24
Banat 11 Revistã editatã cu sprijinul Consiliului Municipal Lugoj ºi al Primãriei Municipiului Lugoj Revista “Banat” este înscrisã în Asociaþia Publicaþiilor Literare ºi Editurilor din România - APLER Fondator: Ioan Ardeleanu Anul VIII Nr. 11 (95) noiembrie 2011 Lugoj „Arta nu face decât să înceapă continuu.” Constantin Brâncuşi Toamnă de suflet Zilele albe, iată, au început să plece, Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi. În ţărm se face seară şi steaua-n cerul rece Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi. În şirul vieţii noastre întreg, se face seară, O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri. Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară, Convoi de goluri strâmpte pe undele subţiri. D-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă! De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz! Nu. Nemişcată-n margini, lumea se răstoarnă Şi, ca să cânte, streaja de sus şi-a luat răgaz. De-aş fi un stei de peşteri, cioplit cu dalta-n lung, Aş sta s-aştept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă, Cele din urmă mute vecii să le ajung, Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă. de Tudor Arghezi

Revista Banat Lugoj

Embed Size (px)

DESCRIPTION

nr din noiembrie 2011

Citation preview

Banat 11Revistã editatã cu sprijinul Consiliului Municipal Lugoj ºi al Primãriei Municipiului Lugoj

Revista “Banat” este înscrisã în Asociaþia Publicaþ ii lor Literare ºi Edituri lor din România - APLER

Fondator: Ioan Ardeleanu Anul VIII Nr. 11 (95) noiembrie 2011 Lugoj

„Arta nu face decât să înceapăcontinuu.”

Constantin Brâncuşi

Toamnă de sufletZilele albe, iată, au început să plece,Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi.În ţărm se face seară şi steaua-n cerul recePăzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi.În şirul vieţii noastre întreg, se face seară,O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri.Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,Convoi de goluri strâmpte pe undele subţiri.

D-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă!De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz!Nu. Nemişcată-n margini, lumea se răstoarnăŞi, ca să cânte, streaja de sus şi-a luat răgaz.De-aş fi un stei de peşteri, cioplit cu dalta-n lung,Aş sta s-aştept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,Cele din urmă mute vecii să le ajung,Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.

de Tudor Arghezi

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat

Editori:Cenaclul „BANAT” al Casei

de Cultură a Sindicatelor Lugojşi Biblioteca Municipală Lugoj

Redacţia şi administraţia:Lugoj 305500, judeţul Timiş,

str. Nicolae Bălcescu nr. 1

Telefon:0256-357 631; 0720-052 278site: www.revistabanat.ro

e-mail: [email protected]

ISSN - 1584 - 3890Răspunderea pentru opiniile exprimate

revine, în exclusivitate, autorilor.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Imprimat laS.C. Bab Media S.R.L. - Lugoj

Redacţia:

Dorin Murariuredactor-şef

Simion Dănilăredactor-şef adjunct

Constantin Buiciucredactor-şef adjunct

Adriana Weimersecretar general de redacţie

Cristian N. Ghineaproză

Maria Bologapoezie

Constantin-Tufan Stanmuzicologie

Dan Floriţa-SeracinGraţiela Benga

Mihai Murariu (Germania)Denis Taurel (Franţa)

Laurian LodoabăConcepţie grafică:Adriana WeimerSilviu Nopcea

Tehnoredactare computerizată:Adriana Weimer

Administrator site:Dan Bortoc

Banat B

Director:Iosif Crăciunescu

2

Cultura la zi(d)Cronica în imagini

Acest număr esteilustrat cu lucrăriale artistei plasticeLaura Pokker.

Dan Floriţa-Seracin a lansatÎntoarcere din larg

Joi, 24 noiembrie 2011, în Sala deConferinţe a Teatrului Municipal “TraianGrozăvescu” din Lugoj, a fost lansat roma-nul Întoarcere din larg al prozatorului DanFloriţa-Seracin, apărut de curând la EdituraAnthropos din Timişoara. Despre noua a-pariţie (partea a treia a trilogiei care maicuprinde romanele Amurg timpuriu şi Croa-ziera) au vorbit: Lucian Alexiu, Simion Dă-nilă, Dorin Murariu, Cristian Ghinea, Simo-na Avram, Ela Iakab şi Constantin Buiciuc;moderatorul acţiunii a fost Henrieta Szabo.

Horaţiu Suciu a lansatNefinisate opere postume

Joi, 17 noiembrie 2011, la Galeria “ProArte” din Lugoj, a fost lansat volumul Nefi-nisate opere postume, de Horaţiu Suciu, a-părut la Editura Nagard din Lugoj. Criticulliterar Dorin Murariu a arătat că această adoua carte a autorului (prima a fost un stu-diu despre trecutul Lugojului) porneşte une-ori de la istoria şi ajunge la literatură, iar al-teori are în centru o „ea”, simbol al frumu-seţii şi al dragostei. Constantin Buiciuc aarătat că principalele teme ale cărţii suntiubirea şi vicisitudinile istoriei. Autorul noiiapariţii, Horaţiu Suciu, a precizat că, prinaceastă carte, s-a încheiat o etapă din crea-ţia sa şi urmează alta, diferită. Momentulmuzical al evenimentului a fost oferit decantautorii Vasile Gondoci şi Cezar Costescu.

Laura şi Ladislau PokkerJoi, 10 noiembrie 2011, la Galeria “Pro

Arte” din Lugoj, a avut loc vernisajul expo-ziţiei de sculptură şi de pictură a artiştilorplastici Ladislau Pokker şi Laura Pokker.Expoziţia, deschisă până la 15 decembrie2011, a fost prezentată de artistul plastic Ja-nos Szekernies, preşedintele UAP Timişoara.

Calendarul cu imagini vechiale Lugojului

Miercuri, 23 noiembrie 2011, la Ga-leria “Pro Arte”, a fost lansat Calendarul2012, cu fotografii vechi ale Lugojului.Calendarul a fost realizat de dr. Dan TraianDemeter, în colaborare cu Fundaţia Euro-peană Drăgan. Fotografiile care au stat labaza realizării calendarului, făcute în perioa-da 1900 – 1920, aparţin domnului dr. DanTraian Demeter şi Muzeului de Istorie şiEtnografie din Lugoj.

“Poezia dialectală în context”Vineri, 11 noiembrie 2011, la Şcoala

cu clasele I–VIII “George Gârda”, din co-muna Mănăştiur, a avut loc ediţia a doua asimpozionului euroregional, cu participanţidin DKMT – România, Serbia, cu titlul “Po-ezia dialectală în context”. Manifestarea aînceput cu un recital de poezie în grai bănă-ţean, susţinut de elevii şcolii din localitate.Au fost prezentate apoi lucrările, pe douăsecţiuni: comunicări ştiinţifice consacratepoeziei dialectale bănăţene, în general; ese-uri şi referate dedicate creaţiei lui GeorgeGârda, dar şi altor autori de poezie în grai.După înmânarea diplomelor de participare,simpozionul s-a încheiat cu un recital de po-ezie în grai bănăţean (susţinut de Dan Liuţ– TV Terasat Reşiţa) şi cu un program dedansuri populare prezentat de Ansamblul„Busuiocul” al şcolii din Mănăştiur. Printreparticipanţi s-au numărat: Ioan Viorel Bol-dureanu, Simion Dănilă, Ion Căliman, IoanIacob Bencei, Constantin Buiciuc, Toni Bol-dureanu, Ion Ghera, Georgeta Popa.Spectacol aniversar – “Gyongyvirag”,

la zece ani de la înfiinţareDuminică, 20 noiembrie 2011, de la

ora 16, pe scena Teatrului Municipal “Tra-ian Grozăvescu”, a avut loc un spectacolaniversar, susţinut de formaţia de dansuripopulare “Gyongyvirag”, la zece ani de laînfiinţare. Pe lângă ansamblul sărbătorit, aevoluat şi formaţia din Szeged (Ungaria),condusă de coregraful care i-a instruit şipe lugojeni. Grupul de dansuri populare ma-ghiare “Gyongyvirag” a fost format în 2001,cu ajutorul lui Nagy Albert, coregraf din Sze-ged. Primul conducător al grupului, alcătuitiniţial din zece perechi, a fost Balazs Becsi.În cei zece ani de activitate, membrii grupu-lui au colaborat cu coregrafii şi cu instruc-torii de la Şcoala de Dans din Szeged şi auparticipat la diferite spectacole şi festivaluridin ţară şi din străinătate. Au dansat la Ti-mişoara, Jimbolia, Tormac şi Lugoj. De a-semenea, au participat la Festivalul Inimilor,din Timişoara, la festivalurile din Szekszardşi Szeged, la spectacolele din Reşiţa, cu o-cazia Zilelor Reşiţene, la Budapesta, la Fes-tivalul de Folclor Internaţional din Szazha-lombatta (Ungaria) şi la spectacolul dinZonguldak (Turcia).

Concertul aniversar – 30 de ani de la debutul în Cenaclul “Flacăra” – Magda Puskas; au mai cântat:Vasile Gondoci – organizatorul concertului la Lugoj, Cristian Buică, Cezar Costescu, Vasile Mardare, George Popovici;

16 noiembrie 2011, ora 19.00, Teatrul Municipal “Traian Grozăvescu” Lugoj.

Ediţia a II-a a Festivalului „Zilele George Enescu la Oraviţa”, dedicat aniversării a 80 de ani de la Concertul susţinut deGeorge Enescu – în 5 noiembrie 1931 – la Teatrul Vechi din Oraviţa; au susţinut comunicări: Ionel Bota – directorul

Teatrului Vechi “Mihai Eminescu” Oraviţa, Constantin-Tufan Stan, Simion Dănilă şi Adriana Weimer– revista “Banat” Lugoj; 4-5 noiembrie 2011, Teatrul Vechi “Mihai Eminescu” Oraviţa.

Gala Premiilor Literare ale Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru anul editorial 2010; au fostpremiaţi scriitorii: Ion Arieşanu, Robert Şerban, Adrian Bodnaru, Octavian Doclin, Radu Pavel Gheo, Constanţa Marcu,

Claudiu Teodor Arieşan, Annemarie Podlipny-Hehn, Nicu Ciobanu, Victor Iancu; premiile au fost înmânate de:Gheorghe Ciuhandu - primarul Municipiului Timişoara, Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, Slavomir Gvozdenovici;

11 noiembrie 2011, ora 12.00, Sala de Cenaclu a Filialei Timişoara a USR şi a Revistei “Orizont”.

Lansarea romanului Întoarcere din larg al prozatorului Dan Floriţa-Seracin; au vorbit: Lucian Alexiu, Simion Dănilă,Dorin Murariu, Constantin Buiciuc, Cristian Ghinea, Simona Avram, Ela Iakab; moderator: Henrieta Szabo;

24 noiembrie 2011, Sala de Conferinţe a Teatrului Municipal “Traian Grozăvescu” Lugoj.

Lansarea volumului Nefinisate opere postume, de Horaţiu Suciu; au prezentat: Dorin Murariu şi Constantin Buiciuc;moment muzical: cantautorii Vasile Gondoci şi Cezar Costescu; 17 noiembrie 2011, Galeria “Pro Arte” Lugoj,

Vernisajul expoziţiei de sculptură şi de pictură a artiştilor plastici Ladislau Pokker şi Laura Pokker; au prezentat: JánosSzekernyés – preşedintele UAP Timişoara, Marius Bacriu şi Silvia Bloch; 10 noiembrie 2011, Galeria “Pro Arte” Lugoj.

LansareaCalendarului 2012,cu fotografii vechi

ale Lugojului;fotografiile care au

stat la baza realizăriicalendarului, făcute înperioada 1900 – 1920,aparţin domnului dr.Dan Traian Demeterşi Muzeului de Istorieşi Etnografie Lugoj;

realizatori: dr.Dan Traian Demeter

şi FundaţiaEuropeană Drăgan

Lugoj; 23 noiembrie2011, Galeria “Pro

Arte” Lugoj.

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat3

Dorin Murariu şi Constantin Buiciuc:Domnule primar, mai întâi vrem să vămulţumim pentru implicarea dumnea-voastră deosebită în existenţa revistei“Banat”, o revistă de cultură, care faceLugojul cunoscut de la Bucureşti până laParis, din California până la Focşani, orevistă care astfel se vrea un port drapel alliteraturii din această parte de ţară. Am do-ri, mai întâi, să vă întrebăm dacă şi încontinuare revista va avea sprijinul dum-neavoastră atât de generos…

Francisc Boldea: Eu cred că am susţi-nut această revistă încă de la înfiinţare şisunt convins că ea şi-a creat deja o tradiţie,devenind cea mai de prestigiu revistă literarădin municipiu. Ca atare, vom continua, cusiguranţă, să o sprijinim, în limita fondurilorpe care le vom avea, într-o perioadă, ca a-ceasta, de criză. Vă asigur că sprijinul va ficel puţin la nivelul anului acesta. Ca atare,cred că implicarea noastră, a mea, a Consi-liului Local, va fi, pentru că rezultatele mun-cii se văd. Faptul că se creează o emulaţieîn oraş în acest domeniu este foarte impor-tant.

D. M. şi C. B.: Aşa cum aţi spus, a-ceastă emulaţie a scos Lugojul dintr-o i-magine cam prăfuită, pe care o avea, şi l-atranspus într-o hartă culturală pe care, mainou, cei de la centru n-o evită. Lugojul adevenit un punct pe traseul pe care im-portanţii scriitori contemporani îl parcurgtrecând şi pe aici. Scriitori precum RaduParaschivescu, Varujan Vosganian şi cei-lalţi prozatori şi poeţi importanţi ai vremiinoastre nu ocolesc oraşul. Când credeţi căam putea avea, chiar în această perioadăaşa de săracă, o casă sau o sală în care a-ceste manifestări culturale, aceste lansăride carte atât de numeroase să se desfăşoareîntr-un cadru potrivit?

F. B.: Aşa după cum ştiţi, în cadrulprogramului de investiţii, vrem să refacem,în locul fostului cinematograf „Victoria”, unsediu de cultură, prin trei săli: o sală de filmepentru tineret, o sală 2D şi o sală 3D, pentruca tineretul să nu mai meargă la Timişoara.Ambele săli, de câte 60 şi 90 de locuri, suntprevăzute, în partea din faţă, cu o miniscenă,practic cu un prezidiu, prin care lansările decarte se vor putea face la un nivel mult mairidicat decât sunt acum la Galeria “Pro Arte”,

în care cărăm scaune dintr-o parte în alta,într-o atmosferă ce nu este de cultură. Desonorizare nu mai vorbim. Ca atare, vor fifotolii în fiecare din acele săli. Credem că oaudiţie muzicală, o prezentare de carte potfi făcute într-un cadrul ambiental propice.

D. M.: Este evident pentru toţi cei ca-re trec prin oraş că, de când sunteţi dumnea-voastră primar, Lugojul are o altă faţă. Mis-a părut că seamănă cu orăşelele din Aus-tria şi am început să mă simt tot mai bine lamine acasă. Cum aţi reuşit să faceţi aşa ce-va?

F. B.: Am început din prima zi de cândam fost ales primar. Nu mi-a fost un pro-gram de campanie, nu am spus niciodată căo să fiu mereu primar. Mi-am propus douămandate şi nimic mai mult, urmând ca, dupămine, să fie un primar tânăr, cu poftă de lu-cru, dar mai ales unul care să cunoască tra-diţia oraşului, element esenţial. Ca lugojean,dacă n-ai făcut în perioada când eşti primar,n-ai unde să fugi! Pentru că lumea o să spu-nă: ai fost primar şi ce-ai făcut? Pe de altăparte, am aplicat, cred eu, o politică apartefaţă de orice alt oraş din ţară. În trei ani, nuam făcut niciun act adiţional. Adică, ai câşti-gat o licitaţie în care a fost alocată suma de100 de lei şi ai câştigat una cu 165. Aceiasunt banii! Nicio sumă în plus, orice s-arîntâmpla. Sigur că asta pe unii i-a nemul-

ţumit, dar ea ne creează o diferenţă de bani,prin care putem antama o altă lucrare. Adu-nând mai multe lucrări, acest lucru se vede.Sincer vă spun că sunt mulţumit de ceea ceam făcut. Nu pot mai mult. Aş vrea să facşi mai mult. Nu pot, în condiţiile de acum,să fac mai mult, dar, din modul în care discutcu lugojenii, marea majoritate sunt mulţu-miţi. E o formulă a eşecului să crezi că toţisunt mulţumiţi. Pe toţi n-am să-i mulţumescniciodată. În ceea ce îi priveşte pe cârcotaşisau pe cei care doar critică, au avut timpsuficient să facă şi să-şi pună amprenta pepecetea oraşului.

D. M. şi C. B.: Casa de Cultură a Mu-nicipiului are trei formaţiuni foarte valo-roase: corul, trupa de teatru şi ansamblulfolcloric. Pe care dintre cele trei formaţiunio consideraţi mai bună şi de ce?

F. B.: Consider că toate trei sunt im-portante. Sunt din domenii diferite. DespreCorul “Ion Vidu”, la două sute de ani de e-xistenţă, nu ar fi de spus decât cuvintelefrumoase pe care le merită. Din păcate, totmai puţini lugojeni sunt apropiaţi de cor,ceea ce nu este în regulă. Nu pot să nu apre-ciez prestanţa, valoarea d-lui Remus Taşcău,cel care menţine şi acum corul la o cotă î-naltă. Formaţia de teatru este de amatori.Aş aprecia-o poate cel mai mult, ca neprofe-sionistă, pentru faptul că oamenii au altepreocupări şi, din timpul lor liber, fac un actde cultură, început, la Lugoj, de aproape osută de ani. Ansamblul folcloric a luat o am-ploare de când a venit d-l Puiu Munteanu.Faptul că sunt 180 de copii în ansamblu esteun lucru foarte bun, dar foarte greu de dusla îndeplinire. Ei cresc de la un ansamblu laaltul, până ajung la ansamblul cel mare„Lugojana”. N-aş vrea să fac o distincţieîntre cele trei secţii. Eu le acord drepturi şimerite egale fiecăreia. În viaţa culturală, pedeparte, mai mult este prezent ansamblulfolcloric, datorită activităţilor pe care le des-făşoară în aer liber. Corul este prezent dedouă ori pe an în oraş, iar formaţia de teatru,de câte ori are un spectacol.

D. M. şi C. B.:Care ar fi direcţiile pecare ar trebui să meargă administraţia înurmătorii cinci ani în sprijinul culturii?

F. B.: Cred că, pentru un oraş ca alnostru, suma alocată culturii şi sportului es-te mare. Noi nu ne definim ca un oraş emi-namente economic. Definiţia noastră este:un oraş cu tradiţie culturală. Toată lumeaaşa ne cunoaşte, iar eu, ca lugojean născutşi crescut aici, nu pot decât să subscriu laacest lucru, mai ales prin faptul că tradiţiaînaintaşilor noştri te obligă practic să mergimai departe. Cred că se şi observă, în ultimaperioadă, prin activităţile pe care le organi-zăm aproape săptămânal, activităţi de cul-tură, şi prin faptul că tot mai multă lume es-te prezentă la activităţile noastre. Înseamnăcă suntem pe calea cea bună. Vom aloca şiîn continuare fonduri importante pentru cul-tură, pentru presă, pentru toţi cei care răs-pândesc tradiţia noastră şi, de fapt, sunt canişte ambasadori ai noştri. Aş dori ca, întimp, dacă Dumnezeu mă ajută, să punemceva în loc de când am pierdut Prefectura.Ar trebui să avem un centru cultural în oraş,un loc în care să fie inclus şi Centrul de Re-laţii Internaţionale, pentru că Lugojul merită.S-au pierdut Casa Muzicii, Casa Perso-nalităţilor, Casa de Cultură a Municipiului,Prefectura, Policlinica, fosta Casă a Pionie-rilor. Prea multe am pierdut. Acum vrem săcumpărăm Casa Bredicenilor. Nu mai vin-dem nici fostul magazin „Bumbacul”, ci îlvom folosi tot pentru activităţi culturale. În-tr-un cuvânt, trebuie să refacem patrimoniuloraşului. Sperăm, ca să-l refacem, cu perse-verenţă, pentru că nu ne putem lăuda că sun-tem oraş cultural şi tot pierdem clădiri careau adăpostit oameni de cultură şi valori cul-turale mari.

Interviu consemnat deDorin Murariu şi Constantin Buiciuc

“Faptul că se creează o emulaţie în oraşîn domeniul literar este foarte important”

Interviu cu prof. ing. Francisc Boldea, primarul Municipiului Lugoj

GheorgheAzap

E toamnă! Toamnă-i!“Niciodată n-ai venit!”

(Pierre Emmanuel)

E toamnă, adorato! (Doamne, cuiMă adresez ca un suspin în bură!?)Novembre, glabru, schiaună-n gutuiŞi de gherghine bruma nu se-ndură.

E toamnă, a---! (Iniţiala-i făr’Continuare; firavă vocală.)Se busculează vânturi în răspărŞi-mplântă-n plopi sacada lor letală.

Din fortăreaţa cruntului BoreuSe tot aieptă harpii de ruginăSpre bungetele sufletului meu;Părând, în sine-mi, Bendis că suspină...

E toamnă! Toamnă-i! Nori şi vijelii!– Vestala verii iarăşi a mierlit-o –.Ştiu că n-ai cum; stiu că nu poţi să-mi viiŞi totuşi cern iluzii, adorito!

Versuridin veacul ICSICS

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat4

Dana Nicoleta Popescu

Cartea reflectărilorRomanele lui Paul Eugen Banciu

sunt legate unele de altele prinpunţi de semnificaţii: „Muflonul

poate fi o replică la Zigguratul. Anterioaracarte era un roman al comunicării, cucerindtreptat treptele realului. Muflonul nu parcur-ge drumul de la imaginar la real, ci exact in-vers: pleacă de la datele realului pentru a po-posi în spaţiul fictivului, rescriind [...] şi stă-pânind (?) realul.” (Adrian Dinu Rachieru,Invenţia grifonică, „Orizont”, nr. 17, 1986,p. 6). Carte a cuplurilor surprinse într-unmoment de criză (cf. Dorin Murariu, Fluxulepic, „Orizont”, nr. 25, 1987, p. 2) sau aflateîn dezagregare (cf. Adrian Dinu Rachieru,op. cit., p. 6), Muflonul rămâne, mai presusde orice altceva, creaţia dedicată de proza-torul timişorean condiţiei scriitorului, cu toatebucuriile, orgoliile, suferinţele şi reuşitele sa-le: „Carte a persoanei întâi, [...] seismograful«vieţii şi operei» prozatorului Miron Olaru”(Dorin Murariu, Umbra scribului. Eseu asu-pra prozei lui Paul Eugen Banciu, Timişoa-ra, Hestia & Anthropos, 2008, p. 103), „Car-tea autorului” (Adrian Dinu Rachieru, op.cit., p. 6), „maieutică a gestului scriitoricesc,dar şi a tehnicilor narative” (Cornel Muntea-nu, Paul Eugen Banciu, Muflonul, „Fami-lia”, nr. 5, 1989, p. 4), „hermeneutică a gene-zei artistice” (Titus Popescu, Jurnal de lectu-ră, „Transilvania”, nr. 10, 1986, p. 39) —după cum au caracterizat-o exegeţii.

Muflonul ni se dezvăluie ca un romanal reflectărilor: oglindirea în celălalt — perso-najul opus sau partenerul complementar —şi proiecţia în artă: „Muflonul este un romandespre un posibil roman, o carte în careprozatorul Paul Eugen Banciu scrie desprescriitorul Miron Olaru, care, la rândul său,«scrie» despre felul cum încearcă să-şi îm-blânzească propriul personaj.”, rezumă DorinMurariu (Umbra scribului, p. 103), eviden-ţiind rolul simbolic al oglinzilor în interferenţadintre realitate şi ficţiune.

„Minune a reproducerii instantanee şicomplete, oglinda devine simbolul viziuniinealterate a lucrurilor. Un instrument în pri-mul rând de cunoaştere a sinelui care îi re-velează omului direct propria-i imagine, du-blul, fantoma, simulacrul, perfecţiunile şi de-fectele fizice, precum şi imaginea universu-lui înconjurător, în cea mai exactă formă.”,scria Jurgis Baltrušaitis în eseul monograficce detaliază numeroasele conotaţii ale oglinzii(Oglinda. Eseu privind o legendă ştiinţifică.Revelaţii, science-fiction şi înşelăciuni, Bu-cureşti, Editura Meridiane, 1981, p. 19). Încădin antichitate, arată Edgar Papu (Baroculca tip de existenţă, Bucureşti, Editura Miner-va, 1977, vol. II, pp. 211-213), oglinda com-portă două accepţii: una obiectiv-etică, derecunoaştere a esenţei reale, cealaltă subiec-tiv-estetică — strălucirea menită să subjugepe ceilalţi are ca rezultat auto-fascinaţia. A-mândouă apar în Muflonul: personajele seprivesc obsesiv în oglinzile omniprezente,căutând răspunsuri iar, în cazul protago-nistului, descoperirea sinelui interior seîmpleteşte cu narcisismul inerent creatorului.

Scriitorul Olaru se încadrează într-untip caracteristic operei lui Paul Eugen Banciu:eroul reflexiv, ce analizează sceptic lumeaîn care este silit să trăiască. „Miron Olarunu este nici personaj, nici caracter, nici mă-car o prezenţă, ci o interioritate de conştiinţăprin luciditatea şi discernământul căreia seconfigurează celelalte identităţi civile.” (Au-reliu Goci, „Tradiţional” şi „modern”, „Lu-ceafărul”, nr. 26, 1989, p. 6). Personalitateasa cumulează un set de personae: Don Qui-jote — comparaţie recurentă în romanele pro-zatorului timişorean — baronul de Münch-hausen, regele Lear şi Falstaff. Masca luiDon Quijote i se atribuie atât scriitorului O-laru, cât şi pictorului Zenovian, „bunul săuprieten, [...] un fel de variantă bucureşteanăa sa, la care apela la nevoie” (Muflonul, Ti-mişoara, Editura Facla, vol. II, 1988, p. 6).Victor, „«un apolinic», cum se caracterizasesingur” (Muflonul, Timişoara, Editura Fa-cla, vol. I, 1986, p. 129), comparat de Zeno-vian cu Socrate, completează „tripleta pictor-filosof-scriitor” (vol. II, p. 292).

Într-un complicat joc de similitudini şicontraste, apropieri şi înstrăinări, Miron os-cilează între simbolurile reprezentate de ceidoi prieteni ai săi: „Zenovian [...] este [...] oreplică, un punct de referinţă în explicareaeroului principal. Pictorul exprimă ipotezaartistului a cărui viaţă este însăşi creaţia, carenu trăieşte decât prin şi pentru tablourile

sale. La celălalt pol se află Victor, alt prietenal scriitorului, profesor de filosofie, caren-a scris un rând, dar care are o permanentăapetenţă pentru meditaţie, pentru descope-rirea unei semnificaţii în cel mai mărunt faptcotidian: pasiv în ordinea creaţiei, îi oferălui Miron Olaru garanţia că în lume pot fidescoperite şi aşezate în diferite relaţii anu-mite semnificaţii, această descoperire repre-zentând, deja, un prim pas spre creaţie. Ra-portat la aceştia doi, Miron Olaru este punc-tul de echilibru, artistul care, practic, duceo existenţă dublă: una în lumea proiectelorsale, a veşnicei căutări a «temelor» şi perso-najelor, a neliniştii generate de însăşi menireasa, alta în concretul cotidian.” (Mircea Vasi-lescu, Creaţie şi realitate, „România litera-ră”, nr. 30, 1986, p. 11).

Cei trei actanţi se constituie ca fa-ţete ale aceleiaşi piramide, dis-tincţi dar inseparabili, alter ego

fiecare pentru ceilalţi — unul din sensurilepe care le poate dobândi dublul, aflat înstrânsă legătură cu motivul oglinzii. „În ge-neral, religiile tradiţionale concep sufletul ca

Umbra scribului, p. 106), şoferul hedonistşi cunoscător al sexului opus păstrează înamintire un concert polifonic de voci femi-nine. Prima întâlnire cu Mona pare a urmamodelul său obişnuit în abordarea femeilor:„cetate cucerită printr-un asediu impetuosdar scurt” (Muflonul, vol. I, p. 103), fărăca bărbatul să bănuiască viitoarea sa schim-bare profundă. Pe Dorina Alexa n-a iubit-oşi n-a înţeles-o, dar i-a intuit fragilitatea sin-gulară: după ce fiica şefului de şantier e in-ternată la sanatoriul pentru boli mintale, şi-oimaginează ferită de răutatea lumii înconju-rătoare. Refuzând propunerea-constrângerea lui Alexa de a-i deveni ginere şi de a-şi con-tinua studiile, Marin nu acceptă compromi-surile, chiar avantajoase: „Eu încă mai suntun om liber şi liber am să rămân!” (vol. I, p.250). Spectatoare a vieţii şi pasionată con-sumatoare de artă, Dorina se regăseşte doarla sanatoriu, departe de părinţii care o hăitu-iesc, impunându-i valori ce-i sunt străine.Fiinţă eterică, lipsită de adaptarea la viaţă,se autocaracterizează: „eu, infirma, cea dincuşca de sticlă” (vol. I, p. 191). Scrisul consti-tuie pentru eroină un act compensator, ungest terapeutic, dar şi o respingere a lumiireale: „singurul personaj din roman care riscă[...], [...] nu evită pericolul de a trăi altfeldecât se obişnuieşte este ea. Viaţa şi, în egalămăsură, arta reprezintă pentru Dorina Alexaexperienţe distrugătoare. Celelalte personajeadoptă, până la urmă, soluţia confortabilă,chiar şi Miron Olaru, fugarul, evadatul dornicde libertate, după stingerea veleităţilor sale

colcăitoare: „Excelente personaje [...], oa-meni monotoni afişând multă viaţă străină,falsă, confecţionată, suflete compartimenta-te, cu afecţiuni drămuite şi reacţii previzibilealcătuiesc un cerc de rezistenţă şi tolerenţă,de coerciţie şi siguranţă în jurul lui MironOlaru.” (Aureliu Goci, op. cit., p. 6). Andone,socrul lui Miron şi Alexa, cel ce nu va ajungeniciodată socrul lui Marin, reprezintă acelaşitip de pater familias incapabil de a trece din-colo de existenţa materială. Minodora Ando-ne, personaj detestabil, întruchipează obtuzi-tatea şi mercantilismul. Prin reacţii şi menta-litate, soţia lui Miron, Amalia, aparţine acesteilumi, care l-a luat pe Miron prizonier; pro-tagonistul însuşi se consideră „un Boody,căţelul familiei Andone, decorativul personajde legătură între lumea cea largă şi savantafamilie respectată de toţi” (Muflonul, vol.II, p. 348). Deşi Victor, uşor ironic, îi com-pară pe Miron şi Amalia cu Ulise şi Penelopa,soţia lui Miron ar interpreta, mai degrabă,rolul lui Circe sau, poate, Calypso — capca-nă sau ispită în calea adevăratului destin.

„Oglinzile n-au fost niciodată conside-rate defectuoase, deteriorând figurile pe carele reflectă. Dimpotrivă, erau considerate casimbol al preciziei şi al clarităţii.” (Jurgis Bal-trušaitis, op. cit., p. 79). Miron se studiazăîn oglindă într-o încercare de autodefinire:„De dincolo, din ecranul lucios îl privea unbărbat în plină putere, apăsând pe vigoareasângelui şi a muşchilor săi, de parcă i-ar fipus cineva la îndoială vârsta. [...] când înbaie, în amorsă (vorba cineaştilor) apăruAmalia [...]. Bărbatul fu nemulţumit de ta-bloul compoziţional al familiei ce-i apăruseîn faţă şi se posomorî, îndeajuns de limpedeca femeia să priceapă că făcuse o gafă. O-mul ei dorea să se ştie şi să se vadă singurîn efigia ovală şi, mai mult ca sigur, nu numaiacolo, ci şi în viaţa lui cea de toate zilele.”(Muflonul, p. 37) Interferenţa soţiei în ima-ginea din oglindă constituie pentru Miron unatentat la propria-i individualitate; reflecţiaînvecinată îi reaminteşte conflictele mocnitedin interiorul casei sale. Doar alături de Dori-na, străina pe care a cunoscut-o, la început,doar prin prozele ei, are sentimentul — sauiluzia — de a atinge coincidentia opposito-rum: „el rămânea iarăşi o jumătate de om,de fiinţa căruia avea nevoie o altă jumătatede om, femeia aceea, cât să-şi poată regăsiîncrederea în sine” (vol. II, p. 246).

Căminul lipsit de intimitate şi certitudininu are nimic de câştigat prin adoptarea unuicâine. După ce animalul este adus acasă deAmalia, în mintea eroului prinde formă unalt „portret compoziţional” (vol. I, p. 22),în care soţii Olaru şi foxterrierul Boody pa-rodiază cunoscutul tablou al lui Jan vanEyck, Familia Arnolfini, pictură ce a stârnitcontroverse cu privire la simbolurile ascun-se. (Menţionarea operei de artă revine în Casade pânză, vizând, de asemenea, realitatea şiaparenţele căsniciei.) În spatele perechii ceemană împăcare şi prosperitate, oglinda con-vexă dezvăluie mai mult decât cuprind grani-ţele tabloului: prin mise en abyme, privitorulatent zăreşte încă un personaj. Baltrušaitis(op. cit., p. 264) se referă la oglinzile conve-xe, purtătoare de magie, care transfigureazălucrurile. A treia persoană, ascunsă în virtua-lul tablou cu Miron, Amalia şi Boody, ar puteafi dublul moralizator, a cărui misiune este săarate calea onestităţii.

În primul volum al Muflonului, iubireaşi căsătoria şi-au pierdut orice urmă de idea-litate, deplasându-se spre zona acaparării.Obişnuitei bătălii a sexelor i se adaugă tensiunide supremaţie-subordonare între gineri şi so-cri — reali sau potenţiali. Cei doi prieteni şialter ego ai lui Miron îmbrăţişează concepţiişi stiluri de viaţă contrare. Zenovian clamea-ză: „Un artist nu trebuie să aibă obligaţii fa-miliale!” (Muflonul, vol. I, p. 73), dar „Vic-tor, amicul universitar, mult prea contem-plativ şi mulţumit de locul său din viaţă” (vol.I, p. 44), recunoaşte că e „iobagul familieişi al catedrei” (vol. I, p. 173) — în primul rândiobagul soţiei sale, Carmen, invidioasă şimeschină, întrupare a materialităţii celei maiabjecte, în timp ce filosoful reprezintă spiri-tualitatea. În viziunea lui Miron, căsătoria stâr-neşte inerente conflicte, sufletul consideratpereche devine adversar: „Fiecare află despresine ceva, dar sinele cedat celuilalt nu se maipoate întoarce înapoi decât prin anihilareachingilor care-l reţin. Reflectarea trece apoiîn confruntare...” (vol. I, p. 30). Pentru scrii-torul Olaru, o tovărăşie reuşită presupunepăstrarea individualităţii: „Abia acum îi înţelegpe tinerii ce stau în parc cu casetofoaneleîn braţe şi firele duse la urechi... [...] Nu sesinchisesc dacă partenerul, prietena de peaceeaşi bancă, pe care o iubeşte, desigur,ascultă la aparatul ei, pentru sine, o muzicăpe care o simte necesară atunci sufletuluiei. Ba, dimpotrivă, îşi fac din gestul acestasimplu un principiu moral... Dreptul fiecăruiala propria personalitate...” (vol. I, p. 29).

pe un dublu al celui aflat în viaţă, care sepoate despărţi de trup la moartea acestuia,în timpul visului sau printr-o operaţie ma-gică, şi să se reîncarneze în acelaşi trup sauîn altul.” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obice-iuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere,Bucureşti, Editura Artemis, 1995, vol. I (A-D), p. 471). Larga răspândire a motivului înliteratura occidentală a dus la apariţia uneiadevărate tipologii: identic ca înfăţişare oridimpotrivă, similar sau opus în ceea ce pri-veşte caracterul şi personalitatea, suflet des-prins de trup sau fiinţă muritoare, străbunori complet străin, entitate supranaturală sauconstrucţie artificială. În Muflonul apar maimulte variante ale dublului, separate de finenuanţe: geamănul, dublul moralizator, pro-tectorul, dublul supranatural, sosia, dublulnegativ, sinele scindat. Dacă tripleta Miron-Victor-Zenovian a fost creată pe principiulconsonanţei, alte conexiuni posibile întrepersonaje se stabilesc prin contrast. FraţiiOlaru poartă nume cu sonorităţi apropiate,dar au fost plămădiţi din esenţe opuse,ilustrând motivul fraţilor — sau gemenilor— duşmani; autorul face aluzie la Abel şiCain cu toate că nu există ură sau rivalitateîntre Miron şi Marin. Când simte nevoia săse îndepărteze de familia întemeiată princăsătorie, Miron îşi caută fratele înstrăinat:„Pe Marin îl mai am şi asta face mai multdecât un liman!” (Muflonul, vol. I, p. 39).

Nimic mai diferit de Miron decât Marin,care a ales să fie şofer pentru că „simţea căare în firea lui ceva dintr-o pasăre călătoare”(vol. I, p. 114), convins că „şcoala e pentruoameni, mai cu seamă bărbaţi, un fel de sco-pire” (vol. I, p. 112). „Mereu proaspăt înreacţii, cuceritor prin mobilitatea gândului,dar şi prin limbajul colorat” (Dorin Murariu,

de pauperitate, se întoarce fericit în vila soţieisale. El doar experimentează pericolul, o-prindu-se însă la timp, înainte de-a fi prinsîn vârtejul nimicitor. Ca şi viaţa, literatura re-prezintă, în cazul său, tot o experienţă ino-fensivă, lipsită de primejdii [...]. Nu face par-te aşadar din tipologia romantică a scriitoruluidamnat, victimă a propriei sale creaţii.”(Gheorghe Perian, Paul Eugen Banciu, Mu-flonul, „Familia”, nr. 11, 1986, p. 2).

Dorina recunoaşte în Mona, asistentămedicală la sanatoriu, un revers al proprieifiinţe: „o războinică a cărnii” (Muflonul, vol.I, p. 220). Cognomenul Brunhilda, potrivitpentru o walkirie, trimite la o forţă aproapeelementară, ce ia viaţa în stăpânire fără com-plexe; „Aş fi vrut să am tenacitatea şi nepă-sarea ei.” (vol. I, p. 199), admite Dorina. A-sistenta sesizează evaluarea pozitivă implicită:„Brunhilda, cum o numise în particular pa-cienta aceea nici măcar zvăpăiată, [...] sunapentru ea ca un epitet, nu de vacă Zimmen-thal cu lapte doldora şi puitoare a câte treiviţei pe an, sau de femeie războinică, stăpânăa domeniului de umbre al Valhalei, ci ca ochintesenţă a femeii sănătoase la trup şiminte, capabilă să se ţină la distanţa potrivităde cărţile scrise mai întotdeauna de niştebărbaţi singuratici, morbizi, hipersensibili,într-un fel, pacienţi perfecţi de-ai ei, pe carei-ar fi putut trata cu un picior dezgolit pelaterală, un decolteu şi două votci cu suc deroşii.” (vol. II, p. 169). Locuitori ai lumiireale, Marin şi Mona nu rămân fiinţe exclusivbiologice, autorul i-a înzestrat cu o agerimea minţii.

Creionate cu umor şi ironie, per-sonajele secundare — familia încare a intrat Miron prin căsătorie,

dar şi părinţii Dorinei — întruchipează ofaună de fiinţe mărunte şi meschine, o lume

(1)

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat5

“Der-die-das” la Münster Nietzscheana

Centre nietzscheene(9)

de studii şi documentare

Simion Dănilă

Focurile

Mihai Murariu

Turma îşi urma astfel calea înainte,protejând omuleţii care se grupauînăuntrul ei asemenea unor pui

dezorientaţi. Ochi măriţi de frică şi uimire,buze strânse de foame şi oboseală stăteauuna lângă alta într-o disperare tăcută şi co-mună. Majoritatea abia dacă trecuseră dezece ani. Fiind cel mai mare, Joachim trebuiamereu să fie atent când într-o parte, cândîn cealaltă, făcând tot ce putea ca să le alinesuferinţa. Proviziile de hrană pe care uniidintre nou-veniţi le purtaseră cu ei erau îm-părţite cu o seriozitate şi atenţie născute dindisperare. Însă nu era totul fără speranţă.Chiar şi când fiecare fărâmă din pâinea receşi din carnea afumată dispăreau într-o marede degete încă acoperite de funingine, laptelealb şi călduţ al vacilor îi mai liniştea pe micuţiicălători. Astfel trecură de-a lungul văii, ţi-nându-se mereu cât mai aproape de râu, as-cunşi între pomi şi tufişuri, umbre iuţi alezilei şi năluciri ale nopţii. Lumini creşteau şise stingeau în depărtare, parcă însoţindu-ledrumul. Însă din spate, colosal şi de neoprit,Ghetarul continua să coboare. Când ajunserăla capătul văii, văzând că râul îi poartă de-alungul unei trecători printre piscurile aspre,

bronz portocaliu, bătând cu dangăte pânădeparte, în zarea lichidă. Iar din glasurile lorfocurile răsăreau, mereu mai luminoase, me-reu mai necruţătoare, servindu-şi stăpânii în-tunecaţi la faţă, păşind pe ierburi înegrite.Aerul deveni stacojiu, pătat de aroma auruluitopit şi plumb. Cerurile pulsau roşii ca în a-dâncul unei forje, scăpărând scântei sfârâi-toare în care Joachim putea recunoaşte ră-măşiţele de constelaţii, acum devorate aproa-pe în întregime şi lipsite de nume.

Iar în fruntea celorlalţi păşea un coş-mar cu chipul de fier. Cu graiul au-rind al vechii limbi, el rupea, trosnea,

refăcea lumea în propriul cuvânt, dându-i ostrălucire sălbatică, o suflare vie. Valea în-treagă le aparţinea lor acum, cei sosiţi dedincolo de Ghetar, unde aşteptaseră generaţii,plănuind. Acum erau liberi să rătăcească pecâmpiile ei, liberi să-şi aducă traiul şi credinţaprintre oamenii care mai rămăseseră. În vo-cea lui, Joachim citi o pasiune care nu aveasă se stingă vreodată până în clipa în carefocul nu s-ar fi răspândit şi dincolo de CeleZece Oraşe între munţi, câmpii şi defilee,când râurile şi mările ar fi dispărut în clocot,iar pietrele ar fi crăpat sub forţa limbilor de

unii dintre copii începură să plângă, întor-cându-şi mereu capul către direcţia mai multimaginară, ce îi purta spre o casă deja făcutăscrum. Cândva, primul dintre Cele Zece O-raşe îşi înălţase turnuri triumfătoare la mar-ginea văii, un gardian al păcii tuturor cele-lalte. Acum însă, nimic nu mai rămăsese dinzidurile sale. Focul găsise o cale chiar şi princele mai mari blocuri de piatră, iar turnuriledeveniseră bucăţi ascuţite ale unor vârfuride degete scurmând cenuşa. Miros de lemnşi mirodenii atinse nările lui Joachim, ducân-du-l cu gândul la sărbătoarea dintre cele do-uă jumătăţi ale anului. Atunci, dansatori mas-caţi în fiare se străduiau să înghită soarele,lăsând întreaga omenire în întuneric. Focurierau aprinse în acele zile de-a lungul văii,chemând înspre chipul soarelui, rugându-lsă nu-şi lase în urmă supuşii. Şi, ca întotdea-una, lumina apărea din nou. Nu şi în acel ul-tim an. Noaptea nu se retrăsese cu adevăratîn faţa dimineţii. Iar soarele abia dacă se ve-dea uneori, la marginea munţilor, furişân-du-se în grabă. Doar focurile continuaserăsă ardă, fără să poată fi stinse, nici de apă,nici de pământ. Apoi venise ziua când totulse prăbuşise. Acum, printre copacii chirciţide căldură, copiii puteau vedea focurile dan-sând, făcând pomii să semene cu zâmbeteştirbe ale unor măşti de demon.

Oraşul îi privea din depărtare, un conturneterminat, fumegând. La marginile sale, su-te de siluete treceau, un şir tremurător, darputernic, cu un el. Teroarea strigă din sufletullui Joachim. Giganţii din vechime poposiserăprintre oameni din nou. Mâini, picioare şiplete păreau doar tot atâtea împreunări aleroşului cu negrul, iar glasurile le sunau a

fierbinţeală. Turma se mişca cu încetinealaşi încăpăţânarea alergătorului de cursă lungă.Roci ascuţite şi gheaţă crăpată se arcuiaudeasupra lor, gata să îşi desfacă aripile lacel mai mic semn de slăbiciune. Suneteletrecătorii îşi aruncau suliţele asupra ei, în-spăimântându-i puii şi animalele, însă ho-tărârea liderului era de nezdruncinat. La ca-pătul a unei jumătăţi de zi de mers, Joachimîşi privi însoţitorii. Oboseala îi doborâse pemajoritatea, însă în toţi se citea dorinţa de arăzbate până în lumea din afară, dincolo detrecătoare, în necunoscutul de care ajunse-seră să nu se mai teamă. Joachim dădu ulti-mele sfaturi unora dintre copiii mai mari,spunându-le să nu se oprească până nu vădlumina soarelui în faţă. Apoi făcu cale în-toarsă. Până de curând, viaţa lui i se păruseasemenea unui nesfârşit şir de mărgele, adu-nându-se, una câte una, într-un şirag. Acumînsă, nu mai era atât de sigur. Într-un târziu,când ajunse din nou la marginea văii, văzuun singur fir înnodat de foc apropiindu-se.

Un chip de fier îşi fixă privirea ascunsăasupra lui, trezind la viaţă solzii arzători aimarelui şarpe, chinuindu-se să-şi facă locpe lângă râu, în trecătoarea strâmtă. Glasullui Joachim se înălţă clar şi puternic, purtândde la un capăt la altul al pietrelor, un cântecal păstorilor cu care se întâlnise de atâteaori când îşi urma turma prin luncă. Înainteca trecătoarea să se surpe, îngropând totulsub ea, Joachim mai apucă să vadă odatăcoşmarul cu chip de fier. Iar numele său e-ra teamă oarbă.

În zare, masiv, de neoprit, Ghetarul aveasă alunece mai departe asupra văii, acope-rind-o, ştergând urmele tuturor...”

(2)

Noua turnură pe care au luat-o ma-nifestările Arhivei Nietzsche învremea Republicii de la Weimar

se caracterizează prin deplasarea accentuluide pe temele cultural-artistice pe problemelepolitico-ideologice. Activităţile organizate a-cum constituie un bun prilej, pentru numărulmereu crescând al antidemocraţilor, de a-şidezlănţui, apelând la Friedrich Nietzsche, a-tacurile împotriva tinerei republici. Elisabethgăseşte recunoaştere chiar şi la forţele oră-şeneşti cărora, înainte de război, în zadar s-acăznit să le intre în graţii. Îşi afişează osten-tativ strânsa prietenie cu nobilimea dincercurile monarhiste, cum ar fi prinţesa deSchwarzburg, prinţesa de Albania, contesade Bünau ori baroana de Ungern-Sternberg.Fără a mai vorbi de fosta împărăteasă Her-mine, care s-a numărat în mai multe rânduriprintre oaspeţii săi. Relaţiile cordiale cu Mar-garete contesă de Bünau erau mai vechi. Depildă, în 14 iunie 1914, aceasta a tratat la Ar-hivă tema Ce reprezintă Nietzsche pentru mi-ne, conferinţă publicată la Weimar în acelaşian, pe care, după izbucnirea războiului, a re-petat-o în 14 octombrie (în ajunul celei de-a70-a aniversări a lui Nietzsche), apărându-lpe filozoful căruia i se reproşa că n-a fostun „bun german“. În încheierea considera-ţiilor sale, ea a declarat (p. 20): „Dacă el arputea vedea astăzi Germania, dacă ar puteavedea cum cuvintele sale «reevaluarea tutu-ror valorilor» au devenit realitate, dacă ar fiapucat aceste vremuri în care toţi bărbaţiiacţionează puternic, bărbăteşte, iar femeileau atins măreţia în suferinţă şi solicitudine,ar aproba jubilând acest popor de eroi şi demartire.“ Contesa n-a trecut sub tăcere nicicui îi datora ea aceste convingeri: „Imaginealui Nietzsche, denaturată intenţionat sau dinneînţelegere, este restabilită în puritatea eişi făcută clar perceptibilă pentru toţi de bio-grafiile doamnei Elisabeth Förster-Nietzsche“(p. 10). Faţă de asemenea intervenţii encomi-astice în favoarea Elisabethei luase atitudineîncă în 1906 (cu prilejul celei de-a 60-a ani-versări a ei din 10 iulie), în ziarul berlinez„Der Tag“ din 27 iulie, un stimabil publicistşi scriitor german de origine evreiască, Al-fred Kerr (1867-1948), în poezia „Über-menschin“ („Supraumana“ sau, mai corect,„Supraoama“, cu aluzie la supraomul nietz-schean): Sora lui Nietzsche la 60 de ani./Festivitate. Se serbează zdravăn./ Damăjubilând, tablou cadou/ atârnând solemn înArhivă.// Între timp la hotel/ mare banchetNietzsche./ Sus între candelabre pluteşte/Friedrich. De-ar fi apucat această zi!// Com-plimente. Splendide/ ofrande de flori.Telegrame./ Toasturi. Discursuri. Mulţumiri.Mofturi./ Bisericuţe la cafea despre supra-om. Ca o curiozitate, Alfred Kerr (sub pseu-donimul Gottlieb) a publicat în 1916, la ieşi-rea României din neutralitate, un Cântec ro-mânesc total lipsit de delicateţe la adresa ro-mânilor, într-o germană dialectală, presărată

cu termeni facil românizaţi prin sufixul-escu şi articolul -(u)l, din care nu lipsescexpresiile „bacşiş rusesc“, „am exercitat tră-darea“, „Ne-ar plăcea să gâtuim/ Ungariaşi-Ardealul“, „Urlăm triumful deplin/ În cloa-ca de corupţi/ În capitala Bucureşti,/ Undenimeni nu se spală pe picioare“, „Din păcate,ne croiesc la bice/ Bulgarii şi germanii“ etc.

Pentru cei ce vor să-l descifreze, tran-scriem textul în întregime: In den klainstenWinkelescu/ Fiel ein Russen-Trinkgeldescu,/Fraidig ibten wir Verratul –/ Politescu schnap-pen Drahtul.// Alle Velker staunerul,/ Sanme große Gaunerul./ Ungarn, Siebenbür-ginescu/ Mechten wir erwürginescu.// Ge-brüllescu voll Triumphul/ Mitten im Korrup-tul-Sumpful/ In der Hauptstadt Bukurescht,/Wo sich kainer Fiße wäscht.// Leider kriegenwir die Paitsche/ Vun Bulgaren und vunDaitsche;/ Zogen flink-flink in Dobrudschul,/Feste Tutrakan ist futschul!// Aigentlich sindwir, waiß Gottul,/ Dann heraingefallne Trot-tul,/ Haite noch auf stolzem Roßcu,/ Mur-gens eins auf dem Poposcu! Scriitorul KarlKraus (1874-1936) din Viena, şi el evreu, l-areprodus în acelaşi an în revista sa „Die Fa-kel“, numărul pe octombrie, p. 7, cu un co-mentariu sarcastic: „În spatele pseudonimuluise ascunde, pe bună dreptate, domnul AlfredKerr. Ca să vorbim ca-n proza lui: asemenealucruri vor fi fost odată cu putinţă în Ger-mania, ecco [în it. în text, n. S.D.]. Inte-resant în toată treaba aceasta este că trecutulunui inamic se vede dinspre latura lui ceamai neagră, adică a picioarelor nespălate,exact în momentul în care hotărârea acestuiade a ieşi din neutralitate nu ne cade bine.Dar inconvenientul că în capitala Bucureştinimeni nu se spală pe picioare trebuie să fifost cunoscut de-a lungul deceniilor, şi atunciori nu se poate pune nici cel mai mic preţ pealianţa cu un astfel de popor, ori năravultrebuie dat pe faţă chiar şi în acest caz.Neglijarea spălatului pe picioare nu se petreceaşa de surprinzător ca o declaraţie de război,ci este o stare pe care diplomaţii au avutprilejul s-o remarce în decursul timpului. Darliteratura germană, care de mult estefamiliarizată personal cu meteahna asta,recuperează pierderile cele mai ireparabileşi nu riscă, la rându-i, decât suspiciuneaunor picioare metrice nespălate.“

Karl Kraus a introdus Cântecul ro-mânesc (adăugând de la e o strofă ironică:Denn es dichtet Alfred Kerrul/ täglich wassich reimt für Scherul./ Doch er ist keinsolches Rossul,/ sondern kerrt zurück zuMossul.) şi în scena 20 din actul III alvoluminoasei lui tragedii Ultimele zile aleomenirii, la care a lucrat din 1915 până în1921.

Animozitatea faţă de Alfred Kerr,devenit între timp democrat şipacifist, îi răbufneşte din nou în

1928, când îi impută poeziile instigând larăzboi, între care şi cântecul respectiv.

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat6

Cristian Ghinea: Domnule prof. univ.dr. Mircea Muthu, ce este APLER, asociaţieîn cadrul căreia vă ocupaţi de partea debeletristică?

Mircea Muthu: APLER-ul este formaprescurtată a Asociaţiei Publicaţiilor Literareşi a Editurilor din România. Ca orice asocia-ţie, este colectivă, în sensul că strânge şi e-dituri şi reviste şi, implicit, publicaţiile aces-tora: cărţile şi tot ceea ce ţine de administra-rea cărţii. La început, când a fost înfiinţatăaceastă asociaţie, s-a schiţat şi o Lege a căr-ţii. Din păcate, această lege a zăcut foartemult pe pupitrele Parlamentului. Până la ur-mă, ea a apărut, dar nu în forma pe care amconceput-o noi în esenţă, la Câmpina, acolounde am avut multe întâlniri pregătitoare pemarginea acestei legi. Vă daţi seama, acolointră şi problema timbrului pe carte, stipen-dierea cărţii, chestiuni legate de planurileeditoriale ş.a.m.d. Prin urmare, acesta esteAPLER-ul. Anual, el se întâlneşte prin mem-brii fondatori, dar şi prin cei care s-au în-scris, şi se decernează Premiile APLER –pentru revista anului, editura anului, graficaanului, autorul anului şi un premiu pentrucritică literară.

C. G.: Există şi o extensie internaţio-nală a asociaţiei?

M. M.: Da, sunt ramificaţii şi în alteţări, realizate prin diligenţa actualului con-ducător al APLER-ului, Ion Tomescu şi adoamnei sale, Daniela Tomescu – în Franţa,Canada, Serbia, Turcia etc. Important estecă există un proiect de extindere a acestorrelaţii, care merg pe reciprocitate.

C. G.: Chiar dumneavoastră spuneaţi,într-o plăcută întrevedere cu membrii Uni-unii Scriitorilor din România – Filiala Ti-mişoara – din Lugoj şi redactori ai revistei„Banat” – revistă membră APLER, că suntdestule edituri şi reviste de calitate care nusunt membre. Ce le-aţi transmite acestora?

M. M.: Cu cât sunt mai multe edituri şireviste înscrise în APLER, organizaţia devinemai puternică, se face auzită şi poate chiarsă-şi impună punctele de vedere pe piaţa căr-ţii. Desigur, la admitere nu primează criteriulcantitativ, ci cel calitativ.

C. G.: Domnule Muthu, se discută multdespre târgurile de carte. De ce n-am discutaşi despre un târg de reviste literare?

M. M.: Asta ar fi într-adevăr o idee bu-nă, o idee nimerită, pentru că există foartemulte reviste de cultură care apar în Româ-nia, multe dintre ele în ediţii destul de mici,ca să nu spun insignifiante. Sunt reviste careapar în tiraje de 2-300 de exemplare...

C. G.: În funcţie de sponsorizarea lo-cală, asta este...

M. M.: Sunt reviste cvasinecunoscutesau total necunoscute publicului larg – evi-dent, pentru oamenii care mai citesc în ţara

Cristian Ghinea

asta. N-ar fi rău un asemenea târg de reviste,pentru a se vedea ce se face, ce se scrie,din moment ce sunt reviste cu tiraj mai mic,dar care au valoare. „Banat”-ul, că tot vor-beam de el, are în mod cert valoare, darşunt şi reviste bucureştene care n-au răs-pândire, pentru că nu au putere financiară...Mă gândesc de pildă la „Jurnalul literar”, pecare-l scoate Nicolae Florescu – o revistăexcepţională, care se ocupă mai ales de li-teratura exilaţilor, dar nu numai, este şi oextraordinară revistă de istorie literară şi deistorie culturală. Exact asta se întâmplă şi la„Banat”, unde găsim contribuţii la istoria cul-turală a Banatului, iar acestea merită să fiecunoscute.

C. G.: Există trei modele, domnule pro-fesor, sau măcar atâtea am putut să decelezeu, în legătură cu revistele literare în formatprint. Primul ar fi de genul „Orizont”, re-vista USR din Timişoara, care merge, lacapitolul desfacere, în principal pe abona-mente. „Banat” merge exclusiv pe sponso-rizări, în principal din partea Primăriei şia Consiliului Municipal Lugoj, iar al trei-lea model este acela de „supliment literar-artistic”. Ca să păstrăm specificul local, aşmenţiona „Paralela 45” – suplimentul cul-tural al cotidianului timişorean „Renaştereabănăţeană”, condus de un membru al USR– lugojean de origine – Laurenţiu Nistores-cu; în acest fel, suplimetul primeşte tirajulconsistent al cotidianului respectiv. Care arfi modelul ideal?

M. M.: Din punct de vedere tipologic,evident, primul, cel cu abonamentele. Acumasă ştiţi că şi unele reviste culturale au supli-mente. Revista „Tribuna” din Cluj, ca să vădau un exemplu, are un supliment lunar – alliteraturii care se scrie la Huedin, să spunem.Ţineţi minte, de pildă, „Ziarul Financiar”...

C. G.: Avea un supliment foarte bun,„Ziarul de duminică”, am păstrat şi acumcolecţia pe vreo trei ani...

M. M.: Exact, „Ziarul de duminică” –de mare calibru, care apărea... sâmbăta.

C. G.: Dar toate astea au început sădispară pe rând – îmi amintesc de suplimen-tul literar de la „Ziua”...

M. M.: Chiar şi suplimentul de dumi-nică de care vorbeam. Destinul revistelor,nu numai literare, dar şi culturale – din sferaculturologiei, completează cumva şi destinulcărţii. Pentru că nici cu cartea nu stăm maibine! Apar cărţi şi nu ştii de ele, pentru cănu sunt semnalate niciunde.

C. G.: Ca să rămânem la reviste... A-şadar, domnule profesor, avem: reviste lite-rare, grupări literare, găşti literare, triburiliterare, ca să mergem aşa, într-un descres-cendo. Adică: aici publicăm doar noi, ăs-ta-i teritoriul nostru. Cine e din afară, afarăsă rămână! Şi pentru mulţi autori existăaceastă barieră. Sau este doar o barieră în-chipuită?

M. M.: Depinde de zonă, depinde deprovincie. În unele oraşe mari, trebuie să ospun, există astfel de bariere, care nu suntînchipuite. Dar ele se pot sparge. Ele au în-ceput să fie sparte, mai ales în privinţa pu-blicării cărţilor. Pentru că au apărut destulde multe edituri, chiar pasagere, şi nimeninu poate face abstracţie de necesităţile eco-nomice. Aşa că, paradoxal, se poate scoatemai uşor o carte decât publica un articolîntr-un periodic cultural serios... Oraşelemai mici au mai multă deschidere la acestcapitol.

C. G.: Domnule profesor, profilul unui„tânăr” scriitor în România de astăzi esteal unui tip aşa, pe la 45 de ani... Există oindiferenţă a tinerilor faţă de formele orga-nizate, clasice, ale literaturii?

M. M.: La prima afirmaţie vă dau drep-tate, cam aşa stau lucrurile. La întrebareacu tinerii, n-aş vrea să mă hazardez, mai a-les că eu lucrez într-o Facultate de Litere de

de blugi, care s-au multiplicat într-atât, în-cât au devenit o armată, iar rebeliunea lora ajuns o chestie „standardizată”.

M. M.: Este cam aşa, mai ales că post-modernismul, se ştie, este creaţia, este fruc-tul unei societăţi post-industriale. Or, noisuntem departe de aşa ceva. De aceea, a-şa-numitul post-modernism de la noi este,n-aş spune neapărat dublu falsificat, dar ceeace se emite nu este varianta... originală.

C. G.: Vorbeam într-o cronică a meadespre această aşa-zisă „lieratură a alienă-rii urbane” de la noi, care este nesinceră,superficială şi nu este credibilă. Îmi amintescSala oglinzilor, de Robert Stone, un romanextraordinar, sau John Gheena, de DidierDecoin, la fel... Ambele cărţi, foarte puter-nice, le credeai, pentru că acolo era adunatăo experienţă reală, erau nişte acumulări, pecând la noi n-avem de-a face decât cu unreflex mimetic...

M. M.: În această atmosferă unii credcă pot scrie oricum, dar alţii au înţeles cănu este decât un „rumeguş” trecător, ca ori-ce modă. Pe urmă, acum există alte ocupaţiicare fascinează, celelalte modele apărute înmass-media, şi atunci sigur că ne punemîntrebarea propusă de dumneavoastră –scriitorul când se mai coace? Se coace abiala 40-50 de ani, dacă există... Şi există!

C. G.: Este adevărat, poeţii pot fi bri-lianţi şi la vârsta adolescenţei, dacă depă-

autori care şi-au făcut ucenicia în proza scur-tă, iar unii au rămas acolo, ştiu eu, Ioan Lă-custă şi alţii.

C. G.: Iar proza scurtă merge la ţancîn revistele literare, mai ales la cele în for-mat electronic. Iar aici îi găsim mai ales petineri! Care este, după dumneavoastră, loculrevistelor culturale on-line în literatura ro-mână actuală? Sunt ele doar un fenomenunderground?

M. M.: N-aş spune asta. Mai degrabă,e şansa revistelor care nu pot să apară printîn tiraje mari, e şansa lor de a fi citite. Suntşi site-urile literare, unde un scriitor românpoate fi citit în Peru, Chile, Israel sau Aus-tralia, iar asta nu e puţin lucru. Ştiu că existăsite-uri care au adunat scriitori valoroşi şii-au publicat în antologii, cum ar fi Poezie.rosau Proza.ro. Dar, în rest, e aceeaşi „buli-mie”, pentru că se amestecă toate. Cum săvă spun, pentru mine facebook-ul este ca şicafeaua fără zahăr. Mă distrează relaţiile a-stea de „prietenie”, la care tot am fost invitat,fără a răspunde...

C. G.: Bun, şi-atunci cum rămâne cuafirmarea unui tânăr scriitor, dacă nu areaceastă unealtă la îndemână? Pe vremuri,te duceai la Bucureşti cu jobenul şi bastonul,intrai sub aripa unui maestru, maestrul teplimba prin cafenele, mai cunoşteai şi alţimaeştri, apăreai în reviste, îţi făceai un

Toată cultura noastrăs-a dezvoltat în salturi, mereu recuperatoare

Interviu cu prof. univ. dr. Mircea Muthu, profesor la Facultatea de Litere din Cluj, preşedintele juriului APLER

40 şi ceva de ani. Şi înainte de 1989, dintresutele de studenţi pe care-i aveam, existauîntotdeauna vârfuri, era apoi o medie şi, înfine, existau cei care chiar nu erau interesaţi,nu numai de facultatea la care au venit, dar,în general, de nimic! Nu erau interesaţi deceea ce eu numesc cultură. În general, vâr-furile răzbăteau, n-aş putea da un procent...După 1990, în schimb, cu deschiderea a totfelul de frontiere, în mentalul colectiv al ti-neretului s-au produs nişte mutaţii extraor-dinare. Suntem şi în siajul aşa-numituluipost-modernism, care aglutinează, care a-dună totul. Este orientat spre trecut şi o facecu ironie, ca o luare în răspăr, fără a maidiscerne valorile...

C. G.: Şi care a cam început să obo-sească... Este ca „rebeliunea” purtătorilor

Prof. univ. dr. Mircea Muthu şi redactori ai revistei „Banat” din Lugoj:Dorin Murariu, Simion Dănilă, Constantin-Tufan Stan, Cristian Ghinea,

Adriana Weimer, Dan Floriţa-Seracin, Laurian Lodoabă– la Şcoala de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj –

şesc etapa versificării ca simplu reflex alexploziei hormonale, dar proza adevăratănu se poate împlini decât la maturitate,atunci când ai acumulat destulă experienţăde viaţă încât s-o poţi converti într-o istoriecredibilă şi impresionantă pentru cititor.Aşa e?

M. M.: La noi, anul trecut a fost un anal romanului, al prozei, începând cu Provi-zoratul lui Adameşteanu, continuând cu Vos-ganian şi cu alţii. Sigur, proza cere altceva,dar pe un anumit fond. Care este, de fapt,fondul pe care s-au clădit aceste proze ma-sive, acest romane? Noi avem o apetenţădeosebită pentru proza scurtă. Acolo sun-tem tari, efectiv. Din perioadele trecute, măgândesc la un Fănuş Neagu, de pildă, la unPreda, dar venind mai încoace, găsim mulţi

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat7

Am câteva tipuri de răspuns la a-ceastă întrebare. Mai întâi, unulde factură ontologică, imediată,

ţinând de evidenţă, de realitatea contingentă,de inter-relaţia – raţional-sentimentală – apersoanei mele cu mediul geografic, istoric,lingvistic, social în care trăiesc. Din acestunghi, acasă înseamnă, pentru mine, Ro-mânia – Timişoara – propria casă – familia(biologică, duhovnicească, profesională). Înlegătură cu familia, în sens restrâns, nuclear,o precizare: „Je n’ai jamais appelé ma femmeautrement que ‘ma demeure’ ” (Marek Halter,citând, la rându-i, cuvintele unui înţelept).

Concomitent, ca fiinţă spirituală, homospiritualis, pneumatikos, eu ştiu prea bine„că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutămpe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14), ştiu căva trebui „să îmbrăcăm”, odată şi odată, acea„zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută demână, veşnică în ceruri” (2 Corinteni 5,1).

Aşadar, tot pentru mine, dar, de data a-ceasta, în calitatea mea de entitate spirituală,acasă înseamnă, Împărăţia, precum şi, pedurata vieţii pământeşti, Cartea din care amaflat că Împărăţia există şi că, dacă mă voiarăta vrednic, mă aşteaptă şi, poate, mă vaprimi, cândva.

Cuvântul este cel mai sigur şi mai con-solator acasă. Acesta ar fi un răspuns aşa-zicând metafizic la întrebarea pe care aţi avutgentileţea să mi-o adresaţi.

Şi mai am un răspuns, unul ce ţine defiinţă, de fiinţare, un răspuns de natură este-tică şi existenţială. Anume: Acasă sunt scri-erile mele, acasă este, mai cu seamă, poeziamea, dată fiind capacitatea textului artistic,

nume. Dacă nu plecai din provincie, zăceaiacolo, neştiut de nimeni.

M. M.: Nu contest că internetul este oşansă. Este totuşi o şansă care face abstrac-ţie chiar de această relaţie, care ar trebui săexiste între maestru şi discipol. În materiede artă, pentru că mă refer nu numai la lite-ratură, mă refer şi la pictură, la muzică, ai-cea nu se poate... Trebuie să existe aceastărelaţie, pe care electronica n-o poate înlocuicu niciun chip, sub nicio formă. Cu alte cu-vinte, este o armă cu două tăişuri.

C. G.: Domnule profesor, există a-ceastă sintagmă: cultură naţională. Cum aţiputea defini această sintagmă, în condiţiileîn care noi, autorii din diferite părţi ale ţării,practic nu ne cunoaştem, nu ştim ce scriefiecare. Târgurile de carte nu reunesc decâtediturile mari, sunt un fel de „masă a poga-nilor”, cum era la Lugoj pe vremuri...

M. M.: Iar acolo standurile costă, apoitrebuie să te plasezi în siajul editurilor mari,pentru că unele edituri mari distribuie spretipărire anumite cărţi editurilor mici, sunt totfelul de arnajamente din astea... Referitor laîntrebarea iniţială, aş împărţi cumva răspun-sul. Unu: cultura, sub forma imaginaruluiartistic, se clădeşte pe un paradox. Literatu-ra propune şi – în cazul unui scriitor mare –impune o alteritate, o altă lume. Paradoxulrezidă în aceea că alteritate fiind, în mo-mentul în care o parcurgi, are o finalitate dereintegrare în tine. Te îmbogăţeşte! Deşi eaeste, repet, alteritate, o altă lume în care intri.În legătură cu ceea ce numim cultură naţio-nală, dacă rămânem tot la imaginarul literar,nu putem face abstracţie de ceea ce se nu-meşte limba în care scriem. Sigur că existăviaţă a limbii – limba este un organism. Foar-te mulţi spun că limba are o valenţă onto-logică, în sensul că noi nu creăm limba, cilimba ne creează pe noi. Dar există şi formede viciere a limbii, a travers les siecles. Însăcând vorbim despre cultura naţională, nu eneapărat să vorbim despre ea ca fiind întinsăla orizontală, că noi nu ştim ce scrie cel dinBucovina sau din Banat... Există o altă formăde a considera cultura şi aici fac o compara-ţie, prin analogie: chestiunea timpului. Noitrăim într-o epocă în care ne dăm seama cătimpul trece mai repede decât trecea pe vre-muri, şi asta nu pentru că suntem mai învârstă decât eram pe atunci. Cum spuneacineva, nu ne mai putem imagina timpul caşi clepsidra, cu partea de deasupra, gâtuituraşi ceea ce este jos. Partea de deasupra estetrecutul, noi ne hrănim din trecut, purtămaceastă „cocoaşă”, a trecutului. În parteade jos a clepsidrei nimeni nu ştie ce e, iarprezentul este gâtuitura. Ei bine, asta a fostcândva. În prezent, gâtuitura s-a mărit, iartimpul trebuie imaginat ca un ou. Acum, păr-ţile de sus şi de jos sunt foarte mici, pentrucă pe nimeni nu mai interesează trecutul,dar nici nu mai putem previziona ce se vaîntâmpla în viitor, şi atunci rămâne doar um-flătura prezentului. Ca să revin la întrebare,cultura naţională se vede pe această „umflă-tură”, pe această prezentificare, care vine şiaprofundează un anumit segment geografic,care după aceea poate să aibe iradieri. Eu,ocupându-mă de balcanologie, v-aş da unexemplu de scriitor provincial, care în mo-mentul în care îşi clădeşte opera pe o sim-bolistică fenomenală, are nişte reflexe extra-ordinare şi devine efectiv un purtător al cul-turii naţionale. Este Ştefan Bănulescu, cu nu-velistica lui, cu Cartea de la Metopolis etc.Prin urmare, orizontalitatea este de fapt unidi-mensionalitate, este o hibă a postmodernis-mului. Aşa trebuie înţeleasă cultura naţională.

C. G.: Dar, de multe ori, în istorie, clep-sidra de care vorbeaţi a fost înşfăcată de omână butucănoasă, păroasă şi întoarsă cuviolenţă cu susul în jos. Mă refer la stali-nism, la realismul socialist şi alte furtunide acest gen.

M. M.: Nu întâmplător, la noi este a-ceastă idee repetată obsedant: că mereu tre-buie s-o începem de la început. Eu fac anu-me acest pleonasm, pentru că mereu era cevaneterminat. În loc să fie continuă, toată cul-tura noastră s-a dezvoltat în salturi, mereurecuperatoare. De aceea cultura noastră afost jalonată de marii enciclopedişti, înce-pând cu Cantemir şi continuând cu MirceaEliade, Hasdeu şi aşa mai departe. Deci, ocultură de enciclopezi, pentru că asta în-seamnă saltul care recuperează şi încearcăsă înainteze.

Eugen Dorcescu

În zilele de 8-10 decembrie 2011, vaavea loc, la Câmpina, ediţia a XIII-aa Galelor APLER., care vor fi des-

chise de Ion Tomescu, preşedintele APLER.Moderatorul şi prezentatorul Galelor

APLER este scriitorul Dan Mircea Cipariu.Tema dezbaterii din prima zi a Galelor,

joi, 8 decembrie, va fi: Criza mondială şiindustria editorială din România. Soluţii,deziderate – dezbatere; moderator: prof. univ.dr. Cristian Niculescu.

Vineri, 9 decembrie 2011, ora 11.00,se va discuta despre DECULT – proiect re-alizat de „FEDCR Muntenia Sud” din Fon-duri Europene. Obiective generale şi speci-fice în domeniul editorial din România; dez-batere condusă de Lucia Ovezea şi Dan Mir-cea Cipariu. Un moment aşteptat va avealoc tot vineri, 9 decembrie, la ora 18.00, însala “George Hanibal Văleanu” a Casei Ti-neretului Câmpina, când se vor acorda Pre-miile APLER pentru anul editorial 2010.

Juriul APLER este format din: prof.univ. Mircea Martin (preşedinte),prof. univ. dr. Vasile Spiridon (critic

literar), dr. Radu Voinescu (critic literar), dr.Dorana Coşoveanu (critic de artă).

Câştigătorii acestei ediţii a GalelorAPLER sunt: Editura MNLR, Revista “Cul-tura”, Mircia Dumitrescu, Liviu Franga, Mi-haela Albu, Gabriel Rusu.

Astfel, Premiul „Romul Munteanu”pentru editura anului va fi acordat EdituriiMuzeului Literaturii Române din Bucureşti,director Lucian Chişu, care va fi înmânatde doamna Ana Munteanu, fiica lui RomulMunteanu. Premiul „Revista anului” se vaacorda Revistei “Cultura” din Bucureşti,director Augustin Buzura.

Premiul „Graficianul anului” îi va fiatribuit lui Mircia Dumitrescu, pentru ilustra-ţia volumelor editate de Editura MNLR: Încurtea cu pavajul gri, de Augustin Frăţilă,şi Oraşul cu un singur locuitor/ La ville d‘unseul habitant, de Matei Vişniec, EdituraMNLR. Premiul „Cezar Ivănescu” pentruautorul anului 2010 va fi acordat scriitoruluiLiviu Franga, pentru volumul Scrisori dinmica mea latinitate, Editura MNLR. Premiulpentru critică literară „Dan Alexandru Con-deescu” se va atribui volumului În labirintulcărţilor, de Mihaela Albu, Editura Aius. Pre-miul pentru jurnalism cultural va fi oferit luiGabriel Rusu, de la TVR Cultural.

GaleleAPLER

– Ediţia a XIII-a, 2011 –

„Cuvântul estecel mai sigur şi maiconsolator acasă”

Ancheta „Orizont”, 7, 2007:„Ce înseamnă – pentru dumneavoastră – acasă?”

în genere, de a exprima atât fiinţa în sine,cât şi fiinţa în act.

Voi detalia puţin această afirmaţie,spre a clarifica lucrurile. Din câtecred – am ajuns să conştientizez

abia acum, târziu, acest posibil adevăr – po-ezia mea explorează spaţiul, mai puţin frec-ventat, dintre subconştient şi conştiinţă.

Subconştientul, inepuizabil, prin naturasa, irigă, constant, acel limb, acel teritoriude perpetuă semiobscuritate, asigură, altfelspus, „materia” şi potenţialitatea sensului,iar lumina conştiinţei vine cu încercarea dea structura, de a face comunicabilă pulsaţia,substanţa abisală, inefabilă, a fiinţei.

Echilibrul, mereu tensionat, dintre celedouă forţe, nicidecum prevalenţa, fie şi tem-porară, a vreuneia dintre ele, ar putea fi, bă-nuiesc, una din definiţiile acestei poezii.

Eu sunt artist, nu acrobat, eu explorezsensuri (existenţiale şi estetice), nu mane-vrez gesturi (care, oricât de abile ar fi, ră-mân, întotdeauna, şi în mod fatal, superfi-ciale, factice), chiar dacă forma (expresia)nu-mi este deloc indiferentă. Enunţul are omotivaţie vitală, nu convenţională. Aşadar:tema – şi chiar stilul – scrierilor mele îşiau sursa exact în penumbra ce rezultă dinimpactul subconştientului şi conştiinţei.

Or, în acest cronotop, pe cât de virtual,pe atât de real, se întâlnesc, se armonizeazătoate nivelurile eului: şi senzorialitatea, şi ra-ţiunea, şi afectul, şi intuiţia (cu angoasa eiadiacentă), şi revelaţia (ce aduce cu sine i-luminarea). Aici se regăsesc, deci, toate ipos-tasurile fiinţei şi, în consecinţă, toate înţele-surile, amintite mai sus, ale lui acasă.

Vineri, 4 noiemrbie 2011, Institutfür Österreichkunde (Institutulde Ştiinţă al Austriei) din cadrul

Universităţii din Viena a găzduit conferinţadoamnei prof. univ. dr. Eleonora Ringler-Pas-cu de la Facultatea de Muzică a Universităţiide Vest din Timişoara, la catedra de actorie,atât în limba română, cât şi în germană. Con-ferinţa a avut ca tematică „Viaţa teatrală dinBanat“, axându-se în mare parte pe activita-tea Teatrului German de Stat din Timisoara,înfiinţat în 1953, dar cu referiri şi la viaţadramatică din alte oraşe, ca, de exemplu,cel din Oraviţa (edificat în 1817, o copie lascară redusă, însă fidelă, a vechiului Burg-theater din Viena, fiind inaugurat în prezenţaîmpăratului Francisc I şi a împărătesei Au-gusta Carolina; initial au avut loc reprezentaţiiîn limba germană, mai ales pentru ofiţeriigarnizoanei austriece de la graniţa cu Impe-riul Otoman; în 1868 a avut loc aici o repre-zentaţie a trupei Pascaly, cu care a venit şisufleorul Mihai Eminescu, al cărui nume îlpoartă astăzi teatrul). Pe de altă parte, a fostevidenţiată şi viaţa scenică de altădată, totîn limba germană, de la Vârşeţ (Serbia).

Studiind preponderent activitatea teatra-lă în limba germană din Timişoara, referentaa prezentat auditorilui pe îndelete activităţilediferitelor trupe de teatru, în special din Vienaşi Praga, care, în secolele 18 şi 19, au intreprinsturnee prin Banat, oprindu-se mai mult timpîn capitala sa. Odată cu înfiinţarea TeatruluiGerman de Stat (TGST) în 1953, viaţa sce-

Hans Dama

Conferinţă la Viena despre viaţascenică din Banat în limba germană

nică în limba germană din Timişoara a luato deosebita amploare, fiind desigur şi ob-strucţionată de cenzura sistemului de altădată.

Astfel, drama profesorului dr. Ru-dolf Hollinger Coroana de Foc.Martirul lui Gheorghe Doja, ca-

re era deja pusă în scenă în stagiunea 1970/71 la TGST, fusese scoasă de pe afiş cu do-uă săptămâni înaintea premierei (în toamnaanului 1970), datorită unor intrigi, cu toatecă actele 4-5 se difuzaseră înainte prin emi-siunea germană de la Radio Timişoara. Mulţiactori ai Teatrului German de Stat, după emi-grarea lor, şi-au reluat cu mult success acti-vitatea pe scenele din Austria, Elveţia şi Ger-mania. În prezent, doamna Pascu-Ringlereste antrenată, cu studenţii ei, în proiectul“Istoria trăită a Teatrului German din Timişoa-ra”, încercând să elaboreze un fel de istorie,atipică, a acestui teatru, deoarece până în ’89foarte mulţi actori au emigrat în Germania.

Este foarte important ca această istoriesă nu se piardă, ea nefiind încă scrisă, deşide curând a apărut o monografie despreTeatrul German de Stat din Timişoara,semnată de Horst Fassel: Deutsches Staats-theater Temeswar (1953-2003), la Literatur-Verlag Berlin, 580 (!) pagini, în care istoriaacestui teatru e văzută prin prisma uneitradiţii de peste 175 de ani.

Astfel, şi datorită conferinţei doamneiPascu-Ringler, auditoriul vienez a avut pri-lejul să facă incursiuni mentale în viaţascenică de expresie germană din Banat.

AdrianaWeimer

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat8

De curând a apărut la Valencia,Spania, în Editura Pre-Textos*,un foarte frumos volum, ce ofe-

ră, în traducere spaniolă, o amplă panoramăa creaţiei poetice moderne, de la Romantismpână în zilele noastre.

Printre cei 35 de autori vizaţi, descope-rim şi numele a doi poeţi români: Lucian Blagaşi Eugen Dorcescu.

Lucrarea, tipărită cu prilejul împlinirii apeste cincisprezece ani de activitate a prodi-giosului Atelier de Traducere Literară (Tallerde Traducción Literaria), condus de profe-sorul Andrés Sánchez Robayna, reputat is-toric literar, poet, traducător şi traductolog,editorul cărţii, este, într-un fel, o urmare, ocompletare şi, mai ales, o clarificare a “me-todologiei” unei realizări similare, anterioarăacesteia – De Keats a Bonnefoy, 2006 –, co-ordonată de acelaşi specialist.

“Atelierul” fiinţează în cadrul Facultăţiide Filologie a Universităţii din oraşul La La-guna, renumit centru universitar, ştiinţific şiliterar al Insulei Tenerife, în Arhipelagul Cana-relor. Această celebră universitate, înteme-iată în 1792, este cunoscută de noi mai alesprin numele lui Alexandru Ciorănescu, pro-fesor, comparatist (“encargado de curso”),din 1948 până în 1979.

Iată că deschiderea spre cultura univer-sală, apetenţa pentru comparatismul literar,pe care cărturarii din La Laguna le-au practi-cat încă de la începuturi, se concretizeazăacum în această Ars poetica (Versiones depoesía moderna). Orientarea este enunţată,de altfel, cu limpezime, de profesorul Robay-na, în Introducere, precum şi de poetul şi e-seistul francez Yves Bonnefoy, în mărturiilesale de traducător (v. Epilogul – La traduc-ción como intercambio).

Ars poetica îşi adună scriitorii (şi, înconsecinţă, textele-bază) dintr-un areal am-plu şi diversificat: William Wordsworth, Ma-tthew Arnold, Kostis Palamas, Henry J.-M.Levet (sau Levey), Rainer Maria Rilke, JosepCarner, Aldo Palazzeschi, Saint-John Perse,Anna Ahmatova, Pierre Reverdy, Ossip Man-delstam, Archibald MacLeish, Paul Éluard,Lucian Blaga, Allen Tate, Jaroslav Seifert,Czeslaw Milosz, Johannes Bobrowski, Ta-deusz Rózewicz, Zbigniew Herbert, PhilippeJaccottet, Charles Tomlinson, Alberto DeLacerda, François Jacqmin, Haroldo DeCampos, Gary Snyder, Derek Walcott, To-mas Tranströmer, Lasse Söderberg, MarkStrand, Eugen Dorcescu, Louise Glück,Giuseppe Conte, André Velter, Adam Zaga-jewski.

Cum se vede, lista poeţilor selectaţi aco-peră aproape întreaga hartă a Europei şi seîntinde mult peste limitele ei geografice, pâ-nă în cele două Americi. În ea figurează per-sonalităţi dintre cele mai însemnate ale litera-turii moderne, reprezentanţi ai unor tendinţeproeminente, care au modelat viaţa artisticăşi culturală, conferindu-i acesteia imagineape care a dobândit-o astăzi.

Unii sunt deţinători ai Premiului Nobel(Saint-John Perse, Jaroslav Seifert, CzeslavMilosz, Derek Walcott, Tomas Tranströmer).

Autorii sunt aşezaţi în ordine cronolo-gică; poeziile, editate bilingv, originalul cutălmăcirea pe pagini alăturate, lasă cititorulsă urmărească în voie transformările surveni-te prin trecerea din limba originară în ceaspaniolă. La sfârşitul fiecărui grupaj (formatdintr-un număr echilibrat de piese) e menţio-nat numele traducătorului.

Înaintea unui asemenea tablou, se ridicăîntrebarea, firească desigur, care a fost crite-riul de selecţie? Principiile după care au fostaleşi autorii şi textele lor sunt expuse şi sus-

Editura Pre-Textos din Valencia, Spania, a publicat, recent, o amplă lucrare:Andrés Sánchez Robayna (Ed.), Ars poetica (Versiones de poesía moderna),cuprinzând traduceri din poezia europeană, de la romantism şi până în

strictă contemporaneitate. Uriaşa muncă de tălmăcire în limba spaniolă a unoreşantioane concludente, editate bilingv, din opera a treizeci de poeţi, de la WilliamWordsworth, Rainer Maria Rilke, Aldo Palazzeschi, Saint-John Perse, Anna Ahmatova,la Pierre Reverdy, Paul Éluard, Gary Snyder, André Velter etc., s-a efectuat în celebrul,de acum, Atelier de Traducere Literară (Taller de Traducción Literaria) de la Univer-sitatea din La Laguna, Tenerife, iniţiat, cu 16 ani în urmă, şi condus de Profesorul,criticul literar şi poetul Andrés Sánchez Robayna, una din personalităţile cele mai re-putate ale vieţii literare şi universitare spaniole, care semnează şi o cuprinzătoare Int-roducere. Postfaţa acestei importante apariţii îi aparţine poetului şi eseistului francezYves Bonnefoy. Se cuvine să subliniem că poezia română modernă este prezentă înacest prestigios context prin două nume: Lucian Blaga şi Eugen Dorcescu. Tălmăcireatextelor lui Lucian Blaga se datorează lui Andrés Sánchez Robayna şi Lilicăi Voicu-Brey. Poeziile lui Eugen Dorcescu au fost traduse de Lilica Voicu-Brey şi Silvana Ră-descu, sub veghea şi cu supervizarea lui Andrés Sánchez Robayna.

ţinute, clar, convingător, în Introducere (p.9-20). Descoperim aici nu doar punctul devedere al editorului-traductolog, ci şi un suc-cint rezumat al principalelor opinii actualecu privire la oportunitatea unui asemenea de-mers.

Mai întâi, Andrés Sánchez Ro-bayna atrage atenţia asupracreşterii rapide şi intense, în de-

ceniile din urmă, în mediile universitare, ainteresului faţă de traductologie, ca disciplinămodernă, ca ansamblu teoretic, ce însoţeşteşi determină actul traducerii literare în sine.

El precizează că raţiunea înfiinţării, laUniversitatea din La Laguna, a mai sus amin-titului Atelier derivă din însăşi factura inter-disciplinară şi internaţională a sistemului di-dactic promovat de această instituţie.

Este pus în evidenţă modul cum, treptat,întrebările şi îndoielile, pe care le incumbă,în general, fenomenul transpunerii creaţieiartistice dintr-un cod lingvistic într-altul, auimpus traducătorilor antrenarea în discuţieşi a unor discipline conexe, spre înfăptuireaunei convergenţe cu adevărat creatoare: ling-vistica, literatura comparată, critica şi istorialiterară etc. (“Ningún problema tan consus-tancial con las letras y con su modesto mis-terio como el que propone una traducción”,notase, cândva, Borges, citat de autorulIntroducerii).

În viziunea pasionaţilor traducători dela La Laguna, cele două volume, până acumtipărite, nu reprezintă, aşadar, simple anto-logii de sine stătătoare (“se trata, en efeto,de una muestra de poemas, no de una an-tología poetica”, p. 12).

Este acesta un element capital în defi-nirea şi încadrarea demersului literar-artistic,şi lingvistico-stilistic, întreprins de profeso-rul Robayna şi de discipolii săi, element a-supra căruia vom reveni mai departe.

Ars poetica extinde cercul desenat devolumul De Keats a Bonnefoy, pentru că,între timp, au fost cooptaţi specialişti (uniichiar foşti studenţi ai Universităţii), care aufăcut posibilă traducerea directă de către,în mare parte, nativi în limbile de pornire.Aşa se face, subliniază Andrés SánchezRobayna, că “numărul limbilor” (al autorilorproveniţi din varii spaţii geografico-culturale-lingvistice) a crescut considerabil, de la unvolum la celălalt, prin ataşarea unor idiomuri,precum rusa, poloneza, ceha, româna, sue-deza.

Acestui criteriu, căruia i-am putea spu-ne cantitativ şi care, evident, schimbă confi-guraţia tabloului, i se adaugă unul de naturăestetico-literară, ce deschide perspectiva,oarecum monovalentă, a ceea ce înseamnărolul şi destinaţia traducerii, spre o privelişteglobală, de ansamblu, spre cunoaşterea, prinintermediul unei dinamici interrelaţionale, apoeziei moderne.

Editorul volumului insistă asupra aces-tui deziderat de natură calitativă, creativă,ce prevalează asupra oricăror altor criterii,afirmându-l ca principiu dominant de selec-ţie. Astfel, este vizată nu doar performanţaestetică individuală a unui autor ori altul, cişi capacitatea operei sale de a ilustra (oriiniţia) o tendinţă, o orientare, o încercare dereconfigurare a lirismului modern. Este a-cesta temeiul noutăţii, al originalităţii în a-bordare, precum şi temeiul valorii informa-ţionale, în planul esteticii, al teoriei şi istorieiliterare, la care făceam trimitere anterior.

Volumul îşi propune să ofere “o posibi-lă imagine” a multiplelor şi diverselor căi pecare le-a urmat poezia, de la sfârşitul veaculuial XVIII-lea până în prezent, “după multecăutări şi descoperiri” (p. 13).

În fine, Andrés Sánches Robayna aapelat şi la un al treilea criteriu, de natură e-xistenţială, ce ar răspunde ideii după caretraducerea are şi un rol salvator, într-o lumea negărilor şi a separărilor. Traducerea ar fisemnul solidarităţii şi al posibilelor con-fluenţe.

Este vădit că editorul a acordat oatenţie specială poeţilor proveniţidin ţările estice (Polonia, Cehia,

România), a căror operă a ajuns mai târziu(ori indirect) în spaţiul comun al culturii eu-ropene şi al căror destin a fost marcat, con-junctural, de intoleraţa şi duritatea unor re-gimuri identice.

Principiile de realizare concretă a munciiîn transferul literar urmează mai multe etape,de la transpunerea primă, individuală, ladefinitivarea graduală şi colectivă, cu parti-ciparea şi coordonarea permanentă ale diri-guitorului, ale maestrului, Andrés SánchezRobayna.

Procesul de translare a informaţiei es-tetice are în vedere toate palierele, încât tra-ducerea este, potrivit programului afirmatîn cuvântul introductiv, o reîncorporare astructurii semantice în textul de sosire, în-tr-o proporţie cât mai mare, cu respectareastrictă a alianţei dintre rigorile filologice şispiritul creator (v. p. 16).

Printre alte exemple, reţinem suplinireapierderii, pe care o implică renunţarea la rimă,prin respectarea ingenioasă a metricii, amăsurii, dar şi efortul, de cele mai multeorirăsplătit, de a menţine ritmul interior al tex-tului (şi al limbii!) originalului, distribuireaaccentelor semantice deopotrivă cu cele me-trice, pentru a evoca, atât cât este posibil,atmosfera inconfundabilă pe care textulpoetic o degajă.

Spre ilustrare, apelăm la două poemedintre cele reţinute din lirica românească:

Lucian Blaga:“Mamă, – nimicul – marele! Spaima de

marele/ îmi cutremură noapte de noaptegrădina./ Mamă, tu ai fost odat’ mormântulmeu./ De ce îmi e aşa de teamă – mamă –/să părăsesc iar lumina?” (DIN ADÂNC).

“Madre – nada – ˇlo eterno! El temora lo eterno/ noche tras noche tiembla enmi jardin./ Fuiste una vez, madre, mitumba./ żPor qué tanto temor – madre -/ aabandonar la luz de nuevo?” (DESDE LOPROFUNDO). (Traducere: Andrés SánchezRobayna şi Lilica Voicu-Brey).

Eugen Dorcescu:“În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un

naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperăcu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăidezghiocate.// Un miez de foc alunecă pecreste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vinzorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea.Totu-i peste”.

“La luna da en una campana oscura./El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Secubre con un puente de algas, roto./ Llamasconcéntricas resquebrajadas.// Un ascua sedesliza por las cimas/ Y brilla en los abis-mos tenebrosos./ Llega el alba, con ráfagasde plata./ Aquí no hay nada. Todo por en-cima.” (Traducere: Lilica Voicu-Brey şi Sil-vana Rădescu).

În încheiere, am sublinia nu doar im-portanţa culturală a acestei cărţi-eve-niment, ci şi complexitatea structurii

ei, a ideilor pe care le vehiculează. Într-ovreme a pan-mecanizării, colectivul Atelie-rului de la Universitatea din La Laguna, con-dus de excepţionalul umanist Andrés SánchezRobayna, propune o lucrare ce este, deopo-trivă, “creaţie şi critică” (cităm titlul eseului,din 1962 a lui Haroldo de Campos, poet şiteoretician brazilian, el însuşi inclus în Su-mar), un volum realizat cu ştiinţa cercetăriimigăloase a textului, cu pasiune şi cu respectpentru cele ce aparţin spiritului.

*Andrés Sánchez Robayna (Ed.), Arspoetica (Versiones de la poesía moderna),

Editorial Pre-Textos, Valencia, 2011.2011, Timişoara

Olimpia Berca

Voci ale poeziei moderneMuritor eşti copile până la asfinţit!

Cutia Milei te aşteaptă în pragul uşii.Noiembrie îţi poartă destinulpe umerii săi şubrezi.Copile...Ochii tăi palizi şi calzi se culcă pe-o ureche,Oboseala te apasă pe fruntepână te face să îngenuchezi,Durerea-ţi urlă-n cerul gurii, iar de silabisit...Ai uitat demult!Îţi respir suferinţa şi tremurulce-ţi ameninţă trupul...Eşti animalul ce-şi pleacă capulcunoscând urmarea.Te plimbi pe ramuri spintecate,Doar, doar de n-a veni apusul...Hmm...Păcat că el nu întârzie niciodată...

Până aici am plătit!Tramvaiul în care ne urcămE acelaşi 102 de secolul trecut…O grămadă de fiare, un imperiu,unde feciorii îşi amanetează amorulpentru fix un leu cincizeci...Vatmanul... un nene cu mustaţă grizonată,devorează un măr până la sâmburişi dincolo de ei...Am ajuns în dreptul cofetărieila jumătatea drumului dintre staţii...Deschide-ţi uşa! Până aici am plătit!Am doar un sfert de bilet...Şi nici măcar de la 1 la 3...

PasajGânduri suprimate până la extaz,paşi ascuţiţi încălecând podeaua,ani... ce se afundă-n mine...toate te urmează!

***Am trecut pragul!Natură răsucită-n colţuri,sticle legate la ochi zâmbind anemic,fum spintecând lanţuri pe din două…Univers şi tu.Povestea lui Z nu încape într-o oră

Într-o cutie muzicalăunde muritorii sunt hipnotizaţide sărăcia morală,doar Z e altfel:e vânătorul ce sacrifică realitatea,ce ia toporul şi petrece lanţuldin jurul gurii sale;e surd şi totuşi aude tropăitul regretelor.El... e ca şi Atlanticul;nu mai plânge de milenii...

Rugăminte citadinăDuduie,ia aşează tu oraşul ăsta cu picioarelepe barba mea...gândeşte-te că sunt doar o hârtiepe care a crescut iarbă...dă-mi viaţă!Te rog,fă-te că tratezi omenirea cu indiferenţă,şi lasă albul de ianuarie să fugă!Aşa-i când eşti copilşi nu ai niciun glonţ înfipt în ceafă!

Univers inesteticTovarăşe,descălţă-te înainte să-mi explorezi conştiinţa!Nu eşti nici zeu, nici mort, nici corb,nici nu... nici nu vezi viitorul...Exişti la fiecare 22 a lui Mercur...Morgana şi vedenie...Paianjeni şi pânze... pământ... departe!

Elena Datcu

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

9Banat

9Adriana Weimer

Ediţia a II-a a Festivalului „ZileleGeorge Enescu la Oraviţa”, de-dicat aniversării a 80 de ani de la

Concertul susţinut – în data de 5 noiembrie1931 – de George Enescu la Teatrul Vechi“Mihai Eminescu” din Oraviţa, s-a desfăşuratîn perioada 4-5 noiembrie 2011.

Programul primei zile a festivalului,vineri, 4 noiembrie, 2011, o zi su-perbă de toamnă, scăldată în lumi-

nă de aur, a debutat, la ora 16.00, cu Verni-sajul Expoziţiei Jubiliare Tematice, de fila-telie, cartofilie şi documente; a urmat apoiColocviul-dezbatere „George Enescu în Ba-nat”, coordonat de lector univ. dr. Constan-tin-Tufan Stan, de la Facultatea de Muzicăa Universităţii de Vest din Timişoara, cu parti-ciparea scriitorilor Simion Dănilă (traducă-tor, redactor şef adjunct) şi Adriana Weimer(poetă, secretar general de redacţie) de la re-vista „Banat” din Lugoj; în acest cadru dis-tins, prof. Constantin-Tufan Stan a prezentat

publicului prezent volumele: Enescu în Ba-nat, Editura Eurostampa, Timişoara, 2009;Muzicieni din Banat, Editura Eurostampa,Timişoara, 2011; De la Reuniunea Românăde Cântări şi Muzică la Corul „Ion Vidu”.1810-2010. 200 de ani de cânt coral ro-mânesc la Lugoj, Editura Eurostampa, Ti-mişoara, 2010, cele trei volume fiind semna-te de Constantin-Tufan Stan. Prof. Simion Dă-nilă a vorbit despre relaţiile lui George Enes-cu cu Casa Regală a României, iar AdrianaWeimer a prezentat cele mai recente numereale revistei “Banat” din Lugoj.

O parte foarte interesanta din pro-gramul de vineri al Festivalului„Zilele George Enescu la Oraviţa”

a constituit-o şi prezentarea volumului Enes-cu şi Oraviţa, semnat de scriitorul Ionel Bota– directorul teatrului –, Editura TIM, Reşiţa,2011, urmată apoi, de la ora 18.30, în magni-fica Sală de Concerte a Teatrului Vechi “Mi-hai Eminescu” din Oraviţa, de Concertul Extra-ordinar susţinut de pianiştii Corina Răducanuşi Eugen Dumitrescu, membri ai Ansamblu-lui Internaţional „Remember Enescu” dinRomânia. La manifestările desfăşurate în a-ceastă zi a festivalului au mai participat: MihaiMoldovan – directorul Casei de Cultură “MihaiEminescu” din Oraviţa, Doru Ilana, NicolaeIrimia, Lorinţ Cimponeriu, Nicolae Pătruţ,Carmen Şulţi, Daniela Tudor (Radio Reşiţa),Aurel Danciu, Florica Stancovici, Ion Răşi-naru, Corneliu Eniţoiu şi mulţi alţi iubitori defrumos. Programul celei de-a doua zi a fes-tivalului, sâmbătă, 5 noiembrie, 2011, s-a de-rulat astfel: ora 16.00: Vernisajul Expoziţiei deArtă Plastică „Enescu” al artistei Mena; ora17.00: Concertul Extraordinar susţinut de pia-nistul Răzvan Victor Dragnea, din Bucureşti.

Festivalul „Zilele George Enescu la O-raviţa” a fost organizat de: Centrul CulturalTeatrul Vechi “Mihai Eminescu”, reprezen-tat de Ionel Bota – directorul Teatrului Vechi“Mihai Eminescu”, Primăria Oraviţa, repre-zentată de primarul Ion Goga, Consiliul LocalOraviţa, reprezentat de Mihai Lazarov, preşe-dintele Consiliului Consulativ. Din Comitetulde organizare al Festivalului au mai făcut par-te: Cornelia Ediţoiu, preşedintele ConsiliuluiEditorial, Grupul de Publicaţii „Caraşul”, Ni-colae Irimia, director proiecte editoriale; Do-ru Ilana, director proiecte culturale.

La umbra cărţilor în floare ... atâtde frumos şi de prezicător reuşeacriticul literar Cornel Ungureanu

a-şi intitula, cu decenii în urmă, debutul lite-rar. Se întâmpla în vremurile când literatura,pentru a deveni, pentru a se păstra în timp,trebuia să parcurgă trăiri subterane, cândcei înzestraţi cu darul cuvântului trebuiausă construiască, din ei înşişi, punţi nevăzutepeste tărâmul “legitim” al artei scriitoriceşti.

Iată că, “în marea trecere”, puntea tim-pului ajunge peste cerneala Adrianei Weimer,o peniţă ce scrie din fire de simţire, din firede frumos, aruncând parcă “cuvinte potrivi-te” peste vremurile învinse de apus: “Întreda şi nu s-a născut o speranţă/ între da şi nueste loc de mai mult” (din poemul Între daşi nu) sau “Am învăţat să trecem prin timp/în tăcere/ cu ani povară/ cu întrebări nepuse/purtând în ochi toate mările/ într-o singurălacrimă scursă” (din poemul Sensul).

Călcând cenuşa vechilor imperii alelumii literare, paşii Adrianei Weimer aduc cusine, acum, aici, în nou, întreaga temelie pecare a fost creată arta poetică, poezia.

Prin poezia Adrianei Weimer, marileorologii ale timpului încep a-şi spune cuvân-tul tăcut atâtea veacuri, încep a se naşte noilirisme venite, parcă, de dincolo de învelişultrupesc. Călătorindu-şi gândurile înspre lu-mea fizică, autoarea propune cititorului o că-lătorie în propriile-i lumi, lumi ce astăzi începa se acoperi de tot mai dese umbre. Ascul-tând glasurile trecutului, volumele de versuriale Adrianei Weimer iniţiază o lirică lină, iz-vorâtă din dragoste şi credinţă faţă de fru-mos, faţă de lume, faţă de creaţie, în diferitelelor forme.

Păstrată de-a lungul anilor în sertarelesufletului, tăcerea Adrianei Weimer începea se rupe în “bucăţi de noapte”, etalându-seîn strigăte de libertate expresivă, în strigătelepropriei fiinţe, către toţi cei născuţi din ace-eaşi fire: firea cuvântului.

Pe deplin înzestrată cu o marcantă vo-ce-scrisă şi cu o memorabilă expresivitateşi muzicalitate în vers, autoarea reuşeşte aaduna, rând cu rând, în volume ce parcă îşianunţă unul altuia ivirea, un frumos buchetde gânduri ţinute încătuşate prea multă vre-me.

Se ştie că fiecare individ deţine o perso-nalitate proprie. Putem face aceeaşi afirmaţieşi despre poezie. Personalitatea AdrianeiWeimer, însă, este însăşi personalitatea poe-ziilor sale. Recurgând la tehnica autopor-tretizării, autoarea îşi reflectă interioritateaprin intermediul oglinzii de hârtie gravate subvârful penţiei de scris. Luându-şi, din gene-roasa-i călimară a sufletului, întreaga paletăde culori necesară formulării portretuluiideal, autoarea schiţează prin cuvinte, apoiumple prin sensuri întreaga-i nemărginire.

Unde se opreşte această fiinţare? Nuse opreşte. Unde începe aceasta? Este fărăde început.

Poezia Adrianei Weimer este ase-menea unui “călător spre infinit”,este asemenea timpului ce vine de

niciunde şi se îndreaptă spre pretutindeni.A citi poezia Adrianei Weimer, a scrie

despre poezia ei, înseamnă a traversa labi-rintul lumesc al firii, a căuta printre cuvinteşi sensuri, a (te) descoperi (în) “umbra cu-vintelor” ce îi însoţeşte fiinţa de-a lungulfiecărei clipe: “Anotimpuri în noi nesfârşitvin şi trec/ precum generaţii;/ anotimpuri înnoi se petrec,/ ne petrec,/ din afară-nspresine:/ primăveri şi seninuri,/ tomnatice gân-duri, îngheţ, înfloriri;/ şi iar generaţii,/ degânduri,/ de clipe,/ rostiri;// mai apoi,/ ano-timpuri în noi.” (poemul Anotimpuri în noi).

Astăzi, când toate artele (pentru a in-clude toate aspectele acestui fenomen) zacîn muzee, în biblioteci, în arhive foto sauvideo, în locuri care au devenit tot mai oco-lite, locuri în care nu se întâmplă nimic şiunde se aşterne tot mai gros praful nedorit(de unii dintre cei ce suntem) al uitării şilipsa privirilor a celor care vor fi, AdrianaWeimer continuă această aprigă “luptă cuinerţia”, păstrându-şi credinţa în ceea ce fa-ce, în ceea ce a fost menită să ducă mai de-parte, să completeze. Unde vor rămâne rime-le Adrianei Weimer dacă nu în istoria liriciiromâneşti? Unde se vor continua acestea da-că nu în cei ce vor fi aşezai la masa de scrisşi vor fi înfieraţi dinainte cu semnul litereide ceea ce istoria literară însăşi a predes-tinat? Până atunci însă, Eminescu şi urmaşiisăi îşi dictează în continuare rămasele “operetăcute” prin simţirile şi firea Adrianei Weimer.

Cristian-Paul Mozoru

Culese dintr-unfir de frumos: Adriana Weimer

Festivalul „ZileleGeorge Enescu la Oraviţa”

OctombrieUnghi iscoscelde cocoriinversând polii...

MelciiNemairăbdândMelcii sunt pietrePornite la drum...

ÎnsămânţareaÎn amurgprelung se uită soareledupă semănători...

Gânduri poeticeSingurătatea noastrănu e printre noi:e printre stele.

CumpănăÎn fiecare dimineaţăla treziresufletul se reumplede stele scânteindeca ciutura fântânii.

Cel căutatEl nu se lasă aflatel este mereu altundevadecât unde îl cauţi.

SingurătatePe bătrâna stradă în pantămuzici şchiopătândpeste care ferestre oarbeîşi trag obloanele...

FeromoniToamnă... Ploaiavânează ultimul fluture.sub felinareferomonii neonului...

ÎntrebareLa ce este de foloscunoaştereaîn absenţa muntelui?

PrezumţiePoate că îngerulse ascundeîn omul bătrânsă nu repete căderea ?

ParadoxulDoar marea pierdereinventează drumul mai bun...

Memoria lungăRăbdareaeste memoria lungăa pietrei.

FirmituriÎn firimiturilearuncate păsărilorrâde grâulîncolţind alte spice...

Fantasma taÎn cele din urmăam uitat să te uit:să mă vindec.

ElenaDanielaSgondea

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat10

Mircea Pora

Casa Memorială

Mai avea, în continuare, iarăşiceva important de realizat, dargrabnic, şi anume fortificarea

sufletească împotriva distanţării tot mai maria lumii de fenomenul artistic. Observase a-ceasta şi în ţara lui, s-ar putea zice, o ţară afrumosului cu secole de creaţie de prim or-din, dar şi în ţara de adopţie, cea a rugilor, acântecelor populare, a renumitelor mâncă-ruri tradiţionale. După trei dintre romanelelui “Simplonul”… ”Dragoste de septembrie”…”Continentele Reci”… se făcuseră filme, sepremiaseră actori ce jucaseră în ele şi acum,peste toate acestea, se aşternuse o deplinătăcere. Ar fi însemnat, se gândea, să fie stri-dent, abuziv, demodat, să încerce o readu-cere în actualitate a tuturor reuşitelor sale.Dar nu arareori îşi punea întrebarea dacătot ceea ce făcuse el era cu adevărat cevadeosebit. În astfel de momente, întreaga luischelărie interioară, tot eşafodajul constituitdin feluritele etape de creaţie se pulveriza.Rămânea dintr-odată singur, gol, vrednic deplâns, în faţa uriaşului complex, numit exis-tenţă... Spre deosebire de toate celelalte ple-cări în oraş, când ştia exact ce urmăreşte,ce traseu va parcurge, de data aceasta sesimţea ca un aparat de orientare defect, caun prizonier nefericit al unui mecanism cuo funcţionare complet imprevizibilă. Ce sur-prize îţi poate face până la urmă chiar propriultău oraş... Zici că îl cunoşti ca pe cel maifamiliar buzunar, că eşti un fel de contabilal străzilor, parcurilor, bisericilor, monumen-telor lui. Crezi că ştii şi câte grădini cu tran-dafiri sunt între fruntariile sale, ce porţiuni,parcurgându-le, îţi pot provoca spiritul decreaţie, o stare de bine, sau, dimpotrivă, tepot arunca în melancolie, tristeţe, depresieavansată. Zici, oraşul tău, dar din start elpoate fi şi al altcuiva care nu ţi se dezvăluiepe deplin niciodată. Între tine şi ceea ce crezică cunoşti atât de bine, va stărui mereu opeliculă, un spaţiu ceţos, înşelător, sursă deincertitudini, de nelinişti. Pătrunse şovăielnic,împins parcă de la spate de razele soareluide toamnă, pe o stradă cu pavele ce la atin-gere păreau alunecoase, dar şi insuficientde bine fixate în pământ. Padovani, nedândimportanţă acestor amănunte, începu să seconcentreze asupra unei senzaţii de mole-şeală ce-i cuprindea treptat întregul corp.Se simţea de parcă ar fi băut din tot felul deceaiuri după depunerea unui efort fizic neo-bişnuit de intens. Strada,în monotonia ei, a-vea la rându-i darul de a-l indispune. Păreaun traseu surprinzător, adus dintr-un alt colţal lumii şi fixat aici, în acest oraş, care de-alungul timpului se schimbase atât de puţin...”Ca să vezi,îşi spuse scriitorul, câte case mici,cu flori, cu grădini, pe care nu-mi amintescsă le fi văzut vreodată. Şi ce frumos se stin-ge ziua, printre arborii aceştia mari, care para fi pilonii unui templu “... Din spate, în timpce în imaginaţie, vedea poate chiar Parthe-nonul, îl depăşi un număr considerabil decâini. La vederea lor, Augusto avu o tresărireca atunci, când, cu mai mulţi ani în urmă,se anunţă la un buletin meteorologic, că pes-te tot pe continent, vor fi ninsori mari, furi-bunde, asemănătoare celor din RenaştereaTârzie. Animalele lipsite de stăpân, chiar pe-riculoase, ce le mai avea în faţă, îi direcţio-nară gândurile într-un mod fragmentar, s-arputea zice, spasmodic, spre unele “zone“,puncte din trecut, toate laolaltă, devenindcu timpul lucruri solidificate, dar păstrândîncă o putere de iradiaţie. Trebuia să recu-noască, să fie sincer cu sine, că, de la ovreme, îi apărea tot mai des în faţa ochilor,curtea primei lui copilării... Peste timp, o-colul acela părea să fi încremenit în culorilepalide ale toamnei. Ale unei toamne fărălimite, ce învăluise totul în acorduri mereumai stinse. Fântâna, coridoarele, florile deatunci, paşii îndepărtaţi ai părinţilor, parcăse topiseră în fiinţa lui şi din acel aluat mis-terios apăruseră mai târziu, dorinţa de alte“geografii“, îndoielile, viziunile, fantasmelece-l împinseseră spre literatură. Alături deacea curte îndepărtată, care putea între timpsă fi dispărut sub bombe, inundaţii, cutremu-re, incendii, sistematizări urbane, venea pânăla el, o fiinţă delicată, făcută parcă din zăpezişi sunete născute din căderea unor pulberi,profesoara lui de pian, născută la Amalfi,Andora Peruginni... Tânăra femeie păşind

în faţa lui purta o rochie albă, vaporoasă şidin toate mişcările ce le făcea părea într-ofoarte bună formă fizică. Padovani se aş-tepta ca dintr-o clipă-ntr-alta să se-ntoarcăspre el şi să-l felicite pentru cărţile publicatesau să-i zâmbească, o doamne, ce vremuri,ca atunci când ducea la bun sfârşit game şiarpegii. Dar nimic din toate acestea nu seîntâmplă, în schimb, simţi, cum pe măsurăce cobora seara, ceva uscat, obositor, îi ase-dia fiinţa. Era ca şi când în pas alergător arfi trecut, fără a ştii, capătul drumului, prindispensare medicale, prin săli unde urmausă aibă loc expuneri, conferinţe.

La un moment dat n-o mai văzu pefosta profesoară, înghiţită parcăde un pustiu iscat de lăsarea tot

mai accentuată a serii şi de şirul de copacirari ce-i zărea înainte. Ca o vietate cu forţetot mai puţine, din hăţişul de gânduri potolite,neprecizate clar, se ridica asemeni unui mictăiş de cuţit întrebarea... ”Doamne, dar înce ţară te afli, Padovani?”…Parcă s-ar fi gă-sit într-o sală de teatru, într-un colţ obscur,întunecat al ei, şi-ar fi văzut departe ca prinvis, pe scena luminată, peisaje din ţara luide baştină, acele dealuri line, pline de pod-gorii şi de-o verdeaţă, întinsă, tihnită, liniş-titoare. Dar imediat, printr-un soi de bruscarea minţii, o forţă nebănuită, imposibil de con-trolat, îi readucea înainte oraşul de adopţie,în care îşi scrisese cărţile, camerele, în carede-o bună vreme trăia, prietenii, peisajele şi,mai ales, ultimul cenaclu în care fusese a-plaudat ca pe-un stadion, când i se promi-sese, printre altele, ca un mare omagiu, caun unic semn de preţuire, ridicarea unei casememoriale. Dobândind energii noi, misteri-oase, Padovani reuşi să descifreze de pe otăbliţă indicatoare că se afla pe “Aleea Îm-bătrânirii“ şi că în curând va intra într-o piaţăce se numea pur şi simplu “Piaţa Viciului“.Respiră profund eliberat de poveri când depe strada strâmtă, întunecoasă, ce-o străbă-tuse până atunci, se trezi într-un spaţiu vast,luminat, iradiind însă un ciudat aer de în-cremenire. S-ar fi aşteptat, dat fiind şi numelelocului, la mase umane agitate, înfierbântatede bucuriile cele mai joase, la o petreceregenerală cu dansuri, vorbe deocheate, bău-turi, cântăreţi, muzicanţi, cu nelipsitele şi ne-cuvincioasele gesturi ce însoţesc astfel dereuniuni. Spaţiul era aproape rotund şi lăsasenzaţia de-a ţine pe umerii săi o permanentăneclintire. Ceva asemănător s-ar fi putut i-magina, simţi, la vederea unui turn făcut dinoglinzi şi sticle, cu vârful pierdut printre nori.Sau în faţa unor întinderi străbătute de ecourice veneau din foarte îndepărtate nopţi. Vitri-nele de pe margini, aşezate parcă umăr laumăr, aminteau de istorii cu pierderi de că-rări, cu ierburi înalte. Auzi aici, pentru primaoară, cântecul al cărui prim vers era... ”Cumies la lumină peştii din apele bătrâne“ ...Maimulte voci, mai multe instrumente, înfăşurauîn jurul lui, cu fiecare notă, cu fiecare refren,mătăsurile grele, ca nişte lanţuri ale nopţii.Ar fi putut să se întoarcă înapoi, prin zonaspitalelor, a universităţilor tehnice, şi să fieastfel în doar câteva minute într-o staţie detramvai. Ar mai fi putut să se apropie de ca-să îndreptându-se spre pasajul Turnurilor şilaboratoarele de experimentare veterinare...Augusto, cu mersul său şovăielnic, se oprica în faţa unui obstacol, chiar la intrarea înpiaţă. Nu-şi mai punea acum întrebarea dacăse află în ţara lui de baştină sau în cea de a-dopţie. Simţea că treptat desprinderea decontingenţe devenea un fapt. Ca un maretrandafir se desfăcea în petale ce dispăreauapoi, profesoara de pian născută la Amalfi,Andora Peruginni. Şi ce importanţă ar maiputea avea acum, într-un ceas atât de târziu,micile recitaluri susţinute împreună la patrumâini prin şcoli, pe la diverşi prieteni de fa-milie sau acel acompaniament de pian desprecare s-a vorbit un timp, făcut parcă înainteadebutului istoriei moderne, violonistului, dealtfel, obscur, Mario Toldi. Se clătinau, apoi,din rădăcini, pe teritoriile unei memorii cefuncţiona tot mai diminuat, părinţii, bunicii,unchii, mătuşile,generalii, magistraţii, totfelul de “originali“, rataţi fermecători, altfelzis familia cu ramificaţiile ei. Rămâneau înurmă, în nori de funingini, oraşe, muzee,palate, alei, ce cunoscuseră de secole şi se-cole, o celebritate nedezminţită.

(2)

(fragment dintr-o viaţă) Editura Universităţii de Vest din Ti-mişoara a publicat, în primăvaraacestui an, un volum masiv intitu-

lat Antologia literaturii dialectale bănăţene(poezie, proză, teatru) 1891-2011. Autorii aces-tui tom impozant de peste 500 de pagini suntdoi profesori universitari, criticul Cornel Un-gureanu şi prozatorul Ioan Viorel Boldurea-nu, cărora li se adaugă lingvistul şi traducă-torul Simion Dănilă. Primii doi semnează se-lecţia textelor, cronologia, notele şi menţiuni-le bibliografice; Ioan Viorel Boldureanu –transcrierea textelor şi, împreună cu SimionDănilă, alcătuirea glosarului. ExceptândReferinţele bibliografice, divizate în douăsecţiuni (Antologii şi culegeri şi Autori şistudii), volumul se deschide cu Prefaţa cri-ticului Cornel Ungureanu, la care se adaugăo indispensabilă Cronologie (cu note, men-ţiuni şi disocieri despre literatura dialectală)şi Precizările cu privire la redarea în scris adialectului bănăţean, ambele semnate de IoanViorel Boldureanu. Urmează cele trei marisecţiuni de literatură (Poezie, Proză, Teatru),finalizate cu un Glosar substanţial şi o Anexăîn care sunt inserate cele mai importante an-tologii, culegeri de versuri şi texte bănăţene,apărute la diferite edituri, în ultimele decenii(1974-2010). Acestea sunt datele „tehnice”,adică structura sau aparatul ştiinţific alîntregului volum.

Prefaţa criticului Cornel Ungureanu (in-titulată Despre literatura dialectală, aproapebicentenar) este impregnată cu pronunţateaccente polemice la adresa adversarilor con-stituirii statului naţional român (la 1 decem-brie 1918) şi împotriva „k.g.b.-iştilor” careau elaborat Dicţionarul de limbă moldove-nească. Aceste comentarii polemice sunt în-tregite de relevarea unor trăsături fundamen-tale ale literaturii dialectale: conservarea şirevitalizarea dialectului bănăţean, concomi-tent cu acţiunea de recuperare a timpuluicarnavalesc, a sărbătorii perpetue, adică a„barocului bănăţean” evocat de Lucian Bla-ga. Concluzia pe care o exprimă criticul arecaracter emblematic: literatura dialectală re-prezintă o formă de recuperare şi tezaurizarea unor documente importante de limbă, deproiecte culturale şi politice şi de afirmare aunor mentalităţi specifice.

Cronologia, alcătuită de magistrul IoanViorel Boldureanu (cu note, menţiuni, diso-cieri şi succintul istoric al gazetăriei din Ba-nat) este indispensabilă pentru oricare cer-cetător al domeniului respectiv. În aceastăsecţiune a cărţii, literatura dialectală este pusăîn relaţie cu alte forme de cultură populară(fenomenul „scriitorilor ţărani” sau al „con-deierilor plugari”), fiind raportată şi la culturamajoră (intelectuală, cărturărească) pentrua-i sublinia asemănările şi, deopotrivă, pentrua-i preciza locul (zona de interferenţă) pecare îl ocupă între cele trei paliere ale culturii(orală, populară şi cultă). În ceea ce priveştetranscrierea în dialect a textelor, laude lasuperlativ merită Precizările lui Ioan ViorelBoldureanu. De data aceasta cei doi filologi(dialectologul Ioan Viorel Boldureanu şi ling-vistul Simion Dănilă) şi-au unit eforturile şiopiniile în elaborarea unor norme lingvisticeclare, unitare şi generale de transcriere a lim-bajului dialectal. Era un deziderat mai vechipe care, acum, îl vedem înfăptuit.

Spaţiul amplu rezervat literaturii dia-lectale se deschide cu sectorul Poezie, genulliterar cel mai valoros şi mai bine ilustrat deaceastă creaţie. În secţiunea respectivă suntantologaţi 37 de poeţi care s-ar putea divideîn două mari grupări: a) Veteranii poezieidialectale; gruparea cuprinde 17 autori, înce-pe cu Victor Vlad Delamarina, George Gâr-da şi Petru E. Oancea şi se încheie cu MariusMunteanu, Virgiliu Şchiopescu, Ioan Olaru,Iosif Chirilă şi Nichifor Mihuţa. Cei mai binereprezentaţi în această zonă sunt: MariusMunteanu (26 poezii), Victor Vlad Delama-rina şi George Gârda (cu 7 creaţii fiecare),Virgiliu Şchiopescu (6 lucrări), Petru E. Oan-cea (4 creaţii) şi Nichifor Mihuţa (3 texte).b) Tabăra a doua, a contemporanilor (careinclude şi poeţii din Banatul sârbesc), în-globează 20 de autori, între cei mai bine ilus-traţi sunt: Pătru Chira (14 poezii), Sergiu Bo-ian (10), Ionel Iacob Bencei, Adrian Gerhardşi Sorin Olariu (cu 8 lucrări fiecare) şi ŞtefanPătruţ (5 texte).

O mare parte din poeziile antologatese înscriu în cele două viziuni a-supra lumii (naiv-sentimentală şi

umorist-ironică), relevate de noi într-un stu-diu sinteză despre poezia dialectală. În acestsens, prima atitudine (naiv-sentimentală) amputea-o exemplifica cu două texte din creaţialui Marius Munteanu. Primul, intitulat Câncecdă unu sângur, este o „litanie”, cu sporitetonuri elegiace. Al doilea (Îţ aşcern cu ro-moniţă) este o superbă idilă, închinată fiinţeiiubite, pe care o reproducem în întregime:„Îţ aşcern cu romoniţă/ Pîntru talpa ta dăcrini,/ Dîn otavă-ţ fac cărarea/ Dacă viń, sănu ce-nspiń,// Pîntru talpa ta dă roauă/ Îţaşcern cilim dă śară,/ Dîn mătasă-ţ fac po-ceaca/ Dacă viń, să nu ce doară,// Îţ aşcerncu caramfile/ Şî cu pene dă păuni,/ Talpa tapră flori să calśe/ În grăgina cu minuni.//Vină, că-ţ aşcern cu fluturi,/ Călăpăr şi cârli-źei,/ Scutur śeriu-ntrăg dă stele/ Cu parfumdîn norii mei!// Dacă viń la miedzu nopţî/Ce aşcept nu fiecum:/ Îţ aprind toţ licuriśii/Să nu rătăśeşci dîn drum.”

A doua atitudine (umorist-ironică) poatefi ilustrată (printre alte creaţii ale poeţilor an-tologaţi) şi de poeziile lui Ionel Iacob-BenceiBabă dă martie la Benśec, Bace duba...,Aminciri etc.

În domeniul Prozei sunt selectaţi optautori. Dintre aceştia se desprinde gruparea„Gura satului” de la Radio Timişoara, înfrunte cu liderul Ioan-Viorel Boldueanu (cre-atorul celebrului personaj Colă lu Tutubă)care figurează cu 11 povestiri. Urmează alţitrei autori (Ioan Fărcaş, Ştefan Pătruţ şi Io-nel Iacob-Bencei) cu trei naraţiuni fiecare,ultimii doi fiind şi poeţi.

Cel mai firav (ca productivitate) sectoral literaturii dialectale este Teatrul, ilustratde cinci autori (dintre care doi posedă o dublăînzestrare: Ioan-Viorel Boldureanu – proza-tor, şi Ioţa Vinca – poet). Fiecare autor estereprezentat cu o piesă de teatru integrală saucu fragmente dramatice. Singurii Ioţa Vinca,în colaborare cu Todor Creţu-Toşa, ambiidin Banatul sârbesc, au scris două piese îngrai, dar sunt reprezentaţi doar cu una (Omudân casa pustâie).

Nota bene: fiecare scriitor dialectal, in-clus în cele trei mari secţiuni, beneficiazăde o fişă de autor care cuprinde referinţelebiografice necesare (data şi locul naşterii,studii, profesia sau ocupaţia, volume publi-cate, colaborări la reviste sau cenacluri, pre-zenţă în culegeri ori dicţionare etc.).

Cu siguranţă că această lucrare va naşteîntrebări şi suspiciuni, în rândul creatorilorde literatură dialectală, de genul: de ce Cută-rică autor a fost lăsat pe dinafară? Pentruce Cutare creator a fost selectat numai cuuna sau două creaţii? Sunt ele reprezentativepentru autorul respectiv?

Cum de antologatorii s-au rezumat, înselecţie, la a merge doar la „ulcior” (anto-logiile menţionate) şi nu la „izvor” (volumulsau volumele fiecărui autor) etc., etc. La oparte din aceste întrebări (de ce...? pentruce...? cum de...?), şi la altele nepuse încă, arăspuns profesorul universitar Ioan-ViorelBoldureanu (a se vedea Scrisoare deschisă:Către scriitorii, editorii şi iubitorii de lite-ratură dialectală bănăţeană, în revistele„Tăt Bănatu-i fruncea“, nr. 85-92, aprilie-dec. 2011, p. 32-33, şi „Banat“, nr. 5, mai2011, p. 21, şi nr. 6, iunie 2011, p. 21, sauîn „Tibiscus“, Uzdin, Voivodina, nr.8-9, au-gust-septembrie 2011, p. 4).

Dincolo de aceste cancanuri li-terare sau „bârfe de culise”, An-tologia de literatură dialectală

bănăţeană există. Şi este o lucrare repre-zentativă care completează în mod fericitgolul unei opere de asemenea anvergură.

Prin întregul aparat auxiliar cu care esteînzestrată, ea se impune ca o scriere de marevaloare şi înaltă ţinută ştiinţifică.

Dacă antologiile anterioare (cu precă-dere de poezie) conturau soclul şi umbreleunei construcţii menite să înfrunte timpul,acest florilegiu constituie o realizare grandi-oasă, monumentală am putea spune, careilustrează literatura dialectală bănăţeană întoate dimensiunile ei lirice, epice şi dramatice.Ea fixează locul şi rolul acestei literaturi înistoria mentalităţilor unei provincii, dar şi încultura română.

O antologie de excepţie

Vasile Pistolea

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat11

Au trecut câteva zile de când ne-apărăsit cel mai important croni-car al Lugojului, profesorul Gheor-

ghe Luchescu (1937-2011), răpus de o boalănecruţătoare. Între timp şi-o fi plătit cele nouăvămi ale cerului cu cei „nouă criţărei“ pe care,desigur, îi strângea în palmă, asigurându-secă de-acum cărările lui s-au despărţit pe vecide cele ale încă trăitorilor în această lume.

O fi luat-o „Pe câmpşorul cu bujorul,/C-acolo îi mai mult dorul;/ Pe câmpul cu vi-orele,/ c-acolo-i mai multă jele“. S-o fi opritca să se uite mai o dată îndărăt pentru a cum-păni ce a rămas după el cu folos pentru bănă-ţenii lui.

Cred că a fost mulţumit de ce-a văzut,deşi n-a apucat să spună tot ce avea de spusdespre Lugoj şi satele învecinate, ba şi des-pre altele mult mai îndepărtate din Banatulpe care-l iubea cu atâta patimă. În primul rândse va fi bucurat de trilogia consacrată ora-şului de pe Timiş, altădată capitala culturalăa Banatului: Lugojul cultural-artistic. Tra-diţie şi contemporaneitate (1975), Lugojul– vatră a unităţii naţionale (1994) şi Lugojul– vatră cultural-folclorică (2008). Nu-s detrecut cu vederea, s-o fi gândit, nici celelaltecontribuţii la monografia Lugojului: Spaţiisacre. Protopopiatul Lugoj (2004) sau des-pre lugojenii de seamă introduşi în dicţionarulsău mai amplu Din galeria personalităţilortimişene, f.a. [1996], precum nici lucrareadespre locurile de veci ale lugojenilor de toateconfesiunile, pregătită pentru tipar şi urmândsă apară într-un viitor apropiat. Şi nu-s deneglijat nici scrierile în colaborare: cu VictorLăzărescu: Un panteon lugojean într-uncimitir istoric (1993); cu Vasile Muntean şiVictor Lăzărescu: Spiritualitate lugojeană(1994); cu Mira Demeter-Grosăvescu şi DanDemeter: Traian Grosăvescu (1995); cu Do-rina Mărgineanţu şi Constantin-Tufan Stan:Cântecul străbate lumea [Centenar DimitrieStan] (2006).

Neîmpăcat a fost în sufletul său,în mod sigur, din pricină că nuşi-a văzut împlinit un vis dintre

cele mai dragi: organizarea la anul a festivită-ţilor prilejuite de centenarul naşterii scriitoareilugojene Anişoara Odeanu (1912-1072), fiicalui Aurel Emil Peteanu (1887-1961), renumi-tul director al Liceului „Coriolan Brediceanu“din Lugoj. Ar fi o bună ocazie să se aplice, însfârşit, pe casa lor o placă de cinstire a me-moriei celor două figuri emblematice ale ora-şului.

Pentru Anişoara Odeanu, Ghiţă afăcut mai mult decât o instituţie: ascris o monografie despre ea (2001);

i-a editat în 2009, împreună cu Eugen Bel-techi şi Cornel Ungureanu, publicistica dela ziarul „Viaţa“, scos la Bucureşti (de la sfâr-şitul lui 1941 până în toamna lui 1943) de Li-viu Rebreanu, care a şi angajat-o; i-a publicatîn 2011 romanul inedit Katinka sau fanto-mele de la Valea Lungă. Îşi va fi trecut în re-vistă şi lucruruile bune pe care le-a făcutpentru celebrul cor şi pentru mişcarea tea-trală din Lugoj ca director al Casei de Cultură„Ion Vidu“ şi al Teatrului Popular al oraşului;sau cum i-a ajutat pe cei aflaţi la greu, ca is-toricul I. D. Suciu la un moment dat (dar astae o poveste pe care o va duce cu el în mor-mânt). Ori în calitate de consilier teritorialşef al Inspectoratului pentru Cultură al Jude-ţului Timiş, perioadă în care numai pentruEminescu a fixat patru plăci comemorativeîn locuri amintind de prezenţa poetului în Ti-mişoara. Întorcându-şi privirea asupra ora-şului, cu siguranţă s-a înseninat văzând cumstrăluceşte-n soare noua cetate a Lugojului:Universitatea Europeană Drăgan, care cineştie dacă ar fi putut să fie ridicată vreodatăfără existenţa în prealabil a Fundaţiei Euro-pene Drăgan, la a cărei înfiinţare în vremuritulburi, alături de alţi douăzeci de clarvă-zători, a pus fără ezitare umărul. „Pot plecaliniştit la noua mea casă“ şi-o fi spus. Darn-a plecat până nu le-a adresat celor dragirugămintea: „Auziţi, fraţi şi surori,/ Să veniţila sărbători,/ Să mă-mpodobiţi cu flori,/ Cuflori şi cu viorele,/ Să-mi treacă de-a voastrăjele./ Şi să mă stropiţi cu vin:/ Eu acasă numai vin./ Mă stropiţi cu apă rece:/ De dorulvostru mi-o trece.“

SimionDănilă

„Pe o cale ducătoareşi ’napoi ne-ntorcătoare“

Nu-i vina meaNu-i vina mea că m-am născutCă-i viu şi-n mine focul,Ci-a vieţii, fiindcă ea m-a vrut,Al meu e doar norocul.

Nu-i vina mea că mi s-au datDoi ochi, să ştiu ce e lumina,Iar de-am făcut vreun păcat,Numai a vieţii este vina.

Nu-i vina mea că am ştiutCe-i bucuria şi plăcerea,C-am pătimit şi c-am iubit,Ci doar a vieţii a fost vrerea.

Şi n-oi fi eu ce poartă vinaCând focu-n vine se va stinge,Când neagra beznă pe luminaDin ochii mei o va învinge.

Costel Răducan

Nu dau iubirea pe nimicChiar de-s zănatic şi calic,Nu dau iubirea pe nimic.N-am nici palate, nici moşii,Ci doar coliba inimii:O nestemată cât un ghioc,În care am păstrat un locPentru-o sprânceană arcuită,Pentru un sân care palpită,Pentr-un mijloc ca de nuia,Pentru doi ochi de peruzea,Pentru un păr precum un crângŞi legănări care mă frâng,Pentru un zâmbet şi-un fior,Să stea în ea până ce mor.

Starea de bineCât de dor te usuci ca o iască,Cât mai simţi o furtună prin tine,Cât ordinea lumii o crezi nefirească,Să ştii că aceasta e starea de bine.

Dar când trece prin tine o leneşă boare,Când în vaduri de sânge e curgere linăŞi când gene din adânc nu tresare,Atunci, cineva e de vină.

Ne este dat norocul…Ne-nfiripăm din calde fecundăriÎntr-un adânc de veşnică enigmă.Venind pe lume, ne luptăm cu întrebări,După o veche, omenească paradigmă.

Trecem, pe rând, pe a vieţii punte,Spre un tărâm mereu necunoscut.Ne încolţesc mereu idei sub frunte,Suntem mereu flămânzi de-un început.

Neliniştea ne este dulce hranăŞi tot schimbăm un ţărm de ancorare.Nu aşteptăm răspunsuri ca pomanăLa nicio întrebare ce ne doare.

Avem destine felurite fiecare,Dar setea de cunoaştere-i comună.Se iscă-n noi scânteia de visareŞi-n fiecare e vreo dragoste nebună.

Urcăm pe scara vieţii o treaptă după treaptă,Uitând că pe cea nouă de timp suntem mai goi.Ne este dat norocul să nu ştim ce ne-aşteaptăÎn fiecare clipă ce vine înspre noi.

Pe colegul Gheorghe Luchescul-am cunoscut înainte de Decembrie1989, la una din agapele noastre li-

terare. Impresia lăsată, sedimentată în timp,era aceea a unui confrate bonom, sociabil şiprietenos, deschis cu toate simţurile către plă-cerile vieţii. Vorbirea-i molcomă, aşezată aveaşarmul graiului de-acasă. Ea trăda o blândeţeaparte. Dar trăsătura care-i iradia din întreagafăptură era ocoşenia, mândria. Mândria bănă-ţeanului care n-a cunoscut seisme. Şi nici os-tracizări. A fost curgere lină ca apa Timişuluidin urbea adoptivă.

Studiile le-a început în satul natal (Sa-coşu Mare, com. Darova, jud. Timiş) şi le-aterminat la Timişoara (Institutul Pedagogicşi Facultatea de Filologie). După finalizarealor a îmbrăţişat cariera didactică. A făcut un

Vasile Pistolea

Cronicarul devotat urbei lugojene

scurt apostolat în şcoala satului natal şi încea din Gătaia, apoi s-a stabilit la Lugoj. Aicidescoperă Tradiţia. Uriaşa Tradiţie culturalăa urbei. Căci, decenii la rând, Lugojul a fostcapitala culturală a Banatului, alături de Ti-mişoara. Şi a rămas un oraş cu prestigioasetradiţii muzicale şi teatrale. Aici, în urbea stră-bătută de Timiş, există un Teatru renumit. Prinacest lăcaş l-au purtat paşii pe Eminescu, când,copil fiind, a fugit de la şcoală şi a colindat,cu două trupe ambulante, o bună parte din me-leagurile ţării. Pe scena acestui teatru au jucattrupe profesioniste române, germane, ma-ghiare şi sârbe. Şi au evoluat actori reputaţi:George Vraca, Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Miluţă Gheorghiu, Iancu Brezianu,Constantin Nottara. Aici s-a împlinit şi LucianBlaga prin nuntire cu Cornelia Brediceanu.Dinastia Bredicenilor sau familii ca: Bistriţia-nu, Drăgan, Grosăvescu, Maniu, Popovici, Si-mionescu, Suciu, Tempea, Vidu etc. erau familiimari care n-au precupeţit niciun efort pentrupropăşirea urbei. A urbei care a dat cărturaricelebri: Filaret Barbu, Alexandru Bistriţianu,Coriolan, Tiberiu şi Caius Brediceanu, AurelCiupe, Iosif Constantin Drăgan, Diodor Dure,Traian Grosăvescu, Augustin Kanitz, AurelC. Popovici, Ion Popovici Bănăţeanul, Ion Di-mitrie Suciu, Dimitrie Stan, Liviu Tempea, Con-stantin Ursulescu, Ion Vidu, Anişoara Odeanuş.a. Cărturari care au întrecut, prin faimă, hota-rele provinciei. Prin urmare, Tradiţia era fai-moasă. Şi modelatoare. Un imperativ se im-

punea cu precădere: punerea în lumină a ver-ticalităţii ei. La această muncă, nu deloc uşoa-ră, s-a înhămat profesorul Gheorghe Lu-chescu. Prin funcţiile şi atribuţiile îndeplinite(director al Casei de Cultură „Ion Vidu” şi alTeatrului Popular, preşedinte al AsociaţieiFolcloriştilor şi Etnografilor „Nicolae Ursu”,preşedinte al Comitetului Municipal pentruCultură şi Artă şi inspector al acestui comitet,rector al Universităţii Cultural-Ştiinţifice Lu-goj, consilier-şef teritorial al Inspectoratuluipentru Cultură al Judeţului Timiş etc.), dimen-siunile copleşitoare ale acestei Tradiţii i serelevă din interior. Şi daimonul l-a mobilizat,i-a îndreptat paşii către această îndeletnicirearistocratică: eternizarea Tradiţiei.

Descoperindu-şi vocaţia, GheorgheLuchescu a devenit Cronicar. Cronicarul uneilumi apuse, dar fascinantă, vestită. Fascinantăprin idealuri şi prin înfăptuiri. Şi fabuloasă prinpatriotismul înflăcărat care o străbate, o lea-gă şi o adună. Aproape că nu există manifes-tare culturală la care Cronicarul să lipsească.Şi aproape nicio publicaţie bănăţeană în caresă nu fie prezent. Cu comunicări, articole, stu-dii, interviuri etc. despre această Tradiţie ilus-tră. Erau pietre sau cărămizi pe care le-a a-şezat la temelia unui edificiu. Cu trecerea a-nilor, firele s-au strâns, s-au adunat şi au de-venit cărţi. Cronicarul a intrat astfel în litera-tură. Există pasiuni înjositoare şi pasiuni careînalţă fiinţa umană. După cum există oamenicare au o singură pasiune în viaţă. O pasiunecăreia îi închină întreaga existenţă. GheorgheLuchescu a fost unul dintre aceştia. Toate căr-ţile publicate până la finele vieţii, fie că erauvolume de autor (Lugojul cultural-artistic. Tra-diţie şi contemporaneitate, 1975; Lugojul – va-tră a unităţii naţionale, 1994; Din galeria per-sonalităţilor timişene, 1996; Spaţii sacre. Pro-topopiatul Lugoj, 2004) sau cele scrise în co-laborare (Un panteon lugojean într-un ci-mitir istoric, 1993; Spiritualitate lugojeană,1994; Traian Grosăvescu, 1995; Cântecul stră-bate lumea, 2006) au aceeaşi tematică: Tradiţiaculturală a oraşului care l-a adoptat. Chiar şidoctoratul, finalizat în 1999 la Institutul deLingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu”din Cluj-Napoca, se subordonează, prin subi-ect, aceleiaşi tematici.

Monografia Anişoara Odeanu(2001) aparţine acestei Tradiţiicuceritoare. Pe aceeaşi linie/di-

recţie se înscrie şi ultima sa carte (Lugojul –vatră cultural-folclorică, 2008) pe care amavut şansa şi onoarea s-o prefaţăm. Volumul,de dimensiuni impozante (peste 400 de pagini)şi cu numeroase ilustraţii color şi alb-negru,constituie un elogiu adus iluştrilor creatori a-nonimi, care ne-au perpetuat fiinţa naţională,dar şi un omagiu destinat reputaţilor cărtu-rari, legaţi de această vatră cultural-folclori-că. Împreună cu primele două cărţi (Lugojulcultural-artistic. Tradiţie şi contemporanei-tate şi Lugojul – vatră a unităţii naţionale),ele alcătuiesc o trilogie exemplară închinatăoraşului îndrăgit şi renumitei sale Tradiţii.

Chiar şi pe patul de spital, înainte de apăşi în lumea umbrelor, a mai zăbovit, scriinddespre cimitirele Lugojului (gest simbolic şioracular). Daimonul interior l-a atenţionat cănu-şi isprăvise truda începută. Şi tot el i-a a-dus aminte de chiotul năbădăios al poetuluilatin Horaţiu – Non omnis moriar („Nu voi pie-ri cu totul”) – prin care orice creator ce şi-aconsacrat o parte din viaţă operei e convinscă numele său va dăinui în posteritate.

Atunci, iubite Bădie, ţi-am urat, în nu-mele colegilor de breaslă, ca poteca spreEmpireu să-ţi fie luminată de îngerii Dom-nului!

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat12

Eul biografic este adesea parteacea mai expusă a scriitorilor, fiindnevoit să suporte, în ciuda faţa-

delor atent colorate dintr-o epocă sau dinalta, presiunile unei referenţialităţi dure, cudestule deschideri spre zonele întunecate aledrumului de zi cu zi, dar şi cu unele cărărispre lumina acţiunilor, luciditatea opţiuniifiind salvatoare. Încă din anii ’60, profesorulGheorghe Luchescu a înţeles că situarea încultură reprezintă poziţionarea corectă şi acăutat, prin tot ce a făcut, să fie soldatulcredincios al Banatului, după cum se şi poateobserva din raftul său cu cărţi, în care a-ceastă parte de ţară îşi defineşte adâncimileartistice specifice stratului popular, cât şicelui cult. Pentru cercetătorul devotat alzonei, Doina Peteanu a reprezentat o axădefinitorie, căci aceasta şi-a asumat turbio-nul existenţial ca să o impună pe AnişoaraOdeanu, spectaculos act de metamorfozăconsumat între multiple oglindiri, după cumse şi poate constata din monografia închi-nată scriitoarei ori din volumul Publicisticăla ,,Viaţa”. Aici, alături de Eugen Beltechi,Gheorghe Luchescu şi-a asumat încă o datărolul de pasionat truditor întru mai buna cu-noaştere a spiritualităţii bănăţene.

Ajunsă vedetă în provincia natală înaintede a fi scris ceva substanţial şi trăitoare în-tr-un mediu cultural cu elanuri, totuşi, limita-te, tânăra dezinhibată pornea să cucereascătocmai centrul spre care bănăţenii priviserăcu atâta speranţă în urmă cu decenii, atuncicând nu se uitau spre Viena. Dă lovitura cuÎntr-un cămin de domnişoare, ajungândîn cercul celor câţiva tineri aleşi să modelezenoua Românie, conectând-o la pulsul euro-pean al literaturii. Treptat, în locuinţa ei bu-cureşteană, ,, decorul” uman se schimbă ra-dical şi, în locul liniştiţilor colegi de altădată,apar exponenţii noii paradigme de dreapta.Experienţa nu ţine prea mult, căci Antonescuhotărâse că venise timpul curăţeniei prin di-verse mijloace. Pus în fruntea unui ziar pro-guvernamental, Rebreanu a împlinit proiectulapelând la câţiva dintre tinerii de succes aimomentului. Astfel, de la sfârşitul lui 1941şi până în toamna lui 1943, scriitoarea va firedactorul paginii a doua - Viaţa artistică –alături de Dan Petraşincu. Întâmplător saunu, în aceeaşi formulă i-a surprins şi pagina879 a Istoriei... lui G. Călinescu, liderii pro-zei din capitolul Noua generaţie fiind MirceaEliade, Anton Holban şi Mihail Sebastian.

De ce am citi acum, după aproape şap-tezeci de ani, aceste pagini puternic influen-ţate de contextul dur al războiului? Pentru avedea, fie şi parţial, spectacolul oglindiriiDoinei Peteanu de zi cu zi în chipul fardatartistic al Anişoarei Odeanu – ar fi un răspuns.

Pentru a observa cum pionul transfor-mat în regină îi susţine în continuare pe ceirămaşi acasă. Pentru a înţelege mai binecomplexele literaturii române. Pentru a ur-mări cu înfiorare prin ce sită nemiloasă tre-buie să treacă autorii şi cărţile lor. Sau, maiales, pentru a trăi măcar câteva momentealături de marii scriitori cunoscuţi doar înipostaza lor muzeistico-şcolară.

Căci Doina Peteanu ia ce este maibun din Anişoara Odeanu şi nelivrează încântătoare secvenţe în

priză directă. Ochiul ager al femeii înregis-trează cu acuitate orice semnal venind din

proximitatea lucrurilor sau a oamenilor. Bi-blioteca, biroul, celelalte mobile, hainele suntcele câteva linii obligatorii ale cadrului. Înmijloc, iradiind, portretul interlocutorului.

Iată-ne acasă la Camil Petrescu: ,,Bi-roul, cu o bibliotecă ce ocupă toţi pereţii, a-re totuşi un aer atât de proaspăt, de strălu-citor, parcă ar fi o sală de laborator american.E totuşi cald şi intim” Apoi, ochii unei expe-rienţe artistice (şi nu numai): ,,Camil Petres-cu e senin – acelaşi surâs cald, aceeaşi lu-mină în ochii albaştri mici, în care s-a strânsparcă numai esenţă de expresie (când l-amcunoscut, cu vreo zece ani în urmă, mi-amdat seama câtă forţă de expresie pot aveaochii mici, câtă incandescenţă de spirit şivioiciune [...]), aceleaşi culori pastel, pe carele ştiu de atâta timp.” Lângă masa de lucruaproape inconfortabilă, unde Camil Petrescuşi-a scris toată opera, o valiză. Nu, nu porneaîn vreun voiaj. Plecase doar de vreo zeceani din literatură ca să umple geamantanulcu trei mii de pagini – Teoria substanţei.

I se aduce aminte că a inaugurat la noiliteratura autenticităţii. Scriitorul răpunde că,dacă nu i s-ar fi mărit chiria, n-ar fi fost o-bligat să scoată câte o nouă ediţie şi apoi,,,cărţile astea scrise la persoana întâi sunt,sub aerul lor de document personal, mai dis-crete şi mai impersonale decât unele cărţiscrise la persoana a treia.” În alte pagini,portretul lui Lucian Blaga (,,Sub ochii gravi,cu privire lină, mergând spre dincolo, deşi eîndreptată asupra mea, parcă toate apele suntpotolite. Şi nu e în liniştea asta nimic altcevadecât linişte, nici oboseală, nici omeneascăresemnare, nici indiferenţă. E sufletul unuiom care e atât de integrat în lumea marilortaine, încât nu-i rămâne decât să le culeagăîn armonii de cuvânt şi de gândire.”) şi răs-punsul său la spinoasa problemă a specifi-cului românesc în literatură: ,,Un scriitor demare forţă va avea în opera lui, totdeauna,o amprentă a specificului naţional.” Foarteinteresantă este şi vizita la Sextil Puşcariu,directorul Institutului de Cultură Română,cel mai în măsură să explice diversele cioc-niri propagandistice ale timpului. Aflăm că,în Germania, traducerile din literatura ro-mână aveau un succes impresionant, autoriipe care s-a mizat fiind Sadoveanu, Agârbi-ceanu, Slavici, Gârleanu, Marcu Beza, San-du Aldea, Blaga, Pillat, Voiculescu, AdrianManiu, N. Crainic cât şi Rebreanu, romanulIon cunoscând trei ediţii, fiecare de câte zecemii de exemplare, cea mai recentă fiind des-tinată în întregime frontului.

În acei ani, Doina Peteanu milita pentruo literatură cu adevărat românească, ieşinddin ,,băltoaca fals strălucitoare a culturiicosmopolite.” Primul pas se baza pe ,,trăireaadâncă în românesc”, ajungându-se până larădăcinile tracice, datoria scriitorului con-temporan fiind ,,de eliminare a tot ce nu co-respunde acestei structuri.” Regăsirea ,,înduh naţional” este mijlocită de ,,marii apostoliai scrisului românesc.” Cel dintâi, reprezen-tând ,,toată latura de mistică a acestui neamprofund arian” era, evident, Eminescu. Lân-gă el, surprinzător, era plasat Caragiale. Maisunt selectaţi, doar într-o enumerare, Necul-ce, Creangă, Matei Caragiale, Liviu Rebrea-nu. Nu lipseşte folclorul, cu toate că ,,nueste românesc numai ceea ce se petrece laţară. Este românesc tot ceea ce este văzut

româneşte.” Nu este uitată nici nota slavă,care a avut două faţete, cea a ortodoxiei,care ne-a susţinut fiinţa sufleteacă, şi o alta,profund dăunătoare, deşi cu un aspect deatrăgătoare poezie: a fatalismului, a istorieicrescută pe bălăriile unei leni şi lipsa de pu-tinţă de organizare.”

Ziarista pune în pagină toate fră-mântările culturale şi literare aleepocii, dovedindu-se un spirit mo-

bil, tenace, provocator.Analizează, compară, pune diagnostice:

,,Nu mai sunt şcoli literare, curente literare,nu se mai spun lucruri categorice în niciunsens, se dibuie, se răsfoieşte prin manualevechi, se aşteaptă, se tace mai ales, adânc,din ce în ce mai adânc.” Merge prin librării,caută cititorul ideal, enunţă elemente de teorialecturii. O pasionează teatrul, dar nu ocoleştenici filmele, chiar dacă ,,cele mai multe semărginesc la prezentarea unor mondenităţifrivole, pe înţelesul midinetelor.” Pune în e-cuaţie creaţia şi critica literară, căutând oplastică definire: ,,Nu, adevăratul critic nueste un scriitor ratat. El este aşa cum l-a de-finit un mare romancier francez în anecdotape care o povestea despre nepoţelul lui, unpuşti de vreo şase ani, ce, plimbându-se odatăpe câmp şi auzind nişte oi cum behăie, le-aapostrofat plin de indignare: «Nu aşa, be-hee – ci aşa bee-hee...» Bunicul, foarte amu-zat de această atitudine, i-a prognosticat:«Tu, care vrei să înveţi oile să behăie, veideveni desigur critic literar.»”. Totuşi, în altloc se arată mai conciliantă, adoptând unmodel cu irizări din Baudelaire, potrivit căru-ia criticul este interesant dacă este privit caun creator, iar opera sa ca o creaţie. Se do-vedeşte o pasionată cititoare, neuitând săprecizeze că rândurile sale sunt altceva de-cât critică literară. Scrie cu plăcere şi cu e-gală atenţie despre cărţile publicate de Camilpetrescu, Mircea Eliade, Radu Tudoran,Ovidiu Papadima, Regina Maria, NichiforCrainic, Magda Isanos sau Vintilă Horia, darşi despre Madelaine Andronescu, Alice Basa-rab, Ernest Verzea sau V. Beneş. Derapează,judecăm noi acum, în faţa acuarelelor füh-rerului, ,,vădind o caldă umanitate şi un sufletdeosebit de sensibil”, şi se extaziază în faţaromanului Sparkenbroke, de Charles Mor-gan, mirându-se că această carte, pe alţii,,,i-a enervat şi i-a plictisit, că au găsit-o falsăşi confuză”. Regionalismul cultural a avutîn Doina Peteanu un avanpost temeinic şientuziast, cărţile, corurile şi cultura popularădin Banat reprezentând piloni ai unei regiunice nu era o anexă a Transilvaniei, ci ,,unadin provinciile de cea mai mare vitalitate ro-mânească, una din provinciile de cel mai dez-voltat simţ artistic, cu cele mai trainice ră-dăcini în pământul românesc”, literatura deaici fiind una de substanţă, ,,adică neglijândforma şi hotărât neameninţată câtuşi de puţinprintr-o alunecare în estetism.”

Ediţia domnilor Eugen Beltechi şiGheorghe Luchescu reprezintă unact recuperator de mare importan-

ţă pentru mai buna cunoaştere a unei epociîn care mulţi inşi, ,,trăind la periferia sufle-tului românesc, din care n-au cunoscut şin-au înţeles nimic, au împroşcat acest sufletcu veninul lor, vorbind despre el, în numelelui, pentru a conclude că la noi în ţară nu sepoate face nimic.”

Soldat credincios al Banatului

Dorin Murariu

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat13

Am primit cu tristeţe vestea stin-gerii din viaţă a cărturarului lu-gojean Gheorghe Luchescu, das-

căl de aleasă omenie şi ţinută intelectuală.Gheorghe Luchescu s-a născut în localitateatimişeană Sacoşu Mare, comuna Darova, la1 ianuarie 1937. Absolvent al Facultăţii deFilologie din Timişoara, doctor în filologie,a fost profesor universitar şi, timp de patruani, inspector şef al Inspectoratului pentruCultură al judeţului Timiş. A publicat o seriede cărţi, majoritatea fiind dedicate Lugojuluişi personalităţilor sale: Lugojul cultural-ar-tistic. Tradiţie şi contemporaneitate (EdituraFacla, Timişoara 1975), Spiritualitate lugo-jeană (Ed. Mitropoliei Banatului, 1993, încolaborare cu pr. Vasile Muntean şi VictorLăzărescu), Traian Grozăvescu (Centrul pen-tru Creaţie Populară Timiş – 1995, în colabo-rare cu Mira Demeter – Grozăvescu şi dr.Dan Traian Demeter), Anişoara Odeanu (Ed.Napoca Star - Cluj Napoca, 2001), Lugojul,vatră cultural-folcloristică (Ed. Marineasa,Timişoara 2008), Victor Vlad Delamarina şifamilia sa, contribuţii biografice (Ed. Euro-stampa, Timişoara 2009, în colaborare cuprof. Constantin-Tufan Stan), etc. A fostmai fost coautor al volumelor Un pantheonlugojean într-un cimitir istoric (FED Lugoj,1993) şi Centenar Dimitrie Stan. Cânteculstrăbate lumea (Ed. Eurobit, Timişoara 2006,în colaborare cu Dorina Mărgineanţu şi mu-zicologul prof. Constantin Tufan-Stan). Anila rând, între anii 1962-1982, profesorulGheorghe Luchescu a fost director al Caseide Cultură „Ion Vidu” a Municipiului Lugoj.A făcut parte din delegaţia care a obţinutpremiul pentru regie la Săptămâna Internaţio-nală de Teatru Amator care a avut loc la Lon-dra, în perioada 20-27 iunie 1982, cu versiu-nea lugojeană a piesei „Nevestele vesele dinWindsor” de William Shakespeare. S-a ocu-pat de biografia scriitoarei Anişoara Odeanuşi i-a publicat recent un roman care nu aapărut în timpul vieţii acesteia – este vorbadespre volumul Katinca sau fantomele dela Valea Lungă. A fost un cercetător asiduual arhivelor bisericeşti, dedicând o carte foar-te bine documentată (Spaţii sacre – Protopo-piatul Lugoj, 2004), parohiilor şi filiilor de

Cristian Ghinea

pe cuprinsul Protopopiatului Ortodox Românal Lugojului. O contribuţie importantă a a-vut-o profesorul Gheorghe Luchescu la do-tarea Punctului Muzeal deschis în Casa Me-morială dedicată primului poet dialectal bănă-ţean, din centrul satului Victor Vlad Delama-rina. Punctul Muzeal a fost amenajat pringrija primarului Ioan Sima, a profesoruluiGheorghe Luchescu, a muzicologului Con-stantin Tufan-Stan şi a lui Ioan Marteniuc,regretatul director al Căminului Cultural.

Până în ultima clipă a vieţii, a fostun colaborator devotat şi entuziastal revistei culturale „Banat”, unde

a publicat eseuri şi articole bine documentatedespre istoria culturală a municipiului de peTimiş. Prin moartea profesorului Luchescu,oraşul cultural Lugoj pierde unul dintre repe-rele sale de seamă.

S-a stins din viaţă un reper cultural al Lugojului:profesorul Gheorghe LuchescuCu mulţi ani în urmă, în 1976, chi-

nuit de firava mea muză a poeziei,am hotărât să merg la şedinţele

Cenaclului “Ion Popovici Bănăţeanul”, careactiva la Casa de Cultură a Muncipiului Lu-goj. Acolo i-am cunoscut pe poeţii de atunciai Lugojului, unii dintre ei fiind poeţi şi acum– ai Lugojului sau ai altor meleaguri – alţiinemaifiind poeţi sau plecând dintre noi. Mărefer la Dănuţ Diaconescu (şeful de atuncial cenaclului), Monica Rohan, Ion Borangic,Remus Valeriu Giorgioni, regretatul ClaudiuBuciu şi, desigur, alţii. Ne citeam şi ne discu-tam versurile într-o sală din clădirea de lacolţul străzii Bucegi cu strada Mihai Emines-cu (unde, imediat după 1989, era sediul unorpartide politice). Mi-aduc aminte că, într-o zi,cu o uşoară înfiorare în glas, Dănuţ Diaco-nescu ne-a spus: „Vine tovarăşul director!”A apărut, zâmbitor, directorul Casei de Cultu-ră a Municipiului: un bărbat tânăr, îmbrăcatîntr-un costum de culoare închisă, cu cra-vată şi cămaşă albă, cu o faţă rotundă, bono-mă, cu un zâmbet larg. Avea o privire pătrun-zătoare şi părul negru, strălucitor, pieptănatpeste cap.

Aşa l-am cunoscut eu pe GheorgheLuchescu. Teama mea, care există şi acum,faţă de şefi m-a făcut să mă crispez puţin,dar, cunoscându-l mai bine pe directorul deatunci al Casei de Cultură, mi-am dat seamacă am în faţă un om de o mare bunătate.

Dar Gheorghe Luchescu nu a fost nicipe departe numai atât. Pe vreme directoratu-lui său, care a rămas în mintea multor lugojenide o vârstă ceva mai înaintată, Casa de Cul-tură a Municipiului a avut un vârf de activi-tate. E de ajuns să amintesc marile realizăriale trupei de teatru şi ale vestitului Cor “IonVidu”. Putem uita oare imensul succes dinAnglia al trupei de teatru, cu o piesă, desigur,de William Shakespeare? Sau amplele mon-tări vocal-simfonice ale corului dirijat de ma-estrul Remus Taşcău?

Pe vremea lui Gheorghe Luchescu, ce-naclul literar despre care am vorbit înainte aavut cea mai puternică activitate. Atunci auapărut două plachete (Viorile cetăţii, în 1978,şi Permanenţa speranţei, în 1981), precum şinumeroase grupaje de versuri ale membrilorcenaclului în diferite reviste şi antologii.

L-am cunoscut pe Gheorghe Luchescuşi prin cărţile sale. Am împrumutat, cu aniîn urmă, de la Biblioteca Municipală Lugoj,celebra carte Lugojul cultural-artistic. Tra-diţie şi contemporaneitate, apărută la EdituraFacla din Timişoara, în 1975. Mi-aduc amin-te că masivul volum era ferfeniţă. Valoroasalucrare a lui Gheorghe Luchescu a fost con-sultată de mulţi lugojeni, care “i-au julit” pa-ginile. Cine vrea să scrie despre Lugoj nupoate ocoli lucrarea cu care a debutat editorialdirectorul de atunci ale Casei de Cultură!

Înainte de 1989, într-o seară, m-am în-

tâlnit cu Gheorghe Luchescu în Librăria „IonVidu”. Sub becurile cu lumină slabă (comu-nismul mereu victorios făcea economie lacurent electric) am consultat împreună uncatalog cu viitoare apariţii editoriale. Deoda-tă, faţa lui Gheorghe Luchescu s-a luminat,dar nu de la becuri, ci de la lumina lui inte-rioară. Mi-a arătat în catalog numele lui şititlul unei cărţi, pe care l-am uitat. Mi-a spus,cu o voce emoţionată: “Eu scriu şi public,numai să fiu lăsat!” Cartea aceea, însă, dinmotive necunoscute mie, nu a mai apărut.

După Decembrie 1989, când, ori-cum, lumina becurilor din librăriea devenit mai puternică, Gheor-

ghe Luchescu a publicat tom după tom, car-te după carte, toate de mare valoare. Cel pu-ţin două cărţi, Lugojul – vatră a unităţii na-ţionale (1994) şi Lugojul – vatră cultural-fol-clorică (2008), alături de volumul din 1975,ar putea foarte bine să stea la baza unei mo-nografii a oraşului de pe Timiş, pe care profe-sorul Gheorghe Luchescu l-a iubit ca nimenialtul. A scris, singur sau în colaborare, des-pre marii lugojeni: Traian Grozăvescu, Dimi-trie Stan, Victor Vlad Delamarina. În 2001 apublicat o monografie despre Anişoara Odea-nu. A apreciat foarte mult opera importanteiscriitoare lugojene, dovadă fiind şi publica-rea, în 2009, împreună cu Eugen Beltechi,a publicisticii Anişoarei Odeanu, apărută înziarul “Viaţa”, între 1941 şi 1943.

În 2010, Gheorghe Luchescu a îngrijitapariţia romanului postum al Anişoarei O-deanu, Katinka sau fantomele de la ValeaLungă. A venit la mine, în toamna anului apa-riţiei, mi-a dat, fericit, romanul şi m-a rugatsă-i scriu o cronică. I-am promis că o voi scrie.Peste câtva timp, am aflat, cu surprindere,că Gheorghe Luchescu este grav bolnav. Numi-a venit să cred. Ştiam că pregătea noi cărţi,printre care un volum cu altă parte a publicis-ticii Anişoarei Odeanu. La începutul toamneiblânde a anului 2011, sub un soare slab, darplăcut, l-am întâlnit pe Gheorghe Luchescupe stradă. M-a rugat să-l ţin de braţ. Era pa-lid. Şi-a ridicat şapca albă şi mi-a arătat capulfără păr. Apoi mi-a spus, cu un glas obosit,dar din care avântul pe care i-l ştiam nu puteasă dispară: „Mă duc la Blaj, acum în septem-brie, la Zilele “Astrei”, iar în noiembrie, la ace-leaşi zile, mă duc la Sibiu.” Fără ca el să mi-oceară, mi-am înnoit promisiunea că voi citişi voi comenta romanul postum al AnişoareiOdeanu, pe care el îl îngrijise. Amânasem ne-permis de mult. Am aflat, mai târziu, că laBlaj a fost, dar la Sibiu n-a mai apucat sămeargă. Iar eu nu începusem să citescromanul.

Acum, când Gheorghe Luchescua plecat într-o lume mai bună,scriu despre el, cu cărţile lui pe ma-

să şi cu gândul că mai am de citit mai puţinde o sută de pagini din romanul îngrijit de el…

Lumina interioară a luiGheorghe Luchescu

Constantin Buiciuc

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat1414

A scrie despre profesorul şi omulde cultură Gheorghe Luchescuîn postfaţa cărţii lui Ionel Bota

este riscant şi chiar inutil. De aceea, nu măvoi referi la personalitatea şi opera prietenuluimeu din Lugoj, analizate cu acribie şi gene-rozitate confraternă de Ionel Bota, ci mă voiopri doar la persoana lui Gheorghe Luches-cu, aşa cum i-am descoperit-o după 1968,de când cărările vieţii noastre ni s-au încru-cişat de mai multe ori. Nu-mi amintesc exactcum ne-am întâlnit prima dată, dar ştiu sigurcă era un lider printre directorii caselor decultură din raioanele şi, apoi, din oraşeleBanatului. Crescut şi format în atmosferapostbelică a Lugojului mustind încă de tra-diţiile vieţii culturale interbelice, GheorgheLuchescu a ridicat la nivel intelectual profesiade activist cultural, hulită azi mai ales de că-tre cei care nu au făcut mai nimic în şi cupropria viaţă. Trecut cu folos prin şcoalapedagogică de la Timişoara, instruindu-seîn continuare cu marii dascăli ai filologiei ti-mişorene, Gheorghe Luchescu nu a fost uncenzor al culturii de masă, aşa cum, din pă-cate, cerea „fişa postului” înainte de 1989.

A fost un creator de cultură, iniţiind ac-te/ fapte spirituale şi susţinându-şi colabora-torii. De aceea, pe bună dreptate a şi scrismult despre cultura locului, pentru că a fostimplicat cu trup şi suflet în acest fenomen.Din câte ştiu, Gheorghe Luchescu a lucrat,în Lugoj şi apoi la direcţia culturii din Timiş,precum unul care azi se numeşte, cu un bar-barism, manager cultural, adică un gospodaral culturii. A chibzuit, decenii la rând, mijloa-

Marcu Mihail Deleanu

Profesorul şi omul de culturăGheorghe Luchescu

ce material-financiare, a diriguit resurse u-mane pe care le-a ridicat la nivel naţional înplan artistic şi cultural-ştiinţific. Aşadar, însensul propriu al cuvântului, de om „caredovedeşte pricepere în conducerea unei […]instituţii, organizaţii etc.”, dar şi în sensulmai vechi, figurat, de prinţ, domnitor, voie-vod al culturii. În calitatea sa de lider, Gheor-ghe Luchescu a coagulat energiile dascălilorde limbă şi literatură română în cadrul Filialeidin Lugoj a Societăţii de Ştiinţe Filologice,încununându-şi cercetările în domeniu cuun doctorat susţinut la Cluj despre operaAnişoarei Odeanu. Se numără printre reînte-meitorii Astrei în Banat după 1990, iar casecretar ştiinţific al Universităţii Banatul acontribuit la apariţia volumelor Astra ro-mână. Revista românilor de pretutindeni, cuocazia Simpozionului internaţional Identita-tea culturală a românilor de peste hotare,organizat la Timişoara în 2000 şi 2001.

Cărturarul vrăjit de mirajul provinciei,cum îl prezintă Ionel Bota, subiectul croniciiacesteia a fost şi om de echipă, componentăfără de care un lider nu se poate manifesta.Bun cunoscător al pedagogiei adultului,Gheorghe Luchescu a ştiut să-şi apropie maimulte categorii de colaboratori, începând cuRemus Taşcău, acest Ion Vidu al anilor noştri,şi cu Dan Radu Ionescu, regizor marcant şiactor al Teatrului din Timişoara, spiritus rec-tor al Teatrului Popular din Lugoj, cu care,sub conducerea lui Gheorghe Luchescu, aparticipat la un festival de gen din Anglia.Din disponibilitatea la colaborare a luiGheorghe Luchescu s-au născut şi nume-roase cărţi scrise împreună cu alţi oamenide cultură ai locului: amintesc doar volumulVictor Vlad Delamarina şi familia sa. Con-tribuţii biografice, scris cu muzicologul Con-stantin-Tufan Stan, şi Publicistică la „Via-ţa” de Doina Peteanu (Anişoara Odeanu),îngrijit cu lingvistul Eugen Beltechi.

Gheorghe Luchescu a năzuit şi s-astrăduit o viaţă să ne restituie,chiar să reconstituie atmosfera

culturală şi civică, cetăţenească, a Lugojuluidin vremea celor de la Masa poganilor.

Fercheş în orice împrejurare, cu ţinutădistinsă, mare aplomb şi discurs sobru, pri-etenul nostru a fost însă şi un cozeur agre-abil. Amintirile sale, rostite la ceas de tainăcu glas molcom, uşor subversiv, cu har deneaoş povestitor bănăţean, ar fi meritat săfie puse pe hârtie ca documente şi experienţăde viaţă care ar rotunji imaginea persoaneişi a personalităţii sale. SIT TIBI TERRALEVIS!

Reşiţa, 2011

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat15

Constantin Buiciuc

Cel mai important scriitor al Lugo-jului este Anişoara Odeanu (1912– 1972).

Deşi a scris şi nuvele, poezii şi publi-cistică, Anşoara Odeanu este cunoscută maiales ca romancieră. Cele două romane de laînceputul carierei autoarei, Într-un cămin dedomnişoare (1934) şi Călător în noaptea deAjun (1936), s-au bucurat de un binemeritatsucces, atrăgând atenţia şi aprecierea unorimportanţi scriitori români: Camil Petrescuşi George Călinescu.

De altfel, scriitoarea are un capitol înIstoria literaturii române de la origini pânăîn prezent, publicată de George Călinescu,în 1941. La puţin timp după moartea tragicăa Anişoarei Odeanu, survenită la 1 septem-brie 1972, a apărut romanul Legile jocului.Tot postum, dar în 1973, a fost publicat altroman, Acele lucruri mari. Peste mulţi ani,în 2010, a apărut, sub îngrijirea lui GheorgheLuchescu, la Editura Orizonturi Universitare,din Timişoara, un alt roman al AnişoareiOdeanu, Katinka sau fantomele de la ValeaLungă, cu o prefaţă de Cornel Ungureanuşi o postfaţă de Dorin Murariu.

Actul reparator, necesar şi bine-venit,s-a produs destul de târziu, mai ales dacă ţi-nem seama de faptul că romanul a fost ela-borat la începutul anilor ’60.

Katinka sau fantomele de la ValeaLungă reţine atenţia prin con-strucţia narativă, dar şi, bine-

înţeles, prin profilul personajelor. Naratorulla persoana întâi, Steluţa Băiaşu, o fată de12 ani, povesteşte cum şi-a petrecut vacanţade vară a anului 1930 în Valea Lungă, satulbunicilor ei. Aceasta este acţiunea cadru, ceaa prezentului, în care, prin secvenţe retros-pective, sunt introduse relatările din trecut.De la naratorii-martori, toţi la persoana întâi,Steluţa Băiaşu află povestea Katinkăi, fatacontelui Miraky Zoltan, fostul stăpân al cas-telului de lângă sat.

Relatările aparţin mai multor martori,dintre care cel mai important, cu povesteacea mai întinsă, întreruptă adesea prin în-toarcerea la cadrul prezentului, este MihalekJolan, cameristă la castel, fosta doică a Ka-tinkăi şi mama ei sufletească. Se adaugă alţinaratori: baba Florentina, croitoreasa KocsisMarika, bunica Steluţei şi fostul adminis-trator al castelului, Holdes Geza.

Lipseşte naratorul omniscient. Toţi na-ratorii-martori, la persoana întâi, povestescceea ce au văzut ei sau ceea ce au auzit dela alţii. Întâmplările şi chipurile autorilor a-cestor întâmplări se reflectă astfel în oglinziparalele. De pildă, baba Florentina, româncă,îi priveşte cu ochi critic pe conte (beţiv şicurvar) şi pe contesă (urâtă şi aprigă). Ko-csis Marika şi Mihalek Jolan, unguroaice,au cuvinte pline de înţelegere, de admiraţieşi chiar de afecţiune pentru grofi.

Contele Miraky Zoltan, membru în ca-mera magnaţilor de la Budapesta, este repre-zentantul unei aristocraţii pe cale de a sestinge. La fel, contesa, soţia lui. Contele, bo-gat, mare amator de călărit şi cititor asiduude cărţi, pentru propria plăcere, duce o viaţăsterilă, ruptă de realitate, desprinsă de oame-nii a căror muncă o foloseşte. Dă petrecerifastuoase, cu nobili eleganţi şi bogaţi, substrălucirea cărora se ascunde golul. Soţialui se roteşte în acelaşi cerc strâmt, în careluxul petrecerilor şi al voiajelor, opulenţa eve-nimentelor nu pot suplini lipsa tot mai acutăa vitalităţii. Neamul conţilor a intrat în cre-puscul. Contesa a născut, în tinereţe, un co-pil mort, iar naşterea Katinkăi s-a făcut ex-trem de greu. Contesa nu are lapte pentrua-şi hrăni copilul, iar Katinka, instinctiv, seîndreaptă spre forţele sănătoase ale neamu-lui, spre cei lipsiţi de ranguri nobiliare. Îşi„alege” doică pe Jolan, soţia grădinaruluicastelului. Ea îi devine cameristă şi, mai mult,mamă sufletească.

Fata contelui îşi petrece copilăria maimult la grădinar, într-o atmosferă domestică,sănătoasă, întărită de contactul direct cu na-tura. Crescând, Katinka devine tot mai fru-moasă, vie, naturală, o acumulare de energiecare tinde mereu să se descarce.

Katinka pare o nimfă, o zână sauuna dintre iele. Se pierde mereuprin pădure, călărind ca o ama-

zoană, însoţită de Bela, fiul grădinarului, pecare îl iubeşte cu o patimă reţinută, ignorândbarierele sociale. Mai mult din instinct, Katin-ka evadează, neobosită, repetat, din cercul

strâns al nobililor care se sting încet. Însă,raţional, ea aparţine celor cu rang, care auîncă putere. Îl dispreţuieşte pe maleficulKartos Sandor, care nu are ranguri, dar esteun parvenit, „a călcat peste cadavre” ca săajungă sus.

Katinka este o reprezentantă tipicăa femininului dinamic, o temă fa-vorită a autoarei. Arderea lăuntri-

că a Katinkăi, lipsită de un ideal, este devora-toare şi eroina moare tânără, la numai două-zeci de ani, de tuberculoză galopantă, cauza-tă de frenezia trăirilor ei. Nu întâmplător, cumoartea Katinkăi, cea care a avut tentativade a se salva, moare o lume, căci, tot atunci,la sfârşitul Primului Război Mondial, se des-tramă imperiul. Oamenii spre care se îndreap-tă Katinka pentru a scăpa de neamul ei carese stinge nu au ranguri nobiliare. Sunt oa-meni simpli, sănătoşi, harnici, plini de cali-tăţi. Sunt cei în care forţa vitală este prezentăşi ei vor duce neamul înainte. În primul rândeste Jolan, mama sufletească a Katinkăi, ofemeie frumoasă, harnică, bună la suflet. Es-te mare iubitoare a semenilor, nu duşmăneştepe nimeni, vede numai partea bună din oa-meni (şi este convinsă că toţi au parte bună,care, dacă e mai mică, trebuie găsită şi va-lorificată). Jolan o iubeşte pe Katinka la felca pe o fiică, o adoră, de fapt. Îşi iubeşte nes-pus soţul, pe Gyula, şi copilul de sânge, peBela. În ochii unora (chiar şi ai soţului ei),ea apare ca o fire slabă. Din cauza ei şi a al-tora ca ea, cei puternici dintre cei mulţi nupot alunga nedreptăţile. Jolan crede că lumeanu poate fi schimbată: au plecat conţii, a arscastelul lor frumos şi bogat, dar au venit al-ţii. Fostul administrator al castelului ia şi a-cum “şapte piei” de pe ţărani, iar pământurilemănoase ale contelui au intrat în posesiadeputatului Ulpiu Iovaş. Numai măştile seschimbă, căci spectacolul a rămas acelaşi.Jolan moare de inimă, în pavilionul de vână-toare, care ia foc de la lumânarea ei şi ardeîn întregime. Urmele unei întâmplări tragicedispar astfel complet. Dar Jolan a avut totuşitimp să-i spună Steluţei povestea Katinkăi,până aproape de final.

Soţul lui Jolan, grădinarul castelului,Gyula, un om priceput, harnic, temeinic, darînchis în sine şi violent, crede, dimpotrivă,că lumea se poate schimba, că nedreptateapoate fi înlăturată prin acţiunea celor mulţişi curajoşi. Simbolic, utopia crezului său es-te subliniată de sfârşitul stupid: Gyula moarede tetanos (după ce s-a înţepat în greblă), cupuţin timp înainte de izbucnirea revoluţiei ma-ghiare bolşevice a lui Bela Kun.

Băiatul lui Gyula şi al lui Jolan, Bela,este un summum de calităţi: estefrumos, cuminte, harnic, afectuos,

inteligent, talentat la pictură. O iubeşte peKatinka, iar întâlnirile lor romantice, misteri-oase, iau, de multe ori, forma unor cavalcadeprin sălbăticia pădurii. Bela crede, ca şi tatălsău, că lumea poate fi schimbată. După cea luptat pe front, el se întoarce în Valea Lun-gă, participă la revoluţie şi este omorât deavocatul Kartos Sandor, pe treptele casteluluidevastat de ţărani. Moartea lui simbolizeazăînfrângerea revoluţiei.

Vicisitudinile istoriei au trecut cu puterepeste oameni, făcându-i pe unii să dispară,iar pe alţii să rămână, dar schimbaţi. S-auridicat alţii, noi, care au continuat răul celvechi. Oameni ca deputatul Iovaş sunt, purşi simplu, nişte uzurpatori.

Dintre personajele prezentului narativ,se detaşează bunicii Steluţei. Bunicul, figurămemorabilă, este bun gospodar, echilibrat,înţelept, cu un fin simţ al umorului. Ştie săpătrundă în sufletele oamenilor, este înţele-gător şi afectuos cu discreţie. O iubeşte sin-cer, profund, pe Steluţa. Bunica este mai dis-tantă, oarecum arţăgoasă şi severă, mai puţinînţelegătoare, dar, şi ea, cu sentimente since-re. Cei doi, prin complementaritate, formea-ză un cuplu puternic, bază a gospodăriei ţă-răneşti tradiţionale bănăţene. Iar meniul dela micul dejun al bunicului, “slană”, “pără-dăisi”, brânză şi puţină “răchie”, aduce amin-te de rafinamentul culinar al personajelor sa-doveniene.

Pentru Steluţa Băiaşu, o poveste cucastel, conţi, fantome, o iubire ca în basme,între un Făt-Frumos şi o Ileană Cosânzeană,se transformă, treptat, într-o întâmplare sfâr-şită tragic, cu acel greu de definit amestecde tristeţi şi de bucurii care creează adevărataviaţă a oamenilor.

Această concluzie este trasă deînsăşi protagonista romanului –un alter ego al scriitoarei – care

vede cu ochi maturi evenimentele, mai alesspre final. Pornind dintr-un basm, la sfârşitulistorisirii Steluţa face un pas spre ieşirea dincopilărie. Ca şi Katinka, cu care seamănăfoarte mult, Steluţa este o expresie a femini-nului dinamic, drag autoarei. Nu se ştie însăîn ce direcţie îşi va canalize energiile. Mo-delul este Katinka. La un moment dat, Steluţacrede că este o reîncarnare a fiicei contesei.În felul ei, Steluţa este şi ea o uzurpatoare,dar nu are nicio legătură cu acţiunile deputa-tului Iovaş de a acapara tot ce avea contele,ci ea îşi caută identitatea şi se raportează laun ideal. Mai ales în prima parte a romanului,fantasticul îşi deschide porţile prin care arputea cădea realul, dar, repede, şi le închide.Un pisoi, ca un duh rău, o călăuzeşte pe Ste-luţa prin pădurea fermecată, până la o casăminunată, ca în basme, cu turnuleţe şi scăride marmură, învelită în viţă-de-vie sălbatică.Apare şi o fantomă, o femeie nespus de fru-moasă, elegantă, în vârstă, care îi vorbeşteSteluţei ungureşte, apoi româneşte. Casa se

dovedeşte a fi pavilionul de vânătoare al con-telui, iar fantoma este Jolan, doica fiicei con-telui, Katinka. În alt loc, paşii grei ai fanto-melor sunt, de fapt, paşii deputatului Iovaşşi ai fostului administrator al castelului, iarstafia fluturând alb, în parc, între brazi, estecămaşa bunicului, pusă la uscat. Fantasticul,pornind din realitate, este alungat de aceasta.Explicaţiile logice trimit enigmele în colţurigreu de pătruns. În final, fantasticul se îmbi-nă cu simbolicul. Acelaşi pisoi (urmaş al pi-soiului Katinkăi) îi conduce pe Steluţa şi pebunicul ei prin pădurea misterioasă până laieşirea din ea, unde ruinele castelului simbo-lizează sfârşitul imperiului. La castel, totuleste distrus şi părăsit, dar nu atât de multcât se aştepta Steluţa: “…puteai să-ţi închipuifoarte bine o zână cu o baghetă magică fă-când “hocus-pocus” şi, de pe un minut pealtul, să crească totul la loc.” (p. 258).

Katinka sau fantomele de la ValeaLungă este un roman al paralelis-mului simbolic. Sfârşitul unei lumi

care ar fi putut să fie de basm este reluat desfârşitul copilăriei şi intrarea în maturitateasimţirii şi a gândirii.

Anişoara Odeanu:Katinka sau fantomele de la Valea Lungă

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat16

Un valoros gânditor lugojan,Gheorghe Iancovici, trecut prearepede, din păcate, în uitare, ve-

cin şi prieten cu Gheoghiţă Luchescu, subli-nia că raţiunea de a fi a unui om este o înde-lungată şi disperată căutare a unei raţiuni dea fi. Toată problematica unei existenţe secentrează pe această căutare. Fiecare în-cearcă să confere personalităţii proprii unprofil mai marcat, o formă distinctă.

Prin îndelungata sa activitate în institu-ţiile şcolare, în cele de cultură şi de adminis-traţie publică, prin numeroasele exprimăriîn agora publică (articole în presa scrisă, înrevistele de specialitate, prin cărţile ce auvăzut lumina tiparului etc.), Gheoghiţă Lu-chescu îşi devoalează strădania şi raţiuneade a fi un om al cetăţii, preocupat în perma-nenţă de indentificarea şi promovarea valo-rilor acesteia. El şi-a asumat un angajamentdeloc facil de înfăptuit. Parcurgând com-plexa-i creaţie, se poate afirma, fără tăgadă,că şi-a îndeplinit misiunea. O sarcină de Sisifpe care intenţiona să o continue cu şi maimultă pasiune, dacă ineluctabilul nu ar fi in-tervenit. În celebrul său Discurs asupra Ar-telor şi Ştiinţelor, Jean Jacques Rousseau a-răta că este un mare şi frumos spectacol săvezi omul ieşind din neant prin propriile saleeforturi, să-l vezi împrăştiind, prin luminaraţiunii sale, tenebrele în care l-a învăluit na-tura, să-l vezi ridicându-se deasupra lui în-suşi, parcurgând cu mintea, cu paşi de gi-gant, vasta întindere a universului, dar esteşi mai măreţ şi mai uluitor să-l vezi întorcân-du-se către sine pentru a studia omul şi a-icunoaşte natura, datoriile, scopul şi rezulta-tele. Luchescu se dovedeşte a fi un aseme-nea om care concepe, regizează şi lanseazăîn spaţiul pământean spectacolul lumii.

Un membru remarcabil al cetăţii lu-gojene, s-a ridicat în lumea cultu-rii lugojene, bănăţene şi naţionale,

prin eforturile proprii. A cercetat cu pasiuneşi îndârjire universul spiritual în care trăia.Studia comunitatea şi oamenii săi, faptelelor. Fără discriminări, fără resentimente, darcu bucuria descifrării valorii din amalgamulde manifestări umane. Luchescu extrage dinmulţime şi pune pe soclul cuvenit oameni,fapte, evenimente ce compun patrimoniulartelor şi ştiinţelor din acest colţ de ţară.

Apetenţa sa deosebită pentru studiu,pentru cunoaştere şi, deopotrivă, pentrutransmiterea cunoştinţelor acumulate cătresemenii săi i-au marcat neobositoarea exis-tenţă. L-am cunoscut pe Gheorghiţă Luches-cu încă din 1968, era deja directorul Caseide Cultură a Municipiului Lugoj. Avea înminte şi lucra la proiectul Lugojul CulturalArtistic, încheiat în 1974 şi lansat în 1975.Cartea sa a fost şi rămâne deocamdată ceamai reprezentativă imagine a vieţii cultural-artistice a Lugojului de până în acel moment.Nu are echivalent nici până în prezent.

Omul Luchescu şi-a propus şi, cu uneleexcepţii, a reuşit să ne prezinte toate figurilemarcante din viaţa spirituală a Lugojului. Înacelaşi timp, Luchescu ne înfăţişează spec-taculoasa viaţă culturală a unei urbe, devenităneînsemnată din punct de vedere administra-tiv în urma decăderii Lugojului din statutulde reşedinţă de judeţ sau de raion în timpulguvernării comuniste. Prin această carte, câtşi prin cele ulterior apărute, ni se etaleazăpublicistul şi scriitorul inepuizabil, orientatspre punerea în evidenţă a tot ce a însemnatcreaţie culturală şi artistică, indiferent că es-te de masă, de grup sau individuală.

Astfel, Gheorghiţă Luchescu, cel careavea o preţuire şi, aş putea spune, chiar dra-goste faţă de toţi cei care erau pasionaţi deactul creaţiei, a pus în lumină valorile culturiilugojene. A scris despre Lugoj şi oameniisăi în manieră personală, într-un mod nu a-tât academic, cât mai degrabă accesibil o-mului de rând. El nu se considera elită. Darscria deopotrivă despre elite şi despre cre-atori amatori. A scris despre oameni, despreviaţă, tradiţiile şi obiceiurile, cutumele şi le-gendele obştei lugojene şi ale arealului săugeografic. Era stăpânit de dorinţa ca nimicdin creaţiile autentice, nimic din ceea ce de-fineşte fiinţa neamului românesc de pe me-leagurile bănăţene să nu se piardă în anoni-mat sau să fie dat uitării.

Aceasta era profesiunea sa de cre-dinţă. Niciun scriitor, niciun isto-ric sau alt profesionist nu a scris

atât de mult şi în detaliu despre Lugoj, despreoamenii săi şi viaţa sa spirituală. Din totdea-una şi permanent Luchescu vroia să prezinte

lumii figurile spiritualităţii autohtone, viaţaşi creaţiile acestora. Văzute nu atât individu-al, cât integrate armonios în comunitatea că-reia îi aparţineau. Gheorghiţă Luchescu eraun om cu preocupări complexe. El a interpre-tat cu măiestrie diferite roluri pe scena socie-tăţii bănăţene, dându-şi cu prisosinţă măsuracapacităţii profesionale. El nu a fost doar unscriitor, un creator, el a fost un eficient con-ducător de instituţii generatoare de cultură.A condus Inspectoratul Judeţean pentru Cul-tură Timiş, Casa de Cultură a Municipiului Lu-goj. Putem spune că a făcut şi desfăşurat poli-tici de marketing cultural, fiind un excelentintermediar între cei ce creează produse cul-tural-artistice şi cei ce le savurează.

Ca manager de instituţii de cultură s-adovedit a fi un factor de stimulare la oamenia calitţăii de creator. Pretindea şi ajuta oa-menii din instituţiile din subordine să genere-ze acte de cultură, să se exprime variat, ne-îngrădit în spaţiul cultural. A fost un organi-zator eficient de manifestări specifice, sprea da amploare şi substanţă fenomenului cul-tural şi ştiinţific. Dar nu numai atât. Se îngri-jea mereu de consemnarea/ comunicarea în-tâmplărilor vieţii cultural-artistice, prin moda-lităţi specifice, în presa vremii, în publicaţiilede specialitate, în numeroase sesiuni de co-

cât şi după Decembrie ‘89, când majoritateaoamenilor, mai ales intelectuali, se temeausă-i treacă pragul, din varii motive: ba că Dră-gan a fost legionar, ba că e capitalist roşu, co-laborator cu Ceauşescu, ba susţinător al luiIliescu etc. Niciunul realmente altfel motiva-te, decât lipsa de implicare într-o formă apartede participare la viaţa socială şi culturală aurbei în care convieţuim. La FED, sub men-torul Iosif Constantin Drăgan, prin echipa dincare făcea parte Gh. Luchescu, se promovauinformaţii, cunoştinţe, se distribuiau cărţi, re-viste, diverse publicaţii referitoare la istoriaşi cultura poporului român şi, cu precădere,a făuritorilor lugojeni de fapte cultural-isto-rice. S-au reeditat: Istoriei Literaturii Româ-ne a lui Călinescu; Psihologia Consonantistăa lui St. Odobleja; Statele Unite ale AustrieiMari a lui Aurel C. Popovici; Prin Europa,Noi, Tracii, Europa Phoenix, Despre Marke-ting Internaţional etc. ale lui I. C. Drăgan;Antonescu, Mareşalul României şi multe al-tele. După Revoluţia din Decembrie 1989, s-anumărat printre cei ce au asigurat apariţia heb-domadarului “Redeşteptarea”, funcţionarearadioului şi a televiziunii Europa Nova Lugoj,precum şi derularea unor manifestări cultu-ral-ştiinţifice interesante şi de înaltă ţinutăîn cadrul FED. Deloc de neglijat a fost contri-

Ioan Valcan

Raţiunea de a fi a lui Gheorghe Luchescu

Profesorului Gheorghe LuchescuEu plec acum dintre cei viiŞi nu mă mai întorc ’napoi.Lugojule, aş vrea să ştiiCă voi rămâne tot cu voi.Eu plec acum, vă las cu bine,Cum pleacă orice muritor.Lugojule, mi-e dor de tine,De lugojeni îmi va fi dor.Tot ce-am făcut şi tot ce-am scris,Vă las la toţi ca moştenire.Din cer vă voi privi, de sus.Voi să-mi păstraţi o amintire.

Gheorghe Busuioc

La despărţire

Familia profesorului GheorgheLuchescu transmite sinceremulţumiri tuturor celor care

i-au fost alături în lunga pătimire şi înretragerea din istorie a soţului, tatăluişi bunicului, şi anume: PreaonoratuluiProtopop Ioan Cerbu, Domnului Primaral Lugojului, prof. ing. Francisc Boldea,Doctorilor curanţi Ştefan Curescu şiPetra Curescu şi tuturor asistentelorşi infirmierelor care l-au îngrijit pepatul de suferinţă, tuturor rudelor,colegilor, prietenilor şi cunoscuţilor cucare s-a aflat în relaţii de iubire şi stimăreciprocă.

Speram întotdeauna la o plăcută şirodnică revedere de câte ori, tem-porar, mă despărţeam de profeso-

rul Gheorghe Luchescu. Spun că revederileerau plăcute datorită schimbului de gânduridintre doi oameni care trudeau pe tărâmulculturii şi pe care o voiau cât mai înrădăcina-tă în pământul bogat al Banatului. Apoi, rod-nice cel puţin pentru mine, erau perioadelede după trecătoarele despărţiri, pentru că fap-tele-mi următoare simţeam că poartă contu-rul ideilor reputatului om de cultură, de a că-rui prietenie mă bucuram.

Cuvintele nu pot cuprinde hăul iscat înascunzişul sufletului nostru la despărţirea de-finitivă de un om pe care, preţuindu-l, fărăde voia ta ţi l-ai veşnicit în suflet cu speranţarevederii. Ne alinăm totuşi cu ce ne-a lăsatîn sutele de pagini închinate istoriografieiculturale a Banatului, lângă cărţile care-i pro-iectează pentru viitor profilul statuar al căr-turarului de elită care a fost. Rămân în viaţăcei cu care a împlinit „Trifoiul bănăţean cupatru foi al zilelor noastre”. Îi numesc peMarcu Mihail Deleanu, Gheorghe Jurma şiSimion Dănilă, numai că acum lipseşte ofrunză: Gheorghe Luchescu. Am făcut a-ceastă asemănare cu trifoiul interbelic amin-tindu-mi, dacă nu de altceva, de bogăţia ide-atică a întâlnirilor din Nopţile de Sânzienede la Marga. Nu a greşit cel care a spus cămarile dureri sunt mute, surde şi oarbe. Astapentru că, după un prim hohot de plâns, gla-sul nu-şi mai are rost în lumea amintirilor, un-de-i regăsim pe cei pe care într-adevăr i-ampreţuit.

Titus Crîşciu

În loc debun-rămas

municări ştiinţifice, simpozioane, cenacluriliterare, în diverse întâlniri cu intelectualitateavremii. Cercetător asiduu şi iscoditor tenaceal structurii şi istoriei culturii zonei Banatuluide confluenţă între cel montan şi cel de câm-pie, Gheorghiţă Luchescu a zămislit verita-bile punţi între cei ce realizează fenomenulcultural şi cei ce se bucură de binefacerile lui.Ca membru sau conducător de societăţi cultu-rale locale sau zonale, atent la tot ceea ce seinstituia act de cultură, Luchescu, cu sensibili-tate şi exigenţă, a pus în evidenţă virtuţile cre-ative, însemnătatea şi semnificaţiile exprimă-rilor culturale, artistice sau de altă natură.

Ca urmare, se poate afirma: Gheor-ghe Luchescu a cunoscut, a ge-nerat şi a valorificat, ca nimeni

altul, fenomenul cultural-artistic lugojean. A-deseori discutam despre ce reprezintă Lugo-jul, Banatul în ţară, despre rolul intelectualilorîn promovarea culturii autohtone pe plan na-ţional şi chiar internaţional. Se înflăcăra şisublinia nevoia de a se scrie despre oameniilocului, despre tot ceea ce reprezintă valoareîn cultura românească. Îmi spunea: “Ioane,nu suntem cu nimic mai prejos decât alţii.Avem oameni de valoare. Suntem un popormuncitor, creativ, dar nu suntem bine orga-nizaţi şi nici suficient de disciplinaţi. Mulţine desconsideră. De fapt nu ne cunosc. Tre-buie să scriem despre noi ca lugojeni, cabănăţeni, ca români. Să ieşim în lume. Săne facem cunoscuţi. Asta vreau să fac”. Con-stantin Noica spunea, către sfârşitul vieţii:”Acum primează ce faci (inginerie, medicină,profesorat etc.). Eu sunt cine sunt, nu impor-tă. Eu sunt ceea ce fac!” Gheorghiţă Luches-cu scrie, generează, selectează, promoveazăşi valorifică tot ceea ce simte şi crede că re-prezintă cultura neamului său. El a fost şiva rămâne un intelectual rasat, un spirit ceemană cultură. Complexitatea personalităţiiomului Luchescu nu ar fi întregită dacă nuam reliefa implicarea sa în două domeniiaparent fără legătură cu cultura.

El a fost, încă de la înfiinţare, mem-bru fondator al Fundaţiei Europe-ne “Drăgan” din Lugoj şi al Asoci-

aţiei Pentru Reînfiinţarea Judeţului Severincu Capitala la Lugoj. Acestea sunt două insti-tuţii neguvernamentale care aveau ca obiectivesenţial tocmai promovarea şi apărarea inte-reselor Lugojului şi zonei geografice aferen-te în faţa guvernanţilor de la Bucureşti. A des-făşurat o laborioasă activitate la Fundaţia“Drăgan”, atât în timpul regimului comunist,

buţia sa la suita de acţiuni şi demersuri publi-ce la formaţiunile politice şi cele de adminis-traţie publică centrală, pentru eliminarea unuiabuz al guvernării comuniste, în vederea re-facerii judeţului Severin cu capitala la Lugoj,deziderat rămas din păcate neatins până înprezent.

Cariera profesională a lui Gh. Lu-chescu a fost încununată de suc-ces şi în planul educaţiei şi învăţă-

mântului. A urcat încet, dar sigur, cu respon-sabilitate şi dragoste nedisimulată trepteleprofesiunii de dascăl: şcoala generală, liceuşi apoi cariera universitară. Încununat cu tit-lul de doctor în profesiunea iubită – limba şiliteratura română, Gh. Luchescu s-a ridicat,pe sine, cu modestie, în lumea elitelor, nu doarlugojene, ci şi naţionale. Unii sunt cetăţenide onoare ai Lugojului. La omul de culturaGh. Luchescu nu s-a gândit încă nimeni. În-tr-o lume marcată de preocuparea pentru acu-mularea de averi materiale, pentru chiverni-sirea cu orice preţ, pentru consumism exa-gerat, Gh. Luchescu a rămas cu picioarele pepământ, pe tărâmul nobil al acumulării de a-veri spirituale. A trăit relativ modest din punctde vedere material. În schimb, trăirile sale spi-rituale şi averea sa intelectuală au fost şi ră-mân remarcabile. Şi mai este ceva de spus:majoritatea celor care s-au afirmat prin rea-lizări deosebite în viaţa societăţii româneştiau fost preocupaţi să-şi construiască o cari-eră exemplară. Au reuşit, dar, de regulă, în-tr-un singur domeniu. Şi-au creat o faimă per-sonală. Altruist, Gh. Luchescu s-a dedicat pro-movării în conştiinţa publică a tuturor oame-nilor faimoşi din spaţiul lugojan. Locul şi în-semnătatea lui Gh. Luchescu în istoria şi cul-tura bănăţeană şi naţională îşi vor găsi cuve-nitele aprecieri după ce se va decanta întrea-ga-i activitate. El, sunt convins, va fi înscrisîn galeria personalităţilor culturii lugojene caomul care a fost creator, generator şi promo-tor de cultură. Omul care, mânat de raţiune,a privit cultura ca pe un proces deschis, directşi biunivoc: de la oameni născut şi pentru eidestinat. El nu a intrat în turnul de fildeş alcreatorului, ci a fost mereu între oameni. S-astrăduit să-i ridice pe cei ce s-au remarcat înviaţa societăţii şi a culturii comunităţii lugojeneşi bănăţene în sfera aurolată a harului divinal creaţiei umane. Poate nu este lipsit de inte-res a se repune pe tapet problema reconstitu-irii Casei Personalităţilor: Gh. Luchescu secuvine să deţină un loc în acest Panteon Culturalal Lugojului.

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat17

Teodor Oancă

*

Ia te uită, îşi zise Emilia, deja se cautăunul pe altul. Era mai bine să nu-ispun. Ai zice că pentru ea a venit în

staţiune. Sau poate se cunosc mai de mult?N-o ştiam pe Leti aşa de secretoasă. E înstare să pună mâna pe el, chiar dacă e cevadiferenţă de vârstă. S-au mai văzut cazuri.Să-i spună lui Mutu că e dragoste la mijloc.Ca să vezi de unde sare iepurele.

Emilia fu atentă încotro se îndreaptăVictor şi îl urmări până ce îl văzu ieşind dinhotel. Până la terminarea programului nureuşi să dea cu ochii de Letiţia. Nu că i-ar ficerut o explicaţie sau nişte amănunte, su-ficiente să tragă o concluzie, dar aşa, ca întreprietene, ar fi întors subiectul pe toate feţele.„Las-o pe mâine”, îşi zise Emilia şi se în-dreptă spre Oficiul de la etajul al treilea.

*

A doua zi, după servirea miculuidejun, Victor reveni în cameră,îşi luă un prosop şi fişa cu evi-

denţa procedurilor şi plecă la baza de tra-tament. Măsură cu privirea tot coridorul,sperând să dea cu ochii de Letiţia. Se îndrep-tă spre lift şi fu încântat s-o vadă.

- Sărut mâna!, i se adresă cu afecţiune,pot să vă rog ceva?

- Cum să nu.Letiţia îl fixă pe Victor cu acea privire

care îţi spune că te cunoaşte destul de bine.- Aş avea nevoie de un ac şi aţă albă,

spuse Victor, arătându-se stânjenit de rugă-mintea lui, dar nu găsise alt pretext ca săintre în vorbă cu Letiţia.

- Vă aduc imediat, răspunse cameristaşi se îndreptă spre Oficiu. Reveni cu aculînfipt într-o papiotă de aţă albă.

- După ce terminaţi, le lăsaţi pe noptieră.Le iau eu mai târziu.

„Mai târziu când?” se întrebă Victor. Eo fetişcană coaptă, iar eu mă uit la ea ca lafructul oprit. Ar fi mai cuminte să-mi vădde treabă”. Ajuns la baza de tratament, Victorintră la sala de masaj. Îl luă în primire un tâ-năr cu deficienţe de vedere şi-i spuse să se în-tindă pe patul mai înalt decât cele obişnuite.

- Spatele şi ceafa, preciză Victor locurilepe care le dorea masate.

Băiatul se puse pe treabă de ai fi zis căare de scos ceva din pacientul de sub mâinilelui. La sfrşitul şedinţei de masaj, Victor îimulţumi maseorului şi văzu că se simte bine.Făcu câteva exerciţii cu capul, oasele gâtuluiîi pârâiră ca de obicei, dar se gândi că dupăprima şedinţă de masaj nu trebuie să te aştepţila mare lucru. Merse şi la celelalte două pro-ceduri. Când reveni în cameră, văzu că Leti-ţia încă nu intrase pentru obişnuita curăţenie.„Poate apare până merg la masă”, îşi zise,şi se lungi pe pat. După un timp trebui săcoboare la masă, să se întreţină iar cu pe-rechea de pensionari, s-o audă iar vorbindpe soţia domnului care regretase că nu cum-părase ardei pentru ciorba servită. Victor nuşi-o putea scoate din minte pe cameristă.Nici nu putea gândi să aibă îndrăzneala s-oinvite la un local, nici nu ştia dacă e căsă-torită sau dacă are un prieten. Observasecu satisfacţie că Letiţia îl privise cu luare-a-minte, că, probabil, îi trezise un oarecareinteres, deşi fiecare nu ştia despre celălaltdecât numele. Exista totuşi un amănunt careîl obliga să fie prudent: diferenţa de vârstă.Aprecie că nu e aşa de mare, dar firele albede la tâmple, câte erau, puteau constitui unargument de reţinere din partea Letiţiei.

În zilele următoare Victor observă căde fiecare dată când se întorcea de la masade prânz, abia atunci Letiţia termina ce avea

de făcut în camera 215. Repetându-se acestlucru, Victor bănui că nu întâmplător se pe-trec lucrurile aşa, că slăbiciunea lui doreştesă se întâlnească cu el măcar o dată pe zi.De fiecare dată încerca să încropească uncrâmpei de discuţie, care sfârşea repede prinplecarea Letiţiei. Îşi zise că ea este cea careia un fel de iniţiativă, rămasă la stadiul deintenţie. Aşa trecură mai multe zile, fără caîn relaţia de tatonare, pe care mai mult Victoro trăia cu emoţie, să apară ceva concret.

Într-una din zile, aflându-se în bazarulde lângă piaţă, Victor văzu expuse articolede lenjerie intimă de damă şi de bărbaţi. Ră-mase cu ochii pe o pereche de chiloţi de da-mă, dintre cei croiţi din cât mai puţin material.Împăturiţi, nu arătau mai mult decât o batistă.Plăti, vârî pacheţelul în buzunar şi îşi conti-nuă plimbarea prin staţiune, până se apropieora de servire a cinei.

*

Înainte să meargă să-şi facă pro-cedurile, Victor avu grijă, în ziua ur-mătoare, să atârne chiloţeii de damă

de partea interioară a uşii de la baie, alăturide un prosop. „Aşa, cel puţin să gândeascăşi altfel, să-i dau de înţeles că nu sunt unbărbat refuzat de femei”. Râse şi el, imagi-nându-şi-o pe Letiţia făcând ochii mari lavederea probei incontestabile că cineva şi-auitat la baie cea mai intimă lenjerie. Ieşi peuşă, îndreptându-se spre lift. Revenit de laproceduri, Victor văzu că Letiţia încă nu tre-cuse pragul camerei, aşa că trebui să maiaştepte până după ce se întoarce de la masă.

Acest lucru se întâmplă chiar în timpce Victor servea masa. Intrând în baie săgolească coşul de gunoi, Letiţia observă chi-loţii de damă pe uşă, rămase o clipă des-cumpănită, neştiind ce să creadă. Dar se lă-muri repede, văzând că cealaltă pernă dinpat nu arăta să-şi fi pus cineva capul pe eaîn noaptea precedentă şi nici cearşaful nuera boţit în vecinătatea locului unde dormeaVictor. „E nostim domnul director, e bun dedat ca exemplu de cum se păcăleşte un băr-bat care se doreşte crai de staţiune balneară”.Letiţia potrivi cearşaful pe pat, semn că tre-cuse pe acolo, şi plecă repede, ca să nu deaochii cu Victor. Nu de altceva, dar nu s-ar fiputut abţine să nu râdă, şi cu ce poftă.

Victor fu încântat să vadă patul făcut,apoi intră în baie, luă chiloţii de pe uşă şi îivârî în valiză. Fu încredinţat că aceştia îşifăcuseră datoria. Aştepta acum s-o întâlneas-că pe cameristă şi să constate ceva în com-portamentul ei. Imposibil să nu existe un in-diciu că a luat cunoştinţă. Se întâlniră a douazi dimineaţa. Victor o salută reverenţios, darşi cu un uşor zâmbet în colţul gurii.

- Bună dimineaţa, răspunse Letiţia, apoiîl întrebă pe un ton obişnuit: mâine plecaţi?

- Da, mâine după-amiază. Observândcă Letiţia nu dă niciun semn că ştie ceva,Victor intră direct în subiect:

- Doamnă Leti...- Letiţia, îl corectă camerista.- Fie şi aşa. Am o mare rugăminte. Vă

rog să fiţi de acord să servim cina astă searăla un local pe care îl preferaţi. Am fost deo-sebit de încântat de prezenţa dumneavoastrăşi doresc foarte mult acest lucru.

Letiţia îl fixă cu privirea, atât ca Victorsă simtă că îl trec apele. Rămase nemişcat,aşteptând răspunsul. Ceva îi spunea că nuva fi refuzat.

- De acord. Ne vedem la ora 19, spuseşi numi pensiunea, asigurându-l că e un localplăcut, pe malul Cernei.

- Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, repetăVictor şi se retrase.

Două săptămâni de concediu(2)Latura comică, realistă şi fantastică

a operei caragialiene este comple-mentară celei naturaliste şi tragice.

Abisalitatea şi luciditatea necruţătoare ale na-ratorului preocupat de momentele vieţii, deintrarea în fiinţă a personajelor/ eroilor ca-pătă accente grave şi irizări folclorice, iarrăspărul şi iluzia sunt conectate la deşertă-ciune. Este Nordul căutărilor, al celor cinci-zeci de ani, dar şi al începutului de secolXX, de desţărare/ îndepărtare, reoglindireşi retrospectivă. Ardealul şi ardelenii consti-tuie unele din semnele acestui Nord şi ale a-cestei vârste şi înţelegeri. Asemeni lui IoanSlavici, dar mai pregnant şi cu mai puţinefronturi, Ion Luca Caragiale preia ardeleniişi Ardealul cu tot trecutul, prezentul şi viitorullor, care este al etniei, al românismului şispeţei umane “Zi-i lume şi dă-i pace” cu-prinde acum şi ,,m-am exilat… şi atâta tot”.(“Nu am ce căuta într-o ţară unde linguşireaşi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentulsunt viţii demne de compătimit”, îi scrie Ca-ragiale lui Alexandru Vlahuţă).

“Sensibilitatea climatică” a autorului şia eroilor săi o putem înregistra astăzi şi ca oaproximare a Nordului (reflex al vieţii orga-nice şi al abisalităţii), cum am procedat înNordul caragialian şi ca o modalitate sim-bolistă (modernă), în peisajul divers al epocii,din care nu lipseau experimentele romantice,simboliste şi decadentiste, confluenţele şi si-tuările paradoxale. Eduard Gruber, de exem-plu, citat deja, era interesat de fenomenul“audiţiei colorate”. Sinestezia şi corespon-denţele simboliste constituie alchimia verbalăcare răspunde experimentului psihologic a-mintit. Berlinezul Helmholtz experimentaconstanţa energiei, teoria culorilor şi a ar-moniei şi fiziologia auzului. Atracţia aproapeexperimentală a lui I.L.Caragiale pentru for-mele diverse ale vieţii şi sondarea limitelor,interesul viu pentru lanţurile senzoriale şiscepticismele celui păţit, confruntarea cu te-mele norocului, întâmplării, meteorologiei şiastronomiei şi denunţarea convenţiilor, apro-pierea de “crucişurile” lingvistice şi atitudi-nale, răspărul şi rescrierea acestora, perspec-tiva parodică şi psihologică asupra mentaluluişi inconştientului şi tratarea “impresionistă”,comică, tragică, fantastică, realistă şi natura-listă, multitudinea aparenţelor şi înregistrareaunor forme enorme şi monstruoase ale lor,atenţia la nuanţe, la conştiinţă şi la viaţaorganică, la înregistrarea incomprehensibi-lului, a greu perceptibilului lăuntric (în prozăşi în teatru), coexistenţa intuiţiei şi inteligen-ţei cu viaţa organică şi spiritul difuz, lanţulcauzal şi efectul disonanţelor constituie eloc-venţe care pot fi apropiate simbolismului.

Din misterul vieţii şi devenirii or-ganice par “crescute” unele sce-ne din nuvelele şi poveştile lui I.

L.Caragiale. Neastâmpărul inteligenţei per-fecţionează sclipitor detalii, propune şi dez-leagă sensuri, înţelesuri. Dereglările lumiisunt percepute organic, prin simţuri, pe pro-pria piele. “Crucişurile” lingvistice şi atitudi-nale, argourile şi eufemismele oferă o pers-pectivă diversă, tragi-comică şi parodică a-supra lumii, din care nu lipsesc fratele şinefratele. La Caragiale înţelegerea semnuluiartistic este modernă, după clasicism şi ro-mantism şi punând concomitent accent pestări şi cuvinte.

Feeriile caragialiene din teatru şi dinproză capătă adesea, în antecamera limba-jului, embleme argotice şi eufemistice. Chiarîn poveşti şi caricatură, sugestia stării sufle-teşti şi intrarea în fiinţă este “desenată” mu-zical, cum mărturiseşte autorul în Câtevapăreri. Conştient de misterul şi nedetermi-narea eroilor săi, autorul le aplică, aproapeexperimental, coduri, stări şi întâmplări.

Autorul negociază genuri şi specii lite-rare, dar mai ales stările şi întâmplările speţeizoologice, ale indivizilor şi etniei. Aceastăexperimentare creatoare caragialiană n-a fostsuficient evidenţiată. Unul dintre primii e-xegeţi, după Titu Maiorescu şi ConstantinDobrogeanu – Gherea, Horia Petra – Petres-cu o înregistrează. Propunerea de către noia Nordului şi a limbajului “cruciş” al argouluişi eufemismului cuprinde această intenţie şio reevaluare a creaţiei caragialiene. Decliculeroilor săi explică asemenea sugestii lingvis-tice şi atitudinale, de stări şi atmosferă (veziexemplele din Nordul caragialian).

Termitele. Un capitol (mic) de istorienaturală, pentru popor, cuprinde Ion LucaCaragiale în Termitele, articol publicat în,,Românul” din 1911, extras din Souvenirsd’un naturaliste, ale savantului şi publicis-

tului A. De Quatrefages (1810-1892), pu-blicate în Editura Charpentier,între 1841-1853. Ar merita comparat textul caragialiancu această sursă. Oricum, femeiuşcă pră-sitoare, bărbătuşi, termite săpătoare, lucrude termită, coptoroşit, casa noastră (formu-lări ale scriitorului român), merită reţinuteşi explicate în acest context. Citat de cătreCharles Darwin, în Originea speciilor, înlegătură cu fluturii hibrizi (,,fertili timp deopt generaţii”), biologul Quatrefages este,,tradus” de către I.L.Caragiale pentru modulde prezentare a ,,cazului” termitelor, acesteinsecte gregare, ale căror colonii recicleazăceluloza şi distrug/ curăţă/ rad lemnul pe di-năuntru, ,,coptoroşind” produsele de acestfel. Cariul eminescian, din Melancolie, unadintre cele mai triste şi încifrate poezii ro-mantice, roade sub ,,învechitul mur” şi ca,,într-un sicriu”... Din cauza furtunilor şi va-lurilor vieţii, cariul se instituie drept dacăl/cântăreţ şi inima pustie bate ,,ca şi cariulîncet într-un sicriu”. Suntem îndepărtaţi demomentele aurorale, în care ,,credinţa zu-grăveşte icoanele-n biserici”... Astfel viaţaeste repovestită de o ,,străină gură”, căcimoartea s-a întâmplat ,,de mult”.

Reamintesc faptul că Mircea Elide şiRosa Del Conte disting la Mihai Eminescuun timp cosmic, vital, intact, al împlinirii,circular ( care ,, stă, vremuieşte”) şi un timpistoric, pământesc, al oamenilor, muritor, aluzurii ( care ,,loveşte”), îmbătrânirii şi morţii.,,Ceasul umblă, loveşte, dar vremea stă, vre-muieşte” – spune proverbul. Eminescu scrie,,viermele vremurilor roade în noi”. Şi:,,Timpul mort şi-ntinde trupul/ Şi devine veş-nicie”; ,,Din sânul vecinicului ieri/ Trăieşteazi ce moare”. George Călinescu stabileştedrept temă fundamentală a creaţiei emines-ciene ,,timpul şi sentimentul acut al scurgeriitimpului”. Despre sonetul Trecut-au ani ...Petru Creţia scrie că este închinat ,,irecupe-rabilului cu chip de tăcere şi umbră”, trecu-tului care sporeşte ,,ca un atotcuprinzătornoian de umbră”... Căci soarta oarbă trece,,ca şi vântu-n valuri peste traiul omenesc”(Scrisoarea I). Augustin Buzura scrie unde-va că timpului evenimenţial îi corespund se-cundele vieţii, timpului genurilor îi cores-pund minutele şi timpului operelor orele...Monoton, nisipul clepsidrei se aşează diferitîn evenimente, în genuri literare şi în opere...

Nichita Stănescu, de (alt) exemplu, a-minteşte de noduri şi de semne, legând, înfelul său, timpul, ca într-un macrameu oferitvederii/ vieţii, pe masa destinului. În esenţă,istoriile naturale legate de cariu şi de termitesunt grave şi selecţia noastră detaliază astfelunele din modurile de apropiere creatoare,tematică, a celor doi clasici junimişti, carevalorizează existenţa în formă catilinară şitemperatoare (Cf. Ioan Derşidan, Catilinarişi temperatori. Eminescu şi Caragiale, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2010).

Garda civică şi premilitara. In Onoapte furtunoasă garda civicăfuncţionează ca document şi a-

necdotică a personajelor în raport cu ea (Ju-pân Dumitrache,Chiriac,Tache Pantofarul).Dacă la 1848 garda civilă a sprijinit revolu-ţia, la 1884 va fi desfiinţată. În piesa lui I. L.Caragiale, Jupân Dumitrache are o ,,psihozămilitară”. Comparativ, în Moromeţii flăcăiise duc la premilitară, ,,cu puştile de lemnpe umăr”, făcând, în înţelegerea lui Ilie Mo-romete, ,,lucruri care dacă n-ar fi proşti nui-ar putea sili nimeni să le facă”, iar dupăcea a învăţătorului Toderici, datoria, ,,cândte cheamă ţara”, deşi nimeni nu ocupa garaşi nu ataca satul. Tache Pantofarul (şi măsa)nu ia parte la ,,izirciţ”, aşa cum lipsesc uniiflăcăi la ,,premilitară” (Panaite Dumitru, Pie-lelungă Ilie, Rădoi Marin etc.). Tache Panto-farul şi Pielelungă Ilie boicoteză,fiecare înfelul lui, gărzile încropite anapoda şi pe ex-ponenţii locali înregimentaţi ai acestora. Me-dicina după Matei. Reportajele epocii înre-gistrează carnavalurile şi balurile la care da-mele, în caz de noroaie, vin ,,cu pantofii şiciorapii în legătură”, în galoşi sau, pur şisimplu, ,,sumese şi desculţe” (Apud FlorinManolescu, Caragiale şi Caragiale. Jocuricu mai multe strategii). O asemenea temăminoră, frivolă, întâlnim în comedia D-alecarnavalului, în care teoria lui Matei (Ce-sare Mattei) este aplicată nu numai ,,măsele-lor bolnave ale Catindatului, ci şi celorlaltepersonaje”. Florin Manolescu arată că aceas-tă teorie (“electro-homeopatică”) era popula-ră în epocă, un adevărat “panaceu miraculos”,la care recurg diverse categorii sociale, ga-zetăria şi literatura etc.

(3)

Ioan Derşidan

Termitele şi cariul

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat18

Alte chipuri, din alte vremi înde-părtate, pe alţi pereţi, în alte ra-me.

— Ce bine că le-ai păstrat. Eu nu lemai am. Şi acum mă doare sufletul că le-ama-runcat.

— Lauri! Cum ai putut tu să faci aşace-va? Nu cred!

Nu mai e Lur, prinţesa. A degradat-opentru fapta ei. Şi-a aruncat la gunoi origi-nile, în schimbul unui fără valoare act frivol.Modernitatea. O durea şi pe ea. A durut-o şiatunci când a făcut-o, dar aşa a fost să fie.Acum e prea târziu pentru a repara prostia,precum şi pentru regrete. Doar că amărăciu-nea rămâne persistentă şi încăpăţânată. A-tunci a fost prea slabă. S-a supus şi ea altora.Ar fi trebuit să spună „Nu!”, dar nu a ştiuts-o facă. Ca de obicei. Dorinţa de a fi pe pla-cul celor din jur, să nu-i supere cu ceva, afost mai puternică. Nici acum nu ştie întot-deauna să spună acel „Nu!”, adeseori nece-sar. Apoi, trage scurta. Aşa este ea. Se mai a-lege cu o învăţătură de minte. Oare până când?Atunci ar fi trebuit să se opună, să nu deavoie, să se impună, dar a fost prea tânără,prea slabă. Acum nu ar mai face-o. Acum es-te mult mai călită. Numai că puterea aceastase câştigă greu, după ce viaţa se joacă cu ti-ne în fel şi chip şi te dă de-azvârlita, de nu te

La Vârfuri*

(Fie pâinea cât de rea...)(6)

Liliana Ardelean Veronica Balaj

aici spunem tot la fel. Tu nu mai ai nimic a-colo?

— Nu mai am. Doar pământul. Tati,Dumnezeu să-l odihnească, nici nu a vrutsă-l ia înapoi, când s-au făcut retrocedările.

— Cine să-l lucre? îmi zicea supărat.— O să vedem noi. Tu ia-l!— Eşti inconştientă. Nu ştii ce vorbeşti.

Tu ai habar cum se lucră pământul? Cine şicu ce să-l lucre?! Nu sunt animale, nu suntatelaje, nu sunt maşinării. Cine o va face?

— Auzi?! Du-te şi-l ia! Se întorc ăi bă-trâni în groapă, dacă nu-l iei. Ei au tras cavitele la jug, o viaţă, ca să cumpere cât maimult pământ şi acum tu îl laşi! Cui?

— Da’ ce vrei să faci cu el, măi, fată?— Să stea pârloagă, nelucrat, dar să

ştiu că e acolo, că-i al meu. Dacă-i musai şialtfel nu se poate, închiriez un tractor şi eupun trifoi pe el.

— Vorbeşti prostii! Cum să conduci untractor?

— C-o fi vro filozofie! Maşina n-o con-duc? Cât de mare diferenţă o fi? Şi dacă oputut Ilenuţa tractorista să înveţe, cu celepatru clase ale ei, eu n-oi putea? Da’ ce? Îsmai proastă? Du-te şi ia pământul!..

Şi s-a dus.— Te-ai certat aşa cu tatăl tău pentru

pământ? Eşti nemaipomenită, Lur, ştii?

Adriana merge în urma mea şi nuscoate nicio vorbă. Pare cam spe-speriată şi, sunt sigură, gândeşte

că-i o nebunie aventura noastră. Brazii de-oparte şi de alta a cărării seamănă a străjerineguroşi.

Din stânga, ori din dreapta se aude ţi-pătul ăsta? Toţi ţepii crengilor s-au mutat înmine şi se zvântură înnebunitor. Glasul venitde departe ar vrea să fie un urlet. Dar nu areforţă. Ar vrea să ţipe însă nu-i reuşeşte decâtun sunet dizarmonic şi contorsionat. Gâfâieprecum o fiinţă hăituită.

Frica i-a retezat vocea. Instinctiv spun,Adela! Ea trebuie să fie, Adela, mama mea.

Povestea cu lupii, auzită de mine în co-pilărie se derulează în cadre frânte şi în vitezăprin gândurile mele.

Drumul nostru pe cărarea gardată decopaci poate că duce undeva înapoi. În altăvreme. Pe un indicator căzut într-o rânăscrie „Spre Sanatoriul TBC”.

Păşim tăcute şi, pe măsură ce ne apro-piem mai mult parcă înaintăm şi în timp.Într-un trecut deşi noi suntem în prezent şivizăm un fragment de viitor imediat când,în sfârşit vom intra în clădirea cu pricina.

Senzaţia stranie de ore întinse pe dimen-siuni contrarii, mă derutează. Ba sunt aiciundeva într-o pustietate verde şi înaintez spreun moment dintr-un viitor apropiat, ba suntîn acest loc dar merg spre înapoi spre altevremi pe parcursul a peste patruzeci de ani.Totul e anapoda în mintea mea.

Eu şi Adriana avem vârste şi vederidiferite asupra vieţii. Ea trăieşte într-o marecapitală, New-Yorkul de câţiva ani buni, etânără şi învingătoare, eu, copleşită de între-bări fără noimă, pe care le târăsc după mine.

Un rucsac necesar precum împătimiţiide drumuri montane care nu pot renunţa labagajul purtat în spate. Totuşi ne leagă aniicât am locuit sub acelaşi acoperiş având a-celaşi tată. Atât. Mama ei era nevasta tatăluimeu. Iată, în faţă se zăreşte spitalul. Nimicnu mă împiedică să-mi închipui că pereţiiau urme de pârâuri cu matca secată venitede undeva de sus, de sub streaşină.

Înconjurăm partea din stânga în cău-tarea unei uşi de intrare sau să dăm de cinevacare ne-ar putea spune unde-l găsim pe aşanumitul Tavi. Toată lumea îl apela „unchi”,fie tinerii rezidenţi veniţi în stagii temporarela Sanatoriu, fie angajaţii mai vechi, aşa ne-a spus la telefon domnişoara secretară dupălungi şi repetate încercări de a contacta opersoană care să mă ajute în demersul meudetectivist. A afla ceva despre un bolnav in-ternat aici acum mai bine de patruzeci deani este o ciudăţenie din punctul multora devedere. Domnişoara secretară, mi-a dat nu-mele „unchiului” Tavi să scape de întrebărilemele pentru ea, aiuritoare. Am simţit din to-nalitatea vocii sale. Ba, se simţea îndemnatăsă îmi spună, pe şleau, „doamnă, aici e spitalde TBC, nu de boli mintale! aţi greşit adresa”dar s-a controlat şi a devenit amabilă reco-mandându-mi să-l caut pe „unchiul Tavi”,atoateştiutor despre viaţa din spital.

Altul mai cunoscător al istorieiedificiului nu voi putea afla. Şiîn plus, „unchiul Tavi” locuieşte

de-o viaţă într-o anexă a spitalului. Mai multdecât atât nici nu am sperat. Îi mulţumescîn gând încă odată fetei de la secretariat sau,o fi de la fişier? „Unchiul Tavi” este de găsitmai ales seara. Ziua umblă făcând comisioanebolnavilor, asistentelor în ture nenumăratepână la chioşcul din gară sau chiar până întârg primind recompense care-i asigură tra-iul. Liniştea din preajma clădirii e de-a dreptulmorbidă. Te întoarce pe dos. Nu e nicide-cum relaxantă. Înaintăm cu băgare de seamăca pe un teren minat până ce, suntem, luateprin surprindere de atacul a doi câini destulde viguroşi. Adriana le aruncă bucăţi de cio-colată şi parcă se mai îmblânzesc. Unul parede rasă, o fi venit aici însoţindu-şi stăpânulbolnav care, din păcate o fi plecat într-uncoşciug dar animalul credincios îl aşteaptăîncă, păzind teritoriul unde-a poposit acesta.Lătratul dulăilor ne scoate din impas. Aparede undeva un bărbat înalt, sfrijit şchiopă-tând şi certându-i pe agresori.

– Sunteţi cumva domnul Tavi?... întrebla nimereală.

– Unchiul Tavi, aşa mi se spune. Vreţisă intraţi în vizită la vreun bolnav? se inte-resează omul. E chiar proverbialul personaj,îmi zic.

El ne privi cercetător. Are ceva depri-mant, părul îi atârnă pe umeri, nu-i dichisit,mai degrabă ponosit îmbrăcat, dar nu-i esteruşine, nu are complexe. Privirea lui pare aunui ins cuprins de panică.

– Ştiţi, noi vă căutăm pe dumneavoas-tră... Cât noroc să vă găsim aşa, dintr-o dată!Am vrea să vă rugăm să ne ajutaţi...

– Dacă vreţi să vă duc în târg sau lagară, nu pot. Calul şi trăsura sunt la domnuldoctor...

– Nu, nu despre asta e vorba. Suntem...cum să vă zic, am vrea să ştim unde maisunt fişe de observaţie, de tratament folositeacum foarte multă vreme... Dintr-o dată,patruzeci de ani mi se pare un deşert imens.Acest bărbat poartă pe umeri peste şaptezecidupă cum arată dar, cât ştie despre acelevremuri? Cât îl mai ajută memoria?

Îi lăcrimează ochii. Are o boală. Şi o ui-tătură de om dezaxat. E clar. Ne-am bucuratprea repede. Totuşi nu renunţ şi îi propunsă intrăm în subiect.

– Am avut pe mama mea internată aiciacum mulţi ani, vreau să văd locul unde astat, mai adaug.

– Doamne, doamne, zice bărbatul smior-căindu-se, mult am suferit când a fost luatămătuşă-mea. Ştiţi, ea este proprietara Sana-toriului.

– Păi, cum aşa? Nu e de stat? insist totalnedumerită.

– Ba, e de stat dar ea a donat şi locul,adică terenul, tot, cât vedeţi aici. Şi bani pen-tru construcţie. Nu se cheamă că-i proprie-tară? Adică, a fost, nu mai trăieşte.

Cina lupilor*

*Veronica Balaj, Cina lupilor, fragment dinromanul în curs de apariţie.

(2)

vezi. Ori te învinge, ori te căleşte şi devii maiputernic decât ţi-ai imaginat că ai putea fivreodată. Numai că asta te costă. O luptă se-rioasă cu viaţa, care lasă multe urme, dupăce ai încasat o grămadă de trântite. Cicatriciadânci ca cele de pe trupul unui cavaler răz-boinic din Evul Mediu... Teutonii... Laurale-a încasat cu vârf şi îndesat. Poate că de a-ceea acum are atâta nevoie de dragoste.

A obosit şi trebuie să umple golul, înaintede a se sfârşi totul. Poate că de aceea simteliniştea şi frumuseţea acelei case, dincolo detoate neajunsurile şi neglijenţele şi mizeria...

Poate că tandreţea pentru Harry, carese amplificase între aceşti pereţi, se datorea-ză faptului că şi el iubeşte casa, o iubeştesuficient ca să o accepte aşa cum este, să oplacă aşa cum este, să se mândrească atâtde mult cu ea, încât să-i arate iubitei fiecarecolţişor. Şi să viseze la cum o va face el săfie. Frumoasă şi mândră de el, precum esteşi el mândru de ea. Poate că Laura se simţeasolidară cu acea casă, care a avut de înduratşi încă mai avea, vicisitudini de tot felul.

Se simţea şi ea, casa, singură, părăsităşi neajutorată, precum se simţea şi Laura.

Căuta şi casa iubire şi suflete care să-iredea vitalitatea, adăpostindu-le cu spiritulei ocrotitor de adăpost mângâietor şi cald.

— Uite, Lur, vezi ce frumos este dula-pul acesta? Unde mai găseşti acuma aşa ce-va?

„A revenit la Lur. M-a iertat,” se bucurăfemeia.

— Ai dreptate. Îmi aduc aminte de casabucinilor mei. Şi ei au avut, de exemplu, uncanapei ca acesta al tău din coridor, cu spe-tează de pluş bordo, cu flori galbene şi frunzeverzi.

— Canapei este canapea, nu-i aşa? Şi

— Nu că el nu l-ar fi vrut, dar îi erateamă. O păţiseră o dată cu comuniştii. Pen-tru el era foarte clar că acel guvern nou, dedupă revoluţie, nu era prea departe de ce aufost ăia, aşa-i numea tati, ăia, pe comunişti.

Îi era teamă c-o vom păţi din nou. Căiar ni-l vor lua, într-un fel sau altul. Şi iarvom plânge după el, cum au plâns ei toţialtădată. Unii s-au sinucis chiar, de obidă şidisperare după ceea ce au obţinut cu sudoa-re. S-au simţit ca arsul fără piele, goi şi des-coperiţi şi n-au mai putut să trăiască. N-aumai putut să respire. N-au mai avut aer. Aerulpământului lor.

— Dacă ne pun impozite mari şi nu leputem plăti? Ăştia îs capabili de orşice, îmiargumenta tati. Eu îi cunosc. Şi ăştia, noii,sunt tot ca ăia. Tu nu ştii cum au pus comu-niştii mâna pe putere în patruşase, da’ euştiu. Şi ăştia tot aşa or făcut acuma, la re-voluţie. Nu-s mai buni! Ştiu eu ce-o să semai întâmple? Şi atunci, ce ne facem?

— Lasă, că tu exagerezi! Nu vezi căaceştia nu-s nişte ignoranţi. Sunt culţi, citiţi,au umblat prin străinătate, au văzut şi învăţatmulte, ştiu vorbi limbi străine.

— Puah! Nu înţelegi nimic, degeaba îmibat gura. Comunistu-i tot comunist. Nu seschimbă, ca năravul lupului. Degeaba-şiscimbă părul. Nu pricepi?...

Era tati negru de supărare, că nu înţeleg.— Oricum, ce vreau eu de la tine?!

Sigur că nu pricepi. N-ai trăit atunci, să-ivezi şi să-i poţi compara, ca să te luminezică nu-i nici o diferenţă. Aceeaşi Mărie, cualtă pălărie. Puah! a dat cu lehamite din mânăşi a ieşit afară să-şi aprindă o ţigară, deşi nua fost fumător, decât de ocazie, din an înpaşti.

* Fragment de roman

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat19

Ca o conduită generală, jurnalistulIoan Slavici dovedeşte în publi-cistica sa acceptarea unui câmp

de idei în privinţa evoluţiei românilor dină-untrul şi din afara României. Nu se cantonea-ză în una dintre aceste poziţii, deşi unitateaculturală va fi intens dezbătură. Este evidentcă în sfera culturală s-a considerat că existăposibilitatea unei evoluţii legate, dincolo degraniţe şi de bariere administrative. În acelaşitimp, această abordare putea echivala şi cuo treaptă către integrarea politică. În arti-colele sale de presă generalistă (nu literară!)vom găsi suficiente argumente şi formulăriîn acest sens1. De-a lungul timpului, au exis-tat câteva poziţionări prin care anumite atitu-dini din geografia publicistică a lui Slaviciau fost plasate pe paliere diferite de analiză.În funcţie de focalizare, s-au conturat douăpoziţii opuse şi contradictorii. Perioada dela Tribuna este interpretată adesea ca unade maxim avânt unionist pentru naţiunea ro-mână. Anii de mai târziu, de la Minerva, Zi-

1 Facem precizarea că jurnalistul Slavici nu a încurcatniciodată temele cu prozatorul... Slavici. Dacă în lite-ratura sa conflictele interetnice şi disputele politicelipsesc aproape, situaţia se schimbă atunci când vinevorba de presa generalistă. Aici, autorul devine un as-pru combatant, angajând polemici cu reprezentanţiiadministraţiei maghiare din Ardeal şi Banat, cu lideriiromânilor din cele două provincii, dar şi cu oficiali aistatului din tânărul regat al României...

2 Lucian Boia, „Germanofilii”, Ed. Humanitas, Bu-cureşti, 2010.

3 Lucian Boia, Eugen Brote, Ed. Litera, Bucureşti,1976.

4 Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu,Istoria literaturii române moderne, Ed. Eminescu, Bu-cureşti, 1985, p. 255.

5 Timpul, I, nr.122, 10 (22) septembrie 1876.6 Lucian Boia, „Germanofilii”, Ed. Humanitas, Bu-

cureşti, 2010, p. 70.7 Idem, p. 307.8 Ioan Slavici, Amintiri, Închisorile mele, Lumea

prin care am trecut, Ed. Albatros, Bucureşti, 1998, p.308.

9 Idem, p. 137.10 Tudor Arghezi, Ion Slavici, în Proze, Scrieri 27,

Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, p. 415.11 Ioan Slavici, op. cit., p. 421.12 Reluat în Opere, VIII, Academia Română şi univers

enciclopedic, Bucureşti, 2007, p. 427.

idee, poate nu atât de pregnantă, însă expri-mată cu claritate de mai multe ori, este ceaa unui stat român independent, care să-i cu-prindă şi pe românii din Ardeal, Banat şi Bu-covina. O a treia soluţie, promovată destulde insistent de autor, este cea a unităţii tutu-ror românilor într-un stat federativ cu altenaţiuni, eventual sub tutela Curţii de la Viena.Presupunea renunţarea la independenţaRegatului...

Toate aceste idei au un numitor co-mun: românii să fie laolaltă, cusau fără independenţă! Contextul

este remarcat şi de Tudor Vianu: „Dinastiahabsburgică i se părea (lui Slavici, n. n.) în-că puternică scriitorului politic şi gândul uni-rii tuturor românilor într-un mare organismde stat, cu totul prematur. Mai degrabă ar fidorit el, pentru moment, autonomia ro-mânilor ardeleni în cadrul Imperiului”4. Sur-prinde la acest teoretician al literaturii şirafinat cercetător al stilului aceste poziţio-nări din geografia sa literară: atenţia acordată

Puncte de sprijin după gratii

Atunci când abandonează polemica(relativ sterilă cu Dimitrie Vata-maniuc) Lucian Boia fixează ex-

celent viziunea lui Slavici, precum şi princi-piile după care şi-a structurat activitatea (înîntregime, deci şi cea publicistică): „Slaviciexprimă într-o manieră «excesivă», dar cuatât mai evident, disocierea dintre culturalşi politic, în ceea ce priveşte raporturile Tran-silvaniei cu România. A fost un mare luptătorpentru unitatea culturală a tuturor românilor(«Soarele pentru toţi românii la Bucureştirăsare») şi un luptător la fel de convins pentruneunitatea (s. a.) lor politică”6. Ulterior, înacelaşi volum, dar la capitolul dedicat „ger-manofilului” Slavici, poziţia istoricului ră-mâne la fel de hotărât exprimată, însă se şinuanţează. Publicistul nu mai este carac-terizat prin punerea în antiteză a principiilorsale, ci prin evidenţierea celor ce contureazăo viziune unitară: „Orientarea naţională a luiSlavici este clară şi invariabilă: drepturi egalepentru românii din Transilvania şi Ungaria,raporturi strânse cu România, dar nu maipuţin fidelitate faţă de monarhia habsbur-gică”7. Aşa cum am demostrat până aici şicum vom argumenta şi în continuare, jurna-listul ardelean vedea unirea politică posibilă.El nu insistă pe această idee. Are însă exem-ple din afara României şi crede că se va reali-za indiferent de poziţia unora sau altora. Ova reformula mai târziu în termeni categorici:„La 1866 se unise Italia, iar la 1870 s-a unitşi Germania; era apropiat gândul că mai cu-rând ori mai târziu se va face şi unirea tuturorromânilor într-un singur stat. Noi (studenţiiromâni de la Viena, organizatori ai Serbăriide la Putna, n. n.) eram de părere că unireaaceasta se va face în vârtutea desfăşurăriifireşti a lucrurilor, fie chiar şi dacă noi înşinen-am voi-o”8. De la italieni şi germani va pre-lua însă modelul pregătirii culturale, al unităţiispirituale înainte de a se ajunge la o admin-traţie unitară. Se poziţionează astfel cu cla-ritate şi atunci când va fi acuzat şi judecatîn 1919. Reia ideea unităţii. Nu este doarculturală, ci şi spirituală. Adaugă: „Nu e întrecontimporanii mei niciunul care a făcut atâtca mine pentru unitatea sufletească a româ-nilor de pretutindeni”. Pentru ca tot acolosă vorbească despre tovarăşii săi în aceastăluptă, mai toţi decedaţi la acea dată.

Slavici le aduce un elogiu şi îi invocă şica argument: „S-au stins unul după altul a-ceşti vrednici şi mie neuitaţi luptători, tova-răşii mei de muncă şi de suferinţe, şi eu amrămas singur aproape. Nu e oare o datoriede pietate să stărui în convingerile noastreşi să port în grelele vremuri de azi steagulsub care am luptat? Dacă n-aş face-o, ei s-arridica din mormintele lor şi-ar striga: «Ne-mernicule, Dumnezeu ţi-a făcut parte de maiîndelungată viaţă pentru ca de frică să telepezi de noi şi să taci?!»”9. Este o formularecruntă, ca un blestem. Iar Slavici nu va tăcea.Îşi va susţine ideile până în clipa morţii...

Caracterul lui Slavici rămâne intactşi în suferinţa pricinuită de viaţaprin puşcării sau alte locuri de de-

tenţie. O spune Arghezi, cel care i-a fost co-leg în ilustrul proces al ziariştilor din 1919.Poetul s-a apropiat mai greu de Slavici, careşi în mizeria din detenţie a reuşit să dea per-manent probe de demnitate. Dar nu pentrucă a vrut, ci pentru că aşa era el: „De altfel,Io[a]n Slavici a fost, pe lângă ceea ce se chea-mă un caracter, în care putea să se refugiezeşi să se păstreze intact, un erudit, informatadânc. Unele seri, petrecute cu intelectualita-tea mai multă sau mai puţină a închisorii,dovedea diversitatea agreabilă a inteligenţeilui de mare cărturar. Omul ăsta, mititeluţ,trăia într-o perspectivă a eului vastă şi pre-

ua şi Gazeta Bucureştilor, sunt contabilizaţiadesea în detrimentul autorului ca susţinătoral unirii românilor într-un singur stat, ba chiarca trădare! În ambele perioade va face puş-cărie. Va fi închis şi de unguri, şi de români...

Este aproape imposibil să formulezipentru Slavici o poziţie tranşantă. O apariţieeditorială a anului 2009 reia discuţia, în-tr-un cadru mai larg, destinat personalităţilorprogermane şi celor care au colaborat cuforţele de ocupaţie din Bucureşti în PrimulRăzboi Mondial2. Lucian Boia este unul dintrecei mai avizaţi istorici români. Are meritulde a fi supus atenţiei reevaluări istorice im-portante, uneori prin metode surprinzătoare,chiar iconoclaste. În ceea ce priveşte istoriaTransilvaniei în a doua jumătate a secoluluial XIX-lea, locul şi personalitatea lui IoanSlavici avem garanţia că este un cunoscător.Autorul a dat anterior un volum le fel de in-teresant, poate nu atât de spectaculos ca a-bordare, însă la fel de fertil ca document şiipoteze3. Era o cercetare asupra activităţiilui Eugen Brote, cel care a fost, o vreme,proprietarul Tribunei sibiene. Polemica luiLucian Boia este cu Dimitrie Vatamaniuc.Acestuia i se recunoaşte meritul de a scrisun volum fundamental despre publicistulardelean. Este Ioan Slavici şi lumea princare a trecut. Constată însă că biografia estetributară cumva ideologiei epocii în care aapărut (în 1968). Dar nu acesta ar fi neajun-sul cel mai mare, ci faptul că D. Vatamaniucar susţine poziţii ce nu pot fi argumentatetemeinic. Este amintit chiar titlul unui capitol:În luptă pentru realizarea unităţii naţionale.Formularea corectă ar fi, insistă Lucian Boia,„în lupta împotriva realizării unităţii naţio-nale!” Cu accent pe „împotriva”, desigur.

O lectură atentă a studiilor şi articolelorscrise de Slavici de-a lungul vieţii nu permiteînsă o concluzie atât de tranşantă. Aşa cumvom arăta mai departe, sunt trei nuanţe carepot fi delimitate în ziaristica autorului arde-lean. Toate însă vizează unitatea românilor,chiar dacă nu într-un stat independent pro-priu... Prima idee este cea a unităţii culturale.Acest subiect îl va preocupa toată viaţa, încăde la apelurile de la Viena pentru organizareaSerbării de la Putna şi până la studiile desprelimbă din anii de dinainte de moarte. A doua

faptelor reale şi nu doar celor din spaţiuldiegetic, celor din lumile imaginate de scrii-tori. Cum am precizat deja, gazetarul tran-silvănean avea însă să lupte şi punctual pen-tru susţinerea drepturilor românilor din a-cestă provincie, încercându-se obţinerea u-nei egalităţi de tratament pentru toate naţio-nalităţile din Ungaria. În fapt, se dorea şipentru sârbi, croaţi, bosniaci sau români ace-eaşi poziţie obţinută de Budapesta în urmainstituirii Dualismului de la 1867.

Aici se înscrie şi fidelitatea faţă de îm-părat, una la care Slavici nu avea să renunţedecât târziu şi parţial. Publicistul este, în ceamai mare perioadă a vieţii lui, un om cu res-pect faţă de lege. Respectul acesta era fundatatât pe educaţia primită şi pe spiritul temeinical ardeleanului, cât şi pe formaţia sa de jurist.Nu înţelegea însă legiuirile ca pe ceva dat, i-muabil, aşa cum par să o facă liderii mai învârstă ai românilor, Vicenţiu Babeş, Alexan-dru Mocioni sau Ion Raţiu. Slavici crede călegile pot fi schimbate în bine şi, mai ales,pot fi interpretate şi în favoarea românilor,nu doar a administraţiei maghiare. Sunt însăşi momente când jurnalistul militează cu in-sistenţă pentru nesupunere. Este perioadade după condamnarea liderilor românilorcare au dus Memorandul la Viena. Le cere a-cestora să nu meargă la puşcărie, ci să serefugieze în străinătate, în România. Unii ovor face, alţii vor merge în temniţă...

Publicistul se ocupă însă şi de unele as-pecte particulare. Au şi acestea rolul de a con-tribui la realizarea unei vieţi spirituale şi eco-nomice legate: dezvoltarea meşteşugurilor şia capitalului românesc, ridicarea şcolilor, drep-turi administrative punctuale, instalarea defuncţionari români, aşezăminte de culturăşi religioase, folosirea limbii române în trebu-rile statului, gazete cu circulaţie în teritoriilelocuite de români, relaţii bune cu reprezen-tanţii celorlalte etnii, dar şi cu proprii frun-taşi. O sinteză a crezului său o găsim într-unarticol din 1876: „Misiunea românilor este dea urzi o viaţă românească în Orientul Europei:ea nu poate să-i sacrifice pe alţi români fărăsă se abată de la misiunea-i naturală, fără a-şi pregăti pieirea. Forţa României sunt româ-nii ce o înconjoară ca un val ocrotitor de toa-te părţile”5.

zenţa lui de duhovnic între noi ne dădea tăria,la cei mai mulţi falimentară”10. Sunt cuvintescrise în 1955, într-o epocă de constrângeriideologice, iar Arghezi şi mulţi alţii vor contri-bui la relansarea lui Slavici în peisajul cultu-ral. Atât de consecvent cu ideile sale va fijurnalistul ardelean încât suferinţele în locsă-l înmoaie i le-au consolidat. Semnificativăeste perioada din toamna anului 1889. Gene-ralul Traian Doda, din Caransebeş, întocmi-se, cu mai bine de un an înainte, un memoriuacid, cu toate nedreptăţile prin care trecusedupă ce refuzase să meargă în Dieta de la Bu-dapesta ca unic reprezentant al comunităţilorromâneşti din Ardeal. Îl înaintează direct îm-păratului. Acesta va dispune autorităţilor ma-ghiare revizuirea atitudinii faţă de general.Este socotită o victorie importantă pentruromâni. Slavici, abia ieşit de la Vaţ (Vác),unde ajunsese tocmai pentru că susţinuseactele de protest ale lui Traian Doda, comen-tează rezoluţia favorabilă a kaiserului, nu doarca un act de dreptate pentru general, ci şica un sprijin în lupta cu autorităţile maghiare,criticându-le mai ales pentru întârzierea co-municării răspunsului. Este acelaşi ziarist im-plicat ca şi înainte de intrarea în temniţă.

După ieşirea din puşcărie, ziaristul ar-delean va rămâne ferm pe poziţii. Rigiditateasa, considerată de unii o neadaptare la noilevremuri, era de fapt un omagiu adus legalităţiişi principiilor. Par cuvinte mari, însă este oconstantă a activităţii sale. E un mod de viaţă,care nu-şi schimbă fundamentele cu trecereatimpului. La bătrâneţe, Slavici credea şi maiputernic în principii, în echilibrul dat de res-pectarea legilor. A legilor drepte. O spune a-păsat, rememorând timpul fixării acestor i-dei: „Era o mare raritate ziua în care «băieţiisăraci» nu săvârşeau vreo faptă îndrăzneaţăşi nu puţini erau încântanţi de cele ce se petrec.Se tocise cu desăvârşire sâmţământul legali-tăţii şi cu desăvârşire mulţi erau stăpâniţi degândul că e faptă vrednică de laudă călcarealegii ori nesocotirea ei, dacă interesale patrieio cer. Eu însă am ajuns la convingerea că ni-meni călcând vreo lege nu poate să-i facăpatriei sale vreun bine, căci rostul statului easigurarea legalităţii, deci cel mai covârşitorinteres al orişicui stat este că legile lui să fiede către toţi deopotrivă şi-n toate împregiură-rile necondiţionat respectate”11. Pe „băieţiisăraci” îi ştim. Sunt un amestec de haiduci,tâlhari la drumul mare, ba chiar simbriaşi aiunor oameni înstăriţi, creionaţi de Slavici şiîn Moara cu noroc, în frunte cu binecunos-cuta figură a lui Lică Sămădăul, cel care seva adăposti cu calul în biserică. Însă în nicioîmprejurare interesele statului nu pot să trea-că înaintea celor ale cetăţeanului în slujbacăruia ar trebui să fie statul. Legea este legeşi nu poate fi răsturnată prin furt, jaf şi intimi-darea celor care o susţin.

Când e vorba de cauza naţională,ziaristul se poziţionează faţă înfaţă cu distrugătorii de neam atât

din afară, cât şi dinăuntru: „Ceea ce m-arăzvrătit şi m-a mânat înainte sunt marilenedreptăţi ce li se fac (românilor, n. n.).

Nedreptăţi nu le fac românilor numaimaghiarii, nemţii, ruşii, rutenii, sârbii şi gre-cii, ci totodată şi mulţi dintre cei ce se soco-tesc şi ei români”. Avem astfel în faţă un felde geografie a adversităţii, una redată înZbuciumări politice la românii din Ungaria,studiu polemic apărut în 191112. Cu puţintimp înainte, Slavici încredinţase tiparului al-te două volume cu referire la Ardeal (în 1910şi 1911). Ce l-a determinat să revină atât derepede? Nevoia de a-şi accentua ideile şipoziţia. Autorul e aici mult mai implicat. Numai sunt doar analize sobre, oarecum reci,ci vedem un Slavici combativ, cel din artico-le, amintind de cele din Tribuna şi prefigu-rând abordarea de la Ziua, Zbuciumări...este un studiu mult mai dinamic şi provo-cator. I se răspunde chiar foarte dur, aşacum o fac cei din noua „partidă a tinerilor”,Valeriu Branişte (la Lugoj) şi Vasile Goldiş(la Arad).

Note:

Lucian-Vasile Szabo

A crezut Slavici în unitatea românilor?Înţelesuri ale conceptului în publicistica generalistă a jurnalistului ardelean

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Prin urmare, nu e surprinzătoare încondeie-rea unor demagogi, uzurpatori şi leneşi caretrăiesc din banii publici, politicieni incom-petenţi, evident Gheorghe Bălăceanu urmă-rind finalitatea estetică, angajarea morală şicivică, dar şi terapia prin intermediul umoru-lui: Umorul: Umorul e, în fine,/ O treabă cudichis:/ Cu cât o faci mai bine,/ Cu-atât tefaci de râs!” Citind cartea constaţi că umoruleste cea mai bună dintre realităţile posibile.Autorul se întrece cu adevărat în a reda câtmai plastic deformările societăţii pe care le-aprovocat regimul de tranziţie. Asemenea ce-lorlalţi autori, Gheroghe Bălăceanu propuneo altă realitate, una mai „adevărată” decât ceape care o cunoaştem cu toţii. La capătul lec-turii ai sentimentul că a oferit ceva, poatecel mai profund şi mai bun lucru pe care-lposedă: creaţia. Fiind psiholog de formaţie,generează o atitudine sobră, unde rigoarea,limbajul colorat cu sarcasm bine dozat, darşi arcul întins spre conştiinţa unui destinatar

Banat20

Literatura dialectală

Istoriografia românească a consem-nat, la început, două nume de sea-mă ale literaturii dialectale care pro-

vin, unul din Lugoj – Victor Vlad Delamarina,şi altul din Făget – George Gârda, dar feno-menul în sine a fost continuat şi de alţi crea-tori, care, de-a lungul timpului, s-au făcut re-marcaţi. Aşa cum se ştie, “aspectele teritori-ale” ale limbii române (dialectele şi graiurile)au cunoscut în trecut o mai largă folosire,atât orală, cât şi scrisă. După opinia lui A.Bossert, îmbrătişată şi de G. Ţepelea, “Ade-văratul poet dialectal este acela care face săţâşnească poezia din dialectul însuşi […]. Gă-seşte mijlocul de a reda direct şi simplu gân-durile ce îl frământă şi sentimentele ce-l în-cearcă. El are într-însul în acelaşi timp su-fletul unui poet şi al unui ţăran…”1.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, Tancred Bănăţeanu s-a ocupat de publi-carea poeziei dialectale, oprindu-se în moddeliberat la creaţia lui V. Vlad Delamarina,clasificând poeziile acestuia în dialectale şinedialectale; ultima categorie face trimiterela Ano Lugojano şi Sânguru păcat2. Dacă sepoate vorbi de o limită în literatura dialectală,aceasta este fixată de limbă şi nu de conţi-nut. De fapt, dialectele îşi au geneza în rămă-şiţele unei culturi mai vechi, ele ajută la pros-peţimea unor sintagme care se folosesc în-tr-un anume context.

Dacă ne referim la creatorii de literaturăîn grai bănăţean, aceştia au urmărit să aducăîn text ceva specific, un anume timbru ling-vistic al locului. Aşadar, la aceasta au contri-buit condiţiile climatice, dar şi cele de naturăistorică. Stăpânirea otomană din Banat reali-zează un început de proprietate, de posesie,care se transmite pe scara timpului de la tatăla fiu. Tot aici este posibilă şi convieţuirearomânilor cu nemţii, maghiarii, sârbii etc.,etnii trăitoare pe aceste locuri. Această con-vieţuire se regăseşte şi în administraţie.

Stabilirea unei numeroase populaţii ro-mâneşti în diverse centre bănăţene, ca Lugoj,Caransebeş, Oraviţa etc., s-a regăsit şi peplan spiritual, creându-se anumite forme decultură, între care şi instituţiile şcolare culimbă de predare română. S-au înfiinţat, după1774, peste 373 de şcoli, unde se foloseaumanuale redactate în limba română3.

Cadrul geografic, dar nu numai, a con-dus la realizarea unor manifestări apropiatede cele ale popoarelor mediteraneene, întrecare enumerăm: mândria, lăudăroşenia, in-fatuarea sau gasconismul, toleranţa, plăcereade a admira, vioiciunea, umorul, libertateaspiritului, fineţea limbii, sensibilitatea artis-tică, apropierea de muzică şi dans (“arte emi-namente sociale”). Poate, nu întâmplător, aicis-a născut zicala “Tăt Bănatu-i fruncea”. Da-că nu toate aceste “însuşiri”, măcar o bunăparte dintre ele se regăsesc şi la lugojeni,concretizate în special prin creaţia poetică alui Victor Vlad Delamarina, care, ca toţi bă-năţenii, s-a dovedit a fi “natural, senin, şă-galnic”, dorind să apară între ai lui “în hainasărbătorească a temperamentului bănă-ţean…”4. Prin scrisul său, el a contribuit lao anume destindere a atmosferei printr-o oa-recare naturaleţe, prospeţime şi chiar întine-rire – atribute care au dus şi la aprecierea sade către Titu Maiorescu.

Cercetătorii fenomenului despre carediscutăm au avut în vedere şi faptul că uneleculegeri de folclor, din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, aduc în actualitate şitermeni regionali, redând prin aceasta par-ticularităţile locale ale limbii, “din nevoia deautenticitate”, conformându-se cu regulilede culegere şi publicare a materialului fol-cloristic. Intensificarea acestor culegeri semanifestă după anul 1850, bardul de la Mir-ceşti fiind un exemplu elocvent prin publica-rea unor poezii populare în 1852 – 1853, bachiar mai devreme, dacă avem în vedere căele au fost tipărite, iniţial, în presa moldove-nească a timpului. Fenomenul în sine nu estestrăin bănăţenilor, şi aceştia iau parte la ase-menea culegeri, între ei fiind prezent şi celcare semnează cu numele de Oreste (IonPopovici-Bănăţeanul). Acestei idei generoasei se alătură şi presa, care popularizează ase-menea creaţii populare, în primele rânduriaflându-se “Tribuna” de la Sibiu, care publică

Lugojul, climat cultural şi vatră folclorică(8)

unele scrieri ale lui Ion Popovici-Bănăţeanul“pline cu expresii specifice din viaţa maisto-rilor lugojeni”5.

Oamenii de spirit ai timpului, întrecare T. Maiorescu, acordă im-portanţa cuvenită literaturii popu-

lare, încurajând ceea ce fac Victor Vlad De-lamarina şi Ion Popovici-Bănăţeanul. Şi Va-leriu Branişte susţine, în perioada timişoreanăa activităţii sale, prin ziarul “Dreptatea”, a-ceste bănăţenisme, ba chiar merge mai de-parte şi întocmeşte un glosar, prin care ex-plică anumiţi termeni, gest care îl determinăpe Victor Vlad Delamarina să-i trimită primasa creaţie dialectală, intitulată Toaca la Lu-goj6. Gestul poetului lugojean nu rămâne unulizolat, ci primeşte un răspuns pe măsură dinpartea unui creator caransebeşean, tot îngrai, pe numele său Ghiţă a lui Costi, cu po-ezia Toaca din Sebeş. Limba dialectală seextinde şi astfel trece de la creaţia lirică îndramaturgie, fenomen care se petrece totîn perimetrul fertil al Lugojului. Aşadar, ocorespondenţă a vremii semnalează repre-zentarea, la “Concordia”, a unei piese de tea-tru intitulată Pacienta, tradusă şi localizatăîn “jargon curat bănăţean”, adică în grai,bucurându-se de un răsunător succes în faţalugojenilor, amatori de asemenea momenteglumeţe, pline de haz.

Sfătosul cronicar de mai sus nu uită săspună că interprearea lui G. Adam e verosi-milă cu Mateiu din Măghieruţa Lugojului,“un doftor Apă-Rece de la sate”7. Deci ta-lentul lui Victor Vlad de a scrie în dialect seregăseşte, deopotrivă, şi în teatru, cum dealtfel concludentă a fost şi afirmarea sa îndomeniul artelor plastice. Exemplul lui Vic-tor Vlad se extinde şi în Căraş, la Cârnecea,unde, un oarecare autor, pe numele său Flo-rinel, descrie multe întâmplări legate de viaţalui Ilia Căprariu. Este prezent tonul umoris-tic, naturaleţea expresiilor, vioiciunea, dialo-gul viu şi colorat. Apariţia unor situaţii nepre-văzute, între care susţinerea candidatului gu-vernamental, discuţia de la primărie, călăto-ria la Viena cu “isenbanul”, oprirea într-ogară, unde se dă “apă de pomană” etc. facili-tează o transmitere cât se poate de corectăa mesajului piesei. Întregul grup de ţărani e-vocat se comportă şi în deplasare ca şi acasăla Cârnecea.

Atât creaţia lui Victor Vlad Delamarina,cât şi cea a lui Florinel din Căraş reprezintă“documente” autentice despre felul de a vor-bi în două locuri din Banat: Lugoj şi Cârne-cea. Alături de cei doi condeieri, I. D. Suciuîl aminteşte şi pe Dimitrie V. Păcăţian (1856-1960), din localitatea Sălişte (Arad), carescrie în dialect nuvelele: De pe la noi, Călăuzapractică pentru fabricanţii de spirtoase şi li-chieruri, Liza lui Trifu Cătană, Târgul, Dindragoste, Rândunele, La nălbitoare, un felde idile din lumea de altădată a satului ro-mânesc, în speţă a celui bănăţean8. Acestescrieri adună aspecte individuale, dar şi so-ciale, unele menite să intereseze întreaga co-munitate. Autorul ştie să creeze atmosferă,conduce în mod iscusit intriga, folosind re-plici adecvate, eroii simţindu-se ca la ei aca-să. Deci, scrierea în dialect aduce o anumecoloratură a lexicului folosit, instaurându-seîn perimetrul textului o atmosferă locală au-tentică, având drept finalitate creşterea inte-resului cititorilor pentru un asemenea gende creaţie. Fenomenul, cu anumite intermi-tenţe, s-a perpetuat de-a lungul timpului,fiind prezent şi în zilele noastre, afirmându-se atât oral, cât şi în scris.

Gheorghe Bălăceanu publică învolum, în antologii, în reviste despecialitate, participă la festivaluri

naţionale, câştigă numeroase premii ca epi-gramist, evoluează spre viziuni teziste, infu-zând genului doze substanţiale de realism şide psihologism. Ca un coleg implicat, esteparte la întâlnirile „Academiei Libere Păsto-rel”, are peste 130 de studii publicate, esterecunoscut şi inclus în bibliografii ale unorinstituţii internaţionale de prestigiu. La anti-pod, Gheorghe Bălăceanu este psiholog laCentrul Regional de Sănătate publică şi, cul-mea, face artă înaltă, adică pictează pe me-dalii de aur, pe titluri de laureat, pe zeci depremii, are sute de picturi, este preşedinteleAsociaţiei Artiştilor Plastici Ieşeni, fiind unuldin renumiţii pictori ai prezentului. Demersulsău analitic şi ilustrativ, în registru comedio-grafic, încărcat semantic de suculenţa ironieiintelectuale, de sarcasm şi revoltă, invită, pri-eteneşte vorbind, cititorul la dialog. Capitolelecele mai impresionante sunt: Comentândprintre catrene şi Umor pe strada umorului.Desigur, cartea în întregul ei, alcătuieşte unaliaj de forţă expresivă şi de largă respiraţie.Psihologul Gheorghe Bălăceanu îşi revendicăprin carte meritul „inversării tehnicii psihana-litice”, renunţând la „metoda verbală a expli-caţiei„ simbolizată de „divanul freudian", o-rientează personalitatea cititorului spre acţiu-nea spontană a comicului, pe care o consi-deră mult mai grăitoare şi mai eficientă înplan psihoterapeutic. În contextul literaturiiromâne, genul umoristic este o coordonatăaproape omniprezentă. Dovadă numărulcrescând al autorilor care se întrec în a redacât mai plastic, mai cu umor, aspectele pro-vocate de regimul de libertate totalitară.

Umor pe strada lui Păstorel are o im-portanţă deosebită, volumul îmbină expresi-vitatea literară cu umorul unor imagerii plinede viaţă şi de învăţături, inspirate din realită-ţile timpului, este o formulă gata să revolu-ţioneze zîmbetul cititorului: „Secretul succe-sului în afaceri : E-o ştiinţă, nu e modă:/ Re-uşeşti să faci avere,/ Când aplici corect me-toda/ Ridicării la putere.” Bănuiesc, scopulautorului fiind aflarea unei modalităţi diferiteşi atrăgătoare, astfel ca spectacolul comic altextelor să îngăduie întrezărirea viziunii sti-lizante şi moralizatoare despre lume şi viaţă.

Maria Diana Popescu

Gheorghe Bălăceanu,

avizat, se configurează stilistic prin cultivareaformulei sentenţioase: „Unui epigramist che-fliu: Când ruginie frunza cade/ Şi razachiaumple crama,/ O sorbi cu foc cum bine-ţi şa-de,/ De ţi se-mbată epigrama!” Unele catre-ne, însoţite de comentarii explicite se defi-nesc prin ţinuta polemică, prin valorificareaexpresivă a oralităţii, prin cultivarea ironiei,a sarcasmului ori a caricaturii, prin instru-mentarea insistentă a interogaţiei retorice şia antifrazei.

Gheorghe Bălăceanu demonstrează princalitatea scriiturii că umoriştii nu sunt fabri-canţi de palavre, ci producători de valoareliterară, care-şi merită locul pe care-l ocupă.Majoritatea compoziţiilor sunt ciocniri deanvergură între tabla de valori auctorială şispectacolul contemporan, pe care autorulse simte îndreptăţit să-l modeleze prin jude-care: „Omagiul tinerilor, conducătorului iubit:Cum iubeşti ai ţării fii/ Şi atât de mult îţi pa-să,/ Îţi dorim ca noi să fii:/ Fără bani şi fărăcasă!” În acelaşi timp apar, ca produs al im-pactului dintre scriitor şi cotidian, vădind cel

Gheorghe Luchescu

Note:

1 Apud Gabriel Ţepelea, Studii de istorie şi limbăliterară, Bucureşti, 1970.

2 T. Bănăţeanu, Victor Vlad Delamarina şi poeziadialectală, în “Revista Fundaţiilor Regale”, IX, nr. 8,1942, p. 342; vezi şi Gheorghe Luchescu, Literaturaîn grai bănăţean, în “Redeşteptarea”, V, nr. 268, 1996,p. 9 (Provincia dispune de toate atributele necesarecare să faciliteze o mişcare culturală aparte: instituţii,publicaţii, edituri etc.); idem, George Gârda şi graiulbănăţean, în “Redeşteptarea”, V, nr. 245, 1996, p. 9.

3 Cf. George Popovici, Istoria românilor bănăţeni,Lugoj, 1904, p. 337.

4 G. Ţepelea, op. cit., p. 232.5 Vezi În lume, în “Tribuna”, nr. 198-199, 1889 şi

în “Convorbiri literare”, XXVII, nr. 10, 1893.6 Vezi “Dreptatea”, nr. 50, 1894.7 Vezi “Dreptatea”, nr. 51, 1885.8 I. D. Suciu, Literatura bănăţeană de la început

până la Unire, Timişoara, 1940.

Umor pe strada lui Păstorel

mai adesea simptomele maladivului politicşi social, alteritatea clasei politice, senilitateamorală, ignoranţa, stângăcia travestită în veş-mintele valorii. Din aceste confruntări s-anăscut umorul de pe strada lui Păstorel, mie-zul lui poartă însemnele unei tensiuni interi-oare, aproape echivalentă cu aceea din carese naşte poezia. Instrumentarea între idee şilimbaj, lucrul cu virtuţile oralităţii, efectul debazorelief al umorului obţinut prin sceno-grafierea comportamentelor, metehnelor, ca-renţelor, imoralităţilor, obiceiurilor proaste,artizanarea rostirilor sarcastice, dimpreunăcu mesajul transmis, plasează recenta creaţiea autorului în zona perenităţii.

Vă asigur, dragi cititori, că autorul nus-a „făcut din plin de râs”, cum afirmă post-faţatorul, ci ne umple de râs cu râsul său depomină: „La preot: Văzând ce dive stau curândul,/Îngenuncheate, în delir,/ Pe dascăl îlcam bate gândul/ Să-şi ia şi el un patrafir.”

Revista on-line “Agero” - Stuttgart

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

facilitate, de altfel, prin adoptarea unui cadrulegislativ permisiv la represiuni aberante carevizau exterminarea ţăranilor oponenţi la ideeade expropriere, în special a ţăranilor înstăriţi(chiaburii).

Lozinca vremii e cea care fuseseutilizată şi în URSS: „ Ne sprijinimpe ţărănimea săracă, întărim ali-

anţa cu ţărănimea mijlocaşă, şi purtăm unrăzboi fără cruţare împotriva chiaburimii.”11

Războiul este declarat, în esenţă, noţiunii deproprietate privată, pornind de la teza leni-nistă potrivit căreia socialismul trebuie imple-mentat şi în lumea rurală. Se impunea, astfel,dispariţia micii gospodării a ţăranului, care,arătase Lenin, „naşte capitalism şi burgheziepermanent, în fiecare zi, în fiecare ceas, spon-tan şi în proporţie de masă” 12

Anul 1953 aduce schimbarea de opticăa partidului asupra chestiunii colectivizării,marcând începutul unei scurte, din păcate,perioade de relaxare în ceea ce priveşte atitu-dinea opresivă a autorităţilor vis-a-vis de ţă-ranii refractari la înscrierea în GospodăriileAgricole Colective. O atitudine mai temperatăa guvernului în ce priveşte propaganda co-lectivizării vine, pe de o parte şi ca urmare arevoltelor ţărăneşti (reacţii explicabile la abu-zurile autorităţilor din perioada 1949-1952 )iar, pe de altă parte, ca urmare a unei atitudinimai pragmatice a guvernului comunist vizândpolitica economică a ţării: mare parte din pro-ducţia de legume şi cereale a ţării e asiguratăde către gospodăriile mici şi mijlocii, iar încondiţiile date creşterea producţiei şi atenua-rea neliniştii sociale de la sate capătă prioritateîn detrimentul aspectului ideologic al colecti-vizării.13 Mai mult decat atât, guvernul comu-nist propune, încă din 1952, o formulă maiblândă a colectivizării – aşa numitele „întovă-răşiri agricole” – care nu exclud cu totul ideeade proprietate privată: ţăranii se pot înscrieîn aceste asociaţii doar cu o parte a pămân-tului deţinut, rămânând proprietari ai unelteloragricole şi a animalelor de tracţiune.14

Apariţia unui roman ca Moromeţii, încare problema posesiunii loturilor de pământocupă primul loc15 e înlesnită, în plan mai larg,şi de atitudinea mai relaxată, mai concesivăa guvernului comunist faţă de ţăranii mijlocaşi– unii, încă proprietari. Perioada de relaxare,de concesii mai ales în plan politic (aprobareaîntrării României în Organizaţia NaţiunilorUnite în 1955 a fost condiţionată de acordareaunei mai mari libertăţi în ţară în sensul res-pectării drepturilor omului)16 se va încheiaodată cu venirea anului 1956, când procesulcolectivizării forţate va fi reluat şi chiar acce-lerat. Cu toate că vremurile par prielnice a-pariţiei romanului care îşi aşteptase şansatimp de cinci ani, scriitorul „dă drumul aces-tei cărţi în lume” cu sentimente amestecate,cu senzaţia precisă că „ sfâşiase miracolul”17:„Am senzaţia că dând drumul acestei cărţi detinereţe, scap din mână ceva, n-aş putea săspun ce, dar am acest sentiment nelămurit căapuc pe un drum pe care nu l-am dorit aşa,pe care l-am sperat altfel, care e totuşi bundar nu e cel aşteptat, cel căutat de mine. Suntoare, mă întreb, atât de bătrân, încât să re-nunţ a-mi căuta în linişte drumul pe care l-amvisat ?” 18 Odată publicat, romanul Moromeţiinu îşi va găsi doar drumul, ci va avea partede o ascensiune fulminantă. Încă de la publi-carea sa aproape în întregime în „Viaţa Româ-nească”, romanul a fost distins cu Premiulde Stat cl. I19, devenind, în timp record, o operăclasicizată. Fenomenul devine explicabil da-că studiem îndeaproape modul în care a fostreceptată cartea la momentul apariţiei ei, înplin „obsedant deceniu”.

Banat21

Figuri marcante de compozitori bă-năţeni, membri în Comitetul Aso-ciaţiei: Tiberiu Brediceanu (1877-

1968) – „un reprezentant frumos reliefat alsufletului român bănăţean-lugojan”14, ce şi-a înscris preţioase merite în istoria muziciiromâneşti; Filaret Barbu (1903-1984) –urmaşul lui Vidu ca dirijor al “Reuniunii decântări şi muzică” din Lugoj; Sabin V. Dră-goi (1894-1968) – autor al operei Năpasta,prima operă românească „pe tematica origi-nală a cântecului popular.”15; Ioachim Peri-an (1884-1950) – dirijor, profesor, distinsăpersonalitate a mişcării corale bănăţene dinprima jumătate a secolului al XX-lea, cel ceavea să devină secretar general şi, mai târziu,preşedinte al Asociaţiei; Timotei Popovici(1870-1950) – preot, pedagog, folclorist deseamă –, dar şi artistul bănăţean Traian Gro-zăvescu (1895-1927). Unul dintre principaliianimatori ai mişcării corale din Banat a fostIosif Velceanu (1874-1937) – cunoscut com-pozitor, dirijor de cor, muzicolog, profesorde muzică şi desen, primul secretar generalal organizaţiei mai sus amintite (perioadă încare a şi fost editat almanahul), iar, mai apoi,preşedinte al acesteia. Marile şcoli ale muziciicorale bănăţene au fost Lugojul, Chizătăul,Caransebeşul, împrejurimile Oraviţei „cu fal-nicele coruri de plugari, de pe valea Caraşu-lui”16, de unde, „în clipele de repaus ale luni-lor de iarnă”, „notişti ţărani, cu flautele subşubă”17 zideau cântecul sătesc. Dintre prime-le organizaţii corale pot fi menţionate: “Reu-niunea română de cântări şi muzică” din Lu-goj, a cărei înfiinţare (în 1840) a influenţatputernic formarea de noi coruri bănăţene,şi “Corul plugarilor” din Chizătău, ce a luatfiinţă în 1857, atunci când plugarul român„a păşit pentru prima dată pe scenă”18. Dupăaceste modele, s-au constituit, rând pe rând,la sate şi la oraşe, o seamă de societăţi corale,atât în Banatul de munte, cât şi în cel decâmpie: reuniunile de cântări din BocşaMontană, Reşiţa, Răcăjdia, corul „DoinitoriiCăraşului” din Mercina, corurile de plugaridin Ilidia, Forotic, Susani, Ictar, Berlişte, Voi-teg, Ciuchici, Belinţ, corurile bisericeşti dinBănia, Berzasca, Giroc, Budinţ, Gârbovăţ, nu-meroase coruri din Timişoara, fanfarele dinDognecea, Chesinţ, Mircovăţ şi „Doina Al-măjului” din Bozovici, Societatea corală„Cântecul Almăjului” din Lăpuşnicu-Mare,corul din Dalboşet şi alte coruri de pe ValeaAlmăjului. Auzisem de multe ori vorbindu-sedespre „Valea Miracolelor”, despre „şopotulNerganei”, despre locurile pe unde a trăitcândva cărturarul Efta Murgu. Şi pe toateacestea le cunosc mai îndeaproape din lumi-na revărsată de ochii aceia scrutători, ageri,ai unui suflet frumos şi demn, ce-mi spune,tainic, povestea şi chemarea lor – suflet pecare îl regăsesc acelaşi şi, totuşi, mereu alt-fel, atunci când purtăm laolaltă seninul sauîntristarea... Şi-n orice poveste descopăr noişi noi miracole petrecute în Vale...

*

Pe fiecare pagină răsar alte chipuri...Coruri, fanfare, preoţi, dirijori,plugari... Şi oare cu câtă dragoste

şi făloşie trebuie să se fi privit cu toţii în i-maginile din albumul abia ieşit de sub teas-curile tiparniţei, păstrând încă miasma litere-lor de plumb! Cu câtă grijă trebuie să fi atinsei aceste file, pe atunci albe, şi să le fi pus laloc de cinste pe dulapurile de lemn, ca peun odor de mare preţ!...

*

Îndrumătorii corurilor au fost preoţi,învăţători, vestiţi cântăreţi de strană,bine pregătiţi, dar şi oameni simpli,

plugari – acei „dirijori-ţărani”19 (259 la nu-măr), care s-au dedicat cu toată fiinţa lorbinecuvântatei strădanii de luminare a popo-rului prin cântul coral, fenomen ce a culmi-nat în perioada interbelică. Ansamblurile co-rale de la sate s-au bucurat întotdeauna desprijinul unor muzicieni consacraţi ca: Ion

Vidu, Iosif Velceanu, Filaret Barbu, NicolaeUrsu. În formarea acestor dirijori „în straieţărăneşti”20, se disting patru etape de pre-gătire: şcolară, autodidactică (discipolii seformau lângă maeştri, devenind „ajutori” sau„subdirigenţi” de cor21), privată şi în cadruinstituţionalizat; în acest sens, Chizătăul adat, de exemplu, sute de dirijori-ţărani. Maimult, au fost organizate congrese de dirijorişi instructori la Timişoara, la Lugoj şi oşcoală specială de muzică pentru pregătireadirijorilor de coruri şi a instructorilor de fan-fare la Timişoara. În munca lor asiduă, co-rurile îşi alcătuiau repertoriile preponderentdin piese naţionale, „compoziţii originale şifrumoase ale celor mai populari autori”22:Ciprian Porumbescu, Gheorghe Dima, Ga-vriil Musicescu, Dumitru G. Kiriac, Ion Vidu,Timotei Popovici, Sabin V. Drăgoi. La înce-put, întrucât repertoriul era foarte redus, afost completat cu piese ale unor autori stră-ini, suplinindu-se, astfel, lipsa creaţiilor cora-le ale compozitorilor români.

*

Fiecare fotografie, fiecare chip as-cund o poveste de viaţă, cu bucu-riile şi frământările ei, o istorisire

pe care o mai spun, azi, doar cântecele vechişi însemnele lor lăsate pe orice cărare, piatrăori susur de izvor. Ultimele file ale albumuluilipsesc. S-au prăpădit în zecile de ani ce autrecut peste ele... E ca o poveste fără sfârşit,pe-trecută cândva aici, în „Ţara Corurilor”23

... Aşez almanahul peste un teanc de partiturişi mă-ntorc în iureşul vieţii... Trec grăbităprin piaţa timişoreană care poartă numelecelui ce a fost „marele fiu al Bănatului, însuşimuzician de elită, îndrăgostit de cântecul ro-mânesc”24 – Alexandru Mocioni, a cărui ima-gine impunătoare străjuieşte pe prima pagină.Auzisem despre el de multe ori, dar acumîmi răzbate mai adânc povestea lui... a lor...a noastră – români aşezaţi, prin voia Cerului,în acest colţ de ţară, mai înspre apus, nudeparte de Dunărea albastră şi de culmilesemeţe ale Retezatului. Aici, oriunde ţi-aiîngădui o clipă de răgaz – pe vârful Semeni-cului, la apele unde a poposit odată şi Herculesau în liniştea morilor de la Rudăria –, ai săle-auzi glasurile îngemănate în povestea Bă-natului doinitor, a moşilor şi strămoşilor lui,a cântecelor lor adânc răscolitoare, a plugu-lui trudit în zăduful verii şi uitat în gerul ier-nii... Toate acestea, cu fiecare zi ce se trece,devin file de poveste. Tot mai aproape deun asfinţit. Sau de o altă Tinereţe?!...

Note:1 Iosif Velceanu, Contribuţie la istoria muzicii

bănăţene. 1840-1890, Timişoara, Editura „Asocia-ţia Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat”, [f.a.],p. 27.

2 Filaret Barbu, Portativ bănăţean, [f.l.], 1942, p.45.

3 Iosif Velceanu, op. cit., p. 29.4 În unele lucrări publicate în perioada interbelică,

numele compozitorului apare scris sub forma Mocso-nyi, formă pe care o regăsim şi în almanahul Oma-giul Bănatului doinitor.

5 Aurel E. Peteanu, Din galeria marilor dispăruţiai Banatului (Figuri reprezentative), vol. I. Dr. Ale-xandru de Mocsonyi (1841-1909), Lugoj, TipografiaCorvin, 1934, p. 68.

6 Id., ibid., p. 70.7 Iosif Velceanu, op. cit., p. 97.8 Id., ibid., p. 78.9 Id., ibid., p. 98.10 Id., ibid., p. 100.11 Vezi Viorel Cosma, Un maestru al muzicii cora-

le: Ion Vidu, Bucureşti, Editura Muzicală a UniuniiCompozitorilor din România, 1965.

12 Id., ibid., p. 161-163.13 Id., ibid., p. 193.14 Iosif Velceanu, op. cit., p. 80.15 Filaret Barbu, op. cit., p. 54.16 Iosif Velceanu, op. cit., p. 32.17 Id., ibid., p. 32.18 Id., ibid., p. 41.19 Dumitru Jompan, Coruri şi fanfare din Banat,

Timişoara, Editura Mirton, 2003, p. 22.20 Id., ibid., p. 23.21 Id., ibid., p. 24.22 Iosif Velceanu, op. cit., p. 67.23 Dumitru Jompan, op. cit., p. 10.24 Această notă apare pe prima pagină a almana-

hului Omagiul Bănatului doinitor, sub fotografia cumonumentul lui Alexandru Mocioni.

Maria Vâtcă

La margine de poveste...– omagiul Bănatului doinitor –

(2) Dintr-o scrisoare adresată soţiei sa-le, în ianuarie 1955, aflăm că Ma-rin Preda ţinu-se cont de sfaturile

acesteia, reluase Moromeţii, dar, înainte depublicare, romanul trebuia să mai treacă de„examenul cenzurii”. Scrisoarea consemnea-ză câteva amănunte de istorie literară ce în-tregesc biografia romanului, printre care şiîntâlnirea prozatorului cu Paul Georgescu, te-mut critic literar, bine plasat în peisajul political vremii, care, în virtutea poziţiei sale, ceru-se cartea. Din conversaţia pe care Marin Pre-da o relatează cu umor Aurorei Cornu, rezultăcă, o săptămână mai târziu, acesta nu citisematerialul, dar îşi formase o părere bazată peimpresiile de lectură ale soţiei sale, Dina Geor-gescu, (din fericire, impresii extrem de favo-rabile romanului), mândră că fusese al doilealector al cărţii. Cum zvonurile circulă repedeşi în lumea scriitorilor, se aflase deja, dinpartea cui, şi în ce circumstanţe, venise im-boldul publicării acestei cărţi. Deşi încă nuterminase lectura, aprecierea Dinei Georges-cu e entuziastă, punctuală şi în acelaşi timpbinevenită, căci, fără îndoială, şi Paul Geor-gescu avea un cuvânt greu de spus în ceeace privea publicarea romanului. Încă o datănorocul e de partea cărţii şi a autorului ei: înmomentul în care criticul aduce în discuţieproblema „luptei de clasă” (ingredient în lipsacăruia nu se concepea publicarea unei cărţidespre universul rural), Dina Georgescu ple-dează în favoarea romanului (interesul pentruavere al copiilor lui Moromete, prezenţa per-sonajelor Aristide, Bălosu şi a conflictelor as-cunse dintre ei). Fiind asigurat că Moromeţiipoate fi citit şi în termenii „luptei de clasă”,Paul Georgescu insistă, totuşi, asupra unuifapt legat de scrierea romanului pe care Ma-rin Preda e avertizat să îl treacă sub tăcere:„Şi îmi atrage atenţia că nu e bine să se ştiecă romanul a fost scris acum cinci ani, pe vre-mea aia eram naturalist şi că putea să-mi cautenaturalism în acest roman. Că e bine ca presaşi critica literară să considere că romanul escris «după» Desfăşurarea şi nu «înainte»,că altfel cum o să se mai poată spune că amevoluat? Că lumea literară s-ar zăpăci şi ni-meni n-ar înţelege cum de l-am ţinut cinciani în sertar.”6 Ulterior romanul e dat sprelectură şi altor critici literari/ scriitori ai vremii:N. Tertulian sau Petru Dumitriu, urmând săapară mai întâi în revista „Viaţa Românească”(numerele din iunie până în septembrie, 1955).În luna decembrie a anului 1955, romanul a-pare în volum, la sfârşitul cărţii fiind consem-nată perioada scrierii sale: 1949-1955.7

Circumstanţele favorabile care au con-tribuit la publicarea romanului nu se rezumăînsă, doar la contabilizarea unor opinii favo-rabile, chiar dacă ele vin din partea unor per-soane influente. Resorturile profunde care aufacilitat apariţia acestui roman, ce face notăevident discordantă cu întreaga proză cutematică rurală a acelor ani, trebuie căutateîn zona contextului politic al vremii.

Misiunea de credinţă a prozei cu tema-tică rurală din anii premergători apariţiei Mo-romeţilor era aceea de a ilustra – într-o lumi-nă pozitivă, conform liniei partidului – aspec-te ale noii vieţi de la sate: formarea şi consoli-darea primelor gospodării agricole, apariţiaunei noii clase sociale (ţărănimea muncitoa-re) şi dispariţia alteia (chiaburimea). Roma-nele şi nuvelele despre viaţa satului publicateîn anii ’52, ’53, ’54 (simpla enumerare a câ-torva titluri e edificatoare: Pâine albă (1952)de Dumitru Mircea, Brazdă peste haturi (1952)de Horvath Istvan, Ogoare noi (1952) de AurelMihale, Bărăgan (1954) de V. Em. Galan) sereduc la datele aceluiaşi şablon validat de că-tre cadrele de partid: chiaburul (întotdeaunapersonaj negativ, sabotor, inevitabil demascat),ţăranulsărac (personaj pozitiv), preşedintelede colectivă, secretarul de partid (de asemeneapersonaje pozitive), alianţa dintre clasa mun-citoare şi ţărănimea muncitoare (tractorişti,tractoriste), cămin cultural.8

Acest cortegiu de repere prestabilite eramenit să ofere o formulă distorsionată/ răs-turnată a unei realităţi dureroase. Anii 1949-1953 definesc prima etapă a colectivizăriiiniţiate de către regimul comunist şi o schim-bare a promisiunilor acestora din anii 1945-1946, când, în timpul campaniei pentru ale-gerile parlamentare, comuniştii pozau în apă-rători ai proprietăţii ţărăneşti. În 1949 politicaagrară a regimului comunist înregistează unmoment de cotitură radicală, încercând săimpună formula Gospodăriei Agricole Colec-tive în detrimentul gospodăriei ţărăneşti.9

Este etapa colectivizării „dure, poliţieneşti”10,o perioadă tristă a dramelor şi a abuzurilor,

Note:6 Marin Preda, Scrisori către Aurora, Bucureşti, Edi-tura

Albatros, 2001, p.28; 7 cf. Marin Preda, Opere, vol. I, Bucureşti,Editura Academiei Române, 2001, p.IXXI; 8cf. Ana Selejan,Literatura în totalitarism, Sibiu, Fundaţia Culturală Fronde,1996, p.242; 9 cf. Dumitru Şandru, Colectivizarea agriculturii şiproblema agrară: repere social-politice, în Ţărănimea şiputerea Procesul de colectivizare a agriculturii în România(1949-1962), Bucureşti, Editura Polirom, 2005, p. 51; 10 GheorgheIancu, Aspecte din procesul colectivizării agriculturii în Ro-mânia (1949-1960), Institutul de Istorie „George Bariţ”, Cluj-Napoca, http://www.his-tory-cluj.ro/Istorie/anuare/2001, p.12;11 Dumitru Şandru, Colectivizarea agriculturii şi problemaagrară: repere social-politice;în Ţărănimea şi puterea Procesulde colectivizare a agriculturii în România (1949-1962), Bucu-reşti, Editura Polirom, 2005, p.53; 12 cf. Ana Selejan, Literaturaîn totalitarism 1952-1953, Bucureşti, Editura Cartea Românească,2008, p.79; 13 cf. Dumitru Şandru, Colectivizarea agriculturii şiproblema agrară: repere social-politice, în Ţărănimea şi pu-terea Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962), Bucureşti, Editura Polirom, 2005, p.57; 14 cf. Lazlo Marton,Monumente – Colectivizarea în Ţinutul Secuiesc, http://enciclo-pedie.transindex.ro, p.5; 15 cf. Gelu Negrea, Cine eşti dumneata,domnule Moromete?, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Ro-mâne, 2003, p.125; 16 cf. Dennis Deletant, Dominaţia sovietică şidictatura comunistă (1947-1955) în Istoria României, Bucu-reşti, Editura Enciclopedică, 1998, p.509; 17 Marin Preda, Viaţaca o pradă, Bucureşti, Editura Albatros, 1977, p.348; 18 MarinPreda, Scrisori către Aurora, Bucureşti, Editura Albatros, 2001,p.32; 19 cf. Ana Selejan, Literatura în totalitarism, (1955-1956),Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1998, p.199.

Adina Ghişa

A existat un moment al Moromeţilor?(Între lozinci, deschideri şi momente fericite)

(6)

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat22

Folk-blues, mamuţi şi WienerPhilharmoniker: faţete ale

universalităţii în creaţii recente

Concertul duo-ului Eric Bibb(S.U.A.) - Staffan Altner (Sue-dia) a fost găzduit de sala Mozart

de la Wiener Konzerthaus - o instituţie mereureceptivă la nou şi la calitatea ofertei muzica-le, indiferent de genul pe care îl prezintă (faptcare a contribuit imens, ani la rândul, la de-păşirea unor prejudecăţi şi a încurajat calita-tea actulului artistic, indiferent de origineasocială, etnică ori de orientarea estetică amuzicienilor promovaţi). Am ascultat doicântăreţi din sfera jazzului (general vorbind)care transpun cu sensibilitate în registrul popmitul crezut pierdut al trubadurilor. Cei doipropagă o muzică îmbibată de feeling-ul mu-zicii afro-americane (folk, blues, gospel,etc.). Cu o alură surâzătoare, caldă, un timbruplin şi o voce rotund-gravă, Eric Bibb (voceşi chitară acustică) a ridicat realmente salaîn picioare – fiind asistat la chitară electricăde Staffan Altner. Minunat desenul exact şidiscret pe care cel din urmă l-a imprimat chita-rei secunde! Cântecele lor destind şi delec-tează, sunt accesibile, uneori nostalgice, şinu fac uitate virtuţile melodiei; presimţi înele o delicateţe latentă, nedisimulată – carete face să uiţi virulenţa, vulgaritatea şi excese-le scenei rock-pop-house de astăzi. Bibb sem-nează astfel un tip de divertisment la intersec-ţia dintre jazz şi world music; tematizează în-toarcerea la natură, bucuriile cotidiene, ştirilealarmante din actualitatea imediată – catastro-fe naturale, inundaţii, etc. Cântă cu simplitatepe linia moştenită de la marile modele, dar –fapt remarcat de unii comentatori - imprimăartei sale şi o dimensiune mai adâncă, un felde universalitate.

O universalitate primară, decursă dinvalorile elementare pe care le serveşte (nevo-ia de armonie cu lumea înconjurătoare, bună-oară) caracteriza, se pare, artiştii din timpuristrăvechi – din preistorie. Arta preistoricăconstituie subiectului filmului „Cave of For-gotten Dreams“ (Peştera visurilor uitate)de Werner Herzog (2010). Documentarulrulează de ceva vreme pe ecrane şi entuzias-mează, pe deplin explicabil, intelighenţia ora-şului. Coloana sonoră originală aparţine fin-landezului Ernst Reijseger – de asemenea ja-zzist, dar de formaţie violoncelist şi, iată,totodată compozitor de muzică de film. Con-trapunctul din sunete împletite într-o pastăgroasă, credibil „arhaică“, se adaptează elas-tic imaginilor filmate în extraordinara peşteră

Noutăţi muzicale din VienaChauvet, descoperită în 1994 în Sudul Fran-ţei. Peştera ascunde o descoperire epocală:cele mai vechi picturi murale aduse până înprezent la lumină, cu o vechime de 32.000de ani (de două ori mai vechi decât cele cu-noscute până acum din paleolitic). Peştera nueste vizitată de public (din motive de protecţie),prin urmare desenele nu pot fi văzute în rea-litate decât de un mic grup de cercetătoricare analizează in situ excepţionala descope-rire. Documentarul dezvăluie aşadar publicu-lui larg în tehnică tridimensională uimitoareleimagini din grota pictată de un artist Neander-thal. Acestea surprind cu o incredibilă preci-zie a desenului animale în alergare, suple de-rulări de turme, perechi sau simple figuri a-nimaliere: bizoni, mamuţi, cai, lei, rinoceri,păsări. Pereţii văluriţi, cu cavităţi inegale şiieşituri colţoase, sporesc efectul de mişcare,uluitoarea dinamică a imaginilor. Muzica luiReijseger umple peştera cu isoane şi hetero-fonii, reinventând incantaţii străvechi, sem-nale pe care auzul le recunoaşte drept „oposibilă muzică a acelor timpuri“. Stupefian-tă este descoperirea unui flaut preistoric dinos, care reproduce o scară pentatonică per-fect temperată… imnul Americii poate fi (şieste) intonat cu el fără greutate, într-una dinscenele filmului. Spectacolul captivează, în-cepând de la preistoricele studii de mişcareîn enigmatica lor pulsaţie, sclipirea cristale-lor acorperind formaţiunile de calcar, pânăla efectele dramatice ale susţinerii muzicaleşi la întrebările lansate de regizor („să fiepeştera Chauvé o dovadă a genezei omuluimodern?“; „sunt picturi de Picasso, de pildă,reactivări individuale ale unei memorii ances-trale, existente încă din preistorie?“ ş.a.)

In fine, concertul de închidere al Festi-valului Wien Modern (21.Noiembrie, WienerKonzerthaus), poate aduce în discuţie din-tr-un alt unghi înalta temă a „universalităţii“.Faimoasa Wiener Philharmoniker sub ba-gheta lui Peter Eötvös a interpretat un con-cert pentru percuţie de Friedrich Cerha. Des-pre ce „aşezare în universalitate“ ar putea fivorba? Pentru mine (iertaţi-mi subiectivita-tea), ea se degajă din puterea compozitoruluide a continua, fără să pastişeze, dar şi fărăsă cadă în nostalgia retrogradă a „neo-cu-rentelor“, atât tradiţia simfonică, cât şi ino-vaţiile ultimelor patru-cinci decenii de muzi-că nouă. Acest lucru l-am simţit în concertuloctogenarului Cerha. Dincolo de evidentacoerenţă a conducerii muzicale, lucrarea atransmis o luminozitate benefică, aş spune:un flux echilibrant de energie. Reconfortanttonul acestei prevestiri optimiste – în con-deiul unui renumit artist al prezentului…

Gabriela Şerban

Concluzii la final

Noaptea de 1 spre 2 octombrie2011, în întreaga ţară s-a numit„Noaptea bibliotecilor”, manifes-

tare culturală aflată la prima ediţie; astfel,din 1 octombrie, de la ora 18.00, până în 2octombrie, la ora 04.00, bibliotecile au fostdeschise, împătimiţii de lectură şi cultură a-vând posibilitatea să petreacă tot acest timpîn incinta bibliotecii: printre cărţi, la sala de

lectură sau în spaţii amenajate pentru diversesimpozioane, dezbateri, prezentări şi proiecţii.Biblioteca Orăşenească „Tata Oancea” dinBocşa s-a alăturat acestui program naţional.

Aşadar, la Biblioteca „Tata Oancea” dinBocşa, la „Noaptea bibliotecilor”, chiar dacătimpul a ţinut cu noi şi a fost deosebit decald şi îmbietor, au participat doar 22 depersoane, cu vârste cuprinse între 40 şi 75de ani. Programul a decurs nesperat de bine,adică ne-am încadrat perfect în ceea ce amstabilit şi fiecare punct din program a fosttratat cu seriozitate şi profesionalism, ţinândcont că voluntarii şi-au făcut treaba: pre-zentarea poetului reşiţean Costel Stancu decătre voluntarul Gheorghe Jurma, scriitor,critic şi istoric literar, editor şi important omde cultură bănăţean; pezentarea expoziţieidocumentare „Tata Oancea” de către ma-nagerul bibliotecii gazdă, Gabriela Şerban;„Tata Oancea şi revista “Vasiova”, dezbateresusţinută şi moderată de acelaşi voluntarGheorghe Jurma; „Literatura dialectală”,dezbatere susţinută de scriitorul Adrian Ger-hard din Oţelu-Roşu şi de Valentin Homescu,realizator de emisiuni la Radio Reşiţa;

„Recital de poezie în grai bănăţean” susţinutde Dimitrie Acea (din Doclin), Adrian Ger-hard (din Oţelul-Roşu), Stelică Pătraşcu (dinBocşa), Valentin Homescu (din Reşiţa); vi-zionarea filmului Cititorul, a scurtmetrajuluiNegustorul de amintiri de Ioan Cărmăzan,precum şi a unor documentare prezentatede Dan Liuţ: obiceiuri şi tradiţii din Banat.

Pentru că folkistul Cristian Buică n-aputut fi prezent la eveniment, s-a renunţatla partea de muzică; au fost multe discuţii,plimbări printre rafturile bibliotecii, prezen-tări de cărţi din fondul special, prezentareadonaţiilor aflate în sala de prelucrare, pre-zentarea unor cărţi aflate în lucru, prezen-tarea unor proiecte.

Direcţia pentru Cultură Caraş-Severin a dăruit bibliotecii, pen-tru astfel de evenimente, cărţi şi

publicaţii, care au fost oferite celor prezenţi;biblioteca gazdă a pregătit mape pentru par-ticipanţi, aceştia lăsând, înainte de plecare,un gând şi o concluzie cu privire la eve-niment.

La final, organizatorii au tras şi câteva

concluzii:- A fost mai bine decât ne-am aşteptat;- Publicul a fost neîncrezător; nu cre-

deau că e serios programul şi că într-adevărvom petrece o noapte întreagă la bibliotecă.Astfel, am avut transmisii în direct la RadioReşiţa la începutul evenimentului, dar şi întimpul nopţii, pe parcursul derulării acestuieveniment;

- Publicul nu este obişnuit cu astfel deevenimente. Multe comentarii de după eve-niment au fost de genul: „aş fi venit, că amvăzut lumină, dar mi-a fost jenă să vin la 1noaptea la bibliotecă”.

- Dezinteres total din partea cadrelordidactice care, nu doar că n-au onorat cuprezenţa evenimentul, dar nici măcar n-auîndrumat elevii, cu toate că în şcoli au fosttrimise afişe şi materiale de promovare.

- Propun ca pe parcursul anului să ne„educăm” utilizatorii, să-i convingem de se-riozitatea programelor noastre şi, la ediţiaurmătoare, sperăm să atragem mai mulţiparticipanţi.

Noaptea BibliotecilorCea de-a doua ediţie a Simpozionului euroregional „Poezia dialectală în context

actual” s-a desfăşurat la Şcoala cu clasele I-VIII „George Gârda” din localitateatimişeană Mănăştiur. Manifestarea, coordonată de Georgeta Popa, Ion Căliman

şi Ion Ghera, s-a derulat pe două secţiuni: comunicări ştiinţifice consacrate poeziei dialectalebănăţene, în general; eseuri şi referate dedicate creaţiei lui George Gârda, dar şi a altorautori de poezie în grai. Au participat scriitori şi cadre didactice din Serbia şi din judeţeleArad, Caraş-Severin, Mehedinţi şi Timiş. De la eveniment nu au lipsit scriitorii: Ioan ViorelBoldureanu, Simion Dănilă, Ion Căliman, Ion Ghera, Ionel Iacob Bencei. În cadrul mani-festării a avut loc şi un recital de poezie în grai bănăţean, susţinut de Dan Liuţ, realizator deemisiuni la TV Terasat Reşiţa, şi de elevii Şcolii cu cl. I-VIII „George Gârda”, precum şi unscurt program de dansuri populare, prezentat de Ansamblul „Busuiocul”, al şcolii dinlocalitate. Manifestarea a fost organizată de Primăria, Consiliul Local şi Şcoala cu claseleI-VIII „George Gârda” din Mănăştiur, cu sprijinul Asociaţiei Scriitorilor în Grai Bănăţean,al Liceului Teoretic „Traian Vuia” din Făget, al Inspectoratului Şcolar Judeţean şi al CaseiCorpului Didactic Timiş.

Toni Boldureanu

Haiganuş Preda-Schimek

Simpozionul euroregional desprepoezia dialectală, la Mănăştiur

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

Banat23

(4)

Vechi familii de intelectuali români lugojeni

Mihail Bejan, autorul primei traduceri în limbaromână a Cronicii notarului anonim al regelui Béla

Mihail Bejan

Tabla de la Lugoj

Constantin-Tufan Stan

Tabla de la Lugoj

În anul 1901, Mihail Bejan, unul dincei dintâi universitari români lugojeni(profesor principal la Collegium Pro-

fessorum et Civicium Universitatis Betliensis,instituţie care şi-a inaugurat cursurile la Lugojîn 6 februarie 1887 – potrivit unui anunţpublicat în presa locală de expresie maghia-ră –, fiind, probabil, o extensie a vechiuluiColegiu Bethlen din Aiud), a edificat palatulce-i poartă numele (proiectat de arhitectultimişorean Carol Hart), decorat cu o splen-didă ornamentică barocă (închinat venerateisale soţii Livia, aşa cum rezultă dintr-o in-scripţie gravată pe un perete din interioruledificiului), una din emblemele arhitectoniceale Lugojului contemporan, care adăposteala parter, în perioada ante- şi interbelică, unuldin cele mai selecte localuri lugojene, cafe-neaua „Corso”.

S-a implicat plenar în viaţa culturală aurbei natale (caracterizată prin exemplareinterferenţe etnice şi confesionale), aducân-du-şi aportul la înfiinţarea, în 1879, a perio-dicului de limbă maghiară „Krassói Lapok”(devenit, în 1881, „Krassó-Szörényi Lapok”),fondarea reuniunii corale maghiare (LugosiMagyar Dalegyesület)1 şi a Cazinoului, fiindşi primul preşedinte al Asociaţiei Comerci-anţilor din localitate. A colaborat, cu articolecu tematică istorică, la periodicul „Drapelul”,unde a semnat cu pseudonimul Omega (v.Câmpul libertăţii din Lugoj – reflexii fugi-tive, în „Drapelul”, Lugoj, VII, 130, 1907,1-2). Prodigioasa s-a activitate publicisticăs-a reflectat şi în numeroasele articole, studii,culegeri de folclor literar şi obiceiuri publi-cate în revistele „Speranţa” (Arad), „Familia”,revista lui Iosif Vulcan (informaţii privindobiceiurile românilor la înmormântare aufost preluate de S. Fl. Marian în monumentalasa monografie, apărută sub auspiciile Acade-miei Române), „Patria” (foaie politică guver-namentală condusă de M. Bejan în perioada1871-1872), „Viitorul” şi periodicul timi-şorean „Dreptatea”. Sub acelaşi pseudonim,Omega, consacrat de–a lungul timpului, apublicat pagini de proză scurtă în „Familia”:Aşa a fost să fie! (XXXV, 35, 1899, 414-415), O floare din cimitir (XXXVI, 3, 1900,31-32), Ziarul bunicii (XXXVI, 20, 1900,232-233), După 5 ani (XXXVI, 8, 1900,88, 90), Ultima scrisoare Irinei (XXXVII,23, 1901, 273). A întreţinut o bogată cores-pondenţă (în mare parte pierdută) cu nume-roase personalităţi ale epocii: Dr. Sircu, dinPetersburg, Dr. Weigand, din Leipzig, Dr. IonG. Sbiera2, din Cernăuţi, Antoniu Mocioni,A. Maniu, Miron Românul, Iosif Popasu, IoanMeţianu, G. Olteanu, E. Athanasievici, Patri-ciu Drăgălina, Teodor Păcăţian, Emanuil Un-gurianu ş.a.3.

Pe plan profesional, Mihail Bejan aelaborat şi publicat una din primelescrieri de popularizare, în limba ro-

mână, a legii notariale aflate în uz în comitatulCaraş-Severin (un adevărat manual, primulde acest fel în limba română), Articlulu de le-ge XXXV din anul 1874. Despre notarii pu-blici regesci (Tipografia Alessandru Kocsi,Budapesta, 1875), la puţin timp după ce Di-eta din Pesta legiferase înfiinţarea instituţieinotarilor publici. Apărută într-o ediţie triling-vă (română, maghiară şi germană), broşuraa fost elaborată de un colectiv din care aumai făcut parte Dem. Bonciu, din Arad (co-ordonator), şi dr. Aurel Maniu, din Oraviţa(v. „Albina”, Pesta, X, 47, 1875). Textul a fostreluat, în 1903, sub titlul Învăţătură pentrupoporul român despre legea adusă în pri-vinţa notarilor publici regesci, şi în 1906,Învăţătură despre legile privitoare la notariipublici regeşti, tom apărut la Sibiu în 1906.

Pe teren bisericesc, Mihail Bejans-a implicat în cauza înfiinţării uneiepiscopii greco-orientale la Timi-

şoara, subscriind cu importante sume debani la fondul destinat realizării ipoteticuluiproiect. Într-o epistolă expediată în 25 oc-tombrie 1905, Emanuil Ungurianu îşi ex-prima sentimentele de satisfacţie pentru zelulcu care M. Bejan se dedica înfăptuirii măre-ţului deziderat: „Ai binevoit a subscrie pesama fondului înfiinţândei episcopii gr.-or.române în Timişoara suma de 1.000 cor.;din această sumă cade pe anul curent ratade 200 cor., ca a cincea parte a sumei sub-scrise; apropiindu-se acum terminul de sol-vire, te rog ca să binevoieşti a trimite la minecu mandat poştal suma de 100 de cor. pe a-nul curent. […] Recipisa poştală are să ser-vească de chitanţă, iar la finea anului voi li-tografia lista contribuirilor şi voi trimite fi-ecărui contribuent câte un exemplar, din carese va convinge că banii trimişi au ajuns ladestinaţia lor. Totodată, am onoare a te invitala o consultare în această cauză pe duminicala 5 noiembrie anului curent, după-ameaz la3 oare, în Timişoara, hotelul „Principele deCoroană” (Direcţia Judeţeană Timiş a Arhive-lor Naţionale, Fondul Mihail Bejan, d. 1-6)4.

Identificarea, de către Mihail Bejan, înanul 1903, a unei table din lemn inscripţio-nate, pe ambele părţi, cu imagini biblice şitexte în limbile slavă şi română (cu caracterechirilice), descrise şi comentate detaliat, îm-preună cu Valeriu Branişte (cel care a numitxilogravura Tabla de la Lugoj), în câtevanumere succesive ale „Drapelului” (de la nr.124/ 1903 – Tabla de la Lugoj. Un monumentpreţios literar-istoric – până la nr. 146/1903– Tabla de la Lugoj. Reflexii la articoluldlui I. Popovici), a declanşat o pasionantădispută istorică şi lingvistică. Supoziţiile şiaserţiunile lui M. Bejan, teoretizate şi ampluargumentate de V. Branişte (cei doi cărturaricredeau că descoperiseră un document deo însemnătate capitală pentru istoria limbiiromâne, datându-l pe la mijlocul secolului alXV-lea), susţinute de comentariile dr. PetruBarbu, publicate în „Foaia diecezană” şi pre-luate în coloanele „Drapelului”, au primit oreplică tranşantă din partea lui Iosif Popovici,

sching în 1852, noua reuniune a luat denumirea deLugosi Magyar Dal- és Zeneegyesület, nume subcare şi-a serbat pretinsul jubileu de 50 de ani (v.Stan 2010).

Într-o epistolă expediată lui Valeriu Branişte(datată Cernăuţi, 8/21 februarie 1905), Ion G. Sbiera,mulţumindu-i pentru trimiterea studiului despre Ta-bla de la Lugoj, descoperită de Mihail Bejan, îl roa-gă să fotografieze documentul şi să-i trimită, pe spe-sele sale, „un exemplar sau două. Aş dori să o publicîn opul ce îl tipăresc, ca o rămăşiţă doveditoare des-pre persecutarea graiului românesc în secolul al trei-sprezecelea până la tăierea limbei a acelora care îlfoloseau în cele religioase […]. Sper că-mi faci acestserviciu, fiindcă el este în folosul cauzei sub al că-rei steag au luptat şi luptă deştepţii românilor. Deasemenea, aş dori să ştiu cine este acel domn MihaiBésán în posesiunea căruia se află acum Tabla? şicum se rosteşte numele Bésán? Béjan ori Băşan, Be-jan?” (Branişte 1989, III, 68).

Vezi Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţio-nale, Fondul Mihail Bejan (nr. 117, inv. 5406-5436,d. 1-6), care cuprinde pagini din corespondenţapurtată de Mihail Bejan între anii 1860 şi 1906.

Activitatea de mecenat a lui Mihail Bejan, pusăîn slujba bisericii ortodoxe, s-a manifestat şi în 1876,când, după marele incendiu din anul 1842 care a mis-tuit vechea biserică ortodoxă lugojeană, a contribu-it, în calitate de preşedinte al comitetului parohial,la finanţarea pictării icoanei Sfântului Mihail de peturnul din partea dreaptă a sfântului locaş (v. Stratan– Muntean 1981, 126).

Opiniile lui Mihail Bejan privitoare la conţinu-tul şi semnificaţia Tablei de la Lugoj au fost expusede V. Branişte în „Drapelul”, Lugoj, III, 126, 1903,1-2, şi III, 127, 1903, 1-2: Tabla de la Lugoj. Un mo-nument preţios literar-istoric. Părerea domnului Bé-sán (vezi Addenda). Replicile lui Iosif Popovici auapărut în „Luceafărul”, Budapesta, II, 24, 1903,400-402, III, 3, 1904, 85-86, III, 4, 1904, 98-100,şi III, 5, 1904, 116-117. Intervenţiile lui Petru Bar-bu, publicate în periodicul caransebeşean „Foaiadiecezană” (numerele 50 şi 51/1903), au fost preluateîn paginile „Drapelului”, III, 148, 1903, 1, şi III, 152,1903, 1-2. Ca reacţie la aserţiunile lui Petru Barbu,V. Branişte a semnat, în „Drapelul”, Lugoj, III, 148,1903, 2, articolul Brâul Maicii Domnului. Reflexiunila articolul dlui dr. P. Barbu despre Tabla de la Lu-goj de V. Branişte. O parte din materialele semnateîn „Drapelul” au fost publicate, în acelaşi an, de V.Branişte, între copertele unei broşuri: Tabla de laLugoj. Un monument preţios literar-istoric, Tipo-grafia Carol Traunfellner, Lugoj, 1903. Opul a fostreeditat în 2010, într-o ediţie îngrijită de Ioan David(cu un studiu introductiv şi un tabel cronologic), cuo prefaţă de Crişu Dascălu (David Press Print, Ti-mişoara). Transcrierea eronată a numelui lui M. Bé-sán (é în ortografia maghiară se citeşte e şi nu ă –autorul ediţiei confundându-l, probabil, pe é cu ě,care, într-adevăr, potrivit normelor ortografice ro-mâneşti antebelice, se citeşte ă –, iar s, ş) a generato greşeală fatală: numele lui Mihail Bejan (Beşan),cu variantele ortografice maghiare Bésán, Besan (sauBesanu, aşa cum apare numele folcloristului şi pu-blicistului român în Dicţionarul general al literaturiiromâne – v. DGLR 2004 (AB), 70, 272) – este re-dat, greşit, Băsan, în măsură să inducă o gravă con-fuzie în rândul istoricilor literari care ar putea preluaediţia lui I. David. Bizantinologul lugojean VasileV. Muntean a încercat, în studiul său Semnificaţiaunei xilogravuri din veacul al XVIII-lea (v. Muntean2004, 177-181), cu prilejul identificării vechii Table(care se află în prezent în Colecţia muzeală a pro-toieriei din Lugoj), o tranşare definitivă a contro-verselor legate de anul realizării tablei, care aveafuncţie de talisman, certificând anul 1777, gravat,de altfel, pe una din laturile xilogravurii.

profesor, la acea dată, la catedra de limba şiliteratura română a Universităţii din Viena,după o specializare în fonetică la „Sorbona”,care considera că textele au fost elaborateîn sec. XVII-XVIII: „Rog prieteneşte pe dniiBranişte şi Bésán să se oprească de la com-binaţii iluzorice, să nu clădească teorii pe cu-noştinţe false şi să nu mai creadă că Tabla dela Lugoj e primul monument literar român deo «supremă importanţă» („Luceafărul”, Bu-dapesta, II, 24, 1903, 400-402, articol pre-luat în „Drapelul”, Lugoj, III, 145, 1903, 1-3)5.

Bibliografie:Branişte 1989, III = Valeriu Branişte, Corespon-

denţă, vol. III (1902-1910), Ediţie îngrijită de Gheor-ghe Iancu şi Valeria Căliman, Editura Minerva, Bu-cureşti.

DGLR (AB) 2004 = Academia Română, Dicţio-narul general al literaturii române, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti.

Muntean 2004 = Vasile V. Muntean, Spiritualitatebizantină şi românească, Editura Marineasa, Timi-şoara.

Stan 2010 = Constantin-Tufan Stan, De la Reu-niunea Română de Cântări şi Muzică la Corul „IonVidu”. 1810-2010. 200 de ani de cânt coral românescla Lugoj, Editura Eurostampa, Timişoara.

Stratan – Muntean 1981 = Ioan Stratan, Vasile Mun-tean, Monumente istorice bisericeşti din Lugoj, Pre-faţă de † Nicolae, Mitropolitul Banatului, EdituraMitropoliei Banatului, Timişoara.

Note: Lugosi Magyar Dalegyesület (Reuniunea de

Cânt Maghiară) fusese fondată în 1886. În 1902,după unirea cu asociaţia corală germană, Lugosi Ge-sang- und Musikverein, fondată de Conrad Paul Wu-

Banat, anul VIII, nr. 11, 2011

CarteBanat24

Biblioteca din Vest