3

ÎN ACEST NUMĂR:

pag. 4 - Fundamentele eticii folosirii câinilor de serviciu / Fundamentals of ethics using police service dogs - de Adela VOINEAG

pag. 5 - Importanţa pregătirii conductorilor câini de serviciu în succesul misiunilor executate / Importance of dog handlers

training to accomplish their tasks - de Florin GEARĂ

pag. 7 - Dresajul câinelui de companie / Training of your pet dog - de Cristian TILIHOI

pag. 10 - Întrebări şi răspunsuri / Questions and answers - de Adrian IENCIU

pag. 11 - La înălţime - prima femeie-poliţist instructor de dresaj din România / Performance - the first female police officer dog training

instructor in Romania - de Alexandra SCĂUNAȘ

pag. 12 - Tulburările de comportament ale tineretului canin / Youth canine behavior disorders - de Daniel CĂPRIȚĂ

pag. 13 - Rase de câini - Ciobănesc Belgian Malinois / Dog breeds - Belgian Shepherd - Malinois - de dr. ing. Sergiu-Călin

TĂTĂRUCĂ pag. 15 - Supravegherea veterinară a câinilor de căutare din cadrul brigăzii de pompieri din Paris / Veterinary surveillance

of searching dogs in Paris fire brigade - de Colonel (medic veterinar) Dominique GRANDJEAN

ș i căpitan (medic veterinar)Delphine CLERO

pag. 17 - Câştigătorii concursului revistei "Câinele Poliţist"-ediţia nr. 1 pag. 18 - Condiţionarea clasică şi condiţionarea operantă. Cele patru cadrane ale condiţionării operante / Classical conditioning

and operant conditioning. The four quadrants of operant conditioning - de Vasile PĂUNESCU

pag. 19 - Ştiați că? / Facts about dogs

pag. 20 - Istoricul câinelui poliţist / History of police dog - de Marius HADĂR

pag. 22 - Neamţul vrea să fie “fruncea” / Neamț county wants to be on the top - de Ionuţ HUCI

pag. 24 - Eveniment: - Seminarii Frontex

- Exerciţiu comun cu ocazia “Zilei Protecţiei Civile”

- Demonstraţie de dresaj la Centrul Chinologic

- Colaborări cu Poliţia Judeţului Sibiu

pag. 26 - Pagina medicală: Leishmanioza / Leishmaniasis - de Alin PASCU

pag. 26 - Revenirea unui campion / The comeback of a champion - de Nicolae COLDEA

pag. 27 - Pagina de umor

CONSILIUL ŞTIINŢIFIC

Preşedinte:

prof. univ. dr. Gheorghe POPA Institutul de Studii pentru Ordine Publică

Vicepreşedinţi:

Crişan-Mucenic LĂZUREANU Centrul Chinologic Sibiu

dr. ing. Sergiu-Călin TĂTĂRUCĂ Centrul Chinologic Sibiu

Membri:

dr. Dominique GRANDJEAN Ecole Nationale Veterinaire d’Alfort, Franţa & Brigade de Sapeurs Pompiers de

Paris, Franţa

prof. univ. dr. Ioan BUD Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

prof. univ. dr. Alin BÎRŢOIU Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti

Cristian ŞTEFĂNESCU Asociaţia Chinologică Română

Radu EREMIA Direcţia Medicală a Ministerului Administraţiei şi Internelor

Octavian ACELENESCU Centrul Chinologic Sibiu

Marin-Viorel POROŞANU Centrul Chinologic Sibiu

Fondator:

Cristian TILIHOI Centrul Chinologic Sibiu

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Redactori: Daniel CĂPRIŢĂ

Vasile PĂUNESCU

Alin PASCU

Marius HADĂR

Florentina PAVEL

Mihai-Dacian BÎRCĂ

Alexandra SCĂUNAŞ

Redactor șef: Cristian TILIHOI

Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor. Toate drepturile privind reproducerea materialelor care vor fi publicate în revista ―Câinele Polițist‖ sunt cedate de către autori editorului.

Toate materialele (incluzând fără limitări articole, texte, imagini, bannere, logo-uri, design, etc) conținute în această revistă sunt protejate de legile copyright-ului și ale

dreptului de autor. Ele nu pot fi reproduse, copiate, distribuite, vândute, transmise sau publicate făra acordul scris al editorului.

4

FUNDAMENTELE ETICII

FOLOSIRII CÂINILOR DE

SERVICIU

FUNDAMENTALS 0F ETHICS USING

POLICE SERVICE DOGS

de Adela Voineag

Rezumat: Cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei naţionale şi europene privitoare la mo-

dalităţile de intervenţie ale poliţiei este esenţială pentru evitarea sau diminuarea impac-

tului de ordin fizic şi pshic asupra persoanelor care fac obiectul acestor acţiuni. Cuvinte cheie: etică, proporţionalitate, necesitate, responsabilitate, drepturile omului,

drepturile animalelor.

Abstract: Knowledge and application of national and European legislation relating to the methods of police intervention is essential to avoid or mitigate the impact of physi-

cal and psychical on persons subject to those actions

Key words: ethics, proportionality, necessity, responsibility, human rights, animal rights.

Câinele de serviciu se dovedeşte a fi un instrument

important în dotarea poliţiştilor. Folosirea câinilor poliţişti

reprezintă o opţiune tactică proactivă ori reactivă, care

îmbunătăţeşte sau sprijină eficienţa forţelor de ordine.

În patrulare, poliţiştii se bazează pe partenerul lor canin

pentru siguranţă şi asistenţă la prinderea unui suspect. Viteza,

curajul şi agilitatea acestor câini îi face perfecţi pentru prinderea

suspecţilor, însă folosirea câinilor este supusă unui set important

de reguli. Dacă aceste reguli sunt încălcate, cei imobilizaţi cu

ajutorul câinilor de serviciu sau afectaţi în orice fel ca urmare a

unui astfel de uz, îi pot acţiona în justiţie, fie pe poliţiştii

conductori, fie unitatea de poliţie.

Pentru menţinerea încrederii publice, este esenţial ca

folosirea câinelui să fie legală, proporţională, necesară şi

nediscriminatorie.

Folosirea forţei cu câinele de poliţie are capacitatea de a

interfera cu următoarele drepturi prevăzute în Convenţia

europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale: dreptul la viaţă (art. 2), interzicerea torturii şi a

tratamentelor inumane sau degradante (art. 3), dreptul la libertate

şi siguranţă (art. 5), dreptul la respectarea vieţii private şi de

familie (art. 8), precum şi protecţia proprietăţii (art. 1 din primul

Protocol adiţional).

Dacă uzul forţei nu este subordonat principiilor

legalităţii, necesităţii intervenţiei, proporţionalităţii şi

nediscriminării, acesta poate culmina cu încălcarea drepturilor şi a

libertăţilor fundamentale, care garantează nu doar dreptul

individului la viaţă, ci şi dreptul său la integritate fizică, căruia i

se circumscrie dreptul de a nu fi rănit într-un mod arbitrar sau

nejustificat.

Legalitatea interferenţei cu susmenţionatele drepturi este

prevăzută şi justificată în cazurile menţionate în însuşi textul

articolelor din „Convenţia europeană pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”. Spre exemplu,

în cazul art. 8, amestecul autorităţii publice în exercitarea

dreptului individului la viaţa privată şi de familie (a se vedea

situaţia percheziţiilor) este admis dacă acest amestec este

prevăzut de lege şi dacă el constituie o măsură care, într-o

societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională,

siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi

prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori

protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

O interferenţă legală cu drepturile omului trebuie să fie

necesară, iar necesitatea intervenţiei este evaluată, în principal, în

funcţie de gravitatea faptelor penale presupuse a fi săvârşite.

În alte cazuri, necesitatea este apreciată în funcţie de

ameninţarea imediată, neavând relevanţă gravitatea faptelor. Un

astfel de caz îl reprezintă suspectul înarmat, sau care are un

comportament violent, ce poate fi imobilizat cu ajutorul câinelui

poliţist, indiferent de gravitatea faptei. Şi reciproca îşi dovedeşte

valabilitatea, în sensul că un suspect calm şi care se supune

comenzilor unui organ de ordine publică, nu va fi imobilizat cu

ajutorul câinelui, indiferent de gravitatea faptelor presupuse a fi

săvârşite.

Principiul proporţionalităţii este apreciat în funcţie de

adecvarea măsurilor luate faţă de scopul legitim urmărit.

Interferenţa trebuie întotdeauna să fie proporţională, pentru ca ea

să fie una legitimă.

Pentru că ne aflăm într-o Europă a diversităţii şi

egalităţii, conductorii câinilor poliţişti trebuie să manifeste

sensibilitate la modurile diferite în care sunt percepuţi câinii de

către persoanele din anumite culturi şi religii. Spre exemplu, în

anumite culturi câini sunt percepuţi ca fiind impuri. Acest lucru

trebuie luat în calcul atunci când misiunile cu câinii de serviciu se

desfăşoară în apropierea locuinţelor sau lăcaşurilor de cult. Dacă

poliţiştii trebuie să fie sensibili la atitudinile culturale faţă de câini

sau la fobiile unei persoane, necesitatea menţinerii ordinii publice

şi a prevenirii săvârşirii faptelor antisociale, precum şi protecţia

drepturilor şi libertăţilor celorlalţi în concordanţă cu art. 8, va

depăşi în general aceste consideraţii, dar poliţistul trebuie să poate

justifica decizia de a folosi câinele în astfel de împrejurări.

Un rol important în fundamentarea unei etici a folosirii

câinilor de serviciu revine instructorilor care certifică dobândirea

calităţii de conductor câine de serviciu de către personalul

sistemului de ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi

specializarea câinelui într-un anumit domeniu. Aceste certificări

trebuie să prezinte garanţii că atât conductorii, cât şi câinii, au fost

antrenaţi şi pregătiţi pentru uzul operativ.

Încrederea publicului trebuie menţinută şi cu privire la

concordanţa dintre uzul câinilor de poliţie cu dreptul la bunăstarea

animalelor, cu asigurări că această folosire este eficientă, umană,

etică şi transparentă. Atât instructorii de dresaj, cât şi conductorii,

trebuie să se asigure că animalele de serviciu aflate în grija lor

sunt tratate în permanenţă cu compasiune şi umanism.

Conform legislaţiei privind protecţia animalelor, precum

şi în concordanţă cu „Declaraţia drepturilor animalelor”, niciun

câine nu trebuie tratat cu cruzime în timpul dresajului sau

antrenamentului, ori al misiunilor operative sau câtă vreme se află

în îngrijire. Un criteriu important îl reprezintă acela că orice

formă de disciplinare a câinelui trebuie să fie rezonabilă şi

necesară, în consens deplin cu legea, şi cu folosirea numai a

echipamentelor aprobate.

Responsabilitatea folosirii legitime şi proporţionale a

câinilor poliţişti revine forţelor de ordine care acţionează în

scopul menţinerii ordinii publice şi a prevenirii faptelor

antisociale. În acest scop, acestea trebuie să poată oferi garanţii că

metodele de dresaj al câinilor de poliţie şi uzul operaţional al

acestora sunt eficiente, umane, etice şi transparente.

Sub egida „People First Policing”, unele structuri de

poliţie din statele membre ale Uniunii Europene au implementat

proceduri transparente, accesibile publicului larg prin intermediul

paginilor de internet al acestora, în care sunt descrise precauţiile

adoptate pentru uzul câinilor de serviciu şi garanţiile că această

folosire este în concordanţă cu drepturile şi libertăţile

fundamentale ale omului şi cu bunăstarea animalelor.

5

IMPORTANŢA PREGĂTIRII

CONDUCTORILOR CÂINI DE

SERVICIU ÎN SUCCESUL

MISIUNILOR EXECUTATE

IMPORTANCE OF DOG HANDLERS

TRAINING

TO ACCOMPLISH THEIR TASKS de Florin Geară

Rezumat: Folosirea câinelui de serviciu, ca ―instrument‖ în desfăşurarea activităţilor

specifice, poate fi fructificată pe deplin doar cu respectarea unor condiţii esenţiale:

îmbunătăţirea continuă a activităţii de ―conductor câine serviciu‖ şi a capacităţilor

fizice şi psihice ale acestora.

Cuvinte cheie: poliţie, conductor câine, deprinderi, profesionalism. Abstract: The use of service dogs as a tool in specific activities may be achieved only

by fulfilling some requirements: continuously improving the dog handling activity and

mental and physical aptitudes for dog handlers. Key words: police, dog handler, skills, professionalism.

Pentru majoritatea oamenilor, una din cele mai

importante componente ale calităţii vieţii este aspiraţia

permanentă pentru protecţie şi siguranţă. Această protecţie este

misiunea exclusivă a statului, el fiind singurul care poate exercita

violenţa în mod absolut legal, însă în anumite limite. Exercitarea

violenţei este un MONOPOL al statului; numai statul este

îndreptăţit să facă tot ce este necesar pentru a proteja cetăţenii de

infracţiuni şi alte pericole.

Instrumentul principal al statului din acest punct de

vedere este poliţia. Cum factorul uman este deosebit de important

- chiar primordial - în asigurarea succesului misiunilor

încredinţate unităţilor componente ale M.A.I., este lesne de intuit

concluzia: oamenii deţin ( încă ) capacităţile gândirii, deci

analizei unei eventuale acţiuni, mişcări, activităţi; ei sunt singurii

care pot anticipa rezultatele, chiar dacă măcar în parte; ei sunt cei

care pot întrerupe o anumită fază în practica sarcinilor legale

încredinţate de legiuitor, schimbând-o din mers cu o alta, mai

precisă şi care se adaptează noilor factori, noilor situaţii; omul

poate realiza imprevizibilul mişcărilor de care trebuie să se

folosească pentru a reuşi într-o anumită operaţie.

Toate aceste argumente sunt doar „câteva‖ din câte am

putea enumera în avantajul factorului OM. Dacă „omului‖, în

general, îi personalizăm acţiunile, canalizându-i menirea sau

propria alegere, către ceea ce însemnă apărarea ordinii şi liniştii

publice, el „devine‖ poliţist, jandarm, poliţist de frontieră sau

oricare alt lucrător al M.A.I. implicat în ceea ce înseamnă

„apărarea, respectarea şi aplicarea legii‖.

Evident că rolul lucrătorului M.A.I. se complică şi mai

mult, devine mai dificil şi periculos de îndeplinit, în momentul în

care acesta este înzestrat cu o serie de pârghii, mijloace de care

trebuie sau nu să se folosească în îndeplinirea sarcinilor care i-au

fost încredinţat şi care , prin simpla lor prezenţă, purtare sau

deţinere sunt foarte periculoase. Mă gândesc în primul rând la

armele de foc, la câinii de serviciu, la caii de serviciu, la

bastoanele cu şoc electrostatic iar enumerarea se poate extinde

asupra tuturor mijloacelor din dotarea lucrătorilor M.A.I.

Voi încerca să amintesc numai câteva din calităţile şi

deprinderile pe care poliţistul dotat cu câine de serviciu, este

obligat să le posede pentru a putea face faţă cu succes activităţilor

de zi cu zi efectuate în timpul sau în legătură cu serviciul.

Nu este nevoie să accentuăm faptul că, după armele de

foc, în dotarea poliţiştilor, câinele de serviciu este următorul pe

un palier al celor mai periculoase mijloace. Periculoase nu atât

pentru propria persoană, dar mai ales pentru civilii împotriva

cărora trebuie să fie folosit acest mijloc.

Practica a demonstrat însă cu prisosinţă şi avantajele pe

care le-a avut şi continuă să le aibă dotarea şi folosirea câinilor de

serviciu.

În practică, mulţi factori cu răspundere, manageri, şefi ai

diferitelor eşaloane, au abordat problematica câinilor de serviciu

dintr-un unghi ce nu suportă prea multe interpretări: prin prisma

greutăţilor care sunt inerente dotării cu câini de serviciu, a fost

limitată folosirea lor, minimalizându-se avantajele nete ce decurg

din acest demers. Este, în mod evident, o concepţie greşită, iar

dacă ar fi să o generalizăm, ar trebui să-i dotăm pe poliţişti cu

mijloace cât mai simple şi mai uşor de folosit şi de întreţinut,

pentru a nu „multiplica un pericol deja existent‖. Este greşit, iar

rezultatele din teren au demonstrat că, drepturile şi libertăţile

membrilor societăţilor moderne nu mai pot fi apărate cu „bâta‖ şi

nici cu „piatra‖. Pentru simplul motiv că au evoluat, iar tehnicile

infracţionale au suferit puternice modificări „up-datându-se‖

continuu. Pus în faţa acestor realităţi, poliţistul trebuie şi este

obligat să reacţioneze, apelând la ceea ce legea îi permite să

folosească. Când în acest angrenaj se mai intervine şi prin

transpunerea în practică a unor concepţii învechite, retrograde, ce

nu ţintesc spre profesionalizarea activităţii poliţistului, rezultatele

obţinute de cei ce-şi fac datoria în stradă rămân nesatisfăcătoare.

Profesionalizarea meseriei de poliţist începe în primul

rând cu pregătirea factorului uman, încă din timpul instituţiilor de

formare, când trebuie să-şi asigure un solid bagaj de cunoştinţe

teoretice. Aceste cunoştinţe sunt obligatoriii pentru a putea

discerne mijloacele legale avute la îndemână. Este primul element

ce face diferenţa între succes şi insucces: nu poţi alege mijlocul

potrivit fără o solidă bază teoretică, fără o analiză rapidă a

riscurilor implicate de speţa concretă şi a avantajelor folosirii /

alegerii acestui mijloc. Şi asta într-un timp care, de cele mai

multe ori, este foarte scurt, de ordinul secundelor. Iată un prim

avantaj conferit de capacitatea intelectuală a poliţistului. Dacă

acest poliţist poartă asupra sa răspunderea dotării şi cu câine de

serviciu, devenind „poliţist conductor‖, el are cel puţin o sarcină

în plus faţă de ceilalţi colegi. El trebuie să „vadă‖ şi riscurile de

care aminteam, suplimentare, implicate de folosirea câinelui, dar

şi avantajele în faţa altor mijloace.

(Continuare in pag. 6)

6

(Continuare din pag. 5)

O altă componentă a succesului misiunii rezidă şi în

capacităţile fizice şi psihice pe care poliţistul conductor este nevoit să

le aibă. Şi tot ca un „plus‖ faţă de ceilalţi, fie colegi, fie civili. Aş

putea fi întrebat de ce este nevoie de asemenea calităţi. Pentru că un

câine nu este numai un mijloc, este un partener în serviciu. Este

însufleţit, are viaţă, are stări de spirit, este bucuros sau trist, simte

nevoia transmiterii unor sentimente. Cu siguranţă că, toate acestea nu

pot fi nici simţite, nici trăite de o armă de foc, de cătuşe sau baston.

Dacă toate acestea sunt luate în considerare, ne putem da seama uşor

de ce un poliţist conductor trebuie să fie şi un bun psiholog, un

cunoscător al posibilităţilor animalului într-un / la un moment dat

pentru a avea eficienţă în acţiuni. Şi, ca să fac o mică paranteză,

amintesc celor mai puţin iniţiaţi despre importanţa acordată de

poliţiştii americani câinilor de serviciu, ajungând până acolo încât

aceştia din urmă au propriul lor „loc de veci într-un cimitir amenajat

special pentru ei, ca pios omagiu întru succesul misiunilor reuşite

împreună cu oamenii, dar, care, de multe ori, s-au soldat tragic pentru

animal‖.

Nu în ultimul rând, profesionalizarea poliţistului înseamnă

profesionalizarea acţiunilor de care este capabil câinele de serviciu.

Pentru că un bun poliţist va transmite câinelui acele aptitudini de care

are nevoie, printr-un dresaj eficient. În afara dresajului, câinele poate

„copia‖ din acele puncte pozitive ale omului, dar şi din tarele

acestuia. Cu cât suntem mai bine pregătiţi - din toate punctele de

vedere - cu atât câinele de serviciu, ca mijloc de sprijin şi intervenţie

în acţiunile poliţistului va aduce siguranţă misiunilor. Cunoştinţele

noastre specifice meseriei îl vor proteja la nevoie, asigurându-i

integritatea fizică. Nu-l vom expune riscului inutil, ştiind bine că

intervenţia are puţine şanse de reuşită.

De aici, pot trage uşor câteva concluzii.

Succesul misiunilor noastre nu este garantat nici de

performanţa mijloacelor din dotare şi nici de numărul lor! Succesul

este garantat de modul cum ştim să analizăm speţele practice pe care

trebuie să le rezolvăm, de felul în care alegem oportunitatea folosirii

unui anume mijloc avut la îndemână, dar şi de cunoaşterea efectelor

imediate pe care aceste mijloace le pot avea după momentul folosirii.

Nu fac apologia câinelui de serviciu, dar meritele lui sunt

incontestabile. Şi pot fi apreciate numai de om, chiar dacă este sau nu

poliţist. Când omul ştie că aceste merite sunt reale, îl apreciază şi

foloseşte. Când nu, limitează oportunităţile de care dispune în

apărarea şi aplicarea legii, aducând prejudicii nemeritate instituţiei

din care face parte, prin insuccesele misiunilor sale!

7

DRESAJUL CÂINELUI DE

COMPANIE

TRAINING OF YOUR PET DOG de Cristian Tilihoi

Rezumat: Acest articol, ce se va întinde pe parcursul mai multor ediţii ale revistei, va

conţine informaţii privind metode şi procedee de dresaj ale câinelui de companie.

Cuvinte cheie: câine de companie; dresaj, testare, socializare. Abstract: This article will stretch over several editions of the Magazine and will con-

sist of information on methods and procedures for training of your pet dog.

Key words: pet dog, training, testing, socialization.

La propunerea mai multor cititori, ne-am decis să pornim un

amplu articol privind câinele de companie; termenii folosiți vor fi

colocviali, pentru a fi accesibili tuturor iubitorilor de câini. Vom încerca să

acoperim cât mai multe aspecte privind achiziționarea, întreținerea,

creșterea și dresajul câinelui de companie.

Sunteți pregătit să deveniți crescător de câine? Desigur, la prima vedere, totul pare extrem de simplu. Îl cumperi, îl duci

acasă, îi dai de mancare o dată pe zi și gata. Totuși, după cum mulți iși

dau seama mult prea târziu, lucrurile nu stau chiar așa. Chiar dacă

ghemotocul de blană v-a facut cu ochiul şi v-ați indrăgostit de el din prima

clipă, mai bine lăsați rațiunea să facă alegerea potrivită, răspunzând pentru

început măcar, la câteva întrebări esențiale:

Sunteți pregătit să fiți un proprietar de câine, responsabil? Responsabil nu înseamnă doar să-ți iubești câinele și să-i dai de mâncare.

Responsabi l i tatea presupune o

multitudine de obligații și de activități pe care urmează să le efectuați. Trebuie

să aveți în vedere că legătura cu acest

câine se va întinde pe o lungă perioadă

de timp. Va trebui să-i alocați timp,

spațiu, muncă, pasiune, dragoste și nu

în ultimul rând, bani.

Vă permiteți un câine? Deși pare

simplu la prima vedere, nu este așa.

Creșterea unui câine presupune costuri

pe care poate nu le-ați luat în calcul:

vaccinări și deparazitări periodice,

hrănire adecvată vârstei ș i rasei,

controale periodice la veterinar,

suplimente nutritive, dar și alte posibile

cheltuieli, neprevăzute.

Ritmul de viață vă permite deținerea unui câine? În ziua de azi, timpul

parcă se comprimă, iar activitățile cotidiene acaparează tot mai mult din

cele 24 de ore ale unei zile. Sunteți sigur că o să aveți timp și pentru un

câine?

Casa în care locuiți este adecvată creșterii unui câine? Desigur, pentru

cei care locuiesc la curte, e mult mai simplu. Dar dacă locuiți într-un

apartament la bloc, lucrurile se complică puțin, nu-i așa?

Sănatatea vă permite să creșteți un câine? Deși pare ridicolă, este o

întrebare legitimă: sunt o mulţime de oameni care suferă de diverse forme

de alergii. Statistica spune că peste 15 % din populație este afectată de

diverse forme de alergii, cauzate de animale de casă. În mod eronat, multe

persoane cred că oamenii sunt alergici la părul de câine. Alergia apare, de

fapt, la fragmentele microscopice de piele descuamată, de la saliva și de la

urină. Nu numai câinii produc astfel de fenomene alergice: există alergii și

la pisici, hamsteri, cobai, pasări, iepuri, cai, capre, vaci etc., însă câinii și

pisicile sunt cel mai frecvent incriminați, deoarece sunt cele mai răspândite

animale de companie. Însă, la fiecare individ, alergia se poate manifesta

mult mai intens la o anumită specie sau chiar rasă de animal.

Nevoile câinelui. Un capitol extrem de important care trebuie avut în

vedere. Începând de la hrănirea câinelui (în funcție de rasă, talie, vârstă),

mai trebuiesc avute în vedere nevoia de spațiu, de mișcare, de întreținere,

predispoziţiile genetice.

Alegerea câinelui

În alegerea câinelui trebuiesc luate în calcul mai multe aspecte, dintre care

merită sa fie amintite:

necesitatea pentru care câinele va fi achiziționat – pază sau companie;

pretabilitatea rasei (ar fi ridicol să alegem un teckel pentru paza curții, nu

credeți?);

mărimea: deși vor fi multe voci care vor încerca să mă contrazică,

mărimea chiar contează – vă vedeți jucându-vă cu un Saint-Bernard într-o

garsonieră de 25 m²?.

Temperamentul este de asemenea, extrem de important. De la rasă la rasă,

acesta diferă – sunt câini care necesită foarte multă mișcare pentru a-și

consuma energia, tot așa cum sunt câini care vegetează fericiți ore-n şir, pe

canapea, fără să se miște. Necesitatea de mișcare este importantă, și dacă

nu-i alocați suficient timp câinelui să-și consume energia, s-ar putea să

aveți surprize când reveniți acasă și constatați că și-a consumat-o singur,

ronțăind papucii de casă sau săpând straturile de flori din gradină.

Exerciţiile regulate, constante, efectuate în baza unui program

prestabilit, pot contribui la descreşterea înclinaţiei spre un comportament

distructiv şi periculos. Astfel, puteți avea control asupra activităţilor sale şi

totodată micșorați riscul apariției unor activităţi comportamentale nedorite

și inadecvate.

Întreţinerea cotidiană trebuie luată în considerare. Câinii cu păr lung

trebuie periați de câteva ori pe săptămână, dacă nu doriți sa aibă un aspect

neîngrijit. Pe de altă parte, blana unui exemplar cu păr scurt e mai ușor de

întreținut, dar trebuie să țineți cont că acesta poate lăsa păr tot timpul

anului, iar părul scurt este mult mai dificil de îndepărtat de pe haine,

covoare sau mobilier.

Hrănirea este importantă. Trebuie sa aveți în vedere rasa și vârsta câinelui,

pentru a-i asigura o dietă corespunzătoare.

Educaţia. Doriți doar un câine pe lanț, să latre în curte, sau un câine

educat, al cărui antrenament trebuie menținut constant prin implicarea

dumneavoastră directă?

Sexul câinelui crează deseori polemici. Proprietarii de masculi aduc

argumente pro, iar deținătorii de femele îi combat cu argumente contra.

Deținerea unui câine, indiferent dacă este mascul sau femelă, presupune

responsabilități oarecum comparabile - în general, persoanele care vor să

adopte un câine optează pentru un mascul crezând că, în acest fel, scapă de

o serie de probleme.

Acest lucru înseamnă de fapt că "scapă" de problemele femelelor,

dar se vor confrunta, mai devreme sau mai târziu, cu problemele

masculilor.

Masculii sunt mai independenți, mai dificili și mai sobri, iar

dresajul lor necesită mai multă fermitate. (Continuare în pag. 8)

Proestrus – perioada care precede estrul, atunci când masculii

sunt atraşi de femelele nereceptive; durează, de regulă, circa 9 zile.

Estrus – perioada de împerechere ce durează aproximativ 5-9

zile; împreună cu proestrul, este cunoscut ca perioada „de călduri‖.

Diestrus – perioada de după împerechere. Diestrul durează

aproximativ 56-58 zile la căţeaua gestantă şi 60-100 zile la căţeaua

negestantă.

Anestrus – perioada de repaus reproductiv. Căţeaua nu se simte

atrasă şi nu atrage masculii. În general, anestrul durează 4-5 luni.

8

TEST CA

MPBELL

(Continuare dn pag. 7)

Cu toate că disciplina obținută prin dresaj este perfectă, instinctul este mai puternic; în momentul în care masculul cel mai

ascultător simte o femela în călduri, va ignora orice comandă a stăpânului și va porni în căutarea ei. Mai mult, trebuie avut în vedere că

masculul este apt pentru procreere tot timpul anului.

De cealaltă parte sunt femelele. Femelele sunt mai atașate de stăpân, mai prietenoase cu cei din familie, mai afectuoase și mai

grijulii, dar și mai circumspecte, uneori chiar agresive față de străini – mai ales atunci când au pui. Sunt mai ascultătoare și mai ușor de

dresat. Niciodată femela nu pleacă în căutarea masculului în perioada căldurilor.

Vârsta. La alegerea câinelui trebuie să aveți în vedere și vârsta câinelui. Mulți preferă un cățel, pe care să-l crească de mic și să-l

obișnuiască cu pretențiile noilor stăpâni și cu obiceiurile casei. Cu toate acestea, cățeii necesită multă răbdare, atenție și supraveghere, cel

puțin în primele șase luni. Câinii maturi pot fi o soluție bună. La vârsta maturității puteți să-i evaluați corect potențialul: caracterul,

atitudinea, energia, temperamentul. De asemenea, se pot adapta destul de ușor noilor cerințe. Faptul că este adult nu înseamnă automat că

este și educat – deci va trebui să aveți în vedere că și asupra acestuia trebuie să vă concentrați energie și timp. Deși mai rar aleasă, soluția

achiziționării unui câine mai în vârstă nu este greșită. Pot fi companioni perfecți, echilibrați, ce pot aduce bucurie în familie. Pe de altă

parte, din cauza vârstei pot necesita vizite mai frecvente la cabinetul veterinar din cauza posibilelor probleme medicale inerente înaintării

în vârstă.

Specialiștii recomandă anumite teste care au ca obiectiv verificarea puiului din punct de vedere a reacțiilor - atât față de persoane

noi, necunoscute, cât și față de situații cu care nu s-a mai confruntat. Un astfel de test este și „testul Campbell‖.

Testarea puilor se va face individual, de către o persoană necunoscută cățelului, într-un spațiu necunoscut acestuia, de unde nu poate auzi

sau vedea alți pui sau alți câini. (Continuare în pag. 9)

A. Atracția socială. Puneți puiul în zona de testare. De la 1-3 metri chemați puiul

pocnind din palme ușor, în același timp lăsându-vă pe genunchi.

Chemați puiul dintr-un loc opus intrării în zonă sau cameră.

1. Vine imediat, sare și muşcă de mâini, coada sus; 2. Vine imediat, dă cu labele și linge palmele, coada sus;

3. Vine imediat, coada sus;

4. Vine imediat, coada jos; 5. Ezită la venire, coada jos;

6. Nu vine.

B. Însoțirea. Stabilește gradul de atracție în însoțire. Lipsa oricarei atracții în

însoțire indică independența.Ridicaţi-vă și îndepărtați-vă de pui, cu mers normal. Fiți sigur că puiul se uită la dumneavoastră când vă îndepărtați. 1. Vă urmează imediat, intră printre picioare, mușcă, ține coada sus;

2. Vă urmează imediat, intră printre picioare, coada sus; 3. Vă urmează imediat, coada sus;

4. Vă urmează imediat, coada jos;

5. Ezită să vă urmeze, coada jos; 6. Nu vă urmează sau se îndepărtează.

C. Imobilizarea. Stabilește gradul de dominare sau tendința de umilință. Stabilește

modul în care puiul va accepta stresul când va fi dominat fizic sau social. Lasați puiul

să se ridice, apoi mângâiați-l cu blândețe, apăsând ușor cu palma, pornind de pe cap,

până spre coadă. Continuați până vedeți o reacție în comportamentul puiului.

1. Sare la mână, lovește cu labele, mușcă, mârâie; 2. Sare la mână, lovește cu labele;

3. Se cuibărește lângă dumneavoastră și încearcă să vă lingă pe față;

4. Se lasă pe burtă, lingându-vă mâna; 5. Se întoarce pe spate arătându-și burta, vă linge mâna;

6. Pleacă și stă departe de dumneavoastră.

D. Dominarea prin ridicare de la sol. Stabilește gradul de acceptare a domi-

nării atunci când puiul nu are control asupra situației.

Ridicați puiul de burtă și piept cu ambele mâini și țineți-l suspendat timp de 30 de

secunde. 1. Se zbate violent, mușcă și mârâie;

2. Se zbate violent;

3. Nu se zbate, este relaxat; 4. Se zbate, se liniștește, vă linge mâinile;

5. Nu se zbate, vă linge mâinile;

6. Stă liniștit.

E. Aportul. Stabilește dorința de a lucra cu dumneavoastră și gradul de

adaptabilitate la un program de dresaj. Apropiați-vă de pui și atrageți-i atenția cu o

minge de tenis. Când arată interes, aruncați mingea la 1-2 metri în fața puiului.

1. Urmărește mingea, o ia în gură și fuge; 2. Urmărește mingea, rămâne în picioare deasupra ei, dar nu se întoarce;

3. Urmărește mingea, o prinde și se întoarce cu ea la dumneavoastră;

4. Urmărește mingea și se întoarce fără minge la dumneavoastră; 5. Începe să urmărească mingea apoi își pierde interesul;

6. Nu urmărește mingea.

F. Sensibilitatea la atingere. Stabilește gradul de rezistență la atingere.

Prindeți o labuță din față a câinelui între degete și aplicați o presiune crescândă în timp

ce numarați până la 10, nu foarte repede.

1. 8-10 până ce puiul are o reacţie; 2. 6-7 până ce puiul are o reacţie;

3. 5-6 până ce puiul are o reacţie;

4. 2-4 până ce puiul are o reacţie; 5. 1-2 până ce puiul are o reacţie.

G. Sensibilitatea la sunet. Stabilește gradul de sensibilitate la sunet; totodată

poate fi și un test rudimentar pentru depistarea surzeniei. Puneţi puiul în mijlocul

camerei sau al spațiului unde se face testarea și lăsați să cadă pe sol un taler mic, un

capac de oală sau un obiect din tablă. 1. Ascultă, localizează zgomotul și merge spre sursa lătrând;

2. Ascultă, localizează sunetul și latră;

3. Ascultă, localizează sunetul, arată interes și merge către sursă; 4. Ascultă și localizează sunetul;

5. Se lasă la pământ cu teamă, se dă înapoi, se ascunde;

6. Ignoră sunetul, nu arată curiozitate.

H. Reacţia la obiecte noi. Stabilește gradul de inteligență adaptabilă la apariția

unor obiecte necunoscute. Puneți puiul în mijlocul camerei sau al spațiului unde se face

testarea. Legați un prosop mic sau o bucată de cârpă cu o sfoară și aruncați-o pe sol, la

1-2 metri de pui, apoi trageți de sfoară îndepărtând cârpa de pui cu mișcări bruște, așa cum v-ați juca cu o pisică.

1. Se uită la cârpă, atacă și mușcă;

2. Se uită la cârpă, coada sus și latră; 3. Se uită la cârpă curios și se apropie să investigheze;

4. Se uită la cârpă, latră, coada între picioare;

5. Fuge, se ascunde.

Concluzie Acest test stabilește aptitudinile de lucru ale câinilor și dă o imagine generală asupra

inteligenței, echilibrului și dorinței de lucru cu stăpânul.

Pentru majoritatea oamenilor, puii cu punctaj predominant 3 si 4 se dovedesc a avea calitățile unui bun companion. Cei cu punctaj majoritar 1 sau 2 au calități deosebite

pentru a deveni câini de serviciu, pază și protecție.

Interpretarea rezultatelor

Punctaj predominant: 1 - Puiul ce intră în această categorie este extrem de

dominant, poate fi cu uşurință provocat să muște. Prin natura sa dominantă, va avea tendința să se opună stăpânului și, dacă nu este condus de o mână forte, va prelua de

îndată conducerea. Achiziția se recomandă numai dacă aveți experiență cu astfel de

câini. Acest gen de pui va avea însă rezultate bune în pază şi protecție.

Punctaj predominant: 2 - Puiul este dominant şi încrezător în sine. Poate fi

provocat să muşte, însă acceptă cu ușurință să fie condus de stăpân dacă acesta este

ferm și consecvent în ceea ce îi cere. Acest pui nu se recomandă persoanelor care nu au

mai avut câini sau sunt, în general, indecise. Pe mâna unui pasionat puiul poate deveni un câine bun de lucru în dresaj și un prieten de nădejde pentru familia care l-a adoptat.

Punctaj predominant: 3 - Acest pui este relaxat, prietenos și se va adapta cu

ușurință la mai orice situație datorită temperamentului său flexibil. Are o mare nevoie de exercițiu fizic și pe acest considerent nu se recomandă familiilor cu copii mici sau

persoanelor în vârstă.

Punctaj predominant: 4 - Puiul cu acest punctaj este ușor de controlat, se

adaptează ușor și are o natură umilă, care îl va face să caute conducerea și decizia stăpânului în permanență. Acest pui, plin de blândețe și drăgălășenie, va fi ușor de

dresat și un bun companion pentru copii.

Punctaj predominant: 5 - Acest pui este extrem de umil și nu are încredere în

sine. Dezvoltă o dependență pronunțată față de stăpân și are nevoie de multă încurajare

pentru a se menține pe linia de plutire. Sunt șanse mari să devină un câine fricos.

Punctaj predominant: 6 - Puiul din această categorie este în mod constant

independent și nu arată interes pentru familie și stăpân. Se va maturiza într-un câine ce

nu are afecțiune față de familie și nu simte nevoia prezenței umane.

9

(Continuare din pag. 8)

Socializarea câinelui

Socializarea este extrem de importantă pentru a putea

preveni probleme de comportament. Este esențial să se efectueze

înainte de vârsta de 6 luni; de asemenea, ea trebuie continuată pe tot

parcursul vieții câinelui dumneavoastră. Socializarea joacă un rol

important în prevenirea agresivității dar și a unui comportament

fricos. Lipsa de socializare poate duce la hiperactivitate, lătrat

nejustificat, timiditate şi chiar agresivitate. Cu cât mai devreme

începe aceasta socializare, cu atât mai bine pentru câine.

Socializarea este un proces continuu, care ar trebui să

evolueze pe tot parcursul vieţii.

Când doriți să expuneţi câinele la un mediu sau o situație nouă, sau

la ceva de care îi este teamă, este bine sa respectați şi aceste reguli:

• Asiguraţi-vă că rămâneți calm şi mențineți lesa neîntinsă, pentru a

nu-l forța și crea un disconfort psihic și mai mare. • Expunerea trebuie să se facă progresiv, niciodată forţându-l.

Permiteți-i să se retragă dacă vrea acest lucru. • Recompensați-l dacă rămâne calm sau dacă începe să „exploreze‖

noua situaţie.

Încercaţi să expuneți câinele regulat la toate lucrurile şi

situaţiile în care doriţi ca el să fie capabil să facă faţă cu calm, în

viitor. Progresați încet, dar sigur, astfel încât câinele să se bucure de

aceste sesiuni de învăţare. Acestea sunt doar câteva exemple, pe care

le puteți completa în funcție de nevoile și pretențiile personale:

• Contact cu oameni noi (inclusiv copii, grupuri de persoane, cu

trafic intens, etc;)

• Contact cu câini noi (pentru evitarea riscului de îmbolnăvire, nu

puneți puiul în contact cu o mulţime de câini înainte de împlinirea

vârstei de 4 luni)

• Contact cu alte animale de companie (pisici, cai, păsări, etc.) • Învăţaţi-l să se bucure de cuşcă și padocul său;

• Obişnuirea cu deplasarea în maşină (asigurându-l prin plasarea

într-o cuşcă de transport sau printr-un ham, fixat în centura de

siguranță).

• Obișnuirea cu contactul fizic, astfel încât să accepte atingerea

directă, pieptănarea și îmbăierea;

• Obișnuirea cu vizite la medicul veterinar, pentru consultări

medicale periodice;

• Expunerea la zgomote puternice şi obiecte ciudate (ex.

deschiderea unei umbrele, căderea unei cratițe, etc).

• Expunerea la trafic pedestrian dar și motorizat - motociclete,

biciclete, skateboard-uri, sportivi care aleargă;

• Obișnuirea puiului sa rămână singur acasă, progresiv – de la

câteva minute, până ajungeți la câteva ore;

Dresajul câinelui În general, cei mai mulţi deținători de câini sunt mulțumiți

dacă patrupedul efectuează o mare parte din următoarele exerciții: mers în lesă; ignorarea altor persoane/animale pe timpul plimbării;

revenirea la stăpân, la comanda acestuia; luarea poziției așezat, la

comandă; luarea poziției culcat, la comandă; rămânerea într-o

poziție comandată; aportarea (aducerea) unui obiect aruncat de

stăpân.

Desigur, pe lângă acestea, entuziaştii dresajului pot adăuga

o mulţime de alte exerciţii, care mai de care mai diverse sau

complexe.

Începând cu numerele viitoare, vom încerca să prezentăm

fiecare exerciţiu în parte, să introducem metode de formare și

obţinere a deprinderilor – atât pentru stapân, cât şi pentru câine.

10

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

QUESTIONS AND ANSWERS

Rezumat: În această rubrică, specialiștii noștri încearcă să găsească răspunsuri la

problemele și nevoile cititorilor, în materie de dresaj canin. Cuvinte cheie: întrebări, răspunsuri, dresaj canin.

Abstract: In this column specialists offer their expertise to our readers, giving informa-

tion and answers on the problems and needs related to obedience training. Key words: questions, answers, obedience training.

Continuăm şi în acest număr o rubrică, credem noi, foarte impor-

tantă. Cu ajutorul ei, vom putea fi în permanenţă în contact cu cititorii, spe-

cialiştii noştri pot oferi răspunsuri întrebărilor dumneavoastră şi vor încerca

să găsească soluţii la problemele cu care vă puteţi confrunta în munca de zi

cu zi cu câinele.

De aceea, toate întrebările legate de creşterea, dresajul şi întreţine-

rea câinelui îşi vor afla un răspuns; întrebările cele mai interesante, mai im-

portante, comune sau de interes general, se vor regăsi în aceste pagini.

Nu ezitaţi să trimiteţi întrebările dumneavoastră pe adresa redacţiei - cu

siguranţă vor primi un răspuns!

Mă numesc C.M. ș i sunt din B. Sunt conductorul unui

câine de serviciu, dresat pentru detectare explozivi. Aş dori să par-

ticip la Campionatul de Dresaj al Câinilor Poliţişti ce va avea loc

anul acesta, deoarece sunt foarte mulțumit de nivelul de disciplină

al câinelui meu.

Totuşi, întâmpin probleme în efectuarea exerciţiului de

„trimitere înainte”, care este o probă importantă în cadrul con-

cursului. Puteţi să prezentaţi câteva metode de formare a acestui

exerciţiu?

Stimate coleg,

Exercițiul de „trimitere înainte‖ face parte din cadrul

exercițiilor de disciplinizare evaluate într-un concurs, așa ca cel

organizat de Centrul nostru. Acesta presupune formarea deprinderii

câinelui, ca, la comandă, din mers, animalul să alerge rapid în direcţia

indicată de conductor circa 40 m, fără abatere de la o linie imaginară și

să se culce, tot la comandă, cu fața spre stăpân.

Înțeleg că ai pregătit foarte bine câinele la dresajul de

disciplinizare-deci ar trebui să-ți fie ușor să formezi această deprindere.

Te vor ajuta la aceasta şi celelalte deprinderi pe care le-ai realizat deja:

„conducerea câinelui‖ și „lăsarea în poziția culcat, fără chemare‖, bine

executate.

Odată ce ai ales inspirat terenul și momentul optim de formare

a acestei deprinderi, exercițiul debutează cu plasarea unui obiect preferat

de câine (baton, minge, butucel) la o distanță scurtă (mărită progresiv în

funcție de evoluție), în văzul câinelui care a fost lăsat în poziția așezat

sau ținut de către un ajutor. Este important ca animalul să vadă exact

locul de plasare a „jucăriei‖, pentru a evita o „căutare‖ în teren a acesteia

și pentru a executa în viteză și cu plăcere deplasarea spre obiect.

După revenirea la câine și alinierea pe axa imaginară spre

obiect, din mișcare, se comandă (de ex: „du-te!‖) și se indică direcția,

odată cu lansarea câinelui spre obiect și întreruperea deplasării tale.

Preferabil ar fi să-l „aporteze‖ și să rămână culcat la locul plasării

acestuia, la comanda fermă „culcat‖, asociată și de semnul specific, până

la sosirea ta și alinierea în poziția de bază.

Recompensarea necesară se acordă în funcție de modul de

execuție, uneori după efectuarea unui alt exercițiu de disciplinizare ales

de tine.

După repetarea și executarea corectă a exercițiului la diferite

distanțe, se trece la simularea plasării obiectului; importante rămân

comenzile folosite pentru trimitere și rămânere în poziție la distanța

aleasă, precum și intensitatea recompensării finale pentru o execuție

reușită. Nu se recompensează câinele atunci când nu execută mulțumitor

comanda pentru fiecare stadiu de pregătire în care se află. De asemenea,

nu se renunţă permanent la plasarea reală a obiectului stimulator.

Această deprindere poate fi formată și cu ajutorul

dispozitivelor moderne de stimulare a animalului (recompensatoare-

aruncătoare sau căzătoare) plasate în condițiile prezentate, acționate de

la distanță, după executarea rapidă a deplasării înainte și culcarea

câinelui la comanda stăpânului, exact în locul dorit de acesta.

Oricare mod de formare a acestei deprinderi

necesită răbdare și aplicarea corectă a principiilor

procesului de dresaj, pe care sunt convins că le

cunoști foarte bine.

În speranţa că indicațiile de mai sus sunt

folositoare, îţi doresc succes în această nobilă muncă!

Adrian Ienciu, instructor - Catedra de Dresaj

Foto 1 - Plasarea obiectului în văzul câinelui

Foto 2 - Trimiterea spre înainte a câinelui

Foto 3 - Luarea poziției "culcat" la comandă

11

LA ÎNĂLŢIME - prima femeie-

poliţist instructor de dresaj din

România

PERFORMANCE - the first female police

officer dog training instructor in Romania de Alexandra Scăunaș

Rezumat: Dăruirea şi profesionalismul sunt girul numeroaselor rezultate bune obţinute de cuplul chinotehnic pe care îl gestionează singura femeie instructor de dresaj din

România, agentul principal de poliţie Andrea Renges.

Cuvinte cheie: Concursuri de dresaj câini, câine universal. Abstract: Dedication and professionalism are the foundation of numerous good results

obtained by the first woman dog trainer instructor in Romania, police officer Andrea

Renges and her dog. Key words: Dog training competitions, universal dog.

Andreea Renges s-a alăturat instructorilor de dresaj din Centrul

Chinologic "Dr. Aurel Greblea" Sibiu în anul 2006 şi, în ciuda faptului că era

singura femeie instructor din România, a reuşit să se impună prin pasiune,

dedicaţie şi perseverenţă printre cei 20 de dresori bărbaţi.

La Centrul Chinologic, Andreea, alături de colegii de la Catedra de

Dresaj, participă la selecţionarea atentă a viitorilor câini poliţişti,

ţinând cont de aptitudinile fiecăruia şi având în vedere specializările

ulterioare ale acestora: detectare stupefiante, detectare explozivi,

prelucrare urme, salvarea victimelor de sub dărâmături, pentru

descoperirea rămăşiţelor umane sau pentru protecţie / intervenţie.

Un om şi un câine, un cuplu, format dintr-un poliţist -

Andreea Renges - şi un Ciobănesc belgian Malinois, alcătuiesc o

echipă care, în anul 2010, a adus Poliţiei Române şi Centrului

Chinologic Sibiu un capital de imagine mediatică nemaiîntâlnit. În

urma rezultatelor excepţionale obţinute la Campionatele Naţionale şi

Internaţionale de Dresaj al câinilor poliţişti, la Campionatele

Naţionale şi Internaţionale civile de dresaj destinate câinilor sportivi,

prin participarea la o multitudine de demonstraţii de dresaj, unde a

reuşit să ducă dresajul canin la rang de artă, acest cuplu chinotehnic a

schimbat în mintea tuturor celor care au văzut aceste demonstraţii pe

viu sau preluate de toata mass-media românească şi străină, percepţia

despre câinele poliţist şi utilitatea sa ca instrument preţios în munca

de poliţie.

Printre rezultatele de excepţie obţinute de Andreea şi câinele

ei se numără participarea în anul 2008 la Campionatul de Dresaj

Naţional al Bulgariei, unde a obţinut locul II, fiind singurul

participant femeie între 18 poliţişti bărbaţi. De asemenea, în fiecare

an, Andreea participă la Campionatul Naţional de Dresaj al Câinilor

de Serviciu din România, în cadrul căruia, de patru ani consecutiv

câştigă locul II la o categorie complexă de dresaj - câine universal.

Preocuparea continuă şi pasiunea pentru dresaj o

demonstrează şi prin participarea cu câinii proprii la competiţii de

dresaj sportiv organizate de către Asociaţia Chinologică Română.

Anul 2010 i-a adus Andreei satisfacţii profesionale şi

recunoaşterea eforturilor şi muncii depuse până în prezent. Astfel,

după un scurt stagiu de pregătire cu o unitate aeropurtată a

Inspectoratului General de Aviaţie, Andreea a participat la trei

demonstraţii publice, în cadrul cărora a fost coborâtă dintr-un

elicopter, prin troliere, de la o înălţime de aproximativ 50 m,

împreună cu câinele; ajunsă la sol, a folosit câinele pentru reţinerea şi

imobilizarea unei persoane „periculoase‖. Exerciţiul în sine, primul

de acest gen desfăşurat vreodată în România, implică riscuri mari şi

multe emoţii, atât poliţistei, cât şi câinelui.

Aceste aplicaţii

speciale s-au desfăşurat

cu mai multe ocazii

speciale, sub privirile

c e l o r m a i b u n i

specialişti în dresaj din

Europa, dar şi în faţa

publicului larg: în

cadrul expoziţie Black

Sea Defence Aerospace

de la Bucureşti Băneasa,

la întâlnirea de lucru şi

lansarea Manualului de

standarde comune al

Agenţiei Frontex, la

care au participat 28 de

state europene şi peste

80 delegaţi străini,

precum şi la celebrarea

a 60 de ani de la

înfiinţarea Centrului

Chinolo gic Sib iu,

eveniment la care, pe lângă numeroşii invitaţi, reprezentanţi ai

structurilor M.A.I., ai instituţiilor guvernamentale şi

neguvernamentale, au onorat prin prezenţă membrii unei delegaţii a

Jandarmeriei Franceze.

Aprecierile celor prezenţi şi mediatizarea la nivel naţional şi

internaţional a acestor acţiuni a scos încă o dată în evidenţă

profesionalismul, curajul şi abnegaţia acestei tinere poliţiste.

Pe lângă rezultatele foarte bune obţinute la Campionatul

Naţional şi Internaţional al Câinilor de Serviciu din M.A.I., precum şi

la cele similare din Bulgaria, Andreea a participat în anul 2010 la

peste 20 de evenimente şi demonstraţii, intens mediatizate în presa

românească şi internaţională. Întreaga activitate a Andreei Renges

este un exemplu de profesionalism şi dedicaţie, fiind o sursă continuă

de inspiraţie pentru viitoarele poliţiste - conductor câine serviciu din

România.

12

TULBURĂRILE DE

COMPORTAMENT

ALE TINERETULUI CANIN

YOUTH CANINE BEHAVIOR

DISORDERS de Daniel Capriţă

Rezumat: Articolul definește anxietatea de apărare, prezintă cum aceasta se instalează şi se agravează, precum şi tratamentul recomandat în această problemă

comportamentală.

Cuvinte cheie: anxietate, medicaţie neuroleptică şi antidepresivă, anxiogen. Article defines anxiety defense, explains how it evolves and aggra-

vates, and recommended treatment for this behavioral problem.

Key words: Anxiety, neuroleptic and antidepressant medication, anxiogens

Aproape întotdeauna consecinţe ale unei proaste socializări,

tulburările de comportament nu trebuie tratate cu superficialitate;

la apariţia primelor simptome trebuie consultat după caz,

instructorul de dresaj sau medicul veterinar.

Anxietatea de separare Este una din patologiile comportamentale cele mai frecvente.

Este vorba despre o stare anxioasă, care se manifestă (fără să

existe un context periculos pentru animal) prin reacţii fizice şi

psihice de frică declanşate de singurătate. Anxietatea de separare

există deja la pui în mod mai mult sau mai puţin evident, dar se

întâmplă frecvent să se amplifice şi să se intensifice la tânărul

adult. Ea poate apărea şi la întreruperea unei perioade de contact

strâns cu stăpânul, în special la câinii care au o detaşare dificilă

sau incompletă.

Instaurarea anxietăţii Un pui nu este capabil să stea singur opt–zece ore pe zi,

ceea ce reprezintă media zilnică a perioadei de singurătate pentru

mulţi dintre ei. Are atunci reacţii psihologice de frică (micţiune,

defecare, vomitat), urlete de disperare, un comportament de

explorare frenetică şi uneori comportamente de agresiune care îl

fac să atace şi să distrugă obiectele înconjurătoare.

Stăpânii se găsesc confruntaţi cu dezordinea în lucruri şi

eventual cu dejecţiile căţelului. Ei adoptă în general două

atitudini contradictorii: pe de o parte sancţionează ceea ce cred

că este o răzbunare, pe de altă parte caută să liniştească căţelul

înainte de a pleca, oferindu-i diferite recompense. Aceste două

reacţii stau la originea evoluţiei devaforabile a ceea ce nu era

până atunci decât un comportament supărător.

Agravarea anxietăţii

Corecţiile aplicate căţelului în raport cu actele pe care

trebuie să le reprime sunt ineficiente şi profund dăunătoare,

deoarece căţelul va asocia repede întoarcerea stăpânului cu

sancţiunile. Din această cauză, imediat ce-l aude venind, puiul

adoptă toată seria de posturi de supunere destinate să calmeze

furia stăpânului, care nu vede în asta decât o recunoaştere a

culpabilităţii şi o justificare a furiei lui. Corecţiile sunt cu atât mai

anxiogene, cu cât survin după o perioadă de suferinţă şi atunci

când întoarcerea stăpânului ar trebui să corespundă unei faze

pozitive.

Discursul liniştitor ţinut înainte de plecare nu are efectul

scontat. Câinele nu pricepe sensul cuvintelor, dar decodează

perfect elementele nonverbale care însoţesc discursul: mimica de

îngrijorare a stăpânului care se întreabă ce catastrofă se va mai

întâmpla până la întoarcerea lui. Aceste manifestări de nelinişte,

combinate cu un comportament cu totul neobişnuit care

urmăreşte să facă animalul să creadă că nu pleacă, vor pune

câinele în stare de alertă şi tensiune emoţională maximă. Alţi doi

factori intervin în procesul de agravare: eşecul strategiei folosite

de căţel pentru a rupe izolarea şi reacţiile altor persoane (vecini).

Când toate încercările se dovedesc zadarnice, căţelul prezintă

reacţii de frică, deci răspunsuri emoţionale necontrolate şi o stare

de „disperare dobândită‖.

De altfel vecinii vor căuta, în funcţie de dragostea lor

faţă de animale, să liniştească căţelul care plânge. Loviturile în

pereţi, vorbele „liniştitoare‖ prin uşa de la intrare vor intensifica

plânsetele, întărindu-le fără să vrea.

Tratamentul

Când căţelul ajunge la

stadiul anxios, problema nu

poate fi tratată decât cu ajutor

medical complet. Pentru a

obţine o ameliorare cât mai

rapidă a tulburărilor, se aplică

terapii comportamentale

combinate cu medicaţie de tip

neuroleptic sau antidepresiv.

Medicamentele nu permit o

vindecare totală, dar uşurează

realizarea unei terapii care

urmăreşte deri tual iza rea

plecării şi întoarcerii stăpânului, pentru a dedramatiza perioada

de absenţă şi a provoca obişnuirea cu singurătatea.

Vindecarea poate fi obţinută în două – trei luni, dar o

amelioare sensibilă a problemei este deja observată după

cincisprezece zile.

13

CIOBANESC BELGIAN

MALINOIS

THE BELGIAN SHEPHERD

MALINOIS de dr. ing. Sergiu-Călin Tătărucă

Rezumat: Ciobănescul belgian este un câine bine proporţionat, clădit să facă faţă intemperiilor şi schimbărilor atmosferice atât de frecvente în clima belgiană. Eleganţa

şi expresia lui denotă o mare tărie de caracter, făcându-l un mândru reprezentant al

raselor de câini ciobăneşti. Cuvinte cheie: Câine, belgian, ciobănesc, Malinois, standard, defecte.

Abstract: The Belgian Shepherd is a mediolineal dog, harmoniously proportioned,

built to resist the frequent atmospheric variations of the Belgian climate. Through the harmony of its shape and its high head-carriage, the Belgian Shepherd should give the

impression of that elegant strength which has become the heritage of the selected

representatives of a working breed. Key words:Dog, belgian, shepherd, Malinois, standard, faults.

Ţară de origine: Belgia.

Vechime: Secolul XIX.

Denumire originală: Berger belge - Malinois.

Prima utilizare: Conducerea turmelor.

Utilitate actuală: Câine de companie, ciobănesc,

utilitar, de serviciu.

Perioadă medie de viaţă: 12-14 ani. Istoric: Despre ciobăneştii belgieni începe să se vorbească

serios de abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Clasificarea

lor se arată destul de dificilă, societăţile canine locale nereuşind, ele

însele, să ajungă la un numitor comun în această privinţă.

În 1891, doctorul Adolphe Reul, de la Şcoala Veterinară

Belgiană, studia toate rasele de câini ciobăneşti din ţară, sfârşind prin

a accepta existenţa a patru rase naţionale. Dar, ca şi în multe alte ţări,

ele au fost considerate, în final, ca varietăţi ale uneia singure,

Ciobănescul belgian.

Considerat că ar descinde fie din câinii de turmă din Europa

Centrală, fie din încrucişarea câinilor locali cu Deerhoundul englez,

Ciobănescul belgian a fost standardizat la sfârşitul secolului XIX,

când s-a reuşit fixarea unui model tip, fiind recunoscută o singură

rasă cu 4 varietăţi: Grœnendael, Laekenois, Malinois şi Tervueren.

Cel mai aproape de conformaţia Ciobănescului german

dintre toate cele patru varietăţi, Malinezul a fost omologat în acelaşi

timp cu Grœnendael-ul, numele său provenind de la regiunea Malines

(sau Mechelen - în flamandă), unde, altădată, era foarte bine

reprezentat.

Calităţi: Din cele patru, tipul Malinois răspunde cel mai bine

cerinţelor în ceea ce priveşte un bun câine de protecţie sau de

asistenţă, fiind cunoscut de multă vreme ca un câine de atac şi

apărare de talie mijlocie-mare, dar suplu şi agil. Este cel mai popular

dintre ciobăneştii belgieni, ajungând în Europa Centrală aproape de

cota unor rase foarte răspândite, precum Collie sau Boxer german.

Roba sa este asemănătoare cu cea a Ciobănescului olandez

cu păr lung, dar temperamentul său este apropiat varietăţii Laekenois:

este activ, vioi, câine de pază şi protecţie prin instinct. Este rustic,

rezistent, vigilent, uşor de dresat, devotat stăpânului. Face parte

dintre câinii cărora le place foarte mult mişcarea, acelora care îşi duc

la capăt cu pasiune şi fără dificultate misiunile încredinţate, oricât de

dificile ar fi.

Utilizat la paza turmelor de oi şi a caselor, a devenit azi un

excelent companion şi câine utilitar. Fiind un câine plin de resurse,

este folosit în ultimul timp cu foarte bune rezultate de multe dintre

poliţiile şi jandarmeriile europene pentru majoritatea categoriilor de

serviciu specifice.

Pretabilitate:

Standard: F.C.I. nr. 15 / 13.03.2001, grupa 1, secţiunea 1, câini

ciobăneşti:

APARIŢIE DE ANSAMBLU:

Un câine mijlociu, armonios construit, bine proporţionat,

elegant, inteligent, creat pentru a putea parcurge distanţe mari,

cum era obişnuit să o facă pe vremea când era folosit la paza

turmelor de oi.

(Continuare în pag. 14)

14

(Continuare din pag. 13)

Armonia formelor sale corporale,

postura sa maiestuoasă lasă impresia

unui reprezentant mândru al rasei

câinilor utilitari.

APTITUDINI:

La caracterul său de paznic al

turmelor de oi, se adaugă calităţilor

de paznic pentru casă şi curte şi de

apărător înverşunat al stăpânului şi

familiei.

Este agil şi atent, iar privirea sa

curioasă şi aprigă în acelaşi timp

dovedeşte inteligenţă.

CAP: Este caracteristic, fiind cea mai expresivă parte a corpului.

Frumuseţea capului este importantă, ea ridicând aspectul de

ansamblu al câinelui. Capul nu trebuie să fie lung şi îngust ca la

Collie sau lung şi lat ca la Spitz. Fruntea şi liniile nasului trebuie

să „curgă‖ paralel.

Stop - mediu.

Ochi - mijlocii, de preferat închişi la culoare şi migdalaţi, nici

proeminenţi şi nici aşezaţi prea în spate.

Privirea trebuie să fie îndrăzneaţă, vioaie şi inteligentă.

Ochii nu trebuie să exprime răutate, teamă sau indiferenţă.

Pleoapele sunt conturate cu negru.

Trufa - neagră şi cu nările bine deschise.

Profil - peretele nazal este drept, paralel cu linia frunţii.

Urechi - aşezate sus, mici, triunghiulare, purtate drept şi dau

câinelui un aer inteligent şi o proporţie echilibrată între cap şi

trunchi.

Obraji - seci, uscaţi,

fără a fi pregnanţi.

Muşcătură - maxilarul

este prevăzut cu 42 de

dinţi albi, regulaţi, bine

înrădăcinaţi în maxilar.

Muşcătura este în

foarfecă. Este admisă

lipsa unui P1.

GÂT:

Drept, lat, musculos,

fără salbă, lăţindu-se

spre spate, purtat înalt,

cu ceafa uşor curbată.

CORP:

Trunchi - puternic, dar

nu greoi. Este cvadratic,

iar la femele este mai

alungit.

Umeri - omoplaţii sunt

lungi, plaţi şi formează

un unghi cu braţul. Pieptul îi dă câinelui posibilitatea să păşească

mai bine, făcând din el un excelent trăpaş.

Piept - nu este foarte lat, dar trebuie să fie adânc, ca la toate

animalele cu rezistenţă mare. Coastele sunt bine arcuite, dar nu

sub formă de butoi. La un piept îngust, coastele sunt mai bine

exprimate.

Spate - trebuie să fie drept, lat, bine reprezentat muscular şi scurt.

Un spate curbat împiedică rezistenţa şi rapiditatea şi este un defect

pentru un câine utilitar.

Abdomen - tras, într-o curbă alungită sub linia pieptului.

Crupă - este frumos rotunjită, puţin curbată şi lăţită.

MEMBRE ANTERIOARE:

Braţele sunt apropiate de piept. Antebraţele sunt lungi şi bine

îmbrăcate de muşchi. Labele trebuie să fie rotunde, cu degetele

îndoite, cu perniţe puternice şi elastice, gheare puternice.

MEMBRE POSTERIOARE:

Trenul posterior este puternic, fără a fi greoi. Membrele se mişcă

în aceeaşi direcţie cu trenul anterior. Jareţii sunt puternici şi scurţi.

Pintenii nu sunt doriţi şi trebuie operaţi.

Labele trebuie să fie uşor ovale, cu ghearele curbate, puternice,

degetele bine închise, perniţe groase şi elastice.

COADĂ:

Este bine fixată, de lungime mijlocie şi cu bază puternică. În

repaus atârnă şi trebuie să ajungă până la încheietura gleznei şi se

curbează uşor spre spate. În activitate, este îndreptată, uşor

ridicată, fără să fie purtată în sus.

BLANĂ:

Este scurtă, având pe tot

corpul aceeaşi lungime,

cu excepţia capului, părţii

externe a urechilor şi

membrelor, unde este mai

scurtă.

Este ceva mai lungă în

jurul gâtului, unde

formează un mic guler ce

începe la baza urechii şi

ajunge până la piept. De

asemenea, la marginea

jareţilor, părul are firul

mai lung.

CULOAREA:

Brun (gri) roşcat, cu

mască închisă la culoare.

TALIE:

Talia dorită este de 68 cm la masculi şi 58 cm la femele, cu o

abatere de 2-4 cm.

DEFECTE:

Păr prea scurt (ca la Dobermann) sau prea lung (ca la Ciobănesc

german).

Trufă lipsită de pigment.

Nări prea deschise, stop proeminent sau prea slab, cap prea lat,

prea greu sau prea ascuţit (de tip vulpe), ochi prea deschişi şi prea

rotunzi, lipsa premolarilor, masca prea ştearsă, umeri abrupţi,

coate libere, încheieturi moi, labe lungi şi deschise.

Spate de crap, crupă teşită, coadă purtată peste linia spatelui, piept

de butoi, picioare în „X‖ sau „O‖.

DEFECTE ELIMINATORII:

Muşcătură inversă.

Lipsa mai multor premolari.

Lipsa totală a măştii, mască inversă (ca la Husky sau Collie).

Ochi galbeni.

Urechi pandante (atârnânde).

Coadă scurtă sau cupată.

Talie prea mare sau prea mică.

Caracter de femelă la masculi, agresiv sau temător.

Masculi fără sau cu un singur testicul.

15

SUPRAVEGHEREA

VETERINARĂ

A CÂINILOR DE

CĂUTARE

DIN CADRUL

BRIGĂZII DE

POMPIERI DIN

PARIS

VETERINARY SURVEILLANCE OF SEARCHING DOGS

IN PARIS FIRE BRIGADE

Rezumat: Supravegherea veterinară a câinilor de căutare aparţinând Brigăzii de Pom-

pieri din Paris se desfăşoară prin profilaxii, intervenţii medicale dificile şi reprezintă

un model demn de urmat pentru structurile canine ale sistemelor de ordine şi siguranţă naţională din statele europene.

Cuvinte cheie: recrutarea câinilor, vermifugare, stres celular oxidant.

Abstract: Veterinary supervision of search dogs belonging to Paris Fire Brigade un-folds through prevention, difficult medical interventions and it is a good example

for the structures of canine enforcement and national security systems within European

countries. Key words: recruitment of dogs, vermifugations, cellular oxidative stress.

La Brigada de Pompieri din Paris sunt 20 de câini care acţionează pe

parcursul întregului an, în colaborare cu „conductorul‖ lor (termenul

oficial de „conductor chinotehnic‖ a înlocuit de zece ani termenul clasic

de „stăpân‖ al câinelui).

Localizarea a 50 de persoane îngropate sub dărâmături sau

rătăcite, la care se adaugă găsirea a mai mult de 800 de animale de

companie, sunt atribuite anual echipelor chinotehnice.

Câinii, ca şi oamenii, necesită uneori o intervenţie medicală sau

chirurgicală; dar situaţia câinelui de căutare şi salvare persoane este mult

mai complicată şi mai riscantă decât cea a lui Milou sau Idefix (căţei

celebri în filmografia franceză); unealta operaţională este, în cazul de

faţă, nasul animalului, cu ajutorul căruia acesta trebuie să se deplaseze

rapid într-un mediu ostil.

Veterinarii trebuie să procedeze în aşa fel încât câinii să fie apţi

de lucru în fiecare zi, la cel mai înalt nivel al calităţilor lor operaţionale,

fizice şi mentale. Aceasta înseamnă că trebuie acordată atenţie asupra:

- alegerii iniţiale a fiecărui câine;

- acţiunilor profilactice şi punerii în aplicare a planurilor de prevenire;

- acţiunii medico-chirurgicale în caz de probleme;

- metodelor şi mijloacelor de îmbunătăţire a performanţei muncii;

- formării personalului, în aşa fel încât acesta să dispună atât de

elementele de înţelegere a câinilor, cât şi de noţiunile de prim ajutor,

adaptate specificului muncii lor.

Recrutarea câinilor: nicio greşeală.

Recrutarea unui câine, care este cumpărat de la un crescător, se

face după criterii psihice şi fizice bine stabilite. Acesta poate, în funcţie

de nevoile serviciului, să fie cumpărat tânăr (la 3 sau 4 luni) sau mai în

etate şi deja obişnuit cu «munca», la 12 luni, cu scopul de a se câştiga

timp pentru formarea sa specifică.

Criteriile mentale sunt testate de către personalul de specialitate

pe o perioadă de două săptămâni, luându-se în calcul: personalitatea,

temperamentul, dorinţa de activitate, calmul, inteligenţa, instinctul de

vânătoare, curajul, capacitatea de a gestiona greşelile, sociabilitate, toate

acestea verificate prin aplicarea unor baterii de teste specifice.

Examinarea calităţilor fizice este de resortul veterinarului, care,

pe o perioadă de 3-5 zile, va examina animalul şi îl va supune unor teste

sangvine şi radiologice. Pentru o formare eficace a câinelui de căutare,

acesta trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

- să fie în perfectă stare de sănătate (―sănătos în corp şi spirit‖);

- să nu sufere de maladii ereditare (de exemplu displazie coxo-femurală);

- să meargă şi să să se mişte normal, cu uşurinţă şi rapiditate;

- să aibă simţurile mirosului, văzului şi auzului pe deplin dezvoltate;

- să aibă dentiţia completă;

- să aibă membrele rezistente;

- să dispună de o conformaţie, o musculatură şi o ţinută adaptate rolului

pe care îl va îndeplini.

O dată acceptat, după ce va părăsi locul de carantină (venind din

exterior ar putea purta germenii unor maladii infecţioase) şi i se va aplica

un cip de identificare electronic, sub tegument, după cum solicită

legislaţia europeană, câinele va fi integrat în grupa de lucru.

Mai bine previi decât să tratezi

Condiţiile de viaţă din canisă (problematica medicală umană

este, de altfel, similară în cazarme) conduce de la început la punerea

accentului pe profilaxie, adică prevenirea maladiilor infecţioase şi

parazitare.

Câinii sunt vaccinaţi împotriva maladiilor precum rabia, boala

lui Carré, hepatita Rubarth, parvoviroză, leptospiroză, tusea canină,

tetanos, piroplasmoză (babesioză), obiectivul fiind acela de a evita

riscurile unei contaminări. Se procedează în acelaşi mod pentru

prevenirea infestării cu paraziţi, efectuându-se vermifugări trimestriale şi

deparazitări externe lunare.

Elementele de profilaxie sanitară sunt continuate de către

personalul veterinar al echipei chinofile din cadrul Brigăzii de Pompieri

din Paris, prin:

- curăţenie / dezinfecţie zilnică a cuştilor şi a zonelor de relaxare;

- examen zilnic aprofundat al fiecărui câine; (Continuare în pag. 16)

Colonel

(medic veterinar)

Dominique Grandjean

Căpitan

(medic veterinar)

Delphine Cléro

16

(Continuare din pag 15)

- arderea regulată a porţiunilor de iarbă înaltă din jurul canisei, cu scopul

de a distruge căpuşele şi de a se evita ca seminţele de graminee să intre

în urechile sau între degetele câinilor.

De asemenea, sunt programate de către veterinari două

verificări anuale, pentru fiecare câine în parte. Un alt domeniu în care

trebuie să se acţioneze profilactic este stresul indus de efortul fizic -

epuizarea mentală şi condiţiile mediului înconjurător sunt cu atât mai

dăunătoare, cu cât efectele acestora se acumulează la nivelul

organismului animal, sfârşind prin a genera probleme de

comportament sau de natură patologică.

Agresiuni asupra organismului canin apar datorită condiţiilor

de transport (câinii aflaţi în serviciu stau în vehicule imobilizaţi prea

mult timp, impunându-se efectuarea de exerciţii fizice), conductorilor

prea stresaţi (se impune potrivirea comportamentală în cadrul

binomului om-câine), interaţiunii între congeneri, caniselor prost

concepute, luptelor dintre indivizi, etc. Aceste probleme apar şi pe

durata lucrului efectiv, în special datorită exploziilor, variaţiilor

termice, deşeurilor, reziduurilor întâlnite, senzaţiilor de durere

resimţite, mediilor ostile, epuizării înregistrate, etc.

Aceste elemente generează modificări comportamentale, dar

sunt şi cauza unui fenomen biologic numit „stresul oxidant celular‖,

asupra căruia veterinarii brigăzii şi-au axat în mod special eforturile,

de mai bine de cincisprezece ani. În condiţiile unui exerciţiu fizic

intens, într-un mediu stresant, oxigenul, acest gaz indispensabil vieţii

şi funcţionării organismului, începe să genereze compuşi toxici

denumiţi radicali liberi.

Aceşti micrometeoriţi sunt responsabili de distrugerea

celulară intensă, putând chiar să conducă la moartea câinelui, fără

simptome, „sindromul morţii subite‖, deja întâlnit la câinii de căutare.

Cercetările efectuate au demonstrat clar implicarea acestor radicali

liberi în numeroase boli care afectează câinii de serviciu, distrugând

capacităţile operaţionale ale acestora (diaree pe fondul stresului,

rupturi musculo-tendinoase, probleme articulare, atacuri de cord,

etc.). Acest fapt a condus la îmbunătăţirea calităţii alimentelor

folosite în hrănirea câinilor Brigăzii, în special prin creşterea

aportului nutritiv antioxidant puternic.

Medicina sau chirurgia - atunci când situaţia o impune

Când pretindem unui câine antrenament fizic zilnic, să

progreseze în pregătire, când îi cerem să descopere victime fără

niciun echipament de protecţie, este evident că riscul traumelor

asupra organismului său creşte. Câinii Brigăzii nu au fost scutiţi nici

ei de aceste probleme. Salvarea carierei operaţionale a numeroşi câini

de la Brigada de Pompieri din Paris a avut loc de multe ori în cadrul

spitalului Şcolii Naţionale Veterinare de la Alfort.

Acestor traumatologii li se răspunde, de obicei, prin

intervenţii chirurgicale, urmate de recuperare funcţională, sistematic

puse în aplicare, ce permit o întoarcere rapidă şi completă la muncă -

activitatea de căutare de persoane.

Există o traumatologie frecventă a membrelor şi articulaţiilor

câinilor, fapt ce a determinat dotarea fiecărui câine cu încălţăminte

specifică, executată dintr-un material special.

Printre urgenţele critice, din fericire extrem de rare, se

numără faimoasa răsucire a stomacului, specifică în cazul câinilor

care merg la intervenţie imediat după ce li se administrează hrana (din

acest motiv, pentru a se evita supraîncărcarea stomacului, mesele sunt

fracţionate pe durata zilei).

Intervenţiile veterinare de urgenţă apar în medie cam de o

sută de ori pe an, dar, fără nicio îndoială, acesta este preţul plătit

pentru a putea dispune de o resursă canină operaţională pregătită la

cel mai înalt nivel.

Îmbunătăţirea performanţelor muncii

Performanţele unui câine de serviciu sunt condiţionate de

patru elemente:

- selecţia genetică; la câine, spre deosebire de alte specii de animale

domestice, ameliorarea genetică nu a cunoscut o revoluţie de metode

şi tehnici de lucru. Câinii Brigăzii de Pompieri din Paris sunt, în

majoritate, de rasă Ciobănesc belgian Malionois, toţi specializaţi pe

linii de lucru. Ne putem, totuşi, imagina în viitor o selecţie

concentrată pe obţinerea unui câine hiperspecializat;

- motivarea câinelui pentru munca sa; este un element fundamental,

din care, din nefericire, nu se cunosc decât părţile ce se aplică la ceea

ce este înnăscut, respectiv, dobândit. Cercetările derulate acum câţiva

ani, împreună cu laboratorul de etologie de la Sorbona, ne-au condus

la perfecţionarea cu succes a anumitor metode de formare a câinilor;

- antrenamentul fizic specific; în afară de repetiţia şi înţelegerea

gesturilor cu care se va întâlni în «munca» sa (adulmecarea şi

înaintarea în viteză într-un mediu ostil), câinele de căutare trebuie să

fie considerat precum un veritabil atlet. Aplicată câinelui, noţiunea de

antrenament fizic nu înseamnă a-l determina să alerge alături de

conductorul său (ceea ce face în mod obişnuit), ci reprezintă

proiectarea unor serii de exerciţii care să îi permită să-şi consolideze

rezistenţa şi viteza necesare în situaţii extreme. În plus, formarea

olfactivă trebuie să conducă câinele la a-şi consolida „biblioteca‖

internă de mirosuri de referinţă (masculin / feminin, tânăr / bătrân,

caucazian / asiatic, etc.).

- nutriţia; aceasta va trebui să permită organismului câinelui să facă

faţă unei solicitări energetice crescute şi unui stres biologic, indus

organic şi mental de nevoi nutriţionale specifice. Alimentaţia se

impune a fi modificată din punct de vedere calitativ (de exemplu,

câinele are nevoie de grăsimi de diferite tipuri).

Acesta este cadrul ale cărui reguli sunt conduse de acţiunile

de cercetare ştiinţifică ce nu vizează decât optimizarea prevenţiei şi a

nivelului de performanţă operaţională a câinilor Brigăzii de Pompieri

din Paris.

(Continuare în pag 17)

17

(Continuare din pag 16)

A învăţa pentru a înţelege şi a se adapta mai bine

Formarea conductorilor

privitor la necesarul de cunoştinţe pe

care trebuie să le deţină referitor la

câinii lor nu se opreşte la singurele

obiective ale Ghidului Naţional al

Referinţelor de Specialitate. În

fiecare lună, o zi este consacrată

lucrărilor despre specificul

psihopatologic al câinelui. Cele mai

multe ateliere de acest gen sunt

consacrate şedinţelor de prim ajutor

acordat câinilor, permiţând

conductorului să gestioneze

supravieţuirea câinelui până la

sosirea medicului veterinar, atunci

când este necesar. Supravegherea

veterinară a câinilor Brigăzii de

Pompieri din Paris este constantă şi depăşeşte cu mult simplul cadru

al «problematicii vânătăilor şi tăieturilor minore - bobologie

aplicată ».

Atât cât se poate, veterinarii Brigăzii participă la

antrenamentele de teren ale echipelor chinotehnice, vizitează canisa

Saint Denis şi, mai ales, sunt prezenţi la toate misiunile de căutare

(sunt brevetaţi ca fiind consilieri tehnici chinologi ai Securităţii

Civile - CYN 3 - din Franţa).

O asemenea abordare a permis în ultimii zece ani să se

dubleze timpul eficacităţii operaţionale a câinelui de intervenţie (de la

15 la 20 de minute de căutare la 35-45 de minute, în funcţie de

temperatura ambiantă) şi să se amelioreze facultatea de recuperare,

cu influenţe pozitive asupra domeniului preventiv.

Dacă un câine este un instrument de multe ori important

pentru serviciile de salvare, el nu poate fi deloc comparat cu o

ambarcaţiune, pe care o tragem la chei după folosire sau care se

mulţumeşte cu o revizie la 15000 km. El este un atlet, capabil de

gândire şi reflecţie şi mai ales, este mai fragil decât pare...

Traducere şi adaptare Florentina Pavel

CÂŞTIGĂTORII CONCURSULUI REVISTEI

"CÂINELE POLIŢIST" - ediția nr.1 -

Câștigătorul unui ham sintetic profesional

- oferit de S.C. Topsport K9 - Neagu Sergiu-Mihail , Ilfov Ramâi cu bine, suflet drag!

Această poveste este reală, cu personaje reale.

Se întâmpla în iarna anului 2003, când eu eram încă un copil, dar iubeam

enorm animalele. Aveam pe atunci doi câini: un metis bătrânel, pe nume

Lăbuş şi un Ciobănesc German cu pedigree, pe nume Bella.

Într-o noapte de ianuarie, aud ca sună telefonul tatălui. Era

unchiul meu, care ne cerea să ieșim, pentru că are o surpriză. Am ieșit în

grabă, nerăbdător să aflu ce surpriză avea să ne facă. Ieşind pe ușă, îi spun

unchiului: "Unde? Unde e surpriza?".

El deschide ușa mașinii și de acolo sare un superb câine. Era un

Ciobănesc German, mascul, în vârstă de 1 an şi jumătate. Nu mi s-a permis

să mă apropii de el, părinţii mei crezând că este un câine agresiv. Însă am

fost lăsat să îi dau numele. Azur, ăsta a fost primul nume care mi-a trecut

prin minte. Şi Azur a fost închis într-un padoc, unde nimeni nu intra de

teama lui, însă eu, pe furiş, băgam mâna printre gratii şi îl mângâiam, apoi,

în câteva zile, am intrat la el. Am fost surprins să văd că se joacă cu mine, ba

chiar în câteva zile l-am şi eliberat de acolo, fără permisiunea părinţilor.

De atunci, am simțit o legătură între noi, că ceva ne uneşte și că

nu ne vom despărţi niciodată. După un timp, uitându-mă la emisiuni de

profil, am încercat să îl dresez. Îl scot pe o pajişte şi încep să pun în practică

ce am învățat de la TV. În prima zi, a învățat două comenzi de bază: "şezi" şi

"culcat".

Pot spune că acest câine m-a învățat cum să dresez, cum să mă

comport cu câinii în dresaj, cum să folosesc recompensa. În scurt timp,

învățase toate comenzile de disciplină (șezi, culcat, pas, așteaptă, liber etc.)

de la un copil de 12 ani - atât aveam atunci. Legătura dintre mine şi Azur se

întărea pe fiecare zi care trecea; nu îl tratam doar cu prietenie, ci şi cu

respect. Poate par absurd, dar respectam şi respect încă acest câine, cum

probabil de puţine ori am respectat pe cineva. Vedeam în ochii lui inteligenţă

şi prietenie, aşa cum nu vezi în ochii unui om vreodată.

Deja devenise mascota întregii străzi, învăţase diferite comenzi, pe

care nu le ştie orice câine, ci doar unul bine dresat (căuta un obiect după

miros, aducea diferite obiecte la comandă etc).

A venit şi vara anului 2007. Eu şi Azur am ieşit la o plimbare în

pădure, la aproximativ 1 km de locul unde locuiesc. Ne-am plimbat, ne-am

jucat, iar apoi eu m-am oprit la umbra unui pom. Azur încă mai căuta beţe

pe care să i le arunc pentru aport. La un moment dat, văd o umbră la

distanță ce se indrepta cu rapiditate către mine. M-am panicat şi mai tare

văzând că era un porc mistreţ. Nu ştiam ce să fac, credeam că o să mă atace.

Dar, căutând să-mi pun ordine în gânduri, l-am strigat pe Azur. -Azur! Azur!

Am auzit un lătrat şi, odată cu acel lătrat am simţit o siguranţă, siguranţa pe

care numai cu Azur o simţeam. Azur vine între mine şi porcul mistreţ şi

începe să latre protector. Când încearcă să atace porcul, acesta se sperie şi

fuge mâncând pământul. Atunci Azur, probabil mi-a salvat viaţa.

Viaţa mea alături de Azur a fost plină de bucurii şi de întâmplări,

poate mai deosebite decât aceasta, dar care s-au terminat într-o dimineaţă

de iulie a anului 2009. M-am dus să îi dau apă şi mâncare lui Azur, în

padocul său, când l-am găsit împietrit, într-o poziţie parcă demnă de

caracterul său. Era mort... dar încă demn de respect: a murit în poziţia

"culcat", cu botul pe labe şi cu urechile ciulite. Cu lacrimi în ochi, i-am spus

ultimul meu mesaj, poate prea târziu: "Azur, rămâi cu bine, suflet drag! Ne

revedem curând". Şi așa am rămas fără înger pe Pământ, dar știu că îl am

sus, în ceruri. Ș i de atunci îl port într-un colţ în inima mea, cu căldură, un

colţ care niciodată nu va fi al altui câine. Chiar dacă acum am alţi câini, de

altă rasă, nu regăsesc în ei inteligenţa lui Azur.

Aceasta a fost povestea noastră, o poveste care a durat 6 an;toată

copilăria mea, dar parcă prea puţin. Cum spunea odată un mare iubitor de

câini: "Viaţa fără câine este posibilă, dar nu are nici un rost".

Rămâi cu bine, suflet drag!

Câştigătorul zgărzii antilătrat - oferită de S.C. Flying Stars S.R.L. Cluj -

Constantin Pătru din cadrul I.J.J. Dolj.

A participat la concurs cu

fotografia lui Gexy, un cio-

bănesc german specializat în

detectare explozibili. Gexy a

fost "şef de promoţie‖ în anul

2008, când a urmat cursul de

ca l i f i ca r e î n C e nt r u l

Chinologic Sibiu.

18

CONDIŢIONAREA CLASICĂ ŞI

CONDIŢIONAREA OPERANTĂ.

CELE PATRU CADRANE ALE

CONDIŢIONĂRII OPERANTE

CLASSICAL CONDITIONING AND

OPERANT CONDITIONING.

THE FOUR QUADANTS OF

OPERANT CONDITIONING

de Vasile Paunescu

Rezumat: Acest articol prezintă cele două tipuri de condiţionare - clasică şi operantă.

În a doua parte sunt prezentate cele patru cadrane ale condiţionării operante şi un posi-bil al cincilea cadran - ―extincţia‖.

Cuvinte cheie: condiţionare clasică, condiţionare operantă, Pavlov, Thorndike, Skin-

ner, cele patru cadrane ale condiţionării operante, extincţia. Abstract: This article presents the two types of conditioning - classical and operant. In

second part of this article are presented the four quadrants of operant conditioning and

another possible quadrant—the fifth - ―the extinction‖. Key words: classical conditioning, operant conditioning, Pavlov, Thordike, Skinner,

the four quadrants of operant conditioning, extinction.

Încă din începutul acestui articol, doresc să menţionez faptul

că, deşi subiectul care urmează a fi abordat este complex, voi încerca

să prezint, pe cât este posibil, informaţii necesare pentru ca

dumneavoastră, cititorii, să vă puteţi forma o viziune concretă cu

privire la tipurile condiţionării, respectiv, la cele patru cadrane ale

condiţionării operante.

De la Pavlov la Skinner…

Cu toţii am auzit măcar o dată în viaţa noastră expresia

―câinele lui Pavlov‖. În anii 1890, Ivan Pavlov, fiziolog, psiholog şi

medic rus, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv, a investigat funcţia gastrică a

câinelui prin externalizarea glandei salivare, pentru a putea colecta,

măsura şi analiza saliva produsă ca răspuns la mâncare, în condiţii

diferite. El a observat că acesta are tendinţa de a saliva înainte ca hrana

să ajungă în cavitatea bucală, ca reacţie la anumiţi stimuli (ex. sunetul

produs de un clopot), care apăreau înainte de aducerea hranei.

Pavlov a stabilit de aici legile fundamentale pentru apariţia şi

eliminarea a ceea ce el denumea "reflexe condiţionale" — adică, răspunsuri reflexe, precum salivarea, care nu apăreau decât condiţional,

ca urmare a unor experienţe precedente ale animalului. Prin aceste

cercetări, practic, el a demonstrat ceea ce este cunoscut în zilele nostre

sub denumirea de condiţionare clasică.

În 1905, psihologul american Edward L. Thorndike a enunţat

pentru prima dată noţiunea de condiţionare operantă. Thordike a studiat

comportamentul unei pisici înfometate închisă într-o cutie. În afara

cutiei se afla mâncare, iar, pentru a ajunge la aceasta, pisica trebuia să

apese un mâner din interiorul cutiei. Pe parcursul desfăşurării

experimentului s-a dovedit, prin repetabilitate, faptul că frecvenţa

situaţiilor în care pisica a apăsat mânerul a crescut comparabil cu

situaţiile când pisica nu a reuşit să ajungă la mâncare. În consecinţă, el

a enunţat „Legea efectului‖, conform căreia o „reacţie‖ ce produce o

stare de bine este foarte posibil să se repete în condiţii similare, în timp

ce o „reacţie‖ ce produce un anume disconfort este foarte posibil să nu se repete, eventual chiar să dispară.

Pornind de la experimentele lui Pavlov şi de la „Legea

efectului‖ enunţată de către Thorndike, ceva mai târziu, în anul 1931,

cercetătorul american B.F. Skinner a inventat ―Camera Condiţionării

Operante‖ (operant conditioning chamber), cunoscută mai mult sub

denumirea de „Cutia lui Skinner‖.

Î n t r - u n u l d i n

experimentele sale, Skinner a

folosit un şobolan înfometat care

era introdus în interiorul

„ C a m e r e i C o n d i ţ i o n ă r i i Operante‖. Cutia era prevăzută cu

un mâner şi un loc unde cădea

mâncare atunci când mânerul era

acţionat. Curând, şobolanul a

învăţat că, atunci când apasă

mânerul, bucăţi mici de hrană cad

în locul special amenajat pentru

aceasta.

Practic, în acest experiment, apăsarea mânerului este

recompensată prin oferirea hranei. Ulterior, Skinner a folosit în

experimentele sale porumbei, pentru a dezvolta ideea de „condiţionare operantă‖, precum şi pe cea de „modelare a comportamentului‖. Cu

alte cuvinte, condiţionarea operantă poate fi folosită pentru modelarea

unui anume comportament.

Ca exemplu în acest sens, putem folosi formarea deprinderii

unui câine de a executa o mişcare sub formă de cerc către stânga.

Iniţial, câinele va fi recompensat pentru fiecare mişcare către stânga,

oricât de mică ar fi aceasta. Ulterior, de îndată ce a înţeles „exerciţiul‖,

câinele va fi recompensat doar pentru mişcările mult mai ample către

stânga. Se va continua pe această linie, urmând a se ajunge la

recompensarea câinelui doar pentru mişcările complete în formă de

cerc, executate către stânga.

Deosebirea dintre condiţionarea clasică, a lui Pavlov, şi cea

operantă, a lui Skinner, poate fi rezumată astfel:

-În cazul condiţionării clasice, un comportament deja existent,

salivarea pentru hrană, este modelat prin asocierea cu un nou stimul

(sunetul unui clopot), rezultând formarea actului reflex de a saliva la

auzul sunetului produs de clopot.

-În cazul condiţionării operante, este recompensat un comportament

parţial sau un act aleatoriu care se apropie de comportamentul dorit, cu

scopul de a ajunge în final la acesta. Altfel spus, probabilitatea repetării

unui comportament creşte dacă consecinţa executării lui provoacă

plăcere, şi scade, în cazul în care consecinţa executării lui provoacă discomfort.

În cazul condiţionării clasice, reacţia câinelui, aceea de a

saliva, este oarecum independentă de voinţa lui, fiind urmare a unui

instinct natural, în timp ce, în cazul condiţionării operante, se poate

vorbi de un comportament „voluntar‖, a cărui incidenţă creşte sau

scade în funcţie de consecinţele pe care acest act „voluntar‖ le are.

Cele patru cadrane ale condiţionării operante

Mai întâi de toate, trebuie să pornim de la definiţia condiţionării

operante. Astfel, în cel mai simplu mod posibil, putem defini

condiţionarea operantă ca fiind o teorie a învăţării conform căreia,

folosindu-ne de consecinţele unui comportament, putem controla apariţia, dezvoltarea, modificarea şi dispariţia respectivului

comportament. Aceasta înseamnă că, un câine, indiferent de faptul că

este dispus sau nu să repete un comportament, este influenţat de

consecinţele ce intervin imediat după producerea lui.

B.F. Skinner a demonstrat că există patru moduri prin care se poate

modifica un comportament: (Continuare in pag.19)

19

(Continuare din pag.18)

Recompensarea pozitivă (eng. positive reinforcement) - adăugarea

unui stimul pozitiv imediat după producerea comportamentului cu

scopul repetării acestuia. Exemple: Recompensarea câinelui cu hrană imediat ce acesta execută

poziţia ―aşezat‖; în cazul câinilor specializaţi în detectarea substanţelor

stupefiante, oferirea jucăriei preferate de fiecare dată când acesta

găseşte drogul;

Recompensarea negativă (eng. negative reinforcement) - adăugarea

unui stimul negativ cu scopul întreruperii lui, de îndată ce se produce

comportamentul dorit. În funcţie de reacţia urmărită, există două tipuri

de recompensare negativă:

“Evitarea”. Exemplu: Pentru a evita o corecţie aplicată prin smucirea

lesei, câinele va merge alături de stăpân;

“Scăparea” Exemplu: Cu ajutorul unei zgărzi electrice, unui câine

care se îndepărtează în mod constant de stăpân îi sunt aplicate impul-

suri electrice. De îndată ce câinele se întoarce către stăpân, impulsurile

electrice încetează.

Pedepsirea pozitivă (eng. positive punishment) - În timpul sau imediat

după producerea unui comportament nedorit, este adăugat un stimul

negativ cu scopul de a scădea posibilitatea repetării comportamentului

până la estomparea lui.

Exemplu: Acest principiu se aplică în cazul zgărzilor anti-lătrat. De

fiecare dată când câinele va lătra, zgarda va pulveriza un spray extrem de iritant pentru mirosul câinelui. Astfel, câinele, foarte curând, va re-

aliza faptul că lătratul este cel care îi produce disconfort şi va evita să

mai latre.

Pedepsirea negativă (eng. negative punishment) - Înlăturarea stimulu-

lui pozitiv cu scopul evitării dezvoltării unui comportament nedorit.

Pentru ca această metodă să fie eficientă, este necesar ca animalul să nu

îşi dorească ca stăpânul să înlăture ―recompensa‖.

Exemplu: Foarte mulţi oameni care au câini se plâng de faptul că aceş-

tia sar pe ei chiar şi atunci când nu îşi doresc. Cei mai mulţi nu real-

izează faptul că acest comportament, de cele mai multe ori, este

―recompensat‖ chiar de către ei, prin aceea că încurajează reacţia câine-

lui cu ―atenţia‖ pe care o oferă patrupedului de fiecare dată când acesta

este prea expansiv. Acest lucru poate fi corectat prin intermediul

―pedepsirii negative‖. De fiecare dată când câinele va sări pe dum-

neavoastră, nu îi mai acordaţi ―atenţie‖, astfel, în timp, câinele va re-

nunţa la acest obicei, deoarece nu mai primeşte ―recompensă‖. Pentru

ca acest exerciţiu să aibă eficienţă, recompensaţi câinele atunci când nu

sare pe dumneavoastră, sugerându-i astfel că e mult mai avantajos pen-

tru el să aibă un comportament ―civilizat‖. În acest mod, puteţi chiar să

introduceţi o comandă specială prin care să permiteţi câinelui să sară pe

dumneavoastră, atunci când doriţi acest lucru.

Atenţie! Câinele poate considera recompensă şi simplul fapt că încer-

caţi înlăturarea lui atunci când sare pe dumneavoastră.

După cum se poate observa, în cazul nostru, noţiunile de pozitiv

şi negativ au alte sensuri decât cele la care ne-am aştepta în mod nor-

mal. În situaţia de faţă, putem face următoarele asocieri:

Pozitiv - adăugarea unui stimul, plăcut sau neplăcut

Negativ - înlăturarea unui stimul, plăcut sau neplăcut

Extincţia, al V- lea cadran ?

O altă metodă foarte eficientă în procesul de învăţare este

―Extincţia”(eng. extinction). Adesea, extincţia este considerată ca fiind

un al V-lea cadran, unul ―fantomă‖, deoarece, deşi nu este de neglijat,

nu intră în spectrul recompensării/ pedepsirii. De reţinut că ―extincţia‖

are succes doar în cazul comportamentelor care sunt ―motivate‖ de

către stăpân sau de către ―teritoriul‖ în care trăieşte câinele. Principiul

de bază al extincţiei îşi are fundamentul în ―experimentul lui Pavlov‖,

şi anume, incidenţa unui comportament care nu are consecinţe va

scădea până la dispariţie.

De reţinut ! Extincţia nu este eficientă în modificarea unor

comportamente derivate din instinctele naturale ale speciei (ex: instinc-

tul de vânătoare). De asemenea, extincţia este ineficientă şi în cazul

comportamentelor care, prin natura lor, sunt automotivante (ex:

―ignorarea‖ unui câine care roade un os nu va duce niciodată la extinc-

ţia comportamentului, deoarece rosul în sine este o ―motivaţie‖ sufi-

cient de puternică pentru menţinerea ―obiceiului‖).

În speranţa că informaţiile oferite vor fi uşor ―digerate‖ de către dumneavoastră, cititorii, sper că înţelegerea corectă a celor patru

cadrane ale învăţării vă va ajuta în pregătirea cât mai eficientă a

―prietenului necuvântător‖.

mustățile câinelui pot detecta cele mai sensibile mișcări din aer?

Mustățile sunt sensibile la atingere și sunt situate pe botul câinelui,

deasupra ochilor și sub maxilar.

în SUA, cel mai frecvent întâlnite nume de câini sunt Molly, Sam,

Zach sau Maggie, în timp ce campionul absolut este Max?

în momentul în care Ulise, deghizat în urs, revine acasă după o

absență de 20 de ani, singurul care îl recunoaște este câinele lui foarte

bătrân, Argos, care a dat din coadă de bucurie la revederea stăpânului,

după care a murit?

se estimează că în întreaga lume sunt aproximativ

400 de milioane de câini?

pisicile au o memorie mult mai bună decât cea a

câinilor? Teste efectuate de cercetătorii de la Uni-

versitatea din Michigan au dus la concluzia că memoria câinilor nu

durează mai mult de 5 minute, în timp ce a pisicilor se poate păstra

până la 16 ore?

datorită pupilelor mari și a unui unghi de cuprindere vizuală foarte

mare, câinii pot să urmărească ușor obiectele aflate în mișcare?

De asemenea, câinii văd și când sursa de lumină este foarte scăzută.

în lume se cheltuiesc anual aproximativ 1,5 miliarde de dolari pentru

mâncarea de câini - de patru ori mai mult decât suma cheltuită pe

mâncarea pentru bebeluși?

pe monumente, câinele este reprezentat la picioarele unei femei pen-

tru a simboliza afecțiunea și fidelitatea, așa cum leul stă la picioarele

bărbatului, ca simbol al curajului și măreţiei?

mulți cruciați sunt înfățișați cu piciorul pe un câine, pentru a sugera fap-

tul că au urmat voința lui Dumnezeu cu aceeaşi fidelitate cu care câinele

își urmează stăpânul?

deși câinii nu au la fel de multe papile gustative ca oamenii (limba lor

conține în jur de 1700, în timp ce a omului 9000), acest lucru nu în-

seamnă că nu pot face diferența între mâncăruri?

una dintre mâncărurile preferate ale coreenilor este ciorba de câine?

Consumată mai ales în sezonul estival (în ciuda pro-

testelor vehemente venite din partea altor

naționalități) se presupune că ciorba taie setea, crește

virilitatea şi împrospătează tenul femeilor.

Lassie a fost interpretată de câțiva câini-masculi, în ciuda numelui fe-

minin, deoarece despre masculii din rasa Collie se presupune ca arată

mai bine decât femelele în fața camerei de filmat?

Personajul Lassie a apărut pentru prima dată în 1930, într-o nuvelă cu

titlul ―Lassie Come-Home‖, scrisă de Eric Mowbray Knight. Modelul

acestui personaj l-a reprezentat Toots, câinele lui Knight.

pechinezii au fost animale sacre în China mai bine de 2000 de ani și că

reprezintă una dintre cele mai vechi rase de câini din întreaga lume?

patrupedele din rasa Chow-Chow au limba albastră, în timp ce restul

câinilor o au roz?

ŞTIAŢI CĂ ?...

20

ISTORICUL CÂINELUI

POLIŢIST

HISTORY OF POLICE DOG de Marius Hadăr

Rezumat: Pasionaţii domeniului chinotehnic sunt informaţi despre evoluţia domeniu-lui câinelui poliţist în România, de la primul centru de dresaj câini din ţara noastră până

la interferenţa europeană actuală a domeniului. Cuvinte cheie: Ciobănesc German, Şcoala de Jandarmi Oradea, Teodor Troceanu,

Şcoala de la Călineşti-Prahova, Ciorani.

Chinotehnic lovers are introduced in the history of police dog training in Romania, beginning with the first dog training centre in our country and ending with recent Euro-

pean developments in the field.

Key words: German Shepherd, Gendarmerie School of Oradea, Teodor Troceanu, Cioran School of Călineşti-Prahova. Continuăm articolul început în primul număr al revistei

noastre cu o scurtă istorie a apariţiei şi evoluţiei câinelui folosit în

sistemul naţional de ordine publică.

Astfel, după cum am arătat în primul număr al revistei noastre,

pe plan european, câinele poliţist a apărut pentru prima oară, ca şi

categorie de folosire, în anul 1859, în Belgia. În ţara noastră au existat

preocupări pe linia folosirii câinilor de serviciu, încă din perioada

premergătoare primului război mondial, când în serviciul armatei au

fost înfiinţate compartimente specializate în dresajul şi utilizarea

acestora.

Datorită faptului că

după primul război mondial

criminalitatea a înregistrat,

în întreaga lume, o creştere

îngrijorătoare, a existat o preocupare majoră pentru

toate statele din Europa,

inclusiv pentru jandarmeria

română, pentru procurarea,

dresarea şi folosirea cu

succes a acestor valoroase

animale, ca instrument de

supraveghere, pază sau depistare, pe baza urmelor, a unor infractori.

În 1933, a fost înfiinţat la Oradea primul Centru de dresaj

câini din România, subordonat Ministerului de Interne, unde se

pregăteau rase de câini precum ciobănescul german, cocker-ul spaniol,

bracul german, pentru Poliţia de Frontieră.

În anul 1923 a apărut primul manual de dresaj, care face şi

proba tradiţiei şi a bunei experienţe din domeniu. În 1940, unitatea a

fost dislocată la Floreşti-Prahova, iar în 1965, la Ciorani, în acelaşi

judeţ. Secţia de dresaj de pe lângă Şcoala de Jandarmi Oradea şi secţiile

de dresaj ale centrelor de instrucţie au funcţionat până în anul 1949,

când poliţia şi jandarmeria au fost desfiinţate, iar în locul acestor două

mari instituţii ale statului, regimul comunist a creat miliţia şi trupele de

securitate. Din prima serie de ofiţeri elevi ai secţiei de dresaj de pe lângă

Şcoala de Jandarmi Oradea a făcut parte şi sublocotenentul Troceanu

Teodor, care, după absolvirea cursului, este numit şeful secţiei de dresaj

a Centrului de Instrucţie Nr. 1 Jandarmi Craiova şi, ulterior,

întemeietorul şi primul comandant numit oficial al Şcolii de Dresaj

Sibiu. Poliţia şi Jandarmeria s-au desfiinţat prin Decretul Prezidiului

Marii Adunării Naţionale a Republicii Populare Române, în ianuarie

1949, constituindu-se Miliţia.

Am ţinut să menţionez acestea deoarece trecerea atribuţiilor

jandarmeriei rurale în sarcina miliţiei şi înlocuirea jandarmilor cu

miliţieni, care în cele mai multe cazuri nu aveau pregătirea necesară

pentru lucrul cu câinele de serviciu, a însemnat o grea pierdere pentru

Ministerul de Interne. Tot în 1940, la 1 martie, trupele de grăniceri,

aflate în subordinea Ministerului de Interne, au beneficiat de înfiinţarea

la Călineşti a unei şcoli de conductori câini şi dresaj câini serviciu.

În anul 1958, a fost elaborat ―Regulamentul privind dresajul şi

folosirea câinilor de serviciu în trupele Ministerului Afacerilor Interne‖,

care se referea în special la activitatea grănicerilor.

Din iunie 1948, până în mai 1950, nevoile de câini de serviciu

ale poliţiei şi ulterior ale miliţiei (din ianuarie 1949), erau asigurate de

Centrul de Dresaj Câini Călineşti - Prahova, unde funcţiona o

subunitate specială în cadrul Comandamentului Trupelor de Grăniceri şi

Securitate, aparţinând Ministerului Afacerilor Interne. Problemele tot

mai complexe cu care se confruntau noile organe de represiune create de regimul comunist au condus în mod inevitabil la căutarea de noi

forme, metode şi mijloace de menţinere sub control a fenomenului

infracţional, de asigurare a ordinii şi liniştii publice, pentru prinderea

luptătorilor anticomunişti şi neutralizarea acţiunilor îndreptate

împotriva noilor autorităţi instalate în România după 23 August 1944.

Era nevoie de specialişti şi aceştia trebuia să fie căutaţi şi

sprijiniţi pentru repunerea în funcţiune a şcolii de dresaj, concomitent

cu rezolvarea multiplelor probleme de natură administrativă pe care le

ridicau conductorii şi câinii de serviciu şi, nu în ultimul rând, pentru

utilizarea rapidă şi eficientă a acestora în munca specifică organelor de

miliţie şi securitate.

În anul 1950,

Consiliului de Miniştri al

Republicii Populare

Române au emis o

hotărâre, în baza raportului

Ministerului Afacerilor

Interne privind adoptarea

„proiectului de decret

pentru declararea ca utilitate publică şi

expropierea unor terenuri

situate pe teritoriul

comunei urbane asimilată

cu judeţul Sibiu‖, în scopul înfiinţării centrului de creştere şi dresaj al

câinilor de serviciu pentru Direcţiunea Generală a Miliţiei. Acţiunile

reprezintă dovada vie a înfiinţării acestei unităţi. Aici, la Sibiu, a fost

transferată subunitatea specială pentru miliţie de la Călineşti - Prahova,

formată din 1 ofiţer dresor, 4 subofiţeri dresori, 20 de elevi sergenţi, un

profesor civil (ofiţer de rezervă de specialitate).

Noua unitate a fost înregistrată sub titulatura „Şcoala de Ofiţeri şi

Sergenţi de Miliţie Sibiu.‖

Peste decenii, în anul 2006, a fost desfiinţat Centrul pentru

Instruirea Conductorilor, Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de

Serviciu din Ciorani, judeţul Prahova, iar de la acea dată, domeniul

este administrat în exclusivitate de Centrul Chinologic Sibiu.

Centrul Chinologic Sibiu, în cei aproape 61 de ani de activitate,

pornind de la un spaţiu având condiţii mai mult decât precare de

existenţă, atât pentru oameni, cât şi pentru câini, sub diriguirea lui

Teodor Troceanu, recunoscut ca primul comandant al şcolii, a

surmontat dificultăţile începutului, a asimilat informaţiile prezentului şi

aspiră la atingerea viitorului, care să îl afle pregătit pentru orice luptă,

într-o uniune deplină a binomului conductor-câine de serviciu.

21

22

NEAMȚUL VREA

SĂ FIE “ FRUNCEA”

NEAMŢ COUNTY WANTS

TO BE ON TOP de Ionuț Huci

Rezumat: Articolul prezintă unitați canine din România, dar și din spațiul comunitar.

Cuvinte cheie: unităţi canine, folosirea câinelui de serviciu, dotare logistică specifică,

misiuni operative This article presents K9 units in Romania and other European Union countries.

Key words: K9 units, use of service dogs, specific logistics equipment, operational

missions Mă numesc Huci Ionuț și lucrez la Biroul Criminalistic al

Poliției Municipiului Roman, în cadrul Inspectoratului Judeţean de

Poliţie Neamţ. Am o vechime de 12 ani în poliţie, iar primul câine de

serviciu l-am primit în dotare în urmă cu mai bine de 11 ani.

Am fost încurajat de colegii de la Centrul Chinologic ―Dr.

Aurel Greblea‖ Sibiu să pun pe hârtie acest material, nu pentru a ne

lăuda, ci doar pentru a arăta că, dacă există puțină voinţă proprie,

întelegere şi susţinere din partea şefilor, se poate face ceva şi în acest

domeniu. Sunt sigur că mulţi dintre colegii din ţară care vor citi aceste

rânduri vor realiza că nu sunt cu nimic mai prejos decât noi şi poate vor

dori să schimbe şi ei, la rândul lor, ceva.

Poate ca vă întrebaţi, pe bună dreptate, unde se află Romanul pe

harta ţării…şi, cu atât mai mult, pe harta chinotehniei? Poate, poate aveţi

dreptate…Dar, după cum spune şi vorba din bătrâni, omul sfinţeşte

locul… Aşa că, împreună cu colegii mei, având şi susținerea şi încrederea

şefilor noştri de la Poliţia Municipiului Roman şi a celor de la

Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, am încercat (şi credem noi că

am şi reușit) să schimbăm puţin din tot ceea ce înseamnă munca cu

câinele de serviciu.

Bineînțeles că, pentru un judeţ

precum Timiş (pentru care am un mare

respect) ceea ce am facut noi la început

poate părea banal (oricine are puţin habar

despre munca cu câinele de serviciu, ştie că

Timișoara poate fi folosit ca un bun

exemplu). În Roman, noi am încercat să

ducem munca timişorenilor şi mai departe.

Totul a început în anul 2007, când

am fost numit, prin dispoziția şefului

Inspectoratului Judeţean de Poliţie Neamţ,

ca şef responsabil cu antrenamentul câinilor

de serviciu din zona Romanului, dar şi a

comunelor arondate. Atunci am început să

văd problemele şi din altă perspectivă…

Dacă în urmă cu 11 ani am primit un câine

în dotare împotriva voinței mele (după

obiceiurile acelor vremuri…), am făcut tot posibilul ca acest lucru să nu

se mai întâmple.

Aici intervine marea problemă: cum şi cu ce ai putea să-ţi atragi

colegii spre munca cu câinele de serviciu, când majoritatea covârşitoare a

poliţiştilor crede că lucrul cu câinele este de fapt, doar o povară în plus pe

lângă îndatoririle pe care le au în activitatea de zi cu zi. Pentru început,

am studiat în amănunt singurul ordin de linie pe care îl aveam la

dispoziţie - Instrucţiunile nr. 636/2005. Pe baza acestuia am adus la

cunoştinţa şefilor că, săptămânal, trebuie să executăm antrenamente în

timpul serviciului împreună cu colegii de la Ordine Publică Urbană şi

Rurală.

Pe baza acestor instrucţiuni, colegul nostru, ag. Harabagiu

Florin, care a primit în dotare de la Centrul Chinologic Sibiu un pui de

Ciobănesc German, a efectuat zilnic program de 5 ore, iar în celelalte 3

ore respecta programul de antrenament cu câinele din dotare. Timpul a

demonstrat că acest program nu a fost în zadar, deoarece la Sibiu a

terminat cursul de calificare cu nota 10, iar la munca din teren se

dovedește a fi (încă) cel mai bun…

Materialele de dresaj pe care le folosim în prezent au fost

achiziţionate pe cont propriu, iar costumul de protecție cu care facem

exercițiile de dezvoltare a agresivităţii îl luăm cu împrumut, ori de câte

ori este necesar, de la o canisă din oraş.

Schimbările în bine au continuat şi in anul 2010, prin aducerea

în premieră, în Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ a primului câine

donat. Cum ? Destul de greu. Important este că nu ne-am dat bătuţi.

Primul lucru a fost să găsim o canisă care să aibă într-adevăr câini de

valoare, având calităţi reale, necesare în munca de poliţie. Slavă

Domnului că în Moldova nu ducem lipsă de aşa ceva.

După aceasta, am adus, în

discuţiile cu şefii noştri, toate argumentele

care ne îndreptăţeau să introducem în

sistem acest câine. Poate o să vi se spună că

acest dosar conţine multe aprobări, şi

câinele va intra în sistem după foarte mult

timp. Nu o să intru în detalii, dar pentru

cine doreşte cu adevărat acest lucru nu va fi

o problemă să îl ducă la bun sfârşit.

Timpul ne-a demonstrat că acest

câine a fost o alegere bună, iar colegul

ag.șef Butnărescu Gheorghe, care îl are în

dotare, urmează să participe anul acesta la

cursul de urmărire la Centrul Chinologic

Sibiu.

Impulsionaţi de acest succes, am

întocmit anul acesta actele pentru donarea

primului Ciobănesc Belgian Malinois din

I.P.J. Neamț, câine cu care vrem să arătăm

că nu doar Ciobanescul German are calităţi

de câine de serviciu și, pe baza acestor calităţi incontestabile, să fie dorit

ca partener şi de către colegii de la Ordine Publică.

(Continuare în pag. 23)

De la stânga la dreapta: ag. şef Butnărescu Ghe., ag. pr. Mânzală D. ag. Căldare N., ag. Aungurenci C., ag. Harabagiu F., ag Baciu C. şi ag. pr. Huci I.

Ag. șef Butnărescu cu Maxx

Ag. Harabagiu cu Zen

23

(Continuare din pag. 22)

Spre final, ajungem şi la cel mai mare proiect care l-am încercat

şi pentru care am primit laude chiar şi de la directorul Centrului

Chinologic Sibiu, dl. cms.şef Lăzureanu. Acesta a constat în configurarea

primului autoturism Dacia Logan de poliţie, special echipat pentru

transportul câinilor de serviciu. Această maşină a fost prezentată

publicului în 2010, la Piatra Neamţ, cu ocazia aniversării Zilei Poliţiei

Române.

Cel mai important lucru este că, maşinii de serviciu nu i s-a

adus nicio modificare din punct de vedere structural - a fost nevoie doar

de scoaterea banchetelor din spate. Pentru instalarea/dezinstalarea boxei

de transport sunt suficiente 5 minute şi doar două persoane care să

efectueze operaţiunea.

Un alt aspect extrem de important – costurile de producţie ale

acestei cuşti s-au ridicat la aproximativ 400 lei, bani suportaţi integral de

membrii biroului. Nu ne rămâne decât să ne gândim la următorul lucru -

dacă 4 poliţişti au reuşit să transforme o maşină de serviciu, astfel încât

să poată transporta în siguranţă şi confort câinii de serviciu, oare cât

trebuie să le ia celor avizaţi să îşi dea seama că suntem dornici să facem

ca această profesiune să evolueze?

La nivelul Poliţiei Municipiului Roman, munca cu câinele de

serviciu este apreciată pozitiv, fapt reflectat şi de cele 47 de cercetări la

faţa locului la care câinele de urmă a fost prezent; în 17 dintre acestea,

câinele a oferit indicii cu privire la autor şi în câteva situaţii chiar ne-a

condus la locuinţa acestuia, ocazii cu care s-au găsit şi corpurile delicte.

De asemenea, am mai participat la 6 percheziţii domiciliare, care s-au

soldat cu 3 propuneri de arestare preventivă.

Câinii din dotarea Birourilor de Ordine Publică Urbană şi

Rurală au fost folosiți în patrulările zilnice, contribuind la asigurarea

climatului de linişte a cetăţenilor. Cu ocazia unei razii desfăşurate la

nivelul municipiului Roman, au participat toţi colegii cu câini de serviciu

în dotare, ajutorul lor având un mare impact în desfăşurarea în bune

condiţii a misiunii.

Un caz mai deosebit a avut loc în comuna Gherăieşti, judeţul

Neamţ. De acolo s-a primit informaţia potrivit căreia în comună exista un

individ ce avea confecţionată o armă artizanală, perfect funcţională, cu

muniţie de război, calibru 7,62 mm, armă prin care îşi teroriza toţi vecinii

şi ameninţa că nu va ezita să atace chiar şi organele de poliţie din

comună.

La nivelul poliţiei municipiului Roman s-a constituit o celulă de

criză în care au fost cooptaţi cei mai buni lucrători din Biroul de Ordine

Publică Rurală. Acestora m-am alăturat şi eu, cu Nero-câinele de serviciu

din dotare.

În dimineaţa zilei de 27.08.2010, forţele de ordine au descins la

locuinţa suspectului, mie revenindu-mi sarcina de a supraveghea grădina

aflată în spatele casei. Pe timpul percheziţiei s-a găsit arma respectivă,

ascunsă sub salteaua patului unde dormeau copii; muniţia a fost de

asemenea descoperită, în cuptorul aragazului din bucătarie.

În momentul descinderii, s-a constatat că suspectul nu se afla în

casă; chestionarea martorilor a furnizat informaţia potrivit căreia

suspectul a părăsit locuinţa cu puţin timp în urmă, prin grădina din

spatele casei. Pe baza acestor informaţii, am stabilit posibila „vatră de

miros‖ şi am lansat câinele pe urmă, pentru a verifica dacă informaţia se

confirmă.

După ieşirea din grădină, câinele a

prelucrat urma de miros pe uliţele satului pe

o lungime de aproximativ 2 km, până

undeva la marginea satului, unde urma intra

într-un lan de porumb. Împreună cu colegii

prezenţi, am decis să organizăm o încercuire

a lanului de porumb, având convingerea că

suspectul se află încă ascuns acolo.

În timp ce noi ne desfăşuram

forţele, suspectul, aflat în lan, ne-a auzit, s-a

speriat şi a încercat să scape, luând-o la fugă

în direcţia opusă. Prinderea fugarului a fost

o simplă formalitate pentru câinele de

serviciu, care era bine antrenat pentru a

reacţiona în astfel de situaţii. Pe numele

individului s-a propus şi obţinut arestarea

preventivă. Nero (Ag. pr. Huci)

24

SEMINARII

FRONTEX

FRONTEX SEMINARS de Vasile Paunescu

Rezumat: Romania, ca partener al Frontex, asigură securitatea la frontiera estică a

Uniunii Europene. Prin reprezentanții ei, a participat la seminariile Frontex şi va con-tinua să acorde sprijin activităților Agenției.

Cuvinte cheie: Frontex, seminarii, frontiera externă, migraţie ilegală, câini de poliţie

Being part in Frontex cooperation activities, Romania has an important role in securing the eastern border of the European Union. Throughout its representatives, participates

to Frontex seminars and workshops and will continue to provide support for future

Agency's activities. Key words: Frontex, seminars, external borders, illegal migration, police dogs

În urmă cu patru ani, FRONTEX (Agenţia Europeană pentru

Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale

Uniunii Europene) demara un proiect ce avea ca scop uniformizarea

standardelor de lucru cu câinii de serviciu la nivelul frontierelor

externe şi interne ale Uniunii Europene. În acest proiect au fost

cooptate mai toate statele europene, membre sau doar aspirante la

aceasta titulatură. În luna septembrie a anului 2009, apare manualul

―Standarde comune pentru dresajul câinelui de serviciu‖ pentru ca

mai apoi, la sfârşitul anului 2010, să fie lansat şi ―Instrumentul de

pregătire de bază pentru conductori‖ – un set de cinci DVD-uri cu

material video care vine în completarea acestui manual.

Ideea de bază a acestui proiect este aceea de a crea în viitorul

apropiat un organism european, responsabil cu monitorizarea

implementării standardelor, certificarea instructorilor şi dezvoltarea

instrumentelor de pregătire.

Practic, în următorii ani, metodologia folosirii câinilor de

serviciu la nivelul frontierelor Uniunii Europene va fi aceeaşi pentru

toate statele membre. Cu alte cuvinte, FRONTEX-ul, prin sectorul

său operativ, va putea concentra cei mai buni oameni în punctele

―fierbinţi‖ ale frontierei Uniunii, eficienţa fiind maximizată şi datorită

faptului că standardele de folosire vor fi aceleaşi.

În continuarea proiectului început în 2007, s-a mers mai

departe cu ideea dezvoltării unor standarde comune, astfel că la

începutul anului 2011 s-a demarat o nouă fază a acestui proiect, ce are

în vedere elaborarea unui instrument de pregătire avansat care va

conţine metode de folosire a câinilor de serviciu.

Această fază a început prin patru întâlniri de lucru la care au

participat, alături de reprezentanţii FRONTEX, experţi detaşaţi de

statele europene implicate în proiect, printre acestea numărându-se şi

România. În cadrul fiecăreia dintre cele patru întâlniri au avut loc

discuţii tematice, în funcţie de tipologia câinilor de serviciu, şi

anume :

- Intervenţie (Use of Force) - Întâlnirea a avut loc la Iaşi, în

România, în perioada 13-16.12.2010, din partea ţării noastre

participând sinsp. Poroşanu Viorel şi ag. pr. Stan Silviu, de la Centrul

Chinologic Sibiu.

- Detectare substanţe explozive (Explosives Detection) - Întâlnirea

a avut loc la Luban, în Polonia, în perioada 17-20.01.2011. România a

fost reprezentată de ag. pr. Darie Leonard, de la Centrul Chinologic

Sibiu.

- Miros uman (Human Scent) - Seminarul s-a desfăşurat în capitala

Lituaniei, la Vilnius, în perioada 21-24 februarie, reprezentantul

României fiind ag. pr. Păunescu Vasile, de la Centrul Chinologic

Sibiu.

- Detectare substanţe stupefiante (Drug Detection) - Seminarul s-a

desfăşurat în Slovenia, la Liubliana, în perioada 8-11.03.2011, din

partea României participând ag.şef Tilihoi Cristian, de la Centrul

Chinologic Sibiu.

În cadrul discuţiilor de la aceste seminarii, s-a urmărit

stabilirea unor metode de folosire a câinilor de serviciu, care urmează

a fi implementate în pregătirea câinilor din statele implicate în acest

proiect. Ca urmare a acestor întâlniri, vor avea loc patru ateliere de

lucru, în cadrul cărora se vor filma metodele de folosire, în

concordanţă cu cele patru specializări mai sus menţionate.

Prima întâlnire din această serie este cea dedicată

specializării Intervenţie (―Use of Force‖) şi se află în plină

desfăşurare la Sibiu, în perioada 14-25.03.201, găzduită fiind de

Centrul Chinologic ―Dr. Aurel Greblea‖. Ca şi la întâlnirile

anterioare, România participă cu experţi şi echipe canine.

În numerele următoare ale revistei noastre, vă vom prezenta

evoluţia proiectului Frontex - unul cu importanţă majoră asupra

folosirii câinilor de serviciu în statele membre ale Uniunii Europene,

şi în special la frontierele acesteia.

25

Exerciţiu comun cu ocazia

“Zilei Protecţiei Civile”

În data de

28.02.2011, Centrul

Chinologic ―Dr. Aurel

Greb lea‖ Sib iu a

participat la exerciţiul

comun ocazionat de

―Ziua Protecţiei Civile‖

– eveniment organizat de

Inspectoratul Judeţean

pentru Situaţii de

U r g e n ţă ―D u mi t r u

Croitoru‖ Sibiu.

A l ă t u r i d e

reprezentanţii I.P.J.

Sibiu, I.J.J. Sibiu,

I.J.S.U. Sibiu, Protecţia

Civilă Sibiu, Salvamont

Sibiu, Serviciului de

A m b u l a n ţ ă S i b i u ,

TURSIB, S.T.S. Sibiu,

Centrul Chinologic Sibiu

a participat cu trei echipe

canine, specializate în

căutare şi salvare urbană.

Demonstraţie de dresaj la Centrul Chinologic

În cadrul vizitei pe care au întreprins-o membrii Comisiei de

Apărare din Senatul României în judeţul Sibiu, un moment

important l-a constituit şi prezenţa la Centrul Chinologic, unde

au putut să vadă pe viu

o demonstraţie de

folosire a câinilor de

serviciu, precum şi

pretabilitatea lor la

diversele cerinţe ale

s oc i e t ă ţ i i z i l e lo r

noastre.

În perioada 26.02-28.02.2011, la solicitarea Poliţiei

Oraşului Avrig, Centrul Chinologic ―Dr. Aurel Greblea‖

S i b i u a

participat cu o

e c h i p ă

chinotehnică la

so lu ţ ionarea

unei fapte cu

caracter penal,

prin efectuarea

de examinări

odorologice.

Ca urmare a solicitării Serviciului de Ordine

Publică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului

Sibiu, în data de 21.01.2011, o echipă de cinci poliţişti din

cadrul Centrului Chinologic ―Dr. Aurel Greblea‖ Sibiu,

împreună cu patru câini de intervenţie, a participat ca uni-

tate de suport la o acţiune de prevenire a furturilor de fier

vechi din cadrul combinatului Mârşa.

Colaborări cu Poliția Județului Sibiu

26

LEISHMANIOZA

LEISHMANIASIS

de Alin Pascu

Reprezintă o zoonoză cu caracter sporadic (în zonele urbane)

produsă de un protozoar denumit Leishmania donovani. Maladia se

înregistrează de regulă în ţările din bazinul mediteranean, Orientul

Apropiat, Asia Mijlocie, Africa și China. Se estimează că în lume există aproximativ 12 milioane de oameni şi peste 30 milioane de

animale infectate. Datorită leziunilor faciale asemănatoare celor din

lepră, a fost denumită şi lepra albă sau boala din munţii Anzi. Boala a

fost descoperită în anul 1900 de către Leishman, care a prelevat frotiuri

din pulpă splenică de la un subiect care manifestă forma viscerală a

bolii. La om, această boală se transmite prin înţepătura unor insecte

(flebotomi). Sunt întâlnite trei forme de boală:

- Forma cutanată (Aleppo Boil) tradusă prin plăgi, ulceraţii, necroze și

gangrene uscate pe piele, în special pe față și regiunile cu piele fină.

- Forma muco-cutanată se caracterizează prin regiuni hipertrofice

ulcerative pe mucoasa nazală, bucală și sinusală. În timp, se observă necroza septului nazal.

- Forma viscerală (Kala-azar), este o formă cronică care afectează

splina, ficatul, măduva osoasă, limfocentrii. Simptomatic se traduce

prin febră 39-40 grade, cahexie, splenomegalie, fibroză hepatică

(portală) cu apariția ascitei şi edemelor. Există o perioadă de acalmie

de până la 2 luni, după care simptomatologia reapare.

În stare terminală, pielea are o culoare închisă-pământie,

asemănătoare cu ceara, datorată distrugerii globulelor roşii - de aici şi

denumirea de boala–neagră sau Kala-azar.

După inocularea leptomonadelor, sunt necesare 10-12 luni

pentru evoluţie, timp în care paraziții transcend în citoplasma celulelor din sistemul reticuloendotelial, se înmulțesc și invadează organele

hematopoetice.Diagnosticul se pune pe baza datelor epidemiologice,

examenului parazitologic, a celui serologic, care să evidențieze

prezența anticorpilor în plasma pacientului (metodele: ELISA, DAT,

IFAT).

În ultima perioadă, se practică AND, PCR-hibridizare,

diagnosticul molecular care poate indica chiar subtipul Leishmania. Cel

diferențial se face față de: tuberculoză, malaria cronică, bruceloză,

boala Hodkin, septicemii, histoplasmoză.

La câine, Leishmanioza este o boală cronică progresivă, care

poate evolua asimptomatic sau clinic polimorf. Clinic se traduce prin alopecie în zonele periorbitare, emaciere, tulburări oculare,

splenomegalie, hepatomegalie, enterită, limfadenopatii localizate sau

generalizate, sindrom febril.

Aproximativ 10% din câinii infestați nu manifestă semne

clinice de boală. Tratamentul se bazează pe administarea parenterală de

stibo-gluconat de Na, glucantin, pentamidină, amfotericina-B,

(Ambisome 3mg/kg/zi în zilele 1-5, respectiv în zilele de 14 și 21 la

pacienții imunomodulați, iar la cei imunodepresați se administrează

4mg/zi). În cazul leziunilor cutanate, se practică intervenția

chirurgicală (plastie). Profilaxia și combaterea bolii se bazează pe

măsuri epidemiologice complete, educaţie sanitară, distrugerea insectelor (flebotomilor) cu ajutorul substanțelor insecticide, conform

măsurilor D.D.D. specifice.

REVENIREA UNUI

CAMPION

THE COMEBACK OF A CHAMPION de Nicolae Coldea

În cadrul primului atelier de lucru organizat

de către Frontex în România, acţiune desfăşurată la

Sibiu în iunie 2010, unul dintre cei mai ―titraţi‖ câini

participanţi la activităţi a fost Erdo. În vârsta de 7

ani, superbul exemplar de ciobănesc german, având specializarea de

„câine universal‖ era multiplu campion al Slovaciei, câştigător a

numeroase trofee naţionale şi internaţionale, mândria reprezentanţilor

slovaci şi a dresorului său, Anton

Noga.

Pe timpul desfăşurării

exerciţiilor de dresaj în zona Pădurii

Dumbrava, Erdo a fost grav rănit: la

efectuarea unei sărituri, în

momentul aterizării, toracele său a

fost străpuns de o ţeavă metalică,

ascunsă vederii de iarba înaltă. Ceea

ce a permis supravieţuirea câinelui

până la cabinetul medical veterinar a fost, pe de o parte, faptul că

leziunile straturilor afectate nu s-au produs la acelaşi nivel, iar pe de

altă parte, chiar esenţial, timpul record în care s-a reuşit transportarea

câinelui la cabinet.

Aici, la prima evaluare, am constatat că situaţia era gravă: a

avut loc sfâşierea pielii şi a muşchilor, fracturarea a cinci coaste şi

puţin a lipsit ca inima şi plămânii să nu fie atinse.

S-a procedat la sedarea şi inducerea unei narcoze de scurtă

durată, atât cât să permită intubarea endotraheală a ―pacientului‖.

Aceasta procedură medicală este crucială în pneumotorax, pentru a

permite ventilarea plămânului colabat.

Dupa izolarea şi toaletarea plăgii, s-a procedat le refacerea

structurilor afectate pe straturi: osteosinteza coastelor, sutura în

straturi a muşchilor şi apoi a pielii. Momentul cheie a fost expandarea

plămânului înainte de a strânge ultimul punct de sutură musculară.

Pe toată durata intervenţiei, care a durat circa 3 ore,

„pacientul‖ a fost perfuzat şi i s-au monitorizat funcţiile vitale.

Postoperator a fost menţinut pe antibiotice, antialgice şi, cel

puţin în prima zi, a fost hrănit parenteral. Este de la sine înţeles că o

astfel de intervenţie nu putea fi efectuată de o singură persoană, la

operaţie participând atât un anestezist, cât şi o asistentă, care a

asigurat ―mâna a doua‖.

Din fericire, „pacientul‖ a fost deosebit de rezistent şi de

cooperant; a ajutat mult şi prezenţa stăpânului, care a fost permanent

alături de câinele său, pe toată perioada tratamentului. După

stabilizarea câinelui şi evaluarea finală a stării sale, s-a ajuns la

concluzia că poate suporta transportul la domiciliu, cu autoturismul

de serviciu.

După mai bine de trei luni de convalescenţă, tratament

recuperator şi antrenamente asidue, Erdo a reintrat în circuitul

competiţional şi a participat la Campionatul Naţional al Câinilor

Poliţişti din Slovacia, unde a câştigat (din nou) titlul de campion.

27

Anunţ într-un ziar local: Câini poliţişti de vân-

zare: Preţ - doar 100 lei.

Extrem de încântat, un tip sună şi işi comandă

unul. Spre surprinderea lui, primeşte şi un bonus din

partea firmei – livrarea gratuită la domiciliu.

A doua zi, poşta îi livrează coletul la uşă. Când

deschide coletul, în fundul cuştii, zăcea un maidanez

slăbănog şi speriat. Furios, omul suna nervos la firmă:

- Domne’ vă băteţi joc de mine ?! V-am cerut un câine

poliţist!

Cei de la firmă îi răspund:

- Nu vă lăsaţi înşelat, este agent sub acoperire!

CONCURS!

Revista “Câinele Poliţist” te premiază!

Trimite pe adresa redacţiei până în data de 15.05.2011 orice mate-

rial ce are legătură cu lumea chinologiei: o fotografie interesantă,

un articol, o întâmplare la care tu sau câinele tău aţi luat parte, şi

poţi câştiga unul din premiile oferite de sponsorii acestui număr:

- O zgardă antilătrat oferită de

S.C. Flying Stars S.R.L. Cluj;

- Un ham sintetic profesional oferit de S.C. Topsport K9;

- Un hanorac din neopren

(woodland) oferit de www.airsoft.ro

- Câte o zgardă, un vas de inox, o

jucarie și o lesă retractabilă, oferite de S.C. FARMAVET S.A.

Câștigătorii vor fi stabiliţi de către un juriu

format din membrii colectivului de redacție

și sponsorii acestei ediții, iar materialele in-

teresante trimise de către cititori pot fi publi-

cate în numerele următoare ale

revistei!

Aceste materiale trebuie să fie originale, neprotejate de legea copy-right-

ului şi să fie creaţia participantului la concurs. Nerespectarea acestor

condiţii atrage automat anularea respectivului material.

- NU pot participa la concurs angajaţii Centrului Chinologic şi membrii familiei acestora! -

De asemenea, sponsorul S.C. Flying Stars S.R.L. oferă cititorilor revistei ―Câinele Polițist‖ (în

funcție de produs/cantitate/stoc) discount-uri pentru produsele achiziționate de pe site-ul

www.top10diverse.ro, dacă prezintă la momentul achiziției codul obținut prin intermediul redacţiei revistei ―Câinele Polițist‖!

Centrul Chinologic

”Dr. Aurel Greblea” Adresa: Sibiu, Calea Dumbrăvii 157

cod 550399

Telefoane: 0269 235181

0269 235186

Fax: 0269 240090

e-mail: cainelepolitist@centrulchinologic.ro

Ne găsiţi şi pe web!

www.centrulchinologic.ro

Câinele poliţist - siguranţă şi eficienţă!