CMYK

Revistã lunarã editatã de FUNDAÞIA „PETRE IONESCU-MUSCEL“ DOMNEªTI - ARGEª ANUL II, NR. 8 (20)August 2008

Vorbesc despre tine fiindcãvreau sã te populez. Cãci,privindu-te am înþeles de ce þi-aioprit sensul pentru a te contempla.Nu ai nimic de primit în afaraaplauzelor. Te-ai oprit în tineînsãþi ca o poftã ce nu se poatesatisface. Sã te iubesc? Iubireaînseamnã supunere faþã de inimã.Asemenea pietrei, supusã nupietrelor, ci templului.

M-am grãbit înspre tine pentrua te atinge. Dar aveam nevoie derãdãcini ºi de ramuri. Asemeneacopacului ce-ºi îmbrãþiºeazã ceruldispreþuit de sãmânþa-i avortatãîn omagiul iubirilor ei.

Nu te osteni sã mã cunoºti. Sunto potecã înspre câmpii, larãsãritul zilei. Mã frângi subcãlcâi ori de câte ori nisipul îþidevasteazã paºii ce te poartãînspre niciunde ca niºte scalvitãcuþi. Oare ai devenit soldatulcare datoreazã viaþa imperiului ?

Ori curtezana obositã de eaînsãºi? Spre a te oferi tributinstinctelor mele scandalizate deobrãznicia buzelor tale în care sesinucid nopþile de logodnã.

Sã te iubesc? Dorinþa de iubireeste iubire. Cãci nu poþi doridecât ceea ce nu existã încã. Lamarginea esenþei mele þi-amacceptat posesiunea ca pe-unritual de viol al cãrui ceremoniale o iluzie. Nu te neliniºti. În timpce caravana ta se istoveºtesaharele gesturilor devin noduldiversitãþii tale.

Te accept aºa cum eºti, ocorabie ce-ºi elibereazã, dupã ce aacostat, încãrcãtura, îmbrãcândîn culori vii portul, în vreme cecãpitanul îºi aminteºte gustuliubirii atunci când îºi sãrutãsoþia.

Da, te iubesc, femeie, nãscutãdintr-un cãscat al diavolului.Fiindcã datoritã þie am învãþat sã

alunec înspre destrãbãlare sausfinþenie, dar niciodatã înspremine. Iatã de ce-mi iubescimperfecþiunea...Cãci e mult maibine sã merg cãtre pasiune, cãtre

dulceaþa dezmãþului tãu la carenici Dumnezeu n-ar putea privifãrã sã-ºi piardã inocenþa.

GEORGE BACIU

Despre frumuseþea locurilor ºi a oamenilor

DOMNEªTI – SAT ÎN ISTORIE, VIITOR ORAª

DDDDeeee ddddrrrraaaagggguuuullll tttt ããããuuuu,,,, oooo ssssaaaa tttt ,,,, DDDDoooommmmnnnneeeeºººº tttt iiii ,,,,CCCCuuuu uuuunnnn tttt rrrreeeeccccuuuutttt uuuurrrrzzzz iiii tttt ddddeeee vvvvrrrraaaa jjjjããããBBBBããããtttt rrrrâââânnnniiii iiii aaaazzzz iiii nnnneeee ssssppppuuuunnnn ppppoooovvvveeeeºººº tttt iiiiIIIIaaaarrrr RRRRââââuuuullll DDDDooooaaaammmmnnnneeee iiii ssss ttttãããã ddddeeee ssss tttt rrrraaaa jjjjãããã ....

TABLETA EDIÞIEI

DESPRE IUBIRE

George Baciu

„Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decât atât“ - Petru Rareº

Casa de culturã Domneºti unde îºiare sediul Fundaþia Petre Ionescu-Muscel îmbrãcatã de sãrbãtoare îºiaºtepta musafirii din toate colþurileþãrii.

O dimineaþã pâcloasã prin careputeai uºor zãri cum joacã cãldura luiCuptor. Se anunþa o zi toridã, aproapeinsuportabilã.

În grãdiniþa publicã amenajatã cumigalã de cãtre fundaþie, lângã chipuldin bronz al marelui Muscel, acoperitcu o pânzã de damasc alb, aºteptadezvelirea bustul compozitorului,dirijorului, prof. Al. Popescu.

În holul Casei de culturã treiexpoziþii îºi aºteptau vizitatorii:expoziþie de artã plasticã-religioasãrealizatã de elevul de 14 aniUngureanu Gabriel din Retevoieºti,expoziþia de fotografie artisticã ºidocumentarã a artiºtilor V. Rãvescu,Vlad Rãvescu din Bucureºti ºiconsacrata maestrã Ioana Urdã dinGiurgiu.

Deºi cãldura te toropea, au începutsã soseascã musafirii din Rm. Vâlcea,Giurgiu, Turnu Mãgurele, Dej (jud.Cluj), Bucureºti, Curtea de Argeº,Galaþi – sosiþi pentru a-ºi ridicapremiile în bani ºi diplomele în urmajurizãrii creaþiilor din cadrulconcursului naþional de poezie, prozã,eseu, artã fotograficã, film de scurtmetraj...sub genericul „Pe aripi dedor domnesc” organizat de cãtreFundaþia Petre Ionescu-Muscel.

Lume multã, lume bunã, lumeiubitoare de culturã a umplut holulCasei de culturã.

Acad. Gheorghe Pãun a decernatpremiile în bani în valoare de 95milioane lei câºtigãtorilor premiilor I– la toate secþiunile, precum ºidiplome premianþilor II-III ºimenþiuni.

Marele premiu de 20 milioane lei afost oferit poeþilor Ionel Cristescu dinCurtea de Argeº ºi Adina Enãchescudin Rm. Vâlcea.

Pentru activitatea cultural artisticãde peste 4 decenii, pentru continuareaactivitãþii dirijorale a lui AlfonsPopescu, prof. Marian Mecu a primitun premiu special oferit de av. CatiaRãdulescu – preºedinte de onoare alfundaþiei, în valoare de 20 milioanelei, prin mama acesteia, doamnaMarcela Scerban.

Sponsorii concursului „Pe aripi dedor domnesc” au fost: Fundaþia pentruartã plasticã modernã ºi contemporanãBONDE ºi Centrofarm Bucureºti,cãrora le mulþumim.

Acþiunea a continuat cu evocareade cãtre prof. Ion Hiru, preºedintelefundaþiei, a marelui dirijor AlfonsPopescu pe fondul BaladeiHidrocentralei interpretatã de corulDomneºti dirijat de maestru.

Participanþii s-au retras în sala despectacol, continuând evocãrile prof.Alfons Popescu de cãtre foºti elevi,prieteni, cunoºtinþe ºi de cãtre domnulCostin Alex, directorul CentruluiJudeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii TradiþionaleArgeº.

Poeta Raveca Vlaºin din Dej jud.Cluj a dedicat versuri pline desensibilitate evenimentului de laDomneºti. Printre valoroºii musafiriam putut vedea pe d-na prof. NuºaLascu Stãncescu, fostã solistã acorului, apoi mare animatoare aactivitãþii corale a Argeºului, eleva d-lui Alfons – cea care în lipsamaestrului dirija corul LiceuluiPedagogic, azi profesor universitar –Doina Mercan (Rujan).

La apariþia pe scena Casei deculturã a corului profesional

„Preludiu” dirijat de maestrul VoicuEnãchescu, sala s-a ridicat în picioare.Timp de peste o orã concertul coraloferit cadou domniºanilor s-a bucuratde un real succes.

Fiica compozitorului, dirijorului,prof. Alfons Popescu – prof.Gabriela Popescu – fostã membrã acorurilor „Madrigal” ºi „Preludiu”,azi în Statele Unite ale Americii, ainterpretat solo cântecul „Nani,nani” de N. Lungu – acompaniatã decorul „Preludiu” – oferit demaestrul Enãchescu, pentru a-ldirija, profesorului, dirijorului ºicompozitorului Gh. Gomoiu,punându-i în mânã un Stradivarius –cum spunea domnia sa.

A fost o adevãratã revelaþie.Primarul Nicolae Smãdu a conchis

acþiunea cu un spici cald, plin desensibilitate ce va fi încrustat în istoriacomunei Domneºti

Invitaþii s-au întâlnit la un pãhãrelde þuicã de Tudoran ºi cuvenita masãprieteneascã în finalul cãreia corul„Preludiu” a interpretat CanþonetaNapolitanã.

Fundaþia Petre Ionescu-Muscelmulþumeºte tuturor sponsorilor,celor ce au pus umãrul la reuºitaacþiunii: av. Catia Rãdulescu,preºedinte de onoare, FundaþieiBonde, Centrofarm Bucureºti, ing.Harry Doru Vasilescu, patronulSerelor „Anita”, Otopeni, prof. Dr.Florian Stãnicã, prorector alAcademiei de ªtiinþe Agricole ºiMedicinã Veterinarã, ing. CristianLemnaru director A.D.P. sect. 2Bucureºti, d-lui av. Gh. Vasile,doamnei ec. Mary-Elsa PârvanCiolãnescu, d-lui M. Tecãu,preºedinte B.C.R. Asigurãri,domnului prof.univ.dr. TudorPendiuc – primarul municipiuluiPiteºti, d-lui Cristescu, patron WestTV Domneºti, Cristian Istrate, prof.Mihail Mitulescu, ec. DumitruBumbaru ºi nu în ultimul rândPrimãriei Domneºti, d-lui N. Smadu– primar ºi ing. Adrian Achim –viceprimar, care permanent s-auaflat lângã organizatori.

Fundaþia Petre Ionescu-Muscelprin cei doi preºedinþi executivi,mulþumeºte tuturor locuitorilorcomunei care au sprijinit cu

materiale ºi participare la aceastãgrandioasã acþiune, mulþumeºtefamiliei d-lui Alfon Popescu – ing.Corneliu Popescu ºi GabrieleiMândrilã Popescu ºi Casei decreaþie, dir. prof. C. Alexandrescu –ºi nu în ultimul rând d-lui ing. dr.

Florin Tecãu, vicepreºedinte alConsiliului Judeþean Argeº.

Iar mulþumirea cea mare o aducemd-lui ing. dr. Constantin Nicolescu,preºedinte al Consiliului JudeþeanArgeº, cãruia îi datorãm stimã, dragoste,respect ºi binemeritatele rânduri.

2 PIETRELE DOAMNEI

OAMENI DE SEAMÃ AI DOMNEªTIULUI

ALFONS POPESCU – 30 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN VEªNICIE

13 IULIE 2008. DOMNEªTIUL ÎN SÃRBÃTOARE

SCRISOARE DESCHISA

DOMNULE PREªEDINTEAL CONSILIULUI JUDEÞEAN ARGEª,

EC.DR. CONSTANTIN NICOLESCU

Consiliul director al Fundaþiei „Petre Ionescu-Muscel”, alãturi defiii buni ai Domneºtilor, vã mulþumesc pentru sprijinul financiaroferit întru înãlþarea pe soclul istoriei a maestrului Alfons Popescu– dirijor ºi compozitor -, personalitate localã, judeþeanã ºi naþionalã,care pentru prima datã a îmbinat fluierul, buciumul, frunza cu vocilecelor 200 de coriºti de la poalele Fãgãraºului ºi Iezerului, ducândfaima Argeºului pe cele mai mari scene ale þãrii.

Vã mulþumim, domnule preºedinte, urându-vã multã sãnãtate ºiputere de muncã spre înãlþarea spiritualã a Argeºului – acolo unde îieste locul – pe cel mai înalt podium al culturii româneºti.

Veþi rãmâne înscris cu litere de aur în istoria Domneºtiului,localitate de pe marea moºie a Basarabilor.

Cu deosebitã stimã ºi aleasã preþuire,

Preºedinþi executivi,Prof. George BaciuProf. Ion C. Hiru

Se amplaseazã bustul lui Alfons Popescu.

Gabriela Popescu-Mândrilã si Viorel Popescu - fiii maestrului Alfons Popescu

Prof. Marian Mecu, alãturi de doamna Marcela Scerban - o domniºancã iubitoare de culturã.

Sãptãmâna 7-13 iulie a.c. laDomneºti a fost una fierbinte, dar nudatoritã temperaturii lunii lui cuptor,ci prin douã activitãþi care au încãlzitsufletul la cote ridicate. Este vorba deClubul iubitorilor de culturã þinutmiercuri 9 iulie în sala biblioteciicomunale ºi de comemorarea în 13iulie a 30 de ani de la trecera înnefiinþã a celui care a fost profesorul,compozitorul ºi dirijorul AlfonsPopescu, ocazie cu care, în semn depreþuire s-a procedat la dezvelireaunui bust al acestuia, amplasat în faþaCasei de Culturã din comunã.

Trebuie precizat cã, indiferent de cespun gurile rele, sufletul acestoracþiuni, ca ºi a altora precedente,inclusiv apariþia minunatei reviste„Pietrele Doamnei”, a fost ºi rãmâneprofesorul Ion Hiru ºi profesorulGeorge Baciu, doi neobosiþi animatoriculturali cu care Domneºtiul se poatemândri. Aceastã unicã partidã n-artrebui sã ne mire dacã ne gândim cã încalendarul ortodox Ioan este ºi„înainte-mergãtorul”, iar în vorbire,baciul, e nu doar „ºeful la o stânã”, ciîn vechime era socotit omul îndreptãþitsã hotãrascã într-o comunitate.

Deschid o parantezã în acest sensca sã vã spun cã aºa cum în 1904 aparticipat la inaugurarea ºcolii dinDomneºti, marele Spiru Haret trei animai târziu, în 1907, a fost prezent ºi lainaugurare localului de ºcoalã dinArefu.

Întrucât Haret se cam grãbea,intervine preotul satului care i seadreseazã: „- Domnule Ministru, aicieu mi-s baciul aºa cã vã poftim sãprânzim împreunã ºi apoi om maivedea”. Haret n-a avut încotro, ba maimult, dupã prânz a urmãrit ºi alaiul uneinunþi, lãudând farmecul obiceiurilor ºifrumuseþea culturilor înflorate, cusutede harnicele noastre þãrãnci.

Revenind la subiect, despre Clubuliubitorilor de culturã nu voi spune decâtcã aceastã înaltã ºcoalã de cunoaºtere ºidestindere este opera distinsului om deculturã – domnul academician Gh.Pãun – personalitate ºtinþificã cu careArgeºul are de ce se mândri, iar noi ceiprezenþi miercuri la Domneºti amplecat acasã mai bogaþi decât am venit,sporindu-ne zestrea cu cele trei cãrþilansate: douã cu cãrþi din Domneºti – G.Baciu „Dicþionar. Agresiuni, bãtãlii,campanii, rãzboaie din istoria lumii(mileniul al III-lea î.Hr. – 2 sept.1945)”; Elena Nistorescu „Amintirileunei învãþãtoare” – iar alta cu autorvenit tocmai de la Turnu Mãgurele –magistratul Valeriu Ion Gãgiulescu,romanul „Amurg”.

Ziua de duminicã 13 iulie a fostseninã, pe mãsura evenimentului,pregãtit de Fundaþia culturalã „PetruIonescu - Muscel”.

N-a bãtut gongul dar la ora 10.30manifestarea începe cu decernareapremiilor la concursul naþional decreaþie „Pe aripi de dor domnesc”ediþia I.

De apreciat cadrul larg al acestuiconcurs – poezie, prozã, eseu,epigramã, vexilologie, heraldicã, filmdocumentar de scurt metraj, picturã,

fotografie artisticã – ºi antrenareaunui mare numãr de participanþi,aproape de pe întregul cuprins al þãrii:Argeº, Râmnicu Vâlcea, Bucureºti,Roºiorii de Vede, Slobozia, Giurgiu,Braºov, Dej, Cluj-Napoca, Oradea,Constanþa, Brãila.

Diplomele sunt înmânate depreºedintele juriului, acad. GheorghePãun, iar plicurile cu bani pentrupremiile I de profesorul GeorgeBaciu. Bucuria au trãit-o nu numaifericiþii premiaþi, ci ºi invitaþii carei-au rãsplãtit cu îndelungi aplauze.

Urmeazã evocarea unor momentedin viaþa omagiatului dispãrut AlfonsPopescu, mãiestrit fãcutã de domnulHiru, în cuvinte frumoase, pe un toncald, cu multe imagini plastice. Mi-egreu sã descriu încãrcãturasufleteascã la care s-a ajuns.Mãrturisesc însã c-am trãit ºi-unsentiment amar în acele clipe. De ce?Liniºtea atât de necesarã în astfel deîmprejurãri, nu de puþine ori a fostîntreruptã de ºuºotelile pe la colþuriale unora care întâlnind prieteni saucunoscuþi, au început sã „depeneamintiri” uitând cã într-o salã despectacol, sau chiar cu altã destinaþie,intrãm sã urmãrim ce se petreceacolo, iar dacã vrem sã ne spunempãrerea, o putem face în modcivilizat, aºteptând sã ne vinã rândul,fãrã sã deranjãm pe cei din jur.

Apoi n-am vãzut copii sau tineride-ai locului. Mi-am pus chiarîntrebarea dacã ºcoala din localitatemai are elevi, întrucât nici chiar cei 5din clasele II-IV-VIII premiaþi pentruîncercãrile lor de a face acel„veºmânt în care ne îmbrãcãmiubirea ºi moartea ”, adicã poezie,n-au venit sã-ºi primeascã diplomele.

Oare n-ar fi avut ce învãþa copiii ºitinerii domniºanilor din relatareadomnului Hiru sau ascultându-l peprofesorul Marian Mecu vorbinddespre truda de-o viaþã ca prin „limbapasiunii” – muzica – sã încânte ºi sãînduioºeze sufletele miilor deascultãtori la diverse concursuri ºispectacole?

Prezenþa aici ºi apoi în sala marede spectacole pentru audierea corului„Preludiu” venit special de laBucureºti pentru cinstirea memorieilui Alfons Popescu, unicul dirijorcare-n perioada de glorie 1954-1970 aavut iscusinþa „de a asambla glasulomului cu buciumul care scoate

sunete de o melodiozitate unicã, cutulnicul ºi cu o formaþie de fluieraºi”– cum preciza folcloristul elveþianMarcel Cellier – (Pietrele Doamneinr. 7 (19) iulie 2008 p. 2) i-ar fisensibilizat trezindu-le gustul ºiinteresul pentru frumosul creat de omspre desfãtare ºi înãlþare spiritualã.

Cuvintele frumoase, rostite laadresa regretatului dirijor de domnulCostin Alexandrescu, directorulCentrului Creaþiei Populare alJudeþului Argeº, de profesorul IonStroe, fost elev al lui Alfons la ªcoalaNormalã, de lectorul universitarMoise Mitulescu ºi de ViorelPopescu, fiul defunctului s-auconstituit într-o dovadã grãitoare amodului cum urmaºii apreciazã ºirespectã opera înaintaºilor.

Corul „Preludiu” dirijat demaestrul Voicu Enãchescu, timp de oorã a încântat plãcut auzul ºi a încãlzitsufletele prin repertoriu variat ºivocile superbe ale interpreþilor.

Gestul domnului Voicu, care lacântecul de leagãn cedeazã locul,invitându-l pe domnul profesor Gicã

Gomoiu pentru a dirija, având ca solistãpe Gãbiþa Popescu, pentru a-i trezi luiGicã amintirea anilor când o avea pefiica lui Alfons ca solistã în corul ce-lconducea la I.M.M. Câmpulung, a fosto lecþie menitã sã demonstreze cãoamenii de culturã n-au motiv sã seinvidieze, ba dimpotrivã se respectãreciproc cu siceritate. Curajul domnuluiGomoiu de a accepta sã dirijeze fãrã orepetiþie prealabilã a convins spectatoriicã atunci când eºti bine pregãtit înprofesiunea ta, n-ai de ce te teme,învingi emoþiile ºi reuºeºti sã tedescurci onorabil chiar în situaþiineprevãzute.

Momentul culminant al zilei l-aconstituit dezvelirea monumentului.

Purtând eºarfa tricolorã pe piept,primarul se îndreaptã cu paºi vioi spresoclu, alãturi de prof. George Baciu,trage pânza albã jos, iar razele soareluiîmbrãþiºeazã cu lumina ºi cãldura lorbustul marelui dirijor ºi compozitor.Doi preoþi sãvârºesc serviciul divin ºisfinþesc monumentul prin stropire cuagheasmã. Clipe de puternice trãiriemoþionale.

În faþa Casei de Culturã, lângãbustul primului ctitor al Domneºtiului– Petre Ionescu-Muscel – duminicã13 iulie 2008 s-a mai adãugat unul cuchipul celui care, mergând pe urmeleînaintaºului a trudit pânã la jertfã caþara întreagã sã cunoascã frumuseþeacântecului, baladei ºi doinelor dinþinuturile argeºene. Acesta a fostAlexandru Alfons Popescu. Voindparcã sã protejeze lãcaºul de culturã,cele douã busturi privesc spre drumca sã aminteascã mereu trecãtorilor,celor de azi ºi generaþiilor viitoare dedoi oameni despre care se poatespune pe drept cuvânt cã n-au trãitdegeaba pe pãmânt.

Îndrãznesc sã vin ºi cu o propunere.La Clubul iubitorilor de culturã demiercurea trecutã, doamna învãþãtoareNistorescu Elena adresa domnuluiprimar rugãmintea sã aibã în vederelãrgirea spaþiului de ºcolarizare pentruînvãþãmântul preºcolar, iar la pagina11 a revistei „Pietrele Doamnei” peluna iulie, am vãzut cã domnul Hiruinsistã pentru „reabilitarea Sfintelorfântâni din ’37”. Ce-aþi zice ºi de arculde triumf dupã modelul celui din 1936,la intrarea în Domneºti pe drumuldintre cele douã foste capitale? Arputea deveni elementul emblematic allocalitãþii.

Nu pot încheia fãrã sã amintesc ºichipul elegant în care doamnele ºidomnii din corul „Preludiu” ºi-auluat rãmas bun, interpretând în uºasãlii unde s-a servit masa festivã, acelcântec prin care a coborât liniºte ºimultã bucurie în inimi.

Am pãrãsit localitatea cusimþãmântul cã mã despart de oamenivrednici, care-mi sunt dragi, motivpentru care le urez sãnãtate ºi multeîmpliniri prin care Domneºtiul sãajungã la rangul de oraº aºa cum sedoreºte.

Prof. pens. CEZAR BÃDESCUComuna Arefu, judeþul Argeº

PIETRELE DOAMNEI 3

Primarul comunei, Nicolae Smãdu ºi prof. George Baciu, dezvelind bustul maestruluiAlfons Popescu.

Aºa s-a nãscut Grãdiniþa publicã din faþa Casei de Culturã Domneºti.

În faþa bustului lui Alfons Popescu

Corul PRELUDIU, dirijat de maestrul Voicu Enãchescu

Poeta RAVECA VLAªINRAVECA VLAªINdin Dej, membrã a LigiiScriitorilor din România,prezentã la manifestarea din13 iulie 2008, a scris câtevaversuri a cãror dulceaþã s-aaþipit peste satul domnescdãtãtor de oameni adevãraþi.

DEZVELIREAUNEI STATUIÎntors în sat, sfidezi noaptea

uitãrii.Reînviat din mâlul aºteptãrii,Neîncetat vei sta

de-acum-nainteStrãjer menit aducerii aminte.

ªi poate, vei stârni un gând pios

ªi-o aripã spre zbor armonios…

Când vreun copil prin preajmã-þi zãbovind

ªi-ar înþelege rostul mai curând.

Aºa cum domniºanii-au înþeles,

Sfidând uitarea, iatã te-au alesSã fii strãjer pe plaiul lor natalªi martorul chemat la ideal.

LA DOMNEªTIDe undeva de prin istorii,

Un nou semnal vibreazã-n bucium.

Pe Râul Doamnei roata morii

Se-nvârte-n limpedele-i zbucium.

Doi cavaleri domneºti sunarã

Din tulnice vestind în lume,

Cã înfloreºte câmpul iarã

ªi arta-ºi cautã un nume.

Veniþi, veniþi aud chemarea

În sunete puþine, grave,

La trântã vã luaþi cu zarea

Pentru-ntrunirile concave.

Aici, în locuri de legendã

ªi de istorie strãveche,

Scormonitorii de neliniºti,

Povestitori fãrã pereche…

ªlefuitorii de luminã:

Voi sculptori, pictori, cântãreþi,

Vexilologi ºi fotografi,

Epigramiºti ºi voi poeþi,

Veniþi cu toþii, oameni dragi !

Aºa am desluºit chemarea

ªi Fãgãraºul l-am suit,

Trãgând aproape depãrtarea

Pe Râul Doamnei am oprit.

S-ascult poveºti pline de vrajã,

ªi-un cor „Preludiu” cristalin,

Simþi-i cãldura sufleteascã

ªi-a unui dor, deloc strãin:

Se ºlefuiesc Pietrele Doamnei,

Pentru coroana noii urbe,

În lumea plinã de rãspântii

ªi de periculoase curbe.

Un vis, ne soarbe spre luminã !

Potrivnici, ne lãsãm seduºi

Ca Phoenix, ardem parcã-n flãcãri

Ca Phoenix, ne-nãlþãm supuºi

În trudnica rotire-a vieþii…

PÃRERI DE LA O MANIFESTARE

Românii au supravieþuit vitregiiloristoriei prin credinþã, limbã ºi folclor,valori supreme pe care le-a apãrat cueroism ºi le-au pãstrat cu sfinþenie.Limba trebuie cultivatã în permanenþãºi folositã în aspectul ei literar.Normele limbii literare se învaþã înºcoalã ºi trebuie respectate înpermanenþã ºi în toate stilurilefuncþionale ale limbii române. Oimportanþã deosebitã o are mass-media(presa scrisã ºi audiovizualã). Dinpãcate, aceasta nu întotdeauna oferãmodele de exprimare literarã. Citim ºiascultãm cum ziariºti, analiºti,comentatori, politicieni denatureazãfrumoasa limbã românã cu tot felul dejargoane, cliºee lingvistice,improprietãþi semantice, erori înflexiunea unor verbe ºi a unorsubstantive, inovaþii lexico-semanticeºi alte tipuri de greºeli, cele mai multeexplicându-se prin snobism lingvisticºi sãrãcie a vocabularului. Voi prezentadoar câteva dintre acestea, cuprecizarea cã toate exemplele suntluate din presa scrisã ºi audiovizualã.

Cacofonia ºi procedeelegramaticale de evitare a acesteiaPrin cacofonie se înþelege orice

îmbinare de sunete care produce un efectacustic neplãcut, lipsã de armonie.Exemple: Îmi place ce face; A participatca candidat; pentru cã cãrbunele…ºialtele. Cuvântul cacofonie provine de lagrecescul <kakos> - rãu ºi <phone> -sunet. Antonimul cacofoniei esteEufonie, care înseamnã succesiunearmonioasã de sunete.

Pentru evitarea cacofoniei se potfolosi câteva procedee în funcþie decontext:

- Schimbarea ordinii cuvintelor dinenunþ sau înlocuirea acestora cusinonime. Exemple: întrucâtcandidatul…

- Folosirea altor cuvinte prin carenu se schimbã sensul comunicãrii, cumar fi: în calitate de candidat.

Formulãri de felul: „ ca virgulãcandidat”, „eu ca ºi candidat” suntincorecte ºi ridicole. De teamacacofoniei s-a ajuns la exprimãri defelul acesta: „Eu ca ºi ministru”,„noi ca ºi deputaþi”, „ei ca ºiadolescenþi”, „Bulgaria ca ºi þarãeste reprezentatã…”, „relaþia întreei ca ºi soþi este întreruptã”, „ei caºi adolescenþi”, „el ca ºi poliþist”,„bãrbatul lucra ca ºi taximetrist”,etc, etc.

Cliºee lingvistice- sunt cuvinte,expresii, construcþii gramaticale acãror întrebuinþare se datoreazã uneimode, nu unei necesitãþi de exprimare.Folosite invariabil în orice context,acestea devin simple ºabloanesupãrãtoare. Iatã câteva exemple:„Ceva de genul ãsta” expresie folositãfrecvent nu numai în limbajulcolocvial, ci ºi în cel publicistic.Exemplele sunt luate de la emisiunileTV: Am senzaþia cã oamenii nu seînþeleg între ei sau ceva de genul ãsta;Nu-i ºtiu exact vârsta. Cred cã erabãtrânã sau ceva de genul ãsta.

Cuvântul „treabã” înseamnãactivitate, ocupaþie, îndeletnicire. Înexemplele de mai jos, cuvântul efolosit excesiv, devenind cliºeulingvistic: Gardienii trebuie sã-ºi facãtreaba; Au fost scoºi noaptea ca sã-ºifacã treaba; Guvernul sã-ºi facãtreaba, cã d-aia e plãtit, etc. Se puteaspune: sã-ºi facã datoria, exprimarecorectã ºi îngrijitã.

Adverbul „Undeva”, înseamnã,„într-un loc oarecare, într-o direcþieoarecare”. În exemplele de mai jos,acest adverb este folosit cu alt sens ºiexcesiv, devenind cliºeu lingvistic.Exemple: Frigul se va întinde pânãundeva pe la sfârºitul sãptãmânii; Seva întoarce acasã undeva pe la ora 4dimineaþa; Alegerile anticipate artrebui stabilite undeva pe la începutultoamnei; Am plecat de la hotel undevaîn jurul orei douã noaptea; Costurilevor ajunge undeva la douã mii de euro.„Proiectele se vor aproba undeva pela începutul toamnei”, „Alegerile devicepreºedinte vor avea loc undevasãptãmâna viitoare”.

ª.a. m. d. – aratã cã enumerarea arputea fi continuatã, termenii enumerãriifiind subînþeleºi. Exemplele de mai josaratã cã vorbitorii au folosit aceastãexpresie pentru cã nu ºtiau ce sã maispunã, doar pentru a umple un gol înexprimare: Sinistraþii aºteaptã ajutoarede la guvern º.a.m.d.; Am participat laºedinþã, am luat cuvântul º.a.m.d.;Canicula asta n-a fost bine gestionatãº.a.m.d. „Consultantul a primit o sumãenormã º.a.m.d.”.

OK adj. inv. adv. Expresia efolositã în mod excesiv. Iatã câtevaexemple luate de la emisiunile TV:Medicii i-au dat OK-ul; România vaprimi OK-ul; Preºedintele ºi-aîntrerupt weekend-ul ºi ºi-a dat OK-ul;

Toate aceste cliºee lingvistice ºialtele nemenþionate dovedesc lipsã decontrol în exprimare, sãrãcie avocabularului ºi snobism.

Improprietãþi semantice. Acesteasunt abateri de la proprietateatermenilor – una dintre calitãþilegenerale ale stilului. Improprietateasemanticã este folosirea unor cuvinte

cu alt sens decât cel propriu. <Locaþie>înseamnã închiriere, chirie plãtitãpentru anumite lucruri luate înfolosinþã temporarã. Nu are sensul despaþiu, loc, zonã, regiune, etc.exemplele urmãtoare sunt luate tot dela emisiunile TV: κi vor construi caseîn alte locaþii(cu referire la sinistraþi);Casa de Asigurãri ºi-a recondiþionatlocaþia; Revelionul a fost organizat înmai multe locaþii; În toate locaþiile dinoraº… Ploile s-au abãtut ºi asupraaltor locaþii; Trupele americane dinIrak ºi-au schimbat locaþia; etc.

A gestiona – înseamnã a avea îngestiune, în administrare bunurile,fondurile unei întreprinderi, instituþiietc. Gestiune înseamnã totalitateabunurilor, a fondurilor încredinþatecuiva pentru a fi bine administrate. Înexemplele de mai jos, cuvântul efolosit greºit: Gripa aviarã n-a fostbine gestionatã; Nu se pricep îngestionarea gunoaielor; Seceta dinaceastã varã a fost prost gestionatã.

Ingredient- denumeºte o substanþãcare intrã ca accesoriu în compoziþiaunui aliment sau a unui medicament. Înexemplele de mai jos, cuvântul efolosit cu alt sens: In tabãra de laCostineºti sunt toate ingredientelepentru un week-end plãcut ; Iatã toateingredientele pentru a te simþi bine laacest restaurant.

A aloca – înseamnã a prevedeaîntr-un buget o sumã de bani pentru unanumit scop. Nu înseamnã <a repartiza>, ca în exemplul urmãtor; Nu mai arepoliþiºti pe care sã-i aloce.

Corecþie – Pedeapsã corporalãaplicatã unui vinovat; bãtaie.

Prevenþie – Arest preventiv; starede arest preventuiv.

În exemplele de mai jos, acestecuvinte sunt folosite cu alt sens: Laaceastã afirmaþie trebuie sã facem ocorecþie; Întâi sã facem o corecþie lacele afirmate de dv. ºi apoi discutãm;Nu s-au luat toate mãsurile deprevenþie a gripei(aviare n.n.); …deprevenþie a inundaþiilor.

Amintesc cititorilor maxima rostitãde naturalistul francez Buffon îndiscursul sãu de recepþie la Academie,în anul 1753: „Le style c’est l’hommememe” (Stilul e omul însuºi). Iniþialaceasta se referea exclusiv la modulunei persoane de a se exprima. Cutimpul, maxima lui Buffon a ajuns sã serefere ºi la modul de a se comporta, dea se îmbrãca, de a mânca etc. În ultimultimp, în limbajul publicistic au apãrut ºicâteva inovaþii lexico- semantice, carevor face obiectul altui articol.Menþionãm doar câteva exemple:Majoritatea decidenþilor politici aurefuzat sã colaboreze cu noi.

Prof. CONSTANTINVOICULESCU

4 PIETRELE DOAMNEILECÞIA DE GRAMATICÃ

CUM VORBIM, CUM SCRIEM

Constantin Voiculescu

Este puþin spus, condamnãri lamoarte, termenii potriviþi fiindmasacrare, ciopârþire ºi pe deasuprarânjetul demonic al ignorantelorinstanþe.

Exista cândva un parc, o oazã deodihnã ºi liniºte, un colþ de rai aldomniºanilor care, în timpul liber îºiluau copiii de mânuþe, sorbind rãcoareaconiferelor ºi mirosul îmbãtãtor alsalcâmilor ºi teilor aruncaþi haihui înedenul de la malul râului Doamnei.

O scenã imensã care altãdatã eragazdã bunã pentru artiºtii amatori ºiprofesioniºti, un teren de volei unde sedesfãºurau concursuri de prestigiu.

Într-o bunã zi buldozerele tranziþieiau brãzdat cu ºenilele incompetenþeialeile strãjuite de bãnci, tãvãlind,culcând la pãmânt arbori ºi arbuºti

ornamentali, sccena din scândurãsãnãtoasã care a luat „drumuloaselor”, iar în locul terenului de voleia rãsãrit la 25 martie, târgul deBlagoveºtenie, o imensã tiribombã.

Nu consideraþi cã acest târgsãptãmânal se putea realiza ºi în altãparte? Rãspunsul, vã rog, sã-l daþidumneavoastrã, domniºani de bunãcredinþã. Ce oameni...ce vremuri....!

Fosta piaþã comunalã, dãltuitã cumigalã ºi pricepere de ctitorulDomneºtiului modern, Petre Ionescu-Muscel, împreunã cu locuitorii, camprin ’37, unicã în þarã, în mediul rural,dupã ce tãvãlugul comunist a oferit-oÎntreprinderii ARO Câmpulung,câºtigatã prin proces de cãtre PrimãriaDomneºti – ajutatã de ing. Ioan Cosma,director general al Dr. Oetker –, a

devenit astãzi o ruinã. Grave atentate lazestrea comunei. Nu putea redeveniceea ce a fost, o piaþã zilnicãdescongestionând centrul comunei depepeni, roºii, castraveþi ºi altele? Nuputeau comercianþii sã depoziteze înmagazii cerealele pentru duminicaviitoare sã nu le mai transporte la ºes,crescându-le preþul duminica viitoare?Ba da! Dar s-a dat cu satârulînsângerând fiinþa comunei Domneºti.

Unde sunt fântânile, dãtãtoare deviaþã, ridicate de cãtre acelaºi ctitor –obiecte de patrimoniu? Au cunoscutfuria târnãcoapelor fãrã nicio milã, subochii iertãtori ai domniºanilor. Fiþiconvinºi, istoria nu iartã.

Sub ochii noºtri s-a închis fântânavecinã ocolului silvic, despre care amscris, dar nu se aude, nu se vede, parcãne-ar fi fricã de cel care a sãvârºit ungrav atentat la viaþa sufletelor din zonãºi a celor cãlãtoare. De ce ne e fricã?Suntem în 2008, nu înainte de ’89 cândscaunele comuniste erau unse cupenele dictaturii ºi fricii. Avizamatorilor! Oamenii muncesc, discutãºi aºteaptã.

Ce aþi avut cu teii din faþaparcului, al cãrui teren a fost donat dedl. Petre Ionescu-Muscel, amenajatde acelaºi mare om. Dr.Teja Papahagictitorul fântânii amintite mai înainte?Câte rezolvãri nu se puteau gãsi,oameni buni!

Unde sunt masivii din piatrã deAlbeºti ce înconjurau altãdatãmonumentul eroilor, piatrã gateratãdin cea mai preþuitã carierã albeºteanã.

ªtim prea bine unde se aflã, dar„tãcerea e ca mierea”.

Unde sunt felinarele din fontãaduse cu greu, tot prin ’37 de acelaºibãrbat al Domneºtiului..? ne facem cutoþii cã nu-i vedem cum susþin teraselecaselor. Totul se poate recupera, suntbunuri ale comunei.

Unde sunt Porþile de la BisericaDomneºtii de Sus, monument istoric,obiect de patrimoniu, în care cu sadisma intrat o maºinã la al cãrui volan era ofatã, ai cãrei pãrinþi pot fi traºi larãspundere ? Pictura ºi zidul au devenito grãmadã de moloz, iar capacul a fostaruncat între biserica nouã ºi cea de la1828. Ce zice patrimoniul naþional, cezic mai marii bisericii?

Ca cetãþean, vã rog, tineri edili aiacestei localitãþi, îndreptaþi relele fãcute

comunei, cu mult curaj, locuitorii vãvor fi recunoscãtori. Nu folosiþi celebrapropoziþie: sã îndreptãm noi ce austricat alþii?

Da, sã îndreptaþi cã puteþi, aveþienergie, tinereþe, competenþa de a facelucruri demne de înscris în istoriadomneºteanã.

Amintiþi-vã cuvintele adresate deun cetãþean mintos prefectului deMuscel, Petre Ionescu-Muscel: „Petre,pentru mine eºti mare atâta timp câtvei face ceva pentru comunã ºioamenii ei”. Aºadar, primar ºiviceprimar ai Domneºtiului, pentru noiveþi fi mari atâta vreme cât veþi faceceva pentru cetãþeni, fiindcã puteþi.

Prof. ION C. HIRU,Preºedinte executiv al Fundaþiei

„Petre Ionescu-Muscel”

Aºa arãta Poarta Bisericii de la 1828, declaratã munument istoric de cãtre Nicolae Iorga.Azi nu mai existã.

OPINIA MEA

NEDREPTE CONDAMNÃRI LA MOARTE,de cãtre înaltele instanþe ale ignoranþei domneºtene de-a lungul celor 18 ani

de tranziþie din a cãrei noapte este greu de ieºit, dar nu imposibil

PIETRELE DOAMNEI 5

Din totdeuna mã ºtiu nostalgicincurabil, fie dupã ºcoalã ºi colegi, fiedupã oameni ºi locuri din vremuritrecute, dar mai ales dupã satul natalºi oamenii sãi, care au fost prezenþicândva pe drumul vieþii mele. Cupuþinã vreme în urmã, participând laDomneºti la dezvelirea bustului celuicare a fost un mare dirijor ºicompozitor, „domniºanul” AlfonsPopescu, bust aºezat în pãrculeþulamenajat special în faþa Casei deculturã, alãturi de cel al unui alt marefiu al comunei Domneºti – PetreIonescu-Muscel, nenea Petricã, cum îispuneam noi nepoþii, mi-a adus înamintire figura unor alþi doi fii aisatului domnesc ºi ai preotuluiNicolae.

Dacã numele coanei Ginca Tomecieste înscris pe soclul monumentuluiridicat de fiii ºi nepoþii celor care auluptat, cu preþul vieþii lor, contracomunismului, numele lui nenea Vicã,fratele celor doi enumeraþi mai sus, nuse aflã încã scris pe vreun soclu destatuie, dar se aflã înscris în inimilenoastre, ale fiilor ºi nepoþilor sãi.Atunci mi-a înflorit în minte ideea de ascrie câteva rânduri în revista noastrãde suflet, „Pietrele Doamnei”, despreNenea Vicã.

Profesorul universitar inginerIosif Ionescu-Muscel s-a nãscut la 24decembrie 1904, în comunaDomneºti, care pe atunci fãcea partedin judeþul Muscel, înscris în actelestãrii civile cu numele de Iosif Matei.La 13 martie 1921 ºi-a schimbatnumele, devenind Iosif Ionescu-Muscel. Era al patrulea copil din ceiºase: Petre, Filofteia (Ginca),Grigore, IOSIF (Vicã), Elena ºiGigel (mort la 4 ani), ai preotuluiNicolae ºi ai Elisabetei, dinDomneºtii de Jos.

A urmat 4 clase primare înDomneºti, avându-l ca învãþãtor perenumitul dascãl Nicolae Hãnescu(1863- 1939), coleg, prieten ºi

colaborator pe tãrâm cultural ºisocial cu C. Dobrescu-Argeº dinMuºãteºti. Urmeazã prima clasãgimnazialã la Liceul „DinicuGolescu” din Câmpulung-Muscel,apoi clasele II- VIII la Liceul„Gheorghe Lazãr” din Bucureºti.Promovând cele opt clase liceale în 6ani, în vara anului 1925 susþineexamenul de bacalaureat, iar întoamnã se înscrie ca voluntar laªcoala de ofiþeri de infanterie dinDealul Spirei din Bucureºti, fiindrepartizat la Regimentul 30Dorobanþi din Câmpulung-Muscel,obþinând dupã absolvire gradul delocotenent în rezervã.

Cu o bursã acordatã deÎntreprinderea „Creditul Minier”, înanii 1926- 1927 urmeazã la Pariscursurile postliceale „Louis leGrand”, cursuri pregãtitoareconcursului de admitere la ªcoala deIngineri de Mine din Saint Etienne,Franþa. Aici l-a cunoscut personal ºi atrãit clipe de neuitat cu genialulscriitor Panait Istrati, despre care ascris frumoase pagini desprepersonalitatea acestuia, în amintirilesale, „Zig zag prin memorie”.

Întors în þarã, urmeazã între anii1927- 1930 Facultatea de ChimieIndustrialã a Politehnicii dinBucureºti, obþinând în anul 1931diploma de inginer, fiind numitasistent la Catedra de IndustrieTextilã. Aici a obþinut de-a lungulanilor titlurile de ºef de lucrãri,conferenþiar ºi profesor. Studentfiind, l-a cunoscut pe Mircea Eliadeîn cadrul întâlnirilor pe care tinerii leorganizau în mansarde primitoare,unde erau dezbãtute probleme ce-ifrãmântau, specifice vârstei.

Cãsãtorit la 22 octombrie 1933 cueminenta studentã Maria ElenaOlteanu din Câmpulung-Muscel, auavut trei copii: Cornel – inginerelectronist, Mircea – inginer chimist ºiIrina specializatã în mecanicã.

Din toamna anului 1951 esteangajat ca profesor ºi la Institutul deIndustrie Uºoarã de la Iaºi, fãcând,pânã în anul 1958, naveta Bucureºti –Iaºi ºi retur, câte trei zile pe sãptãmânã,între cele douã facultãþi din Bucureºtiºi Iaºi. Pensionat în toamna anului1972, a continuat activitatea pregãtinddoctoranzii în specialitatea „Tehnico-economia textilelor”.

Din lectura notelor sale personaleaflãm cã a avut o copilãrie grea, la 13ani rãmânând , împreunã cu ceilalþi 4fraþi ai sãi, dintre care cel mai mare,Petricã avea doar 15 ani, orfan ºi sãrac.κi aminteºte cu nemãrginitãrecunoºtinþã de binefãcãtorii sãi dinacea perioadã, precum vãduva MariaP. ªuþa din Domneºti, care l-a trimis pecheltuiala sa la Liceul „DinicuGolescu” din Câmpulung Muscel. Avenit apoi, ajutorul pe care l-a primitde la prima diplomatã a Facultãþii deDrept din Paris, Doamna SarmizaAlimãneºteanu, care l-a transferat înclasa a II-a la Liceul „GheorgheLazãr” din Bucureºti, suportândcheltuielile necesare terminãriiliceului, tot ea intervenind în obþinereabursei de la Creditul Minier, pentrustudiile efectuate în Franþa.

Profesorul inginer Iosif Ionescu-Muscel a avut ºi o bogatã activitatepublicisticã, devenind, nu doar în þarã,ci ºi peste hotare, o figurã reprezentativãîn domeniul ºtiinþelor ºi tehnologiilorpentru producerea ºi prelucrareatextilelor, aducându-ºi în acelaºi timp,contribuþia la ridicarea ºi modernizareaînvãþãmântului ºi perfecþionareacadrelor ce lucrau în ramurilerespective. Vocaþia scriitoriceascã s-aimpus ca un imperativ al vremurilor încare ºi-a desfãºurat activitatea tânãrulasistent universitar, la doar 28 de ani,fiind nevoit sã redacteze cursuri pentrustudenþii sãi, în þarã, la vremea aceeaneexistând cãrþi editate în limba românãreferitoare la tehnologia textilelor.

În anul 1934 ia fiinþã ªcoalaSuperioarã de Textile, care-ºidesfãºura activitatea în corpulprincipal al Politehnicii din Bucureºti.Împreunã cu directorul acestei instituþiiunice în þarã, eminentul profesor ing.Corneliu Casasovici, tânãrul asistentuniversitar Iosif Ionescu-Muscelorganizeazã într-un mod originalcursurile acestei ºcoli: dimineaþa,studenþii mergeau la cursurile practiceîn cadrul fabricilor de textile din oraº,ca angajaþi ai acestora, iar searaparticipau la cursurile serale teoreticedin incinta Politehnicii, unde se predaucursurile teoretice de inginerie textilã.

Cu eforturi trudnice, cu o rarãputere de muncã ºi cu pasiune,elaboreazã ºi publicã, în perioada 1932

– 1942, cartea „Tehnica înnobilãriitextilelor” ºi o tehnologie de chimie ºimecanicã textilã. Au fost primele cãrþide librãrie din þara noastrã, scrise înlimba românã, însumând peste 1700 depagini despre: filatura, þesãtura,industria tricotajelor, albitoria –vopsitoria – imprimeria ºi apretareatextilelor. Aceste cãrþi, împreunã cucursurile litografiate pentru cursanþi, ºiarticolele de cercetare ºtiinþificãpublicate în reviste de specialitateprestigioase din Europa, au constituitleagãnul de formare ºi dezvoltare aliteraturii noastre despre industriatextilã, cãrþi apreciate de oamenii deºtiinþã din þarã ºi strãinãtate.

În perioada 1944- 1985, a publicatpeste 20 de titluri de carte despecialitate în domeniul textil, în anul1985 având date spre publicare laEditura tehnicã: „Fibrele textile lasfârºit de mileniu”, douã volume, cutermen de apariþie 1989; „Merceologiaproduselor textile”, douã volume;„Tehno-economia aºezãmintelorturistice”; „Implicaþii ale textilelor cufibre chimice”.

Dar preocupãrile sale nu s-aulimitat doar la domeniul strictprofesional. Student fiind, împreunãcu fratele sãu Petre ºi cu alþi studenþidin Bucureºti de la alte facultãþi, ainiþiat ºi realizat organizaþia„Curentul studenþesc la sate”,organizaþie care susþinea ideeasusþinerii examenelor la termeneleprogramate, astfel ca vacanþele sã fiefolosite pentru acþiuni deculturalizarea satelor: înfiinþarea deCãmine culturale, Biblioteci dotatede organizaþie ºi cu sprijinul Caseiªcoalelor, cu volume de literaturãdin operele scriitorilor naþionali ºistrãini, pregãtirea ºi prezentarea înfaþa sãtenilor de spectacole de teatru,susþinute de studenþi, piesele fiindpregãtite în Bucureºti cu profesoridin arta teatralã. Organizaþia a fostîndrumatã de profesori universitari

de prestigiu precum C. Rãdulescu-Motru, Marian ªtefãnescu, SimionMehedinþi, I. Simionescu, încadratã înprogramul asociaþiilor culturale„Astra”, „Casa ªcoalelor”, „LigaCulturalã” ºi „Casele Naþionale”,directivele de acþionat fiind date deGeorge Mârzescu, ministrul de justiþie.

Dar nici scrierile literare ale luiNenea Vicã nu sunt de lepãdat. Dinscrierea sa „Zig zag prin memorie”,care poate într-o zi va vedea luminatiparului, sub egida Fundaþiei „PetreIonescu-Muscel”, redau pentrucititorii revistei „Pietrele Doamnei”,o scurtã însemnare, din „Însemnãricaleidoscopice”:

EXISTÃ ÎNTREBÃRINEÎNTREBATEPe scara suiºurilor profesionale,

amintirile vin creând sute deparadoxuri ºi de confluenþe întreptele copilãriei, vieþii de liceu, destudenþie ºi de lungã maturizare,pânã la sfârºitul vieþii.

ªi dacã gândul îmi zboarã la ceice s-au perindat în anii de studenþieºi mai apoi, nu-mi pot îndepãrtaimaginea lui ªtefãnicã Iorgulescu,fruntaº în cei patru ani de laFacultatea de Mine.

Exploatam deseori fermecaþifiecare nou tãrâm al cuceririloromeneºti ca ºi cele încã multe rãmasefãrã rãspuns. Un poet spunea: „Existãîntrebãri neîntrebate, rãspunsurinerãspunse ºi sãrutãri nesãrutate”.

În amintirea blondului meu prietenam dorit sã recompun un ºirag deinformaþii, cãrãri în memorie pedrumuri terestre ºi mai puþin terestre.Cãci, dacã cei vârstnici le vor fiºtiind, nimeni nu poate contestaadevãrul bine cunoscut cã, pentruorice nou nãscut, fiecare fapt este buneveniment miraculos.

IONEL CRISTESCU-MUªÃTEªTI

Prof. univ. dr. ing. Iosif Ionescu-Muscel - la 80 de ani

Ionel Cristescu-Muºãteºti

NENEA VICÃ

Studenþi pe bicicletã de-a lungulAmericii, traversând munþii într-oexcursie de 2422 mile pe Coasta de Vest.

Alex Mândrilã, nepotul mareluidirijor Alfons Popescu (fiul fiiceiacestuia – Gabriela Popescu-Mândrilã),împreunã cu trei colegi au cãlãtorit de laMichigan la Newport-Oregon numai cubicicletele.

Pentru Alex Mândrilã bicicleta adevenit o pasiune, învãþând totodatã cums-o regleze ºi s-o repare.

Jurnalistul american care publica pedouã pagini ale ziarului „Eastern Echo”aceastã faptã senzaþionalã spune cã ceeace au fãcut aceºti tineri seamãnã cu un visce se înscrie în Cartea Recordurilor...Afost mai mult decât o aventurã.

Turul a început pe 9 mai 2008, ceipatru temerari trecând prin 9 state

(Michigan, Indiana, Illinois, Wisconsin,Iowa, Nebraska, Wyoming, Indaho ºiOregon) în numai 30 de zile.

Cea mai grea parte a aventurii lor –spune Alex M. – a fost laturapsihologicã a acesteia: depãrtarea decasã ºi ai sãi.

Cei patru cicliºti au ajuns la OceanulPacific pe 4 iunie.

Domniºanul Alex Mândrilã sperã capovestea lor sã-i determine ºi pe alþicicliºti sã procedeze la fel, considerândbicicleta un mijloc ieftin de transport.

Iatã de ce sunt în stare odrasleleDomneºtiului. Sincere felicitãri!

(traducere din publicaþiaamericanã „Eastern Echo”,

june 17, 2008)

LUMEA ÎN OGLINDÃ APARIÞIIEDITORIALE

La Editura Univers ªtiinþific, Bucureºti, vor apãrea„Caietele. ªcoala de la Sfinþii Apostoli”, vol. II, lucrare realizatãde cãtre Fundaþia „Cuza Vodã” – preºedinte fiind publicistulEmilian Bratu, nãscut în Pietroºanii Argeºului. Caietele vorcuprinde marile contribuþii ale aromânilor la realizarea Europeimoderne, noutãþi editoriale ºi publicistice, aspecte cotidiene dincomunitãþile aromâne.

Lucrarea, de mare însemnãtate cultural-istoricã, alocã unspaþiu important dr. Teja Papahagi – aromân sosit pemeleagurile domneºtene în 1947 – trãitor nu numai ca salvatorde vieþi, dar ºi implicându-se în viaþa socialã, economicã ºiculturalã a Domneºtiului.

Revista PIETRELE DOAMNEI ºi Fundaþia PETREIONESCU-MUSCEL vor lansa vol. II din aceastã lucrare la odatã ce va fi mediatizatã încât aromânii de pretutindeni sã poatãparticipa la eveniment.

ION C. HIRUAlex Mândrilã

Dupã Primul Rãzboi Mondial, România a fostprintre primele state, care, urmând exemplulFranþei, a decis sã înalþe un monument dedicatmemoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptã.Astfel, conform Tratatului de la Versailles în carese stabilea responsabilitatea fiecãrei þãri de arespecta mormintele eroilor de rãzboi, România afost primul stat care i-a asimilat pe eroii strãinicelor naþionali, aºa cum se aratã în „Memoriuladresat Guvernului român de cãtre SocietateaMormintelor Eroilor“, al cãrei preºedinte eraMitropolitul Primat Miron Cristea.

În semn de veºnicã cinstire, în anul 1923,conducerea statului român a decis ca simbolulsacrificiului celor mulþi, cãzuþi pentru reîntregireapatriei, sã fie evocat de osemintele unuia dintreostaºii anonimi de la Mãrãºeºti, Mãrãºti, Oituz,Tg.-Ocna, Jiu, Prahova, Bucureºti, Dobrogea, Ardealºi Basarabia. Deshumarea ºi ridicarea acestorrãmãºiþe pãmânteºti a fost urmatã de aºezarea lor înzece sicrie de stejar, cãptuºite cu tablã de zinc ºidepuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului“de la Mãrãºeºti, în ziua de 13 mai 1923.

Alegerea sicriului cu osemintele OstaºuluiNecunoscut a aparþinut elevului Amilcar C.Sãndulescu (de la Liceul Militar „Dimitrie A.Sturdza“, premiant ºi orfan de rãzboi) care, în faþacelui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat ºi a rostitcuvintele legendare: „Acesta este tatãl meu“. Dupãdesemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouãsicrie au fost duse, la loc de aleasã cinstire, înCimitirul Eroilor din Mãrãºeºti ºi îngropate cuonoruri militare în ziua de 14 mai 1923.

A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut,împodobit cu pânza tricolorã, a fost purtat pe braþede cãtre o gardã de ofiþeri, cavaleri ai ordinuluimilitar „Mihai Viteazul“, ºi depus pe vagonul-platformã al unui tren special, cu destinaþiaBucureºti, unde a ajuns în aceeaºi zi, la oreledupã-amiezii. În Gara de Nord era aºteptat deoficiali ai statului ºi personalitãþi politice ºi militare,

iar Regele Ferdinand, îmbrãcat în uniforma degeneral a Regimentului de Escortã Regalã, a trecutîn revistã compania de onoare. Apoi sicriul a fostdepus pe un catafalc drapat cu steagul ºi însemneleRomâniei, iar dupã oficierea serviciului religios ºionorurile militare, a fost aºezat pe un afet de tun,tras de opt cai ºi transportat astfel în cadrul unuilung cortegiu pânã la Biserica „Mihai Vodã“. Aici,sicriul a rãmas pe toatã durata zilei de 16 mai, pentruca publicul bucureºtean sã poatã veni în pelerinaj.

În ziua de 17 mai 1923, în prezenþa familieiregale, a membrilor guvernului, a corpurilorlegiuitoare ºi a unui numeros public, în ParculCarol a avut loc ceremonia reînhumãrii ErouluiNecunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar lamiezul zilei sirena Arsenalului Armatei ºiclopotele bisericilor vesteau coborârea în lãcaºulde veci a Ostaºului Necunoscut. Timp de douãminute, orice activitate publicã a fost întreruptã.Mormântul Eroului Necunoscut era în fapt osimplã criptã, acoperitã cu o lespede de piatrãdecoratã cu sculpturi florale. Pe lespede s-aîncrustat urmãtorul epitaf: „Aici doarme fericitîntru Domnul Ostaºul Necunoscut, sãvârºit dinviaþã în jertfa pentru unitatea neamuluiromânesc. Pe oasele lui odihneºte pãmântulRomâniei întregite. 1916-1919“.

Ansamblul funerar a fost executat în 1927 dupãplanurile sculptorului Emil Willy Becker. Totatunci, prin grija Asociaþiei Cultul Patriei, s-aaprins o candelã, a cãrei flacãrã ardea zi ºi noapte.Ulterior, la 28 octombrie 1934, lângã mormânt afost ridicatã ºi sfinþitã o cruce.

În timpul regimului comunist, în noaptea de 22spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar alEroului Necunoscut a fost demontat ºi strãmutat, înmare tainã, la Mausoleul din Mãrãºeºti. Abia dupa1989, la insistenþele Ministerului ApãrãriiNaþionale, ale Asociaþiei Naþionale a Veteranilorde Rãzboi ºi ale unor partide politice, guvernulromân a aprobat readucerea în Capitalã a sicriuluicu osemintele Ostaºului Necunoscut. La data de 26octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolounde îi era locul de veci, în Parcul Carol I, iar la 25noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strãmutãriiMormântului Ostaºului Necunoscut la loculoriginar, din 1923, pe explanada din faþa actualuluiMemorial al Eroilor Neamului.

Prof. GEORGE BACIU,Membru al Societãþii de ªtiinþe Istorice

din România

6 PIETRELE DOAMNEI

Din 1959 pânã în 1991, locul Mormântului ostaºuluinecunoscut a fost în faþa Mausoleului de la Mãrãºeºti.

Cele zece sicrie din stejar, cu trupurile ostaºilor anonimi

Mormântul ostaºului necunoscut din Parcul Carol I

Pentru tineretul nostru de azi, viaþaeste un vast câmp de luptã, presãrat cuprimejdii la tot pasul. Marele duºman,pãcatul, e prezent pretutindeni.Imbrãcat în haine scumpe, înconjuratde lumini orbitoare, el, pãcatul, atragepe tânãr în mrejele sale cu vorbe caldeºi dulci, dar înºelãtoare. ªi tânãrul,neîncercat într-o astfel de luptã ºi cumintea fãrã de duratã, simte pericolul,întrevede conþinutul hidos, ascuns înspatele înºelãtoarelor podoabe ºi cautãadãpost în poiana curatã a sufletuluisãu, dar pãcatul, cu privirea-i diabolicãîl cheamã ademenitor ºi precum Faust,cade în braþele pãcatului.

Cu iubire pãrinteascã ºi nãzuinþãcreºtinã, sã însoþim pentru o vreme peacest tânãr pe drumul sãu plin despini al zilelor noastre ºi dezinteresatsã-l sfãtuim.

Dacã tu, tânãr al zilelor noastre,întâlneºti în calea ta lucruri care temâhnesc, stai ºi cugetã ºi nu crede cãacesta este adevãrul. Dacã «prietenul»tãu îþi demonstreazã negru pe albsistemul de a reuºi în viaþã prin chiul,cã vei realiza cu minim de efort unmaxim de beneficiu, nu-l crede, cãci,în viaþã, nu e doar atât…

Când vezi pe «prietenul» tãuîntinând iubirea, prefãcând-o într-o

pãcãtoasã legãturã trupeascã, tu nucrede, cãci, în viaþã, nu e doar atât…

Când vezi pe unii «dând dincoate» pentru a ajunge pe locuri aºazise de cinste, cãlcând pestedrepturile altora, tu nu crede, cãci, înviaþã nu e doar atât…

Când alþii fac teoria cã munca este oînºelare a proºtilor, cã buna cuviinþãeste morala neputincioºilor, iarcuvântul dat îl þin doar imbecilii, tu nucrede, cãci, în viaþã nu e doar atât…

Când aproapele tãu, dorind sã-ºijustifice viaþa-i nemernicã, îþi spune cãlumea-i plinã de rãutate, interes,fãþãrnicie ºi urã ºi cã Dumnezeu nuexistã, o, tinere, mai ales pe acesta,nu-l crede. În viaþã, nu e doar atât.

Cu sufletul tãu binevoitor ºi curat,ascultã glasul a ceea ce a fost ºi va fi,experienþa milenarã a omului, care esteadevãr ºi certitudine ºi care estetemelia vieþii noastre pãmânteºti. Acelglas, cald ºi divin, plin de iubire pentrutine, îþi spune, ca în tot ce faci, sã nu-þipierzi tinereþea ta, acest dar frumos pecare l-ai primit de la Dumnezeu ºi pecare, dacã-l vei pierde, dinnechibzuinþã sau rãutate, nu-l vei maigãsi niciodatã. Este vorba aici deambele tale tinereþi, cea trupeascã, dar

mai ales cea sufleteascã. Respingeademenirile pãcatului ºi pãstreazã-þitinereþea pentru realizãrile viitoare,cãci, în viaþã nu e doar atât. Viaþa îþirezervã multe ºi încântãtoareposibilitãþi de realizare, care îþi vordovedi cã eºti o minunatã creaþie a luiDumnezeu.

Va sosi ºi clipa în care vei întâlniiubirea adevãratã, unicã în esenþa ei,marea iubire ce va conduce laalcãtuirea unei familii, a unui cãmin.Aceasta este iubirea binecuvântatã deDumnezeu. Apoi, în grãdina cãminuluitãu vor înflori cele mai de preþ flori –copiii. Tu încã nu cunoºti aceastãminune.

Vor veni apoi, zile de onestã iubireºi frenetic devotament la cãpãtâiulcopilului bolnav ºi când vei spune :«Îmi dau viaþa, numai sã se facã elbine!» Atunci vei simþi, ca pe orealitate vie ºi bunã, cum alãturi de voise aflã Dumnezeu, cu mila Sa, cuiubirea Sa ºi atunci te vei simþi cuadevãrat un om puternic ºi sfinþit.

Vor veni ºi nevoile ºi greutãþile vieþii,cãci nimeni nu scapã de ele. Dar veiavea curajul de a le privi în faþã ºiputerea de a le învinge, afirmându-þivrednicia, cinstea, credinþa nestrãmutatã,prietenia ºi dragostea faþã de om –

puterile tale cu care vei aduce binele ºiiubirea în casa ta.

Pãstreazã-þi dar, tinereþea de azi,pentru realizãrile de mâine.Pãstreazã-þi tinereþea pentru atuncicând Dumnezeu îþi va îngãdui sã-Lcunoºti pe Dumnezeul-Om, pe bunulnostru Mântuitor. Oricâte îþi va ºoptipãcatul la ureche, cã toate acestea suntlucruri fãrã însemnãtate ºi cã este maibine sã-þi trãieºti viaþa – Carpe Diem –cum spunea Horaþiu, tu nu te lãsaînºelat. Este o devizã dãtãtoare de false

speranþe ºi iluzii. Voi, tineretul de azi,sunteþi însufleþiþi doar denonconformism ºi rebeliune, celelaltesentimente fiind înãbuºite de un stratgros de indiferenþã la adresa tuturor.Eu vã cer sã vã bucuraþi de acestminunat dar dumnezeiesc care esteviaþa, doar cã trebuie ca manifestãrilede fericire sã fie îndreptate cuprecãdere cãtre bunul Dumnezeu, subforma unei evlavii ºi mulþumiri eterne.Semnificaþia gândurilor poetuluiHoraþiu este : «culege roadele zilei deazi», dar în timp, aceastã semnificaþie acãpãtat o accepþie mai largã.

Sã acceptãm înþelesul modern, daraceasta sã nu îndemne la revoltã faþãde clasic, elegant, moral. Respectareacelor zece porunci date nouã deDumnezeu, este de ajuns pentru ademonstra cã eºti cineva, o fiinþãcugetãtoare ºi fãrã cercel în nas ºiatitudine sfidãtoare faþã de cei învârstã. Abia atunci, «trãieºte-þiclipa», vei primi în suflet fericireasupremã, acesta fiind adevãrataprovocare a vieþii.

Respingerea pãcatului ºi apropiereade Dumnezeu este suprema raþiune dea fi pe pãmânt !

IONEL-CRISTESCUMUªÃTEªTI

MAI APROAPE DE DUMNEZEU

NU DOAR ATÂT…

9 DECENII DE LA RÃZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NEAMULUI

OSTAªUL NECUNOSCUTMariana Dobrin, premiul al II-lea,

secþiunea epigramã, la ConcursulNaþional de creaþie „PE ARIPI DEDOR DOMNESC”, ediþia I,Domneºti: iulie 2008.

OBICEI RURALMerge sprijinit de-un parªi din sticlã mai ºi gustã,Blestemându-l pe primarC-a fãcut ºoseaua-ngustã.

DRAGOSTEADe-i rea ori bunã, eu nu ºtiu,E ca mâncarea de ciuperci,Efectu-l afli când încerciªi dupã ce...e prea târziu.

SANCÞIUNEDraga mea, eu nu permitSã te vãd în pat cu altulªi sã ºtii cã sunt pornit:Mâine-n zori...voi vinde patul.

GÃSELNIÞÃUn demnitar ce-i strâns cu uºa,De unde are-atâþi „parai”,La-naintare-a scos mãtuºaDeºi, demult, ea e în rai.

BÃRBAÞII TOTBÃRBAÞIAmbiþia bãrbaþilor e mareDe când o doamnã a ajuns prefect,Un gând a încolþit în fiecare:

S-ajungã sub(prefect).

CU OIªTEA ÎN GARDULEUROPEIC-un veac în urmã suntem noi,Nivel de trai aproape nu e,Avem doar care cu mulþi boiªi toate...le proptim în U.E.

COLÞULEPIGRAMISTULUI

PIETRELE DOAMNEI 7

Criteriul lui Thibaudet,iatã,se poateaplica ºi în domeniul filosofiei socialeprin analiza capacitãþii de iluzionare aromânului, lucru ce-l face inegalabilulanalist, scriitor, eseist ºi filosof ArturSilvestri în noua sa carte Opera nongrata-Eseuri despre „geografiajafului”, ocupaþiei ºi „neo-migratori”-, apãrutã la Carpathia Press, 2008.

Cartea cuprinde 15 prefaþe la altelucrãri din domeniul filosofieiimobiliare semnate de Artur Silvestriîncepând din anul 2003, pânã înprezent, inclusiv ºi un capitol Opiniidespre operã ºi autor, semnate descriitori din þarã ºi mapamond.

Aºa cum ne mãrturiseºte autorul,aceste prefaþe-studii apar respectându-sefidelitatea reproducerii. Prezenta carte seconstituie într-o coerentã analizã afenomenului imobiliar din þarã, daraducându-se argumente exemplificatoaredin alte þãri europene ºi nu numai. Ea esteimportantã pentru cercetãtorul de mâinecare va descoperi ideile sociale,mentalitãþile „câºtigate” într-o perioadãde rap din þara noastrã, fenomeneleevoluþiei/involuþiei imobiliare ºi culturalede astãzi.

Autorul este un fin analist cu unprofund ton asertoric, astfel cã înZicerea de coduri mãrturiseºte cusinceritate necesitatea împãrtãºiriiexperienþei sale într-o activitatescriitoriceascã de 35 de ani. Prinrevista Casa Lux, Artur Silvestriajunge deschizãtor de drum ºiteoretician de primã mãrime afenomenului imobiliar din România,acesta fiind hârtia de turnesor a uneisocietãþi. De aici ºi pânã la sociologienu mai este decât un pas, pe careautorul l-a fãcut, evidenþiind, printrealtele, jaful realizat prin hoþie.Concluzionând cã onorabilitatea nueste câºtigatã prin ea însãºi ºi muncã,ci prin furt.

Vechea organizare armonioasã dinCartierul Primãverii gânditã dearhitectul Doicescu este abordatã înPoveºti triste despre case ºigrãdini.Vastul proces de împroprietãriricu falsificarea retrocedãrilor, stau labaza originii noii propietãþi, fapt care adezechilibrat coerenþa armonioasã acartierului. Concluzia la care ajungeautorul este cã în acest domeniu nu semai poate face nimic.

O prognozã a pieþii imobiliare ºi oanalizã pertinentã o descoperim înSfârºitul ciclului incoerent ce faceparte din România în anul 2010. Oprognozã de piaþã imobiliarã. Înaceastã lucrare autorul abordeazãprezentul din punct de vederesociologic, fiind obsesiv ºi cenuºiu ceîntunecã orice gând ce tangenþiazã cufilosofia. Iar a gândi pentru un mâine alsperanþei este o atitudine excentricã ºipãgubitor. Pesimismul lui ArturSilvestri îºi are rãdãcina în realitateaunui azi cãzut în pãcatul nerespectãriilegilor umane, scrise ºi nescrise. Acestfapt mã duce cu gândul la ce spunea LaBruyere în Caracterele: Nu înºealãnimeni de dragul de a face un bine

cuiva; înºelãtoria îi adaugã minciuniirãutatea.

Analiza jocului abil al bursei deproprietãþi din Cele douã Românii îlconduce pe autor sã concluzioneze,dupã o profundã analizã cu argumenteºi exemplificãri, cã în locul Românieide evoluþie s-a nãscut România deaveri imobiliare.

Citind capitolul A câºtiga:Darpentru ce? Mi-am adus aminte denuvela lui Slavici Moara cu noroc undede la primul rând se face precizarea cãnu banul aduce fericirea. ArturSilvestri complecteazã acest apoftemcã nu banii ci sensul vieþii senine ºiîmpãcate pe pãmânt face totulireductibil. A gãsi ceea ce þi sepotriveºte este „lamura ºi esenþa”.

Trãitor în Bucureºti ,autorul fiindîndrãgostit de oraº, este neiertãtor cuevoluþia acestuia în Argument. Acesteseu este o reflecþie asupra Bucureºtiului,care se va înnoii prin multiplicare ori seva consuma lent, pânã la epuizare. Acestcapitol a fost „Prefaþã” la MegapolisValah. O sutã de principii doctrinaredespre Noul Bucureºti,2004.

Epoca neo-folklor de Coca-Cola,copierea mot-a-mot a unor culturistrãine de fiinþa româneascã esteanalizatã cu pertinenþã ºi obiectivitateîn Lumi în perdele defum,avanpremierã la propriul studiuApologia hazardului. Mic îndreptaranual de aplasament ºi câteva – Scenecu neo-migratori. Autorul abordeazãdin diferite unghiuri maniera deexpoziþie,metoda de lucru,obiectivelegenerale cu caracter colectiv,mediuldezordonat ºi aproape misticoid aldezvoltãrii imobiliarului în þara noastrã,fãcând ºi o prognozã care în timp s-aadeverit.(Aceasta s-a fãcut în 2003).

Problema neo-migratorului cestãpâneºte dar nu se pricepe la nimic,în

afara propriei ideologii acumulativeeste abordatã în Scene cu neo-migratori, acesta reprezentând clipajafului. Lãcomia, spunea Teognis înPoeme elegiace, a nenorocit mulþioameni fãrã judecatã, ºi aceasta pentrucã le-a fost greu sã pãstreze mãsuracând li s-a oferit bunãtãþi.

Capacitatea poporului român de ase iluziona,de a visa fãrã suport,de aiciprovin ºi multe mitologii din istorianoastrã,a condus cum spune ArturSilvestri la o combinaþie,cel puþinstranie, de paradis artificial ºi de efectde fericire indus. Problemã abordatã îneseul-filosofic O þarã tristã,plinã dehumor. De aici, cred, cã vine ºicaracterul românului de a face haz denecaz,un obtimism rãu înþeles. Iarfaptul aderãrii noastre la organismeleeuropene nu este altceva decâtacceptarea tacitã a retragerii statuluidin istorie.

Câteva gânduri din „VremeaDucãi-Vodã” cuprinde destãinuirisincere despre fenomenul CASA LUX.Un verdict neiertãtor ce cade ca oghilotinã pe „gâtul” Bucureºtiului esteeseul Bucureºtii rãmân numai în voia

lui Dumneze! În care autorul sondeazãcu competenþã monopolul ideologic ºiconspiraþia economicã care a hotãrâtsoarta Bucureºtiului.

Capitolele Epoca-beþiei banului-,Pedagogie ºi feerie, Scurt eseu desprevorbirea – în douã limbi-, Gânduri denoapte(Jurnal intermitent), analizeazãinteresele în imobiliar, istoria lorcontemporanã, conflictele, dar ºireflecþiile care subliniazã cã deasuprafilosofiei combinaþiei mãrunte stãgreutatea competenþei care te face liber.

Dubla calitate de scriitor, cu toatevalenþele, dar ºi scriitor analitic albarometrului imobiliar, în care puteminclude ºi pe cea de filosof, sociolog ºipsiholog, cea din urmã implicând ºicunoaºterea omului, caracteristicãindispensabilã pentru cel care se ocupãcu tranzacþii imobiliare.

Opinii despre operã ºi autor„gãzduieºte” semnãturile unorpersonalitãþi scriitoriceºti care fixeazãimaginea autorului în pantheonulCulturii Naþionale, bine meritat, alOmului ARTUR SILVESTRI. Aceºtiasunt: Elena Buicã-Pickering - scriitoare(Canada), Dwight B.L.Patton, directorziarul „Clipa”(SUA), Al.Nemoianu /istoric (SUA), Ionuþ ÞENE-istoric,Ioan Miclãu - scriitor, director alrevistei „Iosif Vulcan”, Australia etc.

Pentru acest scriitor, dãruit deDumnezeu cu harul talentului, aplecareaasupra binelui confratelui ºi promovareainiþiativei ºi manegmentului cultural ºiartistic, înseamnã pasiune, bucurie înfaþa creaþiei artistice, satisfacþie cãpoate ajuta confraþii, bucurie îndescoperirea unor sensuri originale ºiinedite de abordare ºi interpretare afenomenelor sociale.

AL. FLORIN ÞENE,Preºedintele Ligii Scriitorilor

din România

ESEU

ARTUR SILVESTRI - PSIHOLOG AL SOCIALULUI ªI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE

Artur Silvestri

Al. Florin Þene

Sala C. A. Rosetti aParlamentului – searãmemorabilã, Fundaþia„VALENÞE UMANE” înprezenþa unui public entuziast,oameni de artã ºi culturã dinþarã ºi strãinãtate, ambasadori,prealuminate feþe bisericeºti,reporteri de la cele maireprezentative ziare din þarã, dela radio ºi televiziune, iubitoriai muzicii populare, lanseazã înmod oficial „ORCHESTRANAÞIONALÃ DEFOLCLOR” condusã deinegalabilul naist „Le Genie dela Flûte de Pan” – maestrulGHEORGHE ZAMFIR.Publicul din România a trebuitsã aºtepte 36 de ani acestminunat eveniment, pentru avedea ºi asculta o orchestrãsuperbã, formatã din 55 deinstrumentiºti dirijaþi de unvrãjitor al sunetelordumnezeieºti. Concertul aînceput cu acordurile înãlþãtoaredin „ODÃ BUCURIEI” deLudwig van Beethoven, urmatãde Hora lui Arghir , Geaba-ilunã, geaba-i stele ºi Asta epoteca mea, solo nai GheorgheZamfir, soliºti vocali membriiOrchestrei naþionale de Folclor.

Viorile, cele patru þambale,patru acordeoane, ºase naiuri….etc. au început sã redea armoniaunor melodii foarte îndrãgite de

români. Din vremi necunoscute,din freamãt de codru, susurdulce de izvoare, tremurat devânt îndrãgostit, miros de florifermecate, lumini celeste… s-au revãrsat ca o ploaiebinefãcãtoare rãcorind sufletelespectatorilor însetaþi de frumos.Trilurile naiului s-au desprinsca uºoare fâlfãiri de aripi aleunor îngeri surâzãtori, apoi s-auridicat pline de strãlucire,contopindu-se cu albastrulcerului, trecând peste câmpiileroditoare, dealuri împodobitecu pomi fructiferi ºi viþã-de-vie,au survolat piscurile munþilorfalnici, s-au oglindit în aparãcoroasã a pâraielor de munteºi s-au aºezat în prispa de dor aþãranului român, alintându-isuferinþele, dându-i speranþã ºiîncredere, asigurându-l cãmuzica româneascã ºi-a luatzborul în lume, Zamfir o poartãîn plin triumf peste zeci demeridiane, o aºeazã în „RaiulGrãdinii Folclorice Universale”.

Ce-a urmat e foarte uºor deînþeles, iluzionistul fãrã perecheal sunetelor, virtuozul maestruGheorghe Zamfir ne-afermecat, ne-a adus pe cei dinsalã în stare de extaz total. Nereþineam respiraþiile, voiam sã-lîmbrãþiºãm ºi sã-i mulþumimpentru darurile inestimabile ceni le oferea ca pe niºte

mãrgãritare înrourate, culesedin paradisul lui Pan. Ne-amcontopit cu muzica, fiinþanoastrã vibra de fericire, trãiamla cel mai înalt grad al iubiriisenzaþia desprinderii din lumeapãmânteanã ºi urcasem însferele de vis ale eternitãþii.

Mi-ar fi destul de greu sãredau întregul film al acestuiregal de înaltã mãiestrie artisticã,dar nu pot sã nu mã opresc laDoina Oltului, melodie dereferinþã în repertoriul mondialpentru nai. Aici am vãzut pe celcare l-a hãrãzit Demiurgul sã fiecu adevãrat magnific, sã treacãîn timp ce cântã într-o stare debeatitudine, transã, care-l poartãdincolo de tot ce putem percepecu simþurile noastre. Vedeamcum lacrimile i se scurgeau pefaþã, cum degetele mâinilordeveniserã nai ele însele, cumacel trup de om este cutremuratde trãiri indescriptibile care seproduc la nivelul scoarþeicerebrale. Pe faþã i se citea cãvorbeºte cu o lume fantasticã, îirãspund codrii seculari, îlascultã pietrele Oltului, îlmângâie undele rãcoroase ºitãmãduitoare ale dorului ºiiubirii de pãmântul patriei.Strigãte de durere venite dinnegura anilor iau parte lacoborârea tumultoasã abãtrânului râu. În ele se

împleteau dorinþe, idealuri,suferinþi ºi bucurii trãite de ceicare au pãstrat neºtirbitã gliastrãmoºeascã. Cascada sunetelorarmonic-unduitoare, pline deviaþã, înãlþãtoare ºi calde carazele unui soare, ni-l aduce pemagicianul muzicii populare dinnou pe pãmânt. Este istovit, a datºi ultima picãturã de energiepentru a-mplini ce i-a cerutCreatorul. ªi-ar fi dat viaþapentru un sunet, cãci ºtie foartebine, e conºtient cã muzicapoartã în ea un imn de slavãadresat lui Dumnezeu, ofrandãpe care marele Zamfir o face depeste o jumãtate de secol,îndeplinind aceastã misiunesacrã de la interpretarea pescenã, în biserici, catedrale ºi înfaþa preasfinþiei sale papa Ioan alII-lea. Nu sunt îndeajunsaplauzele noastre, nici tonele decernealã care s-au scurs înmilioane de articole scrisedespre cel care a strãbãtut ca oCIOCÂRLIE MÃEASTRÃtoate continentele globuluipãmântesc, de la îndepãrtataAustralie la cele douã Americi,Africa, Asia ºi bãtrâna noastrãEuropã, care-l va supranumi„Reincarnation du Dieu Pan”.A dus în lume faima NAIULUI– pentru a fi cunoscut ºirecunoscut minunatul nostrufolclor. Gheorghe Zamfir este un

nume mare, o garanþie în carateal celui mai pur diamant pe carel-a produs poporul roman, este ovaloare culturalã inestimabilã,este un OM deosebit, fiindînzestrat cu un suflet de copilîndrãgostit de frumos ºi muzicã.Fie-mi permis a aminti celorcare vor sã-l cunoascã peGheorghe Zamfir, magicianulcare foloseºte „naiul iniþiatic”,instrument cu puteri divine, încare poartã vibraþia sunetului pearipile sufletului ºi ale luminiiveºnice. În afarã cã-i cel maidesãvârºit interpret de pemapamond la acest instrument,este ºi autorul a peste 300 delucrãri în stil folcloric, cameral,

coral, vocal, instrumental ºisimfonic. Dacã Soarele s-arstinge întâmplãtor, pãmântul n-ar mai avea luminã…în clipacând se va auzi NAIUL luiGheorghe Zamfir, vom avealuminã în suflet, astrul zilei se vaaprinde din nou, fiindcã de acolode SUS ne priveºte ºi neocroteºte Dumnezeu, cel care a-nzestrat poporul român cum nusânt altele în lume, cel maimuzical popor. SÃ NETRÃIEªTI ZAMFIRE! TEIUBIM!

Marin VOICANGHIOROIU,

Scriitor ºi muzicolog

VALORI CULTURALE ROMÂNEªTI

CONCERT PENTRU ETERNITATE

Maestrul Gheorghe Zamfir

DÂMBOVIÞÃ, APÃ DULCE...Dâmboviþã, fermecatã,Dulce, dulce apã! CineA gustat din tine-odatã,Nu mai pleacã de la tine.

Dulce Dâmboviþã! PoateÞi-am sorbit prea mult din apã:Gând, simþiri, iubire, - toateMi le-am pus aici în groapã!...

De-al tãu verde þãrm, de dânsulM-ai încãtuºat anume,Vai! De când culcai într-însulCe mi-era mai drag pe lume!

CARMEN SILVA(apãrutã în Revista Flacãra,

24 decembrie 1911)

FATALITATEOstaºilor pieriþi

în valurile DunãriiO, Dunãre! Ne-ai înghiþitCopiii-n valul tãu nãpraznicCum i-ai cuprins aºa cumplit,Aºa de rece-adânc ºi groaznic!

Au nu ºtiai? Erau copii,Erau odrasle de-ale tale!ªi nu mai poþi sã-i mai înviiOricât ai lãcrima de jale!

Erau cel mai puternic scut,Nãdejdea, vlaga, floarea þãrii...Ce palizi, triºti, muþi i-ai fãcut!Vai, cum i-ai azvârlit pierzãrii!

Vãzuºi cum au îngãlbenitDe spaimã? N-ai bãgat de seamãCe mândri-s, n-ai încremenitDe mila lor, cumplitã mamã?

Erau copiii tãi, ai tãi!O, Dunãre, nu te cutremuri?Stau ale inimii bãtãiªi mutã-i gura de blestemuri!

O, Dunãre! Aºa de dragiªi mulþi ºi tineri, plini de viaþã!Cum te-nduraºi, ah, sã-i atragi,Sã-i strângi la sânul tãu de ghiaþã?

Deºteaptã-i, Dunãre, sã-i laºiSã le sãrute caldul soareObrajii palizi, triºti ºi graºi...Nu te-nspãimânþi de tine, oare?

21 septembrie 1912CARMEN SILVA

Improvizaþie fãcutã în drumul spre Craiova, depoeþii Octavian Goga, ªt.O.Iosif, V. Eftimiu ºicititã cu un extraordinar succes la balul TeatruluiNaþional din Craiova:

DIN GOANÃDucându-ºi viaþa solitarã –Un suflet trist ºi visãtor – Nevasta ºefului de garãS-a-ndrãgostit de-un cãlãtor

Dar trenul a plecat, - ºi-n goanaCu care monstrul a trecut,În suflet i-a lãsat icoanaFrumosului necunoscut.

De-atunci trec zile, nopþi de-a rândulªi trenuri trec neîncetat,Ea stã ºi astãzi aºteptându-lLa geamul veºnic luminat.

ªi trenuri vin ºi pleacã iarãªi nu-i ºtiu ranele ce-o dor...Nevasta ºefului de garãS-a-ndrãgostit de-un cãlãtor!...

8 PIETRELE DOAMNEI

(urmare din nr. trecut)

Pãrþile de vorbire glãsuite suntformate din trenuri de unde sonore(între 4 ºi 20000 Hz; frecvenþe foarte,foarte mici faþã de frecvenþele dememorarea lor în creier) iar acestea, larândul lor, sunt formate din combinaþiide sunete distincte ca frecvenþã,intensitate, defazare ºi timbru(complexitate, culoare sau numãr).Tonalitate (Nuanþe care se eºaloneazãîn game de înãlþimi progresive ºiseparã toate celelalte fenomene aleuniversului de fenomenele psihicesemnificativ-semantice ale psihiculuiomenesc; tonalitatea este caracteristicãnumai sistemelor naturale infinitreversibile cum ar fi omul ºi Creatorulsãu. v. ATRIBUT.) posedã numaitrenurile de unde de foarte, foarteînaltã frecvenþã a imaginilor gândurilorºi simþãmintelor noastre ºi care pot fitransmise telepatic. Aceste imaginisunt identice pentru toate fiinþeleomeneºti.

Pãrþile de vorbire imaginate (createla prima mânã, sub formã de imagininetraduse în vorbire), vãzute cu ochiiminþii, memorate de creier, transmisetelepatic, sunt virtualizarea (un procesfantastic, extraordinar de materializaredinamogenã, memorizare princomprimare, micºorare, înhibareextrem de puternicã a excitaþiilor subformã de imagini, gânduri, simþiri etc.sau sub formã de „Dumnezeu trenulde unde”) [Biblia – 78, AP. 2, 4, p.1586] simþului vederii obiºnuite,naturale a ochiului, a celui maiintelectual simþ.

Virtualizãrile simþitelor, adicãmemorizarea lor, transmiterea lortelepaticã etc. cât ºi readucerea lor însimþuri, este un proces reversibil,biunivoc ºi neconvenþional sau laliberã alegere [T. Diaconu – 120*, p.17]. Denumirile lucrurilor ºifenomenelor sau reprezentarea lor princuvinte sau imagini s-a fãcut cât maiaproape de natura lor, de esenþa lorinvariabilã. Deci, scrierea ºi ortografianu sunt procese pur convenþionale.Între „Dumnezeu Cuvântul” ºi„Dumnezeu trenul de unde” trebuie sãfie o legãturã, esenþialã, cât mai intimã.Aºadar, cuvântul nu este arbitrar demoment ci imaginile lui, virtualizãrilelui sunt unice, au aceleaºi înþelesuripentru toþi oamenii, indiferent ce limbãvorbesc sau cunosc. Judecata luiAlexandru Rosetti (copiindu-l pe

Saussure) „cuvântul este arbitrarpentru cã în limbi diferite aceeaºinoþiune poartã denumiri diverse” estefalsã conform lui T. Diaconu. Dar,aceastã judecatã nu trebuie ignoratãsau aruncatã peste bord ci trebuiepãstratã. Care dintre denumirilediferite ale lucrurilor ºi fenomeneloreste mai aproape de natura ºi esenþa lorinvariabilã? Care din limbile vorbite deoameni este mai aproape de„Dumnezeu trenul de unde” ºi maideparte de „Turnul Babel al graiurilorcunoscute”? Acestea sunt întrebãriconcrete la care trebuie sã rãspundãintelectualii creatori, grãmãticii ºiGramatica noastrã consonantistã.Sigur, cele mai vechi ºi utile graiurisunt acelea cu care putem traduce câtmai exact pe „Dumnezeu Trenul deUnde” în „Dumnezeu Cuvântul”. Caresunt acele Graiuri? Cele vorbite de câtmai mulþi oameni sau unele vorbite denumai anumiþi „burice ai pãmântului”?

Înainte de a trece la studiul pãrþilorde vorbire începând cu verbul cea maiimportantã dintre ele, vã propunem sãrecapitulãm, în ordine alfabeticã,diviziunile lor. Este demn de menþionatfaptul cã prof. Ion C. Hiru a intuitperfect acest lucru în a sa LIMBANOASTRÃ CEA ROMÂNÃ!

DIVIZIUNEAADJECTIVULUIAdicã, concretizarea consonant

reversibilã a adjectivului sau, maiexact, a pãrþilor de vorbire care în afarãde calitãþi, însuºiri etc., sunt ºi procesesau fenomene! Din punctul de vedereal complexitãþii absolute: conjuncþii(formate din însuºiri ºi/sau proceseelementare) ºi relativ simplesubstantive pronume, numerale(formate numai din însuºiri; calitãþi saudefecte) ºi articole, verbe, adverbe,prepoziþii (formate numai din procesesau fenomene). Existã adjectivecognitive, determinative (mare, mic) ºiadjective afective, calitative („bun”,„rãu”, „frumos”, „urât”). Existãadjective concrete (adjective propriu-zise ºi adverbe) ºi adjective abstracte(prepoziþii, conjuncþii). Existãadjective complete ºi adjectivesubînþelese (substitute pronominale:„la fel de”, „tot atât de”, „tot aºa de”,… „la fel”, „identic”, „aidoma”, …).Existã adjective definite (adjectivepropriu-zise, forme flexionare) ºiadjective indefinite (forme

neflexionare: adverbe, prepoziþii,conjuncþii, participiu prezent). Suntadjective pozitive (capabil, sonor) ºiadjective negative (incapabil,nesonor). Existã adjective certe(albastru, cald) ºi adjective incerte(interogative: cine?, ce fel de?, cum?,unde?). Sunt Adjective precise,definite (lung, gros) ºi adjective vagi,indefinite (niciun, nicio, sigur; unmare numãr de, deseori, … niciunul,nul; cine, ce fel de, asemenea, anume;etc.). Existã adjective statice (calitãþiale lucrurilor: adjective propriu-zise„bun”, „facil”) ºi adjective dinamice(adverbe, calitãþi de fenomene:„simplu”, „fãrã ocoliºuri”, „lesne”, „cuuºurinþã”).

ADVERB – Diviziune. Existãadverbe de afirmaþie sau consonanþã(„desigur”, „da”) ºi adverbe de negaþiesau disonanþã („de loc”, „nu”). Existãadverbe spaþiale, de loc („altundeva”,„în împrejurimi”, „aici”, „înãuntru”) ºiadverbe temporale; la rândul lor: de timp(„acum”, „pe atunci”, „pe vremuri”,„curând”, „astãzi”, „mâine”, „ieri”,„devreme”, „târziu”, „întotdeauna”,„niciodatã”, „mai devreme”, „maitârziu”) ºi de ordine sau de succesiune(„de la început”, „apoi”; „în primul rând”,„în al doilea rând”). Din punct de vederea concordanþei afective (manierã), existãadverbe de concordanþã („bine”, „cudreptate”) ºi adverbe de discordanþã(„rãu”). Din punctul de vedere alcantitãþii, sunt adverbe de marecantitate („mult”, „mai”, „întotdeauna”)ºi adverbe de micã cantitate („destul”,„mai puþin”, „niciodatã”).

ARTICOL=ADJECTIV.Diviziune. Existã articole definite,precise, determinate („l”, „a”, „i”, „le”)ºi articole indefinite, vagi,indeterminate – la rândul lor: - articoleindefinite propriu-zise; impreciziaobiectului („un”, „o”, „niºte”); -articole partitive … imprecizie decantitate („de”, „niºte”).

CONJUNCÞIE=ADVERB+ADJECTV; elementare. Diviziune. Existãconjuncþii cauzaliste („pentru cã”,„fiindcã”, … „de vreme ce”, „deoarece”… „deci”, „aºadar”) ºi conjuncþiifinaliste („pentru ca”, „oarecum”).Existã conjuncþii de precedenþã („cãci”,„deoarece”, … „înainte ca” …); existãconjuncþii de simultaneitate („atâta timpcât”, „în timp ce”); existã conjuncþii desuitã sau consecinþã („deci”, „dupã ce”).Existã conjuncþii de identitate sau

consonanþã („ºi” … „sau”); existãconjuncþii de diferenþã, contrarietatesau disonanþã („nici” … „ºi totuºi” …„deºi” … „dar” …).

NUMERAL=ADJECTIV caînsuºire („aratã numãrul, determinareanumericã a însuºirilor sau ordineaacestora”).

PREPOZIÞIE=ADVERB.Divizare. Existã prepoziþii spaþiale („înfaþã”, „dupã”, „faþã”. „la sfârºitul”,„deasupra”, „sub”; „la”, „afarã”;„întru”, „în”. „exterior”; „uite aici”,„uite colo”; „pe”, „asupra”; „spre”,„faþã de”; „prin”, „printre”, „lamijloc”; „la”, „de”) ºi existã ºiprepoziþii temporale („în timpul”,„dupã”, „înaintea”, „începând de la”,„având în vedere”, „în timpul”). Existãprepoziþii consonante („cu”. „cuprins”;pentru) ºi prepoziþii disonante („fãrã”,„exceptând”, „în afarã de”,„împotriva”).

PRONUME-SUBSTITUT (NUME)ADJECTIV SAU COMPLEXADJECTIVAL – Diviziune. Existãpronume definite (clare, precise; „el”,„eu”) ºi pronume indefinite (vagi,confuze, imprecise: „anumit”, „niciunul”, „fiecare”, „unul”, „una”,„celãlalt”, „aproapele”, „nimeni”,„ceva”, „nimeni”, „unui”, „tot”, „unii”,„se”). Existã pronume certe, afirmative(„aceasta”, „meu”, „mea”) ºi pronumeincerte, interogative („care”, „pe care”,„ce”, „încotro”, „despre care”). Existãpronume esenþiale („eu”, „tu”, ) ºipronume accesorii, posesive („al meu”,„al tãu”). Existã pronume personale(„eu”, „tu”, „el”) ºi pronumeimpersonale („vreunul”). Existãpronume demonstrative (asociategesturilor individuale: „acest” etc.) ºi

pronume nominale. Existã pronumerelative („care”, „al cãrui”) alãturi depronumele absolute („el”, „noi”).

VERB=FENOMEN, înlocuitorlogic al adjectivului. Divizare. Verbulpoate fi concret (Definit, determinat:indicativul, subjonctivul, condiþionalul)sau abstract (indefinit, vag,indeterminat: infinitivul). Intenþional(dorit, ipotetic, latent, virtual:condiþionalul) sau actualizat (real,manifest, prezent: indicativul). Direct(indicativ, condiþional) sau indirect,subordonat (subjonctiv). Tranzitiv,extrinsec, obiectiv („el învaþã” lecþia)sau intranzitiv, intrinsec, subiectiv („elfuge”, „eu gândesc”). Receptiv(transmisie de consonanþe: indicativul,condiþionalul, subjonctivul, infinitivul,participiul) sau reactiv (transmisiavoinþei, transmisia dorinþelor, ordinelor:imperativul). Complet (exprimat) sausubstituit (reamplasat, racursat,subînþeles, pronominal: „acelaºi”, „la felde” …). Logic (simplã copulã careexprimã consonanþa subiectului ºiatributelor sale: verbul „a fi”) sauempiric (concepte de rapoarte sau deatribute: Ion „mãnâncã” pâine). Seenumãrã la verb trei forme, care sunt treivarietãþi ale punctului de vedere algenezei acþiunii:

Forme active … acþiune centrifugã,efectuatã de cãtre subiect (el face)

Formã pasivã … acþiune centripetã,suportatã de cãtre subiect (el este fãcut)

Formã reflectatã … acþiunereversibilã, efectuatã ºi suportatã (el seface)

Verbele auxiliare sunt verbe deconsonanþã: „el este” = „echivalent”,„este egal”, indicã, evocã, conþine,semnificã. Este figuratã prin semnulegalitãþii (=) sau prin simbolul deindicare a direcþiei (›). Se poatedispensa, la rigoare, de verbeleauxiliare. În limbile primitive – caresunt mai naturale, mai apropiate delogicã ºi mai conforme cu gândirearealã – verbele auxiliare sunt absente.Se spune: pisicã neagrã, în loc de:pisica este neagrã. Expresia modernãeste, fãrã îndoialã, mai practicã: eaevitã, de asemenea, determinãrile,confuziile. Dar ea este mai complicatãºi puþin conformã proceselor degândirii: paralelismul este mai dificil afi gãsit.

(va urma)

Ing.dr. STELIAN BAJUREANU

GRAMATICA CONSONANTISTÃ

LECÞIA A CINCEA. DRAMUL DE INTELIGENÞÃ CREATIVÃ

A PÃRÞILOR DE VORBIRE (ADJECTIVELOR!)

Dr. ing. Stelian Bãjureanu

RESTITUIRI

PIETRELE DOAMNEI 9

Este cunoscut cã anul 1907rãmâne în istoria poporului ca unmoment dramatic, marcat derãscoala þãranilor, ajunºi la limitamaximã a suportãrii înrobitoarelorobligaþii la care erau supuºi demarii latifundiari, care deþineaudreptul asupra uneia din cele maimari avuþii naþionale, pãmântul,infirmând versiunea cã truditoriiacestuia ar fi avut o viaþã idilicã.Despre acest eveniment istoric s-ascris ºi se va mai scrie, atât deistorici cât ºi de literaþi. Nu la ce s-a întâmplat atunci am sã mã refer înaceastã scurtã epistolã, ci la un faptcare m-a pus în situaþia sã mãîntorc în urmã cu 50 de ani.

Ca cetãþean al Piteºtiului,destinul a fãcut sã locuiesc într-ozonã de unde pot ajunge uºor încentrul oraºului, folosind o cale deacces scurtã ce trece prin miculparc din faþa Muzeului Judeþean(denumit 1907 la comemorarea a50 de ani de la rãscoalã). Dinpunctul meu de vedere, denumireade parc, la dimensiunile lui, mi separe puþin pretenþioasã, în realitatefiind o mini-grãdinã (pânã la aceadatã numindu-se Grãdina PublicãPiteºti), cu un numãr limitat debãnci aºezate pe cele douã alei, subpoalele castanilor ºi teilor careîndeosebi în timpul caniculei oferãpersoanelor ce cautã la umbraarborilor, puþin aer curat ºi rãcoare.În aceastã micã oazã de verdeaþãdin centrul oraºului, în zilele cândnu sunt tulburãri meteorologice,majoritatea celor care cautã un locde agrement, sunt oameni cu pãrulalb, sau cu amintiri despre aceastãpodoabã capilarã. Frecventândzona nu aºtepþi schimbãri de decor,aceleaºi bãnci, (în general bineîntreþinute) aceleaºi mese într-unpicior, cu feþe de piatrã, aceiaºioameni, unii comentândevenimentele cotidiene revoltaþi deveniturile (pensii) precare, alþiiangajaþi în jocuri, atenþi larostogolirea zarurilor în cutia detable, ori la urmãtoarea mutare petabla de ºah, sau la cartea ce va fiaruncatã pe masã la tabinet. Deapreciat la aceºti oameni estecliamatul de înþelegere (fair-play),fãrã conflicte, fãrã invidii sauduºmãnii, (poate nedescoperite demine) cel care pierde se ridicã de lamasã ºi altul îi ia locul. În acestecolectivitãþi rareori se întâlnescfemei. În ce priveºte motivele care-i determinã pe aceºti oameni sã sevadã zilnic, este uºor de înþeles ºin-are rost sã fie comentate. Într-unadin zile un om cu un gabarit bineconturat având o figurã seninã, cutâmple argintii, ochi vioi, atent latot ce se întâmplã în jur, fãrã grabã,parcã dupã o aºteptare, ieºindu-miîn cale zâmbind mi se adreseazã:

- Scuzaþi-mi îndrãzneala, amobservat cã treceþi foarte des prinacest parc ºi de fiecare datã, cânddintr-o pornire instinctualã v-amsalutat, mi-aþi rãspuns cu afecþiune.Dupã înfãþiºare vã daþi seama cãsuntem apropiaþi ca vârstã. Suntveteran de rãzboi ºi cred cã ºi D-vs.aveþi aceastã calitate. Nu vã reþinpentru a depãna amintiri din timpulconflagraþiei. Frecventa D-vstrecere prin parc m-a fãcut curiossã aflu cine sunteþi ºi a fost foartesimplu. Sunt mulþi care vã cunoscnu numai identitatea, dar ºipreocupãrile extra-profesionale,

respectiv cu creatori de literaturã.Profesia mea de muzician, ca fostcomponent al fanfarei militare aGarnizoanei Piteºti mi-a stimulatinteresul spre creaþia poeticã. Mi-arface plãcere sã vã pot prezentacâteva din aceste încercãri alemele.

- În afarã de astãzi sunt onorat sãvã ascult citind din creaþiileDumneavoastrã, propunându-vã sãparticipaþi la ºedinþele de lucru alecenaclului „Rebreanu”.

- Scuzaþi-mã, eu mai sunt om decenaclu !? Scrierile mele sunt preaintime ºi le consider ca niºterefulãri a unor trãiri poetice înmomente de reverie. Dar înainte detoate scuzaþi-mi stângãcia, nici num-am prezentat ca sã ºtiþi cu cinestaþi de vorbã. Sunt... Numele meunu este important ºi nu pentru astav-am oprit. Aruncaþi-vã privireaspre Casa Armatei.

N-am înþeles la ce se referã acestîndemn, ºi fãrã niciun scop amîndreptat privirea în direcþiaindicatã. Prima senzaþie a fostcãldura arzãtoare a razelor de soarece mi-au întunecat vederea, în urmacãreia plecând ochii, am vãzutcoroanele verzi ale castanilor ºiteilor, zborul albatroºilor ºiguguºtucilor care planau fãrãdificultãþi în aerul încins.Conlocutorul meu a sesizat cã n-amînþeles la ce s-a referit când asolicitat sã privesc în acea direcþieºi oarecum mâhnit îmi întindemâna spunând:

- Nu vreau sã vã mai reþin ºi aºaam abuzat de bunãvoinþa D-vs. Laviitoarea întâlnire am sã vã expunmai pe larg nemulþumirea mea înlegãturã cu înlãturarea unorsimboluri ale istoriei noastre. Vãurez o zi bunã.

Dupã ce mi-a întins mâna, fãrãa-i da vreo replicã am plecatnedumerit, neînþelegând la ce s-areferit atunci când mi-a solicitat sãprivesc spre Casa Armatei. Dupãcâþiva paºi, ajuns în dreptulsoclului statuii, ridic ochii sã vãdchipul þãranului „rãsculat”, dacãnu cumva din cauza temperaturiiexcesive a scãpat toporul din mânã.Fulgerat de neprevãzut rãmân fãrãgrai observând cã acesta dispãruse.Pe platforma soclului câtevafragmente de ciment indicau cãevenimentul se produsese nu cumult timp în urmã. În acel momentmintea mi s-a limpezit, înþelegândfelul enigmatic în care conlocutorulde mai înainte mã invitase sãdescopãr singur schimbareaprodusã peste noapte în acest parc.De fapt schimbãrile ce se produc înarhitectura oraºului nu trebuie sãsurprindã pe nimeni. În afarã deanumite simboluri ºi mituri intratede-a lungul timpului în conºtiinþacolectivã, nimic nu este deneînlocuit.

La puþine zile, trecând ca deobicei prin parc, nu m-a surprins sãconstat cã pe soclul din beton, înlocul statuii de piatrã cenuºie, trona oalta de bronz patinat. „Toate-s vechiºi nouã-s toate”. Oare??... Unproverb românesc spune „De ce þi-efricã de aia nu scapi”. ªi n-am fostdeloc surprins când domnul care mãcontactase cu câteva zile în urmãaºtepta sã mã întâlneascã. Dupãobiºnuitul salut pe un ton scãzut, cu onuanþã de mâhnire mi se adreseazã:

- Vã rog sã nu mã socotiþi unpsihopat obsedat de idei retrograde,însã multe schimbãri în fizionomiaoraºului mã deranjeazã, ca sã nu fiudur nu spun cã mã indignã ºi chiarmã revoltã. E drept cã atât eu cât ºiD-vs facem parte dintr-o lumeexpiratã. Poate din aceastã cauzãnu înþeleg logica politicienilor(dacã au aºa ceva) care atunci cândajung la putere înlãturã toatesimbolurile ce aparþin trecutuluifãrã discernãmânt. Optica aceastaîngustã, de castã, cu iz fariseic mise pare de neînþeles. 1907 nu este oinvenþie, ci un fapt istoric dintrecele mai dramatice ale acestuineam, reþinut în memoria colectivãºi consemnat în documente, care nupoate fi eludat de cei ce vin dupãnoi.

Dupã o scurtã pauzã fãrã aaºtepta o replicã din partea mea, mãîntrebã:

- Credeþi în Dumnezeu?- Au vreo însemnãtate

convingerile mele religioase? Ceicare iau hotãrâri nu þin cont dedogme, ci numai de interese. Nu deinteresul comunitãþii, ci de al lor.Multe din soluþiile adoptate suntinfestate cu paradoxuri. În politicãorice este posibil, doar onestitateaeste imposibilã.

- N-aþi înþeles subtilitateaîntrebãrii ºi nu mai insist. Pentruastãzi am satisfacþia cã am pututcomunica împreunã. Îmi dau seamacã nici eu nici D-vs nu deþinemsoluþii care sã satisfacã opiniilecontroversate ale oamenilor. Vãurez o zi mai bunã decât ieri ºiîntinzându-mi mâna ne-amdespãrþit.

Continuându-mi fãrã grabãdrumul prin parc mi-am dat seamacã, în intenþia mea nu am avut învedere sã comentez pozitiv saunegativ mutarea statuii din parc înaltã parte a oraºului, pentru cã nuam informaþii în legãturã cu ceicare au hotãrât acest lucru ºi nicidin ce raþiuni, politice sau de altãnaturã, s-a ajuns la aceastã formulã.Momentul ales mi se pareparadoxal. Statuia a fost instalatã înacel loc la comemorarea a 50 de anide la declanºarea rãscoaleiþãranilor, pentru ca dupã 50 de aniacest simbol sã pãrãseascã loculiniþial. De fapt dacã privim înapoiobservãm cu uºurinþã cã satul deacum 100 de ani a dispãrut ºi odatãcu el oamenii ºi preocupãrile lor,civilizaþia ruralã gãsind-o înprezent doar în muzee.

Personal ca martor implicat înactul de comemorare a rãscoaleidin 1907 ºi a instalãrii statuii dinparc, am gândit sã consemnez înaceastã epistolã câteva amintiridespre autorii care au contribuithotãrâtor la realizareaevenimentului. Amintind deversurile lui George Lesnea carespunea: „Partidul e-ntoate cele cesunt....” este de înþeles cã nimeninu-ºi putea asuma iniþiativa unuiasemenea eveniment, în afarã de„Partidul conducãtor”. Programulmanifestãrilor dedicat comemorãriia fost întocmit de secþia depropagandã a Regiunii de Partid,secretar, Vasile Mohanu, ºef desecþie Gheorghe Hoþescu în a douajumãtate a lunii decembrie 1955 cuconcursul tuturor factorilor derãspundere din acea vreme,

învãþãmânt, culturã, U.T.C., presã,sindicate, organizaþia de femei,cooperaþie etc. Amploareamanifestãrilor organizate s-aconsumat atunci ºi nu mai are niciorelevanþã acum. Dacã statuia dinparc n-ar fi fost mutatã, n-aº fi avutmotiv sã inserez aceste rânduri. Înconformitate cu programul stabilit,Nicu Mihãilescu, vicepreºedinte alSfatului Popular Regional,secondat de secþia de culturã, alcãrei ºef eram, a fost desemnat sã ialegãtura cu Uniunea ArtiºtilorPlastici în vederea declanºãriiprocedurilor de realizare a statuiicomemorative 1907. Conform celorconvenite s-a iniþiat un concurs lacare au participat mai mulþi artiºtiplastici. La jurizarea machetelorprezentate de concurenþi,desfãºuratã la Bucureºti, în afaraunor specialiºti, au luat partereprezentanþi de prim rang aiforurilor politice ºi administrativeale regiunii, care au avut cuvântulhotãrâtor. Din partea Secþiei deCulturã a Sfatului PopularRegional a participat AurelPopescu, directorul Casei CreaþieiPopulare. Concursul a fost câºtigatde artista plasticã Veturia Ilicu. Înacei ani de cruntã opresiune, în careelita intelectualã a fost întemniþatãºi supusã exterminãrii biologice, iarcolectivizarea s-a realizat prinviolenþã, fruntaºilor satelor fiindu-leconfiscate proprietãþile, iar multe dinfamiliile acestora arestate ºideportate, festivitãþile comemorativededicate rãscoalei, aveau un substratpolitic motivat, atenuarea tensiuniidintre partid ºi masa þãranilorînregimentaþi în colhozuri.

Manifestãrile comemorativeorganizate atunci, s-au consumat caorice activitate ocazionalã, fãrãecouri deosebite în timp. Statuiaþãranului desculþ ºi cu capuldescoperit, simbol al repectuluifaþã de stãpân, dar ºi toporul strânsþinut în mânã ca mãsurã a înfrânãrii

revoltei faþã de nedreptãþile socialeale timpului, a dominat parculcentral al oraºului 50 de ani.Reamintesc însã, cã în afara statuii,în acea vreme s-au realizat ºi alteobiective care pot fi consemnate înaceastã epistolã. La iniþiativadirectorului Casei CreaþieiPopulare, Aurel Popescu, secþia depropagandã a Regiunii de Partid(nimic nu se putea realiza fãrãacceptul politic) a aprobat ca înurma unor investiþii în localitãþiledin regiunea unde au avut locrevolte în 1907, sã se întocmeascãun material de sintezã care sã fiepublicat. Regiunea era destul deîntinsã ºi realizarea unui asemeneaobiectiv întemeiat pe contactul cuoamenii, nu putea fi îndeplinit cuuºurinþã de un singur om într-untimp scurt. Astfel, lui AurelPopescu i s-au alãturat ziaristulFlorin Anghel ºi inspectorulcultural Ion Dinicã. Organelepolitice de la raioane au primitdispoziþii de la regiune sã acordesprijin necondiþionat echipeidesemnate sã facã investigaþii întoate localitãþile în care au avut locrevolte populare. În mod specialechipei i s-a pus la dispoziþiepentru deplasare, o maºinã (în aceavreme mijloacele auto erau puþineºi de ele dispuneau numai anumitepersoane) ºi banii necesari pentruacoperirea cheltuielilor dedeplasare. Timp de aproape o lunãde zile echipa condusã de AurelPopescu a fãcut cercetãri în maimulte localitãþi, îndeosebi în sudulregiunii unde s-au produs cele maiimportante evenimente ale anului1907, de altfel în bunã parteconsemnate ºi în romanul„Rãscoala” al scriitorului LiviuRebreanu.

(urmare în numãrul viitor)

MIHAI GHIÞESCU,Membru al Ligii Scriitorilor

din România

MEMORII DE SCRIITOR

REMEMBER – CENTENAR 1907

1907

10 PIETRELE DOAMNEI

DAD –DEGUSTÃTORUL

DE CUVINTELa a cincea carte a sa, la fel de DAD (din

întâmplare, aproape DADA) ca totdeauna.„Moartea noastrã cea de toate zilele” (EdituraTimpul, Iaºi, 2008). Peniþã subþire, ca o pensulãorientalã. Lecturi transcontinentale, de la IasnaiaPoliana contelui Tolstoi la Parisul ciniculuiCioran, de la Vechiul Testament la Sânziana Pop,þinute însã bine în frâu. Cu baza în grãdinaproprie, pe strada Vlad Þepeº (din Curtea deArgeº), un loc special, cu vecinii celor patruvânturi dorindu-l pe prozator mort (pag. 19), dardegustând cu el þuicã aburind din alambic, unritual, desigur (la multe pagini). Vlahuþã rima

banal: „nu de moarte mi-este fricã, ci de veºniciaei”. DAD înlocuieºte „veºnicia” cu„perfecþiunea”, gloseazã pe tema asta pânã ce ºicuvântul „fricã” dispare ºi în cele din urmã neconvinge cã moartea este o meserie (ca într-untitlu anterior), chiar de toate zilele (ca în titlul deacum). Invocã viermi, oase, mirosuri, dar tot unsoi de amantã cu piele de granit platinat rãmânepânditoarea-cu-coasã. Cel puþin pentru cã vinulroºu ºi bun, votca pe stomacul gol ºi, spuneam,aroma alambicului, pãcãlesc teama. Între timp,iepuraºul Riciu cere lucernã verde, are un ideal,mereu amânat (îl aprob pe prozator atunci cândascunde lucerna, un ideal atins aduce un gol, chiarºi în viaþa unui iepuraº). De ni l-ar fi dat numai peRiciu ºi DAD tot îºi fãcea loc în literaturã (întreprieteni, deci în secret, eu îi spun Riciu lui DAD,ca omagiu, desigur). Dar mai e ºi „prietenul tãu,Teofil”. Jos pãlãria! Philos = prieten, theos =zeu, ambele în greceºte. Prietenul zeilor, prietenulTÃU. Cu ultimul pronume fiind o fineþescriitoriceascã, autorul vorbind despre sine lapersoana a doua, ca privindu-se de deasupra. Caun zeu, cã zeii pe-acolo trebuie sã stea, pedeasupra. Acum vreun an, Domanul se juca de-aUrmuzul; aºtept pe cineva care sã se joace de-aDomanul. Aºtept o carte a lui Dumitru AugustinDoman – dacã n-o scrie el în urmãtorii 33 de ani,mã apuc s-o scriu eu – cu nuvele-minut, ca laOrkenz Istvan, ca la Alphonse Allais, ca la DAD.Cu iepuraºul Riciu în contrapunct cu prietenultãu, Teofil, fãrã aforisme la vedere, cu fiecarepaginã acoperind un aforism printr-o întâmplareneaºteptatã, fie chiar ºi o moarte. Sunt câtevamodele în carte: povestea bãtrânului Serafim T.(pag. 19), cea a lui moº Ilie Ionescu de pe ValeaVâlsanului (pag. 27), a bãtrânului din PlaiulCloºani (pag. 103), a balenei et comp. (pag. 62).Nuvele-minut, cu bãtrâni, cu balene. Cu Urmuzdistrându-se pe seama gramaticii lumii, cu umbracontelui Tolstoi desenatã de fumul suind din pipaautorului ºi sofismele bine gãsite (atât de binegãsite, cã nu-mi vine mai deloc sã-l cred, parcã-mi vinde un Disneyland pictat cu negru) ale luiCioran cuibãrite în cutele dintre sprîncene. Ca pecoperta de acum. Expresivã cea din spate,oximoronicã cea din faþã: colcãind de viaþã,pãdure tropicalã, dezmãþ de verde, cu fiecarecelulã ascunzând o moarte. (Simona Fusaru are

mai multe de spus de cât spune.) Cu personajepictate gros, convingãtor, din numai câtevacuvinte, economicos precum în caricaturile dintr-o linie. Numai maeºtri reuºesc asta, pentru cã,spune proverbul chinezesc (apropo: despremoarte ca prin Tibet nu am prea vãzut prin carte;poate pentru cã pe acolo sãlãºluiescnemuritorii...), „maeºtri se recunosc prin ceea cepot face cu mijloace puþine”. Fac adicã sã se audãvântul printre crengile pinului pictat pe-o stampã,cu pensulã subþire, mai mult alb decât vopsea.Mai mult gând decât cuvinte, ca la DAD,degustãtorul de cuvinte – uneori, ºi de þuicãaburindã, probabil ars de reproºul iepuraºuluiRiciu, cel care tot aºteaptã lucerna cea verde...

Acad. GHEORGHE PÃUN

AGRESIUNI,BÃTÃLII,

CAMPANII....Miercuri, 9 iulie 2008, la întâlnirea

Clubului Iubitorilor de Culturã din Curtea deArgeº, desfãºuratã la Biblioteca din Domneºti,cu o participare numeroasã ºi prestigioasã,profesorul de filozofie ºi istorie George Baciu,poet, publicist ºi eseist a prezentatparticipanþilor o nouã ºi interesantã carte,prefaþatã de acad. Gheorghe Pãun:DICÞIONAR – AGRESIUNI, BÃTÃLII,CAMPANII, RÃZBOAIE DIN ISTORIALUMII (Mileniul al III-lea î.Hr. – 2septembrie 1945).

Titlul lucrãrii trimite cu precizie la conþinut,la demersul ºtiinþific ºi didactic al acesteifascinante cãrþi.

Lucrarea cuprinde 494 de articole de dicþionar,aºezate în ordine alfabeticã, tratând 13 agresiuni,68 de bãtãlii, 22 de campanii, 85 de rãzboaie.Celelalte articole se referã la atacuri, asalturi,localitãþi, regiuni ºi zone unde au avut loc diverseevenimente istorice, personalitãþi etc. Fãrãîndoialã cã este o lucrare ineditã în rânduldicþionarelor de istorie, aºa cum remarcã dl. acad.Gh. Pãun în prefaþã.

Dintre agresiuni menþionãm AgresiuneaGermaniei împotriva Austriei, sãvârºitã la 11/12martie 1938 ºi Agresiunea Germaniei împotrivafostei URSS din 22 iunie 1941.

Bãtãliile sunt mult mai numeroase ºi maiamplu tratate. Dintre acestea menþionãm:Bãtãlia Atlanticului, Bãtãlia Berlinului, Bãtãliapentru Bucureºti (1916), Bãtãlia pentru Caucaz,Bãtãlia pentru Manciuria, Bãtãlia pentruMoscova, Bãtãlia de la Turtucaia (1916),Bãtãlia de la Varºovia.

Dintre campaniile prezentate în dicþionarmi-au reþinut atenþia Campania cneazului Igorîmpotriva Constantinopolului (941- 944),Campania lui Napoleon în Rusia (septembrie1812), Campaniile militare împotrivaGermaniei pe Frontul de Vest (1944- 1945),Campaniile faraonilor în Asia de Vest( sec.16- 15 î. Hr.), Campaniile lui Timur Lenk(1388- 1404).

PAGINA LITERARÃ

SATULTu mi-ai fost mamã ºi tatãPentru mine ai fãcut,Tot ce a-nþeles copilulCare-am fost la început.

Eu la sânul tãu crescut-amªi învãþat-am a iubi,Iarba, cerul ºi pãmântulªi viaþa a preþui.

Fruntea mi-o spãlam cu steleRãzbãtând printre noroaie

M-am îmbogãþit prin eleCa pãmântul dupã ploaie.

RAVECA VLAªIN,Premiul I, secþiunea

poezia satului

IUBIND, NE IUBIM ÞARAPriveºti, iubito, seara, sclipiri

de ochi albaºtriCând Marea risipeºte pe

þãrmuri valul ei?Cum stele-n Universul ce

pare-atât de-aproapeAprind ºi sting în noapte lungi

fire de scântei?

Vezi tu, la fel Carpaþii pãstreazã oseminte

ªi stâncile-s mai albe privindu-se-n izvoare,

Iubind, ne iubim Þara, romantici de mai suntem

ªi germinãm din inimi rãmase la hotare.

Priveºti, iubito, seara, sclipiri de ochi albaºtri

Când Marea risipeºte pe þãrmuri valuri noi?

La fel ºi glia sfântã nu ºi-a uitat eroii

ªi mâine o fãrâmã din ea vom fi ºi noi.

CONSTANTIN MÎNDRUÞÃ,Premiul I, secþiunea

poezie istoricã

CLIPÃVISÃTOAREAm cântat ºi eu pãdureaªi am plâns la pieptul ei,Aºteptând venind iubireaPrintre florile tei.

Susurând pe la ureche,Trist izvorul lãcrimaPe-a lui unde cãlãtoareSã apari de undeva.

ªi prin roua dimineþiiSã-mi ºopteºti cu glas duios,Vino, îngerul meu dulce, Cu-al tãu zîmbet radios.

Sã plutim prin visãtoareaVechii noastre poezii,Tu sã fii a mea chemare,ªi eterna mea sã fii.

Ne vom pierde printre nouri,Printre stele cãlãtoare,Vom pluti o clipã numaiPe a bolþilor cãrare.

Vom pluti o clipã numai...Darã clipa fuse vis.Deºteptându-mã pãdurea,Toate stelele s-au dus.

Am rãmas strãin ca marea,Singuratic printre nori,Doar pãdurea mã mai cheamãCu a ei tainice fiori.

Cãlãtor pe-a vieþii valuri,Cãtre nu ºtiu unde merg,

Când din cartea veºnicieiToate visele se ºterg.

Se aºterne-n veci uitarea,Amintiri în valuri curg,Se vor duce rãtãcite,Cãlãtoare spre amurg.

Eu am fost visare dulceÎntr-o clipã, undeva.Doar eternã e pãdurea,Nu ºi aminrirea mea.

NICOLAE NEDELCU,Premiul I, secþiunea poezia iubirii

CONCURSUL NAÞIONAL DE CREAÞIE „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”

Ediþia I, Domneºti, iulie 2008

Raveca Vlaºin Constantin MândruþãNicolae Nedelcu

CRONICÃ DE CARTE

PIETRELE DOAMNEI 11Substanþa lucrãrii o constituie rãzboaiele,

prezentate în 85 de articole, de la Rãzboaielepunice (264- 246 î. Hr.) pânã la Al Doilea RãzboiMondial. ªi în tratarea rãzboaielor, cititorul esteimpresionat de bogãþia de informaþii ºi, mai ales,de prezentarea clarã ºi didacticã a acestora.

Dintre atacuri menþionãm Atacul din noapteade 17 iunie 1462 întreprins de Vlad Þepeº asupralui Mehmed al II-lea, încheiat cu victoriavalahilor.

Documentarea atentã a autorului ºiprezentarea limpede a informaþiilor uimesc pecititor ºi în lecturarea articolelor referitoare lapersonalitãþile istorice ºi la localitãþile,regiunile ºi zonele unde s-au desfãºuratevenimente consemnate de istorie, precum:Nabucodonosor(605- 562 î. Hr.), Caesar, Carolcel Mare, Baiazid, Attila, Hammurabi(1792-1750 î. Hr.), Darius, Domitian º. a.Personalitãþile românilor sunt prezentate încontextul evenimentelor în care au fostimplicate, de la Decebal pânã la marii voievozidin Evul Mediu.

Pentru conºtiinþa românilor, toponimele demai jos, dar ºi altele, au o semnificaþie deosebitã:Tapae, Posada, Rovine, Podul Înalt, Cãlugãreni,Hotin, Mãrãºti, Mãrãºeºti, Oituz, Plevna. Asupraacestora autorul insistã pânã la unele detalii, careduc la înþelegerea exactã ºi profundã aevenimentelor.

Amplele investigaþii în atâtea domenii aleistoriei universale conferã lucrãrii un evidentcaracter enciclopedic, iar prin tratarea sub formaarticolelor de dicþionar, lucrarea poate fi numitã,fãrã exagerare, un dicþionar enciclopedic deistorie universalã.

Prin bogãþia informaþiilor provenite dincercetarea unei bibliografii care uimeºte peorice cititor, prin rigoarea ºtiinþificã ºiobiectivitatea specifice omului de ºtiinþã, prinviziunea unitarã asupra evenimentelor ºipersonalitãþilor, lucrarea reprezintã un demersºtiinþific de un înalt profesionalism. Princonþinut ºi prin tratare accesibilã ºi didacticã,lucrarea se adreseazã elevilor de liceu ºi degimnaziu, studenþilor, profesorilor despecialitate ºi tuturor intelectualilor interesaþi ºipasionaþi de istorie, fiind un adevãrat ºi plãcutinstrument didactic de a pãtrunde în taineleistoriei, în acest fascinant univers creat de om înmultimilenara lui existenþã.

Cititorul avizat va desprinde numeroaseînvãþãminte pe care le oferã istoria pentruînþelegerea corectã a prezentului ºi imaginareaviitorului.

Distinsul profesor ºi cercetãtor GeorgeBaciu, prin lucrarea de faþã oferã cititorilor uninstrument de cunoaºtere a cinci milenii deistorie într-o sintezã didacticã, accesibilã ºiatractivã, îmbogãþindu-le cultura generalã ºi despecialitate, precum ºi viziunea asupra istoriei.

Prof. CONSTANTIN VOICULESCU

CUNUNI DE FLORI

PENTRU EROIÎmi revin în minte versurile poemului

„Þie-þi vorbesc America!” al poetei MariaBanuº, versuri pline de sensibilitate adresatepoporului american, oamenilor simpli aiAmericii, o strigare a poetesei române cãtretoate nemurile lumii, chemându-i la liniºte ºipace, la toleranþã ºi înþelegere, îndreptându-neprivirea cãtre cerul senin al lumii, neîntinat depãsãrile morþii, ale terorismului, ale vrajbei ºirãutãþii; apel cãtre oamenii de bunã credinþã sãfacã front comun împotriva curgerii sângelui,împotriva acelora care ameninþã liniºtea ºipacea.

Evenimentele au arãtat încã o datã cã oricât deputernicã ar fi o þarã, necunoscând ororilemãcelului, minþile mefistofelice, oamenii lipsiþide sentimente umane, de afecþiune, de dragostepentru semeni, încãrcaþi cu o furie oarbã, gãsescsoluþii tot atât de mefistofelice sã ucidã fãrãdiscernãmânt vieþi nevinovate.

„O mamã, mamã, o Americã simplã!/ Sã nu-þifie dat sã cunoºti vreodatã/Gustul acesta alfericirii,/Amestecat cu cenuºã ºi sânge.”

ªi iatã cã l-a cunoscut. Când totul estenemaipomenit în viaþa poporului american pecerul cãruia n-a survolat niciodatã vreo pasãre amorþii, având securitatea asiguratã, în 11septembrie 2001, la început de mileniu III, s-aprodus incredibilul; avioane teroriste se izbesc ºiexplodeazã în New York distrugând gemeneleturnuri Word Trade Center, iar un avion care nu-ºi atinge þinta cade ºi omoarã cãlãtorii ºi întregulechipaj.

Oamenii de literaturã de pe întreg globul ausensibilizat prin operele lor oamenii de bunãcredinþã sã facã front comun împotriva actelor deinumanitate.

Acestora i se alãturã ºi poetul-muzicologMarin Voican Ghioroiu, care în volumulbilingv de versuri „Cununi de flori pentrueroi” încã din primele versuri ne introduce înatmosfera cotidianã a omului simplu americancare munceºte, iubeºte, învaþã ºi fãureºteplanuri mãreþe trãind într-o þarã liberã. Poetulreliefeazã ultimele gânduri ale copiilor ºivârstnicilor care au murit în mod surprinzãtor.Vorbele, ºoaptele celor ce au avut o soartãnemiloasã, au zguduit poetul dând glasversurilor încãrcate de sensibilitate, rugându-nepe toþi ce populãm aceastã planetã sã sãdimflori pentru slava ºi nemurirea lor.

Durerea unei mame este imensã, încât ceruls-ar umple de milã ºi ar aduce pacea pe pãmânt:

„Candela mai lãcrimeazã dupã tine, dragul meu !...

Picãturi de cearã caldã cad ºi sfârâie mereu,Azi secaþi sunt ochii mei de durerea

ne-ncetatã,Viaþa-n doliu mi-e cernitã, soarele nu se

aratã...ªtiu cã n-am sã te mai vãd, dar în flacãra

plãpândãSimt cum sufletu-þi se zbate ºi ar vrea ca sã

pãtrundã”(Durerea unei mame)

Fiul ciopârþit de greutatea turnurilor seadreseazã dintre stele tatãlui:

„Sã nu m-aºtepþi ca-ntotdeauna;Destinul crunt ne-a despãrþit;Tu, grijã ai de mama-acuma!...Îmi eºti atât de drag..., îþi zic.Cei doi îndrãgostiþi care considerã cã moartea

nu-i poate despãrþi...vor fi douã stele rãtãcitoarepe imensul firmament al boltei cereºti.

„Iar pe cer de veþi vedeaDouã stele rãtãcind...Eu sunt cu iubita mea,Când voi priviþi lãcrimând”

(Dragi pãrinþi)Mireasa ºi-a gãsit rochia prin care vede cerul

zugrãvit de stele, broºa cu safir pe care o poartã înpieptu-i îndrãgostit de viaþã; aºteaptã dansulnunþii sale; fericirea nu are margini, dar totul sespulberã într-o secundã nefastã (Voi fi mireasã).

Fiica, alãturi de mamã..., douã fiinþe lipsite denoroc se încurajeazã la gândul cã vor fi în raiulceresc. Doreºte jucãriile copilãriei cu care s-ar fijucat frumos, dar totul este vesel la gândul cã vafi înger printre stele.

Mama nu-ºi poate ajuta fiica, nu poate s-oscoatã din ghearele morþii, suferã cãsupravieþuieºte.

„O, dragul mamei!... n-am crezutCã voi trãi în urma ta...Tu, Doamne, lãudat ºi sfânt!Acum e timpul..., mã poþi lua.”

(Mama)Volumul „Cununi de flori pentru eroi” al

poetului Marin Voican Ghioroiu constituie unstrigãt cãtre umanitate, sã înveþe din clipa nefastã aacelei zi de 11 septembrie, zi neagrã pentruamericani, sã gãseascã soluþii pentru a stopaterorismul pentru a trãi pe o planetã plinã de florilepãcii, de mireasma îmbãtãtoare a înþelegerii, dezborul în înãlþimi ai albilor porumbei; de gânguritulpruncilor care pentru întâia datã spus „mama”; dejocul copiilor, de râsul lor sãnãtos, de ciripitulpãsãrelelor sub bolta seninã a cerului sfânt, sã nebucurãm din plin de viaþa hãrãzitã de BunulDumnezeu a o trãi în armonie ºi înþelepciune.

Mame disperate, taþi albiþi de durere, fiice învoaluri de mirese, feciori printre stelele cerului,bunici suferinzi – unii inving, alþii sunt învinºi –toþi cuprinºi de credinþa nestrãmutatã înDumnezeu (Dincolo de moarte).

„Lui sã-i mulþumeºti, cã ElNe-a creat ºi ne-ngrijeºte”.

Poetul îºi iubeºte nefericiþii eroi, miile deamericani care au plãtit cu viaþa emanaþiilemefistofelice ale minþilor bolnave. Sã aducemnoi, românii, cununi de flori pentru eroi, avândîncrederea cã America ºi americanii îºi vorcicatriza rãnile, ridicând peste lume Porumbelulalb al Pãcii.

Mesajul volumului de poezii „Cununi de floripentru eroi” este unul de bun augur. E timpul sãne iubim mai mult, sã aruncãm sãbiilerãzboaielor, sã privim nestingheriþi seninulînãlþimilor ºi cântul drag al ciocârliei, sãconstruim în liniºte, sã inventãm tot ce este bunpentru oameni, cu încredere în Dumnezeu.

„Viaþa, Dumnezeu când ne-a datPãmântu-ntreg ne-a dãruit,El ura neagrã-a alungatPrin jertfa Lui ne-a mântuit”.Poetul-muzicolog Marin Voican Ghioroiu,

iubitor de oameni, suflet de o sensibilitateincredibilã, când duios, când cu furie, când culacrimi, când cu tãrie, când blând, când tãios,prezintã într-un lirism aparte o zi neagrã dinistoria omenirii, zi ce doreºte a nu se mai repeta.

„Dacã marile iubiri s-au nãscut din durere ºiaceste versuri mi-au fost murmurate de ultimelegânduri ale unor fiinþe ce au trecut pragul clipeisupreme, ideii care n-au voit sã moarã odatã cuacei oameni nevinovaþi în data de 11 septembrie2001 pe teritoriul Statelor Unite ale Americii”(Marin Voican Ghioroiu).

Prof. ION C. HIRU,Memebru al Ligii Scriitorilor din România

PROFESOR PE ULIÞêi a ieºit la luminãtoatã suflarea!

Dincolo de gardurio formaþie înghesuitã de fluturiia atitudine!

Lângã gârlãizolaþistropii de ploaiefreacã pietrelepânã albesc,iar frunzele fragedeau fãcut barajîn josul apei:pe aici nu se mai trece!

În zarevântul a prins tulpinã,iar cuculcântã de-nverzeºte pãdurea.I-au prins bine lecþiile de canto!

Pe cer berzele s-au prins în horã.Aripile lor au pus stãpânirepe tot albastrul ceruluiºi-l rotescpânã la acoperiºul caselor.

Pe un ºopron vechidouã vrãbiise dueleazã.Miza: o fãrâmã de pâineculeasã din grajduride unde un tânãrdeclarã: te iubesc! te iubesc!

Pe cine iubeºtede rãsunã valea ºi dealul tresare?

În toatã aglomeraþia astazãpãcit,un profesorþine lecþii de bunã purtarepe uliþã.

Sus în poianãun cal se ridicã buimac,mânzul lui iese din livadãºi rupe poiana în douãaducându-i ofrandãun nechezat uºor...Merit uitat fireºte!

Domnule profesorcu deosebitã stimãcine credeþi cã vã ascultã?

Timpul e argat la timpºi uliþa chiuleºtepânã se pierde printre case!

HOPA-MITICÃPe fundul ceruluisub ochii pãpuºarilorumbriþi de viaþãrânduri întregi de pãsãricu furculiþa-n peneaºteaptã masaastãzi se serveºte primãvara,departe de mulþimea agitatãºi desprinsã de trupca roata de la cãruþã.Împinsã de vrajatârgurilor de altãdatã

mã alãtur lorsã gustdin primãvara asta micãcu fundul de plumbcare revineori de câte ori o întorcipe 25 martie...ªi nimeni nu ºtiece cautã ea acolo?

PRIZONIER... CÂT CUPRINDEDepãrtarea ca numãr de paºie la limita de vârstãnu se pensioneazãci evadeazãdin acest prizonierat,timpul.

De pe acoperiºul unei caseun steag,îmi face disperat cu mâna„Vreau sã fiu liber!!!”

E prea mult?

Bãrcile solitareîºi ridicã catargele spre cer

se predau.Libertatea le-a adus la mal înghesuite.

ªi...ploaia nu s-a oprit...

Frãmântatevalurilese înalþã pânã se sparg de stânci.Cine le-a gonitde se retragfãrã luptã?

Evadez?!?Mai vreau sã evadez?

Cerul se spargede atâta culoareºi din el iese nevinovatun curcubeu...

E liber!!!

Inconºtientul leagã fãrã sã vrearãsãritul de apusprintr-un pod...

sunt prinsã în acest prizonierat...cât cuprinde!!!

DEBUT LITERAR: MIHAELA CÃVESCU

Mihaela Cãvescu

12 PIETRELE DOAMNEI

ISSN 1843 - 9071

CASETA REDACÞIEIRedactor ºef: Prof. GEORGE BACIURedactor ºef adj.: Prof. ION C. HIRUDirector de marketing: Ing. IONEL CRISTESCU-MUªÃTEªTI

Redacþia ºi administraþia: B-dul Alexandru Ioan Cuzanr. 77, loc. Domneºti, judeþul Argeº, cod. 117370,

tel. 0248-269115, 0744682591, 0723581017,Fax. 0248-269625; e-mail: gigibaciu_gsm@yahoo.com.

www.fundatiaionescumuscel.wordpress.comwww.pietreledoamnei.wordpress.com

Responsabilitatea pentru articolele scrise revine exclusiv autorilor.

COLABORATORI: Clubul Iubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº, BibliotecaMunicipalã din Curtea de Argeº, Mihai Golescu – directorul cotidianului „Argeºul”, LigaScriitorilor din România, Cenaclul „Nicolae Velea” al Bibliotecii Municipale din Curteade Argeº, Casa de Culturã Domneºti, Asociaþia Românã pentru Patrimoniu.

CMYK

◆ Fundaþia „Petre Ionescu-Muscel” ºi-amãrit averea prin gestul nobil al scriitoareiCleopatra Lorinþiu, soþia marelui poetGheorghe Tomozei, de a dona fundaþieibiblioteca ilustrului poet, nu de mult timptrecut în veºnicie. Alãturi de miile de volume,la Domneºti a sosit ºi mobilierul din camerade lucru a poetului.

Este o mare onoare pentru comunaDomneºti.

Cu ani în urmã, poetul m-a vizitat, însoþitfiind de bunul meu prieten, Ion PopaArgeºanu (ºi el trecut în eternitate), iar subumbra viþei de vie au servit fagure cu miere,rãcorindu-se cu apa rece din fântânã. ªi iatã cãDumnezeu a voit ca legãtura noastrã sãcontinuie ºi dupã moartea poetului, princãrþile bibliotecii sale.

Mulþumim din suflet omului de înaltãculturã, scriitorului Artur Silvestri care amijlocit aceastã faptã deosebitã pentruDomneºtii Muscelului ºi nu numai...Îimulþumim pentru site-ul fundaþiei, la care atrudit aºa încât sã se ºtie în lume cã aici, lamjlocul drumului dintre cele douã istoricecapitale ale Þãrii Româneºti existã Fundaþia„Petre Ionescu-Muscel” care întreprindeacþiuni de valoare chiar cu rãsunet naþional.

Mulþumim primarului comunei Domneºti– mare iubitor de culturã – care a pus ladispoziþia fundaþiei o încãpere pentrubiblioteca marelui dispãrut.

◆ Fundaþia „Petre Ionescu-Muscel”,continuând acþunile de ajutorare a copiilor cumai puþine posibilitãþi materiale, a dãruitelevei de 12 ani, Tecãu Amalia – rãmasã fãrãtatã în urma unui fulgerãtor deces, la numai28 de ani – un calculator.

Bucuria fetiþei a fost nespus de mare cuatât mai mult cu cât cunoºtea bine tainelecalculatorului.

Sã fie de bun augur ºi Dumnezeu sã o aibãîn pazã.

Tot în cadrul acþiunilor de ajutorare aacelora ce se aflã în dificultãþi existenþiale,Fundaþia „Petre Ionescu-Muscel” a oferitdomniºanului Hiricã Petre un cãrucior mobilcu care sã se poatã deplasa. Suntem mândri cãne putem ajuta semenii!

◆ Miercuri, 6 august 2008, la Casa deCulturã „George Topârceanu” din Curteade Argeº a avut loc o întâlnire de inimã ºisuflet a membrilor Cercului Iubitorilor deCulturã din Cetatea Basarabilor. A fostomagiat maestrul Vasile Ivãnescu, unuldintre marii prictori de biserici ºi ºevalet,care la cei 94 de ani ai sãi încã mai respirãa vigoare artisticã. „O viaþã de omînchinatã picturii laice ºi religioase”,dupã cum afirma academicianulGheorghe Pãun.

Cu multe expoziþii în þarã ºi în Franþa, cumulte biserici pictate, din Maramureº ºiBãlþi pânã la Craiova, Piteºti ºi Curtea deArgeº, pictorul Vasile Ivãnescu, marecolorist ºi restaurator – discipol al maestruluiCamil Ressu – este unul dintre artiºtii deseamã ai sfârºitului de veac XX ºi început deveac XXI.

Sublimului picturilor sale, ce decorausala de la etaj a Casei de Culturã, i s-aalãturat dulceaþa fãrã egal a aranjamentului

floral „Ikenobo”, cãruia doamna PaulaFulga i-a dãruit linia inimii.

În semn de respect ºi apreciere a valoriisale, maestrul Vasile Ivãnescu a primit, pelângã mesajul de binecuvântare transmis dePreasfinþitul Calinic, episcopul Argeºului ºiMuscelului – prin vocea consilierului culturalal episcopiei, Daniel Gligore – o medalie dinargilã de Argeº, operã a maestrului GheorgheCucu. Fundaþia „Petre Ionescu-Muscel” ºirevista „Pietrele Doamnei” a acordatmaestrului un „Hrisov de suflet” pentru cã ºi-a lãcrimat dorurile fãrã numãr în sublimulartei picturale religioase ºi laice.

Fie ca lumina penelului sãu sã nesfinþeascã destrãmarea.

◆ Joi, 28 august 3008, ora 18,00 în sala defestivitãþi a Cercului Naþional Militar dinBucureºti va avea loc un eveniment culturaldeosebit: lansarea vol. XXIX ºi XXX aleDicþionarului Enciclopedic PERSONALITÃÞIROMÂNE ªI FAPTELE LOR 1950 – 2000 alautorului Constantin Toni Dârþu.

Manifestarea va fi organizatã de Cenaclul„Vasile Cârlova” (preºedinte-generalprof.univ.dr.Titus Popescu), Institutul deCercetãri Alimentare Bucureºti (director general- prof.univ.dr. Gheorghe Mencinicopschi),Constantin Toni Dârþu – editor, autor ºi Fundaþia„Petre Ionescu-Muscel” din Domneºti.

În volumele amintite se gãsesc ºaptepersonalitãþi domneºtene: prof.univ.dr. PetreIonescu-Muscel, prof.univ.dr.ing. IosifIonescu-Muscel, prof. Alfons Popescu, dr.Teja Papahagi, prof.univ.dr. GheorgheMencinicopschi, general prof.univ.dr.Gheorghe Toma ºi col.ing.dr.Ion Gegiu.

Ei sunt unii dintre oamenii de frunte ailocalitãþii cu care ne mândrim ºi prin careistoria domneascã are o aromã de veºnicie.

◆ În perioada 14 – 17 august 2008, s-adesfãºurat la Curtea de Argeº cea de-a IV-aediþie a zilelor municipiului, manifestare al

cãrei început a fost marcat de creaþiilepictorilor Ioana Teodora Duþã ºi VasileIvãnescu, expuse la parterul ºi etajul Casei deCulturã „George Topârceanu”. Primãriamunicipiului a organizat expoziþia naþionalãde picturã „Curcubeu”, realizatã de ClubulCopiilor din Curtea de Argeº.

Tot în prima zi a manifestãrii, laBiblioteca municipalã, a fost ºi prezentare decarte: „Limba noastrã cea românã” – autorprof. Ion C. Hiru ºi „Dicþionar. Agresiuni,bãtãlii, campanii, rãzboaie din istoria lumii(mileniul al III-lea î. Hr. – 2 septembrie1945)” – autor prof. George Baciu.

Ziua de 14 august s-a încheiat la BisericaOlari, atestatã documentar înainte de sec.XIII, în jurul cãreia membrii ClubuluiIubitorilor de Culturã din Curtea de Argeº aususpinat sublim, cuminecându-se cu dulceaþaprelegerii despre iubire ºi urã, rostitã cueleganþã filosoficã de preotul paroh VasileMarinescu. Mai apoi, scriitorul IonelCristescu-Muºãteºti a umplut sufletulauditoriului cu pioºenia versului sãu picurat înpaginile unei plachete numitã sugestiv „Floridin Grãdina Sufletului”. Din când în când,corul de copii ai ªcolii din Corbeni, dirijat deprof. Livia Sima, murmura cântece religioaseal cãror ecou se prelingea uºor peste sfinþeniachipului preotului Marinescu rãstignit subpleoapa neprihãnitã a duioºiei sale.

Întâlnirea de la Biserica Olari – la care aparticipat, pe lângã conducerea primãrieimunicipale ºi deputatul Adrian Miuþescu – afost înnobilatã de aranjamentul ikebana aldoamnei Paula Fulga aºezat, parcã dinadins,la marginea de dinspre suflet a destrãmãriinoastre.

◆ Ca în fiecare an, imediat dupã Sf.Marie, la Poenãrei se întâlnesc fiii satuluipentru a-ºi depãna amintirile de peste an ºi apune la cale viitorul. Cea de-a V-a ediþie aacestei sãrbãtori s-a desfãºurat sâmbãtã 16august 2008 ºi a coincis cu aniversarea a 480

de ani de la atestarea iniþialã a satului.Programul manifestãrii a inclus, pe lângãobiºnuita slujbã religioasã oficiatã în Bisericasatului, lansarea volumului „Poenãrei-Muscel – monografie etnoculturalã” scrisã deprof. Gore Constantinescu ºi a nr.4 al revistei„Poenãrei, stãbunã vatrã natalã”. Petrecereafiilor poenãreni a continuat cu un spectacol deexcepþie susþinut de renumitele interprete demuzicã popularã ªtefania Rareº ºi ValentinaIonescu, „taraful” din Retevoieºti, formaþiilede dansuri populare din Corbºori ºi Corbi ºibineînþeles o masã câmpeneascã. Seara ºi-acoborât aroma peste focul de tabãrã ivit ca unastru în mijocul satului de la poalele istorieiluptei anticomuniste. Toate acestea au fostposibile datoritã contribuþiei financiare ºisufleteºti ale domnului Virgil Baciu, cel maidrag fiu al Poenãreilor.

◆ Entuziaºtii edili ai comunei Domneºtis-au apucat serios de treabã. O primã acþiuneedilitar-gospodãreascã este reamenajareaspaþiilor verzi devenite adevãrate coºuri degunoi. Cetãþenii în marea majoritate au trecutla treabã înnobilând aceste spaþii cu flori ºiarbuºti ornamentali. Alþii au rãmas tot privinddin curte aceastã acþiune, chiar clevetind. Nueste bine sã facem front comun pentru aschimba imaginea cetãþii în care trãim?Consideraþi cã primarul ºi viceprimarul potînlocui contribuþia noastrã ? Sã nudezamãgim entuziasmul ºi buna dispoziþie aaleºilor noºtri care aleargã dupã proiecte ºibani în scopuri demne de laudã; se preocupãpentru a pune în practicã angajamenteleelectorale care se pot realiza numai cuajutorul nostru, al tuturor.

◆ Începând din luna septembrie vaapãrea lunar BULETINUL INFORMATIVal Consiliului Local ºi Primãriei Domneºti,unde veþi putea gãsi informaþii despreacþiunile ºi hotãrârile edililor domniºani.

REDACÞIA

ªTIRI ZONALE

Amalia Tecãu