Revista Fundatiilor Regale (anul V) I octombrie 1938 / nr.10.pdf

REVISTA

FUNDATIILOR REGALEANUL V x OCTOMVRIE 1938

T. ARGHEZINICOLAE BERDIAEFJULES DE GAULTIER

Bilete de papagalFilosoful i existentaTema bovarysmului in operele

lui FlaubertDin ciclul « Renasterea . .

Note din CreciaV5täselul DragoiTraduceri din Carducci, Keats,

Rilke, Paudelaire si L. Porfyra 8oPrima raspantie 92Ceramica din Cotnari . . . IooConsideratiuni asupra formei in

arta populara 119Corespondenta lui Marcel

Proust (II) 130. Recitind pe clasicii nostri: Ion

Creanga (II) 149

Caragiale i Eminescu . 163

NR. JO

N. DAVIDESCUAL. ROSETTIION IOVESCUG. MURNU

TEODOR SCARLAT .

BARBU SLATINEANU .

AL. DIMA

MIHAIL SEBASTIAN . .

VLADIMIR STREINU . .

ERBAN CIOCULESCU .

3I0

414854

CR 0 NICIPLECAND DELA CARTEA LUI ZENOVIE PACLISANU de Gala Galaction(186); PE MARGINEA UNEI CART! DE TEATRU de Mihail Sebastian(Igo); UN CAZ DE 4( CRUZIME INGENIOASA de Constantin Fdntdneru(194); NOUTATI SLAVE de Tr. Ionescu-Niscov (202); ACTUALITATICULTURALE EUROPENE de D. I. Suchianu (zos); DOI CALATORIENGLEZI: HALL SI SITTWELL, DESPRE ROMANIA DE AZI dePetru Comarnescu (2Ii); VITAMINE SI AVITAMINOZE de Al. Mironescu(218); OAMENI 51 INTAMPLARI: UN CERTIFICAT DE ROMANITATE

de C. Constante (223).

REVISTA REVISTELORNUMARUL 2 4 0 PAGINI 2 5 LEI

I

,

. .

.

.

. .

. .

.

. . .

.

-

18

s,

-;

.

.

a

. . .

.

,

. .

REVISTAFUNDATIILOR REGALEREVISTA LUNARA DE LITERATURA, ARTA

SI CULTURA. GENERALA

COMITETUL DE DIRECTIE:I. AL. BRATESCU-VOINE.5TI, D. GUSTI,E. RACOVITA, C. RADULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU

Redactor ref: Redactori:

PAUL ZARIFOPOL CAMIL PETRESCUI.V1934) RADU CIOCULESCU

RED ACTIABUCURESTI III3g, EULEVARDUL LASCAR CAARGL 39

TELEFON 2-40-70

AD MINISTRATIACENTRALA EDITURILORFUNDATIILOR REGALE22, STRADA LIPSCANL 22

TELEFON 5 - -

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

ABONAMENTUL ANUAL LEI 300PENTRU INSTITUTII 51 INTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.000

EXEMPLARTJL 25 LEI

CONT CEC POSTAL NR. 1210ABONAMENTELE SE POT FACE 5IACHITA PRIN ORICE

OFICIU POSTAL DIN TARAMANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA

EDITATA DE SECRETARIATUL GENERALAL FUNDATIILOR CULTURALE REGALE

IIIIIIIIIIIIIIIIII1IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII

REVISTAFUNDATIILOR REGALE

ANUL V, NR. 1 0, OCTOMVRIE 1938

MONITORUL OFICIAL $1 IMPRIMERIILE STATULUIIMPRIMERIA NATIONALA, BUCTJRE$TI 1938

BILETE DE PAPAGALARIPI INTRISTATE

Baru are 12 ani.Apucaturile, preferintele, activitatea i s'au schimbat. Cautl

enigma si stArneste dificultatea. Vechiul arsenal i s'a innoit.Ciocane, cleste, cuie, masinArii, roti cu dinti, resorturi si proiecte,schitate in lemn si tinichea. La ora cinci e murdar ca un salahorsi trebue sA facI baie generall. Nu-i prea tihnesc apa si sApunul,dar asta e regula: dinaintea fetei albe, cu farfuriile accentuate deun reflex de luminA, nu poate sta pe scaunul curat si nu-si poatedesface servetul din cutele lui ireprosabil succesive, oricAt i-ar fide mare pofta de mancare, un nespAlat. Nu incape exceptie: cinevrea sa ia parte la cinstita masA, vine proasplt, dela amp pAnäla batistA.

Baru era odatA Barutu: nu mai e. A devenit client de librAriesi abonat. Ii mai plac povestile, dar cu niticA mecanicI in ele.Iese dintr'o meditatie lungg, cu sentinte si referinte: « Bat Chi-nezii, cum ti-am spus dela inceput v. Sora lui a vazut un filmcu cAprioare 0 gene si vrea sä batA Japonezii. a Ai auzit tu deharakiri ? # il sfideazà. Baru nu stie ce e harakiri. Poate-i o armAniponA irezistibilá si, intimidat, sovlie in convingeri. Intresubmarinele care cad in lighian la fund, mai jos chiar cleat unsubmarin, si intre avioanele lui neclintite, toate facultAtile luiBaru au evoluat, afarA de suflet si de candida lui veche bunAcredintA.

Era linistit la pupitrul lui cu scule si atent. Surubelnita isifAcea datoria si tanArul mecanic ajuta lucrul din toate mAdullrilelui, cu toate mobilitatile fizionomiei transfigurate. MAta Pit se

4 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

gätea in oglinda ei invizibila pe un scaun linga el si catelulBob, pus pe branci ca un caine fioros, Ii pazea stapanul. Lungitintre doul sandale, ca o a treia, el dormea din toata constiintacu siguranta ca nu i se poate intampla nimic cleat mai bine.

Strigat subit de jale i desnadejde. S'a desteptat si Bob siPit si-a intrerupt toaleta. Mecanicul plange cu lacrimi de copil mic.

Mi-a rupt aripile ! striga Baru.

Un moment s'ar fi putut crede ca baiatul avusese inteadevararipi, ca un soim, atat de violentä ii era descurajarea, si cà o pu-tere uriase, Jupiter ori traznetul, i le-ar fi frant si schilodit.

Bietul baiat !Trebuiau clutate in cartea de telefon o specialitate rarl c adresa

unui medic de aripi. Ne gandeam ca-i curge sangele si cá ar finevoie de un pansament provizoriu, p Ana la spital. Desaripatul

proclama nefericirea in toata gospodaria.Ia nu-1 mai rasfata pe acest romantic si pedant ! raspunse

cineva. Si tu, sa-mi dai pace cu asa zisele aripi ale dumitale, dom-nule maimutoi. Esti caraghios. Copiii se plang de stomac si tute vaiti de aripi. Iar ai mancat struguri nespalati. Te vad ca-tiface bine o lingura de retina.

Ce puteau sä fie, dad nu aripi ? raspundea Baru, a caruiadurere era precisa c simtita la locul unde, fie umarul, fie sufletul,se articuleaza cu o aripa de sburat in vazduh ori in vis.

Iti dau o aripa daca vrei, i se raspunse, aratandu-i-se uncotor de matura tocita. Sau poate-ti faci mai bine o coada. Ititrebue si coada, daca vrei sä sbori.

Insulta Ii opri lacrima tot atat de brusc pe cat izbucnise.Cautatura ochilor lui de pasare mare stufoasa i se facu semeata.

L-am cercetat cu bagare de seama, despre ce fel de aripi eravorba.

Cu foarfeca, dintr'un carton de tigari, el isi croise cateva pe-rechi pentru fragedele lui iluzii si tocmai ispravise de pus la punctun motor and si le-a vazut disparute. Intr'o ceasca de sticla eradepoul de materiale, ata, sfoara, elastice policrome, bete depachet, celofan, staniol, pelikanol... Pregatise pe pupitrul luio lupa, o busola, un binoclu, cfiteva lentile cu dioptriile scazute,

i

isi

i

BILETE DE PAPAGAL 5

din familie, i globul pamantesc. Universul i mijlocul de a-Istrabate.

Avionul de bombardament trebuia sa suporte trei mitraliere,din care una ochia prin intervalele helicei, ca mitraliera englezaa lui Gogu Constantinescu.

Plangi el ti-au pierit aripile i tu te pregateai de masacru,sentimental si crud. Ti-ar placea sa tread acum pe sus avionultau si sä lanseze un proiectil peste Bob, care s'a intors cu burta 'nsus ? Ia te uita ce pantec frumos, cu pistrui. Ti 1-ar face praf !

Bob ! zise Baru, aplecat cu maim 'Ana la pielea tranda-f

Dna stiam ca sunt niste aripi, nu ti le aruncamTu mi le-ai luat ? zice Baru emotionat. Nici eu nu m'a,

mai fi plans, clack' stiam.De cc, Barule draga ? Eram eu mai pu/in vinovat i tu

mai bucuros ?Pài, tu m'ai invatat sa le fac pe cele dintai... Si nu cre-

deam ca mi le-a aruncat. Credeam ca mi le-a rupt...Ce va sa zica asta ? Nu-i tot una, ca ti le ia sau ca i le

rupe ?Nu era tot una...

Am vrut sa fac niel curat pe masa ta si am crezut cä adunniste ramasite de foarfeca bune de gunoi. Te rog sà ma ierti. Altadata o sa ma uit mai bine. Dar ia seama i tu. Aripile se potconfunda cu mucurile de tigarl, cand sunt iscate aproape dinaceeasi mucava. Fa-ti-le dintr'un material mai ales si pune-lecu grije de o parte. Tine-le mai sus, sa nu se tarasca la rand cupaiele i surcelele.

Uite, pe carti.

VISURILE

Baru nuli explica visele.Adorm i vad o gramadä de lucruri i and ma destept

nu mai stiu, le-am vazut sau le-am visat. Si tot lucruri neastep-tate. Azi noapte profesorul, care era sa ma lase corigent la ma-tematici, sarea prin gradina noastri dupa fluturi i ciuguleasine din pomi.

ci-


Cred a nu 1-ai impiedecat. Tot nu s'au fgcut anul asta.S'ar fi saturat cu frunze.

Pe urmg, a vrut sg se joace cu mine si ne-am luat la lupti.Explicabil. Examen transpus: te-ai luptat cu el la tablä

si acum continuai in grading.Dar era sä-1 trantesc eu.Explicabil. Revansg transpusä. Nu te-ai prea simtit

impacat dupa ce era sa te tranteasca el. Si cum s'a terminatlupta ?

Cand era O. dau cu el de parnant si el mergand de-a'nda-ratele, am vazut cà o sa-si sparga capul de un bolovan, ivit inspatele lui. Am ridicat doug degete i i-am spus: Domnule Pro-fesor sa stam nitelus sä nu cadeti. Un obstacol 1 El si-a intorscapul ca sa-1 vada i s'a ridicat din iarbg o capra, care s'a suitpe profesor i i-a mancat tot pgrul din cap ...

Explicabil pang la un punct. A intervenit cineva... Stii,ca la tine, in examene... Totusi mai putin explicabil, zisei, darnu cu totul in afara de liniile naturii. In definitiv, capra poate fiproastä si parul seamang cu iarba. Probabil ca nu visai numaitu: visa si capra din visul tau.

Dar vorbind de vise, Baru vrea sg stie prea mult. Cum viseaziomul, ce e visul. Nemai fiind la varsta derivativului imediat,care face sg se uite problema principala, sofisticata de amanunt,a trebuit sa-i marturisesc ca c copiii mai bltrani, cu barba alba,au fost framantati de intrebarile lui, au publicat carti si au tinutconferinte, fàrà s ajungg mai departe ca el.

Generatia ta, Barule, n'o sg afle mare lucru dela generatiamea. Ca sa fiu cinstit, n'o sa afle nimic. Dar nici generatia mean'a aflat dela precedenta si nici asta dela aceea dinaintea ei. Cando sa te faci mai mare ai sa &esti intre cartile din dulapuri, studiisavante si despre vise si tocmai atunci, and trebuie sà intelegica nu poti intelege nimic si invata nimic dela a1ii, nu o sa te maiintereseze. E o lege a notiunii false si ai sa ramai cu notiuneafalsä, el altii au stiut ceea ce tu nu stii, ca sa se continue o idola-trie de mizerie. Noi nu citim niciodatg, Barule, lucrurile pe carele judecarn si tot in gol judecam, c daca si le citim pricepem exactcat intelegem Noi nici flu vorbim toti o singurg limbä. Tu ailimba ta, eu am limba mea.

BILETE DE PAPAGAL 7

Insg Baru are o teorie a lui, care salveazä ignoranta.Mie mi se pare, sustine Baru, ea dupg ce adormim, ochii

ni se invartesc i ni se dau peste cap ...Incepe sä fie om de stiinta.

DESEN SI CARICATURA

Lucrurile i fiintele legate de o indeletnicire casnicg i insasigospodaria, cu mainile i uneltele care o fac atragatoare si fru-moasa, se bucurg, dupa un patron estetic civil, de toateincapacitatile majore. Doamna din baie 0 dela harpl are creditulopiniei cultivate, pang la sinucidere i crimg, capriciile Ii suntobservate i utilizate, romanul, scena i filmul le exploateazg cusucces i, plagiate cu de-amanuntul in miile de cazuri ale faptuluidivers cotidian, pornit dela cazino sau plajg i dus pe vartej inteatrul gloriei sau la spital, tirajul lor seamäng in abundenta ma-culaturii cu ziarele vechi restituite administratiei in pachete.

Toate aceste straluciri efemere, in secunda cgrora se prabusescsperanta de scrum si monumentele de ceall ale elitelor de vi-tring, confectionate in stoc i aflate in magazin, ca mantaleleprinse la rand intr'un carlig, de un schelet sumar al unui umarde lemn incovoiat, indicà in culoare turbure, o cale a robilor so-cialg. Ele tree pe langa noi animate de iluzii goale, momentane

sterpe, si minutarul vietii, neinfluentat de pulberea faramatg,rästoarna egal timpul, cu acul lui cat firul de scarna, delicatineluctabil.

Substituita naturii, care Ii da femeii inimg pentru dragostecredintä, sãni, plini ca niste urcioare deasupra pruncului

robust, o vointg, un optimism de inaltä snätate, rezistent, bi-ruitor i tenace, croitoreasa se inspirg dela manechin si face in-teresante papusile fara brace si pfintec, improvizate pe un picior.Molia androgina are un singur punct de atac, inainte de a i sepierde nuanta i polenul aripilor veninos, casnicia: mama.

Un editor ne-a cerut odinioarg un manuscris. Avem, i-arnraspuns, un subiect extrem de nou i greu de tratat si care neobsedeazg de treizeci de ani, i nu-1 putem desface in personajesi evenimente farg un impuls din afara. Poate el ne hotarasti

sisi

si

4-1

8 ftLVISTA FUNDATILOR REGALE

incercam dumneata. E vorba de existenta, neintrerupta de nici unrelief, a unei familii de ceea ce se numeste oameni de treaba ...Intelegi ? Nici o tragedie, nici o complicatie, nici o fatalitate: insitoga poezia unui nucleu de viatä, traita in tovarasie si solidari-tate si intoarsa din vijelia civilizatiei bulevardiere catre un tiparprimitiv, descoperit intre copii, caini, albine si curci...

Nu surade, dumneata care le cunosti numai taiate, cum aicunoscut numai femeia preparata. Trebuie Si te debarasezi de sen-sibilitatea restaurant si local, A-0 cureti intelesurile de limbajesi tarife, sa capeti o epuratie a termenilor si a ideilor asociate sivirginitatea substantivului. Dumneata sau altul VI yeti scanda-liza, pentruca simplicitatea cinstita va jigneste si vi se pare imo-rala. 0 suta de pagini o sa-ti vorbeasca de pasari, intr'o sutaor sä fie buruieni si, amestecate cu ele, o a treia suta de paginipentru oameni...

Nu te farmeca... Nu-i asa ? Vrei viciu intrinsec. Asta vreasi cititorul. Si moralistul.

PICUTE

Am avut un neam de <c Puici », la care a trebuit sa renuntam.Sufletul le era lesne trist si putin ca un oftat.

Copiii lemau numit Picute, pentruca intaia din neatnul lor,aproape artificial de pitic, si-a dat singura numele ce i s'a pastrat,insotindu-si toate miscarile de murmurul silabei. Si ca sit nu lezica gaini acestor soiuri de porumbiei, mierle si tarci, exprimateintr'o corcitura gingase, parintii a trebuit sa le cheme picute si ei.

Cea dintai, neagra, avea motul negru, ciorapii care o incaltaupana la genunchi negri si toata era cat o manusa desparechiata.Ne-a dat-o un gradinar, o data cu un snop de &MR albe, asezataintre flori.

Asta e tot o floare, 1-am intrebat, de-i tot atat de blanda ?Luati-o pe deasupra, o dete gradinarul. De 40 de ani caut

sa fac o dalie neagra si am nimerit-o Cu pene...Picuta ne-a venit in brate cu florile o data. S'a scoborit din

buchet pe mana care il tinea, s'a urcat inapoi Oa la umar, afacut inconjurul grumazului gospodinei, i-a numarat margari-tarele din sirag, s'a uitat la gura si la ochii ei si trebuie sa-i fi placut

BILETE DE PAPAGAL 9

totul, i capotul, ca s'a culcat la incheietura cotului, in dantela,ca intr'un cuib.

n'a mai lipsit Picuta de langl noi un an, deat atunci andstia Ca trebuie sa se ceara. Ciugulea pe masa noastra la cina

prAnz, trecea dela unul la altul i pic-pic I ne tinea devorba un ceas intreg la mancare i toata ziva prin toata casaograda, pizmuita de mate, certata de aini. Noaptea, dormea inbiblioteca, pe o coada de perie lunga, pus./ intre douà scaune

daca intarzia suirea batului la locul obisnuit, Picuta tipa lanoi ca o gaita, ne urmarea prin oclai.

In ziva and n'a mai fost buna matura i i-a trebuit ccadainlocuita, Picuta a fost dug la magazie i nemai auzindu-ne inapropierea somnului trezit de vocile noastre i intr'un decorurit, Picuta a murit de inima rea.

Am gasit o pereche rosie pestrita si am claruit-o unor prie-teni care aveau la munte un cohac cu un balcon, potrivit cu &ilk*pasari ca niste papagali. Ne-am despartit de ele cu parere de rail.Uliul le-a furat pe amandoua.

Am facut o aka' pereche. Cocosul alb cu o pana lunga, flu-turata in coadd ca o baniera, declarase razboi gospodariei in-tregi. Punea pe fuga cocosii mari, scula cu ciocul dulaii din ba-tatura, invrajbea motanii, ciupea picioarele goale ale oamenilorsi venea totdeauna din fata, onest, ager i hotarit. Cu o singurapersoana stia sa se faca disciplinat i curtenitor, cu gospodina.Se infoia intr'un rotogol si se pitea jos, ca sà fie ridicat, pus inpalma ca un puf de pudra i purtat ca pe disc. Atunci puteaucopiii sa se foloseasca de concesiile lui. Cand se socotea satisfacut,trebuia sa se laude. Da o trambita victorioasa.

Cuconita lui era galbenä spalacità, dar simtitoare si suscep-tibila ca o domnisoara anemiata de cloroza. Ea vorbea ceasuriintregi numai cu Paraschiva si gatea cu ea in bucatarie toata. man-carea. Ca sa-i arate cat o iubeste, intr'o zi a dat un strigat entu-ziast uitandu-se la ea. A inconjurat-o de trei ori batindu-si ari-pele vesele cu precipitare i, cantand o cantilena curioasa, s'a rä-sucit si a murit.

Moarte de sentiment si de bucurie.T. ARGHEZI

si

si,

si

FILOSOFUL $1 EXISTENTAIn toate timpurile, ganditorii s'au strAduit sl se lepede de

prezenta lor subiectivä in filosofia bor. S'ar fi putut crede cà omulpunea piedica obiectivitAtii cunoasterii. Filosoful era de pArerecl avea un merit scindându-si cunoasterea de existenta sa ome-neascA. Se pleca dela principiul cA filosofia cautà adevArul, i ade-vArul se identificA cu obiectivitatea. Lupta intreprinsä impotrivaprezelnei subiective a omului in cunoasterea filosoficA lua formaunei lupte impotriva psihologismului si a antropologismului.Husserl, incA de curand, o sustinea cu ardoare. In general, indecursul istoriei gandirii filosofice, obiectivismul, desprindereacunoasterii de existenta omeneascl, dacA nu triumfa in fapt, celputin cluta totdeauna sl obtie victoria. Exista o pornire sA secreadA c omul nu participl la cunoasterea fiintei deck incetândsA existe in calitatea sa omeneascA sau, ca sa intrebuintAm ter-minologia filosoficA a lui Platon, el omul apartine unei lumi sen-sibile plurale, in care adevärul lipseste, i el e necesar sA se ridicela lumea ideilor, unde adevArul existA, insA de unde omul concreteste pentru totdeauna gonit. Astfel, in idealismul german, teoriacunoasterii este legatà de constiinta transcedentald, de ratiuneauniversalà, insA nicidecum de om. Ratiunea nu este, in fond, oratiune omeneascA, personala, ci o ratiune universalà, impersonalà,extra si supraomeneascA.

Cu toate acestea, dAinueste insä o problemg gravA, cAreia parcAnu i se dA destulä atentie, aceea a persoanei active, a eroului insusial cunoasterii: filosoful. Orice ar face acesta ca sA renunte la um:-nitatea sa, este si rAmâne un om, i cunoasterea sa filosoficA nupoate A' nu fie conditionatà de demnitatea si de calitatea sa

Si

FILOSOFUL SI EXISTENTA i 1

omeneasca, de toata experienta existentei sale. La drept vorbind,continutul filosofiei a fost totdeauna in conformitate cu filosoful incalitatea sa de om. Orice ganditor autentic a filosofat totdeaunacu ajutorul unui spirit integral. Prin urmare, ratiunea nu e sin-gurul element care trebue sä intervie in filosofie, ci intreg caracterulcreatorului ei joaca un rol tot atat de activ.

Se cerea totdeauna dela filosof o purificare, insl interpre-t and-o numai ca o disciplina de metoda, ca o asceza pur intelec-tuala. Or, in realitate, viata spirituala integrala a omului-filosofprecede cunoasterea sa. Misterul existentei poate fi privit caultima problemä a filosofiei. Totusi existenta nu se afla numaila sfarsitul procesului cognitiv, ci si la inceputul lui. Inteadevar,filosoful pluteste in existenta, inainte ca cunoasterea sa sa se fimanifestat; nu se tine numai « inaintea » existentei, ci si o in s ea.Cu toate acestea, aceasta afundare in existenta nu inseamna Incacunoastere. Si toad problema consista sl stim daci da sau nu,acest acces la cunoastere este, intru catva, o diminuare sau o dis-paritie a existentei.

Suntem totusi de parere ca este o eroare sa punem problemasubiectului, care cunoaste, si a cunoasterii lui, inaintea fiintei, casi cum nu ar face parte din ea. Cad inainte ca fiinta sä ajunga unobiect de cunoastere, ea era un subiect de cunoastere. Toti filosofiimai de seama au introdus in creatia lor cognitivä prezenta lorsubiectiva, experienta lor existentialà. Si aceastä constatare nuse aplica numai ganditorilor de tip existential, ca Sfantul Au-gustin, Pascal, Maine de Biran, Schopenhauer, Kierkegaard siNietzsche, ci si filosofilor « obiectivi », ca Platon, Plotin, SfantulThoma Aquinatul, Descartes, Spinoza, Kant, Fichte si Hegel.Filosofia, marea filosofie, a fost totdeauna o luptà vitala in fa-voarea sensului si a valorii, o lupta dusa impotriva intunericului.Inteun anumit sens, s'ar putea chiar spune ca filosofia a fost tot-deauna o cautare a mantuirii, aceea a lui Plotin si a lui Spinoza,cu acelasi titlu ca si filosofia crestina. Insa ea se afirma, prinaceasta insasi, ca o filosofie existentiala. Filosoful cunoscator a fosttotdeauna impregnat de existentialitate si nici o vointa de obiec-tivitate nu era in masura sä distruga in el acest caracter al ei. Filo-sofia adevarata nu era aceea care trata o despre ceva », ci aceeacare era o ceva » in ea insäsi.


Notiunea de filosofie obiectiva, ce este recunoscuta ca fiMdstiintifica prin excelenta, este intemeiata pe postulatul el existao ratiune universall ce actioneazà in om si pe care subiectul cu-noscator trebue sa ajunga sa insuseasca. Aceastä ratiune fiindsupra-omeneasca, ca sa o atingl, el trebue s se sustraga prezenteisubjective a omului din el. Aceasta notiune ii are originea in filo-sofia greaca, incepand cu Socrate. Dupa ea, omul atinge un con-tact cognitiv cu fiinta de-a-curmezisul naturii universale a inte-lectului vofg, care este dovada unei spiritualitati in om, dovadastapanirii sale asupra naturii sensibile. Acesta este drumul urmatnu numai de Sfantul Thoma Aquinatul si de scolastici, de Des-cartes, Spinoza si Leibniz, ci deopotriva, cu toate cá intr'unchip oarecum diferit, si de Kant, Fichte si Hegel, cat si de Husserlinsusi. De aci o conceptie particulara a cunoasterii, care o facesa se desfasoare intr'o sfera idealà, extra-umana. In fond, ince-pand cu Platon, natura omului se gäseste scindata inIdouà parti, dincare nici una, nici alta nu sunt recunoscute omenesti : una stäpfinindpe om, alta fiindu-i inferioar5. Inteadevar, natura rationalä,ideala, transcendentalà, este supra-omeneasca, in timp ce naturasensibila, empirica, psiho-fizica, este consideratä ca infra-ome-neasca. Astfel, ratiunea filosofului nu e nici personala, nici ome-neasca. Personalul, omenescul in el sunt un izvor de erori, depsihologism, de subiectivism.

Empirismul i nominalismul au pus la indoiall universalitatearatiunii, insa, in realitate, au ramas sub stapanirea ei, cad ratio-nalizand i limitand unicul izvor al cunoasterii, nu este agreaticleat experienta care se desfasoara in cadrele ratiunii. De alt-minteri, nu se poate sezisa de cc, dintr'un punct de vedere em-piric consecvent, experienta spiritua1 i mistica era recuzataa priori.

Problema in fata careia se afla gandirea filosofica corespundeunei incertitudini in ce priveste universalitatea ratiunii, a aceleiratiuni de-a-curmezisul careia cunoasterea extra-omeneasca estepresupusl ca se realizeazà. Astfel incat se pune urmatoarea che-stiune : ratiunea universall nu corespunde oare unei constiintenormale de nivel mijlociu, elaborata potrivit unei anumite saria fiintei i unor anumite forme de comuniune la oameni ? Intea-devar, fiinta determina cunoasterea, iar existenta omului Ii deterrnini

si-o

F1LOSOFUL $1 EX1STENTA 13

propria lui ratiune, ce este dinamica i depinde de starea omului,de calitatea existentei sale. Nu se poate nega ca constiinta mijIocie,careia i se acorda apanajul ratiunii universale, ofera, inainte detoate, un caracter social. Subiectul cunoscator e un om, e existen-tial si existent. Cunoasterea lui e omeneasca i calitatea ei nu edeterminata de o desprindere de orice element omenesc, ci, dim-potriva, prin integritatea i spiritualizarea omenescului, printr'oeliberare care sustrage pe om sclaviei starilor inferioare ce-i di-formeaza constiinta.

Astfel inteleasa, cunoasterea s'ar intitula conventional : teorieumanista a cunoasterii, desi intr'un sens diferit de acelape care i-latribuia filosoful englez Schiller. Caci ea nu are nici olegatura cu pragmatismul i priveste natura omeneasca ca reflec-t and fiinta divina. Cunoasterea e omeneasca i existentiald, si

filosofia e obligata sa fie antropocentrica pe bung. stiinta. Insaomul nu este antropocentric, ci teocentric; el se transcendefárà incetare, i tocmai aceasta face cunoasterea posibil i caomul sa nu se identifice cu o izolare a omului in el insusi. Fiintacere O. fie inteleasa nu in masura in care corespunde legilor ra-tiunii, notiune a filosofiei dine, ci omului integral. Si cali-tatea cunoasterii, cu alte cuvinte adevarul ei, tine de calitateade liberarea omenirii integrale de subiectul cunoscator. Or, aceastacalitate e legata cu orientarea constiintei, care-i determina struc-tura. Faptul cä constiinta urmareste descoperirea adevarului nuindica o obiectivare, ci o orientare spre un mister al existentei,fiinta nefiind accesibila deck de-a-curmezisul existentei orne-nesti. De aici se vede ca filosofia se deosebeste in totul de stiintii.Aceasta este excentrica in raport cu fiinta omeneasca, i cunoastelumea independent de om, altfel spus ca un object. Dimpotriva,filosofia este antropocentrici, caci cunoaste lumea in functie deom, adica intru cat e existenta. In fond, filosofia debuteaza tot-deauna prin principiul « cunoaste-te pe tine insuti ».

Credintele religioase influenteaza constiinta filosofului i adeseasunt inspiratoarele cunoasterii lui. Influenta lor se exercita nunumai and filosofia e religioasa, ci chiar cand pretinde sa fieobiectiva, de caracter stiintific si intemeiati pe ratiune. Intea-devar, daca se gaseste acest element religios la pre-socratici, laPlaton, Plotin, in filosofia medievalä, la Malebranche, Schelling,

ci


o descoperim si la rationalisti, la Descartes, Spinoza, Leibniz,la criticistul Kant, la Hegel si Auguste Comte. Ceva mai mult,necredinta activa a filosofilor n'a insemnat niciodata neutralitate;nu era mai neutra cleat credinta si nu dovedea, la subiectul cu-noscator, cleat o influenta religioasa de ordin opus. Neutralitatearatiunii, a rationalismului, este o fictiune. In realitate, filosofiaa fost totdeauna o lupta, o lupta in favoarea sensului si a valorilor,si e mai bine sà o recunoastem pe fall.

Sociologia cunoasterii are, in domeniul care ne intereseaza,o valoare considerabila, cu toate ca e Inca foarte putin elaborata,

problemele ei, p aria in prezent, nu au fost Inca situate pe planullor veritabil. Cad cunoasterea imbraca si un caracter social §i esteun mijloc puternic de comunicare intre oameni. De altminteri,dad s'a insistat atat de mult asupra universalitatii ratiunii, etocmai pentruca se stabilea astfel o obligatie generala, legandoamenii intre ei. Cunoasterea depinde de gradele de legaturacare exista intre oameni. Ea e legata de comuniunea omeneasca, iarand face abstractie de aceasta, prezinta totdeauna un caracterconventional.

Diferitele forme de comuniune duc cu ele diferitele calitatiale ratiunii. Astfel sensul comun * este stabilit pentru cerculcel mai larg de comuniune, pentru ceea ce se intituleaza <fireaomeneasca in general*. Aceasta este ratiunea care are pretentiide universalitate. Cunoasterea, care are caracterul cel mai obliga-toriu i cel mai obiectiv, este aceea care presupune cea mai micacomuniune spirituala, aceea care exist/ in acelasi chip pentruoamenii pe care nu ii leaga nimic interior si care apartin gruparilorconfesionale, nationale si sociale cele mai deosebite, cu toate Cainglobeaza exterior toga' omenirea cultivata. Stiintele fizicematematice, de pilda, se bucura de obligatia si de obiectivitateacea mai depling i exista fara deosebire pentru oamenii care se leagade cercurile spirituale cele mai variate. Inteadevar, nu e nevoiede nici o comuniune spirituala ca sa recunosti singurele si aceleasiadevaruri matematice. Astfel si marxismul, care subordoneazacunoasterea situatiei de clasä, int ampina oarecare greutate säaplice aceastä teorie matematicelor, fizicei i chimiei. Stiinteleumanitatii apar mai putin obligatorii si obiective; ek presupunun cerc mai restrans de comuniune intre oameni. Intr'un grad

«

si

FILOSOFUL SI EXISTENTA Is

superior, vedem ca stiintele spiritului depind in mod considerabilde starea de spirit a oamenilor, spre care sunt orientate, si ade-varurile pe care le proclama' implied o comuniune spirituala Incasi mai mare. Inteadevar, cum ar putea fi obligati toti oamenii slrecunoasca existenta inslsi a spiritului ? Filosofia nu s'a bucuratniciodata de o obligatie universala si de obiectivitatea stiintelorexacte, si nu este convingatoare deck pentru cei cari au atins unanumit grad de uniune spirituala cu filosoful. Astfel, platonismul nuse arati ca o fortá probatorie decat pentru o anumita rasa spirituala,care alcatueste, intruatva, o sectä aparte; pentru foarte multi, elramane cu deslvarsire neinteles. Insä ceea ce implica cea maimare comuniune spiritualk este acceptarea adevarurilor de ordinreligios. Adevärurile unei confesiuni au un caracter obligatoriusi absolut pentru toti adeptii acestei credinte, chiar claca ele apar su-biective si facultative acelora care se tin inafarä de aceasta comuni-tate spirituala.

Toate aceste consideratii duc la concluzia el obligatia uni-versall si logick catre care nazuesc filosofii, prezintä uncaracter social si a fost elaborata de cercul cel mai larg de comu-niune omeneasck pentru constiinta socializata a nivelului mijlociu.Obiectivizarea cunoasterii corespunde socializarii ei. Intelegemprin aceasta ca logica este nurnai produsul, epifenomenul social,in timp ce Adyog, actionand in mediul social al legaturilor ome-nesti, este in corelatie intima cu ele, cu alte cuvinte, se manifestadupa gradele de comuniune existente. Cea mai mare obiectivarea cunoasterii corespunde unei lumi desbinate spiritual, din carecomuniunea e absenta si pentru care ea stabileste legaturi. Ca sidreptul, obiectizarea joaca un rol imens in viata omeneasck insä,in ea, misterul existentei se inchide si comuniunea oamenilor esteinaccesibila.

Obiectivarea in cunoastere inseamnä o instrainare a firii ome-nesti, o respingere dinauntru inafara. Insa raspunderea ei nuincumba cunoasterii care, chiar sub forma obiectivatä, indepli-neste o misiune pozitiva in lume, ci starii acestei lumi, in careomul e izolat de aproapele lui, de univers si de Dumnezeu. Cu-noasterea misterului existentei nefiind <cobiectiva )), ci « subiec-tiva #, insasi existenta nu poate sa fie obiect de cunoastere. Filo-sofia nu poate sa fie deck antropocentrica nu in sensul biologic

16 REV1STA FUNDATI1LOR REGALE

sau pragmatic, ci plecand dela principiul c fiinta nu se reveleazadecat in existenta omeneasca, ca fiind tot ce e mai concret si maiuniversal. Adevarul zace in subiect i nu in obiect. Si paradoxulconsistä tocmai in masura in care adevarul « subiectiv » este « obiec-tiv si vice-versa. Subiectul e creat de Dumnezeu, in timp ceobiectul e creatia subiectului. Obiectivarea este produsul subiectu-lui, pe and subiectul este produsul unei fiinte care-i este supe-rioara.

La aceastä concluzie trebue sa ajunga filosofia care e calificataastazi drept « existentiala Acest termen purcede dela Kierke-gaard, care a fost el insusi un filosof existential, in sensul autentical cuvantului, filosofia sa fiind personald, subiectiva i destai-nuindu-si adevárata-i existenta. Totusi acest tip de filosofie adob Audit notorietatea ei cea mai mare gratie a doi maxi filosofigermani : Heidegger i Jaspers. Si cu toate acestea filosofia lor se deo-sebeste radical de aceea a lui Kierkegaard sau a lui Nietzsche, a Sfan-tului Augustin sau a lui Pascal. Inteadevar, ei pretind cä rezolvaprobleme, ca de pilda, acelea ale grijei, ale destinului, ale mortii,ale situatiei-limità a omului in lume, etc., sub o forma academica,quasi-stiintifica, cu ajutorul conceptelor rationale. In noul sauopuscul, Vernunft und Existenz, Jaspers marturiseste ca filosofiaexistentialii este o realitate inaccesibila i filosoful purcede tot-deauna prin ratiune. Dtipa el, existenta ramane dincolo de limitelefilosofiei. Ea nu e la originea ei, ci la termenul final, pe care cu-noasterea nu o atinge nicicand. Ni se pare totusi CA a concepecunoasterea filosofica sub acest unghi inseamna sa o mentii substapanirea obiectivarii. In fond, in filosofia lui Heidegger si a luiJaspers, existentialitatea subiectului nu se face simtita.

Posibilitatea unei filosofii existentiale, care trebue sa se sub-stitue vechii metafizici, pur conceptuala si intemeiata pe primatulgeneralului, este conditionata de necesitatea de a parasi filosofiaabstracta care a izolat cunoasterea de plinatatea existentei ome-nesti. Filosoful nu cunoaste prin mijlocirea unei inteligente ab-stracte i izolate, ci prin intermediul spiritului sau integral, alansamblului fortelor sale spirituale. Elementul emotional si vo-litiv al existentei sale exercita o actiune asupra procesului cunoa-sterii sale, insa supunandu-se, in acelasi timp, spiritului integral.Prin urmare, pentru subiectul cunoscator, a se purifica nu in-

>>

)).

FILOSOFUL $1 EX1STENTA 17

seamnl a renunta la elementele sale emotionale si volitive, ci acauta sä le spiritualizeze.

Odinioark Pärintii Bisericii Orientale propovaduiau cä gan-direa trebue sä fie inserata in inima. Aceasta notiune restabileaintegralitatea firii omenesti i poate avea o semnificatie pur filo-sofica. Caci nu se poate nega ca cunoasterea filosofica nu poate fidesprinsä de inima, adica de nucleul fiintei omenesti, i cei maimari filosofi au inteles totdeauna acest lucru. #Le coeur a desraisons que la raison ne connait pas*. Iar ratiunea inimii poatemodifica ratiunea Insài. Omul nu e un nomad izolat, ci un micro-cosm, i, in subiectivitatea existentei lui, se destainueste misterulexistentei unei lumi intregi. Cunoasterea filosofica a spiritului sia omului nu poate sa fie o cunoastere obiectivk ci trebue sa pro-iecteze o lUmiflà asupra tuturor gradelor de obiectivare a cu-noasterii i sa-i divulge sensul.

A opta in favoarea filosofiei care aseazà, in centru, existentainsasi a filosofului, inseamna a deplsi metafizica naturalistä careobiectiveaza produsele gandirii, hipostazeaza conceptele i e

inclinata spre generalitatea abstracta. Problemele persoanei, alelibertatii, ale dragostei, ale raului, ale cotidianitätii, ale mortii,ale timpului si ale vesniciei trebue sa fie traite de filosof. Cacifilosofia a fost totdeauna nu numai dragostea de intelepciune,ci i intelepciune in ea insasi, adica cunoastere integrall a spirituluisi dobandirea sensului existential 1).

NICOLAE BERDIAEF

1) Suntem bucurosi sa anuntam ea, o data cu publicarea acestui studiu,ilustrul filosof Ii incepe pretioasa sa colaborare la revista noastra.

2

TEMA BOVARYSMULUIIN OPERELE LUI FLAUBERT

DOAMNA BOVARY

Este o mare deosebire intre romanele lui Flaubert si celelalteromane. Deosebirea consta in actiunea cu totul opusa pe careat at unele cat si celelalte romane o exercita asupra spiritului.NIA la Flaubert, romanele unui Rousseau, Chateaubriand, WalterScott, Goethe, Georges Sand, provoaca cititorului o tendinta dea se identifica cu eroii lor, de a se confunda cu aventurile lor, dea se rasa influentati de caracterul si de pasiunile lor, de a simpatizacu sensibilitatea lor. In acest fel le-a citit Domna Bovary si, dato-rita lor, s'a « bovaryzat #. A-1 citi pe Flaubert in acest spirit in-seamna a te condamna singur sa nu-1 intelegi. Doamna Bovaryeste tocmai o critica a sensibilitatii romantice. Relatia dintreFlaubert si eroina sa este aceea dintre Cervantes si Don Quixotte.S'a spus despre Doamna Bovary ca este un Don Quixotte feminin.Cu toate ca, din motive foarte diferite, Don Quixotte 0 DoamnaBovary au, inteadevar, ca trasatura comuna ura lor impotrivarealitatii. Don Quixotte nu accepta lumea in care domneste ne-dreptatea, si de aici purcede cariera sa de cavaler ratacitor inmisiunea de a repara greselile soartei. Doamna Bovary nu acceptao lume ce nu-i aduce fericire si, de aceea, isi imagineaza o alta.Dar intre ea si Don Quixotte mai este o deosebire: and isi inchi-pueste realitatea altfel decal este, acesta are puterea sa o meta-morfozeze, sä o faca astfel cum ar vrea el sa fie. Chiar cand prieteniilui il duc acasa pe un car cu boi, inchis intr'o cusca, neputinciossi ferecat, stie prea bine ca nu este vorba cleat de o vraja. El nueste deck in ochii celorlalti Cavalerul Tristei Figuri. In ochii lui,

TEMA BOVARYSMULUI tIs/ OPERELE LUI FLAUBERT i9

realitatea pe care si-o inchipueste e mai puternicA decat aceeape care o percep ceilalti oameni. Ea e singura realitate. DonQuixotte intrupeazI un bovarysm triumfAtor.

Lucrurile nu se petrec in acelasi fel cu Emma Bovary. Lumeaimaginarl pe care o evocA e in stare doar s'o viseze, dar nu o poaterealiza. Este in ea ceva mai grozav deck neputinta de a realizaconditiile fericirii, neputinta esentiall de a se bucura de ostare prezentà. Ea nu urAste prezentul, pentrucl este alcAtuit dincutare sau cutare imprejurAri, ci pur si simplu pentrucI este pre-zentul. DacA ar avea puterea sA inlocuiascl imprejurArile care orAnesc cu acelea pe care si le inchipuie singurà, Inca prin faptulCa ar deveni reale, ele nu ar mai putea-o satisface. DacA aravea puterea sA desprinda din frizele inchipuirii ei toate decoru-rile de vis ce o insufletesc, aceste decoruri frumoase, ating Andpamântul si inconjurand-o, ar pierde darul de a o emotiona. Acestlucru e fundamentul in Doamna Bovary si el invedereaza bazatemperamentului insusi al lui Flaubert. Asupra acestei stAri pato-logice -esentiale vor actiona anumite imprejurAri externe, caremai degraba vor tine Mc de pretexte, cleat de adevArate cauzeale jocului acestei porniri interioare.

Inainte de toate si la varsta la care inclinArile naturale pot fisupuse unor influence puternice, este educatia fetitei de tara,fiica jup Anului Rouault, la mAnAstirea Ursulinelor, manastireaaristocraticA din Rouen. Iatà primul desacord dintre mediul pecare-1 intAlneste aici, educatia pe care o primeste la mAnAstire siviata la care, prin originea ei, e destinatà. Atmosfera de misticismce o inconjoarà ii transforrnA, intr'o fervoare extaticA, cea dintAitrezire a simturilor. « Comparaciile de logodnic, de amant ceresc,de cAsAtorie eternA, care se repetà in predici, ii trezesc in sufletgingAsii neasteptate >>. In sufragerie se citesc pasaje din « Geniedu Christianisme v, iar o domnisoarà bAtrAnA din oras, care vineacolo in fiecare lunA s'a lucreze lingeria, imprumutà in ascunsfetelor mai maH, romane in care se povestesc amoruri nevero-simile si aventuri exorbitante petrecute in peisaje feerice.

Emma citeste pe Walter Scott si se indrAgosteste de EvulMediu. Sub influenta acestor lecturi se infiripà in ea idealuldragostei pe care n'o cunoaste, a naturii pe care p Ana' atunci n'ovAzuse decAt cu niste ochi indiferenti de tarancA, a pietAtii filiale,

2'


a durerii si a tuturor sentimentelor, a caror intensitate ii apareca pecetea unei frumuseti morale si unei noblete sufletesti. Easufera de pe urma erorii de a cunoaste imaginile vietii 0 ale senti-mentelor, inainte de a putea cunoaste viata insasi si sentimenteleei. Desprinsa din ea insasi, ea se obisnueste a-0 deschide inimafiintelor imaginare, de a-si ajusta dupa acestea sentimentelepersonajelor ei fictive.

Cu ocazia mortii mamei, Emma incearca sentimentul durerii.10 creeaz a. intr'insa o atmosfera de tristetà, dar, in urma, rela-teaza Flaubert, « se plictisi, nu voi sä mai consimta, continua invirtutea obiceiului, apoi trai prin vanitate si, in sfarsit, fu sur-prinsa de a se simti potolita, fara nici o tristetä in inima si faranici o cuta pe frunte ».

Scapa de asemeni de falsa vocatie religioasa la care aderaseimaginar de dragul tristetii, sedusä de altminteri de materialitateacultului, de parfumul florilor si al tamaii, de cuvintele inflacarateale cantarilor bisericesti. Temperamentul ei este prea robust,pentru ca sa nu-si dea seama, la timp, de plictiseala comediei pecare 0-o menise singura. In ce priveste amorul insa, ea va incercaexperienta de a confrunta cu realitatea imaginile pe care si le-aformat anticipat despre dragoste. Daca se mdrita cu CharlesBovary, un umil serv al medicinei, nu este pentruca it iubeste,ci pentrucl nu-i place existenta de taranca pe care a regasit-o latatal ei. Actele ei sunt totdeauna determinate de aversiunea fatade o anumità realitate. A hotarit, de altminteri, ca este menitàsa incerce dragostea in toata violenta ei si nu are nici o indoiala;la prima experienta, dragostea va veni.

Lucrurile insa nu se petrec tocmai asa. Manifestarile luniide miere conjugale nu raspund idealului pe care si 1-a formatdespre pasiune, 0, cum la ea imaginile sta.') anesc senzatiile, ramanenesimtitoare la tandreta vulgarä, dar adanca pe care i-o inchinasotul. Imaginile intrerupandu-se, o fac surda la chernarile inimiisi ale simturilor ei, care i-ar putea darui bucuria imediata a clipei.Deceptionata, ea crede Inca in fagaduiala imaginilor. Daca nusimte dragostea pe care o astepta, ea nu-0 acuza visul, ci impre-jurarile realitatii. « Pentru a gusta gingasia lunii de miere carear fi trebuit sa o faca sa traiasca cele mai frumoase zile ale vietii ei,ar fi trebuit, flea' indoiala, sä se duca spre acele tari cu nume

TEMA BOVARYSMULUI TN OPERELE LUI FLAUBERT 21

sonore, unde zilele care urmeaza casatoriei au cea mai suava lene.In postalioane, sub storuri de matase albastra, urci la pas drumurirapoase Cand apune soarele, respiri pe marginea golfurilorparfumul lamailor. » Nu pot reproduce cleat primele note aleacestui cuplet Eric, dar indemn pe cititor sa le compare cu acelacare o va legana pe tanara femeie and Rodolphe va fi ajunsamantul ei.

Ca sa realizeze fericirea, ea va trebui sal apeleze la complici-tatea decorului, la acele locuri care, crede ea, au insusirea exclu-siva de a o trezi. o In galopul a patru cai, ea era purtata spre untinut nou, de unde nu se vor mai intoarce. Mergeau, mergeau,imbratisati frà sa-si vorbeasca...».

Dar in intervalul acestor dou'd faze din viata ei, se intercaleazasi alte episoade ale luptei intre instincte i fascinatia imaginilor.Prin faptul cä s'a crezut a fi o mare indragostità, ea asteaptä delaimprejurari, ca dela un mantuitor in care si-ar fi pus toata cre-dinta, realizarea fagaduielii imaginare.

Dupl ce luna de miere i-a inselat sperantele, crede cà viataii este franta. E gata sa se resemneze a muri in plictiseala vietiide provincie, caci balul care are loc in castelul Vaubyessard tre-zeste din nou in ea toate puterile Himerei. La castelanii vecini,ia contact cu viata aristocratica, cu bogatia, cu imposibilul.

De acum inainte, realitatea nu va mai avea nici o putere asu-pra ei. Dupa ce se intoarce la Totes, Ii procura un plan al Pari-sului, se intereseaza de teatru si premiere, de curse, de receptii.Toate gesturile ei, abia schitate in realitate, nu se implinesc cleatin fictiune. Iata câ, dupa plecarea dela Totes, and au ajuns JaYouville l'Abbaye, unde au tras la hanul « Lion d'or », in timp cesotul ei sta de vorbl cu Homais, asternandu-si prostia i infor-mandu-1 despre clientela sa, ea are acea lunga conversatie cu Leon,ajutorul de notar, in care Emma intalneste un om de speta ei,indragostit si el de emotii pe care nu le simte, dar pe care acelasilustru literar il face &à creada cà Ii raspund idealului de fericiresi de frumusete pe care omul trebue sà-1 atinga.

pe Emma ajunsa in pragul dragostei, i, intr'adevar,Leon, care e primit in casa ei, se indragosteste de ea. Emma e catpe-aici sä raspundl acestei pasiuni. Se va precipita insa, sau se vagrabi sa se bucure de aceasta dragoste ? Nu, caci aceasti pasiune

22 REVISTA FUNDATTILOR REGALE

care a inceput in fictiune, a reusit sa se aclimatizeze in realitatepe temeiul principiului histeric care o mana, indata ce este

indragostità, Emma se concepe virtuoasà, jucand comedia sacri-ficiului, si acelasi spirit de minciuna care a dat nastere dragostei ei,in sera calda a imaginilor, Ii opune o stavila imaginara pe caretimiditatea lui Leon nu o va frange.

Dupa plecarea lui Leon, realitatea izgonita de imagine ajungeea insasi o imagine pe care o atata ardoarea amintirilor. Subaceasta forma', ea ii regaseste toata puterea. Emma e ingrozitade comedia de care ea insasi s'a lasat pacalità. Nu-i ramane deckun nesfarsit regret. Catava vreme, ceea ce reprezinta realitateain instinctele ei va birui asupra puterii imaginilor. Dar urmeazaintAlnirea cu Rodolphe Boulanger, un boieras de provincie, cares'a stabilit intr'un castel apropiat de Yonville.

Seducator de profesie si expert in arta sa, Rodolphe si-a datrepede seama ce fel de femeie este Emma Bovary i ce rol trebuesä joace spre a o cuceri. Minunata scenä a comitiilor agricole esteo replica a conversatiei dela hanul « Lion d'or )). Rodolphe, come-dian superior, joaca rolul tanarului ajutor de notar. 0 clipä, celedoua tendinte care-si disputa fiinta Emmei Bovary par, in sarsit,a se fi impacat. Ea are un amant i crede ca simte i inspirà dra-gostea despre care se vorbeste in &Atli. In cur And insä, imaginileii reiau vechea putere. Ea cere amantului ei s'o rapeasca sit iatadin nou leitmotivul postalionului pe care 1-am evocat mai sus:In galopul celor patru cai, fuga spre tinuturile himerice datatoarede dragoste. Rodolphe inceteaza indata sa joace un rol care corn-porta urmari atfit de grave i, in ajunul plecarii, fuge singur, läsAndo scrisoare in care lasitatea rupturii este talmacita in fraze fru-moase. E punctul culminant al dramei, al luptei dintre mareafantoma careia Emma Bovary i-a inchinat toate energiile fiintei eisi realitatea destul de saracä a instinctelor naturale, släbita Incadin copilarie de puterea exorbitanta a imaginilor.

De acum inainte, sarmana eroina a acestei drame inegalepierde pana i puterea inchipuirii ce-i masca intrucatva cata-strofa vietii. Si, intr'o suprema sfortare, trezeste o pasiune noualui Leon. Dar nu se mai lasa inselata nici de sentimentul pe care-1inspira, nici de acela pe care-I simte. Ea mäsoara laturea de co-medie care intra intr'o pasiune, a carei singura instigatoare este.

TEMA BOVARYSMULUI IN OPERELE LUI FLAUBERT 23

4i dà seama de lasitatea amantului ei si de vulgaritatea josnicaa depravArii in care a clzut. Intensitatea visului nu mai are pu-terea de a ridica un paravan intre viziunile ei si uritenia realitAtii.Emma nu poate indura acest contact imediat si, prin sinucidere,tAnAra femeie plAteste nefericirea unui suflet, pe care putereaimaginilor 1-a desacordat.

# Orice fictiune se ispAseste >>, a spus Arniel, # cAci adevärulse rAzbunA >>. DacA nu adevarul, cel putin realitatea, acearealitate inarmatà cu pumnalul lui Nemesis, pe care a intfilnit-oDoan-ma Bovary in pragul casei ei, cand se intorcea dela balulmascat dela Rouen, sub forma unei sentinte de sechestru. Pentrua satisface fantezia marii indragostite care trona in mintea ei,sotia lui Charles Bovary iscAlise niste polite, imitand semnAturasotului. Ea plAteste cu viata actele sAvArsite in vis.

Cu toate zburdAlniciile, uscaciunea inimii si fantaziile ei deli-rante, Emma Bovary rAmAne o mare figurà tragia. DacA la eaeste o disproportie enormA intre puterea inchipuirii si putereainstinctelor firesti, nu este vorba aici deck de o relatie. Energiatotara ce o insufleteste si care este de foarte mare intensitate iideterminA caracterul dramatic al vietii ei. Dacl 1-am compara culupta dintre datorie si pasiune, care constitue drama cornelianA,acest conflict intre imaginar si real poate pArea un antagonismmai simplu si mai adAne intre elementele persoanei omenesti sideci mai aproape Inca de viziunea tragicA a vcchilor Greci. Inaceastä luptd, in care a luat partea unei conceptii imaginare a eiinsAsi si a vietii, si in care, printr'un idealism nebunesc, a vrut sAsubstitue realitAtii obisnuite o realitate pe mAsura ei, eroina nusupravietueste propriei ei infrangeri. Ea incearcA singurA, si nulipsitä de maretie, sA descurce conflictul de putere al cArui teatrua fost propria ei faptura.

Bovarysmul apare la personajele lui Flaubert ca o board aenergiei individuale, boalá care-si recunoaste cauza in constiintà.Bovarysmul este o insusire proprie a omului, ca si rAsul care nueste cleat una din urmarile lui. Animalele scapà bovarysmului.Ele ascultà orbeste de instinctele pe care le-au mostenit, astfelincAt energia lor face un,bloc si nu este sartecatA in ea ingsi.Animalele nu se concep niciodatA altfel cleat sunt. Nurnai omuluiii este hotArit sà se vadl altfel. Constiinta, care nu este deck a


oglinda, reflecteaza in fiecare om imaginile inraclacinate in expe-rienta sa individuala, precum si acelea ce rezuml experienta celor-lalti semeni. Raul incepe din clipa in care aceste imagini strainesunt in desacord cu instinctele mostenite si cu posibilitatile derealizare pe care le implica. Ele actioneaza atunci intocmai ca nistemagneti ce atrag energia inspre moduri de sensibilitate, judecatide valoare si acte, faca de care nu sunt adaptate.

Flaubert a fost prada acestui du, pe care-I exorcizase, re-nuntand la actiune, si dedicandu-se numai reprezentarii vietii.Dupa cum demonii din Evul Mediu, alungati cu apa sfintità, serefugiau in alte trupuri, tot astfel, demonul lui Flaubert, gonitdin regatul unde isi mestesugea actele, s'a schimbat intr'un fel deviziune ce a comandat, in taina, toata oranduirea psihologica aoperei lui. Acest demon s'a materializat in personajele sale, astfelincat Flaubert le-a recunoscut ca pe niste aparitiuni ale propriuluisat' eu. Astfel, dupà ce a scris Madame Bovary, intrebat claca s'aservit de un model a raspuns : « Madame Bovary, sunt eu D.

EDUCATIA SENTIMENTALA

Ar fi putut spune acelasi lucru si despre Frederic Moreau,cenusiul erou din Educatia sentimentald, caruia i-a pus in searnapana si propriile sale intamplari. In masura energiei intense careo insufleteste, Doamna Bovary constitue marea manifestare tra-gica a erorii eului fata de el insusi, caracteristica prin care se ex-prima Flaubert insusi si pe care o voi numi, pe scurt : Bovarysm.

Frederic Moreau nu este un personaj de tragedie, caci medio-critatea firii sale, ce il apropie de o umanitate mijlocie, lasa sa sevada mecanismul jocului psihic cu mai multa limpezime, cu catnu este catusi de putin mascat de violenta torentului ce il cuprinde.Cu exceptia acestei violente, mecanismul este identic: aceeasipreponderenta a capacitatii de a imagina, indepartand fiinta delapropria-i realitate.

Frederic Moreau a fost dezaxat de acelasi ideal romantic cea fascinat-o pe Doamna Bovary. Imre ei e totusi o nuanta:conceptia romantica a dragostei ramâne la Doamna Bovary o forma'goala, gata sà se umple cu substanta vre7unei aventuri pe carei-o propun imprejurarile. Frederic Moreau si-a fixat-o in jurul


unei femei unice, int alnita in vaporul care il ducea dela Rouenla Paris, unde mergea sl studieze dreptul. Aceasta femeie, carese numeste d-na Arnoux, nu este alta deck d-na Schlesinger,tanara femeie pe care Flaubert a intalnit-o la Trouville, andavea cincisprezece ani.

Aceasta personificare a visului salt atribue Educatiei send-mentale o valoare mai concreta, de care e lipsitä Doamna Bovary.De aka' parte, raul psihologic apare acolo cu atat mai limpede,cu cat imprejurarile usureaza tankului realizarea personajuluisat himeric, catä vreme ele sunt cu totul contrarii la DoamnaBovary. In vreme ce aceasta este saraca, surghiunita intr'un micoräsel de provincie, el este bogat 0 traieste la Paris inteo societatealeasa. Pe langa asta, Frederic intalneste femeia visurilor sale sieste iubit de ea. Daca nu este in stare sa-si realizeze amorul,faptul nu se explica deck prin tendinta sa ascunsa 0 imperioasade a iubi mai mult imaginile dorintei deck realitatea vietii.

Inteadevar, pasiunea inchinata de Frederic d-nei Arnoux nuraspunde decat sentimentalitatii desvoltate in el de literatura sicare, fiind de pura imaginatie, nu trezeste inteinsul nici unul dinefectele dragostei. El nu e gelos pe d-na Arnoux si cand, dupao absenta destul de lunga, se intoarce la Paris, cu mostenirealasata de unchiul sau, se miti ca nu incearca, revazand-o, o marefericire.

Amintiti-vii aici de Flaubert scriind Louisei Collet ca dupace regasise, dupa cativa ani de absenta, pe singura femeie pecare o iubise, e vorba de d-na Schlesinger, aproape ca nicinu o mai recunoscu.

Pasiunea imaginara pe care Frederic a inchinat-o d-nei Arnouxeste destul de puternica ca sa paralizeze orice alte inclinatii, casa-1 faca insensibil fata de dragostea micutei Louise Rogues, sapue capat legaturii sale cu Rosanette si sä desfaca casatoria sacu d-na Dambreuse, vaduva bogatului bancher; dar aceasta pa-siune nu e in stare sa fie nimic pentru ea insasi. Ea nu contineinauntrul ei acea putere de realizare, gratie careia adevarateledorinti isi ating scopul.

In ultimele scene ale romanului, dupä lungi ani de despartire,and, dupa ce si-a irosit viata, risipindu-si visurile si o partedin avere, Frederic traieste ca un mic burghez, d-na Arnoux ii

.e


aduce intr'un portofoliu brodat de ea o sumg pe care el o impru-mutase odinioarg sotului ei. Au trecut multi ani. Arnoux, ruinat,s'a refugiat la targ cu sotia lui. Apoi a murit. Ea vrea sà-1 revadgpe Frederic. Ii märturiseste cg 1-a iubit, dar el, cu toate ca esteprada unei dorinti mai puternice decat oricand, se abtine sg oposede, pentru a nu-si degrada idealul, conceptia sa despre dragosteape care a preferat-o dragostei. Si, cu ocazia acestei din urmgintalniri, simfonia este orchestratg pe aceeasi temg a bovarysmului,ale carei ultime acorduri se disting. # N'are aface, ne vom fi iubitfoarte mult #, si Flaubert spune despre Frederic Moreau : # N'aregretat nimic, suferintele sale de altadatä au fost rgscumpgrate *.Potrivit firii sale, a reusit sa evite realitatea. El este cu adevgratanimalul monstruos care se hrIneste cu imagini si al cgrui simbol1-am infAtisat la inceputul acestui studiu. D-na Arnoux n'a in-cetat sg trezeascg in el imaginile dorintei, dar numai ca sg intretiepe acelea ale amintirii. Si romanul se incheie cu impresia uneimari dragoste pierdute.

** *

Alaturi de Frederic, Deslauriers, prietenul sail din copilgrie,este un bovaryc al vointei. In vreme ce Frederic este fascinat deun ideal de dragoste si de pasiune. Deslauriers pretinde sg-si reali-zeze grandoarea in materie de actiune. si-a fAcut un ideal dinputerea vointei. Imaginatia sa e urn-at-it'd de Julien Sorel al luiStendhal, care-si acordà zece mirfute ca sg apuce mana d-nei deRaynal. Dar nu e destul sg te fi indrägostit citind Comediaumang de Rastignac si de Lousteau, ca sg cuceresti Parisul. Elnu poate imita cleat aparentele si atitudinile cele mai putin demnede invidiat ale oamenilor cu vointg tare si energici. Va fi rau,aspru, egoist, nesimtitor, rOzbungtor si trgdgtor fatg de prietenii sgi.Dar josnicia sa moralg, care il face sg fie urit, ii este tot at at deprejudiciabilà ca si lui Frederic delicatetea pe care o manifestasi gratie cAreia rgmâne un personaj simpatic. Si acest contrastinfAtiseaza toatà tgria boalei bovaryce care-i condamng numai laesecuri. Si unul si celglalt se prgbusesc in prgpastia pe care odeschide sub pasii lor unghiul dintre conceptia dragostei sau aputerii pe care si-au facut-o ei insisi, si mediocritatea nativä afiintei lor.

TEMA BOVARYSMULUI YN OPERELE LUI FLAUBERT 27

In jurul lui Frederic Moreau, care este poate personajul celmai reusit al lui Flaubert, prin faptul cä scriitorul a §tiut sa ridice,p aria la un relief de arta, o figura atat de apropiata de realitateacomunk rnisuna o sumedenie de tipuri caricaturale, pe careaccentul trasaturii bovaryce ii impinge pe scena comediei, ase-menea clownilor unui circ de bald: Pellerin, pe care entuziasmulsau pentru picturà il convinge ca 1-ar egala pe Velasquez; Delmar,cantaretul de cafe-concert care, ajungand actor de melodrame,nu se mai deosebeste de personajele rolurilor sale §i se lauda cael singur e in stare sa potoleasca o rascoalk aratandu-se poporului ;Arnoux, rand pe rand pictor, negustor de tablouri §i de faiante,om care, nefiind bun de nimic, se crede bun la orice si-si ispasesteprin faIiment incercarile sale numeroase §i incompetenta sa uni-versala. E apoi figura magistral a. a lui Regimbard, ilustratia vi-dului absolut, caruia rigiditatea neclintita a fetei §i adancimeaunei taceri incapatanate, intretaiata de cateva formule invariabile,i-au facut o reputatie de om cheltuitor. MinunatA fantosk maipull cleat Homais, la care o vanitate razbunatoare frange sim-plicitatea träsaturii bovaryce. Apoi sumedenia de personaje cArorabovarysmul, puterea de a concepe altfel cleat sunt, tine loc detot, pentruca ele nu sunt nimic. Sugestia sociala, care le aseazape obraz masca unei personalitati, ii salveaza din neant. Darastfel de tipuri se intalnesc, de asemenea, in Bouvard # Picuchet,unde misting. Pentru a le aduna intr'o aceea§i evocare, men-tionAm pe Marescot, notarul, pe Foureau, primarul din Chavig-nolles, pe vicontele de Cisy, pe contele de Faverges, pe preotulBournisien §i pe abatele jeuffroy, care gasesc in tAblita lor denotar, in felul cum isi poartA sutana, in blazoanele lor, insotitde tot arsenalul parerilor lor politice, religioase sau sociale,talismanul care le inspirl tot sirul de fapte pe care trebue sa lesavarseasca si de cuvinte pe care trebue sa le rosteasca.

Dintre toate lucrarile lui Flaubert, Educatia sentimentald esteaceea in care personajele lui, cu patologia care le caracterizeaza,sunt mai apropiate de autor. Am aratat §i voi avea ocazia ci incele ce urmeaza sa aduc aminte ea Frederic Moreau este Flau-bert sau, mai de grabk caricatura lui Flaubert, executatA cu aceadetasare de el insusi pe care o realizase deja in aceasta epoca aactivitatii sale. Frederic Moreau nu numai ca e supus ca si Flau-


bert preponderentei imaginilor asupra senzatiilor i instinctelor,dar chiar aventurile pe care 1-a facut SA le traiasca sunt in parteacelea ale legaturilor lui sentimentale cu d-na Arnoux.

SALAMMBODimpotriva, Salammbei, care in ordine cronologica urmeaza

Educatiei sentimentale, este unicul sau roman in carq marea temabovaryca se exprima de cele mai multe ori involuntar. <4 Ceea cemi-e greu sa gdsesc n romanul meu, scria Flaubert lui ErnestFeydeau, este elementul psihologic, felul de a simti >>. Or, acestelement psihologic pe care demonul lui Flaubert 1-a introdus inroman este, in sufletul unei tinere fete, care nu e in nici un mo-ment constienta de el, lupta intre cauzele , fiziologice, care o facsä actioneze i motivele prin care ea se explica, crezand ca-sisavarseste actele in mod constient. Salammbii, tanara fata a careipuritate rezida in ignoranta a tot ceea ce este in legatura cu ma-terialitatea dragostei. Ea a fost crescuta mistic de marele preotSchahabarin in cultul zeitei Tanit, careia i-a inchinat puterea-ide adoratie i careia ii impartaseste toate intamplarile vietii, toatemotivele faptelor ei. Sub aceasta conceptie pe care si-o formeazaea insasi, se dezvoltä criza pubertatii i trezirea simturilor ei.

Intaia intalnire cu Matho are loc la ospatul mercenarilor.Salammb6 inainteaza printre soldatii beti, care pradä gradina luiHamilcar. Acompaniindu-se de lira, ea rosteste incantatii, recitalpoemele divine si se exalta de un delir care nu este numai mistic.Lira cade, SalammbO tace i ducandu-si mainile la inima,spuneFlaubert,ramane cateva clipe cu pleoapele inchise, savurandagitatia acestor barbati *. In aceasta clipl Ii apare Matho, crista-lizand in imaginea sa toata emotia tinerei fete. Ea il revede inpalatul ei, aplecat asupral-i in somn, infasurata cu Zaimphul,valul Tanitei, pe care el il furl condus de Splendius. Ea audecuvinte arzatoare, sufera gesturile lui pasionate, 011a:cc, motiveletrase din notiunea religioasa punand din nou stlpanire pe fap-tele ei, 11 goneste, acoperindu-1 de blesteme.

conflictul continua intre violenta instinctelor i putereapretextelor religioase. Tat'o in palatul ei, cuprinsä de sfarseala,si dna durerea Zaimphului furat, groaza de a-I fi privit, coloreazain ochii ei cauzele raului, el se manifesta cu toate simptomele

au


unei pasiuni cu atat mai puternice, cu cat ea se ignoreaza, fiindmai adanc organica. Flaubert ne descrie durerea Phèdrei. Darcfind Schahabarin o convinge sä se duca sa-1 &easel pe Mathoin tabara sa, ca sa-i ia välul inapoi, cauzele exterioare care o im-ping si motivele interioare pe care si le &à se confunda, pentrua-i porunci acelasi fapt. Se simte eliberata. Crede cà nu se maigandeste cleat la fericirea de a pune mana pe Zaimph, dar uninstinct mai ascuns o impinge si, dupa ce Matho, aplecat asuprasanilor ei, a posedat-o in cortul sau, o liniste ciudata urmeazachinului, si Flaubert ne Iasi sä intelegem ca, prin contactul curealitatea, cerut de instinctele ei, Salammb6 si-a pierdut toatafervoarea mistica. Ea se desintereseaza de obligatiile-i religioasesi and Pithonul sfant e gasit mort in dosul unui pat de piele debou in camera ei, Salambô nu mai incearcl nici o emotie. « Ea

il intoarse catva timp cu varful sandalei,spune Flaubert,si Taa-nach, batrana sclavä care o pazea, fu uluitä de aceasta nesimtirea ei ».

Cu toate acestea, bovarysmul motivelor continua sa-i ascundaadevaratele-i sentimente. Ea ia drept ura turburarea in care ocufunda amintirea lui Matho; si fagadueste sa-1 ucida, logodni-cului ei Narrhavas, pe care nu-1 iubeste si-1 dispretueste. Insainstinctul se trezeste ca A.-0 savarseasca atotputernicia, si and,dupa infrangerea Barbarilor, Matho, martirizat, sfasiat cu unghiilede popor, inainteaza, ca o aratare inrositä, spre tronul ei, mi-nunea se savarseste. Ea se ridica si, involuntar, pe masura ce else apropie, inainteaza pe marginea terasei si nu-1 vede decal pe el.

« In sufletul ei se facuse o tacere una din acele präpastiiin care intreaga lume dispare sub presiunea unui singur gand, uneiarnintiri, unei priviri. Cu toate ca el era in agonie, il vede dinnou in cortul sdu, in genunchi, incolacindu-i mijlocul cu bratele,murmur and cuvinte gingase; era insetatà sa le simtä Inca, sä lemai auda; nu voia ca el sd moarà. )) *i and Schahabarin, spin-tecand pieptul lui Matho, ii smulge inima ca sa o ofere soarelui,dupa ultima zvacnire a acestei inimi care coincide cu disparitiaastrului in valuri, Salammbii se ridica aläturi de Narrhavas casa bea, ca si sotul ei, in cinstea geniului Carthaginei, si cade in-data « cu capul pe spate peste speteaza tronului; ingalbenita,intepenita, cu buzele deschise si parul cazut 'Ana la pámânt #.


Astfel a murit fiica lui Hamilcar, pentruca a atins,ne spuneFlaubert,valul Tanitei. Luand insa partea demonului lui Flau-bert impotriva lui Flaubert insusi, care, in mare artist, nu-si mar-turiseste secretul, nu putem vedea oare in aceasta moarte involun-tail a lui SalammbO, mai mult inca decal in sinuciderea EmmeiBovary, o razbunare a realitatii asupra fictiunii, precum si triumfulbatranului Eros, stapanul oamenilor si al zeilor, in mitologiamotivelor ?

ISPITIREA SFANTULUI ANTON

Analizand pespectivele pe care viziunea de artist le impunelui Flaubert, am aratat ca ele se refera la caracterul cel rnai generalal firii omenesti, la actul de constiinta, prin care omul se deose-beste de celelalte vietuitoare. Privilegiu primejdios, caci in aceastaoglinda interioara, in care individul isi vede fata, sunt reflectate,o data' cu propriile sale tendinte, toate sugestiile date in exemple,in educatie, in literatura, prin felul de a fi al oamenilor, de pre-tutindeni si de totdeauna. Fundate pe judecati de valoare, carele exalta. prestigiul, ele determina instabilitatea personajului uman,care nu se mai recunoaste in aceasta multiplicitate de irnagini,nu mai stie ce este, nu mai stie ce-i place si ce iubeste, iar, incazurile nefericite, isi inchina energia unei fantome a proprieilui persoane, fantoma care il rataceste, desorientat, spre scopuriin afara de posibilitatile sale si il duce la catastroll

Aceasta eroare fata de propriul nostru eu, sub toate aspecteleei individuale si concrete, am infatisat-o mai sus, cand a fostvorba de Madame Bovary, de Bducatia sentimentald qi de Sa-lammbi 3.

In Ispitirea Sfdntului Anton si in Bouvard ji Pécuchet nu maieste vorba de niste indivizi concreti, ci de om, in calitatea sa despeta, si de fenomene de ordin colectiv pe care numai aceastaspeta a inventat-o: religiile si stiinta. Aceste doua soiuri de crea-tiuni spirituale corespund in om unei sari de nemultumire, ceisi are izvorul in constiinta. Lumea in care traieste omul este olume incompleta si ciuntita de unul din fragmentele ei. Acestfragment e proprietatea omului. E constiinta sa pe care el o

opund restului. Gratie ei, omul are privilegiul, unic in univers,sa vada si sä cunoasca. Insa aceasta lume, care cade in puterea


cunostintei sale, nu se acorda nici cu ea insdsi, nici cu omul, dinpricina lacunei pe care omul o introduce in lume, luandu-i o partedin totalitatea ei. Aceasta lume, a carei imperfectie se exprimaprin rau si durere, raneste pe om prin toate contactele, gratie ca-rora ii simte prezenta. Omul este asa dar un animal nemultumit

cum este impins de un neinvins instinct de fericire, se stra-dueste, printr'o indoitä tentativa, sä scape de fatalitatea desti-nului sail.

Prin religii si filosofii, nedisociabile in esenta lor, omulinventeaza lumi fictive, dupà placul si convenienta sa. Este temareligiilor pe care o ilustreaza Ispitirea Sfdntului Anton. In al doilearand, omul incearca sd cunoasca legile naturii si, o data ajunsstapan al cauzelor, pretinde sa reformeze aceasti realitateimperfect/ si sa o modeleze astfel, incat sa slujeasca dorintei lui defericire. Este istoria stiintei pe care o ilustreaza Bouvard fi Picuchet.

Dar acelasi instinct de fericire, care-1 razvrateste pe om impo-triva realitatii potrivnice, il impiedica sä sävarseasca singurulgest care 1-ar descatusa. Constiinta sa ii este scumpa si omul refuzasa renunte la ea. Constiinta introduce in lume imperfectia pe careel ar vrea sä o goneasca. Dar daca omul vrea absolutul, el vreatotodata sä plstreze cu o dragoste si mai mare aceastä constiintacare implica relatia si risipeste absolutul.

De aceea, aceste doua mari opere, Ispitirea Sfdntului Anton0 Bouvard fi Picuchet sunt drame care isi imprumut/ maretialor tragica dela un pesimism desnadajduit. In adancul acesteiprapastii, straluceste totusi o faclie destul de vie, ca sa-i poatalumina intunericul.

** *Dintre toate operele sale, Ispitirea Sfdntului Anton este aceea

pe care Flaubert a purtat-o timp mai indelungat in mintea sa.Prima idee de a o scrie i-a venit in 1845 la Geneva, in fata unuitablou al lui 13reughel. Dupa ce a compus o prima versiune in1849, apoi o a doua, a treia versiune, cea definitiva, a fost publi-cata de abia in 1874. Comparatia dintre cele trei versiuni prezintaun interes literar considerabil, dar textul definitiv din 1874cuprinde toate elementele indispensabile din punctul de vederefoarte general al psihologiei care ne inspird in acest studiu. Deaceea ma voi referi numai la ea.


Sfantul Anton este, inainte de toate, omul nemulturnit desoarta sa. In aceastA privintA, el este omul din toate timpurile ;*lush' si omul luat in epoca in care instinctul fericirii, aici tot unacu instinctul mantuirii, este destul de puternic ca sa* dea nasterecredintei in fAgAduielile fericirii. GAsim aici temperatura unei do-rinti ce anticipeaza posesiunea. In acest climat se nasc religiile.

Sfantul Anton este sub stApanirea uneia din acele religii alemantuirii : religia lui Christos. Pentru a asculta de poruncile lui,a renuntat la bucuriile pämantesti i, dupd ce s'a expus martiriului,s'a retras in Thebaida. Coliba sa de pustnic, facutA din glodtrestie, este asezatä la munte, pe un platou in formA rotunda,avand la mijloc o cruce. In josul falezei, Nilul pare un lac. Estelocul arAtarilor, i halucinatia ce o trezesc Marturiseste o indoitàdrama.

La inceput, credinta Sfantului rAmane intreagA, cu toate casacrificiul la care consimte i-ar intrece parcA puterile. Mizeriail face sA geaml i toate bucuriile de care singur s'a lipsit, delacele mai curate 'Ana' la cele mai vinovate, se exteriorizeazd inochii sAi cu o putere, cu atat mai mare, cu cat le-a refulat maienergic. Sunt mai intai voci, ca si cum aerul ar sopti : « Vrei femei ?Sau, mai de grabA, grAmezi mari de bani ? 0 sabie care luceste ? »Viziunile se precizeazà. In fata lui risare o masa' cu toate bund-tAtile mandrii. In mijlocul ei, un mistret aburit. Ideea de a puteamfinca un animal atat de mare ii produce o bucurie nespusA. IatA-1insä la Alexandria, unde pustnicii din desert au exterminat pe sec-tantii lui Arius. E plin de sange panA in genunchi, si se bucurA. LaConstantinopol, Constantin ii pune diadema sa pe frunte. Anton ilpriveste, considerand aceastA cinste ca un lucru foarte firesc. i iata-Icrt priveste jubiland, pe pArintii Conciliului dela Nicea, abjecti.Zdrentuiti, condamnati de ImpArat la muncile cele mai josnice, pen-trud ii detesta din pricina unor consideratiuni teologice. Apoi, dupaun ospAt, ajunge Nabuchodonosor. Satul de desfrau, vrea sa setAvileascA in josnicie i, cum nu este nimic mai urit deck un animalsilbatic, se aseaza in patru labe pe masa' i mugeste ca un taur.

0 pietricica ce 1-a lovit ii trezeste din vis si se vede din nouin coliba sa parasitä, deasupra cAreia striluceste un cer instelat.Ca sa-si pedepseasca carnea, se flageleazA cu un minunchi defranghii intarite cu ghiare metalice. Dar excesul durerii se trans-

ai

TEMA BOVARYSMULUI IN OPERELE LUI FLAUBERT 3 3

forma intr'o mangaiere, in care chinurile ajung delicii, de paredar fi sdrutari. 0 moleseala ii cuprinde, i iata cid se apropie cor-tegiul Reginei din Saba.

Aceasta aparitie incheie prima faza a ispitirilor care corespundtemei din Legenda. E drama carnei. ha' insä el alta ispità in-cepe cand ideea ce justified sacrificiul apare spiritului dreptindoielnica, poate falsa i bazata pe un acelasi act de credintacare, in alte constiinte, d. nastere la alte idei, la fel de tari.

Partea a doua a /spite/ pune in scena drama spiritului in luptacu el insusi. Sfantul Anton nu este numai un ascet, ci i un teologsensibil dialecticei, i veacul al IV-lea, in care träieste, daca a vazut,cu Imparatul Constantin, triumful politic al ideii crestine, estein acelasi timp i secolul ereziilor. Halucinatia sa va evocaacum cortegiul marilor eretici. Hilarion, vechiul sau discipol, carejoaca pe langa el rolul spiritului critic, 1-a condus intr'o basilicaplina cu o multime imensa, in care apar, rand pe rand, Manes,Sf. Clement din Alexandria, Tertullian, Montanus, Arius 0altii, i, urmat de discipolul sau Damis, marele Apollonius dinThyane. expun doctrina cu o autoritate ce Ii elating cre-dinta. Hilarion precizeaza ratiunea care-1 face sä se indoiasca.« Ca si crestinii, spune el despre Montanisti, ei Ii au martirii lorsi mai numerosi si mai indrazneti ». Anton, turburat, raspunde:« Adevarul doctrinei face martiriul ». « Cum, raspunde Hilarion,este el in stare sa-si dovedeasca desavarsirea, de vreme ce martu-riseste in acelasi timp pentru greeala?> i aratandu-1 pe Apol-lonius < i el face minuni ». Dupa ce scena se amplifica, urmeazaprocesiunea religiilor in care nadejdea oamenilor din toate timpu-rile a cladit pe temeliile credintei o seama de lumi imaginare.

Unele religii mor de bâtranete. Anton asista la caderea zeilordin Olimp, care nu mai indurä credinta pagana. Top dispar inaceasta atmosfera rarefiata, p aria si Venus care, invocandu-1 peMercur, inventatorul Lyrei i conducatorul sufletelor, se rastoarna

descriind o parabola imensa, cade in prapastie. Toate acestereligii, ce se combat unele pe altele, se exclud in numele cre-dintei care le insufleteste si care singura constitue adevärul lor.

Certitudinea lui Anton se faramiteaza. Ispitit de Hilarion,cedand unei curiozitati prea puternice, consimte sa-1 cheme pe

3

Top Ii

ai,


Diavol, care il poarta pe coarnele sale de-a-lungul spatiului in-finit 0 ii expune, aplecandu-se deasupra prapastiei, tema filosoficacare 1-a emotionat cel mai puternic pe Flaubert, pe and meditala varsta de 25 de ani impreuna cu cel mai scump prieten al ski,Alfred Le Poittevin.

Aceasta lupta dintre constrangerea inteligentei critice si do-rinta sa de a auzi in inima sa vocea unui Dumnezeu personal,care sä raspunda dragostei sale, inseamna pentru Sfantul Antonispitirea supreml. El se apleaca asupra vidului ca « sa ascultearmonia planetelor sale *. -4 Nu le vei auzi * si, cum intreabacare este sensul acestor lucruri: « Nu exista nici un scop *, spuneDiavolul. « Nu are aface, trebue sä existe un rai pentru bine,dupa cum este un infern pentru rau *. Inteligenta ratiunii taledicteazi cumva legea lucrurilor ? Fara indoiala ea raul ii esteindiferent lui Dumnezeu, de vreme ce pamantul este acoperit derele. Si il suportä oare din neputinta sau il pastreaza din cruzime ?Anton simte rupandu-i-se toate legaturile pe care le inchipuise,intre cuvintele sale, plansul sau, ardoarea sa si un Dumnezeuspre care ele s'ar ridica. E singur intr'o lume inghetata. « Daresti sigur ca vezi ? Esti sigur chiar ca traiesti ? Poate ca nu existanimic.* Anton simte o sfarseall. *MI rostogolesc in nesfarsitulintunericului, care intrà in mine. Constiinta mea izbucneste subaceasta dilatare a neantului. *

Trebue O. vedem in acest lesin al constiii4ei care destrama,jocul mirajului 'si al erorilor carora le da nastere, solutia uneiprobleme filosofice ? Atrag atentia impotriva acestei interpretaria gandirii lui Flaubert. Presupunand ea, in timpul celei dintaitinereti a scriitorului si a intimitatii sale cu Alfred Le Poittevin,a fost miscat in adancul firii sale, de nelinistea problemelor demetafizica, ca ar fi gasit in panteismul lui Spinoza doctrina ceamai nimerita. A-1 linisteasca si aceasta bucurie a inteligentei « su-perioara placerilor dragostei * pe care Sfantul Anton parca opresimte, intr'o fulgerare de gandire, aceasta neliniste face partedin experienta sa sensibila si ramane semnificatia intregii salevieti. Ca a facut din aceasta experienta un obiect de reprezentare,un spectacol in slujba pasiunii sale de artist. De altminteri, SfantulAnton nu sucombl ispitirii supreme a spiritului. Un gest decredinta il salveaza. « Adora-ma deci, spune Diavolul, si blestema


fantoma pe care o numesti Dumnezeu *. Anton ridica ochii intr'oultima miscare de nadejde. i Diavolul il pariseste.

4 Prostia consista in a voi sa conchizi #, a spus Flaubert. Ince priveste solutiile propuse nelinistii metafizice, el nu aderi nicila acelea care sacrifica dorintele inimii, claritatii inteligentei, nicila acelea a carei atractie este de a legAna, cu minciuni frumoase,sensibilitatea indureratà. In legaturà cu unele si cu altele amputea si-i atribuim un cuvant din Bouvard fi Pécuchet: <( Tu veisluji experientelor noastre *. Dar, in lipsä de concluzie, atitudineasa poate O. ne invete ea, desi e dureros sa-ti träiesti viata, viatae totdeauna frumoasa de privit, iar opera de arta este oglindain care aceastä frumusete straluceste. Cu Ispitirea Sfdntului Anton,Flaubert a inzestrat literatura franceza cu cel mai minunat poemin proza si cu oglinda artistica' cea mai nimerita sà facä din tragediaemotiilor noastre, spectacolele noastre cele mai fermecatoare.

BOUVARD 1 PECUCHET

Ispitirea Sfdntului Anton infltiseaz1 urwl din expedienteleprin care omul reactioneaza impotriva imperfectiunii, in mäsurain care acesta II raneste. Evaziune in lumi fictive, clrora credintale atribue consistenta realitatii. Aceasta tentativa este un fali-ment, daca avem in vedere ca fiecare din religiile evocate de ha-lucinatia Sfantului, pretinzandu-se unica adevarata, se izbestede aceeasi pretentie a tuturor celorlalte. Totusi creatiile religioasesunt cea dintai manifestare prin care oarnenii isi dovedesc capa-citatea de a se hräni cu imagini. Prin aceasta, ele deschid caleaartelor, care isi dobandesc autonomia and imaginile, evocatela inceput ca niste fagaduieli de mântuire, aduc sirrolui esteticbucuria imediatà a contemplarii. Din acest punct de vedere, sen-timentul religios se manifesta ca o ucenicie a sentimentului estetic.

Bouvard fi Picuchet simbolizeaza a doua ispitire, prin careomul reactioneazO impotriva imperfectiunii lumii. Nu mai estevorba de o evadare, ci de o atitudine mai ferrna, prin care omulinfrunta realitatea, piept la piept, si isi friimânta spiritul sa-ipatrundl legile, spre a le exploata in profitul situ. Incercare dereactiune prin stiintà. Deosebindu-se prin mijloace de cea dintai,ea are totusi, la origine, o legatura comung cu aceea, prin faptul

3'


cà izvoräste dintr'o nadejde interesata de mantuire ce da nasteresi unei stari de credinta. Fata de aceastä prima faza a spiritului

Bouvard # Pécuchet reprezinta aceeasi satira pe careIspitirea o reprezenta fatä de diversitatea religiilor.

Ispitirea era o drama lirica, Bouvard # Pécuchet este o comediccaricaturala. Daca insa sarja, grotescul i parodia sunt mijloaceleei de satira, acestea simbolizeaza i semnificari mai inalte in careva aparea i o infatisare slavita a stiintei.

Ce sunt Bouvard i Pécuchet? Doi functionari insarcinati cuexpeditia; unul intr'un minister, iar celidalt intr'o firma corner-ciala, care nu au facut Ora la 47 de ani altceva deck sa copiezeacte. 0 mostenire le ingadue sa-si paraseasca slujba, sä cumpere unmic domeniu la Chavignolles in Normandia, unde sa traiascapotrivit gusturilor lor. Dar ei n'au gusturi proprii, sunt lipsitide orice pasiune, vaduviti de orice aptitudine i calitati native.In lipsà de impulsuri proprii, sunt redusi la imitatie. Admiratiapropune scopuri activitatii lor, care n'are nici un scop, modele desentiment si de pasiune sensibilitatii lor, care nu incearca deckveleitati, i ei ii confunda entuziasmul lor cu puterea de realizare.Sunt foarte increzatori, cred in toate afirmatiile stiintei, in toatetehnicile, in toate notiunile consacrate in traditie. Dupà cumDoamna Bovary crede ca existä tad privilegiate in care dragosteapoate lua nastere firesc, ei cred ca se gäsesc in carti retete pentrumice lucru. Presumptia lor de a intreprinde orice nu este egalatadeck de inaptitudinea lor de a realiza orice, i aceasta conceptiefalsà, pe care si-o formeaza despre ei Inii, dà nastere, intr'oatmosfera de comedic, la o intreaga serie de esecuri.

De abia ajunsi la Chavignolles, viziteaza exploatarea model acontelui de Faverges i hotaräsc sä aplice in ferma lor metodeleculturii in mare. Morile de grail, cladite dupa procedeele celemai modern; iau foc si risca sä incendieze ferma. De aceea, ho-tarasc sl se margineasca la cultura pomilor fructiferi. Survineinsa o furtuna care le distruge toate fructele. Cand se improvizeizain distilatori, alambicul, in care fabrica o bautura numita Dou-varine, sare in aer i e cat pe-aci sa-i omoare. Ca si in 0 mieuna de nopti, fiecare aventura a lor se inlantueste cu alta. Dupiaccidentul cu alambicul, Ii dau seama ca, daca nenorocirea s'aintamplat, este poate pentruca nu cunosc chimia, i, cum in urma

stiiMific,

I

ci


fiecareia din deceptiile lor, ajung la concluzia ca exista un lucrupe care nu-1 stiu, aceastA ignorantA, care explica insuccesul siindritue§te o noua speranta, ne ingadue sa vedem marele resortcare, destins fara incetare si armat din nou, ii permite lui Flau-bert sä treacA in revista, ca intr'o enciclopedie, toata stiinta ome-neascA. Inteadevar, Bouvard # Pécuchet se apuca sa studiezechimia in care se incurca, dar, cuprinsi de nelini§te in fata pro-blemei materiei, ataca filosofia, al carei studiu duce la culmeazApacelii bor. Pécuchet constata cu surprindere ca Bouvard numai credea nici macar in materie.

Aici ing, scena se schimba. Bouvard 0 Pecuchet se dezvoltain mod ciudat. 0 data cu scepticismul, spiritul critic a facut loccredulitatii lor. In ei s'a dezvoltat o facultate vrednicd de milkaceea # de a vedea prostia, spune Flaubert, si de a nu o puteatolera *. Desnadajduiti de incertitudinea in care i-a cufundat§tiinta 0 filosofia, hotarasc sä se intoarca la prima lor ocupatie0 incep iarasi sa copieze acte. Dar copiaza §irul de contradictii0 boroboate pe care le-au gasit la cei mai buni autori; ocupatiecare nu ne permite sa punem la indoiala caracterul satiric al lu-crArii. *i Flaubert adunase in rastimpul carierei sale de scriitorelementele unui u sottisier *, din care Guy de Maupassant a pu-blicat uncle extrase.

Oare aceasta satira vizeaza inteadevar stiinta ? Nu, ci cevamai esential din natura omeneasca, si anume, printre perspectiveleviziunii personale ale lui Flaubert, acest bovarysm, aceasta fa-cultate specific omeneasca, care ingadue omului &à se conceapape sine insusi altfel decat este, astfel cum ar vrea sa fie 0, infunctie de aceasta dorinta, O. imagineze lumea astfel cum ar vredea sä fie ca sa-1 satisfaca. Aceasta dorinta se exprima aici printr'ovointa de optimism ireductibil.

Joubert a spus: Dna vreti sä cunoasteti inima omului, n'avetideck sä cititi pe poeti. Impreuna cu Joubert, cred CA poetii ne-audat informatii mai bune asupra inimii omului decât toti filosofiilaolalta. Citez cuvantul unui poet care va arata in toata goliciunealui acest optimism fundamental. E cuvantul lui Verlaine: # Haas !on se prend toujours au desir qu'on a d'être heureux malgré laraison ». i aceastA constatare plina de melancolie care, in poem,

38 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

se aplica dorintei amantilor, imi pare ca defineste cu o nuantadestul de exacta o dispozitie asemanatoare a omului, cand segandeste la soarta sa, acel optimism ciudat caruia parca i s'araplica urmatoarea formula a unui ganditor : g Mundus vult decipi *.

Lumea vrea sä fie inselata, ba chiar deceptionata, cu conditiaca o minciuna grosolana sa-i fie compensata dinainte o promi-siune de fericire, chiar daca cecul va fi fost flea acoperire. Aceastävointa de optimism II face sa creada el stiinta, care in realitatenu duce deck la largirea cunostintei, ca si cum ar exista un geniual Cunostintei, contribue la fericirea lui. Acest optimism ii orbestespiritul critic si il impiedica sa vada ca fieckrui dar al stiintei iicorespunde o exigenta noua a sensibilitatii care se saturá de sa-tisfactille noi pe care le primeste si, gratie influentei ei rele dea preface placerea in neplacere, precedeaza totdeauna posibili-tatile de fericire ce ii sunt oferite. Bouvard si Pécuchet, ca nisteminunate papusi de cauciuc, care se umfla si se desumfla faraincetare, simbolizeaza acest optimism naiv, plin de o vointa se-creta de deceptie. Critica ce-i atinge este aceea a sensibilitatii,iar nicidecum a stiintei.

Asta sä fie tot si critica lui Flaubert sa.' nu meargA oare maideparte ? Stiinta sa se multumeste cu atata lucru ? Nu, Bouvardsi Pecuchet sunt simboluri in mainile lui Flaubert. Trebue sa-iconsideram drept clowni, caci te fac sl razi fara incetare, pringesturile lor neizbutite, prin grotescul pozei si a situatiei lor, prinatitudinea serioasa pe care o pästreaza in toiul ilaritatii pe careo trezesc. Dar in dosul acestei fatade a rasului, ca si la Rabelaissi la Moliere, distingem o alegorie de un sens mai inalt, in carecomedia face adesea loc tragicului. Realizati simbolul si, stapa-nindu-va rasul, comparati seria kr de patanii cu mersul stiintei.Nici o aka epoca deck aceea a ultimelor doua veacuri nu se ilu-streaza cu o epopee atat de minunata. E Newton si atractia uni-versala, Laplace si sistemul sau al lumii, disparitia materiei sirnisterul energiei in care se rezolva, e descoperirea undelor si,prin suprimarea distantelor, ingustarea spatiului pe care, de altäparte, astronomii il extind si-1 populeaza cu astrii infiniti 'Anadincolo de Galaxii. Feeria cea mai surprinzatoare. Cu toate acestea,nici una din aceste cuceriri nu ne ingadueste sl imbratisam, intr'osinteza totala, universul real. Sistemele care se succed denunta

TEMA BOVARYSMULUI TN OPERELE LUI FLAUBERT 39

insuficienta celor pe care le inlocuesc, cum sunt legile relativi-tatii ale lui Einstein in raport cu legile lui Newton, sau geometriilecu patru sau mai multe dimensiuni in raport cu geometria luiEuclid. Asemenea lui Bouvard i Pecuchet, care ignoreazi chimia,

savantilor le lipseste totdeauna cite o notiune ca sä prindlrealul intr'un sistem inchis format, punfindu-1 la dispozitia spi-ritului.

Critica lui Flaubert trebue impinsi atát de departe, ca sà ce-lebrim cu el, si nu impotrivi-i, adevirata miretie a stiintei. Esteoare stiinta rispunzitoare de caracterul absurd al problemelorcare i se pun ? o In ce mini tine pilaria Henric al IV-lea repre-zentat pe statuia sa equestrà de pe Pont Neuf ? Glumi de al-manach. Henric al IV-lea nici nu are pildrie. Cum putem oarepretinde stiintei sä cuprinda in formulele ei un univers limitatsi ale cirui pirti se ajusteazi uncle in raport cu altele, daci acestunivers, potrivit perspectivelor ratiunii noastre, in functie de carele sezizim, este infinit si nelimitat, daci constiinta, care ni seinfitiseazà, II ciunteste, situindu-se ca un spectator in afarà de el ?Credinta ci universul tinde cltre un scop, in care ar astepta per-fectiunea, este una din rnostenirile cele mai oneroase, transmisede mentalitatea primitivi, spiritului modern. Mostenirea careeste la baza filosofiei Inca dela Platon i ascunde, sub masca uneiaspiratii spre fericire, o dorintà de sinucidere, in care se exprimioboseala de a trai. Cáci dacä lumea ar atinge un tel, intr'oarmonie si un echilibru perfecte, ar fi pentru ca sl se stingi intr'onemiscare absolutä. *tiinta, ficind sä aparl, in urma fiecireiprobleme pe care o rezolvi, probleme noi ce urmeazi a fi solu-tionate, opune o desmintire nizbitiilor filosofilor i salveazi exi-stenta, dovedind ca realitatea vie stie totdeauna sà scape din re-teaua in care ai crede cà ai putea-o cuprinde.

SA conchidem impreuni cu Maupassant cu vanitatea efor-tului i vesnica rnizerie a tot ce este *? Da, cind este vorba de ceice au mizat pe tiinä ca sl posede lumea, vrind si o exploatezedupa placul Mr. Nu, cind este vorba de cei la care viata a ficutsà rodeasci o putere not* aceea de a se bucura de spectacolulrealititilor, independent de profitul personal care s'ar puteatrage, pentru care cunoasterea e un mod de viziune bogat in plä-ceri imediate si nu un mijloc de a reforma lumea.

a

a

40 REVISTA FUNDATULOR REGALE

Ca si lumea, care nu acceptd sà ia sfârit, tiinta, care reflec-teaza aceastä epopee nedefinita a existentei, nu ar sti sa procureoamenilor nici o concluzie. Dupa adevarata ei infatisare, stiintaeste de esentä neaparat spectaculara. In prezenta faptului impro-vizarii creatoare, care se desfasoara in lume si care nu poate ficaptata, ne indica singura atitudine care nu ne-ar putea decep-tiona, atitudinea estetica pe care o favorizeazl i o intareste prin-tr'un indoit demers. De o parte, ea inventeaza farä incetare in-strumente noi de viziune, materiale i spirituale, care ne ingaduescsa deosebim o realitate care scapa simturilor noastre. Savantuleste un artist. Formulele lui cele mai abstracte sunt mijloace dereprezentare a acestei realitati invizibile. Stiinta, care este fallindoiala forma cea mai inalta a artei, aducand, in sfarsit, tuturoracelora care nu-i reclama cleat beatitudinea viziunii contempla-tive, certitudinea ca vor exista totdeauna spectacole de contemplat.

Intr'una din ultimele mele lucrari, La Sensibilite métaphisique,spuneam cà, pe culmea ei cea mai inalta, teologia a identificat feri-c irea alesilor in aceasta formula : a vedea pe Dumnezeu. Sensi-bilitatea spectaculara, alcatuind o forma analoaga de fericire, atranspus aceasta formula in urmatoarea : a vedea realul. Or, numaistiinta ne ingadue sa vedem realul. Prin ea ne ridicam, in raportcu realitatea, dela atitudinea amagitoare a exploatarii si a profi-tului, la atitidinea contemplarii.

Aceasta e ultima semnificatie a liii Bouvard ci Pécuchet, cataceea a operelor lui Flaubert in care, sub masca cea mai ascunsä,

se poate ghici infatisarea cea mai autentica 1).JULES DE GAULTIER

1) Acest studiu a fost scris anume pentru Revista Fundatiilor Regale.

§i

DIN CICLUL « RENASTEREACEZAR BORJA

Se uiti 'n zare ducele CezarDe pe terasele pontificale,Si fulgerele gandurilor saleImbrIt4eazI Roma circular.

Ii este faptä mintea inteleaptäSi treazI 'ntruna ca un oim in zbor,Si 'n ceasul imprejur hotäritorIntelepciune este 0.-a lui faptà.

Pe dinainte-i trece un destinDe principe 'n Italia, latin,Si-1 deslur§te pared 'n intuneric.

Tresare 'n inima lui un imboldAtunci al unui rost himeric,S ili piple pumnalul dela sold.

.

CRON ICARUL

Am scris analele FlorenteiCu strilucirea lor in crestere

i sfaturile ProvidenteiMi-au fost indrumätoare mestere.

Stà 'n pragul decadentei Romazidurile ei isi clatin'a

In apa Tibrului fantomaTrecutului lor rupt de datinä.

In schimb e patria mea plinaDe 'ntelepciune si de glorie

e structura ei lumiaceas de aur in istorie.

Aici e totul cugetare,E cântec inganat de titere,E marmorä si e miscare,Filosofie e si litere.

Eu insk Giovani Villani,Cobor pe treptele destinuluiDe pe terasa unde aniiAveau cAldura 'n ei a vinului.

Mi-a dAruit ing norocul,Avântul meu, si 'mprejurkile

$1

$i$i

DIN CICLUL I RENASTEREA t 43

Sg curglim cu toti ca foculDe gibelini la noi afarile.

Acum mi-e inima, batrinaIn multumirea ei extatick0 vaträ coaped sub *AO.De-un soare cald de Adriatici.

SERBARE VENETIANA

Bucentaurul trece linistit si solemnPrin canalul cel mare catre Lido, si esteStralucirea lui calma si semeata poveste$i e mit greu din aur incrustat si din lemn.

Noul doge pe punte ca un sfinx plin de elIn vestminte de perle prinse 'n purpura trecePrin multimea de nobili din prejurul lui rece,$i 'ntre valuri azvArle un simbolic mild.

Spune 'n urma formula consacrata cA « ia« Marea 'n casatorie positiva sa-i fie,« In a lui stapanire permanenta, sotie4 Impreuna cu toata bogatia din ea >>.

Gfindul lui insa zboara pe cuvinte mai susSpre superba nevasta a patriciului careA sosit dela- curtea din Bizant, la serbare,$i 'n priviri orientul orbitor a adus.

Ochii lui intalnira ochii ei, si-au jucatIntr'o singura clipa si pe-o singurl carteToate zilele-acelui care-acum ii desparte$i 'nspre care 'mpreung pasii si-au indreptat;

Ea, sa.-1 apere parca instinctiv, ca pe-un mielGata pradä sa cada lupului in padure,$i ca fiara la panda prin unghere obscureSA-1 adulmece 'n umbra hotaririi lui, el.

LA CURTEA LUCREZIEI BORJA

In asta seara Bembo povestesteDin cronica Venetiei la curteSi spiritul taios al lui si scurt eGustat de-ascultatori impäräteste.

Lucretia-i surade gfinditoareSi-i savureaza vorbele 'n tacereCa pe-un tezaur de polen si miereIntr'un amurg turburator de soare.

El insa-ascunde sub cupola dreaptaA fruntii lui de marmora gradinaIn care-a lui amantä, Morosina,Ca un bondar de aur il asteapta.

In jurul Mr sunt rasete si glume,Cochetarii de printi si de donzele,Risipl de confetii si dantele$i 'ncredintarea ea viata fum e.

Icoana papei Alexandru esteSi-a ducelui Cezar in fiecarePrimejdie-adunata 'n departareSi trasnet in cadere fail veste.

Stiu toti cà dintre ei oricine-odataCu dimineata s'ar putea sa cadaPe-altarul neamului lui Borja praclaSi jertfa zbirilor predestinata.


Au insä noaptea 'ntreaga inainte*i pacea pana-atunci nestanjenita,*i sunt cu toti alaturi de-o iubitàCu gura ca un trandafir fierbinte.

*i oaspetii-si asculta 'nsufletireaAfará doar de Ariosto careAdastä linistea ce tot n'o areCa sa-si consacre muzelor iubirea.

DA VINCI LA CURTEA DIN MILAN

Mesterul Da Vinci Leonard veniseSA propunA schite de canaluri noi,Piese pentru tunuri de turnat, si-apoiUn intreg tezaur grec de manuscrise.

Se-asezase 'n fata unei mese mariCu brocart de-asupra rosiu-acoperità,$i era cuvantul lui adanc ispità$i senin de umbra calml de stejari.

Ludovic Maurul in picioare sta$i 'n tunica neagrà de velur cu jeuriCa un joc de ape negre 'n curcubeuriCu privirea 'n planuri tintA asculta.

Imprejur curtenii ca o galerieDe statui in mantii cu urzeli de-argintUrmAreau ca 'n fundul unui labirintGeometria 'n flacAri mari de poezie.

Impreuna insl toti simteau a suntCoplesiti de-atata calda cugetare,Si pAleau in tainI si cu 'nfiorareSub al ei puternic si semet avant.

N. DAVIDESCU

NOTE DIN GRECIA9Am plutit toata noaptea, trezit din cand in cand de chemarile

furioase ale capitanului vasului, care-1 certa pe Athanasaki, delamanevra elevatorului, i cautand sl ma obisnuesc cu sgomotulstrident al lantului rasucit pe osie i desfacut apoi furtunos.

Plecasem de cu seara din Pireu. In portul tixit de lume, afla-sem cu greu ambarcaderul i vaporul nostru, cu destinacia Tinos,una din Cicladele meridionale, de unde, prin mijloace proprii,urma sä ne transportam la Delos, tinta calatoriei noastre.

Pe puntea de sus, unde a domnit 'Ana noaptea tarziu o mareagitatie a pasagerilor de toate clasele, confundati intr'o naivlfamiliaritate, am reusit totusi sa raman singur, dupà miezulleganat de miscarile ritmice ale vasului.

A doua zi de dimineata am ancorat la Naxos; in Naxia, portulinsulei, o viaca umila se ascunde in vechile palate genoveze, careau mai pastrat blazoane prinse in tristele fatade de astazi, semneale splendoarei trecute.

In port, sub un umbrar, si-au dat intalnire cativa batrani, incostumul pitoresc al locului; soarele, sus pe cer, imbraca totulin haine de sarbatoare.

Dupg cateva ore de navigatie, am ancorat la Santorin, insullvulcanica ce constitue una din curiozitatile Cicladelor meridionale.De jur imprejur, pe o raza de 5 kilometri, terenul s'a prabusitsi marea a umplut acest gol imens. Desi catastrofa s'a produs cumulte veacuri in urma (intre i800 si Imo in. d. C.), aspectul loculuieste extraordinar si ruptura terenurilor Inca aparenta. Rapeleinsulei, pravalite in mare, prezinta o garna de colori care merge

Vezi Revista Fundatiilor Regale, Nr. 12, 1935; 21 4 §i 7, 1936; 1/, 1937.

noptii,

NOTE DIN GRECIA 49

dela brunul inchis la galbenul pucioasei, prin degradari porto-calii succesive; sus de tot, la o inaltime ametitoare, domnestealbul de creta al rocelor infratite cu cladirile orasului modern;un peisaj ireal i halucinant de circ lunar, fdcut anume ca sa con-trasteze cu albastrul metalic al marii, lava in fuziune aprinsä acumde lumina asfintitului, care prelungeste umbrele sumbre ale in-sulei departe incoace, catre craterul vulcanului gata sa se trezeascadin letargie.

In cursul serii, am ancorat la Syra, port primitor, in care ca-fenelele i localurile de restauratiune, sub lumina lampilor elec-trice, dau calatorului (o, Barnabooth iluzia unei calde

La Tinos, oräsel dominat de biserica in care se pastreaza icoanafacatoare de minuni care aduce aci, de doua oH pe an, procesiunide mii de credinciosi, am parasit vaporul.

0 barca cu panze ne-a transportat in doua ore la Mykonos,cand saltatä pe valuri, ca o cavall neastamparatä, and aplecatäamoros pe unde, pentru o imbratisare de o clipa.

Mykonos este unul din locurile cele mai pitoresti din lume;portul nu prezinta nimic deosebit. Dar morile de vant i pietelemititele, dalate, ale oraselului spre interior si fantinile circularezidite, rezerva vizitatorului spectacole de o gingasie si intimitatede pictura olandezà. Viata este aici fricoasä i umila, ca o plantace de abia indrazneste sa-si faca loc printre pietre.

* *

Am pornit spre Delos dimineata, pe o mare linistita. In barcalui Athanasios, care face in mod obisnuit aceastä cursa, ne-amtrezit, in largul marii, cu mai multi pasageri neprevazuti: un ma-gàru i cateva oi. Pluteam spre tarmuri necunoscute si calatorianoastra capata in felul acesta un neasteptat caracter biblic. Darsus, la prora, cei trei tovatisi ai capitanului, trantiti unul langaaltul, putand fi asemuiti cu legendarii pirati ai coastelor, ne-autransportat cu imaginatia in veacul trecut, de romantioase aventurimarine.

Sosirea la Delos printr'un pasaj stramt, intre stanci, evitatde marinari and marea este agitata, este o desiluzie: o suprafataarida, semanata cu ruine, neavand, la prima vedere, nici un mo-ument de seama. Astfel apare insula de departe, i acoperità cu

4

intimitati.

*

5o REVISTA FUNDATIILOR REGALE

un strat de pamant galben. Delos O. fie oare un simplu camp delucru pentru arheologi, in care sa nu fie loc pentru emotia artistica ?

Muncit de aceste ganduri, am apucat drumul ce duce din portla casa Oficiului de turism, compusa din doua camere curate sio prispa cu vederea spre mare.

In acest rastimp, soarele se ridicase nmlt deasupra orizontuluisi rasp andea o caldura dogoritoare.

Dornic sd-mi verific prima impresie, am vizitat imediat por-tiunea campului de ruine din jurul lacului sacru, astazi secat(din motive sanitare: era un focar de malerie), cu intentia sa maindrept, apoi, inspre partea centrala a insulei.

La Delos singuratatea nu-1 apasa pe calator, ci dimpotriva,ii pricinueste bucuria certitudinii de a nu fi deranjat in timpulinvestigatiunilor sale.

Impresurat de vestigiile nenumarate ale unor monumenteglorioase, din care nici unul, luat izolat, nu mai impune astazi,in confuzia inextricabila a ruinelor, pelerinul manat de focul sacrual descoperirilor se lasa putin ate putin emotionat prin numarulconsiderabil al monumentelor de tot felul, insirate pe toata intin-derea insulei. Ca si la Olympia, dar intr'un grad superior aci,pacea augusta ce domneste in aceasta insula, ancorata in largulmarii, este cel mai fericit prilej de meditatie pentru drumetulavid de noutati, ce-si croieste calea printre splendorile apuse,imbatat de mireasma ierburilor inalte ce stapanesc in voie cfimpulruinelor.

Legenda ne spune el Leto, concepandu-1 pe Apollo cu Zevssi urmarita de Hera, sotia legitima, s'ar fi refugiat la Delos, unde,la poalele muntelui Cynthos si in apropierea raului Inopos, laumbra unui palmier, ar fi dat nastere lui Apollo. De aceea insulaa fost consacrata acestor divinitati i Artemisei (sora lui Apollo).In 426 in. d. C., Athenienii, sub a caror autoritate cazuse Delienii,hotarind purificarea insulei, interzisera nasterile i moartea ininsula (femeile aproape sà nasca i muribinzii erau transportatiin insula vecina, Rheneea, separata de Delos printr'un canal steam*Pentru a intelege sensul acestei masuri, trebue tinut seama de faptulca Delos devenise unul din locurile sacre prin excelenta ale Grecieiantice. Nasterea miraculoasa a lui Apollo in aceasta insula mititici,arida' si neinsemnata, transformase Delos in loc celebru de pele-

NOTE DIN GRECIA 51

rinaj; marinarii si comerciantii veniti din toate directiile se opreauregulat aci, pentru a sacrifica in cinstea zeului tutelar si a-i aduceprinoase. Putin ate putin cultul zeului a fost organizat si so-lemnitati publice au fost fixate, spre profitul material al insulei.

Din sanctuarele si din templele ridicate in cinstea zeilor ye-nerati la Delos precum si din tezaurele ce se inaltau in preajma lor,nu au putut fi reconstituite cleat putine elemente. Dar posta-mentele cladirilor, dalajele si treptele de marmura sau de granitfiinteaza Inca si ne ingadue sa ne facem o idee despre dimensiunilesi maretia monumentelor. Din statuia colosala a lui Apollo, 'Maltade 7 metri, nu au ramas deck fragmente insuficiente pentrureconstituirea ei. Palmierul de bronz consacrat de AthenianulNikias, in 418 in. d. C., lui Apollo, in amintirea locului nasteriizeului, a disparut si el, prabusit de un cutremur deasupra statuiizeului, pe care a sal. amat-o. In sanctuarul zis al taurilor poate fiadmirat, zac and la Om ant, un capitel format din doua capete de tauri,opuse, pe and in apropierea templului Artemisei sunt expuse catevacapiteluri purtand de jur imprejur, sculptate in relief, capete detauri frumos stilizate, reunite prin ghirlande de flori. Mai incolose gaseau diverse piete, ornate cu statui, precum si stabilimentelearmatorilor din Beyrut, care ocupau o mare portiune de teren.Printre atfitea elemente disparate ce constituiau monumentelede odinioara, vizitatorul are cateodata surpriza sä &eased frag-mente bine pastrate, ca de exemplu gratioasa bancl circulard cefigura in exedra de marmura din sanctuarul lui Apollo. Aci, poatefi gustata pacea acestor locuri, de abia trezità de fosnetul sopfirlelor,de dimensiuni neobisnuite, singurele vietati ce anima mormanelede piatra ingramadite de jur imprejur.

Pe malul lacului sacru, inconjurat de un zid de piatra, se tidiedo terasa de vreo 50 de metri, strajuità de statuile, in parte bineconservate, ale unor lei infatisati sezfind pe picioarele dinapoi siridicati pe picioarele din fata, incremeniti intr'o atitudine de pazaagresiva : trupurile lor lungi si svelte, cu flancurile supte, conferaacestor reprezentari de un stil arhaic un aspect de mare arta.

Muntele Cynthos, desi inalt numai de 113 metri, domina ma-iestuos insula. Pe flancurile sale se disting, de departe, o in-gramadire de ruine: sanctuarele Aphroditei si ale zeilor egipteni.Aci, vizitatorul isi poate face o idee destul de exacta despre mo-

4°


numentele de odinioara; fatada templului lui Isis, reconstituitade arheologii scoalei franceze, care executa sapaturile la Delos, seinalta gratios pe coasta muntelui.

Din varful Cynthului privirea imbratiseaza campul ruinelor,in intregime, i, depasind conturul insulei, dantelat de spumamarii, se pierde in zarea luminoasa si in valurile albastre, in can-tarea insulelor distribuite in cerc in jurul lui Delos.

Drumul antic care urea p Ana in varful muntelui era strajuitde monumente votive, azi disparute. Dar rnaterialul de constructieal drumului, blocurile i treptele de granit, au ramas pe Mc, siar c ursul este unul dintre cele mai evocatoare din Grecia.

Coborind pe alt drum, calatorul s'a oprit in fata unui sanctuarcelebru, vizitat de divinul Ulysse inainte de a fi intreprins cala-toria sa : o grota amenajata de mana omului, cu acoperisul alcatuitdin placi de granit sprijinite cap la cap si formand, la intrare, unfronton de un aspect arhaic. Intrarea in grota se zareste de de-parte si ansamblul are o infatisare proprie a impresiona pe cre-dinciosi.

La poalele Cynthului se &este barajul de rnarmura albaconstruit pentru captarea i pastrarea apelor raului Inopos, alca-tuind un rezervor de Lto de metri lungime pe ro metri latimecu o adancime de 5 metri, lucrare de arta a carei trainicie a sfidatdistrugerile timpului.

Cartierul villelor incepe ceva mai jos; el rezervà vizitatoruluireale surprize i constitue una din cele mai puternice evocari alelumii antice.

Luxul i eleganta acestor locuinte, construite din materialealese, dupa un plan unitar, frumusetea mozaicurilor, ramase in

buna conservare a monumentelor, fac din aceastä re-giune a insulei un Mc de pelerinaj celebru.

* *Noaptea a venit si a pus capat peregrinlrilor prin campul

ruinelor. Este momentul evocarilor, pornite dela impresiile culesein timpul zilei, de fina reculegere, sub cerul instelat. Aci, paceaeste muzicalä.

* *Debarcat seara la Pireu, ma indreptam cu masina spre Athena.

Locurile imi devenise familiare; la bariera orasului, nu stiu ce

§i

fiintl, §i

*

*

NOTE DIN GRECIA 53

arkare albä, suspendatä in Valzduh, in directia Acropolei, imiatrase privirile, ca un talisman luminos. Era Parthenonul, luminatde sarbRoare. In jocul reflectoarelor, Acropolea de marmura alba'stralucitoare imi apArea ca o area' plutind deasupra timpurilor,simbol al perenitAtii artei eline si semn evident al incheierii CAA-toriei mele, prin intoarcerea la colina saced zärità din primul mo-ment al sosirii mele la Athena.

AL. ROSETTI

VATMELUL DRAGOI(FRAGMENT DIN ROMANUL c 0 DARAVELA DE PROCES*)

Se lumina de zitia. Mini le incepuserä sa se dea jos de peculme, una cate una. Stan Dragoi se suci in patul lui, de-i trosniperna sub cap. 0 avea umpluta cu paie. Se intinse ca ogarul perazor, Casa si-si duse maim de vale, ca simti niste junghiuri taioasepe turloiul piciorului drept. Strangandu-1 in palma, il duru simai tare. Zise incet, de abia auzindu-se singur:

Ma roade rumatismul! . .. rad eu ca n'o sa mai traiescmult. D'altfel, e si timpul. Mi-a « intrat viata intre rotile*. Camaine o iau din loc dui:4 « muiere #, sd-i duc premenelele. . .

$i aducandu-si aminte de nevastl, urma:Ea, saraca, e moarta de zece ani de zile ! I-a 'mplinit la

Ignat. $i eu traiesc...Isi dete seama:

La ce dracu traiesc ? C'asa e, zau! Uite, pana acum num'am intrebat la ce mai traiesc. $i nu stiu de ce mai traiesc, andtoata viata \rad ca mi-a fost afa, tot zadarnica, cum ar fi fostsi-o gaura in nisip.

Iar isi dete seama:Dar acum de ce m'oi fi 'ntreband ? SI fie unde am sa

mor, ca sa-i duc cum zisei muierii premenelili in mor-mant ?... Dracu' sä le mai aleaga si inteleaga, ca eu unul nu maisunt in stare...

Se mai suci in pat, isi mai drese perna sub cap, isi mai intinsedin nou piciorul beteag si iar zise:

Parascovenia ta de viata, ca m'ai mancat fript ! Adevaratca mintea de-ar creste pe toate carat-He, ar paste-o si magarii.

vATASELUL DRAGOI 55

$i poate-as fi pdscut-o i eu... Bietul tica usureze-i Dumnezeutärina ! imi spunea de-atunci, de and eram cat bätul dechibrit: « Ma Stane, ma, baga-ti mintile in cap ! » $i cata drep-tate avea saracul de el ! Acum Arad eu bine si imi dau seama de vor-bele lui. Dar ce pot sl mai fac, el e M'am stricat detot. Când n'am sa beau, miros clondire, sug dopuri de sticle.Iar de trec pe langa f'o circiuml, parca ma trage dracul cu funii

intru inauntru. Dau o liturghie, doul, dau noua, nu mai imi dauseama si viu pe sapte carari acasa...

Cind eram mic, in doaga aia dedesem: « De-ar muri tata,ca sa-i apuc briceagul, sä pun mina pe averea lui », imi ziceam.Iata c'am pus. $i cum am pus, asa s'a dus. Mai am pomostul,casa i gradina. 0 sa se ducà i astea, vad bine. Duca-se dracului !Para le tiu eu ?... La inceput mai tineam la avere; acum simto greutate in spate, pin'oi scapa de toate, sa ráman sArac culuciu si gol prepeleag. Mai bine asa. Ce-am avut i ce-ampierdut !...

Iar îi dete seama, Ca iar îi zise:Ba, stdi c'am pierdut prostul de mine. Am pierdut mult.

Mult am pierdut. Am mâncat toatá averea mostenità, strinsä cusudori de moarte de ai mei. Un drac au avut saracii, nu 1-ar maifi avut ! De-ar sti in ce hal a ajuns averea lor pe mina mea, ariesi saracii cu bulgarii in cap din groapa !... Of, Doamne ! sä potsa mai ma fac o data tanar, as sti atunci cum sa-mi traiesc viata.Nu ca asearl: da-i cu vorba, da-i cu tuica j iar cu vorba i iarcu tuica, m'am dus de sufletul mortului, &I mai bine nu mi-oizice...

Iar se mai suci Stan in pat. $i parca, totodatl, i se sucirlgandurile in cap.

Dar ce tot ma bdldbdnesc cu prostiile ping in zita, asa dedimineati ?... Parc'as fi muiere Numai o muiere trebue sa seframinte cu asa ginduri. Nu un ditai voinic ca mine... $i-aplice ? Dac'am biut aseara, am biut banii mei, nu ai altuia. Muncescpe ei, ii string si tot eu mi-i beau. Da de ce ? E mai bine sa facce-a facut tata ? $i-apai, n'am nici cui lasa avere pe urma, cä mi-aluat Dumnezeu toti copiii, apai mi-a luat i muierea, c'o fi zisEl cà m'arn pricopsit. $i dad e asa, omului singur nu-i folosesteaverea, cum nu-i foloseste orbului obrazul frumos j curat, ca

tirziu...

si

!


nu-1 vede. Dad a§a a vrut Dumnezeu, pot sa ma iau eu la.contrdcu El ? Pot sa astup eu soarele cu deftiul? .

Incepu dea sfaturi singur:Viata, Stane, din \rant vine si tot in Out se duce. Trebue,

Stanica, mananci singur tainul de viata, pe care t,i 1-a

läsat Al de Sus. i eu 1-am mancat cinstit. N'am in§elat pe ni-meni. Nici cat negru sub unghie, nici atat arata degetul celmic). M'a ferit Cristos Oi fi 'njurat pe cineva vre-odatl, amfost beat 0 se iarta, ca din fata omului beat i dracul s'a dat lao parte. Daca am iubit, fàrà asta nu se poate, ca tot Stapanullumii a lasat-o... Atunci, ce mai vreau ? De ce ma judec ca unprost, cu noaptea in cap ?...

se pomeni zicand tare, de rasuna casa:Calul ba, de e cal, are patru picere §i tot se poticne§te, dar

omul, saracul, c'are numai douaIncepu sa judece lucrurile mai in adancul lor:

lumea trebue sa fie 0.-aa amestecata, càde-ar fi cerul bun de doage, fiecare prost 0-ar avea butia lui incurte. Catva timp, m'am cdznit ci eu la virtute, dar n'a mers, canu sunt facut pentru ea. Eu sunt facut pentru bautura, vad bine.

e buna bäutura Ca apa nu-i buna nici in cisme. Are dreptatecine-a zis... Pe and bautura, eee-heee 1. .. a'ci se schimba vorba.

Incepu sa se inflacareze dupa bäutura, cum ii era firea i näravul:In tara clondirului gase§ti, neica Stane, toate bura-

tatile. Cand te uii la ea, vezi bucuriile cum i0 infig radacinilepdnd dincolo de sticla. Cand apuci ciocanul in mana mamaDoamne ! dai drumul pe gâtul mántuirii, iti mai vine satra.e§ti... Tiii ! imi lasä gura apa...

110 aduse aminte:0 mai fi rämas tuica in butoia'fil ala dela foc ?... Ia sá

%Tad !...

Stan Dragoi se scula de sub patura, lug talvul dela capul pa-tului (aici ii tinea, ca sl-i fie mai la indemdnd) descins, in cama§1,incalica pe butoiul dela foc, izbutind sä umple ca la o jumatatede oalà.

0 duse la « urdini011 inghiort 1 inghiort ! din catevainghitituri tuica se facu gunoiu din oala, pared nu fusese decand lumea.

sl-ti

(si

!

si-i

st-ci

!

Si

Si-apoi, ci-aca,

Si I

gurii e,

vATASELUL DRAGOI .57

I§i veni in fire. Capul i se limpezi, gandurile i se asezara, voiabunä ii aparu pe fata, iar mainile care incepusera sa-i tremure decand se desteptase i se potoliti. Numai junghiul dupä osul pi-ciorului drept 11 mai impunse de cateva ori, ca fu nevoit sa-1 pi-paie i 'n sus si 'n jos si iar sà zica:

E bun si rumatismul la ceva. Ma prind cä pina deisard osä ploua. Nu ma 'n§ealà. Mi-a mai spus-o de atatea ori. Nu preaminte el.

In casa, intunericul incepuse sa se rareasca.Fara sa mai aprinda lampa, ca se vedea putin de-afara. Dra-

goi s'apuca sä se 'mbrace. Ii trase nadragii albi cu ghizde, obie-lele, opincile, i§i puse un prosop la gat, ca s'o termine cu sumanulcaciorit, inflorat ca &tame rosii, lung de-i bltea pulpele. Isi cautAcaciula si cu chiu cu vai, dupa multä scotoceall o gasisub pat. 0 scutura de genunchi, o mai dete si de coltul sobei, odibui era veche si masa' pe margini dar n'are aface, cape un cap bun, stä bine si-o caciula rupta ii zise.

Cand vru sa plece pe usa, §i-aduse aminte de ceva, cä iarsi-o lua din cap, vrand s'o puna sub subtioara, dar o arunca inpat zicand:

Stai frate, sa-mi fac tauleta!Dibui pe coltul sobei, gasi un ciob de oglinda, se privi si se

vlzu frumos, fiindca se inveseli pe loc, incepu chiar sä rada.De§i parul 1-avea alb, mustata neagra parcä tot mai staruia

sa-i murdareasca buzele. Ochii, d'un albastra sters, erau varitimult sub grinzile fruntii, iar nasul sta bdzoi in sus.

Tamplele goale ca fiarele de plug, unde cateva surcele devine incrucisate, and svacneau, ii umflau caciula.

Stan îi 1111 ciomagul Il avea dupa usä dar tot nu plea.Ii mai lipsea ceva. Dete sa §adä pe marginea patului 0 se po-meni cautand o strachina. Cand o glsi, rasturna tot butoiul delafoc de-asupra ei, de-o umplu cam de vre-o trei degete cu scursurade tuicA, turbure boroghina. N'avu rabdare s'o lase sä se limpe-zeasca. 0 puse la gura.

Se limpeze§te ea in burta, cä altä treaba n'are i§i ziserazand doar din coltul buzelor.

Bucuria i voia buna ii cuprinsera 0 mai tare. Il apuca chiaro. pofta de trancaneala >>, de vorbi lungä.

i

a

5 8 REV1STA FUNDATIILOR REGALE

Statu pe pat pentru mai mult timp. Se scarma la brau si scoasede-acolo un ghemotoc de hartie. Inauntru era o o citatie * pentruo o daravela de proces », ce-I insarcinase ieri primarul s'o dudunde trebue, el si acesta a primit-o « pe sarma » dela tribunalullor din Slatina. I-a spus ca e a unei femei vaduve din Barastiide Cepturi si ca are « infatisarea » peste trei saptamani. CumBarastii de Cepturi, fata de Boroesti, adid de satul lui, sunt maicolea ii desparte doar o 'Ai:lure, ingusta cat ar arunca o babacu piatra Stan Dragoi o va duce cu bucurie. Mai ales anda « ordinat » primarul d doar dui:4 urma lui !flatland Stan paine.Dad n'ar fi avut 4 sArviciul » asta, de mult s'ar fi ales prafulde el.

Dar mai e timp, isi facu socoteala Stan. Nu poate luafemeia pe nespllate, din cergd'. Nici gainile nu s'au dat toate josde pe culme. SI astepte barem sl räsara soarele.

Se apuca sä citeasca. i ca sa reuseasca, se dete mai langafereastra. Cu mare casna putu sa silabiseasca:

Tribunalul Jud. OltSectia I-a

Citatie Nr. 9865

Se citeazd d-na Ioana Florea Constantin Ion, din comunaBdrciftii de Cepturi judetul Olt, spre a se prezenta in fata acestei« eu-in, . . . aa ! enstante », ... in ziva de 17 Iunie, la ora 9 14dimineata, spre a fi o ... aud-ud-udiatà...aa ! sä fie 'udiata »,ca « en-inculpata a, in cauza... caz... « con-cuntrariu * se vajudeca in lipsä...

yudecdtor. . .

Grefier. . .

Dosar Nr. 693.

Stan Drägoi ramase nedumerit. Se wig si mai bine pe mar-ginea patului. Incepu sa-si fad socotelile:

Care Ioana o fi asta, frate ? !... Ioana din Bdniftii de Cep-turi ! ... Dar cite Ioane nu sunt in Cepturi ? Numai cite amiubit eu p'acolo, ai umple o cartita si ti-ar mai si rámane. Caredracu din ele o fi ? loana Florea Constantin Ion! Te pomenesti

VATASELUL DRXGOI 59

ca n'o gäsesc, ca e satul p1M de Ioane. $i n'as avea chef sa bat-lanaio zi 'ntreaga dupa Than' asta, bat-o bubili s'o 'Data !

Totusi, se 'ncuraja singur:Dar bun e Dumnezeu, o gäsesc, mai ales c'auzi e si VA-

duva. $i mie d'astea-mi trebue. A 'nemerit el orbul nu stiu ceoras, dar eu pe Ioana mea, pe Ioana mea...

Bucuros cá va gasi-o, Stan Dragoi cum era si ametit binede tuica bäuta pe nespälate incepu sa joace prin cask cu pi-cioarele moi ca urechile magarului and doarme, si sä strige:

Iar mi-e bine !Trase si un chiot. Pe urma se potoli si incepu si gandeasca

mai asezat, mai pe seama batranetelor lui, cum ii cerea si parulalb ce-1 purta pe cap:

Ioana !. .. Cine stie ce nenorocita o fi asta ! E vaduva.N'o fi avand un bat la usa casei. Te pomenesti nici dupa ce beaapà. $i-auzi, se tine de procese ! Adevärat, dup./ ce n'ai de cerceiurechi, umbli sa-ti cumperi si cloud perechi. Dar asa o fi, asacad nenorocirile pe capul omului. Ne te 'ntreaba. Vin ele desus. Ti le tranteste Dumnezeu pe cap. $i tu ca om trebue sa tedescurci. $i daca esti slrac, mai eau le 'ncurci, cum le-am in-curcat eu si-or sl le mai incurce si altii dup./ mine.

Oricum urma el imediat procesele in viata omuluinu sunt bune de loc, de loc. Pierdere de timp, risipa de paralesi scurtare de viata... . Asta zic si eu c'o fi, a se mai &estela un proces. Cand e vorba mai ales de scurtare de viata, numai incape indoiald. Dar castig ?... Uite-asa ! isi scuturapalmele, ca sa-si arate si mai bine cu ce te-alegi depe urma unuiproces.

De pildl, uite loan' asta. Cine stie ate necazuri i-o fi adusdaravela si buclucul asta de proces. Tot bietul tica avea dreptateaici, and imi spunea: <( Mete, in viata ascultä la mine sä nualergi la altul sa te judece. Sa-ti pui caciula dinainte si sä te judecisingur, el prietesul j' decatorului e pe genuchi. $tie el bine Vla-dica cui sa-i smulga chica. » $i-asa e ! Ca adicl, schioapata oaiasi se bucura lupul. Doar el e cu folosul. $i are si. de ce se bucura.Noi ne spargem capetele si altii...

Soarele rasarise de citva timp, iar toate umbrele, tot intune-ricul cazuse la pamant.


Cu putinl zabava, iesi si Stan Dragoi din casa. Mangaie cai-nele ce-1 tinea legat de stalpul casei si-o lug agale pe soseauaBoroestilor la deal, intr'acolo unde duce drumul spre Cepturi,dincolo de padure, sa gäseasca pe Ioana.

Care Ioang o fi aia ? In ce casä o fi stand ? alergau On-durile acestea prin capul lui Stan, de colo pang colo, ca baniiin targ.

** *

Haide, haide, nea Stänical... Hai cu tata, ma baiete ! Nute mai ajuta \Ina ? Nu te-o mai ajuta, c'ai imbatranit si-ai iubitsi mult, iar picerile ti s'au inmuiat si molesit de tot. Ce sa-ti fac ? !Vremea te roade incet-incet, dar bine.

Vorbesti singur, nea Stanica ?Aoleo, nepoate, nu ! 1mi fac doar socotelili, ca vreau sa.

ma 'nsor, glumi el.Bunk' dimineata !Bunk' sä-0 fie inima, Ilie... Ma Ilie, taci el te gäsii. Nu

stii tu unde sade Joan' asta, cum dracu-i zice ? Stai ca ti-o spunnumaidecfit !...

Si Dragoi !Aga maim sub brat' sa scoata 4 citatia ).>.Nitica, zabava, Ilie, si ti-o spui.Zau ! nea Stane. Pe ochii mei ca ma grabesc ! Lasai plugul

la capul locului si mi-e frica sa nu-mi fure cineva resteele delaug, d'altminteri p MI5. dasara as sta de vorba cu d-ta, el si eusunt dornic de vorbd !...

Du-te, neica, unde te cer pasurile ! ii zise Stan. Nuvreau sa-ti stric rosturile tale. Oi mai gasi fr'un crestin d'aluDumnezeu si m'oi descurca din incurcatura asta in care m'abagat primarul.

Ilie Garlete, ca s'arate cat e de grabit, o luà la fuga pe soseainainte, sa-i sara calcaiele de-o postä in urma.

A dracului Ioana e asta, nenisorule ! Intreb de azi dimi-neata si neam s'o gasesc. Parc'a mancat-o dracu!... Nu puteasa aibi alt nume, mai int? altfel, ca s'o stie un sat intreg ? NuIoana. Sunt destule Ioane, e plin plmantul de boane...

Ce esti asa necajit, Stane ? Ti-ai pierdut cumva caciulape drumul lui Troian? Las-o dracului, baiete, c'o &esti ! Sau

VATMELUL DRAGOI 61

daca n'o &esti, Içi cumperi aka caciula, ca iti da destui baniprimaria. Nu te trece cu firea. Bung dimineata, ca i uitai cuvorba mea.

Bunä sa fie, ma Marine, dar vAd a nu prea e buna. Imimearsa numai fall, de cand ma sculai.

Ce rau, Stane, cà mirosi a tuica dela un stanjin. Asa railas fi vrut sä am si eu.

Nu d'asta e vorba, ma baiete. Vorba e ea de cand rasarisoarele, caut p'o a dracului de Ioana i n'o gasesc. Stai cà poate-otii tu. In zice Ioana... Acum ti-o spun !... Are o fitatie, pentruo daraveld de proces... Numaidecat ti-o spun...

Dragoi iar baga mana sub brat'.Of, Stane, ma brodisi prost ! Veni un copil dupa mine,

ca sunt la prafild in capul padurii, cu muierea i alti cativa. Zor-nevoie: Tata', ai ca s'a 'ntepenit porcul in gard ». Lasai tot siplecai. Auzi, s'aude guicind d'ici, cà poate altminteri nu m'oiucrede. i numai pasta il mai am, ca ailanti mi-au murit peiarna.

Marin Zgamboasà, el era, o luà la fuga pe sosea, tot atat deiute, dupa. Ilie Garlete. Stan Dragoi mai injura de cateva ori,se mai scarpinl in cap si iar incepu sa vorbeasca singur:

Adevarat ca sä n'ai d'aface cat traiesti cu muierile. Nuvezi acum ? 0 fi ea bunk' muierea pe lume, dar nu intotdeauna...

Se opri, ea vazu pe Lina Mitricioaia venind iute spre eLBaba, nu stii d-ta uncle sade Ioana asta, cum dracu-i zice,

ca mereu o uit. . . Stai ea am hitatia aici la brau. Acusica ti-o spun...Viu dela fie-mea maicl. M-a chemat d'asara el e bolnava.

A fdtat racit, ca i-am spus sä nu se scoale din strat. Dacan'a vrut sà m'asculte. Ii iu lumanärile acum.

Dada Lino, stai c'o gasii. Ii zice Ioana Florea ConstantinIon, bat' obubili s'o bata !

acum ma duc, daica, sa chem pe popa, cá mi-e MCAsa nu moara negrijitd... Dar ce e aia, de mi-o tot arati ? Vr'unpetec din tistament?

Nu, o fitatie.Dela pricepfie? Te pomenesti ca de-acolo o fi, ca mai am

niste belele de biruri neplatite de doi ani i ma tot fdcdne astiala cap, de mi-au impuiat urechile.

Si

si-a

Si


Ba e dela j' decItorie.Para odatA m'or scoate din rAbdAri si i-oi lua la goana

din curte cu ddrjala, c5. arde-i-ar focul ! nu se mai saturà:Bani si bani !... bani si bani !... Para omul numai la bani stAsä facA. Mai vede si el d'o gAinI, mai da drumul la un porc, SA'mai duce la bisericA, nu oud la bani intr'una.

Lasä, Doda. Lino !Und'te duci ?Incoa, la vale, sl dau niste fitatii.Cum?Nimic.N'aude matusica. N'aude, cA sunt surdà si sunt surdA...

$i incepu baba sl se dAinAie jalnic, cu mana infipta subbeau.

Batl-te norocul de baba ! Uitasem a esti surdA.Oi gAsi pe popa ?

DrAgoi nu-i mai rdspunse. Lina Mitricioaia o lua la deal,in fuga mare pe seama anilor ce i-a trait, sa-i sat% si ei picioareledela genunchi, ca si la ceilalti.

Stan Dragoi rAmase tot singur. Se mai inveselise nitel. Nuse putu sta.') ani sa. nu Zia, mai mult in gluma:

Ma, cum vAd eu, asta nici n'aude, nici nu le potriveste.Iar rase:

$i-apoi, cand ti-o fi dor de vorbA sà te-apuci c'o baba,a te saturi pentru toatä viata.

Din nou isi dete seama:MA, dar prost imi mearsA pe ziva de azi ! Imi mearsA asa

rAu, poate cA unde mA sculai cu noaptea in cap. Prea fusei bdrbat !Detei in cioburi. Fi-mi-ar Ioana de ras ! Ia sä merg ceva maiiute, ca poate gäsesc pe altul mai cu noroc si ma descurcA.

Ceea ce si lam. S'apucl Dragoi sa salte niste pasi mari fatade statura lui, de-li venea sl crezi a are de gand sä ia soarelein vfirful opincii.

Gheorghe Darloaga il lul pela spate cu intrebatul:Ce tot dapeni, Stane, de colo panA cok ? Te vazui in ea-

teva randuri.Am pierdut, ma Gheorghe, dragostea prin urzici. Nu

cumva ai gasit-o tu ? glumi din nou Stan.

VATA$ELUL DRAGOI 63

Sau ti-a cazut in vine, poate ? ca prea ti s'au stircit pi-cerile dela genuchi !...

Ba s'a flcut 0:mai-It, Gheorghe. *i cred ca si-a ta, tot lafel a patit-o. Nu prea mai am putere, dac'am carat saizeci de anifail unul cu spinarea prin viata. Tu cati implinesti ?

PE sunt cam la fel. Mai mic o tdrd. Cum se trece umenireaStane ! Ce era, ma, cu noi and aveam doojdd ani ! Para e ieri !Tu 'ncai speriasei satul. De-atunci te cunosteai ca n'o sa iesi poamabuna.

Atunci era viata, ma Gheorghe, nu acum. Flcusem bad-turi la inima de-aka dragoste. Hei, s'au dus timpurile-alea...

Dar, ma Stane, uitai sa te 'ntreb, ce necaz te roade ?Chiar ma pregateam eu sa-ti spun. Uite, ma Gheorghe, poate

ai fi tu al cu norocul, ea ma zapacii intreb and: M'a rugat asearaprimarul sa aduc aici in Cepturi, la voi o /italic, pentru un procesal unei rnuieri. Ii zice Ioana. .. Florea... Constanhin-din .

Di-o la mine s'o citesc eu !Na-o pacatelor, ca nu mai \Tad bine.Ioana Florea Constantin Ion.Ei, asa, ma, bat-o focul s'o bata !*i nu stii, Stane, cine e asta ?Nu, vezi bine; c'altminteri nu te-as mai intreba.Pai, stii eine e ?Ei cine ?E Ioana Cotoibälan.Ma omorisi cu usa incuiata ! De azi dimineata, Gheorghe,

intreb si iar intreb si nimeni n'o stia. Pai bine, nene, stdpdnireae proasta, e toantd, cum dracu mai e, el mai bine nu i-as zice.Nu putea sa-i spunk' aici Cotoibälan, cà si gastele o stiau. Peand Ioana Florea Constantin Ion, de unde s'o stiu eu ? Cfited'astea nu sunt in Barastii de Cepturi ? Pe Ioana Cotoibalan ocunosc, daca asta-i e porecla. Buna e porecla in sat ! Cunosti maiiute oamenii dui:4 porecla, deck dupl cum le zice la acte. 0cunosc, ma Gheorghe, ea am fldcdit impreuna. Ce piept tare avea,ma frate ! Cand i-1 loveam el pumnul, scotea scantei ca din cre-mene, ca dintr'o piatra de munte. *i pupa, ma baiete, repede siindesat, de-ti lua aproape un rand de piele depe buze. Am vruts'o si iau de nevastä.


*i de ce n'ai luat-o, ma Stane ?De dracu sA ma ia, ma Gheorghe. Am zis cà am avere

mai multA. Poate blestemele ei m'au ajuns de mi-am mancat-otoatA acum, cA vezi am fost plcAtos de-am fi 'nfelat-o. Pe urmAam läsat-o . ..

Stan DrAgoi, desi beat, oftä cu foc, cu pArere de rlu. PeurmA zise incet :

Cum as fi luat-o 1 As fi luat-o ! SA mor de n'as fi luat-o,dar vezi, averea. i pc dealta mai trAia si tata. i-asa, cum spun,averea si tam mi-au stricat socotelile, de am ajuns unde sunt.Cred cA dac'as fi luat pe Ioana, mi-ar fi fost viata intr' altfel. Peand asa, blestemul ei m'a ajuns. Bine cA.mi spusesi, Gheorghe.Ma duc sl-i duc _Mafia §i sä mai stau de vorbA cu ea, ea de multn'am mai vorbit. PAcAtos am fost. Mi-am bdtut joc de ea si pe urmlam lAsat-o. SA te trAeascA D-zeu, Gheorghe, LA-mi spusesi !

Coplesit de amintiri, Stan DrAgoi lul o lacrimA pe mânecasumanului si se indreptà spre casa Ioanei CotoibAlan, cum iizice in sat dui:4 poreclA, fArà s'o stie satul cA la acte ii mai zicesi Ioana Florea Constantin Ion, nici chiar DrAgoi care-a iubit-oin finer*.

Soarele se ridicase mult de-asupra capului, iar cAldura ince-puse sä-i curgI maldAre-maldAre pe urechi de vale, cà fu nevoitDrAgoi sa-si ia si cAciula in manA.

** *

Stan DrAgoi e vdtdiel. Treabl face nu face la primArie, darpantalonii ii are plini de cernealà, cA tine sticla notarului, cândacesta scrie pe genunchi in registru, la poarta omului, dupà cumcer nevoile. Tot pe capul lui Stan sterg mai marii lui penita.

De ce ai, ma Stane, pantalonii plini de cerneall ? ilintreabl ate unul.

C'asa trebue. Asta e semnul fonctionarilor la Stat, le rAspundeel mandru. Taie si lemne, atata si focul. Noaptea « face de col *prin sat, il pAzeste, adicA fluerA nitel pe sosea de vreme si peurmA se duce la vre-o vAduvi de se culcA.

Din când in cand, mai duce ate-o « fitatie » pentru vre-oudaravela de proces *, vr'un « jornal * sau vre-o « sumatie ». Iarcând vede cA nu mai are ce face, pleacA la carciumA. ToatA ziva

vATMELUL DRAGOI 65

sta acolo. De are bani, bea. De nu, scuipa pe podele. Dar tot semai &este, ca-1 cinstesc oamenii pentru « sarviciile * facute.Bea si pe datorie. *i-atunci bea de doua ori, a una gandestecarciumarul si-alta socoteste Stan.

N'ai ma Stane, de gand sa-mi platesti datoria aia ? ilintreabl carciumarul cate-odata.

Lasi, ma, de ce duci asa grija, ca eu sunt dator. Nu-mimai purta tu de grija 1

Dragoi rade, si rade si carciumarul. Cand ia leafa aresase sute de tel pe tuna se grabeste « s'o cheltuiasca. ca sä nuo präpadeasca *. Asa rad oamenii de el. Fumeaza mult, iar de-getele le are mereu jupuite de amnar. Nu stie de ce, dar nu preavrea sa i s'aprincia. Poate el nu fierbe bine iasca. Odata a pierdutluleaua si-a jumulit un pogon de iarba pana a gasit-o. La betieii place sa joace. Numai ce-1 auzi:

Sciiimb-o, tigane, la variatie. *i. sä mai villa o feld de vin.Carciumar ! Inc'o feld.

Dna' are leafa ! ! fac cu jind cei depe margine.*

* *

Sunt treizeci si unu de ani, de and Stan a cunoscut pe Ioana,de and a inceput dragostea bor. i parca e ieri.

Era la un Pasti, la Invierea Domnului, pang in ziva. Clondirullunii asvarlise dopul de lumina pe deasupra dcalului. Clopotelede pe la biserici innadusisera de atata bataie, el rasuna tot pa"-mantul, vane si luncile. Curgea apa de pe ele.

Stai, fa, ce te 'ndesi ca vacluva la maritat ! Imi spargi ouAle.Doar n'oi fi copt, sa nu s'atinga nimeni de tine ! Nu stii,

inghesuiala ca la Pasti !Se privira. Stan si Ioana. Se cunosteau ei mai de mult, dar

asa rumeniti la fata si la inima, nu s'au vazut niciodatà. Se placurä.La multi ani 0 Cristos a 'nviat, Maria !'Davarat-a 'nviat, Stânica.Luasi, fa, Pasti ?Luai, sigur ca luai 1Da care ?... D'al mare sau d'al mic ?D'al mare.Pal, n'ai sarit nici un piirleaz?

5

i

66 REV1STA FUNDATIILOR REGALE

BatA-te Dumnezeu I A§a ma crezi ? Dar tu de care lua0 ?D'al mit:. Luai numai 'nafurd, IoanA, cA fu drumul mai

scurt. MA gAndii, ce sa mai dau eu pe la popa. i scapai c'un ou,ca trebuia sa dau doug.

Dad te tii de drdcii! N'am auzit eu !Ia scoate, la, un ou, sa ciocnim 0-amandoi. Ai oua ?Am. Dar mi-e frica sa nu mi-1 spargi.

--*i dna ti 1-oi sparge, nu piere, fA, capul lu Crai.Ia da-1, Stane, sa-1 incerc !PA ne 'ncercate, Ioana.Nu ! L-ai umplut cu smoala.L-a umplut gaina, fa, cu ce-a 0iut ea.Sau 1-ai uscat pe co. Are el ceva, de nu vrei O. mi-1 dai

ca sa-1 incerc.DrAgoi i-ldete. Ioana il batu cu unghia, ca pe oala cand o cum-

peri. Il mai incerca 0 de dinti.Nu ciocnesc, Stane. E mai tare al tau. i uite ce 4 rod o

are pe coajA, suna ca sticla. Mi-1 spargi. Dar de ce e-ap ascutitla vad ?

L-a strans tot gaina, fa, cand sa-1 faca. Poate se grabea0 ea.

Nu I E de bibilica. Ce vorbe0i tu ? Pe mine ma orbe0i ?Hai, fa, sa ciocnim odata, ce ne tocmim atat'.Sau o fi, Stane, stArpitura de gasca, te pomene0i I Am

auzit ca le-ai dat sare sl manânce. Prea il vad umflat in Mud.Dad ti-e frica, ai sA schimbam, IoanA.Nu schimb, Mete. Ne schimbam norocul. SI dam mai

bine drept. Tine tu IBa tine tu, ca e0i mai mica nice! 0 gti muiere pd

d'alta.Ap el SA dai tu tare sA mi-1 spargi.

Se pregateau sa ciocneascl ouale:Stai, fa I L-ai acoperit de tot. Nici nu se vede. Nu pot the i

sa-1 lovesc. Mai da dracului deftili'dstea de vale... Ntu, ntu,ntu 1... Dar tii la el ca la un bou I

Nu, ma Stane, el nu m'a facut pe mine un ou, mai amo c opaie acasa, dar nu vreau sI ma bap, ca A nu razi tu de minela urma.

.

VATA$ELUL DRAGOI 67

Cand sa dea ca-1 mai dezvelise nitel Ioana Stan se indoiel acum de taria oului sau.

Ia da-1, fa, 'ncoa, sA-1 incerc 0 eu.Fasta nu ti-1 dau. Ili dau p'asta.

Ioana scoase un altul din batista cu oua, ce si-o legase de brat'.Dragoi il lug 0-1 privi. Era yank la fall, de te-apucau frigu-

rile. Il cantari in palma §i-1 mai dete de dinti. Nu se pricepela oul.

Ma Ioang, dar intunecat e, fa, la fata 1 Parc'ar fi decal 0 1-ai tinut numai pan baligar. Te pomenecti ca toad iarna1-ai clocit, s1-1 scoti a§a tare. E prea urit. Ma sperie. Nici nu-mivine sa-1 mananc. Cine te-a pus, fa, 4-1 vopse§ti a§a ?... Maibine ciocnesc cu dlant. Ia scoate p'al dintai. Tine I Acum ce-ofi, o fi I. .. Dar asculta, Ioana, dad ti 1-oi sparge eu, inseamnaa eu te iubesc pe tine; daca mi 1-oi sparge tu, inseamna ca tuma iubecti pe mine. Vrei a§a ?

Hai, da-i odata, Stane IChristos a 'nviat !'Davarat a 'nviat I

Dragoi incepu sa-1 loveasca incet-incet, marunt-märunt, cape coasa and o bati la capul locului, Oa odata, tranc 1 catputu.

Se sparsera amandouä.De ne-ar fi de bine I La asta nu ne gandeam I se mi-

rara impreunl.Dad deteci tare, Stane 1 D'aia nu-mi vine mie sd tiu. Ia

sa fi dat mai incet, ca se spargea numai unul.Acum, Ioana, sa ne mancam fiecare oul 0 sa ne fie CU

noroc 1Ia luati, mdcd 0 dela mine un pa'ar de vin, le intinse

paharul o baba ce avea damigeana aplecata putin sub subtioari.Luna se lustruise bine pe cer, tot frecandu-se de §oldul norior.

** *

De-atunci, dela Inviere, s'au mai intalnit ei. Si de ate ori 1Ba la holt ba pe drum, ba la poarta, ba o altepta Stan la put0 o trigea in crang, pe coasta pan'au ajuns noaptea la paie.

Incepuse A treiere dragostea in ei.

5'


Ce, Stane, indräznesti la rufine?Glumesc, Ioana.Pài ce gluma a dracului e asta !. Stai, ma ca-mi sucisi

maim. Batea-te-ar D-zeu !... Tu nu 'Pi la mine, Stane, de loccum vad...

Tin, Ioanä. Tin ca la suflet.toata ziva.

Hai, fa ! De ce nu vrei ?Ca nu vreau.Esti rea, Ioana.Asa m'a facut mama. Para tu nu esti of.De unde ?

Eii ! Te stiu eu de and te-am vazut.Ca multe stii fa ! i de ce nu vrei Ioana ?Asa, a nu vreau eu!Barem sa te ciup.Da' multe mai vrei ?

Se cunostea i Ioana cà e amurezatl. Era in dracii ei, pfirglde primavara. Ii jucau barbatii si horde 'n piept. Cand mergeape drum, alca apasat, de aprindea lemne sub alaie i patrundeapaiul in douà cu piciorul. Dragostea Ii cuprinsese pieptul panasub bill'.

Isi facea socotelile and era singura:Pânä nu m'oi vedea cununata cu el, nu ma tiu ca-s ma-

ritata... De fagaduieli de-ale Iui, mai am o lada in pod indesatacu genuchiul. Ma sine cu vorba. E 000t, de n'are pereche pe lume,dar nici eu nu sunt proasta !

Intr'o noapte a uitat.Erau tot la paie. Groapa lunii se umpluse de lumina. Aerul

era uns cu ceva dulce. Pamantul reavan asvfirlea mirosuri ce teameteau, te moleseau, adormindu-te in vise bune de dormit.Alaturi un lan de gilt' copt Ii lovea usor fierul spicelor, la putinabataie a vfintului. Iar in el, in lan, o prepelica fluera i pitpalaceade mai mare dragul.

Ce dracu, Ioana, de nu mai veneai ? Mi se uri asteptând.De-abia sapai, Stane. Nu adormea de loc mama. Se sucea

perpelea. 0 mancau purecii cred. S'au präsit ai dracului, nustiu de unde ! Dar n'o sa stau mult. Mi-e frica sa nu se destepte

Minti

stii

si

VATASELUL DRAGOI 69

iar. N'am la ce mai trai, m'ar omori.. . Adusei si-o patura, ca sanu ne tragd pamantul. Dar sä fii cuminte !

$i Ioana rase, cum stie cateodata femeia sa radl.Ca bine iti sade, Ioanl ! !Aga de seama si Stan. As

vinde, fa, lumea p'un ras de-al tau, sa nu-ti fie de deoclzi!Ea s'apucl sà intinda patura. Tremura. Pieptul ii vorbea mai

deslusit, se umflase.Norii paseau incet pe langa luna sa n'o murdareasca.

Hai, Ioana, stai jos ca nu ne cunoastem de azi.Ioana astepta sa fie trantitä, cum se obisnueste la Ora. Del-

goi stia cum # se stä cu fetele ». 0 apuca de sold si-o izbi de pamant.Uff ! Stane. Stai dracului, ma, ca-mi scrintisi maim dela

cot. Dar nebun mai esti !...

Dinspre ziva, cand au strans patura, un nor falfaia ca o coamape greabanul cerului.

** *

A ramas insarcinata.Ia-ma, Stane ! Cum ti-a fost vorba ? Ai uitat ?N'am uitat, Ioaria, dar nu pot sa te iau. Vreau sa-mi fac

intai armata. Pe urma te-oi lua. .Pai o faci si 'nsurat.Asa crezi tu, fa ? Si-mi las muierea pe mana altora ? Dar

desteapta mai esti ! Dup'aia te iau. Daca-ti spun eu cà te iau !Pai stii c'am rdmas grea, Stane ? Am plecat in doua luni.

$i copilul n'asteapta, ca tu de-abia ti-ai tras fortiul. i cum estila jandari, o s'astept eu pan' mi s'o uri, trei ani.

$i ce-mi spui mie, fa ?Dar cui sa-i spun, Stane ?Ce ma priveste I. . .

S'au certat.El a plecat fluerand si s'a dat in vorba cu altele. Ea a ramas

sa-si spele fata cu apa calda a lacrimilor. Iar copilul, dui:a multenecazuri, 1-a facut mort.

** *

Stan Dragoi ar fi luat pe Ioana Cotoibalan, cum a poreclit-oin urma satul. Dar nu 1-a lasat taicl-sau, Petre. Acesta tinea sa-i


dea pe Ileana lui Catogean, fag bogata, cu multa avere, duplcum s'a i 'ntimplat.

De ate on II prindea Petre pe fiu-sau, Ii dadea sfaturi:Ma Stane, ma 1... de mare, de frumos, imi seameni mie;

de prost, vad ca-i seameni ma'tii... Tu e§ti mai invatat, c'aifacut doul clase primare. Eu §tiu doar sa ma isalesc, and a§lua bani cu imprumut. Incolo, nu cunosc o buchie. Dar tine seamabaiete 0 de sfatul meu, cä dupà ce-oi muri, n'ai sä te mai intal-ne§ti cu el. i sunt batrAn. Trebue sä §tiu eu ceva... Nu zic,ma Stane, n'am nimic de zis. SA te 'nsori, cà tim din batrAni cämAncarea de diminea i insuratul de tanär, niciodata nu stria.Dar nu cu Ioan' aia... Tii la ea ? Auzi I 1... Bat-o focul de dra-goste 1 Dragostea se duce p'ici in colo baiete i ramai cuproasta rumAnului... Zici cä e frumoasa 1 0 fi frumoasa, nu zicc'am vazut-o §i eu. Dar din frumusete vrei sa trae§ti tu ? Adicasa vorbim drept, Stane, and ti s'o face foame, intingi cu dumi-catul in frumusete ci te-ai saturat ? !... Da' prost te mai facui,ma baiete ..

Tata, deat sl marline unt si sa ma uit in pamAnt, maibine sa ling sare, dar sa ma uit la soare.

Iet' al dracului cum imi vorbecte mie, parca mi-ar cetidin carte ! Ai prins limba, porc ark' rucine I Te 'nvat eu pe tine !Doamne, Doarnne ! zici cà faci copii i faci draci, de-ti amatiscbatrAnetele 0 nu te lasä sä mori in tihna.

i pe cine-oi fi vrAnd d-ta, ticd, sa-mi dai, de ma totpisezi la cap ?

Uite, ma Stane, sunt in vorba cu Mitru Cotogean, sà-tidam pe Ileana lui.

Chioar' aia, tag ?ce-are aface, ma daa e chioara ? E muere. avere.

DouIzeci i cinci de pogoane de pamAnt §i-o suta de mii de lei,bani pefin, ii tine pe fundul lazii. Numai fat' aia o are, cum te am

eu numai pe tine.Da-o, fi-i-ar banii-ai dracului ! Nu-mi trebue banii ei.

Barem ctii bine ca-i are dupa hotie. Sunt de furat. Ce ? ai uitat ?Stane tata, copil ecti I Banii nu se cauta, ma, din Ce neam

se trag. Are bath §i-o sa fie ai tai, ai voctri cAnd v'ati lua.Nu, tad, nu!

i Si-are

ai

VATUELUL DRAGOI 71

Ma prostule, ma, cand o sa-ti mai vii tu 'n fire ?$i-apoi, tata, n'ai vazut ce slaba e Ileana ? E moarta de

slaba.Nu ride, Stane, el nu e de ris. Apasd cu genuchiul pe noroc,

cum te 'nvat eu §i-o sa fie ferice de tine. Pe batrinetele mele itispun !

Si cum Wel, s'o iau chioarl ?Chioara ia-o, baiete. N'are aface ! In schimb, e data diavo-

lului de de§teapta I Si e vre'nica I Si averea ei, cum ti-am spus,cat nu face ?

Dar uiti, tata, cà sunt oameni ai dracului. Nu mai vorbimc'au avut casä de hoti, cuib de talhari... Pavalache din Mircesti§i Martin din Colonesti, de cine erau ei gazduiti, and plecaucu totii in puterea noptii, de legau armasarii de limba in padureaBuliga ? Astea le-ai uitat, tali' ?

D'aci s'au pricopsit.Atunci, e ban murdar, patat cu singe si faradelegi.Tine de cald, Stane.Nu tine, tata. Pe nimic au fost luati, pe nimic or sa se duel.Nu mai vorbi prostii, baiete. Ai bani la pozdnar, om sä fii !SI zic §i ca d-ta, tata, ca banii lui murdari ar tine de cald,

desi mie nu-mi vine sa cred nici in ruptul capului. SI mai zicea a§ lu-o §i chioara, si slaba moarta. Dar te 'ntreb pe d-ta, n'aivazut ce oameni sgarciti sunt ? Rachiul and il fac, ar fi in staresa.-1 bea cu fulgul, doar sa-1 inmoaie si sa-1 traga prin gura, casa le s'ajunga. Asa il legumesc !

Pai tu nu stii cum se face averea, ma ? Tu pare/ ai fi Matde bani gata. A§a crezi tu, jiganie spurcata ?... Dar mai vorbimnoi. Ori te ia dracu, ori iei pe Ileana lui Cotogean. Eu sunt stapanaici, eu sunt, mai mare. Si trebue sa faci ca mine. Nu s'o iei dincapul tau. La Than' aia, nici sà te mai ginde§ti, nici macar in vis.SI-1i iei gindul de-acolo. Osul gol 1 I. .. Osul gol, ma, nici ciiniinu-1 rod. Si tu vrei sä-1 ridici din drum §i sa-ti faci viata cu el ?Fiii-ti-ar proasta dracului !...

Chiar maica-sa, Anica, ii dedea sfaturi:Ascultä pe tat'to, baiete, a de ram nu te poate invata.

Numai de bine te 'nvata. Si-o sa-ti prinda bine pe urrna. Inainteera viata mai lesne', maiculita. Acum nu mai merge fall. sfaturile


alor batrani. S'a dat Prdpddului de tot. Si sl-ti mai spun, Stane,si una dela mine. Asa proasta cum sunt. Pe muierea care e ne-cinstitd, cum e Ioan'aia, se zice din batrani ea sa-i faci toate gustu-rile, de pilda s'o porti in spinare toatä viata si numai odata s'olasi jos, ea se vaita c'a ostenit. Mai bine ascultl-ne pe noi si ia-ope Ileana lui Cotogean, daca vrei sl fie bine de tine.

** *

Stan Dragoi i-a ascultat. A luat pe Ileana lui Mitru Cotogean.Si a dus-o rau.

Ma baleti ofta el dela inima, pela ate un pahar de vinpanä nu bagi cu omul in plug, nu-i cunosti boii cum trag. Ve-deti voi ce vreau &à zic. N'am avut cap, atunci and m'am in-surat. Asta vreau sa zic. Am ascultat pe tata, nu 1-as mai fi ascul-tat, cä poate era mai bine. SI stiti cà mai bine era. Acum Arad.Am luat pe Ileana. Nu e Ileana nevasta mea ? E ! Nu pot s'o sufar.Ce stric eu daca nu pot s'o sufär ? Cand ma uit inspre ea, m'apuclsd vdrs. Imi dau seama ca nu stricd ea daca e urita si e chioara.Stria tata, ca. m'a 'ndemnat s'o iau, n'ar mai fi lasat D-zeu avereape parnant, ca mai linistit ar fi fost omul fara avere L.. Daueu s'o pup, o pup. Dar mi se acreste gura. Si scuip. 0 mai sibat. 0 bat, o bat, pana-mi dau seama ca de geaba o bat. Mai binem'ar inghiti pamantul, ca trai cu vatrai nu merge, nu se poate.Voi imi sunteti prieteni. Va spun tot ce e pe sufletul meu. Poateradeti, cum O. \rad. Carciumar !. . . ia mai ado, ba, o feld de yin.. .

Asta de uritul muierii, c'am sa beau, pana mi-oi bea mintile dinmine.

Si incepea sa planga bietul Dragoi, de-i cadeau lacrimile inpahar.

De uritul Ileanii, Stan a inceput sà se strice. Mai ales ca pa-rintii lui au murit curind, dupa ce I-au vazut insurat. Para astaasteptasera. Toata ziva sta la carciumg. Noaptea umbla dupamueri prin sat. Iar and venea acasà, isi lua nevasta la bataie,dacä ea incerca cat de cat sa-1 intrebe. Si chiar and nu-I intrebasarmana, el tot o batea, ca-i gäsea nod in papura, te miri din cei se nazarea: mancarea rece, mamaliga nesarata ca lumea. Aveael de gasit destule, dna ramanea vorba pe gäsit.

VATA$ELUL DRAGOI 73

10 cumpärase si un caval, ca-si varsa focul des pe gaurile.lui. Dna facea tuica, nu mai descaleca de pe butoi, pana n'otermina. Sa. se %ilia el de munca, nici pomeneala ! Da locurilein parte la altii, sau le lasa sä le umple balariile si dudd'ul. Ca 0.-1vezi pe Stan ca ia plugul 0 'njuga boii dimineata, ferit-a Sfantul !

Ajunsese de pomind. Toti vorbeau despre gospodaria lui ne-ingrijità si nechibzuita. Se « dusese boul * peste sate si paduri.

N'am zor isi zicea. Am de unde manca. Copiii nu mi-autrait. Nevasta mi-e bolnavl moarta. Bolnava am luat-o. Pentrucine sa strang atunci ? N'o sa mai tipe nimeni pe urma mea defoame. Vand. Vand pe capete. Barem sl traiesc eu bine. *i-apoi,am Slit si multe, c'am facut un razboi si pe la altul m'am plimbat(Asa ii zice el celui din 1913). Adicl nu prea m'am plimbat, elce d'am mai patit §i p'acolo. Doamne, Doamne !... cat p'acisa-mi ramaie oasele 'n Bulgaria. Zor-nevoie, sä m'arunce doftoriide viu intr'o varnitä. Ma 'mbolnavisem de 'olerd. Cel putin sltraiesc bine acum.

Dupa räzboiul cel mare, n'a mai trecut mult si i-a ouat gainain caciula. Stan a luat « sarviciul de vatasel*. S'apucase de politica.Se putea sà nu s'aleaga 0 el cu ceva ? Nu se putea ! Are §ase sutede lei pe lunä. La inceput, ii detesera cinci. Acum i-au mai marit.

De-atunci, Dragoi si-a stricat rosturile de tot. Nu mai da cusaptamanile pe-acasà. Nevastä-sa bolea intr'una.

Cate bube rele si belele, toate 'n capul babei mele ! radeael de ea.

Dupa cum radeau si-altii de el:Ma, Stan 1sta poarta condei la ureche, numai ca sa-i zicem

noi logofete.La un an dupa ce intrase vatasel, Stan Dragoi venise beat

tura dela carciuml, pe noua carari. Cazuse pe lat si 'n sant, elarase cu nasul o bunk' bucata de pamant.

Era iarna. 0 vreme tafnoasä si artagoasä, ca o vaduva rlmasanernaritata. Nu-si mai nimerea casa. Cu chiu cu vai, a nimerit-o.Nevasta-sa slabise de se facuse scovergd. Ardtare de muiere, camuere intreaga nu mai semana. Impletea la un ciorap cu iglita.Lampa o atarnase in cuiul de langa icoana. Avea o perna la spate,ca sä n'o traga peretele; firul dupa gat 0 fiftdraielegoale in pat.Plangea. Isi plangea soarta, viata.


De dimineata, pe nespalate, Stan o batuse ca pe nadragi laPasti, and si-i scutura de praf. 0 banuise a se tine cu altul.

Parcà d'asta ii mai ardea ei I Dar asa i se nazarise lui.Bung seara, Ileano I... Aida-A raspunde I Nu mai fi

suparata !... Nu easpunzi, fa ! Fire-ai a dracului cu cine mite-a scos in cale I Vrei sa te iei la contra cu mine, ardtare? Nus'aude ?. .. Ma fac oamenii a eu sunt rau, dar nu stiu cum traiesc,cum ma amarasc... Of, Doamne, Doamne 1 Muierea asta m'amancat fript...

Cum o A. vorbesc, ma, cu tine, and ti-ai iesit dinminti 1 lamuri Ileana. Si vorbea incet, de parcä avea cioburipe limbä si se ferea sä nu se taie in ele. Ea era si atacata deinima rea a scuipa rosu.

De unde ai vazut, fa, asta ?Toata ziva prin arciumi, ca porcul larbar. Dai cu ratul,

mapi si la usa casei, nu 'nozi un pai. Si and ti se rasare, ma ieila bataie. Nu e proadd in sat, sa nu fi vorbit si sa nu te fi dusla ea. Asta e casa ? Asta e viatä?

Fa, nu vorbi asa, a iar o iei. Da-ti seama la vorba 1 Ti-ammai spus de atatea ori: Vorba s'o bati cu limba de cerul gurii cape opina, auzi ? ca pe paine and o bagi in test, si-atunci sa-idai drumul. Te gasesc dracii acum, dna mai sufli un cuvant.

Toatä ziva, inghiort, inghiort! . . . nu iei sticla dela gura...Ai tacut ?...

Ileana tacu, dar isi duse maim spre batatura pieptului, caminspre inima.

Dragoi s'apuca sa-si lepede opincile. MO de seama ca-i putpicioarele.

Ia aldarea si du-te de ia apa dela lac. Paul mananc, s'osi 'nalzesti. S'aude ?... Ai plecat ?... Misa-te, cdzdturd, deacolo !

Da' e 'ntuneric, Stane, 0 alunecus. Fereasca Dumnezeu!Ai ochii la tine. Pleci sau ma reped ?...

Ca sä nu se repeada, Ileana lag lucrul, dibui pe sal's.' panggasi o rugini de Oleata cu marginile rupte, si-o lug pe chioncite,ca o gaina bolnava de moroi, pang la parleaz. Isi sumese fusta0-1 trecu. Cand ajunse la lac, s'apuca sa mearga binisor pe mal,de:vale, si (ce ti-e si cu intamplarile !) picioarele ii alunecara, cazu

VATA$ELUL DRAGOI 75

pe branci cu capul inainte, si scapA pe sub ghiall, ca rAmase cAl-darea alAturi de copcA.

MA, ... Dumnezeul ei de muiere L .. Puse de mamAliga lalac, de nu mai vine I MolesitA am mai luat-o, fi-mi-ar norocul aldracului 1 SA te mai pricopsesti cu asta, atatia draci 1

Stan n'avea rAbdare. Mai astepta ce mai asteptI si iar zise:Alta belea ! .. . Te pomenesti c'o fi 'n dragoste cu fr'unul

la gard 1 Ce-i trebue chelului, drace-al dracului I...0 lila spre parleaz. Cand vAzu cAldarea pe ghiatA, intelese

tot, cA 'ncepu sl plangA cu hohote, ping-1 gasirA vecinii pe mal.Sunt zece ani de-atunci. Dar ce i-a pAtimit sufletul lui Stan !

Satul zicea cl el a dat-o pe copcd, ca sa. se scape de ea. i ce dejudecAti, ce de procese 1 (D'aia crede el la judecAti si-i e millde cei ce apucA pe drumul lor).

A trebuit Stan sA-si mAnance aproape toatA averea, ca sa.scape cu fata curatA.

Ramas singur, ii pArea rau uneori dupl nevastA, cA numaice-1 auzeai:

Oarbl, schioapa, asa cum era, era bung. Imi fAceam treabacu ea. Ne ardneam amandoi. SA-i usureze Dumnezeu carana 1 Dars'a hotArit:

Nu mai tin muiere. Mai bine tin o vacA cu lapte.Ceea ce a si facut.

** *

Puii mamii, puii mamii I. .. PAsArei, pAsArei, pAsArei I...Clo ! do ! do L .. Usi, gAinA, de-aci L .. manca-te-ar uliu I. ..Ssst-d'aici, gata, fire-ai al dracului 1...

Stan Dragoi batu cu ciomagul in poartA. Era fdcut bine, cl deand se despartise de Gheorghe Darloaga, se intalnise cu OniclDAdAlAu, alt prieten. i-1 luase acesta pe la el sl-1 cinsteasa. NuschimbaserA tuica. BAutura i se lasase mai mult intr'o parte, clse apleca des-des intr'acolo, cam pe stanga.

Ioana CotoibAlan nu auzi, cA fAceaiu o galagie de ne 'nchi-puit 4 lighioanele # ei lesinate de foame. DrAgoi mai batu odatA.Pe urmA, bAtu si mai tare. *i zise in gluma:

Ia yin, Ioana mosului L.. Vin cu neica yin... Vin, fa,cA am portofelul plin I. ..


Ioana intoarse capul spre sosea, dar nu se misca din loc.Vin, fa... fire-ai a dracului de muiere ! N'auzi odata ?

Crezi cd d'aia ma plateste primäria, sa-ti pazesc poarta ?i izbi in palan, cat putu cu ciomagul. Ioana &sera boabele

in batatura la gdini si-o lua schiopatand spre poartl. Ii amor-tise piciorul drept.

Cum mai schiopItà mititica! glumi Stan. Bunk' dimi-neata, Ioana!

Multumim d-voastra, Stane !Ce faci, cinteza taichii ? Ce mai faci?... De azi dimineata

te caut intr'una 0 neam O. te gasesc. Dar miscl-te, fa, mai iute,ca doar n'ai fi avand buruieni pan picere.. .

Ce e, ma Sarsaild, cu tine ? Un'te duci ? Nu te-am maivazut de... ori' cat e de-atunci, Stane ?

Doi ani incheiati, Ioana.M'ai paräsit si tu, ma, cum m'au paräsit ton, pana

si Dumnezeu... Dar ce te uiti asa la mine ? Am cumva cevala ochi ?

Ai la al stang. Sterge-te !Ioana Cotolbalan lua coltul basmalei si. se sterse la dl stdng.

Ma sculai cam tarziu, zise ea dup'asta, Ca n'am putut sädorm deloc ast'noapte.

Vad, vad ! Dai la gaini la ziva jumatate, cà bärbata maiesti ! o lauda Stan. Dar nu la asta ma uitam eu, fa Ioang. Laalta ma gandeam. Vad c'ai imbatranit de tot. SA te strfinga unulin brate, ar cura rugina din tine.

Ce-ti veni, ma turleo? Innebunisi, sa dea Dumnezeu ?Vataselul Dragoi, coplesit de amintiri si 'nmuiat de cilia

iar incepu:Nu, zau, Ioana! Mi-aduc aminte de pe timpul cand ne

iubeam amandoi, and erai tu fata. Numai busuioc era in tineatunci. Pe and acum... ce ti-ai atarnat, fa, disagii astia inpiept ?

Ii arata cu mana sanul ei laposat.Ai paralizat, Stane?... Ce dracii-ti venira, ma ? !Of, Ioana! Cand te dispuneai tu la veselie si 'ncepea sa ti

se umple pieptul !... Se mai cunosc cumva, fa, deftili mele p'aci?Iar ii at-Ma pieptul. Ofta:

VATMELUL DRAGOI 77

Ca prost am fost, Ioana, de nu te-am luat de nevasta I Arfi fost ferice de viata mea, ne-am fi ardnit bine amandoi. Testiu gospodina, cä te cunosc de mica. Dar si-acum te-as lua, fa,ea tiu la tine. *i eu sunt vaduv i tu esti vaduva. Copil nu la mine,copil nu la tine. Vrei sä ne luàm amandoi ? Ia yin sà te pupemosul

Se indrepta spre ea.Ma Stanica, ma, smulg parul dela gard i te-ating, ma. ..

auzi tu ? Acusica te dau dracului !Lasa, Ioana. Te stiu eu el efti d'ezd la ambitii. . .

Pai bine, ma zapacitul dracului ! D'asta imi arde mie acum ?De maritis ? Trasni-te-ar Dumnezeu din senin, sä te trasneasca,c'ai imbatranit degeaba ! Vasdzicd, lumea piere de belea si nouane arde de máritat I. . . Te 'mbatasi de dimineata, cu noaptea 'ncap, ca un porc gra rusine...

Eu beat, Ioana ? Pe ochii mei dac'am gustat. Sunt bunsa iau aiasmd. Ia uite ce drept stau ! (Incerca sa stea drept)...Stai, fa, ea ma 'ncurca piatra asta. Fire-ai a dracului de piatra !.Uita-te-acum, Ioana.

N'ai fi beat, Stane. Se poate sa nu fii. Dar stii cä sa fiitreaz nernancat, dna' ti-o zice lumea ca esti beat, sä te duci sate culci. Asa i tu. Du-te de te culca i lasa-ml in pace !

Uuuf 1. iar ma lul dorul dela noudsutefaispe ! Am racit,fa, la mijloc in razboi. Treceam Cainenii in ritragere. Detese unpr4cdu de zapada si era o 1apovià, mama-Doamne ! de nu-tiputeai trage sufletul. Fereasci Dumnezeu ! Am dormit pe pa-mantul gol, doar foaia de cort o asternusem...

Vorbeau amandoi peste un gard bajenit de vreme. Vorbeaupeste el, dar puteau trece i prin el.

Cerul se umflase de nori, iar vantul s'apucase sl-i mana re-pede cu biciul dindarat, ca se 'ncovoiau plopii din fundul curtiica fetele mari and spala rufele la rfiu.

Burta lui Stan Dragoi incepu sa chioraie de foame. 0 auziràamandoi, dar numai el zise:

Mi se cearta matele pe saracie, Ioang. Asa am fost ran-duit 1 Nu vezi ?

Ioana se deslipi de langa gard, sä plece in casa. Dragoi sariin sus ars:

1...


Ce e cu tine, Ioana mosului ? Nu ti-e bine ? Nici nu ma 'n-trebi de ce venii, nici nu ma 'njuri cel putin. De ce pleci asa iute ?. . .

Te-asteptai c'o sä viu pe la tine ? Ti-a cantat cumva cotofana ast'noapte pe ? Intreaba-ma de ce venii, ca sa-ti spun.

Päi ai ceva sa-mi spui ?PE de dragul tau nu veneam, ra. Adica veneam si de dragul

tau, dar venii mai mult cu treaba, ea m'a 'nsdrcinat primarulaseara aduc ceva.

Ce sa-mi aduci, Stane ? sari cat putu i Ioana.Stai usor, fä 1 Stai mai intai, ce te sperii asa, neica ?... 0,

ca-ti spun eu 1Pai spune, ma, odata !Ufff !. . . curn ma taie, Ioana 1 Para se fasuci foamea in

mine pe parte' ailantd. N'ai, f, ceva de mancare ? tiu ca maiai i u1Cä. Altminteri nu-ti spun. Zau 1 nu-ti spun. Hai sa mergernin ma, sa mancam amandoi. *i-ti spun la urma, pânà d'asara,ea gura nu ma costa bani. Hai nu mai sta, ca se pune ploaia,

Da-mi spui ?Ili spun, fa. Numai sä mancam ce-i avea. i sa bem nitel.

e de bine, Stane, ce vrei sa-rni spui ? Sau o fi deràu?

Hei, asta nu stiu 1 Tot la urmä o sä vezi, dupa ce-om mancasi-om bea, ca asa se fac treburile mari.

Cerul se läsase jos de tot, ca un mosneag pe vine, and claaprinda luleaua. Vantul se 'ntetise i batea puternic, cä dac'ai

fi ridicat palma spre rasarit, te-ai fi proptit in el ca 'ntr'un zidde caramida.

Nu mai trecu mult i gloantele ploii incepurä sä gaureascapämântul.

Cei doi, Ioana si Stan, intrarl in casà.

* *

Pan/ nu bAu bine si mama de se satin% vataselul Dragoinu-i spuse Ioanei de ce venise pe la ea. De ate ori incerca aceastasa afle, Stan o oprea:

Stai usor, Ioana. Lag-ma, fa. Iti spun eu tot. Mai e vreme.Pe urma Ii spuse. Ii aratä « citatia v. I-o dete. i n'o mai slabea

cu sfaturile:

casä

sa-ti

i

sa-si

*

VATUELUL DRAGOI 79

Sa te duci, Ioana, ca esti la nicisitatea procesului. SI nucare cumva sa fii lipsa and se eheamd apelul, cä nirneresti la ixcip-tional. . . Auzi tu, Ioanl ? Ca eu sunt mancat de procese, neica...

Mâncat bine, bait bine, vataselul si-aduse arninte iar de tim-purile de altadatl:

Off, Ioana I... de ate ori n'am iniernat eu, fa, in inimata ! Uite ici (I-o arata). Ca juratd mai erai, ma neica 1 Stii ca odatami-am rupt un dinte, and am vrut sa musc d'aci (Iar aratA).Asa de tare 1-aveai pieptu-asta I Atunci, fa, atunci erau timpuri,and ne curgea dragostea printre defte... §i vesell mai erai ICand ma pupal iarna, siinteam cum imi tragi tot frigul din oase...Da-te mai incoa, Ioana 1 Nu fi proastä, fa...

Si vataselul Stan o trase mai aproape de el, ea nu prea vrea,si-si infipse dintii in buzele ei, ii infipse adanc, ca fiarele de plugprin aratura batrana, ca oamenii ce se petrec pe pamant iute.

Tocmai spre sear% plea vataselul Dragoi din casa Ioanei.Cam intarziase.

Dar asa-i selrviciu' dsta pathos I isi zise el cu ciuda.0 lul prin ploaie, cu sacul in cap, sa nu-1 ude. Sacul i-1 detese

tot Ioana.Amurgul era innoroit ca porcii vara, pe namiez. Tuna de se

dirdaia cosorobul cerului si cadeau bucati de lut din tavanulcaselor.

ION IOVESCU

o D ALa aniversarea intemeierii

oraplui Roma.Dui:4 Giosue Carducei

Pe tine 'ncoronata 'n flori de purpuraAprile te-a vazut pe deal ivindu-teDin brazdele lui Romulus cu ochiiCrunta0 privind campiile salbatice;

Pe tine Aprile dup' amar de secoleTe 'nraza cea mai nalta culme falnicai te saluta soarele Italiei

Pe tine, Flora gintei noastre, o Roma.

*i daca nu Mai urea astazi CapitoliulTama vergura pasind dupl pontifice*i nu incovaie in calea sacra pe cei patruSirepi Mani stralucitor triumful,

Singuratatea asta mut' a ForuluiInvinge orice faimk orice glorie,*i tot ce 'n lume-i randuial' a obstilor,August si mare, e roman si astazi.

Salve, o, zeita Roma. Sloi de neguraE mintea celui care nu vrea sa te stie,Hain

\e sufletu-i si 'ntr'insul toropità

Mocneste surd padurea barbariei.

Salve, o Roma. Inchinat peste ruineleDin Forul tau, eu urmaresc cu-o dulce lacrima

VERSURI 81

i preatnaresc slavindu-/i urmele rizlete.Divino, nascatoare santa, patrie !

Prin tine cetatean ma numar in Italia,Poet prin tine, o maica a popoarelorCe duhul tau insufli lumii desmortind-o*i 'ntiparesti Italiei a ta marire.

Iata, spre tine acea Italie, pe care tuUn singur nume al celor liberi ai facut-o,Se 'ntoarce iar si pieptul tau imbratiseazaTintind privirea 'n ochii tai de acvila.

i din ursitul deal prin largul ForuluiCel amutit te 'ntinzi cu bratele de marmurilSpre fiica ta liberatoare, sernnuindu-iColoanele si arcurile tale

Ce-adasta noi triumfuri care nu mai suntTriumfuri de-ale regilor si imparatilor*i nici de lanturi ce sub carele de fildesApasa chinuind umane brat;

Ci doar victoria poporului ItalieiAsupra veacului cel negru, al barbarilorSi monstrilor, de care tu cu o seninaDreptate dezrobi-vei pe tot omul,

0, Italie, o, Roma I In ziva aceea desnorat*i pasnic va fi cerul peste For si canteceDe glorie, de glorie, de glorieCutreera-vor spatiul infinit albastru.

6

PLANGEREA INAMORATULUIDuna John Keats

De ce nu pot sA mA'nstator cu tine, o steaCare strAluci ? Nu peste noapte singur in splendoareVeghind cu pleoapele deschise spre a staCa pusnicul naturii vesnic treaz si cu rAbdareSA vAd cum valurile 'n slujba lor divinaTot spall pAmantene tarmuri de prihaneOmenesti; sau cum s'asterne in Were linaZApada ca o mascA peste munti si baragane;Oh nu, ci tot statornic, pironit in loc sub stele,Proptit de sanul fraged inflorit al dragei mele,SA simt cum el deapururi molcom stA sI batA,Si 'n veci trezit de-o grijA fermecatA,S'aud mereu suflarea-i, dulcile-i suspine,SA 'ncremenesc asa. De nu, sa mor mai bine.

ODA LA 0 PRIVIGHETOAREDup A John Keats

Ma doare si de chin letargic abatutaMi-e inima, de parcá am baut cucutaSau pan' la droj die am golit de o minutaGreoiul afion, de-alunec cufundatIn Lete. Nu ravnind norocu-ti dat,Ci numai ca tu esti in tine asa de 'Death'De fericire, tu usor inaripataDriada copacina ascunsä in melodiosUngher din verdele faget umbros,Ca 'n tihna vara poti canta din gura plina.0, de-as sorbi din sucul tämaios plstratDemult la ghiata sub pamant adanc sapat,Din yin care miroase a Flora, verde tax%$i hora, cantec provensal, dogoareDe mirt sub soare, o cupa doldora de paraDin miazazi, de rubinie Hipocrene purl,Ce durcea-i gura 'n perle i-ar inspumegaSi buzele mi le-ar impurpura.

Sä beau, sä nu mai vad nimic din lumea asta,SA pier cu tine prin padurea 'ntunecata,SI fug departe 'nspulberat, sa uit napastaCe tu sub frunze n'ai stiut-o niciodatä,Gretoasele oboseli i friguri, cazna toataDe-aici unde tot sufletul 1-auzi cum plangeSau genie crunt, i cel din urma par caruntIncremenirea-i seaca dinteo data,Paleste tinereta, se 'nstafie si se stinge,

6'

84 REV ISTA FUNDATIILOR REGALE

Gandirea stie numai grija si tristetaSi oarba plumburie desperare; frumusetaAbia din ochi straluce si dispare,Iar dragostea traieste o zi si moare.

Departe, mai departe as vrea sa zbor cu tine,Nu 'nsaniat ca Bachus dus de-a lui feline,Ci nevazut pe aripi de Pegas, de Poezie.Cu toat'a mintii trandavie,Care 'n loc te tine si 'ntarzie.Cu tine sunt. E bolt 'acum senina,Pe tron apare a noptilor regina,Roiesc in juru-i feele 'nstelate.Pe-aici in umbra nu-i nici o lumina,Ci numai tot ce din senin razbatePrin verde amurg, prin cotituri muschiate.Nu vad ce flori imi stau langa picioare,Nici smirna peste crengi tarnaitoare,

Ghicesc numai din bezna 'mbalsamataDesfatul dat de luna asta fermecataCu iarba, cu desisul, si cu pomii din paduriCu albul paducel cu campenesti rasuri,Cu toporasii de sub frunze trecatoriSi cu mezina din maiale flori,Muschioasa roza 'n roua-i proprie 'mbatataPe unde zburda seara gongaria toati !

Ascult prin noapte. Adese m'am trezitCasi 'ndragit de moarte odihnitoare,Cu nume dulci am tot chemat-o 'n vers ganditSa-mi ia 'n vazduh incet a mea suflare.Acum ca niciodata 'mi pare mai placutSA mor, sa incetez din viata nedurutIn miezul noptii, unde tu o melodie,Te risipesti in astfel de betie.Tu tot vei mai canta; troparul dantEu n'o sa-1 mai aud, voi fi pamant.

VER SUR I 85

Nemuritoareo, n'ai fost data spre-a muri,Flamande generatii nu te vor strivi.Cantarea ce-auzii asnoapte a desfatatIn vremuri vechi §i. sluga ci 'rnparat,E-aceiaci poate care dulce a strabatutPrin sufletul mahnit al bietei Rut,Cand ea, de-al Orli dor intr'un strain ogor,Sta 'nlacrimata; cantec care nu o dataVraji maestrele ferqti deschiseSpre largul negrei mari din tari de visePierdute. 0, trist cuvant care spre mineNapoi ma chianag ca un clopot dela tine.

Ramai cu bine ! Fantazia nu e 'n stareSa 'ncele dupa faima sa de zana. amagitoare.Ramai cu bine I Accentele-ti de jale plineSe pierd prin lunci ci peste ape line,Peste coline §i cu-a lor ritmata undaPe-aproape 'n luminic de vai s'afunda.A fost vedenie ? Visat-am in trezie ?S'a dus descantecul: veghez sau e somnie ?

ODA LA 0 URNA ELINADupA John Keats

Neintinatà inc' a linistii mireasà,Odor de grij' a vremii i-a tIcerii,Tu povestasI padureanA care plAsmuiDin flori povqti mai dulci ca stihul nostru.

Ce basm inciucurat in frunze, chipuriDe zei sau muritori ori laolaltäIn jurul tAu 'Isar nAlucitoareDin valea Tempe sau din Valle An.adiei ?

cari sunt zeii, cari sunt oamenii ? Ce vergureDe spaima fug ? Ce-i goana asta 'n urma lor ?Ce lupta de-a se smulge bratelor ? Ce viers de fluere

i de timbale ? Ce sälbatic' aiurire ?

E dulce de-auzit un cAntec, dar mai dulceCAnd nu-1 auzi. De aceea, blânde fluere,Cfintati mereu, nu simtului trupesc al nostru,Ci mai cu farmec duhului antäri tAcute.

0 m Andra' tinerete, tu sub umbra de copaciNu-i chip vrodatà doina ta s'o taci,Nici pomii nu se vor mai desfoia vrodatA,Nici tu, ibovnic indràznet, sArutulNu vei putea sA-1 dai, oriat de-aproapeEti tu de Ong. Ci deloc nu te 'ntrista,Iubita-ti va 'nflori deapururea, macar c5.Nu vei gusta deplina fericirea ta,Mereu vei indrAgi-o qi ea tot va fi frumoasA.

Ii

VER SURE 87

0, prea ferice ramuri voi, el nu mai pierdetiFrunzisul, bun-ramas voi nu mai ziceti Primaverii.

tu ferice doinitor care netrudnicTot flueri cfintec nou ce nu se curma

0, dragoste de mii de ori mai fericitä,Fierbinte 'n veci i nemai potolitaCe tot palpità, totdeauna 'ntineriti;Tu mai pesus de orice-a noastra patimlCe umpli de obida si de sat tot sufletul

scrumata fruntea i uscate buzele.Dar cine sunt acei care la jertfa. via ?Spre care verde altar, o tainic preot,Math tu o junca mugitoare 'n slviCu flori pe coaste matasoase 'mpodobitä ?

Ce targusor de plai, sub pasnicl cetateStä gol de lume 'n zorii zilei sfinte ?Cum strazile-ti, biet oräsel, pe totdeaunaVor amuti i nici un ins pe veci nu va veniSpre-a povesti de unde-i jalea ta pustie.

0, forma aticl, mandrete de faptura,Mlestrituri 'n marmura, flack si feteSub crengi codrene, pe caleate buruene.Tacuta forma' care mintea ne-o trudestiCa vesnicia, inghetatä pastorall I

Cand anii grei pe noi, pe cei de azi, ne-or mistui,Tu 'n mijlocul rastristii celor care vor veniVei sta prietenos zicandu-le: FrumosE adevarul i adevarat e ce-i frumosSa stiti mai mult ca asta-i de prisos b.

SiI

S

e

TOAMNADupa Rainer Maria Rilke

Cad frunzele, tot cad ca din departe,Din vestede gradini ceresti, cu gesturiNevrute cad pascute ca de-un vant de moarte.

$i 'n nopti pgmantul cade greu din toateNaltimile de stele in singuratate.

Noi toti adem. $i mana asta-i dat sa cada.Oriunde cauti toate cad in noapte prada.$i totusi este Unul care sineCaderea ast' asa de bland cu mani divine !

PE DEANTREGULDupl Baudelaire

Chiar azi in faptul zilei vineSatan in nalta mea camaraSi, ispitind pe om in mine,Mi-a zis: (< Te 'ntreb asa 'ntr'o doara,

C'as vrea sä stiu: din tot ce areFrumos, de farmeca deapururi,Din tot ce-i roz si negru careTe 'mbata 'n forme si contururi,

Ce-ti pare mai suav ? * IndataSatanei sufletu-mi raspunde:Fiindcl ea e farmec toata,Mi-e drag la fel s'o vad de oriunde.

Nebun de tot al ei, nu-mi pasaNimic ce 'ndeosebi mi-apare,Ca noptile-i de mangaioasaCa zorile de uimitoare.

Ea 'nstruna 'ntreaga-i intrupareCu-asa melodic' armonie,Ca mintea-mi nu mai e in stareSä 'nsernne acordurile o mie.

0, mistica metomorfozaDe simturi contopite 'n mine !I-un cantec duhul ei de roza,Mireasm' accentele-i divine.

MOARTEA AMANTILORDupi Baudelaire

Avea-vom paturi pline de tamieri usoareSi niste adânci divanuri ce par morminte moi5i stranii flori avea-vom pe etajere careSub ceruri mai frumoase 'nflorirà pentru noi.

Vdpäile din urrni arzindu-si tot mai tare,Vor fi a noastre inimi ca fade man in toiCare-si rasfrang lumina 'ndoita 'nfläcgrareIn sufletele, gemene oglinzi, din amandoi.

Ci 'ntr'un amurg in tainA de rumen si de-albastruSchimba-vom fulger uniz ca de apus de astruUn hohot lung de-adio din cel mai greu suspin.

Dar mai tarziu un inger venind pe porti invinseVa renvia, duh vesel si de credincl plin,Oglinzile cernite si flacArile stinse.

VECERNIEDupl L. Porfyra (poet grec)

0, mute suflete durute !0, mute suflete durute ! DecusearlL-asteapta pe Hristos al nostru iaraDe dincolo, de mai departe, cine stie ?El vine 'n vant de toamna tulbure pustie

Cu sterna alba de lumina preacurata,Cu ochi divini, cu fata smernic aplecata,El singur. Frunze vestede i-astern covoareDe aur in desarta, lunga lui carare.

$i vrabiile campului si orice zburatoareSe 'ntorc napoi in stoluri la cuibare.Dar cum il vad, din zbor se lash' fiecare$i-I impresoara vesele 0 'n tiuri de urare.

Rarita 'ntunecimea stravezieAbia-1 invalue in ceata fumurie.Ca bratele se naltä 'n aer ramuri goale$i ruga 'ndreapta trecerii lui imateriale.

Se milcue 'n tacere. $i el vine$i peste sufletele gloatei ce s'atineS'apleaca molcom si duios. $i 'ncep aleneDuios sa sune surde clopote aeriene.

G. MURNU

PRIMA RASPANTIEPeste miri§tele pustii talkuia lene§ un cer de fum incon-

deiat pe alocuri cu flori sinilii, agonizand acolo sus, razlete.Impovarate de aur greu, padurile sprijineau acute, orizonturi

imprecise, cufundate intr'o pace de inceput de lume; o paceprevestitoare de mari §i necunoscute surprize, ce se a§ternusepeste toate, o data cu ultimele zile ale lui Septemvrie.

Dupa o vara secetoasà, atmosfera aceasta racoroasa §i tristavenea cu evocari indepartate de basm §i indemnuri la pribegie.

Mic §i neinsemnat, in mijlocul unei naturi bolnave de colorisi nostalgii, satul in care imi fusese dat sa-mi treer aproape unsfert de veac indoielile, i§i scutura linistit salcarnii din curtea largaa bisericii, parand ea-0 anunta, prin acest obisnuit semnal, gos-podarii, cal iarna nu e departe. Si ce frumos intra Iarna in satulacela mic si neinsemnat I Mai intai se furisa dinspre cimitir unCrivat rece, de incerca gardurile, capitele cu fan si glugile decoceni.

Cerul se lasa putin mai jos si capata coloarea plumbului vechi.In urma, de obicei pe sub seara, se starnea o vijelie alba defluturasi reci, care se asterneau obositi peste ograzile si uliteleadormite... Asa venea mai totdeauna Iarna, in satul care acumse pregatea parcl mai din vreme ca in alte dati, sä-si primeascaalba §i vechea musafira, o musafira cu care in nici un caz n'asfi dorit sa dau ochii, ca in atfitea randuri tot acolo, pe prispamica si umeda a casei noastre, peste al carei acoperis de stuf sitrestie, arborii gradinii isi trimesesera frunzele sa viseze, ori poatesä se ascunda, pentru ca sä moat% tot sus, langl cer si luna.

Staruintele unei mame batrane, vesnic bolnava de tuse side al te timpuri, nu puteau sl-mi induplece dorul ce ma chinuia

PRIMA RASPANTIE 93

-

dela o vreme, de a-mi mai incerca norocul si pe alte meleaguri.Cateodata ma induiosa, e drept, batranetea necajità a mameimele, care tinea cu tot dinadinsul ca singurul ei fecior sa ramftelanga ea, straja casei darapanate si sprijin batranetei ei atat deincercate de necazuri si neajunsuri. Cum vedeam insa a nu-ipot fi de nici un folos, in situatia in care ma dorea, hotarirea de-ao parasi devenea din zi in zi mai legitima; cad nu dorinta deaventura era aceea care mi-o impunea; ci un imperativ de ordinstrict vital, mai ales ca, in afarl de saracia ce se cuibarise delao vreme in casa noastra, era in joc propriul meu viitor. Cei sapteani traiti caineste la invatatura, intr'un orasel cu muzica la orefixe in chiosc, pe bulevard, cu o gala in a carei sala de asteptareimi faceam somnul ori de Cate ori baba Gherghina, gazda mea, maizgonea de acasa, din cauza chiriei totdeauna in urma, ma obis-nuisera sa cred in atotputernicia banului; dar, pentruca, de andincepusem sa cunosc lumea, incercasem din plin lipsa acestuiesential element de viata, imi venea sa cred cà as putea trai sifara sprijinul lui, 'Ana la izbanda definitiva care, dupà parereamea, n'avea sa vie prea tarziu.

Piedicile de oHce fel nu mai interesau: ma socoteam destulde tanar ca sa ma nelinisteasca. *i. apoi cine, in locul meu, s'armai fi gandit la asemenea lucruri, and toamna cazuse, in anulacela, cu atatea coloH bolnave si atata jale in tipetele cocorilorporniti spre alte tarmuri !

Aveam impresia ca daca nu ma hotarasc sà parasesc odatasatul acela unde nu se intampla nimic, afara de micile rafuieliintre flacai, Dumineca, la hora, satul care isi tremura nostalgiaca un ecou sfasietor, sub zarile ce psalmodiau departe tristetiobositoare, voi sfarsi prin a ma sinucide intr'o bunk' zi, coplesitde propria mea neliniste.

Copiii cu care imi faceam pe vara de lucru, jucandu-rna innasturi, nu prea mai ieseau pe-afara din cauza timpului racoros.

i apoi n'aveam sa ma joc doar toata viata in nasturi, om in toatafirea, cosgogea-mi-te bacalaureat ! De multe ori imi spunea mamalucrul acesta. Alteori mi-1 spusese prietenii de o varsta cu mine,suparati ca nu le tin hangul la petreceri. De data aceasta insa,mi-1 spuneam singur, cu seriozitatea omului constient de sine.0 voce tainica ma indemna, din fundul adanc al sufletului meu

94 REV1STA FUNDAT11LOR REGALE

chinuit de o nelämurita revolta, sa iau viata in piept cu oricerise, cu orice sacrificiu. Nu stiu daca indemnul acesta launtricnu era datorit si lecturilor despre viata oamenilor celebri ai lumii,oameni cu care ma confundam de atatea ori in noptile mele deinsomnie, fail sl tin seama de idealurile pentru care acesti oa-meni isi irosisera tineretea. In gandurile mele aprinse, ma soco-team alaturi lor si credeam ca totul imi va deveni posibil numaisi numai prin simplul contact cu o aka: lume, cu o alta viata, oviata care sa-mi disciplineze sufletul, sa ma elibereze de indoielisi sa ma fad sä mai cred, cel putin, in omenie, daca nu in Dumnezeu.

In ziva and am indraznit, in sfarsit, dupa atatea ezitari,sa-i spun mamei cà sunt hotarit sa plec in cautarea norocului,intocmai ca saracul din poveste, aceasta a zambit neincrezatoareapoi s'a uitat tinta la mine si mi-a vorbit taios :

Incotro vrei s'o apuci ?Unde m'or duce picioarele.Nu asa ! Spune unde, ca nu mi-am cheltuit averea cu tine

ca sä ajungi borfas sau mai stiu eu ce !MA duc la Bucuresti.Ce vrei sa faci acolo ?Orice, numai sä pot trai.Sigur, iti convine ! Si dupa o pauza in care timp ochii

sai lacrimarl absenti, tacuti : Baga de seaml ca e randul tau sama ajuti acum. Nu te gandi numai la tine. Sunt batrana si sa-raca lipita parnantului, dupa cum vezi.

N'ai grija mama, n'ai grijä !De afara, o boare rece de \rant arunca in fereastra cu geamul

crapat, un pumn de frunze uscate, si in incaperea stramtä si scundapluti, pentru o clipa, fiorul acela al despartirilor nelimitate.

Retrasa in coltul ei obsinuit de langa soba, mama incepu sa'impleteasca incet la un ciorap, asa de incet de parca ar fi des-legat, cu carligele de fier, tocite, descantecul unui crud blestem,descantecul propriului meu destin.

Cand vrei sa pleci ?Maine dimineata.

Prin geamul crapat se vedea afara, peste paduri, agonia toamnei.SA nu uiti sa-mi scrii cum ii ajunge. Si iar o podidira

lacrimile.

PRIMA RASPANTIE 95

Ei, lasä, nu mai plange si dumneata, ca doar nu ma ducla taiere ! Ce Dumnezeu, bre, parch* ...

Asa e, mai baiatule, asa e, dar raman eu singura si straina .

Am eu grija sa nu-ti lipseasca nimic. Cat despre singura-tate, nu-ti fie teama. 0 s viu cat mai des pe acasa. Sanatoasasä fii si lasa ca de singuratate n'au prea murit multi oameni.

Bine, baiatule ! Du-te sanatos i Dumnezeu sa-ti ajute !Binecuvantarea mamei, cu toatä doza ei apreciabila de regret,

ma facu sa respir usurat, desi in sufletul meu se ciocneau atateanesigurante. Ma gandeam ca dacä mai ramfin pana in prima-vat* mi se rup de-a-binelea hainele i n'o sä mai am cu cepleca. Oricum, imi ziceam, tot mai bine e sa incepi mai din timp oinitiativa, mai ales cand te avantajeaza un lucru hainele in cazulmeu decat sä astepti o probabill schimbare de evenimentecare nu si-ar fi, p Ana la urma, de nici un folos. Iata cum se facedeci, ca a doua zi, in zori, and paleau stelele, am sarutat nu faraemotie, pe amandoi obrajii pe mama si am pornit tacut i pe jos,spre Bucuresti. In sat se auzeau, prin ceata deasä ce se lasase,cantecele razlete ale cocosilor, ca un alai vesel, plecat in intfimpi-narea diminetii, intarziata undeva, peste dealuri.

Rasaritul soarelui m'a gasit departe, la o margine de padure,rasucindu-mi trist o tigara.

Ceata cazuta peste noapte, ca un fum des, se rarise de multacum scanteiau ca diamantele, in ierburi, stropii grei de

apa, atarnand ca niste margele transparente pe foile vestede.Strapuns de sagetile multe i calde ale soarelui, aerul racoros

raspandea peste intinderi un miros patrunzator de ierburi pu-trede i pamant umed. Cativa arbori razleti Ii profilau, aproape,pe-o aratura, crengile, ca niste maini gigante, adormite intr'unsomn adanc, obositor.

Asezat pe un maldär uscat de cositura imi plimbam privi-rile pe creasta nemiscata a padurii, asteptand parca de undeva,din nesfarsitul indepartat i searbad, un gaud mai bun care sa-mialunge toata neincrederea intr'un viitor ce mi se arata destul detulbure.

Aproape de mine, pe o muche de sant strájuitä de o tufa demaracini, un drumet ii lipia cu gesturi incete, calculate, o tigara

. .

'


groasa si parca mai lungä decât cele obisnuite. Judecat dupa im-bracaminte parea a nu fi chiar asa de sarac, incat sa se incumetesä mearga pe jos. i totusi hainele-i destul de prafuite arataua vine de departe.

Cand ma vazu el intarzii sa-mi aprind tigara imi striga:N'ai foc ?Ba am I si-i aratai cutia cu chibrituri.

Streinul se scull greoi si se apropie de mine.Buna dimineata !Buna dimineata !

*i dupa ce isi aprinse tigara:Incotro ?Spre Bucuresti.Ce vorbesti, domnule ? Atunci vom merge impreuna.Bucuros !Imi dai voie ? si-mi intinse mana: Sandu Alunis.Florin Codreanu... Esti de pe aici ? il intrebai.114 !. . Sunt tocmai din Mehedinti.Tocmai de-acolo ? . Ham !. *i ce cauti pe meleagurile astea ?

Deasupra noastra, sus, sus de tot, pluteau tacute in cercuritot mai largi, cateva berze.

Noul meu cunoscut, tolanit comod cu fata in sus, langa mine,oftà din greu, intre doul fumuri groase de tigara:

Pasare calatoare, domnule !Ei, ce sa faci ? Viata plimba pe om pe unde nu gandeste.Asa e I.. Dar dumneata ?Eu... eu cam tot asa ca dumneata.

Cu ochii pe jumatate inchisi, spre bolta de un albastru spa-lack, Sandu Alunis incepu sa-mi povesteasca, flea sa-1 rog, viatalui: plecat de mult din familie, inarmat doar cu increderea inel si un certificat sdrentuit de douà clase normale pornise poateprea de timpuriu si prea putin pregatit, sa cucereasca reduta atatde intarita a vietii. Poate cà de aceea nu izbutise, in decursulcelor cinci ani printre streini, cleat O. fie logofat pe o mc*oaradin Meagan, slujba dela care abdica acum in favoarea unor noiiluzii. *i. cum Capitala devine de multe ori, pentru cei care maicred in iluzii, centrul acestor himere, Sandu Alunis spera sa-siia, in Bucuresti, revansa decisiva. Cele cateva sute de lei pe care

PRIMA RASPANTIE 97

ii suna distrat in buzunarul drept al pantalonilor, contau dupgspusele sale mai mult cleat tot timpul pierdut zadarnic in-gandurat idealist.

Realitatea, dragg, realitatea este totul. Restul e basm. M'amconvins. Cine fuge de realitate, fuge de viatg. Asta e L baniisunau, in buzunarul lui Alunis, ca o doing pe algutg, o doing cg-reia abia acum ii intelegeam modulatiile i farmecul.

Dupg ce ii terming povestea vietii, incheiatä cu filosofia rea-litatii, a unei realitati tarziu inteleasg, Sandu Alunis se ridicggreoi:

Repede trece timpul, donmule I exclamg privind departe,peste porumburi.

Ce, plecgm ?Pli cg doar n'om face sat aici. Ce crezi dumneata cg Bu-

curestii sunt colea ?Pornirgm tgcuti. Alunis inainte i eu in urma, pe o carare ce

serpuia netedg printre bglgriile prafuite de pe marginea santului,ce insotea soseaua in tot lungul ei indepartat, alb ca vgruit, mar-ginit de lanurile fosnitoare i inalte, de porumburi.

Sg ne grgbim, cg clack' ne ajung din urmä masinile decurse, pang la pgdurea aia, de colo, ne fac tot una de praf.

Zambii, la auzul acestui motiv de mars fortat, mai cu seamgcà tovargsul meu de drum nu prea pgrea sa-si fi respectat chiarasa ca acum hainele, cat timp cglätorise singur. Totusi ma ab-tinui sg i-o spun, de teama de-a nu-1 face sg se gaseascg ridicolin fata unui cunoscut pe pragul de-ai deveni prieten 0 einestie ? tovargs de suferinta. Iata de ce, II urmam tgcut, ascul-tandu-i cu un interes afectat, in ingsura in care imi propusesem,pataniile printre oameni i intamplari. In rgstimpuri, Sandu Alunisse oprea in loc pentru a insista asupra vre-unui amanunt; dar,ca 81 nu aibg impresia cg pierdem din timp, rgsucea nervos ateo tigarg groasa dintr'o tabachera mare de lemn i, dupg ce oaprindea incepea sg grabeasca pasii de pared 1-ar fi gonit cinevadin urmg.

Cand am ajuns, pe la amiazg, in pgdure, abia ma mai puteamtine pe picioare.

Nu esti, se vede, obisnuit sa mergi pe jos I observg el,nu farg o oarecare ironie.

7

si...

.si

98 REVISTA FUNDAVILOR REGALE

Ba da, dar m'ai adus pana aici ca o vijelie !Pal nu ti-am spus de ce ? Crezi cä mie imi convine ?Mai lasa-le in plata Domnului de haine ! izbucnii sincer

si necajit.Alunis nu-mi raspunse. Pe fata lui aramie, punctata de ea-

teva ciupituri de värsat, se putea citi, totusi, o oarecare nedu-merire. La randu-mi, il lasai sä creada ce-o vrea si ma asezai petrunchiul unui copac cazut de-a-curmezisul unei carari. AlunisIsi scoase palaria de culoarea cafelei crude, isi trecu de c fitevaori mana prin par si se aseza langa mine pe bustean.

Grea e viata ! il auzii oftand mai mult pentru sine.... si mai ales cand n'ai nici un sprijin ! il completai

numai pentrucl n'aveam ce face. Alunis indreptä spre mine oprivire blanda de om resemnat si, ca si cum am fi fost de andlumea prieteni, ma batu sfatos pe umar :

Lasa, ma, ea s'o gasi si pentru noi un loc sub soare ...Npoi reveni, interesat : Unde dracu' om dormi diseara ?

Ei, parcä nu sunt atatea hoteluri.Ce-i aia ?Hoteluri, zic.Mi se pare ca-ti lipseste o doaga ! Iarta-ma !Cum ?NI nu stii ca la hotel trebue sa platim ?Ei, cat o sa ne coste ?Nici vorba, draga ! Daca o luam dela inceput cu plata, peste

cateva zile facem foame.Atunci ce-i de facut ?

Alunis isi incrunta privirea si ramase asa un timp. Ochii luide un verde crud, pironiti asupra unui punct nevazut, capatarao lucire metalica, straina.

Vom vedea noi ce-om face ! il auzii intr'un tfirziu, andprin fata imi defilau, ca pe un ecran, salcamii si ulitele satuluimeu ramas departe...

Cred ca e mai bine sa ne sfatuim de pe acum ! incercaieu sa-1 mai retiu putin, vazandu-1 ridicat si pregatit de drum.

Hai ca ne-om mai sfiltui si pe drum. Uite ca e tarziu si-osa ne apuce noaptea aici.

Domnule Sandu ...

PRIMA RASPANTIE 99

Nici o vorba draga I Haidem !De partea cealaltä a padurii se intindea, cat cuprindeai cu

ochii, campul brazdat de dungile simetrice ale miristilor.Pe unde o luam?Uite: ocolim soseaua...A, nu I Nu ocolim nimic, il intrerupsei. Poate intilnim

pe drum vre-o caruta.Adica ce mai incoa si 'n colo: asteptam aicimasina de curse. Dam acolo un pol-doi si s'a facut. Ajungemin Bucuresti devreme.

Sandu Alunis statu un moment pe ganduri:Mai mult de 30 de lei de fiecare nu dam!Nu ICu juramant iEL ..Stii: foamea ICu judmant I

TEODOR SCARLAT

7*

CERAMICA DE LA COTNARIInceputurile Targului Cotnari nu ne sunt Inca indeajuns de

lamurite, si voi rasa pe seama istoricilor &à ne dezvaluie taineleacestui trecut 1). Acum ma voi multumi sa fac cunoscut mate-rialul gäsit de tarani la fata pamfintului sau cu ocaziunea son-dajelor ce am flcut. Materialul se compune mai cu seama din nume-roase fragmente care vor aduce cateva elemente noi in reconsti-tuirea trecutului.

Renumele viilor dela Cotnari era bine stabilit chiar din veaculal XV-lea, and Petru Voda, in anul 1447, harazeste ManastiriiProbota ate 6 buti cu yin din decima domneasca 2). i in aniiurmatori, domnii dau din zeciuiala ce li se cuvenea aceleiasi ma-nästiri 3). De sigur ca aceste documente care amintesc de veni-turile domnesti dela Cotnari nu vor fi fost cele dintai, dar suntunele din cele mai vechi pomeniri ale Cotnarului.

Cultura viilor ar fi fost facuta poate intr'un inceput de colo-

1) Elena M. Herovanu, Cotnarii, Bucuresti 1936, face o monografie asu-pra acestei localitAti si asupra vinurilor sale.

2) B. Petriceicu Hasdeu, Arhiva Istoricd a Romdniei, Torn. I, part. I, p. 113,Nr. 359. Probota 1447, Oct. 5, pergament: Petru VodA, fiul lui AlessandruVodi si allu dennnei Mariel, hArAzesce rafinAstirii Probota venita annualeate 6 buti cu vina din decima domnéascA si tótA céra...s. Arhiva Statului.

Textul spune: 4 Am dat mfinAstirii noastre dela Poeana pe tot anul catevase buti cu yin din decirna domneascl fie dela HArlAu, fie dela Cotnari,...*.

Xenopol, Istoria Romdnilor din Dada Traiand, vol. IV, p. 68.3) B. P. Hasdeu, op. cit., pp. 102Io3:Alexandru Voevod fiul lui Him in anul 1453, hfirlzeste tot rninAstirei

dela poeana Pobratei s, mai multe venituri intre care si 6 butii cu vin delaCotnari.

CERAMICA DE LA COTNAR1 z 01

ni§ti unguri 1), a§a cum crede Bandini, sau s'ar mai putea ca lo-curile sä fi fost plantate cu vita de tokai de *tefan cel Mare, dupacum pomenete Cantemir 2), dar aceasta ultima presupunere nueste plauzibia fiindca viile erau renumite chiar dinaintea dom-niei lui.

Prezenta catolicilor la Cotnari ne ingaduie sgi impingem viata

Fig. i Fig. z

acestui targ cel putin in veacul al XIV-lea, cand domniile Mu§a-tinilor au ingaduit §i au incurajat dezvoltarea catolicismului.

1) Radu Rosetti, Ungurii §i episcopatele catolice. Acad. Rom., Bucureoi1908, spune ci Ungurii au stabilit pe la 5250 unele colonii in aceste piirtiale Carpatilor ca griniceri la granite de Vest.

2) D. Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere de Geronte Ieromo-nahul.


Astfel, dupl Fra Bernardino Quirinii 1), in anul 1599, and avizitat Cotnarul, existau 198 de familii latine (catolice) reprezentindcirca ro8o de suflete din totalul de 3.500 de case. Ne am seamade insemnAtatea acestui targ astgzi atat de mic si de deca'zut cide mica proportie a catolicilor fall de români, care poate fi evaluatàla circa r la 17.

De altfel §i alte mentiuni, cum ar fi a lui Bandinus 2), dovedesc

Fig. 3 Fig. 4

deosebita inflorire a Cotnarului chiar in secolul al XVII-lea (1646),cAci acest calItor gase§te, in afarà de bisericile ortodoxe, trei bi-

1) Hurmuzachi, vol. III, P. 545 apend.Relatione di fra Bernardino Quirinj osservante di S-ta franco, anoo 1599,

P. 548:Visitai la cita di Cotunari di tre milia e cinquecento fuochi deli qualli

sono centonovantotto famiglie latine, anime mine ottantova *.a) V. A. Urechil, Codex Bandinus, 1646, Analele Acad. Rom., Seria II,

Tom. XVI, Mem. sect. 1st., 1895, pp. 78-82.a) G. Bals, Bis. Mold, din sec. XVI-lea, Bul. Corn. Mon. Ist., 1928, p. 165.

)3iserica catolici din Cotnari, Sf. Fecioari, a arain _1873.

CERAMICA DE LA COTNARI 103

serici catolice, sau mai bine zis o catedrald a Sf. Fecioare Maria 1),clAdità probabil la 1561-1563 pentru cultul reformat deDespot Vodg, 0 douà capele, Sf. Leonard §i Sf. Urban, ale aror

Fig. 5

urme se mai pot identifica, prima pe dealul lui Bulgu §i a douape dealul Coteanu 0 care, poate, vor fi fost mai vechi.

Fig. 6

Biserica ortodoxI este, dupä cum spune traditia, vechea bi-

1) V. Draghiceanu, Antichitdti din Cotnari, Bul. Corn. Mon. 1st., 1933,p. 37 fotografie de H. Teodoru in care se vad pe o piatrá mormintaldinsemnele masonice.


serica a lui Stefan cel Mare, cu hramul Sf. Paraschiva. Ea n'arepisanie si este astazi refacuta 1).

Fig. 7

Dupa toate probabilitatile insa, viata catolica a acestui ora§els'a dezvoltat mai tarziu, tocmai la sfarsitul secolului al XVI-lea,_

Fig. 8

i) G. Balq, Bisericile lui .tefan cel Mare, Bul. Corn. Mon. Ist., 1925,p. 139 Bis. din Cotnari, Sf. Paraschiva. Dupi Marele Dictionar Geografic,ar fi fost cliiditi in 1496. In afari de aceastä biserici se mai anti un paraclisfacut de monahul Grigore Radu in 1836.

;30;011111'rprig1111119401,11114410:P

CERAMICA DE LA COTNARI

Fig. 9

105

Fig. 10

Fig. 1 x

Fig. i z

io6 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

dupl construirea de catre Despot Vodl a catedralei reformate,and infiinteaza o coala pe langl Catedralã 1). Numai dupa sfar-situl domniei lui Despot, s'a revenit la cultul catolic 2).

De sigur ca atunci and a fost vizitata de Bandinus, era epocade inflorire catolicl 2).

Dar dupa insa§i datele monumentelor ramase §i dupà relatä-rile calätorilor §i ale cronicarilor reiese el viata ortodold a fost cea

Fig. 13

predominanta 4). Ruinarea timpurie a locawrilor de viaca catolicadovedesc cal acest cult n'a avut radacini adanci.

1) Despot-Vocla a infiintat o scoali reformati, luterani, in Cotnari, subdirectia sasului Jean Sommer, care a si scris de altfel biografia voievodului.

2) N. Iorga, htoria Romdnilor prin cdIdtori, vol. I, p. /3o, spune di, dupgce Stefan Tomsa se rásculä impotriva lui Despot-VodA, scoala dela Cotnarifu desfiintatA si Sommer alungat, acesta ascunzandu-se printre aracii viilor.

Bandinus, op. cit., descrie biserica si cele douä capele cu odoarele lor,insistand insä asupra unor moravuri destul de putin catolice ale preotuluidela Cotnari, care era insurat si pe care 1-a condananat sA se despartA, trime-tandu-si femeia cat mai departe.

3) Bartolomeus Bruti, marele Clucer al Moldovei, in anul 1587, vorbestede Cotnari: Con tre bellissime et antichissime chiese catoliche s. Hurmu-zachi, vol. III, p. 95, LXXX.

De asemenea, la p. zoo, tot Bartolomeu Bruti raporteazi in 1588 lega-tului apostolic din Polonia, Hanibal de Capua, despre progresele bisericiicatolice in Moldova si anume: In Cotnar potrano venir e star per stancia4 Padri gesuiti 5... e patrono seminar il verbo a confussion delli ereticiTransilvani 5, ceea ce inseamni a la acea data lupta dintre reformati sicatolici era incA vie.

4) Bernardino Quirinii, op. cit., pe langa Romini erau Sasi si Unguri,Nicolae Costin, Letopisete, p. 67.

r,


Existenta caselor domne§ti dela Cotnari, a conacului §i apivnitelor dorimqti, unde voievozii moldoveni poposeau in drumspre curtile dela liar lau sau ale. cetatii Bahului, au dat acestuitarg o insemnatate deosebita 1).

De altfel, multe pivnite mari ruinate dovedesc insemnatateace a avut-o odinioara acest centru vinicol pentru boierimea noastra.Astfel avem pivnitele din fata Primariei i cele dintre BisericaRomaneasca §i Biserica Cato lick care sunt mai mari §i. care par

Fig. 14

a fi subzidirile unei constructii mai insemnate, poate a caselor voie-vodului sau ale vre-unui mare boier 2).

Casa parohiala a bisericii catolice cu pivnite frumoase se afläpeste drum de mica bisericuta catolicä ce s'a construit in urmape langa biserica cea mare.

De altfel in prelungirea acestei noi biserici §i paralel cu ve-chea catedrall, se vede o movila lunguiata cu urme de cladire carear putea fi resturile unei trapeze ori ale §colli lui Despot voa 3).

1) V. Driighiceanu, op. cit., crede ci ruinele caselor domnesti erau celedin fata bisericii Sf. Paraschiva.

2) E. Herovanu, op. cit., p. 21, spune: # Cotnarii erau un fel de resedin0de odihn'a a Domnitorului si boierilor tarii #.

8) htformatia dela d. arhltect H. Teodoru, din Comisia MonumentelorIstorice.

1 o8 REVISTA FUNDATHLOR REGALE

Originea numelui Cotnar ar proveni dela un Gutnar, care ar fivenit sa puie primele vii si al carui nume s'a transformat inKuttlznar,cum crede Bandinus 1). Aceasta ipoteza pare foarte putin vero-simila ; totusi se poate ca o data cu infiintarea curtilor domnesti sidata fiind insemnatatea viilor, sl se fi adus la Cotnari cativa Ger-mani, Unguri sau Polonezi specialisti in constructia beciurilor sia butoaielor, poate chiar Italieni pentru cultura viilor si, astfel,sa se fi facut intre Romani un mic nucleu de catolici care, dezvol-

Fig. 55 Fig. 16

tandu-se cu vremea, a ajuns la insemnatatea pe care o constatacalatorii in veacul al XVI-lea.

** *

Pana in prezent, nu s'au facut sapaturi sistematice care sa neaduca noi elemente in luminarea acestui trecut.

Cu ocazia unor cercetari superficiale ce le-am ficut si a unor

1) V. A. Urechil, op. cit., p. CI. Dui:4 un german cu numele a Gutnar,'care in-sernneazA bonus stultus, sau dupA cum unii pretind Gutnor, adicA bonus ventus,numirl si localitatea, si duph. aceea G trecAnd in K, scriserA nurnele orasuluiKutnar sau Kotthnar si din bordeiase umile crescu oras celebru (sic) in caredin cauza viilor nu numai domnitorul, dar si. to0 fruntasii Moldovei, bainch sirnulti din Polonia, isi cumpArarA vii si le locuesc b.


sapaturi executate intamplator de un Oran 1), am gasit un foartebogat material ceramic.

Materialul s'a gäsit pe amplasamentul probabil al vechilorcase domnesti sau in imediata lor imprejurime. Acest loc se aflaastazi in curtea locuitorului Titirez, nu departe de vechea pivnitàce se gaseste la stanga drumului and mergi spre ruinele Cate-dralei. Cele mai multe cioburi sunt de influenO orientala saubizantina si cele mai tarzii apartin cel mult secolului al XVIIL-lea.Nu se poate preciza indeajuns vechimea lor, deoarece n'avem

Fig. 17 Fig, 18

destul material comparativ, si eel ce s'a gasit nu este un mate-,rial descoperit in cursul unor lucrari sistematice si care sa per-mita luarea in considerare a unor criterii mai sigure. Totusi,din putinul material comparativ, de o parte, si mai cu searna dinaspectul si intrebuintarea unor motive care n'au supravietuit lanoi in ceramick se poate considera ca el este in cea mai mareparte din veacul al XV-lea si al XVI-lea.

Ceramica glsita este cat se poate de originalk iar unele bu-cati par a fi contemporane cu cele gasite la Harlau si la ipote.Motivele orientale au aici o deosebita predominanO.

1) Sapaturi acute in primAvara 1938, de locuitorul Titirez in curtea sa,nu departe de pivnita cea mare.

REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Materialul gäsit este cat se poate de divers i, cu exceptia u-nuiciob din Asia Mica, este de factura localà si se poate clasa astfel:

Piaci de soba de o forma deosebitä din care unele suntajurate (nesmaltuite).

Piaci de soba obisnuite, nesmaltuite si smaltuite.

Fig. 19

Frize ornamentale.Farfurii (fragmente) smaltuite.Vase nesmalluite.

Bucatile cele mai interesante sunt desigur numeroasele frag-

(44,1/i

e/ Y K7 r7/-

;

Fig. 20

mente de piaci de soba ajurate (fig. 0. Forma lor este deosebitäsi nu cunosc deck o bucata asemanatoare provenitä dela HarlauEa este ajurata dar mult mai mica. Placile dela Cotnari sunt fa-cute dintr'o suprafata plana ajurata, care formeaza partea orna-

1) Sfipäturile d-lui V. DrAghiceanu. Se afla in vitrinele dela MuzeulComisiunii Monumentelor Istorice.

110

ft.t, t-AAL

c`4,e?

f

CERAMICA DE LA COTNARI I 1 1

mentall ce se vede, iar la spate au, spre a fi expus la foc, ojumatate de olan taiat de-a-lungul inaltimii lui. Aceastä jumatate decilindru este astupatä la amandoul capetele. (Vezi schita din fig. 2).Inaltimea pra.'cii este de 3o cm. iar latimea ei de r8 cm. Placa nu esmaltuita si nici micasata.

Motivul decorativ este compus din doul rozase foarte frumosdesenate si ajurate, inconjurate pe margini de un desen linear.Forma rozasei este un motiv oriental bine cunoscut si care afost intrebuintat la noi deseori, atat in sculptura in piatra, cat siin lemn. Originalitatea placilor consta in faptul ca sunt ajurate cuscopul de a lasa sa treaca caldura prin ele.

Fig. zi

Cu toate ca e destul de greu de stabilit vechimea acestorbucati, totusi ele par sä fi fost facute sub influenta romano-bizantina, asa incat dupa infatisare le-as socoti din secolul alXV-lea sau inceputul secolului al XVI-Iea.

Placile obisnuite sunt numeroase, insl n'am gasit p Ana

acum bucati intregi. Mai tot materialul se compune din nume-roase fragmente de placi ceramice nesmaltuite, in deosebi dincolturi cu rebord care erau mai rezistente. Indoitura din spatepe margini este mica, ceea ce ar dovedi vechimea lor si ar per-mite sä se admita si folosirea unora din ele in scop ornamental(fig. 3).

Ornamentatia placilor nu seamana cu cea din alte localitati,afara de mici exceptiuni, si este in deosebi florala. Florile sunt cade obicei putin reliefate si cu margini rotunde cand placile aufost bucati in forme (fig. 4). Insa aici se deosebeste o tehnica pri-mitiva pe care am identificat-o, de altfel, si la ipote, aceea a relie-furilor acute cu m Ana prin scobirea adanca a fundului cu uninstrument (fig. 5-6). Pe unele din ele se cunoaste bine urmasculei folosite (fig. 7). Relieful este mai accentuat, iar florile sunt cu


unghiuri (muchii pe care nu le-ar permite folosirea formei). Acestprocedeu permite o mare fantezie din partea artistului si este carac-teristic regiunii 1-Hrlau--.5ipoteCotnari. El pare cel mai vechi,ar putea data din secolul XIV-lea, al XV-lea, si este deosebitde decorativ, deoarece fundurile sunt foarte adâncite, ceea ceda un frumos efect de umbra si lumina.

Aceastä tehnica, cu toate el este primitiva, permite artistului&Ili afirme fantezia si talentul. Desenul este acelasi pentru fie-care placa, dar lucrul de mana introduce o nota pretioasa pe

Fig. 22

care nu le au placile obisnuite facute din tipar. Unele au un motivsalzit care este foarte decorativ (fig. 8 si 9).

Desigur el aceste piaci nesmaltuite si putin neregulate eraufacute de maiestri romani sub influenta bogata a motivelor o-rientale.

Placile facute la tipar sunt si ele interesante, dar reliefurilesunt mult mai slab executate. Motivele folosite sunt combinatecu antrelacuri, arcade, chenare sau cu motive geometrice (fig.10 si 1 1). Motivul este de obicei circumscris in cadrul unuichenar care aminteste elementele arabizante al copertelor deOrli, al decorurilor, miraburilor, covoarelor, etc. Aceste placipar mai tarzii si pot fi datate cu aproximatie din secolul al XVI-leasi chiar al XVII-lea pentru unele (fig. 12). Totusi aceste motivecu chenare sunt din aceeasi familie cu chenarele ferestrelor dela

CERAMICA DE LA COTNARI n3

Dolhestii Mari, despre care Bals spune ca ar putea proveni dininfluenta Mangupului 1).

Un motiv simplu, dar deosebit de frumos, se vede pe unfragment care reprezinta niste flori de lacramioara (fig. 13). Mo-tivele antropomorfe si de animale sunt de asemenea folosite, darmicimea fragmentelor gasite nu ne ingaduie sa putem apreciafrumusetea lor (fig. 4 si 15). Unul din ele pare a fi fost com-pus din doua personaje in haine occidentale, asemanatoare cuuna din placile gasite la Suceava (fig. 15). La altele se disting tru-

Fig. 23

puri de animale. Aceste bucati sunt caracteristice secolului al XV-leasi al XVI-lea. Bucatile smaltuite sunt foarte rare si materialul paresä fi fost facut acolo sau prin imprejurimi cu mijloace mai rudiTmentare, cad smaltul este defectuos si de proastä calitate, iarcolorile, verde sau galben, sunt puse de multe ori fall angoba(fig. 1 1 si 13).

Se poate banui ca materialul a fost facut pe loc, fiindcaam gasit unele placi angobate fara smalt, ceea ce dovedeste caele erau in curs de fabricatie.

Motive geometrice, in deosebi motivul solar, cu rozasa, chiarcel invartit, sunt gasite deseori.

Se gäsesc si bucati de frize ceramice de forma ingustä si lun-

1) G. Bals, Chenarele ferestrelor dela Dolheitii-Mari. Bul. Comisiei Monu-mentelor Istorice 1929, p. 16r.

8


guiatà, cu decoratii geometrice si mai cu seaml florale (fig. 17,18 si 19). Uncle au foi stilizate, bine reliefate, sau decoruri geo-metrice ca in sculptura in lemn 1). Cele mai reliefate, care au pro-filuri semi-cilindrice, pot sà fi fost cornise ale sobei (fig. 18), iaraltele, foarte subtiri (plate), par sl fi servit ca frizI ornamentalapentru interioare. i la acestea motivele sunt curat orientale.

Farfuriile sunt de trei tipuri:

Fig. 24 Fig. 25

Unele (fig. zo si 25) sunt sgrafito asemkatoare cu celeg5site la Curtea-de-Arges, Targoviste, etc. datând din secolulal XVI-lea si secolul al XVI-lea, lucrate in tipul bizantin dejacunoscut 2), sau in traditia ornamentall preistoricI cu linii para-lele fAcute cu pieptenul (fig. 21). Ele sunt zgfiriate foarte fin siacoperite cu malt verde si maron. Acestea sunt poate cele maiinteresante, dovedind o adaptare a mestesugului bizantin cu sgra-fito la vechea traditie preistoric5 a decoratiei au pieptenul (fig.22 i 23).

1) Tzigara-Samurca§, lzvoade de crestdturi ale (dranului roman. Bucure§ti,Socec, 1928.

2) SlAtineanu, Ceramica romdneascd. Editura Fundatiei pentru literaturäi arth t Regele Carol II*, 1938, pp. 35-41.

CERAM1CA DE.LA COTNAR1 115

Alte le pictate cu alb pe fond verde si smaltuite la fel cubucatile gasite la Suceava si care sunt acum la Muzeul dinCernauti (fig. 24), datand toate din aceeasi epoca cu precedentele 1).

In fine, un tip mai tardiv din secolul al XVII-lea sau alXVIII-lea, cu desenuri florale fdcute cu maron si verde pefond alb de angoba (fig. 26).

Fig. 26

Acest tip aminteste in totul ceramica gasità in palatele Bran-covenesti si pe care am clasat-o ca apartinand in Muntenia Cen-trelor Oltenesti 2).

Pani acum din cele doua fragmente gasite nu se poate spunedaca sunt de factura locala sau aduse din altä parte. Ele dove-desc insa o puternica influenta orientalà, ca si in Muntenia.

Fragmentele de vase de capacitate mare sunt si ele de maimulte feluri. Cele vechi par a fi fost toate nesmaltuite, avand inschimb ornamentatii facute in lutul moale prin imprimare sauprin zgariere cu pieptenul la fel cu cele preistorice (fig. 27 si 28).

Un fragment insä dovedeste cà se foloseau si vase smaltuite si

1) Slätineanu, op. cit., p. 40, fig. 8 a.2) Slatineanu, op. cit.

8'


decorate pe angoba alba de tip mai tardiv ca i farfuriile desprecare am vorbit mai sus.

* *

Din materialul gasit la Cotnari se poate trage urmatoareleconcluzii:

Fig. 27

Mai intai vedem deosebita importanta a acestui centru vi-nicol unde a fiintat o curte domneascl si cateva case boierestiunde s'au folosit sobe facute cu placi ceramice, ornamente, i undeprobabil s'au intrebuintat si placi ca frize pentru ornamentatperetii, precum vase smaltuite.

Fig. 28

Materialul este in cea mai mare parte din secolul al XV-leaal XVI-lea, dar se gasesc i bucati destul de tarzii care merg 'Anain secolul al XVIII-lea, ceea ce inseamnä Ca viata acestui targa mers in descrestere.

Motivele ornamentale folosite sunt caracteristic orientale, ceeace dovedeste marea influenta ce a avut-o in Moldova arta orien-tall. Motive occidentale aproape ca nu se gasesc. Numai o placace arata doua personaje in straie occidentale ar dovedi o in-

Orir"...""71' gir4")17,444RI 1//1

si

CERAMICA DE LA COTNARI x 17

fluenta germana sau polona in aceste parti, dar 0 aceasta poate fio plac'd adusa din afara sau influenta vre-unei carti de modele(fig. 14 §i 15).

Fenomenul este cu atat mai interesant, cu cat §tim ca la Cot-nari, aldturi de Romani, a fost 0 o colonie ungureasca 0 germana,a carei urme se pot dovedi prin resturile bisericilor catolice sauprotestante. Lipsa unor influente occidentale este aici mult maicaracteristici deck in capitala tärii, unde inrauririle fire0e aufost multiple 0 depindeau mult de legaturile diplomatice. La

Fig. 29

Cotnari adevärata arta romaneasca s'a putut manifesta mai binecu toata prezenta strainilor apuseni ; ea s'a adeverit a fi o artade sine stätkoare 0 cu inraurire orientala.

Aici gasim o tehnica nouI, pe care n'am mai intalnit-o deckla ipote, aceea a placilor a caror ornamentatie este sapata in corpulplacii in loe sa fie imprimata 1).

1) I. Mihail, Curfile lui Luca Arbore din ,Fipote-lafi. Bul. Comisiei Monu-mentelor Istorice 1929, p. 141. Pomeneste de fragmente variate ghite la*ipote.

Am putut constata a actualul proprietar al ruinelor, Petre Vasiliuc, atransportat o imensi cantitate de plmkt care se afla in locul ruinelor vechiicase si a umplut cu ele o vglcea, astfel ci cea mai mare partc din fragmente


De asemeni gasim placi de o forma noua, ornamentate prinajurare. Intrebuintarea acestei tehnici n'a fost senmalata nicaieri'Ana in prezent si este probabil ca Romanii care dispuneaude mijloace putine si-au imbogatit ornamentatia i cu aceste pro-cedee simple, dar foarte decorative.

Exista o inrudire intre ceramica dela Cotnari i cea pe caream gasit-o la ipote.

Putinul material gasit la Cotnari dovedeste Inca o data impor-tanta ceramicei romanesti in acele vremuri si inraurirea bizantino-orientall care s'a raspandit la noi, aceasta fiind singura arta maiin floare i cu prestigiu din imediata noastra apropiere.

BARBU SLATINEANU

si alte miirturii ale trecutului nostru s'au amestecat si se afli astizi in-gropate la o adincime de peste 6 m. Totusi am mai gásit unele fragmentestranse de proprietar care sunt in deajuns de vorbitoare pentru a ne face oidee despre acest centru.

Fig. 30

t

CONSIDERATIUNI ASUPRA FORMEIIN ARTA POPULARA- 1)

Productia populara e in primul rand cum spune un cer-cetator etnograf ca A. Spamer, die sichtbare Festhaltung einer Idee 2).Creatorul sau o contemplatorul popular * al operei se preocupaaproape exclusiv de ceea ce reprezinta ea, dand modalitätii formaleo atentie minima% Subiectul sau motivul e singurul de altfel careretine de obicei luarea aminte a profanilor artei din orice paturasociala ar face parte. Pretuirea presupune un grad oarecare decultura si simt artistic. Intrucat forma ramane insa elementulestetic propriu zis, e usor de inteles insuficienta din acest punctde vedere a artei populare. Ea este de aceea protivnica oriclruiformalism sau purism estetic pentru care fireste nu poateavea nici o intelegere. Valorile de continut tind sa strabata cat mailimpede prin invelisul formelor, alese de obicei printre cele maisimple, evitand complicatiile si problemele tehnice, folosind cumare abilitate primitivele indicatii ale inaterialului insusi. ,

Traditia ca determinantul sociologic cel mai evident al arteipopulare ofera creatorului ei o tehnica ce se impune cu atata putere,incat inchide intr'o bunk' masura drumurile inovatiei. Formelefiind deci preluate pe calea mostenirilor seculare, integrarea inele e o conditie sine qua non a circulatiei operei si, priti urmare, acaracterului ei popular. Perpetuarea lor vine adesea din depart:A.ripreistorice ce nu mai pot fi identificate. Un stravechi depozit deforme sta dar la dispozitia artistului popular usurandu-i munca, dar

1) Capitol din lucrarea: Conceptul de artd populard, din care RevistaFundatiilor Regale* a mai publicat o parte in Nr. 1z din 1937.

2) sVolkslied und Volkskunde*.


micsorandu-i contributia personala la inchegarea operei. El inchideintre granite severe un numar limitat de solutii la problemele formeicare sunt reluate de ate ori se iveste in lupta dintre conceptie

materie un caz analog. Ins* modelele artei culte tind a fiintroduse in acest tipic al formelor traditionale.

Micul interes pentru forma al artei populare ca i predetermi-narea ei prin traditie indelungata sunt desigur caractere care odiferentiaza de arta culta, al carei accent cade in mod natural petratarea formall a subiectului precum i pe gestul de reactiuneimpotriva formei traditionale prin efortul inovatiei personale. Prinaceeasi insusire, arta populara se apropie de arta primitiva de carenumai diferente graduale o separa.

Dar cum rezolva arta populara problemele mai insemnate aleformei ? Intrebarea priveste mai ales artele plastice i anume felulcum artistul popular opereaza in spatiu.

Observatia cea mai generala ce se poate mai intai insemna, eevitarea problemei spatiului Insài. Reprezentarea obiectelor seface prin cuprindere bidimensionald numai, in plan, pe suprafete.Perspectiva propriu zis spatiala prin cultivarea celei de-a treiadimensiuni lipseste in deobste. Ordonarea orizontala i verticala afigurilor tinde s'o inlocuiasca. 0 evidenta asemanare intfilnim aici cufelul reprezentarii spatiale in arta primitiva si a copilului careevitä de asemeni cea de a treia dimensiune. Se ocoleste de tot astfelmiscarea in timp.

Lucrandu-se exclusiv in plan, acesta trebue impartit i decorat.Punctele i liniile indeplinesc acest oficiu. Punctarea suprafetelorproduce efecte sterse, delicate, miniaturale. Linia dreapta exprimisiguranta si barbatia, in timp ce linia franta e moale i femenina.Dreapta poate parcurge planul, orizontal sau vertical. Prin taierese ajunge la formele crucii, triunghiului, patratului s. a. Impartireaplanului se face dupà relatiile proportionale ce dau echilibrul saudesechilibrul, simetria sau asimetria. Arta popularl cultiva cuprecadere simetria ce aduce o anume linite i incremenire Ce-ieste proprie. Nu trebue s'a" uitIm apoi ck toate aceste operatii inplan nu sunt numai efectul unei functiuni estetice, ci au uneori

valente simbolice i magice Inca nestudiate.0 caracteristica a artei populare pare a fi ingramadirea figu-

rilor in plan sau a obiectelor in spatiu, folosirea oricarui gol, un

si

CONSIDERATIUNI ASUPRA FORMEI IN ARTA POPULARA 12i

adevarat horror vacui. 0 astfel de parere e sustinuta printre altii0 de mai sus citatul Adolf Spamer 1). Unele manifestäri plasticeromane0i par a o confirma de asemeni. In doua din gravurile pelemn prezentate de d. G. Oprescu in revista <Transilvania (1923,p. 129), observam tendinta arti0ilor populari de a umple cu tra-saturi de pensula cam la intamplare spatiul limas gol intre figuracentrala i marginile gravurii atat in cazul reprezentarii botezuluilui Isus cat 0 in acel al infatisarii slantului Ilie. Impodobireaodailor care se face cu prilejul vre-unei mari sarbatori cre0ine saua unui eveniment familiar, descoperl aceea0 tendinta uneori 2).Pe broderiile cama0lor femeilor dalmate se constata de asemeniinsistenta preocupare de a se ocupa toate spatiile goale 3).

Incarcarea planului 'gol nu e totu0 atat de generall in cuprinsulartei populare. In tabloul in care d. Lucian Blaga 4) incearca ocaracterizare comparativa a artelor populare nationale, observamde pilda o astfel de <( horror vacui )) in cazul artei ungure0i, a celorsud-slave i ucrainiene, in timp ce, dimpotriva, o compozitie culargi campuri libere se ive0e in arta cehoslovaca, in cea franceza,germana, ba chiar i romaneasca.

Ocupfindu-ne mai departe cu modalitatea operarii in plan aartei populare, insemnam cateva din procedeele sale in materiede ordonare, caracter socotit un important moment constitutiv aloperei de arta 0 in constructiile estetice cele mai noi, ca de pildain cea româneasca a d-lui Tudor Vianu, a carui teorie a ordonariio vom folosi rnai jos.

Arta populara foloseste in genere mijloacele geometrice celemai simple ale ordonarii. Diagonala e astfel procedeul cel maiintrebuintat in tablourile in care o persoang ingenunchiata solicitaajutorul ceresc dela un sfant protector figurat de obicei in coltulopus al cadrului, cum intalnim uneori in plastica populara germana5)Procedeul nu este mai putin folosit in cea romAneasca i anume pedomeniul icoanelor pe sticla, de pilda. Iata astfel icoana reprodusl

Volkskunst und Volkskunde * in Oberdeutsche Zeitschrift fürVolkskunde 0, 1928).

2) G. Oprescu, L'art du paysan roumain, 1937, p. 25.2) G. Oprescu, ibidem, p. 46.4) Spa(iul mioritic.2) Joseph Maria Ritz, Bauernmalerei, 1935.

I) a

n

1 22 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

pe plansa XXVI a lucrarii recente a d-lui G. Oprescu 9, reprezen-tand pe Sf. Gheorghe : ordonarea in diagonala se realizeaza cuajutorul unor stanci schematic infatisate care pornesc din coltulstang si drept al tabloului, de sus, si se incruciseaza spre mijloc;de asemeni prin directia sulitei Sf. Gheorghe indreptata spre gurabalaurului dela stanga de sus spre dreapta de jos. Si mai tipicapentru ilustrarea procedeului ordonarii prin diagonala ne apareicoana pe sticla a plansei XXX, infatisand un ospat in rai: o dubladiagonala parcurge spatiul icoanei dela stanga spre dreapta si deladreapta spre stanga desemnand limpede o cruce ce stä culcata pebratul ei drept; inlauntrul crucii sunt asezate doul ate douàfigurile. Este evident aici cä procedeul ordonarii coincide cu tratareamotivului religios al crucii.

Daca insd douà persoane implora sprijinul divin, artistul popularle situeaza simetric in cele doua colturi de jos ale tabloului, in timpce figura sfantului se inalta sus, la mijloc, realizand astfel ordonareaprin forma triunghiului 2). In afara ilustratiilor oferite de Ritzpentru pictura taraneasca germana, intalnim exemplificari si incea romaneasca, asa de pilda icoana pe sticla reprodusa in plansaXXX 3), ultima, infatisand pe Isus in centru, inalt, puternic, avandalaturi doi sfinti mai scunzi, alcatuind baza ipotetica a triunghiuluiordonator.

Ordonarea se savarseste alteori cu ajutorul schemei drep-tunghiulare, asa cum remarcam de pilda in icoana pe sticla re-produsa pe plansa XXVII, infatisand coborirea lui Iisus de pecruce 4).

In cazurile mai cumplicate ale reprezentarii grupelor de sfinti,verticale si unghiuri oranduesc firesc compozitia. Un procedeufrecvent al ordonarii e echilibrul, in care tabloul impartit indouà aseaza intr'o parte a sa un singur obiect de dimensiunimari, pe cand in cealaltà adunä numeroase obiecte mici. Avemastfel o pictura votiva din 1736 reprezentand in partea stinga acadrului o biseria inalta in timp ce in partea dreapta, gasim la-olaltä o femeie ingenunchiata, un bou si o serie de pomi proiectati

1) G. Oprescu, op. cit.2) Ritz, op. cit.3) G. Oprescu, op. cit.`) G. Oprescu, ibidem.

CONSIDERATIUNI ASUPRA FORMEI TN ARTA POPULARA xz3

diagonal care dau fata de biserica impresia echilibrului 1). Simetriagermineaza apoi o icoana pe sticla ca cea din Transilvania datata1865, a carei copie se afla reprodusl in Boabe de grdu 2) Si carereprezintä inchinarea magilor si a pastorilor in fata micului trupgolas al lui Isus, asternut la mijloc pe o ipotetica axa de simetrieintre doul grupe de Cate cinci figuri. Alteori unificarea se savarsestedatorità revenirii necurmate a aceluiasi tip de linie. ha de padaicoana pe sticla reprodusa in pl. XXVI de catre acelasi cercetator.Ordonarea se realizeaza cu ajutorul liniei curbe ce se repetà. Icoanareprezentand pe Sf. Ilie e inchegatä din curbe paralele ce figureazapamantul pe care-1 ara un ;Aran, apoi deasupra plutesc norii deasemeni curbi, fraul din mana Sf. Ilie in kc sa fie intins ca pentrudrumul cutremurator al profetului atarna rotund, ,iiniile din carese infiripa personajele sunt ele insele usor curbate. Unificarea prinacelasi tip de linie e de altfel foarte generala si pe alte domeniiale artei populare, pc desenul costumelor, covoarelor, broderiilor,crestaturilor in lemn, etc.

Infatisand cateva din cele mai frecvente procedee ale ordonäriiin plastica populara, nu voim sa. sustinem fireste prin aceasta,exclusivitatea lor pe seama ei. i aria cultà le foloseste in mod na-tural. In « Nasterea Venerii )) a lui Boticelli curba ondulatorie e deasemeni procedeul unificator, triunghiul era foarte intrebuintatin renastere, diagonala o intalnim alteori ca in « Coborirea de pecruce * a lui Rubens 3). Despre arta culta se poate spune insa a adepasit cu mult simplele procedee geometrice, folosind schemeordonatoare tot mai complexe.

Specificul compozitiei populare pare a veni insa dinteo altadirectie. Sunt inteadevar cercetatori care sustin a ordonare aceamai simpla chiar este in fond tot o expresie a mestesugului artisticsi ca arta populara se caracterizeaza dimpotriva prin lipsa oricareiordonari. 0 astfel de opinie e sustinuta intr'o lucrare a lui MaxPicard 4) care ne-a daruit o foarte profunda si miscatoare descrierea felului particular al expresionismului täranesc dominat dupàel intr'un mod exclusiv de valorile religioase. Intr'o pictura

1) Ritz, op. cit.2) G. Oprescu, op. cit.a) I. Vianu, EsteticcE, I, 125.4) Max Picard, Expressionistische Bauernmalerei, p. 22.


taraneasca, obiectele unui spatiu determinat nu se ordoneaza dupganume principii unificatoare. Ele alcatuesc, dimpotriva, fiecare oindividualitate ce intereseaza pe %gran in ea insasi si in izolarea ei.Fara a se influenta reciproc, obiectele zac imobile, aninandu-separca de o for tg. ce le transcende. De aceea figurile par intepenite,membrele apuca alaturi, in timp ce spatiile dintre ele sugereaza oliniste atat de pura si profunda, incat lui Picard ii pare ca poateauzi pe Dumnezeu. Situate numai in raport cu divinitatea, obiectelesunt lipsite de legaturi spatiale si perspectivl. Planul e preferatspatiului tridimensional, nu pentruca artistul popular n'ar fi po-sedand stiinta acestei reprezentari, ci pentruca # un lucru nu eniciodatd atiit de singur ca in plan». Izolarea obiectelor si lipsarelatiilor spatiale corespunde deci dui:a Picard unui caractermetafi zic al fondului religios, nu e dar o problerna de estetica.Prin lipsa ordonarii, pictura taraneasca dobandeste acel caracterabstract care a incorporat-o tipului idealist sau expresionist al artei.Max Picard tine insa sa surprinda o interesanta delimitare intreexpresionismul cult si cel popular. Cel dintai i se pare produsulunui act reflectat, derivat care a desfacut intentionat relatiile dintreobiecte, dui:4 ce insa le-a intuit mai intai sistemul legaturilor fe-nomenale. Cel de-al doilea e, dimpotriva, primar, absolut, pictorulOran patrunz and initial in lumea nerelationalului fail vreun ocolprealabil. Picard isi ilustreaza afirmatiile cu o serie de tablouri.Intre ele unul reprezentand Nasterea Domnului infatiseaza peIosif si Maria nemiscati, fiecare legat parca de transcendent, firàrelatii spatiale intre ei cu copilul Iisus cazut ca o minune sau caun mister aldturi. Un alt tablou reprezinta o suma de animale

ul cerb, un cal, un magar, izolate intre ele, neajutorate, sfioase denu stiu ce sa inceapa cu picioarele. Un statism si abstractism divincaracterizeaza aceste tablouri.

Dar opinia lui Picard poate fi usor ilustrata si cu exempleleromanesti ale icoanelor pe sticla sau gravurilor pe lemn. Reprezen-and anume subiecte biblice ca de pildl lupta Sf. Gheorghe cubalaurul sau drumul producator de ploaie al Sf. Ilie, cu wail operaordonärii elementelor tabloului asa cum am descris-o mai susmotivul nu pare a savarsi totusi unificarea acestor elemente. Sf.Gheorghe, sulita lui, balaurul, sunt oranduite, e drept, pe aceeasilinie diagonalà, dar privindu-1 cu atentie, intre toate aceste date

CONSIDERATIUNI ASUPRA FORMEI XII ARTA POPULARA 125

nu se statorniceste o relatie de agresivitate, ci, dimpotriva, chiarfiecare din elemente se izoleaza intr'un calm adanc de celalalt 1).Aceeasi impresie d dobandim contempland mai sus citata icoanape sticll reprezentand pe Sf. Ilie pe care pictorul taran ni-1 infa-tiseaza nemiscat, iar pe plugarul care all, privindu-ne fall a tradavre-o legatura cu actul ceresc al profetului. 0 conceptie statica,o divina nemiscare ne intampina i aici tocmai in doul tablouricare ar fi trebuit sa se caracterizeze printr'o vie actiune.

Daca problema se pune in acest fel, nu ne afläm atunci in fataa douà feluri deosebite ale ordonarii, specificul artei populareconstand dintr'o ordonare numai aparenta a elementelor tablouluicare nu se incheaga totusi in unitatea ceruta de motiv ? Oricum arfi insa evitarea spatiului tridimensional, operarea exclusiva in plan,folosirea celor mai simple procedee ale ordonarii, lipsa de multeoH a relatiilor dintre elemente raman solutiuni generale pe careplastica populara le da problemei spatiului. Chestiunea aceasta areinsä i o aka lature, pe care o reliefeala de data aceasta ra-portarea artei populare la cea primitivl.

Cercetarile privind structura de spatiu i timp la primitiviau aratat el acestea nu sunt de aceeasi natura ca la oamenii cultischeme sau categorii abstracte ale ordonarii ci ele se afla datelaolalta icu vieata concretl in situatii obiective i actiuni. Timpul edesemnat astfel prin momentele ce au o importanta practicà pentruprimitivi. Ora fase poarta la unele triburi numele de « timpul

ora 15: « addpatul oilor », ora 17: « intoarcerea vitelor s q. a.Spatiul de asemeni coexista in 0 cu obiectele situate in el. Dinacest concretism, rezultà ea spatiul i timpul nu pot fi diferentiate,ci alcatuesc o « structura omogeng de spatiu-timp )), care nu co-respunde deloc schemei omului cu mentalitate logicl. Acestetraslturi dominant obiective si concrete se rasfrang fireste inarta primitiva. Heinz Werner s'a ocupat de problema intr'o co-municare tinutä la 1931 la cel de al patrulea congres de estetica

stiinta generala a artei din Hamburg, aratand ca arta primitivareprezinta structura de spatiu-timp pe bazele concretismului sipracticismului. Spatiul optic infatisat in arta cultä e inlocuit inera primitiva cu un spatiu determinat de conditiile reale ale vietii,

1) G. Oprescu, op. cit., plansa XXX.

mul-sului*,

ai


de valoarea si importanta obiectelor pentru aceasta viata practica.In locul perspectivei spatiale optice ne intfimpina o 4perspectivd avalorii» (Wertsperspektive). Infatisând astfel o trupg de albicondusa de un locotenent, primitivii 1-au desemnat pe ofiter intr'omarime foarte redusa fati de soldati intrucfit, la cercetarea pe careacestia din urma o faceau, locotenentul statuse deoparte.

Timpul fiind apoi legat de spatiu in structura comuna de carevorbeam, reprezentarea miscarilor se realizeaza spatial si simultan,momentele succesive concentrAndu-se intr'unul sintetic. Asimilareatimpului cu spatiul e atnt de vaditä inch cantecele cu desfasurarealor temporala sunt socotite ca obiecte spatiale ce pot fi cumparatesau vandute.

In reprezentarea spatiului sit timpului la primitivi se mai adaogaextrem de importantul factor al magiei. Relatiunile si marimilespatiului cunosc si determinari magice. Proportia obiectelor re-prezentate in arta primitiva creste in raport cu importanta lormagica. Asa se explica de pilda marirea apreciabila a capului fatade restul trupului, capul fiind considerat ca sediul fortelor necu-noscutului. Verticalele si orizontalele nu indica apoi numai di-rectiuni optice, ci simbolizeaza primele puteri infricosatoaresi räufacatoare, celelalte puteri ce se supun, impaciuitoare. Valorimagice au de asemeni punctele, liniile, suprafetele.

Studiul lui Heinz Werner ni se pare interesant si pentru artapopular-a. Cdci unele din caracterele primitivitatii cu privire latimp si spatiu se exprimä si aci. Concretismul si practicismul suntsi note ale sufletului popular si ca atare inlocuirea perspectiveispatiale optice ca o Wertsperspektive se intilneste si in cazul arteipopulare. Iata de pilda cum un tablou din 1855 reprezentand pe unsoldat ca sentinela, il infatiseaza intr'o marime ce depaseste con-siderabil cladirile, turnurile, pomii si pe ceilalti oameni din spatelelui 1). Perspectiva optica e vadit sacrificata in favoarea gradului deimportanta pe care soldatul il are in constiinta populara. In plasticanoastra populara, int Alnim nu odata cazuri ale perspectivei devaloare: asa in icoana pe sticla reprodusa pe pl. XXVI 2) repre-zentând pe Sf. Ilie cel datator de ploaie seminte de mari

1) Ritz, op. cit.2) G. Oprescu, op. cit.

CONSIDERATIUNI ASUPRA FORMEI IN ARTA POPULARA 127

dimensiuni plutesc in aer spre a reliefa efectul interventiei sfantului.De asemeni faptul se remarca in numeroasele icoane pe sticla carireprezintä pe Maica Domnului la picioarele crucii Mantuitorului.Sf. Maria ne apare in marime considerabila ocup and trei sferturidin spatiul icoanei, in timp ce crucea cu Isus e modest figurataintr'un colt al tabloului.

Pentru a pune in relief valoarea obiectelor, artistul popularfoloseste printre altele, procedeele schimbarii de perspectiva, eli-minarea elementelor secundare, transparenta etc. 0 foarte frecventaschimbare a perspectivei spre a evidentia o caracteristica ce trebueneaparat reprezentatä, o intalnim in operile de arta populara ceinfatiseaza un cal si un calaret, pe primul in profil, pe cel de aldoilea in fata, ca de exemplu spre a cita numai un singur cazreprezentarea caavlerului cu armura de pe placa de soba secuiascareprodusa in plansa XII b 1). Lipsa elementelor secundare e izbi-toare in figurarea omului caruia nu i se mai reprezinta toate partilecorpului. Numeroase ilustratii de acest fel intalnim in albumul luiH. Th. Bossert 2). Citam aci un exemplu romanesc: pe o farfurieolteneasca dela Horez, datata in secolul al XIX-lea, e reprezentatun harap. Spre a-I recunoaste artistul popular a crezut el e suficientsa-i innegreasca numai capul, neinteresandu-se de loc de restulcorpului. Gatul e astfel redus la minimum, trunchiul e inlocuit cuun oval impodobit cu nervuri ce-i dau aspect de frunza, picioareleau disparut in volutele unor spirale; doar mainile pot fi recunos-cute 3). Procedeul transparentei apoi se ilustreaza prin numeroasecazuri in care artistul popular vede prin trupurile oamenilor, prinziduri, etc.

In ce priveste determinarea magica a perspectivei de valoare,ne lipsesc din pacate cercetari care sa ne lumineze intrucat si ince masura se mai mentin inca in arta populara vechile mostenirimagice. Anchetele pe teren, si nu in muzee, sunt i aci absolutnecesare.

Un caz important al perspectivei de valoare ii alcatueste tipismulformei. Artistul popular nu trateaza formele dupa caracterul brnaturalist si individual, asa cum sunt date in obiectele concrete si

Barbu Slátineanu, Ceramica romdneascd.2) Albumul: Volkskunst in Europa, tabela XXII, nr. 6.°) B. Slatineanu, op. cit.

9

i28 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

particulare ale naturii, ci potrivit perpectivei de valoare, el retinenumai liniile esentiale si definitorii. Tipismul artei populare neintampina astfel pe domeniul basmului si cantecului popular.Caracterele eroilor sunt schitate in trasaturi generale. Unul einfälisat numai ca « rege », altul ca « fiu de rege », un altul e « hotul »,in sfarsit « ostasul » si eat. Procedeul tipizarii merge atat de departeincat adeseori se renunta chiar la numele eroilor sau and acestease folosesc au o forma comuna : Hansel si Gretel la Germani,Fat Frumos si Ileana Cosanzeana la noi, sunt atat de raspanditeincat nu mai au semnificatia unor nume proprii. Tipizarea cuprindesi locul si timpul unde se desfasoara actiunea. « Intr'o poiana », « peun picior de plai #, intr'o 1:6:lure », pe « culme de munte » sunttermeni cu totul generali fara note determinative. Foarte cu-noscute sunt de asemeni vagile indicatii ale timpului: (( a fostodata. ca niciodata », « in vremurile de demult » s. a.

Procedeul tipizarii se extinde si asupra actiunilor si situatiilor.Fiul cel mai mic dintre altii trei e totdeauna faptuitor si izb auditoral unor mari actiuni, un ostas, and moare trimite totdeaunaultimul sau salut patriei iubite s. a. Tipismul duce in canteculpopular la formule de inceput si sfarsit, la strofe calatoare, la repe-tarea de cuvinte sau versuri intregi Delavrancea 1) observa calegenda Mesterului Manole a putut ajunge la 800 versuri numaiprin repetarea a jumatate din ele , la rime calatoare sau uniformeca cele in imperfect, gerundiv sau genetivul substantivelor la noi,la imagini identice.

Procedeul tipismului il intalnim insa de asemeni in plasticapopulara incurajat de cerintele taranesti chiar, care se multumesccu tratarea generala a subiectelor. Un foarte elocvent exemplu neoferl citata lucrare a lui Ritz care ne relateaza cazul unei picturivotive din 1879 pe care s'a gäsit si biletul de comanda al unui %Aranbavarez. Acesta cerea: « Pe aceasta tabla trebue pictat un Inger, uncal negru, un bou baltat, o vaca cu spete alb, si un chip de femeies2).Pictura urma sa. implore protectia divinitatii prin inger pentruanimalele enumarate, care erau amenintate de epidemii. Marl decele cateva determinari coloristice si acestea foarte generale, for-

1) Estetica poeziei populare.2) Ritz, op. cit.

CONSIDERATIUNI ASUPRA FORMEI /N ARTA POPULARA 129

mularea comenzii e ea insasi tipizata. Respectand vagile indicatiuniale taranului, pictorul popular a zugravit chipurile cerute, in modcu totul tipic. Picturile votive sunt foarte caracteristice pentru acesttipism al artei populare tocmai fiindca desi in genere ele suntchemate sa reprezinte cazuri particulare, tind totusi vadit catretipism. Sub stapanirea acestuia cad intr'un mod cu totul caracteristicpentru structura mentalitatii populare, si modelele artei culte atunciand patrund in popor.

Tipismul se intalneste uneori si in cadrul artei culte. In timpce aci e insa numai accidental, cu justificari in conceptia scoaleidin care face parte artistul, tipismul artei populare e o conditiefundamentala a ei motivata de insasi circulatia operei. Caci numaio creatie desfacuta de reteaua determinarilor individuale, esen-tializata si abstractizata, poate gasi ecou in sufletul colectivitatii.

Perspectiva de valoare cuprinz and toate modalitatile formalede mai sus, diferentiaza arta popular% de cea cultà, care opereazacu perspectiva optica. In acelasi timp insa, perspectiva de va-loare integreaza arta populara in familia artelor primitive alaturide arta popoarelor exotice, a copiilor si chiar a schizofrenicilor,asa cum a aratat pentru copii Luguet si pentru cei din urmaPrinzhorn.

AL. DIMA

9

CORESPONDENTALUI MARCEL PROUST

Lui Gheorghe Neiriiior

I. Introducere si bibliografie. II. Caractere generale ale corespondentei.III. Elemente de biografie. IV. Mama lui Marcel Proust in opera

si corespondenta sa. V. PregAtirea si constructia operei. V. Problemede stil, tehnicA si moralA. VII. Izvoare si chei rt. VIII . Strategicliterarli. IX. Concluzii.

IIIDna, a§a cum vom arata mai tarziu, corespondenta lui Proust

aduce asupra operei sale lumini decisive, dimpotriva, asupravietii sale, ea pastreaza curioase Wen. Biografia lui Proust nuar putea fi scrisa intreaga, sprijinita numai pe scrisorile lui. Inciuda accentului de confidenta pe care 1-am remarcat, ele nuintra niciodata in viata profund intima a scriitorului. Tot ceputem afla din aceste scrisori, exceptand incidentele zilnice, cu-rente, anecdotice, este figura unui om gray bolnav, care, sub ame-nintarea iminenta a mortii, pregate§te o opera monumentalä i,printr'o serie de eforturi fizice repetate, traie§te exact pana inmomentul in care aceasta opera fiind terminata, el 4i poate insfar§it ingadui sl moara.

gste o viata tragica, dar simpla, de vreme ce se poate re-zuma in trei randuri ci chiar in mai putin. Marcel Proust a fostgray bolnav. Marcel Proust a scris o mare opera. In aceste doulpropozitiuni se inchide tot.

Sunt douà teme care revin permanent in corespondenta sa:boala ci munca. Si despre una ci despre cealaltà, gasim nesfarsiteexplicatii c detalii, atat de multe incat s'ar putea urmari clinic,

CORESPONDENTA LUI MARCEL PROUST 131

fazele si crizele boalei sale si de asemeni s'ar putea reconstitui,ceas cu ceas, etapele muncii sale literare. Dincolo de aceste absor-bitoare fapte, viata lui Proust isi pastreaza toate secretele. Co-respondenta nu ne ajuta sl mergem mai departe...

Gandul mortii e mereu prezent in scrisori. Nu ca o tanguire,ci ca o precizare necesarà. Daca primeste o invitatie, sau propuneo intalnire, sau fixeaza un termen, Proust e obligat sa adaugeclauza pentru el mereu actualä, mereu plauzibila' a mortii, carepoate revoca totul.

Sunt decis ca anul viitor sä ies in fiecare zi si sa ma imbrac; voi puteadeci, daca voi mai trai, sa te revad din and in and *1).

Acest « daca voi mai trai * nu este o exclamatie supersti-tioasa, ci o indoiall permanenta, obligatorie. Moartea poate venioricand, si fiecare crizl este o agonie, din care va scäpa sill nu.

Dar moartea impiedica totul si eu traiesc cu ea...*2).

Din tinerete si p Ana. in preziva sfarsitului, scrisorile lui Proustpoarta aceastä obsesie. « Moartea mea, lucru mai putin indepartatpoate #, spune intr'o scrisoare din 1907. « Moartea mea, probabilputin indepartata », spune intealtà scrisoare din 1916, repetanddupa zece ani aproape aceleasi cuvinte. Nu este un bolnav inchi-puit acest om care isi anunta mereu sfarsitul si mereu intarziesl moara ? Proust are uneori un sentiment de jena, ca cineva carenu si-a tinut promisiunea.

Nu-i spune gravitatea starii mele. Caci dupa asta, daca mai traiesc catratimp, nimeni nu mi-o va ierta. Imi aduc aminte de oameni care au # trenat *ani de-a-randul. S'ar fi spus ca au jucat teatru. Ca Gautier, care atfita in-tarziase sa plece in Spania, incfit i se spunea Te-ai intors ?*, neputandu-seadmite ca Inca n'am murit, se va spune ca m'am reincarnat *3).

In fapt, unii din prietenii lui vedeau in Marcel Proust unipohondru, iar mai tarziu, adversarii lui literari, mai ales cu pri-

1) Corr. Gén., vol. IV, p. 203.2) Corr. Gin., vol. V, p. 72.3) Lettres de Marcel Proust e. René Blum, Bernard Grasset et Louis

Brun (Editions Kra), pp. 36-37.

D.

t

«

I


lejul premiului Goncourt, afirmau ca boala lui nu e cleat o poza,ba chiar, mai ran, o impostura 1). Adevärul e ca aceasta boala(o astma nervoasa, cu complicatii cardiace) ii impunea un straniumod de viatä. Pentru a iesi o data in oras, la o vizità sau la unrestaurant, avea nevoie in prealabil de o saptamana intreagade fumigatii, injectii si droguri, iar pe urma, pentru a se restabili

adicl pentru a reveni la starea anterioara de boala ii trebuiaun nou tratament la fel de complicat. Asupra acestor operatii,pe care el le numeste « mecanismul crizelor mele si al orariuluimeu », corespondenta ne &à nenumarate amanunte, cu atat mai pre-cise cu cat, fiu si frate de medici celebri, Marcel Proust aveaminutioase cunostinte medicale. Nu o data le trimite prietenilorsai adevarate consultatii, precizand diagnosticul, recomandandregimul alimentar indicat si tratamentul necesar 2).

Sentimentul de apropiere a mortii, de atatea ori exprimatin scrisorile lui (« nici o certitudine de a trai maine...», «nu stiuclaca mai am mult timp, inaintea mea...», « imi mai ramanefoarte putin timp Ora sä mor...»), constiinta clara ca totul esteiremediabil nu-i provoaca lui Proust cleat o singura mare alarma:gandul a ar putea muri inainte de a-si fi terminat opera.

Sperante pentru ce ar mai putea fi, regrete pentru tot ce n'afost sunt mai rare si ele au ceva resemnat, obosit.

Si ultimele frunze moarte au cazut, fara sa le fi vfizut, si iata 'Inca o toamnäin care n'am stiut coloarea anotimpului a8).

Anotimpurile, locurile, oamenii, se schimba nevazute, dincolode cei patru pereti ai singuratatii lui.

1) Iati ce scria in lulie 1921, patru luni inainte de moartea lui Proust,un critic parizian:

Cine este in fond acest domn Marcel Proust, de obicei invizibil si inchisin locuinta sa, pe care cativa privilegiati afirma ca 1-au intrevazut in zori,intre orele doua si trei ora audientelor mancand la marginea patuluisail trufandale aduse dela Ritz si doul sau trei ducese, descinse direct dinalmanahul Gotha ? As inclina sa-i banuiesc de impostura pe acesti exploratoriai unui tinut misterios...8. (André Germain, De Proust a Dada s. Editionsdu Sagittaire).

2) E de vazut in privinta aceasta a XXVII-a scrisoare din cele 6o trimiselui Lucien Daudet (op. citat, pp. 152-153), adevärat exemplu de consultatiemedicalfi, plinii de altfel cu preciziuni si detalii specific proustiene,

8) Corr. Gin., vol. VI, p. 140.


...sunt la Versailles de patru luni, dar sá fie inteadevAr la Versailles ?N'am parAsit patul si n'am fost o singurit data la Castel sau la Trianon, sauin alta parte; deschid ochii spre noaptea inchisl si ml intreb adesea clack loculhermetic inchis si luminat cu electricitate in care mA aflu, nu este mai de-grabl situat in altA parte cleat la Versailles, cAruia nu i-am vAzut nici o sin-gurA frunzA moartA zbur And deasupra basinelor lui cu apl. Asta e frumoasamea tinerete si frumoasa mea vialA *1).

0 vaga speranta descurajata il sustine dela zi la zi si il im-piedicl poate saii grabeasca sfarsitul 2), desi in fond e prea lucidpentru a-si face iluzii:

VA puteti imagina cl nemai vAzandu-mi nici macar familia, de ani dezile, neputand nici sA citesc, nici sA scriu, nici sA mAnanc, nici O. ml scol...nu pot persevera intr'o existenta atat de ingrozitoare, cleat gratie unei iluzii,in fiecare zi desamagiti, in fiecare a doua zi refAcutA, cä toate acestea se vorschimba. TrAiesc de cincisprezece ani cu sperante de azi pe maine *3).

Este in aceste randuri unul din rarele lui accente de revoltàimpotriva destinului, pe care altfel, chiar dacä nu se poate spuneCa s'a impacat cu el, in orice caz il acceptl. Proust nu lupta cumoartea, pentru a i se sustrage, ci doar pentru a obtine amanarea,pauza, oprirea in loc necesarl operei lui.

# Am puterea de a ma sili sa mai traiesc pentru a-mi sfarsicartea * 4). E tot ce ii cere 0 vietii si mortii, care, dincolo de operasa, ii sunt in cele din urma, deopotriva de indiferente.

.** *

Desi bolnav foarte de tanar, Proust a avut, cel putin panain momentul in care boala agravandu-se 1-a despartit definitivde lume, cativa ani de viata agitata, plina de intamplari si poatechiar de aventuri. Sunt anif in care viitorul romancier acumula,fara sä stie poate, materialul social, sentimental si psihologic aloperei sale de mai tarziu.

Despre aceasta perioada de viata, din care au limas un mare

1) Corr. Gén., vol. IV, p. r 1 2.2) . . . starea ingrozitoare a sanatatii mele ajunsA la punctul de a regrets

cA nu am cianufa de potasiu 8. Lettres a la N.F.R.*, P. 134).8) Corr. Gin., vol. III, p. 30.4) Ibid., P. 217.

4

4

e

e

134 REVISTA FUNDATILLOR REGALE

numdr de scrisori 1), corespondenta ne spune totusi putine lu-cruri. Mai mult deck se poate afla din cronicile mondene, pe careProust le publica in acel timp, nu aflam. Dineuri, receptii, flori,relaii stralucitoare de club, de plaja si de salon aceasta paresa fie toata viata lui. Daca uneori, si cu un anumit ton de bravadajuvenila, vorbeste, mai ales in scrisorile catre camarazii sai de varsta',despre anumite aventuri sentimentale, niciodata nu risca sä facaasupra lor mai mult decat o vaga aluzie.

Intr'o scrisoare dela 1888 avea deci atunci 17 ani evorba despre <o pasiune platonica pentru o curtezang celebrasi de asemeni despre o « intriga foarte putin complicata ... care adat nastere unei legaturi absorbitoare si care ameninta sa durezecel putin un an » 2). E unul din foarte putinele pasaje frivole dinintreaga corespondentä. Ce loc au ocupat insa in viata lui Proustasemenea o pasiuni i degaturi », in ce masura iubirea a fost saun'a fost un lucru gray in existenta lui, ar fi greu sà aflam dinaceste rare aluzii. Nu exista nici o scrisoare de dragoste in togacorespondenta. 0 mare tacere acopera viata sentimentall a luiMarcel Proust. Omul acesta care scria sute de scrisori pentrucele mai infime incidente, nu scrie despre viata lui profund in-tima nici un rand.

Nici un rand ? E greu de crezut. Trebue insa sa renuntam acunoaste vre-odata un intreg capitol din corespondenta lui Proust,in veci nepublicabil, i un intreg capitol din viata lui, in vecisecret. Se ascunde aici o rang morala, pe care nu numai corespon-denta, dar intreaga lui opera incearca s'o acopere. Dna asemenilui Gide, Proust ar fi putut si el sa scrie un o Si le grain ne meurt »,poate ca ar fi reusit sa legitimeze fata de el insusi, prin sinceritateaunui examen de constiinta, iregularitatea vietii lui intime. Dar

1) SA remarcArn in treacAt a nu s'au publicat pAnA azi i nici macarnu stim dacA s'au pAstrat scrisorile lui Proust catre Anatole France, celemai multe scrise probabil in aceastA epock adicA inainte de 19o5. Tinandseama de bunele lui raporturi si mai ales de marea admiratie pe care Prousto avea pe atunci pentru opera lui France, e de presupus el trebue sl-i fi scrisun numAr important de scrisori. N'ar fi de rnirare ca gloriosul autor al

contemporane * sl nu fi gAsit necesar a pAstra scrisorile acelui amabiltAnAr, cArui Ii acordase, e drept, in 1896, o prefata pentru *Les plaisirs et lesjours s, dar in al cArui destin literar desigur nu credea.

2) Corr. Gén., vol. IV, p. 180.

»

triei

a

Istd-


totul in Proust refuza si opreste o astfel de impacare. Sensibilitatealui alarmata, educatia lui familiara, imensa, coplesitearea dragostepentru mama lui, traditille unei familii de mari burghezi, o timi-ditate innascuta, totul il opreste si il dezarmeaza. Proust nu poateavea nici disperarea de vagabond a lui Rimbaud, nici incon-stienta alcoolica a lui Verlaine, nici cinismul de estet al lui Wilde,nici linistea grava, responsabila a lui Gide. Singurul lucru pe careil poate face pentru salvarea lui este sa ascunda, sa desminta, sadezaprobe. Sodoma si Gomora n'au avut vre-odata un observatormai lucid, mai aspru, mai neinduplecat cleat pe acest locuitoral bor. Cine ar fi putut spune el din confreria lui Charlus, Jupiersi Morel, vazuti cu atata forta satirica, Ikea parte si neinduratorullor observator ? Cine ar fi putut crede ca divulgand o intreagapsihologie si moralitate aberanta, romancierul se divulga pe sine ?

Poate ca in efortul lui Proust de a privi lucrurile nu numaicu detasare, dar cu o rea cruzime analitica, trebue sa vedem do-rinta sa de a desminti, de a se desolidariza, de a se pune la ada-postul banuielilor si de a-si pregati astfel cum spune cu o pa-trunzatoare expresie Henri Massis un « monumental alibi » 1).

Monumental, dar insuficient. Cand la radacina unei vieti esteo taina, ea otraveste, printr'un intreg sistem de ramificari si con-secinte, cele mai indepartate gesturi, cele mai neinsemnate cu-vinte. i e destul ca un singur gest, un singur cuvant sa se tra-deze, pentru ca intregul sistem de simulari si adevaruri camu-flate, mentinut pana atunci cu istovitoare eforturi, cu o perma-nenta panica, sa cadd.

Un cititor foarte atent ar fi putut sal aiba dintr'o lectura scru-tatoare a operei lui Proust, oarecare banuieli. Sunt in # A la re-cherche du temps perdu » cateva fisuri. Sunt cateva situatiifalse, cateva camuflaje insuficiente. Prin ele se poate intrezäri,daca nu adevarul, in orice caz existenta unui secret.

Impotriva suspiciunilor, impotriva zvonurilor si, mai ales,impotriva sentimentului sau intim de neliniste. Proust nu opunede obicei cleat tacerea, aceasta tacere totala a corespondentei.

1) t Scopul vietii si artei sale, intentia sa profuna, iatit-le. Se pare cael cautä cu ce devorantà neliniste si-si pAstreze o sang: sansa de a nufi identificat, recunoscut, descoperit. (t Le drame de Marcel Proust s, p. 97).


Dar uneori foarte rar simte nevoia de a preciza, de adesminti, §i in aceste rare izbucniri, prea abile ca sa. nu fie tra-datoare, panica lui moralà apare ca o rank' ce nu se mai poateascunde.

Intr'o scrisoare din Noemvrie 1920, catre Paul Souday, raspun-zfind unei cronici din « Le Temps », citim un protest mai multnaiv §i imprudent, cleat convingator.

4 tin lucru m'a fAcut sA suar... In momentul in care voi publica a So-dome et Gomorrhe * si in care, pentrucA voi vorbi despre Sodoma, nimeninu va avea curajul sA-mi ia apárarea, faceti dinainte drum (fArA räutate, suntconvins) tuturor rAutaciosilor tratandu-mA de feminin s. Dela feminin laefeminat, nu mai este cleat un pas. Cei ce mi-au servit de martori in duelvA vor spune dacA am moliciunea de caracter a efeminatilor 01).

Proust i§i dà seama poate de gravitatea acestei « puneri lapunct », caci adaugä staruitor c scrisoarea este « cu totul confi-dentialà, privata §i in nici un caz nu trebue publicata ». Dar re-vine asupra aceluia§i lucru in cele doua scrisori imediat urmatoare.

e Ac vrea sà-i intrebati pe martorii mei de duel, eu care nu m'am impAcatcu adversarii mei. dacl inteadevAr caracterul meu este cel pe care il cre-deti *2).

Feminin *, aplicat mie, si-a fAcut drum, dupA cum mA temeam: atevatAieturi (coupures) din Figaro mi-o dovedesc, iar drumul Sodomei devinede asemeni un leit-motiv. Nu mi s'a retras incA crucea de cavaler (al Legiuniide Onoare, N. R.), dar poate cA va veni c asta *3).

Se va intelege cat ne e de greu s vorbim despre acest delicatcapitol din viata lui Proust. 0 facem cu o dubla timiditate, §i

fata de cititorul nostru, i fatä de memoria unui scriitor a caruiopera ne e scumpa. Dar dupà ce ani de zile cazul acesta a fostprada tuturor §oaptelor §i a svonurilor mai mult sau mai putin

1) Corr. Gin., vol. III, p. 36.2) Ibid., p. 87. De confruntat acest pasaj, in care in mod vizibil si putin

naiv, Proust tine sA treacA drept un bArbat combativ, energic si neiertAtor,cu o frazA absolut contrazicAtoare, dintr'o scrisoare cAtre Jacques EmileBlanche (acelasi volum, p. 133): Imi aduc aminte cdt m'au fdcut sd sufdrmartorii mei, impiedicdndu-md sd-i strdng mdna lui Lorrain, dupd duelul nostru o.Contrazicerea e prea flagrantA. E un caz tipic de fisura s intr'un sir de si-mulAri, ce nu se mai poate sustine.

3) Ibid., p. 89.

;

a


scandalizate, mai mult sau mai putin barfitoare, el incepe sätreaci de cAtva timp in dezbaterea publica. Henri Massis n'a ezitatsa-i dedice o intreagl carte si sa discute deschis lucrurile, spu-nându-le raspicat pe nume.

In acelasi timp, critici si ziaristi mai putin scrupulosi, maiputin preocupati de semnificatia morall a dramei, dau publici-tatii, cu un aer de indiscretie amuzata, amanunte si anecdote pe careProust spera desigur sa le poata definitiv ingropa sub tacere 1).

Sunt in corespondenta ateva insemnari, care, desi foarte vagi,desi foarte sumare, ne lasa totusi sa intrezarim o viata sentimen-tall agitata. Prizonier al mortii cu care se lupta si prizonier aloperei la care lucreaza, Marcel Proust nu este totusi singur insinguratatea lui, de unde probabil continua sa intretina sau izbu-teste sä inceapà uncle legaturi de iubire.

Intr'o scrisoare din 1906, catre Doamna Strauss, vorbestedespre « o tanara Eta' pe care o iubeste » 2). Intr'o scrisoare din1916, aminteste de o iubire recent sfArsità.

a Astfel, putin inainte de razboi am pierdut fiinta pe care o iubeam maimult 5) *.

« Putin inainte de razboi » adica in 1914, and de altfel mar-turiseste, intr'o scrisoare din acel an, el are maH suparari.

a Nu v'am mai scris in ultimul timp, fiindca sunt foarte nenorocit inmomentul acesta. Cand voi fi mai putin mahnit..., voi incerca sa va vade 4).

Tot din acelasi timp trebue sa fie o scrisoare catre LucienDaudet, in care e vizibila aluzia la o recentä dezamagire senti-mentalä.

a . . . in dragoste, cand iubesti si nu esti iubit (aceasta e forma sub carecunosc eu de obicei acest sentiment)... *5).

1) V. in a Nouvelle Revue Frangaise s, Mai 1933, PP. 863-864, un micarticol de Maurice Sachs, sub titlul 4 Historiette s.

2) . . . une jeune fille que j'airne s. Corr. Gin., vol. VI, p. 103.3) a Lettres de Marcel Proust a René Blum etc. *, p. 173.4) Ibid., p. rza.5) e Autour de soixante lettres s, p. 68.


Phil in ultimii ani, pana aproape de moarte, este in viatalui Proust, un loc pe care il ocupl nu stim ce agitate si bine ascunselegaturi si suferinti de iubire.

Iata o scrisoare din 1918 :

4.. dar sunt imbarcat in lucruri sentimentale fail solutie, fArà bucuriesi and mereu nastere la obosealA, suferintA si cheltuieli absurde *1).

In acelasi timp i se plange lui Walter Berry, de « un amornefericit care se termina )) 2).

Acestea sunt putinele ecouri ce razbat din viata intima alui Proust, in corespondenta sa. Nici un nume, nici un amanuntnu yin sa le precizeze sau sl le confirme. Cine este (dar este cuadevarat !) « tanara fata >> iubita in 1908 ? Cine este « fiinta pecare o iubeste mai mult )) si care il paraseste in 1914 ? Cine este« amorul nefericit » din 1918 ? Cate obscure intamplari se ascundin aceste intervale ? Ce nernarturisite sperante sau deziluzii ramansub aceasta tacere ?

Corespondenta nu raspunde. Dna sunt pe undeva scrisorice poartä deslegarea tainei, ele nu vor fi publicate probabil cleatfoarte tarziu, sau poate niciodata.

IVDesi scrisorile lui Marcel Proust catre mama sa, presupunand

ca ele mai existä, n'au fost Inca date publicitatii, prezenta ei incorespondentä este dominantl. E una din figurile luminoase,consolatoare, ale acestui imens roman intunecat, pe care il scrieProust cu fiecare noua scrisoare. Multa vreme dupa moarte, eacontinua sa fie pentru fiul ei un exemplu, un indemn, uneorio mustrare si totdeauna o mare iubire.

Quelquefois ma mere passait sa main sur mon front en me disant:Alors, les petits garcons ne racontent plus a leur maman les chagrins

qu'ils ont? a 8).

Niciodatä aceasta mâna materna nu s'a departat de frunteafiului. Niciodata el n'a incetat sa fie si sa aiba constiinta de afi « son petit garcon )).

1) Corr. Gén., vol. VI, p. 220.2) Corr. Gen., vol. V, p. 57.3) A l'ombre des jeunes filles en fleurs. Vol. I, p. ioo.

O


Exista in literatura franceza o mama de neuitat: a lui JulesRenard. Atata ura, atata rece dusmanie, o atat de implacabilaaversiune, poate ca n'a fost vre-odata fiu in lume, capabil sä aibàfa:cà de mama lui. Paginile din jurnalul lui Renard privitoare laaceasta batrana sunt fara exemplu. Nu este exagerat sa le consi-deram un document omenesc unic.

In sens opus, mama lui Marcel Proust e destinata sl lase inliteratura o la fel de puternica amintire. Toata opera fiului ei ochiama o evoca i o pastreaza. Iar de-a-lungul intregii lui co-respondente, ca o suferinta mereu vie, dincolo de atatea lucruricare win, pleaca i se uita, ramane mereu amintirea ei.

Proust avea 14 ani,- and pe un formular de anchetä intre-prinsä in scoli era pe atunci elev la liceul Condorcet intrebatcare ar fi pentru el cea mai mare durere in viata, a raspuns simplu:« etre separe de maman

La 14 ani, varsta ingratä, confuza, varsta evaziunilor de acasà,a despartirilor de parinti, varsta la care adolescenta se inchidein ea insasi, impenetrabila, ostild, cu gesturi de cinism precoce,cu atitudini puerile de revoltà, e foarte greu de dat un asemenearaspuns. Cine, in acea clasa de « baieti teribili> dela liceul Con-dorcet, ar fi indraznit sä vorbeascl, farl teama de ridicul, cuatata simplicitate i cu atata grava iubire, despre mama lui ? Casi cum ar fi privit in acea clipa in departarea anilor, ca si cumar fi simtit de atunci intolerabila lovitura de mai tarziu, el rezumain trei cuvinte o durere, pe care ii era dat sa o spung candva pezeci i sute de pagini: être separé de maman ».

Pentru cititorul operei lui Proust, mama scriitorului a de-venit de mult o figura familiara. Atatea din cele mai frumoasepagini ale romanului Ii sunt consacrate: Este, impreuna cu por-tretul exemplar al bunicai, singura aparitie peste care nu coboarade-a-lungul intregii opere nici o umbra. Este singura fiinta fatade care ironia clar-vazatoare a romancierului cedeaza. Glasul ei,felul ei de vorba, gesturile, rochiile, lecturile ei preferate, atitu-dinea ei in lume, rarele ei severitati de mama, tinuta ei putinstearsä, putin timida de sotie, totul este evocat cu o pietate, cu otandrete, cu o nevoie de a o revedea i pastra, care dau paginilorpe unde trece pasul ei, « le bruit leger de sa robe o vibratieparticulara.

a.

e

w,


adiatul nervos si sensibil, care o astepta in fiecare searl inodaia lui dela Combray, alarmat ca ar putea sa nu vina, ingrozitel ar putea sa plece prea devreme, nu s'a schimbat niciodata,si in plink' maturitate, intr'o viata tragica, impartitä intre atateadrame, continua s'o astepte si s'o caute. In aceasta asteptare si-ascris poate intreaga lui opera.

Corespondenta ne lash' in cateva locuri sa intrezarim viatalui Marcel Proust, inainte de moartea mamei. Lecturi comune,proiecte de lucru impartasite, o mare apropiere, o mare intelegere...

Iata o fraza dintr'o scrisoare catre contesa de Noailles:

Mama vine langa patul meu O. ma vadá, ii spun ca ma gandesc la unstudiu despre Sainte Beuve, i-1 supun, i-1 dezvolt o 1).

Alta fraza, dintr'o scrisoare catre Robert Dreyfus:

Eu... nu sunt prea nenorocit in momentul acesta. Pot sä lucrez putin...si duc o viata foarte duke de repaos, de lectura si de studioasa intimitatecu mama *2).

Foarte instruità, foarte sensibila si in acelasi timp foarte ordo-nata, d-na Proust a fost pentru fiul ei o tovarasä de lectura, oconfidenta de planuri literare, o secretara afectuoasä si vigilenta.In viata lui de reverie, de lene, de frivolitate mondena, ea aduceachemarea la ordine, mustrarea pentru timpul picrdut, indemnulla lucru.

Cand Proust renunta &à scrie studiul eau despre Ruskin, lacare se gandea de catva timp si despre care ii vorbise mameisale, ea il obligl sa-1 termine si sa-1 publice 3). Toga silinta eieste sa-1 sustraga dela melancolie, sa-1 impiedice a renunta lamunca, sa-1 stimuleze la rezistenta. Fara ea, i se pare ea fiul eise va rasa coplesit de boalä, destramat de ler e, dezarmat cu desà-varsire in viata.

Si and moare, in Septemvrie 1905, desi il lasl blrbat in varstade 34 de ani, are sentimentul el paräseste un copil.

Ea e in agonie, and Marcel Proust ii scrie Doamnei Strauss:

1) Corr. Gen., Vol. II, P. 45.2) Corr. Gen., Vol. IV, p. 197.3) Corr. Gen., Vol. VI, p. 37.


Am dorit totdeauna sa nu mor decat dupa ea, pentru ca sä nu aiba. du-rerea de a ma pierde. Dar nu stiu daca nelinistea in care se afla, gandindu-seca poate ne va parasi, ea ma va lasa atat de putin capabil de a fi singur inviata... nu o tortureaza si mai mult

Intr'un moment in care s'ar parea ca mai e o ultima sperantade scapare, Ii scrie lui Robert de Montesquiou:

Nu o cunoasteti pe mama. Extrema ei modestie ascunde, pentru aproapetoata lurnea, extrema ei superioritate... Cat despre sacrificiul neintreruptcare a fost viata ei, e lucrul cel mai miscator din lume. Ea ma stie atat deincapabil de a trai gra ea, atat de dezarmat in fata vietii, incat, daca a avut,cum ma tern si ma ingrozesc, sentirnentul cà ne va parasi pentru totdeauna,a suferit de sigur minute atroce, pe care, nu le pot imagina farä un oribilsupliciu u 2).

Moartea ei rispunde in scrisorile lui Proust cu un strigat dedurere, de ateva ori repetat. Totul se prabuseste, totul se termina.

#.Moare la cinzeci i ase de ani si pare de treizeci de andboala a slabit-o Si i-a redat tineretea... Ea duce viata mea cuea... Astazi o mai am aici, moarta, dar primind ina tandretamea. i pe urma nu o voi mai avea niciodata 3).

Iti pop inchipui in ce sfasiere ma aflu, d-ta care m'ai vazutcu urechea i inima mereu atintite spre odaia mamei, unde maintorceam mereu sub toate pretextele ca s'o sarut, si unde acumam vazut-o moarta, fericit Inca de a o fi putut sdruta i asa.acum odaia e goalà, i inima mea, i viata 4).

« Viata mea pierdut de aici incolo, singurul ei tel, singuraei bucurie, singura ei dragoste, singura ei consolare. Am pierdutfiinta a arei neincrtata vigilenta imi aduna in pace, in tandretesingura miere a vietii mele, pe care ina o gust uneori cu oroarein aceasta tacere, pe care ea o stia face sa domneascà atat de adanca,toatà ziva, in jurul somnului meu i pe care obipuinta servito-rilor instruiti de ea, o face Inca sa supravietuiasca, inerta, acti-vitatii ei sfarsite. Am fost incercat de toate durerile, am pierdut-o,am vazut-o suferind, cred ca dat seama cä ma pardseste, canu-mi poate spune anumite lucruri, care poate cd era inspaiman-

1) Corr. Gin. Vol. 6 p. 39.2) Corr. Gin., vol. I, p. 161.3) Corr. Gin., vol. II, p. 107.) Corr. Gin., vol. V, p. 177.

*

.

a

si-a

si-a


tator pentru ea sa le tack am sentimentul ca prin proasta measanatate am fost durerea si grija vietii ei... Un singur lucrumi-a fost crutat. N'am avut chinul de a muri inaintea ei si de asimti oroarea care ar fi fost pentru ea acest lucru. Dar a ma pa-räsi pentru eternitate, simtindu-ma atAt de putin capabil a luptain viatä, a fost de sigur pentru ea un foarte mare supliciu. Cred ca ainteles intelepciunea parintilor, care, inainte de a muri, isi ucidcopiii mici. Cum spune sora care o ingrijea, eu aveam mereupentru ea, varsta de patru ani » 1).

Muhl vreme, amintirea mamei moarte ramâne in scrisori cuace:. asi acuitate a primelor accente de durere. Sunt obiecte, cuvintesi gesturi care ii pastreaza Inca prezenta si in care fiul ei o cautacu un amestec de consolare si de suferinta mereu reinnoità.

# Am intrat in unele odai din apartamentul nostru, unde dinintamplare nu fusesem Inca §i am explorat parti necunoscute aledurerii mete, care creste la nesfarsit, pe mäsura ce inaintez. Esteo bucata de parchet aproape de odaia mamei, pe care nu poti&Aka fara sa nu scârtaie si mama and auzea, imi facea cu guraun mic semn care parcl spunea: 4 Vino sa ma saruti ». Cand magandesc el va trebui sl parasesc aceste locuri care nu sunt atfttde triste, cleat pentruca au fost eat de fericite §i care fac partedin inima mea... » 2).

Trecerea anilor va calma desigur aceasta desnadejde. MarcelProust o stie prea bine el care mai tArziu avea sl scrie paginiunice despre treptele uitärii, despre zonele progresive ale uitarii,despre cicatrizarea marilor suferinte 3). El nu consimte totusi saaccepte nici uitarea, nici despartirea. Va incerca sa pastreze mereuI anga el pe aceasta mama, pe care moartea i-o rapeste, va incercasd o lege de mici lucruri familiare, de decorul casei, de obi;nuintelezilnice, de gesturile pentru totdeauna oprite, in care suflarea eiperzistä. Silit sa paraseasca apartamentul din Rue de Courcelles,va cauta o noua locuinta, in care sa poata insa avea sentimentula mama lui moarta il urmeaza.

1) Corr. Gin., vol. 1, pp. 162-163.2) Corr. Gin., vol. II, p. 1c)8.2) 4... la permanence et la durée ne sont promises a rien, pas meme a

la douleur 0. (*Jeunes filles en fleur*, vol. II, p. 45).


« Paul la urma, nu m'am putut decide sa ma duc sl traiescintr'o casa pe care Mama n'ar fi cunoscut-o si, anul acesta, ca otranzitie, am subinchiriat un apartament in casa noastra din Bu-levardul Haussmann, unde adesea am venit cu Mama sä cinezsi unde impreung 1-am vizut pe batranul meu unchi, murindin odaia pe care o voi ocupa » 1).

« Este un apartament foarte urit... pe care 1-am luat pentruckdin cite am gasit, e singurul pe care mama il cunostea si de vremece am avut sfâsierea de a parasi casa din Rue de Courcelles, careprea era scumpa, nu am curajul sil intru intr'un apartament incare as fi simtit el ochii ei niciodatä n'au vizut nimic, ca.' ea n'aputut sä-1 cunoasca si sä aiba o parere despre el. Noul apartamenteste Inca prea scump si nu cred cä voi ramânea... dar va fi fosto tranzitie intre ceea ce este pentru mine un adevarat si §cumpcimitir, casa din Rue de Courcelles... si necunoscutul, lucrurilecu totul straine » 2).

Anii trec. Iubiri si dezastre, asteptari si deziluzii, o covArsi-toare munca, o boala teribila, razboiul, celebritatea, agonia, nimicnu indeparteaza chipul mamei (« penché sur ma fatigue », cumscrie undeva 3), nimic nu stinge durerea de a o fi pierdut.

Tarziu, unui prieten, caruia si lui i-a murit mama, ii trimiteaceste cuvinte simple, pe care si opera si corespondenta sa le con-firma: « Je connais ton malheur, c'est le mien. Je sais qu'il duretoute la vie » 4).

** *

Moartea mamei sale rupe viata lui Marcel Proust in doua.Reintoarcerea este grea si lark' nadejde. Nimeni nu-1 mai poateajuta sa suporte crizele, singuratatea, insomniile. Nimic nu maicla sens acestei existence chinuite. Relatiile mondene, intrecinutecu funeste sacrificii fizice, nu pot deck agrava sentimentul luide inutilitate.

Inca inainte de a-si fi pierdut mama, Marcel Proust, trecut

') Corr. Gin., vol. VI, p. 62.') Corr. Gin., vol. IV, P. 114.3) * Sodome et Gomorrhe t, II, vol. I, p. 177.4) Corr. Gin., vol. IV, p. 30.


de 30 de ani, e obligat sä incheie tragicele socoteli ale vietii luide pan/ atunci.

4 Voi continua oare sä duc 'Ana la moarte o viata pe care nicibolnavii foarte gray bolnavi nu o duc, lipsit de tot, de luminazilei, de aer, de orice munca, de orice pläcere, intr'un cuvantde toga' viata ? Sau voi gasi in sfarOt un mijloc de a schimba ?Nu mai pot amana raspunsul, caci nu mi se trece numai tineretea,ci viata toata... * 1).

Raspunsul poate fi cu atat mai putin amanat acum, andmoartea mamei ii retrage lui Proust ultimul sprijin, singura con-solare. Ceva trebue sa se schimbe. Ceva trebue gasit, care sl-iredea puterea de a trai, justificarea de a trai. Acest 4 ceva )> esteopera pe care incepe sa o scrie.

In mod vag, la aceasta opera el se gandise totdeauna. Aveacotwiinta ea o poarta cu el i ca intr'o zi o va realiza 2) darera un proiect fail termen. Din lene, din obosealà, din teama dea se angaja pe un drum definitiv, din ezitarea de a primi anumitegrave raspunderi, amana mereu pe altä data inceperea lucrului.Tot ce publicase p MIA atunci nu constituia cleat o activitaterisipità de amator. Cronici, mici studii, articole ocazionale, unelecontinand fragmente remarcabile, dar care abia mai tarziu i§ivor capata sensul lor adanc, sub lumina operei ulterioare, totulera interesant, nimic nu era decisiv. Un om de gust, un om sen-sibil, care, din and in and, noteaza impresii de lectura, de arta,de observatie sociald: tipica activitate literara de diletant.

Opera la care mediteaza de multa vreme, dar de care nu arecurajul sa se apropie, este cu desavarsire altceva: ea nu poatefi scrisa decat printr'un efort continuu, printr'un sacrificiu total,printr'o schimbare radicall de viata. In fata ei, Marcel Prousta ezitat multi ani, ca in fata unei plecari fara intoarcere. Moarteamamei 1-a obligat sa se decida. Poate el fara aceastä nenorocire,opera lui Marcel Proust n'ar fi fost niciodata scrisa.

Sunt multe motive, unele vizibile, altele secrete, care explicapentru ce aceasta opera a trebuit sa Wepte atat de mult mo-

1) Corr. Gin., vol. V, p. 165.2) 4... réaliser l'oeuvre que je portais peut-être en moi s. (4s Jeunes filles u,

vol. III, p. 63).


mentul in care va fi inceputa si arata de ce acest moment este instransa legatura cu moartea mamei.

Pentru Marcel Proust, a incepe sa lucreze trebue sa fi fostin primul rand un act de pietate fata de amintirea ei. E ca si cumar voi sa-i trimeata dincolo de mormant, asigurarea ca va fi ascul-tator, ca nu se va rasa rapus de disperare si ca va munci. Do-rinta cea mai vie a Doamnei Proust fusese sa-1 vada pe fiul eimai mic, parasind viata de frivolitate si melancolie, pe careo dusese pana atunci, prea debil si prea visator intr'o familiecu traditii burgheze de cariera, si dedicandu-se unei munci orga-nizate. Aceasta dorinta, fiul ei vrea sa i-o indeplineasca.

Cand in 1906 apare un volum de John Ruskin, tradus, adnotatsi prefatat de Marcel Proust, primul lui gand este pentru bucuriace i-ar fi procurat aceasta carte, mamei.

a Dar in sfirsit, sentimentului meu atroce de a o fi facut atfit de mult s5sufere ... i se adauga acum sentimentul de a face ceva bun, care ei i-ar fifAcut plAcere * 1).

Cand un prieten Robert Dreyfus are nu stiu ce succesde publicistica, el se grabeste sa.-1 felicite in felul cel mai copi-laros si mai emotionant.

a Bietul meu Robert, stiu bine eä lucrurile acestea nu sunt fericirea, darele permit sa-ti spui cA ai fAcut o bucurie mamei tale, ceea ce este forma defericire, pe care as fi dorit-o mai mult * 2) ..

Randurile acestea sunt din 1909. Au trecut patru ani delamoartea doamnei Proust. Totusi « a face o bucurie mamei » aramas pentru el un ideal neschimbat. Acestui ideal i se därueste,däruindu-se propriei lui opere.

Mai e un lucru care explica poate de ce Proust incepe a-si scrieromanul indata dupa moartea mamei: e nevoia de a o revedea,nevoia de a continua sl traiasca mai departe in intimitatea ei.SA nu uitarn ca primul volum din « Du côte de chez Swann »

1) Cont. Gén., vol. IV, p. 202.2) Ibid., p. 246.

1 0


este plin de prezenta ei si ca cele mai multe pagini, cele mai vi-brante pagini ale acestui volum ii sunt inchinate. E un refuzpe care fiul ei il adreseaza mortii, e un obstacol pe care il ridicain fata uitärii, e un protest impotriva despartirii. El nu vrea sase desparta. Tot asa cum in apartamentul din Rue de Courcelles,iar mai tarziu in cel din Boulevard Haussmann, incerca sà pastrezesi sa regäseasca fiinta ei intre obiecte si obisnuinte de familie,incearca acurn sa o regaseasca si sa o reconstitue in vechi amin-tiri din copilarie, pe care le inviaza, pe masura ce le scrie.

Atat de departe merge refuzul sat' de a accepta moartea, incatin romanul pe care' il scrie, mama lui nu va muri niciodata. Poatedin superstitie, poate din teama de a o vedea murind a doua oara,poate in sfarsit din dorinta de a o crede mereu in viata, roman-cierul il va cruta pe fiu de aceasta noua pierdere.

Totusi agonia mamei a fost un lucru prea gray, prea atroce,pentru ca « in cautarea timpului pierdut » Marcel Proust sa nuse opreasca in fata ei si sa nu o revada. Aceasta agonie o va re-constitui in roman, dar o va trece asupra altui personaj. Printr'oadevarata « substituire de persoana », bunica va muri in loculmamei. Agonia aceasta, care e de altfel unul din episoadele sortitesa devina clasice, reface in totul agonia descrisa in scrisorile din1905, cu deosebirea ea romancierul o atribue bunicai, ca si QUMar incerca sa deplaseze o durere care, fixata in acelasi punct,doare prea mult.

6 C'est ainsi qu'elle est partie pour Evian dans un kat d'ure-mie que tout le monde ignorait », scrie Marcel Proust despremama sa, in preziva mortii ei 1).

« Votre grand'rnere est perdue. C'est une attaque provoqueepar l'uremie », constata medicul in roman 2).

Dar nu numai boala, ci toate fazele ei, toate simptomele,pana la cele mai particulare detalii, sunt identice: paloarea, albu-mina, expresia ochilor, convulsiunile, afazia.

Iar masca mortuara a mamei, asa cum fiul ei o deseneazaintr'o scrisoare ckre contesa de Noailles, nu e deck masca mor-

1) Corr. Gin., vol. VI, p. 78.2) Le côté de Guermantes, II, p. 1 t.


tuara a bunicai, asa cum o va desena cativa ani mai tarziu roman-cierul, intr'o paginä de neuitat 1).

Quelques heures plus tard, Francoise put une dernière fois et sansfaire souffrir, peigner ces beaux cheveux qui grisonnaient seulement et jus-qu'ici avaient semble etre moins Ages qu'elle. Mais maintenent au contraire,Hs étaient seuls a imposer la couronne de la vieilleuse sur le visage redevenujeune d'ou avaient disparu les rides, les contractions, les empatements, lestensions, les flechissements, que, depuis tant d'années, lui avaient ajoutésla souffrance. Comme au temps lointain oü ses parents lui avaient choisi unépoux, elle avait les traits délicatement traces par la pureté et la soummission,les joues brillantes d'une chaste espérance, d'un reve de bonheur, mêmed'une innocente gait& que les années avaient peu a peu détruits. La vieen se retirant venait d'emporter les désillusions de la vie. Un sourire sem-blait pose sur les livres de ma grand'mare. Sur ce liefunèbre, la mort, commele sculpteur du moyen-fige, l'avait couchée sous l'apparence d'une jeunefile s. (* Le eke de Guermantes *, II, p. 34).

Confruntarea acestor texte. e interesanta si din alt punct devedere. Ea arata in ce mod, un fapt adevarat. trecand din viata inliteratura, ii schimba anumite elemente. se amplificä. Dar acestaspect al chestiunii e prea instructiv, pentru a fi tratat incidental.

In legatura cu moartea doamnei Proust si cu influenta deci-siva pe care acest fapt a avut-o asupra vietii si operei fiului ei,mai e de facut o ultima remarca.

Nu e nevoie de speculatiuni psihanalitice, pentru a observacä niciodata Proust n'ar fi scris : <( A la recherche du temps perdu »,in timpul vietii mamei sale. Un sentiment de pudoare filiala1-ar fi impiedicat.

Vom discuta intr'un capitol special problemele de morallcare se pun in raport cu aceasta opera. Proust insusi le-a for-mulat adesea, in numeroase scrisori, cu o anxietate ce porneadesigur dintr'un foarte gray examen de constiinta. Opera sa edeparte de a fi frivoll; ea e strabatuta de un sentiment tragical vietii, care da gravitate lucrurilor. Totusi, si mai ales in mo-mentul in care incepea sa.-1 scrie, temele romanului sau erau riscate.

') Cele doul texte merita a fi alaturate.« Elle meurt a cinquante-six ans, en paraissant trente, depuis que la ma-

ladie l'avait maigrie, et surtout depuis que la mort lui a rendu sa jeunessed'avant ses chagrins, elle n'avait pas un cheveu blanc *. (Corr. Gin., vol. II,p. 116).

.

lir

r


Proust ataca zone de psihologie si moravuri, pe care literatura'Ana atunci nu indraznise sa le abordeze dec At prin aluzie. In-cercarea sa literard putea fi o primejdioasä aventura.

Ei bine, e absolut sigur el in aceasta aventura, fiul ascultator,timid, timorat al doamnei Proust, nu s'ar fi angajat niciodata.cAta vreme aceasta mama admirabila, care reprezenta pentru elun ideal de nobleta si de puritate, ar fi fost de Ltd. Pentru a-siscrie opera, Proust era gata si corespondenta lui ne-o dove-deste sa infrunte orice scandal, orice sanctiuni. Un singurlucru n'ar fi putut infrunta: privirea ranita a mamei sale. Numaiin momentul in care aceasta privire s'a stins pentru totdeauna,numai in momentul in care tacuta presiune morala care, o datacu o imensa dragoste, il coplesea, s'a desprins de el, monumentalaopera pe care o purtase ani de zile in tacere, ca pe un secret, aputut insfArsit sa se realizeze.

0 drama obscura Ikea ca moartea acestei mame, iubita cuatAta desnadejde, sa fie pentru Marcel Proust si o rana in vecinevindecabild, dar si o inconstienta eliberare.

Scriitorul ram ânea singur in fata operei lui.(Urmeazd) MIHAIL SEBASTIAN

RECITIND PE CLASICII NOSTRITON CREANGA

II

Impresii critice despre homerismul povestitorului nostru aumai comunicat i alti cercetatori. Dupa timpul and au scris,acestia sunt d. N. Iorga (Pagini de criticd din tinere(d, 1921,din Cony. Lit., 1890), G. Ibraileanu (Note fi Impresii, 1920),

d. Pompiliu Constantinescu (Critice, 1933) i d. Simion Me-hedinti (Comunicare la Radio, 1937). Iar daca spirite atAt defelurite au putut sa se impreuneze in aceleasi afirmatii, e semnca stap ânim cu ele un adevar critic fundamental.

Am mai aratat insa, desi numai in treacat, ea' homerismul,ca formula a acestei identitati literare, cuprinde in sine o anumeimproprietate. Cu toate cà e singura potrivita sl exprime puterealui Creanga de a organiza in cicIu povestile poporului, a caruifire cu deosebire fabuloasä o trece si in produceri de gen cult,ea contine totusi posibilitatea unei arori, care provine din perspec-tiva istorica a celor de azi c5ti o intrebuintam. Pare a fi vorbade o referinta carturareasca pur i simplu, ceea ce nu e. Caci,la Homer, ne-am obisnuit a ne raporta ca la o cunostinta livresaveche, ca la un autor milenar anterior fata de Creanga. In adan-cimea vremii ce-i desparte, se pierde aproape cu totul adâncimeacealaltà, de alte mii de ani, dinaintea rapsodului clasic, a inven-tiunii poporului grec.

Daca un faimos bard sau scald ar fi dobandit pozitia universalaa lui Homer, casa formulam aceleasi caracteristice literare, ne-amfi folosit de numele kr, dupà cum Celtii sau Scandinavii ar fi


fost in locul de culturä al Grecilor, facandu-ne vinovati de aceeasigreseala istoricl. Homeric sau, daca ar fi fost cazul, ossianic (nustrica sä ne amintim mereu) insemneaza « ca Homer » sau caOssian », dar in primul rand insemneaza « ca poporul ». Si cumpopoarele primitive nu difera unele de altele in felul eroic al vi-ziunii lor, s'ar putea vorbi, pentru placerea logicei singure,chiar de anteritatea in spirit a lui Creanga fata de Homer. Afir-mand dar homerismul lui Creanga, Ii exprimam Inca odata po-poranitatea.

0 astfel de structura original* cu imemoriale radácini, iden-tificabila la fiecare semintie incepatoare, ni se vadeste limpededin opera lui, formandu-i, dimpreuna cu valoarea artistica, inte-resul permanent. A mai stärui, este, se intelege, curata pierderede vreme. Simtul comun stie acest adevar atat de demult, ca nicinu banueste noua oportunitate a formularii lui. Ar fi de prisos,dna incercarea din ultimul timp de a prezenta pe Creanga dreptscriitor « cult », n'ar justifica orice staruinta.

Din observarea CA nu e gustat de popor (pe care intaia oar* in-direct, o face Ibraileanu : « numai intelectualii adevarati 1-aupriceput cum trebue ...», op. cit.), s'a scos incheierea con-trati, fiind asezat in rand cu scriitorii carturari. E un caz delogica oarecum sumara, de care Ibraileanu i d. Sadoveanu,acestia urmarind sä arate numai ca nivelul artistic al povestito-rului se aflä cu mult deasupra celui taranesc, s'au ferit. Altiiinsä au crezut ca departarea de gustul poporului influenteazainfatisarea de scriitor popular, desi logica atentä, aceea care sesprijineste pe realitati si nu numai pe corectitudinea formala, necla altà indrumare.

Taranii nu raspund la frumusetea Povegilor i Amintirilor,deoarece folclorul, care e coloarea de fond la Creanga, estepentru ei o modalitate de viata si nu una de arta. Super-stitiile, datinile si proverbele, ca limite ferme i stravechiale existentei, ei i le cunosc prea bine atat de bine, ca nu-iva castiga nimeni vorbindu-le despre ele. Cat priveste arta, va-loarea autonoma a acesteia, fie extrasä chiar din viata lor, nu-iimpresioneaza in nicio masurl. Cu alte cuvinte, desi creatori aiunui stil artistic, taranii nu sunt, luati la un loc sau in parte, mariamatori de arta i cu atat mai putin judecatori.

si

RECITIND PE CLASICII NOSTRI 151

Asemenea afirmatii, pe care le sustine o experienta personala,pot indispune pe anumiti intelectuali. Caci, la noi, se crede inca inmistica poporului : din pastrator al instinctului national, ceea cenu se contestl, din creator de supreme frumuseti, ceea ce fara« supreme » este adevarat, din depozitar al celei mai inalte inte-lepciuni, daca intelepciunea practica este cea mai inalta, poporula devenit i autoritate critica, dela care se ia verdicte. S'ar pareacl, tocmai cand pierdura atributiile judecatoresti, curtile cu juriau dobandit in schimb altele literare. Reflexele frazelor unuiliberalism mort continua de fapt sà joace mai pretutindeni, in-curcand treburile. Asa ca, profitand de timpul oarecum mai priel-nic azi, putem spune ca a traduce pe un artist in judecata popo-rului », cu alt gaud cleat a-i verifica lipsa de intelegere, tine delingusirea generall de aka' data, fiind in cel mai bun caz o urmade vechiu romantism social.

De altä parte, mai este in totul o indrumare gresità a rationa-mentului. Caci, daca taranii nu-1 pricep pe Creanga (adica pesingurul care le-a exprimat intocmai miscarile de constiinta, ce le yindintr'o vechime la care nu gandesc), aceasta mijloceste mai curandcleat orice idee, pe aceea despre capacitatea lor limitata de a primiimpresii de arta. Nevoia de a modifica structura scriitoruluinu apare.

E interesant de comparat cazul lui Creanga cu acela al luiCosbuc. Nici « poetul taranimii » nu se bucura de favoarea taraniloriConformatia lui de intelectual, complicatia tehnica i, in general,stiinta prozodica ii separa atat de categoric de modul simplupopular, incat numai un socialist, cu ceata romantismului vremiipe ochi, a putut sa-1 declare « poet al taranimii Constatandu-ilipsa de ecou popular, nu ne miràm. Gäsim ca e In ordinea fireascaa lucrurilor ca fanteziile ritmice si savanta lor inventiune sä serealizeze in afara sau deasupra sensibilitatii aranesti, obisnuitacu masuri instinctive si monorime. Dar Creangl a lucrat in pre-lungirea sensibilitatii primitive; oricate mestesuguri i s'ar des-coperi, condeiul sau n'a depasit raza naiva a istorisirii ; a dusviata a lor sai oriunde 1-a purtat soarta, exprimand-o numai cumijloacele lor. Noul caz, in mirarea ce starneste, e mult mai ex-presiv pentru posibilitatile reduse de intelegere artistica ale po-p orului.

o

r.


Cat priveste locul povestitorului, nu-1 vom afla nici undepare a-I aseza denumirea de « scriitor popular », nici intrecarturari, unde timpul nostru se incearcl a-I fixa cu etichetade « scriitor erudit ». Sa ne reamintim ea' opera sa a fostscrisä cu gandul la oamenii culti ai Junimii. Acestora ii se des-fäsura cu ea spectacolul nou al sufletului taränesc si, desi atingeaforme superioare de arta, scriitorul, pentru ei nobletea intelec-tualä a Iasilor, nu putea fi cleat un autor popular.

Interesul manifestat de oamenii aceia alesi fata de scrierile lui,pe Creanga chiar Ii surprindea. Caci, despre conditia lui de Oran,el &idea cam la fel cu colegul Trasnea dela scoala din Falticeni:« Decat Oran, mai bine sä mori ! *. Sentimentul acesta despre sineimpletit cu altul mai inviorator, pe care i-I provoca aprobarea

intre care observa ca se poate trai si ca taran, Ii crea ostare mixtà de sfiala sincera i curaj uimit. Sau cum scrie inAmintiri . . . :

Nu mi-ar fi ciudd incaltea, and ai fi i tu ceva si de te miri unde, im-zice cugetul meu; dar asa, un bot cu ochi ce te gasesti, o bucata de huma insu-fletita din sat dela noi si nu te lasa inima sa taci; asurzesti lumea cu taraniiletale !*.

Cand Ii declara scrierile drept taränii », el e si sincer miratca poate un om din Humulesti sa vorbeasca ceasuri intregi acestorboieri invatati si ei sa taca; dar scria nainte, vorbia i scria,pentru placerea lor, care i se parea totusi curioasà. Munca de ascrie, pe care Creanga o scalda in sudori p aria sa rotunjeasca ofraza fãrà prisosuri i o poveste fara prolixitati, era fara indoialao constrangere a gustului propriu, fiind insa in acelasi timp grijaaproape teama de parerea invätatilor carora urma sà le citeasca.Incat nivelul artistic atins este, intr'o masura, un produs istoric alimprejurarilor in care geniul sal a fost pus sa lucreze.

Intre humulesteni, e sigur c n'ar fi fdcut atatea sortari atearata stersaturile i paenjenisul de trimeteri de pe manuscrise,prin care urmarea sa se multumeasca pe sine, dar vroia intenssä multumeasca i pe junimisti. Intors intre ai sai ca preot sauinvätator, nici sfiala de « taranii », care nu exista intre tdrani, nicitemere de gustul unui Oslobanu sau Mogorogea, n'ar fi avut ;pe cata vreme la Iasi erau « boerii cei invatati, aal cror for,»

juni-mictilor,

r

a

ci

RECITIND PE CLASICII NO$TRI 153

venindu-i in minte and scria, scoata din sfera popo-ranitatii, ii complica neasteptat.

Privita insa din inima satului, aceasta opera du 'Dna' folclo-ristica, in care sensibilitatea autorului-taran Ii amesteca stariimpuse de mediul cult si a carei inaltime artistica a fost servitade inzestrarea scriitorului ca si de prezenta unor anumiti ascul-tatori, pierde din interes. Folclorul nu reprezinta, acolo intreai sai, o noutate; atitudinea umilita de sätean in fata marimilorramane neinteleasa, fiindca fiecare calca apasat in satul lui; iarvaloarea artistica e prea sus ca sa se ajunga p aria la ea. InatCreanga, dupl cum este privit, din Junimea sau din Humulesti,se afla prins intr'un joc dublu de perspectival : pare « popular »pentru intelectuali i « cult » pentru popor.

Numai pentru ceea ce este in adevar, pentru simplul om dinpopor conformat genial, care umple i depaseste in acelasi timpcele doua perspective, nu s'a gasit Inca o formula lapidara. Cacispiritul lui tinea de fericita ambiguitate creatoare a naivitatii care nueste efect de stangacie tehnica si a vointii de perfectiune tradusain proaspat homerism. Dar aceasta complexitate scapa cui privestenumai nivelul artistic sau numai cuprinsul folcloristic al operei.

Iar la situatia de a o caracteriza dintr'o singura perspectival, a dusmai ales procesul de degradare al celor doua formule. Ideea de« scriitor popular )), pierzandu-si pentru cativa critici semnificatiaintreagl de viziune homerica, fara de care nu exista, a ajunsindice exclusiv pe scriitorii rudimentari, de nivel taranesc. Asaca nevoia de a desparti pe Ion Creanga de un Radulescu-Codin,legitima pang la un punct, a creat cealaltä formula a unui Creanga

scriitor cult ». Si degradarii celei dintai i-a raspuns lipsa de ma-sura a celei de a doua : in contra declararii de « scriitor poptdar »,adica un Radulescu-Codin oarecare, povestitorul nostru devine« autor carturaresc », un erudit in viata i tiinta satelor « ca Ra-belais, si in linia lui ca Sterne si Anatole France ».

In lupta de cuvinte, ce s'a incins, Nic'a lui Stefan din Humu-lesti, ca Oran ce a fost in toga constiinta lui, aproape el dispare.D. G. Calinescu chiar poate scrie :

*Dupa unii, Creanga ar fi un Oran. Taran si nu prea deck la fire. Catdespre intelect, corespondenta, polemicele lui desvalue un manuitor sigur deidei intr'o limba tehnica fàrä nicio path s (op. cit.).

fart sa-1

sa

o

154 REV1STA FUNDATI1LOR REGALE

Ce noi devin cateodata unele idei vechi 1 In acest citat, ni-sesugereaza, potrivit unei psiholoji perimate, si disociem perso-nalitatea omeneasca in « fire» 0 « intelect» aproape ca pe vremuri:vointa, sensibilitate, inteligenta. Abia ajunsesem sä §tim ca, inintregime, coiwiinta omului e o structura, alcatuire indivizibilide facultäti, ce se conditioneaza reciproc, §i suntem sfatuiti sane intoarcem la conceptia definitiv pl-asità. Dar, sa admitemdicutia in termenii ce ni se dau.

In arhiva scriitorului, sunt in adevar cateva dovezi despre« intelectualitatea » lui. Ca sa. lulm un exemplu, petitiile, in legaturacu indepartarea din cler, ckre ministrul Tell, au un stil uscat, func-tionlresc 0 deci neologistic, care nu e al Poveftilor §i. Amintirilorde mai tarziu. Ce semnificatie alta pot avea cuvinte ca « desti-tuire », « expunere », « a justifica », « a acuza », « a suprima »,« sentinta », « nedeterminat », <4 profesoral », etc., deck el petitio-narul tinuse seama de omul clruia i se adresa 0 adoptase dupàcuviinta stilul oficial ? Neologismele acestea au o semnificatienumai de oportunitate.

In ceea ce privqte ideile lui Creanga, Misiunea preotului lasate, articolul de tinerete din Columna lui Traian, publicatspre ali dovedi pregkirea spiritualä 0 bpre ali atrage simpatiaierarhilor, de care depindea, ele nu dep4esc bunul sims preotesc :preotul « sali inceapa cariera cu blandete 0 devotament >>, saintruneasca cele trei calitati indispensabile unui apostol : sa fieinvdtdtor bland 0 con§tiincios, doftor fara sete de argint 0 giude-cdtor impartial », sa facl o « bunk' impresiune » cu * infatopreapentru intaia oat% intre poporeni », in « conversari sä amesteceanecdote morale », sa Ong. predici « cu limbagiu poporal », iar dupgslujba sä organizeze petreceri tarâne§ti, in cadrul carora, sl deaindrumari practice, 4 sa introduca naratiuni .istorice, sa-i puna arecita balade 0 doine poporale », « sa converseze cu bkraniidespre educatiune, casatorie 0 despre virtutile familiei », « sa learate stricaciunea ce provine din betie » « vitiu odios », etc.

Acestea ii sunt 0 ideile, dintre care, de cateva, el insu0n'avea si se tina mai tarziu, 0 care, dimpreung cu neologismeleintrebuintate, pun pe corwiinta lui de taran o pojghitä aproapede nebagat in seama. Caci ori de ale ori se departeazä de « ta-rdniile » sale, vorbirea 0 atitudinea i se explica prin cei care il


intereseaza in acel moment, scriind i gandind ca ei. Era un in-demn de adaptare pornit din bun simt. Numai o singura data,oameni cu adevarat culti i-au interzis acest proces mimetic, do-rindu-1, printre cati intelectuali avea Junimea, humulestean pito-resc in grai i gandire.

De altfel ce e mai frumos In Amintiri, e tocmai ceea cenumim complexul de indaratnicie taräneasca al lui Creanga.Adapostul primitiv ce-si injghebase in Ticaul Iasilor, cum s'a spus,dupa chipul locuintei stramosesti, cu ferestre mici, cu lavite si pejos, in loc de scandura, cu huma care desfata talpa goal/ a picio-rului, e totusi de o slaba semnificatie pe langa anumite paginidin scrierile sale.

Chemarea satului natal i-a fost realitatea sufleteasca cea maitrainica din copilarie, and se manifesta ca lipsa de interes pentruscoalele departate, pana la anii maturitatii petrecuti in Iasi, undeinfiripa un pur timbru de elegie. Ca sa fie dus la scoala decatiheti din Falticeni, Nica nu se impotrivise: Fälticenii era doarin apropiere de Humulesti, abia peste apa Moldovei. Pentrutineretea fara astampar a scolarului de atunci, « o cale scurta dedouà poste >> se strabatea « tinand tot o fuga ca telegarii putandastfel s. apuce clacile de noapte din Humulesti, iar a doua zi,« cam pe la pranzul cel mare > sa se afle din nou pe bancile scoalei.Contactul cu insasi conditia lui moralà, cu felul rural de existenta,nu se intrerupea. Dar and fu sa-1 stramute la Iasi, in seminarulSocolei, 'Danä unde se asternea drumul de « sese poste o, legaturilelui cu viata satului i cu tinutul hoinarelilor copilaresti, ca nistecoarde grave, vibrara toate:

Dragu 'rni era satul nostru cu Ozana cea frums curgatoare i lirnpedeca cristalul, in care se oglinde§te cu mahnire Cetatea Neamtului, de atateaveacuri I Dragi 'mi erau tata i mama, fratii i surorile i baietii satului, tovaraqiimei din copilArie, cu can in zile geroase de iarna, ma desfAtam pe ghiatA ticisaniuu iar vara in zile frumoase de sArbAtori, cintind i chiuind, cutreeram dum-bravile i luncile umbroase, prundul cu §tioalnele, tarinile cu holdele, cimpulcu florile i mAndrele dealuri, de dupl care 'mi zimbeau zorile, in sburdalnicavirsta a tineretii I Asemenea dragi 'mi erau sazatorile, clacile, horele i toate pe-trecerile din sat, la cari luam parte cu cea mai mare insuflecire. De piatra de-aifi fost i nu se putea sa nu'ti salte inima de bucurie cand auzeai une-ori, in pu-terea noptei, pe Mihai scripcariul din Humule§ti, umblind tot satul cite c'odroaie de flaciii dupl dinsul i cintind:

a,

la


a Frunza verde de cicoareAsa noapte pe racoareCinta o privighetoareCu viersul de fatä mare;Si cinta cu glas duios,De picau frunzele jos.$i cinta cu glas subtirePentru-a noastra despartire,$i ofta si ciripeaInima de ti-o rupea. *

Si cite si mai cite nu cinta Mihai lautariul din gura si din scripca sa rasu-natoare, si cite alte petreceri pline de veselie, nu se faceau pe la noi, de 'ti pareatot anul zi de sarbatoare... Apoi, lasä 'ti, baete, satul cu tot farmecul frumu-setilor lui, si pasa de te du in loc strein si asa depärtat, daca te lasá pirdalnicade inima 1»

Un caz de intretesere mai deplina a fiintei omenesti cu peisajul-cuib, literatura noastra nu cunoaste. El tinea de pamantul sat'ca vegetalele, trebuind smuls tot ca ele, daca parintii il vroiau laatata departare de Humulesti. *i., in adeVar, drumul p anal la Iasi,in caruta unui Luca Mosneagu, se face cu privirea intoarsa Caresatul din muntii Neamtului si cu suspine adanci. In orasul, undese ducea, el nu putea sti ca, in aceeasi atitudine sufleteasca de Orantransplantat, va ramane pana la moarte. larsta maturitatii, desimangaiata oarecum de privelistea ca si rurala a Ticaului, va aspirain pagini elegiace la dulcele loc de bastina. Caracteristic, pentruacest fel taranesc de a fi structurat cu peisajul, e inceputultuturor celor patru capitole ale Amintirilor i cu deosebire alultimului :

I

a Stau cite-odata si 'mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in'Agile noastre, pe cind incepusem si eu dragulitä-Doamne a ma ridica bletasla casa parintilor mei, in satul Humulestii din tirg drept pesta apa Neamtului;sat mare si vesel... etc., etc.*

IIa Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele,

la casa parinteasca din PrOtiulesti, la stilpul hornului unde lega mama o sfaracu motocei la capat, de crapau mitele jucindu-se cu ei, la prichiciul vetrei celhumuit... etc., etc.*

IIIa... satul Humulesti in care m'am trezit, nu 'i un sat laturalnic, mocnit

si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurile care incunjura satul nostru

5


incA 's vrednice de arnintire. Din sus de Humulesti yin VinAtorii Neamtului,cu saminta de oameni de aceia, care s'au hArtuit odinioarA cu Sobietzki, craiulPolonilor. $i mai din sus, mAnAstirile Secul i Neamtul, altA datA fala bisericeiromine, si a doua vistqfie a Moldovei. Din jos yin satele Boistia i Ghinddoanii,care injugA numai boi unguresti la carAle bor... etc., etc. *

IV

u Cum nu se dA scos ursul din birlog, taranul dela munte strAmutat la cimppruncul deslipt dela sinul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti...*

Miscarea de solidarizare cu vatra stirpei careia ii apartinea,miscare reprodusa in fiecare capitol de cateva ori, este pentru aceastaviata sufleteascl actul ei reflex. i tine in asa masurà de subcon-stientul automatic, incat autorului nu i se pare de kc nepotrivitca, in Ivan Turbincd, adica intr'o poveste de pe and umbla Dum-nezeu pe pamant, Moartea sa pedepseasca pe erou, lasandu-1 slupasca atat cit zidul Goliei i Cetatea Neamtului, ca sa vezi tu,cat e de nesuferitä viata la asa de adinci batranete ! ». Nici vorbaca blestemul e cum nu se pate mai limpede. Dar, pe langasensul aparent i necesar mersul istorisirii, un a'tul subteran,privind sensibilitatea autorului, iese la iveald. i atentia critica sesimte furata nu de sumbra idee a unui viitor inept si fãrà sfart;it,ci de trecutul ca si geologic al ruinelor, a caror soarta e menitalui Ivan. Creanga avea pentru turnul Goliei aceeasi ochi capentru ruinele,istorice din tinutul lui, sub a caror mutenie s'auprafuit generatii de generatii strmoii. Povestitorul le contemplacu ochii spitei. Caci, in privirea taranului localnic, Cetatea se VA-deste ca fiind pusa acolo de and lumea, odata cu muntii nem-teni ce o strajuesc, odata cu apa Bistritei si a Moldovei, i totodatacu stfavechile asezari Humulestii, Pipirigul i Brostenii. Acesterealitati devenite spirituale, structurate solidar atat intre ele cat sicu constiinta povestitorului, 1-au sustinut de sigur sà vietuiascain Iasi; el a plecat din Humulesti cu ele, cum pleaca tulpinile, inradacina smulsà, cu ceva parnant, Idea de care s'ar usca.

Iar revenirea literati neincetata la tinutul de origina semnificaindarätnicia sateanului stramutat, dependenta vitalà, aspiratiaintoarsa la ce a fost si cum a fost, adica la sentimentul deplineisigurante a vietii. Ceea ce se despretueste in expresia « a trage lateapd e fati sa se stie,. insasi manifestarea cea mai puternica

si

«

#,


a instinctului de conservare; si Creanga tragea la teapa lui humu-lesteana, ca taran ce era, simplu in cuget si ascultand numai desoapta instinctelor.

Modalitatea erotica din Amintiri lumineaza aceeasi confor-matie elementara. Nicairi pentru povestitorul nostru femeianu e prilej de ameteala in cuvinte, de ocoluri si intarzieri,care la un loc dau complicatia sentimentala a oraseanului. Luiincepuse de cu vreme si dintr'odata, fara neintelesuri, « a-i mirosia catrinta », cum prezisese tata-sau, care cunostea firea taraneasca.i, in adevar, desi copil Inca, Nica se complacea in atmosfera

clacilor femeiesti, torcand pe intrecute cu fetele, care ii scorniseraporecla de o Torcalau »; unei Mariuca, o la o claca de desghiocatpapusoi », ii scoate o un soarece din san, care era s'o bage in boalape biata copill »; iar la abia numai zece ani, mergand la scaldat,ne spune singur ce facea: «...ma trageam incetisor pe-o coasta,la marginea WO, cit mi ti-i moronul, si ma uitam la picioruselecele mandre ale unor fete, ce ghileau panza din susul meu ».

Cu timpul, dar nu tarziu, « copila popei din Folticenii-Vechi » ilva intarata la harjoang amoroasà, iar o crasmarità la dragosteanesentimentala, specificä oamenilor de searna sa.

Erotismul neamanat, fail proiectare in peisaj si prisosuri ver-bale, care imbrobodesc instinctul, da scrierilor lui Creanga oinfatisare licentioasa, un aer de usoarl nerusinare. Astfel, ca sa nufie dus la Iasi, el pune gaud de calugarie la una din mangstiriletinutului; fiindcl

0... peste Piciorul RAu * spre CArarea AfurisitA * dintre Secu si Agapiadin deal, ...toatA vara se aude eintind cu glas ingeresc:

Ici in vale la pirAuMielusa lui Dumnezeu 1

Iar ate-un glas gros faspunde:

Hop si eu dela DurAuBerbecu lui Dumnezeu.

CAci fArA sA vreu, aflasem si eu pAcAtosul cite-ceva din tainele calugaiesti,umblind vara cu bAetii dupA... bureti, torin partile acele, de unde prinsesemsi gust de calugArie... Stii, ca omul cuprins de evlavie. *

El nu se sfieste nici sa transcrie intocmai recomandar ea decumintenie a unui Luca Mosneagu catre nevasta-sa :

s

RECITIND PE CLASICII NO$TRI 159

t...harabagiul... da bici cailor, zicind nevestei sale, care inchidea poartadupA noi: t OlimbiacIA, ia sama la borta aceea I* CAci, ni§te porci spargAndgardul intr'un loc, se inAdise in grAdina lui.*

Mof Nichifor Cotcarul cuprinde atatea momente dificile, pelanga altele exprimate cu o rara fineta (si alaturarea lor duce gandulla Boccacio), Ca Maiorescu, cetind nuvela in manuscris, ii scria luiN. Gane :

6 DacA s'ar intAmpla sl o tipAreascA t Convorbirile * (ceea ce insA eu n'aface, fiindcA istoria prea este din Borta... Cala, §i atunci ce ar zice it duducadela Vaslui 0, care *tia poate numai de Borta-Rece) atunci sunt de pArere sdse schimbe ceva la inceput.* (Toroutiu: Studii fi documente literare).

Desi modificarea sugerata privea altceva decat libertati'e na-ratiunii, prudenta criticului nu era farl temei. Nuvela intreaga ecaptusita cu intentii licentioase si simboluri erotice. De altfel, mai tot

scrisul povestitorului, and pentru un motiv sau altul ocolestecuvantul si situatia riscata, se umple de echivocuri .si aluzii,luminandu-se pe sub intelesul aparent de o abia retinutä latentasexualà. Cand insa nu se teme de cenzura din afarl a (( duduclidela Vaslui », care dupa cum se vazu era putin si o de laIasi * spune lucrurilor pe nume, ca in povestile pornografice ramasein manuscris. Dintre acestea Povestea Povegilor nu are nici unfragment, care sl poata fi reprodus.

Dar oH pang unde ar fi ajuns scriitorul cu nuditatea expri-marii, pe noi ne intereseaza numai absenta sentimentalismuluierotic din opera sa, ca semn al unei constructii sufletesti primitive.In adevar, la Creanga atentia erotica nu depaseste nivelul instinc-tului, care s'ar parea cd in chip firese nu ingadue sa fie premerssi urmat de nici o atmosfera. Nostalgia amoroasa e treaba orase-neasca. Instinctul dispune de o mecanica proprie, in nici o lega-tura cu vointa personala. *i intru cat nu angajeaza responsabili-tatea omului din popor, aceasta ii sterge vinovatia, näscand liber-tatea de a se vorbi deschis.

Creanga insa, scriind pentru o lume streina de felul Orb:nes;abia reuseste sa-si opreasca pornirea in marginea extrema a echivo-cului. Exemplul tipic de fraze, carora li s'a lasat pe de laturi sljoace si un sens foarte « cotcaresc », pe care la lectura Creangatrebue sä-I fi semnalat cu sclipire din ochii turchezi, este urmatorul:

1 6 3 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

4 ...$i ate o§tiri strAine, §i o droaie de cAtane callri, tot Nemti de ceimari, imbracati numai in fir, au trecut in vremea copiläriei mele cu sabiilescoase prin Humule§ti spre milnastirile de maici, dupä Natalita cea fru-moasà; §i au facut Nemtii mare tarAboiu prin mAngstiri, §i au rAscolit de-a-fir-a-par toate chiliile maicelor, dar n'au gAsit-o; caci beciul privighitoruluiParvu din Tfirgu-Neamtului putea sä fainuiasca Ia nevoie o domnit5. i

noroc de värAticence, care au tiut a'i dámoli, luindu-i cu bini§oru1 qi a'iface WO bage sabiile in teacd; spuindu-le cl cei ce scot sabia, de sabie vorpieri 1*

Semnificatia psihologica a unui astfel de erotism natural, casi aceea a patimii dupà Humulesti, este de elementaritate.

La integrarea artei sale in tipul popular, de asemeni nu se in-tampinä mai nici o opunere. Limba asprä, topica frazei si conti-nutul rustic ajuta prea putin pentru aceasta. Vom renunta chiarla specificul momentelor nuvelistice din Povefli, unde conditio-narea precisä a vietii se face cu intuitii exclusiv taranesti. Incele din urma, concluzia, ce s'ar scoate din asemenea elemente,s'ar dovedi faramicioasà, deoarece literatura noastra cunoastescriitori destui care, folosindu-se de ele, apartin totusi tipuluicult.

Ajutor efectiv ne vine din alta parte si anume dela epicul pural creatiei. Atat Poveftile cat si Amintirile au o viteza in desfasu-rarea faptelor, ce nu le (IA ragaz de analiza sau descriptie. Undear fi putut lua loc un portret intreg, e numai o träsäturA grabità;

..

unde n'ar fi stricat lamurirea psihologica, e numai miscarea ex-terioara; faptele singure alearga neistovite.

Insusi povestitorul, and se surprinde meditand, analizand saudescriind, resimte aceasta ca un fel de abatere dela lege, ca o intar-ziere nefolositoare. Astfel, fiind vorba despre putinul avut al

. Irinucai din Brosteni (barbatul, fata, boii, tapul si doua capreraioase), apare reflectia oarecum mangaietoare: « Dar si asta 'i oavere, and e omul sanatos », pentru ca numaidecat: « Insa cema priveste pe mine ? Mai bine sl ne cautam de ale noastre ». Alt-undeva, dupa o harta in cuvinte a tinutului nemtean (paginafaimoasa care cuprinde aratarea Cetdtii Neamtului ca fiind « ingra-dità cu pustiu, acoperita cu fulger ... si strajuità de ceuce sivinderei...), aceeasi tresarire din greseala: « Dar asta nu mapriveste pe mine, baiet din Humulesti. Eu am alta treaba de facut. »In sfarsit, daca aluneca in amanunte despre vreo vizita domneasca


pe la manastirile locului, se intrerupe la fel : <I Dar ce 'mi bat eucapul cu craii si cu impäratii ... ? ».

Interesul epic al naratiunii e pretutindeni singura preocupareartistica; il absoarbe pe autor ca 0 pe cetitor. Iar impresiaintregului vine amestecata cu putina ameteala : atat de indemnataeste goana intamplarilor. Pentru cititorul abia iesit din literaturade tip cult, unde ritmul narativ aduce a linie ondulata, trebuindsa inconjoare mari spatii de analiza si descriptie, Creanga invartesteiute un cinetoscop nespus de odihnitor. Acest cititor, fie in basme,fie in amintiri, resimte probabil mai exact placerea de spectacolfilmat, ce i se desfasoari cu repeziciune. Ca 81 ceara ritmului deaventura, care se mentine dela un cal:At la altul, incetineli analiticesi descriptive, insemneaza el nu poate iesi complet din literaturaintelectualilor, ca nu e liber de deprinderi.

Semnul intelegerii depline a lui Creangl se face tocmai prinneobservarea acestor lipsuri, care fluid structurale, nu suntimputabile. Caci omul din popor, primitivul, nu se analizeaza;cercetarea de sine 1-ar duce la instinctele care apar singure, cufiecare act, in viata lui zilnica. Si nici nu descrie, fiindca descriptia,cand nu e un alt fel al analizei psihologice, are de obiect natura-peizaj. Iar despre asa ceva taranii nu prea vorbesc. Tablourile denatura abunda la scriitori culti ca nevoie mai mult oräseneascade a sari peste zidurile ce le astupl vederea; in literatura cuadevarat a poporului, pe care trebue mereu s'o deosebim deimitärile carturaresti, peizajul e numai pretext Eric. Creanga §tiabine aceste lucruri, pe care le ocolea din instinct, dar 0, dupa cumam vazut, din constiinta tipului de creatiune popular-I, in care, ceeace domina, este evenimentul pur : basm 0 balada.

Prin manifestarile, a§a dar, adanc semnificative de viata §iarta, Ion Creanga apartine tipului popular si rapsodic. Sub starisufletesti dob Andite dupa transplantare, ii identificlm firea primitivain jocul celor douà instincte, care au dat aspiratia la vatra stra-mo§easca 0 erotismul licentios ; precum sub deosebiri de corn-punere literara 0 chiar dincolo de materialul rustic al Povegilor0 Amintirilor, recunoastem rapsodismul structural. In totul,spectacol de maretie simplä.

Aceasta elementaritate creatoare, e adevarat, se va contrazicetotdeauna, pentru nevoia logica a criticei, cu singura complicatie,

11


ce prezintä povestitorul ; cu corWiinta sa artistia. Dar aspiratiala perfectiune, ca gest deliberat i rnAsurà a vointei con§tiente,aa cum se vede a o fi avut Creangl, timâne purl i fericitkintAmplare in rezultatele ei. Cu oHce putere de analizA am fiprevazuti, cazul acesta e pragul din urrnA al oricArei sfortlricritice, peste care se aflà zona interzisl a facultgtii geniale.

Noi ne vom multumi cu observatia ingaduita §i anumede0 rarl conctiintä de artist (ceeace la scriitori de tip cult aparetot intamplgtor) marele povestitor nu 0-a alterat poporanitatea.Efortul de a se stiliza ca poporan nu i-a uscat seva. Clci operasa, pe langà ce am arätat a-i constitui nativitatea elementarä,va fi reflectând flra' indoialà asemenea efecte de stilizare. Eltrebue sä fi simtit limpede cä junimi§tii 11 prettliau in particu-lariatile lui tarànqti, cà i se cerea sä fie altfel deck erau eiin00, adia om nou, om din popor, cum nu mai cunoscuserl.Natura humule§teanului s'a indoit de sigur cu colwiinta humu-lestenismului propriu. Cine insa' ar putea indica punctul, undesfAr§e0e una i incepe cealaltà ?. Sub infati§area egala de per-fectiune in elementaritate, opera il tine ascuns.

Poveftile §i Amintirile sunt, cu alte cuvinte, ale unui artistdeopotrivä superior categoriei poporane ca i dealtminteri celeiculte, care a 0 fost a 0 voit sl fie Oran; dar Oran istoric dinpatriarhat ca bunicul David, ca mo§ Bodrangà 0 mai toti eroiiscrierilor sale, care atAt de bine seamAnk" intre ei; ca unchiasulpovesta din exilul de la Soveja al lui Alecu Russo; ca toti aceiaati Inca mai citesc ceasul apropiat al diminetii numai pe ma-rele cadran fosforescent: gainu§a'i spre asfintit, raritile de-ase-mine, i luceafkrul de ziuk de-acum trebue sk räsarà*

(Va urma) VLADIMIR STREINU

el,

CARAGIALE $1 EMINESCUI. Prima intfilnire. I/. Un atac al lui Caragiale in I Ghimpele *?

III. Prietenia dela e Timpul *. IV. Examinarea unei legende, cu privire latalcurile omenesti ale 4 Luceaffirului i si o lumina noua in obscurul incidentVeronica Micle. V. Caragiale fao cu soarta lui Eminescu si cu opera mareluipoet.

I

Rämas orfan de tatl la vftrsta de saisprezece ani, Caragialese mutase la Bucuresti in vara anului 1868, impreund cu mamasi cu sora lui, Lenci. Mama si fiica erau adapostite provizoriu laverisoara lui Ion, Cleopatra Lecca. Nevoit sI lucreze, ca sä-sipoatä intretine in viitor familia, Ion se hotärise sä se facl actor,pe urmele unchilor slit, Costache si Iorgu Caragiali. In vedereacarierii dramatice, el a urmat cursul de declamatiune al lui CostacheCaragiali. Despre aceasta stä mIrturie brosura marelui actor, inexemplarul din pgstrarea noasträ, cu dedicatia autografa. : « D-luiI. L. Carageally, Nepotului mieu spre suvenire o si semnat « C. Cara-geally >>. In aceasta cartulie, pe falsul-titlu, Ion a facut urmAtoareainsemnare : « Subvenire dela Profesorulu meu de Declamatiune :< Unchiulu meu > C. Caragialy # si a semnat « I. L. Caragialy »,notand mai jos « Anul 1868-69 )). (Trecem peste alte insemnIri,facute de tânIrul Ion pe coperta din dos a brosurii). In toamnaaceluiasi an, elevul cursului de declamatiune, gAzduit de Pascali,directorul « Societgtii dramatice >> din Bucuresti, a facut cunostintäcu Eminescu, inapoiat dintr'un turneu de varl in Ardeal si chiaratunci angajat ca al doilea sufleur si copist la Teatrul National.Int Alnirea lor e unul din cele mai frumoase episoade ale vietiinoastre literare. Un orfan, cu studiile intrerupte, setos de culturl,

lle


prea devreme aruncat in vAltoarea vietii, e pus fatä 'n fa cuun tAnar pribeag, fugit de acasa, razvratit contra scoalei i gAsindtimpul, intre munci istovitoare, sa-si inzestreze sufletul cu o comoara.de cunostinte. Cu doi ani mai vArstnic deck Ion, Mihaiu se inve-steste in ochii acestuia cu intreitul prestigiu al refractarului, alfugosului si al inspiratului : in toate privintele, i s'a impus ca unales, ca o fiinta de exceptie. Eminescu Ii apAruse frumos ca o sculp-tura antica sau ca un sant, harazit muceniciei. In tanarul de opt-sprezece ani, clocotea temperamentul pasionat, cu alternantele deeuforie i depresiune, care ii vor caracteriza si vArsta adulta. Citi-torul sceptic, recitind cunoscutele pagini de necrolog, « In Nir-vana *, e ispitit sa-si insuseasca refrenul tedesc desamagit : « e preafrumos ca sa fie adevarat 1*. Nu cumva autorul dibaci va fi aranjatputintel lucrurile, potrivindu-le sensational, in vederea unor efecteteatrale ? Oare 1-a cunoscut in adevar pe Eminescu in aceste impre-jurari, sau este curata nascocire ? InteadevAr, frumusifea acesteiintAlniri, unica in felul ei, este de ordin romantic si expusa indoielii.Dar dacà verificam datele de care dispunem, suntem siliti sa recu-noastem autenticitatea faptului. lea, am sincronizat documentarsosirea lui Caragiale la Bucuresti, cu intoarcerea din turneu a luiEminescu i proaspatul sàu angajament, dui:A precisele amintiriale lui Stefan Cacovean, prietenul sat' blAjean. Un alt amAnuntdin necrolog, i anume recenta compunere a poeziei Amorulunei marmure e confirmat de data publicarii ei, in « Familia *-dela 19 Septembrie st. V. 1868; iar o dovada cA I. L. Caragialen'a « aranjat acest amanunt, e faptul Ca' nu-si aminteste in necro-log titlul exact al poeziei si cuprinsul ei intreg, ci retine doar onotà fugitivA : ... era vorba de strAlucirea ci bogatiile unui regeasirian nenorocit de o pasiune contrariatl... cam asa ceva ».

Caragiale, servit de o memorie comuna, si-a mai amintittotusi cu o preciziune fara. gres, de turneul intreprins detrupa Pascali, in primavara anului urmator, in Moldova, cu careprilej tatal a reusit sa descopere pe fugar si sa-1 duck' acasä. Numai este nevoie sa verificam datele ulterioare, relative la membriifamiliei lui Eminescu, retinute de prietenul : dovada e facutä .cu privire la situatia tanarului Eminescu, din anul 1868-69, careeste si primul an de sedere la Bucuresti, al lui Ion Luca. MaitArziu, scriind necrologul actritei Teodora Patrascu, Caragiale

«

»,

»

4

CARAGIALE SI EMINESCU 165

si-a adus aminte a « Eminescu visa foarte tanIr, pentru Tudorita,un Endymion intr'un act ». Dar... « Pentru nenorocirea debutan-tei, poetul tocmai atunci a fost ridicat din teatru si trimis transitola Viena: Endymion a rImas astfel un vis pierdut de poet ». De acideducem cI intre cei doi viitori mari scriitori, trebue sI fi dlinuit

, o bunä camaraderie in cursul sesiunii teatrale 1868-69. Peste toatedeosebirile de temperament, care vor fi fost de pe atunci netedconturate, ii va fi unit o egall pasiune pentru literaturl. SI nu secreadI cI Eminescu, precocele geniu romantic, isi iubea la aceadata Muza flea: discernImant, lasandu-se furat de pasiuni si deexprimarea lor tumultuoasà, nemestesugitä. De pe atunci, el erain stapanirea unei luciditalti de artist, care cunoaste pretul munciimigIloase de atelier. Prietenul sau Stefan Cacovean si-1 aminteala Bucuresti, fIcand haz de graba unui ardelean, ce-si stransesepoezielele in volum si sustinand cu severitate el actul publicitItii eincIrcat de raspunderi. Spiritul critic al poetului se rIsfrangea asu-prI-i, pang la regretul de a fi publicat. El recomanda o zicItoare po-pulard cu trei lathe ale gurii, ca valabilI in publicitate si sustineaca. « limba face pe scriitor, precum unealta buna face pe maestru ».Desi prieten apropiat cu tinerii ardeleni cunoscuti de el, la Blajsau aiurea si mai apoi stabiliti la Bucuresti, nu se sfia sI judeceaspru pe gloriosul Muresanu, patriot mare, dar mediocru artist.In aceste principii generale si in judecItile dela scriitor la scrii-tor, de bunk' seamI ca Eminescu intrunea aprobarea fled rezervIa lui Caragiale. Acesta se dedase scrisului in ascuns, Inca din cla-sele primare, dar nu se imbulzea sl publice, dintr'un simt pre-timpuriu al rIspunderii scriitoricesti. El dobandise' invätäturItemeinicl dela veneratul sIu institutor Bazil Dragosescu, emeritgramatician, care nu avea mancIrime de condei ca inenarabilulsäu coleg, Zaharia Antinescu, de ale cärui versuri proaste radeaupe infundate colegii si chiar invatIceii... Mai putin citit cleatMihaiu, Ion Luca trebue sl-si fi strans foarte de curand un ma-nunchi de aspre principii literare, in care precumpInea munca deatelier, artizanatul prob si laborios. Asa se va fi netezit calea inte-legerii intre douà tinere duhuri cat se poate de deosebite ca struc-tura sufleteascI, dar tot atat de apropiate prin respectul limbii sial scrisului. Cate discutii s'au depInat intre dansii, in ceasurilelibere petrecute laolaltà, intre doul spectacole, ne putem inchipui


si urma lor de sigur a rAmas nestearsä amandorura, desi nu ne-afost incredintatà. Pasiunii pentru idei a lui Mihai se potriveademonul dialectic al lui Ion Luca, iscoditor, iubitor de contra-zicere, dibaci maieutic, intru imbogatirea cunostintelor sale, dinlecturile mai inalte ale celui dintAi. De ce sà ridicAm o indoialäprea precautl, cu privire la impresia covarsitoare pe care dinprimul moment a produs-o poetul, cu buati tipärite cu o realäaura de prestigiu, asupra mai tandrului, in tainA scriitor, Cara-giale ? E adevArat eA nu vom mai intAlni la Caragiale niciodatäexpresia unei asa de covarsitoare impresiuni, la cunoasterea unuialt scriitor: pentrucA niciodatä el nu s'a mai gAsit fatA in fatà cuun exemplar omenesc de asemenea exceptiune.

II

Caragiale a mai fost martor in Bucuresti, trecerii lui Eminescu,insotit de fratele sAu Iorgu, in drum spre Viena primul, celglaltspre Berlin. De aici inainte, se pare cl n'a mai avut prilejul &A sevadA cu prietenul sàu, decAt in treacAt, poate, dui:A definitivaacestuia inapoiere dela studii. In interval, Eminescu Ii desAvArsiseformatia poeticA, depAsindu-si versurile de incepAtor cu cAtevaminunate creatii, apArute in « Convorbiri literare PrudentulMaiorescu, cu precautii verbale, 11 asezase dui:a V. Alec-sandri, pe primul plan al atentiei publice, in vestitul sAu articol,despre Directia noud (1872). SA fi starnit aceastA fericità anticiparecriticA, invidia lui Caragiale ? Acesta se strAdueste in 1874 sianii urmAtori sä &easel un agas literar vechiei lui vocatii,intArziatA de imprejurAri vitrege. Cronicile lui tlioase 11 aratà ne-crutAtor fall de scriitori abundenti si nesubstainiali ca N. D. Po-pescu (Nedea) i Al. A. Macedonski sau fatà de politicieni abu-zivi, ca primarul capitalei, G. Manu, ori utopici, ca bonapartistulCezar Boliac.

D. Perpessicius afirmat recent credinta cA una din cro-nicile dela « Ghimpele » 1-ar viza pe insusi Eminescu. E i acolovorba de un oarecare verdict al criticei, care a decretat pe un poet,nenumit de Caragiale, ca vrednic sa ocupe un jet in Parnas dupäVasile Alecsandri. Cine ar putea fi criticul, altul decat Titu Maio-rescu, i poetul deck Eminescu, se intreabA d. Perpessicius ? E

si

a.

CARAGIALE S EMINESCU 167

adevarat, remarca d-sa, cà poetul cu pricina, urmarit pe strada 0 lacafenea in Bucurqti, de verva incisiva a lui Caragiale, ci dacainteadevar e vorba de Eminescu, era pe atunci stabilit la Iasi,dar acest amanunt nu i se pare d-sale hotaritor. Potrivirea dintredecretul maiorescian i judecata criticä, relevata de Caragiale, ar fisuficientl ca sa identificam, sub trasaturile poetului atacat, peEminescu i pe nimeni ahul. D. Perpessicius absolva pe agresor,pun and agresiunea in cumpana cu cele trei räsunatoare articolecarageliene inchinate amintirii lui Eminescu: « In Nirvana o, « Iro-nie i o Doug note 0. Criticul nu merge insa mai departe ca SIcaute a identifica in textul i titlurile poemelor indicate oh Cara-giale in numita cronicd, bucatile care au atatat a e v e a verva tang-rului autor satiric. SI ne indreptam atentia in aceasta directie.

bunaoara, n'am gasit la autorul pe care din capul locului1-am banuit a se ascunde in cronica, textul sonetului de ancilarainspiratie:

« Dar ce folos, iubito Neat cà ecti servanta 11!Versul este de inventia lui Caragiale. Dar in ceea ce priveste

celelalte doua indicatii de titluri, ele denuntä straveziu, pe poetulbatjocorit. i acesta nu este Eminescu, ci iara0 i iara0 vechiulclient al lui Caragiale, din precedentele cronici, Al. A. Macedonski.El scotea un periodic in format de ziar, « Oltul o, de o desmatataatitudine antidinastica; tot acolo 10 debita cu incontinentä inspi-ratia versificata, de barcarolist alecsandrinian 0 de elegiac lamarti-nian, calare pe pegasul satiric, and antidinastic, cand pretimpuriupesimizat de societate. Coarda eroica ii ispitea de asemenea pejunele bard, care opunea presupusei decaderi contemporane, lorialui Mihai Viteazul. Cand Caragiale vorbecte de poetul in trecerepe bulevard, luandu-1 pe Mihai Viteazul 4 la refec cu < Strofe lamarele Mihaiu cel mare », el nu mai scornqte, cum am vazut caa procedat cu « servanta o din sonet. Macedonski compusese unimn, o Calugarenii o, de doui oH publicat in « Oltul o (I, 2, 1873Si II, 62, 1874) c ocazional recitat de Pascali, chiar la inaugurareamonumentului. In aceasta indigesta oda, se repetä epitetul Mihaiumarele Caragiale adauga un rinforzando: « La marele Mihaiu celmare o. Poema se gaseste, asa dar, in Macedonski, in timp ce Emi-nescu nu s'a inspirat nicicand dela acela0 erou. Tot asa se petrececu un alt poem, deopotriva reperabil la Macedonski. In Ghim-

Asa,

1

n

«

*.

«

168 REVISTA PUNDATIILOR REGALE

pele * e vorba de o bucata: « La teara patria si mama dulceiubità *; iar in « Oltul *, poezia care va fi reeditata cu titlul maicunoscut o Douà cuvinte *, se numeste : o Mama i tearl * (3 Ianua-rie 1874). Amatorul de gramatica se va fi desfatat cu aceste ver-suri compuse de Macedonski (strict autentic !):

Doue vorbe face peptu'mi se tresara:Una este Mamd i cea Yalta Teard!Dulce-i vorba Mama, dulce vorba Teara,Numai ele face peptu 'mi sa tresaraSoarele atata nu ma incllzesteCat aceste vorbe ma inveseleste

Se intelege ce hohote de ras va fi starnit muza, pe atunci agra-mata, a lui Macedonski, discipolului lui Bazil Dragosescu. Acelasiefect ilar ii va fi provocat i fervoarea regionalista a poetului craio-vean, nespus de mandru de virtutile-i panduresti, carele, in Cateo poezie de aceeasi fortd, vocifera :

« SI traiasca Oltenia !Muma mi-e, ii sunt fiu eu !

(« Olteniei *, ibid., 6 Octombrie 1874)

In serie se remarcau Cantecul Olteanului *, la 22 Noembrie1873 Craiovei », la 20 Dec. 1873 si la i Septembrie 1874.Muza regionala i patriotica (vaditä si in primele produceri emi-nesciene), era la acea data a lui Macedonski si de arzatoare actua-litate. Cum insa o Ghimpele * era o revista opozitionista ca si« Oltul *, Caragiale era tinut sa deghizeze usor titlurile poeziiloraliatului politic, in bunà uzanta gazetareasca, de a nu scarmanafatis pe amici, mai ales ca. Macedonski avea prieteni la <Ghim-pele> unde reusise sa i se reproduca o poezie. Atacat cu transpa-renta, Macedonski nu catadicseste sa raspunda direct lui Caragiale,ci se multumeste sä reproduca in circumstanta, o fabula o Sarpele

pila *. Nu ne-a fost cu putinta, de alta parte, sl descoperimverdictul critic, in favoarea lui Macedonski, care a excitat malitiilelui Caragiale. Colectia dela Academie a o Oltului * se opreste lasfarsitul anului 1874 si nu ne da cheia, poate aflata in numereleurrnatoare, dna cumva se reproduc acolo laudele criticei. Oricum,din alaturarile facute de noi, coroborate cu identitatea poetului

si

..

o

si o

si


stabilit la Bucuresti, unde redacta « Oltul », se poate sustine maiveridic cl I. L. Caragiale 1-a vizat pe prolixul si prolificul bardcraiovean, iar nu pe Eminescu, care daduse de curand la iveala« Imparat i proletar (« Convorbiri Literare », x Decembrie 1874).

Caragiale stapanea prea mult simtul gazetaresc, ca sa dea untravesti de nerecunoscut victimei sale. Daca ar fi vrut sa-1 atacecu adevärat pe Eminescu, nu 1-ar fi crutat de loc, mai ales cl nici unconsiderent nu dicta la « Ghimpele », organ liberal, in favoareajunimistilor. Aceste temeiuri ne indeamna sä nu putem primiipoteza d-lui Perpessicius, din prea binevoitoarele o Men-tiuni critice », pe care ni le-a consacrat i sa staruim a crede ca,pana la colaborarea dela « Timpul », nimic nu a turburat prieteniadintre cei doi camarazi de adolescentä.

III

In toamna anului 1877, Eminescu primeste insarcinarea deprim-redactor la ziarul o Timpul i paraseste Iaii, stabilindu-sela Bucuresti. El se grabeste sa facä apel la Caragiale, spunand canu cunoaste pe altul in Bucuresti, mai bun decat dansul. Se vedeca stia de trebaluirile lui gazetaresti, de corector, girant respon-sabil, secretar de redactie, codirector si mai recent de unic redac-tor al « Claponului » si al o Calendarului Claponului ». Poate càcitise micul periodic umoristic al tovarasului de adolescenta si selasase in voia rasului, cucerit de buna calitate a glumelor, atatde rail in presa noastra. Informat cum era, asupra intreg scrisu-lui romanesc, era poate in curent si cu bunele incercari dela o Ghim-pele », atat de discret prezentate sub semnatura Car. Caragialea raspuns la staruintele lui Eminescu, (land in primele luni catevaarticole din afara de redactie i consimtind in primavara anului1878, sä intre in redactia ziarului. El nu avea chemarea de doc-trinar politic, a lui Eminescu, care, din primele saptarnani, a culesaprobarea condescendenta a lui Titu Maiorescu (o S'a recunoscutin Junimea de indatä pana lui Eminescu. Saraca Junimea ! Cat debine resuml un baiet cu talent diversele sale discutii ! »). Cu maiputin talent si neindoctrinat Inca de Junimea, ca sa aibà ce rezuma,celalt baiet », Caragiale, da dela inceput doua articole, « Nationali-liberali » si Liberalii i Conservatorii », care n'au darul sä fie

a

e

&

a


remarcate de sefii conservatori sau junimisti. In timp ce Eminescutot « rezumand », creaza o intreaga doctrina, conservatoarenationalista, tovarasul &au de redactie 11 ajuta la bucataria ziarului,cu mai invederata pricepere redactionall deck harnicie. Trebuia&à se iveasca evenimente parlamentare deosebite, pentru ca, iesin-du-si din toropealà, Caragiale sä dea stralucite reportaje, nelipsitede tepi. Eminescu ii era insl un prea bun prieten ca sa-1 pretuiasca.dupa serviciile prestate la ziar, fail mare tragere de inima. Era inprimii ani ai guvernarii lui Ion Brkianu, ce avea sl se prelungeascapana in 1888. Caragiale a avut intuitia slabiciunii conservatorilor.El sustinea in redactie ca o baraca e subreda si a nu face cabaietii sa-si iroseasca puterile in slujba unei cauze pe dric Cutemperamentul sau de luptkor iluminat, Eminescu ducea greul

negustoriei de cuvinte conferindu-i o noblete unica, in publi-cistica noastra politica. Slavici, lucr and in aceeasi vreme in redactiao Timpului (s'a retras insa dupa un an), a lasat cele mai pretioaseamintiri despre atmosfera redactionala i despre prietenia dintre-Caragiale i Eminescu. Se statornicise obiceiul citirii cu glas tarea articolelor in manuscris : lectorul era Eminescu, inzestrat cudarul actoricesc al dictiunii. Citirile iscau nesfarsite controversede ordin gramatical, inainte de luarea in cercetare a ideilor.

Caragiale, om de litere flea faima, in 1878, dar a cIrui proaspät5.traducere a piesei 4( Rome vaincue de Parodi placuse lui Alecsan-dri i lui Titu Maiorescu, obtinandu-i ingaduinta de a intra in cerculJunimii, si-a cftstigat in redactia « Timpului un adeva'rat ascendentasupra lui Eminescu i Slavici, scriitori cu oarecare renume.Cu talentul scenic ce se cerea intrebuintat, mimand, gesticulandrostind apasat, el sustinea intaietatea graiului vorbit, asupra limbiiliterare provincialiste sau arhaizante. Slavici i Eminescu se dadeaupana la urma bâtuti, recunoscandu-i i simtul deosebit al sin-taxei. Discutiile lingvistice i gramaticale nu se mai istoveau, spredisperarea emisarilor dela tipografie, care-si reinnoiau infructuosstaruintele, dupa manuscrise. Treimea gramaticeascl s'a hotaritchiar sa alckuiasca o gramatica, numai pentru propriul uz, urmandca Erninescu sa scrie etimologia, Caragiale sintaxa i Slavici topica,dar proiectul nu s'a infaptuit. Dupà ce se sleia acest gen de des-bateri, urinau lungi colocvii de economie politica i istorie natio-nalà, in care cu deosebire Erninescu ti fixa doctrina, cu 0 desa-

#.

A

#

si

S

n,


var§ità inchegare. Tot el Ii dgdea la ivealg o intinsg culturg gene-ralk cu substrat filosofic, care ii &du prilej lui Caragiale sg prindgcuno§tinte noi. Ca sg Inv* dela Eminescu, el trata de moftangiipe Kant §i Schopenhauer, pang ce, din adevgratele prelegeri ce i seexpuneau pe loc, ajungea sg se dumireascl. Cu o putere neobi§nuitade asimilatie, el s,tia sg prindg din putine cuvinte, isentialul, indomenii de culturg ce-i erau inchise, dar in care excela Eminescu.Astfel isi forma Caragiale un mic bagaj portativ de notiuni filo-sofice, care-i stgteau apoi la indernang, ca sg uluiascl alt auditor,cu totul lipsit de asemenea cuno§tinte. De aka* parte, ei se inte-legeau de minune asupra tehnicei artistice §i desgvar§irii formale.Caragiale era curios de toate artele frumoase §i avea principiiclasice de simetrie, proportie §i armonie.

Dupg ceasuri lungi de discutie in redactie, ei se mai cgutauunul pe altul §i in ora§, izolandu-se pentru alte nesfar§ite taclale.Desi erau diametral opuqi, in firea lor intimg, unul interior §imeditativ, celalt verbal §i sociabil, un ciudat magnetism ii atrggeareciproc. Adeseori Eminescu se revolta de neru§inarea lui Cara-giale, in aprecierile lui despre oameni §i in principiile de viatahedoniste. El suferea pang la urmg ciudata conformare a priete-nului sgu, < cinicul », cum il numea el i cum aveau sl-1 numeascg

ceilalti junimi§ti. Solidaritatea lor se manifesta in deosebi la§edintele literare ale Junimei, unde cu toate ca erau cei mai tineri,i§i ca§tigaserä un adevgrat prestigiu, prin precizia i fermitateavederilor critice. Eminescu, atat de indiferent sau chiar dispre-tuitor de sufrajele cenaclului, se multumea cu incuviintarea luiMaiorescu §i se bucura mai ales de admiratia mutg a prietenuluisgu ; atunci Ii spunea lui Slavici : # Las' c'a tgcut §i hatrul de Cara-giale ». Scriindu-si amintirile, peste patruzeci de ani, bgtranulSlavici era Inca pgtruns de # frumuseta nespusg o a conveniriordiscutiilor lor: # era o plgcere nu numai pentru dânii, ci §i

pentru oricine care vedea cum petrec impreung o. Cu firea luimai putin comunicativk povestitorul ardelean, cantarind greucuvantul prietenie, ne-a lgsat categoric mgrturia ca Eminescu siCaragiale au fost <prieteni in cel mai bun inteles al cuvantului »

intr'o vreme, # ei erau oarecum nedespgrtiti §i mereu doritoride a se lumina unul pe altul Colaborarea lui Caragiale la # Tim-pul o s'a prelungit din primgvara anului 1878 pang pe la mijlocul

§i

§i

cksiw.


anului 1881, cand a trebuit sa' paraseascä redactia, silit demotive ce ne-au ramas nelarnurite. De bunä searna el Eminescunu a jucat nici un rol in aceasta plecare, pe care o va fi regretatcel mai mult, cu toate cà prietenul sau nu era un redactor stäruitor.Acolo insk in redactia Timpului », se cimentase prietenia lor,care le facuse suportabile mizeriile profesionale ale gazetlrieisaracacioasele retributii acordate de puternicii sprijinitori politici.

IV

Para mai anii trecuti, cercetlrile biografice n'au oferit nici undocument, care sl atesteze el ar fi intervenit un prilej de rupturaintre cei doi mari scriitori. Ar mai fi trecut poate multà vremepana la descoperirea faptului, fara interesanta comunicare a d-luiIoan Al. Bratescu-Voinesti. Se va vedea mai jos el documenteleexistau Inca dinainte de razboi, dar au trecut neobservate. Intr'untarziu, autorul lui « Niculaita Minciuna *, scotocind prin vechihârtii, a dat de urmatoarea insemnare: Luceafdrul, Eminescu, Cara-giale. « Pdstreaz'o pentru mult mai tdrziu 1892, Iunie. Intr'unadin convorbirile d-sale cu Titu Maiorescu, la data de mai sus,venind vorba de Eminescu si 4 Luceafarul*, d. Bratescu-Voinestisi-a exprimat credinta ca frumoasa poemä a izvorit dintr'o maredurere a autorului. Titu Maiorescu i-a raspuns, zambind: « Vousetes le premier a me poser cette question * si i-a confirmat impresia,printr'o lunga expunere. Am citit-o cu o nesarsità admiratie pen-tru puterea mnemotehnica a povestitorului, care a redat intocmai,pe o intindere de patrusprezece pagini, vorbele magistrului. Iata-le,in esenta. Eminescu lipsise multa vreme dela sedintele Junimeisi nu mai cercetase nici casa lui Titu Maiorescu, din pricina Vero-nicai Miele. In aceste imprejurari, Maiorescu e vizitat de Cara-giale, care ii confirml temerile insira pe toti prietenii intimiai d-nei Miele, printre care el insusi. La catva timp dupa aceasta,isi face si Eminescu mult asteptata aparitie la Maiorescu acasa.Gazda, dupa ce a exclamat Ei 1 rara avis 1*, s'a asezat la birou,1-a poftit pe Eminescu sa seada si 1-a intrebat perfid (aprecierea ea noastra): « In ce mreje ai fost prins, de n'ai dat at Ata vremesemne de viata ? », Eminescu a faspuns cu o privire nemultumità(si pe drept cuvânt, dupa noi): Domnule Maiorescu, situatia e

).

«

a


mult mai serioasa deck credeti... vreau sa ma casatoresc to. TituMaiorescu ramane incremenit. Cand aflä el e vorba de VeronicaMiele, isi pierde linistea interioara si cere un pahar cu apl, ca säcastige timp. Urmeaza o pledoarie in regull, cu temeiuri generalesi Era considerente personale, la adresa Veronicki: casatoria corn-porta greu tati, amandoi sunt saraci, n'au situatie, s. a. m. d. Emi-nescu e insä hotkit; va munci, vor munci. Aici intervine o mareingrijorare a esteticianului, care se exprima lapidar si interogativ:

*i atunci poezia ?.. Eminescu raspunde ca se lasa de poeziesi el mai bine n'ar fi scris nici un rand de poezie. Atunci Maio-rescu se hotaraste sa recurga la un mijloc suprem, dar nu totatat de elegant *tiind sau crezand a sti ca Eminescu si Caragialenu puteau fi prieteni, pentruca structura lor era cu totul opusa, i-aspus far% inconjur, dui:A o mica formula introductiva de scuze :« Erninescule, iarta-ma te rog, de sfasierea pe care stiu ca o sati-o pricinuesc, dar aceea pe care ti-ai ales-o drept tovarase deviata, nu merita aceastä cinste, n'o merita. Inainte de d-ta a fostprietena altora, a fost si a lui Caragiale. Mi-a marturisit-o chiarel ». Eminescu a rostit « Canalia ! », s'a sculat si a plecat. Apoi alipsit iarasi multä vreme dela Maiorescu si a publicat « Luceafa-nil » in almanahul « Romania Juna » dela Viena, poate jenandu-sesa-1 dea la « Convorbiri », unde Maiorescu ar fi recunoscut cadrilulfigurativ al: Luceafkul-Eminescu, Catalina-Veronica, Catalin-Ca-ragiale, Demiurgul-Maiorescu !

Asa dar, dupl destainuirile d-lui Ioan Al. Br kescu-Voinesti,geneza « Luceafarului » a fost o drama erotica aevea intamplatä,care se ascunde sub simbolul general al poemei. Explicatia e catse poate de ispititoare, din perspectiva vietilor romantate a marilorscriitori si cata saii facd drum si sa se statorniceasca. Nu ne On-dim sa punem la indoiala marturia d-lui Bratescu-Voinesti, venitädela inaltimea unei mari autoritati morale. Vom cerceta insa dateleconversative ale lui Titu Maiorescu, confruntandu-le cu docu-mente de mai bine de doua sau trei decenii publicate si mai ne-descifrate deck caracterele de pe « Closca cu puii de aur ».

Una din fiicele Veronicai Miele, defuncta Virginia Gruber, aincredintat spre publicare un numar de case scrisori dela Vero-nica si o scrisoare dela Eminescu, unui tanàr publicist neexperi-mentat. Ele au apkut in 1905, urmata fiecare de eke o entuziasta


0 diluata nota, de cel mai prost gust. La cativa ani in urml, seincredinteaza unui alt tanar cercetator nepriceput, stocul pare-secomplet al corespondentei dintre Veronica Miele 0 Eminescu ;cartea comporta doua parti des1u0te : cea dintai, un comentarinept al corespondentei, completata cu pretinse scrisori glsite laanticar; partea doua, toate scrisorile din pastrarea familiei Miele.Nu ne ramane sa adlogam cleat ea cel de al doilea editor al cores-pondentei, era d. Octav Minar, de pe atunci invatat cu deprinderiputin corecte, de plasmuire a unor documente, niciodata expusespre a li se recunoacte autenticitatea. Oricat de preveniti am fifatä de procedarile incalificabile ale sus-numitului, sa retinem Cascrisorile inmanate de fiicele Veronicai Miele spre publicare 0prezentate la un loc (izolate adica de comentarul impanat cu docu-mente false), sunt autentice, dar cu mici trunchieri. De altfelavem convingerea ca Virginia Gruber comunicase rand perand celor doi editori, numai copiile scrisorilor 0 nu originalele;daca le-ar fi dat originalele, ei ar fi putut patrunde mai bine inunele talcuri ale corespondentei, ce le-au ramas ascunse, tocmaifiindca ei au fost in stapanirea doar a copiilor. E astfel vorbaacolo de o tradare a Veronicai, sincer recunoscuta de Veronica 0iertata de Eminescu. Iata cum o « interpreteaza >> primul editor :« Pacatul de care ea vorbwe ad, sunt unele mici afirmatiuni pecare Veronica le-a enuntat cu ocazia curtenirii ce D-1 X. i-o flcea,afirmatiuni care intaresc destul de mult prin incheerea definitivaa kr, iubirea perfecta a Veronicai tot pentru Eminescu. Ea eraatat de sincera c'd nu i-ar fi putut ascunde nimic lui 0 chiar micile.0 inocentele grerli naturale ce le flcuse, ea le marturisecte insu-sinduli neimportanta villa *. In realitate pacatul pe langa carecomentatorul trece Ara sä inteleagl nimic, este chiar chestiunea carene intereseaza. Corespondenta contine intreaga cheia dramei petre-cute intre Eminescu, Caragiale si Veronica. 0 vom reda pe de-a 'n-tregul. La 1 Septemvrie 1881, Veronica e certata cu Eminescu 0i0 cere pentru a doua oara indarat corespondenta. Ce a urmatnu ctim, dar la 28 Decemvrie Eminescu incepe prin a-i scrie canu e suparat pe Veronica, Eta de care cauta saii poarte vina pro-prie. i adauga : # Pe domnul in chestiune 1-am bruscat in socie-tate, dar a gout frumurl ca un om de nimic ce este. Am consultatpe un om cunoscator de afaceri ce trebue sa fac pentru a putea


cere scrisorile tale. El mi-a spus a tu trebue sa i le ceri. In cazand nu ar voi sa le dea, caci e liber a nu voi aceasta, pot s54silesc a-mi da satisfactiune ... Te rog dar, cere-i scrisorile §i fa's-punde-mi apoi daca ti le-a trimis sau nu. Daca s'ar Muda cumvala Maiorescu, precum s'a laudat fata de Bädescu, o poate in oricecaz. Nu te mai indoi cä e de absoluta rea credintl. E un om carenici nu poate fi altfel ». Si la N. B.: <( Tu-mi spui ca regreta. Nuregretä nimic te asigur, nu e gelos de loc si dui:a spusa lui nu seteme de a te pierde. Fii convinsl de asta. Pentru intaia data te-aiinselat cu totul in privirea unui om >>. Eminescu raspundea debunä seama la o scrisoare a Veronicai, de sigur gresit datata 28Decemvrie 1881, in loc de 23 Decemvrie, in care ea i§i marturisisesincer greseala: « Dar am voit sal ma insel pe mine insl-mi §i prino prostie am voit 81 cred Ca' te-am uitat; insl dorinta nespuslce aveam de a te intalni si regretul cl nu te zarisem macar in timpde doua saptamani era o dovada vie si puternica CI sufletul meuera Inca plin de tine. Prostia era facuta. Sa nu ma acuzi pe mine,caci eu sunt atat de dreapta, inch nici tie nu voiu sa-ti aduc impu-tari §i banueli; asa a fost sa fie, era scris, era destinat. Daca turn'ai fi parlsit incetand de a ma iubi, poate te uitam si eu de mult,dar niciodata nu m'am crezut atat victima ta, cat victima altora;de aceea toga ura mea a fost indreptata in contra acelora cari,voindu-mi mie raul mult bine nu ti-au dorit nici tie (Aici evorba de Maiorescu §i prietenii dela Junimea. N. R. »).

Cine poate fi o domnul in chestiune », care s'a laudat fata deBadescu §i s'ar putea lauda si fata de Maiorescu, se poate §ti dintr'oaka' scrisoare a lui Eminescu (care la data de II Ianuarie 1882,cere Veronicai sa nu spue nimanui de impacarea lor). Intre timp,Veronica 1-a vizitat pe Eminescu la Bucure§ti (inainte de 5 Februa-rie, cand scrie dela Iasi, recent inapoiata), apoi se imbata, intr'oscrisoare, datata 10 Februarie, de « varsta de aur » si de fericirealor, care e mai intensa cleat oricand. Dar iata inceputul de desle-gare a enigmei: o Domnul in chestiune scrie Eminescu la 21Februarie, aud ca dupa cererea sa proprie va fi permutat laCurtea de Arges in aceeasi calitate in care e la Neamt. Aceastacerere a facut-o de acum opt sau zece zile la minister si i s'a acor-dat. Signe de la profondeur du sentiment. Vorba sa fie. Astaincgodata (la d. Minar gresala de tipar niciodatd) pentru a arata


el nu este nimic solid in acest om ». Domnul in cestiune e insusiCaragiale, care, dupg amintirile lui I. Suchianu « a fost intre anii188i si 1884... revizor scolar, intai in judetele Neamtu si Suceavasi apoi in Arges si Valcea...»

Dacl e nevoie de o confirmare a datei cand si-a cerut Caragialemutarea, dam un fragment dintr'o scrisoare a arhitectului Ga-brielescu, catre cel dintai: « Curtea de Arges, 28 Februarie 1882.Scumpe amice, esti foarte greu a te decide sä scrii cateva randuri,si numai in cazuri cu totul extraordinare ca cu transferarea ta pecare o privesc ca buna venitä in vechea capitala a lui Radu Negru.Fara a ma mai intreba tfebuia sa stii ca-mi face placere viind inArges-Valcea, dupe cum vorbeam la Bucuresti despre acestea.Vei fi deci in cea intai saptamana a lui Martie, te voiu astepta ».In sfarsit, daca totusi se mai simte lipsa unei dovezi hotlritoare,o gäsim in scrisoarea Veronicai, datata de asemenea 28 Februarie1882: « ... Inteadevar, recunosc ca fiinta mai arhicanalie dupacum ai numit-o tu I (D. Car.) nici ca poate sl mai existe vreuna ».Nimeni n'a stiut sa citeasca. in D. Car., D[omnul] Car[agiale]. Darsa ascultam mai departe, cele referitoare la Caragiale, in aceeasiscrisoare, copiata de d-na Gruber cu patru spatii albe; asa, incom-pieta, e un document extraordinar de suggestiv. « L'am intalnitazi !.. Mi-a zis ca eu, nu ti-am spus, nu ti-am marturisit pacatulmeu decal ca sl sfarim prietenia ce exista intre tine si el et, iim'a traite un peu par dessus (la cei doi editori, dessous ) la jambe I. .

Il enrage I Eu, m'am flcut ca nu stiu ca el a clampanit pe la usa_la mine si 1-am intrebat: Ce v'ati facut aseara ? El mi-a raspuns:« Nu se spune ! »... A-propos, zice: « Hai, ai sa-1 faci pe Eminescusa se bard cu mine, sa ma impuste 1 » si eke alte prostii... E unadevarat spion. Mi-e groaza de tot ce poate fi capabil acest om, dars1-1 lasam in pace ! »

Cu aceasta scrisoare, se incheie episodul « domnului in che-stiune », elucidandu-se desavarsit « pacatul » sau, ca sa-1 urmarnpe primul editor, « neinsemnata villa' » sau « inocentele greelinaturale » ale Veronicai. Suntem in mäsura totodata, sa recompu-nem imprejurarile.

Veronica se simtea parasità de Eminescu si credea el nu maiare nimic de asteptat dela el. De curand numit revizor scolar deNeamtu si Suceava, Caragiale se plictisea in provincie si isi cauta


distractiile pe la Iasi. Veronica era disponibila si a facut « prostia ».Neobis nuit cu discretia, Caragiale a spus in dreapta si in stangaisp rava lui si printre altii lui Scipione Badescu, un prieten comun,care s'a si grabit sa-1 puna in curent pe Eminescu. Veronica amarturisit, cu lacrimi si juraminte de credinta, obtinand iertareasi 1-a rugat pe Eminescu sa cearl de la Caragiale scrisorile pecari ea i le adresase (era, se vede, o volubilä corespondenta).Ce i-a ramas lui Caragiale, decat sä bata in retragere ? 4 Bruscatin societate », el a tacut chitic si s'a grabit sa-si cearl permutarea,ca sa puna distanta intre el si Veronica. Desi isi cedase locul uzur,pat, pe care nici gandea sa-1 pastreze definitiv, el mai dadea tarcoalepe la casa Veronicai. Tinea sa se asigure daca E minescu s'a linistitsi de nu are cumva ganduri negre impotriva-i. El mai fusese ame-nintat cu impuscarea, in vara sau toamna anului i88o, and poetul,cuprins de o pasiune aprinsä pentru Cleopatra Lecca, verisoaracorpolenta si tare boita a lui Caragiale, il banuise ca se are binecu &Ansa. Mite Kremnitz, cu un an inainte obiectul inflacarariilui Eminescu, isi /Idea intr'o scrisoare catre N. Gane, de naivi-tatea poetului, ale carui declaratiuni de dragoste catre Cleopatra,zicea dansa, ar fi fost primite cu hohote de r as, in timp ce Emi-nescu nutrea speranta unei casatorii.

Cum ramane insa cu povestea lui Titu Maiorescu, care pre-tindea a-i fi deschis poetului ochii, and am vazut ea' Eminescuse astepta dela Caragiale &à se laude si fata de seful literar al Ju-nimei ? La data cand s'ar fi produs eventual aceasta din urmaindiscretie a lui Caragiale, stim acum ea Eminescu aflase « prostia »si se impacase cu Veronica, luand vina asupra-si. Ramane samai privim problema « Luceafarului o si geneza ei. Cercetatoriistiu ca poema a fost inspirata de basmul lui Kunisch 4 Das Madchenim goldenen Garten », pe care Eminescu 1-a transpus in versuricu acelasi titlu, prefacandu-1 apoi intr'un mod mai original, in« Luceafgrul ». Din cercetarea variantelor « Luceafarului», se maistie ca poetul avea conceptia sa pe santier Inca din 1875, adicacu vase sau sapte ani inainte de tradarea prietenei sale (de peatunci, in prima variantà a poemei, se desluseste un misoginismprincipial, care n'a asteptat trAdarea Veronicai : Dar cine e yetiIntreba Nebund fi infamd Nu vreau sd ftiu cdrarea sanici cum o clziamd). El insusi a consemnat prin manuscrisele sale,

12


talcul simbolic al poemei, care este destinul de singuratate sinefericire al geniului. Nu e nevoie sa cautam in cele patru perso-naje ale « Luceafarului », corespondentele biografice, cum spuneaTitu Maiorescu : « Cad, oricat de splendida era haina in care im-brâcase prozaicele mele cuvinte,prin care incercasem sä-1 conving,stia c'o sa le recunosc ». SA ramanem, asa dar, la datele pe careni le ofera istoriografia literara si manuscrisele lui Eminescu, cuprivire la « Luceafarul », renuntand la interpretarea ei subiectiv-biografica, pastrata de d. Ioan Al. Bratescu-Voinesti, dela TituMaiorescu.

Din strabaterea avizata a corespondentei Veronica MieleEminescu, se confirml insa ruptura dintre poet si dramaturg,necunoscuta in zilele noastre, inainte de relatarea d-lui Bratescu-Voinesti. Dna s'ar mai gäsi blnuitori, care sl suspecteze autentici-tatea corespondentei, intemeiati pe numeroasele falsuri ale edi-torului secund, le-am propune ca piatra de incercare, scrisoareaVeronicai dela data de 2 Sept. 1879. Veronica citise poema « Atatde frageda » si simtise ca versurile sunt adresate unei fiinte, dupgpropriile ei cuvinte « ... cu care din nefericire sau din fericirepoate eu nu ma pot nici masura, nici compara ». Si mai departe :« Versurile tale mi-au facut o durere sa simt ca o figura souveraine-ment supérieure m'a alungat afara din sufletul tau, unde poatefat% drept si fail veste ma introdusesem. Scriindu-ti plang lacrimide durere, durere nouà si necunoscuta mie pang acum si carepoate e cu atata mai amarl, cu cat imi vine intr'o stare destul detrista » (ramasese vaduva, de o luna). Toata scrisoarea e vrednicade citit pentru simtirile frumoase, de suferinta si resemnare, caredovedesc el oricare i-ar fi fost purtarile, Veronica nu avea un sufletde rand. Aceasta scrisoare vizeaza pe Mite Kremnitz, muza dinajunul mortii profesorului Micle, a lui Eminescu si necunoscutaca atare la data editarii corespondentei, de d. 0. Minar; aceastäscrisoare nu putea fi plasmuita. Iar daca celelalte, relative la Cara-giale, ar fi false, plasmuitorul lor le-ar fi speculat continutul, careinsa i-a ramas neinteles. Poate ca fiica Veronicai a avut grijasa lase la o parte anumite fragmente prea intime, dar n'a facut-ocu pricepere, de vreme ce a lasat sä se publice scrisori ca aceleadatate 3 si 7 Noemvrie 1879, prea graitoare despre unele penibilemizerii fiziologice ale amorului sau aceea cu data 7 Octombrie

CARAGIALE I EMINES CU 179

1882, din care reese ca Veronica se daruise lui Eminescu la 27Octomvrie 1878, adicl cu zece luni inainte de a ramane vaduva.Pentru toate aceste pricini, nu e locul sa contestam autenticitateascrisorilor, din care se poate reconstitui capriciosul grafic al uneiiubiri celebre dar Inca vag cunoscuta si din care nu ne-a fostgreu sa recompunem incidentul Eminescu-Caragiale.

V

Dintr'un fragment al jurnalului lui Titu Maiorescu, aflamfelul cum a primit Caragiale vestea primului acces de nebunieal lui Eminescu : « Duminica 26 Iulie st. v. 1883. InnebunesteEminescu, vine la d. Maiorescu. A binecuvantat cu ochii atintitiin zid pe d-na Maiorescu i pe d-ra Livia, iar pe d. Maiorescu1-a strans in brace tremur and in toata firea Veni apoi Caragialela dejun la noi, afland toate despre Eminescu incepu sa plangaResentimentele, dna vor fi fost, s'au naruit inaintea soartei nefe-ricite a vechiului sau prieten (la drept vorbind el credea ca nuare temei de suparare decat impotriva Veronicai, care prin mar-turisirea ei le stricase prietenia). De-acum inainte, el se simtekiator de a apara impotriva tuturor neprietenilor si mai ales aprietenilor, opera si persoana lui Eminescu. Astfel, in sedintajunimei dela 17/29 Martie 1884, solemna prin participarea luiAlecsandri, el nu s'a sfiit sa sdruncine putin superbia poetului

vesnic tank- si fence Alecsandri citise cateva buclti i unadmirator spusese ca sute de galbeni de s'ar da, nu s'ar gasi inliteratura noastra poezii asa de frumoase. S'a dat apoi citireunei poezii a lui Eminescu, de curand restabilit, dar neaflator la-sedinta. Atunci Caragiale, cu glas muscator, a dat replica, spunandcà zeci de mii de galbeni de s'ar da, nu s'ar gasi cineva sa-1 ajungape Eminescu. Aceasta a indispus grozav pe Maiorescu, care anotat in jurnalul sàu « Caragiale agresiv i nepoliticos cu Alec-sandri ». Putem crede, in lipsa oricarui izvor, cà Eminescu si Cara-giale s'au mai intalnit, ca si-au strans mana si au mai vorbit, cadusmania ce i-o 'Astra poetul se va fi topit, odata cu näruireaconstiintei sale, dar demonul ideativ lasase locul unei biete epaveurnane, care nu mai putea sustine desbateri inflacarate, ca pe vre-mea adolescentei sau a colaborarii dela <Timpul 0. Ba chiar,fapt care ne-a fost impartasit de d. Paul Gusty. ca director

12*

5

a.

o

si


al Teatrului National, Caragiale a dorit sà reprezinte « Laisde Eminescu, dui:4 o Le joueur de flilte de Augier dar dataca lucrare originala. Cu prilejul izbavirii definitive a ge-niului, care incetase de mult a mai fi el insusi, Caragialea scris vibrantul salt panegiric, cu o simtire improspatatlla zilele mari ale prieteniei bor. 0 nesfarsità admiratie i-adictat cuvinte profetice : « Generatii intregi or sä sue cu pompadealul care duce la Serban-Vodl, dui:4 ce vor fi umplut cu nimicullor o vreme si o bucata din care sa scoti un alt Eminescu, nu seva mai gasi poate ». In acelasi necrolog, el apara memoria luiEminescu de invinuirea vitiului, revendicand i pentru omulsuperior, dreptul de a avea defecte si de a gusta placerile materialeale vietii. El mai marturiseste ca nu plange moartea, ci trudavietii lui, in care poetul a suferit de multe, §i de foame. Cu pri-lejul mortii lui Eminescu, ate un admirator ocazional ca Hasdeu,care ii batjocorise « Doina », a gäsit oportun sa ridice un imn inslava nefericitului poet, aruncand vina sfar§itului ski tragic peprietenii lui dela « Junimea », vizand in deosebi pe Maiorescu.In loc sä fie impacat in constiinta sa cä 1-a ajutat efectiv i statornic,criticul s'a afundat in savante speculari metafizice asupra esenteisupra-umane a geniului. Cum adica ? scria el in notita biografielinchinata marelui poet poate geniul sl fie masurat pe masuracomuna a muritorilor ? a suferit Eminescu, a avut ambitii nerea-lizate ? a fost nefericit ? Cu neputinta Eminescu era doar o fireimpersonalà, care plutea cu nepasare peste contingentele vietii;pasiunile la el se reflectau in esenta lor incoruptibila, de-asuprarealitatilor omenesti. Teoria era foarte frumoasä, dar era numai oteorie, lipsità de temei real si faurind din omul viu, care a fostEminescu, sbuciumat ca oricare om si de sigur mai intens, laorice contrarietate, o constructie metafizica. Ea anula omenescul,substituindu-i o plasmuire fumurie, o entitate fantomaticaneconsistenta. Caragiale va fi cetit studiul, clatinand din cap sicu interjectii familiare foarte usturatoare, catre nebulosul metafi-zician, care era si autorul formulei, de astadatä, reversibila : « Trista,scuza, slaba scuza ».

Sub impresia naucitoarelor justificari, de care Maiorescu s'ar fiputut scuti, deoarece in adevar 11 ajutorase pe marele poet, Cara-giale a scris articolul sau « Ironie », spre a apasa cat mai puternic

I

a

a,

si

CARAGIALE SI EMINESCU iiiz

asupra tristului adevar al saraciei lui Eminescu. o Imi vine destulde greu sa contrazic niste autoritati in materie literati', stiind binecat le iriteaza contrazicerea si cat de primejdioasä e iritatia lorpentru soarta si reputatia unor simpli muritori ca noi; dar trebuesa spun odatä cl poetul de care e vorba a trait material fill; saracialui nu este o legendl: a fost o nenorocita realitate sit ea il afectafoarte. Ce Dumnezeu ! doar n'a trait omul acesta acum catevaveacuri, ca sä ne permitem cu atata usurinta a blsni despre tristalui viata ! a trait panä mai eri, aci, cu noi, cu mine, zi cu zi, aniintregi. Pe cine vrem noi sä amagim ? » Si, raspunzand mai precisteoriilor metafizice, adaoga : « S'a sustinut Ca dispretuia averea.E un neadevar pe care nu-1 poate spune deck sau cine n'acunoscut pe poet, sau cine ... vrea sa spuna un neadevar oafirm eu aci cu siguranta ca afara de teorii fantaziste, psihologice,etnice, etice, estetice, scl. nu voiu putea capata nicio desmintireserioasà. L-am cunoscut, am trait laugh' el foarte aproape vremeindelungata, si stiu cat de mult pret punea pe placerile materialeale vietii. L-am vazut destul de adesea scrasnind de lipsà. Con-trarietatea patimilor, dorul vag de poet, acel dor de care se depar-teaza tinta cu cat ii pare lui a se apropie de dansa, il aruncauce-i drept in cea mai intunecata melancolie, dar nu-1 zdrobeauniciodata; lipsa materiall insa il excita, il demoraliza, 11 sfarimacu desavarsire... da, dar era prea mandru ca sä se planga de astasi mai ales acelora ce trebuiau s'o inteleaga nespusä I* El incheiacu o nota foarte dura: o Ieri d'abia il cunosteau si-1 apretiau cativaprieteni de aproape, si astazi e un nume la modl, universal cuno-scut; ieri d'abia avea ce manca, in lipsa absoluta de subsistenta,amenintat de cea mai neagra mizerie » (termenii proprii din scri-soarea lui Eminescu catre V. G. Mortun, data de acesta in fac-simile, in « Proza si versuri », de M. Eminescu, Iasi, 1890, N. R.),si astlzi se mananca multi bath, direct cu opera lui, indirect subpretextul numelui lui; eri d'abia haine si hrana, astazi statue simonumente de bronz, de marmura, de... hartie velina maistiu eu de ce I » Caragiale era foarte hotarit O. se emancipeze devechiul ski protector, a carui distanta condescendenta il exasperade multä vreme. De aceea s'a ridicat a doua oara contra lui Maio-rescu, spre a protesta impotriva modificarilor introduse in textulpoeziilor lui Eminescu.


Scriind articolul <Douà note », el amintea a la lectura < Scri-sorii a II-a », in cercul Juminii, i s'a cerut lui Eminescu sä renuntela doul expresii prea tari pentru urechile delicate ale auditoriului :Famenii sa fie inlocuit cu oamenii i m'ar sedrbi cu m'ar mdhni;iar mai apoi, la editarea in volum a poeziilor, pe and poetul erainternat, s'au facut e indreptari, purgari i omisiuni cu desavarsirearbitrare Si daca s'ar fi facut numai din ignoranta I nu, ci cu cpculpabill prezumtie, profanatoare, de atre <un om farä inima 0 ciispiritul ingust, un om care niciodatä nu se poate uita pe sine,care nu poate avea nicio ridicare de suflet pe d'asupra egoismuluistramt, nicio emotie ... cum sä zic ? impersonala ca sa intre-buintez i eu niste platitudini platonice scoase de curand iar lamodä...» Asprimea era nejustificata, deoarece erorile editieiMaiorescu se datorau numai lipsei de metoda. Caragiale vadea si opatima veninoasa, suspectand pe Maiorescu de a trage profiturimateriale din tiparirea poeziilor. In acest fel, in apararea auten-ticitatii de text a poeziei eminesciene, Caragiale a produs irepara-bilul in relatiile, i altminteri incordate, cu Titu Maiorescu. Nu elocul aici, sa ne oprim si sä cercetam daca vina este toata de partealui Caragiale, dar nu putem primi nici ate o interpretare a celortrei articole scrise de marele dramaturg in amintirea lui Eminescu,ca aceea a defunctului V. Tassu, care le atribuia un talc interesat:

... este o reclarna a lui Caragiale, luand de pretext pe Erninescu,atre care tara si in special Junimea a fost ingrata, pe cattimp era in viata, dupa cum asemene ingratitudine se manifesta

fata de Caragiale (scrisoare cu data 23 Mai 1892, atre d. N.Iorga). Acelasi mai scrie totodata: « Ideea intima a lui Caragialedespre Erninescu tii a nu este buna caci spune a, clack' Erni-nescu n'ar fi murit nebun, ar fi ramas obscur ». Se poate oarededuce din spusa lui Caragiale, ca nu-1 pretuia pe Eminescu ?Inteadevar, daca Eminescu n'ar fi murit nebun, ar fi ramaso bucata de timp obscur. E doar istoriceste limpede pentrunoi, cä gloria lui Eminescu a fost edificall de noile generatii,in timp ce paturile oficiale 11 socoteau a fi un iregular, un excentric,un veleitar, de esenta nedurabill (foarte elocventa ramane, ca ma-sura de apreciere academicà si oficioasa, judecata lui Hasdeu ine 0 vizità la castelul Iulia Hasdeu », de Caragiale, in 1897). Si totatat de sigur este a sfarsitul tragic al lui Eminescu a starnit in

a.

J

e

si a

inca


tineret o vie emotie, foarte prielnica rgspandirii operelor lui. Darnu e de loe adevarat el I. L. Caragiale nu ar fi avut o o idee intimabung' » despre opera lui Eminescu. In timpul cand scotea, dim-preung cu Anton Bacalbasa, « Moftul Roman » (1893), ei faceausedinte intregi de lectura din Eminescu si amandoi zeflemistiiplangeau de-a-binelea, unul poate numai din pricina rasunetuluiemotiv al versurilor, celalt de sigur si pentrucg i se trezeau puter-nice amintiri, despre omul pe care-1 iubise si pretuise. Caragialeera urmarit si de cadenta cantecelor eminesciene, in care a turnatchiar doug poezii indreptate impotriva lui Hasdeu; dar niciodatan'a bagatelizat poezia prietenului sal', ca in pastisele dupa Bolin-tineanu, Alecsandri si Macedonski, care iau in deradere pe insisiautorii. Iar in o Cateva pared anonime », fixeaza la cateva putinenume, o talentele literare mari » din cultura noastrl: Alexandrescu,Alecsandri, Balcescu, Odobescu, Hasdeu, Eminescu si Cosbuc.Pe toti ii pune pe acelasi plan, ca « poeti desavarsiti, care vot;,ra-mane totdeauna poeti desavarsiti ». E adevarat ea spiritul sausarcastic, care nu cruta pe nimeni, sicana cateodatl, cu tin simsexagerat al preciziunii si vre-un fragment din poeziile lui Emi-nescu, ca acela :

o Cand cu gene ostenite sara suflu 'n-lumanare »,

spre a sustine ca nu se sung 'n lumanare cu genele. Se mai pare ca,cu varsta, evoluandu-i gustul catre producerile lirice mai obiec-tive, potrivit prejudecatilor clasiciste, care, prin tagaduirea su-biectivitatii, anuleaza insasi esenta lirismului , ajunsese sa preferebaladele lui Cosbuc, autorul sau predilect, pentru lecturile de fami-lie, seara, la lumina lampii. El nu si-a renegat insa niciodata admi-ratia fall de Eminescu, cgreia ii (Muse curs nestavilit, in artico-lele din 1889, 1890 si 1892. Si nu s'ar fi sfiit s'o faca, &el ar figandit altfel, pentrucg era omul parerilor bucuros in raspar cu opi-nia comung. Zadarnic ni se pare deci a-i face proces de constiinta,scriitorului celui mai cutezator in exprimarea credintelor sale.De altfel, se mai gaseste o marturie ultima de pretuire a luiEminescu, in una din scrisorile despre « Politica si literatura »(1909-1910), din schimbul de vederi, public exprimate, cu A.Vlahutä.


La intrebarea acestuia, clack' Eminescu, in ipoteza CA ar mai fiin viatA, ar face bine sA se av Ante in politicA, urmeazà rAspunsulafirmativ al lui Caragiale: « Aceasta (inaltarea socialà prin politicA)ar da omului increderea in sine si prin urmare, demnitate, §i 1-arajuta &Ali ridice glasul in fata concetAtenilor, sA devie poet §i maiadmirabil, admirat si dincolo de marginile strimtului cerc de intimi.Intr'un cuvânt, talentul literar i-ar fi consacrat de succesul politic,§i n'ar mai fi nevoie sA a§tepte o moarte nenorocità pentru a devenipopular >>. Si dui:4 ce spune logos-ul ce i 1-ar tine lui Eminescu,dacA insu§i acesta i-ar pune intrebarea, Caragiale incheie: « Inchi-puie-ti-1 pe Eminescu trAind, vArit in activitatea politicA §i avAndnorocul sl dea peste el räscoalele din 1907 cAci astfel de eveni-mente mari sunt un mic noroc pentru un om politic, ia inchi-pue-ti-1 pe autorul « Doinei », al « Satirei a treia >> §i. al discursului« proletarului din scunda tavernA » (din zeama cAreia se hrAnesteazi atAta lume politica lacomA de succes)... Ce carierà L. ai ? »Caragiale examineazi chestiunea participArii 4 clericilor » (cumspune Benda) la politick', din sectorul literaturii §i o rezolvA insensul afirmativ. El are privirea lucidA a mecanismului politic-social, care rasa sA se piardà valorile literaturii, ca nepractice,ca articole inutile, de lux. Viata lui Eminescu i s'a pArut tot-deauna cel mai grozav exemplu de desconsiderare a talentului,de care o societate rezematA pe valori materiale. El n'a uitat unmoment semnificatia pateticului destin eminescian §i 1-a pus inluminA mai bine ca oricine. IndiferentA, nerecunowere, pArAsirein mizerie §i boalà §i apoi, dupA moarte, onoruri peste onoruri,ce crudà ironie intr'adevAr 1 E destinul scriitoricesc in genere,dar inver§unat asupra lui Eminescu, cu toatA strA§nicia. Acestae sensul pur al unei prietenii, turburatà de o trecAtoare rivalitateerotica, de care a trebuit sl ne ocupArn: daca I. L. Caragiale a fost'Ana la un moment, legat de o camaraderie de adolescentA, intAritàintre zidurile unei redactii, dupä ce prietenul sal s'a prAbu§it, innepAsarea societAtii, el i-a pAstrat amintirea ca un legat scump,a relevat adevArul soartei sale mizerabile, 1-a sustinut in pofidatuturor riscurilor §i nu §i-a desmintit niciodatä singurele ematiuniale inimii, incredintate publiciatii.

SERBAN CIOCULESCU

t

CARAGIALE SI EMINESCU x 85

Bibliografie. I. u In Nirvana o de I. L. Caragiale, Constitutionalul, 20 Iunie1889; e Eminescu la Bucuresti * de Stefan Cacovean, Luceafdrul, r Februarie1905; exemplarul daruit de Costache Caragiale, lui I. L. Caragiale it TeatruNationale in Teara Romaneasca # de C. Carageali, dedicatA publicului romanu,1867, Bucuresti, cu data compunerii, / Julie 1855, brosura. de 48 pagini, in-ra ;e La mormantul unei artiste * de I. L. Caragiale, in Sara, Iasi, 10 Noemvrie1896 si e Opere #, III, 1932. II. CronicA ?...* de Carlagiale, Ghimpele,5 Ianuarie 1875; Mentiuni critice a de Perpessicius, I si II, Romdnia, 15 si17 Iulie 1938. III. Amintiri * de Ioan Slavici, Bucuresti, Cultura NationalA,1924 (fragmentele: I. L. Caragiali 0, Eminescu si Caragiali si e Eminescusi Caragiali, felul lor de a concepe viata o. IV. LuceafArul * de Joan Al.AI. BrAtescu-Voinesti, in 4 Din pragul apusului *, Bucuresti, Cartea RornaneascA,1935; Poezii * de Mihai Eminescu, editie ingrijitA de Constantin Botez, Bu-curesti, Cultura NationalA, 1933; DouA basme necunoscute din isvoarele luiEminescu * de D. Caracostea, Bucuresti, 1926; Iubire Durere, M. Eminescu-Veronica Miele, Scrisori, Note, Impresii, Epilog * de Nic. V. Baboeanu, Bucu-resti, 1905; Cum a iubit Eminescu, Pagini intime * (Amintiri, scrisori si poeziiinedite) de Octav Minar, editia a doua refIcua, Biblioteca Lumina *, Bucu-resti, flea datA, dar inainte de 1917; Diverse insemnAri si amintiri * deI. Suchianu, Bucuresti, Universul, 1933; Studii si Documente literare * deI. E. Toroutiu, JUIlimea 4, vol. IV, Bucuresti, Bucovina, 1931-1935; scri-soare ineditA a arh. Gabrielescu catre Caragiale, in arhiva familiei. V. Din* InsenmAri zilnice * de Titu Maiorescu, note transcrise de d-na Livia Dymsza,fiica autorului, pentru folosinta ingrijirii Operelor * lui I. L. Caragiale; Co-respondenta dintre I. L. Caragiale si Paul Zarifopol, 1905-1912s, Bucuresti,Fundatia pentru LiteraturA si Arti Regele Carol II, 5935; nota biografica.

Poetul Eminescu * de Titu Maiorescu, in Poezii de M. Erninescu, Bucu-resti, Socec, ed. IV, 1889; e Ironie * de I. L. Caragiale in Timpul, 15 Iulie 1890;4 Doul note * de I. L. Caragiale in 6 Note si Schite s, Bucuresti, 1892; scrisorilelui V. Tassu in 41Studii si documente literare * de I. E. Toroutiu, vol. VI, SA-

InAnAtorul o, Bucuresti, 1936; editorialul fArA titlu de Anton Bacalbasa in4 Adeverul [literar.1», 15 Noemvrie 1893; pastisele din Moftul Roman *, deI. L. Caragiale in Opere *, IV, 5938;- Amintiri despre Caragiale # de LucaIon Caragiale, Ideea europeand, 4-11 Ianuarie 1920; e Publicul si arta luiCaragiale de Paul Zarifopol, Vial(' Romdneascd, Iunie 1922; * Cateva pArerianonime * de I. L. Caragiale, Epoca, 19-23 Iulie 1897; sPoliticA si LiteraturA s,scrisori de I. L. Caragiale si A. Vlahuti, in Universul, Martie 19o9Mai 1910.

4

4

4

4

*

4 4

I

II

I

I3

I

4

I

CRONICI

PLECAND DELA CARTEA LUIZENOVIE PACLIANU 1)

Amicul Zenovie Pâclisanu, pe langg fireasca istetime, data deDomnul dela nastere, a muncit si a strans multi invatgturg teo-logicg si variate si bogate cunostinte in orice 1-ai intreba. Cudeosebire, este mare cunoscgtor in istoria int Amplarilor din Bise-rica universalg si in aceea a evenimentelor din biserica neamuluiromânesc.

La Academia Româng, unde este membru corespondent, inmisiunile lui diplomatico-bisericesti, ca si in dregatoria pe careo tine azi, este intrebat, consultat si pretuit.

Zenovie Pâclisanu si-a pus in minte, acum in urmg, sg scrieo opera in mai multe volume despre peripetiile, prefacerile si du-rerile Bisericii lui Iisus Hristos, pe pgmânt. Autorul are tot ce-itrebue ca s1 ne dea o lucrare valoroasg : pricepere, scoalg multäsi bung, mestesugul istoricesc si comori intregi informative ladispozitie. A tipgrit un prim volum si lucreazg acum sg dea pecel viitor.

Vom vorbi mai tArziu si mai de aproape despre aceastg lucrareintreprinsg de un om destoinic si menitg, poate, sg umple un gol

pare-se de neumplut in literatura noastrà istoricg biseri-ceascl. Deocamdatä tree cu vederea peste faptul cg Zenovie Pa-clisanu, fiind un teolog unit cu Biserica Romei, trezeste si vatrezi printre noi, ori de ate ori isi va mai tipgri ate un volum,protestgrile, vocifergrile si violentele literare cu care noi, crestiniisi teologii de azi, comentgm, regulat, Psalmul : « Vezi cdt de bineeste fi cdt de drag, cdnd fratii trdiesc bine laolaltd ! . . d>

Cartea lui Zenovie Pâclisanu bine chibzuitg, bine propor-tionatg, bine scrisg, desi cu tendinte supgrgtoare pentru ortodocsistArneste in sufletul meu probleme prealabile de care nici Pacli-sanu, nici alti istorici bisericesti nu au traditia sg se ocupe.

1) Istoria Creginismului antic, Oradea, 1937.

PLECAND DELA CARTEA LUI ZENOVIE PACLISANU 187

Mai toti autorii de istorie bisericeascI incep operele lor, demai incoace de Pogorirea Sf. Duh, cam de pe la uciderea primuluimartir, Sf. $tefan, sau dela convertirea Sf. Pavel... Chiar andsunt exceptiuni, exceptiunea consistä intr'o sumarà expunere aistoriei evanghelice, cu o discretä pomenire a Invierii Domnuluisi tot atat de discretà a Pogoririi Sf. Duh. $i pe urmA, autoriiincep povestea lungA, amestecatà, zbuciumatà i uimitoare a veacu-rilor crestine, cu noianul lor de erezii, de stridente, de cata-strofe si de mii de naufragii duhovnicesti...

Autorul este bine informat, copios, supraincArcat cu toateate au intristat, au muscat si au inveninat sanul Sfintei Biserici,in decursul amarelor milenii Aceasta este marea datorie Simarea onoare a istoricului bisericesc, sA ne sece inima i ochii,sl ne parjoleasca cucernicia cu arsita eruditiei si a specialitatii sale r

La fel cu savantul istoric bisericesc, se poartà i exegetuldogmatistul i specialistul liturgic si toti prea invatatii scriitoriteologi care se invata pe sine si invatA i pe aiçii in carti grele

adanci ca mormantul fiziologia i anatomia Bisericii luiChristos si a credintei in dumnezeirea lui.

MA yeti intreba: Ei, atunci, ce-ai pofti ? Sà renuntam laTeologie ? SA ne intoarcem la PArintii Ignorantini ?

Nu ! A pofti altceva. A pofti o nouà metodà i o resurec-tiune a teologiei universale. In deosebi, cand e vorba de istorisireacelor intamplate in Biserica Domnului, dela inceput i paná azi,

dori ca orice opera istoricl sA inceapà cu faptul fulgerAtor cIIisus Christos a inviat din morti i cu evenimentul extraordinarcl Sf. Duh a pogorit inteadevAr in dimineata de Rusalii.

Ce ne foloseste o metoda stiintifica severA, in tratarea istorieibisericesti, dacl ai presupus cunoscute Invierea i Venirea Para-cletului si nu le-ai pus in toatà dumnezeieasca lor lumina ? Cucat vei fi mai exact in redarea celor ce au fost, cu atata vei faces'A creascA nedomirirea mea ! Imi trebue grozav de mult sA-1 vAdpe Iisus Christos biruind moartea i pe Sf. Duh transformandpe ucenici, ca sl pot sA rabdsi sA inteleg Golgotha Istoriei Bisericesti !

Ce este viata Bisericii de douA mii de ani incoace si de aciinainte, 'Ana la Parusia Domnului ? Este o necontenità, zgudui-toare si infricosatà repetire a suferintelor lui Logos intrupat, oinfinitä ascensiune pe Calvar, pe treptele tuturor secolilor pa-mantesti. Biserica Domnului, adicA trupul sAu mistic, reface, inmii de infatisari, cu mii de peripetii, sub mii de väluri simbolice,dureroasa drama a petrecerii pe pgmant si a rästignirii. Christosse smereste, oboseste, inseteaza, flAmanzeste i suspinä in viatamilenarà a Bisericii, intocmai asa ca odinioarl, and nu avea undesA-si plece capul i and primea El, Dumnezeul intrupat !milosteniile ucenicelor sale bogate Maria din Magdala, Ioana lui

ci

ac

t 88 REVISTA FUNDATIILOR REGALE

Chusa, Suzana 0 altele (Luca 8, 2-3). Christos este azi, in viataBisericii lui, tot atat de chinuit si de amarit de savantii slit ucenicide azi precum era, pe caile Palestinei, de primii sal ucenici gali-leeni...

Mantuitorul, cand era aproape de patima sa 0 stia prea binecat de zdrobiti vor fi ucenicii, a avut grija sä le dea, pe Mun-tele Taborului lui Petru, lui Ioan 0 lui Iacob o lectie deanticipativä reconfortare. Aratandu-li-se in slava-i cea dumne-zeiasca, a voit sa le dea un sprijin, sa-i int/I-ease/ din vreme im-potriva marilor zguduituri din Saptamana Patimilor.

Istoria Bisericii lui Christos este de cand a inceputarhimilenara saptamana a patimilor lui, in necontenità progre-siune, spre Golgotha a doua, urmata, de data aceasta, de multasteptata Parusie.

Ucenicii galileeni avura nevoie sa vaza pe Invatatorul lor inlumina .Taborului, adica sa soarba, ca pe o cupa intaritoare, do-vada dumnezeirii lui. Suntem noi cei de azi mai taxi deck aceia ?.Nu avem 0 noi nevoie, and il vedem pe Christos, hulit, contrazis,caricaturizat, huiduit 0 imbracat cu haine de bufon, de-a-lungul.si de-a-latul Istoriei Bisericii, nu avem 0 noi nevoie sa-1 vedem,iar 0 iar, in divina lumina a Invierii 0 adeverit de Sf. Duh Man-gaietorul ?

Mi se pare el toata teologia noastra de azi, cu incarcatele, eru-ditele 0 istovitoarele ei mii de volume, este un labirint pagubitor.Cine se simte mai crestin, mai vrednic de impäratia cerurilor

unde pruncii sunt cei dintai primiti dupa ce a citit un tornde morall crestina, sau istoria conciliilor ecumenice, sau istoriaincercarilor de unire, potmolite la Florenta ?

Nu cred ca ma insel. Teologia noasträ istorica, exegeticl,sistematica 0 practica trebue sa-si revizuiasca traditiile, meto-dele si morga ei savanta. Daca o opera teologica, de orice na-tura ar fi ea, nu ma face sa simt pe Iisus Christos, ca Domnulsi Dumnezeul meu izbavitor e bung de aruncat in foc. Vorbainfumurata 0 pretentioasä ca aceasta este treaba apologetului saua predicatorului ne-a scos la falimentul de azi. Teologia a ajunsprea invatatä, specialista, tehnica, anatomist/ 0 moarta I

Intrevad mari prefaceri, intrevad revolutii in teologia noastra.Cand Petru si Pavel se aratau odinioarl inaintea multirnilor si lestrigau: « Pocaiti-va 0 botezati-vä h) ei aveau supremajustificare: Asa ne-a poruncit Domnul Iisus, Cel ce a inviat dinmorti 1 i din toata purtarea lor, 0 din toata fiinta lor 0 din toatainima lor tasneau flacärile adevarului I

Ce proclarnam noi astazi, in fata popoarelor ? Oare nu aceeasiporuncl atotdivina ? : Pocaiti-va 0 botezati-va ! i care este.suprema noastra justificare si care este supremul nostru argument ?

PLECAND DELA CARTEA LUI ZENOVIE PACLI$ANU 189

Este invierea lui Iisus Christos din morti Ceea ce \TA poruncim,vA poruncim in numele Biruitorului Mortii, in numele luiIisus Christos, cel ce a inviat din morti, cu moartea pe moartecAlcand, i celor din rnormAnturi viaçä daruindu-le !

Dar pentru aceasta se cuvine ca Invierea Mantuitorului sa seprevada, sa se afirme i sa biruiascA in tot ce predicam in tot celucram, in tot ce traim !

Ce viata crestinA poate sA mai fie viata noastrA, and noi neaducem aminte de Invierea Domnului nurnai in noaptea Pastilor ?

sA nu fie cu banat ce fel de stiinta teologicA poate sa fieaceea care se specializeazA intru atata incat adunA magazii intregide pietre, de cioburi, de pergamente, de marturii, de texte, decontroverse interminabile... i lasä pe seama altor special4tiparghiile de viatà si de minune care ne sustin ?

AceastA grozavA specializare oricata ratiune de a fi !aduce toata oboseala i toatà uscaciunea lumii noastre teologice.Teologia noastra ultra-specializatà in altceva deck izvoarelevietii este Marta din SfAnta Evanghelie: Marto, Marto, tegrijesti i spre multe te sileti. Ci un lucru trebueste ! Mariapartea cea bung si-a ales care nu se va lua dela ea. » (Luca to,41-12).

* *

SA nu fiu rau inteles. Stiu foarte bine ca Teologia trebue säfie informatà i alimentata prin miile de izvoare ale eruditiuniicelei mai diverse. Dar telul ei nu poate sa fie eruditia pentrueruditie. Mai cu seama in zilele noastre, eruditia de vitrinA nune mai este ingaduita. Necredinta sapA prapastii in jurul Bise-ricii. Lurnea care se mai boteazA, se mai spovedeste, mai vinela Sf. Liturghie este sovAelnica, atinsl de superstitii i bantuità detot felul de erezii, vechi i noi.

Fiecare teolog, fiecare crestin adevarat trebue sa fie un apo-loget. Orice carte scrisä azi de cei ce cred in dumnezeirea luiIisus Christos trebue sa fie o vibrAtoare ofrandà adusl Invierii lui.Ii mArturisim Dumnezeul nostru, fiindca suntern convinsi cA ainviat din morti !

Invierea lui din morti trebue sl fie painea noastra cea detoate zilele.

Teologia noastrA trebue sA se reformeze. Ca in zilele SfintilorApostoli trebue inca o data sA punern problerna cu violenta. Sun-tern martorii Invierii I

Tot ce suntern, suntern pentruca El a inviat Daca El n'ar fiinviat din morti, fi stiut niciodatà de existenta noastrà I

Zilele apostate in care traim ne obliga sa schirnbam radicalmetodele noastre, alcatuirea cartilor noastre i toate manifestarile

1

$1

aiba-si

#

*

1

n'ati

!go REVISTA FUNDATIILOR REGALE

cre§tingtalii noastre. Stim de mult ca gratioasa i lin4tita corabiepoate sl fie 0 este vas de rázboi. Avioanele libelulele väz-duhului se prefac in avioane de luptà 0 carele automobileajung tancuri ...

0 armAturà specialà apologeticg 0 polemicg, un dispozitivluminos pus in fruntea tuturor operelor noastre teologice trebuesa se ridice la regula stabilità de Sf. Evanghelist loan: « Acesteas'au scris ca sl credeti ca Iisus este Christos, Fiul lui Dumnezeu,0 crez find sA aveti viatà intru numele lui » (Ioan, zo, 31).

** *

In rezumat, cartea lui Zenovie Paclisanu, scrisA cu competinta0 cu sagacitatea teologului specialist ap cum il concepem §i-1slAvim astäzi mi-aduce aminte de tot labirintul Teologiei noastre0 de tot potmolul eruditiei teologice. E adevArat cà nu putem sane lipsim de §tiintà, dar este dezastruos sa" uitAm ca invätgturaDomnului este mai int Ai viatà 0 miracol, si pe urmg carte §i bi-blioted. !

...Si de ce am ales tocmai pe acest autor ca sà-mi exprimpunctul meu de vedere separatist §i nemultumit ? ...

FiindcA totdeauna and... caleaca Teologiei se inglodeaza,dai cu biciul in calul cel mai bun I

GALA GALACTION

PE MARGINEA UNEI CARTI DE TEATRU 1)D. George Mihail Zamfirescu publica sub un titlu regretabil,

o carte interesantä. D-sa are o veche preferinta pentru vorbelemari 0 simbolurile vagi. Cum am mai observat 0 altà data (in1932, la aparitia romanului « Maidanul cu dragoste »), resurselesale de creatie sunt puternice, dar confuze. Un stil retoric, pre-tentios, prea Eric, incarcat de violence deplasate 0 de expresiiimproprii, il dezorienteaz1 pe acest scriitor, ale cArui maxi calitatinu pot fi totu0 puse la indoialà.

« Marturii in contemporaneitate » este un titlu inutil de graypentru o culegere de cronici 0 articole ocazionale. El este agravatde o serie de subtitluri, la fel de misterioase: Mascd pentru mascd,Forme in lut, Drum nou din ceatd, etc.

Cartea d-lui Zamfirescu ar fi meritat sg poarte un titlumai simplu 0 sl se prezinte cititorului cu mai multd degajare.Este in fond o carte vioaie, o carte de luptà zilnicd in lumea

1) George Mihail Zamfirescu: a Marturii in contemporaneitate s. BibliotecaTeatralä. Fundatia pentru literaturi si arta Regele Carol II 1.I

PE MARGINEA UNEI CARTI DE TEATRU 191

teatrului, o carte de discucii libere. D. Zamfirescu nu este inteatru nici critic, nici teoretician, nici director de Foalà estetia :-d-sa este un om de meserie, care cunowe teatrul i in cali-tate de regisor, ceea ce Ii dà dreptul sà ne vorbeasa in numeleunei duble experience. Trebue sä vedem in d-sa, ceea ce singurafirmä el este: « simplu profesionist care crede in imperativul cate-soric al bunului simt

Dacl ne-ar peril-lite, am simplifica §i mai mult aceastà pre-zentare, spunând doar el e un profesionist de bun simt, cici« imperativul categoric » e pucin nelalocul lui in fraza citatà 1).

De cAte oH d. Zamfirescu incearcä sà formuleze teoreticideile sale despre teatru, scrisul s'au e confuz. Sunt uncle formulepe care ni le propune fla sl le explice i asupra cgrora nici d-sanu pare deplin clarificat. In nenumArate locuri, d-sa ii cere deexemplu teatrului « o tentativd de adaptare in contemporaneitate*.Intr'o motivare mai simp15. i mai justà, s'ar pgrea cä prin aceastà-« adaptare in contemporaneitate », autorul intelege o apropierea teatrului de preocupArile omului de azi.

1) Imp erat i v s 0 mai ales imperativ categoric s stint termeni de careautorul abuzeaza, uneori cu o prea vizibilä stangficie. Ca de exemplu, in frazaurmatoare, greu de inteles:

Precizdm, in primul rdnd cd aproape toti marii reformatori ai tehnicei teatraleau exagerat, incercdnd sd imprumute decorului imperative categorice, sd conditionezeprice realizare unor legi anume # absolute * (p. 130).

A imprumuta unui decor imperative categorice s este o operatic cel putinneobicnuita, ca sä nu spunem stranie.

Textul d-lui Zamfirescu este foarte adesea victims unui vocabular neprecis,intrebuintat far% o prea clad' cunoWere a cuvintelor.

Literatura dramaticd are o valoare independentd de spectacol. E un eyalonsigur (p. 42).

Ce sens va fi and autorul cuvantului e e§alon ? Noua, in propozitiuneade mai sus, cuvantul ni se pare cu totul de neinteles.

Adevdrul e cd procedeele de dramatizare sunt cu totul inconforme (p. 158).Inconform * nu e nici macar un neologism. E un termen inventat de autor

caruia nu-i putem gasi nici un sens, cu oricati atentie am citi intreg contextul.e Ar fi exclus sd ldsdm spectacolele de teatru. . . sub egida de primd altitudine

a cronicelor informative * (p. 184).Ce trebue oare sä intelegem prin egicia de prima altitudine ? E pacat

cIt d. Zan-ifirescu se lasa atat de ucor speriat de cuvinte. E aproape tniccatorsa observi cat de mult Ii plac expresiile radicale S i cu cata placere le intre-buinteaza. Neologismele sale, and nu sunt complet eronate, complet lipsitede sens (galon, imperativ, inconform, egidd. . . ), sunt strigator de nefirecti:

tangentam astfel principial problema repertoriului (p. 104) sau s o comisiunepoate fi suspicionata de partinire s (p. 57) sau eclectica repertoriului e recta-math de interese materiale *.

E dela sine inteles cIt aceste gre§eli de stil 0 de gust nu acopera talentulscriitorului, i daci le mentionam in aceasta nota, 0 nu chiar in corpul articoluluinostru, este tocmai pentruca socotim ca darurile d-lui Zamfirescu stint multmai puternice cleat insuficientele scrisului sau. Mai multa atentie, un maisever control de sine 0 un hotarit efort de a fi clar ii pot aduce d-lui Zamfi-rescu mari servicii.

*.

i

*

si

a

a

s

a

5


4 Evolutia in cariera unui creator de valori efective sau reproductive splined. Zamfirescu e in raport direct cu posibilitatile lui de respiratie in timp s

Prin o respiratia in timp #, d-sa vrea probabil sä inteleaglegatura directä pe care un artist o are cu epoca in care traqte.

Toate aceste formule si explicatii teoretice nu au numai pa-catul de a fi obscure ca exprimare, dar mai ales pe acela de a oferisolutii simpliste pentru cele mai delicate probleme de arta. Bunulsimt poate calauzi de minune pe un artist, dar el e cu totul insufi-cien t pentru un teoretician.

Ar fi greu sal aratam care este pozitia critica §i conceptia teo-retica a d-lui Zamfirescu in teatru. Tot ce ne spune d-sa in aceasta_privinta este vag. S'ar 'Area ca d-sa inclina pentru un teatru deavant-garda, un teatru revolutionar, dar nu ni se spune prea la-murit desp re ce « revolutie * e vorba. Se refera d. Zamfirescula o revolutie de ordin estetic, sau la o revolutie de ordin social ?Cere d-sa un teatru cu mijloace reinnoite de expresie, cu un noustil actoricesc, cu noi procedee scenice, si deci « revolutia )) decare ne vorbeste o cauta in ins4i structura artei dramatice ?-Cere d-sa, dimpotriva, un teatru revolutionar prin tendinta sociali;un teatru de idei revolutionare ?

Si una §i cealalta presupunere pot fi sustinute cu citate dincartea sa, dar nici unul din aceste citate nu va fi deplin lamuritor.

Teatrul de avantgarda, teatrul de « factura revolutionari #,de care vorbqte cu multa pasiune autorul cartii, e ceva foarte ne-guros un ideal care rispunde mai mult temperamentului sat'nelinistit, deck unei conceptii de arta. Cand ne chiama « sub fal-durile unui revolutionarism rdscolitor, rdsturndtor # (p. 44), au-torul nu §tie prea bine unde ne chiama. El e atat de putin fixatasupra reformelor, pe care le cauta, incat, atunci cand e vorba saschiteze un repertoriu de avantgarda, ne propune trei piese de( factura revolutionara #, care nu sunt altceva deck trei piese,poate nu de repertoriu curent, dar de repertoriu teatral cuminte.In orice caz, ar fi greu sa vedem in Marcel Achard, in Jean JacquesBernard §i chiar in Ferdinand Bruckner, un inceput de revolutie.

Cum cele mai multe din articolele d-lui Zamfirescu sunt vechide cativa ani, ele reflecteaza cu intarziere acea febrilitatereformatoare ce agita teatrul european inainte de 1930, sub pre-siunea experientelor regisorale germane §i rusqti. De atuncicuvantul « avantgarda # a imbatranit, si astazi cand il intalnimintr'o carte, ne dam seama Ca el rispundea mai mult unei agitatiinervoase de suprafata, deck unei profunde transformari destructura.

Dna trecem peste speculatiunile teoretice ale d-lui G. M. Zam-firescu §i daca uitam de asemeni anumite obiectii de stil §i.

vocabular, cartea d-sale devine o lecturi plina de sugestii.

PE MARGINEA UNEI CARII DE TEATRU 193

D. Zamfirescu iubeste teatrul. Nimic nu poate descurajaaceastg pasiune : nici deziluziile autorului dramatic, nici sargciamijloacelor tehnice de care dispune regisorul, nici ostilitateaautoritatilor oficiale, nici neintelegerile publicului. D. Zamfirescule cunoaste pe toate, le denuntg pe toate, se luptä cu toate, dartoate la un loc sunt insuficiente, pentru a invinge setea sa deteatru.

4 Numai acolo, pe scend, e aerul sdndtos al pldmdnilor nostri bolnavi. *

In nici o akà arta, bgtgliile nu sunt atat de patimase. Poezia,pictura, muzica se pot face probabil cu oarecare detasare, cuanumita indiferentd pentru public, cu anumit scepticism poate.Teatrul nu permite insg artistului sg pastreze aceastg rezerva.Contactul lui cu publicul e direct, brutal, imediat. Cortina e ridi-catg: nimic nu va intarzia loviturile, nimic nu va amortiza caderile.Totul se joaca, se pierde sau se castigg pe o singura carte, intr'osingura seara. De aici poate vine acea intensitate de emotie, pecare teatrul o transmite tuturor servitorilor lui, dela autor si actorpang la cel din urma din masinisti. Teatrul e fascinant, pentrucge primejdios. Intra in el atata hazard, atata necunoscut, atatamister, incat nu e de mirare ca in apropierea lui, oamenii devinsuperstitiosi, cabotini si farsori.

1 ,..miscator,Nimic nu e mai pitoresc, mai copildros si mai cleatteatrul vgzut din culise. Ce amestec de naivitate si ipocrizie, deorgoliu si neliniste, de megalomanie si panica 1 In nici o aka artgnu se cheltueste probabil atata tensiune nervoasà.

D. Zamfirescu are nelinistea omului de teatru. E ceva zbu-ciumat in toate experientele pe care le-a intreprins, in toatepolemicele pe care le-a suportat sau provocat, in toate peregri-raffle sale de autor si regisor. Cartea sa ne introduce in intimitateaculiselor de teatru. E o carte facuta din convorbiri, din note delucru, din polemici toate prinse viu si transmise cu toga' cal-dura si uneori naivitatea lucrurilor trgite. Este in acestepagini o incordare, o febrilitate, un zbucium, pe care numai tea-trul le poate da unui artist si dela care probabil putini se potsustrage.

Am recitit, o data cu cartea d-lui Zamfirescu, si indemnatoarecum de ea, anumite pagini din jurnalul fratilor Goncourtsi din jurnalul lui Jules Renard, in legatura cu diverse premierede teatru, din veacul trecut. Toate isi searnana. Toate se pregatescin aceeasi atmosferà de nerabdare si teamg, de incredere si dezo-rientare, toate se desfasoara in aceeasi halucinantg tensiune dejoc de noroc.

Emotii, certuri, indignari, entuziasme, deprimgri comediaculiselor de teatru este etern aceeasi.

13


La prima lor lucrare dramatica, fratii Goncourt constata ca.« e mai greu sa distribui o pies1 deck sä formezi un minister »si ca trebue « mai multe demersuri, curse si diplomatic decatpentru un tratat de pace ».

La inceput teatrul e pentru ei un miracol (« Nous descendonsl'escalier, fous, ivres de joie)), noteaza in ziva in care piesa le eprimità de comitetul de lectura), dar mai tarziu el devine un ade-varat cosmar:

2 Ianuarie 1868. Alaltlieri ni s'a adus copia piesei noastre... Aproapeca ne e teami in mod instinctiv de ea, ca de un lucru din care va iesi infernalaneliniste (angoisse) a emotiilor de teatru*.

Aceasta « infernala neliniste » o incearca pe rand Zola, Flau-bert, Daudet, ori de cite ori li se joaca o piesà.

II faut faire du thatre en s'en fichant)), spune AlphonseDaudet, dar poate ca acest lucru nu e posibil, de vreme ce absur-dului chin al teatrului nu i se poate sustrage nici ironicul, visa-torul si calmul Jules Renard. Ce copilaros de emotionate sunt no-tele sale din seara in care se joaca pentru prima oat% comedia lui« Monsieur Vernet » !

2 Mai 1903. N'am dormit asta noapte. Friguri, arsuri, febra. Nici o linistein privinta actului intai. Incerc sa-mi aduc aminte ci actul al doilea i-a placutlui Feydeau.

Raman culcat aproape toatá ziva, enervat si gemand.Marinette (sotia lui Jules Renard. N. R.) admirabil de curajoasä, il va tri-

mite pe Fantec (fiul lor: N. R.) ca sa-mi spunfi cum a mers primul act. e Foartebine. Bine. A mers. N'a mers. to

Fii linistit, imi spuse ea. Iti jur el voi spune adevarul.Incetul cu incetul, ma calmez. Si pe until, daca n'ar fi vorba de bani, ce

inseamnit toatä aceastä nebunie de teatru ?

E greu de raspuns la intrebarea pe care si-o punea Jules Re-nard acum 35 de ani. Ea face parte din misterele de totdeaunaale teatrului. Nici cartea d-lui G. M. Zamfirescu nu-i raspunde,dar ea ne face sa traim Inca o data acest mister.

MIHAIL SEBASTIAN

UN CAZ LITERAR DE << CRUZIME INGENIOASA »

In cele ce urmeaza, incercam sa anahzam nuvela « 0 faclie dePaste », alaturi de un text latinesc din sec. II d. Ch., din romanullui Apuleius « Magarul de aur ». Ne referim de altminteri numai

Rils

UN CAZ LITERAR DE I CRUZIME INGENIOASA 195

la partea finala a nuvelei lui Caragiale, la ceea ce Paul Zarifopolnumeste 4 cruzimea ingenioasl a omului zmintit de fricg » 0 de-clara cg : « aceasta-i motivul central al dramei lui Zibal ». 1)

Sunt doul parti distincte in « 0 fgclie de Paste ».Prima cuprinde toate fazele analizate ale fricei, pang in mo-

mentul and, imaginandu-si cum Gheorghe « o sg \rare incet, cain blana de lemn moarta, sfredelul in osul vin al pieptului, adanc,mai adanc, pang sa atinga inima, pe care s'o opreascl din zvac-niturile-i nebune i s'o tintuiasca pe Mc » 2), Leiba se pomenesterepetand halucinat propozitiunea: « Da s'o tintuiascg pe loc ! »,din care tasnqte mantuitoare ideea de a infäsura in 14 manahotului.

A doua parte o formeazg descriptia « cruzimii ingenioaseCaragiale desparte cele doug etape ale psihologiei personajuluiastfel: « Se petrecu atunci in aceasta fiinà, un fenomen ciudat,o completa rdsturnare; tremuratura lui se opri, abaterea-i disparu

figura-i, descompusa de o ant de indelungata crizg, luà o bi-zarg seninatate. El se ridica drept cu siguranta unui om sanatos

puternic, care merge la o tinta lesne de ajuns.Leiba este de acum normal, fiindca stie ce trebue sä facl pentrusalva viata. Mai mult, Ii salveaza viata i totdeodata pedep-

seste i pe atentator. Zibal se razbung. Exaltarea disperarii princare trecuse succesiv il duce la un procedeu diabolic de razbu-nare. Ceea ce se intampla in sufletul lui acum este tot atat de im-portant, din punctul de vedere artistic, ca si in etape de analizaa fricei. Dar noul curs psihologic se preteaza mai putin la o cer-cetare launtrica, ci urmarim evolutia nouà a eroului, pe deasupra,dupg indicatia faptelor. II vedem pe Leiba lucrand cu franghia

cu lumanarea, i tehnica extraordinarg a salvarii rasbunatoareni se tipgreste definitiv in memorie. Produce o atat de puternicaimpresie modul cum scapa evreul, incat, multà vreme dupa lec-tura', ne aducem aminte cu limpezime, numai de sfarsitul nuvelei.Ca si and tehnica rgzbungrii lui Zibal ar fi partea mai valoroasadin (( 0 fgclie de Paste iar nu analiza fricei. Zarifopol afirmachiar categoric ca « motivul central » este « cruzimea ingenioasaIn cazul acesta, punctul genetic al povestirii ar putea fi iscusintainsasi a pedepsirii. Caragiale a avut intai ideea unui atentatprin introducerea mainii intr'o gaura facutg in usa, i zadarni-cirea atentatului prin tintuirea mainii, de cgtre cel care se aflainlauntru. Din aceasta inspiratie plastid: se desfasurg povestirea,in chip normal, pe &mg directii: ce simte cel din lduntru i ce i seintampll celui de afard. Caragiale a stäruit mai mult asupra celui

1) I. L. Caragiale, Opere. Editia ingrijitä de Paul Zarifopol, vol. I.Introducere.

2) Op. cit.

13*

1

»

a-si

*,

i.

ai

ai n

1


din lduntru, a carui analiza psihologica i s'a parut excesiv depretioasä 1 $i, ca si fie si mai interesanta analiza, a presupus caeroul nu are dela inceput in cap ideea salvatoare, ci ea ii nazarestede abia in ultima chi:A cu totul intthnplator. Din moment ce-in'azareste ideea, inceteaza insa analiza; autorul nu-1 parAseste to-tusi si nu se ocupà de cel de afara, in speta de Gheorghe, ci fa-mane tot cu Zibal pe care il urmareste in febrilitatea lui activl.« Cruzimea ingenioasa * este in legatura directa cu frica, iar des-criptia ei, cu analiza fricei. Intrebarea este, care din aceste doua« inventii » au precedat in spiritul creator al lui Caragiale ? E cuputinta ca scriitorul sä vi avut intAi in minte schema unei tal-härii prin spargerea usii, ipoteza ce s'ar putea sustine prin criticalui Zarifopol, care constata ca « artificialul constructiei totale, preaaparent, släbeste intrucatva verosirnilul: schema prea vizibilvoità a unei probleme, raceste impresia de viata imediata ». Arreiesi de aici cl cele doua parti sunt legate prea grabnic intre ele,a autorul a tinut sa ajunga mai curand la prinderea hotului, dupaplanul a carui originalitate il isbise mai intai. La randul sau, Do-brogeanu-Gherea spune intr'un fel pe care il lauda Zarifopol,socotind judecata definitiva : « Sfarsitul e prea brusc, prea nea-steptat, pare a fi intr'adins clutat, pentru a produce efect; deaceea nu e pltruns de sincera emotie, si ne lasa si pe noi reci.$i sä se noteze bine, noi nu credem sfarsitul nereal si imposibil.El poate sa fie foarte real si foarte posibil; ce nu poate sa se in-tAmple in realitate ? dar din imensa cantitate a posibilitatilorreale, artistul alege pe aceea, care mai cu seamd e caracteristicapersonajelor lui, si care ajuta la producerea impresiei totale.Când Leiba prinde in lai mâna lui Gheorghe si incepe s'o frigacu lampa, aceasta carbonizare a mAinei ne produce in loc degroaza, scarba. Cuvintele evreului, cu care se mântue nuvela, suntcam teatrale ». (Studii Critice, Vol. II, Editia II, « Viata Roma.-neasca, 1923, pp. 143-144). Gherea ataca, prin urmare, sfarsitulnuvelei. E prea brusc si cautat, cuvintele lui Leiba sunt teatrale,arderea mainii lui Gheorghe produce scarbl. Spre deosebire deZarifopol, Gherea insä stabileste valoarea nuvelei in analiza fricei,iar nu in sidrsit. El gandea ca « 0 fäclie de Paste » s'ar putea ter-mina intealtfel, dandu-i lui Zibal alt mijloc de scapare. Esen-tialul este ea deci finalul constitue element distinct in nuvelä, si,dupa toate probabilitatile, -el a fost nascocit aparte de autor,inainte de a vedea aeve, personajul evreu, ca intrupare a fricii.Este « cruzime ingenioasa » o inventie absolut originalä a lui Ca-ragiale ? Adevärat ca multe din bucatile marelui scriitor suntstructurate pe ceea ce tot Zarifopol numeste « masinärie logica »,astfel Bubico, Douà loturi, Canuta om sucit, etc.... Era sufi-cienta inventia unui procedeu, si restul se cristaliza dupd o sime-

UN CAZ LITERAR DE t 7UZIME INGENIOASA t

trie literara oarecum facill. Aceste procedee veneau ele numaidin inchipuirea sau spiritul de observatie al lui Caragiale ? Nucontribuia la declansarea lor lectura, documentarea oralà, sauchiar ziarele cu materialul faptelor diverse ?

Ne punem intrebarea, aflandu-ne in fata unui text latinescdin secolul II d. Ch., din romanul lui Apuleius, Mdgarul de Aur.Opera lui Apuleius este, ceea ce se chiarna, o culegere de fabulemileziene, adica o redare in latineste a o sumd de povesti carecirculau in orientul elenic, si dintre care multe aveau ca temäispravi talharesti. Pline de ingeniozitate si scrise cu deosebittalent artistic, fabulele mileziene denotau un gust literar apre-ciabil, si raspandirea lor indica preferinta pentru naratiuni aOrientului, transmisa pang in vremile moderne.

In romanul lui Apuleius, isi &este intocmai tiparul o cru-zimea ingenioasa » din « 0 facile de Paste ».

Transcriem textul in traducere : 1)In sfarsit, aflaram de un zaraf Chryseros, posesor al unei

foarte insemnate averi. De teama indatoririlor catre Stat si ca&à nu fie silit sa faca daruri publice, acesta ascundea cu multàdibacie marea sa bogatie. Se multumea sa traiasca retras de lume,doar el singur, intr'o biata cascioara, pe care si-o intarise insadestul; umbla zdrentaros si murdar si se culca totusi pe saci deaur. Am hotarit deci sa pltrundem intai la el; credem ca o sarazbim usor in luptl cu unul singur si ca, fled bataie de cap, o sa

197

1) e Nec nos denique latuit Chryseros quidam nummularius copiosaepecuniae dorninus, qui metu officiorum ac munerum publicorum magnisartibus magnam dissimulabat opulentiam. Denique solus ac solitarius parvased satis munita domuncula contentus, preaosus alioquin ac sordidus, au-reos folles incubabat. Ergo placuit, ad hunc pri mum ferremus aditum, utcontempta pugna manus unicae nullo negotio cunctis opibus otiose potiremur.Nec mora, cum noctis initio foribus eius praestolamur, quas neque sublevareneque dimovere ac nec perfringere quidem nobis videbatur, ne valyarumsonus cunctam viciniam nostro suscitaret exitio. Tune itaque sublimis illevexillarius noster Lamachus spectatae virtutis suae fiducia, qua clavi immit-tendae foramen patebat sensim immissa menu, claustrum evellere gestiebat.Sed dudum scilicet omnium bipedum nequissimus Chryseros vigilans etsingula rerurn sentiens lenem gradum et obnixum silentium tolerans paula-tim adrepit grandique clavo manum ducis nostri repente nisu fortissimoad hostii tabulam offigit et exitiabili nexu patibulatum relinquens, gurgu-stioli sui tectum ascendit atque inde contentissima voce clamitans rogansquevicinos et unum quemque proprio nomine ciens et salutis communis ad-monens diffamat incendio repentino domum suam possideri. Sic unus quis-que proximi periculi confinio territus suppetiatum decurrunt anxii. Tuncnos in ancipiti periculo constituti vel opprimendi nostri vel deserendi sociiremedium e re nata validum eo volente comminiscimus. Antesignani nostripartem, qua manus umerum subit, ictu per articulum medium temperatoprorsus abscidimus atque ibi brachio relicto, multis laciniis offulto vul-nere, ne stillae sanguinis vestigium proderent, ceterum Lamachum repor-tamus (Apulei Metamorfoseon Lib. IV, 9tr, Editia III, R. Helm, Teubner,1931).


punem maim pe toate bogatiile. De aceea nu zabovim; de abiaincepuse noaptea i noi eram la el in fata usii i asteptam: stainnedumeriti insa, fiindca nu ni se parea potrivit, nici sa saltarn usa,nici s'o impingem intr'o parte si nici s'o spargem; zgomotulloviturilor in scanduri ar fi pus toata vecinatatea in picioare, sprepierzania noastra. Atunci Lamachus, cutezatorul nostru sef, s'aincrezut in destoinicia sa deseori incercata, si a varit maim, fräsa faca zgomot, pe unde se deschidea gaura ca sä intre cheiatocmai voia sa traga drugul zavorului. Dar in vremea asta, celmai ticalos dintre toate animalele cu doua picioare, Chryseros,statuse de pazd i simtise fiecare miscare a noastra; s'a apropiatbinisor, pe varful picioarelor, dandu-si silinta sa nu &el cel maimic zgomot, si dintr'o data cu o lovitura foarte puternica, tintuestemana comandantului nostru, cu un piron zdravan, in scandurausii; llsandu-1 spanzurat de legatura fatall, se urea pe acoperisulcocioabei sale, de aici incepe sa strige cat il tinea gura i sa seroage de vecini, chiarna pe fiecare pe nume, i, pomenind de sigu-mina obsteascl, cla de veste ca locuinta i-a fost cuprinsa de foc.Astfel, fiecare ingrozit de primejdia ce se apropia dela vecinalergl inspdimantat sa dea ajutor. Iata-ne pe net amenintati depericol, oricum am fi procedat: dacl fugeam, trebuia sa ne parasimtovarasul, daca ramaneam sa-1 aparam, ne prindea pe noi; dupainsasi vointa lui Lamachus, am gasit insa calea cea mai potrivitäcu imprejurarea in care ne aflam. Am taiat conducatorului nostru,definitiv, partea mainii care vine dela umar in jos, potrivindlovitura chiar la mijlocul incheeturii; dupa aceea, am lasat bratulacolo atdrnat si am inchis rana cu multe fasii de panza ca nucumva picaturile de singe s. ne tradeze urmele pasilor; pe La-machus, fàrà o maul, 1-am luat ca pe o pracia, cu noi ».

Nu stim daca a cunoscut acest text Caragiale. N'ar fi exclusca el sä fi citit <Magarul de aur intr'o traducere franceza.Dar o cale mai sigurl de a-i fi ajuns la cunostinta pare a fi comuni-nicarea de care vre-un prieten latinist, care stia gustul lui Cara-giale pentru cazuri excentrice ». Un asemenea prieten al nuve-listului ar fi fost Anghel Demetriescu, care, dacà a citit romanullui Apuleius, este aproape sigur cà a povestit scena pentru ori-ginalitatea ei spectaculoasà. In urma editiei d-lui Ovidiu Papa-dima (Anghel Demetriescu, opere, editura Fundatiei pentru Ii-teraturà i arta' Regele Carol II Bucuresti, 1938), avem indicatiiea lectura lui Demetriescu din autorii latini era variata si bo-gata. Ramane sà cercetam in manuscris -# Po e t ic a )) nepublicataInca, in speranta ca vom da acolo peste o &Ara lamuritoare. Parala solutionarea problemei din punctul de vedere al istoriei lite-rare, ne multumim cu o simpla analiza, ca si cum potrivirea lorar fi fortuita.

gi

a

a

UN CAZ LITERAR DE CRUZIME INGENIOASA 199

Remarcam mai intai ca in povestirea antica faptele suntprivite de afard, din grupul hotilor. Eroul principal este hotul.De omul din nauntru nu se ocupa autorul; nu se gandeste sl-izugraveasca starea sufleteasca, desigur pentru motivul ca luiChryseros nu-i e frica, el stie dela inceput cum sa se apere. LuiLeiba Zibal i-a venit de abia in ultima clipa ideea de a infasuracu latul mana hotului. Numai astfel este posibila analiza fricii.Cu toata diferenta de continut sufletesc, situatiile apropie sur-prinzator pe Leiba de Chryseros. Evreul o are stransä o avere bu-nicica in bani i vinaturi bine ingrijite, o marfa care totdeaunaface parale > iar Chryseros < quidam nummularius copiosae pe-cuniae dominus ». « Valea Podenilor este o vagauna inchisä din4 parti de dealuri paduroase... in mijlocul Vali sta hanul luiLeiba e o cladire veche de piatra sanatoasa ca o mica cetatuie;desi terenul e mlastinos, hanul are zidurile si beciurile bine us-cate Denique solus ac solitarius parva, sed satis munita do-muncula contentus, pannosus alioquin ac sordidus, aureos follesincubabat Impresia singuratatii, cadrul traiului retras i feritde spaima hotilor, sunt sugerate aproape cu acelasi mijloace laamandoua personajele. Raporturi cu lumea inconjurätoare, psi-hologiceste, este acelasi. Lui Zibal Ii spusese subprefectul <sà fiecuminte; nici sl nu mai pomeneasca de asa ceva, ca sä nu de-stepte in adevar intr'un sat unde oamenii sunt jai i saraci, poftede calcare ». La randu-i zaraful antic, « Metu officiorum ac mu--nerum publicorum magnis artibus magnam dissimulabat opu-lentiam S'ar parea ca Apuleius 1-a gandit pe Chryseros ca peun evreu dintre cei numerosi care faceau camatarie in perioadaaceasta a lumii vechi. Momentul esential al perforarii usii pre-zinta iaràsi elemente de asemanare intre personaje; criza friciia trecut; omul dinduntru este la Caragiale ca i la Apuleius, intoata firea stie ce trebue sa faca spre a se apara... « cu precautiacelui mai incercat vanator, inträ binisor in dughiana. Cauta subtaraba, lul ceva, iei inapoi cu acelasi tact, ascunzand obiectul pecare-1 tinea in maul ca si cum se ferea de indiscretia zidurilorse duse in varful picioarelor la poarta ». Iata-1 i pe Chryseros« vigilans et singula rerum sentiens, lenem gradum et obnixumsilentium tolerans paulatim adrepit ». Este momentul psihologiccaracteristic, cand personajul stie cu preciziune absoluta caviclenia lui va birui.

Cercetand ce s'a intamplat afard, vom observa ca Gheorgheface parte dintr'un grup si cà numai prin abilitatea lui CaragialeIi vedem doar pe el, operand singur. Individul avea vocatie detalhar. « Dar Gheorghe s'a arltat a fi un om prea brutal si preaursuz... suduia mereu i mormaia singur prin ograda. Era osluga rea, lene i obraznic... i fura ». La Podeni, In dughiana

i s

>>. «

».

».

si


lui Zibal, el intrase ca sa se ascunda de urmarirea politiei, care1-a si cautat dupa ce a fost denuntat. Fugise insä de teama jandar-milor, iar nu isgonit de hangiu. Noaptea Invierii fusese aleasapentru spargere, fiindca atunci carciumarul inchidea de vreme sitaranii mergeau la biserica. Hotul n'a venit singur la poarta ha-nului o sunt mai multi oameni afara ... si Gheorghe *. Ei discutaintre ei si se pregkesc dupa planul fixat dinainte. o Poarta o des-chid eu; ii stiu mestesugul. Sa-i croim ferestruica ... barna trecepe aici )). La Apuleius, hotii stau o clipä sa reflecteze. Conduca-torul lor nu stia mestesugul, ca Gheorghe, in schimb era tot at atde destoinic si &este numai deck solutia spre admiratia tova-rasilor. o Tune itaque sublimis ille vexillarius noster Lamachusspectatae virtutis suae fiducia >>. Desfäsurarea o cruzimei inge-nioase )) prezintä in schimb aspecte de diferentiere interesante deanalizat. Croirea ferestruicii cu fierästraul o gdsim la Caragiale,excelent descrisa si indiscutabila in ce priveste verosimilitatea.o Planul era usor de inteles: patru borte in patru unghiuri aleunui pkrat; intre ele ferastraul trage liniile; in centrul patratuluis'a infipt sfredelul mai dinainte; and bucata va fi cu totul des-lipità de trupul intreg al lemnului, se trage afara. Prin golul ramas,o mana puternica se introduce, apuca barna o &à intr'o parte si ...goii sunt la Leiba in cask' *. Lamachus n'a avut acest plan, de careprobabil nu simtea nevoie, pentruca el a introdus mama prin des-chizkura facuta pentru chee. Nu vedem insa cum a putut incapeamana « Qua clavi immitendae foramen patebat ». Banuim el usaavea o ferestruica anume ca la portile noastre taranesti, prin carese vara mana din afara si se tragea zlvorul. Admitand astfel lu-crurile, de yin in contrazicere cu precizarea de mai inainte calocuinta camatarului era bine intarità. Banuim mai de graba capovestitorul a vrut sa arate destoinicia lui Lamachus, care a cutezatsa \Tare maim prin usa cu orice pret. Procedeul lui Caragiale estecu mult mai superior insa si de altminteri cel firesc. Hotii auvenit pregatiti cu unelte cum se cuvine, si au facut uz de ele,fail zgomot. Tot superior este Caragiale si in modalitatea prin-derii mainii inauntru. Metoda latului n'avea cum sa dea gres,catä vreme fixarea in scandura, cu un piron, dintr'o singura lo-viturà cat de zdravang, ne pare o sang indoelnica, mai ales eanu ni se spune daca Chryseros avea cu el lumina aprinsa. Ca siLeiba, el stkuse de veghe, dar nu ni se da amdnuntul luminii. Dacaprinderea cu latul este desavarsità ca verosimilitate, ceea ce ur-meaza ni se pare in schimb mai slab ca observatie si inferior fatàde versiunea latinä. Sfarsitul se deosebeste fundamental. La-machus pune &á i se taie mana din umar, in vreme ce Gheorghe« renuntase la o inutila sbuciumare >> si ramane captiv. Caragialeda amanuntul ca, in clipa strangerii franghiei, hotul a scos un

UN CAZ LITERAR DE s CRUZIME INGENIOASA . 201

racnet de pierzare. « Se auzirl apoi pasii departandu-se grabnic.Tovaräsii lui Gheorghe paraseau lui Zibal prada prinsa cu atataistetie ». Fuga tovarasilor lui Gheorghe pare, de sigur, normala,dar tot atat de norrnall este si ramanerea celorlalti pe langa La-machus. Existä o solidaritate a hotilor sprijinità si pe tema de de-nuntare. Tovarasii lui Gheorghe aveau interesul sa ramaie o se-cunda cel putin pentru a-si da seama de ce s'a intamplat si ca sä-vada daca nu pot salva pe cel ce ii adusese aci si care, odata prins,avea sa iniesneasca si prinderea bor. Chiar päräsit, lipsa de reac-tiune a lui Gheorghe nu se explica in destul. Ca si Lamachus, elera sef, avea cea mai mare energie, si ca bandit prin temperament,trebuia sa se sbata ca o fiara salbateca si sä scape. Se stie, de pilda,ca vulpile, and sunt prinse in cursa cu un singur picior, isi rod-osul cu dintii si fug in trei picioare. Durerea arderii carnii mareade altfel puterile si ducea pe hot in paroxismul disperdrii. Cumavea uneltele cu el, fiindca singur lucrase la ferestruica, doulmodalitati de scapare se ofereau: sa se injunghie cu sfredelul sausa reteze, ca si Lamachus; bratul din umar, cu ferestrlul. Ar fisuportat mai lesne durerea ferestruirii carnii, deck arderea oricarbonizarea treptata a bratului intreg. Caragiale a urmarit insaun sfarsit teatral. Greu ar fi renuntat el la descrierea admirabilaa spectacolului tragic: « Zibal urmarise cu nesatiu toate contur-siunile, toate crispatiile stranii ale degetelor, apoi amorteala cu-prinzandu-le incet unul ate unul, erau pared labele unuigandac, care se sgarcesc si se intind, se agita in misclri extrava-gante, tare, mai incet, incet de tot si apoi intelenesc sub joculunui copil crud». Ca si in « Napasta » lui ii trebuia o scenl de pu-ternic dramatism, in care in ultimul moment, sä naväleasca lumeasi sa intrebe: « De ce omorasi crestinul, ma ? » sau « Care fu pri-cina, jidane ? ». Trebuia ca in noaptea Invierii un evreu si aprindao faclie lui Christos, pentru ca apoi sa plece « incetinel spre fasaritla deal, ca un calator cuminte, care stie ca la un drum lung nu seporneste cu pasul pripit *. Zarifopol ca si Dobrogeanu Ghereaau vazut sfarsitul teatral al nuvelei. In comparatie cu versiunealatina, el ni se pare si mai artificios. Cu mult mai naturala gasimdespicarea umärului la personajul antic, iar spectacolul ne star-neste un sentiment de admiratie, ca pentru o bravura, iar nu de-4 scarba », cum califica Gherea simtamantul in fata carnii omenestipräjite.

CONSTANTIN FANTANERU


NO UTATI SLAVE

Prima saptamana a lui August ne-a adus trista noutate a mortiilui Konstantin Sergejevie Stanislavskij. Artistul inspirat, a caruiconceptie scenick a inscris un capitol avantat in istoria teatruluieuropean, porne§te pe caile nefiintei la o varstä destul de inaintatk75 ani, 0 in preajma unui popas de patru decenii, dela infiintareaTeatrului de Arta din Moscova (Chudoiestvennyj thtr). Pentruvaloarea acestui mare artist §i regisor, se cuvine sa evocam aici,pe scurt, liniile artei sale scenice.

...Ultima decada a veacului trecut a inregistrat pentru teatrulrus lichidarea realismului « §cepkinist )) i aparitia revolutionaraa realismului lui Stanislavskij. 4 cepkinismul>> a stap 'drift teatrulrus timp de aproape §apte decenii (1830-1898), ramanand per-manent pe o linie monotona, ark' realizari inalte; in schimbTeatrului de Arta, de sub conducerea lui Stanislavskij, i-a fostde ajuns opt ani pentru a atinge perfectiunea si a se adanci p aria'la epuizare. Cu toate acestea, la inceputul veacului nostru s'avorbit de o criza a teatrului rus, tocmai cand piesele lui Cechovrecoltau succese frumoase pe scenele teatrelor din Moscova.Critica vremii n'a crutat nici Teatrul de Arta, care a fost invinuitde prea mult « realism )) si naturalism )). 0 analiza obiectivl alucrurilor dovedeste ca obiectiunile aduse sunt lipsite de temei.Oricine intelege azi cà stramutarea realitatii pe scena sau e im-posibilk sau transformarea ei devine problematick inexpresivä sicomica. Daca e vorba sa admitem o criza a realismului teatral dinacest timp, apoi criza aceasta a fost de alta esentä: fiindca vechileinijloace teatrale erau uzate si lipsite de efect, teatrul lui Stanis-lavskij nu s'a simtit neputincios in stramutarea cat mai fidela aadevärului pe scena, ci i-au lipsit mijloacele in care O. redea viu

expresiv, realitatea in lumina rampei.Insa meritul teatrului lui Stanislavskij consta in dorinta arzatoare

dupa unitatea operei teatrale, dupà infaptuirea in cuprinsul scenei, aunui organism viu, functional, in care actorii, rechizitele, culisele,personalul tehnic, deci intreaga atmosferl scenica cu toate ama-nuntele ei, sl se transforme intr'o fiintl vie si sensibilk care satremure la orice zambet i suferinta. In acest sens, Teatrul deArta din Moscova e considerat drept primul teatru din Europa.Stanislavskij tinea sa dea viata intregului material scenic: fiecareobiect, fiecare rol, mare sau mic, un scartait de scara sau inchi-derea unei usi, capatau in inscenarea acestuia o deosebita semni-ficatie, o anumità functiune de amanunt inlauntrul ansambluluiscenic. A insufleti aceste amanunte inseamna a le imprumutaceva din misterul emotiei artistice, stabilind astfel intre elespectator o raza de comunicativitate emotionalà. i aici e locul sa.

«

si

si

NO UTATI SLAVE 203

amintim un amanunt dela sfarsitul piesei « Trei surori » de Cechov :de undeva, din spatele scenei, se aud sunetele unei tobe militare,care nu alcatuiesc nici un element de gingäsie. Mijlocul acestainsa potenteaza in chip neobisnuit emotia artistica : e cel maiputernic moment din cuprinsul piesei, fiindca plasticizeaza situatia§i prelungeste in timp, sub loviturile ritmice ale sunetului, soartaiubirii umane. Sunetele tobei, in care Masa se desparte de Versinin,destraml in bucati viata celor trei surori. Simti cum pluteste inpreajma fiorul mortii cu o intensitate mai mare decat savarsirea uneicrime pe scena. In acest caz toba nu-i nici program si nici ocopie a realitätii, ci o interpretare a acesteia in asa fel incat,capatand glas, graieste i tradeaza intentia poetical a dramaturgului.

Inceputurile Teatrului de Arta au pornit in lumina istorismuluidela 1898. Prerniera « Tarului Fedor Joanovi6 de A. Tolstoi, ca

« Julius Caesar » al lui Shakespeare, au fost reprezentate in urmaunor indelungate §i migaloase studii istorice. Critica vremii amin-teste ca reprezentatiile acestea au fost o minunata lectie de istoriaculturii latine, care in ldc de cuvinte a folosit figurile plastice.Numai cä fata de tehnica teatrului vechi, institutia scenica a luiStanislavskij aducea innoiri in ceea ce priveste locul, actiuneapersonajele. In locul trapezelor tipice sau prospectelor scenice,noul teatru folose§te metoda individualizarii. Eroii si actiuneadramelor, conceputi clasic de vechiul teatru, luau pe scena Tea-trului de Arta o infatisare nouä, o interpretare surprinzatoare.Teatrul lui Stanislavskij n'avea eroi in adevaratul inteles al cu-vantului. El cauta oameni care îi pierdusera tonul eroic al gla-sului in crizele, maladiile si defectele ereditare ale vietii. Teatrulde pana atunci fusese o sward a sigurantei tehnice, care cauta sainfatiseze omul ca pe un tip generos, nobil, cu trup frumos, glasmuzical §i miscare ritmicA. Actorii acestui teatru se trudeau cumandrie sl realizeze un tip scenic armonios, un exemplar clasic.Meste§ugul actoricesc izbutise sa se fixeze astfel intr'un fel destandard, care era, in acelasi timp, o forma avansatä, infratità cumoartea artei vii. Pentru inscenarea dramelor lui Cechov nu eranevoie de o astfel de .coala scenica. Nu era nevoie nici de gesturiarmonice, nici de glasurile sonore ale eroilor. Nu se cauta artistul,ci omul. Nu se descopereau eroi, ci suvitele suferintei omene§ti.Teatrul de Arta nu incerca sl formuleze acordul dulce dintrebine si eau, ci cauta rezonantele adanci §i tragice din nervii uneiomeniri blestemate.

Incerc and sa descopere omenia i omul deci, adevärulteatrul lui Stanislavskij ajunge din lumina rampei tipul §lefuitde arta scenica de Ora atunci §i realiza un altul, a carui autenti-citate urma sa se masoare cu schema oricarui om viu, ales depoet de pe strada sau din societate. Astfel se explicl succesul

#

ti

ti


neobisnuit al # Pescarusului » lui Cechov, jucat de ansamblulTeatrului de Arta, dupl ce cazuse sgomotos pe scena teatruluialexandrin din Petrograd. Numai un actor diletant, din ansamblullui Stanislavskij, a putut sä redea pe neasteptate tonul trist sitragic al personajelor din dramele lui Cechov. In felul acesta s'ainregistrat o noul intonatie a artei dramatice realiste, iar pieseledramaturgului rus raman adevarate fragmente desprinse din corn-plexul vietii, scheme logice si estetice ale realismului. Intre Teatrulde Arta si opera lui Cechov se faureste o legaturä vitalà. Institutialui Stanislavskij devine pe incetul un organism care implinesteconceptia autorului cu formele artei dramatice si strange actoriiintr'un manunchi nedeslipit, in care orice gest sau trernurarea unui artist sift' in stransa corelatie cu misclrile celorlalti, ca undispozitiv mecanic. Un tot artistic, o zong continua de gesturisi sunete vii, care se inaltä si scoboara ca ritmul respiratiei, cafluxul si refluxul unei pasiuni. Acesta este succesul si noutatea,in jurul careia s'a strans avangarda artistica a Rusiei din pragulnoului veac.

Teatrul lui Stanislavskij a fost un teatru al realismului psiho-logic care, in locul cuvintelor si realitatilor neinsufletite, cautatotdeauna o actiune sufleteasca subconstienta. Pentru o cat maiperfecta interpretare, regisorul (si Memirovi6-Dan&nko a devenitcelebru in urma inscenärii originale a « Pescarusului )>) analizeazacu intuitie de literat personajele dramatice si, cu armatura depsihiatru, patrunde in taina sufleteasca a eroilor de teatru. Activi-tatea institutiei lui Stanislavskij devine o paralela a metodei dra-matice cechoviste. Dramaturgul Cechov ca si artistul Stanislavskijincercau sa descopere econcilierea interioara a eroului o : Secauta realitatea psihologica, menità sa ne deschida un ochi delumina catre tristetea tragicl a omului. Cei doi artisti credeau cain viatä alearga alaturi doul realitati 0 cautau ca, de o parteprin rnimica, intonatia cuvintelor si accent, sa evoace imagineasugestivi si deplina a ornului suferind, iar de aka parte saelibereze si sa infaptuiasca toatä bogatia si contrastele vietii inte-rioare in lumina frearnatului scenic. Opt ani de eforturi artisticesi elanuri entusiaste au adus lui Stanislavskij gloria si, inevitabil,amurgul. Realismul, transformat intr'o explicatie a vietii reale,cu dubla lui interpretare scenica, comic 0 tragic, a obositde timpuriu sufletul rus, aflat in plina rasvratire la inceputulsecolului XX. *i astfel, peste citadela teatrului stanislavskist s'ainaltat cu treizeci ani in urrna, drapelul unei noi reactiuni, Teatrullui Vsevolod Meierchold.

Exemplul neintrecut de muncl, perseverenta si iscoditoare,vointa neinduplecata dela scopurile sale, ca si profunda cu-noastere a sentimentelor omenesti, au facut din scena lui Sta-

ACTUAL1TATI CULTURALE EUROPENE 205

nislavskij una din cele mai curate forme de arta, din care a iesito mare epoca realista. De aceea, la moartea lui, un gand piospentru acest mare artist.

TR. IONESCU-NI*COV

ACTUALITATI CULTURALE EUROPENEACTUALITATI ANTICE I ANTICHITATI ACTUALE

Revista Viata Romaneasca (Nr. 9, Septemvrie) publica un ar-ticol de binecunoscutul romancier si moralist francez Jules Romains.Autorul aminteste de o carte recent citita de d-sa asupra cauzelordecaderii lumii antice. Este vechea problema a « prdbusirii impe-riului roman, chestiune ce i se pare actuala lui Jules Romainsdin cauza analogiei dintre atunci i acum. Atunci, ca i azi, oameniicredeau cà crizele sunt trecatoare i neinsemnate. Cautau sà curmecriza momentana, convinsi ca tot raul e numai acesta i uitandca criza cea adevaratà este permanenta, ca e o turburare gene-rala, o criza de structura. Si cauzele acestei decrepitudini lenteSi sigure trebue cautate atunci ca i acum in decaderea spi-ritului international. Orice civilizatie zice Jules Romains esteceva international. A combate acest spirit al gintilor inseamnäa ucide civilizatia, oricare ar fi ea.

Ca situatia imperiului roman si aceea de azi prezinta asema-nari o credem si noi. Dar ele sunt cu totul altele cleat acelecare-I impresioneaza pe Jules Romains.

Este destul de greu de priceput mecanismul caracteristic allumii romane, tocmai fiindca seamana in multe privinti cu stilulnostru de viata analogii care mascheaza deosebirile.

Daca ar fi sà rezumam foarte tare ideea noastra, am spune cäformula romanl de societate a murit, nu din pricina coruptieiStatului, nici din pricina excesivei complicatii, nici din pricinaexagerlrii etatismului, i nici din pricina razboaielor nefericite, cidin pricina cl, dela un moment dat incolo, Roma n'a mai fdcutrdzboi altora. Regimul roman era posibil numai clacl se flceamereu i mereu razboi. Un stat in antichitate exact ca i astlzibazat pe cucerire, nu se poate mentine cleat dacl face mereu altelenoua. Nu e de ajuns ca el sä nu fie atacat de altii. Trebue neaparatca el sa atace pe alii. Motivele care reclama aceasta azi sunt Inca.neclarificate. Este interesant insl de cercetat cauzele de pe vremeaRomanilor.

Exista o abundenta literaturl asupra imperialismului roman.Savanti ca Rodbertus, Mommsen, Marquart, Pijhlmann, Salvioli,.Friedlander, Bacher, Glotz, Guiraud, Ed. Meyer, Giuglielmo Fer-

#

#


rero si altii, au scris lucrari de pe acum clasice. Dar nici unuldin ei n'a insistat asupra urmatoarei chestiuni : « De ce Romaniitrebuiau sa faca noi rázboaie, sub pedeapsä de a pieri dad: nu leflceau ? » Asupra acestui aspect al Istoriei romane voim a insista.Aici este credem noi cheia structurii romane.

Exista o metoda inaugurata de Marx pentru a reprezentaoarecum « grafic » mentalitatea economica a unei epoci si struc-tura regimului dintr'o societate data. Este ceea ce autorul « Capi-talului» numea «ciclul productiunii». In Europa medievala, scriaMarx, acest ciclu putea fi exteriorizat in formula: MarfaBani Marfa. In cea capitalista formula devine: Bani MarfaBani.

Sau mai precis :Marfa Bani altà marfl (in cazul economiei precapita-

Este) si :Bani Diverse Marfuri Bani mai multi (in cazul capitalis-

mului). Ceea ce revine a spune ca in cazul din urma este cevacare se acumuleaza : moneta, capitalul, pe and in cazul intainu se acumuleaza nimic; cici s'a plecat dela o mara si s'a ajunsla alta. La inceputul si la sfarsitul ciclului sunt elemente hetero-gene. Acumularea nu e cu putintl.

Raport and formulele lui Marx la lumea romana care dinele i s'ar putea aplica ?

Credem a putea spune ca nici una. Si iata pentru ce :Mai intai de toate nu intalnim la Roma acumulare monetarl

capitalista. Banul nu se acumula, ci venea tezaurizat gata. 0 dataajuns la Roma, el nu se inmultea, ci, dimpotriva, se risipea.

0 data intrat sub zidurile urbei, era automatic dilapidat. Luxulalcatuia o categorie fundamentala a vietii romane. Ni se relateazacazul unei mese de cedru care costase un milion de sesterti, siacela al unui bogatas ale carui vase de noapte erau de aur. Darcapitolul cel mare al luxului nu era atat consumatia, cat distributia.Clientela personala a puternicilor cetateni ai Republicii primearegulht milioane de sesterti dela patronii ei. « Panem et circenses »este un fenomen tardiv, un fenomen de decadenta.

In perioada de inflorire a Romei, darurile se faceau in bani.De altfel, aceste risipe generoase nu erau complet improductive.Ele generau si intretineau popularitatea, intr'o vreme si intr'osocietate unde popularitatea insemna posibilitati de fabuloasereimbogatiri viitoare.

Intr'un cuvant, banul se pompa, se risipea, dar nu se acumulain vechea economie romang.

De altfel, oamenii bogati se distingeau nu atat prin importantaactivului, cat prin aceea a pasivului.

ACTUALITATI CULTURALE EUROPENE 207

Toti marii barbati de Stat au fost in permanenta ciuruiti declatorii pe care le soldau, cand i cand, printr'o <loviturä ». Sin-gura valoare pozitivl a patrimoniului lor era pamantul, latifundiile,pe care le poseda orice cetatean, fruntas al Republicii.

Asa incat, alaturi de lux si generozitate, banul mai avea si unalt canal de scurgere, tot atat de important. Era parnantul. Dupàcum aminteam mai sus, toate averile cavalerilor republicani eraufinalmente plasate in bunuri funciare. Aticus, acel care a fostsupranumit « Printul Cavalerilor », Ii plasase aproape intregulpatrimoniu In valori imobiliare.

Nici celalt ciclu marxist (marfa-bani-marfa) nu se aplica eco-nomiei romane. Mai intai, pentruca in genere marfurile nu secumparau cu bani, ci se produceau direct acasà. Omnil bonadomi nascuntur », cum spunea Petroniu. Dar formula marxistaeste nepotrivita mai ales pentrucl face abstractie de ceea ce eramai important in lumea romana : latifundiul. Desigur nu se acu-mulau bani, dar se acumula pamant. Acest pamant era fara indoiala,altceva cleat o « exploatare agrara de azi ». La Roma, latifundiuse numea o mare intindere de parriant acoperità cu sclavi si pro-ducand aproape numai intretinerea lor si a lui dominus. Era altcevadeck o mosie contemporana. Dar asa cum era, se acumula intr'unchip prodigios. i acest proces de polarizare alcatuia pivotul intre-gii economii romane. In jurul lui va trebui deci sa gruplin ele-mentele unei corecte

In mod general, se poate spune Ca' formula care oglindestecel mai fidel circulatia de valori in economia romana este :

Pamant Diverse valori (inclusiv moneta) Pitnant. Tot ceera mai important pleca dela pamant i totul se reintorceaacolo. ha' mai in amanunte cum poate fi descris acest ciclu :

Roma era un spatiu geografic foarte restrans, in care traiauo manä de cateva zeci de mfi de ambitiosi pe care nu-i incapeaintreaga lume cunoscuta.

Ceea ce alcatuia acolo primatul vietii morale, era puterea poli-tica si socialä. Trei erau situatiile mai proeminente. Aceea de pro-consul, aceea de general si aceea de cavaler. Tustrele erau spri-jinite pe autoritatea de Stat.

Toata lumea stie fe importanta de putere si de avere aveaupublicanii si proconsulii. Ne ramane sà spunem cateva cuvintedespre cel de al treilea personaj caracteristic al civitatii romane,despre generalul civil.

Caci marii generali nu erau militari de cariera. Sila, Cezar,Antoniu, Pompei erau aristocrati i cetateni, dar nu erau mestesugariai armelor. Nu faceau razboaie tehnice, ci politica prin razboaie.

ceea ce urmareau in primul rand era sa dispuna de cateva sute

«

definitiuni.

.i.


de mii de cetateni care la un semn al lor sä faca orice: sa dea focRomei sau sa-i proclame zei.

« Razboiul a fost marea industrie nationala a Romei *. Multidintre comentatorii istoriei romane au intrebuintat aceasta for-mula. .,5i cu toate ca nu poate fi luat de tot « a la lettre *, este totusiprobabil ca ea reprezinta mai mult deck o simpla metafora.

Trebue sa nu uitam un fapt istoric de o mare insenmatate sinoutate.

Pentru prima oara pana atunci, se iveste interesantul fenomenal mercenariatului aplicat la cetateni. Soldatul roman devine unproletar salariat, in sensul cel mai modern al cuvantului. Si ostasuIcu solda alunga, « expropriaza * cu o necesitate fatalä, vechea mili-tie de patrioti. Ceva mai mult, mercenarul expropriaza chiar peagricultor. Soldatul alunga pe proletar. Ogoarele sunt lasate pustii,si un o run D urias se produce dinspre sate catre Roma, unde sol-datul putea gasi angajament. Un fapt tipic este acela al militarilorintorsi din razboi si improprietariti drept recompensa cu pamant.Dupl fiecare razboi se distribuiau intinderi colosale de pdmantfo§tilor combatanti. Aproape nici unul insa nu-1 pastra. Prima grilla ostasului liberat era a-0 van& pamantul si sa caute din nouun general, care sa-1 ia intr'o alta expeditiune. Sfarsitul unui raz-boiu echivala cum spune Guiraud, cu un « lockout * deza-struos, care trebuia neaparat evitat.

Asa dar oamenii fug de pamant, de acea specie de pamantcare seanmana cu exploatarea agricola de azi. In schimb, cealaltaspecie de pamant, latifundiul, adica mosia de mare intindere,posedatä « ad pompam et ostentationem *, fall alta pretentie deckde a intretine sclavii asezati pe ea, pamantul care e simbol desituatie morala si de putere social:A aceasta forma de bun fun-ciar este ckitatä mai Inuit ca orice.

Pentru a fi general, trebuia sl fii senator. Pentru a fi proconsul,trebuia sa fii senator. Dar pentru a fi senator, trebuia sa fii mareproprietar funciar. Cele doug situatii din care se puteau trage celemai mari avutii erau conditionate de latifundiu.

Generalul facea rlzboi. Acest razboi ii aducea bani si glorie.Dar mai aducea poporului roman sclavi si teritorii. Deci posibili-tali de noi latifundii <4 genere romano *, adica pamant populatcu robi.

Banii castigati de general in razboi erau risipiti de el in scopde a-si intretine si eventual spori popularitatea, si deci situatia inStat, deci posibilitatea de a trafica mai departe, pe sub I-aria sinepedepsit, in afacerile publicanilor, dar mai ales pentru a capatadin nou comanda unei expeditii fructuoase sau pentru a obtinedela Senat un nou proconsulat remuneratoriu. Si astfel, operatia estereluata dela inceput. Dar la fiecare etapa, personajul isi rotunjeste

ACTUALITATI CULTURALE EUROPENE 209

averea imobiliark si deci si turma sa de sclavi. Iar la sfArsitulsfArsitului, ceea ce rAmAne din aceastä vertiginoasä achizitie sideperditie de valori, e latifundiul, acel complex o pAmantsclavi *, ratiune ultimA a tuturor frAmAntArilor si valoare supremAa moralei timpului.

RAvna dupl pAmAnt si sclavi pornea deci mai mult dela onecesitate ideala cleat materialà; era vorba aici poate de o strà-veche dragoste de pAmant proprie semintiilor indo-germane, pecare s'a altoit sentimentul mai recent si specific roman al « vointeide putere *, al dragostei de autoritate, care incepe cu patria pote-stas si culmineazä in dominatia glogului.

Se numeste valoare economica sau marfl un bun care are pro-prietatea de a se acumula cu el insusi. Iar capital este acel buncare prezintd o deosebitä usurinta de acumulabilitate (cum suntde pildl azi actiunile societare; cum era, candva, aurul, etc.).

La aceste conditii satisface cu prisosintl latifundiul roman,acel quid duplex compus din pAmAnt si sclavi. El isi trage existentadintr'o nevoie strAind de economie, din nevoia moralà de glorie,de arivism, de putere de rang social si respectabilitate. Dar impre-jurdri fl,pecifice societAtii romane au fAcut din aceastA insignA defortà politico-morall un obiect de o foarte conturatà exterioritate,un obiect care sfArseste prin a fi pretuit ca scop in sine, Orainteat At inat acumularea lui este perceputà ca o sporire realdsi ca o crestere efectivd.

SA se observe :Sclavul este o marfA. 0 marfä, adicA o valoare acumulabilA

cu ca insAsi ca orice marfl. Dar acumulabilitatea e mArginità.Un numAr prea mare de sclavi inceteazd de a mai fi o afacere sidevine o pagubA.

PAmAntul la r Andul sAu este o marfA, o valoare suscepti-bird de acumulare. Dar si aici acumulabilitatea e mArginità de legiimuabile. Este in deosebi cunoscutà legea « randamentului nepro-portional * si a « venitului descresand * (abnehmender Bodener-trag), cum zic germanii.

In schimb aceste douà mArfuri, combinate, produc o acu-mulabilitate quasi indefinità. ParnAntul hrAnind pe sclavi si sclavulingrijind de pAmAnt afinitatea acestor douà elemente unul pen-tru celAlalt este asa de mare, inat din sinteza lor rezultà o valoaresoak menitä sA loveascA imaginatiile si sA domine spiritele.

Am numit latifundiu aceastA valoare specific romana, care nuare nimic comun cu latifundiul contemporan. Oricum 1-am numi,el a fost centrul de gravitate al vietii economice din societatealatinA.

Desigur, toate aceste lucruri sunt foarte topice, deci destulde greu de priceput astAzi, and altele sunt simbolurile economice

14


de care ne servim. Cele uzitate in lumea romanal acum nu maisunt. Trebue insa sa' ni le reprezentam pe acestea pentru a o inte-lege pe aceea. Daca vrem sl intelegem evenimentele timpului,trebue sá ne identificam mentalitätile de atunci Si sa constatamca.' tot acel proces complicat de rázboaie, guvernari jefuitoare,ambitiile de a ajunge, lupte civile, etc., etc., prezinta, intr'o pri-vintä, un aspect categoric economic, si ea ceva mai mult prin el,tocmai, se poate defini insusi fundamentul regimului economic alRomei antice.

Fireste nu trebue sa fortam sensul cuvintelor i sä spunem cain Roma a existat un capitalism sui-generis, care nu era nici capi-talism, nici capitalism de camata, ci un capitalism de latifundii.Caci, daca intr'o privinta este adevarat ca capitalul nu e inultima analiza deck acumulatorul principal dintr'o societate data,in schimb si cum foarte bine spune Salvioli toate societatileau capital. E vorba insa de cu totul altceva, i anume de a sti dacaacest regim descris mai sus are o analogie cu forma precisä decapitalism pe care Europa 1-a dezvoltat intre veacurile XIV si XX.In aceasta privinta räspunsul trebue s'o marturisim nu poatesä fie cleat negativ.

Dar acei care invoca fapte in favoarea asemanarii dintre celedoua regimuri se inseala nu atat pentruca aceste fapte ar fi exceptio-nale i minoritare. Credem Ca, dimpotriva, faptele cu parfum capi-talist mentionate de un Mayer, Momsen sau Ferrero sunt mai im-portante in economia romana, deck cele aduse in sprijinul carac-terului meseriai> al productiei industriale. De asemeni, nu estecomplet adevarat ca la Roma n'a existat o clasä care sa fi avutmonopolul virtual » al mijloacelor de imbogatire (Salvioli), dupacum inexact este ca Romanii n'au cunoscut muncitorii liberi sisalariati. Dimpotriva, in ocupatia cea mai productiva de bogatie :rdzboiul, intalnim ca lucratori pe soldatul mercenar, care estein cel mai riguros inteles al cuvantului un proletar cetatean.

Deck, in toate aceste fapte, daca este indreptatit sà vedem feno-mene economice, nu este indreptatit sä vedem fenomene capita-liste. Capitalism inseamna cu totul altceva cleat acumularea inde-finita de acele bunuri specific rOmane care au fost latifundiile,adica sinteza ce nu se poate descompune pamant sclavi.

Latifundiul roman a fost, de asemeni, cu totul altceva decatsenioria medievalà. Numai daca ne referim la aceasta din urmàputem vorbi, o data cu Bilcher i Rodbertus, de « Hauswirtschaft ».In Roma insä, latifundiul nu era un stätulet, o societate, ci ovaloare de portofoliu, o unitate care facea parte integranta, aläturicu altele, din patrimoniul unui singur om, iar indivizii ce traiaupe acel pamant erau obiecte, res, res mancipii, piesele componenteale unui aparat material.

o

,

DOI CALATORI ENGLEZI DESPRE ROMANIA DE AZI 211

Desfiintarea societatii romane se defineste tot prin acest feno-men central. In momentul and razboaiele victorioase au incetat,a incetat simultan atat importul de sclavi, cat si castigarea de noibucati de pamant. Pamantul existent a ramas. Dar a devenit omosie banala si un statulet automat. Fostii sclavi au ramas, darau devenit colonii de mai tarziu si taranul liber de si mai tarziu.Ceea ce a disparut insä cu desavarsire a fost acea posibilitate deacumulare progresivl a tuturor acestor elemente. Acumularea depamanturi acoperità cu sclavi devenind imposibila intregulregim al economiei romane a lasat locul liber economiei medievalecare i-a succedat.

E cazul, oare, sa ne temem i noi de o faramitare a lumii de azi,o revenire la un nou Ev Mediu, din cauza acelor popoare care

traesc in febrilitatea i tensiunea more romano pe care odau victoriile razboinice neintrerupte, popoare care traiesc toc-mai gratie optimismului precar produs de aceste trecatoare sti-mulente ?

Este greu de rlspuns la o asemenea intrebare. Ne marginim2 o propune reflectiunii cititorilor nostri.

D. I. SUCHIANU

DOI CALATORI ENGLEZI, HALL SI SITWELL,DESPRE ROMANIA DE AZI

In vremea din urma, ne-a fost dat s citim doul carti asupra-Orli noastre, exceptional de interesante i scrise de doi Englezicu totul deosebiti unul de altul 1). Dacl lucrarea d-lui Sitwell amcitit-o la timp, fiind tiparità abia de cateva luni, pe cealaltà, dato-rita d-lui Hall, am cunoscut-o cu o regretatä intarziere, prima eieditie aparand in 1933. De fapt, aceste douà carti despre Romania secompleteaza atat de bine, incat, pentru a ne cunoaste cu adevarat,un cititor strain ar trebui sa le cunoascl pe amandouI, cad numaiastfel Ii poate forma o viziune intreaga i substantiala desprerealitatea romaneasca.

Adeväruri esentiale, infatisate intr'un chip cu totul personalingenios, se gasesc cu prisosinta in Romanian Furrow, rod al

unei experiente i metode de cunoastere cu totul remarcabile.Caci autorul acestei carti, d. D. J. Hall, a luat un contact nemij-locit cu taranimea noasträ, stabilindu-se intr'un sat din regiuneaArgesului, locuind la o familie de acolo, invät and limba romaneascadin discutiile cu täranii sau pe and le ajuta la munca ogorului

1) D. J. Hall, Romanian Furrow, Methuen and Co. Ltd., London, 1933;Sacheverell Sitwell, Roumanian Journey, B. T. Batsford Ltd., London, 1938.

14'

cle

si


sau participa impreuna cu dansii la diferitele ceremonii si obiceiurilocale. Romanian Furrow sau pe limba noastra Brazde Romdnefti,dupa cum arata si titlul, si aici se cuvine sl semnalam cad. Hall cauta sa impuie substantivul si adjectivul Romania siRomanian in Mc de obisnuitele Roumania sau Rumania si Rou-manian sau Rumanian, accentuand astfel obarsia numelui Orlinoastre, precum si sensul realitatii noastre, ambele venind delaRoma si Roman si stabilind astfel o intrebuintare si mai corectd,si mai relevanta, pe care ar fi trebuit s'o trecem si in frantuzeste,spunand Romanie si nu Roumanie, deci chiar titlul insusi indicaobiectul aventurii intru cunoastere a acestui EngIez : pamantulnostru cu oamenii si bunurile fui.

Scriitorul Hall, care a cunoscut si descris Mexicul in acelasichip direct si autentic ca si Romania, a ocolit pitorescul si innoi-rile relative, modernismul si orasele noastre, pentru a se concentraacolo unde este substanta realitatii romanesti, traind si partici-pand la toate muncile, bucuriile si tristetele gospodariei lui NicolaeDumitrescu, mergand la camp imbracat taraneste, vazand cumfemeile noastre nasc copiii in toiul lucrului si peste trei zile reviniardsi la munca, lasandu-si pruncul sub umbra unei salcii, inte-legand cat de legat este agricultorul de ploaia, pe care o cer deo-potrivä preotul si paparudele, si cat de plind este integrarea tara-nului in sanul naturii, de care atarna toate sfortarile si nazuintelelui, pe care mai totdeauna le poarta cu rituri si cantece, ca acelcaloian, care 1-a impresionat asa de mult si in care vede, pe bunadreptate, « plansul dupa dragoste, dupa viata, dupa fertilitate sicrestere *. Cu inteligentul si nostalgicul Costica merge 4 DomnulEnglez * la pescuit sau la nunta lui Ilie si a Ilincdi, precum cuun alt fiu de Oran, Nicu Popa, a cdrui mama locuia prin tinutulSibiului, va cutreera valea Oltului, vizitand o manästire, «undestapaneau deplin cele douà virtuti religioase, sfintenia si foamea,pentru ca prin jurul Sibiului, la Garbova, sa participe amandoila o nunta de Sasi.

lath' ce scrie d. J. D. Hall despre Sasi in comparatie cuRomanii, pe care i-a cunoscut atat de bine: « Desi el (Sasul HansLeinz) era foarte agreabil, totusi nu m'am simtit la largul meu.Ospitalitatea nu-i sedea bine, caci pentru el era o datorie si nu oplacere sa te ocupi de un strain... Am mai intalnit si alti oamenicare sunt de acord cu mine si care spun ca.' (Sasii) sunt un popormai curand vrednic de respectat deck de iubit ... Sasii, care suntpractici, luterani reci si nu cu prea multà imaginatie, si care sedevoteaza muncii si se ingrijesc de viitor, agonisindu-si multeprin bani solizi si respectabilitate, privesc de sus pe Romani,pe care ei ii socotesc ca un popor fara resurse si lenes. De altaparte, Romanii, fiind comunicativi si putand numai cu greu si


doar fiind provocati sa nu simpatizeze pe cineva, sunt gata sa r Ada devecinii lor, gandindu-se ca este pacat ca ei nu sunt in stare sa ga-seasca cleat foarte putin timp pentru a se bucura de tot huzurulvietii (all the fun there is in life) », (p. 132-133).

Chiar numai din acest singur citat reiese metoda si spiritulcu care si-a scris cartea d. Hall : o metoda directa si vie, prinparticipare adevärata la viata celor pe care ii descrie; un spiritde cunoastere simpatetica, de dragoste intemeiata pe adevaruridobandite nu numai cu ochii, ci mai ales cu sufletul. EnglezulHall n'a venit cu idei preconcepute, n'a facut consideratii filo-sofice, nu s'a avantat in generalitati. A marturisit in RomanianFurrow doar ceea ce a observat si a trait el insusi in anumite partiale tarii noastre. Ca i-a fost dat sa nimereasca tocmai in nisteregiuni specifice si semnificative, nu mai incape indoiala si aceasta8' cartii sale o valabilitate generala. Tinuturile Argesului, Oltuluisi Sibiului pastreaza de minune insusirile tipice ale neamuluiromAnesc si cunoscand atat de temeinic aceste tinuturi, scriitorula isbutit sa redea in substantialele sale reportaje (cititi : in des-crierile sale de lucruri traite cu adevarat) o viziune relevata atrecutului si viitorului Romaniei.

Englezul acesta miraculos iubeste pe taranul nostru pentrucl1-a judecat si 1-a inteles in toate conditiile si realitatile lui proprii.Dar simpatia lui nu se opreste doar la Oran si mai ales la täranulregiunilor cunoscute de dAnsul, care de altfel ii apare nu indestulde spiritualizat. o Taranii nu sunt », scrie d. Hall, (< creaturi spi-rituale. Andrei si ceilalti prieteni ai mei pot respecta formelecerute de Biserica, dar dorintele lor sunt mai mult practice. Ei nususpina dupi desavArsirea spirituala. Nu sunt nereligiosi si simtsemnificatia ritualului bisericesc inteun chip de neexplicat. Darmiturile ce leaga pe vechii zei cu soarele si ploaia, ce fac ca sa lecreasca roadele si le da viatl, ii stapanesc cu putere. Ei sunttarana si in tarana se vor intoarce. Dar cat timp tease, sangelealearga prin ei si aici este pasiune, munca pentru femei si pentrupamant, tearna si ras » (p. 32).

Observatia aceasta este tipic englezeascl, pentrucl ni se vor-beste aici de perfectionarea omului prin religie si se cere taranului,care traeste totul direct si nu prin intermediul problemelor de-constiinta sau al conflictelor rationale, un plan de realizare-de-sinepe care el nici nu si-1 poate pune in astfel de termeni, fiindcafatalismul ski metafizic si scepticismul cu care 1-a imbibat insasiistoria tarilor noastre (deci si conditiile sale proprii, si manifestarilesale din trecut) il impiedica s'o faca. Admitem ca spiritualitateamaxima se dobandeste in felul stabilit de d. Hall, dar nu-i maiputin adevarat ca riturile si miturile descrise si intelese aici atAtde remarcabil, si mai ales sensul frumusetii, inteligenta si buna-


tatea pe care si d. Hall le recunoaste cu prisosinta täranului nostru,toate acestea fac ca afirmatia # taranii nu sunt creaturi spirituale )rsä devie foarte relativä, daca nu chiar sä fie complet anulata.Caci unde este traire semnificativa, cantec si la rau, si la bine,preocupare de arta si de frumusete, acolo nu se poate spune ca.nu exista spiritualitate. Afirmatia aratata nu este valabila, dinaceasta pricina, nici chiar pentru taranimea regiunilor cutreeratede d. Hall si cu atat mai putin poate fi ea valabila pentru taraniidin Moldova, unde misticismul religios este mai intens iar spiri-till practic rnai redus. De altfel, chiar in tinuturile vizitate atat deatent, d. Hall a aflat el taranii <( vor Cann totdeauna. Chiar dade trist, e frumos. Caci; domnule Englez, este frumusete in tristete,precum este si tristete in frumusete » (p. 166).

Dad scriitorul a luat de pe rnalurile Argesului si Oltuluiimagina tipica a taranului roman, ridicand la o valabilitate aproapegenerala constatarile experientii sale de calator intru cunoastereaautentid, din Moldova, pe unde a trecut foarte repede la finelecalatoriei, a capatat Inca o intelegere fundamentala pe care de altfelo surprinsese si mai inainte, si anume ca la noi nu se crede ca aurulil face pe om mai bogat. I-o va spune boierul Pavel, de prinpreajma Iasilor, la al drui conac a inoptat. Boerul fusese, fireste,expropriat si inca inainte suferise de pe urma unei räscoale Ord-nesti. Totusi, boierul Pavel intelegea si iubea pe tArani, iar acestuiEnglez ii spune printre altele : <( Vezi, prietene, in tara asta, noinu tanjim dupà bani. Ceea ce dorim este pacea si sa fim lasatiasa cum voim pentru a ne putea bucura ... Un leu sau un milioneste tot aceea. Pamantul da multumire, banul ispiteste » (pp..195-196).

Chiar daca scriitorul Hall nu a atins toate fetele metafizice aletrairii romanesti, el a izbutit sa descopere singur o seaml dinadevarurile ei esentiale si chiar dad nu a ajuns la aprofundari sigeneralizari de eseu filosofic sau teologic (ortodoxismul nostruaproape ca nici nu este cercetat), descrierile sale vii si atat de inte-legatoare sunt adesea nespus de caracteristice. Prietenia, bunatatea,comunicativitatea, sociabilitatea, luminozitatea si bunl voia oame-nilor legati de pamant, fie ei farani sau boieri, veselia lor simpla,integrarea in naturl si cosmos, truda kr de muncitori umili sidarzi, iata elemente bine reliefate in cartea Romanian Furrow, careastfel, face un mare act de dreptate acestui neam atat de putininteles si adeseori atat de gresit judecat. Inteligenta si sufletulacestui Englez ales se invedereaza la tot pasul. D. J. Hall este,intr'adevar, un calator care vine si isbuteste sl cunoasca, sä iu-beasca si sl rosteasca adevaruri constructive.

Ca ultime ilustratii ale acestei exceptionale puteri de intelegerisi simpatizare umani, mention5m inca doua cazuri. Autorul pare


insusi in epilogul cartii, in care descrie, daca nu suntemgresiti, atmosfera de la Mogosoaia i palatul brancovenesc, pare-rile urrnatoare: « Murdaria lor (a taranilor) este murdärie de pa-mant, lenea lor este inteligenta oamenilor care nu suspina duplbani, ci muncesc indeajuns ca sä se indestuleze pe eifamiliile lor » (p. 222). A doua ilustratie o luam dintr'un alt do-meniu, acela al artei, unde autorul deosebeste, in chipul urmator,tesaturile i broderiile romanesti de cele sasesti: « In tesaturileromânesti nu este nici o sugestie de cultura. Cu toate el desenele

colorile sunt fàrà gres, ele sunt pe de-a 'ntregul naturale. Pri-vindu-le, simti cum lucrul îi are obarsia in inima 0 nu in cap.Broderiile sasesti arata contrariul... Cele românesti sunt expresiaunui popor plin de imaginatie, condus de-a-dreptul de simturi,o expresie de frumusete, ce a supravietuit prin veacuri de lupfa.Tesaturile säsesti sunt datorite unei comunitati darze (hard-headed ) , practice, si prospere, care a dat multà importanta aparenteivestmintelor, poate pentru a face din ele simbolul meritatei lorprosperitati (p. izz).

Cartea aceasta plina cu observatii magulitoare i subtile,rostite sincer i curat, printre care adesea gasim multe cantece

zicale autohtone, ar trebui neaparat tradusa in romaneste, cicinu numai strainii, dar chiar i noi insine avem ce afla dintr'insa.

* *Deosebità i ca metoda i ca spirit, cartea d-lui Sacheverell

Sitwell, Roumanian Journey, este mai curand un bun manualpentru turisti. Aici gasim mult mai multe despre speciile de tiganiaflati prin locurile noastre, despre lipovenii Deltei i scapetiiBucurestilor i Galatilor deck despre taranii nostri sau chiardespre burghezia i aristocratia noastrk fie de sAnge sau intelec-

Carator rapid si vioi, d. Sitwell a vazut enorm de multelucruri in cele patru saptImani in care a cutreerat tara, i carteasa, de bunA seamk completeaza cu aspectele ei pitoresti i exte-rioare ceea ce a rAmas netratat in lucrarea profundl a d-lui Hall.Repeam cà ambele carp se completeaz5 i aparitia amandoruraeste un act util.

Mare cglätor i uneori reporter strAlucitor, d. Sitwell are,dupa parerea noastrk un merit pe care nu 1-am intAlnit la alticaldtori veniti prin meleagurile noastre, i anume el incearcämereu sa compare lucrurile i localitatile dela noi cu cele dinstrainatate, chiar dna uneori in mod fortat i paradoxal. Tinu-turile Valcei ii par tuscane sau provansale (p. 17); undeva, pelanga cula dela Maldaresti se gandeste la valea Arnolui; Rucarul

imprejurimile lui sunt comparate cu Mittenwald sau drumulla Kloster Ettal (p. 19); costumele dela Rucar ii par el au « preamult aerul unui bal artistic dela Chelsea » (p. 20); Românii, «fiind

malt.

a-si

insisi si

a

*9

si


mai ales Latini ca origine, au fetele civilizate sau supra-civilizateale Spaniolilor si Italienilor * (p. 22); cofetaria Kalinzachis (sic)dela Sinaia este de clasa lui « Gerbaud de la Buda-Pesta, a luiZauner dela Ischl, a lui Hasselman de la St. Moritz * (p. 23);castelul Peles este un fel de « Balmoral tropical » (p. 23); tiganiilaeti au figuri asemanatoare cu acea a lui Christos sau cu cele alediscipolilor sai; cladirile de lemn sunt la fel cu cele scandinave(potrivit teoriei lui Stryzgowski) (pp. 12 si 25); manastirile dinBucovina sunt mai aproape de Trebizunda deck de Bizant (potrivitteoriei d-lui Talbot Rice) (pp. 104-105).

Am mentionat toate aceste comparatii si legaturi pentru asugera aerul cand paradoxal, and ingenios, cand snob, andstiintific al cartii acestia, scrisl de un om inteligent care voiestesa fie mereu interesant si inedit, chiar daca mai mult deck sepoate. Acolo unde d. Hall adanceste, reliefand adevaruri uneorirostite, d. Sitwell improvizeaza, compara exterior, leaga sauimbina ingenios.

Goana aceasta dupl originalitate si inedit este prezenta de altfelsi in excelentele ilustratii luate de d-nii A. Costa si RichardWyndham, adevarati artisti, care completeaza si exemplifica deminune textul. Sustinem ca lucrarea d-lui Sitwell contine celemai expresive si reprezentative fotografii care au ilustrat vreo-data un text despre tam noastra.

*i. fiindca avem de a face cu un scriitor care tine sa-si arate laorice pas individualitatea, nu este rail sa mentionam cateva dinpreferintele, impresiile si obiectiile sale asupra diferitelor localitatisi monumente romanesti. (De consideratii generale si de judecaticu caracter metafizic, sociologic sau macar etnic nici nu este vorbain cartea asta care, repetam, este un fel de calauza moderna, careindica pe unde a mers si ce a vazut scriitorul, si prin urmare ceea cear putea vedea si alti calatori mult umblati).

L-au impresionat dela primul contact cu tam luminozitateapeisajului, soarele puternic si abundenta florii soarelui, iarmaroa-cele si tiganii, misterul sectei scapetilor, melancolia relativa delanoi, « desi in Romania nu existä acea strafunda mizerie, aceamelancolie muta ce a fost totdeauna endemica scenei spaniole »(p. 25). Nu este de parere ca Bucurestii au ceva din Paris, afarade « unul sau doul inevitabile magazine de moda » (p. 35). De altfel,capitala noastra isi are personalitatea nu in monumente, ci inoameni (p. 36). In tara noastra « este mai bine si nu te uiti la cai »(p. 51), atat de « spectrali » si de fau tinuti sunt. Bucataria roma-neasca este, dupl cea din Rusia pre-revolutionara, cea mai bunadin toata Europa (p. 57). Vinul este bun, dar niciodata extraor-dinar. Apele minerale putine si la masa nu se serveste deck apade Borsec (p. 58). I-a rlmas in urechi dintre cantecele auzite


o Ionel, Ionelule », aceastä « capodopera a deziluziei », care incepeca un cantec popular din Sevilla sau Valencia (p. 62) I Este sigurde altfel a o Ionel, Ionelule » si 4 Sa. villa' Pompierii * sunt o celemai frumoase dintre cantecele populare » (p. 114) I, ceea ce estecel putin surprinzkor, caci d. Sitwell se refera in mai multeranduri la muzica, analizand unele pareri ale lui Liszt si compa-rand intre ei o seama din compozitorii intregului glob. Probabilca tot din gustul pentru paradox a emis aceste aprecieri, care arscandaliza pe sustinatorii adevaratei muzici populare. De altfel,la Englezi notiunea de o popular * are un alt inteles deck la noi.Alaturi de cultul pentru paradox, calkorul Sitwell are mereutendinta de a crede ca crick de grabit ar vizita un oras, el nu aputut omite nimic interesant de acolo. « In afara de magazine(care au reputatia de a fi mai bune deck cele din Bucuresti, spuned-sa mai sus) si de Biserica Neagra aproape ca nu mai este nimicinteresant in Brasov » (p. 24). Procedeul acesta este repetat si inalte ocazii.

Dintre manastirile si bisericile noastre, Hurezul ii apare dreptcea mai fermecatoare, iar Sucevita si Voronet drept cele maivaloroase opere de arta (p. 114). Detesta, in schimb, Bisericaepiscopala dela Curtea de Arges, care in toate privintele o is theworst thing in Roumania * (este cel mai prost lucru din Romania),fiMd « un inflorit si dulceag exemplu de stil armenesc * (p. 18).Nici d-lui Hall nu-i place aceasta biserica, desi d-sa se arata cevamai putin intolerant deck d. Sitwell. Deplange si dansul « imbuna-tatirile » aduse acum patruzeci de ani, detesta decoratiile interioaresi ironizeaza zaharoasele turnuri si auraria exterioarl. (RomanianFurrow, pp. zoi--io2). In schimb, d. Hall admira fresceleBisericii Domnesti dela Arges, o singurele care 1-au impresionat »la noi (p. ioo), pe care si d. Sitwell le considera 4 bune » (Rou-manian Journey, p. 18).

Regretam ca acesti calatori, care s'au putut opri la Cernautisi la Chisinau, nu au vizitat si Iasii, centru care le-ar fi intregitcunoasterea despre Romania. De asemenea, ceea ce este curios incazul acestor calkorii, este si faptul ca nici d. Hall, nici d. Sitwellnu au luat contact cu nici un ganditor sau literat dela noi, cand,alaturi de Oran, intelectualul este acela care reprezinti mai tipicRomânia de astazi.

Cultivand paradoxul si parerile transante, jucand pe cele maisubtiri franghii de eruditie si comparatie, afectand adesea « genulgenial », care prinde atat de bine pe un conte Keyserling, oprin-du-se asupra unor amanunte si trasaturi pitoresti infinit mai multcleat asupra realitatilor substantiale, d. Sitwell a isbutit, totusi,sa scrie o carte interesanta si placuta, care va atrage de sigur multistreini la noi.


Roumanian Journey vorbeste de o Romanie senzationala maimult prin amanunte trecatoare i prin elemente secundare, dar caretocmai acestea atrag cel mai mult in zilele noastre. RomanianFurrow construeste, prin altä metoda si in alt spirit, imagineaRomaniei eterne. Nimic mai instructiv decat compararea, pentruimbinare i excludere partiala, a acestor douà carti, una scrisade un romantic insetat de adevar si de voie buna intre oameni,alta de un amabil reporter, care, cu o siguranta de mester baroc,cultiva, cu multà buna vointa, senzationalul i focurile de artificii.Dar din amandouà profilul Romaniei iese bine reliefat, precum

actuala epoca de propäsire sub domnia M. S. Regelui Carolal II-lea, care este infatisat ca un mare intelectual i organizator.Amandoi mesterii englezi trebuiesc pretuiti i stimati pentrucaaduc un plus de cunoastere a realitätii romanesti de azi si demaine. Si dragostea d-lui Hall, si scanteierile d-lui Sitwell suntun valoros omagiu adus adevarului.

PETRU C OMARNES CU

VITAM I N E I AVITAM NOZEVitaminele formeaza astazi unul din capitolele cele mai pasio-

nante ale cercetarilor tiinçifice. Laturea lor in imediata atingerecu viata, cu alimentatia, cu dezvoltarea, cu reproducerea orga-nismului omenesc, le-au ridicat intr'un prim plan de importanta.Desi lumea stiintifica a fost pusä pe drumul lor de mai bine de ojumatate de veac, de abia acum au patruns intr'un cerc mai largde preocupari. E un proces pe care il putem urmari, in zilele noastre,in mai multe ramuri de activitate : coborirea secretelor de laboratorin mijlocul lumii cu indeletnicirile cele mai variate. Pana maiacum cativa ani, interesul pentru vitamine ramasese inchis numaiintre zidurile catorva laboratorii, iar astazi, fàrà surprindere, con-statam ca vitaminele sunt pe buzele tuturor. Adevarul e ca acestesubstante recunoscute indispensabile alimentatiei, prezentand pro-prietati miraculoase, in cantitati extrem de reduse, merita intreagaatentie care li se acorda. Curiozitatea oamenilor va fi cu greusatisfacuta, pentruca aceste substance se gasesc in proportii mini-male, asa ca extragerea lor in scopul de a le studia este nu numaianevoioasa dar i foarte delicata.

Vitaminele au rlsturnat oarecum punctele noastre de vedereasupra alimentatiei.

Asa, de pada, s'a crezut la un moment dat ca una din condi-tiunile de capetenie, pe care trebue sä le indeplineasca un alimente sterilitatea lui. Mai ales in alimentatia copiilor acest lucru seobserva cu strict*. Fainoasele erau obtinute de preferinta din

VITAMINE $1 AVITAMINOZE 219

boabele decorticate, pentru ca faina si fie cat mai alba, fructeletransformate in compot, zarzavaturile fierte cat mai con§tiincios.Toate aceste masuri de precautiune sunt considerate astAzi totatatea erori. Mai tarziu, acestui punct de vedere i s'a adus o corn-pletare, pe temeiul cA viata fiind o ardere, o combustiune, alimenteleintroduse in organism trebue sA totalizeze un numAr de caloriinecesare intretinerii acestei combustiuni. Fireste, in aceastà ordinede idei erau preferate alimentele, care, sub un volum redus, con-tineau un important numar de calorii. Se ajunsese astfel la convin-gerea cä problema nutritiei este o problemA simpla. DacA orga-nismul omenesc se spunea este format din elementele carbon,hidrogen, oxigen, azot, fosfor, etc... si dacà are nevoie de unnumAr oarecare de calorii, atunci nimic mai simplu deck sl i sefurnizeze elementele trebuincioase i numArul necesar de calorii.Ori tocmai and se credea definitiv stabilit acest criteriu, aplicarealui a dat rezultate foarte putin incurajatoare. Aici e punctul deplecare al cercearilor asupra vitaminelor. N'a fost greu sä se ob-serve cl in asemenea conditiuth nutritia rImane deficitarà.

Iatà cateva fapte. Porcii de India hrAniti cu gräunte si apà, desitrebuiau sà se dezvolte normal, acest fel de alimentatie contin and

principiile i caloriile necesare cresterii, la un scurt interval pre-zentau turburAri grave; le cAdeau dintii, erau izbiti de un fel derigiditate partiald i, in urmA, mureau. Dacl insd li se administrasi patina verdeata, dezvoltarea lor era normali si in cele mai multecazuri turburArile displreau.

De asemenea, pAsArile hränite cu orez decorticat cad repedepradà paraliziei i mor. Boa la contractatA de pAsAri in aceste con-ditiuni se numeste polineuritä si se aseamAnA mult cu o boallcare bantuia si secera populatia nevoiasà in Extremul Orient.Boa la se suprimA dna' intervine in alimentatie putina zeamA detArate de orez.

Observatiunile de felul acestora s'au inmultit repede i s'aputut demonstra in mod indubitabil cä alimentatia numai pe bazaprincipiilor hrAnitoare si a caloriilor este insuficientä si cl are oabsolutA nevoie si de alte elemente, macar in doze minimale,pentru ca sä intretina viata unui organism.

SA mentionAm o experienta categoricA a profesorului Hopkinsdin Cambridge.

0 grupl de §oareci a fost hrAnità cu urmAtoarele substantepure: amidon, caseink grAsimi de porc, zahAr si saruri minerale.0 altà grupà hrAnità exact cu aceleasi cantitati i acelasi regirn,dar in plus s'au adaogat trei centimetri cubi de lapte zilnic. Soareciilipsiti de lapte se imbolnAveau. Inversandu-se regimul, prima cate-gorie s'a insdnAtosit si a inceput sl prospere, iar a doua sI dea do-vadd de turburAri observate mai intai la prima grupl. Era clar cl

si

.


laptele, desi in proportie redusa, continea acea substanta miste-rioasa, lara de care viata devenea imposibila.

Faptele i experienta, au dat indicatiuni i asupra metodei deurmat cu scopul de a izola o substanta at at de pretioasa. Rezulta,in adevar, un sir de operatii, deopotriva de grele si delicate. Inprimul rand este necesar sa se determine, care din alimentelecunoscute contin vitamine. Pentru aceasta trebue experimentatasupra diverselor animale i chiar asupra oamenilor in clinici, maiales, regimuri alimentare, tatonandu-se, 'Ana and se stabileste,pe cale de eliminare, daca un anumit aliment contine sau nu vita-mina. Se obtine, in modul acesta, o lista de alimente, in care se&este una sau mai multe vitamine. In al doilea rand se proce-deaza la izolarea substantei active i, daca e posibil, la izolarea chiara vitaminei. Apoi se stabileste care vitamina a fost izolatä. Seintelege, i vrem sa subliniem insistent ca cercetarile sunt anevo-ioase i presupun un numar mare de operatii i o indemanareparticulara. Aici rezidA faptul ca, desi lumea stiirrtifica a calcat peurmele vitaminelor Inca de mult, rezultatele obtinute au fost relativdestul de mediocre.

Capitolul- vitaminelor este cu siguranta menit sa scoatà dinintuneric o suma de alte probleme.

Dar sa trecem mai departe.Dupa laborioase cercetari, in arml 1912, Cazimir Funck, un

savant polonez, reuseste sa izoleze patru decigrame de substantaactiva, prelucrand 50 de kilograme de produse dela decorticareaorezului. Aceasta substanta, injectata in cantitati infinit mici 'Asa-rilor bolnave de polineurita, le insanatosea. Funck a numit sub-stanta : vitamina.

Cuvantul, foarte sugestiv, s'a incetatenit cu usurinta si astazise cunosc mai multe substante cu actiune bine determinata, nu-mite la un loc vitamine i catalogate cu literele alfabetului A,B, C, etc.

Nu s'a putut pana astazi stabili in mod precis constitutiatuturor vitaminelor, pentruca cele mai multe n'au putut fi incaizolate in stare purA i supuse unui studiu valabil.

Funck a reusit totusi sa izoleze una din ele i s'o cristalizezerealizand un pas enorm.

Dar analiza acestui produs cristalin nu a fost facuta deck in1926, de Donath si Jansen, care au stabilit cu greutate o formulaglobala, fixand cati anume atomi de carbon, hidrogen, oxigen,conhine o molecula de vitamina. Astazi cercetatorii sunt pe calede a cunoaste care anume este dispozitia acestor atomi in mole-curl, cu alte cuvinte de se cunoaste arhitectura moleculara. Vita-mina aceasta izolata in stare de puritate s'a insemnat cu B nu-marul unu.

VITAMINE SI AVITAMINOZE 221

Evident cA este de o deosebità importantà sa se cunoascA nunumai efectele fiecArei vitamine, dar si ce este aceastA vitaminA,care este constitutia ei intimA.

Orick de ingrate ar fi cercetArile pe terenul vitaminelor,stiinta, cu rAbdarea care o caracterizeazA, va deslega toate tainele.

CercetAtori de reputatie mondiall au reusit in ultima vremesA izoleze in stare curatà mai multe tipuri de vitaminA si sä stabilea-sea cu preciziune constitutia bor.

** *

Am arltat cA turburArile care se nAsteau dintr'un anumit felrational de alimentatie, au condus pe cercetAtori pe urmele vita-minelor.

TurburArile, care corespund absentei unei vitamine din ali-mentatie, se numesc cu un termen general avitaminoze, si suntdestul de bine caracterizate.

Vitaminele se impart in douA grupe, dupl criteriul solubilitAtii,adicA dupA natura mediului in care se pot disolva.

Astfel avem vitasterine liposolubile, care se disolvä in grA-simi si vitamine propriu zise hidrosolubile, care dupa cum sianuntA expresia care le urmeazA, sunt solubile in apl. In categoriavitasterinelor se cunosc trei vitasterine mai importante si anume :

A. NecesarA cresterii animalelor tinere; cu proprietate anti-xerofalmicA.

D. AntirachiticA, prin urmare indispensabild animalelor tinerein prima lor dezvoltare.

E. TrebuincioasA reproducerii.Iar ca vitamine propriu zise, cei mai multi din cercetatori

consemneazA existenta a trei vitamine, toate solubile in apa.Iatd-le :B. 1. Trebue sA se afle in orice hranA normalà si este indis-

pensabilà tuturor varstelor ; actiune impotriva bolii numità ber-beri.B. 2. NecesarA unei hräniri normale la toate vArstele si cu ac-

tiune contra pelagrei.C. Anti-scorbuticl.SA vedem acum manifestatiunile care au loc atunci and lip-.

seste unul din aceste elemente infinitezimale, dar absolut necesareexistentei. Absenta vitaminei A opreste organismul din crestere,corpul se ratatineazà, si in cele din urml viata este sugrumatl.In cursul boalei se iveste de cele mai multe ori o complicatiunela ochi, cunoscutà sub numele de xeroftalmie care debuteaz1printr'o conjunctività catarall, leziuni in cornee, scurgeri puru-lente ; rAul se agraveazA si se terminl cu orbirea completà. E oboard care b Antue mai ales la copii. La adulti lipsa vitaminei A,poate produce o boalà cunoscutà sub numele de hemeralofie,


care este in legátura tot cu organul vederii, foarte jenat in mo-mentul and lumina zilei descreste. Aceste afectiuni se pot pre-veni i vindeca cu unturd de peste, unt, ficat de pasaire, gllbenusde ou, lapte nesmântânit, toate produse avute in vitasterina A.

SA trecem la vitamina B si sä spunem din capul locului el seblnueste existenta a patru factori activi notati cu B numärul unu,doi, trei, patru. Mai bine cunoscuti sunt primii doi factori.Acestea insä, sunt amOnunte care n'au o importantal prea mare incadrul consideratiunilor noastre. Faptul e cà absenta vitaminei Bprovoac1 o gravA paralizie, muschii spatelui suferg o contrac-tiune puternick asa fel incât sira spinArii este incovoiatä ca un arc.

In unele cazuri vederea este alteratà i chiar pierdutkSimptomele s'au observat mai ales la porumbei, pa'säri par-

ticular sensibile la actiunea vitaminei B, in cazul and au fosthràniçi cu orez decorticat.

Boala se numeste polineuritä. E interesant sä subliniem ca feno-menele de perturbatie observate in cazul polineuritei prezintàmulte asemArfari cu o maladie care bantue de multà vreme inExtremul Orient facand ravagii impresionante. Mortalitatea seridicà uneori la 7o la sutà.

Maladia e cunoscutà sub numele de beri-beri.Imediat ce laboratorul a cunoscut origina acestei grozave

maladii a luat masuri impotriva ei, administr And populatieivitamina B, mortalitatea a sazut numai la 2 la sutk Prevenirea

vindecarea se obtin cu extrase provenind dela decorticareaorezului, i cu un regim alimentar, in care inträ multá verdeata.SO mentionam cä cercetärile, care se duc pe terenul factorilor B 2,indicä rezultate in tratamentul pelagrei.

Vitamina C este in legatra cu boala numità scorbut si carese manifesta uneori la copii prin cateva simptome bine cunoscuteInca de multà vreme.

Bolnavul se simte farà puteri, dureri in picioare, se simteinvadat de o mare tristete, se umfla gingiile, prezintà turburáricardiace.

LAmaia, banana, rosiile crude si fierte, varza crudä, ficatul,rinichii, toate aceste alimente contin vitamina C in cantitati im-portante i administrarea lor copiilor, ii pun complet la adOpostde orice neplacere.

Vitamina D este cea mai importantk clacl se poate spune,pentrua e in legAtura cu rahitismul.

Rahitismul, adicI acea dezvoltare anevoioasä a organismului,intarzierea procesului de calcificare a oaselor se datoreste absenteivitaminei C. In adevär s'a constatat cä rolul important al acesteivitasterine e sä pIstreze un echilibru intre fosforul i calciul ne-cesar organismului, elemente fOrl de care intreg organismul este

§i

OAMENI $1 INTAMPLARI 223

in suferinta. Rahitismul se combate cu untura de peste. Dar nunumai untura de peste, ci i soarele soarele artificial >> cum senumesc lampile producatoare de raze ultra-violete au un efectsalvator actionand intocmai ca vitamina D.

La inceput s'a parut foarte curios acest lucru i anume legaturaintre razele soarelui, mai precis razele ultra-violete, i vitamina D,dar dupa laborioase cercetatori enigma a fost deslegatä. S'a gäsitin adevar ca celule vegetale i animale contin o categorie de sub-stante numite steroli si C acesti steroli sunt activati de razeleultra-violete, prezentand In urma « iradiatiunii » exact proprietà-tile vitaminei D. Astfel ca alimentele iradiate sau chiarcorpul animalului supus unei bai solare sufera un proces internde activare a sterolilor, pe care il contine, si care reactioneaza ca

vitamina. S'a explicat ea' prezenta in cantitap asa de importantea vitaminei D in untura de morun s'ar datora faptului ea acestpeste traieste intr'o regiune unde activitatea soarelui si in specialrazele ultra-violete se produc in cantitate mare si se resimt cuputere; sunt regiunile arctice, cunoscute ca bogate in fenomene.datorite radiatiunilor cosmice.

In fine vitamina E anuntata de Evans la 1923 se pare cä ein stransa legatura cu reproducerea; absenta ei producand o corn-pletä sterilitate la animale.

Se desprinde din randurile de mai sus ea intreaga noastradesvoltare este pusa sub auspiciile unor substante cu proprietatimiraculoase, care se gasesc ici i colo in cantitati infinit mici,dar care sunt absolut indispensabile vietii. Absenta lor se traduceprin turburari grave, care afecteaza organismul i desvoltarea lui.Pentru inlaturarea fenomenelor, care decurg din absenta acestorvitamine, se recomanda o alimentatie variata, bogata in verdeturi

fructe i pe cat este cu putinta crude si proaspete, cunoscandca vremea, fierberea, contacul indelungat cu aerul altereaza acesteprincipii active.

SA lasam dar copiii sä manance de toate.AL. MIRONES CU

OAMENI I INTAMPLARI :UN CERTIFICAT DE ROMANITATE!

Citind frumosul discurs de receptie la Academia Franceza,-tinut de cunoscutul om politic si scriitor, Leon Berard, gandulm'a dus la omonimul au, la Victor Berard, eruditul publicist si-elenist, pasionat in aceeasi masura de problemele omerice, cade cele balcanice, i pe care, cu patru decenii in urma, 1-am

si «

cunoscute

§i

si


cunoscut la Scopia, orasul copilariei i primei mele tinereti,astazi : Scoplje, capitala a Banovinei Vardarului, din Jugoslavia.

Victor Berard, pe vremea aceea, pare-mi-se, era inspectorgeneral la Ministerul Instructiunii Publice. In aceasta calitatefusese trimis de guvernul francez, s faca cercetari asupra stärilordin Macedonia, care incepusera sa dea mult de lucru cabineteloreuropene, din pricina intereselor kr contradictorii si a intrigilordiplomatiei Rusiei i Austro-Ungariei in Balcani. Din aceastäpricink diversele nationalitati din Macedonia manate de dorintade a se vedea, cat mai curand, emancipate de sub jugul turcesc,ajunseserl a fi intrebuintate ca niste simpli pioni pe esichieruljocului diplomatic.

Venind dela Paris via Viena i Belgrad el s'a oprit,pentru incepe cercetarile, la Scopia. Aici cearta dintre Greci

Bulgari, Bulgari i Sarbi, Romani i Greci se mai ingreuiacu o cearta locala intre Sarbi i comunitatea greacd, din pricinacomunitatii sarbesti alcatuità din putin Slavi patriarhisticare credea ca i se cuvine dreptul de a stäpani biserica cuhramul Sf. Inältari, singura din cele trei biserici ortodoxe infiinta ce tinea de Patriarhie, pentru a putea inlocui limba greacà .

in care, pând atunci, se facea slujba religioasa, cu limba sarbd.Ea se intemeia pe faptul cà membrii comunitatii grecesti nu

erau de obarsie greci, ei fiind, pur i simplu, Romani imigratiin acest oras, de putina vreme, din comuna Crusova, de unde,unii din ei venisera fàrä a-si aduce familiile, iar cei mai multinici nu erau insurati.

Lucrul era perfect adevarat. Ca in toate comuncle i oraseledin Macedonia i la Scopia elenismul era reprezentat, in lipsaunor Greci autentici, de Romani; cei mai fanatici adepti ai ele-nismului. Dar ei fiind socotiti de Patriarhie drept Eleni autentici,erau, pretutindeni, sprijiniti de membrii clerului grec episcopi

arhierei incurajati i laudati pentru spiritul lor de abnegatiece-1 aduceau jertfa pe altarul intereselor elenismului.

Numai aici, la Scopia, pentru interese ce scapau intelegerii kr,Patriarhia, pentru prima oara in lunga ei existentk se resemnasela unele concesiuni. Anume : ea se invoise sa se ante in biserica,la una din strane greceste, la cealaltà slavoneste. Iar slujba reli-gioasa sd se faca pe rand; in limba greaca si in limba slava.

Comunitatea insk cum am spus, formata din Romani, inindarjirea cu care apara interesele elenismului, a mers p aril anesocoti ordinele venite, in acest sens, dela Patriarhie, opunan-du-se din rasputeri pretentiunilor sarbesti, pe care le gdsea nunumai nejustificate, dar de-a-dreptul absurde, dand, astfel, na-stere acelui lung sir de scandaluri, cu rasunet 'Jana dincolode granita.

a-sisi si

si

OAMENI $1 INTAMPLARI 225

Intre 1887-1890, Sarbii, cautand o iesire din greutltile loreconomice, pricinuite de monarhia austro-ungara, care, oH deate oH simtea ca nazuesc a scapa de sub tutela ei politica,amenintandu-i cu inchiderea granitelor pentru exportul vitelor

cea mai de seam/ ramura a economiei lor izbutea sa-i men-tina sub o vesnica dependentä, isi intorc privirile in spre Mace-donia, cu minunatul ei port pe marea Egee, orasul Salonic.

** *

Aceasta era starea de lucruri and Victor Berard a descins laScopia, care, pe timpul acela, dupa cinci secole de stapanireturceasca, avea infatisarea unui oras curat oriental.

'Dupa felul oraselor din Anatolia, ulitele targului erau acoperite.Populatiunea fiind in majoritate turceasca, numeroase geamii isiinaltau spre cer silueta eleganta a minaretelor. Calatorii si mar-furile ce veneau cu caravanele erau adapostite in hanur i, ade-várate caravanseraiuri, avand curtile interioare spatioase, prid-voare si octal boltite si impodobite cu cupole, invelite cu tablade plumb, ca si hamamurile care, vazute de afara, aveau as-pectul unor biserici bizantine.

Casele erau invelite cu olane si umbrite de streasini largi. Celecu doul caturi aveau, in coltul din spre ulita, ate un cerdac,inchis pana sus cu un geamlac, prevazut, in partea de jos, cu zà-brele de lemn, vopsite in verde. Mai toate casele erau spatioase;aveau hal, cu aer uscat, dupa modelul hamamurilor (bailor pu-blice) si gradini cu pomi fructiferi, iar curtile, pentru a fi feritede priviri indiscrete, erau inconjurate de ziduri inalte.

Asezat pe rnalul stang al raului Vardar, strajuit la rasarit dedealuri acoperite cu podgorii, cu o vita de vie renumita, 0'11la poalele carora se intindeau gradinile de zarzavat, la apuscampia roditoare in care se cultivau tot felul de cereale tre-and prin plantele oleaginoase si cele textile 'Ana la tutun sihasis se intindea panä la poalele masivului ar-Dag, pe acarui spinare garbovità, in zilele senine de vara, se puteau vedea,cu ochiul liber, ca niste pete albe, troianele de prin scorburi.

Varietatea produselor solului, un negot activ, inlesnit de liniaferata care il leaga cu Europa Centrald prin BelgradViena, sicu apusul prin portul Salonic, fâceau din Scopia, sediul guverna-torului civil si militar, un oras in plina ascensiune si prosperitate.

In zilele de iarmaroc, and orasenii, in straele lor pestrite:hogi cu turbane si caftane, popi in rase negre, negri din serviciulmarilor demnitari, cadane in cearsafuri, Turci, Romani, Evrei,Tigani si Bosniaci, se amestecau cu Albanezii munteni, care adu-candu-si spre vanzare produsele lor incarcate pe cai, magari sicatari, veneau imbracati in haine de saiac negru, ce contrastau

15


cu hainele albe, cu fireturi rosii, ale Slavilor dela campie, ducanddupa ei care preistorice, trase de boi sau de bivoli, orasul aveao infatisare de un pitoresc, si o coloare orientall, pentru un apu-sean, fara pereche.

Fara indoiala el in aceasta a lui nouà infatisare nu avea nimicasemanator cu anticul Scupi, despre care Liviu, Ptolemeu si altiscriitori din antichitate ne spun ca fusese ridicat in apropieresi dela care, pana la noi, n'a ajuns, insk nici o urma.

Numai din epoca romand au ramas cateva monumente: unpod de o linie arhitecturall desavarsità, un apeduct cu peste40 de bolti, un castru si cateva inscriptiuni, din care rezulta CIaici isi avea sediul legiunea XI, claudiana. Fiind un punct stra-tegic, ca si un centru economic insemnat, in decursul secolelor,trece din stapanire in stapanire.

Astfel, sub Constantin cel Mare, devine metropola Dardaniei.Se afirma el tot aici s'ar fi nascut Iulian Apostatul (' .lovhavô;

Haecti3drrig). Mai sigur este insa ca in apropiere de Scopia s'anascut implratul Justinian I. Pe la 520 d. Ch., in urma unor cu-tremure, orasul a fost distrus, iar pe ruinele lui, pe locul unde seafll Scopia de azi, a cladit un nou oras, numindu-1 yustinianaPrima, pe langa care s'a pastrat insa si vechea numire.

La 553, Justinian face din el centrul unei arhidiocese, inde-pendenta de Salonic.

Sub Bizantini orasul face mari progrese, devenind un centrucomercial foarte activ, fiind dotat cu un episcopat, care, la 1219,se supune bisericii autocefale din Ipek. El ramane sub imperiulroman de Orient panà la inceputul sec. XIII-lea.

Dupä aceea trece sub dominatiunea lui Teodor Anghel Corn-nenul, despotul Epirului. La 1246 este cucerit de imparatulIoan Batazi, din Nicea.

Pe la mijlocul secolului XIII-lea fiind cucerit de Sarbi, cu unmic interval de dominatie bulgara, incepe, pentru istoria lui, operioada.

Sub Milutin (1271-1321) devine un centru politic si comercialnoua foarte important.

La 1346 (io Aprilie) este incoronat, aici, cu mare pompa, caimparat al Sarbilor si Grecilor, *tefan Dusan. Mai tarziu (13661371), trece sub dominatiunea tarului Vucasin. La 1392, dupa,faimoasa batalie de pe campia Mierlei (Cosovo-Pole) este cuceritde Turci, intarit cu luceari strategice si desemnat a fi locul deresedinta al Vilaetului Cossova.

** *

Victor Berard, spirit analist, om de cultura superioara, des-cinzand in acest stravechi oras, cu un trecut militar si politic

OAMEN1 $1 INTAMPLAR1 227

atat de fr amantat, crede ca-i va fi usor sä patrunda in miezul dis-putelor politice actuale, care, in ultimul timp, degenerasera dinocari in batai i ciomageli in fata Sf. Altar, cu capete spartearestari, spre marea bucurie a autoritatilor de Stat turcesti, carecred el pot gasi, impotriva nazuintelor de emancipare politica acrestinilor, scut de aparare in aplicarea rnaximei: divide et impera !

El ia contact cu reprezentantii comunitatilor, apoi cu membriiclerului si al corpului didactic respectiv, intreaba pe unii, ascultape ceilai, i, constiincios, noteaza raspunsurile, crezand, princonfruntarea lor cu ceea ce spun faptele istorice i realitatea pre-zentului, sa-si poata face o parere precisä i obiectiva.

* *

Intemeiati pe privilegiile, ab antiquo, ale Patriarhiei, de a aveasub a sa jurisdictiune spirituala populatiunile crestine din Balcaniicuceriti de Turci; socotind pe ortodocsi Slavi, Romani, Alba-nezi drept castigati, prin scoall i biserica, definitiv elenis-mului i, in virtutea legendei, creatä tot de ei, cum ea Macedo-nenii lui Filip i Alexandru cel Mare erau eleni, Grecii saucei care vorbeau in numele elenismului socoteau Macedonia,pand la Vardar, o provincie greceasca.

Dar iata ca., la 1762, in sufletul grecizat al preotului Paisie,pro-ig umen la manastirea Hilendar, de origina bulgar, se re-aprinde, prin nu stiu ce imprejurare, scanteia constiintei si amandriei sale de neam. El, pentru prima oard, dela disparitia Rul-gariei ca Stat, se incumetä sa-i reinvie trecutul, scriind: « IstoriaSloveno-Bulgara a Popoarelor, a Tarilor si a Sfintilor Bulgariei ».Rusia, in executarea testamentului lui Petru cel Mare, se grlbestesa sufle in acesta scanteie, schimband-o, prin tinerii bulgaripe care i-a adapostit in universitatile sale, intr'o flacara, care, cutimpul, a devenit o valvataie, in care avea sl sucombe putereapatriarhala ca i sta.') anirea turceascl.

Dupl razboiul Crimeei, in urrna injonctiunilor Puterilorinvingatoare, Turcia este silitä sa' publice acel: Hatt Houmayoun(1856), prin care se prevede o anchetä asupra situatiei crestinilordin Imperiu i organizarea lor in comunitati distincte. Era primaspartura care se facea in cetatea patriarhalà. La 1857, cu prilejuladunarii delegatilor, din toate provinciile, ordonata de Patriarhie,sub instigatiile Rusiei, clerul grec in marea lui majoritate hiro-tonisit din mijlocul populatiei slave cere o biserica nationalaautocefala i organizarea in comunitäti distincte, despartite dePatriarhie. Dupd lupte care aveau sä dureze inca peste un de-ceniu, in cele din urma, Sultanul pron-iulga 10 Martie 1870firmanul prin care, creandu-se Exarhatul bulgar, se recunosteaexistenta legala a nationalitatii bulgare din imperiul turcesc. De

14

o


indata scoli i biserici incep sa se intindä pe tot cuprinsul Rume-liei, Traciei i Macedoniei, izbutind, incetul cu incetul, sa insufle

unui popor, redus dupa cinci secole de sclavie la cea maineagrA mizerie morala i materiala sentimentul demnitatii si anationalitätii sale reinviate.

Si in clipa in care biruind toate obstacolele, provenite din ulti-mele ezitari ale unor suflete simple, prin acea manopera a Patri-arhiei, de ultima ora, de a fi declarat Exarhatul drept schismatic,Bulgarii credeau, in fine, cA, invingand elenismul pot afirma,fàrà teama de a fi desmintiti de fapte, cl Macedonia, dela laculOhrida i Prespa si pana dincolo de Vardar, este o provincie bul-&easel, iata CA se pomenesc cu un nou pretendent: Sarbii !

* *0 abill propaganda prin presa, urmati de uncle scrieri asupra

Macedoniei 1), premerge acelei actiuni care, cu sprijinulse va desfasura, in Macedonia, pe calea bisericeasca i culturala.Sprijiniti de putinele elemente slave, apartinand mai mult bur-gheziei orasenesti, ce mai rämlseserA credincioase bisericii patri-arhale, Sarbii izbutesc sa intemeieze, in mai multe centre, comu-nitati sarbo-ortodoxe si sa infiinteze scoli cu limba de predares arbeasca.

Ei Ii intemeiaza pretentiunile kr asupra Macedoniei petemeiuri istorice: invocand lunga domnie asupra acestei provinciia regilor sarbi. Pentru ei, Scopia este orasul de scaun unde a fostincoronat marele Stefan Dusan, iar Salonicul portul natural alSerbiei de Sud.

* *Tata dar, lupta pe care Bulgarii o dusesera, decenii de-a-randul,

impotriva Grecilor, va trebui reluata acuma impotriva fratilor krde singe a Sarbilor. Si ea va fi dusä, fireste, cu aceleasi mij-loace, dar cu Inca si mai mare indarjire.

Pretentiunile Sarbilor nu au nici un temeiu istoric, cu at Atmai putin unul etnic, raspund Bulgarii, intemeindu-se pe domni atarilor bulgari i comunitatea lor de nume, cu populatiuneaslava din Macedonia, ce se denumea ea insasi: bulgara (bugari,bugarski narod = bulgar, natiunea bulgara) i pe unele parti-cularitati ale limbii, in special pe articolul care, lipsind la sub-stantivele sarbesti, este comun Bulgarilor din regat si Slavilorrnacedoneni (srb. zernlja, blg. zemia-ta, dial. mac. zemia-ta).

La aceasta afirmatiune, Sarbii raspund yrin alte argumente:de aceeasi putere i calitate. Ei invoaca obiceiul comun Sarbilor

Vezi Sp. Goptschevitch, Stara Savlia i Makedonia (Macedonia si SerbiaVeche), Belgrad, 1904; V. Veselinovitch, Makedonia, Belgrad, 1905.

*

Portii,

*

1)

OAMENI SI INTAMPLARI 229

si al Slavilor macedoneni, denumit: slava, ca fiind drept cea maiconcludenta dovada ca Slavii din Macedonia sunt Sarbi.

Slava este obiceiul de a serba, in locul zilei onomastice ca laGreci, un patron, ereditar familiei, care, este drept, nu exista laBulgarii din Macedonia. In ceea ce priveste termenul uzual deBulgari (bugari) ce dau Slavii din Macedonia, Sarbii pretindca este un termen nou, introdus de propaganda bulgard, in epocaand, din cauza luptelor dintre Sarbi i Turci, populatiunea sarbadin Macedonia, temandu-se de persecutiuni, isi ascundea cugrija originea sarbeasca, adoptand termenul de Bulgari.

Un fapt este cert: taranii din Macedonia sunt, dupa limba,Slavi de origina. Intrebarea ce se punea era: limba slava, vorbitàin Macedonia, filologiceste, carei ramure slave apartine ? Celeidela Sud a Sfirbilor sau celei dela Est a Bulgarilor ?

Avand unele cuvinte apartinand la amandoua idiomele; prinunele forme gramaticale i unele particularitati ligvistice caprin unele cuvinte lexicale ce se pastreaza numai in slavismeledin limba Romanilor carpatini, ea se departeaza de limba bul-ga ra, ca si de limba sarba, tinzand, aproape, spre un idiom inter-mediar, ce pare a se fi desvoltat in afara de mediul celor doua limbi,suferind, insk influenta si a uneia si a celeilalte.

* *

Fireste, acest lucru nu era recunoscut nici de unii, nici deceilalti. Dar nici pentru rezolvarea acestei probleme venise VictorBerard la Scopia. Totusi, ascultand argumentele pro si contraale unora i cantarind pe ale celorlalti, dupA o saptarnana decercetari, de intervieuri, vazand ca nu izbuteste sl iasa dinacest labirint istorico-filologic, pentru a-si face o parere conclu-denta s'a hotarit sa recurga si la luminile reprezentantilor tarilorinteresate, care, pared, pentru a incurca si mai mult itele, cubunàvointa Porii, infiintaserk consulate si anume: Sarbii, Bul-garii i Grecii, pe langa celelalte doua existente, mai de mult,al Austro-Ungariei, care in planul ei de expansiune spre Salonic,se folosea de populatia catolicA din Albania de Nord si al Rusiei,care îi luase misiunea de a dejuca planurile Austro-Ungariei,sprijinindu-se cand pe Sarbi impotriva Bulgarilor, and pe Bul-gari impotriva Sarbilor, and i pe unii i pe ceilalti impotrivaGrecilor si a politicii engleze, reprezentatk in Orient, prin Greci.

Nu stiu cum si-au pledat procesul agentul consular al Bulga-riei, pe atunci D. Rizoff, el insusi originar din Macedonia (Bitolia),si nici consulul Greciei. Consulul Serbiei, insk Mihailo Ristitch,mai tarziu ministru plenipotentiar al Serbiei la Bucuresti, cu atatmai indarjit patriot sarb, cu cat se pare ca era de obarsie aroma-neasck dupa ce a epuizat toate argumentele de ordin istoric, filo-

si-1

si

*


logic, politic si din acel religios al slavei, etc., pentru a da sustine-rilor sale un fel de confirmare, s'a gandit sa-i sugereze ideea dea se recurge i la parerea unui neutru.

Neutrul, fireste, trebuia sa fie un Roman !Eram de cativa ani, invatator la scoala romaneasca. In aceasta

calitate intretineam legaturi cu toate taberele in lupta i eram inrelatiuni personale cu toti consulii. Leglturile mele cu MihailoRistitch, om cult, afabil si manierat, erau dintre cele maibune.

Cunoscand bine dialectul slav-macedonean, pe deasupra vor-bind limbile literare : bulgara si sarba, avusesem putinta sa ur-märesc, in revistele de specialitate ca si in presa cotidiana, tot cese scrisese pentru si contra, de unii ca si de ceilalti. Eram, deci,in masura sa-mi pot face o parere, proprie, desinteresata.

Dar, pentru un savant ca Victor Berard, ce valoare putea saaibä plrerea unui tanar ca mine, care nu eram nici istoric, nicifilolog si mai putin Inca lingvist ? Nu stiu. Fapt este, insa, ca in-tr'o zi m'am pomenit poftit, de Mihailo Ristitch, la consulat.Cum am intrat in biroul ski de lucru, am dat, acolo, asezat pecanapea, peste un domn gras, cu ochii albastri, cu o pereche deochelari de baga pe nas i un barbison ascutit.

Era Victor Berard.Inteligenta superioarl, spirit critic, fin si spiritual, Victor

Berard era omul in stare, prin cunostintele sale multiple, sä pa-trunda, mAi bine ca oricare altul, cele mai aride probleme.

La capatul convorbirii noastre, Mihailo Ristitch incantat defelul expunerii mele, care, probabil, era mai apropiat de teza pecare o sustinuse, s'a ridicat in picioare, scos ochelarii de penas, i-a sters cu batista, i-a pus la loc, apoi, privind pe VictorBerard drept in ochi, i-a spus:

Ar fi de dorit sa vizitati maine scoala romaneasca, ca sava convingeti el in fata d-voasträ nu aveti vre-un Sarb camuflat,adus sa sustina punctul meu de vedere, ci pe un adevarat Roman :in came i oase !

Voi vizita, de sigur, i coala romaneasca, zise VictorBerard, razand, dar sunt sigur, de pe acum, cà in fata mea ampe un roman autentic.

Am calatorit in Italia, cunosc bine Roma si privind pe domnulam impresia de a avea inaintea mea, pe un tank Oran din impre-jurimile Romei !

Aceasta afirmatie, a unui erudit de seama lui Victor Berard,flcuta in fata reprezentantului Serbiei, care era un fel de recunoa-stere indirecta a latinitätii noastre, a Aromanilor, fireste, m'aincantat. Aveam doar 20 de ani I

zi-a

OAMENI SI INTAMPLARI 235

A doua zi, a venit sa cerceteze si scoala noastrà, iar zivaurrnkoare a plräsit Scopia, ducându-se, pentru continuarea cer-cetärilor, la Salonic si Bitolia.

Concluziile acestor cercethri au fost apoi rezumate in cartea sa :44 La Macedoine # 1), care a aparut, in acelasi an, in editura CalmanLevy, din Paris 2).

C. CONSTANTE

1) La Macécloine. Paris, 1897.2) Cu privire la trecutul orasului Scopia se pot cerceta cu folos urmitoarele

lucrári:N. Ve1i6: Teritoria Rimscog Scoplja (Teritoriul Scopiei romane). Belgrad,

5925.G. E1ezovi6: Turski Spomeniti u Scoplje (Monumente turcesti la Scopia).N. Grui6: Scoplje u Proslosti (Scopia in trecut).I. Vasilievici-Hadji: Scoplje i Negova Ocolina: Istorisca, Etnografsca, i

Culturno-politicka izlagania (Scopia si imprejurimile ei: expuneri istorice,etnografice si cultural-politice).

..,

STRAINE

REVISTA REVISTELOR

LA NOUVELLE REVUE FRANgAISE

Anul 26Nr. 299 i August 1938

Sumarul incepe cu un eseu de Alain, a carui semnatura tu mai aparedela un timp in paginile revistei, cu regularitatea de pe vremuri.

Le Roi Pot, din care, pentru inceput, autorul publica 8 capitole, pare safie un eseu vag romantat, un eseu facut din scurte conversatii, povestirisi reflexiuni, toate in genul acelor <ipropos a, ce constitue, prin conciziunea lor,prin tonul lor liber, prin amestecul dozat de lirism si ironie, un gen specificlui Alain.

Preocuparile scriitorului se impart intre politica, arta si morall. Cititorulva regasi reunite in Le Roi Pot a, subiectele de meditatie cu care Alain ne-aobisnuit in ((Eléments d'une doctrine radicalea, in <Systeme des Beaux-Ar&4,si in <Propos sur le bonheura.

Reflexiuni despre biologie si morala semneaza biologul Jean Rostand.Transcriem cfiteva:

<1Biologia a ajuns la un punct de evolutie, ale carei consecinte il vor atingepe om ca atare. Daca nu putem decfit sä aplaudam prodigioasele cuceririce fac din aceasta tfinara stiinta un fel de magie pozitiva, cum sa nu ne lasarningrijorati cfind o vedem largindu-si mereu imperiul ei, si incercandu-siputerile asupra persoanei umane, clank' acum intangibila ? Savantii, in labo-ratoare, se joaca cu insectele, cu broastele, cu pasarile. Unul schimba sexulunui pui de auk introducfind in embrion o substanta chimica. Altul, inte-pand un ou cu un stilet cu singe, aduce la viata un mormoloc fall tata. Altulnu are nevoie cleat de o picatura de lima, pentru a schimba coloarea ochilorunei muste... $i maine, vom putea oare sä nu utilizam si pentru noiaceste stranii descoperiri ? Maine, propriii nostri copii vor servi drept mate-rial de experientä li se va determina sexul, li se va impune, prin hormonisuplimentari, o personalitate fizici si morall. Cel putin in privinta aceasta,nu prea trebue sä invidiem viitorul. In ce ma priveste, sunt mai bucurosde a fi trait in epoca barbara in care parintii trebuiau sa se multumeasca cudarurile hazardului, caci ma indoiesc claca acesti copii rectificati si calculati

*

REVISTA REVISTELOR 233

vor inspira acelegi sentimente, pe care le inspirá copiii no§tri intamplatori,imperfecti ci deceptionanti cum sunt.

*

Biologia ne reveleaza particularitatea fiecaruia, dar, in acelaci tirnp, neamintWe fraternitatea tuturor.

*

Cfind omul va reuci sä atenueze, ba chiar sä suprirne, inegalitfitile arti-ficiale de rang ci avere, se va gasi fall in fata cu teribila problema a inega-litatii naturale. Ce datoreaza oare grupul social acestor oameni mai bine con-ceputi, acestor aristocrati ai trupului, care nu 0-au dat altä osteneall cleatpe aceea de a mocteni in celulele lor cromozoniu de bunä calitate. Trebueoare O. sporim nedreptatea naturii avantajfind pe acei pe care i-a favorizatprea mult ? Sau trebue printr'o nedreptate inversä, A. tratarn in mod egalpe cei pe care ea i-a flout inegali ?

Daca nu-i vom rfisplati pe cei mai buni, nu-i vom descuraja oare de a-cipune superioritatea lor in serviciul intereselor colective ? Si de alta parte,cat ar fi de crucla o societate care, bazandu-ci ierarhia pe meritul innascut,nu i-a.:- lasa omului inferior nici resursa de a lupta cu nenorocul ? *.

45

REVUE DE PARISAnul Nr. 13 I Itilie 1938

Sub titlul a Vingt ans d'avertissements s, d. Marcel Thiébaut consacra unstudiu interesant operei Contelui de Fels. E nevoie de oarecare perspectiva ca sapoti aprecia valoarea realä a anumitor idei, pentru ca adevärurile politice cisociale sa capete strálucirea necesara Ca sa reziste realitatilor de fiecare zi.Textele citate de d. Marcel Thiébaut confirma, la o distanta de mai multiani, a atat in domeniul politicei externe cat qi in acela al politicei interne,d. de Fels a avut adesea viziunea foarte clara a unei evolutii care, daca erain firea lucrurilor, in schimb insa, doctrinele la moda, pasiunile momen-tului ci rivalitatile dintre marile ideologii o ascundeau conducatorilorFrantei.

Astfel, inca din 1917 d. de Fels milita impotriva desmembrarii Austriei, sus-Orland cä dacgt se va mentine o Germanic intacti aláturi de un imperiu austriacimbucfitatit, in mod inevitabil Germania va absorbi partea propriu zis ger-mana a fostului imperiu, astfel 'Mat, chiar daca ar pierde razboiul, vasfarci prin a-I cfi*tiga. e Astfel, scria Contele de Fels, aceasta natiune (Ger-mania) cu o populatie de 65 de milioane la inceputul razboiului, se va gasisporita dupa incheierea pacii cu alti 15 milioane de Gerniani, prin comple-zenta diplomatiei noastre... ci cei 40 de milioane de Francezi vor trebui sapazeasca vecnic Vosgii ca sa respinga invaziunea posibila a 8o de milioanede Germani... Se va putea acorda Prusiei invinse triumful pe care-I acteptadela izbandfi: adica reconstituirea unui Mittel-Europa ? * Si adaoga: a Con-stituirea acestui Imperiu al Europei Centrale ar face inutilfi victoria Antantei s.

a

a

234 REVI$TA FUNDATIILOR REGALE

D. de Fels sustine cl, in fapt, erorile politicei franceze purced Inadela idealul din 5793, cuprins in formula urmatoare: e Franca este 'libe-ratoarea popoarelor u, in numele cAruia Napoleon I a rAscolit Europa ca a e eli-bereze popoarele u, iar Napoleon al III-lea a legat destinul Frantei de princi-piul nationalitatilor. Acestui principiu, d. de Fels ii opune acela echili-brului, arAtAnd ca Franca riscA mai de grabA al fie tAriti inteun rAzboipe socoteala aliatilor dela rasarit, deat sI-i vadA sustinand-o cu efica-citate, in cazul and ar fi atacati. Iar in Februarie 1919 scria: In pre-zent e necesar ca Franta si Anglia sA devie paznicii si regulatorii r Andueliieuropene *, ceea ce a ajuns realitate de abia in 1938. In Septemvrie 1918,d. de Fels prevedea esecul Societatii Natiunilor daa acest organism nu va ficonceput cleat ca o asociatie spontara a tuturor Statelor, Europene, ceea-ceimplica incheierea unei pAci fArA invinsi, pe and, dacA pacea avea si re-prezinte o infrfingere hotAritoare pentru beligerantii rApusi era necesar caSocietatea Natiunilor, asociatie a invingAtorilor, at dispuie de sanctiunieficace. Neputfindu-le obtine, clAdirea avea sA se retruiasca din temelie.

In 1916, Contele de Fels preconiza ideea unei politici imperiale u in cadrulcolonial; imagin And formula Statele-Unite franceze *, prin gruparea tuturorposesiunilor Republicei intr'o vastA confederatie, cu un statut de cetAtean alimperiului francez, care nu s'ar fi confundat cu acela al cetAteanului francez, cicare ar fi stabilit bazele unei uniuni veritabile intre diferitele colonii franceze.D. Marcel Thiébaut subliniazA a teoria d-lui de Fels despre scoala condu-cAtoare * se inspira. dela ideea a in Franta existA numai o oligarhie de politi-cieni care, cu mici diferente, are aceeasi doctrinA, fie a e de dreapta sau destfinga, pregateste aceeasi evolutie, are acelasi program, unii ffind de pArerecA trebue sl-1 realizeze mai repede, altii cA e rnai bine sA-1 aplice rnai incet.Partidelor moderate le lipseste un program constructiv al e scoalei condua-toare 5, un antietatism absolut.

D. de Fels observA a Statul, inmultindu-s inecontenit atributiile, transfor-mAndu-se in industrias, asurnandu-si mii de sarcini care nu au nirnic comuncu functiile sale de autoritate, n'a incetat sA. se imbogAteascA, in timp ce natiu-nea, totalitatea particularilor, nu inceteazA sl sArAceasci printr'o miscare con-trarie. Pare paradoxall afirmatia at Statul e bogat, foarte bogat, in momentulin care ne sbatem in faliment. E totusi un fapt incontestabil, si ambii termeninu au nimic antinomic. Un mare proprietar poate sA fie totdeauna in nevoiede bani. E destul dacA are o proastA administratie, daa nu stie si-si exploa-teze bogatille. Sub vechiul regim, oamenii bogati au dovedit adesea cl, ffindfoarte bogati, pot sA fie intr'o situatie financiarA dezastruoasA. Statul continuAastAzi traditia de risipa fastuoasA. Statul proprietar de domenii constitue unnou sens administrativ, aci Statul nu stie sl le valorifice si pierde si, in acelasitimp, se lipseste si de impozite: pierde doul produse in acelasi timp 5.AceastA frazA pe care d. de Fels ar fi putut s'o aerie in fruntea programuluisAu, si pe care el insusi a citat-o, se datoreste lui Balzac, si rezurnA lirnpedeconstatAri le asupra cArora scoala noastri conduatoare, din pasiune etati-zantA, se incApataneazA sA inchidA ochii *.

I

.a

a


De aici reiese concluzia cä trebuesc lfisate pe seatna sectorului liber, toateafacerile industriale, ca proprietatea particulara trebue multiplicatii in loc sifie suprimata, el interesul totalitacii Francezilor trebue sa prevaleze asupra unuiprincipiu. In ce priveste reforma socialä pe care o punea acum douazeci sidoi de ani in fruntea unui program al restaurarii Frantei, d. de Fels scria cae necesar sä se dea lucratorului un statut legal, organizfindu-se raporturiledintre capital si muncfi, reprezentate prin sindicate patronale si muncitorecti.Se comite o eroare radicala prin ingenuncherea capitalisrnului, pregatindu-seruina clasei avute, ca un pretins preludiu al prosperitatii muncitoresti. Tre-bue stabilità o trasatura de unire intre patronat si proletariat, subordonAndu-leamindoui interesului superior al profesiunii. E vorba sa se realizeze comu-nitatea de interese a carei existenta ne-o dovedeste Politica experimentald,intre patron si lucrfitor s. Potrivit acestei teze, numai corporatia consacra rea-litatea Iegaturilor dintre muncitori si patroni; e necesar sa se creeze pentrufiecare corporatie o avere sindicald, constituiti din cotizaliile muncitorilorsi a patronilor si aportul Statului. Averea sindicald, averea muncitorilor, arajunge sprijinul celor patru opere sociale de capetenie: proprietate, asigurari,dreptul la distrac/ii (loisiris), suprasalariu familiar. rebuesc create sindicatebogate, foarte bogate, care si satisfaca insarcinarile care le vor reveni*. Caracte-ristica esentiala a politicei sale fiind desproletarizarea muncitorului pentrua-I agrega in masa posedantilor, d. de Fels a preconizat, dupa cum se ;die,sa se ia din imensele dornenii ale Statului terenurile necesare pentru con-struirea de case ale caror proprietari vor fi muncitorii.

D. Marcel Thiébaut subliniaza ci d. de Fels a prevazut acum doulzecide ani soarta Europei Centre le, infrangerea partidelor moderate, triumfulsindicalismului, el acum saptesprezece ani se intreba ce beneficii spera Fran/asa traga din stabilirea ei in Syria, ca de zece ani afirma ca 4 centrismul estelegea care guverneaza functionarea parlamentarismului de maniera franceza *si ea * sunt temeri ca in ziva in care d. Leon Blum va juca in felul dm pe Gui-zot, iar radical-socialistii vor avea rolul moderatilor, regimul parlamentarsä nu se apropie de sfarsitul existentei lui *. Aceste profecii * se reduc de faptla observatii istorice si la cantfirirea faptelor, iar d. Marcel Thiébaut conchidecã din opera d-lui de Fels se desprinde ca e mai degrabl necesar sa aifilosofia experienoi, cleat sa purcezi la experience ca sä ilustrezi a filosofie.

REVUE DES DEUX MONDESAn ul zo8Tomul 40Nr. 1 i Julie 1938

Scrisorile atit de interesante pe care Regina Victoria a Marei Britanii le-aadresat membrilor familiei Hohenzollern si care au fost publicate in 1936, laBerlin, de d. Kurt Jago w, directorul arhivelor casei de Prusia sub titlul: QueenVictoria. Ein Frauenleben unter der Krone, ci pe care Revue des Deux Mondesle publici in versiune franceza insotite de comentarii, sunt in masura sadovedeasca ce mare pierdere a fost pentru Prusia si Europa disparitia pre-matura a Imparatului Frederic al III-lea, care se casatorise la 25 Ianuarie1858 cu principesa Victoria, fiica mai vfirstnica a marii regine. Regina Victoria


isi copleseste timp de treizeci de ani ginerele cu elogiile ei. Nu-i spune nicio -data pe nume, fArá un calificativ sau un epitet care sA dovedeascA dragosteape care i-o purta: a Der liebe Fritz P, a Unser lieber guter Fritz)), ader vortreffli-che Fritz a, etc., si ii este foarte recunoscAtoare cl o fAcea fericitA pe fiicaei, Vicky. De altminteri, si-a manifestat simpatia pentru ginerele ei, Inca* in1855, cu ocazia logodnei lui cu principesa Victoria, and regina scrie: a Eun tAnAr amabil si seducator, cAruia ii vom putea acorda cu toati incredereascumpul nostru copil s. (Scrisoarea din 22 Septemvrie 1855 cAtre regeleBelgiei).

In aceastA cAsitorie atAt de reusitA pe planul sentimental, Victoria vfizuse,in acelasi timp, baza unei apropieri intre arnbele familii domnitoare, intreAnglia si Germania. CAci era visul ei sl realizeze intelegerea politicAanglo-germana, si acest ideal a constituit leit-motivul corespondentei ei cu fami-ha germanA. Fritz ii aparea ca bfirbatul desemnat de Providentl ca sA-i reali-zeze visul. Kronprinzul era tin om onest si cu vederi largi, admire cu sinceritateAnglia si credea in virtutea institutiilor libere; cAsAtoria sa cu principesa Vickysi numeroasele lui calatorii la Londra au avut o influenta covfirsitoare asupraideilor sale politice. De multe oH o auzise pe regina Angliei formulAnd dorintaca Prusia at fie absorbitA de Germania si nu Germania de Prusia, si acestase pare cA era si idealul sAu.

In clipa in care, prin moartea lui Wilhelm I, ginerele ei iubit si feta eiaveau sl domneasci in Germania, colaborAnd la buna intelegere intre celedoul tAri, Victoria vedea nAruindu-se toate nAdejdile. In clipa in care a ajunssA domneascA, Frederic al III-lea nu era deck un muribund, atins de o boardce nu iartA, cancer la laringe. Ea il vAzu cu doul luni inainte de moartealui, in Aprilie 1888, intins pe un simplu pat de fier in castelul sAu dela Frie-drichskrone, si se straduia sA linisteascA desnAdejdea fiicei sale. Apoi avu ointrevedere cu Bismarck, cAruia ii recomandA sA aibA grijA de Vicky, cu careocazie veni vorba si de viitorul Wilhelm al II-lea, nerAbdAtor sfi-i urrneze latron tatAlui slu: a I-am vorbit de lipsa de experientA a lui Wilhelm, i-am spuscl nu era destul de copt, scria ea in Yurnalul ei. Principele Bismarck imi rA-spunse cl Wilhelm nu cunostea nimic in chestiunile militare dar CA, in clipain care va fi aruncat in apA, va incepe sl innoate *, cAci era foarte indernfi-natec D.

Scrisorile si Yurnalul Victoriei in Iunie 1889 ne-o infAtiseazA pe reginafoarte nelinistita de ctirile primite dela Berlin. 5tiind cA Wilhelm era foartevoluntar, se temea de soarta scumpei sale fiice. La 14 Iunie, ii telegrafiazalui Wilhelm dela Balmoral: fA tot ce poti, asa cum te-am rugat, si ajuta-timama in greaua ei incercare u. La 15 Mai, dupit ce primeste telegrama care-ivesteste moartea impAratului, scrie in Yurnalul ei: a Pierderea unuia din propriimei fii nu ar fi putut sA mA atingl mai dureros *. $i trimete fiicei sale urmA-toarea telegrama: Sotul tAu a luat cu el in mormfint ultimul sur As al vietiimele ),.

Presimtirile ei cu privire la Wilhelm nu vor intArzia sA se justifice. Tot la15 Iunieil implorA sA facA tot ce depinde de el pentru impArAteasa vAduva, si

C


adaoga: Incearca sa mergi pe urmele tatalui tau, cel mai bun, cel nlai nobil,cel mai afabil dintre oameni *. Dar e scumpul Willy *, a carui anglofobie s'amanifestat in mai multe randuri, nici nu raspunde scrisorilor bunicai sale.Culegerea publicati la Berlin de d. Kurt Jagow contine o scrisoare a Impa-ratesei Victoria pe care Wilhelm al II-lea ar fi tinut de sigur si o distruga,asa cum si-a distrus in Octomvrie 1918, in ajun de a fugi in Olanda, toata.corespondenta sa cu Regina Victoria.

In anii urmfitori, deceptiile ei se tin lant, si Regina Angliei constatä cu ama-raciune Ca nu e nici o simpatie intre noul impárat al Germaniei si a unchiulBertie a, viitorul Rege Eduard al VII-lea; ca, prin urmare, mice posibilitate deintelegere intre Berlin si Londra e, pe zi ce trece, mai problematica.Wilhelm alII-lea nu flicea nici un efort ca si apropie ambele dinastii si popoare si, intimpul razboiului cu Burii, s'a manifestat pe fat& impotriva Londrei. Citimscrisoarea Victoriei din 5 Ianuarie 1896, dupa ce Wilhelm trimisese faimoasatelegrama lui Kruger. Telegrama aceasta, spunea ea, a e privita ca foartedusmanoasa fata de tara noastra si a facut aici o impresie penibila a Ea repetaca dorinta ei cea mai scumpa e sa fie in cei mai buni termeni cu Germania :a Am incercat sa lucram impreuna, insä ma tern cä agentii tai in colonii fac toc-mai contrariul, ceea ce ne preocupi mult a.

ROMANETI

REVUE DE TRANSYLVANIETomul 4Nr. 1-2 Ianuarie-Iunie 1938

D. Jacob Rusu publici un interesant articol intitulat Un anacronismin Europa: Situatia tdranilor In Ungaria, in care aratä ci reformele economice

sociale realizate in diferite state dupa rizboi dovedesc in mod neindoielnicca multe nernultumiri si revolte populare pot fi evitate prin masuri cumpa-nite luate la timp de guvernanti. Aceste reforme alcatuesc azi un obiect esen-tial de preocupari al tuturor statelor civilizate, mari sau mici. Pacea socialadepinde tocmai de realizarea acestor reforme i, mai ales, de masura in caresunt satisfacute cerintele lor, In ce priveste conditiile de existenta. Ungariae tara care ci-a neglijat in chip surprinzator clasa ei taraneasca, a carei stareactuala evoca conditiile sociale din Evul Mediu.

In comparatie cu situatia populatiei rurale din Ungaria, in Ardeal, tfiraniiliberi c micii proprietari unguri isi trimit o bunä parte din copiii lor la liceusau la Universitate. Studiile se pot face si cu venituri modeste; la Universi-tatea din Cluj sunt inscrisi multi studenti unguri, copii de ;Irani, astfel incatscriitorul Asztalos Miklos, in urma unei calatorii in Ardeal, isi exprima mira-rea intr'un articol intitulat a Mosaicul transilvänean apärut in Magyar Szemle,intrebandu-se daca societatea maghiara din Ardeal va putea sa absoarbiaceasti supra-productie de intelectuali.

Regimul actual din Ungaria este, in schimb, incapabil sa ia masurile nece-tare pentru a asigura masei taranesti participarea la avantajele unei vieti cul-turale si a unei instructii bine organizate.

«

si

e


Nedreptatea regimului actual din Ungaria reiese i din deosebirea caredAinueste la plata impozitelor intre marii i micii proprietari rurali. Astfel,la un jugAr cadastral, marea proprietate plAteste un irnpozit de 10,71 pengd(299,17 lei), iar micii proprietari 17,89 pengö (483,03 lei). Transforinfindvaloarea impozitului agricol in kilograme de grill, la un jugár cadastral mareaproprietate trebue sA vandA 17,7 kg de grfiu, iar tfiranul ungur 24,1 kg ca sd-siplateascA impozitul. De altA parte, in Ardeal, at& marea cat si mica proprie-tate nu trebue sA vandA deck 5,32 kg de grau ca sa plAteasca acelasi impozit.

Intr'un studiu foarte judicios insotit de numeroase häri, d. Stefan Man-ciulea dovedeste cä regiunea de cam* cuprinsA intre Mures, Cris, Somes

Tisa, apartinflnd astäzi Romaniei, numArA o populatie in majoritate abso-luta romaneascd, in care Ungurii nu s'au instalat cleat in Evul Mediu; imen-sele latifundii ale magnatilor, ale episcopilor si abatilor catolici nu au pututniciodatA schirnba caracterul etnic al acestor teritorii romanesti.

SOCIOLOGIE ROMANEASCAAnul 3 Nr. 4-6 Aprilie-Iunie 1937

In continuarea studiului ski despre teoriile d-lui Lucian Blaga cu privirela satul romanesc, d. H. H. Stahl, cerceteaz1 i respinge cateva din formulelepe care autorul s Filosofiei stilului si al Eonului dogmatic )) 1-a pus indisc utie.

Transcriem pasajul privitor la spatial mioritic, formula care a devenitintre toate cunoscuth si care a imbogAtit, dupA cum se stie, limbajul eseistilornostri tineri:

SA trecem peste ciudAtenia acestui nume al spatiului, sA trecem i pestefaptul cl el e in acelasi timp prea larg i urea strarnt, cAci desi balcanicnu-1 cuprinde pe Eminescu, i sA urmarim ce concluzii trage d. Blaga din el.

0 prima constatare: Romfinii, adicA ciobanii romani, trAesc pe plaiuri.Suntern obisnuiti a spune ca imprejurArile istoriei au facut din Carpati un locde adApost i o mata geograficA a acestui neam. De aici, au zvficnit, rand perand, valurile in crestere ale asezArilor noastre, atunci and ani de ragaz nedAdeau putinta revArsArii pe ses.

D. Blaga nu admite insA aceastA explicatie prin imprejurAri istorice; duplcum nu admite nici explicatia prin indeletnicire. Pentru d-sa, faptul cA cio-banii trebue urce oile la munte, la vAratec, nu este o explicatie suficienti.Ci d-sa introduce un gand nou In discutia acestei probleme: Romanii tan-jesc metafizic dupA spatiul ondulat. Ca atare, ei se urcA la munte pentrucaacolo, Plaiul, care seamAnA de fapt cu spatiul ondulat, le oferA un peisajcare le satisface dorinta lor metafizicA ascunsA. Ciobanul roman, impins devalurile istoriei a colindat sute si sute de ani toti Carpatii i toate meleagurilebalcanice. Orizontul mioritic subconstient I-a mentinut cele mai adeseori inpeisaj de plai i i-a dat o permanenta, irezistibilA fobie fata de altele »(II, 28).

si

s

a,

snit

a


Cu toate acestea existä si Romani la ses. Pe acestia, d. Blaga nu prea iistimeaza: sunt valahi ! Acesti 0 valahi dela ses * care traesc pe Baragan, pemalurile raurilor, la margine de padure, n'au, de sigur, plaiul la indemana,insfi subconstient, plaiul tot exista in sufletul lor. De aici o nostalgie orizon-tica dupa plai * (I, to6 si II zo).

Rugam sa nu se creada, de cititorul neatent, cum ca d. Blaga arsocoti a romanii, ciobani, traind multa vreme la munte, s'au indragostit dePlaiu si a, atunci and sunt departe de el, ii duc dorul. Nu. Caci aceastaar insemna o explicatie prin mediu: spatiul mioritic s'ar explica prin taiereaindelungata in plai si atunci nimic abisal n'ar mai ramâne. Am intelege usorde ce Sasii de pilda, care sunt citadini, nu iubesc plaiul si ne-am intoarce lateoria lui Ovid Densusianu, care credea ca poezia populará romaneasca esteesential o poezie pastoreasca. Pentru d. Blaga problems e rasturnatá: spatiulinfinit ondulat e inceputul apriori. El nu devine e mioritic 0 deck prin acci-dent, ocupatia pastorala nefiind decat un efect al unui dor metafizic.

In definitiv, aceasta teza se poate sustine. (Ce nu se poate sustine 2) Insäea trebue sa fie supusa unei verificari prin fapte. D. Blaga o incearca.

Astfel d-sa afirmä ca cel ce a colindat odata pe plaiuri, a remarcat desigur, cum pe cutare varf sta tupilata o asezare ciobaneasca, dominand de acolode sus 'Ana in vale, si cum trebue sa rotesti binisor privirea pentru a deslusichiar pe celalalt piept de plai, o altä asezare asemenea: ceva din ritmul deal-vale * a intrat in aceastä randuialä de asezari 0.

Deocamdata, verificarea cu faptele nu dovedesc nimic: constatam, decomun acord, ca asezarile ciobanesti sunt unele pe un deal, altele pe altul,la oarecare distanta intre ele. Care este pricina acestei asezari ? D. Blaga spuneea este efectul unei viziuni abisale a unui spatiu infiMt ondulat. In ce ne pH-veste, credem pur si simplu ca oile au nevoie O. pasca iarba. Ca atare, nu seingramadesc stanile unele intr'altele, ci se departeaza astfel ca sa aiba fiecarestana iarba destula. Nu este vorba deci de un dor rnetafizic al oamenilor dupao alternanta « deal-vaIe s, ci de o nevoie fizica a oilor dupa iarba s.

In acelasi stil, d. Stahl incearca sä ofere pentru ceea ce d-sa numesteexplicatiile de gen sublim * ale d-lui Blaga, explicatii e prozaice *, in care

intra criterii de agrimensura, gebgrafie si economic politica, in locul specu-latiunilor de ordin metafizic.

In ultima analiza, cum am mai observat si cu alt prilej, disputa dintred-nii Lucian Blaga si H. H. Stahl, e o disputa intre metafizica si sociologie.

Acest lucru reiese si din indraznetul capitol, pe care d. Stahl il scrie despreMiorita si filosofia populara * indraznet pentruca revizueste o intreaga

traditie:Versiunea Mioritei data de Alecsandri a monopolizat, din nefericire,

atentiunea cercetatorilor. Am ajuns in situatia ca, atunci and cineva vreaal inteleaga ce este neamul romanesc, sau vrea sa arate altcuiva ce suntemnoi, in loc sa se apuce de traiul colindator prin sate si tinuturi, in loc sä stranganecurmat informatii pe care sä le prelucreze apoi stiintific, prefera O. scoatatextul Mioritei si sfi inceapa analizele s filosofice si literare.

a(

a


Acest exercitiu curent al carturariei romaneVi are o infiniti gama gra-data: incepe cu tema de bacalaureat, discursul de to Mai, teza de doctoratsfar§e§te cu analizele abisale a rnioritice a.

o ... Dar noi traim in mijlocul unui popor romfinesc Inca in plina viata.$1 fail sä vreau a supara pe cineva, mi se pare oarecum ridicol sa ne marginimactivitatea la o a analiza literara r a Mioritei ca sa aflam credintele poporuluiroman despre moarte, atunci and nu avem decfit si mergem sä cercetaminfinitul material pe care ni-1 ofera cele 15.201 de sate din Romania.

a In acest sate mor oameni. Cei vii Ii ingroapa i atunci de bunä seama caei trebue sa vie ce anume se cade de fficut mortului §i ce anume trebue cre-zut despre mort. Ca o fi Thracic sau ortodox, deocamdata ne-am multumisa vim ce se petrece in sate and moare un om ? $i and e vorba si §tim cevadespre poporul romanesc, va trebui sa preferam nu zece versuri din Miorita,ci tara romaneasca ea inski cu toti oamenii ei a.

INSEMNARI IE$ENEAnul 3 Vol. 7 Nr. 8 i August 1938

D. Panaite Zosin publica, se pare pentru prima oara, o scrisoare a luiTitu Maiorescu catre Ana Conta-Kernbach, scrisoare in care e vorba desprecateva poeme trimise de aceasta revistei a Convorbiri literare a. Documentule interesant pentru atitudinea criticului fata de debutanta care bate la portileliteraturii.

D. N. P. Smochinfi, ale carui articole privitoare la problemele rusevisunt de retinut mai ales prin documentatia lor privitoare la a Republica mol-doveneasca a, scrie despre a Rusia i razboiul chino-japonez a. Articolul d-salemerita a fi mentionat in special pentru referintele la viata roma-neasca din zisa republica. Ni se dau cfiteva citate sugestive dintr'o revista

politico-literara a ce apare in româneVe la Tiraspol sub titlul Octombrieni se ofera mai ales cfiteva naive strofe dintr'un tanar poet a comsomolist *,

Nistor Cabac, originar din Cubaia-Veche.

4

si

intelo-tuali

0

FUNDATIA PENTRU LITERATURAsI ARTA «REGELE CAROL 118

CPT.-COMANDOR P. C. FUNDATEANU, Libertatea mdrilor 0 Prize le maritime epuizat

BIBLIOTECA I ENERGIA aM. CONSTANTIN-WEYER, Cavelier de la Salle, traducere din limbo franceth de Paul I

PRODAN Lei 40L. F. ROUQUETTE, In cdutarea fericirel, traducere din limba fraceet de E. FLAMANDA a 40ALAIN GERBAULT, Singur strdbdtand Atlanticul, traducere din limba franceth de A. VIANU a zoCOLONEL T. E. LAWRENCE, Reed.. desert, traducere din limba engleth de Mircea ELIA

cuRENE

o hartaBAZIN,

(2 volume) * 6oPustnicul din Sahara, Males pdrintelui Charles de Fouchauld, traducere din limba

franceth de Alexandru HODO 1 30MIHAIL SADOVEANU, Virile; lui stefan cel Mare (Editia a III-a) a 30C. ARDELEANU, Domnul Tudor (Editia a II-a) a 30R. P. HUC, Descoperirea Thibetului, traducere din limbs franceth de Apri liana MEDIANU . a 30HOMER, Odiseea, traducere in proth din limba &ha de E. LOVINESCU (Editia a II-a) a 6oJAKOB WASSERMANN, Viola lui Stanley, traducere din limbs germana de Radu CIO-

CULESCU a 40H. M. STANLEY, Autobiografie, traducere din limba engleth de Mary M. POLIHRONIADE a 6oR. M. HUC, In China, traducere din limba franceth de Natalia BALUTA - a 40F. YEATS-BROWN, Bengali, traducere din limba engleth de Radu GEORGESCU . . . a 40JAKOB WASSERMANN, Christolor Columb, traducere din limba germanS de I. SAN GIORGIU a 40DEAN FARRAR. St, Winifred sau scoala 0 lumea ei, traducere din limba engleth de W.

si C. NOICA I 6oR, P. HUC, In Tartaria, traducere din limba franceth de Victor STOE * 40L. F. ROUQUETTE, ImpdrcItia tdcerii albe ........... . . . . . . . . . a 40M. C. WEYER, Trecutul Domnului Monge, traducere din limba franceth de RADU BOUREANU I 40L. F. ROUQUETTE, Epopeea albd, traducere din limba franceth. de Victor STOE . . . . a 40C. LEWIS, In zodia Sdgeldtorului, traducere din limba engleth de Constantin NOICA . . . a 50

BIBLIOTECA c INFORMATIVA aIng. I. ORBONAS, Manual de atelier mecanic Lel 8oH.,STAHL si DAMIAN P. Manual de paleogralie stavo-roandnd a 140A. I. BRATESCU - VOINE$TI, Tratat de pescuit a 8o

BIBLIOTECA 4 ARTISTICA *o. HAN, Sculptorul D. Paciurea, cu 24 de planse Lei 60AL. BUSUIOCEANU, Andreescu I 120G. OPRESCU, Pictura romdneascd in secolul al XIX-lea * 320

BIBLIOTECA t ORASE aMIRCEA DAMIAN, Bucuresti, eu 48 de planse Lei 120TUDOR $0IMARU, Constano, cu numeroase ilustratil In text a 80OCTAV $ULUT1U, Brasov, cu numeroase ilustratii in text 4 200

BTBLIOTECA ENCICLOPEDICA aCONST. C. GIURESCU, Istoria Romdnitor, I, edlpa a II-a, rethruth P adsogitti, en numeroase

ilustratii In text Lei 200200Dr. G. BANU, Sdnittatea Poporului roman a

I. SIMIONESCU, Tara noastrd . a 200CONST. C. GIURESCU. Istoria Rontdnitor, II, douli pArti a 260AL. ROSETTI, Istoria limbii romdne, I. Limbs latind a I00DARED SLATINEANU, Ceramics romdneascd a 240N. CARTOJAN, Clique populare rontanejti II, cu 16 planse Mara din text a 150

SCRIITORII ROMANI CONTEMPORANI, Romane

JOACHIM BOTEZ, Insemndrile unui Beller Lei 60r6oC. CANE, Trecute vieli de Doamne 0 Dornnite, II cu numeroase ilustratii in text a

ADRIAN MANIU, Focurile priAdverii 0 Deed. de Mantua a 6oSARMANUL KLOP$TOCK, Feciorul lui Nenea Tache Vamesul, II I 7oLUCIA DEMETRIUS, Tinerete a 50

6oN. M. CONDIESCU, Insemndrile lui Safirim, I *P. M. CONDIESCU, Peste andri 0 Pr*, cu 20 acuarele originate de S. MUTZNER a 800T. ARGHEZI, Ce-ai cu mine vdntule? a 8oG. BANEA, Zile de Lazaret I 70I. PETROVICI, Amintirile unui bdiat de familie I 50

Esseuri, CriticalPAUL ZARIFOPOL, Pentru arta literard Lei 6oPERPESSICIUS, Menpuni critice, II a 8oG. M. CANTACUZINO, Isvoare 0 popasuri a 6oN. IORGA, Oameni cari au lost a 8oEM. CIOMAC, Viola 0 opera lui Richard Wagner a 60M. D. RALEA, Valori a 5oN. IORGA, Oameni cari au lost, II a 90$ERBAN CIOCULESCU, Corespondenta dintre I. L. Caragiale 0 Paul Zarilopol (zgosra) . * 40C. CALINESCU, Opera lui Mihail Eminescu, II, III a 240C. ANTONIADE, Renagterea italiand. Trei figuri din Cinguecento a 7oN. IORGA, Oameni cari au lost, III a goALICE VOINESCU, Montaigne a 70EM. CIOMAC, Poetii armoniei, I a 6oG. CALINESCU, Opera lui Mihail Eminescu, IV si V * r 6oPERPESSICIUS, Menliuni Critice, II, III a 6oDRAGO$ PROTOPOPESCU, Fenomenul Engles a 6o

11:4Hy

.

. 0

.

.

.

.

-,.

'

.

-

, -:

. -.

......

f

:

..... . . . . . ........

:

. . . . . . .

......... . . . . . . .

. . . . . . .........

.............: . .... 1

. . . . . . . . . .

.

. . . . . . . .

. . . . .

....

.

. .........

.......... . .

.

. . . . .

: : : : : : :

..

N. IORGA, Slaturi pe intunerec Lei 6oION PETROVICI, Figuri dispdrute * 90

yoC. BANU, Grddina lui Glaucon sass Manualul bunului politician 1)

HAIG ACTERIAN, Shakespeare * 90120ION SAN-GIORGIU, Goethe *

G CALINESCU, Viola lui Ion Creangd, cu 21 planse afarft din text * 90

VersuriDEMOSTENEZ. STANCU,

BOTEZ, Cuvinte de dincolo .cu

Lel 6oAntologia poefilor tinei, portrete de Margareta STERIAN * 6o

G. BACOVIA, Poesii, cu o prelate de Adrian MANIU * 406.40

G. GREGORIAN, La Poarta din urmd 0

ADRIAN MANIU, Cartea Tdrii *G. LESNEA,GEORGE

Ctintec deplin 0 40406o

SILVIU, Paisie psaltul spune 0V. CIOCALTEU, Poesii IN. DAVIDESCU, Helada * 60N. DAVIDESCU, Roma I 6oION POGAN, Zogar. . * 40RADU BOUREANU, Golfed Sdngelui * 50ION MINULESCU, Nu stint ce par a 1I II 50VIRGILADRIAN MANIU,

CARIANOPOL, Scrisori cdtre plante 0 40Poesii din Carmen Sylva . IP 100

MIHAIL MOSANDREI, Singurdnitt (poeme) 0 40CICERONE THEODORSCU, Clegtar (poeme) 0 50ILARIUANDREI

DOBI......)0.1,, V ocile Singurdtdfii I 70TUDOR, Amor 1926 (poeme) * 40

V. VOICULESCU, Urge * 6oION PILLAT, Tdrm pierdut 0 60

6oN. DAVIDESCU, Evul Mediu *

Z. STANCU, Albe * 6oAL. 0. TEODOREANU, Caiet *

*

*

6oMIHAIL CELARIAN, Fkri lard pace 50MIRCEA STREINUL, Poefii anent Bucovineni 6oVIRGIL GHEORGHIU, Tdrdmul cddlalt * 40

EDITH DEFINITIVETUDOR ARGHEZI, Versuri Lel zooMATEIU I. CARAGIALE, Opera * 15oELENA FARAGO, Poesii * ZOO

ADRIAN MANIU, Versuri * 120

SCRIITORII ROMANI IJITATIANGHEL DEMETRIESCU, Opere Lei 16oSTEFAN PETICA, Opere * 16o

SCRIITORII STRAINI MODERNI $1 CONTEMPORANIE. MADACH, Tragedia omului, traducere In versurl din limbs maghlarh de Oct. GOGA . . . Lei 40

40LUIGI PIRANDELLO, Rdposatul Matei Pascal, traducere din limbo itallanft de A. MARCU *M. CHOROMANSKI, Gelosie ji medicind, traducere din limbo polonA de Gr. NANDRIS . 50

50R. L. STEVENSON, Comoara din insuld, traducere din limbo englezA de Radu GEORGESCU . 0EMILY BRONTE, La rdscruce de vdnturi, traducere din limbo englezA de Mary POLIHRO-

NIADE I 60COLONEL T. E. LAWRENCE, Cei gapte stalpi ai tntelepciursii, traducere din limbo englezA

de Petra COMARNESCU, cu 44 planse si 4 harp Mark de text * 240EMIL GULIAN, Poemele lui Edgar Poe e 5oSHAKESPEARE, Hamlet I 6o

BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMANEASCXD. D. ROSCA, Existent(' tragical . Lel 6oT. VIANU, Esteticd, vol. I * rooFence PANDREA, Filosolia Politico-juridicd a lui Simion Barnuliu i 6oLUCIAN MAGA, Orisont qi stil I 6oMIRCEA ELIADE, Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne * 200T. VIANU, Esteticd, vol. Ir 0 rooC. RADULESCU-MOTRU, Ronidnismul. Catehismul unei noui spirilualitdli I 6oALEXANDRU CLAUDIAN, Originea sociald a lilosoliei lui Auguste Comte * 70LUCIAN MAGA, Geneza Metaforei I 60CAMIL PETRESCU, Modalitatea esteticd a teatrului b 6oMIHAI D RALEA, Psihologie qi viafd * 6o

BIBLIOTHE QUE DIIIISTOIRE CONTEMPORAINEG. I. BRATIANU, Napoleon III et les ostionaiitis Lel 6o

COMPOZITORII ROMANI CONTEMPORANIP. CONSTANTINESCU, Sonatina pentru plan ei violind Lel r sr,MIHAIL JORA, 415 &Infects s, pentru canto qi piano, pe versuri de A. MANIU, G. BACOVIA

oi Tudor ARGHEZI 0 ilio

Cartile noastre se gasesc de viinzare In principaleledin tail. Ele se pot trimite franco la domiciliu In toatá tara.

CENTRALA EDITURILOR22, Strada Lipscani, 22 Bucnreoti, ITelefon 5-37-77

M. 0., IMPRIMERIA NATIONALA BUCURESTI C. Aeon,

OA.

I 14 .

.1.

..,

._ ' .

.

...

,.

**

.,

'

, -. -- ,

, ..

..... .

.

. i

,

/

.

Iibrärii

a

...... . .

..:

.

......... .. . : .. : : : : .. : .... . . . . .....

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . .........I

.

. . .................... . . . . . . . . . . .

. . . . .

. ....

Documents

Revista Fundatiilor Regale (anul V) I octombrie 1938 / nr.10.pdf