Cercetașiibuzoieni

Anul I, nr. 1, februarie 2013

Publicație a Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere

1958 - 1 februarie - 20135555 aannii

ddee llaa îînnffiiiinnţţaarreeaa pprriimmeeii ssttrruuccttuurrii ddeecceerrcceettaarree îînn ddiissppoozziittiivv pprriinn ppaarraaşşuuttaarree

îînn AArrmmaattaa RRoommâânniieeii

-- CCOOMMPPAANNIIAA DDEE CCEERRCCEETTAARREE SSPPEECCIIAALLĂĂ --

Asociația Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere

Buzău, Bulevardul MareşalAlexandru Averescu, bl. 2b, apt. 1.

Punct de lucru:Bulevardul Unirii, nr. 142, etajul 2.(Comenduirea Garnizoanei Buzău)

Tel. 0740020631E-mail: accmilrr2011@yahoo.com

COLECTIVUL DE REDACŢIE

Senior editor:Col. dr. Mircea Tănase

Redactor-şef: Col. (r) Alexandru Rusu

Redactori:- Col. (r) Mihail Pîrlog - Col. (r) Marin Scarlat

Colaboratori:- Gl. bg. (r) Dumitru Miu- Col (r) Liviu Zanfirescu- Col (r) Costel Olteanu- Col (r) Viorel Drenea- Lt. col (r) Petru Bodnar- Lt. col. (r) Eftimie Frățilă

Secretar de redacţie:- Col. (r) Constantin Dinu

Tipar: Editgraph, Buzău

ISSN: 2285 – 8652

Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţine exclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducereatextelor şi fotografiilor este permisănumai în condiţiile prevăzute delege. Manuscrisele nu se înapoiază.

Copertele 1 și 4

Imagini ale cercetașilor-parașutiștidin Batalionul 404 Cercetare.

(Foto Petrică Mihalache, Observatorul militar)

Cercetașii buzoieni

Revista se difuzează membrilor asociației,structurilor militare, asociaţiilor partenere și instituţiilor publice interesate.

S U M A R

- EDITORIAL -

- Colonel (r) Alexandru Rusu: Un alt fel de “Plan de acțiune” (1)

- DESPRE NOI -

- Colonel (r) Alexandru Rusu: Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere (ACMRR). Început de drum (2)

- DIN COLBUL ANILOR -

- General de brigadă (r) Dumitru Miu; Colonel (r) Marin Scarlat: File de istorie “specială” (5)

- EVENIMENT EDITORIAL -

- Colonel (r) Marin Scarlat: Batalionul 404, istoria unor învingători (14)

- AMINTIRI -

- Colonel dr. Mircea Tănase: Cercetașul-parașutist de Buzău (16)

- LABORATORUL CERCETAȘILOR -

- Colonel (r) Viorel Drenea: Buzăul, “misiune specială” (20)

- TEMERI, EMOȚII, PLĂCERE -

- Colonel dr. Mircea Tănase: Salt în noapte (25)

- ISTORIE -

- Colonel (r) dr. Costel Olteanu: Câteva din reperele istoriei Companiei / Batalionului 386 Cercetare. Cercetașii de dincolo de pod (27)

- Colonel (r) Mihail Pîrlog: Scurtă istorie a parașutei în Armata României. (31)

- TEORIE ȘI EXPERIENȚĂ -

- Locotenent-colonel (r) Petru Bodnar: Lecții de supravietuire. Obiecte care îţi pot salva viaţa (37)

- PAGINI LIRICE -

- Colonel (r) Mihail Pîrlog: Întoarcerea din aplicație (41)

- Colonel (r) Liviu Zanfirescu: Cercetașul poet (42)

- OMAGIU CAMARADERESC -

- Medalionul cercetașilor (44)

- DIVERSE -- Perspicacitate (46)

- AMINTIRI -- Album sentimental (47)

- DOCUMENT -

- Strict autentic (52)

- 1 -

UUnn aalltt ffeell ddee ““PPllaann ddee aaccțțiiuunnee””

EDITORIAL

Unul din cele mai importante şi de suflet proiecte aleAsociaţiei Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragereîl constituie realizarea unei publicaţii proprii, o noutate pepanoplia publicistică Buzoiană, cu apariţie anuală (pentruînceput), în care să fie promovate şi susţinute în mediulsocial buzoian şi nu numai, principalele preocupări aleACMRR, membrilor săi şi partenerilor cooptaţi pentrurealizarea diferitelor proiecte, puncte de vedere asupraunor probleme de interes, studii de specialitate, elementede ştiinţă militară etc.

Chiar dacă la început părea o himeră, odată cu apariţiaacestui prim număr al revistei „Cercetaşii buzoieni”, la unmoment aniversar de suflet pentru cercetarea în dispo-zitiv prin paraşutare, acest vis s-amplinit.

Proiectul reviste a fost lansat anul trecut, într-un mo-ment în care se simţea necesitatea formulării unui „obiec-tiv” pe care majoritatea membrilor asociaţiei să-l poatăconştientiza mai simplu şi la care să se poată angaja cuuşurinţă. Mai mult decât atât, chiar dacă garnizoanaBuzău ocupă un loc fruntaş din punct de vedere alnumărului de militari (sper să nu greşesc dacă o clasezpe locul al doilea), pensionarii militari nu au un „spaţiu deexprimare” al lor în care să-şi regăsească spiritul cama-raderesc, punctele comune, să-şi promoveze pre-ocupările, să se informeze ... într-un cuvânt să se facăîncă utili.

Dacă pentru cei care erau cât de cât obişnuiţi cu alescrisului realizarea revistei era doar o nouă provocare,pentru alţii (marea majoritate) s-a constituit într-o marecorvoadă, la care, din dorinţa sinceră de fi cu ceilalţi,s-au angajat la început cu mare bucurie, cu toate că peparcurs această provocare s-a transformat în „ceva” carele-ncurca planurile de afaceri sau tihna unei vieţi liniare.

Apariţia numărului inaugural al revistei, a fost legatăiniţial de sărbătoarea anuală a cercetaşilor „oriunde s-arafla”, 12 noiembrie, „Ziua Cercetaşilor”. Cum „socotealade-acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg”,acest fapt nu a fost posibil din mai multe motive, careacum nu mai interesează pe nimeni.

Poate aşa a fost să fie, poate a fost doar pură întâm-plare, nu ştiu să spun şi mă mulţumesc să las lucrurileaşa cum sunt. Pot să spun însă că „tot răul a fost sprebine” pentru că am putut lega apariţia acestui numărinaugural al revistei de un alt moment important, derăscruce pentru cercetarea în dispozitiv prin paraşutare,înfiinţarea primei structuri de cercetare în dispozitiv prinparaşutare - compania de cercetare specială, acum 55

de ani, la 1 februarie 1958. Apariţia revistei la acest mo-ment aniversar nu face decât să susţină şi să promovezeACMRR în mediile de interes, iar conectarea acesteia şicu lansarea lucrării „Batalionul 404 Cercetare, istoria unorînvingători” să vibreze şi să armonizeze perfect cu sufle-tul tuturor cercetaşilor şi să transmită colegilor din acti-vitate un sincer mesaj de speranţă şi încredere.

Dorim ca în paginile revistei să-şi găsească loc toţi ceice au ceva de spus, indiferent de poziţia pe care o ocupă:cercetaşi militari, paraşutişti, analişti militari, socio-politiciși alţi militari rezervişti. Datele de contactare a redacţieisunt trecute pe coperta interioară, iar cei interesaţi potlua legătura cu colectivul redacţional oricând. Vom aveagrijă ca toţi cei care se adresează redacţiei să primeascăun răspuns la preocupările lor şi vom oferi, dacă vom fisolicitaţi, îndrumare şi sprijin de specialitate tuturor celorcare doresc să scrie, să-şi facă auzit glasul.

Dorim permanentizarea rubricilor pentru care cititoriivor manifesta mai mare interes, fiind în intenţia redacţieica domeniile respective să devină obişnuinţe ale fiecăruinumăr al revistei. Totodată, am fi deosebiţi de încântaţişi onoraţi dacă în paginile revistei s-ar regăsi, cu res-pectarea regulilor cunoscute, parte din preocupărilecolegilor din activitate.

Aşteptăm cu deosebit interes opiniile dumneavoastră,cititorii revistei, sugestiile şi cât mai multe şi dense arti-cole pentru a fi publicate în viitorul număr, pe care in-tenţionăm să-l edităm de „Ziua Cercetaşilor”, urmând caîn viitor să menţinem „regula lunii noiembrie” pentru toatecelelalte apariţii.

Tot dumneavoastră, cititorii, aveţi competenţa de aaproba acest „Plan de acţiune”, de a-l completa şi maiales de a-l ajuta să devină cu adevărat un „proiect desucces”, o constantă în publicistica buzoiană, un forum alconfruntărilor de idei, o „agora” a minţilor şi spiritului.

Mulţumirile noastre se-ndreaptă spre cei care şi-au ruptdin liniştea zilnică pentru a trudi la scrierea articolelor,fără de care revista nu ar fi putut să vadă lumina tiparului.

Colectivul redacţional doreşte să mulţumească peaceastă cale Primăriei Municipiului Buzău pentru sprijinulacordat, tuturor celor care într-un fel sau altul au pusumărul la finalizarea acestui proiect şi doreşte revistei„Cercetaşii buzoieni” viaţă lungă, multe articole intere-sante, atractive şi cât mai mulţi cititori.

Redactor şef,Colonel (r) Alexandru Rusu

Uneori, în viaţă, este nevoie ca să te faci auzit.Motive ar fi multe: atunci când ai ceva de spus, când vrei să transmiţi un anumit mesaj, când simţi că ceva important

pentru tine ia o turnură neaşteptată şi � aş putea continua cu multe altele.Modalităţile prin care te poţi face auzit sunt şi ele la fel de multe. Noi, cercetaşii rezervişti din Buzău am găsit două

din ele: Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere ar fi una dintre căi, iar revista “Cercetaşii buzoieni”ar fi cea de-a doua. Mi-ar fi greu, acum, să le separ sau să le pun într-o anumită ordine pentru că amândouă suntla fel de importante, şi mai mult decât atât, nu pot exista una fără de cealaltă, fiind un tot unitar.

DESPRE NOI

- 2 -

Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere (ACMRR)

Început de drum

Cercetarea, dar mai ales cercetarea în dispozitivprin paraşutare, este indisolubil legată de garnizoanaBuzău, deoarece aici, după înfiinţarea la 1 februarie1958, în cadrul batalionului de paraşutişti, a primeicompanii de cercetare specială (prin paraşutare), afost „laboratorul” în care s-au conceput, experimentat,perfecţionat şi au fost date liniile de bază ale cercetă-rii în dispozitiv prin paraşutare de-a lungul timpului. Dela simplele proceduri de acţiune, generate de nevoiade a îndeplini „misiunile de luptă speciale” din cadrulaplicaţiilor tactice cu trupe sau pe obiective reale, ladocumentarele, manualele şi regulamentele de luptădin anii ‘70 şi ’80 (cunoscute sub denumirea genericăde CT-uri), tot ceea ce era legat de cercetarea în dis-pozitiv prin paraşutare a fost gândit, experimentat şitransformat în „legi” ale cercetării în dispoztiv prin pa-raşutare unde altundeva decât la Buzău. Tot aici s-aupus bazele profesionalizării acestei profesii deosebite,de aici au plecat, au dezvoltat şi au făcut cunoscută şirespectată specialitatea militară „cercetare” cei maimulţi dintre cei despre care astăzi doar ne amintim şivorbim cu respect şi ... lista ar putea continua cu multealte elemente în sprijinul afirmaţiei anterioare. Cumultă muncă, multe sacrificii şi tenacitate Buzăul adevenit cu timpul (sperăm din tot sufletul că va fi şi înviitor) o adevărată „Academie a cercetaşilor”.

Tradiţia deosebită a domeniului ne-a obligat, pe toţicei care am slujit pentru perioade mai mari sau maimici sub acelaşi drapel, să depăşim situaţia de a ne„aminti cu nostalgie” de vremurile trecute, de „faptelede arme” care ne-au marcat fără drept de apel trecu-tul de „cercetaş” sau „cercetaş-paraşutist”. Simţeamcă a venit vremea să ne mai facem utili „cercetării” şide pe poziţia de rezervişti, chiar dacă scepticii netra-tabili, cu atitudinea lor dezarmantă, demobilizatoare,încercau cu voie sau fără de voie, să ne taie aripile.

Totul a plecat de la câteva discuţii într-un cercrestrâns, ocazie cu care au fost stabilite principalele„puncte de forţă” ale acestui proiect (o asociaţie acercetaşilor) cu speranţa că se vor găsi suficienţi demulţi cei care să-l sprijine. Oricum, sincer să fiu, a tre-cut destul timp de la „scânteie” şi până la momentulcând proiectul a fost pus efectiv pe picioare. Oscilândpermanent între bucurii şi dezamăgiri, între aplomb şiletargie, presărat pe ici pe colo cu „angajamente tine-reşti” s-a reuşit finalizarea, atunci când, în seara zileide 28 martie 2011, ora 17.30, într-un micuţ birou ame-najat la etajul 1 al unui bloc de pe bulevardul Mareşal

Alexandru Averescu din Buzău, după discuţii pro şicontra, argumentate sau mai puţin argumentate, a fostacceptată denumirea actuală a asociaţiei, a fost sem-nat actul de constituire şi a fost adoptat statutul. Eradoar primul pas pe drumul constituirii!

Mai departe a fost doar un exerciţiu de rutină pen-tru că paşii următori erau obligatorii, fiind detaliaţiîntr-o lege specială. Aşa că, după finalizarea tuturoracestor etape (aproximativ începutul lunii mai), eramconstituiţi legal şi plini de dorinţa de a începe treaba.

Voi încerca în continuare să ofer un răspuns lacâteva posibile întrebări pe care, orice om de bunăcredinţă şi le-ar pune, referitor la „Asociaţia cerceta-şilor militari în rezervă şi în retragere” (ACMRR):„Cine este?”, „Ce vrea să facă?” şi mai ales, „Cumpot deveni membru al asociaţiei?”.

ACMRR este:- asociaţie profesională a cercetaşilor militari, în

rezervă sau în retragere;- persoană juridică de drept privat fără scop patri-

monial, independentă, democratică, nonprofit, apoli-tică şi deschisă.

ACMRR reprezintă interesele cercetaşilor militari înrezervă şi în retragere în relaţiile cu autorităţile şiinstituţiile publice centrale şi locale şi cu organizaţiilesimilare din ţară şi străinătate.

ACMRR poate solicita sprijinul autorităţilor şi insti-tuţiilor statului pentru iniţierea şi susţinerea unor legisau alte acte normative care se referă la drepturilemembrilor asociaţiei.

Obiectivele principale ale ACMRR sunt:- promovarea valorilor socio-profesionale ale

cercetaşilor militari în mediul militar şi în societate;- editarea/participarea la editarea unor lucrări ştiin-

ţifice specifice domeniului militar şi profesiei de cerce-taş militar;

- organizarea de activităţi ştiinţifice pe teme deinteres conexe domeniului de activitate;

- promovarea respectului faţă de simbolurile naţio-nale şi valorile fundamentale ale democraţiei şi statu-lui de drept;

- consilierea membrilor pe problematica drepturilorşi obligaţiilor cetăţeneşti;

- participarea la educarea generaţiilor tinere înspiritul dragostei şi respectului faţă de ţară, popor, ar-mată şi profesia de cercetaş militar;

- participarea la comemorarea evenimentelor importantepe plan local, naţional, iar uneori şi pe plan internaţional;

Colonel (r) Alexandru Rusu

DESPRE NOI

- 3 -

- colaborarea cu organizaţii similare din ţară şi stră-inătate;

- realizarea altor scopuri legale, stabilite prin hotă-râri ale organelor de conducere ale ACMRR.

Membrii ACMRR:Membrii ACMRR pot avea calităţile de fondatori, ti-

tulari, susţinători sau onorifici şi, indiferent de calităţilepe care le deţin, toţi membrii sunt obligaţi să respecteStatutul ACMRR.

Membrii fondatori sunt reprezentaţi de participanţiila şedinţa de constituire a ACMR (10 membri fondatori).

Membrii titulari pot fi persoane fizice, care au activatîn unităţi, structuri şi subunităţi de cercetare/informaţiimilitare/operaţii speciale sau absolvenţi ai cursurilorde carieră/formare/perfecţionare în aceste domenii.

Membrii susţinători pot fi persoane fizice sau juri-dice, care sunt ataşate principiilor statutare şi consimtsă sprijine material, financiar sau de altă natură acti-vitatea ACMRR.

Membrii onorifici pot fi personalităţi din Româniasau din alte ţări, care contribuie la promovarea şi sus-ţinerea obiectivelor ACMRR.

ACMRR îşi propune organizarea în comun cu insti-tuţii militare/civile de învăţământ, alte structuri asocia-tive şi organizaţii a unor activităţi şi acţiuni care săpromoveze profesia de cercetaş militar în rândulelevilor/studenţilor şi membrilor acestora:

- tabere (de orientare în teren, de supravieţuire îndiferite medii terestre, mobile etc.);

- drumeţii/excursii tematice (geografice, istorice,folclorice etc.);

- exerciţii, cursuri şi concursuri educative şi aplica-tiv-militare;

- circuite de promovare a profesiei de cercetaşmilitar;

- simpozioane, mese rotunde, consfătuiri, prezen-tări de carte etc.

ACMRR îşi poate constitui, ca structuri teritoriale,sucursale şi filiale.

Deviza ACMRR este „Ad unum omnes” („Toţi caunul”).

Sediul ACMRR este în municipiul Buzău, Bulevar-dul Mareşal Alexandru Averescu, Bl. 2B, Apt. 1, iarsediul Punctului de lucru al asociaţiei se află tot în mu-nicipiul Buzău, Bulevardul Unirii, nr. 142 (Comenduireade garnizoană), etajul 2.

Sigla asociaţiei: (pe prima copertă a revistei).Adresa de e-mail: accmilrr2011@yahoo.com.ACMRR, beneficiind de expertiza de specialitate a

membrilor săi, are de oferit foarte multe domeniuluimilitar: includerea în echipe mixte de instruire a parte-nerilor; constituirea de echipe proprii de instruiremobile (ca o soluţie pentru a menţine un nivel deinstruire suficient rezervei de cercetare); constituireaunor echipe de specialişti care să ofere soluţii la înde-mâna decidenţilor militari asupra unor aspecte impor-tante; consultanţă în domeniul elaborării doctrinelor,

instrucţiunilor şi regulamentelor; sprijinirea, cu perso-nal propriu, a efortului echipelor destinate selecţionă-rii categorilor de personal pentru domeniul „special”.

În acelaşi timp ACMRR, ca entitate socială distinctă,prin membrii săi, are de oferit multe, foarte multe so-cietăţii buzoiene: consiliere pe domeniul specific per-sonalului militar în rezervă şi în retragere; executareaîn comun cu alte structuri interesate ale societăţii civile(direcţii, inspectorate, şcoli etc.) a unor activităţi prac-tic-aplicative în domeniile pe care membrii ACMRR lestăpânesc foarte bine (alpinism, topografie, supravie-ţuire, deplasare în diferite medii etc.); organizareaunor „cercuri şcolare”, cu sprijinul unor sponsori, pedomeniile de mai sus; multe alte aspecte la ale căruicurs favorabil putem să ne aducem aportul.

Personal consider că este o realizare excepţionalăpentru cercetaşii militari pensionari din Buzău faptulcă au reuşit să constituie „Asociaţia cercetaşilor mi-litari în rezervă şi în retragere”, prima structură aso-ciativă a cercetaşilor militari în rezervă şi în retragerea tuturor categoriilor de personal (ofiţeri, subofiţeri,maiştri militari, soldaţi şi gradaţi profesionişti).

Au fost unele voci care ne-au reproşat (membrilorfondatori) că mai există o astfel de asociaţie la nivelcentral (special evit a da alte detalii). Afirm cu certitu-dine faptul că nu am avut niciodată şi nici nu vom aveaîn intenţie să subminăm valoarea şi importanţa altorasociaţii sau organizaţii, din contră, credem cu tărie cădiversitatea şi lărgirea ofertei către toate categoriile depersonal de specialitate este un fapt benefic. Am gân-dit şi acţionat cu bună ştiinţă pentru a acoperi catego-riile de personal lăsate oarecum „la voia întâmplării”după trecerea în rezervă, în special subofiţerii şi, în vii-tor, soldaţii şi gradaţii profesionişti. Cât de inspiratăsau de neinspirată a fost acţiunea noastră vom ştipeste câţiva ani şi nu acum. Avem speranţa că viaţa vaconfirma că am avut dreptate, că acţiunile noastre aufost corecte şi, mai ales, binevenite.

ACMRR nu vrea şi nici nu şi-a propus să rămână lastadiul de la constituire, astfel încât acum, aceasta nu-mără circa 30 membri, din toată plaja categoriilor depersonal ale cercetaşilor militari în rezervă şi înretragere.

„Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi înRetragere” a intrat în forţă şi cu hotărâre pe „piaţaasociaţiilor” din municipiul Buzău şi cu răbdare a în-ceput să devină acel partener important al unor pro-iecte de la nivel local: Tabăra Francofoniei, înparteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, TabăraCercetaşilor de la Arbănaşi, în parteneriat cu DirecţiaJudeţeană pentru Tineret şi Sport şi Clubul Zenit.Acestea, completate de participarea constantă la toateevenimentele aniversare şi comemorative de la nivellocal şi la activităţile principale din cadrul protocoale-lor de colaborare cu alte structuri asociative de inte-res de pe plan local - Asociaţia Națională a CadrelorMilitare în Rezervă şi în Retragere, Filiala Buzău - şi

DESPRE NOI

- 4 -

naţional - Fundaţia General Grigore Baştan - dau ima-ginea a ceea ce s-a reuşit până în prezent. În acestecondiţii cred că nu mai miră pe nimeni apariţia primu-lui număr al publicaţiei asociaţiei – revista „Cercetaşiibuzoieni” - cu sprijinul Primăriei Municipiului Buzău şia lucrării „Batalionul 404 cercetare, istoria unorînvingători”.

Am încercat să fim şi ne vom menţine această con-duită, liantul între generaţiile de cercetaşi buzoieni şinu numai, pentru că vedeam cu tristeţe cum dupăpasul firesc al pensionării marea majoritate a acestora,încă tineri, încă în putere, se izolau, se retrăgeau într-o linişte aparentă, neaducătoare de nimic bun. Oa-meni pe care-i ştiam activi, „neliniştiţi”, plini de energie,deveneau cu trecerea timpului apatici, dezinteresaţi şiapăsaţi din ce în ce mai mult de un „acut sentiment deinutilitate” pe care, vrând-nevrând, ţi-l dă statutul depensionar.

Am avut, avem şi vom avea proiecte interesante,majoritatea bazându-se pe expertiza pe care o potoferi membrii asociaţiei, în special în domeniul pregă-tirii de specialitate deosebite pe care o posedă şi o stă-pânesc excelent cercetaşii militari oriunde s-ar fi aflatei în panoplia structurii de forţe a Armatei României.Mă refer aici la categoriille de pregătire cu un gradridicat de risc şi cu un impact mare asupra celor careaud, dar mai ales asupra celor care vor să facă acestelucruri: paraşutism, alpinism, supravieţuire etc.

Doresc să trec în revistă succint, în continuare,înainte de a încheia această expunere de motive,câteva din proiectele asociaţiei pentru acest an:

- continuarea şi permanentizarea proiectului„PROCET”, cel prin care am reuşit să „convingem” debunele noastre intenţii şi de implicare în viaţa „CetăţiiBuzoiene”;

- participarea la ediţia a doua a Taberei Cercetaşi-lor, în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Tineretşi Sport şi Clubul Zenit

- realizarea unui program de parteneriat activ cuClubul Paraşutiştilor „Şoimii” prin sprijin reciproc al ac-ţiunilor şi iniţiativelor acestor două organizaţii;

- realizarea lucrării „Monografia cercetării buzo-iene”, etapa elaborării structurii de principiu, strîngereamaterialelor documentare şi elaborarea formei iniţiale.

- obţinerea, amenajarea şi asigurarea funcţionăriiunui punct de lucru cu caracter permanent şi ulterior,constituirea unui muzeu sau a unui punct muzeistic alcercetării Armatei României acolo unde s-a născut,dezvoltat şi profesionalizat, cercetarea în dispozitiv -cazarma din Crângul Buzăului a fostului Batalion 404Cercetare. Într-o perspectivă mai îndepărtată include-rea amenajărilor muzeistice în cadrul circuitelor depromovare a acestei frumoase profesii militare;

- sprijinirea iniţiativei pentru realizarea la nivelul mu-nicipiului Buzău a unui „ansamblu monumental al mi-litarilor buzoieni”.

Consiliul Director al Asociaţiei Cercetaşilor Militariîn Rezervă şi în Retragere este receptiv şi la alte pro-puneri de activităţi pe care să le includă pe agendaanuală a asociaţiei.

Am fi bucuroşi dacă am putea realiza ceea ce ne-am propus pentru acest an şi, deosebit de mulţumiţidacă uşa asociaţiei ar fi deschisă de cât mai mulţi din-tre cercetaşii militari din garnizoana Buzău, dar şi dinalte garnizoane pentru că este nevoie de un factor mo-bilizator, care să-ţi ofere un punct de sprijin pentru ca,la nevoie, să te regăseşti cu uşurinţă, să te aduni, săridici cu mândrie fruntea şi să te simţi iarăşi cineva.

Aşa cum spunea un talentat actor şi „analist de fi-nețe al sufletului românesc”, născut tot pe meleaguribuzoiene, Dan Puric, se pare că, din ce în ce mai mult,nouă, românilor, ne-a dispărut „rostul”. AsociaţiaCercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere vrea,de fapt, să reclădească „rostul” pentru cercetaşii înrezervă, să le ofere o alternativă la inutilitate, blazareşi indiferenţă.

Membrii fondatori ai ACMRR. De la stânga: col (r.) Marcel Crăciun, col (r.) Viorel Drenea, col (r.) Alexandru Rusu, col (r.) Marin Scarlat, col (r.) Aristide Țintă, col (r.) Niculae Vochin,

lt. col. (r.) Eftimie Frățilă, plt. adj. pr. (r.) Frosică Ursu și lt.col (r.) Petru Bodnar.

DIN COLBUL ANILOR

- 5 -

Ziua de 1 februarie, zi de sărbătoare a tuturor cer-cetaşilor în dispozitiv, este un excelent prilej de a nereaminti de înaintaşii noştri, cercetaşi de elită ai dife-ritelor contingente aparţinând Companiei de CercetareSpecială, Batalionului 404 Cercetare în Dispozitivul In-amicului prin Paraşutare şi Centrului 404 Cercetaredin subordinea Statului Major General.

Înainte de a ne referiri la contextul în care s-a înfi-inţat Compania Cercetare Specială în compunerea deforţe a Armatei, dorim să spunem câteva cuvinte des-pre Batalionul 404 Cercetare. Sunt convins că mareparte din cei care au lucrat în Ministerul Apărării Na-ţionale şi au avut de-a face cu Batalionul 404 Cerce-tare, sau au auzit de el, ştiu că această unitate decercetare a purtat emblema unei unităţi de elită din Ar-mata României, iar pe de altă parte că a fost un sim-bol.

Deşi în prezent este desfiinţat, Batalionul 404Cercetare a supravieţuit prin zecile de militari careastăzi sunt încadraţi în structurile de informaţii mili-tare și operați speciale.

Ca om, cercetaşul de la Batalionul 404 Cercetareera ca toţi ceilalţi. Avea familie, copii, părinţi, fraţi şiprieteni. În societate era comunicativ, sociabil, res-pectuos, un cetăţean care-şi ajuta semenii la greu. Cualte cuvinte, un om care a trăit în normalitate ca ma-joritatea oamenilor, care nu a beneficiat de alte avan-taje. Dimpotrivă, după aproximativ 250 de zile pe an înpoligon, pe aerodrom, în aplicaţii tactice desfăşuratede cele mai multe ori în condiţii meteorologice grele(ploaie, ninsoare, frig, caniculă, ceaţă, vânt), fără con-fort, cu eforturi fizice şi psihice deosebite, tinerii cer-cetaşi-paraşutişti s-au confruntat și cu greutăţile dedupă 1989. N-au avut case, bani suficienţi şi nici stric-

FF ii ll ee dd ee ii ss tt oo rr ii ee ““ ss pp ee cc ii aa ll ăă ””

General de brigadă (r) Dumitru MiuColonel (r) Marin Scarlat

DIN COLBUL ANILOR

- 6 -

tul necesar pentru un trai decent. Cu toate acestea,au fost nişte optimişti, pasionaţi de profesiuneaaleasă, nişte învingători, care au trăit cu convin-gerea că mâine le va fi mai bine.

Batalionul 404 Cercetare s-a desfiinţat, dar spiritulsău e încă viu, e prezent şi va dăinui mult timp deacum încolo. Faptul acesta ne-a făcut pe noi, „su-pravieţuitorii”, să fim prezenţi şi vorbim astăzi despreel.

Despre cercetaşii buzoieni au scris mulţi, cu pre-cădere cei din mass-media, majoritatea dornici desenzaţional. În cele din urmă am scris şi noi, cei caream fost în faţa Istoriei şi am făcut parte din Batalionul404 Cercetare sau din Direcţia Informaţii Militare cusperanța că, din gândurile noastre aşternute pe hâr-tie, să se poată alcătui o istorie cuprinzătoare, pecare s-o lăsăm posterităţii spre luare aminte.

Este un adevăr incontestabil că momentul înfiin-țării (1 februarie 1958) Companiei de cercetare spe-cială a fost unul favorabil, generat de reorganizareadispozitivului operativ-strategic astfel încât întreagaactivitate de informaţii militare să fie subordonatădoar intereselor naţionale, iar serviciile de informaţiisovietice să nu mai poată exercita control asupracelor româneşti.

Un alt pas important pe linia cercetării a fost și în-fiinţarea batalioanelor de cercetare la eşalonul divi-zie, constituite din trei companii (înzestrate iniţial cu

transportoare blindate BTR-40, BTR-152 şi tancuriT 34-85).

Paraşutismul militar românesc avea să renască şiel. Conducerea armatei s-a orientat, printre altele,spre revitalizarea unei structuri care, cu brutalitate,fusese desfiinţată în 1945. Prin Ordinul ministruluiForţelor Armate ale Republicii Populare Române nr.123.249 din 18 octombrie 1950, la 1 noiembrie 1950s-a înfiinţat la TECUCI, în cadrul Centrului de In-strucţie al Aviaţiei, Batalionul 1 Paraşutişti, subordo-nat Comandamentului Forţelor Aeriene Militare. Înfebruarie 1951, unitatea de paraşutişti şi-a schimbatdislocarea de la TECUCI la BOTOŞANI, ca numaidupă trei luni, batalionul să fie readus la TECUCI.Este momentul când la comanda Batalionului 597Paraşutişti a fost numit căpitanul Grigore Baştan.În noiembrie 1951, unitatea a fost dislocată pentrutotdeauna în garnizoana BUZĂU şi începând cu anul1952 a trecut printr-un lung şir de transformări.

În contextul măsurilor luate, pe statul anexă alBatalionului 1025 Desant Paraşutare BUZĂU, înbaza Ordinului nr. T.A.00700 al Direcţiei Informaţii,semnat de şeful Marelui Stat Major, la 1 februarie1958 s-a înfiinţat Compania de cercetare specială,prima structură a cercetării în dispozitivul inamiculuiprin paraşutare, din cadrul Armatei României.

Înfiinţarea Companiei de cercetare specială, caprim element specializat de cercetare în adâncime

De la stânga: lt.maj. Gheorghe Crihan (primul comandant al Companiei Cercetare Specială), cpt. Sima Micu (ofiţer în Biroul cercetare/D.I.A. ofiţer direcţional), lt. Ioan Curelariu şi lt. Ion Iftimie - doi

dintre primii comandanţi de subunităţi ai Companiei Cercetare Specială - Buzău, iunie 1959

DIN COLBUL ANILOR

- 7 -

prin paraşutare din Armata României („companiamamă”), a fost cerută de necesitatea culegerii dedate şi informaţii din dispozitivul inamicului la niveloperativ şi strategic la fața locului, pentru că, până laînfiinţarea acestor subunităţi specializate, datele şiinformaţiile erau obţinute numai prin cercetarea deaviaţie şi cercetarea radio, cu aparatură care nu eracapabilă să furnizeze date precise, necesare co-mandanţilor şi statelor majore, în vederea luării unorhotărâri.

Misiunea de bază a companiei de cercetare con-sta în culegerea de date şi informaţii despre princi-palele obiective din dispozitivul inamicului peadâncimea tactic-operativă a acestuia (Bg., D., A.).

Compania de cercetare specială era condusă ope-raţional (instruire, participări la aplicaţii, dotare şi în-trebuinţare la război) de Direcţia Informaţii prin Biroulcercetare operativă (Biroul cercetare de specialitate)din Secţia cercetare la trupe, iar conducerea admi-nistrativă (logistică) şi instrucţia de zbor şi paraşutareerau asigurate prin B. 1025 Ds. Pşt. Din parteaDirecţiei Informaţii, primul direcţional pentruCompania cercetare specială a fost mr. IoanConstantin, şeful Biroului cercetare de specialitate,iar pentru problemele administrative ale companiei,direcţional din partea unităţii de paraşutişti a fost

şeful cercetării batalionului, cpt. Aurel Bratu. Din anul1959, direcțional din partea Direcţiei Informaţii, a fostcpt. Sima Micu, ofiţer în cadrul Biroului cercetare despecialitate.

Comanda Companiei de cercetare specială a fostasigurată de lt. maj. Gheorghe Crihan - comandant,lt. maj. Gheorghe Alexa - locţiitor (ambii ofiţeri fiindabsolvenţi ai Şcolii Militare de Ofiţeri de Tancuri, pro-moţia 1952) şi lt. maj. Dumitru Buligioiu - locţiitor po-litic (absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Politici nr.1,promoţia 1953). Comandanţi de plutoane: lt.Gheorghe Hagianu - Pl. 1, lt. Ilie Dumitru - Pl. 2, ambiiabsolvenţi ai Şcolii Militare de Ofiţeri Activi „NicolaeBălcescu” Sibiu, promoţia 1955 şi lt. Ioan Curelariu -Pl. 3, absolvent al aceleiaşi şcoli, promoţia 1957.

Compania era organizată pe o grupă comandă, ogrupă radio şi trei plutoane cercetare cu câte treigrupe fiecare. Valoarea unei grupe de cercetare erade 7 militari: comandant de grupă - sergent, ajutorcomandant de grupă - caporal, trăgător la puşca mi-tralieră - fruntaş şi patru cercetaşi paraşutişti-soldaţi.

Compania a fost încadrată cu ofiţeri selecţionaţidin cadrul Batalionul 1025 Desant Paraşutare, iarfuncţiile de cercetaşi prin paraşutare și cu militari întermen, recrutaţi de către Direcţia Informaţii prinCentrele Militare, cu o bună condiţie fizică, cu cel

Cercetași-parașutiști confirmați la Batalionul 404 Cercetare. Printre primii cercetaşi ai batalionului,

militari din Cp. a 2-a Cc. comandată de lt.maj. Paul Veliu - Buzău, septembrie 1963 -

puţin 7 clase şi origine socială sănătoasă, pe princi-piul: 1/3 cetăţeni români, 1/3 cetăţeni români de na-ţionalitate germană (recrutaţi din judeţele Timiş şiSibiu) şi 1/3 cetăţeni români de naţionalitate turcă, re-crutaţi din Dobrogea.

Compania dispunea de pistoale automate Şpaghin(ruseşti), aşa zisele „balalaici”, cu încărcător tamburcu 72 cartuşe sau sector cu 30 cartuşe, pentru fie-care cercetaş, înlocuite ulterior cu automateKalashnikov, tot de fabricaţie sovietică; pistoale T.T.(Tolski-Tokarev) pentru fiecare cercetaş; câte opuşcă mitralieră pentru fiecare grupă de cercetare;puşti carabine pentru şoferi; ceas cronometru, bino-clu şi busolă de mână Bezard pentru fiecare cerce-taş; o lunetă-periscop şi un aparat foto Zorki pentrufiecare grupă de cercetare. Din toamna anului 1962,fiecare companie de cercetare a dispus de câte unlaborator foto portativ. Pentru realizarea legăturiiradio între grupuri şi Centru radio, plutoanele de cer-cetare erau dotate cu staţii radio A-7A şi A-7B, de fa-bricaţie sovietică, foarte incomode la mersul pe jos,având o greutate de aproximativ 17 kg (cu acumula-tori, aproximativ 20 kg). Singurul avantaj al acestuitip de staţie era că nu necesita timp pentru instalare(asigurau legătura în fonie). Compania mai dispuneade trei autocamioane GAZ-63 şi patru moto-ataşuriM-72, de provenienţă sovietică.

La început, lansările de brevetare, de antrenamentşi tactice s-au executat cu paraşutele AV-28 şi AV-24,iar din 1959 acestea s-au făcut cu paraşuta T.P.-5.

De la jumătatea anului 1958, prin mutarea locote-nenţilor majori Gheorghe Crihan şi DumitruBuligioiu pe alte funcţii în cadrul Batalionul 1025Desant Paraşutare, comanda Companiei cercetarespecială a fost asigurată de lt. maj. Gheorghe Alexa- comandant, lt. Gheorghe Teodorescu - locţiitor şicpt. Gheorghe Ienuţă - locţiitor politic. Comanda celortrei plutoane de cercetare prin paraşutare era asigu-rată de lt. Ioan Curelariu şi nou veniţii lt. Ion Iftimie şilt. Mircea Ifrose.

În perioada 1961-1962, demersurile făcute deDirecţia Informaţii privind creşterea numărului de gru-puri cercetare în adâncime prin paraşutare s-au ma-terializat, la 1 noiembrie 1962, când pe nucleulCompaniei cercetare specială s-au constituit noi ele-mente: o Companie de cercetare prin paraşutare (cuaceleaşi misiuni ca şi „compania mamă”) şi o Com-panie transmisiuni. Acestea erau conduse operaţio-nal (instruire, participări la aplicaţii, dotare şiîntrebuinţare la război) de Direcţia Informaţii din Ma-rele Stat Major, iar din punct de vedere administrativ(logistic), a instrucţiei de zbor şi paraşutare şi a bazei deinstrucţie, de Batalionul 36 Desant Paraşutare.

Fiecare companie de cercetare prin paraşutareavea două plutoane cercetare a câte 3 grupe, fiecarecu câte 6 militari (trei de ciclul 1 şi trei de ciclul 2) şiun pluton radio (radiotelegrafişti cercetaşi). Pe timpulaplicaţiilor tactice, din cadrul plutonului, se constituiau3 - 4 grupuri de cercetare, compuse din 3 - 4 cerce-taşi. În compunerea grupului participa şi 1 militar

DIN COLBUL ANILOR

- 8 -

Aerodromul Buzău, martie 1961.Lt.col. Grigore Baştan, comandantul B. 36 Ds.Pşt. (primul din stânga),

împreună cu un grup de paraşutişti din cadrul unităţii de profil şi de cercetaşi-paraşutişti de la Compania cercetare specială.

DIN COLBUL ANILOR

- 9 -

radiotelegrafist din cadrul Plutonului Radio.Compania transmisiuni era organizată pe 2plutoane emisie-recepţie.

Pentru a asigura funcţionarea şi instrui-rea unitară a celor trei companii, din parteaBatalionului 36 Desant Paraşutare a fost îm-puternicit să exercite controlul şi îndruma-rea acestora, şeful cercetării de la aceavreme, cpt. Vasile Crăciun. Acest lucru afăcut ca deseori momentul constituirii Bata-lionului Cercetare prin Paraşutare (Batalio-nul 404 Cercetare) să fie asociat în moderonat cu data de 1 noiembrie 1962. Totuşi,se poate afirma că la 1 noiembrie 1962, pefondul măsurilor luate de conducerea supe-rioară a armatei de a reînfiinţa structurile decercetare la marile unităţi (mecanizate, detancuri, de vânători de munte), Direcţia In-formaţii a făcut şi ea un pas semnificativ prinînfiinţarea unei unităţi de cercetare, de tipbatalion, care să răspundă nevoilor reale procurare deinformații şi de nivel strategic.

Încadrarea companiilor de cercetare prin paraşu-tare s-a făcut cu ofiţeri tineri, absolvenţi ai Cursului deComandanţi de Grupuri de Cercetare Operativă prinParaşutare în Adâncimea Dispozitivului Inamicului or-ganizat de Direcţia Informaţii: (cpt. Ulpiu Chiriţescu -Cp. 1 Cc., lt. maj. Paul Veliu - Cp. 2 Cc., lt. GheorgheŞablienco, lt. Tănase Niculescu şi lt. GheorgheRistea).

Locțiitor politic al companiei a fost cpt. GrigorePăsărin, care comanda și compania transmisiuni.

Ca dotare, companiile dispuneau de acelaşi arma-ment, tehnică auto şi de paraşutare, existente la înfi-

inţare în 1958. În schimb, tehnica de transmisiuni va fimodernizată, plutoanelor de cercetare fiind dotate custaţii radio H-15 (tip valiză), mai apoi R-350, R-350 Aşi R-350 M pentru legătura cu Centrul de transmisiuni.Compania transmisiuni va fi şi ea dotată cu staţii radioR-820, R-327, R-125, R-126, R-450, R-351 şi R-104,cu grupuri electrogene şi cu staţie de iluminare pentrulucru în condiţii de campanie.

Pe 15 iulie 1963 Batalionul 36 Desant Paraşutare adevenit Regimentul 60 Desant Paraşutare.

Pe aceeaşi dată, 15 iulie 1963, cele două compa-nii de cercetare prin paraşutare şi compania transmi-siuni, din compunerea Batalionul 36 DesantParaşutare, s-au constituit în batalion de cercetare încadrul Regimentului 60 Desant Paraşutare, sub de-

numirea de Batalionul 404 Cercetare înDispozitivul Inamicului prin Paraşutare.

În structura sa organizatorică apar douăelemente de noutate: comanda unităţii şistatul major al batalionului. Statul de orga-nizare al companiilor de cercetare şi cel alcompaniei transmisiuni nu suferă nicio mo-dificare prin această schimbare de titulatură.

Unitatea avea ca misiune de bază în timpde război să pregătească şi să introducă înluptă, în dispozitivul inamicului, prin paraşu-tare sau infiltrare, grupuri de cercetare, caresă procure şi să transmită date şi informaţiidespre obiectivele importante ale inamicu-lui (armamentul racheto-nuclear, punctelede comandă, sisteme de transmisiuni, pozi-ţiile de artilerie sau activitatea desfăşuratăde către acesta pe timpul deplasării, dispu-nerii într-un raion de concentrare şi mo-mentul introducerii lui în luptă ş.a.), iar în

Aerodromul Buzău, mai 1963 . Lt. maj. Veliu Paul (primul din stânga), comandantul Companiei a 2-a

Cercetare, împreună cu un grup de cercetaşi-paraşutişti din subunitate echipaţi cu paraşuta M.P.L.K.

Colonelul Vasile Crăciun predând Drapelul de luptă noului comandant al unității, lt.col. Gheorghe Constantinescu.

- Buzău, 1978 –

anumite situaţii să provoace distrugeri, să capturezedocumente operative şi militari cu valoare informativă.

Tot mai multe voci apreciază astăzi că, de fapt,Batalionul 404 Cercetare a fost corespondentul uneistructuri similare, de cercetare-diversiune, din orga-nica armatelor NATO.

Batalionul 404 Cercetare a rămas, în continuare,sub conducerea operațională a Direcţiei Informaţii dinM.St.M., iar din punct de vedere administrativ (logistic)sub cea a Regimentului 60 Desant Paraşutare.Menţionăm că regimentul mai avea în structura pro-prie un pluton de cercetare (comandat de lt. DanTănase) destinat să îndeplinească misiuni în folosul

acestuia, care, făcea parte din Compa-nia Asigurării Paraşutării a regimentului.

La momentul înfiinţării Batalionului404 Cercetare, la comanda Regimentu-lui 60 Desant Paraşutare se aflau: col.Grigore Baştan - comandant, lt.col. Ghe-orghe Şoimu, şef de stat major și şefulcercetării regimentului - mr. GheorgheAlexa, unul dintre primii comandanţi aiCompaniei de cercetare specială prinparaşutare, care va sprijini recent înfiin-ţatul batalion de pe linie administrativăşi a instrucţiei de zbor şi paraşutare.

Comandant al Batalionului 404 Cer-cetare a fost numit mr. Vasile Crăciun,fostul şef al cercetării la Batalionul 36Desant Paraşutare, iar locţiitor politiccpt. Dumitru Buligioiu (august 1963).Statul major al batalionului dispunea detrei funcţii: şef de stat major - neînca-drată, locţiitor al şefului de stat majorpentru distrugeri, încadrată de mr. Ion

Drăgan (care ţinea prin cumul şi funcţia de şef de statmajor) şi cea de-a treia funcţie, locţiitor al şefului destat major pentru transmisiuni - neîncadrată. Celedouă funcţii vor fi încadrate în august 1964, cu doi ti-neri absolvenţi ai Academiei Militare Generale: mr.Achim Alstani (şef de stat major) şi mr. Vasile Brânzan(locţiitor al şefului de stat major pentru transmisiuni).

În intervalul 1963-1964, Batalionul 404 Cercetare abeneficiat de o infuzie de tineri ofiţeri, selecţionaţi deDirecţia Informaţii Militare de pe băncile şcolilor mili-tare sau ale Cursului de Comandanţi de Grupuri deCercetare Operativă prin Paraşutare în AdâncimeaDispozitivului Inamicului care, peste ani, îşi vor lăsa

DIN COLBUL ANILOR

- 10 -

Promoția 1974. De la stânga: sg.maj. Lili Pârlog, lt. Victor Ionescu, lt. Gheorghe Chiticaru,

lt. Remus Ghergulescu, lt. Viorel Făt, lt. Gheorghe Truţulescu şi sg.maj. Dănuţ Chifor . (Buzău, septembrie 1974)

Cursul de comandanți de grupuri și companii de cercetare prin parașutare - 1984.Col. Aristide Ţintă, şeful de stat major al B. 404 Cc. şi col. Liviu Zanfirescu, şeful cursului/D.I.A., în centrul imaginii.

amprenta asupra realizărilor în domeniile lor de activi-tate: lt. Ionel Grama, Anghel Constantinescu,Constantin Bogdan, Gheorghe Constantinescu, TudorGane, Dumitru Cârnu şi Ştefan Spânu.

În următorii 2-3 ani, în statul de organizare al bata-lionului a fost introdusă funcţia de locţiitor al coman-dantului pentru zbor şi paraşutare, încadrată cu mr.Gheorghe Alexa şi posturile de profesori de limbi stră-

DIN COLBUL ANILOR

- 11 -

Pregătirea fizică specifică în baza de paraşutaj la sol.

Ofițeri din promoția 1975, înaintea parașutării de brevetare. (Aerodromul Buzău, octombrie 1975)Pe rândul de jos (de la stânga): lt. Mircea Moraru, lt. Viorel Drenea.

Pe rândul de sus: lt. Radu Aurelian (al treilea din stânga), lt. col. Dumitru Buligioiu, lt. Gheorghe Mateescu, lt. Ionel Ivan

ine (turcă, italiană, germană, greacă). De la subunită-ţile de luptă s-a desfiinţat funcţia de locţiitor politic.

Batalionul 404 Cercetare a apărut ca structură ne-cesară în cadrul Armatei Române, la nivelul MareluiStat Major, ca urmare a nevoilor crescânde de procu-rare de informaţii despre inamic, teren, trupe proprii,situaţia meteo, populaţia din zonă etc. necesareDirecţiei Informaţii Militare, cât şi pentru desfăşurareaunor acţiuni cu caracter deosebit.

Perioada de timp 1958-1963 se evidenţiază prinparticiparea companiei la aplicaţii cu trupe folosind pa-raşutarea ca procedeu de pătrundere în adâncimeadispozitivului inamicului. „Momentul de vârf” a fost par-ticiparea cu 17 grupuri de cercetare, constituite din ca-drul companiei şi din ofiţerii de la Curs, la aplicaţia cutrupe, din toamna anului 1962, în zona Dobrogei, încadrul Tratatului de la Varşovia (ultima aplicaţie cutrupe a Tratatului de la Varşovia desfășurată peteritoriul României).

Intervalul de timp 1964-1977 reţine atenţia prin des-făşurarea unor aplicaţii tactice, cu acţiune dublă, în co-operare cu trupe ale Ministerului de Interne (Securitateşi Miliţie), cu misiuni cu caracter deosebit, de „tip co-mando” (1966-1967) sau acţiuni de culegere de infor-

maţii (1970-1978) pe timpul aplicaţiilor marilor unităţiale Ministerului Apărării Naţionale. În cadrul pregătiriipentru luptă a unităţii, un alt eveniment important îl re-prezintă înregistrarea recordului de înălțime (5.500m,la parașutarea în grup, la 20 august 1970, de către optofiţeri din cadrul batalionului. Alte două evenimente im-portante din această perioadă sunt legate de 29 iunie1976, când unitatea devine independentă sub denu-mirea de Batalionul 404 Cercetare în Adâncime prinParaşutare și 7 mai 1977, când unităţii îi este confe-rit Drapelul de luptă.

Intervalul de timp 1978-1989 se distinge prin primaparticipare a unităţii la o misiune de luptă împotriva mi-litarilor care părăseau misiunea (unităţile M.Ap.N.) cuarmament şi muniţie asupra lor (decembrie 1981), ex-perimentarea unor noi tipuri de paraşute, moderniza-rea bazei de instrucţie şi a sălilor de specialitate, vizitaunor delegaţii militare străine, precum şi prin partici-parea unităţii la activităţi de alpinism (Cheile Râşnoavei),de instruire la apă (Delta Dunării) şi executarea demarşuri pe jos, pe distanţe de 150 km, în teren mun-tos împădurit şi greu accesibil, cu echipamentul deluptă complet, în trei etape de marş, dintre care, unape timp de noapte, de circa 30 km.

Intervalul de timp 1990-2005 a fost o etapă de im-portante reforme în întreaga armată, pentru atingereaobiectivelor naţionale şi, mai ales, pentru integrareaRomâniei în NATO. Învăţământul militar pe linie despecialitate este reorganizat din temelii, se moderni-zează baza de instrucţie şi se fac primele achiziţii deautoturisme de teren performante, tehnică de trans-misiuni cu salt în frecvenţă, paraşute de înaltă perfor-manţă (tip aripă), armament uşor de infanterie şiaparatură specifică de cercetare. Totodată, se inten-sifică participarea la schimburile de experienţă cu spe-cialişti din alte armate. Din august 1991, unitateaparcurge o altă etapă importantă din existenţa sa: în-cadrarea Companiei 1 cercetare cu subofiţeri cerce-taşi, pregătiţi la Institutul Militar de Infanterie, Grănicerişi Chimie „Nicolae Bălcescu” Sibiu. În 1995, Batalionul404 Cercetare s-a reorganizat sub denumirea Centrul404 Cercetare. În august 1995 s-a desfăşurat pentruprima dată în istoria unităţii de cercetare de la Buzăuinstruirea în comun cu subunităţi de cercetare în adân-cime din alte armate, activități care vor continua şi înperioada 1996-1997, prin alternanţă, în ţară şi în stră-inătate. În septembrie 1996 a avut loc prima partici-pare a unităţii la un concurs internaţional pe liniaspecialităţii cercetare prin paraşutare, „Antropoid’96”din Slovacia, unde lotul unităţii s-a clasat pe locul I, din17 echipe participante. De asemenea, în perioada1996-1997, C. 404 Cc. a participat pentru prima dată,în existenţa sa, cu ofiţeri de legătură şi cu o echipă decercetare în cadrul Batalionului 96 Geniu, la misiuneaNATO din Bosnia-Herţegovina (1996) şi în cadrul mi-siunii ONU de impunere a păcii din Albania (1997), la

DIN COLBUL ANILOR

- 12 -

Operaţiunea „Alba”, în compunerea DetaşamentuluiTactic „Sfântu Gheorghe”, în scopul culegerii de dateşi informaţii de interes militar în folosul acestor contin-gente. Totodată, unitatea a participat cu trei grupuri decercetare şi două echipe mobile de observare la mi-siunile împotriva terorismului sub egida NATO sau tipcoaliţie, în Irak (2003) şi Afganistan (2004-2005). Înnoiembrie 1996, Centrului 404 Cercetare i s-a confe-rit noul Drapel de Luptă. În octombrie 1997, s-a înfiin-ţat în cadrul Centrului 404 Cercetare Buzău, Centrulde pregătire a cercetaşilor în dispozitivul inamiculuiprin paraşutare şi mijloace de zbor individuale.

În această perioadă mai sunt consemnate partici-parea pentru prima dată a cercetaşilor de la Centrul404 Cercetare la o aplicaţie NATO (Strong Resolve -martie 1998, în Portugalia) şi la activităţi din cadrulprogramului Mil-to-Mil.

Un alt moment important a fost exerciţiulEXCOM’99, din luna august 1999, în România, înzona Predeal-Râșnov, cu instructori din cadrulRegimentului britanic 21 SAS. La instruire au participatcercetaşi de la Batalioanele 404, 119 Cercetare şi dela unităţile de cercetare prin paraşutare ale armatelor,Trupelor de Paraşutişti şi Brigăzii 30 Gardă. Activitateaa fost urmată de convocarea de pregătire LupulSinguratic și „Cursul de instructori în domeniulForţelor Speciale”, din vara anului 2000. În vara ace-luiași an s-a organizat în premieră „Cursul de iniţiereîn ducerea traiului în condiţii de izolare”, organizat cupiloţii militari. Din anul 1999, s-a desfăşurat la Buzău,la Centrul 404 Cercetare, Cursul de comandanţi gru-puri cercetare-modulul tip „B”. La jumătatea anului2003, pe fondul restructurărilor din armată, B. 404 Cc.a trecut, pentru prima dată în istoria sa, în subordineaStatului Major al Forţelor Terestre, iar în primăvaraanului 2005 a fost desfiinţat. Din vara anului 2003,Centrul de Pregătire a Cercetaşilor a ieşit din subzis-tenţa B. 404 Cc. şi a intrat în componenţa Şcolii deAplicaţie pentru Paraşutişti, structură subordonatăStatului Major al Forţelor Terestre.

Pentru cei de la „404” conştiinţa datoriei, simţul răs-punderii şi munca asiduă pentru a face faţă provocă-rilor determinate de compatibilitatea cu NATO i-auajutat să înfrunte viaţa grea şi cu multe pericole, săajungă la performanţe superioare. Nedispunând la în-ceput de o bază documentară, teoretică şi metodicăde specialitate, fără să fi urmat şcoli şi cursuri în do-meniu, au învăţat în cadrul unităţii, pe timpul îndepli-nirii misiunilor (exerciţiilor) multinaţionale, au acumulatşi valorificat experienţa generaţiilor, creând un tezaurvaloros de specialitate.

Demn de remarcat este şi faptul că unitatea a de-venit ea înşăşi o adevărată şcoală de pregătire a ca-drelor subunităţilor de cercetare ale altor armate. Mulţidintre ofiţerii formaţi ca cercetaşi-paraşutişti au absol-vit cu succes cursurile Universităţii Naţionale de

Apărare, au fost promovaţi în funcţii importante, încalitate de comandanţi de unitate şi în organismelecentrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi chiarataşaţi militari.

Cu prilejul aniversării de la 1 februarie, transmitemun salut respectuos, camaraderesc tuturor cercetași-lor şi le adresăm cele mai calde felicitări, sănătate, sa-tisfacţii personale şi bucuri alături de familie şi de toţicei dragi!

La mulţi ani!

DIN COLBUL ANILOR

- 13 -

EVENIMENT EDITORIAL

- 14 -

La sfârşitul anului 2012 aapărut, la EdituraUniversităţii Naţionale deApărare “Carol I”, în condiţii

grafice remarcabile, lucrarea„Batalionul 404 - Istoria unorînvingători”. O carte care are eaînsăşi o istorie şi pe care autorul,generalul de brigadă (r) DumitruMiu, o descrie în cuvântul său in-troductiv şi asupra căreia am săinsist, mai mult decât asupraconţinutului propriu-zis al lucrării.

Dacă „martorii cheie” (ceriertare pentru acest joc decuvinte) erau, la momentul cândşi-au redactat materialele, înviaţă, astăzi, la lansarea cărţii,când ar fi trebuit să se bucurealături de noi, nu mai sunt printrecei vii şi poate că de acolo, desus, sunt participanţii fără invi-taţie la acest eveniment.

Toţi cei care ne-am implicat înacest proiect avem o mare mulţu-mire sufletească pentru că amsusţinut necondiţionat apariţiaacestei cărţii, pentru că am reuşitsă ne amintim peste vremi (pentruunii dintre noi a trecut foarte multtimp de la aspectele evocate) partedin momentele importante ale vieţiide cercetaş şi mai ales, pentru căpovestirile noastre au reuşit, peaceastă cale, să vadă luminatiparului.

Doresc să revin asupra istorieiapariţiei cărţii. Despre “404” s-auspus vrute şi nevrute de către toţicei care au crezut că ştiu câte cevadespre această unitate de elită aArmatei Române, pe toateposturile TV şi în toată presascrisă. Am ştiut, imediat ce au de-schis gura, că nu sunt cercetaşi

adevăraţi; pentru că cercetaşii ade-văraţi nu vorbesc „neîntrebaţi” şirespectă oriunde s-ar afla legile ne-scrise ale meseriei. S-a încercat săse răspundă la atacurile „amato-rilor” foarte timid şi aş spuneneprofesional, spre adânca mâh-nire a cercetaşilor adevăraţi. Aces-tea au fost, alături de multe altele,motivele din care s-a născut do-rinţa de a ne povesti noi înşine is-toria şi activitatea, conştienţi fiindcă nu are de ce să ne fie frică sauruşine. Presiunea cea mai mare afost îndreptată, aproape firesc,spre persoana autorului.

Faptul că acestă carte a apărutcu acordul Direcţiei InformaţiiMilitare, structură reprezentativă aArmatei României, este, indu-bitabil, o mare realizare, meritulfiind al autorului care, în afararedactării propriu-zise a manu-scrisului, a dovedit o tenacitate şi o

persuasiune de invidiat în de-mersul de a demonstra necesi-tatea apariţiei cărţii sub egidaacestei prestigioase instituţii.

În opinia mea cred că satis-facţia autorului, în mod normal,ar trebui să fie triplă: în primulrând satisfacţia proprie, generatăde finalizarea şi apariţia lucrării,în al doilea rând bucuria şi satis-facţia în faţa generozităţii şi im-plicării foştilor colegi la realizarealucrării (ocazie cu care au fost re-luate şi s-au consolidat legăturiconsiderate de mult pierdute) şiîn al treilea rând satisfacţia datăde aprecierile la adresa lucrăriiformulate de cei care au intrat încontact, sub o formă sau alta cuaceasta.

Cartea, un autentic documen-tar, presărat cu relatări ale mar-

torilor, care au rolul de a puncta şiîntări temele dezbătute de autor,cuprinde mai multe părţi, acordatecu momentele principale de dez-voltare ale unităţii:

- prima parte, partea fundamen-tală după opinia mea, acoperă pe-rioada cuprinsă între anii1958-2005, marcată de apariţiaCompaniei de cercetare specială,până la desfiinţarea unităţii, pe-rioadă grupată pe patru momenteimportante:

1) 1958-1963, de la înfiinţareaCompaniei de cercetare specială,până la transformarea în B. 404 Cc.;

2) 1964-1977, B. 404 Cc. castructură a B. (R) 60 Ds. Pşt.;

3) 1978-1989, de transformare anumelui în renume (nu cred că ecineva care să nu fi auzit în aceaperioadă de „isprăvile” celor de la„404”);

„BATALIONUL 404 - ISTORIA UNOR ÎNVINGĂTORI”

Colonel (r) Marin Scarlat

Generalul de brigadă (r) Dumitru Mius-a născut la 14 decembrie 1954, înoraşul Zalău, judeţul Sălaj.

Din toamna anului 1976, dupăab-solvirea şcolii militare, destinul i-a fostlegat definitiv de cercetarea în dispozitiv.Rând pe rând a îndeplinit funcţiile de lacomandant de grup cercetare până lacea de şef al Secţiei cercetare la trupedin Statul Major General.

A absolvit toate formele de pregătirenecesare evoluţiei în cariera militară, inclusiv Colegiul Naţionalde Apărare.

A obținut brevetele de paraşutist, alpinist, scafandru șiradiotelegrafist militar. A efectuat peste 600 de lansări.

Autor a unor numeroase studii de specialitate, a publicat în1995, manualul „Traiul în condiţii de izolare”.

Este autor/colaborator la majoritatea regulamentelor,manualelor, instrucţiunilor şi programelor de instrucţie despecialitate.

A fost decorat cu ordine şi medalii militare, iar din 2008 estepensionar militar.

4) 1990-2005, a modernizării şiadaptării structurale şi acţionale învederea aderării la NATO;

- partea II-a face referire la par-ticiparea B. 404 Cc. la eveni-mentele de la Timişoara (18decembrie 1989) şi Bucureşti(seara zilei de 22 decembrie 1989şi perioada13-20 iunie 1990);

- partea a III- a tratează istoria B.119 Cc. în perioada 1994-2003;

- partea a IV-a este dedicatăSecţiei cercetare la trupe/DIM;

- partea a V-a este rezervatăomagierii celor care au asiguratprestigiul şi au cinstit emblemaunei unităţi unice în ArmataRomâniei;

- partea a VI-a, închinată memo-riei celor care au dat supremajertfă;

- ultima parte cuprinde imaginidin activitate specifică.

Pe lângă provocarea de a fi par-cursă, înţeleasă și dezbătută, înacelaşi timp răzbate din paginilecărţii recunoştinţa pe care autorul opoartă foştilor camarazi, în rezervăşi în activitate, „modeşti şi ano-nimi”, fără de a căror susţinere,cartea nu ar fi apărut decât cu marigreutăţi.

Cred că este o misiune deonoare pentru generaţia tânără,care a făcut parte din unitatea decercetare de la Buzău, să ţină contde bogata experienţă acumulată deînaintaşi în domeniul cercetării înadâncime prin paraşutare şi să va-lorifice, la întocmirea manualelor şiregulamentelor, toate aceste lucrurilăsate „drept bunuri după moarte”cum magistral spunea poetul TudorArghezi.

Lansarea cărţii poate fi momen-tul declanşator şi al altor energiinecesare plămădirii unor noi lucrărial căror izvor de inspiraţie să fiefaptele petrecute sau trăite în “404”şi, de ce nu, în alte unităţi de cer-cetare. Cu ocazia acestei lansăriurăm succes deplin viitoarelorîncercări.

EVENIMENT EDITORIAL

- 15 -

Cercetaşul-paraşutist de Buzău,luptător şi simbol deopotrivă, bla-zon râvnit şi purtat cu modestămândrie de cei dispuşi să-şi asumeriscul extrem, să facă ceea ce al-tora nu le este cu putinţă. Oamenicare pariază cu viaţa pe deschide-rea paraşutei, aripă de mătasecare îi va purta nevăzuţi şi neauziţiîn spatele inamicului, de undemusai să se întoarcă cu misiuneaîndeplinită.

Puţini sunt cei care, înrolaţi înunităţile de paraşutişti şi de cerce-tare ale Armatei României, să nu fitrecut şi prin cazarma din Crâng, sănu-şi fi pus pe paşaportul spre per-formanţă şi viza de Buzău.

Nici paraşutismul şi nici cercetă-şia nu s-au născut la Buzău, darsădite aici, au rodit falnic. Să fie pă-mântul să fie vântul? Mai de-grabă entuziasmul şi munca celorcare au înţeles că sunt aleşi să îm-plinească un destin. De aici s-auluat mai apoi vlăstare şi s-a înmul-ţit, viguros, specia şi pe alte me-leaguri. Să dăm, aşadar, Cezaruluice-i al Cezarului și Buzăului ce-i alBuzăului.

Cercetaşul-paraşutist de Buzăueste mult mai mult decât un sim-bol care, în nici un caz, nu-şi vaavea locul pe aceiaşi tarabă cu altebranduri care se vând astăzi cuşirul sau cu funia şi fac mare faimătârgului. Este, îmi place să cred,diamantul coroanei pentru o garni-zoană cu state vechi şi, în acelaşitimp, o piesă preţioasă în tezauruloştirii române, într-o ierarhie a va-lorilor autentice.

Cu biografii neindexate vreodatăla “top secret”, ci, mai degrabă, fe-rite de ochii indiscreţi şi clevetitori,

cercetaşii s-au “bucurat” de o ne-meritată aură de secretomaniecare, de cele mai multe ori, nu le-afăcut prea mult bine. Legendele ţe-sute în jurul lor – ceea ce-i ascunsprivirii sau nu poate fi uşor înţelesdevine automat suspect, misterios,conspirativ, fabulos – nu le-au în-lesnit nicidecum alunecarea maiuşoară prin cotidian ci, dimpotrivă,asperităţile generate de o anumităsuspiciune le-au frânat vizibil dru-mul. Un drum greu, cu un risc asu-mat, pe care s-au angajat însă cudăruire, cu devotament, cu renun-ţare de sine, fără să aştepte vreoanume răsplată. Iar atunci cândaceasta totuşi a venit, nu a putut fiafişată. Cercetaşii nu şi-au purtatniciodată “medaliile” la vedere, deaceea strălucirea acestora a radiatspre interiorul fiinţei lor, încăr-cându-i cu noi energii şi motivaţii

pentru acţiuni dintre cele mai în-drăzneţe şi uneori imposibile.

Insigna de paraşutist şi cea decercetaş, frumos rânduite acum înpanoplia de suflet a tuturor celorcare au gustat din sublimul saltuluicu paraşuta şi au trăit frisoaneledulce-amarului neastâmpăr al cer-cetăşiei în adâncime, au lăsat urmede strălucire – pentru cei care văddincolo de aparenţe – pe pieptulmultora dintre concitadinii noştri,mulţi dintre ei nevoiţi, dintr-un motivsau altul, să părăsească unitateadin Crângul Buzăului după o înde-lungată trudă în serviciul Patriei. Săne uităm mai atent în jurul nostru şiîi vom vedea. Mare parte dintre ei,deşi au învăţat şi au reuşit de ne-numărate ori să se disimuleze pen-tru a-şi îndeplini misiunile – multedintre ele de risc maxim – se tră-dează acum ca nişte copii când

AMINTIRI

- 16 -

Cercetașul-parașutist de BuzăuColonel dr. Mircea Tănase

AMINTIRI

- 17 -

CURSUL DE COMANDANŢI COMPANII ŞI GRUPURI DE CERCETARE ÎN DISPOZITIVUL INAMICULUI LANSATE PRIN PARAŞUTARE, BUZĂU, 1984

Pe rândul de sus: Lt. maj. Nicu Beganu (primul din stânga).Pe rândul din mijloc: Lt. Mircea Tănase (al patrulea din stânga).

Pe rândul de jos: Lt. maj. Geogescu-Tudor Corneliu (al treilea din stânga) şi Mr. Viorel Constantin (culcat).

aud sau văd pe cerul Buzăului unavion sau un elicopter. Ochii lescânteiază iniţial, apoi, inevitabil, lise umezesc, şi redevin, pentru oclipă, temerarii de altădată, cândluau cu asalt cerul spre a se avân-tau în zbor de uliu şi legănare delebădă pe verticala cer-pământ.

Iubiţi şi huliţi, invidiaţi şi temuţi,arătaţi cu degetul admiraţiei sau alacuzării, camarazi adevăraţi legaţiintre ei de fire nevăzute şi mult maitari decât suspantele paraşutei,cercetaşii din Crângul Buzăuluişi-au purtat şi îşi poartă cu demni-tate crucea, chiar dacă în jur maisunt încă destui cei care scormo-nesc prin gunoaie şi se inflameazăcând cred că au mai ciugulit un bob

de „adevăr” despre aceşti luptătoridin umbră.

O revistă a cercetaşilor laBuzău? De ce nu? Dacă vorbim,putem greşi. Dar dacă nu vorbim?Tăcerea o fi de aur, dar la fel debine poate fi şi complice.

Salut şi susţin această iniţiativăîndrăzneaţă, necesară şi bineve-nită. Îi felicit pe iniţiatori şi pe ceicare trudesc la alcătuirea ei şi ledoresc putere de muncă, răbdare,perseverenţă şi echilibru. Şi cumdoar entuziasmul nu este suficientîntr-o asemenea întreprindere,sper să aibă parte şi de o susţinerematerială pe măsură.

***

Am urmat cursul de comandanţigrupuri şi companii cercetare îndispozitivul inamicului în 1894, lanici un an de la absolvirea ŞcoliiMilitare de ofiţeri de transmisiuni. Înanul trei al scolii militare am fost se-lecţionat să fac stagiul la Regimentul60 Paraşutişti şi m-am contaminatcu acest virus în cazarma dinCrâng, pe aerodromul Buzău şi peplatoul Măteştilor, pe vremea cândse aliniau la start sute de paraşu-tişti şi cercetaşi şi o duzină deAN-2. Brevetul de paraşutist mili-tar l-am obţinut după 3 salturi, n-afost timp (meteo) de mai multe, in-signa de paraşutist am cumpărat-olegal – nu spun de la cine! – cutoată solda mea de elev pe o lună,

dar a meritat. Cine mai avea ca noi,la Sibiu, insignă de paraşutist ?

La absolvirea şcolii, repartiţia laparaşutişti n-a fost să fie şi m-acerut ţara la batalionul de transmi-siuni de la Târgul Cărbuneşti. Fru-mos, dar departe de paraşutism.Cursul de cercetare în adâncime avenit tocmai la fix, a contat şi in-signa şi brevetul de paraşutist mili-tar. Selecţia a fost însă nemiloasă,mai ales că mi se reproşa că nu mise uscase încă cerneala de pe di-ploma de absolvire a şcolii. Mese-ria de transmisionist şi calificareade morsist, precum şi brevetul deparaşutist, au constituit argumenteputernice pentru a fi acceptat săurmez cursul. I-am avut colegi peGeorgescu, Beganu, Nicuşor Iacobde la 404, pe Enache (Manasia) dela Caracal, pe Alex Rădulescu dela Satu Mare, pe Mitică Purje şiCostică Truică de la Huedin, peMircea Palea de la Craiova, pe IonClipea de la Târgovişte şi pe mulţialţii. Maiorul Liviu Zanfirescu, şefulcursului ne-a iniţiat în meserie –Cercetarea, tăticu’! – dar şi să în-văţăm cum să învăţăm, maioriiViorel Drenea, Marin Scarlat,Viorel Constantin, Ion Tarnovschi,Mihai Androne, căpitanii TomaIordache şi Nicu Moise, maistrulmilitar Marian Lambru ne-au “ini-ţiat” pentru intrarea în acest clubselect al cercetaşilor-paraşutişti.Ştiinţa de morse m-a propulsat şipe mine pe la catedră, deşi pe co-legii cursanţi nu-i puteam „motiva”ca şi pe soldaţii mei de laCărbuneşti, spre dezamăgirea meaşi ... amuzamentul celor dincomanda cursului.

Un curs cum n-am mai făcut altulîn toată cariera mea – entuziasmultinereţii şi nevoia de aventură, ine-ditul misiunilor, spiritul de camara-derie al cercetaşilor – şi mi l-aş fidorit, deşi nu se putea, prelungit lainfinit. La final, am fost întrebatdacă nu vreau să rămân la Batalionul404, aş fi rămas – cine nu şi-ar fidorit să activeze în unitateaaceasta? – dar nu puteam fi înca-drat decât la subunitatea de trans-

misiuni, ca nenavigant. Şi cumeram atins de microb şi nu dădeamsemne de vindecare, mai ales că şipe perioada cursului mai făcusem10 salturi cu paraşuta, nu puteamîndura să fiu priponit la sol, aşa căam jucat totul pe o carte. Totul saunimic, adică ori paraşutist cu drep-turi depline, ori în continuare doartransmisionist la Târgu Cărbuneşti,cu speranţa că odată şi odată

Şi tot cercetaşii m-au ajutat sădevin paraşutist de jure: maiorulZanfirescu şi colonelul Beghe-ceanu m-au susţinut la nivelul Di-recţiei Informaţii şi la Marele StatMajor să mi se aprobe mutarea dinComandamentului Trupelor deTransmisiuni în Comandamentul

Aviaţiei Militare. Iar maiorulTarnovschi m-a luat de mână şim-a prezentat maiorului Popescu,şeful transmisiunilor la Regimentul60 Paraşutişti, să mă aibă în ve-dere când va fi să apară o funcţie li-beră în unitate. Peste mai puţin deun an, timp în care am “absolvit” şio convocare de o lună la Buzău,dar numai cu 5 paraşutări, am fostmutat la Regimentul 60 Paraşutişti.Restul e poveste, povestea mea deparaşutist militar, frumoasă ca a fie-căruia dintre noi. Dar şi ca cerce-taş-paraşutist, pentru că până în1990, ca absolvent al cursului decercetare în adâncime, am figuratîn lucrările de mobilizare la Batalionul404 Cercetare şi doar puţin a lipsit

AMINTIRI

- 18 -

AMINTIRI

- 19 -

ca în decembrie 1989 să nu plec cuei în misiune. Am plecat însă cu aimei, cu Regimentul 60 Paraşutişti,la Otopeni şi a fost la fel de com-plicat şi dureros.

În decembrie ‘90 am dezvelit încurtea regimentului un monumentdedicat camaradului nostruLaurenţiu Purcherea, răpus degloanţe la poarta Flotilei de aviaţiede la Otopeni, în acelaşi timp încare în curtea vecină, la Batalionul404, maestrul Gheorghe Comanrealiza monumentul celor patru eroicercetaşi, căzuţi la poarta MinisteruluiApărării Naţionale. Pe ClaudiuFilote şi pe Grădinaru îi cunoşteamfoarte bine, eram amici. (În 2008 şiîn 2012, aflat cu treburi pe la

Vaslui, i-am aprins o lumânare luiClaudiu, care odihneşte la loc debine-meritată cinstire în CimitirulCentral al oraşului).

Am avut, aşadar, şansa de a ac-tiva un aproape 25 de ani în ca-zarma paraşutiştilor din Crâng, înaceiaşi curte cu cercetaşii de la404 şi mi-am intersectat unelepreocupări cu oameni care au făcutistorie în cercetăşie. I-am cunos-cut şi i-am ascultat pe senioriiVasile Crăciun, Gheorghe Alexa,Achim Alstani, Paul Veliu, DumitruBuligioiu, Tudor Gane, DumitruCârnu, Anghel Constantinescu,Ştefan Spânu, GheorgheConstantinescu, GheorgheŞablienco, Alexandru Roşca,

Aristide Ţintă şi alţii din generaţialor, dar şi pe mai tinerii NicuMurgu, Marin Scarlat, GheorgheCocîrţă, Ion Tarnovschi, GheorgheChiticaru, Mircea Moraru,Gheorghe Mateescu, AurelianDragomir, Viorel Drenea, NiculaeVochin, Dan Miu, Nicu Brătescu,Marcel Crăciun şi mulţi alţii. Pe ceidin generaţia mea nu-i mai amin-tesc, mulţi dintre ei duc mai departestindardul cercetăşiei, pe noile co-ordonate structurale şi acţionaleale Armatei României, cu prestaţiicare le confirmă şi onorează ge-neza. Alţii însă, cu sau fără voia lor,au rămas doar cu poveştile, fru-moasele poveşti adevărate ale cer-cetaşilor şi paraşutiştilor, pe care nule poţi crede dacă nu ai fost în breaslă.

În cazarma din Crâng am trăitmulţi ani cu satisfacţia apartenen-ţei la o structură specială, convinscă acolo îmi este locul în mareleangrenaj al oştirii române. Fasci-naţia saltului cu paraşuta, victoriaîn confruntarea cu propriile-mi li-mite, mi-au dat acel plus de ener-gie şi entuziasm în abordareaprovocărilor inerente profesiei şivieţii. Se pare însă că n-am reuşitîn totalitate, că am fost şi eu unmartor neputincios la risipirea înneant a unei construcţii la care fie-care dintre noi am trudit, cu maimultă sau mai puţină dăruire, şi pecare o credeam inexpugnabilă, me-nită să dăinuie. Dar cum avemmarea „calitate” de a demonstra –şi ne străduim în acest sens! – cănici construcţiile de certă valoare şivădită utilitate nu trebuie să durezeprea mult, cu parcă prea multă uşu-rinţă – şi satisfacţie! – demolăm,justificând necesitatea unei alte zi-diri, de la zero, în numele unor de-ziderate de multe ori nedefinite saunu îndeajuns clarificate.

La ceas aniversar, un gând fru-mos tuturor camarazilor cercetaşi-paraşutişti, iar revistei noastre

VERDE ÎN TRAPĂşi CER SENIN!LA MULŢI ANI!

12 ianuarie 2013

LABORATORUL CERCETAȘILOR

- 20 -

Buzăul, “misiune specială”

Colonel (r) Viorel Drenea

Mi-am propus, ca oprovocare cu mine în-sumi (şi-mi placprovocările), să văddacă pe parcursul

evoluţiei cercetării în dispozitivulinamicului prin paraşutare –cercetării speciale, există vreunmoment în care Buzăul să nu fieprezent şi, sincer, nu am reuşit săgăsesc ceva ...

M-au ajutat foarte mult în formu-larea argumentaţiei, cele douădecenii şi ceva (aproape trei) de

cercetăşie în cadrul unităţii faniona cercetării în dispozitivul inamicu-lui – Batalionul 404 Cercetare şiDirecţiei Informaţii Militare.

Încă de la identificarea necesităţiide înfiinţare a unor structuri/ele-mente de cercetare destinate în-deplinirii aşa-numitelor „misiunispeciale”, pe fondul apariţiei solici-tărilor, din ce în ce mai dese, dinpartea comandanţilor de la toatenivelurile de decizie militară, de acunoaşte, cât mai real şi în timpoportun, situaţia adversarului şi mai

ales a intenţiilor acestuia, ochii fac-torilor decidenţi ai armatei nu seputeau îndrepta decât spre „spe-cialiştii riscului” din CrângulBuzăului.

Perioada de pionerat a „cercetăriispeciale”, de la finele anilor ’50, afost marcată de un plus de inde-pendenţă faţă de URSS ca urmarea plecării consilierilor sovietici, faptcare a permis reorganizarea dintemelii a dispozitivului operativ-

strategic în aşa fel încât întreagaactivitate de informaţii militare săfie subordonată doar intereselornaţionale.

În aceste condiţii s-a trecut şi lareorganizarea cercetării de la toateeşaloanele Armatei Române, la re-considerarea concepţiilor de între-buinţare, regulamentelor, instrucţi-unilor şi programelor de pregătirepentru luptă, având la bază tradiţii-le şi bogata experienţă a cer-cetaşilor Armatei Române. Dinacest important proces cercetaşiibuzoieni nu puteau lipsi, lor le eradestinată o misiune cu totul „spe-cială”. Urmau să se constituie înfundamentul transformării „cercetă-rii speciale” şi în principalul „vârf delance” al acesteia.

Dintre măsurile luate de MareleStat Major, care au avut un impactdeosebit asupra dezvoltării ulte-rioare a cercetării, se numără celecare au vizat reorganizarea cerce-tării în adâncime: în cadrul Secţieicercetare la trupe din DirecţiaInformaţii se înfiinţează BiroulCercetare Operativă, iar pe statulanexă al Batalionului Desant-Paraşutare (de la Buzău), s-a înfi-

inţat, la 1 februarie 1958, Compa-nia de cercetare specială, primastructură a cercetării în adâncimeîn dispozitivul inamicului prinparaşutare, din cadrul ArmateiRomâniei.

Înfiinţarea Companiei de cerce-tare specială a fost decisă pentru apune la dispoziţia decidenţilor mili-tari date şi informaţii din adâncimeadispozitivului operativ-strategic alinamicului (cercetare de nivel ope-rativ-strategică) cu un grad sporitde exactitate deoarece celeobţinute prin cercetarea de aviaţieşi cercetarea radio erau insuficientde detaliate. Pentru aceasta eranevoie, din ce în ce mai mult, deprezenţa factorului om, „măria sacercetaşul în dispozitiv”.

Folosind experienţa deosebită acercetaşilor buzoieni decidenţii mi-litari din domeniu au început să or-ganizeze la Buzău, din ce în ce maides, un adevărat „laborator al cer-cetaşilor”. Aici, la Buzău au fost de-clanşate, firav la început, apoi cu oforţă din ce în ce mai mare, majori-tatea activităţilor de pregătire acercetaşilor în dispozitivul inamicu-lui din Armata României. Buzăul în-

cepea să devină astfel prima„şcoală de cercetare în dispozitiv”din Armata României.

În perioada de început, pentru cădiviziile nu dispuneau de subunităţide cercetare în adâncime, iaraceastă „lipsă de specialişti” tre-buia acoperită cumva, s-a trecut ladesfăşurarea anuală, la Buzău, aunei „Convocări de specialitate acercetaşilor destinaţi a executacercetarea în spatele inamicului”,care cuprindea o tematică adec-vată obiectivului de bază: instrucţiede paraşutare, nelipsita pe atuncipregătire politică, pregătire fizică şitactică specială (de cercetare). Ac-tivităţile erau conduse de ofiţeri decercetare detaşaţi de la unităţileoperative, foarte buni specialişti înacest domeniu.

La început, convocarea a avut odurată de 2 luni (perioada iulie-au-gust), urmând ca mai apoi, să sedesfăşoare pe o perioadă de 3 luni(perioada mai-iulie). Selecţionareaparticipanţilor la acele convocări sefăcea de către regiunile militaredintre militarii subunităţilor de cer-cetare care erau „perfect sănătoşi,corespunzători din punct de vedere

LABORATORUL CERCETAȘILORI

- 21 -

politic, cu mult curaj şi spirit de înaltpatriotism şi care dovedeau aptitu-dini deosebite pentru cercetare”.

Cerinţele operaţionale (sporireanumărului grupurilor de cercetareîn dispozitiv) şi de pregătire (con-vocări, cursuri, aplicaţii etc) crescvertiginos astfel încât, pe fondul re-organizării Batalionului Desant-Paraşutare, utilizând nucleulCompaniei de cercetare specială,se înfiinţează noi elemente decercetare - o Companie de cer-cetare prin paraşutare, având ace-leaşi misiuni ca şi Companiacercetare specială şi o Companietransmisiuni.

Cred că ne putem da seama cuuşurinţă că nu mai era decât unpas până la apariţia la Buzău aunei „unităţi de sine stătătoare decercetare în dispozitiv prinparaşutare”, având la bază cele

două companii de cercetare („spe-cială” şi „prin paraşutare”) şi com-pania transmisiuni.

Dorinţa nespusă, dar păstrată îninimă de toţi cercetaşii de la Buzău,a fost realizată la 15 iulie 1963,când Batalionul 36 DesantParaşutare a devenit Regimentul60 Desant Paraşutare, iar celedouă companii de cercetare prinparaşutare şi compania transmisi-uni, s-au constituie, la rândul lor, înbatalion de cercetare în cadrul regi-mentului desant-paraşutare, subdenumirea „Batalionul 404Cercetare în Dispozitivul Inamicului prinParaşutare”.

Unitatea avea ca sarcină de bazăîn timp de război să pregătească şisă introducă în luptă, în dispozitivulinamicului, prin paraşutare sau in-filtrare, grupuri de cercetare, cu mi-siunile de a procura şi transmite

date şi informaţii despre obiectiveleimportante ale inamicului (cu priori-tate, în orice misiune, se procuraudate şi informaţii despre dis-punerea armamentului racheto-nu-clear, punctele de comandă,sistemele de transmisiuni, poziţiilede artilerie sau activitatea desfăşu-rată de inamic pe timpul deplasării,dispunerii într-un raion de concen-trare şi momentului introducerii înluptă şi mai ales intenţiile probabileale inamicului), iar în anumite situ-aţii, să provoacarea de distrugeri,capturarea de documente opera-tive şi militari cu valoare informativă.

Structura „forţelor de cercetare”ale Armatei României capătă noivalenţe în anii ‘60-70, când s-a în-fiinţat, la fiecare din cele 4 armatede arme întrunite, câte o companiede cercetare în adâncimea dispozi-tivului inamicului. Datorită faptului

LABORATORUL CERCETAȘILOR

- 22 -

că cercetaşii, subunităţile şiunităţile de cercetare, dar şi struc-turile de conducere ale cercetăriide la diferite niveluri de comandăale Armatei României, aveau roluriprecis delimitate şi îndeplineau mi-siuni care, de cele mai multe oriieşeau din sfera acţională generalăa armatei, s-a simţit nevoia înfiin-ţării unei structuri prin care să serealizeze specializarea acestora pediferite paliere acţionale, pentruaplicarea unitară a tacticilor, tehni-cilor şi procedurilor de conducere,execuţie, coordonare şi raportare.

A fost contextul care a scos înevidenţă mai pregnant decât pânăacum necesitatea executării cen-tralizate a specializării stricte, atentdirijate, pentru acest gen de misi-uni, a comandanţilor de companii şigrupuri de cercetare în dispozitiv(unde în alt loc decât la Buzău seputea organiza şi operaţionalizarapid o astfel de structură?).

Această oportunitate apare odatăcu desprinderea Batalionului 404Cercetare în Dispozitivul Inamicu-lui prin Paraşutare din cadrulRegimentului 60 DesantParaşutare. Pe lângă sarcinileoperative de mare importanţă carei-au fost destinate, această nouăstructură a avut ca scop şipregătirea comandanţilor degrupuri şi companii cercetare îndispozitivul inamicului, ocazie cucare pot spune că se permanen-tizează pe deplin Buzăul ca„leagăn al cercetării în dispozitivulinamicului”.

Procesul de instruire în cadrulBatalionului 404 Cercetare s-abazat pe cunoştinţe şi deprinderispeciale cum sunt: culegerea dedate şi informaţii despre inamic dindispozitivul acestuia, supravieţui-rea, transmiterea datelor şi infor-maţiilor în timp oportun, executareade acţiuni cu caracter deosebit, uti-lizarea de paraşute de înaltă per-formanţă, alpinism, scafandrerie,călărie, utilizarea armelor, pro-cedee de auto-apărare, acordarea

primului ajutor şi autoajutorului,cunoaşterea limbilor străine etc.

Până când în cadrul Batalionul404 Cercetare va fi înfiinţată ostructură distinctă de învăţământ,toate sarcinile de „instruire spe-cială” au fost preluate de cătrebatalionul de cercetare de laBuzău, astfel încât trecerea la unsistem de învăţământ de cercetarepropriu, unitar şi închegat s-a făcutfoarte uşor, utilizând baza materi-ală şi specialiştii unităţii.

Cine a citit argumentaţia pe caream prezentat-o poate să-şi dea

seama cu uşurinţă că cercetarea,dar mai ales cercetarea în dispozi-tiv prin paraşutare, este indiscutabillegată de garnizoana Buzău,deoarece aici, odată cu înfiinţarea„companiei de cercetare specială”(prin paraşutare), în această ade-vărată „familie a cercetaşilor”, s-auconceput, experimentat, perfecţio-nat şi au fost date liniile de bază alecercetării în dispozitiv prin paraşu-tare de-a lungul timpului. De la sim-plele proceduri de acţiune, ladocumentarele, manualele şi regu-lamentele de luptă, tot ceea ce era

LABORATORUL CERCETAȘILOR

- 23 -

legat de cercetarea în dispozitivprin paraşutare a fost gândit, ex-perimentat şi transformat în „prin-cipiile şi regulile de bază alecercetării în dispozitiv prinparaşutare”, la Buzău, la Batalionul404 Cercetare, structură carepoate fi definită pe drept un ade-vărat „formator de luptători multiplupregătiţi, educaţi şi antrenaţi”. Totaici (la Buzău) s-au pus bazeleprofesionalizării acestei categoriideosebite de luptători, de aici auplecat, au dezvoltat şi au făcutcunoscută şi respectată speciali-tatea militară „cercetare” cei maimulţi dintre cei despre care astăzidoar ne amintim şi vorbim curespect.

Sigur datele prezentate mai sussunt, pentru cei implicaţi în„fenomenul cercetare”, arhicunos-cute. Am simţit nevoia de a lereaminti, pentru cei care le cunosc

mai puţin şi mai ales pentru a ar-gumenta documentat faptul că„cercetarea în dispozitiv” este in-disolubil legată de municipiul şizona Buzău.

Buzăul a devenit pentru cercetaşio adevărată „academie”. Am avutşansa să trăiesc, să mă formez, săformez şi să mă definesc în acestă„academie a cercetaşilor” peste 25de ani „ mulţi şi puţini ” cum spunepoetul, „mulţi” pentru că am parti-cipant la toate realizările notabileobţinute, luptând făţiş cu toategreutăţile vremurilor, realizări careîn alte condiţii s-ar fi putut finalizamai repede şi „puţini” pentru cât demulte ne doream să realizăm şicâte am reuşit în final să facem.

Am perceput Batalionul 404Cercetare, această frumoasă şiunică structură, ca pe un „frate maimare”, ca pe o „familie”. Aici a fostlocul în care, cu pasiunea şi dezin-

voltura date de tinereţea colectivu-lui şi cu experienţa „bătrânilor”, aufost experimentate şi perfecţionateproceduri operaţionale noi, cate-gorii diverse de armament, tehnicăauto şi de transport, regulamente şimanuale, structuri profesionalizateşi alte elemente de noutate pentruArmata României. Tot ceea ce erabun şi folositor era difuzat la toatenivelurile cercetării în dispozitiv şiîmpărtăşite militarilor de toategradele ai altor structuri de cerce-tare şi nu numai.

Cu ocazia lansării primului număral revistei noastre, îi urez din „su-flet de cercetaş” viaţă lungă şi nu-tresc speranţa că „spiritulcercetaşilor” v-a dăinui la Buzăuatât prin Asociaţia CercetaşilorMilitari în Rezervă şi în Retragere,cât şi prin cercetaşii militari actividin cadrul tuturor structurilor deforţe ale Armatei României.

LABORATORUL CERCETAȘILOR

- 24 -

În această iarnă, într-o discuţie amicală, i-am sugerat discret autorului articolului următor, colonelului MirceaTănase, de care mă leagă multe amintiri (citisem articolul atunci când a apărut în Revista VIAŢA ARMATEI nr. 3/1997şi mi-a lăsat o impresie deosebită pentru realismul şi nonşalanţa cu care acesta a reuşit să transmită ceea ce toţiparaşutiştii trăiesc la fiecare paraşutare) dorinţa sinceră de a-l republica şi în paginile revistei noastre... I-am văzutsurprinderea nedisimulată, licărirea jucăuşă din ochi, i-am simţit emoţia şi mi-am dat seama că am câştigat lupta...(oricum îmi pregătisem un întreg arsenal de argumente ca să reuşesc, dar nu a trebuit să-l utilizez)

Într-adevăr, nu peste mult timp am primit articolul și fotografiile pe e-mail, şi aşa cum l-am primit îl supun atenţieicititorilor revistei, convins fiind că toţi cei care au privit lumea de sub cupola albă de mătase se regăsesc aici. Maimult decât atât, citindu-l ne dăm seama că în trăirile descrise de autor ne regăsim cu toţii temerile, emoţiile şiplăcerea nebună, de neînţeles pentru alţii, a saltului în neant cu paraşuta (acestea le-am trăit şi eu de foarte multe ori).

Lectură plăcută! Colonel (r) Alexandru Rusu

- 25 -

SS aa ll tt îî nn nn oo aa pp tt ee

Colonel dr. Mircea Tănase

� echipajul, treizeci de oameniaşezaţi pe banchetele laterale aleavionului, stăpâniţi doar de dorinţade a mai prinde una de noapte,puţină forfotă până ce fiecare îşigăseşte locul şi-ncearcă să-şi afleşi liniştea, tehnicul de bord numărăsec cu degetul unu, doi, treidouăzeci şi nouă, treizeci, cinşpecu cinşpe, da? Instructorul doar dădin cap afirmativ, luminile din pla-fon, discrete şi calde, încearcă săcreeze un iluzoriu confort, începe

rulajul pe pistă, motoarele se opin-tesc în efortul de decolare, dupădesprinderea de pistă încep sătoarcă monoton, măcinând şiînghiţind timpul şi distanţele fărăgrabă, doar acele altimetruluiîncearcă să arate că s-ar schimbaceva în raport cu pământul, lu-minile pistei se văd acum undevaîn stânga, alte buchete de luminiapar când şi când prin hublouri înoceanul negru de afară, al doilea,al treilea viraj, înăuntru s-a făcut

aproape călduţ, în afară de zumze-tul motoarelor nu se mai audenimic, o linişte parcă nefirească şidintr-o dată un pocnet sec în u-rechi; în acelaşi timp pocneşte înochi un bec roşu, semn că începesă se deschidă trapa, hăul negrudin coada avionului se măreşte pemăsură ce trapa lunecă uşor subburta lui, dincolo de trapă începeneantul, undeva pe unde a fost or-izontul se vede o constelaţie sau oaşezare umană electrificată, nici nu

mai contează dacă sunt stele saubecuri electrice, linia de despărţiredintre cele două lumi – cea de susşi cea de jos – nu se mai defineşteprecis, s-ar părea că sus treburilesunt mai clare, pământul se scu-fundă din ce în ce mai mult însmoală, galbenul care se aprindedeasupra trapei ne ridică în pi-cioare, din când în când luminile dejos fug în stânga sau în dreaptatrapei, după cum cel de jos, con-ducătorul paraşutării, comandă pi-lotului câteva grade spre stângasau spre dreapta.pregătirea-i dată demult sau aşami se pare, galbenul se va faceverde dintr-o clipă în alta, Jan Rusue deja cu mâinile amândouă pelimitatoare, în spate simt răsuflareade urs a lui Ghilic, în spatele luirestul echipajului, cincisprezeceoameni – cincisprezece arcuricomprimate aşteptând eliberareadincolo de trapă – ochii înfipţi pânăla durere în becul galben, jos con-stelaţii una după alta aruncate încazanul negru, un şirag de mărgelecu o strălucire de-acum ştearsăvrea să însemne meandrele unuirâu în care s-au scăldat razelesoarelui toată ziua, la ultima scutu-rare a avionului intră violent încadrul negru al trapei un colţ dinoraşul care arde puternic înainte deculcare, acolo jos fiecare este –sau ar trebui să fie – aşteptat decineva, nu vă fie teamă, culcaţi-văliniştiţi, o să prindem şi noideşteptarea acasă.în trapă încă e galben, ba nu,verdele ne smulge nemilos afară,nu-i nevoie decât de un pas şi, lapeste 300 km/h, al doilea n-ai undesă-l mai pui; extractoarea ex-plodează, dar nu se rupe, tuburileflexibile, cataramele, elasticele şicapacele capotei lovesc năpraznicpe unde apucă, stele verziadăugându-se la constelaţiile dejaexistente; după ce simţi că s-a rupttotul în tine începe căderea stabi-lizată care nu s-ar sesiza, atâtatimp cât sus şi jos e aceeaşi beznă,de n-ar fi vuietul pe care-l face înnoapte stabilizatoarea, avionul

parcă se ridică, furia aeruluistrăpuns loveşte nemilos în faţă,uneori rotirea haotică până la sta-bilizare, după care câteva secundebune de traiectorie verticală şi co-manda trasă puternic: o smuciturăzdravănă, corpul până acum încor-dat la maximum este dintr-o datăscuturat şi destins, eliberat o datăcu suspantele şi voalura încătuşatăpână acum în husă, senzaţia delunecare din chingi, după care totulse opreşte în loc: timp şi spaţiu, cerşi pământ. Şi, între cer şi pământ,sub o voalură pe care abia obănuieşti cu privirea, un singurgând: ATERIZAREA; şi o singurădorinţă: să poţi s-o iei în sus, sprecerul înstelat, să-ţi alegi o stea pecer, sau măcar Luna – gravitaţia de6 ori mai mică, ce lux! – şi dupăaterizare să-ţi scuturi cu un degetun bob de praf stelar de pe com-binezon jos, pe pământ, doar vagibănuieli: o fi mirişte, o fi arătură, ofi porumb, o fi – Doamne fereşte! –floarea-soarelui, în fine, o săvedem după ce aterizăm; altădatăera şi un proiector care, după ce teplesnea peste ochi în trapă, dupăce te alerga pe cer, mătura câmpulde aterizare şi ştiai ce te aşteaptă;acum proiectorul e doar amintire,iar aterizarea, această mare ne-cunoscută a nopţii, vine când teaştepţi mai puţin, când eşti cel mai

puţin pregătit, însă are o rânduialăprecisă: un icnet înfundat, steledeasupra – alte stele verzi –dedesubt mâini, picioare, cască,bocanci, toate la locul lor, un nor depraf care se ridică, dar nu se vededin cauza nopţii, un umăr sau unpicior care a luat foc, o dureresurdă pornind din tălpi şi trecânddincolo de cască, vântul care umflăvoalura şi te târăşte prin arătură larghezi, te ridici în sfârşit înpicioare, ochii-ţi caută cu disperarepunctul de dirijare a zborului, acoloe concentrat tot universul, de-acolovine izbăvirea, acolo trebuies-ajungi sub povara paraşutelordrumul spre punct – drum peGolgotaparaşutarea în noapte are în eaceva misterios, tainic şi măreţ înacelaşi timp: cerul înstelat dea-supra, jos pământul aprins ca unpom de Crăciun, necuprinsul dedeasupra şi necunoscutul dededesubt în aceeaşi derulare ma-gică pe retină, aştri cereşti şi umbrepământene abia desluşite, undevaîn depărtare oraşul ca un mormande jăratec, între cer şi pământ o li-nişte deplină, încordarea născutădin necunoscutul aterizării toatela un loc şi parcă prea puţine, to-tuşi, pentru a exprima în cuvinteadevărata grozăvie şi fascinaţie asaltului în noapte.

TEMERI, EMOȚII, PLĂCERE

- 26 -

Momentele de vârf ale dez-voltării şi activităţii cerce-tării au fost generate deconjunctura politico-mili-

tară regională sau continentală cea influenţat acţiunile statului român

în scopul prelevării securităţii na-ţionale, apărării independenţei, su-veranităţii şi integrităţii saleteritoriale, pentru păstrarea fiinţeinaţionale. Un astfel de moment l-areprezentat începutul deceniului

nouă al secolului al XX-lea, care adeclanşat perfecţionarea structuri-lor organizatorice ale cercetării, lacomandamente şi trupe, dotarea şi me-todele de instruire, pentru a răspundetot mai complexelor misiuni ce-i revin.

ISTORIE

- 27 -

Câteva din reperele istoriei Companiei/Batalionului 386 Cercetare

Cercetașii de dincolo de pod

Colonel (r) dr. Costel Olteanu

Subliniam în articolul de fond că ne dorim o „asociaţie a tuturor cercetaşilor, oriunde ar fi ei”. Consecvenţaacestui principiu trebuia aplicată tot aici, la Buzău, pentru că avem un context ideal. Aici, pe lângă cercetaşii dinCrângul Buzăului, la începutul anilor “80, a apărut o structură de cercetare în dispozitiv despre care a început săse vorbească din ce în ce mai mult, care s-a dezvoltat cu curaj şi încăpăţânare până la nivelul batalion de cercetareal unei Armate de Arme Întrunite. Cunoscătorii îi identifică ușor pe „cercetaşii de dincolo de pod”, cercetaşii de laMărăcineni, colegii noştri de aceeaşi specialitate şi idealuri, iar un miniserial despre aceştia este binevenit înpaginile revistei.

În acest număr este prezentată perioada 1980 -1989.Redacţia

In acest context, în Oltenia şiMoldova, s-au înfiinţat, iniţial, douănoi comandamente de nivel ar-mată, cu sediile în garnizoaneleCraiova şi Buzău, care, subordo-nând forţele din zonele de respon-sabilitate, au înfiinţat Armata (A.) a3-a, respectiv a 2 -a (Armata a 4-arămânând în Transilvania, iar înBucureşti, înfiinţându-se comanda-mentul Armatei 1). Din cele douăcompanii de cercetare în adâncimeexistente la acea dată, la Bucureştişi Huedin, s-au constituit nucleeleviitoarelor companii de cercetare înadâncime ale noilor structuri.

Astfel, prin Ordinul general al mi-nistrului apărării naţionale nr. 0008din 02.04.1980, se ordonă înfiinţa-rea Companiei 386 Cercetare înAdâncime (Cp. 386 Cc. Ad.), su-bordonată Armatei a 2-a, în garni-zoana Buzău. Ca urmare, pe 29aprilie 1980, un detaşament pre-cursor constituit din 2 ofiţeri (loco-tenentul - major Negrilă Adrian,care asigura şi funcţia de coman-dant al companiei, admis să ur-meze cursurile Academiei MilitareGenerale, şi locotenentul Atomei

Ştefan), 2 subofiţeri (sergenţii -majori Luiuz Maricel, Dumnezeusă-l odihnească în pace!, erou alRevoluţiei din 1989, AmihăieseiDănuţ - Dumnezeu să-l odihneascăîn pace şi pe el !) şi 10 militari întermen – toţi din Cp. 313 Cc. Ad.din Bucureşti - se prezintă încazarma Regimentului 47 Transmisiuni(R. 47 Trs.), pentru a lua în primirespaţiile repartizate. Ulterior, la scurttimp, în baza ordinelor şefuluiDirecţiei Cadre şi Învăţământ nr.D.C. 53 şi respectiv, 145 din 13 mai1980, sunt încadrate funcţiile prin-cipale. În baza acestor ordine, pe15 mai 1980, locotenenţii BălanTeodor, Voicescu Gelu (cu lacrimiîn ochi pentru că-şi lăsase „bulgă-roaica”, studentă la A.S.E., înBucureşti), Olteanu Costel şiBrebenel Vasile, transmisionist(Dumnezeu să-l odihnească înpace! – erou al Revoluţiei din 1989)au debarcat în gara din Buzău, plinide vise, dar conştienţi de greutăţilepe care le aveau de înfruntat, ştiindcă nu mai puteau beneficia de ex-perienţa nici unui coleg mai vechiîn branşă. Entuziasmul tinereţii şi

dragostea de meserie i-au ajutat sătreacă peste greutăţile inerenteînceputului şi să treacă la operaţio-nalizarea acestei structuri (sistemulde transmisiuni, amenajarea încă-perilor, activităţi de organizare aechipării, hrănirii şi odihnei etc.).

Cp. 386 Cc. Ad. era alcătuită din:comandă (trei funcţii), 5 grupuri decercetare în adâncime prin paraşu-tare, 2 grupuri de cercetare geniuşi chimic (prin paraşutare), 1 plutontransmisiuni şi 1 pluton transport.

Obiectivul principal al companieiera creşterea capacităţii operaţio-nale a comenzii şi ridicarea conti-nuă a nivelului de instruire a trupeipentru a fi în măsură să obţină şi sătransmită oportun informaţiile şi da-tele necesare luării deciziei optimede către comandantul Armatei a 2-apentru respingerea oricărei agre-siuni declanşate prin surprindere,în zona de responsabilitate a acesteia.

Este relativ uşor de imaginatgreutăţile începutului, în condiţiileîn care baza materială era aproapede zero, iar calitatea militarilor întermen, cu mici excepţii, - cu trimi-tere concretă la cei veniţi de la

ISTORIE

- 28 -

Un grup de cercetare în adâncime gata pentru plecarea în misiune (primăvara anului 1982, Soveja).

Bucureşti - era slabă. Dacă sub as-pectul instrucţiei de cercetare s-abeneficiat de îndrumarea necesarădin partea secţiei cercetare acomandamentului A. 2 (condusă deexperimentatul colonel PenciuTeodor), pe linia instrucţiei de zborşi paraşutare, tinerii ofiţeri au fostautodidacţi deoarece, în secţie, nuexista cineva cu această speciali-zare. În acea perioadă, erau 7 pa-raşutişti „cu experienţă” în nouaunitate - ceea ce reprezenta între 8şi 15 salturi executate cu un an în-ainte, incluzând şi cele 4 salturi deşcoală şi brevetare. Cu toate aces-tea, într-un timp relativ scurt, prineforturile conjugate ale personalu-lui unităţii şi secţiei cercetare aArmatei, Cp. 386 Cc. Ad. a devenitun organism închegat, cu persona-litate, care s-a bucurat de respec-tul eşaloanelor superioare.

În baza ordinului comandantuluiArmatei a 2-a, nr. A-26 din30.07.1980, locotenentul - major

Gavriloiu Gheorghe Lucian se de-taşează, în perioada 28 iulie – 30septembrie1980, la aceastăstructură, pentru a asigura funcţiade comandant, după plecarealocotenentului major Negrilă Adrian.

Este unanim acceptată ideea căieşirea în teren, exerciţiul practic,cu o durată relativ lungă, inclusivsub aspectul distanţei de parcurs,este cea mai bună metodă de in-struire. În iulie 1980, la ordinul şe-fului secţiei, s-a organizat şidesfăşurat prima tabără de instruc-ţie, pe durata unei săptămâni, înpoligonul de tragere Mărăcineni,poligon dispus la aproximativ 12kilometri de cazarmă. Deplasareaspre şi dinspre tabără s-a executatpe parcursul a trei zile şi douănopţi, însumând, fiecare etapă,aproximativ 80 de kilometri, înteren şes, mediu frământat, necu-noscut, cu culturi înalte, cu variaţiibruşte ale vremii, în cadrul unorexerciţii tactice complexe. A fost o

perioadă minunată, care şi-a pusamprenta asupra pregătirii cerceta-şilor. Totodată, ea a reliefat echipareainadecvată a personalului, slabahrănire şi dotare cu mijloace de co-municaţii, în special în cadrul ele-mentului de cercetare.

În perioada 25 – 28.08.1980, tâ-năra unitate a susţinut primul exa-men practic participând la aplicaţiatactică cu trupe în zona Măcin, ju-deţul Tulcea. Aplicaţia, în care uni-tatea a fost coordonată delocotenent - colonelul CrăciunescuNicolae, ofiţer 1 în secţia cercetarea Armatei a 2-a, a evidenţiat efor-turile încununate de succes ale în-tregului personal. Cu acest prilej,seriozitatea şi perseverenţa în in-struire şi-au arătat roadele. MunţiiMăcinului nu sunt prea darnici cucercetaşii în dispozitiv, neoferindposibilităţi de mascare şi deplasareîn ascuns, iar dacă şi vremea îţieste potrivnică, situaţia se agra-vează drastic. Ce înseamnă vreme

ISTORIE

- 29 -

Sensei Gheorghe Doiciu conducând antrenamentul în sala de autoapărare a unităţii (1983)

potrivnică? Să fie vreme de picnic!Dacă nu este furtună, dacă nuplouă, să simţi umezeala până lapiele, dacă luna străluceşte ca otipsie de argint, va trebui să te tâ-răşti ca şarpele şi să fii agil ca opanteră. În acea perioadă, vremeale-a fost cu adevărat potrivnică.Ziua, soarele strălucea, iar noap-tea, se putea citi harta la luminalunii. Şi totuşi, prin spiritul deechipă dovedit de fiecare grup şiabnegaţia fiecărui cercetaş, s-areuşit furnizarea datelor şi informa-ţiilor solicitate de eşalonul superiorîn timp util şi „dezorganizarea con-ducerii” unor regimente mecanizateîn noaptea ce preceda trecerea lorla acţiune. Acestea au fost posibileşi datorită unei foarte bune rezis-tenţe fizice la eforturi prelungite,cunoştinţelor aprofundate de topo-grafie şi stăpânirii de sine doveditede cercetaşi pe timpul acţiunilor in-dependente. În acea aplicaţie,după „atacul” executat asuprapunctului de comandă, un cerce-taş, militar în termen, s-a alăturatgrupului abia la al patrulea punctde regrupare, punct a cărui poziţio-nare o memorase după hartă şi pecare o identificase corect în teren.Aceasta s-a petrecut după aproxi-mativ 12 ore de acţiune indepen-dentă în care a trebuit să sedesprindă de inamic.

Instrucţia tehnică de transmisiunia căpătat valenţe intensive subconducerea inimosului instructor,locotenentul Brebenel Vasile, carea pus suflet în pregătirea specialiş-tilor. Roadele acestei munci intenseau fost evidenţiate cu prilejul pri-mului examen de specialist declasă, susţinut în perioada 08 – 12septembrie 1980.

În baza Ordinului ministrului apă-rării naţionale nr. M.C. 0489 din 15august 1980, locotenentul-majorMolocea Alexandru Mihai, absolvental Academiei Militare, Facultatea decomandă, Secţia arme întrunite, senumeşte în funcţia de comandantal Cp. 386 Cc. Ad. a Armatei a 2-a,fiind primul comandant numit alacestei structuri independente.

Este imposibil să nu se păstreze oimagine frumoasă unui comandantcu un spirit organizatoric deosebit,cu o minte pătrunzătoare şi un su-flet aparte! Domnia sa fusese co-mandant al companiei de cercetarea R. 33 Mc. - Botoşani, deci cerce-tarea nu-i era străină, dar nu avu-sese contact cu cercetarea înadâncime, prin paraşutare. Nu s-ajenat să înveţe de la subordonaţitainele noii meserii şi pe cele aleparaşutismului militar, deşi, lapeste 32 de ani, calităţile fizice şipsihice nu te ajută în aceeaşi mă-sură ca la 21-22 de ani, reuşind,într-un timp scurt, să-şi apropie ca-drele şi militarii în termen şi să cris-talizeze colectivul.

Sub conducerea sa competentă,se depun eforturi susţinute pentrua se imprima instrucţiei un caracterpractic, adaptat la specificul misiu-nilor. În acest sens, este demnă deconsemnat şi străduinţa cadrelor şimilitarilor în termen de a crea obază materială corespunzătoare, înmare parte realizată în concepţie şiprin eforturi proprii.

În octombrie 1983, este numit lacomanda companiei căpitanulMarinescu Dumitru, ofiţer care seridică din rândul cadrelor subunită-ţii şi exercită funcţia până la datade 7 septembrie 1984, când devineofiţer - elev în cadrul AcademieiMilitare. În locul acestuia, estenumit căpitanul Dragomir Aurelian,proaspăt absolvent al AcademieiMilitare, paraşutist cu mare expe-rienţă - format în cadrul Regimentului60 Paraşutişti „Băneasa –Otopeni”.

În fiecare an, instrucţia devine totmai complexă, iar rezultatele apli-caţiilor pe obiective reale şi cutrupe, din ce în ce mai dese, sesituează la nivel maxim.

Prin înţelegerea profundă a ne-cesităţilor de diversificare şi com-pletate a instrucţiei, colonelulChiriac Mihai, al doilea şef al sec-ţiei cercetare a Armatei a 2-a, aaprobat şi sprijinit realizarea uneisăli de sport, cu specific de autoa-părare, care să îmbogăţească

baza materială de instrucţie.Aceasta a reprezentat primul paspe calea perfecţionării însuşiriitehnicii artelor marţiale de cătrecercetaşi. Domnia sa a aprobat, ul-terior, în acelaşi scop, antrenareacercetaşilor de către un instructorcivil de karate, Doiciu Gheorghe,deţinător al centurii negre, doi dani,cu efort financiar individual. Este cuatât mai merituos acest fapt deoa-rece, în acea perioadă, acest sportera total interzis, practicarea sadesfăşurându-se în deplină clan-destinitate.

Mutarea unităţii, în septembrie1985, din cazarma R. 47 Trs. în ca-zarma R. 3 Ge., în localitateaMărăcineni, dispusă la nord de ora-şul Buzău, a reprezentat un saltaparte în asigurarea unor condiţiicât mai bune instruirii cercetaşilor.Activitatea s-a desfăşurat la insis-tenţele realiste ale noului şef al cer-cetării Armatei, maiorul ApostuNicu, un militar deosebit, beneficiaral unei vaste experienţe în dome-niu dobândită pe parcursul activită-ţii sale, inclusiv aceea decomandant al Batalionului 528Cercetare al Diviziei din Brăila.

Prin mutarea căpitanuluiDragomir Aurelian, conform ordinu-lui comandantului Armatei a 2-a nr.A 1 din 6 ianuarie 1986, revine lacomandă maiorul Molocea Mihai,care deţine funcţia până în sep-tembrie 1987. De la aceasta dată,până în aprilie 1990, comandant alCp. 386 Cc. Ad. este maiorulMarinescu Dumitru, între timp,absolvent al Academiei Militare.

Evenimentele de la sfârşitul anu-lui 1989, care au marcat o cotiturăimportantă în istoria României, audeterminat o activitate susţinută şidin partea militarilor Cp. 386 Cc.Ad. Misiunile încredinţate înaceasta perioadă, au fost îndepli-nite foarte bine, dar subunitateaplăteşte cu jertfe de sânge. Sublo-cotenenţii post-mortem LuiuzMaricel şi Ştefan Ciprian au căzutla datorie.

(Continuare în numărul viitor)

ISTORIE

- 30 -

ISTORIE

- 31 -

Zborul – un vis permanent al omuluiPrimele tentative de zbor ale

omului au avut ca scop practic des-coperirea unui dispozitiv, simplu şisigur, pentru atenuarea vitezei decădere din înălţimi.

Dintre cele mai vechi mituri, îlamintim pe acela al lui Icar, simbolal jertfelor omului pentru împlinirea

visului de a zbura. Ca să scape dininsula Creta unde îi închisese re-gele Minos, Icar împreună cu tatălsău, Dedal, au confecţionat aripidin pene de pasăre, întărite cu firede in şi lipite cu ceară. Cu acestearipi ei au încercat să treacă MareaEgee în zbor şi să ajungă în Gre-cia. Mitul spune că Dedal, „plutindlin deasupra apelor, a reuşit să

treacă marea cu bine. Icar, neas-cultător la poveţele tatălui său, s-aridicat prea mult în văzduh, s-aapropiat de soare şi căldura aces-tuia, topind ceara, a dezlipit aripileîndrăzneţului zburător care s-a pră-buşit în valuri.”1

Legenda îşi găseşte corespon-denţa şi pe alte meridiane aleglobului.

SSccuurrttăă iissttoorriiee aa ppaarraașșuutteeii îînn AArrmmaattaa RRoommâânniieeii

Am simţit nevoia de a readuce în atenţia cititorilor revistei acel „ceva” ce ne uneşte pe toţi „zburătorii de mătase” aiRomâniei şi anume sublima paraşută, eterna noastră dragoste, cea care ne-a adus de fiecare dată din înaltul cerului pe pământfără să ne ceară nimic în schimb ... poate doar clipe de atenţie, respect şi grijă.

A fost „iubire adevărată”, „dragoste la prima vedere” şi un „mariaj pe viaţă” ... A fost singura „amantă” şi „viciul”desprecare au ştiut soţia şi prietenii .... A fost atât „valsul”, cât şi „tangoul ” pe care mi-a plăcut să le „dansez” cu patimă nedisim-ulată.... A fost „icoana” tuturor celor care au privit cerul prin „orificiul polar”, a fost „speranţa” atârnată de suspante ... A fostpentru unii „înger” iar pentru alţii „demon”.

Vom prezenta, în serial, la propunerea colonelului (r) Mihail Pîrlog, un împătimit al saltului cu paraşuta, câteva din reperelereferitoare la istoria paraşutei în Armata României, acest extraordinar şi unic mijloc de luptă al trupelor aeropurtate de oriunde.Sperăm din tot sufletul că această frumoasă preocupare să se transforme, de de nu, într-o viitoare carte.

În acest număr, autorul va trece în revistă informaţiile despre visul omului de a zbura şi momentele iniţiale ale introduceriiparaşutei în armată - perioada existenţei paraşutei ca mijloc de salvare al piloţilor aeronavelor militare.

Colonel (r) Alexandru Rusu, redactor şef

CCoolloonneell ((rr)) MMiihhaaiill PPîîrrlloogg

Doi fraţi scandinavi, Wieland şiEgil, fiind prizonierii ai unui regedanez au evadat cu ajutorul unoraripi confecţionate.

„Omul-zeu Tawhaki al maorilordin Noua Zeelandă s-a ridicat în în-altul cerului, dar rupându-i-se ari-pile, s-a prăbuşit, la fel ca regeleBladus al celţilor.”2 În cultura in-diană există o corespondenţă a le-gendei prin regele Hanuman, cares-a ridicat până la soare. Arabii auşi ei un mijloc de zbor puţin maiinedit, covorul fermecat din „O mieşi una de nopţi”.

În mitologia greacă, Hermes, fiullui Zeus, îl păcăleşte pe Tifon, unmonstru gigant mitologic, şi prefă-cându-se în vultur zboară spre peş-tera unde Zeus era prizonier. Zeus,la rândul său, zboară şi el: „IarZeus s-a ridicat. Făcând un semncătre Olimp, s-a ivit lângă el îndatăun car de flăcări aurii, tras de doicai înaripaţi” 3.

Mitul lui Icar se regăseşte şi îndouă legende populare româneşti,foarte asemănătoare, referitoare laconstruirea a două monumente ar-hitectonice : mănăstirea Curtea deArgeş şi biserica Trei Ierarhi dinIaşi. În primul caz, este vorba demeşterul Manole, în cel de-al doi-lea eroul este anonim. Ambii arhi-tecţi sunt lăsaţi pe acoperişurileînalte ale bisericilor de către dom-nitorii Neagoe Basarab, în ŢaraRomânească, şi Vasile Lupu, înMoldova, din dorinţa egoistă ca eisă nu construiască un moment ar-hitectonic mai frumos. În ambelecazuri meşterii şi-au făurit aripi dinşindrilă cu ajutorul cărora au încer-cat să coboare în zbor, dar au sfâr-şit tragic. Meşterul Manole s-aprăbuşit în apropierea edificiului,loc unde astăzi se află „fântâna luiManole”. Anonimul de la Iaşi, cuaripile de şindrilă rupte de o furtunăputernică, s-a prăbuşit în apaBahluiului, unde s-a şi înecat.

O altă legendă povesteşte des-pre „Pintea Viteazul, un haiduccăutat de poteră, care s-a retras peun vârf de munte, unde şi-a făurit o„zburătoare” din lemn de paltin (un

fel de dispozitiv cu aripi), cu cares-a aruncat într-o prăpastie, ajun-gând cu bine pe pământ”.4

În opera „Metamorfoze” poetul dela malul Mării Negre, Ovidiu, ne po-vesteşte despre o tentativă de zbora lui Abaris, un scit care locuia peteritoriul ţării noastre şi care ar fi in-ventat, prin secolul VI î.Hr, o să-geată de aur şi ar fi zburat cu ea. 5

Un prim manuscris, datat din pe-rioada 2258 - 2208 î.Hr., arată căîmpăratul Chinei, Sun, ar fi evadatdintr-un turn înalt sărind cu douăumbrele mari. Ingeniosul împăratpoate fi considerat primul paraşu-tist din istorie şi primul constructorde paraşute.

Un alt manuscris chinez, carescoate la lumină primele informaţiisigure despre folosirea unei um-brele mari pentru a învinge forţa degravitaţie (descoperită de Newtonabia în 1686) datează din anul1306 şi a fost adus în Europa şi tra-dus de un misionar francez. Croni-carul anonim arată că în timpulfestivităţilor prilejuite de încorona-rea împăratului Po-Ken, acrobaţiîndrăzneţi au executat mai multesalturi cu o umbrelă mare dintr-unturn înalt.

Prima abordarea ştiinţifică a zbo-rului, cu studii aprofundate şischiţe, o întâlnim printre numeroa-sele manuscrise rămase de laLeonardo da Vinci. Studiind evolu-ţia păsărilor în aer, da Vinci şi-a im-aginat o serie de sisteme de zborcu aripi batante (ornitoptere), unaparat considerat strămoşul elicop-terului, dar şi un dispozitiv foartesimplu de plutire spre pământ, pecare îl putem numi strămoşul para-şutei. „Paraşuta lui Leonardo daVinci, schiţată în anul 1495, esteformată din patru panouri triun-ghiulare, în genul unui cort, care lacolţurile inferioare are agăţate sus-pantele convergente către un punctcomun mediu, ce se identifică a filocul unde se fixează obiectul delansat sau paraşutistul.” 6

Construcţia simplistă, forma cu-rioasă şi proporţiile neobişnuite aleparaşutei ne îndreptăţesc să cre-

dem că nu ar fi putut funcţiona laparametri normali, însă ideea luiLeonardo da Vinci a depăşit cu multepoca, adresându-se viitorului”.7

Pe parcursul secolelor XVII şiXVIII informaţiile istorice privind în-cercările omului de a imita păsărilesunt sporadice, cele mai multereferindu-se la prizonierii care aufolosit dispozitive, asemănătoareparaşutei, pentru a evada din cap-tivitate.

Dintre aceştia îl amintim peLavin, un deţinut din fortăreaţaMiolen, Franţa, care în 1591 a eva-dat cu o paraşută construită de el.Un alt prizonier, Melinte, desprecare Des Maertz povesteşte în car-tea sa „L′ARIANE”, apărută la Parisîn 1693, a evadat cu o paraşutăconfecţionată din cearşaful din pro-pria cameră de detenţie.

Dintr-o cronică aflăm că italianulFausto Verazio a executat cu suc-ces, în 1617, la Veneţia, un primsalt cu o paraşută de construcţieproprie. Sursa ne dezvăluie că „era

ISTORIE

- 32 -

În jurul anului 1480, Leonardo daVinci a proiectat parașuta de formaunei piramide cu baza pătrata, alăturide care a menționat: "Dacă omul areun cort de pânza scrobită, larg pefiecare latură de 12 coți și înalt tot de12 coți, el va putea să-și dea drumulde la orice înălțime, fără să i se întâm-ple nimic rău".

ISTORIE

- 33 -

construită dintr-o mare bucată pă-trată de pânză, având la colţuripatru inele de care atârnau sus-pantele (frânghiile), iar acestea dinurmă erau înfăşurate împrejurulcorpului „paraşutistului”. 8

O cronică rusească menţioneazădespre fiul popii Simion, care înanul 1745 a sărit cu o paraşută deconcepţie originală de pe turlabisericii în care slujea tatăl său. Aaterizat cu bine, dar a fost alungatde acasă pentru că umbla cu „du-huri necurate”.

Informaţii legate de cucerireavăzduhului ne sunt aduse deDe Gerando, care într-o carte edi-tată în anul 1783, la Lyon, poves-teşte despre inventarea balonuluide către fraţii Montgolfier.

Fraţii Montgolfier au conceput şinumeroase prototipuri de paraşuteşi s-au străduit să le perfecţionezecontinuu. Un prim prototip aveaforma unei semisfere, confecţio-nată din pânză, cu un diametru de2,50 m. Voalura avea o formă poli-gonală, cu şase orificii marginalede care erau legate şase frânghii,agăţate la rândul lor de un coş denuiele, în care se putea pune unobiect sau o vietate. Aproximativ lajumătatea frânghiilor erau fixatepatru baloane din piele de porcpentru mărirea portanţei. Ei au ex-perimentat pentru prima datăaceastă paraşută în anul 1779, laAvignon, lansând-o de pe un turnînalt de 35 m. În coşul de nuiele apus un berbec. Iniţial, coşul a căzutcu viteză mare, dar când aceastăviteză a fost suficient de mare, voa-lura a luat aer şi berbecul a aterizatîn condiţii foarte bune.

Experienţa fraţilor Montgolfier afost dusă mai departe tot de unfrancez, Jean Pierre Blanchard,preocupat atât de construcţia para-şutei, cât şi a balonului, căutând săle utilizeze în cursul aceleiaşi ac-ţiuni. Blanchard a creat o paraşutăasemănătoare cu o umbrelă de7 m diametru cu vârful agăţat debalon. Era concepută ca mijloc desalvare pentru situaţia în care ba-lonul ar fi suferit defecţiuni în aer.

Lenormand - nașul parașutei

În urma experientelor celebrului fizician englez Isaac Newton (1642-1727), facutein 1705, asupra rezistentei aerului, fizicianul francez Sebastian Lenormand a facutprimele studii pentru realizarea unui mijloc de coborare a omului cu o viteza nepe-riculoasa. La 26 decembrie 1783, el a realizat mai multe salturi de pe turnulObservatorului astronomic din Montpellier, cu o parasuta de forma conica. Lenormandeste cel care a folosit pentru prima oara termenul de "parachute", format din greces-cul "para" - contra si frantuzescul "chute" - cadere, cuvant care a intrat in limbajulcurent, desi este impropriu, pentru ca parasuta nu pareaza caderea, ci doar o facenepericuloasa, prin micsorarea vitezei de cadere.

Ideea lui Lenormand a avut un puternic ecou in randul temerarilor,tinand cont de fap-tul ca, la sfarsitul secolului al XVIII-lea s-a dezvoltat mult constructia de aerostate -baloane si dirijabile - aparate de zbor mai usoare decat aerul.

ISTORIE

- 34 -

Blanchard a executat numeroaselansări în cadrul unor spectacole,ajungând chiar să fie ironizat înfaţa opiniei publice şi în ziarele vre-mii. Aceasta, până în ziua de21.11.1785, când lui Blanchard is-a defectat balonul la înălţimea de800 de metri şi a început să piardăbrusc din altitudine. La 500 metri,Blanchard a desfăcut balonul deparaşută şi a ajuns fără problemela sol.

Contemporan cu Blanchard, unalt francez, Jacques Garnerin,dădea spectacole în faţa a unui pu-blic numeros, sărind cu paraşutadin nacela unui aerostat. Acesta asărit, la 22 octombrie 1797, de laînălţimea de 1000 m, iar istoria re-cordurilor l-a consemnat ca fiindprimul salt dintr-un balon. 9

Dar, Jacques Garnerin nu a fostun simplu „artist”, cum îi plăcea sin-gur să se intituleze, el a avut un roldeosebit de important în evoluţiaparaşutei. Mai întâi, sfătuit deLalande (astronom şi matematicianfrancez), care a făcut studii asupraprincipiilor de plutire a paraşutei, apracticat, în punctul maxim al voa-lurei un orificiu de scurgere (orificiulpolar – cum îl denumim astăzi),pentru ca aerul acumulat sub cu-polă să nu creeze acele balansurimari pe orizontală, foarte pericu-loase la aterizare. Mai mult,Garnerin, ajutat de fratele său JeanBaptiste, a reuşit, de la salt la salt,să execute paraşutări cu prototi-puri tot mai bune. În primul rând, aîndepărtat scheletul lemnos inco-mod al paraşutei, ca şi mânerul detip umbrelă, existente la toate pa-raşutele de până atunci. Ulterior, amărit diametrul voalurei de la 9 la12 m şi a redus greutatea paraşuteide la 120 la 12 kg.

În anii 1890-1895, germaniiLattermann şi Käthe Paulus auadus o inovaţie deosebită la para-şute: plierea lor în forma unui „pa-chet” care poate fi legat sub cerculde susţinere al balonului.

„Acest sistem avea să fie adoptatşi menţinut de toţi aeronauţii arma-telor primului război mondial, cudeosebire că forma pachetelor

varia (o cutie conică la francezi, ocutie cilindrică şi lată, aproape ro-tundă, la germani, un trunchi decon alungit la italieni, englezi şiamericani).” 10

Paraşuta ca mijloc de salvare al piloţilorIstoria paraşutismului românesc

începe la 23 august 1916. Atunci afost înregistrat brevetul de invenţienr. 4992, al inginerului Marcel T.Djuvara, din Comarnic, pentru un„dispozitiv de reducere a iuţelii că-derii” care nu foloseşte forma de„umbrelă”, ci frecarea aerului şi for-marea de vid. 11

După intrarea României în răz-boi, în 1916, din Franţa au fost tri-mise diverse materiale de război,printre care cele necesare înzes-trării şi modernizării baloanelorcaptive. Au fost expediate astfel şiparaşutele, care făceau parte dincomplexul de bord al baloanelor.Acestea erau confecţionate dinpânză de bumbac şi aveau sus-pantele din in. Cu ele şi-au salvatviaţa o parte dintre ofiţerii români,printre aceştia numărându-se loco-tenentul Gheorghe DemosteneRally. La 7 iulie 1917, în timp ceexecuta o misiune de reglare a ti-rului artileriei, în urma atacului maimultor avioane, balonul acestuia aluat foc. Rally a mai avut timp săstrângă documentele avute asuprasa şi a sărit cu paraşuta salvându-şi viaţa. În acelaşi an, la 12 iulie,locotenentul Mihail Mihalcea s-asalvat în condiţii similare.

Între 1919 şi 1925, aviaţiaromână s-a confruntat cu 62 de ca-zuri de prăbuşire a avioanelor, încondiţiile în care războiul se termi-nase. În această situaţie, o serie deingineri şi specialişti români au tre-cut la adaptarea sau realizareaunor paraşute de salvare pentruavioane.

Anul 1925 a fost deosebit de pro-lific în realizarea unor prototipuri,dovada reprezentând-o numeroa-sele brevete de invenţii eliberate.Totuşi, fie din cauză că nu satisfă-ceau exigenţele saltului din avion,fie din cauza concurenţei acerbe

din străinătate, aceste invenţii nuau fost materializate.

La 14 aprilie 1925, EugenSziklay a depus documentaţia pen-tru invenţia paraşutei „Victoria”,care funcţiona pe principiul „presiu-nii cu aer comprimat”. Inventatorula experimentat paraşuta împreunăcu aerostierul Constantin Grigorescu,între anii 1922-1923, pe aerodro-mul Sega din Arad, iar rezultatele l-au încurajat să-şi brevetezeinvenţia. Cu prilejul unui miting carea avut loc la Băneasa, la 19 iulie1925, Sziklay a efectuat un salt cuprototipul său de la înălţimea de1.000 m, în condiţii foarte bune.Paraşuta nu a fost însă acceptatăpentru a intra în dotarea aviaţiei ro-mâne. În aceste condiţii inventato-rul şi-a prezentat invenţia înstrăinătate. Neşansa a făcut ca la26 septembrie 1925, la Varşovia,cu ocazia saltului demonstrativ să-şi piardă viaţa.

Ion Popa-Kiuţa, a depus la 15iunie 1925 dosarul pentru obţine-rea brevetului de invenţie pentrudouă paraşute:

- „PARAŞUTA” de avion cu func-ţionare automată, folosind princi-piul „gonflarea a trei camere decauciuc cu aer comprimat din treibutelii”; aceasta a fost încercată la3 septembrie 1925, prin lansareaunui manechin din balon. Cei pre-zenţi au stabilit că paraşuta s-adeschis în 4 secunde şi a avut o vi-teză de coborâre de 4,9 m/s.

- Paraşuta sistem „KIUTA” uni-versală (avion-balon), folosind caprincipiu de funcţionare un sistemde arcuri plasate sub voalură, subpresiune, care la deschiderea ca-potei aruncau voalura în afară pen-tru a se umple cu aer.18 Paraşutamai avea acroşată de sistemul desuspensie o ancoră de aluminiu, le-gată cu un cablu de trei metri pen-tru a împiedica târârea dupăaterizare.

Brevetul de invenţie cu nr.12039/1925 a fost obţinut de A.I.Popescu şi N. Ghedeon pentru„Pneumo-paraşuta PROMETEU”,concepută atât pentru balon, cât şipentru avion, care funcţiona cu aer

ISTORIE

- 35 -

comprimat la 8 atmosfere şi de-clanşare automată.

Inginerul Aurel Biju a creat „Para-şuta cu resort”, de forma unei um-brele, din pânză de mătase, cu osuprafaţa de 56 m2, cu un tub decauciuc armat cu sârmă de oţel labordul de atac şi două resorturi (ar-curi late de 5 cm) care îi asiguraudeschiderea. La aterizare, para-şuta avea o viteză de 4,5 m/s.

Biju s-a asociat cu C.T.Grigorescu pentru a crea o nouăparaşută de avion şi hidroavion.Aceasta a fost testată pentru prima

dată la un miting de aviaţie, laTecuci, în ziua de 12 octombrie1925, de la înălţimea de 2000 m,din avion, stabilindu-se atunci şiprimul record de înălţime înregistratde un paraşutist român, cu o para-şută de concepţie şi construcţie ro-mânească.

Cei doi au mai organizat o de-monstraţie, în cadrul unui miting laConstanţa, la 26 octombrie, pentrua demonstra că paraşuta poatesalva şi echipajele hidroavioanelor.Aurel Biju s-a paraşutat de la 3.000metri deasupra Mării Negre, la

Mamaia, stabilind în acest fel şi unrecord mondial de înălţime, fiindprima lansare din hidroavion şiamerizare pe mare. Din păcate,amerizarea s-a făcut la 9 km deţărm, departe şi de bărcile care tre-buiau să-l recupereze, iar Biju adispărut în valurile mării.

Anul de zbor 1926 a început,pentru conducerea aviaţiei române,cu speranţa că se vor împuţina ac-cidentele de aviaţie, dar paraşutelenu prezentau destulă încredere, pi-loţii evitând să le utilizeze. În acestcontext, a apărut necesitatea

Apariția parașutei de salvareUriașa dezvoltare a aviației, prin apariția de

aparate de zbor care ating viteze și inălțimi tot maimari, a dus la perfecționarea parașutelor de sal-vare, care trebuie să facă față șocului dinamic pro-dus de deschiderea bruscă, la o viteză mare aavionului, smucitura care poate duce la rupereavoalurii, dacă aceasta nu este confecționatădintr-un material deosebit de rezistent. De aseme-nea, parașutiștii au nevoie de un echipament spe-cial și o pregătire temeinică pentru a putea suportasuprasarcinile care apar în timpul salturilor. În cazulcoborârii supersonice, parașuta de salvare este în-locuită de scaunul catapultabil, care asigură atâtcatapultarea - cu scaun cu tot - cât și deschidereaparașutelor de frânare și stabilizare a căderii, pro-tejând pilotul împotriva suprasarcinilor. Pentruzborurile la mari înălțimi, unde presiunea atmosfe-rică este foarte scăzută, pilotul este echipat cu uncostum special și dotat cu o instalație specială pen-tru alimentarea cu oxigen.

Parașutele folosite pentru salvarea piloților și aechipajelor avioanelor, în cazul unor accidente dezbor, au aspectul unei perne de forma pătrată, careeste pliată, pe ea stând aviatorul în timpul zborului,fiind cunoscută sub denumirea de parașută descaun. În aviația sportivă și cea militară sunt folositeastfel de parașute dar și parasute de spate, asoci-ate cu o parașută secundară, de rezervă, fixată pepiept. Toate parașutele au comandă manuală, carese acționează de către parașutist, dar sunt șiparașute cu comandă de deschidere automată.

Inteligența românească și perfecționarea parașutei- La noi in tara, primul salt cu parașuta din avion

a avut loc la 12 octombrie 1925, în cadrul unui mi-

ting aviatic desfășurat în orașul Tecuci și a fost exe-cutat de locotenentul de aviație Jean Nicolaescu.

- Prima parașutistă româncă a fost SmarandaBrăescu (1899-1960), care a obținut brevetul inter-național de parașutism, la Berlin, în 1928, și breve-tul de pilot de aviație, în 1933, la Cleveland(S.U.A.). La 28 octombrie 1931, ea a sărit de laînălțimea de 6.000 de metri, dintr-un avion pilotatde Alexandru Papană - un as al aviației române -aducând țării noastre primul record mondial femi-nin și un record național absolut, iar în 1932 încadrul unui miting aviatic desfășurat la Sacramento(S.U.A.) a sărit de la înălțimea de 7.233 metri, do-borand recordul mondial absolut din acea vreme.

- Prima parașuta românească a fost confecțio-nata după un model francez, în atelierele Grupuluide aerostație de la Pantelimon, în anul 1922.

- În anul 1925, mecanicul de marină EugenSziklay, din Brașov, a conceput o parașută cu aercomprimat, cu care a făcut demonstrații la mitingulde aviație organizat în ziua de 19 iulie 1925, laBucurești. În același an, Aurel Biju a realizat un noumodel de parașută, obținând primul brevet deinvenție românească. Cu acest model de parasutăs-a stabilit primul record național, cu o lansare de laînălțimea de 2.000 de metri.

- De un larg ecou s-a bucurat sistemul de salvareinventat de Dragomir Anastase. El este autorul"cabinei catapultate" experimentată în 1929, înFranța, pe aeroportul Orly. Ideea constă în atașareala scaunul fiecărui pasager a unei parașute care, înmomentul critic, îi dă posibilitatea pasagerului sătreacă printr-o deschizătură a podelei și să cadăpână la deschiderea parașutei. Importanța acesteiinvenții este foarte mare, căci astăzi a devenit sin-gura posibilitate de salvare a piloților și a echipa-jelor avioanelor supersonice moderne.

ȘTIAȚI ?

ISTORIE

- 36 -

organizării de noi mitinguri cu pa-raşutări demonstrative. Din neferi-cire, la unul din aceste demon-strative, organizat la Galaţi, în ziuade 27 august 1926, căpitanul avia-tor Carol Hinescu şi-a pierdut viaţaexecutând un salt de la 1.000 m, cuparaşuta germană Heineke.

Neîncrederea în paraşute conti-nua şi pe măsură ce se intensificaactivitatea de zbor se înmulţeau şiaccidentele. Între ianuarie 1926 şiseptembrie 1928 şi-au pierdutviaţa, în accidente similare, 19 pi-loţi, 3 observatori şi 5 elevi telegra-fişti şi maiştri.

La 1 octombrie 1928, pe timpulunui zbor de instrucţie, plutonierul-pilot Florea Chifulescu s-a salvatcu paraşuta, ceea ce avea să pro-ducă în opinia aviatorilor o schim-bare radicală în privinţa utilizăriiparaşutelor ca mijloc de salvare.

În iunie 1929, echipajul formatdin colonelul aviator Andrei Popovici şicăpitanul Gheorghe Bănciulescu,pilotul care avea proteze la pi-cioare, zburau de la Bucureşti laConstanţa. În apropierea Bucure-ştiului au fost surprinşi de o furtunăşi un curent puternic descendent,iar o rafală de vânt i-a îi aruncat dincarlingă avionului. Având paraşu-tele acroşate de corp, acestea s-audeschis automat şi cei doi piloţi auaterizat cu bine. Bănciulescu a de-venit astfel primul pilot din lume, cu

proteze la picioare, care a aterizatcu paraşuta.

La 13 august 1929, la Buzău,într-un zbor de antrenament, pluto-nierul Gheorghe Necula a intrat învrie cu avionul, care ulterior s-arupt în aer. Pilotul a reuşit să sedesprindă de aeronavă şi să ateri-zeze fără probleme, numai că, întimp ce îşi strângea paraşuta,epava avionului a căzut peste el, aluat foc şi totul s-a transformat într-un rug de flăcări.

La începutul anilor ’30, conduce-rea aviaţiei a încercat fabricarea înţară a unui nou tip de paraşută, maiperfecţionată. În această situaţieau apărut numeroşi inventatori ro-mâni care şi-au brevetat prototipu-rile create, dar nici unul nu a fostacceptat pentru a intra în producţiede serie. Statul român a apelat laofertele societăţilor străine, pentrucare Aviaţia a organizat, în 1933,un concurs la care s-au prezentatfirmele AEROZUR şi AVIOREX dinFranţa, HEINEKE din Germania;SALVADOR din Italia, PAK dinCehoslovacia, IRVIN din SUA. Pa-raşutele au fost supuse probelortehnice de funcţionare, execu-tându-se paraşutări cu manechinedin baloane şi avioane la vitezemaxime de zbor. În urma rezultate-lor obţinute, a fost admisă paraşutaIRVIN, care a intrat în serviciulaviaţiei româneşti în două variante:

de scaun, pentru piloţi, şi de spate,pentru ceilalţi aviatori din echipaj.S-au comandat atunci un număr de300 de paraşute, iar ulterior, s-aluat legătura cu firma „IRVINAIRCHUTTE. CO” din Bufallo, SUAşi, în urma negocierilor, s-a cum-părat licenţa pentru această para-şută. Firma americană a montat, în1936, Fabrica de paraşute IRVIN,în Bucureşti, pe strada Măgurele,care a funcţionat sub aceeaşi de-numire până în 1946, când a fostnaţionalizată sub denumireaFabrica de paraşute „Aurel Vlaicu”.Paraşuta IRVIN ,modelul cu 24 depanouri, avea o greutate de 8,5 kg,cu diametrul voalurei deschise de7,31 m, susţinută de 24 de sus-pante. Ea avea în plus o paraşutăextractoare şi un ham mai bineajustat pe corpul paraşutistului, iarvoalura avea, bineînţeles, acel ori-ficiu polar indispensabil pentru ate-nuarea balansului pe timpulcoborârii.

Aceeaşi firmă americană a mon-tat, în 1937, cu prilejul creării primeişcoli de paraşutişti pentru piloţi, încadrul Flotilei 1 Aerostaţie, un turnde paraşutare înalt de 80 m, con-struit din metal. În 1940, acesta s-aprăbuşit şi a făcut obiectul unui pro-ces între Aeronautica română şifirma americană.

(Continuare în numărul viitor)

NOTE1.***Aripi româneşti, Editura Militară, 1966, p. 7.2.Mircea Tănase, Salt în istorie, Ed. A.I.S.M., 2003, p. 19.3.Alexandru Mitru, Legendele Olimpului, Editura Ion Creangă, p. 74.4.Neagu Oţeleanu, Documentar privind istoricul paraşutismului

în ţara noastră, Bucureşti, 1984, p.2.5.Nicolae Pangică, Vulturii Cerului, Editura Sport-Turism, 1984, p. 15.6.Ibidem, p. 19.7.Vasile Soare, Forţele Speciale- comandouri aeropurtate în ac-

ţiune, Editura Ziua, 2002, p.50.8.Nicolae Pangică, Op. cit. p. 21.9.Ibidem, p. 25.10.Vasile Soare, Op. cit., p. 53.11.Gheorghe Negrescu , Amintirile unui vechi aviator, Bucureşti,

Editura Militară, 1968, p. 18.12.Ştefan Şoverth, Paraşuta, Editura Militară, 1976, p. 36.13.Nicolae Pangică, Op. cit., p.55.14.Arhivele Militare Române, Fond 1737, Comandamentul For-

ţelor Aeriene Militare, Dosar 1269/1951, p. 108.15.Ibidem, p. 175.16.Ibidem, p. 181.17.Ibidem, p. 10.

18.Ibidem, p. 11.19.Ibidem, p. 61.20.Grigore Baştan, Istoria paraşutismului militar în România, Ed.

Porto-Franco, Galaţi, 1997, p. 138.21.Ibidem, p. 139.22.Ibidem, p. 133.23.Neagu Oţeleanu, Op. cit., p.18.24.***Instrucţiuni tehnice privind construcţia, funcţionarea, ex-

ploatarea şi întreţinerea paraşutelor cu stabilizator B.G-7 şi a para-şutei de siguranţă B.G-3, Bucureşti, 1970, p. 4.

25.***Fişa tehnică de documentare – Arhiva Ministerului Indus-triei Uşoare, 1996, p 2.

26.***Fişa tehnică de documentare – Arhiva Ministerului Indus-triei Uşoare, 1979, p 1.

27.***Fişa tehnică de documentare – Arhiva Ministerului Indus-triei Uşoare, 1984, p 1.

28.***Manual de zbor al paraşutei Strato-Cloud, Para-Flite Incor-porated, New Jersey, p. 4.

29.Ibidem, p. 12.30.***Manual de cunoaştere a paraşutelor P.S.D. – 2M. şi P.Sig.

– 2, p. 1.31.Nicolae Pangică, Op. cit., p. 278.

TEORIE ȘI EXPERIENȚĂ

- 37 -

1) Pastilele sau instalaţiile portabile de purificare a apei Unele din cele mai banale obiecte, ignorate de cei

mai mulţi cu nonşalanţă, care nu ar trebui să lipseascădin trusa de supravietuire, purificatoarele de apă(pastilele sau filtrele portabile) sunt de fapt, unul dinlucrurile preţioase, de un mare ajutor pentru asigu-rarea hidratării oamenilor aflaţi în situaţia de asupravieţui în medii naturale ostile, acolo unde surselede apă sunt fie poluate, fie înfestate cu diverşi germenidăunători.

Apa, unul din cele mai importante elemente ale na-turii, este de o importanţă majoră pentru fiinţa umană,fiind supranumită pe bună dreptate “lichidul vieţii”.Dacă în absenţa aerului organismul uman sucombă închinuri după doar 3-5 minute, lipsa apei generează înorganismul uman reacţii deosebite (să nu uităm cămaşinăria umană funcţionează eficient cu banala apă).

După unele studii de specialitate organismul umanpoate supravieţui maxim 3 zile (în condiţiile lipsei deefort fizic). În zonele deşertice sau chiar în ţara noas-

tră pe perioada lunilor caniculare, lipsa apei poateucide chiar şi după o singură zi fără o hidratare core-spunzătoare.

Deoarece tot mai multe ape din Romania sunt polu-ate sau infestate cu germeni fatali organismului uman,atunci când dorim să utilizăm apa dintr-o sursă asupracăreia avem dubii, purificatoarele de apă pot fi “asuldin manecă”.

Atenţionare specială! Filtrul curăţă apa de impu-rităţile pe care le conţine, dar nu o face potabilă! Pen-tru a face apa potabilă este necesar ca apa filtrată săfie supusă iniţial tratamentului termic (fierbere) şi apoipurificată cu pastilele purificatoare şi abia după aceeaconsumată!

Filtrele de apă se gasesc sub forme, dimensiuni şipreţuri variabile. La achiziţionarea acestora ar fi binesă alegem produsele care au capacitatea de a neu-traliza, cei mai des întalniţi paraziţi din apele bălţilor,lacurilor şi chiar a unor izvoare (viermii giardia şi pro-tozoarele din genul Cryptosporidium).

Când cumpărăm pastile purificatoare este bine să

Lecții de supravietuire

Obiecte care îţi pot salva viaţaLocotenent-colonel (r) Petru Bodnar

Supravieţuirea în natură, un lait-motiv des întâlnit în show-uri TV şi un subiect “la modă”, a devenitastăzi o parte a realităţii de care ne putem lovi oricând şi care ar trebui să ne intereseze pe fiecare lamodul cel mai serios.

În orice moment poţi fi supus factorilor agresivi generaţi de izolarea de ceilalţi, se pot declanşa situ-aţii deosebite în care confortul societăţii moderne este pur şi simplu dat deoparte (cred că nu exagerezcu nimic dacă afirm că mulţi dintre noi au trăit uneori momente de derută generate de necunoaşterea po-ziţiei în teren, apropierea nopţii fiind departe de locul de cazare, schimbarea bruscă a condiţiilor meteo-rologice, apariţia neaşteptată a unei afecţiuni medicale, sau producerea unor accidente grave etc.) şi netrezim singuri şi neajutoraţi în mijlocul naturii, fără posibilitatea de a lua legătura cu nimeni, fără hrană,apă, haine călduroase … într-un cuvânt nepregătiţi să facem faţă acestor situaţii.

De aceea consider că este important pentru fiecare să cunoască elementele de bază ale „arteisupravieţuirii”, a regulilor, tehnicilor şi metodelor de trai în mijlocul naturii.

O primă lecţie (cât de preţios sună acest cuvânt) se referă la câteva din obiectele cu ajutorul căroraputem face faţă situaţiilor pe care izolarea de ceilalţi le poate genera. Zece obiecte atât de simple, de ba-nale, dar care la o adică pot face diferenţa între viaţă şi moarte, pot transforma disperarea în speranţă şiîncredere, iar aflate în nişte mâini pricepute se pot metamorfoza în adevăraţi aliaţi.

alegem întotdeauna acele tablete care să conţinăcompuşi de iod şi clor.

Recomand tuturor ca aceste obiecte să nu lipseascădin rucsacuri sau din buzunarele echipamentului dedrumeţie.

2) BusolaNu este nimic anormal ca uneori să pierzi direcţia de

deplasare şi să te rătăceşti. Tuturor li s-a-ntâmplat celpuţin odată acest lucru (instructorii de supravieţuire văvor confirma fără dubii).

Momentul este destul de confuz, se instaleazăspaima, disperarea te cuprinde încet, încet şi îţiblochează factorii decizionali.

Dacă ai asupra ta un aparat de comunicaţie cu aju-torul căruia să fii localizat prin satelit, problema estepe jumatate rezolvată (asta în cazul în care vremeaţine cu tine). O altă soluţie (cam scumpă) este procu-rarea unui GPS performant, de ultimă generaţie, cuajutorul căruia te poţi orienta sau poţi fi localizat şi sal-vat de echipele de intervenţie (acolo unde există).

Cea mai bună (şi sigură) soluţie este achiziţionareaunei busole de orientare. Cu o astfel de busolă şi unminim de cunoştinţe de orientare în teren, vă puteţireîntoarce spre locul de campare sau puteţi găsi cuuşurinţă drumul pe care tocmai l-aţi pierdut.

Cu ajutorul busolei, atât ziua cât şi noaptea, putemface multe lucruri, printre care:

- determinarea cu uşurinţă a direcţiilor în teren;- orientarea hărţilor;- determinarea şi menţinerea direcţiei de deplasare;- semnalizarea cu ajutorul oglinzii încorporate (dacă

are acest element);- determinarea valorii unghiulare a punctelor şi di-

recţiilor importante din teren.Este recomandat să alegi un model rezistent, care

asigură o mare exactitate a măsurătorilor (instructoriide supravieţuire vă pot oferi cea mai bună consultaţăîn acest domeniu).

3) Sacul de dormit şi păturaIn mediul natural, chiar pe timp de vară, căderea în-

tunericului aduce după sine creşterea umidităţii şiscăderea considerabilă a temperaturii (în unele zonede munte sau în deşert, noaptea este extrem de rece,indiferent de anotimp). În sălbaticie, după o ziepuizantă şi obositoare, omul are nevoie de somn cade aer. Este bine să nu facem greşeala de a dormi,chiar şi vara, pe pământul gol, pentru că a doua zidimineaţa ne vom căi pentru decizia luată.

Una dintre cele mai mari încercari prin care trececineva surprins în salbaticie este aceea de a-şimenţine temperatura propriului corp, cu atât mai multcu cât în condiţiile în care lipsa unei hrane consitenteface din menţinerea temperaturii corporale un ade-vărat chin.

Din pachetul de supravietuire nu trebuie sălipsească o pătură sau sac de dormit termoizolant(dacă are şi calităţi hidroizolante este cu atât maibine).

Pe piaţă sunt modele de vară sau iarnă, depinde deperioada pe care o alegi pentru aventurile în natură.Pe lângă calităţile termo şi hidroizolante, este bine săfie şi uşor de cărat. Ultimele modele sunt căptuşite laexterior cu material reflectorizant (gen oglinzi de sem-nalizare), maximizănd astfel şansele de a fi reperat deo eventuală echipa de salvare.

4) Briceagul multifuncţionalBriceagul multi-funcţional (reprezentativ este cele-

brul „Swiss Army Knife”) acest obiect care a dus la per-fecţiune conceptul de unealtă nespecializată, dar bunăla toate. A fost creat cu scopul de a oferi o serie deunelte funcţionale de mare ajutor, care luate separat,ar cântări foarte mult şi ar ocupa tot locul disponibil înbagajul portabil al fiecăruia. Să ne imaginăm numaicum ar fi deplasarea printr-o zonă salbatică şi acci-dentată având asupra noastră un cleşte tip patent, unfierăstrău, o forfecuţă, o sulă de găurit, un aparat dedeschis conserve, un tirbuşon, o daltă, o şurubelniţă,o pilă şi lista poate continua.

Elveţienii sunt cei care au inventat briceagul multi-funcţional. Evident, mini-fierăstrăul său nu va tăianiciodata precum unul standard, nici celelalte mini-un-

TEORIE ȘI EXPERIENȚĂ

- 38 -

TEORIE ȘI EXPERIENȚĂ

- 39 -

elte ascunse în manerele voluminoase nu vor aveafuncţionalitatea obiectelor în mărime reală pe care leînlocuiesc, dar briceagul multifuncţional şi-a doveditde nenumărate ori utilitatea.

Atât pentru soluţii pe termen scurt, cât şi pentru im-provizaţii de moment, care ne pot scoate din încurca-turi mari, acest obiect se califică pentru a ocupa un locîn rucsacul fiecăruia.

5) Frânghia sau coarda de alpinismAcestea pot aduce un ajutor de nepretuit celui pus în

situaţia supravieţuirii în zone izolate, ostile. Vom fi sur-prinşi să descoperim în cate moduri pozitive poate fifolosită o franghie.

Pornind de la funcţia lor de bază, aceea de a servidrept mijloc de escaladare sau coborâre, corzile dealpinism se pot mai pot folosi la securizarea echipa-mentului, traversarea unei prapastiii sau a unui râu în-volburat, salvarea unei persoane, construireaadaposturilor şi capcanelor cu laţ pentru animale şimulte altele.

Pentru realizarea unor legături fine, se poate deşiramaterialul exterior şi extrage firele mai subţiri din careeste împletită coarda, mult mai potrivite pentru activ-ităţile menţionate mai sus.

Este bine să nu ne aventurăm niciodată cu sute demetri de coardă asupra noastră, chiar dacă urmeazăsă străbatem o zonă muntoasă, ci cu strictul necesar.Mai mult ca sigur cea în plus ne va încurca, fiindnevoiţi ca mai devrene sau mai târziu să o aban-donăm. Trebuie să alegem o coardă cât mai uşoară,alcatuită din fâşii de paracord din nylon. Este necesarsă ferim coarda de contactul cu apa şi de noroi pentrucă o coardă care a absorbit apă devine incredibil degrea, implicit dificil de transportat sau de utilizat.Coarda va fi foarte bine legată şi fixată pe corp pentrua nu deveni un factor de pericol (se poate agăţa de unobstacol natural şi poate dezechilibra pe cel care opoartă). Nu este suficient să ai coardă la tine, trebuiesă mai exersezi cât mai multe modalităţi de realizarea nodurilor şi legăturilor.

6) Oglinda Fie că este o oglindă special fabricată pentru acest

gen de acţiuni (au surprafaţa prevazută cu fante spe-ciale, cu ajutorul cărora se poate focaliza mai eficientlumina solară, fiind alcătuite din materiale speciale,uşoare, care plutesc) sau una aleasă la întâmplare,nu trebuie să lipsească de pe panoplia celor zeceobiecte salvatoare şi red ccă sunt mulţi cei care nu s-ar fi aşteptat să găsească oglinda pe această listă. Arfi o mare surpiză să aflaţi câţi oameni s-au salvat şi aufost recuperaţi datorită unei simple oglinzi. Întradevăr,este foarte important să ştii să îţi faci un adăpost, să tefereşti de intemperii, să cunoşti plantele comestibilesau să fii un vânător şi pescar iscusit, într-un cuvânt săsupravietuieşti, dar tot atât de important este şi faptulcă va trebui, mai devreme sau mai târziu, să fii recu-perat de salvatorii care te caută.

Experienţa cazurilor de oameni care s-au pierdut(rătăcit) şi care au fost reperaţi de echipele de salvaredatorită faptului că aveau asupra lor o oglindă cu careşi-au semnalizat prezenţa este edificatoare în acestsens. După ultimele date, toţi cei rataciţi sau acciden-taţi, care aveau asupra lor o oglinda cu ajutorul căreiaşi-au semnalat prezenta, au fost recuperaţi. Razelesoarelui, captate şi orientate cu oglinda, sunt vizibiledin aer de la distanţe de sute de kilometri.

Marele avantaj al oglinzilor este că mărimea nu con-tează: chiar şi o oglindă cu diametrul de 5-6 cm poatefi vizibilă de la o distanţă de peste 100 km, în miezulunei zile însorite.

Nu în ultimul rând, oglinzile pot fi folosite pentru a-ţiexamina stadiul de vindecare al eventualelor răni,înţepături de pe părţile ascunse ale corpului asupracărora nu ai vedere directă.

7) Lanterna sau alte mijloace de iluminatO lanternă în mijlocul naturii este un obiect care te

poate ajuta foarte mult. Am o mare experienţă în acţi-unile pe timp de noapte şi ştiu foarte bine ce greu estesă te deplasezi sau să te organizezi când noaptea te-a prins nepregătit. Numai cei care nu au avut de-a facecu „întunericul de smoală”, nu vor aprecia banalalanternă, care îţi aduce mult aşteptata lumină ce îm-praştie spaimele printr-o singură apăsare pe buton. Tepoate ajuta să-i cauţi mai uşor pe cei care s-au rătăcit,sau să-ţi semnalizezi poziţia când alţii te caută pe tine.

Foarte eficiente sunt lanternele care se (re)încarcămanual, printr-o manivelă, care odată învârtită pro-duce electricitatea necesară funcţionării. Sunt practicnemuritoare, nu mai au nevoie de baterii, nici de prizepentru a fi încărcate. La nevoie, trebuie schimbat doar becul.

Recomandate sunt şi aşa-numitele „beţe luminis-cente”, foarte populare printre speologi, construite pebaza tehnologiei electroluminiscente, care consumafoarte puţina energie.

TEORIE ȘI EXPERIENȚĂ

- 40 -

8) Mijloacele de făcut foculFocul este foarte important pentru supravieţuire

deoarece aduce, în momentele limită, odată cuprimele pâlpâiri, speranţa şi puterea de a continua,încât probabil că ar fi trebuit să începem direct cu el.Numai cine a fost nevoit să îşi aprindă un foc în săl-băticie înţelege cel mai bine ceea ce am vrut să spun.Focul poate face, cu siguranţă, diferenţa dintre viaţă şimoarte.

Aşa cum spuneam mai sus, aprinderea focului areun efect de neimaginat pentru psihic, ridică moralulsporeşte încrederea în sine a celui care a reuşit să-laprindă.

Aprinderea focului este artă şi taină în egală măsură.Sunt oameni care îl pot face în orice condiţii meteo,cu lemne ude, în zăpadă, pe vânt puternic, din oricemateriale şi cu orice mijloace, cu o bricheta veche, saucu două lemne uscate.

Focul te ajută să prepari hrana, să fierbi apa pentrua o purifica, te încălzeşte, alungă depresiile şi read-uce speranţa, ţine la distanţă animalele periculoase,goneşte ţânţarii şi alte insecte, şi în plus, poate fi folositca mijloc de semnalizare pentru a fi reperat şi salvat.

Astăzi se gasesc sute de mijloace care ne ajută saaprindem focul în cele mai vitrege condiţii, de la pastileinflamabile la chibrituri waterprooof şi ar fi bine ca elesă nu ne lipsească din bagaj. Şi banalele chibrituri,protejate bine contra umezelii, sunt de un real folos.

Este folositor să inveţi să faci focul cu cele mai di-verse mijloace: chibritul, bricheta, lentila, batonul demagneziu, sau cu amnarul şi să îţi procuri permanentiască, paie uscate, resturi de hartie, sau să ciopleşti„feather stick-uri” (aşchii subţiri de lemn uscat). Exer-sarea aprinderii mai multor tipuri de focuri - de cam-panie, de bivuac, focul care se alimentează singur cubucăţi de lemne şi care poate ţine o noapte întreagă(aşa-numitul foc cu rezervor) este un lucru folositor.

9) Trusa de prim ajutor Ranile accidentale - tăieturi, julituri, entorse, arsuri,

muşcături de animale, înţepături de insecte şi multealte neplăceri, crează o stare neplăcută şi disconfortfizic şi psihic.

Trusa de prim ajutor este cea care ne poate scoatedin necaz şi este imperios necesar ca aceasta să nulipsească din orice rucsac.

Trusa de prim ajutor nu trebuie să ocupe trei sferturidin capacitatea rucsacului, ci ar trebui să încapă într-o pungă mică. Nu este nevoie să plecăm cu toată far-macia după noi. În schimb, nu trebuie să lipseascăpastile antibiotice (rănile apărute în sălbăticie se in-fectează foarte uşor), un dezinfectant exterior pentrurăni, iod, pansament, faşă elastică, o mică rolă de leu-coplast, o cremă cu proprietăţi revulsiv-analgezice, as-pirină şi pastile antihistaminice contra alergiilor,serveţele speciale pentru curăţat ochii, cremă cu

hidrocortizon pentru arsuri, un tub de superglue pen-tru lipit marginile taieturilor adănci (procedeu utilizatde luptătorii forţelor speciale).

10) Cuţitul de supravieţuireAcest obiect taietor, cel mai important obiect din

trusa de supravieţuire, după opinia majorităţii special-iştilor ţn domeniu, trebuie ales cu mare grijă, deoareceel va putea fi folosit în foarte multe modalităţi şi situaţii,de la armă de auto-apărare până la mijloc de sem-nalizare.

Cuţitul de supravieţuire nu trebuie substituit cubriceagul! Cuţitul de supravieţuire, pe lângă faptul căte ajută să tai şi să găureşti, va fi util la despicatul lem-nelor (aşa numitul battonning), la săpatul gropilor, saula alte activităţi la care un briceag nu va rezista.

Cuţitele gen Rambo nu sunt recomandate deoarecesunt prea mari, grele şi incomode. Sunt, dacă ar fi săcitez „o relaţie împotriva naturii dintre o sabie, o cazmaşi un cuţit”. Nu vă recomand cuţitele cu maner gol(unde se ţin chibriturile, busola şi alte lucruri),deoarece lama este prinsă superficial de mâner şi serupe usor la un efort mai serios.

Recomand cuţitele a căror lamă să nu fie mai scurtăde 9 cm şi mai lungă de 14 cm.

Este bine să alegem un cuţit de tip „full tang”, la carelama şi mânerul fac corp comun, din oţel de calitate,protejat contra ruginirii, cu o mare rezistenţă. Maneruleste bine să fie ergonomic, cauciucat sau să aibă stri-aţii care să permită o priză cât mai bună, atât în apă,cât şi pe ploaie. Este esenţial ca acest gen de cuţit săaibă atât o lamă tăoiasă (de preferabil cu tăiş convex),cât şi un vârf pronunţat, pentru că va fi folosit în egalămăsură la tăiere şi retezare, cât şi în străpungerea şipenetrarea diverselor materiale. Printre cele mai bunemărci de pe piaţă, nu neaparat în acestă ordine, sunt:Fallkinven, Gerber (în imagine), Bark River, Kizlyar,Mora, Enzo, Kershaw, SOG şi multe altele.

Dacă dispuneţi de foarte mulţi bani (costă in jur de700 $ / bucata) şi răbdare (fabricantul a anunţat recentpe site-ul său că are de onorat comenzi timp de şapteani de acum încolo) vă recomand S4 Survival Knife,produs de britanicul Robert Bayley, care îndeplineştetoate cerinţele necesare unui cuţit de supravietuire,fiind testat în cele mai dure condiţii naturale.

PAGINI LIRICE

- 41 -

Întoarcerea din aplicație

Bezna era deplină, auzeam parcă liniştea adâncă a pădurii. Orădaşcă ţăcăni scurt undeva într-un arbore. Un greier ce începuse ațârâi se întrerupse când o tuse omenească spintecă tăcerea, la rândulei înăbuşită de o tuse speriată.

Un ţipăt de pasăre mă făcu să tresar. Îl aşteptam. Acum aud clarnişte paşi furişându-se pe poteca ce ştiu că urcă până la picioarelenoastre.

Un al treilea ţipăt de pasăre. Am apucat hotărât pistolul de sem-nalizare şi am tras. Valea hăuli cu o reverberaţie sugrumată, iar boltacerului îşi îmbogăţi, pentru câteva secunde, constelaţiile cu trei steleverzi căzătoare. Şi atunci toate armele grupurilor răsunară sacadat.

„Inamicul” alerga în panică, vedeam siluetele la flacăra propriilorarme �. Ambuscada noastră reuşise surprinderea completă a adver-sarului. Munţii Buzăului sunt ideali pentru a aplica în practică regula-mentele cercetaşilor.

Un, doi, un, doi�aplicaţia tactică s-a terminat, prima din acest ciclude instrucţie, mai avem 29 kilometri şi nouă sute de metri şi ajungem launitate. Hm! Mai bine mă gândesc la altceva. În prima haltă trebuie săvăd cum se mai simte caporalul Manea, a aterizat în liziera de salcâmi,de care le spusesem la pregătirea paraşutării să se ferească, dar atrebuit să evite abordajul cu soldatul Nagy brevetat luna acesta. Maneas-a zgâriat tot, dar a refuzat să plece la cazarmă cu maşina, vrea să fielângă subordonaţii săi şi să ajungă sergent.

Un, doi, un, doi�Luna răsare de după o coamă prelungă dedeal�Va trebui să-mi planific mai bine timpul, la următorul exerciţiutactic o să fac halta mare ca pe o haltă mai lungă pe Dealul Cetăţuia,aşezare arheologică importantă, descoperită în anul 1895 de arhitectulmilitar Eduard Hozik, arheolog amator. Nu are rost să fac atâta in-strucţie pe Dealurile şi Munţii Buzăului dacă nu-i învăţ şi puţină istorie.

A! Mai trebuie să văd ce fac şi cei doi „mormoloci”, care au intrat înapa Buzăului în amonte, de podul de la Berca, pentru a-l „mina” fărăsă-i descopere santinele.

Un, doi, un, doi�Oraşul tresare din visele nopţii, acoperit de pâclaalbă a zorilor. Încep să disting feţele militarilor, sunt obosiţi, aucearcăne. Mâine o să-l rog pe doctorul Gheorghe să se uite la fiecareîn parte, nu aş vrea să-i pierd pe drum pe timpul marşului din martie dela Cheia la Buzău.

Colonel (r) Mihail Pîrlog

Comemorare

Doamne, ce iarbă le creşte pe râsŞi sublimul a devenit doar un plâns,Uitasem de tine, un mort prea distinsŞi altul ai vrut să fie atins.E crucea ce-o port creştineşte,Dar dorul de viaţă nu îmi va trece.O vină, nevină, tot o purtămŞi-aş vrea să mai plâng, dar nu pot.Doar mâine când voi plonja dinspre ploi,Sigur voi gândi şi la voi.E zborul ce-mi creşte pe braţeCu iubire, iubire, dar şi multe speranţe.Doamne şi iar mă întorc, în genunchi, De ce nu a fost numai unulŞi i-ai vrut pe amândoi!?

Scrisă la moartea a doi parașutiști de la 404

(Buzău, 1994).

CERCETAŞII LUI 404

Tuturor celor care „au făurit” faima B. 404 Cc.

Se trag din vii istorii, din iscoadeAu ochii prinşi în frontul nevăzutFac veghe noaptea până luna cadeEi cheamă ziua într-un somn – sărut

Vin din văzduh pe-un arc de parapantăStrecoară stânci şi brazi prin voalurăSurprinderea e prima loviturăDin ce-au gândit aleg o variantă

Curg informaţii către eşalon„...La capătul pădurii văd trei grupe...”Iar zgomotul blindatelor e-un tonCe înserarea câmpului o rupe

Sub ochi au inamicul pas cu pasŞi fiece mişcare i-o măsoarăApoi prudenţi, tiptil, fără de glasÎn planul acţiunii se-nfăşoară

Se-mpart echipe, semne şi semnaleAleasa variantă se prezintăCuraju-n inimi stă ca în pumnaleLovi-vor inamicul „drept la ţintă”

PAGINI LIRICE

- 42 -

Colonelul (r) Liviu Zanfirescu

S-a născut la 10 februarie 1946 în Bucureşti. A absolvit cursurileliceului militar ,,Ştefan cel Mare”, Câmpulung Moldovenesc (1963),Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri ,,Nicolae Bălcescu”, Sibiu(1967), Academia Militară Generală, Bucureşti (1976) şi a fost ofiţeractiv cercetaş în cadrul structurilor de cercetare ale M.Ap.N. în pe-rioada 1967-1998, ocupându-se cu pasiune, o bună perioadă din cari-era militară, de pregătirea ofiţerilor de cercetare. În prezent colonel înrezervă, membru al ACMRR.

Poet, publicist, epigramist, membru al Societăţii Scriitorilor Militari,al Cenaclului Literar ,,Amurg sentimental”, al Clubului Epigramiştilor,,Cincinat Pavelescu”-Bucureşti (din 2007).

A publicat volumele de versuri: ,,Eterna clipă”(1998), ,,Sărut pestezăpezile timpului”(1999), ,,Nopţi sub ploaia iubirii”(2000), ,,Dor dealtceva”(2004), ,,Cuvânt înflorat”(2005), ,,Muzeul ninsorilor”(2008),precum şi volumul ,,Catrene cu ecou de � epigramă”(2007).

A creat textul ,,Marşul Cercetaşilor Armatei României” (achiziţionatde Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România în 2009).

Cercetașul poet

PAGINI LIRICE

- 43 -

Zumzet de mărtişoare

Sub murmur de zăpezi în destrămare

Un ciob de cer, o ,,pată de culoare”

Un ghiocel – chivot în mărţişoare

Strigă descătuşat: ,,Hai, liberare!...”

Cu şnuru-i sângerând peste odoare

Cu sufletul pios, a închinare

Pe slove din ceaslov, de neuitare

Pulsează-n liturghii spre luminare�

Se sting zăpezi, din ţurţuri-bocitoare

Când colţul ierbii ţipă-n ochi de soare

Cu zâmbet înflorit de domnişoare

Pe bulevard – zumzet de mărţişoare �

Torc astenii în parcuri vis, mirare

Coboară mamele din calendare

Cu prichindei râzând în balansoare

Să urce muguri fragezi, înălţare

Poemul primăverii viu, candoare�

Pălesc zăpezi topite-n zâmbitoare

Corole de lumini, înfiorare

Petale de iubiri dintr-o visare

Cu domnişoare suple, mărţişoare

Ca-ntr-o paradă plină de savoare

Pe Corso, primăvara-i la plimbare ?!...

OMAGIU CAMARADERESC

- 44 -

Medalionul cercetașilorInstituim o rubrică permanentă pentru a aduce un omagiu camaraderesc celor mai „cercetaşi” dintre cercetaşi,

„legendelor”, cum le place unora dintre noi să le spună (despre cât de potrivită este această comparaţie, las citi-torii să aprecieze), deopotrivă celor care răspund „prezent” la apel, dar şi celor care nu mai pot să facă acest lucru.

Această rubrică o rezervăm celor care cu dăruire, cu entuziasm şi cu dorinţa de a întemeia lucruri durabiles-au dedicat necondiţionat specialităţii cercetare, împlinindu-se profesional deodată cu aceasta.

În acest număr: fostul colonel Vasile Crăciun și colonelul (r) Dumitru Buligioiu . Redacţia

Colonel VASILE CRĂCIUN, „comandantul părinte”

S-a născut la 21 mai1927, în Tecuci, judeţulGalaţi. A absolvit şcoalaprimară şi gimnaziul înaceeaşi localitate, apoi şi-a legat destinul definitiv decariera militară. A trecutprin mai multe garnizoane(Călăraşi şi Caracal) şifuncţii până când, în anul1959, paşii l-au adus în

Crângul Buzăului, la Batalionul 36 DesantParaşutare, devenit ulterior Regimentul 60 Paraşu-tişti şi în final, la Batalionul 404 Cercetare, de carenu s-a mai despărţit decât la pensionare.

Profesionist de marcă, colonelul Crăciun Vasileva rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut caun suflet generos şi nobil, ataşat şi pasionat decercetarea în dispozitiv prin paraşutare şi una dinpersonalităţile care şi-a pus amprenta, pozitiv,asupra istoriei acestei specialităţi militare.

Ne-a părăsit în anul 1998. Dumnezeu să-l odih-nească în pace!

„- Marcele, confruntă, tată, harta cu ţăranul că al-tfel te rătăceşti! Mare dreptate avea tata pentru că... Toamna anului 1979, primul meu exerciţiu tacticca ofiţer, aveam ceva emoţiii dar mă încurajam sin-gur: dacă pot alţii pot şi eu. Aveam să iau contactpentru prima dată cu zona Haleş, Ciolanu, Cân-deşti, unde dacă nu te-ai rătăcit cel puţin odată eştiun fenomen!!! Cei mai experimentaţi mi-au spus săţin aproape deoarece..., ei las’ că nu e dracul aşade negru. Paraşutare tactică, regrupare şi de-plasare pe căi ocolite spre obiectiv... Ei au ajuns latimp, au acţionat conform planului, pe când eu încămai căutam drumul... L-am găsit, cei drept, într-un

târziu, dar ... era prea târziu, mult prea târziu (să-mifie iertat jocul de cuvinte). Şi-au făcut milă de mine(eram baiatul comandantului, nu!) şi m-au recuperatdupă ce ceilalţi erau de mult în cazarmă; o vorbăde dojană de la comandantul de companie, o deza-măgire interioară fantastică, mii de gânduri care nu-mi dădeau pace... şi vorbele tatei: ...confruntă hartacu ţăranul, Marcele, pe care, de atunci, nu le-ammai uitat. Chiar şi astăzi, când merg într-un loc ne-cunoscut, fac ce m-a-nvăţat atunci tata şi mi-e bineîntotdeauna.”

Colonel (r) Marcel Crăciun

„Aveam un cult pentru sport, pentru tot ceea ceînsemna mişcare. Mi-aduc aminte că am avutplăcerea să coabitez pe durata stagiului militar – cădoar e la modă expresia, cu un văr bun al meu.Tineri şi ambiţioşi aşa cum le stătea bine unui ca-poral şi unui locotenent, făcuserăm un pact întrenoi, încă de la încorporare, ca să ne testăm peri-odic competenţele dobîndite la arte marţiale ... aşaca între rude.

Sala de sport era de regulă plină, aşa că într-una din zile, ne-am decis să ne încercăm puter-ile ... ghiciţi unde? În cancelaria companiei. Normalcă hărmălaia care a urmat nu putea să rămână se-cretă, aşa că, atunci când eram în focul antrena-mentului, se deschide larg uşa cancelariei şi o vocecunoscută mă apelează:

- Măi Viorele măi, de câte ori ţi-am spus că nu ebine să fii prea aspru, ce a făcut caporalul?

M-am blocat� dar mi-a trecut la fel de repede şi,într-un moment de sublimă inspiraţie – credea ino-centul din mine, am dat un răspuns de care suntuimit acum şi eu, aşa cum cred că a fost uimit şicomandantul:

- Tovarăşe colonel, eu nu am veston, el nu are,aşa că nu locotenentul este exigent cu caporalul, ciDrenea are o discuţie cu vărul său Pascu.

Am simţit că uimirea comandantului era fără mar-gini pentru că m-a privit lung, l-a privit şi pe poamade văru-meu, a dat a dojană din cap, s-a mai uitat

OMAGIU CAMARADERESC

- 45 -

Colonel (r) DUMITRU BULIGIOIU, „omul tezaur”

S-a născut la Vulcana Băi,satul Vulcana de Sus, opitorească localitate dâm-boviţeană, pe 11 decembrie1930. A copilărit şi a urmatşcoala elementară în locali-tatea natală, perioadă sufi-cientă pentru a formacaracterul şi a modela sufletultânărului adolescent în celmai autentic şi pur stil rural

românesc.Sufletul curat şi încrezător în oameni s-a potrivit de

minune cu cariera militară în cadrul subunităţii de cer-cetare prin paraşutare la care a ajuns în 1953, dupăabsolvirea Şcolii de ofiţeri politici. Viaţa militară l-a pusîn faţa multor situaţii pe care le-a depășit cu bine şile-a gestionat cu nonşalanţa unui licenţiat cu magnacum laude. Mult timp a fost locţiitorul comandantuluipentru desant în cadrul Batalionului 404 Cercetare.

“Mă număr printre cei care s-au brevetat după par-curgerea perioadei de pregătire condusă nemijlocit dedomnia sa. Afirm doar că ne-a vorbit despre inciden-tele de paraşutare (acele situaţii care-ţi dau şi acumcoşmare) cu o voce calmă dar sigură, care m-a făcutdoar sa înregistrez situaţiile ce pot produce inciden-tele şi modalităţile de rezolvare a lor fară să-mi in-oculeze temeri sau stări de panică. Despre acest OMDE OMENIE poţi spune că te făcea sa te simţi în stareca alături de dumnealui să rezolvi orice situatie. Şidacă atunci nu am reuşit să-i mulţumesc suficient, ofac acum: Mulţumesc maestre!”

Colonel (r) Marin Scarlat

„De colonelul Dumitru Buligioiu auzisem în 1984,când am urmat Cursul de cercetare la Batalionul 404,şi când încă i se mai vedeau urmele prin unitate. L-amcunoscut, ca persoană fizică, abia prin 2002. Auzise,probabil, că mă interesează istoria paraşutiştilor şi căpusesem umărul la constituirea, în cazarma din

Crângul Buzăului, a Muzeului Paraşutiştilor.M-a sunat într-o seară, m-a invitat acasă – aparta-

mentul său din Buzău, din blocul Magnolia – şi, în faţaunui pahar cu vin, m-a fascinat, timp de mai multe ore,cât am trecut împreună prin istoria paraşutiştilor şicercetaşilor de la Buzău. Cu bunele şi relele lor, cudate, cu fapte, cu întâmplări şi poveşti. Pe unele leştiam, e drept, puţin mai� altfel, pe cele mai multe leauzeam pentru prima dată. La plecare mi-a oferit unborcan cu miere aurie, rod al hărniciei actualilor săisoldaţi mult mai �disciplinaţi, cărora le dirijeazăzborul la Vulcana-Băi, în Dîmboviţa. Acolo s-a retrasdupă pensionare, pentru că tot de acolo plecase cupeste cinci decenii în urmă, să răzbată – şi chiar areuşit! – în viaţă.

Nu a fost ocolit de necazuri, de şicane, de invidii,nu a fost iubit de toţi – cine a reuşit lucrul acesta? – darcei care l-au cunoscut cu adevărat l-au preţuit şi îipoartă în continuare respect.

În memoria internă şi în cea externă (caiete, al-bume, înscrisuri) colonelul Buligiou a depozitat unadevărat tezaur, o mare parte din istoria de început aparaşutismului şi cercetăşiei la Buzău. Are o bază dedate dacă nu mai bogată, cu siguranţă, mult mai cap-tivantă decât Registrul istoric al Batalionului 404Cercetare.

Meticulos, riguros, a consemnat cu acribie într-unjurnal – pe care îl ţine încă ferecat! - istoria pe care atrăit-o în unitate. Un talent de autentic condeier îi în-dreptăţeşte nostalgia după o fostă viitoare încolonareîn presa militară, dar se pare că a fost mult maifierbinte chemarea spre paraşutism. A servit Patriasub cupola paraşutei până la pensionare, în 1980.

O bogată comoară este şi colecţia sa de fotografii.O pasiune pentru care a plătit scump, şi nu doar pen-tru materialele de developat. Pe vremea aceea suspi-ciunea şi delaţiunea era virtuţi puse în slujba vigilenţeirevoluţionare. Le-a salvat, totuşi, şi mare parte din fo-tografiile expuse în sala de tradiţii a Batalionului 404Cercetare îi aparţin.

Dacă astăzi ştim ceea ce ştim despre trecutul lui404 şi despre cei care au făcut istorie aici, în mare mă-sură datorăm aceasta şi colonelului Dumitru Buligioiu.

Vă mulţumim, domnule colonel şi vă dorim viaţălungă şi sănătate!”

Colonel dr. Mircea Tănase

odată lung, a închis uşa şi, fără un cuvânt, a plecatlăsându-mă perplex. L-am simţit nemulţumit, iar maitârziu, când m-a chemat la birou, i-am povestit de-spre înţelegerea noastră. M-a ascultat şi a zâmbitaşa cum numai dînsul ştia.

Aşa era comandantul nostru. O vorbă blândă, ungest, o dojană părintească erau mai mult decât su-ficiente pentru a te face să înţelegi ceea ce opedeapsă regulamentară poate nu ar fi reuşitniciodată.”

Colonel (r) Viorel Drenea

DIVERSE

- 46 -

Problema nr. 1

Avionul cu care călătoriţi se prăbuşeşte în deşert,iar întregul echipaj a murit. Sunteţi singurulsupravieţuitor. Avionul este complet distrus. Sunteţiîmbrăcat într-o ţinută de vară, subţire. Cea mai apropi-ată localitate se află la circa 500 Km. depărtare. Aţireuşit să găsiţi printre resturi, pentru a supravieţui, 15obiecte.

Se cere:- să le ordonaţi de la 1 la 15, funcţie de importanţa

pe care le-o acordaţi dumneavoastră pentrusupravieţuire;

- să alegeți numai trei obiecte pe care le conside-rați de cea mai mare importanță.

1) 5 cutii de bere „Tuborg”;2) 1 pistol „Colt” cu 5 cartuşe;3) 1 raincoat (impermeabil);4) 1 busolă marca „Simpson”;5) 2 cutii de carne conservată de câte 2 kg. fiecare;6) 1 oglindă de damă;7) 1 lanternă;8) 1 briceag;9) 1 stilou „Parker”;10) 1 foaie de cort militară;11) 2 baterii electrice;12) 2 pulovere groase de lână;13) 1 bidon de 3 litri de apă;14) 5 sanwich-uri cu brânză;15) 1 cutie cu 10 chibrituri.

Problema nr. 2

Un sultan îndrăgostit de logică, condamnă lamoarte, prin tăierea capetelor, trei ostaşi pe care, pen-tru a uşura formularea problemei, îi vom numi T1, T2şi T3.

Înainte de execuţie, sultanul, mare amator de pro-bleme de matematică recreativă, le acordă o şansăunică de a se salva, supunându-i la următoarea probă,care are o cale logică de rezolvare:

- le arată 3 fesuri roşii şi 2 fesuri negre;- îi aşează în şir indian şi-i leagă la ochi;- le pune la întâmplare, pe cap, câte un fes;- îi dezleagă la ochi, le arată fesurile rămase, dar

nu le dă voie să privească decât înainte, astfel încâtT1 să vadă fesurile T2 şi T3, iar T2 să vadă fesul T3;

- pe rând, începând cu T1, fiecare va încerca, pebază de raţionament logic, să ghicească culoarea fe-sului pe care îl are pe cap;

- dacă unul singur răspunde corect sultanul îi vaierta pe toţi.

Începe proba, sultanul sfătuindu-i să nu dea răspun-suri la întâmplare, pentru că există o cale logică derezolvare:

- T1 priveşte fesurile din faţa sa, judecă corect şi,spre dezamăgirea celorlalţi, afirmă: „nu pot spune cu-loarea fesului meu”;

- T2 vede culoarea fesului lui T3, aude ce a spusT1 şi, continuând seria dezamăgirilor, răspunde: „nupot spune culoarea fesului meu”;

- T3 aude cele două răspunsuri, şi deşi nu vede niciun fes, reface raţionamentele care au stat la bazarăspunsurilor lui T1 şi T2 şi dă răspunsul corect.

Imaginaţi-vă că sunteţi în situaţia destul de neplă-cută a lui T3 şi folosindu-vă de răspunsurile lui T1 şiT2, încercaţi să salvaţi viaţa celorlaţi doi şi implicit adumneavoastră, formulând răspunsul corect, aşteptatde sultanul îndrăgostit de logică.

VĂ DORIM SUCCES!

P e r s p i c a c i t a t eÎncă de la primul număr al revistei deshidem o pagină, în cuprinsul căreia veţi găsi multe „probleme

isteţe”, teste de cunoştinţe şi alte provocări interesante adresate minţii cititorilor.În această ediţie vă supunem spre rezolvare un test de supravieţuire şi o problemă de logică mate-

matică, urmând ca sursele de unde au fost preluate problemele și soluțiile acestora să le prezentăm înnumărul viitor.

Ne-ar bucura ca dumneavostră să găsiţi şi alte modalităţi de rezolvare, corecte şi argumentate logic.Aşteptăm soluţiile dumneavoastră pe adresa redacţiei şi, totodată, multe propuneri de alte asemenea

„isteţisme”. Redacţia

AMINTIRI

- 47 -

Album sentimentalApelul la memorie, în cazul de faţă la memoria imaginilor, face posibilă de cele mai multe ori, pentru cei

ce le privesc, un salt peste timp, peste generaţii ... Acesta este şi scopul rubricii de faţă: de a iniţia trans-ferul prezentului în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al celor care se regăsesc într-una sau maimulte fotografii, de a retrăi astăzi întâmplări de ieri, de a depăna amintiri de mult uitate ...

Ordinea de prezentare este aleatorie. Am încercat numai să surprindem câteva aspecte din tumultulvieţii de cercetaş în dispozitiv prin paraşutare de la „404”.

Aşteptăm cu nerăbdare, pentru numărul viitor, comentariile celor care se regăsesc în acest album şi„asaltul memorialistic” al cititorilor noştri, însoţit de cât mai multe fotografii-amintire.

Redactor şef, colonel (r) Alexandru Rusu

MAI PRESUS DE TOATE, ȚARA.Col. Gheorghe Constantinescu,comandantul B. 404 Cc., felicitămilitarii de la Cp. a 2-a Cc. dupădepunerea jurământului militar.

(Buzău, iunie 1979)

CONCURS DE PATRULE.În acțiune, grupul comandat

de locotenentul-major Gabriel Benescu, clasat pe locul I

(Dihamul Militar, 1988 )

AMINTIRI

- 48 -

GATA DE LANSARE DINAVIONUL Li-2.

Col. Vasile Crăciun, comandantulBatalionului 404 Cercetare

(rândul de sus, primul din dreapta)împreună cu un grup de cadre

(cercetaşi-paraşutişti) pe aerodromul Buzău - mai 1967.

ÎNAINTEA UNEI PARAŞUTĂRI DE ANTRENAMENT.

În imagine: grupul de cercetarecomandat de lt. Emil Olaru.

- Aerodromul Boboc, mai 1982 –

VIZITA UNEI DELEGAŢIIMILITARE IUGOSLAVE.

Cpt. Remus Ghergulescu, comandantul B. 404 Cc.

(al doilea din stânga) prezentândtehnica din dotarea unităţii. Dele-gaţia militară română a fost con-dusă de contraamiralul Ştefan

Dinu, şeful D.I.A. (în civil, al treilea de la stânga)

- Buzău, 1985 –

AMINTIRI

- 49 -

RECORDUL DE ÎNĂLŢIME LASALTUL ÎN GRUP (5.500 M).În imagine, rândul de sus (de lastânga): lt.col. Ion Drăgan, lt.col.

Vasile Crăciun (nu a făcut parte dinechipă), cpt. Ionel Grama, cpt. ŞtefanSpânu. Rândul de jos (de la stânga):lt.col. Dumitru Buligioiu (comandantulgrupului), cpt. Anghel Constantinescu,

cpt. Gheorghe Constantinescu, lt.Alexandru Roşca şi mr. Mircea Ifrose.

- Buzău, 20 august 1970 –

ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE.Colonelul Gheorghe Truțulescu,comandantul Batalionului 404

Cercetare, defilând cu unitatea încentrul orașului.

(Buzău, Piața Dacia, 1993)

DIN PRIMELE PROMOŢII DEOFIŢERI (1952-1960).

În imagine: mr. D. Buligioiu, mr.I. Drăgan, mr. V. Brânzan, lt.maj.D. Cârnu, cpt. M. Ifrose, lt.maj. A.Constantinescu, lt.maj. Şt. Spânu

- Aerodromul Buzău, septembrie 1967 –

AMINTIRI

- 50 -

ANALIZA STĂRII DEPREGĂTIRE A UNITĂȚII.În imagine (de la stânga): col. Octavian Dumitrescu (locţiitorul şefului Direcţiei

Cercetare/J2), gl. Mircea Mureşan(comandantul Armatei a 2-a), gl.Nicu Apostu (şeful Direcţiei Cer-

cetare/J2), col. Dumitru Miu (şefulSecţiei cercetare la trupe din

Direcţia Cercetare/J2). - Buzău, aprilie 2001

PREDAREA - PRIMIREACOMENZII UNITĂȚII.Lt.col. Lucian Foca,

noul comandant al C. 404 Cc., preluând Drapelul de luptă

de la col. Viorel Drenea (şeful de stat major)

- Buzău, 2000 -

PREDAREA - PRIMIREACOMENZII UNITĂȚII.Col. Corneluş Mardare

(primul din stânga), preluând comanda

Batalionului 404 Cercetare de la col. Vasile Cerbu

(primul din dreapta)- Buzău, 2003 -

AMINTIRI

- 51 -

O PARTE DINTRE CEI CARE AUADUS FAIMĂ LUI 404

col. (r) Niculae Vochin, m.mMarian Lambru, col. (r) AlexandruSăcuiu, gl. bg. (r) Dumitru Miu,

col. (r) Tudor Gane, col. (r) ViorelDrenea, col. (r) Sima Micu, fostulcol. Alexa Dumitru, col. (r) Marin

Scarlat, col. (r) Gheorghe Constantinescu,

col. (r) Paul Veliu.- Buzău, aprilie 2010 –

...ŞI ALT GRUP LA FEL DE IMPORTANT

col. (r) Aristide Țintă, col. (r)Nicolae Moise, lt. col. (r) EftimieFrățilă, col. (r) Alexandru Rusu,col. (r) Paul Veliu, col. (r) Marin

Scarlat, col. (r) Sima Micu, gl. bg.(r) Dumitru Miu, col. (r) ȘtefanSpînu, col. (r) Viorel Drenea.

- Buzău, noiembrie 2010 -

GENERAŢII DE CERCETAŞI DINCADRUL BIROULUI CERCETAREDE SPECIALITATE DIN DIRECŢIA

INFORMAŢII MILITARE.De la stânga: col. (r) Liviu

Zanfirescu, col. (r) Sima Micu şi fostul col. Vintilă Bădulescu - Tabăra de sculptură Măgura,

jud. Buzău, iulie 2010 –

DOCUMENT

- 52 -

Arhivele Militare Române, Fond Comandamentul Forţelor Aeriene Militare,dosar 6177/1955, filele 311, 312

Strict autenticÎn susținerea afirmațiilor din

articolele dedicate momentuluianiversar de la 1 februarie, prezen-tăm ordinul TA 01534 din 30. 05. ’55al șefului Marelui Stat Major, gene-ral locotenent Ion Tutoveanu șișefului Direcției Informații, generalmaior Serghei Nicolau, adresatcomandantului Forțelor AerieneMilitare, prin care erau stabilitedetaliile organizatorice ale“Convocării de specialitate acercetașílor destinați a executacercetarea în spatele inamiculuiprin parașutare”.

(Documentul a fost identificat înArhivele Militare Române de coloneldr. Mircea Tănase).

MARŞUL CERCETAŞILOR ARMATEI ROMÂNE

Muzica: colonel Ionel Croitoru

Versurile: colonel cercetaş (r) Liviu Zanfirescu

Scrutează orizontul cu-ndrăzneală

Ei, asi, între binoclu şi busolă

Când zborul e-o lumină ireală

Albit le e curajul în cupolă.

De când se ştiu din şoimi sunt descendenţi

Cu ochi de vultur şi auz de fiară

Culeg cu grijă date, sunt atenţi

La tot ce mişcă şi ce-i înconjoară

Refren:

Cercetaşii, cercetaşii,

Preiau lumina gândului din zbor

Cercetaşii, cercetaşii,

Sunt ai puterii multiplicator.

Cercetaşii, cercetaşii,

Se-ntorc întotdeauna la izvor,

Cercetaşii, cercetaşii,

Păstrează-n inimi sfântul Tricolor

Cuvinte n-au ci doar simple semnale

E spaţiul Ţării plai de misiuni,

Ei stăpânesc pe creste orice vale,

Când ochiul lor se-nalţă din genuni.

Culeg cu sârg, date şi informaţii

Despre situaţii de la inamic

Iar în teren fac zeci de aplicaţii

Lor nu le este teamă de nimic!

Refren:

AAssoocciiaațțiiaa CCeerrcceettaașșiilloorr MMiilliittaarrii îînn RReezzeerrvvăă șșii îînn RReettrraaggeerree,,BBuuzzăăuu,, BBuulleevvaarrdduull UUnniirriiii nnrr.. 114400

TTeell.. 00774400002200663311EE--mmaaiill:: aaccccmmiillrrrr22001111@@yyaahhoooo..ccoomm

PPuubblliiccaațțiiee rreeaalliizzaattăă ccuu sspprriijjiinnuull PPrriimmăărriieeii MMuunniicciippiiuulluuii BBuuzzăăuu

ISSN: 2285-8652