facilități sporite celor care practicaucomerțul pe teritoriul imperiului și care erau cetățeni otomani. Sto-ianovich 1979, 303, Papadrianos 1988, 11–12, 38–42, Papadria-nos, 2001, 23–24, Katsiardi-Hering 2003, 237–247, Tzonos 2003,29–40 Kontogiorgis, 2007, 367–400, Seirinidou, 2008, 81–95, Sei-rinidou, 2011, 43–44.

10 După cum menționează avocatul Gigi Orman în modexpres, clisurenele din Craiova își adresau una alteia blestemereferitoare la trecerea Dunării cu barca: „Nathimavă caichia carivă tricu Dunărea (Blestemată fie barca de vă trecu Dunărea)”. Lamodul ironic, se mai menționează în glumă că, atunci când SofiaBabuș și Caterina Orman, care erau încuscrite, au sosit în Craiova,tânărul catargiu care le însoțea a primit o recompensă mai marepentru că, pe când se aflau în mijlocul apelor Dunării, a început săclatine barca. Orman, 1928, 115.

11 Asupra rutelor comerciale istorice ale Peninsulei Balca -nice, a se consulta Capidan 1924–1926, 183–352, Capidan 1942,106–114, Mehlan 1939, 243–296, Kellenbenz 1965, 65–176,Me hlan 1979, 367–407, Anogiatis-Pele 1993, 36, 41, Papakon-stantinou 2011, 349–395.

12 Orman 1928, 111.13 Asupra organizării curselor obișnuite de caravane (con-

voaie) din motive de siguranță, a se consulta Papahagi 1937–1938,3–10, Mehlan 1979, 383–384.

14 Orman 1927, 414–416, Mil-Demetrescu 1928, 10–12, Din-culescu 1943, 73–75.

15 În linii generale, aceștia se ocupau cu tranzitul de mărfuri,cu vânzări en gros și en detail („cu ridicata” și „cu amănuntul”),dețineau magazine de „coloniale’”, cultivau și transportau cereale,cultivau, prelucrau și transportau tutun, se ocupau cu brutăria,108

administrau hanuri, practicau diferite meșteşuguri (morărit,fabricarea și vânzarea lumânărilor).

16 Tradiția orală menționează că bătrânul Costea Ciolea acălătorit până la Craiova pe un cal, instalat pe o targă improvizată,iar caravana a fost urmată de soția sa și de alte soții de clisureni,unele dintre acestea decedând la puțini ani după sosirea lor în Vala-hia, fiind înhumate în cimitirul Ungureni din Craiova. Orman1928, 116.

17 Popović 1937, 386–387, Nikolin e.a. 2008, 11.18 Muzeul Folcloric şi Etnologic din Clisura, 1831–1858,

registru „Κατάστιχον λογαριασμοί διάφοροι 1831–1834–1858,Νο. 19”.

19 Siokis 2001, 41. 20 După ce a absolvit școala primară, gimnazială şi liceul la

Craiova, s-a înscris la Facultatea de Științe din București, în 1883,unde a urmat cursuri de algebră, geometrie, chimie, mecanică șiastronomie; a absolvit facultatea în 1889. În 1891 a absovit cursu-rile Universității Sorbona din Paris, unde a obținut titlul de doctorîn matematică în noiembrie 1895, specializându-se în același timpîn mecanică cerească la Observatorul Astronomic din Paris. Peparcursul stagiului său de la Paris a participat, sub îndrumarea luiHenri Alexandre Deslandres, la o misiune de observare a uneieclipse solare, care a avut loc în Senegal la 4/16 aprilie 1893, și apublicat studii remarcabile despre acest fenomen. Împreună cuSpiru Haret și Gogu Constantinescu, s-a numărat printre primiimatematicieni care și-au susținut teza de doctorat la UniversitateaSorbona. Disertația pentru susținerea tezei sale de doctorat esteintitulată Sur les expressions approchées des termes d’ordre élévedans le développement de la fonction perturbatrice, și a fost publi-cată în revista „Journal de mathématiques pures et appliqués”, 5-esérie, t. I, fasc. IV, 1895, 359–442. Mai târziu, a exercitat funcțiade profesor suplinitor (1895–1896), apoi de profesor titular(1896–1937) de astronomie și geodezie la Facultatea de Științe dincadrul Universității București, al cărei decan a fost timp de patruani (1928–1932). În aprilie 1908 a luat inițiativa înființării Institu-tului Astronomic din București, al cărui director a fost până în1936. Lui Nicolae Coculescu i se datorează dotarea Observatoru-lui cu echipamente și instrumente de înaltă precizie, necesare pen-tru observarea sistematică a soarelui, a planetelor și a cometelor(1926), ceea ce a facilitat ulterior participarea ObservatoruluiAstronomic la o serie de activități științifice internaționale. Încurând, Nicolae Coculescu a devenit membru al Societății Astro-nomice Franceze, datorită studiilor sale din domeniul astronomiei(1891), și membru al Uniunii Astronomice Internaționale, partici-pând la fondarea Comitetului Internațional de Geodezie și Geofi-zică (1929) și a Comitetului Național de Astronomie din România(1930). Pe lângă mecanică cerească, s-a preocupat și de problema

fotosferei solare și a refracției astronomice. Principalele sale studiisunt următoarele: Cestiunea Calendarului (Bucureşti, 1898); Teo-ria refracţiei astronomice (București, 1899); Tratat elementar deastronomie (București, 1904); Lecţiuni elementare de mecanicăcerească. Perturbaţiile planetare (Bucureşti, 1905) și Curs deastronomie teoretică, profesat la Facultatea de Științe dinBucurești (București, 1929), Drâmbă 1966, 201–204, Popovici1966, Andonie 1971, Albescu, Albu, Andonie 1982, 112, Sta-vinschi 2002, 85–100, Stavinschi, Mioc 2008, 3–13, Păunoiu2009, 126–131, Siokis 2010, 156–157, Țarălungă 2011, 198, Sta-vinschi 2016, 66–70, Stavinschi 2016a.

21 Anii nașterii și decesului părinților lui Nicolae Coculescusunt consemnați de el însuși pe verso-ul fotografiilor de familie,care sunt astăzi păstrate în Fondul „Nicolae Coculescu-Pius Ser-vien” la Biblioteca Națională a României. Pe lângă Nicolae,părinții săi au mai avut încă trei copii: Paul (1867–1942), profesorde matematică, Eugenia, soția compozitorului și violonistuluiGeorge Fotino și Leontina (Tina), profesoară de istorie. Stavinschi2016a, 17–22.

22 Despre celălalt frate al lor, pe nume Marcu, se știe că eracultivator și că a decedat la Craiova la o vârstă înaintată în timpulocupației germane. Orman 1928, 222.

23 Arhivele Naționale Dolj, Matricola anilor 1881–1882 și1882–1883.

24 În privința arendării suprafețelor de teren aflate sub ipo -tecă, până laTratatul de la Adrianopol, a se consulta Constantinescu1985.

25 Prin aplicarea Regulamentului Organic, producția inten -sivă de bunuri agricole, cu deosebire de cereale, aflate la mare cău-tare în Europa Occidentală, precum și transportul acestora pestegranițe, au constituit un important obiect al preocupării uneiproporții considerabile de comercianți greci, care au venit (în Vala-hia) dinspre zona otomană („tourkomerites”). Petrescu 2014,96–97.

26 Cu privire la organizarea breslelor (corporațiilor) înperioada de dominație otomană, vezi Vourazeli-Marinakou 1950,Kalinderis 1973, Papageorgiou 1988, Stalidis 1999, Tontorof2003, 156–178, 299–338.

27 Scrisori 1979, 496–497.28 Lebrun, Voinescu 1911, 99–101, Murgoci, Papahagi 1911,

Istrati 1911, 15–16, 25. 29 Orman 1928, 117.30 Ziarul „Μακεδονία”, no. 479, 20 februarie 1913. 31 Ziarul „Μακεδονία”, no. 7028, 9 martie 1932.32 Ziarul „Μακεδονία”, no. 2454, 10 noiembrie 1918. 33 Revista „Biserica Orthodoxă Română”, an XXXIII, nr. 4

(1909), 479.

109

Evocări

Atunci când, la 28 iunie 1916, murea ȘtefanLuchian, Academia Română nu avea, ca membru,decât un singur artist, ales cu 17 ani înainte. Era,aproape firesc, Nicolae Grigorescu, și aveau sătreacă încă 21 de ani până când un al doilea pictor,Gheorghe Petrașcu, avea să pătrundă în înaltul for.Artiștii par a nu fi avut încă, pe atunci, drept de ce -tate în casele de pe Calea Victoriei și tocmai deaceea un an care a fost nefast, în linii generale, pen-tru Academia Română, anume 1948, cu multiplelesale epurări pe criterii politice, a fost, paradoxal, șiunul al reparațiilor morale, de vreme ce Luchian șiAndreescu deveneau membri post-mortem, alăturide Eminescu, Caragiale și Creangă.

Nu mai puțin, este drept, cu nouă ani înainte, laSala Dalles, sub egida Academiei Române și pringrija lui Virgil Cioplec – primul exeget al luiLuchian și al lui Jean Alexandru Steriadi – se des-chisese o expoziție a autorului Lăutului, ce anunțaparcă faptul că înalta instituție nu rămânea insensi-bilă la valoarea acestui ctitor de modernitate în cul-tura română. Când spun „ctitor de modernitate” măgândesc la tot ce au scris până atunci, în 1939, și latot ce aveau să scrie după aceea George Oprescu,Jacques Lassaigne, Oscar Walter Cisek, Ionel Jianu,Petru Comarnescu și Theodor Enescu.

Au fost primele două decenii ale secolului trecutcele în care modernitatea s-a manifestat pe două căi:cea a recursului la „specificul național” de inspirațieistorică și folclorică, cealaltă a deschiderii sprecivilizațiile europene de ultim ceas, a importurilor șia exporturilor de noutate morfologică și ideologică.

Era, să ne amintim, momentul afirmării ro -mânității, erau anii în care Blaga cânta în „Gândirea”

specificitățile sufletului național, când Iser scria căflorile, casele și copacii lui Luchian nu puteau fipictate decât de un român. Era vremea „Sămănăto-rului” lui Iorga și a „Vieții Românești” a lui Ibrăi-leanu, a arhitecturilor lui Mincu și a Ma donei Sto-lojan a lui Paciurea, a trilogiei lui Delavrancea și apovestirilor istorice ale lui Sadoveanu, a rapsodiilorenesciene și a Poemei Române, ba chiar și a filmu-lui produs de Leon Popescu cu plăieșii cetățiiNeamțului.

Sigur este însă că a doua cale a modernitățiiromânești ne atrage mai mult interesul. Este cea carereunește, la Luchian, ecouri din Manet, din Degas,din postimpresionism, cu panouri decorative de „artnouveau” și cu atașele sale simboliste prin legătu rilecu Macedonski și cu Bogdan Pitești, tocmai pe cândîn România apărea „Simbolul”, revista unor Vinea,Tristan Tzara și Marcel Iancu. Era modernitateaanului de răscruce 1907 cu brâncușienele Rugăciu-nea, Sărutul și Cumințenia pământului, erau aniiSimfoniei I în mi bemol a lui Enescu, salutată laParis ca „operă de școală modernă”, și a „paginilorbizare” ale lui Urmuz, precursor știut al literaturiieuropene a absurdului și cei ai – repet cuvântul –„exportului” de talente spre Zürich-ul „cabaretuluiVoltaire”, chiar în vremea morții lui Luchian.

Întoarcerea spre noi, atribut al românității șideschiderea spre Europa, unde trimiteam talente șiidei, face din epoca lui Luchian și a câtorva maricontemporani ce au fost „apostolii modernitățiiromânești”, una de mare actualitate pentrugenerațiile noastre navigând între identități na -ționale și globalități continentale.

centenarul unui ctitor de modernitate –Ștefan luchianAcad. Răzvan Theodorescu

110

Acolo unde a „înflorit gândul” și, evident, cul -tura europeană, în vechea Eladă, a venit pe lume, cu2400 de ani în urmă, Aristotel, despre care Hegel nua ezitat să afirme că „a fost unul dintre cele maibogate și mai cuprinzătoare (profunde) geniiștiințifice care au apărut vreodată” (Istoria filoso-fiei, volumul I, p. 562). De asemenea, același emi-nent exeget considera că Stagiritul „a fost un bărbatalături de care nicio epocă nu poate pune unul caresă-l egaleze” (Ibidem).

Așadar, un moment de referință în istoriafilosofiei și, totodată, a culturii universale, căruiaactualii compatrioți ai gânditorului, susținuți de celemai înalte autorități științifice și politice ale Repu-blicii Elene, nu și-au cruțat energiile pentru a-l cele-bra cu fastul și strălucirea cuvenite. Fără îndoială,cel mai important eveniment, în jurul căruia au gra-vitat toate celelalte, a fost Congresul Mondial deFilosofie consacrat operei lui Aristotel. Desfășuratîntre 9–15 iulie 2016, la Atena – unde Stagiritul,după cum se știe, a studiat filosofia îndeosebi cuPlaton și, la rândul său, a ținut cursuri de filosofiepentru discipolii săi, a gândit și elaborat marile salelucrări filosofice și științifice – Congresul a avut uncaracter unic. O particularitate ce provine din faptulcă a fost găzduit de orașul împodobit cu inegala bilemonumente ale gândirii și creației culturale, zămis -lite de un popor ce a trăit în spiritul libertății șifrumuseții, afirmându-și astfel superioritatea pre -zenței sale în lume.

La umbra Acropolei, încoronate de expresiaechilibrului între spirit și materie, obiectivate degeniul lui Fidias în eleganța Partenonului, drapatîn albastrul strălucitor al cerului attic, pro -fesioniști și iubitori ai gândului de pe toate conti-nentele au trăit zile de neuitat. Undeva, lângă acestloc sacru, în spațiul copleșitor al vechiului Odeon,

construit de Herodes Atticus, aproape de teatrullui Dionisos, unde stăruie îndepărtatele ecouri aleceremoniilor închinate lui Dionisos, ale repre zen -tațiilor dramatice cu operele lui Eschil, Sofocle,Euripide, a survenit solemnitatea impresionantă ainaugurării Congresului. Reuniunile științificepropriu-zise s-au ținut, în principal, la Școala deFilosofie a Uni versității din Atena, conectată la oilustră tradiție în domeniu. Este vorba despre Aca-demia lui Platon, Liceul lui Aristotel, Grădina luiEpicur, Stoa lui Zenon (Porticul decorat cupicturi), dar și vechea Agoră, Templul lui Zeus,locurile înveșnicite de existența și filosofările luiSocrate, Diogene, precum și de alți intelectualicare au sporit zestrea culturală și filosofică a

un congres memorabil

Marin Aiftincă*

* Prof. univ. dr., secretar științific al Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie, Academia Română

Aristotel

111

umanității. Contactul spiritual și emoțional cuacest trecut fabulos ne-a fost înlesnit grațiedesfășurării anumitor sesiuni speciale pe uneledintre locurile menționate (Academia, Liceul,Templul lui Zeus), ceea ce a stimulat trăirile șifilosofarea, reluând concepte și idei aristoteliceîn contextul actualității. Ni s-a reconfirmat, astfel,legitimitatea afirmației potrivit căreia Stagiritul arputea fi numit, alături de Platon, „dascăl alneamului omenesc” (Hegel, Ibid., p. 563).

Cu dimensiuni enciclopedice, implicând în -treaga sferă a reprezentărilor omenești, opera luiAristotel, de la metafizică, științele naturii, la celemorale, politice a uimit și continuă să-i surprindăpe cei interesați, prin profunzime și caracterul spe-culativ. Străbătând veacurile, dintr-o zare în alta alumii, ea și-a dovedit importanța fundamentalăpentru cunoaștere, influențând evoluția culturiiuniversale. De aceea, la sugestia organizatorilorCongresului, participanții au depășit acest nivel deabordare și au încercat să reexamineze lucrările luiAristotel, pentru a descoperi ce anume este valabil,relevant în contextul problemelor specifice timpu-lui nostru. Acestui orizont de tratare i-au fost cir-cumscrise, în programul Congresului, patru sesiuniplenare și tot atâtea simpozioane, precum și 31 desecțiuni tematice, centrate pe întreaga arie proble-matică a filosofului.

Ni se pare important să amintim, în contextul defață, că Aristotel, pornind de la observația că însufletul tuturor oamenilor sălășluiește dorința decunoaștere, formulează judecata, conform căreia„dacă oamenii s-au îndeletnicit cu filosofia spre aevita neștiința, e limpede că au năzuit sprecunoaștere pentru a dobândi o pricepere a lu -crurilor, și nu în vederea unui folos oarecare”(Metafizica, București, Editura Academiei, 1965,p. 55). Prin urmare, filosofia „nu urmărește scopuripractice”; ea cercetează primele principii și cauze,între care binele și scopul sunt absolute. În viziunealui Aristotel, binele suprem este scopul ultim allumii.

Privită în întregul ei, creația Stagiritului poatefi delimitată în: filosofia teoretică ce cuprindefizica și metafizica, orientată exclusiv spre cunoaș -tere, și filosofia practică, rezervată filosofării(reflecției) asupra acțiunilor umane și a scopului lor(binele). Aceasta din urmă, gânditorul o numește„știința politică”, întrucât, în concepția lui, binelepolis-ului îl implică pe acela al individului. Rezultăcă ea implică și etica, aceasta studiază binele fie-

cărei persoane, precum și comportamentul ei moral(ethosul).

Pentru realitatea socială în care trăim astăzi,trebuie subliniat că Aristotel definește polis-ul cafiind societatea perfectă, suficientă sieși, în careomul poate realiza viața cea mai bună sau, altfelspus, fericirea. Astfel, filosoful este fondatorulconceptului de republică democratică, înțeleasă casocietate politică, alcătuită din oameni liberi șiegali, trăitori în prietenie, realizând o comunitateprosperă, înfloritoare. Paradoxal, însă, este faptulcă, după o perioadă istorică atât de lungă,democrația încă nu este complet definită sub raportconceptual și, cu atât mai puțin, în orizontul pra-xis-lui. Ca atare, este îndreptățit îndemnul organi-zatorilor Congresului ca participanții să examineze,din unghiul de vedere al actualității, problemanaturii și calității democrației contemporane nudoar în Europa, ci și în lumea întreagă, pentru a-isurprinde specificul și perspectivele sale. De peacest promontoriu este foarte util să identificămdilemele noastre politice, în acord cu principiularistotelic al funcțiilor intelective (gândire, voință)ale omului. Este o exigență impusă de însăși filo-sofia Stagiritului, care susține unitatea întregiicunoașteri teoretice și practice – exigență legată denecesitatea determinării posibilităților concrete aleprosperității umane, în formele democratice deguvernare.

Așa cum am arătat mai sus, Congresul a supusdezbaterilor o amplă tematică ce a inclus aspecteale vieții lui Aristotel, dar mai ales cele ce alcătu-iesc filosofia teoretică și practică, fără a omitecorelația cu zbuciumata actualitate a contem -poraneității. În acest sens, fără a minimalizaimportanța celorlalte subiecte, reținem câteva teme,semnificative prin ele însele, tratate în sesiunileplenare ale Congresului: etica lui Aristotel în eraglobală; teoria despre justiție și relevanța sa în vre-mea globalizării, precum și în raport cu politicileeuropene actuale; politică și relații între state, caidee și realitate. Totodată, subliniem că dezbateriinteresante s-au purtat în cadrul simpozioanelor,unde atenția s-a centrat pe o seamă de aspectevizând concepția lui Aristotel despre filosofie; des-pre natură și mediul încon jurător în relație cu pro-blemele ecologice ale timpului nostru; gândirea luiAristotel privind tehnologia, școala (educația) șifilosofia culturii, omul și ergonul său. Acestea aufost detaliate în sesiunile speciale, desfășurate însecțiunile tematice.112

Evenimentul de la Atena a însemnat un auten-tic banchet al ideilor, de la care nu a lipsit și țaranoastră, reprezentată de unii cercetători șiuniversitari atrași de personalitatea și opera luiAristotel. Cu regret, nu am izbutit să asistăm decâtla comunicarea profesorului univ. dr. Mihai D.Vasile, cercetător științific I la Institutul deFilosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, susținută în ședințaSecțiunii a VI-a, în care s-a tratat tema privindinfluența lui Aristotel în filosofia târzie (bizantină,medievală, arabă etc.).

Axată pe ideea „Canonul Aristotel – Kant”,comunicarea, în partea ei de originalitate, a tratatchestiunea paralelismului dintre dualitatea aristote-lică intelect activ (nous poietikos) – intelect pasiv(nous pathetikos), abordată în tratatul Despre suflet,și dualitatea kantiană: intellectus archetypus –intellectus ectypus, teoretizată în Critica rațiuniipure. Comunicarea a evidențiat ideea potrivit căreiainterpretarea kantiană a dualității aris toteliceconține numeroase elemente care o dife rențiază deconcepția aristotelică, întrucât introduce în „cea de-atreia idee a rațiunii pure”, ce conține numai osupoziție relativă a ființei, o unică și autosuficientăcauză a tuturor seriilor cosmologice, anumeconceptul rațional de Dumnezeu (intellectusarchetypus), față de care „rațiunea umană este opalidă copie” (intellectus ectypus). Asistența a pri-mit cu interes deosebit comunicarea, manifestân -du-și astfel aprecierea valorii sale. În afară deaceastă contribuție, domnul Mihai D. Vasile amoderat, în calitate de președinte, ședința aceleiașisecțiuni, din ziua de 11 iulie.

În ceea ce îl privește, autorul rândurilor de față aavut onoarea de a fi fost desemnat președinte al dez-baterilor din cadrul a două secțiuni tematice:Retorica și filosofia comunicării; Filosofia limbaju-lui la Aristotel.

În sesiunea din prima zi a celei de-a douasecțiuni, am prezentat comunicarea Aristotel:

gîndire și limbaj, în care am argumentat că, prinanaliza relației dintre gândire și limbaj, Aristotel acontribuit decisiv la fundamentarea filosofiei lim-bajului. Cercetând limbajul în raporturile sale cugândirea și existența, Stagiritul a demonstrat că lim-bajul nu este un simplu instrument de comunicare,ci reprezintă o modalitate de cunoaștere sau „desci -frare” a lumii. Cuvântul reflectă realitatea prinintermediul gândirii și, în această situație, el nu esteun sclav al ideilor sau conceptelor. Dimpotrivă,constituie chiar un factor decisiv al elaborării aces-tora. În pofida autorității sale filosofice, gândireaaristotelică despre limbaj, împreună cu întreagatradiție pe care a determinat-o, a generat o puternicăreacție în rândul filosofilor contemporani, îndeo-sebi al celor de orientare criticistă. În concluzie,comunicarea noastră a subliniat că asemenea criticiintră, până la un punct, sub zodia normalitățiicugetării și a evo luției științei. Excedată, ni se pare,numai tentativa de a-l face, cumva, răspunzător peAristotel pentru faptul că nu a dat soluțiiinterogațiilor noastre, de astăzi. În rest, Stagiritulcontinuă să fie prezent printre noi și să ne învețe,ceea ce este o performanță extrem de greu de atins.Comunicarea a captat atenția audienților, lucrudovedit de numărul mare al întrebărilor puse auto-rului, precum și de interesantele comentarii dezvol-tate de vorbitori.

În ansamblu, Congresul s-a constituit într-uneveniment spiritual de excepție, prin care i s-a aduscinstirea cuvenită lui Aristotel, filosoful ce și-a pus,alături de Platon, o pecete de neșters asupra culturiiuniversale. Totodată, comunicările și dezbaterilecare au urmat au confirmat actualitatea gândirii luiAristotel, îndeosebi în domeniile metafizicii clasice,ontologiei, logicii, filosofiei analitice și, indiscuta-bil, al filosofiei practice. Cu alte cuvinte, după 2400de ani de la naștere, Aristotel nu a rămas doar opiesă de muzeu, ci continuă să stimuleze gândirea șicultura umanității, într-un chip ce se instituie dreptmodel de înaltă spiritualitate.

113

octombrie

3 octombrie: La împlinirea vârstei de 85 de ani,acad. Alexandru T. Balaban a fost sărbătorit decomunitatea academică în cadrul unei manifestăricare a avut loc în Aula Academiei Române. Dupăcuvântul de deschidere rostit de acad. BogdanSimionescu, vicepreşedinte al Academiei Române,profesorul Claude Nicolau, membru de onoare alAcademiei Române (Friedman School of NutritionScience and Policy Tufts University din Boston,SUA), a făcut o amplă prezentare a vieţii, operei şivalorii ştiinţifice a academicianului AlexandruT. Balaban. Acad. Alexandru Balaban a rostit uncuvânt de încheiere, o retrospectivă a unei vieţi con-sacrate chimiei, ştiinţei căreia i s-a dedicat cuîn treaga putere de muncă şi devotament ce i-au asi-gurat un loc de cinste în ştiinţa noastră contempo -rană şi un cuvenit prestigiu internaţional.

3 octombrie: Cu prilejul Zilei Unităţii Germane,acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele AcademieiRomâne, a participat la recepţia de la Teatrul Naţio-nal organizată de Ambasada Germaniei.

6 octombrie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-dintele Academiei Române, a participat la recepţiade la Clubul Diplomatic oferită de Ambasada Cipru-lui.

6 octombrie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-dintele Academiei Române, acad. Alexandru Surdu,vicepreşedinte al Academiei Române, acad. EmilBurzo, preşedintele Filialei Cluj-Napoca a Acade-miei Române, acad. Marius Porumb, acad. MirceaPăcurariu, ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Sibiu-lui, membru de onoare al Academiei Române, auparticipat la sesiunea solemnă „AsociațiuneaASTRA şi Academia Română – 150 de ani de laînfiinţarea Academiei Române”. Evenimentul a fostorganizat de ASTRA, Academia Română, Mitropo-lia Ardealului, Consiliul Judeţean Sibiu, PrimăriaSibiu, Universitatea „Lucian Blaga”, Academia

Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” şi BibliotecaJudeţeană Astra din Sibiu.

Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade-miei Române, a vorbit despre cei 150 de ani în ser-viciul Naţiunii Române, iar acad. Alexandru Surdu,vicepreşedinte al Academiei Române, a prezentatcomunicarea Asociaţiunea ASTRA şi AcademiaRomână. Cu acest prilej a fost lansat volumul Teo-logi români şi străini membri ai Academiei Româneîntocmit de acad. Mircea Păcurariu și dr. Dorina N.Rusu, membru corespondent al Academiei Române.În cadrul aceleiaşi manifestări a fost vernisată expo-ziţia „Asociaţiunea ASTRA şi Academia Română”.

6 octombrie: S-a deschis ediţia a XXXI-a aZilelor Academice Ieşene, în cadrul căreia au susţi-nut alocuţiuni acad. Bogdan Simionescu şi acad.Victor Spinei, vicepreşedinţi ai Academiei Române,şi prof. Marin Voicu, membru corespondent alAcademiei Române, preşedintele Filialei Iaşi. Peagenda manifestărilor a fost înscrisă şi lansareavolumului Membri ieşeni ai Academiei Române.

7–9 octombrie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, pre-şedintele Academiei Române, şi acad. AlexandruSurdu, vicepreşedinte al Academiei Române, au par-ticipat la Adunarea generală a ASTREI.

11 octombrie: La Casa Oamenilor de Ştiinţă,acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele AcademieiRomâne, acad. Alexandru Surdu, vicepreşedinte alAcademiei Române, s-au întâlnit cu domnul CarlosMoedas, comisar european pentru cercetare.

12 octombrie: Cu prilejul Zilei Naţionale a Spa-niei, acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade-miei Române, a participat la o recepţie la AmbasadaSpaniei.

15 octombrie: La Casa Universitarilor dinBucureşti a avut loc prima audiţie a lucrării Heral-dica de acad. Cornel Ţăranu, lucrare ded i cată împli-nirii a 150 de ani de la înfiinţarea Academiei Române.

19 octombrie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, pre-şedintele Academiei Române, acad. Bogdan Simio-nescu, vicepreşedinte al Academiei Române, acad.Florin Filip, directorul general al Bibliotecii Aca-demiei Române, acad. Emil Burzo, preşedinteleFilialei Cluj-Napoca a Academiei Române, acad.Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-

Cronica vieții academice

114

Bolyai” din Cluj-Napoca, au participat la şedinţainaugu rală a celei de a XIV-a ediţii a Zilelor Acade-mice Timişene.

În deschidere au prezentat alocuţiuni acad.Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Ro -mâne, acad. Păun Ion Otiman, preşedintele FilialeiTimişoara a Academiei Române, şi acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”din Cluj-Napoca. Cu acest prilej a fost lansat volu-mul Viaţa acade mică în Banat.

20–21 octombrie: Acad. Alexandru Surdu, vice-preşedinte al Academiei Române, a participat lasimpozionul naţional „Constantin Rădulescu-Motru”. Evenimentul a fost organizat de Institutulde Filosofie şi Psihologie al Academiei Române şiInstitutul de Cercetări Socio-Umane „GheorgheŞincai” ale Academiei Române, Primăria Munici-piului Târgu Mureş, Societatea scriitorilor mure-şeni, Editura „Ardealul”, Facultatea de Ştiinţe şiLitere a Universităţii „Petru Maior” din TârguMureş.

21 octombrie: Aula Academiei Române a găz-duit deschiderea sesiunii ştiinţifice cu tema „O sutăcincizeci de ani consacraţi cercetării culturii popu -lare româneşti în Academia Română”, organizate deInstitutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăi-loiu” al Academiei Române. În deschidere s-a datcitire mesajului transmis de acad. Răzvan Theodo-rescu, preşedintele Secţiei de arte, arhitectură şiaudiovizual. În continuare, acad. Sabina Ispas,directorul Institutului de Etnografie şi Folclor, afăcut o amplă prezentare a cercetării ştiinţifice des-făşurate pe tot parcursul acestor ani.

27 octombrie: Acad. Alexandru Surdu, vice-preşedinte al Academiei Române, acad. EmilBurzo, preşedintele Filialei Cluj-Napoca a Acade-miei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Uni-versităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, au par-ticipat la colocviul cu tema „Relaţiile dintre regiiapostolici angevini şi nobilimea română din Mara-mureş”, organizat de Fundaţia „Ion şi Livia Piso”,împreună cu Asociaţia „Bogdan Dragoş” a urmaşi-lor nobilimii maramureşene.

28 octombrie: Aula Academiei Române a găz-duit o sesiune ştiinţifică dedicată poetului GeorgeCoşbuc (1866–1918), membru titular al AcademieiRomâne, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naş-tere. Evenimentul a fost organizat de Secţia de filo-logie şi literatură a Academiei Române, FundaţiaNaţională pentru Ştiinţă şi Artă şi Muzeul Naţionalal Literaturii Române.

În deschidere, acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-dintele Academiei Ro mâne, a făcut o prezentare avieţii şi operei poetului.

Despre opera, semnificaţiile şi ecoul ei în con-ştiinţa neamului au vorbit acad. Eugen Simion, pre-şedintele Secţiei de filologie şi literatură, acad.Nicolae Breban, acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Uni-versităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, prof.Mircea Aurelian Martin, membru corespondent alAcademiei Române, prof. Gheorghe Chivu, mem-bru corespondent al Academiei Române, NicolaeMecu, Dragoş Cojocaru, Ion Pintea, Gavril Ţărmureşi Ioan Cristescu. Cu acest prilej a fost vernisată oexpoziţie foto-documentară realizată de MuzeulNaţional al Literaturii Române în colaborare cuInstitutul Cultural Român „Mihai Eminescu” dinChişinău.

115

28–29 octombrie: Acad. Alexandru Surdu,vicepreşedinte al Academiei Române, şi acad. EmilBurzo, preşedintele Filialei Cluj-Napoca a Acade-miei Române, au luat parte la simpozionul „Ar -mata şi Biserica Ortodoxă în Maramureşul interbe-lic”, manifestare organizată de Asociaţia „BogdanDragoş” a urmaşilor vechii nobilimi maramureşene.

noiembrie

7 noiembrie: La Institutul de Chimie Macromo-leculară din Iaşi a avut loc ceremonia de lansare ofi-cială a proiectului „Pol interdisciplinar de speciali-zare inteligentă prin cercetare-inovare şi transfertehnologic în bio- (nano-) materiale polimere şi(eco)tehnologii (InoMatPol)”.

9 noiembrie: Preşedintele Academiei Române,acad. Ionel-Valentin Vlad, a fost decorat la Chişinăude către Preşedintele Republicii Moldova NicolaeTimofti cu „Ordinul de Onoare” al Republicii Mol-dova, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Reşe-dinţa de Stat a Preşedintelui ţării. La festivitate auparticipat acad. Victor Spinei, vicepreşedinte al Aca-demiei Române, acad. Gheorghe Duca, preşedinteleAcademiei de Ştiinţe din Republica Moldova, mem-bru de onoare al Academiei Române, şi acad. IonTighineanu, prim-vicepreşedinte al Academiei deŞtiinţe din Republica Moldova, membru de onoareal Academiei Române.

11 noiembrie: Personalitatea şi valoarea contri-buţiilor ştiinţifice ale savantului Victor Babeş(1926–2016), membru titular al Academiei Române,la împlinirea a 90 de ani de la plecarea în veşnicie aufost evocate în cadrul unei manifestări ştiinţificeorganizate de Secţia de ştiinţe medicale. Au prezen-tat comunicări:

– acad. Victor Voicu, preşedintele Secţiei deştiinţe medicale şi secretarul general al AcademieiRomâne, Victor Babeş, reprezentant strălucit al şco-lii medicale româneşti;

– prof. dr. Mihail Eugen Hinescu, director gene-ral al Institutului Naţional de Patologie „VictorBabeş”, Victor Babeş, astăzi;

– acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ramifi-caţiile interdisciplinare ale cercetărilor lui VictorBabeş;

– prof. dr. Petre Iacob Calistru, director, Centrulde Diagnostic şi Tratament „Dr. Victor Babeş”, Vic-tor Babeş – precursor al conceptului de antibioză;

– prof. dr. Radu Iftimovici, membru titular alAcademiei de Ştiinţe Medicale, Victor Babeş: medi-taţii asupra patogenezei.

15 noiembrie: În cadrul unei ceremonii desfă-şurate în Sala Unirii de la Palatul Cotroceni, dom-nul Klaus Werner Iohannis, preşedintele Româ-niei, a acordat distincţia „Meritul Cultural” îngrad de Comandor Societăţii de Geografie dinRomânia. Distincţia a fost acordată academicia-nului Dan Bălteanu, directorul Institutului de Geo-grafie al Academiei Române. Cu acest prilej au fostoferite preşedintelui României lucrări ale Institutu-lui de Geografie, apărute la Editura AcademieiRomâne.

18 noiembrie: În Aula Academiei Române,acad. Cristian Hera, vicepreşedinte al AcademieiRomâne, a susţinut discursul de recepţie cu tema„Pledoarie pentru sol. Elogiul slujitorilor Pământu-lui Românesc”. Răspunsul a fost dat de acad.Nicolae Săulescu.

22 noiembrie: Aula Academiei Române a găz-duit Conferinţa Naţională a Forumului DezvoltăriiDurabile „România – Orizont 2025” cu tema „Pro-vocări actuale şi de perspectivă ale dezvoltăriidurabile a României în contextul celor mai re centecerinţe ale practicii econo mico-sociale”.

Evenimentul a fost organizat de Institutul deEconomie Naţională al Academiei Române şi Foru-mul Dezvoltării Durabile.

În deschidere, acad. Cristian Hera, vicepreşe-dinte al Academiei Române, a avut o alocuţiune încare a abordat, în linii mari, tema dezvoltării dura-bile. Lucrările au fost moderate de GheorgheZaman, membru corespondent al AcademieiRomâne, directorul Institutului Naţional de Econo-mie Naţională.

A fost abordată o arie tematică diversă, care adat o imagine sintetică a dezvoltării durabile din116

ţara noastră între realităţi, deziderate şi posibilităţireale. Amintim, între acestea, alocuţiunile susţi -nute de:

– conf. univ. dr. ing. Ioan Cezar Coraci, Dialogulsocial, pilon al dezvoltării durabile – modelul socialversus dezvoltare durabilă;

– Petre Răcănel şi Călin Georgescu, RenaştereaRomâniei;

– Nicolae Voculeţ, Cultură şi tradiţie;– conf. univ. Gabriel Năstase, Educaţie şi cultură;– prof. univ. dr. Gheorghe Mărmureanu, Accele-

rarea tranziţiei durabile şi Eficienţa energetică –pilon al dezvoltării durabile;

– ing. Victor Racolta, Seismologia şi dezvoltareadurabilă;

– Costel Postolache, Dezvoltarea durabilă.

23–24 noiembrie: În Amfiteatrul „Ion HeliadeRădulescu” al Bibliotecii Academiei Române s-adesfăşurat simpozionul internaţional cu tema„Cioran – Pessoa”. Evenimentul a fost organizat deMuzeul Naţional al Literaturii Române împreună cuSecţia de filologie şi literatură a Academiei Ro -mâne, Biblioteca Academiei Române, FundaţiaNaţională pentru Ştiinţă şi Artă, Institutul CulturalRomân, Facultatea de Litere a Universităţii dinBucureşti.

25 noiembrie: Preşedintele Academiei Române,acad. Ionel-Valentin Vlad, a participat, în AulaMagna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei,la adunarea solemnă prilejuită de împlinirea a 150de ani de la adoptarea Constituţiei din 1866 şi a 25de ani de la adoptarea Constituţiei din 1991,

organizată sub patronajul Senatului, CamereiDeputaţilor, Curţii Constituţionale şi AcademieiRomâne.

28 noiembrie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat sesiunea solemnă „Marea Unire din1918. Începutul Primului Război Mondial”. Lucră -rile au fost deschise de acad. Ionel-Valentin Vlad,preşedintele Academiei Române. În conti nuare,domnul Sergiu Nistor, consilier prezidenţial, a pre-zentat participanţilor la această manifestare aniver-sară mesajul transmis de domnul Klaus WernerIohannis, preşedintele României.

Alteța Sa Principesa Margareta de România,custodele Coroanei României, a citit mesajul CaseiRegale.

Au susţinut alocuţiuni: Preafericitul Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, membru deonoare al Academiei Române; acad. Dan Berindei,preşedintele Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie;colonel Petre Otu, director adjunct, Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară; dr. IoanLăcătuşu, Frontul Civic al Românilor din Harghita-Covasna; prof. univ. dr. Valer Daniel Breaz, rectorulUniversităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia;prof. Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii Tran-silvane – ASTRA.

29 noiembrie: Acad. Alexandru Surdu, vicepre-şedinte al Academiei Române, a luat parte la Sibiula simpozionul naţional cu tema „Începutul Războ-iului de Reîntregire (1916)”, organizat de AcademiaRomână, Asociaţiunea ASTRA, Academia ForţelorTerestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, Universitatea„Lucian Blaga” Sibiu, Consiliul Judeţean Sibiu, Pre-fectura Sibiu şi Primăria Municipiului Sibiu.

117

Apariţii la Editura Academiei

ideeA criticĂ lA greci şi Alte Studii

gh. VlĂduŢeScu

De la Socrate şi Platon, hermeneutica textului,trecând prin numeroase „experieri”, şi-a adăugat noimodalităţi de lucru, dar matricea continuă să fie ceade-a doua scufundare, vegheată, parcă, de scu -fundătorul din Delos. Aşadar, idéa şi eidos nicichiar în semantica filosofiei nu sunt, în absolut, deinvenţie platoniciană. Dar, pe când în limbajul pre-socraticilor sensurile sunt mai apropiate de acelapoetic (şi comun), Platon încarcă ontologic, fiindnume ale fiinţei (multiplicată). Prin urmare, semni-ficând diferit (aplicat filosofic), în deosebire de idéaşi eidos la predecesori (exceptându-l poate peDemocrit), în platonism se depărtau de accepţiilecomune, totuşi termeni supleanţi fiind, nu aveau sărămână în limbajul propriu ontologic al metafizicii.De altfel, începând cu Aristotel chiar, idéa nu erapreluată, iar eidos primea alte sensuri. Cu timpul,mai sigur odată cu Thoma, apoi cu Descartes, idéatrecea în limbajul noeticii. Hegel o reîncărca onto-logic, dar în alt sens decât acela platonician. Aşadar,altfel decât în limbajul poetic (şi comun); altfeldecât în acela al presocraticilor, diferit şi faţă deresem nificările ulterioare (scolastice şi moderne),celor doi termeni de întemeiere şi de organizare înplatonism trebuie să li se identifice sensurile perene,acelea care au intrat în chiar structurile gândirii înaplicaţia sa filosofică.

româniA, nAturĂ şi SocietAte

Volumul reprezintă o sinteză geograficăintegrată a României, în contextul transformărilorsociale, economice, instituţionale şi de mediu tra-versate de România în perioada de tranziţie şiposttranziţie, ca ţară membră a Uniunii Europene.Lucrarea sintetizează, într-o prezentare graficămodernă, cu hărţi color, imagini satelitare şi foto-grafii, rezultatele ştiinţifice ale unor proiecte priori-tare ale Academiei Române, elaborate în Institutulde Geografie.

Lucrarea este structurată în cinci părţi: Prezen-tare istorică şi geografică, Capitalul natural, Capi-talul uman, societatea şi economia, România încontextul modificărilor globale de mediu, Dezvolta-rea regională a ţării şi cuprinde peste 90 de hărţi,80 de fotografii color şi 30 de tabele.118

119

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHid pentru Autori

ISSN 1220-5737 120 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

120

Documents

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ director: AcAd. ionel ... · vin din familii de preo¢i – cifrele acestea indicând, cu profundă semnifica¢ie, importan¢a i valoarea incomensurabilă