Sumar

Actualitate

Maria-Cristina Ungureanu Un zâmbet pentru melomanii Filarmonicii! Povestea

unui nou început 3

Florin Luchian Cvartetul Ad libitum în Festivalul Muzicii

Românești 10

Carmen Chelaru Previziuni despre Trecut! Care va fi soarta unui

edificiu încărcat de istorie al Iașului? 13

File de album

Loredana Iațeșen Mansi Barberis – personalitate a culturii muzicale

ieşene. De la succesul de ieri la ignorarea contemporană

19

Mihail Cozmei Antonin Ciolan – continuator și făuritor de școală

dirijorală 26

Mozaic

Carmen Chelaru „Cred că viața îl pune pe fiecare, mai mult sau mai

puțin, la locul pe care îl merită!” Interviu cu dirijorul Mihnea Ignat

32

Anca Butnaru Aniversare Gavriil Musicescu

la Ismail (Ucraina) 38

Anca Butnaru „Armonii de iarnă pe tărâmuri basarabene”.

Concertul Filarmonicii ieșene la Bălți în Republica Moldova

41

Calendar

Agenda concertelor februarie – iunie 2014 44

Ansambluri artistice

Orchestra simfonică 47

Corul academic “Gavriil Musicescu” 48

Cvartetul Ad libitum 48

STAFF

Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean

Director general

Șerban Mereuță

Director adjunct artistic

ing. Corneliu Şipoteanu

Director adjunct tehnic

ec. Dana Apostu

Director adjunct economic

Birou juridic, personal, comunicare:

av. dr. Dumitru Popa,

șef birou, purtător de cuvânt

Mihaela Mandache, consilier

Cristian Ciureanu, referent

Secretariat muzical:

Carmen Chelaru, consultant artistic

Anca Butnaru, secretar muzical

Cristina Ungureanu, promovare imagine

Bogdan Grigore, bibliotecar

Publicitate:

Silvia Matei, editor imagine

Mihai Cantea, operator sunet

Contabilitate, financiar, casierie:

Loredana Țilică, economist

Gabriela Geger, economist

Roxana Sofronie, referent salarizare

Florenţa Săcrieru, casier

Cristina Marcu, casier agenţia de bilete

3

Actualitate

Un zâmbet pentru melomanii Filarmonicii!

Povestea unui nou început

Maria-Cristina Ungureanu Muzicolog drd.

În primăvara anului 2013 am primit la Filarmonică solicitarea, din partea tânărului Ciprian

Robu (student la acea vreme la secția Design a Universității de Arte George Enescu), de a cerceta

arhiva instituției, în vederea elaborării lucrării sale de licență. Fiind primul demers de acest fel

primit vreodată la Filarmonică, am fost curioși și interesați de rezultate. În octombrie 2013,

Ciprian ne-a semnalat finalizarea proiectului său și, la invitația noastră, ne-a făcut o

demonstrație care ne-a convins să pornim la schimbarea de … „look” a venerabilei noastre

instituții.

Urmările au început să apară pentru public din ianuarie anul acesta: noul format al afișelor, al

revistei și programului de sală, pagina de Facebook, urmează pagina de internet și alte materiale

de promovare.

L-am provocat, prin urmare, la o discuție pe tânărul artist, în vederea consemnării a ceea ce

considerăm a fi un eveniment în percepția Filarmonicii în Iași și în lume.

Ciprian-Tiberiu Robu s-a născut la Iași, și-a

făcut studiile la Liceul Teoretic Miron Costin,

specializarea matematică–informatică. A urmat

apoi Facultatea de Arte Vizuale și Design din

cadrul Universității de Arte George Enescu, pe

care a absolvit-o în 2013. În ultimul an de studii a

beneficiat de o bursă Erasmus la Universitatea

Falmouth din Marea Britanie, unde a urmat un

curs de graphic design.

Experiența sa profesională însumează până în

prezent colaborări cu diferite firme și instituții

din Iași și SUA și participări la workshop-uri

internaționale. În 2010 s-a implicat în proiectul

Euroscola, desfășurat la Strasbourg, iar în 2012 a

participat la vernisajul The Truth as invented by

DESIGN Iași.

În prezent, Ciprian Robu este graphic-designer

la o societate americană cu sediul în Iași și, în

timpul liber, acordă sprijin echipei Filarmonicii

Moldova în implementarea noii identități vizuale,

ori de câte ori este solicitat.

4

Actualitate

Cristina Ungureanu: Proiectul tău de licență

se intitulează Identitate de brand – Filarmonica

Moldova Iași. Cum ți-a venit ideea?

Ciprian Robu: Am început să mă gândesc la

tema proiectului meu de licență la sfârșitul anului

II de studii. Asistasem în trecut la alte prezentări

ale colegilor mai mari și ceva m-a nemulțumit:

majoritatea proiectelor propuse erau fictive. Unul

din rolurile unui designer este acela de a rezolva

probleme reale, indiferent de natura acestora. De

ce să nu încerc să rezolv o situație concretă? Am

început să-mi trec pe o listă diferite subiecte ce

merită o cercetare mai atentă, iar într-un final am

rămas la trei: clubul sportiv Kwang-Gae Iași, din

care am făcut parte timp de opt ani, signaletica1

pentru orașul Iași și bineînțeles – Filarmonica din

Iași. Am avut motivații personale puternice pentru

toate, dar am optat pentru ultima temă, deoarece

am considerat că-mi poate oferi cea mai mare

satisfacție și cea mai mare provocare în același

timp.

CU: Să explicăm puțin noțiunea de brand2.

CR: În trecut, branding-ul presupunea

marcarea vitelor din ferme cu fierul încins, pentru

a putea fi recunoscute de către proprietar. În zilele

noastre, un brand reprezintă un amestec de

elemente tangibile și intangibile, sub umbrela unei

mărci, care, dacă beneficiază de un management

corect, creează și influențează valoarea unei

afaceri. Elementele tangibile sunt cele pe care le

observăm de cele mai multe ori: culorile, texturile,

arhitectura, interiorul unui magazin, mirosul,

sunetul etc. Elementele intangibile fac referire la

proprietăți intelectuale precum brevete, mărci

comerciale, drepturi de autor, metodologii de

afaceri, dar și la recunoașterea brandului.

CU: Cât de importantă este latura vizuală la

o instituție muzicală?

CR: Aici aș putea să generalizez. Pe scurt și

plastic exprimat, identitatea vizuală reprezintă

zâmbetul și strângerea de mână a unui brand!

Identitatea vizuală a unei instituții culturale

(inclusiv muzicale) are rolul de a o ajuta să se

poziționeze vizibil și distinct într-un spațiu

cultural, fie el local, național sau internațional. Cel

mai important este faptul că o identitate vizuală

puternică exprimă valorile și ambițiile unei

organizații, afacerile și caracteristicile acesteia.

CU: De ce Filarmonica „Moldova” și nu o

altă instituție?

CR: Pe lângă provocarea pe care am

menționat-o deja, aș mai putea adăuga faptul că,

dintre toate instituțiile din Iași, Filarmonica îmi

era cea mai cunoscută, eu fiind un mare iubitor de

muzică simfonică. Fusesem în clădire, observasem

afișele, biletele, signaletica exterioară,

comportamentul angajaților etc. Am avut încă de

la început o oarecare simpatie pentru această

instituție.

CU: Spuneai în introducerea lucrării că la

baza alegerii tale au stat două motive:

pasiunea pentru muzică și actuala identitate

vizuală a Filarmonicii, „incompletă” și

„neactualizată”. De unde provine pasiunea

pentru muzică?

CR: Pasiunea pentru muzica simfonică a

luat naștere și a continuat să crească în urma unui

concert extraordinar la care am luat parte în

primul an de liceu, cred. A fost ceva destul de

spontan, tatăl meu cumpărând bilete cu câteva ore

înainte de începerea concertului. Atât pot spune:

Simfonia a 9-a de Beethoven dirijată de Mark Mast.

Mi s-a ridicat părul de pe mâini și am continuat să

fredonez Oda Bucuriei o săptămână după aceea.

Am ajuns acasă, am download-at de pe internet

ceea ce tocmai ascultasem și acela a fost playlist-

ul meu din Winamp pentru mult timp. În

următoarele săptămâni/luni/ani am fost prezent,

mai des sau mai rar, la concertele din serile de

vineri.

CU: Care au fost pașii pe care i-ai urmat în

elaborarea proiectului?

CR: Pașii pot fi diferiți de la un proiect la

altul, dar în mare sunt următorii: documentarea,

concluziile, ideile, soluția propusă și implementarea

soluției. De la definiția din DEX și până la stabilirea

audienței (cu mulți alți pași), documentarea este

foarte importantă și probabil ocupă 70-80% din

proiect. După ce se trag anumite concluzii se

stabilește direcția spre care va merge noua

identitate vizuală.

1 signaletică = care dă semnalmente ce facilitează recunoașterea. (< fr. signalétique). DEX online 2 brand = marcă comercială. Este o metodă de însemnare a unor produse, prin care se poate identifica firma producătoare, care caută să asigure o calitate superioară

produselor pentru a-și păstra reputația. http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc%C4%83_comercial%C4%83 14.02.2014

5

Actualitate

CU: Povestește-ne despre studiul de piață

pe care l-ai efectuat și în ce măsură au contat

opiniile celor intervievați.

CR: Studiul de piață a fost efectuat pe un

număr relativ mic de persoane. Deoarece nu am

avut bugetul să angajez o firmă specializată care

se ocupe cu așa ceva, am creat singur un

chestionar online, pe care l-am postat pe

Facebook, în grupuri atent alese: Colegiul de Artă

Octav Băncilă și Universitatea de Arte George

Enescu. Nu am primit foarte multe răspunsuri, dar

am încercat să lucrez cu ce am avut. Opiniile au

contat foarte mult, m-au condus la o alegere

destul de ușoară a cromaticii și la stabilirea

valorilor instituției care urmau să fie transpuse

într-un simbol grafic.

CU: Un astfel de demers presupune, fără

îndoială, o analiză a arhivei instituției. Ce ai

urmărit în materialele care ți-au fost puse la

dispoziție și care au fost concluziile?

CR: Majoritatea materialelor pe care le-am

analizat au fost afișe din perioada 1950 – până în

prezent. Am urmărit elementele care ar putea să-

mi spună câte ceva despre trecutul instituției

precum culorile, corpul de literă, elemente

grafice adiționale, compoziția. Câteva din

concluziile care merită menționate sunt:

prezența unei monograme care a fost folosită

între anii 1960–2000, acum ea poate fi văzută

doar pe o plăcuță din exteriorul clădirii.

Alt element grafic folosit este imaginea unei

ogive gotice, creație a pictorului ieșean Val

Gheorghiu. Corpul de literă, în schimb, diferă

radical de la o perioadă la alta, la fel și cromatica.

Alte materiale analizate au fost biletele actuale,

abonamentele, website-ul și signaletica.

CU: Pasul următor a fost analiza

concurenței, referindu-ne aici atât la instituții

de profil din țară, dar și din străinătate. Ce

subiecte ai analizat?

CR: Am analizat aproximativ toate

instituțiile cu același profil din lume, de pe toate

continentele. Am vrut să-mi dau seama cum

comunică acestea la nivel vizual. Am întâlnit fel și

fel de cazuri, însă unele exemple sunt de-a dreptul

superbe. Câteva instituții care mi-au atras atenția

sunt: Filarmonica din Berlin (pentru consistența

materialelor, modul clar de comunicare),

Filarmonica din New York (pentru curajul acestora

de a implementa o identitate aspru criticată la

început, pentru contemporaneitate), Filarmonica

din Atena (pentru simbolul grafic superb, care

comunică din primele secunde domeniul în care

activează instituția) și Filarmonica din Luxemburg

(pentru o abordare deosebită, inspirată din

arhitectura clădirii în care activează).

CU: Cum se prezintă celelalte filarmonici

din țară, după părerea ta?

CR: E doar o opinie personală, desigur, însă

consider că nu numai celelalte filarmonici, ci

majoritatea instituțiilor publice din România

comunică foarte prost la nivel vizual: de la Camera

Deputaților sau identitatea turistică a țării până la

6

Actualitate

Filarmonica din New York

Filarmonica din Luxemburg

Filarmonica din Berlin

Filarmonica din Atena

7

Actualitate

care mai de care mai îndrăznețe. În legătură cu

alegerea variantei optime, am procedat destul de

simplu: am analizat și reanalizat schițele de mai

multe ori, am început să le elimin pe cele care nu

comunicau clar valorile instituției sau care

prezentau probleme de citire la dimensiuni mici.

Apoi am mai tăiat din cele care se asemănau cu

mărcile altor filarmonici sau care nu permiteau

suficientă flexibilitate pentru a fi dezvoltate într-

un sistem vizual. Consider că varianta finală

aleasă este memorabilă, contemporană și

proaspătă, aduce instituției un aer de

contemporaneitate, de viitor.

CU: Cromatica propusă de tine este cu

totul nouă față de ceea ce s-a folosit până în

prezent la Filarmonică: roșu amaranth,

negru cald și alb. De ce ai ales aceste culori?

CR: Am o explicație foarte simplă în ceea

ce privește alegerea acestor culori. Negrul este o

culoare elegantă, sofisticată, membrii orchestrei

sunt îmbrăcați în negru, impune respect și

autoritate. Roșul este o culoare dinamică,

captează foarte repede atenția, este un

stimulator intelectual. Dar cel mai important,

roșul este culoarea pasiunii. Albul semnifică

puritatea, calmul, liniștea, fiind ales pentru

calmarea compozițiilor.

CU: Nu întâmplător ai ales nuanța roșu

amaranth...

CR: Așa este. Roșul am aranth este

reprezentarea culorii florii de amaranth. Se

spune despre această floare că ar fi crescut pe

muntele Olimp și că nu s-ar fi ofilit niciodată.

Este deci un simbol al longevității.

Noul logo al Filarmonicii Floarea de amaranth

Poliție, Regii de Transport, Spitale, licee și

universități. Să nu mai vorbim de recentul logo

ANAF de 7.000.000 de lei!

CU: Odată finalizată etapa de cercetare,

prindeau contur trăsăturile noii identități.

Care era viziunea ta la acel moment?

CR: După etapa de cercetare am fost sigur

de câteva lucruri: noua identitate trebuie să se

bazeze pe un simbol puternic care să comunice

numele instituției – Moldova (care de altfel fixează

spațiul – mulți nu știu ca Filarmonica din Iași se

numește Moldova, inclusiv eu înainte de începerea

documentării), să comunice domeniul – muzica –,

să fie contemporan, simplu, puternic, memorabil și

integru. De asemenea, identitatea trebuia să iasă

din marea de culori pământii atât de prezentă în

spațiul cultural ieșean și național. De asemenea,

instituțiile și companiile evoluează, de aceea

flexibilitatea a fost un criteriu vital.

CU: Pornind de la diferite subiecte, cum ar

fi: unda sonoră + litera M, traseul baghetei

dirijorului, elemente arhitecturale, vechea

monogramă a Filarmonicii, text sau elemente

grafice provenite din notația muzicală etc., ai

creat multiple variante de logo. Am numărat în

lucrarea ta 90 de schițe de mână și digitale.

Cum ai ales soluția finală?

CR: Au fost mult mai multe schițe și idei,

8

Actualitate

CU: Fontul ales – forma literelor – are și el

un cuvânt de spus?

CR: Fontul are un rol foarte important.

Numele instituției este scris în majuscule,

inspirând astfel un caracter puternic, serios,

oficial. Fontul se numește Mercury Text, un font

elegant cu serife3, contemporan și flexibil.

CU: La prima vedere, noul simbol îmbină

litera M cu nota muzicală (mai bine spus cu o

terminație din nota muzicală). Însă și spațiul

alb joacă un rol important…

CR: Spațiul alb joacă un rol foarte

important în noul sistem grafic. Ideea utilizării

albului în exces semnifică momentul de liniște de

dinaintea începerii unui concert și are la bază

filosofia marelui compozitor Claude Debussy, care

considera că muzica nu este alcătuită din sunete,

ci din spațiul dintre ele. Se spune că cei mai buni

muzicieni din lume cântă de fapt mai puține note

decât am putea auzi. Ei cântă în acest fel pentru ca

mintea ascultătorului să completeze spațiile

rămase cu propria imaginație.

CU: Logotipul4, al doilea element ce

compune logo-ul, îl reprezintă numele

instituției. De ce ai eliminat sintagma „de

Stat” din titulatură?

CR: Prin eliminarea sintagmei „de Stat”,

numele instituției devine unul mai prietenos, mai

ușor de ținut minte și mai clar, comunicând foarte

simplu tipul instituției, numele acesteia și locația

în care se află.

CU: Capitolul final din lucrarea de licență

conține soluții de aplicare a design-ului

conceput în materiale printate: afișe,

programe de sală, pliante informative, website,

aplicație smartphone, dar și propuneri mai

puțin convenționale…

CR: În capitolul final am încercat să

implementez elementele specifice noii identități

într-un set de materiale de comunicare, atât

pentru print [mijloace, obiecte fizice, n.n.], cât și

pentru online [forme și căi electronice, virtuale de

comunicare, n.n.]. În acest stadiu am vrut să

analizez cum comunică noua identitate pe

materiale pe care orice instituție publică ar trebui

să le aibă, de la cărți de vizită și până la signaletica

interioară. M-am gândit și la niște elemente mai

puțin comune, cel puțin în România, precum o

campanie de advertising, ce presupune montarea

unor instalații sonore în oraș, în puncte-cheie.

Cum ar reacționa trecătorii la apariția unei viori

colorate gigantice, care cântă singură, plasată în

Piața Unirii?!

3 Serifă/serife = (cunoscute și sub denumirea de codițe în limbajul colocvial) sunt liniuțele, mai mult sau mai puțin subțiri/fine, cu care se termină unele linii componente principale ale unor fonturi (tipuri de literă). http://ro.wikipedia.org/wiki/Serif%C4%83 14.02.14

4 Logotip = Forma grafică distinctivă (siglă, desen, simbol etc), ce îmbracă o varietate largă de forme, culori, dimensiuni etc, și care are rolul de a defini într-o manieră unică și specifică identitatea unui produs, a unei mărci sau a unei firme. http://www.iqads.ro/dictionar/logotip 14.02.2014

Noul simbol grafic Forma de literă Mercury Text

9

Actualitate

CU: Bibliografia din finalul proiectului conține titluri de

cărți din domeniul branding-ului si graphic design-ului. Și

totuși, lucrarea este înțesată cu noțiuni ce presupun

cunoștințe muzicale. Cum ai reușit să-ți însușești aceste

noțiuni?

CR: Documentarea inițială m-a ajutat foarte mult. Am

studiat ceea ce presupune un portativ, notele muzicale - când și

de ce se folosesc, tipurile de instrumente, dirijori, metode de

dirijat, compozitori celebri și cam tot ce înseamnă istorie a

muzicii simfonice. Pentru această documentare am folosit

preponderent internetul, dar am citit și revistele Filarmonicii.

CU: Încet, și beneficiind de implicarea ta, soluția

propusă de tine prinde contur la Filarmonica „Moldova”.

Ce părere ai de rezultatele de până acum?

CR: Am fost foarte plăcut surprins de faptul că

propunerea mea a fost acceptată și că proiectul meu de licență a

devenit un proiect real. Desigur, sunt unele mici probleme, care

sunt sigur că se vor rezolva cât de curând. De pagina de

Facebook sunt foarte mulțumit. E o imagine puternică, atrage

imediat atenția când se postează noutăți, concurează cu

paginile de Facebook alte unor instituții de rang internațional.

Sper că în viitorul apropiat se va realiza și website-ul, care are

un potențial foarte mare — este practic imaginea principală a

Filarmonicii în mediul virtual – zâmbetul și strângerea de mână

ale muzicienilor Filarmonicii adresate melomanilor săi!

Iași, 19 ianuarie 2014

10

Actualitate

Festivalul Muzicii Românești, reluat în Serie

nouă începând cu anul 2007, după o perioadă de

aproape două decenii de absență, reprezintă pentru

muzicienii Iașului un prilej de afirmare a

potențialului artistic, iar pentru întregul public,

șansa de a cunoaște și de a aprecia valorile muzicale

naționale în interpretări de un rafinament aparte.

Însuși unul dintre compozitorii reprezentativi ai

muzicii „clasice” românești, Dumitru Capoianu, în

prefața pliantului celei de-a XII-a ediții a

Festivalului, saluta cu mult entuziasm reinițierea

acestui eveniment, subliniind importanța

promovării muzicii noastre, „care nu poate fi a

noastră decât dacă o recunoaștem și știm că ne

aparține”.

Iașul s-a putut mândri întotdeauna cu o școală de

muzică demnă de invidiat, de-a lungul timpului

legându-se de acest oraș nume precum Eduard

Caudella, Gavriil Musicescu, George Enescu, Sergiu

Celibidache, Ion Baciu, Achim Stoia, Vasile

Spătărelu și mulți alții. Însă mai specific, Iașul a fost

întotdeauna recunoscut pentru excepționala școală

de coarde și de muzică de cameră, exemplul cel mai

elocvent fiind Cvartetul Voces. Formația s-a lansat

în același an cu prima ediție a Festivalului Muzicii

Românești și a crescut odată cu acesta, membrii

cvartetului ajungând cu timpul profesori ai

Conservatorului ieșean, formând noi generații de

muzicieni de excepție.

La fel ca și în prima etapă a Festivalului, una

dintre prioritățile organizatorilor a fost alegerea

atentă a interpreților ce urmau a fi programați în

eveniment, pe criterii valorice dovedite în timp.

Abordarea unui repertoriu românesc aparținând în

mare parte secolului XX presupune existența unor

formații cu un nivel de pregătire artistică ridicat.

Organizatorii Festivalului Muzicii Românești –

Filarmonica Moldova și Universitatea de Arte George

Enescu – au luat în calcul mai întâi interpreții din

Iași, urmărind în primul rând aspectele calitative dar

și pe cele financiare.

Dacă în primele zece ediții – 1973-1988 –

Cvartetul Voces a fost aproape nelipsit, după

reluarea acestuia în 2007 a venit rândul discipolilor

Cvartetul Ad libitum în Festivalul Muzicii Românești

Florin Luchian Muzicolog drd.

Voces și Ad libitum în

Festivalul Muzicii Românești ed. XI, 23 octombrie 2007

11

Actualitate

acestora, Cvartetul Ad libitum, să reprezinte cu

mândrie și profesionalism valoarea școlii

interpretative ieșene.

Predarea „ștafetei” ș-a desfășurat într-un mod

excepțional, cu totul reprezentativ, în concertul

memorabil din 23 octombrie 2007. Cele două

formații camerale ieșene, Voces și Ad libitum,

maeștri și discipoli, după ce au interpretat pe rând

cele două Cvartete opus 22 de George Enescu, s-au

reunit pentru a oferi publicului o altă capodoperă

enesciană, Octuorul pentru coarde op.7.

Membrii cvartetului Ad libitum, Adrian Berescu

– vioara I, Șerban Mereuță – vioara a II-a, Bogdan

Bișoc – violă și Filip Papa – violoncel, absolvenți ai

Conservatorului ieșean, care aveau să fie formați,

fiecare în parte și toți la un loc de Voces, au apărut

pentru prima dată sub acest nume în fața publicului

în anul 1988, într-un concert la Piatra-Neamț.

Pășind pe urmele maeștrilor lor, Ad libitum a avut o

evoluție remarcabil, confirmată de premii, între care

cea mai prestigioasă distincție internațională pentru

cvartet de coarde, la Evian (Franța, 1997). Au urmat

numeroase concerte în țară și peste hotare, la

festivaluri prestigioase precum: Printemps des Artes

(Monte Carlo), Orlando Festival (Olanda), Luberon

(Franța), Bensheim (Germania), Gstaad (Elveția),

Maribor (Slovenia), etc.

În ediția a XII-a, Cvartetul Ad libitum a avut o

prezență mai consistentă în festival, susținând un

concert cameral de excepție în 7 octombrie 2008, din

al cărui program au făcut parte Cvartetul nr. 2, op.

19, „al consonanțelor” de Pascal Bentoiu, 12

Microludii de György Kurtág și Cvartetul op. 22 nr. 2 în

sol major de George Enescu. Atât cvartetul lui Bentoiu,

compus în 1973, cât și cel de Enescu (1951), sunt

lucrări de un deosebit rafinament și tehnicitate, ce

au prins din nou viață pe scena Filarmonicii prin

intermediul interpreților. György Kurtág (n. 19

februarie 1926, Lugoj, județul Caraș-Severin) este

compozitor maghiar din România, laureat al

Premiului Muzical Ernst von Siemens (1998).

Începând din anul 2009, fiind numit oficial

ansamblu al Filarmonicii Moldova, Cvartetul Ad

libitum a devenit o prezență tot mai cerută de publicul

Festivalului Muzicii Românești, fiind din nou

prezent cu un concert cameral extraordinar, în 13

octombrie 2009. Publicul a avut șansa de a asculta

Cvartetul nr. 5 op. 20 de Dumitru Bughici, Cvartetul

nr. 6 de Wilhelm Georg Berger și Cvartetul de Radu

Paladi, trei lucrări ce conturează o policromă

panoramă muzicală și o bogată varietate stilistică. ... Și în 15 noiembrie 2010

Ad libitum în 13 octombrie 2009

12

Actualitate

La ediția „academică” din 2010 a Festivalului

Muzicii Românești, dedicată aniversării a 150 de ani de

la fondarea Şcolii de muzică și declamațiune din Iași –

actuala Universitate de Arte George Enescu – și

împlinirii celor nouă decenii de la crearea Societății

Compozitorilor Români, Cvartetul Ad libitum a avut

misiunea de a susține concertul inaugural din 15

noiembrie 2010. Prestigiosul ansamblu cameral a

propus publicului meloman două lucrări foarte

„proaspete”, pline de cantabilitate și expresivitate –

Cvartetul nr. 2 de Vasile Timiș (2001) și Cvartetul nr. 4 de

Iulia Cibișescu-Duran (2003) – echilibrate de

binecunoscutul și îndrăgitul Cvartet op. 22 nr. 2 de

George Enescu. Concertul s-a bucurat de o primire

călduroasă din partea audienței, însă nimeni nu avea să

știe că acela avea să fie ultimul concert al formației în

acea formulă, în cadrul Festivalului Muzicii Românești!

Cvartetul Ad libitum a fost de nelipsit la fiecare

ediție din Seria nouă a festivalului, excepție făcând

doar ediția din 2011, datorită dispariției premature a

prim-violonistului cvartetului, Adrian Berescu, într-un

tragic accident. Cvartetul a avut șansa continuității prin

alăturarea violonistului Alexandru Tomescu, formulă în

care au înregistrat, în 2012, un prim compact disc: Ad

libitum Primus.

Cu prilejul celei de-a XVI-a ediții, Cvartetul Ad

libitum revenea pe afișele Festivalului Muzicii Românești,

în concertul din 30 octombrie 2012. De această dată,

ansamblul a prezentat Cvartetul nr. 2, op. 19, „al

consonanțelor” de Pascal Bentoiu, compus în 1973,

„apărut în plină domnie a disonanței agresive, (…)

înscriindu-se, alături de lucrările altora din aceeași

perioadă, în seria acelor compoziții de protest contra

tiraniei estetice, a avangardei”, după cum însuși

compozitorul îl descrie.

La un sfert de veac de carieră artistică de un înalt

nivel profesional – în anul 2013 –, Cvartetul Ad libitum

a inclus în seria de concerte aniversare reluarea

desăvârșită și plină de sensibilitate a uneia dintre cele

mai frumoase lucrări camerale din repertoriul muzicii

românești – Cvartetul op. 22 nr. 2 în sol major de George

Enescu. În ediția a XVII-a a Festivalului Muzicii

Românești au apărut în 26 octombrie 2013, în

continuarea unui turneu reprezentativ în Olanda.

Profesionalismul, măiestria, sensibilitatea, dar și

inteligența artistică cu care Ad-libitum-ii au dat viață

unor lucrări ale muzicii românești de o inestimabilă

valoare au făcut ca publicul să revină cu plăcere la

concertele propuse, iar acest festival să dăinuiască timp

de patru decenii și sperăm că și peste ani se va mai auzi

încă de el.

Iași, 14 februarie 2014 ... Și în 26 octombrie 2013

Ad libitum în 30 octombrie 2012

13

Actualitate

Carmen Chelaru

Previziuni despre Trecut!

Care va fi soarta unui edificiu încărcat de istorie al Iașului?

Bunicii noștri – generațiile

interbelice – numeau edificiul

din strada Cuza Vodă, cu stația

de tramvai, statuia cronicarului

Miron Costin și curtea Teatrului

Național în față, Notre Dame –

un Notre Dame mai mic decât cel

parizian, dar în care se vorbea și

se învăța franțuzește încă din

primii ani de școală.

Astăzi, pentru mai toți ieșenii

de vârsta a doua și a treia – chiar

și pentru cei mai tineri! – același

edificiu înseamnă Filarmonica –

un reper inconfundabil

deopotrivă pentru șoferii de taxi

și pentru melomani, pentru

profesori și elevi, pentru

funcționari, vatmani și medici –

pe scurt, pentru toți cei care,

dintr-un motiv sau altul, au drum

prin centrul istoric al Iașului.

Institutul Sacré Coeur al Ordinului Notre Dame de Sion: exterior

14

Actualitate

Existența complexului de clădiri din strada

Cuza Vodă, colț cu Brătianu (în stânga) și Stroescu

(în dreapta) pornește din primele decenii ale

veacului 19.

Clădirea care a aparținut Vistiernicului Alecu

Balș1 a fost ridicată în jurul anului 18152,

construită în stil neoclasic caracteristic sfârșitului

de secol 18. Ulterior, edificiul a fost cumpărat de

Institutul francez Sacré Coeur3 al călugărițelor din

Ordinul romano-catolic Notre Dame de Sion4,

existent la Iași la începutul secolului 19.

Într-un ghid al Iașului din 1933, istoricul

acestui așezământ este prezentat astfel:

„În prima jumătate a veacului al XIX-lea au

existat, pe lângă câteva școli începătoare, fundate

de stat, și unele școli destinate mai mult fiilor și

fiicelor de boeri, ce s-au fost înființat de diferiți

profesori străini, în care se putea educa și instrui

toți cei cu oarecare dare de mână, mai întâi în

învățătura limbilor străine, ca franceza și germana,

mai ales, precum și muzica sau alte îndeletniciri

familiare.

Dar nici o școală particulară cu cursuri

superioare și reglementare nu se crease în Iași, din

inițiativă privată, până ce, în cursul anului 1866,

după stăruința unui Episcop catolic din localitate,

Monseniorul Salandari, sesizat și prin îndemnurile

mai multor personagii din elita socială locală, se

hotărî înființarea unei școli sistematice, după

modelul celor din străinătate, pentru fetele ce

căutau să se instruiască cât se poate mai perfect.

În aceste împrejurări, la data de 7/19 Martie

1866 luă ființă Institutul Notre Dame de Sion, care

obținu concursul Congregației Catolice Notre

Dame de Sion din Paris, trimețându-se un număr de

maici în Iași, unde nu se afla decât o școală mixtă

pentru copiii catolici, condusă de un sigur

Institutor. La sosirea Maicelor, fetele fură separate

de băeți, spre a primi o instrucțiune deosebită.

În April următor, după cererea mai multor

persoane din elita ieșană, mai sosiră în Iași zece

Maici catolice, cu care se înființă un Institut

superior, cu autorizarea Ministerului Român al

Instrucției publice, având ca superioară pe Mère

Marie Théodorine (Amélie Randon).

Institutul fu instalat mai întâi în casa închiriată

de la Principesa E. Ghyca din strada Lăpușneanu

[ulterior localul Creditului Funciar Urban, astăzi

Policlinica Stomatologică, n.n.]. În Octombrie

1868, Institutul fu transferat în Casele Balș, din

strada Golia (astăzi strada Cuza Vodă), unde se află

și acum.

În 1872 s-a deschis acolo un Orfelinat intern

gratuit pentru orfane catolice, în număr limitat

până la 30. În 1880 s-a instituit și un Externat cu

plată pentru clasele mijlocii. Mai mulți profesori

români fură angajați, ca să predeie anumite cursuri

în limba română. Cursurile generale se predau în

limbile germană și franceză, cum și pentru

anumite eleve în limbile engleză și italiană. Pe

lângă studiile teoretice se mai predă în această

instituție și muzica, lucrul manual, desenul,

gimnastica etc. Numărul elevelor crescu în mod

gradat, începând de la 53 în 1866, și ajungând la

mai multe mii până în ziua de astăzi.

Cu prilejul marelui războiu precedent, în 1916-

1918, cursurile în această instituție fură

suspendate, localurile fiind rechiziționate de

guvern, și ocupate de un spital român, un spital

rusesc și un spital francez, în mod simultaneu. Tot

acolo se instală un Comitet sanitar regional

(1916); locuințe pentru o parte din parlamentari

(1918); un lagăr pentru soldații algerieni scăpați

din câmpul prizonierilor din Muntenia; tot aici fu

instalat un punct de legătură între ofițerii ruși

nesupuși revoluției; un sediu și depozit al unei

cooperative.

La 1918 se redeschise în parte clasele, iar în

1919 reîncepu funcționarea normală a

instituțiunii.

1 „Familia Balș are și ea la origine pe un oarecare Balșa sau Baloș, Bălăuș sau Boloș, provenit din Muntenegru. Citeste mai mult: Familiile marilor boieri din Moldova veacului XIX, http://esuceveanu.ablog.ro/2009-12-04/familiile-marilor-boieri-din-moldova-veacului-xix.html#axzz2rZmL6MVh 27.01.2014

2 Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Olga Rusu, Const-Liviu Rusu – Prin Iașii de odinioară, Casa de Presă-Editură „Cronica”, Iași 1995. Text anexat reproducerii nr. 56

3 „La Société du Sacré-Cœur de Jésus (Societas Sacratissimi Cordis Jesu) a été fondée en 1800 par Madeleine-Sophie Barat (1779, Joigny dans l'Yonne - 1865) pour l'éducation des jeunes filles. Ses membres sont aujourd'hui appelés Sœurs du Sacré-Cœur. Elles étaient célèbres autrefois sous le nom de Dames du Sacré-Cœur. Leur spiritualité est ignatienne. Elles signent R.S.C.J. (Religiosa Sanctissimi Cordis Jesus).” http://fr.wikipedia.org/wiki/Soci%C3%A9t%C3%A9_du_Sacr%C3%A9-C%C5%93ur_de_J%C3%A9sus#Notes_et_r.C3.A9f.C3.A9rences 24.01.2014

4 „Notre-Dame de Sion, couramment abrégé en NDS, est une congrégation religieuse catholique romaine fondée en 1843 par Théodore et Alphonse Ratisbonne. Plusieurs communautés ainsi que de nombreux établissements scolaires portent actuellement le nom de « Notre-Dame de Sion » dans le monde. C'est la congrégation dont était issue sœur Emmanuelle. L'histoire de Notre-Dame de Sion se confond avec celle des relations entre judaïsme et christianisme. D'abord fondée dans le but de convertir les juifs au christianisme, la congrégation change radicalement d'orientation à partir du concile Vatican II. Dans le monde catholique, elle devient alors l'un des principaux acteurs du dialogue avec le judaïsme, dans le respect de cette religion et en excluant toute volonté de conversion.” http://fr.wikipedia.org/wiki/Congr%C3%A9gation_de_Notre-Dame_de_Sion 24.01.2014

15

Actualitate

5 Cel mai nou ghid al Iașului, F.A., publicat probabil în 1933, pp. 99-102.

Actualmente se află în acest local: Pensionatul

(Grădină de copii), curs primar și liceal, cu drept de

publicitate; ca externat, un curs secundar cu

programă proprie și studiu special al limbei

franceze; o școală primară parohială de fete, cu

patru clase și cu drept de publicitate; o școală

primară parohială de băeți, ca filială a acestei

instituții, se află instalată în Strada Colonel Langa,

având patru clase, cu drept de publicitate; un

Internat pentru fete sărace, cari se formează la

practica lucrărilor de menaj; Patronajul, operă

filantropică extra-școlară pentru fetițe tinere din

«clasa nevoiașă» cu colonii de vacanță la Grozești

(Oituz) și o școală de croitorie, pentru lengerii,

recunoscută de utilitate publică.

Tot în această mare clădire funcționează și

astăzi un Dispensar Franco-Român medical, unde

în mod gratuit se dau consultații și îngrijiri

medicale pentru toți săracii, fără deosebire de

vârstă, naționalitate și religie.”5

Între anii 1900-1910, Institutul francez Notre

Dame a construit o completare la clădirile mai vechi

ce îi aparțineau, în prelungirea vechii Case Balș.

Cu aceasta ocazie a fost ridicată clădirea cu

paraclis (capela) rezervată uzului călugărițelor și

elevelor catolice ale institutului – actuala sală de

concerte a Filarmonicii. Arhitectul noului corp de

clădiri a fost italianul J. Vignaly.

Pe lângă importanța arhitectonică, edificiul are

și una istorică și culturală, aici având loc diferite

manifestări artistice ale timpului. Între altele, în

salonul Casei Balș s-a jucat în 1817 prima piesă de

teatru în limba română, iar la 18 ianuarie 1847 a

avut loc – după cum menționa presa ieșeană a

vremii – un concert susținut de marele pianist și

compozitor Franz Liszt.

După anul 1947, Institutul Notre Dame de Sion

a fost desființat, personalul francez repatriindu-se.

Clădirile au fost abandonate timp de mai mulți ani,

slujind mai întâi ca lagăr de prizonieri, apoi ca

depozit de materiale și cămin pentru studenți.

În 1950 o parte din clădiri au fost atribuite

Liceului de Artă Octav Bancilă, iar Casa Balș a

adăpostit în perioada 1960–1982 Conservatorul

George Enescu.

Interiorul capelei Notre Dame – ulterior sala de concerte a Filarmonicii

16

Actualitate

În anul 1954, Primăria orașului Iași

încredințează Trustului de Construcții Căi Ferate

renovarea edificiului care adăpostea fosta capelă și

transformarea lui în sală de concerte cu anexele

necesare pentru Filarmonica Moldova.

La 17 noiembrie 1957 are loc inaugurarea noii

săli printr-un concert simfonic ce a marcat și

aniversarea a 15 ani de activitate a instituției.

Dirijori: Achim Stoia (directorul Filarmonicii din

acea vreme) și Theodor Avithal (dirijor

permanent). În program: Aram Haciaturian –

Simfonia nr. 2, George Enescu – Rapsodia Română

nr. 1, Constantin Palade – Balada „Gheorghe

Doja” (solist baritonul Iulian Rădulescu).

De atunci, în Sala numită ulterior Ion Baciu, cu

560 de locuri (incluzând balconul) s-a făcut

Muzică, până la 1 februarie 2013, când a fost închisă

pentru public din considerente de siguranță a

clădirii.

Pe parcursul timpului, ca urmare a

cutremurelor din anii 1977, 1986, 1990 și a apelor

din pânza freatică, edificiul a fost grav afectat.

Din anul 1988, Consiliul Culturii a adăugat la

Conservatorul „George Enescu” și Filarmonica „Moldova”, cu statuia cronicarului Miron Costin

proprietatea Filarmonicii și Casa Balș, la care s-a

început o lungă lucrare de renovare, ce a durat 22

de ani!

În anul 2003 clădirea a fost revendicată de

Congregația Notre Dame de Sion, în 2007 a fost

retrocedată în conformitate cu Legea 501/2002, iar

în 2008 a fost donată Episcopiei Romano-Catolice

din Iași. Printr-un contract de locație, edificiul a

fost transmis Universității de Arte George Enescu

spre refacere și folosință pe termen de 30 de ani,

cu condiția ca Filarmonica Moldova să-și poată

continua activitatea pe toată perioada locației.

Astfel, printr-un șir de împrejurări, cele două

instituții muzicale ieșene, care timp de peste două

decenii au fost co-locatarele clădirii din str. Cuza

Vodă nr. 29 (1960-1982) s-au reîntâlnit în

circumstanțe formal diferite, dar în esență cu bune

perspective de conlucrare.6

Ceea ce însă părea a fi în sfârșit o perspectivă

de stabilitate s-a dovedit efemeră, întrucât, la 1

februarie 2013, după mai multe demersuri din ce

în ce mai insistente din partea edililor Iașului, Sala

de concerte Ion Baciu a fost închisă publicului din

6 Informații puse la dispoziție de cabinetul juridic al Filarmonicii, 6 ian. 2009.

17

Actualitate

Fila 30b din Cartea de Aur: la 17 noiembrie 1957 este consemnată

inaugurarea actualei săli de concerte din str. Cuza Vodă nr. 29.

Pagina poartă semnăturile participanților la eveniment,

începând cu directorul A. Stoia, dirijorul Th. Avithal,

solistul I. Rădulescu și concert-maestrul Al. Garabet

aceleași considerente de securitate a clădirii. De

atunci, artiștii Filarmonicii au pornit în

peregrinări prin sălile publice ale orașului, tot

astfel cum se-ntâmplase cu puțini ani în urmă, cu

artiștii Operei și cu cei ai Teatrului Național. De

altfel nu numai cultura Iașului trece prin

asemenea momente vitrege. Clujul nu are nici

acum un sediu adecvat pentru Filarmonică.

„Unul din cei mai reputați dirijori din lume,

Lawrence Foster a primit ieri titlul de doctor

honoris causa al Academiei de Muzica Gheorghe

Dima din Cluj. Foster a spus că va susține crearea

unui sediu pentru Filarmonica de Stat

Transilvania la Cluj-Napoca.” (din „Ziua de Cluj”,

4 septembrie 2013)7

Oricâtă bunăvoință ar exista din partea

confraților întru cultură – Universitatea de Arte,

Teatrul Luceafărul, Colegiul de Artă Octav

Băncilă, Biblioteca Centrală Universitară Mihai

Eminescu și alte asemenea instituții din Iași –

efectele nedorite au apărut inevitabil: numărul

melomanilor scade, instrumentele și alte dotări

materiale sunt tot mai mult expuse degradării,

moralul artiștilor este pus la încercare…

Nu putem decât să sperăm ca un trecut

încărcat de evenimente memorabile – zidurile

pline de muzica unor nume legendare precum Ion

Voicu și Ștefan Ruha, Aldo Ciccolini, Viorica

Cortez, Elena Moșuc, Valentin și Ștefan

Gheorghiu, Cvartetul Voces, Dan Grigore, Radu

Aldulescu, Vladimir Orlov, Ion Baciu, Cristian

Mandeal, Horia Andreescu, Corul Madrigal și

Marin Constantin, Valeri Gheorghiev… – un

asemenea trecut să fie premisa unui viitor

apropiat și de bun augur!

Afișul de inaugurare a sălii din str. Cuza Vodă nr. 29 7 http://www.ziare.com/cluj-napoca/filarmonica/monstrul-sacru-

lawrence-foster-o-sa-fac-lobby-pentru-filarmonica-4119784

09.02.2014

18

Actualitate

Sala de concerte „Ion Baciu” a Filarmonicii

(foto: Mihai Cantea)

19

File de album

Figură marcantă a vieții muzicale ieșene și

prima compozitoare din România, Mansi Barberis

a constituit o provocare pentru muzicologi, care au

comentat în diverse publicații imaginea ei din mai

multe perspective: istorică, estetică și stilistico-

interpretativă. Am descoperit cu surprindere, că

informațiile cu privire la biografia și creația ei sunt

menționate atât în dicționarele românești1, cât și

în enciclopediile internaționale2. În volume de

sinteze istoriografice sunt prezentate aspecte

legate de implicarea compozitoarei în activitatea

instituțiilor artistice ieșene, de periodicitatea

lucrărilor acesteia în programele de concert, de

cariera ei interpretativă și didactică. Lucrările

compozitoarei s-au bucurat de aprecierea criticii

de specialitate a timpului, fapt ce a condus la

apariția unor numeroase cronici publicate în

revista „Muzica”, în diverse periodice culturale și

cotidiene de informații. Din comentariile

muzicologice generale sau detaliate, prezente în

cercetările istoriografice, monografii și în studii de

specialitate, am reținut că apropierea de Mansi

Barberis, implică, fără îndoială, reconstituirea unei

personalități complexe, în ambianța culturală și

muzicală a Iașului de secol XX.

Un eveniment deosebit în cultura muzicală

ieșeană a fost înființarea Societății simfonice

George Enescu, unde Mansi Barberis s-a afirmat

ca membră fondatoare, prin implicarea unor

personalități ale vremii, în calitate de compozitori,

dirijori, interpreți (Alexandru Zirra, Antonin

Ciolan, Ilie Sibianu), dar mai ales prin celebra

stagiune din 1917-1918, în care maestrul Enescu a

dirijat cele peste 20 de concerte simfonice, au avut

loc numeroase reprezentații de operă și teatrale.

Câteva decenii mai târziu, Iașul cultural și muzical

s-a dovedit a fi nu numai un spațiu de refugiu din

anii primului război mondial. O personalitate ca

George Enescu a revenit la 9 octombrie 1942,

pentru a dirija în sala Teatrului Național concertul

inaugural al Filarmonicii.

Alături de interpreți valoroși din orchestră –

Alexandru Garabet, Ludwig Acker, Lucia Burada,

Constantin Arbore – figura și numele violonistei

Mansi Barberis. Între creațiile de muzică

românească interpretate în prima stagiune, Mansi

Barberis era înscrisă pe afișele unor concerte cu

lucrări în genul suitei, alături de George Enescu,

Ion Ghiga, Constantin Nottara.

Fără îndoială, această personalitate a muzicii

ieșene, Mansi Barberis, apreciată în egală măsură

de poeți, scriitori, plasticieni, scenografi și de

colegii ei de breaslă, prin viața și activitatea ei

multiplă, a traversat o epocă de efervescență

Mansi Barberis, personalitate a culturii muzicale

ieşene.

De la succesul de ieri la ignorarea

contemporană

Loredana Iațeșen Lector univ. dr.

1 Mihail Cozmei – Existențe și împliniri, Iași, Editura Artes, 2010 2 Aaron Cohen – International Encyclopedia of Women Composers, New York - London, R. R. Bowker Company, 1981

20

File de album

culturală, influențând destinele unor generații de

artiști.

„Mansi Barberis era [...] de o distincție pe care

nu se putea să nu o remarci, delicată și veșnic

zâmbitoare, atât în cercul familial cât și în

societate”, comenta Aurel Leon în într-un portret

din revista „Cronica”3.

Tatăl ei, Giuseppe Barberis, absolvent al Şcolii

Politehnice din Torino, s-a angajat ca inginer la

Iași, în cadrul lucrărilor de modernizare a căilor

ferate române. În 1897 a obținut cetățenia română

și s-a căsătorit cu Margueritte, fiica lui Jules

Cazaban, membru al celebrei dinastii, originară

din sudul Franței, de la Carcassone și care a fost

înnobilată în 1697. Primul venit în România a fost

arhitectul François Cazaban. Fiul său Jules,

cetățean român, s-a căsătorit la Iași cu Ida

Ademollo, născută la Florența. Aceștia vor fi

bunicii Clemansei Barberis.

Copilăria și adolescența le-a petrecut alături de

sora ei Margareta (Migheta) – viitoare pianistă –

îmbinând studiul muzicii cu cel al literaturii,

familia fiind responsabilă de completarea culturii

lor prin concerte, piese de teatru, conferințe.

În această etapă de inițiere în domeniul artei

sonore (1903-1908), Mansi Barberis ia lecții

particulare la Botoșani, cu misterioasa Doamna M,

urmând ca din anul 1909, să studieze vioara la

Iași, cu Eduard Caudella.

Pregătirea muzicală susținută la Conservatorul

din orașul natal (1916-1919), unde i-a avut ca

profesori pe Enrico Mezzetti (canto), Sofia

Teodoreanu (teorie), Antonin Ciolan

(contrapunct, orchestrație), Athanasie Teodorini

(vioară), discipoli ai cunoscuților creatori de

școală, Gavriil Musicescu, Teodor Burada, o

recomandă pe Mansi Barberis ca demnă

continuatoare a acestei tradiții valoroase.

O altă etapă deosebit de importantă în cariera

sa profesională este legată de continuarea

pregătirii muzicale în centre europene de elită.

Cursurile de perfecționare de la Berlin (1922-

1924), Paris (1926-1928), Viena (1936) au

reprezentat pentru tânăra creatoare ocazii de a

studia cu profesori cunoscuți din acea perioadă:

Wilhelm Klatte (armonie, contrapunct,

orchestrație), Lula Mysz Gmeiner, Gabriel Paulet,

Paula Marck von Neusser (canto), Vincent d’Indy,

Noel Gallon (compoziție).

Pagina de program și prezentarea compozitoarei,

la concertul din 13 decembrie 1942

3 Aurel Leon, Mansi Barberis, Cronica nr. 3,Iași, 12 decembrie 1986

21

File de album

Perfecționarea în străinătate i-a oferit

posibilitatea de a-și însuși nuanțe ale stilurilor de

tip vest-european: romantismul subtil al lui

Joseph Marx, maniera de combinare a unui limbaj

de tip clasico-romantic, cu sonorități în zona

folclorică arhaică, întâlnită în unele lucrări de

Vincent d’Indy sau impresionismul francez, care

era la modă în acea perioadă.

În calitate de interpretă (cântăreață sau

instrumentistă), numele ei figurează încă din

primul deceniu al secolului XX, cu ocazia

numeroaselor audiții muzicale care aveau loc în

casa profesorului Grigore Bârsan4. În acest salon,

alături de Mansi Barberis s-au afirmat și alte nume

de referință din arta interpretativă sau

componistică: Lucreția Bârsan, George Enescu,

George Baldovin, Alexandru Cișman etc. Deseori,

tehnica ei vocală s-a evidențiat în numeroase

recitaluri de muzică romantică, franceză, germană

și românească, susținute alături de pianista

Aurelia Cionca (prietenă și rudă prin alianță cu

Mansi Barberis). O întâlnim de asemenea în

ipostază de violonistă sau violistă a unor formații

camerale (fondatoarea cvartetului de coarde

Femina – împreună cu Lucia Burada, Jeana Botez,

Mariana Iarosevici) sau alături de muzicieni

reprezentativi ai vremii: Athanasie Theodorini,

Mircea Bârsan, Vasile Filip.

În această perioadă, Mansi Barberis va

desfășura nu numai o activitate artistică bogată, ci

va beneficia de îndrumările (sugestiile) în

compoziție oferite de maeștrii Enescu sau Castaldi.

Acesta din urmă, neîncrezător la început în

capacitatea ei creatoare, afirma că „el nu dă lecții

[...] la domnișoare ce vor să se fandosească prin

saloane”5.

Lucrările ei acoperă toate genurile: vocal,

cameral, vocal-simfonic, operă, muzică de scenă.

Valoarea acestora nu a rămas fără ecou, fiind

confirmată la nivel național și internațional. Dacă

în 1935 devine membră în Societatea

Compozitorilor Români, Mansi Barberis încă din

1925 era laureată a premiului G. Enescu, fiind

distinsă cu mențiunea a II-a, pentru corul pe 8 voci

mixte, Kirie eleison. În 1934 obține mențiunea I, cu

piesa simfonică Viziuni și Scherzando pentru pian,

urmată în 1943 de locul III cu Simfonia I, iar în

1953, de Premiul Uniunii Compozitorilor cu Poem

concertant pentru vioară și orchestră.

Părinții Împreună cu sora sa,

Migheta

La Bârlad, în 1929, „Concert în familie”, dirijor Mircea Bârsan

Gabriel Paulet,

profesor de canto la

4 fost director al Liceului Național din strada Kogâlniceanu 5 Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p. 23

22

File de album

După 1930, apariția numelui ei pe afișe în

calitate de compozitoare va provoca reacții din

partea presei. „Prima compoziție muzicală a unei

românce, ce se execută la Iași: Pagini simfonice de

Mansi Barberis-Plăcințeanu. Dirijor, prof. Antonin

Ciolan”6 – publica ziarul „Opinia”, la 13 aprilie,

1932. Într-un interviu acordat în cotidianul

„Lumea”, din 16 aprilie, 1936, Ionel Perlea anunța

că va dirija Poemul simfonic Viziuni, cu Orchestra

Radio, comentând: „...este o surpriză că o femeie

poate lucra o orchestrație așa de complexă și așa

de superioară”7.

Câțiva ani mai târziu, la 16 septembrie 1937,

Orchestra simfonică din Viena, dirijată de Max

Schönherr interpreta cu succes Suita I pastorală

pentru orchestră de Mansi Barberis, eveniment

semnalat în numeroase cotidiene de informații sau

de cultură. În 1946, aceeași lucrare s-a cântat cu

Orchestra Radio, condusă de Theodor Rogalski. Au

urmat și alte opus-uri interpretate în Italia,

Elveția, Olanda, Mansi Barberis integrându-se

astfel în categoria compozitorilor autohtoni

apreciați în străinătate, alături de Ilie Sibianu cu

Rapsodia Română a II-a susținută la Varșovia și de

Alexandru Zirra cu Simfonia a II-a audiată în sala

Augusto din Roma.

Într-o activitate componistică de peste cinci

decenii, muzica de cameră ocupă un loc deosebit.

Compuse în etape stilistice diferite, lucrările

camerale creează la nivel general, imaginea unor

succesiuni de momente muzicale contastante ca

sonoritate dar unitare prin valorificarea

intonațiilor românești. De la expresivitatea

structurilor mici din pastelul pentru pian O seară

(1920), la muzica romantică debordantă din

Scherzando – piesă pentru pian (1934), sau lirică în

Preludiu pentru pian (1956), se impune cvartetul

pentru voce, oboi, clarinet și harpă intitulat Doina,

(1969) pe versuri de Constantin Cârjan, lucrare cu

influențe folclorice evidente, inedită sub aspectul

combinațiilor timbrale și a scriiturii armonice

evoluate, într-un limbaj tono-modal.

La rândul ei, creația simfonică, vocal-

simfonică și concertantă se remarcă prin

caracterul descriptiv, asocierea unor sonorități

romantice cu cele impresioniste, obținerea unor

culori vocale și orchestrale deosebite, valorificarea

resurselor timbrale ale instrumentelor.

Preocuparea pentru efectele de contrast sonor nu

devine un scop în sine, ci un mijloc de subliniere a

unor secțiuni de virtuozitate instrumentală și

vocală, sau a unor pasaje muzicale de un lirism

intens, în care compozitoarea inventează teme în

caracter doinit. Amintim Suita a II-a - Trei

momente descriptive (1951), Concert pentru pian și

orchestră în re major, Balada pentru bariton și

orchestră sau Poemul vocal-simfonic Călin. Însăși

alegerea genurilor de baladă, cantată, poem vocal-

simfonic, în care primează valoarea literară a

textului, în raport cu sonoritatea, muzica devenind

un fond sonor care, de cele mai multe ori

punctează și nu domină acțiunea.

Reținem că relația accentuată între muzică și

literatură, experiența în domeniul vocal, din

perspectivă creatoare și interpretativă, sunt

6 „Opinia”, 13 aprilie, 1932, apud. Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p. 45 7 „Lumea”, 16 aprilie, 1936, apud. Mansi Barberis în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p. 52

23

File de album

aspecte ce au influențat muzica de cameră și

simfonică a lui Mansi Barberis, în direcția

valorificării programatismului și a unor trăsături

specifice vocalității.

Creația corală nu a reprezentat o

preocupare constantă a compozitoarei, în raport

cu muzica de scenă (Neguțătorul din Veneția de

William Shakespeare, 1934; Revoluție în mănăstire

de Gregorio și Maria Martinez, 1934) care i-a

asigurat succesul, promovând-o pe Mansi Barberis

în universul teatrului, unde a colaborat cu regizori,

scenografi sau actori, în sensul adecvării muzicii la

text. O problemă asupra căreia Mansi Barberis s-a

concentrat și în alte genuri, liedul sau opera, care

au ocupat cea mai mare parte a creației sale.

Aplecarea către muzica vocală se explică și

printr-o bogată activitate interpretativă sau

didactică. Profesoară de canto la Conservatorul

ieșean (1934-1950), la Institutul I.L. Caragiale din

București sau la Conservatorul Ciprian

Porumbescu (1951-1956), a cunoscut posibilitățile

tehnice și expresive ale vocii umane, le-a

respectat, creând cântăreților partituri

corespunzătoare.

În cele peste o sută de miniaturi vocale, create

independent sau grupate în cicluri, compozitoarea

a parcurs diverse etape de acumulări stilistice și de

limbaj. De remarcat este faptul că liedurile

compozitoarei au fost incluse în repertoriile unor

interprete valoroase, unele dintre ele fiind elevele

distinsei profesoare Mansi Barberis: Teodora

Lucaciu, Mireille Constantinescu, Julieta Borcea,

Ella Urmă, Marta Joja, etc.

Experiența acumulată în sfera muzicii vocale

și pasiunea pentru teatru s-au împlinit la Mansi

Barberis în realizarea operelor: Apus de soare,

Kera Duduca, Domnița din depărtări, Căruța cu

paiațe8. Concentrându-se sub aspect tematic

asupra evocării istorice, compozitoarea se înscrie

pe de o parte, în direcția abordată în opera

românească de George Ștefănescu și continuată de

Alexandru Zirra, iar pe de altă parte, se preocupă

de adaptarea literaturii la muzica modernă,

apropiindu-se de Paul Constantinescu (O noapte

furtunoasă), Marțian Negrea (Marin pescaru), Pascal

Bentoiu (Hamlet).

La 30 decembrie 1967, la Opera Română din

București, avea loc premiera spectacolului în trei

acte Apus de soare, pe libretul regizorului George

Teodorescu, după piesa lui Barbu-Ștefănescu

Delavrancea. Criticii au reacționat imediat, pentru

că această operă reprezenta o provocare. Nu numai

că era prima creație scenică românească

aparținând unei compozitoare, „una dintre cele

mai puțin de zece – la ora aceea – [...] în întreaga

lume”9, însă textul complicat al lui Delavrancea

sub aspect cantitativ și al conținutului, crea

dificultăți în adaptarea la nivel sonor.

De asemeni, în realizarea muzicală a

spectacolului s-au implicat muzicieni importanți

8 Relevant este faptul că aceste spectacole au fost menționate în Central Opera Bulletin, editat la NewYork de către Metropolitan Opera, cf. Mansi Barberis

în convorbire cu Melania Munteanu – Din zori până în amurg, București, Editura Muzicală, 1988, p.100

Secvenţe din primul serial de televiziune, produs in România, Muşatinii (1972)

24

File de album

ai vremii: dirijorul Paul Popescu, soliștii Octav

Enigărescu, Iulia Buciuceanu, Valentin Teodorian,

Valentin Loghin, Teodora Lucaciu, etc. Deși opera

s-a bucurat de succes la primele spectacole,

reacțiile cronicarilor au fost diferite. Dacă în

cotidianul „România liberă”, George Sbârcea

considera Apus de soare „o lucrare de mari

proporții, a cărei structură vădește inteligență

artistică și temperament dramatic”10, Grigore

Constantinescu relata în revista „Muzica” din

1968, că „independența libretului, stricta sa

asemănare cu originalul teatral, creează impresia

că muzica vine doar să ilustreze, nu să comande

evoluția ideilor, rămânând o contribuție

independentă în sine”11. Într-adevăr, în 1972,

Mansi Barberis a valorificat tematica muzicală din

Apus de soare în serialul de teatru TV Mușatinii,

realizat de Sorana Coroamă-Stanca.

Pasiunea compozitoarei de a surprinde din

punct de vedere sonor ambianța epocii, se reflectă

și în opera următoare, Kera Duduca (compusă în

1963 și revizuită în 1969), din trei acte, pe libretul

semnat de Anghel Ionescu Arbore, după Ciocoii

vechi și noi de Nicolae Filimon. Spectacolul a fost

adaptat pentru televiziune și interpretat în

premieră la 26 iulie, 1970, cu soliștii Mihaela

Mărăcineanu, Mireille Constantinescu, Valentin

Teodorian, Eduard Tumagianian, acompaniați de

Orchestra Conservatorului din București. Acțiunea

se petrece la începutul secolului al XIX-lea, opera

accentuând caracterul de satiră a unei societăți

amestecate, prin asocierea intonațiilor orientale,

lăutărești și a celor populare. Faptul că această

operă s-a difuzat pe fragmente în 1971, 1974 și nu

a beneficiat de o montare scenică propriu-zisă,

care să permită crearea unei viziuni de ansamblu

asupra partiturii, a umbrit succesul ei.

Dar opera cea mai apropiată de sufletul

compozitoarei, care s-a bucurat de aprecierea

unanimă a publicului și a criticii de specialitate,

rămâne Domnița din depărtări (1971). În acest

context, Mansi Barberis este nu numai autoarea

muzicii dar și a libretului, inspirat din piesa La

princesse lontaine de Edmond Rostand, în traducerea

lui Mihai Codreanu.

Premiera a avut loc la Iași în 1976, în regia lui

Anghel Ionescu Arbore, sub conducerea muzicală a

dirijorului Radu Botez. Fără îndoială, a fost o

reușită, pentru că Mansi Barberis, pornind de la

povestea romantică a lui Edmond Rostand – o

reiterare a legendei lui Tristan și a Isoldei – a

compus, după opinia lui Grigore Constantinescu,

„o muzică ale cărei dimensiuni se încadrează într-un

accentuat lirism postromantic, cu melodii largi și

Scenă din Domnița din depărtări.

Prima audiție absolută

La premiera operei Căruța cu paiațe de la Iași

9 Idem, op. cit.,p.61 10 România liberă,4.01.1968,apud. Mansi Barberis.....op. cit. p.61 11 Grigore Constantinescu, Opera Apus de soare de Mansi Barberis, în revista Muzica, nr. 2., 1968, p. 38

25

Actualitate

evocatoare, armonii rafinate și o orchestrație de

discretă culoare”12. Ne referim la acea sonoritate

rafinată, specifică unor creatori romantici și

impresioniști francezi, care s-a integrat în

Domnița din depărtări, într-o sinteză originală a

intonațiilor din diferite culturi muzicale. Din

păcate, această muzică valoroasă nu s-a înregistrat

și a încântat doar publicul din seara premierei. În

prezent, nu ne rămâne decât să medităm la

expresivitatea ei, cu ajutorul cronicilor și a

partiturii.

Ultima operă de Mansi Barberis a fost Căruța cu

paiațe (1980), alcătuită din trei acte, pe libretul lui

Anghel Ionescu Arbore, după piesa omonimă de

Mircea Ștefănescu. Premiera a avut loc la Iași în

1982. Acest spectacol are valoarea unui testament,

dacă ne gândim că peste patru ani, la 10 octombrie

1986, compozitoarea devenea o amintire în

sufletele celor care o apreciaseră din sfera

culturală și muzicală a Iașului de odinioară și nu

numai. Mai mult decât atât, în această creație

scenică, Mansi Barberis mai revine odată la lumea

teatrului, de care s-a simțit poate, cea mai legată.

Parcurgerea la nivel general a opus-urilor

camerale, simfonice sau vocal-simfonice și în

special a creației vocale dezvăluie că Mansi

Barberis a avut un crez componistic diferit,

refuzând categoric să apeleze la sistemele

novatorare ale secolului XX. „Nu au interesat-o

nici revoluțiile sonore ale vienezilor, ale lui

Bartok, Stravinski sau Varese și nici nostalgia

polifonică a compozitorilor din perioada

interbelică. Mansi Barberis a fost și rămâne o

romantică... Dar nu în sens epigonic! Ci o

reprezentantă a unui romantism românesc”

comenta Doru Popovici într-un portret publicat

în „Muzica” din 1976.

12 Grigore Constantinescu, A IV-a ediție a Festivalului Muzicii Românești, în revista Muzica nr. 6, 1976, p.26

La Iași împreună cu soliștii Operei Române București În fața Operei Române din Iași, a doua zi după premiera

operei Domnița din depărtări

26

File de album

Puțini sunt marii artiști a căror activitate, al

căror destin s-a contopit cu viața culturală a unei

localități, definind-o și definindu-se. O asemenea

personalitate, cu aură de legendă, a fost Antonin

Ciolan. Elev, apoi profesor la Conservatorul

ieșean, instrumentist și dirijor de cor și orchestră,

s-a afirmat pe parcursul a peste trei decenii ca un

entuziast animator și făuritor al mișcării artistice

din Iași, pentru ca în ultimele două decenii de

viață, cu înnoit și mereu tânăr elan, să contribuie

la consolidarea și dezvoltarea vieții muzicale din

Cluj, ca profesor la Conservatorul de muzică

Gheorghe Dima, dirijor și director la Opera

Maghiară, dar mai ales la Filarmonica din Cluj-

Napoca, instituție căreia i-a adus, prin activitatea

sa, un deplin și strălucitor, un temeinic prestigiu.

A studiat pianul cu Aspasia Varlam și vioara cu

Eduard Caudella și a fost îndrumat permanent de

Gavriil Musicescu pe care îl seconda la corul

mitropolitan sau în conducerea unor alcătuiri

orchestrale. Antonin Ciolan continuă mai târziu

activitatea lui Musicescu, iar din dorința de a-i

ajuta pe instrumentiștii fără angajamente și nu în

ultimul rând din bucuria de a dirija, alcătuiește o

formație orchestrală care concertează la berăria

„Bragadiru”.

Vorbind despre anii petrecuți la Dresda (1909-

1913), A. Ciolan menționa cu un nemărginit

respect studiile cu Felix Draeseke, precum și

contactele cu celebrul dirijor Arthur Nikisch,

personalitate a mișcării muzicale europene care a

fost o pildă, în domeniul artei dirijorale și pentru

alți doi muzicieni români de valoare recunoscută:

George Georgescu și Ionel Perlea.

După înființarea Societății simfonice George

Enescu pe care o va conduce direct din 1919, A.

Ciolan desfășoară o bogată, stăruitoare și

entuziastă activitate muzicală reușind, pe de o

parte, să asigure continuitatea vieții de concert, iar

pe de altă parte, să făurească o adevărată școală de

dirijat, atât la clasa de orchestră a Conservatorului

ieșean, cât și la corul bisericii Sf. Spiridon. Este

prima școală de dirijat din țara noastră. Desigur, A.

Ciolan nu uită exemplul de înaltă profesionalitate,

lecția de o remarcabilă valoare din întreaga

activitate a dirijorului, profesorului și

compozitorului G. Musicescu: de la el a învățat

respectul pentru partitură și exigența realizării

structurilor ritmice și a intonațiilor, ca și a

indicațiilor de nuanțe; de la el a învățat, de

asemenea, să folosească economic și eficient

mișcarea brațelor, suplinind gestul exterior cu

elocvența privirii. Elevii formați în această

Antonin Ciolan

continuator şi făuritor de şcoală

dirijorală1 -fragmente-

prof. univ. dr. Mihail Cozmei

Caricatură Antonin Ciolan, semnată Corneliu

1 Articol publicat în Scrieri muzicologice, Conservatorul „George Enescu”, Iași 1983

27

File de album

1939 – Sărbătorirea prof. Radu Constantinescu, rectorul Conservatorului „G. Enescu” Iași

Rândul de sus: C. Georgescu, C. Iamandi, V. Apostu, N. Broască, Hristache Popescu, V. Rabeze, I. Vasilescu, I. Nosek,

Emanuel Elenescu, un gazetar ieșean

Rândul de jos: Carol Nosek, Al. Roșca, Radu Constantinescu, Mihăiță Borcea (primărie), Antonin Ciolan, Alexandru Garabet, Ludwig Acker

Membrii fondatori ai Filarmonicii „Moldova”

Filă din cartea de Aur Afișul concertului din 17 decembrie 1930

28

File de album

perioadă? Numele lor se recomandă singure și îl

recomandă și pe profesor: Sergiu Celibidache,

Carlo Felice Cillario, Remus Țincoca, Dumitru D.

Botez, Anatol Chisadji, Florica Dimitriu, Emanoil

Elenescu, Radu Motez, Dinu Niculescu ș.a.

Destrămarea Societății simfonice George

Enescu a determinat o diminuare a activității de

concert din Iași. Permanentizarea și consolidarea

mișcării muzicale rămâne însă ca o idee scumpă

tuturor muzicienilor ieșeni. De aceea, în 1942, la

înființarea Filarmonicii Moldova, act datorat unui

grup de muzicieni în fruntea cărora s-a aflat

profesorul Radu Constantinescu, directorul

Conservatorului de muzică și artă dramatică,

dirijorul A. Ciolan s-a numărat printre cei mai

activi și competenți colaboratori ai tinerei

instituții de artă.

După 1946 pleacă la Filarmonica din București,

apoi, se stabilește definitiv la Cluj. Lista elevilor se

îmbogățește cu nume noi, afirmate cu strălucire în

viața muzicală națională și internațională: Emil

Simon, Erich Bergel, Hary Bela, Petre Sbârcea,

Miron Rațiu și încă alții, ilustrează, prin activitatea

și realizările lor, valoarea și importanța celei de a

doua etape a școlii de dirijat făurită de A. Ciolan la

Iași și continuată la Cluj-Napoca.

Începând cu anul 1946, A. Ciolan va fi prezent

în viața muzicală ieșeană doar ca simplu dirijor

invitat. Și dacă în stagiunile 1946-1947, 1947-

1948, 1948-1949 i se încredințează mai multe

programe (4 în prima și câte două în celelalte

menționate), din stagiunea 1949-1950 dirijează la

Iași doar câte un program simfonic, sau nu este

invitat de loc (stagiunile 1949-1950, 1955-1956).

În ceea ce privește repertoriul, în spiritul

epocii, programele dirijate de A. Ciolan vădesc un

interes sporit pentru muzica rusă, cu deosebire

pentru creația lui P. I. Ceaikovski: Simfoniile a IV-

a, a V-a și a VI-a, Capriciul italian, Serenada

pentru coarde, Uvertura 1812. Reprogramarea la

Iași a Simfoniei a IV-a de Brahms în 15 martie

1958 (mai fusese cântată în stagiunile 1948-1949,

1950-1951 și 1955-1956), însemna o încercare de

permanentizare a prezenței muzicii marelui

compozitor în repertoriul curent. Unul dintre cei

mai buni interpreți ai muzicii lui J. Brahms. S-a

numărat, mai ales, printre primii dirijori care au

promovat în viața muzicală din țara noastră

creația marelui compozitor german. Desigur, se

știe – și cel puțin programele de la Iași o

demonstrează – compozitorii preferați ai

dirijorului Antonin Ciolan au fost L. V. Beethoven

și P. I. Ceaikovski.

În primele decenii ale secolului nostru, la

București și la Iași, în aceste centre în care

Antonin Ciolan și orchestra simfonică a filarmonicii, după 1957

29

File de album

Prezentarea maestrului Antonin Ciolan în

programele de sală din 21 februarie 1943 (sus) și 21 martie 1943 (jos)

existența conservatoarelor asigura funcționarea unor

orchestre simfonice, gustul publicului era orientat cu

preponderență spre creația clasicilor vienezi,

uverturile de Wagner, muzica franceză (Franck, Saint-

Saens ș.a.), Grieg, de asemenea, Dvorak, Ceaikovski

ș.a. Față de muzica lui J. Brahms, publicul avea o

anumită reținere. Chiar și unii muzicieni manifestau

aceeași atitudine. La Iași, interesul pentru creația

brahmsiană a sporit simțitor abia către 1960. Meritul

primelor audiții din creația lui Brahms revine lui A.

Ciolan.

Un alt eveniment care are importanță istorică a

fost interpretarea la Iași a Simfoniei a IX-a de L. van

Beethoven. S-a crezut că prima audiție a simfoniei a

IX-a de Beethoven a fost realizată la 13 iunie 1954,

dirijor fiind A. Stoia. Iată însă că, în interviul luat de

Constantin Dediu (redactor la Radio Iași) în anul

1967, A. Ciolan afirmă că, probabil prin 1921 (nu își

amintește data în mod sigur) a realizat prima audiție

ieșeană a Simfoniei a noua, cu orchestra Societății

George Enescu și prin reunirea câtorva formații corale

existente atunci. Afirmația este interesantă și merită

o confirmare documentară.

În ceea ce privește stilul său dirijoral, s-au subliniat

adesea gesturile reținute, reduse la „mijloacele

exterioare cele mai economicoase”; s-a remarcat

preocuparea de a da o expresie perfectă fiecărui

amănunt al partiturii, dar și structurii de ansamblu,

de asemenea, dincolo de migala cu care lucra fiecare

detaliu, s-a evidențiat dinamismul realizărilor finale

ale repetițiilor, puterea de a electriza instrumentiștii

și publicul și de a-i purta, cu siguranță și o

neobișnuită forță de convingere, spre înțelegerea

monumentalelor construcții simfonice.

30

File de album

n. 1 ianuarie 1883, Iași m. 4 decembrie 1970, Cluj-Napoca (în paranteză este indicat numărul concertelor dirijate în fiecare stagiune) Stagiunea 1942-1943 (4) 21.02.1943 Solistă: Lucica Burada Beethoven – Simfonia nr. 7, op. 92 E. Lalo – Simfonia spaniolă (părțile I și IV) Al. Zirra – Poem simfonic „Țiganii” Ceaikovski – Capriciu italian 21.03.1943 Solistă: Nadia Chebap Wagner – Preludiu la „Tristan și Isolda” Mussorgski – Dans persan Liszt – Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în mi bemol major Ceaikovski – Simfonia nr. 5, op. 64 30.05.1943 Solist: Constantin Stroescu Beethoven – Simfonia nr. 8 Tiersot – „L’amour de moi” Gluck – „O de ma douce ardeur” (arie din opera „Paris și Elena”) Duparc – L’invitation au voyage Canteloube – Cântece regionale franceze (Auvergne) pentru tenor și orchestră Borodin – Schițe din stepă Liadov – „Kikimora”, op. 63 13.06.1943 Paul Dukas – Poemul simfonic „Ucenicul vrăjitor” Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Ceaikovski – Simfonia nr. 4, op. 36 Stagiunea 1943-1944 (10) 12.09.1943 Beethoven – Simfonia nr. 3 Ceaikovski – Capriciu italian Enescu – Poema română

23.01.1944 Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Ceaikovski – Serenada (p.a.) Schumann – Simfonia nr. 1 (p.a.) 6.02.1944 Solistă: Lucia T. Burada P. Dukas – „Ucenicul vrăjitor” H. Wieniawsky – Concertul în re minor pentru vioară și orchestră (p.a.) Beethoven – Simfonia nr. 7 12.03.1944 Wagner – Uvertura „Tannhäuser” Ceaikovski – Simfonia nr. 6 „Patetica” Borodin – Dansurile din opera „Cneazul Igor” (p.a.) 23.04.1944 Weber – Uvertura „Oberon” Beethoven – Simfonia nr. 7 Enescu – Poema română 13.05.1944 Mozart – Uvertura „Nunta lui Figaro” Ceaikovski – Serenada pentru coarde Schubert – Simfonia nr. 5 (p.a.) 27.05.1944 Weber – Uvertura „Euryanthe” Novak – Suita Beethoven – Simfonia nr. 8 10.06.1944 Liadov – „Kikimora” Beethoven – Simfonia nr. 2 Wagner – Uvertura „Tannhäuser” 17.06.1944 Mozart – Uvertura „nunta lui Figaro” Beethoven – Simfonia nr. 3 Enescu – Poema română 1.07.1944 Beethoven – Simfonia nr. 3 Saint-Saens – Poemul simfonic „Vîrtelnița Omfalei” Wagner – Uvertura „Maeștrii cântăreți din Nürnberg”

Concertele lui Antonin Ciolan la

Filarmonica Moldova din Iași

Stagiunea 1944-1945 (1) 2.09.1944 Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Beethoven – Simfonia nr. 7 Mozart – Uvertura la „Nunta lui Figaro” Stagiunea 1945-1946 (3) 17.02.1946 Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Wagner – „Murmurul pădurii” din opera „Siegfried” (p.a.) Ceaikovski – Simfonia nr. 5 17.03.1946 Beethoven – Simfonia nr. 5 Mussorgski – Dans persan Borodin – Dansuri polovțiene din opera „Cneazul Igor” 19.05.1946 Weber – Uvertura la „Euryanthe” Beethoven – Simfonia nr. 3 Ceaikovski – „Spărgătorul de nuci” (p.a.) Stagiunea 1946-1947 (4) 20.10.1946 (Ziua prieteniei Româno-Sovietice) Ceaikovski – Simfonia nr. 6 „Patetica” Liadov – Kikimora Borodin – Dansuri polovțiene din opera „Cneazul Igor” 19.01.1947 Solist: Alexandru Garabet Beethoven Uvertura „Coriolan” Romanța în fa minor pentru vioară și orchestră (p.a.) Romanța în sol minor pentru vioară și orchestră Simfonia nr. 8 Uvertura „Prometeu” 23.03.1947 Solist: Serafim Antropov Glinka – Uvertura la „Ruslan și

31

File de album

Ludmila” Andricu – Suită de dansuri din baletul „Taina” (4 părți) (p.a.) Lalo – Concertul pentru violoncel (p.a.) Ceaikovski – Simfonia nr. 5 25.05.1947 Solist: Constantin Bobescu Wagner – Drumul lui Siegfried pe Rin din „Amurgul zeilor” (p.a.) Lalo – Simfonia spaniolă pentru vioară și orchestră Mozart – Simfonia nr. 35 „Haffner” Stagiunea 1947-1948 (2+1) 26.10.1947 Solist: Ion Voicu A. Dvorak – Simfonia „Din lumea nouă” Ceaikovski – Concertul în re major pentru vioară și orchestră Swendsen – Carnaval de Paris 2, 3.10.1947 (Pașcani) Glinka – Uvertura la „Ruslan și Ludmila” Beethoven – Simfonia nr. 6 „Pastorala” Enescu – Rapsodia I în la major 11.01.1948 Beethoven – Simfonia nr. 7 Liszt – Rapsodia nr. 2 Enescu – Rapsodia I C. Porumbescu – „Pe malurile Prutului” (p.a.) Haciaturian – Cântec pentru Stalin (cu corurile Sf. Spiridon și C.F.R.) (p.a.) Ceaikovski – Uvertura „1812” Stagiunea 1948-1949 (2) 14.01.1949 Solistă: Magda Neculau Rimski-Korsakov – Suita simfonică „Șeherazada” Ceaikovski – Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în si bemol minor (p.a.) Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” 28.01.1949 Solist: Ionel Geantă Beethoven – Simfonia nr. 7 Mozart – Concertul în re major pentru vioară și orchestră (p.a.) Wagner – Uvertura la „Tannhäuser”

Stagiunea 1950-1951 (1) 23.02.1951 Solist: George Iarosevici Schumann – Simfonia nr. 4 Miaskovski – Concert în do minor pentru violoncel și orchestră (p.a.) Enescu – Rapsodia I în la major Stagiunea 1951-1952 (1) 18.04.1952 Solist: Mihai Constantinescu Rimski-Korsakov – Suita simfonică „Șeherazada” Kabalevski – Concert în do major pentru vioară și orchestră Ceaikovski – Uvertura solemnă „1812” Stagiunea 1952-1953 (1) 6.02.1953 Solist: Ioan Danie Bartok – Jocuri populare românești (p.a.) Haydn – Cocnert pentru oboi și orchestră (p.a.) Ceaikovski – Simfonia nr. 6 Stagiunea 1953-1954 (1) 16.04.1954 Solist: Petru Onofrei Corul de stat „Gavriil Musicescu” Dirijorul corului: George Pascu F. Mendelssohn-Bartholdy – Simfonia IV-a „Italiana” Iuliu Mureșianu – Suita III-a de dansuri românești (p.a.) R. Strauss – Concert în mi bemol major pentru corn și orchestră (p.a.) A. Borodin – Dansuri polovțiene din opera „Cneaz Igor” pentru cor și orchestră Stagiunea 1954-1955 (1) 13.05.1955 Solistă: Magda Nicolau Sigismund Toduță – Concert pentru orchestră de coarde (p.a.) Liszt – Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră Ceaikovski – Simfonia nr. 5 Stagiunea 1956-1957 (1) 30.11.1956 Solistă: Aurelia Cionca Enescu – Rapsodia a II-a Beethoven – Concert nr. 5 în mi bemol major pentru pian și orchestră H. Berlioz – Simfonia fantastică

Stagiunea 1957-1958 (1) 14, 15.03.1958 Solist: Sony Niculescu Iuliu Mureșianu – Suita I (p.a.) C. Saint-Saens – Concertul în la minor pentru violoncel și orchestră J. Brahms – Simfonia nr. 4 în mi minor Stagiunea 1958-1959 (1) 22, 23.05.1959 Solist: Gheorghe Halmoș L. Profeta – „Zile de vacanță” (p.a.) Beethoven – Concertul nr. 5 în mi bamol major pentru pian și orchestră Beethoven – Simfonia nr. 5 Stagiunea 1959-1960 (1) 16, 17.10.1959 Solistă: Irina Lăzărescu E. Junger – Epopee eroică (p.a.) N. Rimski-Korsakov – Concert pentru pian și orchestră P. I. Ceaikovski – Simfonia a IV-a Stagiunea 1961-1962 (2) 9, 10.09.1961 – Deschiderea stagiunii (Concerte date în cadrul celui de al doilea Festival internațional George Enescu) Solistă: Halyna Czerny-Stefanska (R. P. Polonă) G. Enescu – Rapsodia I Chopin – Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră A. Dvorak – Simfonia nr. 5, „În lumea nouă” 22, 23.06.1962 – Închiderea stagiunii Soliști: Ștefna Ruha (vioară), Livia Rusu (soprană), Viorica Cortez-Guguianu (mezzo), Ion Iorgulescu (tenor), Ion Prisăcaru (bas) Beethoven Concertul în re major pentru vioară și orchestră Simfonia nr. 9 pentru soliști, cor și orchestră. Dirijorul corului: Ion Pavalache Stagiunea 1967-1968 (1) 13.10.1967 – Deschiderea stagiunii (Aniversare 25) George Enescu – Simfonia I în mi bemol major

Text adaptat și prelucrat de Anca Butnaru

32

Mozaic

„Cred că viața îl pune pe fiecare, mai mult sau mai puțin,

la locul pe care îl merită!” Interviu cu dirijorul Mihnea Ignat

Carmen Chelaru

Născut la Craiova, în 1980, Mihnea Ignat este

dirijor principal și director artistic al orchestrei

filarmonice a Universității din Alicante (Spania) din

anul 2005 și profesor de muzică de cameră în

cadrul aceleiași instituții. A dirijat această

orchestră la Madrid, Zaragoza, Murcia, Altea etc.

În stagiunea 2009–2010 a ocupat concomitent și

poziția de dirijor asociat al orchestrei simfonice

naționale a Republicii Dominicane. Începând din

februarie 2010 lucrează ca asistent al celebrului

dirijor rus Dmitrij Kitajenko, iar din octombrie

2012 este și asistent al maestrului Jesús López

Cobos.

A absolvit secțiile de dirijat și compoziție ale

Universității Naționale de Muzică din București,

urmând în continuare cursul de masterat în

stilistică dirijorală ale aceleași universități, cu

Horia Andreescu. De asemenea a participat activ la

mai multe masterclass-uri, unul dintre cele mai

importante fiind cel din cadrul Academiei de Vară

Prag-Wien-Budapest, pentru care a primit o bursă de

participare din partea Universității de Muzică și

Arte Plastice din Viena.

În octombrie 2010 a câștigat prin vot direct al

orchestrei Premiul Special al Filarmonicii

Toscanini, în cadrul celei de a IX-a ediții a

Concursului Internațional Arturo Toscanini de la

Parma, Italia.

A fost premiat de asemenea în cadrul concursurilor

organizate de RTÉ National Symphony Orchestra (Irlanda), Orquesta Sinfónica de Bilbao (Spania), Orquesta

de Córdoba (Spania), etc.

Angajamentele viitoare includ pe lângă concertele cu Orchestra Filarmonică a Universității de Alicante,

colaborări cu Orchestra Filarmonică din Zagreb, Orchestra Filarmonicii G. Enescu din București, Orchestra

Națională Radio din București, Filarmonica Toscanini (Italia), RTÉ National Symphony Orchestra, Orchestra

Filarmonicii din Sarajevo etc.

Mihnea Ignat a condus orchestra ieșeană pentru pima dată în martie 2013, cu lucrări de Ceaikovski și

Sibelius.

33

Mozaic

Carmen Chelaru: Vă aflați pentru a doua

oară la Iași, după ce în martie anul trecut ați

lăsat o impresie foarte bună artiștilor noștri.

Urmarea a fost dorința noastră de a

continua, cât se (mai!) poate, colaborarea cu

Dvs. În ce vă privește, există premizele unei

cariere internaționale ascendente. Unde și

cu cine v-ați format ca muzician, apoi ca

dirijor?

Mihnea Ignat: Am studiat pianul doisprezece

ani, la Liceul de Muzică din Craiova. Totodată,

încă de prin clasa a IX-a am dirijat corul Liceului

– așa am descoperit plăcerea artei dirijorale. De

aceea, la Universitatea Națională de Muzică din

București am studiat concomitent compoziția (cu

maestrul Octavian Nemescu) și dirijat orchestră

(cu maestrul Petru Andriesei), apoi cursuri

masterale cu maestrul Horia Andreescu.

Concomitent studiilor am avut șansa de a

beneficia și de sfaturile maestrului Gheorghe

Costin, după care legăturile cu România s-au

întrerupt, prin plecarea mea în Spania.

Sigur, în anii studenției mergeam foarte frecvent

la repetiții – fie la Ateneu, fie la Radio – și acolo

am învățat multe.

CC: În ce împrejurări ați ajuns în Spania?

MI: Am ajuns în Spania imediat după

încheierea studiilor universitare și de masterat la

București, în toamna anului 2005. Am aflat din

internet că se angaja dirijor principal și director

artistic al orchestrei Universității din Alicante1.

Era atunci, în 2005, un proiect abia inițiat, iar

rolul meu a fost de a înființa practic acest

ansamblu simfonic. Provincia Alicante are o

veche tradiție în domeniul muzicii de fanfară.

Fiecare localitate, mare sau mică, are fanfara ei,

considerată o mândrie locală. Din acest motiv,

valoarea suflătorilor aici este remarcabilă, de la

vârste fragede; sunt numeroși interpreți cu nivel

bun și foarte bun. Prin urmare, nu mi-a fost greu

să găsesc instrumentiști corespunzători pentru

orchestra nou înființată. În privința

instrumentelor de coarde însă nivelul este destul

de scăzut, mai ales comparativ cu România. N-a

fost ușor, dar am reușit să constitui o orchestră

care să sune profesionist, cuprinzând exclusiv

studenți ai Universității. Am susținut primul

concert în decembrie 2005.

CC: În acest caz aveți problema veșnicei

schimbări din fiecare an: vin studenți, pleacă

studenți... ?

MI: Nu, nu e chiar așa. Putem păstra anumiți

instrumentiști până la vârsta de 35 de ani. Mulți

1 Universitatea din Alicante (vechi oraș pe coasta de sud-est a Spaniei) a fost înființată în anul 1979, continuând o foarte veche tradiție în sfera învățământului academic, ce datează din veacul al 16-lea. http://web.ua.es/en/universidad-alicante/background-and-evolution.html 07.02.2014

34

Mozaic

dintre membrii fondatori, mai ales suflători,

continuă să facă parte din ansamblu. Unii sunt

chiar remarcabili – primul cornist a cântat în

orchestra de cameră cu Abbado, mulți sunt

membri în Orchestra Națională de Tineret a

Spaniei... De asemenea, nu toți sunt spanioli;

condiția e să fie rezidenți sau bursieri (inclusiv

bursieri Erasmus) ai Universității din Alicante.

CC: Presupun de aici că există un suport

financiar pentru acest proiect?

MI: Da, fiecare membru al orchestrei primește

o mică bursă, care nu reprezintă plata serviciilor

artistice, ci un ajutor pentru accesorii muzicale,

pentru cărți, pentru întreținere, locuință și

transport... Pe scurt, să nu trebuiască să pună bani

din buzunar pentru a activa în orchestră.

CC: Care este frecvența concertelor?

MI: În fiecare an desfășurăm trei–patru „stagii”

de concerte: de Crăciun, primăvara, de Paști și în

timpul verii sau în octombrie. De fiecare dată

lucrăm un program pe care-l prezentăm în patru–

cinci concerte în Alicante și în orașele provinciei;

am fost invitați și la Saragosa, la Madrid, în

Valencia...

CC: Ce repertoriu abordați?

MI: La început m-am bazat mult pe clasici –

Mozart, Beethoven, Schubert. Acum facem însă

simfonii de Ceaikovski, suitele din baletul

Tricornul și Nopți în grădinile Spaniei de De Falla, a

Opta și a Noua de Dvořák... Suntem totuși

restrânși de numărul limitat de burse, de aici

numărul limitat de instrumentiști.

CC: Soliști... ?

MI: De fiecare dată când am putut, am invitat

soliști tineri din România – violoncelistul Ștefan

Cazacu de exemplu sau pianistul Silvan Negruțiu

din SUA2. Avem o colaborare permanentă cu

Colegiul Național de Muzică Regina Sofia din

Madrid, care ne trimite în fiecare an soliști.

Menirea noastră este, între altele, să deschidem

uși pentru tinerii muzicieni de talent, chiar dacă

pentru noi ar fi interesant și util să colaborăm și cu

nume mari, consacrate. Numărul limitat de

concerte pe an ne-a forțat însă să optăm pentru

prima variantă.

CC: Împărtășiți-ne din experiența

concursurilor internaționale de dirijat...

MI: Sunt necesare la un anumit moment al carierei

unui tânăr dirijor însă de cele mai multe ori nu

reflecteaza fidel realitatea, pregătirea sau talentul

unei persoane. Vorbim in primele etape de un

timp de concurs de 10 min./candidat. Nu multe

tipuri de personalitate se pot adapta instantaneu

acestor cerinte. Până la urmâ înțeleg perfect

afirmatia lui B. Bártok: "Concursurile sunt pentru

cai!" Am participat la cursuri de vară organizate de

Universitatea de Muzică și Arte vizuale din Viena

(Universität für Musik und darstellende Kunst Wien,

n.n.), apoi câteva sesiuni de cursuri în Spania.

CC: Cum este să fii asistentul maestrului

Dmitrij Kitajenko?

MI: L-am cunoscut pe maestrul Kitajenko la

Concursul Internațional de Dirijat Nicolai Malko

de la Copenhaga, din 2009 (Malko Competition

Young Conductors). El era în juriu3. Mi-a spus că

m-a apreciat în timpul concursului; de aceea am

vrut să păstrez legătura cu dânsul și consider asta

o șansă extraordinară pentru mine. Prin maestrul

Kitajenko am avut acces la un nivel cu totul nou

față de ce făcusem până atunci. Am învățat de la

el cum să construiești relația cu orchestre de

orice nivel, cum să controlezi psihologic anumite

situații apărute în timpul repetițiilor; cum să

alegi o dinamică a repetițiilor de la o zi la alta,

ținând cont de modul în care decurge cea

precedentă – tot felul de detalii aparent

neimportante, dar care, dacă știi să le aplici, îți

dai seama că funcționează.

În plus, el nu lasă să se simtă ascendentul de

valoare pe care îl are asupra mai tinerilor săi

confrați. Ca asistent al său, eu sunt cel care

conduc repetițiile preliminare, atunci când

maestrul nu poate veni de la început. Așa s-a

întâmplat la Filarmonica din Zagreb, unde eu am

făcut primele trei repetiții cu Simfonia Manfred

de Ceaikovski. A fost o experiență extraordinară,

pentru că înainte de asta discutasem împreună

partitura în amănunt. Am și acum în partitură

adnotările făcute de el, observațiile privind

orchestrația, trăsăturile de arcuș etc. În același

timp, multe din sugestii, din ideile interpretative

nu le oferă orișicui – în privința asta am avut

nevoie de un timp de adaptare din partea mea și

de testare din partea lui. După ce a constatat că

am o bună pregătire și sunt o persoană de

3 Membrii juriului internațional la ediția din 2009 a concursului au fost: Lorin Maazel, Dmitri Kitajenko, Tadaaki Otaka, Hans Graf, Thomas Søndergård,

Audun Halvorsen, Anders Fog-Nielsen, Brian Dickie, Paul Müller, Kurt Meister, Helena Hiilivirta, Mats Engström, Kim Bohr, Friedrich Dolezal, Per

Magid. ttp://www.malkocompetition.com/jury/jury/maazel-on-competition 7.02.2014

2 Silvan Negruțiu este șeful catedrei de pian la Millikin University School of Music, Illinois (SUA). http://www.millikin.edu/academics/cfa/som/

departments/keyboard/Documents/Silvan%20Negrutiu%20bio.pdf 07.02.2014

35

Mozaic

încredere a devenit comunicativ și prompt în

răspunsul la mesaje.

CC: Ce calități ar trebui să aibă un bun dirijor

de orchestră, în opinia Dvs.?

MI: În orice caz, soluția nu este im itarea

maestrului sau a maeștrilor! Informația venită din

valoare și din experiențe excepționale – da, poate

și trebuie să fie de folos. Am învățat de la Dmitrij

Kitajenko, de pildă, că gestul dirijoral trebuie să

anticipeze sunetul orchestrei.

CC: Credeți că pentru o anumită muzică poate

exista o singură soluție interpretativă?

MI: Nu, în nici un caz. Tocmai în asta constă

marea satisfacție pe care ți-o dă Muzica – fiecare

dintre noi este construit după un model unic, dar

fiecare om este diferit de ceilalți; în mare putem

gândi la fel, dar intrând în detalii apar o mulțime

de aspecte diverse, noi.

CC: Orchestre românești, orchestre străine... ?

Ce experiențe aveți?

MI: Din păcate la noi totul începe cu ceea ce-ar

trebui să fie ultima problemă: problema

economică. Istoria spune că s-a făcut artă de

valoare și pe stomacul gol! Însă în cazul

muzicienilor e vorba de timpul necesar pentru

asimilarea partiturilor, de la o săptămână la alta.

În România, muzicienii profesioniști nu au la

dispoziție întreg acest timp, din cauză că nu au un

confort economic. Cei mai mulți dintre ei își iau

câte două servicii pentru a face față financiar.

Când, după trei sau patru ore de repetiție urmează

cursuri la liceu sau la conservator, iar seara acasă

trebuie să faci față și celorlalte probleme ale vieții

zilnice, ale familiei – după toate astea este

imposibil să cerem calitate! Nu vorbesc aici despre

suplimentarea veniturilor, ci despre condiția unui

trai decent.

CC: Cum e muzicianul de orchestră de astăzi în

opinia Dvs. ?

MI: Din experiența ultimilor ani de lucru cu

diferite orchestre am sesizat două direcții în

formarea instrumentistului: cea anglo-saxonă,

inclusiv cea americană, mai nou și orchestrele de

tineret din Venezuela – insistând pe tehnică și

practică orchestrală; sunt profesioniști foarte buni

și disciplinați. A doua orientare, europeană, din

Germania, Rusia, de la noi, unde se insistă și pe

formarea unei culturi muzicale prin audiții și

cursuri teoretice. La un moment dat, cei dintâi

simt lipsa informațiilor venite din această bază de

Dirijorul rus Dmitrij Gheorghevici Kitajenko s-a

născut la Leningrad, la 18 august 1940, a studiat

la Conservatorul din Leningrad, apoi la Moscova.

În 1969 a fost laureat al primei ediții a Premiului

Herbert von Karajan (Baden-Baden, Germania). D.

Kitajenko a fost directorul Orchestrei

Filarmonice din Moscova timp de 14 ani. De

asemenea – dirijor permanent al Orchestrei din

Bergen (1990-1998), al Orchestrei Radio din

Frankfurt (1999-2004) și al celei din Berna (1999-

2004). A activat totodată ca dirijor principal la

Teatrul Muzical Academic Stanistavski și

Nemirovici Dancenko din Moscova (1970-1976). În

prezent este unul din cei mai apreciați dirijori

din viața muzicală internațională.

36

Mozaic

4 http://en.wikipedia.org/wiki/Bruno_Vlahek 10.02.2014

cultură muzicală generală. Cu orchestrele anglo-

saxone nu ai nici un fel de dificultate în execuția

fidelă a partiturii – totul e studiat încă de la

prima repetiție. E mai dificil însă realizarea unor

subtilități timbrale, a unor culori sonore

deosebite; în linii generale, se cântă totul cam la

fel. De cealaltă parte, pot apărea aproximații de

intonație ori alte asemenea inexactități, dar la

nivel interpretativ sunt mai maleabili.

CC: Clipe ori artiști memorabili?

MI: Se întâmplă foarte rar să ai șansa unei

colaborări cu un solist cu care să te-nțelegi din

primele minute. Mi-aduc aminte de Rapsodia pe

o temă de Paganini de Rahmaninov, pe care am

dirijat-o la Filarmonica din Zagreb, cu un pianist

de vreo 23-24 de ani, croat, student al lui Dmitri

Bașkirov la Colegiul Reina Sofia din Madrid. Ne-

am întâlnit seara, în apartamentul în care eram

cazat – era o pianină acolo – mi-a cântat de la

început până la sfârșit, totul perfect. A doua zi,

la repetiția cu orchestra – totul perfect, nici o

oprire, seara la concert din nou perfect. S-a

terminat concertul, ne-am uitat unul la altul și

nu ne venea să credem: am cântat împreună

această lucrare dificilă deopotrivă pentru solist,

pentru orchestră și pentru dirijor și n-a fost nici

cea mai mică ezitare… ?!

CC: Cum se numește ?

MI: Bruno Vlahek…

Mi-amintesc de asemenea de un alt episod cu

maestrul Kitajenko, care, după două repetiții

dezastroase, a făcut un concert magnific!

Explicația? Cred că e de ordin psihologic.

Era la Barcelona, în octombrie 2012, cu un

program foarte greu – Ceaikovski: Uvertura

Anul 1812, Serenada pentru orchestră de coarde

și Simfonia a 4-a. La repetiția generală,

instrumentiștii nu reușeau să se concentreze, se

cânta fals, decalaje … Nu ieșea nimic. Maestrul

i-a lăsat să cânte, fără opriri – doar atunci când

decalajele erau prea mari a oprit și asta s-a

întâmplat doar de două ori. După repetiție l-am

însoțit în cabină: „Maestre, a ieșit foarte

prost!!” Arăta cu adevărat în suferință. A

ridicat capul, m-a fixat și mi-a replicat: „Nu-nu,

a ieșit foarte bine!” În momentul acela n-am

înțeles, dar am simțit în același timp că nu e

cazul să mai continui discuția (În relația

noastră apar frecvente momente de-astea: el

încearcă să vadă până unde reușesc să înțeleg

unele situații. Din fericire, până acum am ieșit

din toate cu bine!) Seara a fost un concert

extraordinar! După concert: „Maestre, mi s-a

părut absolut incredibil ceea ce s-a întâmplat în

seara asta!” „Mie nu mi s-a părut incredibil! În

nici un caz în repetiția generală nu trebuia să

lucrez, să opresc de multe ori, să creez tensiune

ori panică. Erau deja preocupați de faptul că

nu puteau să cânte împreună, că era fals…

Trebuie să ai încredere în muzicienii din fața ta

și în simțul datoriei pe care fiecare din ei îl are!

Muzicienii de orchestră nu sunt nici surzi, nici

proști! Pot fi mai mult sau mai puțin atenți în

timpul repetițiilor , dar în momentul în care ies

pe scenă sunt muzicieni ca și tine și nu vor să se

pună pe ei înșiși în situații jenante. Fii convins

că după repetiție și-au luat partiturile și le-au

studiat mai atent ca niciodată. În plus,

tensiunea creată de nivelul slab al repetiției

generale i-a mobilizat extraordinar în timpul

concertului. Așa au dat 110% din potențialul lor

artistic!” A fost o mare lecție pentru mine! Pot

spune că mie mi s-a întâmplat și-așa, dar și

invers: repetiția a fost foarte bună, iar în

concert au apărut diverse momente slabe.

Orchestranții intră siguri pe ei, relaxați și pot

interveni momente de neatenție… Desigur, în

meseria asta nu avem nici o garanție de la o

Bruno Vlahek s-a

născut în 1986, la

Zagreb. Și-a început

educația muzicală la

vârsta de 9 ani,

dovedind foarte

curând aptitudini

excepționale. A fost

cel mai tânăr

absolvent al

Academiei de

Muzică din Zagreb. A continuat la Conservatorul

din Lausanne, la Academia de Muzică din Köln, iar

în 2010-2011 a studiat la Colegiul Național de

Muzică Regina Sofia din Madrid, cu Dmitri

Bașkirov. În iunie 2011, Regina Spaniei i-a

înmânat diploma de excelență, într-o ceremonie

organizată la Palatul regal El Pardo4.

37

Mozaic

repetiție la alta, că totul va merge din ce în ce mai

bine! CC: Aveți un mod de lucru foarte minuțios

organizat, de luni până vineri…

MI: Pornind de la modul de frazare a muzicii

pe care îl doresc, adaptez indicațiile din fiecare

partitură înainte de prima repetiție și le comunic

orchestrei din timp, în așa fel încât să nu pierdem

timpul, să nu pun răbdarea instrumentiștilor la

încercare. Apoi, în prima repetiție parcurgem

lucrările „șnur”, în următoarele trei disecăm în

detaliu, iar generala trebuie să re-creeze pentru

fiecare interpret tabloul general al pieselor din

program. Trebuie să am în vedere rezistența fizică

și psihologică a orchestrei… De aceea, prefer să

lucrez pe partiturile mele de orchestră, fără

modificări, ștersături, pe care instrumentiștii să le

aibă din timp. Totodată, obișnuiesc să justific, pe

scurt, cerințele mele față de orchestră și asta

netezește comunicarea. Nu caut originalitatea cu

orice preț.

CC: Sunteți pianist... Învățați partitura

dirijorală la pian sau mut, la masa de lucru?

MI: Mă ajut de pian, dar fac asta tot mai rar.

Din moment ce fac adnotări pe partiturile

orchestrei, studiez fiecare știmă în detaliu.

CC: Ce perspective aveți, apropiate și

îndepărtate?

Nu-mi pun nici limite, nici mari țeluri… ! Las

lucrurile să vină de la sine. Mă preocupă să fac

muzică bună și să comunic bine cu orchestrele cu

care colaborez – nu cu orice preț, bineînțeles –

oricum, nu cu prețul compromisului asupra

muzicii. Sunt orchestre cu care mă înțeleg din primul

moment – cum s-a întâmplat la Iași –, cu altele nu

mă simt conectat. Cred că viața îl pune pe fiecare,

mai mult sau mai puțin, la locul pe care îl merită!

Iași, 30 ianuarie 2014

Imagine din concertul filarmonicii ieșene din 31 ianuarie 2014

38

Mozaic

Aniversare Gavriil Musicescu la Ismail, în Ucraina

Anca Butnaru

Compozitorul și dirijorul român Gavriil Musicescu

(1847-1903),

fondator al primului cor profesionist din România

În anul 2013 s-au împlinit 110 ani de la moartea

compozitorului și dirijorului Gavriil Musicescu, patronul

spiritual al Corului Filarmonicii de Stat Moldova din Iași.

Gavriil Musicescu s-a născut la Ismail (oraș în sudul

Republicii Moldova, pe brațul dunărean Chilia), la 20 martie

1847.

Și-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Huși, apoi la

Conservatorul din Iași (1864-1866) unde i-a avut profesori pe

Pietro Mezzetti, Gheorghe Burada, Gustav Wagner.

Timp de doi ani și-a continuat studiile în Rusia, la Sankt

Petersburg (1870-1872).

Din 1872, Gavriil Musicescu devine profesor de armonie

la Conservatorul din Iași.

În 1876 înființează Corul Mitropolitan din Iași, primul cor

profesionist de la noi, al cărui dirijor va fi până la sfârșitul

vieții. Cu acest cor a efectuat turnee în Transilvania, Banat și

în mai multe orașe din Regat, provocând admirație și

entuziasm în rândul tuturor muzicienilor și iubitorilor de

muzică ai vremii.

„Ca dirijor de cor era neîntrecut – scria în 1904, A.D.

Atanasiu (1871-?)1, președintele Asociației Generale a

Artiștilor din Iași. Prin capacitatea muzicală, prin focul sacru

al artei domina puterile tuturor și, ca prin farmec, cea mai mică

nuanțare exprimată prin gest era executată de cor după dorința

maestrului. El era expresia, era sufletul corului. Şi l-a făcut fără

pereche în țară și în stare de a rivaliza cu cele mai bune coruri

din străinătate. Munca fără preget, energie fără seamăn și

caracteristica lui inteligentă au fost puse în conducerea corului,

nu numai în cercul restrâns al activității unui diriginte de cor, ci

în direcționarea unei școli, unei epoci muzicale…” 2

Gavriil Musicescu s-a stins din viață la Iași, la 8/21

decembrie 1903.

1 http://www.biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=a&page=990&limit=30 2 http://www.crispedia.ro/Gavriil_Musicescu

39

Mozaic

3 http://www.izmacity.com/novosti/kultura/6808-izmailchane-aplodirovali-xoru-muzychesku-stoya în 23 decembrie 2013 4 http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/11737-bravo-s-mai-venii-s-nu-ne-uitai-eveniment-de-excepie-in-sudul-basarabiei-40 5 Idem 6 Ibidem

Corul academic Gavriil Musicescu, în cei peste

60 de ani de activitate, a reușit să se situeze

printre formațiile corale românești de prestigiu,

atât prin repertoriul susținut – de la marile

opusuri vocal-simfonice, la capodoperele a

cappella – cât și prin calitățile sale specifice –

omogenitate, precizie a intonației, rafinament,

expresivitate.

La sfârșitul anului 2013, Institutul Cultural

Român din București a organizat un inedit

moment pentru artiștii Filarmonicii Moldova și

anume mult așteptatul concert al Corului Gavriil

Musicescu la Ismail, în Ucraina.

„Sala Taras Sevcenco, arhiplină, a răsunat de

aclamații, iar spectatorii au aplaudat în picioare” –

se anunța în presă3. La începutul concertului au

luat cuvântul reprezentanții autorităților locale

din România, precum și Consulul General al

României la Odessa, Emil Rapciu, care au sprijinit

organizarea concertului.

Concertul – prin programul ales și prin nivelul

interpretativ – a fost de mare impact. Un alt site4

îl caracterizează pe scurt drept „eveniment de

excepție”!

„După 60 de ani – scria corespondentul

Romanian Global News – Gavriil Musicescu revine în

orașul său natal, repus în scenă de unul din cele mai

bune și premiate coruri din România. Cu acest prilej

s-a realizat o punte între românii de o parte și de

alta a brațului Chilia.” 5

Dinamic și bine proporționat, concertul din 22

decembrie 2013 a reluat partituri și teme de

confirmată popularitate, dedicate sărbătorilor de

iarnă, reușind să transforme seara de duminică

într-una „magică și plină de emoție."6

Dat fiind planul de perspectivă, pe care

conducerea Filarmonicii se străduiește să-l

materializeze, sperăm să avem în stagiunile

viitoare marcarea unui nou pas înainte, în

realizarea și a altor concerte în afara granițelor

României.

40

Mozaic

41

Mozaic

Începutul de an 2014 a fost marcat de un eveniment de maximă importanță: debutul

Filarmonicii din Iași în Republica Moldova, într-un concert notabil, organizat de Consiliul

Județean Iași, Primăria Municipiului Bălți și Asociația Euroregiunea Siret-Prut-Nistru.

Concertul a fost susținut la Palatul Municipal de Cultură din Bălți și s-a dorit a fi inclus în

seria evenimentelor destinate să marcheze Zilele Culturii Naționale din Republica

Moldova.Municipiul Bălți, „capitala de nord” a Republicii Moldova, este al treilea oraș ca

mărime, cu potențial industrial și cultural, după Chișinău și Tiraspol.

Armonii de iarnă pe tărâmuri basarabene.

Concertul Filarmonicii ieșene la Bălți,

în Republica Moldova

Anca Butnaru

42

Mozaic

„Prestigioasa Filarmonică de Stat Iași, România, a susținut, în premieră, în Republica Moldova, la Bălți, un

concert cu genericul „Armonii de Iarnă”. 130 de membri talentați ai orchestrei au oferit publicului cele mai

frumoase pasaje din lucrările lui G. Enescu, G. Musicescu, P.I. Ceaikovski, G. Verdi, J. Strauss și alți compozitori de

renume”. (http://baltimd.wordpress.com/2014/01/17/premiera-in-basarabia-filarmonica-de-stat-iasi-canta-la-balti/)

De fapt, cele două ansambluri ale Filarmonicii – Orchestra simfonică și Corul Gavriil Musicescu, sub

bagheta dirijorului Marcian David – au inaugurat seria de manifestări muzicale care se dorește a fi periodică și

care va prezenta pagini de popularitate, îndrăgite de publicul larg.

Comunicarea adâncă, spirituală, stabilită între interpreți și public a dat o notă aparte acestei seri de

muzică, toți cei prezenți având certitudinea unor manifestări de lungă desfășurare care vor marca viața

muzicală de dincolo de Prut.

Imagini din concert, preluate de pe pagina Facebook a lui Cristian Adomniței, Președintele CJ Iași

Palatul Municipal Bălți

43

Mozaic

44

Calendar

Vineri, 7 februarie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Stravinski Pasărea de Foc Concert simfonic Dirijor: Adrian Petrescu Solist : Mihai Ailenei, cl Mozart – Uvertura „Nunta lui Figaro” Weber – Concertul nr. 1 pentru clarinet și orchestră în fa minor, op. 73 Ceaikovski – Poloneza din opera „Evgheni Oneghin” Stravinski – Pasărea de Foc (1919) Marți, 11 februarie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Antal Zalai și vioara Stradivarius Recital extraordinar Antal Zalai, vioară (Ungaria) Jozsef Balog, pian (Ungaria) "Gershwin and More; clasica si jazz" G. Gershwin–T. Huillet – Rhapsody in Blue Keith Jarret - Elegie pentru vioara si pian G. Gershwin–J. Heifetz - Trei preludii H. Provost – Intermezzo K. Weill–J. Heifetz – "Mack the Knife" M. Ponce–J. Heifetz - Estrellita F. Vale - Ao pe da fogueira "Deep River" (arr. J. Heifetz) W. Kroll - Banjo and Fiddle G. Gershwin–I. Frolov - Porgy and Bess Fantasia

Vineri, 14 februarie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Shakespeare in love Concert Simfonic Dirijor: Alexander Walker (Anglia) Liszt – Poemul simfonic „Preludiile” Ceaikovski – Uvertura fantezie „Romeo și Julieta” Ed. Elgar – Falstaff (primă audiție) Miercuri, 19 februarie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Coruri din opere Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu R. Leoncavallo – „Paiațe” - Corul clopotelor P. I. Ceaikovski – „Evgheni Oneghin” - Vals, scene „Evgheni Oneghin” – Corul țărăncilor G. Verdi – „Otello” – Fuoco di gioia „Macbeth” – Corul vrăjitoarelor G. Bizet – „Carmen” – Habanera Ch. Gounod – „Faust” – Corul soldaților R. Wagner - „Olandezul zburător” – Corul marinarilor P. Mascagni – „Cavaleria rusticană” – Preghiera G. Verdi „Forța destinului” – La Vergine degli angeli „La Traviata” – Brindisi „Aida” – Marșul triumfal

Februarie 2014

Martie 2014

Marți, 4 martie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Clasicii vienezi mereu tineri Concert cameral Cvartetul Ad libitum Schubert – Quartettsatz Haydn – Cvartetul în sol major, op. 76 nr. 1 Beethoven – Cvartetul în mi bemol major, op. 127 Vineri, 7 martie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Virtuozitate și sentiment Concert simfonic organizat în colaborare cu Deutsches Kulturzentrum și Institut Fran-çais Iași Dirijor: Olivier Robe (Franța) Sebastian Câșleanu, vioară (Germania) Mozart – Simfonia nr. 31, KV. 297 (Paris) Saint-Saens – Introducere și Rondo capriccioso, op. 28 Waxman – Fantezia Carmen Johannes Brahms – Simfonia nr.3, op. 90

Vineri, 14 martie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Duelul instrumentelor Orchestra de coarde și Ansamblul de suflători ale Filarmonicii Dirijor: Cristian Oroşanu Donizetti – Sinfonia pentru instrumente de suflat în sol minor Enescu – Dixtuor pentru suflători Dvorak – Serenada pentru coarde op. 22 Marți, 18 martie 2014, ora 19 Sala „Eduard Caudella” Valsuri și glume muzicale celebre Concert coral Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu

Vineri, 21 februarie 2014, ora 19 Colegiul Național „O. Băncilă” Marea Simfonie de Schubert Concert simfonic Dirijor: Cristian Lupeș Schubert Uvertura „Harpa fermecată” Simfonia nr. 9 în do major 25 februarie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Concert cameral Cvartetul Vox Artis Andrei Chirilă, vioara I Alina Tudorache, vioara a II a Manuela Buciumaș, violă Alexandru Spătărelu, violoncel J. Haydn – Cvartet în mi bemol major, op. 1 nr. 2 W.A. Mozart – Cvartet în do major, KV 157 F. Mendelssohn-Bartholdy – Cvartet în re major, op. 44, nr. 1 Vineri, 28 februarie 2014, ora 19 Colegiul Național „O. Băncilă” Beethoven – Simfonia a șaptea Concert Simfonic Dirijor: Adrian Morar Solistă: Ioana Goicea, vioară Radu Bacalu - European Translations (primă audiție absolută) Brahms – Concertul pentru vioară și orchestră în re major Beethoven – Simfonia nr. 7 în la major, op. 92

Vineri, 21 martie 2014, ora 19 Teatrul „Luceafărul” Simfonia Patetică de Ceaikovski Concert simfonic Dirijor: Bogdan Chiroșcă Solist: Răzvan Suma, vcl Anatoli Liadov - Kikimora Dvorak – Concertul pentru violoncel și orchestră în si minor, op. 104 Ceaikovski – Simfonia nr. 6 „Patetica” Vineri, 28 martie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Seducția Violoncelului Concert simfonic Dirijor: Florin Totan Solist: Marin Cazacu, violoncel Respighi – Adagio con variazioni Max Bruch – Kol Nidrei Saint-Saens – Allegro appassionato Șostakovici – Simfonia nr. 5

45

Calendar

46

Calendar

Vineri, 4 aprilie 2014, ora 19 Teatrul Național Dialogul Maeștrilor Dirijor: Radu Postăvaru Soliști: Dan Prelipcean, Filip Papa Bujor Prelipcean, Șerban Mereuță Vivaldi – Concertul pentru 2 violoncele Bach - Concertul pentru 2 viori Beethoven - Simfonia nr. 5 Vineri, 11 aprilie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert vocal-simfonic Dirijor: Juan Luiz Martinez (Spania) Dirijorul corului: Doru Morariu Mozart –Ave verum corpus; Missa Încoronării Schumann – Simfonia nr. 2 Marți, 15 aprilie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Concert cameral extraordinar Cvartetul Voces Haydn – Ultimele 7 Cuvinte ale Mântuitorului

Joi, 17 aprilie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști : Tobias Feldmann, vioară (Germania) Florian Schmidt-Bartha, violoncel (Germania) Brahms – Concert pentru vioară, violoncel și orchestră Mozart – Requiem Vineri, 25 aprilie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Simfonic Dirijor: Radu Popa Solist: Filip Papa, violoncel Ed. Elgar – Serenada pentru coarde Ed. Elgar – Concertul pentru violoncel și orchestră C. Franck – Simfonia în re minor

Aprilie 2014

Mai 2014

Iunie 2014

Vineri, 6 iunie 2014, ora 19 Concert simfonic Dirijor: Vlad Conta Solist: Răzvan Hamza, vioară (Germania) Mozart Simfonia nr. 1 KV 16 Concertul nr. 5 pentru vioară și orchestră R. Strauss Till Eulenspiegel Dansul celor șapte văluri din opera „Salomeea”

Vineri, 13 iunie 2014, ora 19 Concert simfonic Dirijor: Marcel Verhoeff (Olanda) Program în curs de definitivare Duminică, 15 iunie 2014, ora 19 Concert coral Dirijor : Doru Morariu Program în curs de definitivare Marți, 17 iunie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Concert cameral Cvartetul Ad libitum Program în curs de definitivare

Vineri, 20 iunie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor : Adrian Petrescu Program în curs de definitivare Sîmbătă, 21 iunie 2014, ora 19 Palas Concert de închidere a stagiunii Dirijor: Adrian Petrescu Program în curs de definitivare

Vineri, 2 mai 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Simfonic Dirijor: Cristian Brâncuşi Solistă: Teodora Stoica, vioară Th. Grigoriu–„Ovidiu la Tomis”, pentru cor si orchestra Bruch - Concertul pentru vioară și or-chestră în sol minor Schubert – Simfonia „Neterminata” Smetana – Vltava Marți, 6 mai 2014, ora 19 Concert cameral Cvartetul Ad libitum Program în curs de definitivare Vineri, 9 mai 2014, ora 19 Concert Simfonic Dirijor: Adrian Morar Solist: Hugo Ticciati, vioară (Suedia) Viorel Munteanu – „Întoarcere la Blaga” pentru soprană și orchestră John Adams – Concertul pentru vioară și orchestră Richard Strauss – Burghezul gentilom

Miercuri 14 mai 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” Recital Filip Papa, violoncel Horia Mihail, pian Program în curs de definitivare Vineri, 16 mai 2014, ora 19 Concert Simfonic Dirijor: Tiberiu Soare Solist: Mircea Călin, vioară (Olanda) Berlioz — Uvertura „Carnavalul roman” Bruch – Fantezia Scoţiană pentru vioară şi orchestră R. Strauss — Moarte și transfigurație Vineri, 23 mai 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Simfonic Dirijor: Valentin Doni Solist: Alexei Nabiulin, pian (Rusia) Program în curs de definitivare

Sîmbătă, 24 mai 2014, ora 20 (?) Vaslui, Parc Copou Concert Vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Program în curs de definitivare Vineri, 30 mai 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert Vocal-simfonic Dirijor: Miran Vaupotic (Croaţia) Solist: Vlad Stănculeasa, vioară Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră Rossini – Stabat Mater

47

Ansambluri artistice

Vioara I Bărbuș Cristian Șef partidă Vagner Iulia Ludwika Șef partidă Patraș Adriana Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan-Dragoș Sebastian Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Chirilă Andrei Vioara a II-a Hrubaru Vlad Solist instrumentist Șef partidă Tudorache Alina Solist instrumentist Șef partidă Blendea Andreea Elena Horez Doina Comici Sabareze Sabina Scripcaru Aureliu Viola Șuvăială Mircea Solist instrumentist Șef partidă Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Luca Beatrice Violeta Murgoci Profirița Violoncel Bișoc Liliana Solist instrumentist Șef partidă Avădănei Nicoleta Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian Aftene Silvia

Contrabas Mandache Grigoriță Solist instrumentist Șef partidă Bîzgă Constantin Murgoci Radu Prisăcariu Virgil Flaut Horez Ioan Cezar Solist instrumentist Șef partidă Apetroaie Alin Șef partidă Dodan Camelia Oboi Țaga Florin Solist instrumentist Șef partidă Olaru Alexandru Pană Delia Clarinet Ailenei Constantin Solist instrumentist Șef partidă Ailenei Mihai Solist instrumentist Șef partidă Negoescu Aurel Budeanu Florian

Fagot Hariton Georgel Solist instrumentist Șef partidă Gușă Ioan Solist instrumentist Șef partidă Moisuc Adrian Corn Patraș Paul Șef partidă Popa Romeo Șef partidă Iftimie Adrian Trompeta Moraru Ioan Solist instrumentist Șef partidă Baciu Bogdan Trombon Țurcanu Constantin Solist instrumentist Șef partidă Andron Radu Șef partidă Cioată Marius Nechifor Ionuț Tuba Blendea Constantin Solist instrumentist Șef partidă

Percuție Lupu Radu Solist instrumentist Șef partidă Popescu Cristina Șef partidă Maxim Lucian Pian, celestă, orgă Ciotloș Ciprian Harpă Diaconu Adina

Orchestra simfonică Concert maeștri: Mărgineanu Gheorghe Stoica Teodora

Recuzită:

Constantinescu Constantin

Mania Sandu

48

Ansambluri artistice

Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminița Bleortz Victoria Brînzei Anișoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Herrero de la Conception Mădălina Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Tumurug Ramona Țurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminița Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroșincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraș Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Țaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel

Baritoni–Bași Anghel Laurențiu Bejan Ștefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuș Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Grigoraș Gabriel Morariu Cosmin Popel Ștefan Ioan Talmaciu Costel

Corul academic

“Gavriil Musicescu”

Dirijor: Doru Morariu

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu, vioara I

Șerban Mereuță, vioara a II-a

Bogdan Bișoc, violă

Filip Papa, violoncel