CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul VIII nr. 404 22 -- 88 aapprriilliiee 22000099 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Mândria ne împinge discret spre arãtata slavã deºartã decare nu scãpãm prea uºor. Aceastã buruianã incomodã

– mândria – odrãsleºte întru multã bogãþie florile slavei deºarte,pe care cei mai mulþi dintre noi o întâlnim în toate mediile încare umblã ºi lucreazã oamenii.

Care dintre noi n-a fost cuprins barem o datã de aceastãurâciune? Chiar ºi la noi, atunci când ne facem cã am

avea ceva evlavie, deja rãbufneºte spurcata de slavã deºartã.

Aceastã stare, când o vedem la alþii agãþatã ca scaiul deoaie, ne apucãm de cârtire ºi judecatã. Semn vãdit cã ºi

pe la noi se aflã o astfel de leprã, care macinã bruma de bunãcuviinþã ce ar trebui sã avem din belºug. Iatã cã ºi la Iisus vincei doi fii ai lui Zevedei: Iacob ºi Ioan.

ªi ce credeþi cã au cerut?

„Învãþãtorule, voim sã ne faci ceea ce vom cere de la Tine.Iar El le-a zis: Ce voiþi sã vã fac? Iar ei au zis: Dã-ne nouã sãºedem unul de-a dreapta Ta ºi altul de-a stânga Ta întru slavaTa” (Marcu 10, 35- 37). Gândurile lor de ucenici rãsfãþaþi ºiîncrezuþi cã au pe Iisus de partea lor, le-au dat ghes sã-ºi aratemãsura gândirii lor. Nici o mirare sã nu ne cuprindã. Din vremibãtrâne avem mãrturia cã Lucifer a îndrãznit ºi mai mult atuncicând a zis: „Ridica-mã-voi în Ceruri ºi mai presus de steleleDumnezeului Celui puternic voi pune jilþul meu! … Sui-mã-voideasupra norilor ºi asemenea Celui Preaînalt voi fi” (Isaia 14,13-14).

În clipa aceea fulgerele lui Dumnezeu s-au arãtat pe cer ºiau lovit trufia Satanei. Proorocul Isaia a zis plin de uimire:

„Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu al zorilor! Cumai fost doborât la pãmânt, tu, biruitorul neamurilor!” (Isaia 14,12). Acelaºi duh a ispitit ºi pe ucenicii Domnului, cum neispiteºte ºi pe noi, din când în când, duhul cel viclean alvrãjmaºului diavol. Ca unor copii neºtiutori, Iisus le zice: „Nuºtiþi ce cereþi! Puteþi bea paharul pe care Îl beau Eu sau sã vãbotezaþi cu botezul cu care Mã botez Eu?” (Marcu 10, 38), iarei au zis, fãrã ezitare: „Putem!” Glasul lui Iisus s-a auzit deîndatã: „Paharul pe care Eu îl beau îl veþi bea ºi cu botezul cucare Mã botez vã veþi boteza.” (Marcu 10, 39).

Nu peste multã vreme, Iacob a fost ucis de Irod, iar Ioana fost surghiunit în Patmos de împãratul Dometian al

Romei. Aºa au bãut paharul suferinþei pentru Iisus ºiEvanghelia Sa, „dar a ºedea de-a dreapta Mea, nu este al Meu ada, ci celor pentru care s-a pregãtit.” (Marcu 10, 40). Rãspunsullui Iisus avea sã liniºteascã pe cei doi ucenici care au îndrãznitºi pe noi care citim ºi auzim. Dacã cei doi, Iacob ºi Ioan, au fostispitiþi de slavã deºartã, pe cei zece avea sã-i apuce ispitamâniei: „Auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacob ºi peIoan!” (Marcu 10, 41).

Cine vrea sã fie mai mare între voi, sã fie slujitor al vostruÎn iubirea Sa pãrinteascã Iisus dorea ca sã fie ºi ei câºtigaþi.

Astfel, le zise: „ªtiþi cã cei ce se socotesc cârmuitori aineamurilor domnesc peste ele ºi cei mari ai lor le stãpânesc. Darîntre noi nu trebuie sã fie aºa, ci care va vrea sã fie mai mareîntre voi, sã fie slujitor al vostru. ªi care va vrea sã fie întâi întrevoi, sã fie tuturor slugã” (Marcu 10, 42-44). Este de la sine

înþeles cã Iisus a dorit sã-i salveze pe cei doisprezece ucenici aiSãi, pe cei doi de la mândrie, iar pe ceilalþi zece de la mânie.

Sufletul lui Iisus s-a întristat!

Mai târziu, la Cina cea de Tainã, Iisus avea sã le dea lorºi nouã, de bunã seamã, cel mai strãlucit exemplu de

umilinþã: „Voi Mã numiþi pe Mine Domn ºi Învãþãtor, ºi bineziceþi, cã sunt. Deci dacã Eu, Domnul ºi Învãþãtorul, V-amspãlat vouã picioarele, ºi voi sunteþi datori ca sã spãlaþipicioarele unii altora; cã v-am dat vouã pildã, ca, precum v-amfãcut Eu vouã, sã faceþi ºi voi” (Ioan 13, 13-15).

Dacã ucenicii lui Iisus au înþeles sã gândeascã ºi sãlucreze cu logica puterii ºi a mâniei, Iisus Domnul le

îmbie logica umilinþei ºi a slujirii! Despre aceastã logicãomeneascã a puterii ºi a mâniei ar fi multe de spus. Aceste douãodrasle ale mândriei nu se pot tãmãdui decât în cazanul încinsal pocãinþei adevãrate, lacrimile fiind apa de leac ce ajutã lafierberea puterii ºi a mâniei. Iar apa de la spãlarea picioarelorucenicilor a potolit gãrgãunii slavei deºarte care ne tulburã viaþaîn fiecare ceas ºi zi.

Maria Egipteanca -exemplul ideal de pocãinþãÎn ºcoala cea mai înaltã a lumii dintotdeauna, ªcoala

Pocãinþei, trebuie sã ne aflãm cu toþi pentru a ajunge labucuria izbânzilor duhovniceºti. Cel mai tipic exemplu îl avemmai ales în drumul pocãinþei pe care l-a fãcut celebra pãcãtoasãMaria Egipteanca. Dupã 17 ani de trai spurcat în cele mai graveapucãturi întru ale desfrânãrii, au trebuit 47 de ani de sincerã ºicuratã pocãinþã. Prin postul ºi rugãciunea ei a ajuns sã punã opunte de pe pãmânt cãtre Dumnezeu. Ea a auzit adesea ºoaptalui Iisus la ureche: „Duceþi-vã de învãþaþi ce înseamnã: Milãvoiesc, iar nu jertfã! Cãci n-am venit sã chem la pocãinþã pe ceidrepþi, ci pe cei pãcãtoºi!” (Matei 9, 13).

Aºa s-a înþeles de-a pururi cã, oricât ar fi de pãcãtos unom, nevoinþele întru post ºi rugãciune ºi voinþa de a nu

mai pãcãtui îl ridicã mai presus de iertarea pãcatelor. MariaEgipteanca este unul dintre exemplele pilduitoare în acest sens.Ea va fi proslãvitã de Dumnezeu cu nimbul sfinþeniei. Varãmâne pentru noi exemplul ideal de pocãinþã, de lacrimifierbinþi, de nãdejde, de post, de iubire vie pentru Dumnezeu,Maria Egipteanca poate fi numitã dascãlul nostru duhovnicescîn aceastã lume plinã de urâciunea pãcatelor ºi de tot felul descãderi!

Iisus Domnul ne cheamã la Sine pe toþi! El ne doreºterecuperaþi din viiturile pãcãtoase ale lumii! El ºi-a dat

sângele Sãu preþ de rãscumpãrare pentru noi toþi! Noi suntem aiLui pe veci! El ne dã demnitate de fii ai Cerului!

Sã ne purtãm, aºadar, ca fiii iubiþi ai Pãrintelui Iubirii Carene aºteaptã în Împãrãþia Luminii!

Episcop al Argeºului ºi Muscelului

ÎÎnnttrree llooggiiccaa ppuutteerriiii ººii aa sslluujjiirriiii

„Cea care pe mulþi i-a prins cu undiþatrupului, cu ochii ºi, pentru o scurtãplãcere, i-a fãcut mâncare diavolului, afost pescuitã cu tot adevãrul dedumnezeiescul har al cinstitei Cruci,fãcându-se ea prea dulce mâncarea a luiHristos”.

„Puterea Crucii Tale, Hristoase, a fãcutminune; cã ºi cea care mai înainte eradesfrânatã s-a nevoit cu nevoinþãpustniceascã. De unde ºi lepãdândneputinþa (firii femeieºti), vitejeºte a statîmpotriva diavolului. Pentru aceasta,

luând ºi rãsplata biruinþei, se roagã pentrusufletele noastre”.

„Neºtiind dumnezeieºtile porunci,cinstitã, ai întinat chipul cel dumnezeiesc;dar prin dumnezeiascã purtare de grijãiarãºi te-ai curãþit îndumnezeindu-te,cuvioasã, prin faptele tale cele desfinþenie”.

„Vânãrile sufletului ºi patimile trupuluile-ai tãiat cu sabia postului; pãcatelegândului cu tãcerea sihãstriei le-ai înecat;ºi cu curgerile lacrimilor tale ai adãpat

toatã pustia ºi ne-ai odrãslit nouã roadelepocãinþei; pentru aceasta cinstimpomenirea ta, cuvioasã”.

„Pildã de pocãinþã avându-te pe tine,preacuvioasã Marie, roagã pe Hristos sãne-o dãruiascã în vremea postului; ca încredinþã ºi în dragoste sã te lãudãm pe tinecu cântãri”.

Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat.

Mistagogia timpului liturgic, Ediþia a II-a, Editura Deisis, Sibiu,

TTTTRRRRIIIIOOOODDDDUUUULLLL ---- PPPPiiii llllddddaaaa ddddeeee ppppooooccccããããiiiinnnnþþþþãããã aaaa CCCCuuuuvvvv iiiiooooaaaasssseeee iiii MMMMaaaarrrr iiiiaaaa EEEEggggiiiipppptttteeeeaaaannnnccccaaaa

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop

CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu, Eduard Tomaziu.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Ajuns la bãtrâneþile cele mai de peurmã, dumnezeiescul Iacob a chematpe fiii lui ºi a zis: Adunaþi-vã ca sã vãspun vouã ce vi se va întâmpla în zilelede pe urmã. Ascultaþi pe Israel, tatãlvostru (Facere 49, 1-2).

Cuvântul binecuvântãrii fiecãruiadin cei doisprezece fii în parte nu e uºorde înþeles, avertizeazã Sfântul Chiril alAlexandriei, dat fiind faptul cã modulbinecuvântãrii e amestecat cu câte oproorocie pentru fiecare fiu, proorociece se face în funcþie de faptelefiecãruia, ale unora condamnabile, iar,dupã caz, ale altora lãudabile.

Astfel, se aratã clar cãbinecuvântarea iubitoare de laDumnezeu se dã în funcþie de, sauprinde în raþionalitatea ei, mãsuradreaptã a faptelor omului, a pãcatelorsau virtuþilor lui.

În sensul acesta, iatã ce i sedescoperã lui Ruben, prin gurapãrintelui sãu: Ruben, întâiul meunãscut, tu, tãria mea ºi începutul fiilormei, aspru te-ai purtat, aspru ºiîndãrãtnic. Te-ai revãrsat în ocãri caapa, sã nu fierbi. Te-ai urcat pe patultatãlui tãu, ai întinat aºternutul pe carete-ai urcat (Facere 49, 3-4).

a. Ruben - darealui Dumnezeu

Întâi de toate Iacob îi zice: Ruben,tãria mea, întâiul meu nãscut, tu eºtiînceputul fiilor mei. Ca întâi nãscut,Ruben e chipul poporului evreu întâi

nãscut ºi aflat în Egipt, faþã de careDumnezeu a arãtat multã putere.Fiindcã þara Egiptului a fost pedepsitãîn minunate chipuri: apele i s-auprefãcut în sânge, s-au ivit þânþari, aplouat cu broaºte, cu piatrã, moarte s-asemãnat între întâii nãscuþi aiegiptenilor, Marea Roºie s-a dat departea evreilor. De aceea numele Rubense tâlcuieºte darea lui Dumnezeu,fãcându-se trimitere la toate puterilecâte avea sã dea Dumnezeu asupraEgiptului pentru izbãvirea de robire aîntâiului popor evreiesc.

b. Ruben - celaspru ºineîncovoiat

Prin aceste însuºiri s-a arãtat iarãºichip al acelui întâi popor evreiesc care,conform profeþiei, a fost aspru lapurtare, îndãrãtnic ºi cârtitor, neîndurat,neîncovoiat, sãlbatic ºi violent. Cãciiudeii au fost într-adevãr neînfrânaþi.De aceea pe drept cuvânt Dumnezeu areproºat poporului Israel: Eu ºtiu cã tueºti tare la cerbice ca un drug de fier ºifruntea îþi este de aramã (Isaia 48, 4),sancþionând încãpãþânarea de caredãdea dovadã.

c. Ruben - sã nufierbi!

Înfierbântat ºi iute la mânie,stãpânindu-ºi cu greu pornirile, poporul

Israel s-a revãrsat adeseori ca apa,neputându-ºi þine nãvala împotrivacelor pe care îi ura. De aceea ºi Hristosîi întreabã: Pe care dintre prooroci nul-au omorât pãrinþii voºtri? ªi voi aþitrecut mãsura pãrinþilor voºtri (Matei23, 32). Cãci deseori au fãcut prãpãd încalea lor, dupã cum ºi inundaþiileapelor. Aºa s-au revãrsat în ocãri, caapa.

Dar Iacob îl aþine metaforic peRuben, stãruind în îndemnul profetic:Sã nu fierbi! Cum înþelegem aceasta?Apa care fierbe e dusã în sus,revãrsându-se peste marginile cãldãrii,pãrând sã fie multã. Avertizarea luiIacob trebuie înþeleasã ca vestirealimitãrii sau a împuþinãrii acestui neamnevoiaº. Sã nu fierbi, adicã sã nu teînmulþeºti ca neam. Cãci evreii, deseoriloviþi, strãmutaþi în robii, au rãmaspuþin de numãrat, în comparaþie cumulþimea pãgânilor, ce s-au mântuitprin credinþa în Hristos.

d. Ruben - fiulîntinãrii

Pricina împuþinãrii viitoare adarurilor este fãcutã cunoscutã în auzultuturor, spre ruºinare: Te-ai urcat înpatul tatãlui tãu ºi ai întinat salteauape care te-ai urcat.

Într-adevãr, Ruben a fost surprinsîmpreunându-se cu Bilha, roaba mameisale Lia, ºi concubina tatãlui sãu Iacob.De aceea de atunci s-a numit fiulîntinãrii, cãci a spurcat patul pãrinteluisãu (Facere 35, 21).

Dupã chipul acestei urâciuni ºipoporul întâi-nãscut al lui Israel s-aurcat nebuneºte pe patul TatãluiCeresc, ºi dispreþuindu-L au îndrãznitsã se alipeascã de trupul Legii luiDumnezeu, vãrsându-ºi seminþelenecurãþiei cuvintelor lor în desfrânataSinagogã, al cãrei chip e roaba Bilha.

Astfel au nesocotit aºternutulTatãlui, adicã au nesocotitpogorãmântul Tainei Fiului Întrupat,respingându-L pe Hristos. De aceeamulþi dintre profeþi s-au referit lapoporul lui Israel ca la o desfrânatã:Întocmai cum femeia necredincioasãînºalã pe iubitul ei, aºa ºi voi popor allui Israel, v-aþi purtat cu înºelãciunefaþã de Mine, zice Domnul (Ieremia 3,20).

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (XXVI)BBiinneeccuuvvâânnttaarreeaa

cceelloorr ddooiisspprreezzeeccee ppaattrriiaarrhhii.. BBiinneeccuuvvâânnttaarreeaa lluuii RRuubbeenn

Molitfelnicul tâlcuitTTTTaaaaiiiinnnnaaaa SSSSffffâââânnnnttttuuuu lllluuuu iiii

BBBBooootttteeeezzzzRRuuggããcciiuunneeaa ddiinn ttiimmppuull

eecctteenniieeii mmaarrii În timp ce diaconul rosteºte ectenia mare,

preotul rosteºte o rugãciune cu un conþinutzguduitor, am putea spune… Textul conþinecuvinte prin care sfinþitul slujitor îºi recunoaºtestarea de pãcãtoºenie, se smereºte adânc ºi îºirecunoaºte pãcatele. Aici preotul spune cât este depãcãtos ºi cum, din aceastã cauzã, s-ar putea scârbiDumnezeu de el: „sã nu Te scârbeºti de mine,nici sã-þi întorci faþa Ta de la mine, ci trecigreºelile mele în ceasul acesta, Cele care trecicu vederea pãcatele oamenilor când sepocãiesc”. Apoi, se roagã pentru „a-i spãlanecurãþia trupului ºi întinãciunea sufletului.” ªi,mai mult, se roagã sã-l sfinþeascã spre a putea sãfacã faþã la un foc atât de dumnezeiesc la care seface pãrtaº în clipa botezului: „mã sfinþeºte cuputerea Ta cea nevãzutã ºi cu dreapta ceaduhovniceascã; ca nu cumva, propovãduind eualtora slobozirea ºi fãgãduind-o cu deplinãîncredinþare în iubirea Ta de oameni ceanegrãitã, sã nu mã arãt eu însumi netrebnic robal pãcatului”. Deci, preotul îºi vede neputinþa, îºivede micimea sa, realizeazã cã este prea pãcãtosspre a sãvârºi o asemenea mare Tainã aîndumnezeirii unui copil sau a unui adult. Aºacum spune pãrintele Constantin Necula: „Pentrucã, pânã la urmã, aici se joacã mântuirea noastrã,în a recunoaºte cã nu noi suntem cei care-imântuim pe ceilalþi, ci cã de multe ori Dumnezeune-a ales- ºi pe mulþi dintre noi ne-a ales chiar dinmarginea de luminã a buzei cristelniþei, a malului,a þãrmului acesta luminos, care este cristelniþa-spre a ne constitui în propovãduitori ºi fãptuitori aiEvangheliei Sale.” („Porþile Cerului”, edituraAgnos, 2007, pagina 50).

Acolo unde nu este diacon sau nu sunt maimulþi preoþi, ca sã fie timp spre a rosti aceastãrugãciune în tainã nu existã decât douãsoluþionãri: ori sã se cânte foarte rar rãspunsurilela ectenia mare, ori ca rugãciunea sã fie rostitã cuvoce tare dupã ectenia mare. Aceasta din urmã,este chiar de dorit pentru ca preotul sã aibã timp cuadevãrat sã conºtientizeze conþinutul atât de adâncal acestei rugãciuni.

Pr. Florin IORDACHE

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

În data de 27.03.2009 a avut loc în sala de ºedinþe aConsiliului Judeþean Argeº evenimentul cu tema„Asistenþa socialã – azi ºi mâine”.

Manifestarea prilejuitã de Ziua Mondialã a AsistenþeiSociale a fost organizatã de Inspectoratul SocialRegional Sud - Muntenia, D.G.A.S.P.C. Argeº, ColegiulNaþional al Asistenþilor Sociali din România,Universitatea Piteºti – Facultatea de Teologie Ortodoxã- Catedra de Sociologie ºi Asistenþã Socialã, Asociaþia„Sprijin pentru viaþã” ºi Asociaþia „Copii – Viitorulnostru 2002”.

Agenda zilei a cuprins discursuri, prezentãri ºidezbateri pe teme de asistenþã socialã, respectiv:

-„Ponderea asistenþilor sociali în domeniul public ºiprivat al serviciilor sociale versus calitatea serviciilorfurnizate clienþilor” – prezentare I.S.R. Sud – Muntenia,

DGASPC Argeº, ONG – uri;- „Rolul asistentului social în acreditarea serviciilor

sociale” – prezentare Direcþia de Muncã ºi ProtecþieSocialã Argeº;

- „Asistenþa socialã – domeniu de studiuinterdisciplinar. Statutul asistentului social” – prezentareUniversitatea Piteºti – Facultatea de Teologie Ortodoxã- Catedra de Sociologie ºi Asistenþã Socialã;

- „Proceduri în asistenþa socialã, formare, cercetare,contractare servicii, punând accent pe valorile profesiei,dezvoltare, piaþa muncii pentru asistenþii sociali” –prezentare Colegiul Naþional al Asistenþilor Sociali dinRomânia.

Evenimentul a urmãrit evidenþierea progreselorrealizate în domeniul asistenþei sociale, rolul asistentuluisocial în contextul socio-economic actual ºi importanþacolaborãrii tuturor factorilor decizionali în crearea uneisocietãþi în care se manifestã grija pentru fiecare membrual ei.

De remarcat a fost prezenþa d-lui Radu Purecel,inspector social ºef, Inspectoratul Social Regional Sud –Muntenia, d-nei Elena Mateescu, director executiv alDMPS Argeº, a d-lui Adrian Macovei, director general,DGASPC Argeº, a d-nei Maria Constantinescu, prof.univ. dr. ªef Catedrã Sociologie ºi Asistenþã Socialã, ad-lui Cristian Roºu, reprezentantul CNASR ºi a Pr.Valentin Þintea, reprezentantul Protoieriei Piteºti.

Invitaþi au fost asistenþii sociali din cadrul DGASPECArgeº, asistenþi sociali ºi persoane cu atribuþii deasistenþã socialã din cadrul primãriilor din judeþul Argeº,

asistenþi sociali din cadrul unitãþilor sanitare, a O.N.G. –urilor argeºene acreditate ca furnizori de servicii sociale,studenþi din anii terminali ai Facultãþii de TeologieOrtodoxã - Catedra de Sociologie ºi Asistenþã Socialã,mass-media localã.

Ca o concluzie a acestui eveniment poate fi aceea cãîntr-o societate modernã este nevoie de serviciu socialprofesionist, realizat de asistenþi sociali specializaþi,lucru ce poate fi încununat de succes începând curespectarea legislaþiei în vigoare, cu implicareainstituþiilor abilitate, cu o mai mare deschidere acomunitãþii prin voluntariat, în servirea persoaneloraflate în dificultate.

V.Þ.

Eveniment desfãºurat în vederea marcãrii Zilei Mondiale a Asistenþei Sociale

„„AASSIISSTTEENNÞÞAA SSOOCCIIAALLÃà –– AAZZII ªªII MMÂÂIINNEE““

Clasa a VII-aPremiul I

OPREA IONUÞ - Gr. ªc. „Ion Cantacuzino“ Piteºti – 9,60Premiul II

MIU LAURENÞIU MARINEL - ªc. Nr.3 Piteºti – 9,38Premiul III

BURCEA MIHAELA - ªc. Nr.15 „Adrian Pãunescu“ Piteºti – 9,35Menþiuni

DUMITRACHE CRISTINA - ªc. „George Topârceanu“ Mioveni – 9,25POPA ANDRADA ILEANA - ªc. „George Topârceanu“ Mioveni – 9,15

Clasa a VIII-aPremiul I

ªERBAN MARIA IULIANA - ªc. Gen. ªuici – 9,60Premiu II

CHIVEREANU ELENA CLAUDIA - ªcoala Petreºti – 9,50Premiul III

CONDREA ELENA - ªc. Nr.15 „Adrian Pãunescu“ Piteºti – 9,05Menþiuni

BRAN FLORINA - ªc. Recea – 8,90SIMION CRISTINA ELENA- ªc. Gen. Bãiculeºti – 8,57

Clasa a IX-aPremiul I

PREDA MÃDÃLINA - Col. Naþ. „I.C.Brãtianu“ Piteºti – 9,60Premiul II

ORêIANU MIHAELA - C. N. „Dinicu Golescu“ Câmpulung – 8,62Premiul III

GEAMBAªU DARIA - C. N. „Dinicu Golescu“ Câmpulung – 8,45Menþiuni

ANCA SILVIA - Col. Naþ. „I.C.Brãtianu“ Piteºti –8,25CUREA MARIA - Col. Naþ. „I.C.Brãtianu“ Piteºti – 8,20

Clasa a X-aPremiul I

MARIN MARILENA CRINUÞA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 9,30Premiul II

MARIA CÃTÃLINA ANDREEA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 9,17Premiul III

TOMESCU OANA MADALINA - C. N. „Dinicu Golescu“ Câmpulung – 9,05Menþiuni

TIÞA BIANCA CRISTINA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 8,80PÃUN ADELINA DANIELA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 8,60

Clasa a XI-aPremiul I

IONESCU CLAUDIU GABRIEL - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti –9,75Premiul II

VINTILÃ MIHAELA - Liceul Teoretic „Ion Barbu“ Piteºti – 9,50Premiul III

DOBRE ADRIANA GEORGIANA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 9,00Menþiuni

DINCUÞÃ RAMONA - Gr. ªc. Ferdinand I – 8,90UNUZÃU BARLAN FLORENTINA - Col. Economic „Maria Teiuleanu“ Piteºti – 8,85

Clasa a XII-aPremiul I

MICHAI ANDREI – C.N. „Vlaicu Vodã“ Curtea de Argeº – 9,30Premiul II

MIHAI SIMONA ELENA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 9,10Premiul III

FLOREA MARIA FLORENTINA - Col. Naþ. „Zinca Golescu“ Piteºti – 9,00Menþiune

PANÃ RUXANDRA GABRIELA - C. N. „Dinicu Golescu“ Câmpulung – 8,50.

Elevii clasaþi pe prima poziþie la fiecare clasã vorreprezenta judeþul Argeº la Olimpiada Naþionalã care se va

desfãºura între 11 ºi 15 aprilie la Baia Mare.

PPrreemmiiaannþþiiii OOlliimmppiiaaddeeii JJuuddeeþþeennee ddee RReelliiggiiee21 martie 2009 - Liceul teoretic „Ion Barbu“ Piteºti

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Trãind ºi activând ca folclorist la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, mai întâi ca „teolog absolut” apoi ca preot însatul Maidan din Banat, azi Brãdiºaru de Jos, judeþulCaraº Severin, Iana Aurel lasã culturii româneºti ofrumoasã moºtenire folcloricã, care a atras atenþiabinecunoscuþilor folcloriºti ºi oameni de culturãNicolae Densuºianu, Aron Densuºianu, SimeonFlorea Marian, Arthur Gocovei, At. M. Marienescuºi alþii. În întreaga sa activitate folcloristicã preotulIana a publicat pe parcursul vieþii sale în revisteleFamilia, Luminãtorul, Tribuna – Sibiu, Progresul(Oraviþa) etc., credinþe, datini ºi obiceiuristrãmoºeºti legate de naºtere, înmormântare ºisãrbãtori religioase.

A publicat de asemenea în aceste reviste doine,balade, anecdote, strigãturi, poveºti, documenteinedite, medicinã popularã, poezii populare ºialtele.

Între strãdaniile sale folclorice menþionãm înmod deosebit o descriere amãnunþitã a celui maicunoscut joc românesc al cãluºarilor, publicatã înanul 1890 ºi menþionatã de cercetãtori ca fiind „unadintre contribuþiile cele mai vechi ºi mai preþioasedin literatura acestei manifestãri cu implicaþii atâtde complexe” (Vezi Dicþionarul LiteraturiiRomâne de la origini pânã la 1900, EdituraAcademiei R.S.R., Bucureºti, 1979, pag. 446). Arãspuns cu onestitate pricepere ºi talent lachestionarele Arhivei de Folclor din Cluj despre„obiceiuri de primãvarã, naºtere, botez,înmormântare, copilãrie etc.” (Vezi Datcu, Iordan.Dicþionarul Etnologilor Români, EdituraSAECULUM I. O. Bucureºti, 2006, pag. 472).

În cele ce urmeazã vom prezenta pe scurt câtevadin perlele gândirii populare cu privire la naºtere,botez, înmormântare ºi alte producþii folclorice cadoine, balade, strigãturi, etc.

Vom prezenta de asemenea exemple de credinþeºi obiceiuri la naºtere existente în pãrþile Oraviþei ºipublicate de folclorist în revista „Familia”, AnulXXV, 1889, Nr. 41, (pag. 483-484). În acest articolfolcloristul ne spune cã atunci când într-o familiemor în continuare copii, pentru a stãvili acest rãu, laprimul copil nãscut dupã moartea acestora, de estebãiat se ia un cocoº, iar de este fatã se ia o gãinã ºise îmbracã în veºmântul pe care l-a avut atunci cânda venit pe lume nou nãscutul ºi se zice:

„Dau cap pentru capOchi pentru ochiNas pentru nasGurã pentru gurã” (pag. 483)Tot în revista Familia Nr. 51 Anul XXV, 1889,

folcloristul publicã în continuare credinþele ºipracticile la naºtere, botez ºi cununie precum ºidescântece de deochi; de izdat, de pazã, de dalac, deîntors etc.

Înmormântarea la români, credinþe ºi datini,din pãrþile Oraviþei. Art. în Familia 1889, AnulXXV, Nr. 37, (pag. 434-436)

În acest articol autorul prezintã pe larg credinþeleºi datinile de la înmormântare practicate în pãrþileOraviþei. Astfel – spune folcloristul – dupã ieºireasufletului, stãpâna casei face turtã arsã din fãinã degrâu pe care o aruncã dupã „suflet” pe fereastracasei spunând urmãtoarele:

Iacã astã turtã arsãCa sã-þi fie de bucateSã nu mai viiLa astã casã”. ( pag. 435)Aceste practici se continuã pânã la ºase

sãptãmâni dupã moarte ºi sunt extinse aproape întoatã þara, pentru ca mortul sã nu se facã moroi.

Tot la înmormântare gãsim în revista Familia,Anul XXVI, 1890 pag. (544-548) un dialog întredouã bocitoare în care sunt evocate „Zorile” ºi pecare marele etnomuzicolog Constantin Brãiloiu leprezintã cu text ºi muzicã în lucrarea: „La viemusicale d’un village. Recherches sur unrépertoire musicale paysan (Drãguº – Romaine)(1960), lucrare apãrutã postum, în care a dorit sãînfãþiºeze portretul satului Drãguº judeþul Braºov, înîntreaga sa integritate moralã ºi spiritualã.

Iatã textul acestui dialog:„Zorilor, surorilorMândrelor voi zânelor,Ia grãbiþi voi de ziliþiªi pe Ion îl întâlniþiªi-l întoarce-þi înapoiSã vinã el iar cu voiL’astã lume luminatãDe Dumnezeu bun lãsatãLa vânt ploaie ºi la soare

ªi la apã curgãtoare” (pag. 546).O altã temã pe care o urmãreºte folcloristul este

aceea a credinþelor ºi practicilor existente în zile desãrbãtoare ca: Sfântul Gheorghe (23 aprilie), SfântulTeodor (8 februarie), Înãlþarea Sfintei Cruci (14septembrie) etc.

Astfel în revista Familia Nr. 21/1890 folcloristulne vorbeºte despre postul negru care þine de la 29august pânã la Înãlþarea Sfintei Cruci (14septembrie).

Acest post este þinut cu mare stricteþe ºi este þinutde oameni pentru a-ºi mântui sufletele,iertându-li-se pãcatele grele ca: furturi, ucideri,omorârea pruncilor noaptea în somn etc.” (pag. 40)

Tot în acest numãr al revistei mai gãsim credinþacã „cine umblã cu un picior încãlþat ºi cu unuldesculþ nu se poate mãrita sau însura 7 ani”. Înpopor mai circulã de asemenea credinþa cã, casaunde zideºte rândunica cuib este o casã norocoasã.”

O altã credinþã a poporului este aceea cã în ziuade Sfântul Teodor este bine ca fetele sã-ºi spelepãrul capului cu leºie de omag ºi sã nu iese din casãdecât dupã ce vãd pe fereastrã trecând cai cuclopoþei la gât. Acest obicei este prezent ºi înOltenia ºi se practicã pentru ca fetele sã fie curatepânã la cãsãtorie.

O frumoasã practicã folcloricã gãsim în pãrþileBanatului, care în ziua de Sfântul Gheorghe toþilocuitorii satelor împodobesc ferestrele caselor ºiporþile cu ramuri verzi.

Tot aici în comuna Maidan ºi chiar în mai multecomune din împrejurimi crede cã dacã SfântulGheorghe cade în zi de post, laptele vitelor este slab(fãrã manã) (pag. 441).

Tot în revista Familia Nr. 35(1891), gãsim unarticol în care este citat marele folclorist ºi om deculturã Aron Densuºianu, articol pe care îl citãm ºinoi: „Un popor singur prin datini; simte, trãieºte ºiînfloreºte;

ªi când prin ele numai simþeºte,Încetul cu încetul piere, se schimbã.Aceste datini, aceste credinþe sunt istoria

autenticã a trecutului nostru, sunt istoria parþialã adescendenþei noastre” (pag. 411).

O temã pe care o urmãreºte folcloristul este ºiaceea a anecdotelor populare.

Astfel în revista Familia, Oradea-Mare Nr.30/1891, ne este prezentatã situaþia nesigurã ºilipsitã de cunoºtinþe medicale serioase ale unuidoctor care a prescris alimente interzise unuibolnav, dar permise sau recomandate altuia.

Cel care a urmat cu alimente interzise s-aînsãnãtoºit; iar cel care a urmat cu alimente permisea murit.

Concluzia: acest zis doctor purta o barbã lungã ºistufoasã, de aceea sãtenii i-au scos porecla: „Barbãlungã pânã-n burtã/ ªi mintea cu coadã scurtã” (pag.356).

O altã temã prezentatã în culegerile folcloristuluigãsim în numerele 14 ºi 15 din revista „Familia”1891, ºi este aceea a trãdãrii secretului.

În aceste douã numere ale revistei folcloristulprezintã o istorioarã intitulatã „Firicel Petru”,istorioarã plinã de tâlc ºi care poate fi actualã ºi aziºi anume aceea de a nu spune secretul nimãnui,chiar nici soþiei.

Menþionãm de asemenea cã, la invitaþia mareluifolclorist ºi om de culturã At. M. Marienescupublicatã în revista „Familia” Nr. 4/1898 de atrimite revistei producþii populare pentru a fipublicate, acesta, împreunã cu socrul sãu învãþãtorulºi folcloristul Sofronie Liulea, trimit urmãtoareleversuri populare: „Hopa þupa, Pupa lupa, Hop ºi þup,Pui de lup, Fugi din cale sã mã duc, La mândruþa são þuc, Cã mâne mã duc la plug; Ziua-i mare, Lacu-itare, Apa merge spre spinare Iar mândruþa-i la

rãcoare, ªi tot strigã sã mân tare”.Alte versuri populare publicate de preotul Iana le

gãsim în „Luminãtorul/ Timiºoara, anul X, Nr.62/1889, pe care le menþionãm mai jos ºi au ca temãdragostea curatã ºi stãruitoare instauratã între doitineri, cãci: „De cine dorul se leagã; Nu-ºi maipoartã mintea întreagã; De se leagã de voinic; Nus-apucã de nimic; Ci ia drumul peste câmp; Fãr’ debãþ, fãr’ de nimic.

De se leagã de nevastã; κi uitã rostul din casã;De se leagã de copilã; Îþi vine sã-i plângi de milã; Iaulcioarele pe mânã; ºi se duce la fântânã.

Fata mare ºtii cum este, când cu junii seîntâlneºte?

Ea de loc înnebuneºte; De-o sãrutã juni odatã;Ea se culcã necinatã, Dimineaþa e sculatã, ªi pecap e periatã Ca s-o mai sãrute o datã”.

Tot pe linia aceasta a dragostei unor tineri acãror credinþã reciprocã trebuie sã fie curatã ºistatornicã, notãm urmãtoarele versuri publicate defolclorist în „Luminãtorul” Timiºoara, anul X, Nr.59 1889 p pag.(1-2):

„Frunzã verde seminic, Cautã-þi mândrãalt voinic; Ca cu nimic n-ai nimic. Þi-am dat guraºi inele; Þi-am fãcut fala cu ele; Cãtrã unul, cãtrãaltul; Pânã ne-au ºtiut tot satul; Bate-mi-te mândrãbatã; Bate-mi-te cruciuliþa Cã prea slabã-þi fucredinþa

Asearã þi-am dat inele; ªi acum te vãdfãr’ de ele; Dar unde-s inelele? Bate-mi-testelele?”

Aceste frumoase versuri populare au prilejuitcompozitorului Ion Vidu alcãtuirea unei minunatepiese corale pentru cor mixt la patru voci intitulatã„Bohocele ºi inele”.

În continuarea activitãþii sale de culegãtor defolclor, preotul Iana Aurel publicã în douã numere15 ºi 19 din revista Familia/1890 dorul soldatuluicare a pãrãsit „casa pãrinteascã ºi vãtruþastrãmoºeascã” pentru ca „s-apãr þara ºi moºia, derele ºi vijelie” ( pag. 223).

Dãm mai jos textul acestei doine de cãtãnie careexprimã profundul sentiment al înstrãinãrii unuisoldat de casa pãrinteascã ºi de mândra lui soþielãsatã în grija mamei sale:

„Maicã rãu m-ai blãstãmatSã mã duc din a nost’ sat,Sã slujesc pe neamþ departeSã mã umplu de pãcate;Nu þ-a fost mãicuþã milã,C-ai lãsa pe a mea belã,Cu inima arsã friptãPe moarte de bolnãvitã,Cã zãu nu ºtiu ai mai veni,Pe ea d-oi mai întâlni” ( pag. 211).O altã temã care strãbate întreaga creaþie

folcloricã a secolelor XIX ºi XX este aceea a lupteipentru dreptate, libertate adevãr ºi credinþãstrãmoºeascã.

Dãm ca exemplu în acest sens urmãtoareleversuri; publicate în revista„Luminãtorul”/Timiºoara, Nr. 45 1889 pag. 2:

Cucule de primãvarãRã’mi cântaºi tu asearãCând la joc cã am plecatLa birtu din cap de satCã pe draga m’or luatFãrã de ea m’or lãsatDomnii cei fãr’ de credinþã;Domnii cei fãr’ de cãinþã;Da-lear Dumnezeu cãinþãPre ea sã o slobozeascãInima sã-mi veseleascã;Cãci de nu, mã voi izbiÎn codrii mã voi sui,Cu feciori de legea meaCa sã facem dreptateaMândre sã ne slobozimDe duºmani sã ne ferim”Tot pe linia luptei pentru dreptate ºi adevãr

folcloristul publicã în revista „Luminãtorul” Nr.72/1889 pag. 1 ºi 2, „Visul lui Pintea Viteazul”.

În aceastã baladã popularã eroul principal estePintea Viteazul, care viseazã în somn pe tânãraVoichiþa care-i spune cã vor veni de la domnie ºi-lvor prinde , aresta ºi omorî. El nu a crezut, dar aºas-a ºi întâmplat, pentru cã el spune cu mândrie:

„Cã se ºtie bine, cine-i Pintea-n lume, Cã-ivoinicul codrului, Codrilor pãdurilor, ªi pe când pesoldat trimite, Voichiþa-i pica în minte, Cum dânsabine-a ºtiut Planul ce l-a plãnuit; Domnii cei fãr’ decredinþã; Fãr’ credinþã, fãr’ cãinþã, ªi-n vis lui cã-lvesti Care se ºi împlini”.

Menþionãm cã în seria anecdotelor populare,„Neamþul ºi pãcurarul”, publicatã în revista„Familia” Nr. 33/1890 folcloristul ne prezintã unneamþ, care de gura muierii cã nu este bun de nimic,s-a dus la vânat dar toatã ziua n-a vânat nici rate,nici gâºte sãlbatece, nici iepuri ºi totodatã a mâncatþi toatã mâncarea pe care nevasta i-o puse-se întraistã.

Seara a poposit la o stânã, unde a mâncat brânzãºi smântânã cu mãmãligã; iar la culcare ºi-a pusopincile lângã el.

Noaptea însã câinii i-au mâncat opincile, iar el aajuns acasã fãrã vânat ºi fãrã opinci.

Ce va fi zis nevasta?! Se întreabã folcloristul ºine întrebãm ºi noi cei de azi.

O preocupare de seamã a folcloristului este de apublica documente inedite aºa cum apar în FamiliaNr. 14/1890 ( pag. 162-163). În acest articol preotulIana menþioneazã douã documente scrise în 1621 laBelgrad în limba germanã în care se atestã originearomanã a poporului român (pag. 162-163).

O altã temã care a circulat în a doua jumãtate asecolului al XIX-lea ºi care a preocupat pefolclorist, a fost cea a luptei haiducilor cu turcii.Dãm ca exemplu în acest sens balada DinConstantin ºi Român publicatã în revista Familia,Nr. 3/1890, (pag. 28-30).

Douã sunt persoanele pe care le prezintã baladaDin Constantin ºi Românul care nu are nume ºicare îi întrece pe cei doi întrucât:

„trei zile s-o încheiat de când turci am tãiatMurgul meu cã a turbatA turbat s-a spãimântatSãbioara-mi s-a spurcat” (pag. 30)În creaþia folcloricã româneascã mai existã ºi o

altã practicã a exprimãrii sentimentelor umane ºianume aceea a „chiuitorilor la joc”. Dãm în acestsens urmãtoarele versuri chiuite ºi publicate defolclorist în revista Luminãtorul/ Timiºoara, Nr.37/1889 pag. 2.

Hei Doamne! Cã mor ºi crepDe duºmani nu pot sã-nchepªi mã-nvârt ºi mã-n torcMândra mea s-o port în jocMãi bãdiþã copil prostDar asearã unde-ai fostDe la joc tu n-ai venitAmândoi sã fim sãrit?Dragu-mi cu cine jocCã miroase-a busuioc,Dragu-mi cu cine sãrCã miroasã-a goloperPune-þi mândro în cap floriPre duºmani sã-i ia fioriIar la brâu ia-þi busuiocCa sã-mi miroºi tu la jocTot în aceiaºi revistã în Nr. 12 ºi în acelaºi an

folcloristul publicã ºi urmãtoarele chiuituri:Mãi lãutaºe zi mãzãricaCa sã joc cu ibovnicaªi cum ºtii tu mai frumosªi îi place lui HristosDe cât cu o slutã-n lumeMai bine la gât o funeDe cât ca sã joc o slutãDe lume sã nu am parteAjungând la finalul prezentãrii strãdaniilor

folclorice ale acestui modest preot (îndrãgostit decreaþia folcloricã româneascã) care a pãstorit îninima Banatului românesc, ne dãm seama decontribuþia masivã pe care au adus-o aceºti cãrturarisãteºti la dezvoltarea folcloristicii româneºti ºi careau rãspuns cu promptitudine ºi conºtiinþãscriitoriceascã la apelurile marilor folcloriºti ºioameni de culturã Atanasie M. Marienescu, B. P.Hajdeu, Grigore Tocilescu, Aron ºi NicolaeDensuºianu ºi alþii, apeluri fãcute cu scopulmãrturisit de a salva de la sigurã pieire, acestecomori de inestimabil preþ, atât pentru patrimoniulcultural ºi artistic cât ºi pentru identitatea noastrãnaþionalã.

Omagiul nostru al celor de azi care se poateaduce acestor „albine culturale” care prin efortulde a culege folclorul neamului lor, „fãrã paradã”,„tãcuþi ºi probi” ºi fãrã gândul de a primirecompense oficiale, este de a aminti generaþiilortinere cã aceºti oameni, mulþi cu puþinã ºtiinþã decarte, au pãstrat cu sfinþenie prin eforturile lor fiziceºi chiar financiare, integritatea moralã ºi religioasã aneamului românesc.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

PPRREEOOTTUULL AAUURREELL IIAANNAA,, uunn hhaarrnniicc,, ppaassiioonnaatt ººiipprriicceeppuutt ccuulleeggããttoorr ddee ffoollcclloorr îînn ggrraaii bbããnnããþþeeaann

CCoomm

eemmoorr

aarree

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

„Cei care au experimentat în viaþã tristeþeaamarã a unei singurãtãþi în mijloculoamenilor, cei care au fost loviþi ºiîngenunchiaþi în inima lor secãtuitã, chinconºtient din chin inconºtient, râu dinizvoarele rãului, purtat cu orgoliu ºi prostie,numai aceia care au rãscumpãrat totul prinsuferinþã pot ºti ce înseamnã a fi aproape , afi frate, pot birui închisorile omului ºi culegeaurul lumii, acela ascuns în jocul cerului ºi almãrii vieþii noastre spirituale” (Fericiþi ceiprigoniþi. Martiri ai temniþelor româneºti, Ed.Bonifaciu, Bucureºti, 2008, pag. 55). Acestblestem al temniþelor Aiudului i-a cuprinsfãrã milã ºi pe cei care se vor dovedi principiai bunei-cuviinþe…

Lecþia prinþului GhicaUrmaº al familiei domnitoare Ghica ºi doctor în drept,

prinþul Alecu primeºte întâia condamnare în anul 1941. I s-audat 12 ani de închisoare pentru convingerile sale politice ºireligioase. Trei ani mai târziu, în 1944, comuniºtii aveau sãcorecteze aceastã situaþie printr-o falsã „rejudecare”. Acumavea sã fie condamnat la muncã silnicã pe viaþã; aºa credeauautoritãþile vremii cã vor sfârºi caracterul ºi eleganþaprinciarã.

S-au înºelat în privinþa prinþului Alecu Ghica, pentru cãacesta „trece prin temniþele þãrii cu o demnitate ºi o þinutãmoralã de la care nu va abdica niciodatã, cu toate pedepseleºi umilinþele la care era supus sistematic de conducereaînchisorii (la un moment dat a fost trimis ca servitor la ocrescãtorie de porci, unde prin firea sa nobilã a câºtigat înscurt timp simpatia tuturor porcarilor femei)” (Ibidem).

A reuºit sã scape curat, fãrã compromisuri, ºi din ultimaîncercare a comuniºtilor de a frânge caracterele dure:

reeducarea aplicatã deþinuþilor din zarca Aiudului.Pãrintele Gheorghe Calciu mãrturisea în lucrarea sa

autobiograficã cã a primit lecþii de bunã-creºtere de la prinþulGhica: „Era un om foarte politicos. El te saluta întâi. Deºi noieram mai tineri, venea el primul ºi ne dãdea „Bunãdimineaþa“. Te întreba: „Îmi dai voie sã mãtur eu astãzi încelulã în locul dumitale?“ Cum sã-i dai voie!? Cum sã-i zici:„Da, dom’le, mãturã!?“… Dar el insista: „Te rog, te rog!“.ªi-þi era ruºine sã-l refuzi pânã la urmã. Sau dacã era cinevabolnav ori slãbit, prinþul se scula de dimineaþã ºi mãturaînainte ca acela sã apuce. ªi era de o eleganþã în expresie, de-o nobleþe, ceva extraordinar! Nu a fãcut niciun compromis, aavut o demnitate princiarã. ªi era ºi foarte credincios” (Pr.Gheorghe Calciu în Viaþa pãrintelui Gheorghe Calciu apudFericiþi cei prigoniþi…, pag 55).

ªi fiicele prinþului Ghica îºi amintesc cu dragoste de tatãl

lor: „Niciodatã tata nu ne-a povestit despre ce a fãcut ºi a trãitel în închisoare. Târziu am aflat, de la unii ºi alþii… Iar când,dupã venirea lui acasã, încercam sã-i dãruim ceva, sã-i facemo bucurie mãruntã, ne spunea parcã stânjenit: „Nu, nutrebuie, eu nu v-am dãruit vouã nimic…“ (Ibidem).

Aceeaºi dragoste I-o va arãta prinþul Alecu Ghica ºi soþieisale, care s-a îmbolnãvit de cancer dupã o viaþã de luptãpentru creºterea celor trei copii. Nobilul Ghica o va îngriji cudragoste ºi devotament pânã la sfârºitul vieþii.

Un caracter impecabil ºi sensibil

„Prinþ al bunei cuviinþe” cum îl numea MitropolitulBartolomeu Anania, Ernest Bernea (foto) le-a fost discipolmarilor învãþaþi ai timpului sãu: Nae Ionescu, Nicolae Iorgaºi Dimitrie Gusti. Ca absolvent strãlucit al universitãþilor dinParis ºi Freiburg ºi specialist în sociologie, istoria religiilor ºifilosofie, tânãrul intelectual se încadreazã în curentulnaþionalist-creºtin al vremii. Pentru aceastã „vinã” va fiarestat în repetate rânduri, trecând prin lagãrele de la Vasluiºi Târgu-Jiu, prin închisorile de la Aiud, Târgu-Ocna ºi pe laCanal.

Era de o profunzime inegalabilã, de o þinutã delicatã ºisensibilã cum rar se poate întâlni: „Când fratele de destin,omul, se apropie de tine, cheamã-l ºi, cu puterea dragostei,frânge întunericul crescut între voi în atâtea chipuri, cugândul tãu iradiant dezvãluie-I tainele ºi respectã-Isâmburele de luminã pe care însuºi începutul a depus-o acolounde nici nu bãnuim. Toþi cei care ne înconjoarã, toþi cei pelângã care trecem sunt pentru noi tot atâtea prilejuri de a neîncerca plantarea bucuriei ºi frumuseþii noastre înºine într-olume de durere ºi de moarte prematurã” (Ibidem).

Acest caracter impecabil ajuns la credinþã prin ºtiinþã, vatrece pragul veºniciei în 1990, când a rãsãrit luminos soarelelibertãþii credinþei. Acum vegheazã la parcursul spiritual alneamului sãu din umbra crucii înãlþate în cimitirul MãnãstiriiCernica.

Se cuvine sã le fim ºi noi discipoli acestor doi mariprincipi ai omeniei ºi credinþei…

Roxana DRAGOª

PPrriinnþþuull AAlleeccuu GGhhiiccaa ººii EErrnneesstt BBeerrnneeaassuubb bblleesstteemmuull AAiiuudduulluuii

CCAA

MMPP

AANN

IIAA „„

DDIINN

TTEE

MMNN

IIÞÞEE

SSPP

RREE

SSIINN

AAXX

AARR

EE““

55

Pentru cei ce cãlãtoresc pe uscat, pe apã, prin aer, pentrucei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiþi ºipentru mântuirea lor, Domnului sã ne rugãm!

Biserica este sensibilã la nevoile tuturor credincioºilor, deaceea în Sfânta Liturghie are în vedere toate împrejurãrile vieþiilor: cãlãtoria pe uscat, pe ape sau prin aer, boala, neputinþa,osteneala ºi robia. Cererea aceasta are douã interpretãri:

Una generalã, considerã cã cererea se referã la pronia luiDumnezeu Tatãl, pe care o chemãm pentru cei ce se aflã departede noi, cãlãtoresc, sunt în patul durerii, sunt neputincioºi saurobi sau ignoranþi. Ne rugãm ca ostenelile ºi necazurile lor sã fieo punte spre Împãrãþia Binecuvântatã, prin purtarea de grijã aSfântului Duh.

Cealaltã, considerã cã cererea se referã la acele categorii decredincioºi care în ciuda voinþei lor nu sunt la Sfânta Liturghie.Este vorba de cei care nu pot ºi nu au bucuria sã fie împreunã cunoi la slujbã.

Sfântul Vasile cel Mare îi pomeneºte pe aceºtia într-orugãciune a Liturghiei lui: Pentru cei care din binecuvântatepricini nu s-au întâmplat aici. Aceste pricini binecuvântatesunt împrejurãrile îndreptãþite ale vieþii omului. Când sãvârºimo Liturghie primim din partea creºtinilor ºi pomelnice cumenþiuni speciale, cu cereri de sãnãtate, întãrire, uºurare depãcate º.a. Slujba, însã, n-o facem doar pentru cei care aducaceste pomelnice, ci pentru toþi ceilalþi, vii ºi morþi. Este omilostenie obºteascã pe care o facem pe pãmânt ºi o ofrandãpentru cei adormiþi întru Domnul. Astfel, o stare personalã

devine starea tuturor.Când rostim: … pentru mântuirea lor, Domnului sã ne

rugãm, înþelegem pe cei care cãlãtoresc cu avionul, vaporul saumaºina, întoarcerea lor cu bine acasã, iar folosul pe care noi îlavem la Sfânta Liturghie, sã fie ºi al lor. Ce se întâmplã, însã, cuceilalþi creºtini care lipsesc nejustificat de la Cina Domnului?Cei care se considerã buni creºtini, dar trec pe la bisericã de treiori pe an, cu prilejul nunþilor, botezurilor sau parastaselor? Unii,duminicã dimineaþa, aleargã la munte sau la mare, iar alþii credîn Dumnezeu ºi iubesc pe toatã lumea, dar pãstreazã credinþa lordoar pentru înmormântare. Toþi aceºtia, nu au pricinibinecuvântate, nu doresc medicamentul vieþii veºnice, gustulnemuririi, „apa cea vie” care adapã inima, ca sã nu moarã dincauza secetei duhovniceºti, a uscãciunii pãcatului ºi a rãutãþiiacestei lumi.

Credinþa viazã numai în Bisericã ºi în tainele ei, la Cina ºiPotirul la care Dumnezeu este prezent deplin. Deci, fiecare sã seconsidere creºtin când merge la bisericã în fiecare duminicã ºisãrbãtoare. (Afarã de pricini binecuvântate!)

Cu toate cã urmãtoarea povestire n-are legãturã directã cuconþinutul acestei pãrþi din Sfânta Liturghie pe care o analizãm,am ales-o pentru cã este actualã ºi adevãratã. Trãirile liturgice ºiexperienþele asemãnãtoare din viaþa anumitor preoþi, incitãinteresul cititorilor ºi folosul lor este mare.

Un preot slujitor, cãsãtorit, parohul bisericii unui sat dinHalkidiki, mi-a povestit urmãtorul incident din timpulVohodului Mare. Era sâmbãtã, în ajunul Crãciunului ºi în timp

ce se afla cu Cinstitele Daruri în mijlocul bisericii ºi urma sã seîntoarcã în Sfântul Altar, a vãzut uimit vreo zece creºtini,bãrbaþi ºi femei, alergând spre el, cãzând la picioarele lui ºipipãind stiharul care atingea pãmântul. N-a zis nimic, a intratîn Sfântul Altar ºi a continuat Sfânta Liturghie. Dupã: „Pentrurugãciunile…”, pe când împãrþea anafura, a cerut explicaþii.Aceia i-au spus, cã au alergat crezând cã din cãdelniþa pe careo þinea paraclisierul au cãzut cãrbuni aprinºi care au arscovorul ºi, scoþând fum, voiau sã-i stingã.

- Aþi vãzut ceva? I-a întrebat preotul?- Nu, în afarã de fum, nimic. Ce sã fi fost!?Preotul n-a spus nimic, cãci el însuºi mergând spre solee, a

vãzut ieºind din podea rotocoale albe de fum. La fel vãzuserã ºicreºtinii. Ce sã fi fost acest fum care ieºea dinaintea UºilorÎmpãrãteºti?

Un eveniment asemãnãtor i s-a întâmplat ºi unui preot de laSfântul Munte. În acelaºi timp al Vohodului Mare, din faþaSfintelor Uºi ieºeau rotocoale albe de fum care se întindeau întoatã biserica, umplând-o de mireasmã neobiºnuitã. Semãnau cuo ceaþã molcomã, luminoasã ºi toþi o sorbeau, se desfãtau deprezenþa ei, pânã ce, uºor, uºor, a dispãrut.

Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS, Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unor

evenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,monahilor ºi credincioºilor, Editura Bizantinã, Bucureºti,

2005, pag. 100-102.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (X)

„„......PPeennttrruu mmâânnttuuiirreeaa lloorr,, DDoommnnuulluuii ssãã nnee rruuggããmm!!““

„Nu (zic) ca am ºi dobândit îndreptarea, ori cã suntdesãvârºit; dar o urmãresc cã doar o voi prinde, întrucâtºi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraþilor, eu încã nusocotesc sã o fi cucerit, dar una fac: uitând cele ce suntîn urma mea, ºi tinzând cãtre cele dinainte, alerg la þintã,la rãsplata chemãrii de sus, a lui Dumnezeu, întruHristos Iisus” (Filipeni 3, 12-14).

Dupã învãþãtura Sfântului Apostol Pavel scopul vieþiicreºtine este mântuirea. Începutul mântuirii are la bazãprimirea Evangheliei lui Hristos ºi a Sfintelor Taine,Botezul, Euharistia ºi celelalte. Cei care au primit toateacestea trebuie sã meargã mai departe ºi sã se înalþe cutoatã fiinþa lor la realitãþile sau existenþele duhovniceºtisuperioare, având ca þintã mântuirea ºi desãvârºirea lor.

Îndemnul Sfântului Apostol Pavel adresat creºtinilorproveniþi dintre iudei este ferm, optimist ºi încurajator.Totuºi, el face o precizare de ordin doctrinal pe careteologia de ºcoalã a trecut-o de mult timp sub tãcere ºianume gravitatea cãderii în pãcat a celor desãvârºiþi încredinþa ºi viaþa în Hristos. Cãci, „Cu neputinþã estepentru ei, dacã au cãzut, sã se înnoiascã iarãºi sprepocãinþã, fiindcã ei rãstignesc loruºi, a doua oarã, peFiul lui Dumnezeu ºi-L fac de batjocurã” (Evrei 6, 6).Cei care se opresc pe calea urcuºului duhovnicesc spredesãvârºire sau, ºi mai grav, cad din credinþa ºi dinnãdejdea lor în Dumnezeu este cu neputinþã sã mairevinã sau sã se întoarcã cu adevãrat la pocãinþã, fiindcãprin fapta lor Îl rãstignesc a doua oarã loruºi (pentru ei,în ºi prin ei) pe Hristos ºi-L batjocoresc. Însã cei care nuse abat de la drumul spre desãvârºirea deplinã înHristos, au în fiinþa lor adânc înfiptã ancora nãdejdii,aºa precum o corabie pe o mare agitatã de furtunã esteancoratã pe fundul mãrii – cu nãdejdea salvãrii ºi a

continuãrii vieþii.Dupã învãþãtura Sfântului Apostol Pavel nãdejdea nu

trebuie sã fie o virtute iniþialã, ci ea trebuie sã fieneîncetat pãstratã ºi întãritã prin râvnã pânã la sfârºit,pentru ca ea sã se împlineascã, sã-ºi primeascã„obiectul” dorit, adicã sã se adevereascã ºi prin aceasta,lãsând credinþa în urmã, sã treacã în iubirea luiDumnezeu ca dar ºi virtute culminantã. În legãturã cuaceasta, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnã pe creºtiniiproveniþi dintre evrei zicând: „Dorind dar, ca fiecaredintre voi sã arate aceeaºi râvnã spre adeverireanãdejdii, pânã la sfârºit, ca sã nu fiþi greoi, ci urmãtoriai celor ce, prin credinþã ºi îndelungã-rãbdare,moºtenesc fãgãduinþele” (Evrei 6, 11-12).

Cei lipsiþi de râvna credinþei ºi de îndelunga-rãbdareca suport al nãdejdii devin „greoi” din punct de vedereduhovnicesc ºi astfel nu pot sã înainteze pe drumul ceduce la desãvârºirea în Hristos. Însã cei „uºori” dinpunct de vedere duhovnicesc, cei care îºi poartã (mânã)credinþa înainte, prin purtarea nãdejdii ancoratã însuflet, pãstratã acolo prin îndelungã-rãbdare ºi deplindeschisã lui Dumnezeu, Cel Care vine totdeauna dinprezentul Sãu etern, dar din viitorul nostru, vor moºtenifãgãduinþele lui Dumnezeu.

Dumnezeu Însuºi pentru a garanta omuluicredincioºia Sa faþã de el, ªi-a întãrit fãgãduinþele prinjurãmânt: „Cãci Dumnezeu, când a dat fãgãduinþa luiAvraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pecare sã Se jure, S-a jurat pe Sine Însuºi, zicând: «Cuadevãrat, binecuvântând te voi binecuvânta, ºiînmulþind te voi înmulþi». ªi aºa, având Avraamîndelungã-rãbdare, a dobândit fãgãduinþa” (Evrei 6, 13-15).

Credinþa lui Avraam depãºeºte raþiunea naturalã.Izvorul ei este teofania sau arãtarea lui Dumnezeu caprezenþã personalã mai mult decât evidentã ºi extrem depresantã. Avraam este cuprins dintr-o datã de o credinþãcutremur ca dar al lui Dumnezeu, dar ºi ca rãspunsdirect al fiinþei lui.

Credinþa lui este întãritã de nãdejdea cã prin

îndelungã-rãbdare va primi pe Fiul lui Dumnezeu înlocul fiului sãu Isaac pe care Dumnezeu i-a cerut sã-ljertfeascã.

Dar prin aceasta raþiunea lui s-a umplut de sens ºi s-a unit în mod direct cu Raþiunea Supremã ºi astfel l-aprimit anticipat dar real pe Hristos Fiul lui DumnezeuÎntrupat, fãgãduinþa supremã a Tatãlui ceresc.

Astfel, prin fãgãduinþã ºi jurãmânt Dumnezeu adescoperit oamenilor nestrãmutata Sa hotãrâre cuprivire la mântuirea ºi desãvârºirea lumii prin Hristos ºiîn Hristos.

Dumnezeu a dãruit oamenilor credinþa, nãdejdea ºiiubirea. Fãrã un Dumnezeu credincios nestrãmutathotãrârii Sale din veci, fãrã sã punã fãgãduinþele Saleînainte, adicã în viitorul lumii ºi fãrã iubire deplinã faþãde creaþia Sa, oamenii n-ar putea scãpa din relativitateasau contingenþa lor, care tinde sã-i ducã spre moarte sauspre inexistenþã.

Sfântul Apostol Pavel afirmã un adevãr pe cât deputernic pe atât de cutremurãtor. Cei care cautã scãparetrebuie sã þinã nãdejdea pusã de Dumnezeu înainte.Nãdejdea este pusã înainte omului, ea þine de viitor ºiroadele ei vin din viitor. Însã fãrã nãdejdea pusã înainteºi fãrã þinerea ei omul cade ºi recade într-o stare din carescãparea (mântuirea) nu mai este cu putinþã.

În drumul sãu spre Dumnezeu, omul este o fiinþãmereu „epectaticã”, adicã mereu întinsã ca un arcînainte. El trebuie sã alerge înainte fiindcã traiectul sãueste situat deasupra unei prãpastii uriaºe (abis) ºi oriceoprire înseamnã cãdere înþeleasã ca moarte spiritualãplinã de spectrul morþii veºnice. În acest itinerariuextrem de dificil omul nu este singur, el este ajutat deharul Duhului Sfânt, har (ajutor) dobândit odatã pentrutotdeauna de Hristos Iisus Cel care a intrat pentru noidincolo de catapeteasmã „fiind fãcut Arhiereu în veacdupã rânduiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 20).

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia” Piteºti

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

EExxeeggeezzãã llaa „„AAppoossttooll““

CCCCrrrreeeeddddiiiinnnnþþþþãããã,,,, nnnnããããddddeeeejjjjddddeeee ººººiiii îîîînnnnddddeeeelllluuuunnnnggggãããã----rrrrããããbbbbddddaaaarrrreeee

((((EEEEvvvvrrrreeeeiiii 6666,,,, 11113333----22220000))))

66

În marea Sa iubire, Dumnezeu a creat omul dupãchipul Sãu ºi, aºezându-l în Raiul desfãtãrii, l-achemat sã urce, prin ascultarea de o singurã poruncã,la asemãnarea cu Sine. Antropologia biblicã vorbeºtedesluºit despre starea paradisiacã a omului, dar ºidespre nesupunerea sau neascultarea faþã de voinþadivinã exprimatã într-o singurã poruncã: „Din toþipomii din rai poþi sã mãnânci, iar din pomulcunoºtinþei binelui ºi rãului sã nu mãnânci, cãci, înziua în care vei mânca din el, vei muri negreºit!”(Facere 2, 16-17).

Aºadar Dumnezeu, în Atotºtiinþa Sa, descoperãomului cã finalitatea nesupunerii sau a mândriei de adesconsidera voinþa divinã exprimatã în poruncaparadisiacã este sancþionatã de Dreptatea divinã,materializatã în pedeapsa morþii trupeºti ºi a celeisufleteºti.

În regula a X-a moralã, Sfântul Vasile cel Mare,prezentând în antitezã raporturile pãcat-moarte ºiascultare-viaþã veºnicã, stabileºte importanþa asumãriide cãtre fiecare creºtin a realitãþii conform cãreianumai respectarea poruncilor divine primite de laTatãl prin Fiul ºi lucrate prin adumbrirea DuhuluiSfânt (sinergie), conduc la mântuire, la fericirea ceaneîmbãtrinitoare.

Pornind de la observaþia cã Sfârºitul pãcatului estemoartea (Sfântul Vasiel cel Mare, Regulile morale,PSB vol. 18, pg. 112), ierarhul capadocian apeleazã la

autoritatea Evangheliei dupã Ioan (Ioan 3, 36) pentrua sublinia cã viaþa veºnicã este ascultare faþã de IisusHristos. De ce ascultare faþã de Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu ºi nu faþã de porunca sau voinþa luiDumnezeu cuprinsã în Lege?

Pentru cã „legea s-a dat prin Moise, iar harul ºiadevãrul prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 17) iar „Tatãliubeºte pe Fiul ºi toate le-a dat în mâna Lui” (Ioan 3,35) sau „Cã aceasta este voia Tatãlui Meu, ca oricinevede pe Fiul ºi crede în El sã aibã viaþã veºnicã ºi Euîl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 40).

În Vechiul Testament Legea a fost datã deDumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai pentru poporulevreu, cu scopul de a „trezi în evrei cât mai multconºtiinþa pãcãtoºeniei ºi dorinþa de mântuire”(Morala creºtinã, vol I, pg. 125), pe când în NoulTestament, Legea Iubirii a adus-o Însuºi Fiul luiDumnezeu, pentru toatã lumea, cu scopul atingeriifericirii veºnice: „Ci Tatãl Care M-a trimis, AcestaMi-a poruncit ce sã spun ºi ce sã vorbesc; ºi ºtiu cãporunca Lui este viaþa veºnicã” (Ioan 12, 49-50).

Chiar dacã Dumnezeu ºi-a descoperit voinþa înLegea veche, totuºi oricât de acrivic ar fi fost, evreulnu ar fi reuºit ca prin, ea sã anuleze osânda pãcatuluistrãmoºesc ºi sã poatã spune cã este liber, fericit ºinemuritor, pentru cã legea „în sine ºi pentru sine, eanu avea nici scopul ºi nici puterea de a îndrepta peoameni” (idem): „Cãci atunci când eraþi robi ai

pãcatului, eraþi liberi faþã de dreptate. Deci ce roadãaveaþi atunci? Roade de care acum vã este ruºine,pentru cã sfârºitul acestora este moartea” (Romani 6,21-22).

Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, IisusHristos, asumarea de cãtre Acesta a întregii opererãscumpãrãtoare (kenozã, întrupare, pãtimire, moarte,coborâre la iad, înviere, înãlþare la cer ºi ºedere de-adreapta Tatãlui) a fãcut posibilã atât ºtergereapãcatului strãmoºesc ºi primirea unei noi Legi, dar ºiridicarea firii umane la cel mai înalt grad de sfinþenie.

În acest sens, respectarea poruncii lui Hristos numai poate cãdea sub incidenþa imperfecþiunii,exterioritãþii ºi obiectualitãþii, asemenea accepþiuniivetero-testamentare, iar efectul nu poate fi numaiteluric (sunt fericit ºi binecuvântat doar cât timptrãiesc pe pãmânt, cãci am respectat legea luiDumnezeu). Prin asumarea ºi respectarea legii luiHristos, cel care a primit înfierea prin Taina SfântuluiBotez, nu mai este nici rob al pãcatului ºi nici rob allui Dumnezeu, ci casnic al Lui, ca fiu dupã har: „Daracum izbãviþi fiind de pãcate ºi robi fãcându-vã luiDumnezeu, aveþi roada voastrã spre sfinþire, iarsfârºitul, viaþa veºnicã” (Romani 6, 22). Sau cumspune Sfântul Vasile cel Mare: „Sfârºitul poruncii luiDumnezeu este viaþa veºnicã” (idem).

Pr. Napoleon Nicolae DABU

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (X)

„„„„SSSSffffâââârrrrºººº iiii ttttuuuu llll ppppããããccccaaaattttuuuu lllluuuu iiii eeeesssstttteeee mmmmooooaaaarrrr tttteeeeaaaa““““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

2 aprilie1711 - Are loc tratatul de alianþã

dintre Moldova ºi Rusia, încheiat laLuþk între Dimitrie Cantemir ºi þarulPetru I. Acest tratat prevedea o alianþãmilitarã antiotomanã, dar prin el serecunoºtea ºi domnia ereditarã înfamilia Cantemireºtilor ºi autoritateaabsolutã a domnului.

1866 - Se desfãºoarã plebiscitulprin care populaþia României a fostconsultatã în privinþa aducerii petronul þãrii a unui prinþ strãin-Carol deHohenzollern-Sigmaringen.

1939 - Apare, la Bucureºti,sãptãmânal, revista „Românialiterarã“, sub conducerea lui CezarPetrescu.

3 aprilie1844 - Alexandru Ioan Cuza s–a

cãsãtorit cu Elena Rosetti–Solescu, fiica cea mare a postelnicului IordacheRosetti ºi a Catincãi Rosetti, nãscutã Sturdza.

1889 - Grigoraº Dinicu, compozitor, violonist român (d. 1949). Estecunoscut mai ales pentru compoziþia sa din 1906, „Hora staccato“. Tatãl sãu,Ionicã Dinu, era originar din Piteºti.

4 aprilie1459 - Tratat de pace între ªtefan cel Mare ºi Sfânt (foto), domn al Moldovei

(1457–1504) ºi reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz. Se prevedeaîncetarea stãrii de rãzboi între Moldova ºi Polonia, îndepãrtarea lui Petru Aronde la hotarele Moldovei, recunoaºterea suzeranitãþii polone de cãtre ªtefan.

1921 - S–a înfiinþat, la Bucureºti, Institutul de seruri ºi vaccinuri „Dr. IonCantacuzino”.

1973 - trecerea la cele veºnice a eruditului ºi distinsului profesor de teologieortodoxã Teodor M. Popescu. A fost profesor de Istorie bisericeascã universalã,Patrologie, Istoria dogmelor ºi Istoria Bisericii Ortodoxe. Împreunã cuarhiereul Irineu Mihãlcescu, a tradus din limba greacã Noul Testament, apãrutca ediþie sinodalã în 1937 ºi 1942.

5 Aprilie1924 - Ordonanþã militarã prin care se interzice activitatea Partidului

Comunist Român.1973 - La clinica chirurgicalã nr. 2 din Târgu Mureº, o echipã de medici,

condusã de Prof. Dr. Ioan Pop de Popa, efectueazã prima operaþie pe corddeschis din România.

6 Aprilie1749 - Constantin Mavrocordat aboleºte ºerbia în Moldova, prin redefinirea

statutului vecinilor, care nu mai sunt consideraþi robi, ci þãrani fãrã pãmânt.Anterior, la 5 august 1746, se instituise aceeaºi reformã în Muntenia,desfiinþând rumânia.

1795 - Apare prima carte româneascã de matematicã, „Aritmetica“, tipãritãîn Moldova ºi datoratã episcopului de Hotin, Amfilohie Hotiniul.

1913 - S-a înfiinþat, la Bucureºti, Academia de Înalte Studii Comerciale ºiIndustriale (Academia de Studii Economice), prima instituþie de învãþãmântsuperior economic din România.

7 Aprilie1701 - Declaraþia mitropolitului unit Atanasie Anghel prin care nu-l mai

recunoaºtea pe Mitropolitul Ungrovlahiei ca superior al sãu.1863 - Are loc, la Sibiu, un Congres naþional al românilor, care deleagã zece

personalitãþi, în frunte cu mitropolitul Andrei ªaguna, pentru a expuneîmpãratului Franz Joseph I, la Viena, revendicãrile politice ale românilor.

8 Aprilie1802 - s-a nãscut Gheorghe Magheru, general ºi om politic, conducãtor al

armatei revoluþionare române din Muntenia, la 1848 (d. 1880)1829 - A apãrut, la Bucureºti, primul periodic din Þara Româneascã:

„Curierul Românesc”, editat de Ion Heliade Rãdulescu1839 - s-a nãscut Carol I de Hohenzollern–Sigmaringen, domnitor

(1866–1881) ºi rege al României (1881–1914)1911- s-a nãscut Emil Cioran, eseist ºi filosof, scriitor de limba francezã (d.

1995).Prof. Gabriel FIRUÞÃ

CCaalleennddaarruull eevveenniimmeenntteelloorriissttoorriiccoo--rreelliiggiiooaassee

22 -- 88 aapprriilliiee

Cuvânt ºi cumpãtareÎÎnnffrrâânnaarreeaa lliimmbbiiii

ddeezzvvããlluuiiee ssiimmþþuull mmããssuurriiiiDumnezeu a creat totul cu mãsurã, iar nouã nu ne-a dat porunci peste puterea noastrã de a le împlini

ºi nici mai multe încercãri decât le-am putea face faþã. Cu voia Domnului, ºi unii oameni suntînzestraþi cu un pronunþat simþ al mãsurii în fapte sau în cuvinte.

Cu cât înainteazã în vârstã ºi capãtã experienþã, orice om se deprinde cu o anumitã chibzuinþã în totceea ce întreprinde pe parcursul vieþii. Însã felul de a vorbi îi trãdeazã temperamentul care nu poate fischimbat de obicei. Cel iute la mânie ºi fãrã rãbdare nu-ºi va cântãri cuvintele, provocând adesea stãriconflictuale. Pe când cel blând ºi cumpãtat numai cu câteva vorbe potrivite va reuºi sã-ºi transformeun duºman într-un prieten. „Inima celui înþelept dã înþelepciune gurii lui… cuvintele frumoase sunt unfagure de miere, dulceaþã pentru suflet ºi tãmãduire pentru oase” (Pilde 16, 23-24).

Într-o epocã a libertãþii cuvântului, reprezintã o mare provocare a ºti sã-þi foloseºti vorbirea aºaîncât nici pe Dumnezeu sã nu-L mânii, dar nici pe semenul tãu sã nu-l lezezi în vreun fel. Nicolae Iorgaspunea: „Capul minþii e mãsura ºi inima ei, cuviinþa”. Continuând acest raþionament, putem afirma larândul nostru cã cel care vorbeºte cu mãsurã ºi cuviinþã, doar acela va cuceri lumea, fãcându-setotodatã bineplãcut lui Dumnezeu. Dar sã nu uitãm cã mãsura e dictatã de înþelepciunea ºi cuviinþa decredinþã.

O metaforã plinã de învãþãminte ne-a lãsat moºtenire pentru suflet ºi Sfântul Ioan Gurã de Aur:„Limba este o sabie cu douã tãiºuri. Ascute-o ca sã fie osânduitoarea pãcatelor pe care le sãvârºeºti ºinu o îndrepta împotriva fraþilor tãi, ca sã le faci rãu” (Cuvinte de folos ºi poveþe- Problemele vieþii, Ed.Cartea Ortodoxã, 2008).

Blestemul, înjurãtura, clevetirea, sperjurul, blasfemia, defãimarea aproapelui, minciuna, iatãpãcatele sãvârºite cu cuvântul din cauza mâniei, trufiei sau necredinþei.

Un întreg capitol dedicã înfrânãrii limbii Sfântul Apostol Iacov în Epistola sa Soborniceascã.Redãm un fragment semnificativ: „Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleascã! Ea esterãu fãrã astâmpãr, ea este plinã de venin aducãtor de moarte. Cu ea binecuvântãm pe Domnul ºi Tatãl,ºi cu ea blestemãm pe oameni, care sunt fãcuþi dupã asemãnarea lui Dumnezeu” (Iacov 3, 8-9).

Astfel, neînfrânarea limbii îi determinã pe unii oameni sã slujeascã ºi lui Dumnezeu ºi diavolului,fapt ce anuleazã din start orice mãrturisire de credinþã din partea unora ca aceºtia.

„Limba este ca un leu; dacã îl þii legat cu lanþuri, te pãzeºte; dacã îþi scapã, te mãnâncã” (Proverbarab).

Ne aflãm în Postul Sfintelor Paºti ºi orice creºtin este dator sã se foloseascã de cuvinte pentru a seruga Tatãlui Ceresc, pentru a-ºi mãrturisi pãcatele sau pentru a-i îndrepta pe cei rãtãciþi pe calea ceabunã a vieþii. Altfel, în zadar ne vom înfrâna gura de la merindele de carne, dacã limba va rostideºertãciuni sau vorbe de ocarã.

„Dacã cineva socoteºte cã este cucernic, dar nu îºi þine limba în frâu, ci îºi amãgeºte inima,cucernicia aceasta este zadarnicã” (Iacov 1, 26).

Amalia CORNÃÞEANU

77

„An apple a day keeps the doctor away”?! Oarece înseamnã aceastã frazã? Traducerea exactã, lapropriu, ar fi “un mãr pe zi þine doctorul la distanþã”.Dacã încercãm sã studiem sensul figurat al acesteizicãtori, înþelegem cã dacã am mânca zilnic câte unfruct, nu ne-am mai îmbolnãvi aºa repede. Oare ceconþin aceste fructe de ne ajutã sã nu mai rãcim? Auputeri magice? Nici atât. Fructele conþin vitamine incoaja ºi pulpa lor. Vitaminele, în orice compusorganic sunt necesare organismului nostru pentrumetabolism, pentru a proteja sãnãtatea ºi pentru bunacreºtere la copii. Vitaminele, de asemenea, stau labaza formãrii hormonilor, globulelor roºii ºi albe,chimicalelor necesare ºistemului nervos ºimaterialului genetic. Cele 13 bine-ºtiute vitaminesunt clasificate datoritã abilitãþii lor de a fi absorbitede grãsimi sau de apã. Vitaminele A, D, E si K suntconsumate împreaunã cu mâncãruri ce conþingrãsimi ºi deoarece pot fi înmagazinate în grãsimieacorpului, acestea nu trebuie consumate în fiecare zi.Vitaminele B ºi C nu pot fi înmagazinate înorganism ºi de aceea este recomandatã consumarealor zilnicã.

Totuºi, haideþi sã ne gândim puþin. Chiar netrebuiesc atâtea vitamine zilnic? Dacã am înghiþi noiniºte pastile care sã conþinã vitamine zilnic? Cum arfi Eurovita, Pikovit, Neuromultivit, Extremvit saualtele. Sunt oare naturale? Am putea spune cã suntextrase din plante. Dar oare cum se face aceastãextracþie? Ei, aici intervin eu. Vitaminele pe care lecumpãrãm noi de la farmacie sunt realizate prinprocese chimice ca orice medicament dealtfel. Nusunt împotriva administrãrii acestora deoarece eu îmidoresc sã devin farmacistã în viitorul apropiat, doarcã pentru corpul nostru este mult mai uºor sãmâncãm un mãr în primul rând. În al doilea rândcorpul recunoaºte aceste vitamine ca pe substanþestrãine în corp. De aceea se recomandã administrareape termen lung a acestora, de la o sãptãmânã la o

lunã, sau în anumite cazuri chiar ºi 6 luni. Dar de unde au aceste fructe atâta savoare dar în

acelaºi timp ne fac ºi atâta bine? Oare ciocolata estela fel? Nu prea cred. Fructele sunt o creaþiedumnezeiascã. În Biblie este povestit despre pomifructiferi încã din primele pagini: „ªi a zisDumnezeu: «Sã odrãsleascã pãmîntul pajiºte verde,ierburi avînd sãmînþã în ele ºi pomi roditori, care sãfacã, dupã soiul lor, roade cu sãmînþã în ele pepãmînt». ªi s-a fãcut aºa” (Facerea, I, 11). Oareaceastã creaþie a fost întâmplãtoare? Eu nu cred.Fructele reprezintã unele dintre cele mai importantealimente zilnice. A ºtiut Dumnezeu de ce face aceºtipomi roditori. Aceasta este dovada cã încã dinaintesã fim izgoniþi din Grãdina Raiului, fructele existauca hranã pentru oameni.

Dacã tot am adus vorba de mere, hai sã vedem ºice conþin acestea. Un mãr conþine 0,4% proteine,0,6% lipide, 133 mg glucide, 8 mg calciu, 10 mgfosfor, 0,5 mg fier, 5 mg vitamina C. Nu conþinevitamina A ºi vitamina D. Merele au un conþinutfoarte ridicat de glucide dupã cum vedem. Atunci dece se recomandã acestea la diete? Din studii realizates-a dovedit cã aceste glucide sunt necesare corpuluiºi cã aceste glucide nu se depoziteazã în þesutuladipos. Acele glucide ne asigurã o cooperare multmai buna la ºcoalã, la slujbã, la meditaþii, deoarecene oferã o sursã de energie de care corpul are nevoiezilnic. Doza zilnicã recomandatã de vitamina C estede 40 mg. În concluzie, zilnic ar trebui sã mâncãmcam 8 mere. Dar haideþi sã nu fim absurzi. Acestemere se pot înlocui si cu altceva cum ar fi banane,cereale, pere, portocale, lãmâi etc. Existã anumitefructe care conþin anumite vitamine necesarecorpului dar le lipsesc alte vitamine foarteimportante. De aceea specialiºtii recomandã zilnic odiversitate de fructe pentru a nu neglija cantitãþile devitamine din corp.

Monica GAGIU

„„„„AAAAnnnn aaaapppppppplllleeee aaaa ddddaaaayyyy kkkkeeeeeeeeppppsssstttthhhheeee ddddooooccccttttoooorrrr aaaawwwwaaaayyyy““““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

26 - 27 mai: Plecare din Bucureºti ora 19.00, de laDealul Patriarhiei. Sosire Istanbul dimineaþã, în funcþiede formalitãþile vamale. Se viziteazã apoi Catedrala Sf.Sofia, Basilica Cisterne, Palatul Sultanilor Top Kapi(care adãposteºte mâna Sf. Ioan Botezãtorul, toiagul luiMoise, sabia lui ªtefan cel Mare). Vedem din exteriorºi Biserica Sf. Irina, în care s-au þinut lucrãrileSinodului II Ecumenic, în prezent închisã publicului,Mânãstirea Chora ºi Închisoarea Yedikule unde au fostînchiºi ºi torturaþi Sfinþii Brâncoveni. Cazare Istanbul,hotel 3 stele.

28 mai (Înãlþarea Domnului): ora 07.30 mic dejun.Participare la Slujba Sfintei Liturghii oficiatã încatedrala Sf. Gheorghe. La slujbã va fi prezent ºiPreafericitul Pãrinte DANIEL, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române. Dupã încheierea slujbei se va vizitaBiserica Vlaherne ºi Biserica româneascã SfântaParaschevi Prikidiu din Haskoy. Cazare Istanbul.

29 mai: mic dejun matinal 05.30. DeplasareIstanbul- Capadocia (aproximativ 900 Km) trecândprin oraºul Ankara (fosta Ancyra, cetate încreºtinatã decãtre Sf. Ap. Pavel). Cazare ºi cinã hotel 4 stele înCapadocia.

30 mai: Mic dejun. Vizitarea basilicilor din Muzeul NaturalGoreme, Chilia Sf. Simeon Stâlpnicul (Pasa Bagi), Basilicile ºiaºezarea Ortahisar, Basilica Sf. Vasile cel Mare ºi oraºulNevsehir (Nyssa - locul de naºtere al Sf. Grigore de Nyssa).Seara, participare la Vecernia de la Biserica Ortodoxã dinMustafapasa, la care va fi prezent ºi Preafericitul PãrinteDANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cazare ºi cinãhotel 4 stele.

31 mai: Mic dejun. Participare la Sfânta Liturghie de laBiserica Ortodoxã din Mustafapasa, la care va fi prezent ºiPreafericitul Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe

Române. Dupã slujbã se vor vizita oraºul subteran de laKaymakli, Biserica Sf. Grigorie - gyuzelyurt Arianzul aflatã înKAYSERI (Cezareea Capadociei). Cazare ºi cina hotel 4 stele.

1 iunie: Mic dejun. Plecãm spre Pamukkale. Trecem prinAksaray (fosta cetate Nazians) ºi Konia (Iconium), cetateaHierapolis ºi Biserica ridicatã pe locul martiriului Sf. Ap. Filip.Cazare ºi cinã la Pamukkale 3*.

2 iunie: Mic dejun. Plecare spre Kusadasi. În drum se vorvizita: ruinele Bisericii din Laodiceea (amintitã în Apocalipsa),dacã este deschisã publicului; din cauza sãpãturilor arheologice,în vara lui 2008 era închisã, ruinele Bisericii din Colose (cãtrelocuitorii acestei regiuni a fost trimisã Epistola catre Coloseni a

Sf. Ap. Pavel). Cina ºi cazarea la hotel 4 stele.3 iunie: Mic dejun. Se viziteazã Cetatea Efes (cu

Biblioteca lui Celsus, marele teatru în care apredicat Sf. Ap. Pavel, Biserica Dubla în care s-aþinut Sinodul III Ecumenic în 431), Casa MaiciiDomnului, Biserica care adãposteºte mormântul Sf.Ioan Evanghelistul. Cina ºi cazarea la hotel 4 stele.

4 iunie: Mic dejun. Plecãm spre Canakkale, pedrum ne oprim la Izmir (fosta Smyrna, unde vizitãmBiserica Sf. Policarp, construitã pe locul în careacesta a fost martirizat), la Pergam unde vizitãmcetatea anticã, apoi vizitãm ruinele legendarei CetãþiTroia. Cazare la Canakkale.

5 iunie: Mic dejun. Deplasare spre Bucureºti,sosire seara, în funcþie de formalitãþile vamale

Tarif: 385 Euro/ persoanã în camerã dublã- Preþpentru 40 plãtitori

425 Euro /persoanã- grup de 30 plãtitoriPreþul include:

- transport autocar modern cu AC- 9 nopþi cazare la hoteluri 3 ºi 4*, - masa (la Istanbul ºi Canakkale mic dejun, în

rest demipensiune)- ghid românPreþul nu include: asigurarea medicalã, taxa de vizã (10

Euro) se plãteºte la graniþa Turcia, intrãrile la obiectivele dinprogram, ghid turc autorizat pentru vizitarea obiectivelor dinCapadocia - 10 Euro/persoanã

Pentru înscrieri ºi detalii vã rugãm sã ne contactaþi latelefonul: 0730010710.

Consilier Eparhial,Preot Dan Florin OBROCEA

Patriarhia Românã, prin Centrul de Pelerinaj Sfântul Apostol Pavel, Bucureºti, în colaborare cu Episcopia Argeºului ºi Muscelului,

organizeazã în perioada 26 mai - 5 iunie 2009

PPeelleerriinnaajj îînn AAssiiaa MMiiccãã,, ppee uurrmmeellee SSffiinnþþiilloorr CCaappaaddoocciieennii,,însoþindu-l pe Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

ÎÎÎÎ nnnn aaaatttteeeennnnþþþþ iiiiaaaapppprrrrooooffffeeeessssoooorrrr iiii lllloooorrrr cccceeee

ddddoooorrrreeeesssscccc ssssãããã oooobbbbþþþþ iiiinnnnããããAAAARRRRHHHHIIIIEEEERRRREEEEAAAASSSSCCCCAAAA

BBBBIIIINNNNEEEECCCCUUUUVVVVÂÂÂÂNNNNTTTTAAAARRRREEEEppppeeeennnntttt rrrruuuu pppprrrreeeeddddaaaarrrreeeeaaaarrrreeee llll iiiigggg iiiieeee iiii îîîînnnn aaaannnnuuuullll

ººººccccoooollllaaaarrrr 2222000000009999----2222000011110000Pentru obþinerea Arhiereºtii Binecuvântãri pentru

a putea preda disciplina Religie în anul ºcolar 2009-2010, solicitanþii vor aduce urmãtoarele documente:

1. Cerere adresatã Prea Sfinþitului EpiscopCalinic;

2. Diplomã de absolvire a Facultãþii deTeologie;

3. Foaie matricolã; 4. Caracterizare de la preotul paroh de pe raza

unde îºi desfãºoarã activitatea unitatea ºcolarã,din care sã rezulte cã profesorul participãîmpreunã cu copiii la slujbele religioase, precum ºiparticiparea sa la proiectul de catehizare intitulatHristos împãrtãºit copiilor.

5. Adeverinþã de la preotul duhovnic din care sãreiasã cã se spovedeºte ºi împãrtãºeºte în modregulat;

6. Caracterizare din care sã reiasã calificativulobþinut în anul ºcolar anterior acordat de cãtreunitatea de învãþãmânt.

Consilier Învãþãmânt Teologic ºi Religios,Preot Victor GRIGORE

Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Neagoe VodãBasarab” din Curtea de Argeº are urmãtoarea ofertãeducaþionalã pentru anul ºcolar 2009-2010:

1. 28 locuri la zi pentru Secþia Pastoralã2. 28 locuri la zi pentru Secþia Patrimoniu 3. 28 locuri la forma de Învãþãmânt frecvenþã redusã

Secþia Pastoralã (pentru personalul monahal)

Calendarul de admitere este urmãtorul:

12-15 Iunie 2009 – Înscrierea candidaþilor16-18 Iunie 2009 – Susþinerea probelor de aptitudini19 Iunie 2009 – Afiºarea rezultatelor20 Iunie 2009 – Validarea listei candidaþilor admiºi

Pentru detalii ºi informaþii despre admitere vã rugãm sãne contactaþi la telefonul 0248721391.

Preot drd. Sabin STANCU,Directorul Seminarului Teologic

OOFFEERRTTÃÃ EEDDUUCCAAÞÞIIOONNAALLÃÃ22000099--22001100

Cu binecuvântarea PreafericituluiPãrinte Patriarh Daniel, în ziua de 26martie 2009, ora 10.00, în SalaEuropa Christiana a PalatuluiPatriarhiei, a avut loc prezentareaoficialã a proiectului social -filantropic intitulat Masa Bucuriei,derulat în parteneriat de cãtrePatriarhia Românã ºi S.C. SelgrosCash&Carry S.R.L., prin celeºaptesprezece magazine dinBucureºti ºi din þarã.

Pornind de la o tradiþie ºiresponsabilitate comunã de a sprijinicategoriile sociale defavorizate, prinproiectul Masa Bucuriei, S.C.

Selgros Cash&Carry S.R.L. pune ladispoziþie produse alimentare ºinealimentare – numai în interiorultermenului de garanþie ºi valabilitate– unitãþilor furnizoare de serviciisociale ale Patriarhiei Române pentrua fi oferite persoanelor aflate înnevoie.

La prezentarea oficialã aproiectului au participatreprezentanþi ai Consiliului deAdministraþie S.C. SelgrosCash&Carry S.R.L, membri aiPermanenþelor Consiliului NaþionalBisericesc ºi ai Consiliului Eparhialal Arhiepiscopiei Bucureºtilor etc.

Cele douã instituþii partenere îºiexprimã speranþa cã proiectul MasaBucuriei va constitui model de bunãcooperare, precum ºi o invitaþieadresatã altor posibili parteneri cuscopul extinderii implicãrii socialeresponsabile, conºtienþi fiind cã faptabunã devine o comoarã a sufletuluipentru veºnicie. De aceea, Bisericapomeneºte în slujbele ei pe ctitori,binefãcãtori ºi miluitori ºi cultivãdãrnicia, atitudine exprimatã succintîn înþelepciunea poporului românprin expresia dar din dar se face rai.

BIROUL DE PRESÃ ALPATRIARHIEI ROMÂNE

Proiect social-filantropic derulat în parteneriat de cãtre PatriarhiaRomânã ºi S.C. Selgros Cash&Carry S.R.L.

MMaassaa BBuuccuurriieeii