revista Moldova mai-iunie.pdf

Revi

stă

soci

al-c

ultu

rală

mai

/ i

unie

2

01

4

Revistă social-culturalăwww.revista.md

Cea mai expresivă haină a identităţii noastre Interviu cu Varvara Buzilă

Generosul dar al destinului meu Mihail Gheorghe Cibotaru

Centrulmodernizării se mutăInterviu cu Horia-roman PataPieViCi

Bitei 2014:notiţe pe marginea

unui festival

mai iunie 2014

Bibliobuzul pentru Copii

Proiect realizat cu suPortul financiar al ambasadei JaPoniei, la ProPunerea şi cu susţinerea ministerului culturii, și imPlementat de biblioteca naţională Pentru coPii „ion creangă”

Prima bibliotecă mobilă din rePublica moldova

M O L D O V A Î N I M A G I N I

Fo

to:

An

dre

i M

ard

ari

. F

oto

gra

fie

re

ali

zată

în

an

ul

199

2

Fo t o g r a f i e re a l i z a t ă î n a n u l 2 0 0 8

mai / iunie 2014

E D I T O R I A L Despre cultură, cu pasiune. Manifest pentru schimbare

(Aurelia Borzin)

M O L D O VA L A Z I Notițe pe marginea unui festival (Liliana Popușoi)12 Personalități notorii ale teatrului românesc –

Alexandru Dabija

14 Festivalul IEI, un leagăn al tradițiilor și obiceiurilor

naționale

16 Varvara Buzilă: „Ia este cea mai expresivă haină

a identităţii noastre“

21 Ia Mania

22 Anul literar 2013. Vladimir Beșleagă: „Timpul este

judecătorul care pune în balanţă valoarea unei cărţi“

25 Cele mai bune cărți ale anului 2013 C U LT U R A Î N M I Ş C A R E Declarație de dragoste în stil cinematografic

(Larisa Ungureanu)

28 O lecție de supraviețuire între canibalism şi poezie

(Aurelia Borzin)

31 Viaţa într-o pictură compactă (Aurelia Borzin)

34 Noaptea Europeană a Muzeelor (Lucia Cujbă)

36 Magia circului a revenit la Chișinău (Lucia Cujbă)

38 Portretele noastre, la Baku O A M E N I Î N D E A P R O A P E Unul din cetatea Moldova (Anastasia Rusu-Haraba)

44 Generosul dar al destinului meu

(Mihail Gheorghe Cibotaru)

50 Олег Краснов: «Мир изменился...

Белый Арап должен измениться или умереть.» P L Ă C E R E A L E C T U R I I Constelația NOROC-ului (Adrian Ciubotaru)

59 Cele mai căutate perle folclorice de la Editura ARC

60 Cartea – între entuziasm și management cultural

(Moni Stănilă)

4

6

26

40

Revistă social-culturalăSerie nouă

Redactor-şefAurelia BORZIN

Redactor-şef adjunctVitalie SPRÎNCEANĂ

Secretar de redacţieLiliana POPUȘOI

StilizatorInga DRUŢĂ

Redactori asociaţiEmilian GALAICUPĂUN

Mircea V. CIOBANU Adrian CIUBOTARU

Iurie COLESNICEugen LUNGU

Ion VARTALucia CUJBĂMoni STĂNILĂ

Larisa UNGUREANUAnastasia RUSUHARABA

© Design Romeo ȘVEŢ

Tehnoredactor Marian MOTRESCU

ADRESA REDACŢIEI:Casa Presei, etajul 5, bir.: 526, 5312012, Chișinău, str. Pușkin, nr. 22

Tel.: +37322/233146; +37322/232549; +37322/237463

Fotografi i: Moldpres ș.a.

Conţinutul textelor publicate în MOLDOVA refl ectă poziţia și gustul estetic al autorului și nu neapărat pe cel al

redacţiei.

www.revista.md

Abonamentele la revista MOLDOVA pot fi perfectateîncepând cu orice lună a anului. Indice poştal: PM 31719

Revista MOLDOVA este difuzată în toate reprezentanţele ţării de peste hotare, la misiunile diplomatice străine

din Republica Moldova, la cele mai importante instituţii şi întreprinderi ale statului, precum şi prin intermediul

agenţilor de difuzare a presei.ISSN 0132-6635

Tiraj: 1000 de exemplareTiparul a fost executat la

«Bons Offi ces» SRL, Chişinău

Imaginile şi textele pot fi reproduse doar cu acordul redacţiei.

54

3O R A Ș U L D E A L T Ă D A T Ă 2

53

84

maiiunie 2014

66

Cuprins

A c va f o r t e După 20 de ani (Emilian Galaicu-Păun)

M O N D E N Cristina Scarlat:

„O lună de zile numele meu a fost MOLDOVA”

T E N D I N Ț E Tânăra care dă culoare stofei și sufletului (Lucia Cujbă)

U N D E R G R O U N D Dan Perjovschi dincolo de reguli (Moni Stănilă)

O R A Ș U L D E A LTĂ D ATĂ Un Chișinău care va rămâne doar în proiecte

(Iurie Colesnic)

81 Carol Schmidt (Ion Varta)

C U L T U R A O N L I N E Blogurile culturale, ieri și azi (Vitalie Sprînceană) M O L D O V A , O P R I V I R E D I N A F A R Ă Horia-Roman Patapievici: „Centrul modernizării se mută“

N u m ă r ă t o a r e a i n v e r s ă Pecunia non olet? (Eugen Lungu)

L e c ț i i d e s p r e c u lt u r ă Despre inutilitatea artei şi despre folosul culturii

(Mircea V. Ciobanu)

H O S P I T A L I T Y . T R A D I T I O N S . M I S T E R Y

66

72

74

90

84

83

76

93

96

6214

54

6

E D I T O R I A L

A u r e l i a B O R Z I N

A avut epoca ei de glorie. Era tipărită într-un tiraj de 40 de mii de exemplare, fiind distribuită în întreaga Uniune Sovietică. După anii ’90 a intrat într-o concurență din ce în ce mai acerbă cu noile publicații, pe o piață mediatică tot mai diversificată. Iar pe măsură ce cititorii au migrat spre online,

a fost o adevărată provocare să țină pasul și cu aceste imperative.

Toți redactorii-șefi ai revistei au avut intenții bune – aceasta fiind, probabil, singura „tradiție“ menținută din 1966 până astăzi –, dar au făcut reviste diferite. Or, nu numai cultura noastră, oricât de modestă, este variată, ci și punctele de vedere asupra ei sunt diverse. În aceeași măsură, și con-

sumatorii de cultură sunt diferiți, nu numai creatorii ei.

Cât este cultura noastră ca să ne împărțim pe bisericuțe? Revista va ilustra cultura în ipostazele ei variate (ca gen, ca vârstă, ca tehnologie) prin prisma perceperii fenomenului culturii de către

echipa noastră.

Relansată în această nouă ținută grafică și de conținut, cu noi energii intelectuale, reînvestită cu o logică ce ține cont de actualele tendințe, revista va fi un spațiu al dialogului cultural atât pentru oamenii de cultură consacrați, cât și pentru cei tineri sau cei ignorați din varii motive până acum de presa oficială, precum și pentru cei care nu mai sunt printre noi, ca o mărturie a continuității

și un omagiu valorilor perene.

Revista din seria nouă este o secțiune transversală a culturii noastre, astfel încât să-i vedem toate straturile: de la cultura oficială, instituționalizată, la cultura mondenă, la underground, sau la cea online. Aceste varietăți culturale (co)există, oricât de mult ne-am dori să le ignorăm. Și pentru că

trebuie să poarte un nume, numele lor este MOLDOVA.

Revista ar putea părea la prima vedere un melanj sincretic, o diversitate nefirească. Dar aceasta este identitatea noastră culturală. Iar prin diversitate, publicația își propune să apropie grupuri, generații –

altminteri separate, cultura urbană, dar deopotrivă și cea rurală, tradiția și modernitatea.

Reflectăm evenimente, destine, portrete. Punem în discuție fenomene, probleme, tendințe. MOLDOVA se vrea o publicație de anvergură, cu impact și vizibilitate publică – un magazin cultural,

un brand de revistă la nivel național, dar și o carte de vizită pentru străini.

R E V I S T A M O L D O V A A R E O B I O G R A F I E D E A P R O A P E O J U M Ă T A T E D E

S E C O L . Î N A C E S T R Ă S T I M P , S - A U D E S T R Ă M A T Ș I S - A U C R E A T U N I U N I

S T A T A L E , A U C Ă Z U T R E G I M U R I , S - A U P E R I N D A T G U V E R N E , P R E Ș E D I N Ț I . . .

P R I V I T Ă Î N A C E S T C O N T E X T , L O N G E V I T A T E A E I E S T E C U A T Â T M A I

P R E Ț I O A S Ă .

Despre cultură, cu pasiune

MANIFEST PENTRU SCHIMBARE


LA CHIȘINĂU S-A DESFĂȘURAT A XI-A

EDIȚIE A FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL

AL ARTELOR SCENICE BITEI – BIENALA

TEATRULUI „EUGENE IONESCO“,

EVENIMENT ORGANIZAT DE MINISTERUL

CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA ȘI

TEATRUL „EUGENE IONESCO“.

mai / iunie 2014

M O L D O V A L A Z I

L i l i a n a P O P U Ș O I

Actuala ediție BITEI a marcat câteva premiere (pe lângă cele scenice, teatrale)

demne de luat în calcul. În premieră, festivalul se desfășoară pentru o perioadă

atât de îndelungată – trei săptămâni și jumătate. La fel, pentru prima dată, toate

spectacolele incluse în agenda evenimentului au loc în incinta teatrului-gazdă,

la „Eugene Ionesco“. Spre deosebire de edițiile precedente, la ediția actuală a fost

prezentat câte un spectacol pe zi, după încheierea programului de lucru, pentru a

oferi posibilitatea publicului larg să urmărească aceste spectacole.

e asemenea, extrem de important, pentru

prima dată acestui prestigios eveniment cul-

tural i s-a acordat atenția cuvenită și din

partea statului – la inițiativa Ministerului

Culturii, festivalul a fost numit „manifestare culturală

de amploare la nivel de stat“, printr-o decizie de gu-

vern. De acest statut în Republica Moldova beneficiază

doar Festivalurile „Mărțișor“ și „Invită Maria Bieșu“,

ceea ce presupune modul de desfășurare a festivalu-

lui ca manifestare culturală prioritară, organizată de

Ministerul Culturii. Iar asta înseamnă că, spre de-

osebire de precedentele zece ediții, de acum încolo

desfășurarea BITEI nu se mai află sub semnul întrebării

din cauza lipsei de mijloace financiare.

La ediția din acest an publicul a putut să urmărească

23 de spectacole, oferite de companii de teatru din 11

țări ale lumii. Festivalul a reunit spectacole la catego-

riile Teatru, Muzică, Dans din Franța, România, Israel,

Japonia, Polonia, Coreea de Sud, Marea Britanie, Turcia,

Ucraina, Republica Moldova. Bugetul total al actualei

ediții se estimează la două milioane de lei.

D

NOTIȚEUNUI FESTIVAL

pe marginea

76M O L D O V A L A Z I

Și pentru că teatrul este oglinda unei societății și chiar a

lumii întregi, iar Teatrul „Eugene Ionesco“ este recunos-

cut drept un teatru cu atitudine nu doar artistică, ci și ci-

vică, organizatorii ediției din acest an nu au ignorat con-

flictul din imediata noastră apropiere; iată de ce, generi-

cul festivalului a fost mai degrabă un îndemn, o soluție:

„Make Theatre, Not War“ (Faceți teatru, nu război). Iar

spectacolele pe care am avut ocazia să le vedem în cadrul

celei de-a XI-a ediții BITEI au adus în prim-plan teme

sensibile: dragostea, creația, arta, educația ca repere pen-

tru o stare de sănătate a unei societăți moderne.

În cele ce urmează, prezint câteva spectacole-cheie – în

viziunea mea – ale celei de-a XI-a ediții a Festivalului Ar-

telor Scenice BITEI.

Fiecare zi trăită e ca o scrisoare pentru Dumnezeu

Programul BITEI din acest an a fost deschis de premiera

spectacolului „Oscar și Tanti Roz“, o lucrare a Teatrului

„Eugene Ionesco“, în regia lui Petru Vutcărău. Un specta-

col care ne îndeamnă să iubim viața și s-o trăim din plin,

de parcă fiecare zi ar fi prima și nu ultima. Adică, cu bu-

curia, candoarea și setea omului care descoperă, prinde

gustul vieții și nu cu atitudinea aceluia care vrea să recu-

pereze ceea ce a ratat. Suntem invitați să iubim și să ne

bucurăm de viață prin ochii unui băiat de 10 ani, Oscar

(actorul Ștefan Bouroșu), bolnav de leucemie, care află că

mai are de trăit 12 zile, perioadă în care, la îndemnul unei

voluntare, tanti Roz (actrița Ala Menșicov), el trăiește 10

ani într-o zi, îi scrie scrisori lui Dumnezeu și primește

viața ca pe o binecuvântare, ignorând povara bolii.

Stil, clasă, extravaganță, umor – Duel Opus 2

Un alt spectacol important, de data asta muzical, inclus în

agenda festivalului, a fost „Duel Opus 2“, oferit de BRAF

Company – un veritabil duel între muzică și comedie, cu

Paul Staicu și Laurent Cirade, doi muzicieni francezi de

excepție. Spectacolul a fost creat în 1999, la New York,

fiind rezultatul mai multor săptămâni de improvizație, și

de atunci a început călătoria lui în lume, fascinând publi-

cul prin umorul său poetic în Paris, Beirut, Ravenna, SUA,

iar acum, și pe cel din Republica Moldova.

mai / iunie 2014

„Cele cinci bandite“ – în stil kabuki, despre cauză și efect

Cultura și filosofia japoneză rămân

în continuare un mister pentru noi,

în pofida faptului că ni se oferă

suficiente șanse să le deconspirăm;

cel puțin, în cadrul fiecărei ediții

BITEI avem ocazia să urmărim ba-

rem un spectacol prezentat de o

companie niponă de teatru.

Nu cred că e cazul acum să dis-

cutăm despre specificul teatrului

kabuki (e posibil să acordăm atenție

aparte acestui gen de teatru

într-un număr viitor al revistei),

deoarece este un gen artistic care

contează pentru cultura genera-

lă a unei persoane cu o educație

aleasă. Vă reamintim doar că una

dintre particularitățile acestui gen

de teatru este că în kabuki actorul

nu exprimă, ci reprezintă acțiunea,

stările și emoțiile.

Shakespeare’s Globe cu Hamletul zilelor noastre

Spectacolul „Hamlet“, oferit de

Teatrul Shakespeare’s Globe, a fost

unul dintre cele mai importante

evenimente din cadrul BITEI. În

prezent, teatrul lui Shakespeare se

află într-un turneu mondial extrem

de ambițios, care are drept scop

să ducă celebra piesă a lui Willi-

am Shakespeare „în fiecare țară

de pe planetă“, respectiv să susțină

aproape 200 de reprezentații în

acest turneu, care se va încheia pe

23 aprilie 2016, ziua în care se îm-

plinesc 400 de ani de la moartea

scriitorului.

La Chișinău, pentru acest spectacol

au fost vândute chiar și locurile de

pe scări și în picioare. S-ar putea

ca spectatorii care au venit să vadă

o reprezentație clasică a vestitei

tragedii shakesperiene să fi fost

ușor dezamăgiți. În spectacol, nici

zare de costume de epocă, atitudine

profund profesionistă, demnă de

lauda breslei de „a fi ori a nu fi“

sau de tentativa de a căuta, a asuma

rostul vieții și alte detalii moraliste

și cognitive din care trebuie să fie

urzită firea omului serios și

respectabil.

n spectacolul „Cele cinci bandite“, ca în majoritatea

subiectelor abordate în teatrul kabuki, se prezintă o

percepție a noțiunii de „onoare“ care nouă, europenilor,

ni s-ar părea ușor bizară. Textul, scris de Kawatake Mokuami,

considerat un Shakespeare al Japoniei, vine să ne convingă că

toate cauzele au un efect și toate efectele au o cauză, pe toate

trebuie să ni le asumăm și, indiferent de condiția socială a

persoanei, onoarea are un preț pe care fi ecare îl poate plăti –

viața însăși.

Î


Spectacolul englezilor a fost viu, or-

ganic, proaspăt, nonșalant. Ideea lui

ar fi următoarea: o trupă de actori

ambulanți decide să joace „Hamlet“.

Drept urmare, totul se construiește

sub ochii noștri, ai spectatorilor:

scena, decorul, costumele, perso-

najele. Avem ocazia să urmărim

concomitent acțiunea piesei, dar și

bucătăria spectacolului, culisele.

Iar jocul actorilor cucerește. Fi-

ecare își intră instantaneu în rol,

nu te lasă să întrezărești granița

dintre realitate și spectacol, actor

și personaj. Deși ești avertizat din

start că 12 actori o să joace „Ham-

let“ pe o scenă improvizată, tu nu

urmărești un joc, totul e cât se

poate de real și de convingător, fără

patos și ambiguități. Atât jocul, cât

și regia spectacolului vin să ne con-

vingă o dată în plus că piesele și te-

mele lui Shakespeare rămân actuale

și accesibile tuturor, indiferent de

locul în care se joacă și de rasa ac-

torului care le interpretează. Omul

rămâne om în orice circumstanțe

și nimic din ce e omenesc nu îi e

străin.

pectacolul Adei Milea în cadrul BITEI a fost cu piese de

o sensibilitate lirico-patetică. Pe ritmuri balcanice, de

manele, rock și etno. Cu tușe psihedelice. Pantagruelesc

de ancorat în realitatea noastră cotidiană. Un concert fără

măști (doar, pe alocuri, cu pungi de hârtie pe cap) despre noi,

cei mici, care ades ne ascundem după cuvinte mari ca să ne

justifi căm prezența, esența ori inexistența, ori ca să ne umplem

spațiul dintre viață și moarte.

S

Ada Milea

La secțiunea Muzică, Ada Milea ne-a

oferit un concert cu actori reali,

talentați: Anca Hanu, Bogdan Bur-

lăceanu și Cristian Rigman și in-

strumente de jucărie. Este vorba de

un „Concert cu piese din concerte“,

care primăvara asta a fost prezentat

și în România și s-a bucurat de un

succes enorm.

Ada Milea este un artist total. Fie-

care cântec al ei, chiar și unul cu

o durată de 1 min. 06 sec., este un

spectacol de teatru integral, jucat

după toate rigorile unui spectacol

clasic, dar cu o respirație proaspă-

tă, mergând drept la țintă și fără a

urmări să ne ofere vreo concluzie

sau vreo soluție de-a gata. Deși

ușor ironic, aparent superficial,

antisofisticat, mesajul pieselor și al

activității Adei Milea nu este nici pe

departe atât de „printre altele“, pre-

cum ar putea să lase impresia. Pa-

rabolele ei cântate lasă adevărurile

dezgolite, directe, așa cum, de fapt,

ne ating ele pe fiecare în parte.

„Rabia“ – un dans numit FEMEIE

Orly Portal este un grup

senzațional, începând cu managerul

și conducătorul, cea care dă și nu-

mele ansamblului – coregrafa Orly

Portal. Mișcările lor par simple,

doar gesturi care se transformă în

mișcări de dans. Orice mișcare de-

vine dans, muzică, poezie, dragoste,

vrajă. Sunt contagios de feminine.

Feminitatea lor este imaculată.

Eternul feminin în stare pură.

mai / iunie 2014

Strict informativ, despre spectacolul „Ra-

bia“ se pot spune următoarele: este un

spectacol de dans din două părți. În prima

parte este redată sub aspect spiritual și

folcloric iubirea, iar a doua parte este un

elogiu adus dragostei.

Rābi’a al-’Adawiyya al-Qaysiyya reprezintă

un mistic Sufi feminin din secolul al

VIII-lea, cunoscută de asemenea și cu nu-

mele Poeta Iubirii, care a introdus concep-

tul de Iubire Divină.

Dansul israelienelor, deși axat mai mult pe

folclor, este o compilație de etnomodern și

transmite cu multă exactitate esența, rafi-

namentul Orientului. Este, mai degrabă, un

dialog între muzică și dans, o conversație

senzuală, cu mișcări lascive, dar lipsite de

vulgaritate, în care întreg corpul femeii

vorbește.

De ce nu-l vede nimeni pe Godot?

Specială, emblematică este cea de-a XI-a

ediție a Festivalului BITEI și prin faptul

că, după multe insistențe, Teatrul „Eugene

Ionesco“ a obținut ceea spre ce a tins ani

de-a rândul – propriul teatru, propria sce-

nă și cooperare din partea autorităților.

Și dacă legenda ionescienilor a început să

se scrie cu „Așteptându-l pe Godot“, misti-

cul personaj a și apărut; poate, ca un semn

de cotitură sau ca o provocare?

Mă voi abține acum să fac referințe la dia-

logurile astrale și la conspirația universului

în ceea ce privește dorințele oamenilor și

aspirațiile lor. Voi sublinia doar că atunci

când am spus că Godot a venit, a fost o

aluzie la spectacolul „Iată-l pe Godot“, pre-

zentat de compania japoneză Teatrul Office Natori, după un text de Minoru Betsuyaku,

o replică reușită la cunoscuta piesă a lui

Samuel Beckett „Așteptându-l pe Godot“.

Un spectacol care mi-a plăcut foarte mult

atât ca idee, realizare a ideii, cât și ca joc

actoricesc.


Telegrafic, spectacolul poate fi prezentat în fe-

lul următor: „E seară. În partea stângă a scenei

se află un stâlp de telegraf. În stânga scenei se

află semnul unei stații de autobuz și o bancă.

Îmbrăcat cu haine ponosite și purtând o pălă-

rie uzată, într-un pantof, Estragon încearcă să

și-l dea jos. Cu o ținută asemănătoare, Vladimir

vine cu o trompetă de jucărie. Lucky, cu un lanț

în jurul gâtului și Pozzo, ținând lanțul, apar

pe scenă precum în piesa lui Samuel Beckett

«Așteptându-l pe Godot».

Dar lor li se alătură două tinere recepționiste și

o femeie în vârstă cu un set de croșetat. Apoi,

un bărbat pe nume Godot sosește cu o umbrelă

și se prezintă brusc recepționistelor: «Eu sunt

Godot». Sosirea sa este prea abruptă ca să fie

recunoscut ca fiind Godot. Din acel moment,

de fiecare dată când are ocazia, le spune lui

Estragon și lui Vladimir că el este Godot, dar ei

nu reacționează niciodată așa cum se așteaptă

el. Fără îndoială, Godot «a sosit în sfârșit», dar

nimic nu se schimbă odată cu sosirea sa. Nu se

produce nicio întâlnire dramatică. Este o co-

medie bufă – mult mai comică decât originalul

semnat de Beckett. Spectacolul surprinde prin

această montare îndrăzneață viziunea lui Mi-

noru Betsuyaku asupra societății actuale. Bet-

suyaku, cel care a înființat Teatrul Absurdului

în Japonia, a scris această piesă genială ca un

omagiu adus lui Beckett“.

Spectacolul este o aluzie subtilă la dărnicia cu

care majoritatea oamenilor se consumă în efor-

turi inutile. Se pare că pentru majoritatea din-

tre noi e mai convenabil să așteptăm decât să

trecem la următorul pas. Așteptarea e ca o re-

semnare. E ca veșnicul mit despre fericire. Toți

își doresc fericire în viață, toți pun fericirea pe

primul loc în discursurile pentru aniversări,

căsnicii și botezuri, dar puțini conștientizează

clipele în care sunt fericiți cu adevărat.

Acesta a fost declarat, la inițiativa Ministerului Culturii prin Hotărârea Guvernului nr. 302 din 20.04.2014, manifestare culturală prioritară.

Ajuns în 2014 la cea de-a XI-a ediție, este unul dintre cele mai pres-tigioase evenimente europene, cu un program pluridisciplinar: teatru, dans, muzică. Identificat cu un loc (Chișinău, Republica Moldova) și cu o regularitate în timp (o dată la doi ani), seducând un public din ce în ce mai larg, BITEI a apărut, dintr-un vis și dintr-un prim pas, în 1994.

A venit din dorința vitală de a comunica: oamenii de teatru cu oa-menii de teatru, oamenii de teatru cu spectatori, spectatori cu spectatori. Genericul ediției a XI-a, Make Theatre, not War! –, reamintește că arta este un mijloc de apropiere între oameni și civilizații, un conductor de valori care asigură dialogul. Vorbind ne vin idei, cuvinte, apoi ne găsim pe noi (E. Ionesco). În timpuri confuze și peri-culoase, un spectacol de teatru poate opri agresiunea, poate aminti ce e bine și ce e rău.

Festivalul Internațional al Artelor Scenice BITEI este un reper cultural de tradiție, un eveniment de înaltă ținută, rămas în memoria publicului încă de la lansare, în 1994, și așteptat cu un deosebit interes la fiecare ediție de către iubitorii teatrului, pasiunii și excelenței.

Din mesajul Ministrului Culturii, Monica BABUC, rostit la inaugurarea Festivalului

BITEI – un conductor de valoriFe s t i v a l u l I n t e r n a ț i o n a l a l A r t e l o r S c e n i c e B i e n a l a Te a t r u l u i „ E u g e n e Io n e s c o“ e s t e o m a n i f e s t a re

c u l t u ra l ă d e a m p l o a re l a n i v e l d e s t a t ș i s e b u c u ră d e s p r i j i n g u v e r n a m e n t a l .

mai / iunie 2014

n programul festivalului au fost incluse creații

valoroase ale acestui regizor, realizate la diferite

teatre românești, precum: „Vârciorova. Caranti-

nă“, o adaptare după Matei Millo și Vasile Alec-

sandri de Cătălin Ștefănescu și Doru Mareș, un spec-

tacol al Teatrului Municipal „Bacovia“ din Bacău; „O...

ladă și OO!“, după Ion Creangă, al Teatrului Tineretu-

lui din Piatra-Neamț; „Gaițele“ de Alexandru Kirițescu

și „Titanic vals“ de Tudor Mușatescu, spectacole ale

Teatrului „Odeon“ din București.

Alexandru Dabija este regizor român de teatru, dis-

tins cu numeroase premii, un nume cu rezonanță al

teatrului românesc contemporan. Spectacolele realizate

de el sunt invitate la festivaluri din țară și din străină-

tate. În prezent, peste 10 spectacole regizate de Alexan-

dru Dabija sunt jucate în teatrele din București (Teatrul

„Odeon“, Teatrul „Act“), Sibiu, Brașov, Piatra-Neamț,

Cluj, Bacău.

În cadrul Festivalului BITEI, Alexandru Dabija a fost

prezentat de Cătălin Ștefănescu, critic de teatru, mem-

bru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru,

membru al UNITER.

În cele ce urmează, vă propunem fragmente din

prelegerea lui Cătălin Ștefănescu, o poartă deschisă în

universul lui Dabija.

Î

PERSONALITĂȚI NOTORII

ALEXANDRU DABIJA

ALE TEATRULUI ROMÂNESC –

În cadrul celei de-a XI-a ediții a Festivalului Internațional al Artelor Scenice

„Bienala Internațională a Teatrului Eugene Ionesco“, BITEI, a fost inaugurată o

rubrică nouă – „Personalități notorii ale teatrului românesc“. Prima ediție a acestei

secțiuni a fost consacrată creației regizorului Alexandru Dabija.

C ă t ă l i n Ș T E F Ă N E S C U

12

„Dabija e absolut convins că meseria de regizor nu există“

Cea mai importantă informație despre Alexandru Dabija este faptul că s-a născut la 13 februarie 1955. Asta este cea mai importantă și, cred, informația esențială despre el, fiind un om căruia nu-i place sub nicio formă să arate jobenul magicianului ca să vedem ce e înăuntru.

Orice discuție cu Sandu Dabi-ja începe de la faptul că e absolut convins că meseria de regizor nu există. Că e ceva extrem de diferit de meseriile precise ale actorului, mu-zicianului, creatorului de costume, creatorului de decor, oameni care au în mână o meserie precisă. El spune despre regizor că e un impostor, care apare foarte târziu în ecuația asta, un om care se substituie într-o anumită formă divinității, care ulterior gesti-onează spectacolul, despre care la un moment dat vorbim și că în funcție de temperamentul și de caracterul elementar ale omului despre care dis-cutăm, el poate să fie, pur și simplu, un individ rezonabil, mulți zic greu de suportat, un bun prieten, un bun teoretician, un bun practician, însă în niciun caz nu e o parte a spectaco-lului teatral, așa cum, de fapt, Sandu înțelege acest lucru.

Cred că ce-l individualizează pe el e faptul că, poate că vă sună nu chiar bine lucrul acesta, Alexandru Dabija repară actori. El de meserie e un re-parator de actori. Pentru că se adună atât de multă teatralitate în ceea ce fac oamenii ăia în multe alte specta-

cole, teatralitatea fiind, în ordinea lui Dabija, miracolul convenției teatrale. În asta constă teatralitatea. Teatralita-tea nu e ideea de a teatraliza un gest și de a-l pune pe scenă. Teatralitatea în ordinea asta este asumarea mira-colului convenției. Unii stau pe scenă, alții stau în sală și împărțim ceva foarte credibil vreme de maximum o oră și jumătate, în cazuri grave – două ore cu pauză. Foarte grave.

Sandu spune povești scurte și pentru el contează foarte mult lu-crul acesta: spectacolul trebuie să fie scurt, trebuie să fie, așa cum spun golanii, un pumn bine plasat la momentul potrivit. Trebuie să fie o experiență intensă și pentru a nu pierde o natură de public care nu e un public profund, care e un public pur românesc, un public fără răbdare, în general, un public care merge la teatru să râdă, să se odihnească, să se distreze sau, cum se spune pe stradă la București, „să ne simtem bine“.

Dabija le dă tipul ăsta de distracție. La spectacolele lui râdem ca la balamuc, însă există un moment extrem de bine inginerit, unde râ-sul îți îngheață în vintre, nu pe față, pentru că sunt momente esențiale de cotitură în care spectacolele se trans-portă în altă lume și se transformă în altceva. Asta ar fi un element esențial în spectacolele lui Dabija, momentul de cotitură, momentul în care lucru-rile se întorc cu 180 de grade.

Sunt spectacole ușor vulgare, în sensul în care sunt spectacole cu țărani, sunt spectacole vorbite extrem de moldovenește, ceea ce s-ar spune că nu cadrează cu sfânta scândură a

scenei, dar, de fapt, cadrează foar-te bine. Sunt spectacole simple, cu distanță foarte mică între semnificat și semnificant, nu trebuie să ne pu-nem mintea la contribuție, să alergăm pe pistele marilor simboluri, totul e la vedere și e foarte simplu.

„Nu face nicio formă de succes programat“

Spectacolele lui Dabija, așa cum vă spuneam, sunt foarte românești, e un om care a refuzat, într-o foarte bună măsură, experiența spectacolelor care pleacă în altă parte. E un refuz asu-mat. Și mă leg acum de ideea în care vă spuneam că s-ar putea să vedeți un spectacol care nu o să vă placă și o să spuneți: „Nu înțeleg ce m-a bătut ăla la cap atâta cu marele Dabija!“. E foarte posibil să se întâmple lucrul acesta.

Sandu nu face nicio formă de suc-ces programat și își programează un singur lucru: cât mai multă armonie și cât mai multă colaborare cu par-tenerii cu care lucrează pe parcursul unui spectacol. De asta nu se ferește să lucreze la teatre periferice, dacă vreți. În teatre pe unde n-a mai trecut un regizor din alt oraș decât orașul cu teatrul cu pricina de mulți ani. De aia își asumă un tip de existență provincială dacă vreți, ceea ce numesc prietenii de la capitală din România „provincie“, pentru că de foarte multe ori în spațiile astea e lume care se pliază cu mult mai multă căldură și mult mai multă naturalețe tipului de teatru pe care Sandu îl propune.

ALEXANDRU DABIJA – UN REPARATOR DE ACTORIC ă t ă l i n Ș T E F Ă N E S C U

mai / iunie 2014

A v e m f e r m a c o n v i n g e re c ă „ I E Fe s t i v a l “ v i n e d i n

i n t e re s u l m e re u c re s c â n d p e n t r u p ro m o v a re a

p o r t u l u i n o s t r u p o p u l a r . Ia e s t e , d e f a p t ,

h a i n a s u f l e t u l u i n o s t r u ș i , d a c ă He n r i Ma t i s s e

p e t i m p u r i a ș t i u t s ă g ă s e a s c ă f r u m u s e ț e a ș i

i n e d i t u l e x c e p ț i o n a l î n a c e a s t ă b l u z ă a n o a s t ră

n a ț i o n a l ă , i m a g i n e a - i re a l i z a t ă f i i n d ș i s i m b o l u l

f e s t i v a l u l u i n o s t r u , b i n e î n ț e l e s c ă n o i t re b u i e s ă

n e re s p o n s a b i l i z ă m î n a c e s t s e n s ș i s ă î n ț e l e g e m

c ă v i a ț a Ie i , t re b u i e s ă f i e u n a f o a r t e l u n g ă .

To c m a i d e a c e e a s u n t e m d e j a l a a t re i a e d i ț i e a

a c e s t u i f e s t i v a l , e d i ț i i l e a n t e r i o a re b u c u râ n d u - s e

d e o m a re a u d i e n ț ă ș i d e o p re z e n ț ă f r u m o a s ă d i n

p a r t e a p u b l i c u l u i a d m i ra t o r d e i i .

M I N I S T R U L C U LT U R I I , M O N I C A B A B U C

Ia , c e a m a i s p e c t a c u l o a s ă p i e s ă

a c o s t u m u l u i n o s t r u t ra d i ț i o n a l ,

n e - a a d u n a t d i n n o u s ă o a d m i ră m

ș i s ă o a p re c i e m . Vă î n d e m n s ă

re d e s c o p e r i m l a d a c u z e s t re a

b u n i c i l o r , s ă d e s c i f ră m s i m b o l u r i l e

i m p r i m a t e p e i i l e v e c h i ș i s ă

a p re c i e m m u n c a m e ș t e r i l o r c a re

c o n t r i b u i e l a p ă s t ra re a a c e s t o r

v a l o r i a l e n e a m u l u i n o s t r u .

P R I M A - D O A M N Ă ,

M A R G A R E TA T I M O F T I


venimentul, care are drept

scop promovarea portului

național și a tradițiilor

populare, a fost organizat

de Muzeul Național de Etnografie și

Istorie Naturală și „Casa Cristea“ și

s-a desfășurat sub patronajul Pri-

mei-Doamne, Margareta Timofti, cu

susținerea Ministerului Culturii și

implicarea nemijlocită a ministrului

Monica Babuc.

„IE Festival“ a întrunit în acest

an mai mulți meșteri populari, co-

lective etnofolclorice, precum și

gospodine care au pregătit sarmale

în foi de viță, de varză, de sfeclă

roșie, de zmeură, de fasole și chiar

de nuc, plăcinte, pâine, dulciuri și

băuturi tradiționale, au împărtășit

rețete culinare vechi de familie și

au desfășurat master-class de gă-

tit sarmale. Meșterii populari au

prezentat lecții practice de olărit,

broderie, croșetat, țesut covoare,

împletit cosițe...

Pe un podium improvizat pe

iarba verde au fost prezentate ii din

patrimoniul Muzeului de Etnografie

și Istorie Naturală. Apoi, în aplauze-

le celor prezenți, au defilat doamne

și domnișoare, dar și familii întregi

îmbrăcate în bluze naționale con-

fecționate în atelierul „Casa Cris-

tea“ și de alte meșterițe iscusite din

Republica Moldova.

În premieră a fost expusă și

colecția „Bucovina” a Elenei Gher-

man-Iliuț, sora interpretei Maria

Iliuț. Îndrăgita interpretă Maria Iliuț

a defilat și ea în costum național,

alături de nepoata sa. Printre

participanți s-a numărat și Marian

Lungu, meșter popular din Bacău.

Menționăm că expozițiile pre-

zente în cadrul Festivalului IEI au

fost cu vânzare, iar doritorii au pu-

tut achiziționa, direct de la meșteri,

straie naționale, goblenuri, bijuterii

de artizanat, obiecte din ceramică,

piele și fibre vegetale, instrumente

muzicale tradiționale și păpuși în-

veșmântate în haine naționale.

Ideea organizării acestui festival

îi aparține Irinei Ropot, jurnalistă la

Compania Publică Moldova 1, care a

declarat că nu s-a așteptat ca acest

eveniment să ia o asemenea am-

ploare.

În cadrul programului a avut loc

și un târg de artizanat, o licitație

de caritate, fiind pusă în vânzare

ia purtată de Olivia Furtună de la

Moldova 1 la anunțarea rezultatelor

televotingului pentru concursul Eu-

rovision 2014.

La festival au participat

reprezentanți ai corpului diploma-

tic, meșteri populari, dansatori și

interpreți de folclor.

DE DUMINICA MARE, LA PENSIUNEA AGROTURISTICĂ ,,CURTEA MOȘULUI”, A AVUT LOC CEA

DE-A III-A EDIȚIE A FESTIVALULUI PORTULUI NAȚIONAL „IE FESTIVAL“, CARE ÎN ACEST AN

S-A BUCURAT DE CEL MAI MARE NUMĂR DE VIZITATORI ȘI PARTICIPANȚI, CIRCA 3000 DE

PERSOANE. ÎMBUCURĂTOR ESTE FAPTUL CĂ LA ACTUALA EDIȚIE PARTICIPANȚII LA FESTIVAL,

DAR ȘI VIZITATORII, AU DECIS SĂ VINĂ ÎMPREUNĂ CU FAMILIA, RUDELE ȘI PRIETENII

ȘI SĂ PETREACĂ DUMINICA MARE CA ODINIOARĂ, PE IARBĂ, GUSTÂND DIN BUCATELE

TRADIȚIONALE ȘI ASCULTÂND MUZICĂ POPULARĂ.

E

FESTIVALUL IEI,UN LEAGĂN AL TRADIȚIILOR

și obiceiurilor naționale

mai / iunie 2014

Va r v a ra B U Z I L Ă , e t n o l o g , d o c t o r c o n f e re n ț i a r u n i v e r s i t a r , d i re c t o r u l a d j u n c t a l M u z e u l u i Na ț i o n a l

d e E t n o g ra f i e ș i I s t o r i e Na t u ra l ă , e s t e re c u n o s c u t ă n u d o a r p e n t r u c u n o ș t i n ț e l e , c e rc e t ă r i l e

ș t i i n ț i f i c e ș i s t u d i i l e p u b l i c a t e d e s p re i m p o r t a n ț a t ra d i ț i i l o r ș i a p o r t u l u i n o s t r u n a ț i o n a l ,

c i ș i c a u n m i l i t a n t a c t i v p e n t r u p ă s t ra re a ș i p ro m o v a re a a c e s t o r t ra d i ț i i .

A n u l a c e s t a , Va r v a ra B u z i l ă a f o s t a p re c i a t ă p e n t r u m e r i t e d e o s e b i t e î n d o m e n i u l m u z e o g ra f i e i

ș i p e n t r u p ro m o v a re a ș i p ă s t ra re a v a l o r i l o r p a t r i m o n i u l u i c u l t u ra l , e a f i i n d u n a d i n t re

c e l e 1 3 p e r s o n a l i t ă ț i c u l t u ra l e c a re , î n 2 0 1 4 , a u i n t ra t î n l i s t a d e p re m i a n ț i

a M i n i s t e r u l u i C u l t u r i i p e n t r u d e z v o l t a re a a r t e i .

P re z e n ț ă a c t i v ă l a e v e n i m e n t e l e d e p ro m o v a re a i e i , Va r v a ra B u z i l ă e s t e p e r s o a n a d e l a c a re

a f l ă m ș i m u l t e s e c re t e p r i v i n d b l u z a t ra d i ț i o n a l ă , d e s p re c a re v o r b e ș t e c u m u l t ă p a s i u n e .


VARVARA BUZILĂ:

HAINĂ A IDENTITĂȚII NOASTRE“

„CEA MAI EXPRESIVĂ

Varvara Buzilă, apreciată pentru merite deosebite în muzeografie

mai / iunie 2014

iscuția noastră are loc între două ma-nifestări de amploare dedicate portului tradițional și iei, iar în ultimii doi ani, de-signerii de modă de renume internațional,

mai mult ca niciodată, reinventează ia, bluza tradițională. În viziunea Dvs., ce reprezintă acum ia, o marcă, un simbol al identității naționale sau o moda-litate de a-ți exprima originalitatea?

O să vă surprind spunând că ia le reprezintă pe toate

trei văzute într-o relație de interdependență. Ia este o

marcă culturală pe care oamenii o percep și o aprecia-

ză, este un simbol al identității noastre la care suntem

liberi să aderăm, fără ca cineva să ne interzică, fără

ca cineva să ne-o impună. Este alegerea societății de a

se identifica prin acest simbol în această lume uneori

bizară, din lipsă de identitate colectivă. În ultimă in-

stanță, s-ar putea să fie și o modalitate de manifestare

a originalității unei persoane. Adică de reactualizare a

originii sale. În expresie culturală, originalitatea vizea-

ză și această semnificație. Mircea Eliade avea dreptate

când releva necesitatea de revenire la origini. În zile-

le noastre, ca și cu multe secole în urmă, a reveni la

origini, a-ți trăi cultura, originea înseamnă inclusiv a

purta costum popular ori, cel puțin, ie.

D

1918M O L D O V A L A Z IÎntr-o discuție anterioară, acum cinci ani, îmi spuneați: „Statul ar trebui să ofere în dar câte un cos-tum național pentru toate ansamblurile din republică“. Azi, când avem un festival al portului național și o săr-bătoare precum IA Mania, iar Prima-Doamnă a țării și Ministrul Culturii participă la diverse manifestări îm-brăcate în ii, considerați că această piesă vestimentară și-a redobândit respectul cuvenit?

Greu de răspuns simplu la o întrebare complexă. E bine

să punctăm niște trepte ale afirmării costumului nostru

popular în acest context. Dacă în anii ’80-’90 ai secolu-

lui trecut interpreții de folclor, cei mai fideli promotori

ai costumului folcloric, din necesitatea de a fi cât mai

aproape de sursele autenticității și originalității noas-

tre, purtau costume vechi, țărănești găsite prin sate,

inclusiv aduse din satele bucovinene, acum meșterii

populari produc atât costume populare, cât și piese-

le lui separate conducându-se, în bunele lor intenții,

de vechile tipare, verificate de timp și de generații de

purtători. Sunt câțiva meșteri care trăiesc din confec-

ționarea costumelor, semn bun, de afirmare a acestui

domeniu, deocamdată insuficient înțeles ca specificitate

de consumatori.

Nu mă refer acum la reprezentanții domeniului cul-tural-artistic, ci la cetățenii obișnuiți, din domenii de activitate mai mult sau mai puțin pragmatice, și e îm-bucurător faptul că tendința de a purta ie ia amploare.

În zilele noastre, costumul popular în general și ia în

particular sunt redescoperite din diverse perspective

de diferiți purtători. Cei plecați peste hotare la studii

sau la muncă le poartă mai mult decât cei rămași aici.

Tinerii care învață în alte țări sunt încurajați de către

instituțiile educaționale să-și arate portul de acasă, cu

alte cuvinte, să-l respecte. Cine nu a reușit să-l cu-

noască acasă, îl descoperă acolo. Cei care muncesc pes-

te hotare au nevoie de costum sau de piesele lui pentru

că ele îi ajută să se regăsească printre străini. Uneori

acest costum simbolic face cât țara, adică este egal cu

familia, neamul, țara. E un costum îmbrăcat de sărbă-

tori, dar e plâns la propriu. Comparativ cu ei, noi pă-

rem alintați. Beneficiem de valori necontabilizate. Multă

lume poartă ii, fără să participe la programe artistice.

O face din dragoste pentru frumos și din necesitatea de

a se simți parte a acestei lumi miraculoase numită cul-

tură tradițională.

Doar ia poate fi ușor adaptată vestimentației și tendințelor actuale, ori putem promova și alte atribute ale costumului național? De exemplu, dacă s-ar orga-niza un Festival al Catrinței sau al Năframei, s-ar bu-cura de tot atâta interes din partea oamenilor?

Rămâne de văzut. Dar nu cred că se va ajunge la ase-

menea dezmembrări ale unității. Ia e altceva. Ea este

esența costumului nostru popular. Ia cu altiță, cămașa

încrețită în jurul gâtului, cusută cu încreț și râuri, pie-

sa vestimentară care fascinează lumea și creatorii de

modă, este cea mai expresivă haină a identității noastre.

Noi desfășurăm Festivalul Iei, Ia Mania, dar susținem

întregul costum popular. Fapt împlinit la Parada Costu-

mului Popular desfășurată în cadrul Zilei Independenței

mai / iunie 2014

Republicii Moldova, la 27 august, și

la Parada Costumului de Iarnă de la

sfârșitul lui decembrie.

În mod paradoxal, astăzi

cunoaștem mai mulți meșteri de

costume naționale care locuiesc

și activează în Capitală. E din ca-

uză că ei au acces la mai multe

modalități de promovare a creației

lor ori există și în teritoriu

meșteri populari care pot concura

cu atelierele din Capitală?

Chiar e momentul potrivit să apre-

ciem aceste două componente ale

procesului. La Chișinău activează

Casa Portului Popular „Casa Cristea”, cea mai reprezentativă ca prestan-

ță, Tradiții Noi, alte două ateliere

nesemnificative, ce promovează

preponderent broderia cu mașina

și câteva meșterițe neîncadrate în

ateliere (Antonina Rusu, Niculina

Tcacenco etc.). În teritoriu acti-

vează câteva centre destul de im-

portante: Studioul Popular Fantezia,

din Vădeni, raionul Soroca, condus

de domnul Semion Lungu, care

produce costume integrale, sperăm

să valorifice cât mai mult costumele

specifice Câmpiei Sorocii; Atelierul

Rustic Art, din Clișova Nouă, Orhei,

condus de doamna Ecaterina Po-

pescu, care, la fel, confecționează

întreg costumul; Atelierul Lada de Zestre, din Catranâc, Fălești, condus

de doamna Maria Ciobanu, atelierul

Valentinei Guțu din Gordinești, Edi-

neț; Olga Chiriac din Strășeni. Nu

sunt mulți nici cei de la Chișinău,

nici cei din raioane. Societatea so-

licită ii sau chiar costume populare

bine executate. Meșterii cunoscuți

sunt suprasolicitați, cei tineri se

formează greu ca profesioniști, pen-

tru că trebuie să muncești mult ca

să poți respecta cele mai expresive

tradiții ale domeniului.

Dvs. personal ați participat vreoda-

tă la elaborarea unei ii? Aveți o ie

personală și care este istoria ei?

Cumpăr mereu ii și costume, pe

care apoi le dăruiesc. În 1990 aveam

18 costume pentru femei și pen-

tru bărbați. Azi păstrez doar unul.

Cămașa e din familie, a aparținut

unei străbunici și a fost transmisă

din om în om până a ajuns la mine.

Catrința mi-a fost dăruită de poma-

nă, iar brâul l-am cumpărat. Știu să

confecționez o ie de la început până

la urmă, dar, din lipsă de timp, nu

mă apuc. În schimb cârpesc, resta-

urez, întregesc ceea ce e prea uzat

și ar putea să dispară. Îmi place să

salvez piese de port și să le rein-

clud în circuitul social. Una, de uni-

citate ca decor, tehnică de execuție,

pe care în 1990 o femeie se rușina

să mi-o arate, – atât de murdară

și ruptă era, astăzi este purtată cu

multă mândrie de o tânără inter-

pretă de folclor, uimind cunoscăto-

rii de artă populară.

Impactul pe care îl au în societate

evenimentele legate de încurajarea

confecționării și portului iei, spre

exemplu, poate fi considerat un

indicator al interesului maselor

largi pentru tradiții și obiceiuri?

Deschiderea spre ele? Revenirea

unora?

Totul este relativ. Depinde cu ce

compari. Cu situația de acum 60-70

de ani, când producerea costumu-

lui pentru ansamblurile din sfera

culturii era orientată spre tradiția

ucraineană, cu cea din anii ’80 ai

sec. al XX-lea, când costumele pen-

tru activitatea artistică de amatori

erau denaturate ca formă, decor,

proporții, culoare, din consideren-

tul să fie cât mai vizibile, indiferent

de legătura lor cu tiparele vechi,

autentice. După mine, interesul

societății pentru această haină se

înscrie firesc în procesele identi-

tare ale modernității. În parte, se

recuperează o frustrare a împlinirii/

trăirii idealului național, ori posibil

acesta este răspunsul nostru la pro-

cesele mondializării, – ne reactuali-

zăm mărcile culturale, spre a nu ne

pierde pe drumul istoriei. De ase-

menea, poate fi înțeles ca un gest

strategic aplicat în situații excep-

ționale, – avem nevoie de unitate,

coeziune, voință colectivă – și haina

noastră seculară, fiind exclusiv sim-

bolică, răspunde acestor necesități.

Ce șanse are ia să fie inclusă în

lista patrimoniului protejat de

UNESCO?

De societate depinde, adică de in-

stituțiile statutului, de purtătorii de

patrimoniu cultural, de societatea

civilă, în ultimă instanță, de fiecare

dintre noi. Ia, sau cămașa încrețită

în jurul gâtului, este o capodoperă a

poporului român demult descoperi-

tă și apreciată inclusiv de comuni-

tatea științifică internațională. Co-

munitatea mondială ar putea să ne

considere risipitori de valori dacă

nu-i vom legaliza statutul pe care

de mult îl are în lume. Merită pe

deplin s-o înaintăm în Lista Repre-

zentativă UNESCO a patrimoniului

cultural imaterial al umanității.

Sper să nu ajungem să fim

considerați niște risipitori de va-

lori. Vă mulțumim că ați acceptat

invitația noastră pentru acest in-

terviu și ne-ați reamintit valoarea

și importanța portului popular.

Interviu realizat

de Liliana Popușoi

20IA MANIALA HOLERCANI

Evenimentul a reunit meșteșugari din toate colțurile Moldovei: cioplitori în lemn, olari,

meșteri de obiecte din pănuși și fibră vegetală și, bineînțeles, creatori de ii și bluze stilizate, inspirate

din bluzele tradiționale. Vizitatorii au putut procura prosoape, fețe de masă, bijuterii, ceramică,

obiecte de artă vizuală, cosmetice artizanale.

Organizatorii au amenajat o zonă de divertisment, botezată Satul Neamului, unde oaspeții au putut

învăța să brodeze, au participat la un atelier de grădinărit, unde au învățat cum se plantează roșiile,

castraveții etc. și cum trebuie îngrijite aceste legume.

La festival au fost prezentate recitaluri muzicale, susținute de Maria Iliuț și ansamblul etnofolcloric

„Crenguța de Iederă“, Ansamblul de Dans „Veselia“, surorile Osoianu, Nicolae Gribincea și „Plăieșii“, „Tharmis“,

„Concertino“, Iurie Sadovnic, Alex Calancea Band, Fanfara de Fete din Holercani. Seara s-a încheiat cu un

recital de excepție de muzică populară, special plămădit pentru IA MANIA de interpreta DARA.

Unul dintre punctele de atracție ale Festivalului „IA MANIA“ a fost concursul „MÂNDRIA“, în cadrul

căruia 11 creatori din țară au prezentat colecții de ii. Câștigătorul concursului va participa, în noiembrie a.c.,

la Săptămâna Modei de la Oxford.

Printre oaspeții de onoare ai festivalului s-au numărat și Prima-Doamnă a Țării, Margareta Timofti,

dar și ministrul culturii, Monica Babuc, care au venit îmbrăcate în ii.

L A H O L E R C A N I , O L O C A L I T A T E P I T O R E A S C Ă S I T U A T Ă L A 5 5 K M D I S T A N Ț Ă

D E C A P I T A L Ă , S - A D E S F Ă Ș U R A T C E A D E - A I I - A E D I Ț I E I A M A N I A –

F E S T I V A L U L T R A D I Ț I I L O R P O P U L A R E , O R G A N I Z A T D E F U N D A Ț I A „ K L U M E A “

( F O N D A T O R I : N A T A A L B O T Ș I V I O R I C A N A G A C E V S C H I ) .

mai / iunie 2014

timate domnule Vladimir Beșleagă, chiar dacă „pre-miile nu fac cărțile premi-ate mai bune“, după cum

observa criticul Mircea V. Ciobanu, ele contează mult pentru scriitorii noștri, dacă stârnesc în fiecare an nu numai polemici, cum e și firesc să se întâmple, ci și inflamează atât de mult spiritele, încât ies la iveală nemulțumiri, supărări, orgolii...

Opinia mea în problema premiilor

este, ca și în multe alte subiecte,

complexă, pentru că și timpuri-

le noastre sunt foarte complicate.

Premiile ca atare sunt un indiciu

al unei acțiuni de axiologie, sau

cel puțin ar trebui să fie. Premiile

stabilesc un nivel de valoare a unei

opere literare. Sigur că ele nu sunt

realizate la modul ideal și nici nu

pot fi, dar sunt un stimul puternic

pentru creația literară. Dat fiind

că ele revin unor autori, iar autorii

sunt oameni de creație, în special

scriitori, de aici și se inflamează

spiritele. Sunt indivizi plini de as-

pirații, de orgolii, de ambiții, și este

firesc. Dar pentru asta se creează

un juriu din specialiști, din oameni

care inspiră încredere, versați în

problemele creației literare și până

la urmă, chiar și cei nemulțumiți,

revoltați, sunt nevoiți să accepte și

să se resemneze. Dar, cu certitudi-

ne, un premiu nu sporește valoarea

cărții. Este pur și simplu un act de

publicitate.

Sunt scriitori care nu-și mai pre-zintă cărțile la concursul Uniunii Scriitorilor, întrucât, în viziunea lor, e un concurs compromis... În acest an, pe rețelele de socializare a circulat un banc: spune-mi cine sunt membrii juriului ca să-ți spun care dintre prietenii lor vor lua premii.

Pe parcursul mai multor ani am fost

nu numai membru al juriului, ci și

președinte, și știu cum se formea-

ză acest juriu. El este constituit și

aprobat de către Consiliul US. Mai

ales în vechea conducere a Uniunii,

erau atitudini părtinitoare, parti-

zane: cine era inclus în juriu, cine

era acceptat în juriu. A activa în

cadrul unui juriu nu e atât de sim-

S

A N U L L I T E R A R 2 0 1 3

CARE PUNE ÎN BALANȚĂ VALOAREA UNEI CĂRȚI

Timpul este judecătorulVLADIMIR BEȘLEAGĂ:


plu. Acolo trebuie să citești mult.

Și asta cere energie, cere timp. Și

mai ales că nici nu era remunerată

munca asta. Dar dacă ne referim la

juriul din acest an, este unul abso-

lut aparte, compus din autori care

sunt, în opinia mea, foarte obiec-

tivi și care au pregătirea necesară

pentru a estima valoarea unor cărți.

Cred că ceea ce plana deasupra

juriilor de altădată de data asta nu

o să existe și poate că va fi un bun

început pentru viioarele jurii. Și

bravo acestor colegi ai noștri care

au acceptat să dea un model de

dreaptă judecată.

Faptul că unii nu și-au prezentat

cărțile juriului este tot un lucru be-

nefic, pentru că este un fel de auto-

jurizare. Ei știu că n-o să reziste și

n-o să facă concurență altor lucrări,

adică e un fel de autoapreciere, au-

toevaluare și e bine.

Pe de altă parte, anul trecut s-a

editat un torent de carte, peste 100

de titluri, așa ceva nu s-a întâmplat

nici în anii aceia în care autorii

scriau la comanda ideologiei și se

plătea. Acum au apărut peste o

sută de cărți. O autoare obscură se

plângea: „Eu am editat anul trecut

12 cărți și niciuna nu este pusă pe

stand la Uniune“. Cum să editezi 12

cărți într-un an?! Iată că este po-

sibil. Sunt autori care se descurcă.

Dar aceste cărți apar în tiraje infi-

me, la edituri obscure, într-o ținută

literară foarte aproximativă, cu

multe greșeli. Și atunci cum poți să

apari cu o carte ca asta și să pre-

tinzi să fii recunoscut? Eu spuneam

că s-a îndesit sita la Uniune. S-a

adus o sită nouă, sită deasă, și asta

o să cearnă bine.

Experiența arată că părerile mem-brilor juriului sunt împărțite câteodată la poluri opuse, fapt ce scoate în evidență criterii de apreciere foarte diferite, câștigând în acest caz... matematica. Totuși, cine credeți că ar trebui consultat când vrem să aflăm adevărul literar și artistic?

Până la urmă, judecătorul cel mare

este timpul. Juriile pot să greșească,

dar timpul este judecătorul care

pune în balanță valoarea unei cărți.

Juriul judecă, cântărește și apreci-

ază în contextul unui timp concret

și poate greși, dar nu în totalitate.

Procesul literar de la noi este foar-

te variat și desigur că este greu. Ai

spus că se ajunge la matematică.

Problema e că atunci când se ajun-

ge să se ia o decizie, nu numai în

literatură, se adoptă criteriul majo-

rității. Deși nu este ideal, alt crite-

riu nu există. Este singurul criteriu

care poate să satisfacă orgoliile și

ambițiile celorlalți. Gusturile sunt

diferite, manierele sunt diferite și

atunci se pune la vot. Dar procedeul

de a vota și de a opta este străvechi.

A fost verificat de milenii. Însă une-

ori matematica se întâlnește și cu

justiția, cu adevărul.

Care este starea literaturii care se scrie pe moment în spațiul nostru, din punctul dvs. de vedere?

Vorbeam ceva mai sus de o foarte

mare diversitate de stiluri, de ge-

nuri, de modalități de expresie. Eu,

care cunosc procesul literar din anii

’50-’60 încoace, sunt pur și simplu

impresionat și încântat de posibili-

tățile pe care le oferă timpul de azi

și libertatea de expresie, libertatea

de creație a autorilor noștri, care se

pot manifesta în toate genurile și în

toate stilurile.

Starea literaturii, dacă o luăm din

punctul de vedere al tematicii,

este oarecum confuză și în derivă,

pentru că încă nu s-au cristalizat

anumite direcții. Este o direcție

ca formulă literară, ca tematică ce

vine de la generația mai în vâr-

stă, generația anilor ’70-’80, care

pledează pentru sau promovează

formula echilibrată, clasică. Este o

altă direcție – modernismul, care

a venit după formula aceea clasică.

Pe urmă a venit postmodernismul,

care pur și simplu a reciclat toate

formulele precedente și le-a sinte-

tizat. În anii ’80, când s-a produs o

generație de vreo 10 prozatori, am

spus că formula postmodernistă nu

este altceva decât preluarea meto-

dei baroc, unde se întâlneau toate

stilurile precedente care au existat

în literatură. Așa cum se știe, și pa-

radigma postmodernă pălește sau a

pălit deja.

De ce spuneam că este în derivă...

În contextul literaturii din zona

noastră, dar nu numai în zona

noastră, parcurgem o etapă de

tranziție, de multe neclarități, de

multe confuzii. Nici nu poate să

se stabilească, să zicem, o formu-

lă clasică, o formulă echilibrată.

Literatura noastră este foarte di-

versificată. Numai când te gândești

la cartea Nekrotitanium a lui Mitoș

Micleușanu și Florin Braghiș… este

mai / iunie 2014

ceva absolut neobișnuit pentru noi,

este ceva colosal de interesant și

de captivant. În alte împrejurări și

în alte timpuri, așa ceva ar fi fost

absolut de neimaginat. Pe de altă

parte, sunt formule – în contex-

tul și în timpurile noastre – foarte

tradiționale, uneori chiar rurale,

arhaice. Ca o concluzie, sunt foarte

diversificate formulele și paradig-

mele literare la care apelează scrii-

torii noștri.

Ce tendințe ați observat în ultimii ani în literatura noastră, ce genuri literare credeți că sunt în ascensi-une?

În ochii unor analiști literari, ai

unor critici literari care văd pro-

cesul literar din zona noastră din

afară, se susține că la noi predomi-

nă poezia. Chiar Ion Simuț spunea

că e o literatură în care poezia este

în capul mesei. Alți critici susțin

că proza este indicele maturizării

unei literaturi. Și asta se vede în

exemple concrete. Avem autori care

au început ca poeți și au trecut

la proză. Dintre genurile literare

predomină totuși poezia, pentru că

este o expresie a spontaneității și a

unor emanări spirituale de moment,

în timp ce proza cere muncă, cere

efort, cere concentrare, cere viziu-

ne. Dacă ar fi să facem o observație

critică, eu aș spune că literatura

noastră se orientează în mare parte

spre modele literare din afară, care

sunt la modă în alte literaturi, mai

evoluate, ceea ce înseamnă că noi

căutăm să depășim handicapul ră-

mânerii în urmă și să ne sincroni-

zăm. Pe de altă parte, autorii noștri

sunt deja sincronizați cu autorii din

Țară. Autorii noștri sunt tentați de

foarte multe paradigme și uneori

ele, sau de mai multe ori, exprimă

prea puțin esența spiritului nostru,

a fondului nostru profund, a oame-

nilor care trăiesc pe acest pământ

și care se zbat între două rele, între

două forțe, căutând să obțină un

echilibru. Noi întotdeauna am fost

într-o vâltoare, într-o bulboană. De

fapt, și pașoptiștii, când au intrat

în literatură, s-au orientat spre

modele din afară, pentru că nu le

aveau. Noi am intrat în procesul

literar-cultural tardiv. De aceea la

început erau imitații, erau traduceri

și abia mai târziu, când s-a for-

mat acea „ Junime“, s-a produs acel

miracol, acei trei scriitori giganți:

Eminescu, Caragiale și Creangă.

Dacă ne referim la perioada inter-

belică, a existat Viața Basarabiei, cu

Nicolae Costenco în frunte, care a

promovat o literatură regionalistă,

cu un specific local. Specificul local,

așa cum a fost practicat atunci, nu

era foaie verde, era un fel de ori-

entare spre substanța profundă a

acestui neam, care a fost asuprit,

care a fost chinuit, care a fost lipsit

de limbă și a cărui ființă profundă

trebuia să răzbată în creația lite-

rară. Procesul de reflectare sau de

întrupare a spiritului nostru pro-

fund este anume șansa aceea prin

care literatura noastră poate să

obțină durabilitate în timp. Chiar și

autorii străini spun: „Voi să nu vă

luați după noi. Căutați rădăcinile

voastre. Căutați problemele voastre.

Căutați formulele voastre“. Dar în

literatură, și în special în poezie,

spiritul autohton se manifestă prin

limbă și limbaj, pentru că literatura

nu are alt material. Dacă ești un

autor cult, evoluat, dacă ai viziune

proprie, îți creezi stilul și limbajul

propriu. Ceea ce se observă la noi

nu este atât poezie, cât versificație.

Deci preluarea unor forme și expre-

sii străine, apelarea la poncife, cum

se spune.

În ce măsură împărtășiți păre-rea președintelui juriului, Andrei Țurcanu, precum că în Republica Moldova se scrie mult, iar „unde se scrie mult, se scrie și multă macu-latură...“? Aspectul cu… maculatura este general valabil? În Franța, de exemplu, conform unor date, în lunile septembrie-octombrie 2012 s-au publicat 646 de romane, nelu-ând în calcul celelalte genuri lite-rare, ceea ce înseamnă 10 romane pe zi.

Este îmbucurător faptul că se scrie

mult, chiar dacă unele cărți sunt

sub nivel. Și a-i spune „maculatură“

desigur că e un pic exagerat. Eu

în ultimul timp sunt asaltat de fel

de fel de autori, care îmi dau cărți

să citesc. Se scriu și se editează

multe cărți, deși noi constatăm că

se citește cam puțin. După ce s-a

obținut libertatea de creație și li-

bertatea de expresie, când savanții

noștri, în special istoricii, au putut

să pătrundă în arhive și să scoată

la lumină istoria națională și cal-

varul neamului nostru, a apărut un

fenomen foarte interesant – istoria

satelor și, paralel, istoria familiei.

Persoanele au început să-și caute

istoria: de unde provin, care le sunt

rădăcinile. E ceva nemaipomenit. Eu

nu știu dacă în Franța se obișnuieș-

te așa ceva. Acolo se scriu romane.

Ei nu au problema identității, nu au

problema genealogiei. Deoarece am

fost lipsiți de tradiții, de obiceiuri,

de toate, se produce acest fenomen

de căutare a rădăcinilor. Și asta nu

numai în mediul profesioniștilor,

al istoricilor, al sociologilor, ci și al

oamenilor simpli.

Vă mulțumesc.

Interviu realizat de Aurelia Borzin

2524A N U L L I T E R A R 2 0 1 3

POEZIE

Ni c o l a e P o p a , E l e g i i l e C a s e i S c r i i t o r i l o r

CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ

M i h a i C i m p o i , D i c ț i o n a r u l e n c i c l o p e d i c M i h a i E m i n e s c u

G r i g o re C h i p e r, P o e z i a o p t z e c i s t ă b a s a ra b e a n ă

ESEU, PUBLICISTICĂ, MEMORII

M i h a i Ș t e f a n P o i a t ă , R o c k u l , „ No ro c “ - u l & n o i

LITERATURĂ PENTRU COPII

Va s i l e R o m a n c i u c , A m u n n u m e f r u m o s

DEBUT

A l ex a n d r u C o s m e s c u , U n s p a ț i u b l â n d c a re m ă p r i m e ș t e c u m m - a r î m b ră ț i ș a

M a r i a P i l c h i n , D e m â n ă c u m a re l e Jo k e r

PREMIU SPECIAL, ACORDAT POST-MORTEM

S e r a f i m S a k a , P e m i n e m i e re d ă - m ă

PREMIUL „OPERA OMNIA“

Ni c o l a e E s i n e n c u

PREMIUL DE EXCELENȚĂ

L e o B u t n a r u ș i V l a d Z b â rc i o g

C E L E M A I B U N E C Ă R Ț I A L E

ANULUI 2013

mai / iunie 2014

C U L T U R A Î N M I Ș C A R E

L a r i s a U N G U R E A N U

PREMIERA FILMULUI DOCUMENTAR DE LUNGMETRAJ „TE IUBESC, ION ȘI

DOINA“ (SCENARIU, REGIE, MONTAJ: LEONTINA VATAMANU) A AVUT LOC ÎN SALA

CINEMATOGRAFULUI „ODEON“ DIN CHIȘINĂU, CARE S-A DOVEDIT NEÎNCĂPĂTOARE

PENTRU TOȚI CEI CE ȘI-AU DORIT SĂ FIE PRIMII SPECTATORI.

A c e s t e „ d o u ă i n i m i g e m e n e “, c u m e ra n u m i t c u p l u l D o i n a ș i Io n A l d e a -

Te o d o ro v i c i , a u f o s t u n d a r m i ra c u l o s p e n t r u g e n e ra ț i a a n i l o r ‘ 8 0 .

S - a u n ă s c u t î n m i j l o c u l n o s t r u , e ra u c a ș i n o i , p a rc ă , d a r s - a u d o v e d i t

a f i u n i c i p r i n f o r ț a c re a ț i e i l o r m u z i c a l e , c a re n e - a î n c u ra j a t , n e - a

î m b ă r b ă t a t ș i n e - a a j u t a t s ă m e r g e m î n a i n t e . Fă ră e i – d u p ă a c c i d e n t u l

f a t a l d i n 3 0 o c t o m b r i e 1 9 9 2 , c a re l e - a c u r m a t v i a ț a , ș i t o t u ș i c u e i ,

f i i n d c ă , d e ș i n u a u f o s t p r i n t re n o i c u p re z e n ț a l o r f i z i c ă , i m a g i n e a l o r

a p l u t i t m e re u p e l â n g ă n o i : t i n e r i , f r u m o ș i , t a l e n t a ț i ș i p l i n i d e f o r ț ă .

Ne - a o c ro t i t .

DECLARAȚIEÎN STIL CINEMATOGRAFIC

de dragoste

Fo

to:

An

dre

i M

ard

ari

, M

iha

i P

otâ

rnic

he

2726C U L T U R A Î N M I Ș C A R E

a premieră nu a lipsit

familia: mama Doinei,

doamna Eugenia Marin,

și fiul cuplului, Cristofor

Aldea-Teodorovici. „Prin acest film

s-a realizat un vis al familiei noas-

tre“, a ținut să precizeze doamna

Marin. „I-am văzut pe părinții mei

pe ecran, căci eu îi văd numai în

vis, îi spunea cu emoție publicului

din sală Cristofor. Este un film lu-

minos, îi aduce aici vii, ca și cum

ne-ar vorbi de sus.“ Ministrul cultu-

rii, doamna Monica Babuc, prezentă

la premieră, a felicitat de pe scenă

echipa de creație, menționând că

acest cuplu, Ion și Doina Aldea-Teo-

dorovici, este „un exemplu de iubire

de țară și de neam“.

Filmul „Te iubesc, Ion și Doina“

e constituit din câteva elemen-

te, în primul rând, mărturii – ale

părinților Doinei (Gheorghe și Eu-

genia Marin), ale fiului Cristofor

Aldea-Teodorovici, ale colegilor

de breaslă (Valentin Goga, Anasta-

sia Lazariuc), ale unor regizori de

film (Elena Iliaș, Andrei Buruiană),

jurnaliști (Silvia Hodorogea), prie-

teni din copilărie ai Doinei (Cornel

Busuioc), ale ex-ministrului culturii

Ion Ungureanu, actor și regizor,

mărturii valoroase, care poartă am-

prentă de document al timpului.

Un alt element al filmului sunt

materiale din arhiva familiei, în

special, fotografiile și filmările

care au putut fi efectuate cu mij-

loacele tehnice de atunci (filmări

la București, de exemplu, cu micul

Cristofor). Al treilea element sunt

interviurile cu Ion și Doina, une-

le efectuate în casa unde locuiau,

cu încăperi ca niște chilioare, dar

„pline“ de viață, de inspirație și de

iubire. Altele vin din arhivele tele-

viziunii de stat, sunt crâmpeie din

cadrul unor emisiuni televizate sau

interviuri luate, cum s-ar spune,

între două concerte. Toate extrem

de valoroase, fiindcă alcătuiesc

portretul nu doar fizic, ci și moral,

spiritual și creativ al celor doi Mari

Îndrăgostiți. Și, desigur, cântecele

și melodiile care au răsunat în film

și care aveau (și mai au!) un mag-

netism unic, trezind emoții prin

vocea cu totul aparte a interpreților,

dar și prin conținutul lor bogat. În

treacăt fie spus, și în film se „adie“,

nu toată breasla muzicală îi avea „la

inimă“: ba că Doina nu e cântăreață

profesionistă, ba că și alții ar vrea

să interpreteze cântecele compuse

de Ion Aldea-Teodorovici...

Desigur, cântecele lui Ion Aldea-

Teodorovici le poate cânta oricine,

mai ales azi, și mai ales grație Fes-

tivalului „Două Inimi Gemene“, care

promovează tineri talentați, dar în

acea perioadă – sfârșitul anilor ‘80

– începutul anilor ‘90 – destinul a

ales ca Doina și Ion să formeze nu

doar un cuplu de familie, ci și unul

de creație: ei au fost predestinați

unul altuia, iar cântecele lor ridicau

publicul în picioare – la multe con-

certe, nemaivorbind de mulțimea

de oameni din Piața Marii Adunări

Naționale. Publicul i-a îndrăgit încă

de atunci, cum ai iubi pâinea pe

care o mănânci și o săruți cu drag,

când îți este dată ca o ofrandă.

Ambii erau foarte conștienți

de misiunea lor, dar și de măreția

timpului pe care-l trăiau. O spune

chiar Ion Aldea-Teodorovici, vorbind

despre creație, despre patriotism.

„Cântecele noastre nu sunt politice,

ci patriotice.“ Ei au cântat dorința

noastră de libertate, nevoia de a

ne exprima păsul și durerea, de a

„topi“ în sufletele noastre „siberiile

de gheață“ (după metaforica expre-

sie a lui Grigore Vieru). „Suverani-

tate“, „Eminescu“, „Maluri de Prut“,

„Limba română“, „Clopotul învierii“,

„Reaprindeți candela“ – iată doar

câteva cântece care au făcut isto-

rie. Filmul nu le prezintă integral,

ci plasează doar mici fragmente,

lăsându-l pe spectator să caute, să

asculte poate acasă, în singurătate.

Documentarul este un film

complex și profund. Un film dorit și

așteptat. Ion și Doina au ales să tră-

iască prin cântec. Nemurirea le-am

dat-o noi. Erau anii când poporul

nostru își forma propriul destin.

Ion și Doina fac parte din destinul

nostru, iar noi facem parte din des-

tinul lor. Suntem legați pe veșnicie.

Acum, după acest film, fiecare poate

spune, încet sau tare, „Te iubesc,

Ion și Doina“, căci fac parte din

ființa noastră.

Leontina Vatamanu a reușit să

creeze un documentar în care sen-

timentul dragostei – în viață și în

artă – atinge sublimul. Este, dacă

vreți, o declarație de dragoste în stil

cinematografic. Autoarea a muncit

mult, a depus un efort imens îm-

preună cu Marin Iliuț – imagine,

Petru Postolachi – grafică, Virgiliu

Mărgineanu – producție și, desigur,

muzică și interpretare – Doina și

Ion Aldea-Teodorovici, creând un

film de valoare.

De remarcat că documentarul

„Te iubesc, Ion și Doina“ a fost rea-

lizat de OWH Studio cu sprijinul AO

„Două Inimi Gemene“, al Ministeru-

lui Culturii, al Guvernului Republicii

Moldova și al Primăriei municipiului

Chișinău.

L

mai / iunie 2014

A u r e l i a B O R Z I N

Rădăcini de papură, bețe de răsărită, ciocleji, macuc, buruieni, lobodă, urzică, știr,

ghindă, lăstar de covrigei – un fel de iarbă, rumeguș, coajă de copac, ștevie, troscot,

scoici din Nistru și… poftă bună! Nu este doar un lexic de termeni botanici. Cu acestea

„își potoleau“ foamea locuitorii din satul Antonești, raionul Ștefan Vodă, pe timpul

foametei din ’46-’47. În disperare, au ajuns să-și mănânce până și opincile, să mănânce

ciori, țistari, câini, mâțe și... oameni. „Doamne ferește!“

PENTRU OAMENII DIN VREMEA FOAMETEI O BUCATĂ DE PÂINE ERA... ABSOLUTUL


„Unii nici acum nu o să aprecieze curajul nostru“

După anii ’90 am avut libertatea să vor-

bim despre lucruri care până atunci ne

erau interzise. Ba mai mult, era de da-toria noastră să vorbim, pe orice cale,

prin orice mijloace. Cu toate acestea,

abia după atâția ani de libertate, pe scena

unui teatru național de la noi se joacă un

spectacol care abordează o temă atât de

dureroasă și de traumatizantă din istoria

noastră. Este vorba despre spectacolul

„Copiii foametei. Mărturii“, după romanul

regretatului Alexei Vakulovski.

„Unii nici acum nu o să aprecieze curajul

nostru, este de părere regizoarea specta-

colului, Luminița Țâcu. Vor spune că încă

nu e timpul și încă nu avem dreptul. Eu

cred că era demult timpul de așa ceva.

După ’90 am putut să ne luăm dreptul

de a fi liberi și să luăm atitudine față de

tot ceea ce s-a întâmplat, față de istoria

pe care au trăit-o bunicii și străbunicii

noștri, față de identitatea noastră. Faptul

că se întâmplă abia acum acest specta-

col – mai bine mai târziu decât niciodată.

Alt fel, riscăm să mai stăm câțiva ani în

beznă sau, mai grav, în nunți și cumetrii.“

Publicul a fost obișnuit cu un alt gen de teatru...

„Copiii foametei. Mărturii“ este un spec-

tacol-document, bazat în totalitate pe

mărturiile supraviețuitorilor foametei din

’46-’47. Actorii, mai exact echipa tânără a

Teatrului Național „Mihai Eminescu“, nu

au jucat niște roluri, ci au relatat istorii,

povești de viață… adevărate, oricât de in-

credibile, fanteziste sau suprarealiste ar

putea să pară: tot câmpul era presărat cu

trupuri umflate de oameni și cai – „Mai

ceva ca după război!“, mama care ucide

un copil pentru a-și hrăni propriii copii

– „E numai carnea mea! Nu vă dau nicio

bucățică!“, strigând înnebunită deasupra

leșului, de teamă că oamenii care au des-

coperit-o ar putea să pretindă această

hrană etc. Este un spectacol aproape lipsit

de joc actoricesc, în sensul clasic al cu-

vântului. Pe de altă parte, Luminița Țâcu

a încercat să depășească limitele teatru-

lui-document și să îmbine două forme de

joc: mărturiile și narațiunea.

Majoritatea publicului vine la teatru pen-

tru că vrea să se distreze sau așteaptă să

vadă ceva spectaculos, senzațional. Pro-

babil, din cauză că la Chișinău s-au mon-

O LECȚIEde supraviețuire

ÎNTRE CANIBALISM ȘI POEZIE

mai / iunie 2014

tat până acum puține spectacole-document și acestea

au fost jucate pentru un public restrâns. În acest caz,

temerea regizoarei este justificată: „Din moment ce

am obișnuit publicul cu un anume fel de spectacole,

acum e riscant să-i dai altceva. Deși eu mi-am asumat

acest risc“.

„Toate de acolo ni se trag, de la acea foamete“

Unii istorici spun că foametea din ’46-’47 nu a fost atât

un fenomen natural, cât un mecanism pervers creat de

mașinăria birocratică a Kremlinului, pentru care vie-

țile oamenilor simpli nu erau deloc o prioritate. La fel

ca foametea din ’30, care a ucis milioane de ucraineni,

acest „golodomor“ al nostru a fost admis pentru a ne

disciplina țăranii și a-i sili să adere la colhoz. „Activiștii

ne-au măturat podurile! Ne-au lăsat cu dinții la stele!

Nici la puiul cel de șarpe nu-i dorim așa ceva!“ „Au vrut

să ne măture de pe fața pământului și numai cei cu

vacă la casă au scăpat!“ – vaca fiind și o sursă de hrană,

dar și de căldură în timpul acelei cumplite ierni din

’46-’47 – „Am adus-o în casă și ne încălzeam la răsufla-

rea ei“. Cu toate acestea, oamenii nu acuză, nu judecă

sistemul. Ei mărturisesc: „Era pe vremea lui Stalin“.

A supraviețui nu însemna doar să ai tăria și curajul să

înfrunți acel coșmar, ci și să rămâi om. Pentru că mo-

ralitatea și conștiința unora a fost într-atât de desfigu-

rată, încât ajungeau să-și trădeze membrii familiei ca

să se salveze pe sine, ca mama care s-a dus de la casă

luând vaca cu ea și lăsându-și copiii în voia morții. Alții

furau copii pentru a-și potoli foamea sau își mâncau

propriiile progenituri: „Vin’ la mama să te legene“ și...

hap! La un moment dat, unul dintre protagoniști are un

moment de reflecție, care reconstituie o legătură logică

între acea foamete și prezent: „Și ne mai mirăm că azi

se întâmplă atâtea crime. Toate de acolo ni se trag, de

la acea foamete“. S-ar putea să aibă dreptate naratorul.

Și noi, produsul acelor generații traumatizate, păstrăm

în adâncurile ființei noastre ca pe un handicap remi-

niscențele foametei aceleia. Dar tot acele vremuri ne-au

învățat să supraviețuim.

„Oamenii sunt mai puternici ca oțelul“

Dincolo de grozăvii inimaginabile, fiecare dintre noi are

ce învăța din acest spectacol când este vorba de sin-

ceritate, sacrificiu, noblețe, omenie. „Foametea nu are

față omenească, dar ea m-a învățat să cred în oameni.

Oamenii, cu adevărat, câteodată sunt mai puternici ca

oțelul“, mărturisește o protagonistă, străină în Anto-

nești, dar pentru care locuitorii satului s-au solidarizat

ca să o scape de tifos.

Atunci când oamenii nu mai puteau nimic, recurgeau

la poezie: „Mi se năzărea că luna-i o pâine mare, albă

și că-mi ajunge să-i hrănesc pe toți“. Dictatorul roman

Caligula, în interpretarea lui Camus, își dorea luna

pentru că avea totul, dar nu și absolutul, iar femeia

aceasta nu avea nimic și atunci o bucată de pâine a de-

venit pentru ea simbol al absolutului.

Refrenul: „Eu de mamă și de tată/ Nu mă satur nicio-

dată,/ De pe dealul meu cel dulce/ Niciodată nu m-aș

duce“, după versurile cântate de Gică Petrescu, devine

un laitmotiv. În răspăr cu vorba cântecului, acest spec-

tacol ne prezintă o altă față a lucrurilor și anume că

dealul Antoneștilor nu a fost doar „dulce“. Dar anume

aceste versuri, un fel de incantație reluată la nesfârșit,

sau bliț-amintiri despre anii mai buni, sau vagi crâm-

peie de speranță că foametea se va sfârși într-o bună zi

le insuflau oamenilor încredere și i-au făcut să reziste.

3130C U L T U R A Î N M I Ș C A R EA u r e l i a B O R Z I N

EXPOZIȚIA PERSONALĂ „COMPACT PICTURĂ”, ORGANIZATĂ LA CENTRUL

„CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, ESTE O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA MODULUI

ÎN CARE A EVOLUAT ARTISTUL PLASTIC MIHAI ȚĂRUȘ ÎN ULTIMII 10 ANI. STILUL,

ÎN OPINIA ARTISTULUI, ESTE UN CONCEPT ÎNVECHIT. CEI CARE CRED

CONTRARIUL NU PREA SUNT ATENȚI LA CEEA CE SE PETRECE ÎN JUR

ȘI LA CE SE ÎNTÂMPLĂ CU EI ÎNȘIȘI.

În pictură nu trebuie să prezinți totul. Din contra, trebuie să elimini ceea ce este în plus

și să lași doar esențialul. În acest caz, pictura se prezintă ca ceva compact. E un principiu

valabil pentru artă în general. Arta nu prezintă o realitate, ci o formulă a realității.

Mihai Țăruș

VIAȚAîntr-o

PICTURĂ COMPACTĂ

mai / iunie 2014

Într-o permanentă metamorfoză

Până în anii ’90, plasticianul era mai mult preocupat de probleme ce țin de

spațiu. Însă după ce a realizat proiectul „Elementul timp în tablou”, a înțeles

că, de fapt, dinamismul formei este mai evident în lucrările sale decât spația-

litatea. „Dinamismul, în cazul picturii mele, ține de timp, de un timp încifrat

în imaginea plastică”, susține Mihai Țăruș. Urmărind lucrurile din perspectiva

dinamicii și a timpului, artistul plastic și-a schimbat pe parcursul anilor atitu-

dinea față de formă și culoare, fiind într-o permanentă metamorfoză. „Arta te

duce și ea pe căile ei, nu numai tu îi dai o direcție.”

Școli și întâlniri marcante

„Meseria de plastician se învață

asiduu.” Atât în școli cu tradiție,

cum sunt Școala de Arte Plastice

„A. Șciusev” și Liceul „Alexandru

Plămădeală” din Chișinău, Aca-

demia de Arte Plastice din Sankt

Petersburg (pe care le-a urmat),

cât și prin contactul unui artist

cu mari nume din arta plastică.

La Petersburg Mihai Țăruș a sta-

bilit relații cu emulul lui Kazimir

Malevici, Vladimir Sterligov, unul

dintre reprezentanții de vază ai

avangardei ruse, relații care au

avut repercusiuni benefice în cre-

ația tânărului plastician.

3332C U L T U R A Î N M I Ș C A R EReal versus abstract

În artele plastice nu atât tehnica este importantă – aceasta

poate fi însușită, perfecționată, – cât creativitatea. Tehnica nu

garantează că ești talentat. Dimpotrivă, faptul că o mânuiești

cu lejeritate te poate induce în eroare, crede artistul. Fiind un

pictor conceptual, al formelor și culorilor, Mihai Țăruș este in-

teresat de viziunea artistului asupra obiectului reprezentat, iar

aceasta nu ar trebui să fie una realistă. „Pictura realistă reflectă

o atitudine simplistă față de realitate. Atunci când nu redai rea-

litatea în mod direct, îți dispare un suport important. E de par-

că nu ai ști ce să faci. Și chiar nu știi ce să faci. Atunci îți pui

problema: ce faci, ce reprezinți? Asta ține deja de gândire…”

Nonconformist? Și ce dacă...

Faptul că a fost calificat de criticii de artă pe timpul Uniunii

Sovietice drept un artist nonconformist „e un trecut care nu

mai are importanță”. Bineînțeles că astăzi poți să spui că ești

nonconformist și să mergi contra principiilor societății, să faci

o altfel de artă, dar e deja un alt fel de nonconformism. „Înainte

era periculos. Puteai ajunge la închisoare. Făceai un tablou care

nu corespundea «cerințelor» și nu era acceptat la expoziții. La

Chișinău situația era mai degajată, dogma oficială aici nu ținea

întotdeauna. Era nevoie de o artă «națională», «locală», și atunci

erau artiști din generația lui Mihail Grecu, Elena Bontea, Igor

Vieru, care pictau altfel. Nonconformismul s-a terminat odată

cu puterea sovietică. Era o definiție pentru pictorii care nu se

supuneau stilului realist-socialist și voiau să picteze altfel. Non-

conformismul era valabil atunci ca stare socială și ca direcție

în artă. Astăzi, cu toată democrația și libertățile noastre, nu are

nicio importanță.”

Lipsa unei piețe de artă

Mihai Țăruș activează de ani de zile ca liber-profesionist, dar nu

se orientează spre cumpărător. În Republica Moldova nu prea

există un cumpărător cult, nu există o cerere de piață, nu există

colecționari care ar selecta lucrările de valoare. „Sunt oameni

care vor să cumpere lucrări bune la un preț mic. Dar așa ceva

nu există. Arta, dacă are un nivel, costă”, afirmă artistul.

Recent, a avut o propunere de a expune într-o rețea de galerii

internaționale: Londra, New York, Berlin ș.a., dar e puțin pro-

babil că o va accepta, întrucât intermediarii care se ocupă de

vânzarea tablourilor adaugă o suprataxă substanțială la prețul

stabilit de pictor și astfel e mult mai greu să vinzi. Din păcate,

„nu poți să te afli la Chișinău și să contezi că vei fi prezent în

galeriile străine”.

M i h a i Ță r u ș ( … ) e s t e u n

m u n t e d e re f e r i n ț ă î n a r t e l e

p l a s t i c e b a s a ra b e n e , u n s p i r i t

e l i t i s t . R e b e l a l c a n o a n e l o r , e l

î n s u ș i s e i m p u n e c a u n c a n o n .

L i m b a j u l s ă u s u p re m a t i s t , d i n

ș c o a l a Ma l e v i c i , ( … ) a r î n s e m n a

o s u b l i m a re a f o r m e l o r , a

c u l o r i l o r , o s u b l i m a re a

l i m b a j u l u i p l a s t i c p â n ă l a

e s e n ț a e s e n ț e l o r . M i h a i Ță r u ș

ș i - a e l a b o ra t p ro p r i u l l i m b a j ,

c a re n u p o a t e f i ra p o r t a t l a

a l t e l i m b a j e . ( … ) C o n s i d e r c ă

p e l i n i a a c e a s t a a c o n s t r u i r i i

u n e i s e m i o t i c i a l i m b a j u l u i

a r t i s t i c c ro m a t i c e l e s t e u n u l

d i n t re p u ț i n i i c a re m e r i t ă s ă f i e

a s o c i a t c u m a re l e B râ n c u ș i .

Io n H a d â rc ă

mai / iunie 2014

L u c i a C U J B Ă

Efortul organizatorilor a fost apreciat de vizitatori. Aceștia au venit cu miile, trecând și proba statului la coadă, căci lumea a dat buzna, la propriu, pentru a se bucura de spectacolul pregătit.

Costumele de epocă, luptele istorice desprinse din vremea lui Ștefan cel Mare, workshopurile, recitalurile de muzică cu artiști autohtoni și multe alte surprize au putut fi admirate la Muzeul Național de Istorie.

Aroma de cafea și pașii de milonga au adus mii de locuitori ai capitalei și la Muzeul Național de Arte. Noaptea a fost deschisă de vernisajul expoziției „Art & Coffee“, realizată de Vasile Botnaru și Ana Pronina. Artiștii au condus un atelier de creație, în care vizitatorii au avut ocazia să picteze tablouri utilizând cafeaua. Cei pasionați de tangouri

s-au aventurat în ringul de dans, unde au avut parte de lecții ale profesioniștilor.

Prin astfel de acțiuni se încearcă, cu siguranță, redefinirea muzeelor, orientarea mai aproape de public a instituțiilor de cultură. Plictiseala la muzeu trebuie să țină de trecut, căci evenimentul european, extins și la noi în țară, spun organizatorii, are scopul de a valorifica și de a prezenta potențialul muzeului contemporan. Adică de a prezenta

muzeul altfel, mai aproape de oameni.

NOTĂ. Noaptea Muzeelor este denumirea dată evenimentului cultural anual pa-tronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM), prin care numeroase muzee, în parteneriat cu diverse alte instituții de cultură, își deschid liber porțile, simultan, până târziu în noapte.

Primul eveniment de acest gen s-a desfășurat în 1997 la Berlin.

În 1999 manifestarea a fost preluată în Franța sub denumirea de „Primăvara mu-zeelor“ (Printemps des musées), la propu-nerea Ministerului francez al Culturii și Comunicării, desfășurându-se primăvara. Ulterior (2001) evenimentul a fost organi-zat în toate țările semnatare ale Convenției culturale a Consiliului Europei, având ca public-țintă în special persoane aflate în proximitatea muzeelor.

În 2005 își schimbă publicul-țintă, adre-sându-se tinerilor și familiilor, renăscând sub denumirea actuală – „Noaptea Muzee-lor“ și extinzându-se în toată Europa.

În anul 2014 evenimentul este organizat pentru prima dată sub patronajul Minis-terului Culturii al Republicii Moldova și, pe lângă programele elaborate de fiecare muzeu în parte, a conținut un program elaborat și organizat de minister.

MARCAT DEJA AL NOUĂLEA AN CONSECUTIV ÎN ȚARA NOASTRĂ, ACEST EVENIMENT DEOSEBIT

A OFERIT VIZITATORILOR POSIBILITATEA DE A ADMIRA EXPONATE, LUPTE MEDIEVALE

ȘI CONTEMPORANE, EXPOZIȚII DE AUTOMOBILE RETRO ȘI DE COSTUME POPULARE DIN

DIFERITE COLȚURI ALE LUMII, CONCERTE DE MUZICĂ CLASICĂ, DE JAZZ ȘI ROCK.

Noaptea

EUROPEANĂA MUZEELOR


M i i d e c h i ș i n ă u i e n i a u p r o f i t a t d e ș a n s a s ă f a c ă o e s c a p a d ă s u b c l a r d e l u n ă l a m u z e u î n n o a p t e a d i n t r e 1 7 s p r e 1 8 m a i , c a r e a f o s t u n a s p e c i a l ă n u d o a r p e n t r u c ă i n t r a r e a a f o s t g r a t u i t ă , c i ș i p e n t r u c ă p u b l i c u l s - a p u t u t b u c u r a d e p r o i e c ț i i , c o n c e r t e ș i e x p o z i ț i i i n e d i t e , e v e n i m e n t u l t r a n s f o r m â n d u - s e , d e n o u ă e d i ț i i î n c o a c e , î n t r - u n a d e v ă r a t f e n o m e n . Î n a c e a s e a r ă m a g i c ă , m u z e e l e a u p r i n s v i a ț ă , i a r o a m e n i i a u f o s t p r i m i ț i c u b r a ț e l e d e s c h i s e d e p e r s o n a j e l e t r e c u t u l u i ș i i n t r o d u s e î n t a i n e l e i s t o r i e i .

n sala mică de spectacole,

singura reparată deocamda-

tă, și-au făcut apariția, rând

pe rând, clovni, acrobați

care sfidează legile gravitației, ilu-

zioniști, dresori, jongleri. Fiecare

număr a lăsat sala fără respirație,

puștii și părinții lor privind muți de

uimire minunile din scenă.

20 de artiști de talie mondială

din țări precum Finlanda, Norvegia,

Rusia, Ucraina, SUA, Nicaragua și

Republica Moldova și-au demon-

strat măiestria și talentul, spre de-

liciul spectatorilor de toate vârstele.

Invitata specială a programului de

deschidere a fost Eva Julia Chris-

tie, din Norvegia, care a prezentat

spectatorilor numere de magie ală-

turi de echipă. Totuși, în rolurile

principale au fost animalele, pre-

cum tigrul alb, leul alb, lupi, pisici,

incluse și ele în trucurile de magie.

De asemenea, în cadrul spectaco-

lului de deschidere a evoluat ce-

lebrul iluzionist Michael King din

SUA – unul dintre cei mai faimoși

iluzioniști din Las Vegas.

Arena mică a circului dispune de

300 de locuri amplasate în trei rân-

duri și are un diametru de 9,46 me-

tri. Administrația circului planifică

trei-patru programe artistice pe

an. În intervalul 30 mai – 29 iunie a

fost prezentat publicului programul

internațional „Magia circului“. Pen-

tru a intra în sala unde sunt pre-

zentate spectacolele, este folosită

deocamdată intrarea de serviciu.

„Este rezultatul străduinței

unor oameni dedicați, care au con-

tribuit la menținerea artei circului

la noi în țară. Ne bucură nespus

faptul că, în preajma zilei de 1 iu-

nie, revenim în acest lăcaș al copi-

lăriei“, a declarat ministrul culturii,

Monica Babuc, prezentă la inaugu-

rarea arenei mici a circului.

„Instituția a putut fi salvată da-

torită atitudinii și parteneriatului

public-privat creat încă de la înce-

putul proiectului, precum și faptu-

lui că actualul ministru al culturii

a crezut în noi“, a menționat în ca-

drul conferinței de presă directorul

circului, Andrei Locoman.

Transformările și renovările pe

care le-a suportat clădirea circului

au fost posibile grație donațiilor a

peste 20 de agenți economici.

Putem deja să ne bucurăm mai

des copiii, nepoții, frații sau surorile

mai mici cu spectacole minunate,

oferite de circari, să descoperim și

să urmărim cum reușesc acrobații

să fie atât de plastici sau cum pot

dresorii să pună leii cu botul pe

labe. Din noiembrie, artiștii vor pre-

găti un alt program pentru Revelion.


C i rc u l a f o s t d i n t o t d e a u n a u n s p e c t a c o l p e c i n s t e î n o r i c e c u l t u ră , c ă c i a re o a l u ră a p a r t e ,

e x o t i c ă ș i f a s c i n a n t ă , v i a ț a d e p e a re n ă ș i d i n s p a t e l e e i p u t â n d u m p l e p a g i n i l e m u l t o r

ro m a n e . E i b i n e , d u p ă u n a n t ra c t d e l o c d o r i t d e s p e c t a t o r i – d e 1 0 a n i , m a g i a c i rc u l u i a

re v e n i t l a C h i ș i n ă u . M i n u n e a s - a î n t â m p l a t p e 3 0 m a i , a t u n c i c â n d s e d i u l c i rc u l u i s - a

t ra n s f o r m a t , d i n t r - u n b l o c d e b e t o n , re c e ș i f ă ră v i a ț ă , î n t r - u n l o c p l i n d e s t ră l u c i re , d e

c u l o a re ș i d e i m a g i n a ț i e p e n t r u c o p i i ș i c u v i s u r i d e z b o r p e n t r u a d u l ț i .

MERGEȚI LA CIRC! LA UN CIRC VERITABIL. LA UN ALTFEL DE CIRC DECÂT CEL POLITIC.

LA CHIȘINĂUa revenit

MAGIA CIRCULUI

Î

mai / iunie 2014

ZILE

LE C

ULT

UR

II R

EPU

BLI

CII

MO

LDO

VA ÎN

AZE

RBA

IDJA

N

M i n i s t e r u l C u l t u r i i a l R e p u b l i c i i

Mo l d o v a , î n p a r t e n e r i a t c u

M i n i s t e r u l C u l t u r i i ș i Tu r i s m u l u i

a l R e p u b l i c i i A z e r b a i d j a n , c u

s p r i j i n u l A m b a s a d e i R e p u b l i c i i

Mo l d o v a î n A z e r b a i d j a n , a

o r g a n i z a t Z i l e l e C u l t u r i i

R e p u b l i c i i Mo l d o v a î n R e p u b l i c a

A z e r b a i d j a n , e v e n i m e n t u l f i i n d l a

c e a d e - a d o u a e d i ț i e . P ro g ra m u l

a i n c l u s o s e r i e d e e v e n i m e n t e

c a re a u a v u t c a s c o p s ă p ro m o v e z e

t ra d i ț i i l e ș i o b i c e i u r i l e n a ț i o n a l e

p e s t e h o t a re l e ț ă r i i , d a r ș i v a l o r i l e

re p re z e n t a t i v e a l e c u l t u r i i n o a s t re :

c o n c e r t u l s u s ț i n u t l a F i l a r m o n i c a

d e S t a t d i n B a k u d e c ă t re

a n s a m b l u l d e m u z i c ă p o p u l a ră ș i

d a n s „ F l u i e ra ș “, c o n d u s d e f ra ț i i

Ș t e f ă n e ț ș i m a e s t r u l d e b a l e t

I u r i e B i v o l ; c o n c e r t u l s u s ț i n u t

d e f o r m a ț i a „ Tr i g o n“, c o n d u s ă d e

A n a t o l Ș t e f ă n e ț , c u p a r t i c i p a re a

c u n o s c u t u l u i i n t e r p re t Va l y

B o g h e a n ; e x p o z i ț i a d e f o t o g ra f i i a

m a e s t r u l u i M i h a i P o t â r n i c h e .


O fotografie „așa cum suntem“

Mihai Potârniche nu cosmetizează nimic din realitatea noastră rurală, ci doar privește în

adâncul oamenilor și ne asigură că „ceea ce se întâmplă azi la țară e mult mai dur decât în

fotografiile sale. Iar cei de peste hotare trebuie să știe cum arată un țăran, un copil, o fată, o

femeie îndrăgostită. Zilele Culturii nu sunt prezentarea în culori a culturii noastre“.

Expoziția de fotografie „Portretele pământului“ a cuprins 34 de fotografii din ultimul său al-

bum din seria „Acasă“, intitulat „Acasă. Revenire“. Sunt fotografii ale oamenilor de la sate, cu

peisaje din mediul rural, pentru că, din spusele artistului, fiind născut la țară, anume aceste

locuri au fost și îi sunt apropiate. „Orașul nu mă frapează. Eu trăiesc cu amintirile din copi-

lărie. Anume la țară vibrează interiorul meu.“

De la Druță, la bouțul lui Vasilache

După ce a explorat ani la rând fotografia realist-impresionistă, având ca sursă de inspirație

personajele din proza lui Ion Druță, fotograful Mihai Potârniche intenționează să-și schimbe

registrul și să facă o fotografie conceptuală, cu o dimensiune a absurdului, privind lumea

prin ochii bouțului din romanul lui Vasile Vasilache Povestea cu cocoșul roșu. În opinia artis-

tului, „noi facem parte dintr-un teatru, un teatru al absurdului“.

U n f o t o g ra f b u n e s t e ș i re g i z o r u l , d ra m a t u r g u l p ro p r i e i f o t o g ra f i i . Fo t o g ra f i a t re b u i e

s ă a i b ă u n d e d e s u b t . M u l ț i î n s ă n u ș t i u s ă f o t o g ra f i e z e d e c â t g l a m o u r u l . . . D a r m a i

d e p a r t e , p ro b l e m a n u m ă r u l u n u e s t e d e a d a s e n s i m a g i n i i . L a f e l c a u n s c r i i t o r , u n

p o e t c a re d ă s e n s v e r s u r i l o r , c u v i n t e l o r . Ia r a c e s t l u c r u d e p i n d e d e n i v e l u l d e c u l t u ră

ș i d e i n t e n ț i a c e l u i c a re s t ă î n s p a t e l e o b i e c t i v u l u i d e f o t o g ra f i a t .

O f o t o g ra f i e t re b u i e s ă f i e l a c o n i c ă c a o t e l e g ra m ă .

M i h a i P o t â r n i c h e

LA BAKUPortretele noastre,

mai / iunie 2014

DACĂ TOTUȘI AR FI SĂ-I CEARĂ DESTINULUI ÎNCĂ CEVA,

SUNTEM SIGURI, AR FI SĂNĂTATE ȘI UN VIITOR DEMN

PENTRU MOLDOVA. VOM RUGA ȘI NOI DESTINUL SĂ I LE

DEA, CHIAR DACĂ EL NU I LE VA CERE, PENTRU CĂ ÎL ȘTIM

CA PE UN OM CARE MAI MULT DĂ DECÂT IA.

4140O A M E N I Î N D E A P R O A P E

ntr-un timp scurt, Moldova a reușit să devină o

revistă populară în deplinul înțeles al acestui cu-

vânt, numărul de abonați creștea cu fiecare an,

printre autori (și prieteni ai revistei!) îi aveam

pe cei mai distinși oameni din domeniul culturii și

literaturii, de la cititorii din toate colțurile republicii

primeam scrisori cu sacul. CC (Comitetul Central al

Partidului Comunist al Moldovei, ochiul de veghe asu-

pra întregii prese!) nu ne dădea de înțeles că ceva din

ceea ce facem nu i-ar fi pe plac, așa încât, într-o atare

situație, părea imposibil să apară vreun nor negru pe

bolta Moldovei. Și totuși, în al nouălea an de apariție a

revistei, ne-am pomenit cu absolut neașteptata veste

că redactorul-șef este destituit din funcție. Domnul (pe

atunci tovarășul) Nicolae Dorofeev nu ne-a dat nicio

explicație, și doar mai târziu, pe căi ocolite, am aflat că

pedeapsa i-a fost aplicată pentru „comportament ne-

adecvat“ în incinta CC-ului. Luându-și rămas-bun de

la echipă, dumnealui a spus scurt: „Nu vă întristați, în

locul meu vine unul nu mai rău ca mine, ba chiar poate

mai bun...“.

Acest „nu mai rău ca mine, ba chiar poate mai bun“

a fost Mihail Gheorghe Cibotaru, în istoria revistei al

doilea redactor-șef, așezat în scaun în 1975. Până atunci,

a deținut funcția de redactor-șef adjunct la ziarul Mol-dova socialistă, iar la începuturile carierei de jurnalist,

încă din studenție, a lucrat la Tinerimea Moldovei.

A n a s t a s i a R U S U - H A R A B A

Î

O A M E N I Î N D E A P R O A P E

MOLDOVAUnul din cetatea

Cât mă privește, am făcut parte din rândul celor dintâi de la Moldova. Ce-i drept,

deși am fost invitată chiar de la început, m-am alăturat lor nițel mai târziu,

după ce mi-a expirat concediul de maternitate. Acea primă echipă a fost adunată

de Nicolae Dorofeev, transnistrian, jurnalist cu experiență, dar, pe deasupra, și

cu școală de partid făcută la Moscova, pe atunci componentă biografică absolut

indispensabilă pentru deținătorii unei funcții. Posedând și evidente capacități

organizatorice, cu cei pe care a izbutit să-i recruteze căte pe unul-doi de la toate

publicațiile existente la noi în acei ani, a pornit să pună pe picioare o revistă ce

ar întruchipa cât se poate de complex imaginea plaiului nostru.

mai / iunie 2014

Noi, cei de la Moldova de atunci, îl cunoșteam

cu toții. El, la fel, ne cunoștea pe noi toți. Și asta nu

doar pentru că suntem din aceeași breaslă și pentru

că aveam serviciul în același edificiu, doar că la eta-

je diferite. Mihail Gheorghe Cibotaru era și un pro-

zator afirmat, membru al Uniunii Scriitorilor, autor

de romane publicate, apoi și om sociabil, foarte

simplu în comportament, care niciodată nu aștepta

să i se spună lui „Bună ziua!“.

Ne-a spus chiar în prima zi: „Să nu aveți teamă

că în locul vostru voi aduce de-ai mei și nici că voi

insista să schimbați ceva în mersul lucrurilor la re-

vistă. Aici e terenul vostru și aici voi sunteți mai buni

ca mine. Eu îmi dau perfect de bine seama că a lucra

la ziar e una, iar a lucra la revistă e cu totul alta“.

Și, într-adevăr, după venirea dumnealui, mersul

lucrurilor la Moldova a rămas același – cu plani-

ficări foarte serioase și bine chibzuite ale fiecărui

număr de revistă, proces la care participau toți

până la unul; cu dreptul de a veni fiecare cu propri-

ile idei și propuneri, dar și de a nu fi de acord cu

ceva din ceea ce se propunea; cu o muncă la fel de

serioasă și foarte responsabilă asupra materialelor

a întregii echipe; cu discuții și analize privind tot

ce apărea în paginile publicației; cu întâlniri, tot

pentru discuții și analize, cu membri ai colegiului

de redacție, care aveau și ei ce ne spune. În scurt

timp, domnul Cibotaru a găsit limbaj comun cu toți

membrii colectivului, inclusiv cu zurbagiul Boris

Marian. Ceea ce a cerut, și tot nu de la început, a

fost ca, înainte de a fi expediate la tipografie, să i se

dea să citească toate materialele numărului ce urma

să apară, asta pentru noi fiind un lucru nou. Prece-

dentul șef citea, și nu întotdeauna, doar un materi-

al-două, cele pe care le considera de bază. Și Anatol

Ciocanu, când era întrebat ceva despre noul său șef,

glumea: ca să vezi, citește toate materialele, până și

textele la fotografii!

În rest, împreună, am lărgit calea de parcurs a

revistei, am conturat mai distinct scara de valori

pentru mersul ei înainte, ne-am axat mai ales pe

tot ce ține de omenesc, această săpătură în adân-

curi durând ani și ani, timp în care, cu mult înainte

de ’89, în paginile revistei și-au găsit locul cuve-

nit tradițiile strămoșești, folclorul, meșteșugurile

populare, oameni cu adevărat vrednici ai plaiului

nostru, personalități marcante din domeniul ști-

inței, artelor și literaturii, alte aspecte importante

ale vieții omului simplu, cel care creștea pâinea și

viitorul Moldovei. A ocoli însă în totalitate o temă

ca cea a activității partidului comunist era absolut

imposibil, revista fiind categorisită ca publicație

social-politică și literar-artistică, de aceea, tot îm-

preună, căutam modalități cât de cât umanizate de

prezentare a unor materiale la acest compartiment.

Dar bătăliile la care știam că, periodic, este chemat

sus, redactorul-șef le înfrunta de unul singur. Nouă

nu ne spunea nimic sau mai nimic despre cum și

pentru ce era scărmănat de cei de acolo. Cu cer-

titudine, cunoștea vechea înțelepciune că celui ce i s-a dat mult, mai mult i se va pretinde, preferând să

nu pună responsabilitatea sa pe umerii noștri. Des-

pre duritatea acelor confruntări puteam doar bănui.

Ne-o spunea, bunăoară, faptul că, din materialele

numărului curent sau următor, șeful retrăgea unul

semnat de Boris Marian. Acesta, de regulă, aborda

teme stringente, îndeosebi din domeniul agricultu-

rii. Și, aflând despre decizia șefului, se burzuluia,

dialogul dintre cei doi decurgând cam în felul ur-

mător: „Materialul e scris prost?“ „Ba nu, e scris

bine și în cunoștință de cauză!“. După care Boris

Marian se înfuria și mai mult, scăpa printre dinți

o înjurătură (îndrăznea, deoarece asta a fost o ru-

găminte a șefului: să nu vorbim nimic pe la spatele

lui, să i le spunem pe toate direct în față). Domnul

Cibotaru aștepta să se calmeze un pic, după care

îi spunea pe un ton atât de pașnic, încât, până la

urmă, acesta se domolea: „Boris, e un material bun,

doar că nu e timpul potrivit să apară. Hai să mai

zăbovim un pic. Cum vine acel moment, imediat îl

plasăm în revistă!“. Și momentele oportune veneau...

În al douăzecilea an de aflare printre noi și cu

noi, i-a venit o propunere de a prelua funcția de

ministru al culturii. A acceptat-o cu mare greu,

motivând că nu se consideră capabil pentru o ase-

menea activitate. Până la urmă, s-a lăsat convins,

cu condiția să rămână în continuare și redactor-șef

rin felul său de a fi, chiar din prima zi ne-a

făcut să simțim că nu va fi nevoie, cum se

spune, să-l pipăim, să ne acomodăm la toate

ale dumnealui, să ne comportăm cu prudență în

calitatea noastră de subalterni, ca nu cumva să nu-i

fim pe plac și să avem complicații.

P


al Moldovei (dar fără salariu), și asta în speranța

că, fiind acolo, va reuși s-o ajute cu ceva. Vorba e

că revista ajunsese lăsată de izbeliște, fără nicio

subvenție, o perioadă de timp având doar sprijinul

unui om de afaceri, Alexei Marulea. Când această

sursă s-a epuizat, existența ei devenea din ce în ce

mai problematică. Ceea ce a reușit, de bună seamă,

să facă domnul Cibotaru a fost abonarea la Moldova

e-a fost și coleg de scris, în acest câmp

arătându-se deosebit de harnic. De obicei,

redactorii-șefi erau mai mult de condus.

Nu se supăra pe nicio critică de-a noastră. Pe de altă

parte, nici nu prea aveam pentru ce ne avânta în

critici, scriitura dumnealui vădind o pană de autor

înzestrat, cu adevărat pasionat de cuvânt.

N

a tuturor bibliotecilor din țară. Puținii bani câști-

gați astfel i-am folosit, cum se spune, cu țârâita,

revista un scurt timp a apărut doar trimestrial, iar

din 1998 până în 2004 – deloc.

În ultimii ani, i-a scăzut simțitor vederea. Deși

a suportat mai multe operații și a făcut mai multe

tratamente, treptat-treptat, a încetat să vadă lu-

mina zilei și pe cei din jurul său. În celelalte, s-a

schimbat doar la exterior, cum se schimbă fiecare

dintre noi odată cu trecerea timpului, dumnealui

rămânând însă și în această stare un om binevo-

itor, cu dragoste de viață și de muncă. Nu a lăsat

condeiul să se odihnească, continuă să scrie și să

editeze – când pe bani din propriul buzunar, când

finanțat de guvern, când sponzorizat de cineva.

Fiul său, Dorin, i-a meșterit un suport de mărimea

unei pagini, deasupra lui plasând o placă metalică

în care a tăiat spații pentru rânduri. Între suport

și placă se așază hârtia. Dibuind aceste spații cu

degetele mâinii stângi, cu dreapta poți scrie. Ceea

ce și face dumnealui. Volumul Crestături pe tulpina unui destin (2013) anume așa l-a scris, în întuneric.

Acum, e în așteptarea ieșirii de sub tipar a culege-

rii de proză Viața în amanet.Despre timpul în care Mihail Gheorghe Cibotaru

a diriguit Moldova, regretatul Victor Dumbrăveanu

a scris un material intitulat „Atunci când eram o

familie“, iar cunoscutul cercetător Iurie Colesnic a

spus, referindu-se la Mihail Gheorghe Cibotaru, că

„Mai bine de douăzeci de ani, a editat o excelen-

tă revistă, o revistă care, în timpurile sovietice, a

ținut neamul în picioare – revista Moldova“. Sunt

două adevăruri ce pot fi contestate doar de niște

răuvoitori.

Pe 21 iunie curent, completează detașamentul

octogenarilor. Noi, cei rămași din echipa de cândva

de la Moldova, fiind și astăzi în aceeași comuniune

de suflet cu dumnealui, credem că este unul dintre

cei mai fericiți octogenari. Dacă totuși ar fi să-i

ceară destinului încă ceva, suntem siguri, ar fi să-

nătate și un viitor demn pentru Moldova. Vom ruga

și noi destinul să i le dea, chiar dacă el nu i le va

cere, pentru că îl știm ca pe un om care mai mult

dă decât ia.

Întreaga echipă într-o zi a „hramului“ revistei – Duminica Mare (lipsește, motivat, doar Anatol Gugel)

mai / iunie 2014

A c e s t e s i n c e re ș i t u l b u ră t o a re

c o n f e s i u n i , f ă c u t e c u d o u ă

s ă p t ă m â n i î n a i n t e d e a d e v e n i

o c t o g e n a r , s u n t p r i m e l e

râ n d u r i n e s c r i s e d e p ro p r i a - i

m â n ă . L e - a î n re g i s t ra t l a

d i c t a f o n ș i l e - a d e s c i f ra t

A n a s t a s i a R u s u - Ha ra b a ,

p r i v i l e g i u d e c a re s - a b u c u ra t

î n v i r t u t e a f a p t u l u i c ă e ș i e a

d i n e c h i p a Mo l d o v e i a n i l o r

1 9 75- 1 9 9 5 , p e r i o a d ă d e s p re

c a re î ș i a m i n t e ș t e s c r i i t o r u l ș i

j u r n a l i s t u l M i h a i l G h e o r g h e

C i b o t a r u , r e d a c t o r u l - ș e f d e

a t u n c i a l p u b l i c a ț i e i .


Vo i s p u n e d e d a t a a c e a s t a c e e a c e a ș f i s p u s , d a c ă m i s - a r f i c e r u t s ă s p u n ,

c u t re i v e r i î n u r m ă , î n 2 0 1 1 , c â n d Mo l d o v a ș i - a s ă r b ă t o r i t 45 d e a n i d e

e x i s t e n ț ă . D a r a t u n c i n u m i s - a c e r u t a c e s t l u c r u , d e ș i c o n s i d e r c ă a r f i

f o s t f i re s c s ă - m i f i e s o l i c i t a t e n i ș t e a m i n t i r i d i n c e i d o u ă z e c i d e a n i c â t

m - a m a f l a t î n f r u n t e a p u b l i c a ț i e i . Î n l o c d e a s t a , c a s ă n u z i c c u m v a c ă a m

f o s t o c o l i t s a u n e g l i j a t , î n n u m ă r u l j u b i l i a r m i s - a p u b l i c a t o p ro z ă s c u r t ă ,

î n s o ț i t ă d e c â t e v a râ n d u r i s c r i s e n u d e m i n e , î n c a re m i s e a p re c i a î n m o d

a r b i t ra r c e e a c e a m f ă c u t l a Mo l d o v a , r e s p e c t i v e l e a p re c i e r i f i i n d d e p a r t e

d e a d e v ă r ș i d u c â n d u - m ă l a g â n d u l c ă s u n t u n f e l d e ră z b u n a re p l i n ă d e

ra n c h i u n ă p e n t r u f a p t u l c ă , î n 1 9 75 , a n u m e e u ș i n u a l t c i n e v a , c a re ș i - a

d o r i t - o , a m f o s t n u m i t î n a c e a s t ă f u n c ț i e .

M i h a i l G h e o r g h e C I B O T A R U

MEUGENEROSUL DAR

AL DESTINULUI

mai / iunie 2014

„Forța Moldovei de atunci era că s-a lucrat în echipă“

La învinuirea unora că în anii cât am fost

redactor-șef la Moldova am îmbrăcat re-

vista într-o haină politică le-aș spune că

ei, probabil, sunt dintre cei ce n-au putut

vedea, sau nu au vrut să vadă, nimic altce-

va decât această haină pe care, e adevărat, Moldova se vedea nevoită s-o îmbrace

uneori, așa ca s-o vadă mai ales cei de sus.

Era haina ei de apărare, de autoprotecție.

O modelam și i-o puneam împreună cu

echipa, pentru ca, după aceea, să îndrăz-

nim a o îmbrăca și în celelalte haine pe

care voiam să le poarte. Haine curate și

frumoase, în care ne era drag s-o vedem

noi, întreaga echipă, și toți cititorii ei.

Pentru că anume acestea le arătau tuturor

adevăratul ei chip. Altfel nu se putea: re-

vista Moldova era organul de presă al CC

al PCUS!

Când, proaspăt venit în funcție, la planifi-

carea unui număr de revistă, m-am grăbit

să adaug la propunerile făcute de ceilalți

o idee care mi-a venit chiar în acea clipă,

domnul Alexandru Gromov, secretar de

redacție – Dumnezeu să-l odihnească! –,

mi-a ripostat cu voce indulgentă: „Tovară-

șe redactor..., aici nu-i Moldova socialistă!“.

Am tăcut, chiar dacă domnul Gromov nu

avea dreptate întru totul, pentru că și la

Moldova socialistă lucrau buni profesio-

niști, capabili să scrie materiale serioase,

printre aceștia – să-mi fie iertată nemo-

destia – numărându-mă și eu. Asta a fost

prima lecție ce mi s-a dat la Moldova, la

care după aceea am cumpănit mult și din

care am tras anumite învățăminte. Astfel,

vreau să subliniez faptul că, pe parcursul

celor douăzeci de ani, să zicem așa, am

fost secondat de colaboratorii publicației,

oameni nu doar foarte bine școliți, deose-

bit de competenți în jurnalism, ci și per-

sonalități integre, cu verticalitate morală

și profesională, așa încât, nefiind bolnav

de grandomanie, alături de ele, am avut

de câștigat nu numai eu, a avut de câștigat

și revista. Ca argument – doar o situație,

un exemplu cum am scăpat de niște in-

dicații pe care altcineva – să-mi mai fie

iertată o dată nemodestia – probabil, le-ar

fi executat fără crâcneală.

„Ne străduiam să evităm stereotipurile“

Într-o zi, sunt chemat la CC, unde mi se

spune că, iată, în întreaga republică au

început adunările de dare de seamă și

alegeri în organizațiile primare de partid.

După care vine întrebarea: „De ce revis-

ta nu abordează acest important eveni-

ment?!“. Imaginați-vă, stai în fața câtorva

inși cu o expresie foarte severă pe față și

trebuie să le dai un răspuns credibil. În

acest caz, mi-au prins bine învățămintele

acelei prime lecții de la Moldova. Și am în-

orța Moldovei de atunci era că s-a lucrat în

echipă, în mod foarte colegial și profesionist,

așa încât, deși eu am avut dreptul la ultimul

cuvânt, l-am folosit foarte rar.

F


drăznit să le spun că pentru aseme-

nea teme există ziarele, acesta e te-

renul lor; că, spre deosebire de ziar,

procesul de pregătire a fiecărui nu-

măr de revistă durează o lună și ju-

mătate, uneori și două, de aceea nu

prea putem încadra în conținutul ei

materiale curente, deoarece până la

apariție își pierd actualitatea; că noi

reflectăm tematica respectivă în alt

mod, de exemplu, prezentăm por-

trete de comuniști.

Și, de bună seamă, o făceam – chiar

nu se putea să n-o facem! –, dar ne

străduiam să evităm stereotipurile.

În treacăt, pomeneam despre apar-

tenența de partid a eroului, în rest

vorbeam despre ceea ce face el în

baza calităților sale personale, con-

vingându-ne cititorul că ar fi făcut

aceleași lucruri și fără a fi comu-

nist, pentru că este un om respon-

sabil, dar și pentru că îi are alături

pe consătenii săi, oameni harnici, la

fel de neindiferenți față de proble-

mele satului, în paralel povestind,

desigur, și despre unii dintre aceș-

tia, și despre problemele pe care își

asumau curajul să le soluționeze.

„Între bine și rău, între alb și negru mai există ceva...“

Neamul nostru, din păcate, suferă

de această meteahnă: deseori, le

pune pe toate claie peste grăma-

dă, calificând categoric oameni și

lucruri în situații în care acești

oameni și aceste lucruri nu pot și

nu trebuie să fie etichetate în mod

unilateral. Între bine și rău, între

alb și negru mai există ceva... De

exemplu, din anii ’90 și până acum,

se spune despre comuniști că toți

– dar absolut toți! – au fost și sunt

niște răi, că ei au făcut și continuă

să facă numai rău. Eu, bunăoară, în

anii regimului sovietic am deținut

carnet de membru al partidului

comunist. Chiar și școală de partid

la Moscova am făcut. Nu am fost

trimis încolo cu de-a sila, am mai

scris despre asta, așa că puteam să

refuz. Dar n-am refuzat, m-am dus.

Așa erau vremurile, că fără o ase-

menea școală era greu, uneori chiar

imposibil să realizezi ceea ce ți-ai fi

dorit. Iar eu, deși scriitor, nu sunt

omul de stat încontinuu, zi de zi,

la masa de scris, cum se crede că

lucrează scriitorii. Sunt în aceeași

măsură și jurnalist. Așa că, repet,

am decis să nu refuz propunerea.

M-au îndemnat să mă duc la acea

școală mai mulți prieteni, unul fiind

scriitorul Pavel Boțu. Apoi și Nicolae

Dorofeev, pe atunci coleg de-al meu

la Moldova socialistă, proaspăt ab-

solvent al respectivei instituții, mi-a

zis: „Mișule, ajunge că la școala de

partid sunt trimiși cei de care vor să

scape în unele colective. E o greșea-

lă! Că ei peste 2-3 ani vin, iar aici li

se dau posturi de conducere, la care

ei nu fac nimic. Las’ să se ducă și

oameni cumsecade, care să facă lu-

cruri bune după întoarcerea acasă“.

Și m-a convins să plec la Moscova,

dându-mi un teanc de caiete cu

conspecte de lucrări ale „clasici-

lor marxist-leniniști“, pe care le

făcuse chiar el în timpul aflării lui

la Moscova: „Ia-le, ca să nu pierzi

din timpul pe care-l vei avea. Fo-

losește-l pentru altceva mai bun“.

Apropo, aflându-mă acolo, peste un

timp mi-a telefonat să-mi spună

că e numit redactor-șef la o nouă

publicație, revista Moldova, și că ar

mai / iunie 2014

vrea să scriu un material pentru primul număr.

Pentru primul nu am reușit să scriu. Totuși, nițel

mai târziu l-am scris și a fost publicat în al doilea

număr al Moldovei, în îndepărtatul august 1966....

Și între ei era o mare deosebire. Comuniști, de

regulă, erau cei care, cu orice preț, voiau să

facă o carieră, indiferent de faptul dacă aveau

capacitățile necesare pentru asta sau nu. Cei cu

carnete de membru de partid, tot de regulă, erau

oameni cumsecade, patrioți, profesioniști în ade-

văratul sens al acestui cuvânt, care, la locurile

lor de muncă, au făcut pentru binele Moldovei

tot ce au fost capabili să facă sau tot ce li s-a

permis să facă. Dar astăzi sunt blamați și ei, de-a

valma cu ceilalți, fără a se ține cont de contri-

buția lor reală, de condițiile în care au activat în

vremurile de atunci.

„Ce-au putut găsi ei la Druță antisovietic?“

Sau povestea cu materialul „La umbra cuvân-

tului“, pe care Ion Druță ni l-a trimis pentru

revistă de la Moscova. O publicistică foarte inte-

resantă despre unul dintre cei mai vechi și mai

merituoși poeți ai noștri, Andrei Lupan. Dar ea

conținea și ceva din afara preocupărilor literare

ale poetului: Druță mai povestea cum Lupan face

vin la Mălăiești, unde avea o casă și o vie. Bine-

înțeles, imediat l-am inclus în numărul la care

lucram.

Și să vedeți ce coincidență uluitoare! Taman în

acele zile sunt chemat la CC. Și acolo, sus, pe

lângă altele pentru care mi se cerea socoteală,

sunt întrebat: „Tovarășe Cibotaru, de ce nu adu-

ceți revista înainte de apariție, ca să vedem con-

ținutul ei?! Toate celelalte publicații ni le aduc!“.

N-am avut încotro, după aceea am prezentat

paginile numărului pe care tocmai îl definitivam.

„La umbra cuvântului“ era însoțit de o fotogra-

fie: la o masă pe care se vedea o damigeană – iar

în damigeană ce putea fi altceva decât vin?! –

ședeau Andrei Lupan, Eugen Doga și Ion Druță.

„Cititorul vigilent“ a fost să fie un scriitor care

pe atunci lucra la CC, un om, în fond, binevoi-

tor, așa că a făcut doar câteva obiecții, pe care

după aceea, prin telefon, le-am pus la punct cu

autorul. Dar când să apară numărul, din nou

sunt chemat la CC, de data aceasta împreună cu

cel de la lit – așa numeam noi pe atunci secția

care cenzura toate publicațiile. Tocmai apăruse

– ca să vezi! – faimosul decret al lui Gorbaciov

cu privire la lupta contra beției și alcoolismu-

lui. Și „cititorul vigilent“ ne întreabă: „Ați citit

ucazul?“. Ce era să zic? „Dar și dumneavoastră

ați citit materialul lui Druță!“ „Eu am pus acolo

niște semne!“, mi-a ripostat el categoric. Bine

că luasem cu mine paginile citite de dumnealui

și în aceeași clipă i le-am pus în față: „Căutați

un semn al dumneavoastră, pe care noi și auto-

rul nu l-am fi respectat!“. N-a găsit niciunul! Și

atunci am prins la curaj: „Dragii mei, de ce că-

utați probleme acolo unde ele, de fapt, nu sunt?

Ucazul e despre lupta împotriva beției și alcoo-

lismului. În material e vorba de beție?“. Nu m-a

contrazis nimeni, nici chiar șeful secției – era și

dumnealui prezent la discuție, – însă verdictul a

fost categoric: materialul să fie scos din număr.

Mai departe... Mai departe a trebuit să se întâm-

ple așa că, spre sfârșitul acelui an, se întoarce de

la școala de partid cunoscutul ziarist Alexei Ciu-

bașenco și peste o zi-două este numit șef de sec-

ție la CC. Eu, fiindcă un timp lucrasem împreună

la Moldova socialistă și-l cunoșteam ca pe un om

cu viziuni largi, am putut îndrăzni să-l rog să

citească „La umbra cuvântului“. El a citit și, când

am mers să iau materialul, a râs: „Chiar sunt atât

de mărginiți? Ce-au putut găsi ei antisovietic la

Druță?“. Urmându-i sfatul, i-am telefonat lui Ion

Druță, i-am expus situația și l-am rugat să mai

primenească materialul pe ici-colo, ca să le pu-

tem spune celor de sus că autorul a făcut schim-

bări. „Dar o fac pentru ultima dată!“, a zis dum-

nealui. Iată prin câte peregrinări a trecut până la

apariția sa un material semnat nu de oarecine, ci

de un scriitor care avea deja un nume și la Chi-

șinău, și la Moscova.

eci, în anii sovietici am făcut școală de

partid și am deținut carnet de partid.

Pentru că – asta vreau să le-o spun celor

de astăzi – pe atunci erau comuniști și erau oameni

cu carnete de membru de partid.

D


„Sabia lui Damocles, pe care CC o ținea permanent deasu-pra capetelor noastre“

Chemările la CC erau o componentă inevitabilă

a muncii mele, pentru că secția responsabilă de

presă ne ținea permanent în vizorul ei. Acolo se

citea rând cu rând tot ce se publica, se făceau

analize și rapoarte, se căuta ac pentru cojocul

celor mai curajoși jurnaliști. Și eu, ori de câte ori

eram chemat încolo, mă simțeam ca și cum tre-

buia să merg pe un câmp de luptă, în care eram

obligat să-mi apăr poziția, ceea ce, în linii mari,

însemna să apăr Moldova și echipa ei. Revenind

însă la redacție, mai că niciodată nu le spuneam

colegilor cum sunt țesut acolo din toate părțile,

cum ni se caută nod în papură. Nu prea aveau ei

pentru ce se lega de noi, dar oamenii își făceau

meseria și transformau în probleme chiar și niște

mici greșeli, absolut nesemnificative pentru con-

textul revistei.

Am trecut și printr-o situație când, pentru un

fleac care, în definitiv, nici nu merita atenție,

eram amenințat că voi fi scos din funcție. Spre

norocul meu, știam ce e la mijloc: în felul acesta,

i se făcea loc cuiva care jinduia la acest post. Mai

mult, îl și cunoșteam pe acel cineva. Și atunci,

cum se spune, am mizat pe ultima carte, repli-

cându-le: „Știu că trebuie să fiu plecat și știu pe

cine vreți să aduceți la Moldova. Eu nu mă țin

de funcție, condeiul nu mi-l poate lua nimeni

din mână, chiar nici dumneavoastră, dar nu aș

vrea ca un asemenea om să fie redactor-șef la o

asemenea revistă. De aceea am să vă întristez: el

n-o să fie în locul meu!“. Fraza spusă după asta

de careva dintre cei prezenți, „Smotri kakoi uve-

rennîi!“, am lăsat-o să-mi treacă pe lângă urechi

și am continuat: „Dar știți de ce n-o să vină? El

a speculat cu documentul de lucrător la CC și a

făcut abuz de acesta în scopuri personale. Sunt

oameni care pot confirma. Și dacă-l numiți la

Moldova anume pe dumnealui, eu mă duc de-a

dreptul la Smirnov. (Smirnov era pe atunci te-

mutul secretar II al CC al PCUS – n.a.). Așa că...

hotărâți cum vreți...“. După care s-a lăsat o tăcere

apăsătoare. Pe șeful secției l-a apucat o tuse, de

parcă i-ar fi nimerit ceva în gâtlej. Când tusea i

s-a ogoit, mi-a zis cu voce calmă: „Lăsăm vorba

asta, tovarășe Cibotaru... Duceți-vă și lucrați mai

departe...“.

Deci anume acest greu a fost cel mai greu –

acea sabie a lui Damocles, pe care CC perma-

nent o ținea deasupra capetelor noastre. În rest,

trăiesc cu ferma certitudine că revista Moldova

a fost pentru mine un generos dar al destinului.

Tot un dar au fost și oamenii pe care i-am avut

acolo alături în calitate de colegi și prieteni, unul

dintre ei fiind Anatol Gugel, care, ani în urmă,

mi-a publicat prima povestire la „Tinerimea Mol-

dovei“. Timp de douăzeci de ani, pe care nu-i voi

uita niciodată, împreună cu întreaga echipă de

atunci, am purtat pe umeri o cruce deloc ușoară,

însă atât de dragă și de dulce, încât și astăzi îi

mulțumesc sorții că nu s-a temut să mi-o pună

pe umeri.

u am fost un rebel, dar nici umilit nu mă

lăsam cu una, cu două. S-a întâmplat și să

demonstrez la CC nedreptatea unora care,

nefiind competenți în măsura cuvenită, se postau pe

scaun de judecător.

N

mai / iunie 2014

Какие Ваши достижения Вы считаете наиболее важ-ными в литературном плане? Я не вижу у себя особых достижений. Возможно, я написал несколько неплохих рассказов. Получил лите-ратурную премию, что, вообще говоря, является сте-чением обстоятельств, и нельзя назвать литературным достижением.

Каковы Ваши литературные проекты на ближайшее будущее? Я хочу написать пьесу, для прозаика это другой способ существования, интересно делать то, чего никогда не делал. А потом осмотрюсь.

Скажите, пожалуйста, несколько слов о Ва-шей работе, которая недавно была выбрана

Министерством культуры Республики Молдова для публикации. Это книга рассказов «Шелковица», куда вошли повесть и полтора десятка небольших рассказов, как мне ка-жется, очень разных, но судить – читателю. Я решил сделать книгу небольшой, карманного формата. Для оформления использована картина «Прогулки на трол-лейбусе» кишинёвского художника, известного как Ни-кифор Свиристухин.

Как вы думаете, какие русскоязычные авторы из Молдавии, кроме Вас и Олеси Рудягиной, заслуживали бы публикации? Из тех, у кого нет книги, я бы выделил прозаиков Михаила Поторака и Анжелу Енаки. Это не более, чем субъективное мнение, мои личные пристрастия. Из

(ИНТЕРВЬЮ С ПИСАТЕЛЕМ ОЛЕГОМ КРАСНОВЫМ,

СПЕЦИАЛЬНО ДЛЯ ЖУРНАЛА «МОЛДОВА»)

БЕЛЫЙ АРАП ДОЛЖЕН ИЗМЕНИТЬСЯ ИЛИ

УМЕРЕТЬ.»

«МИР ИЗМЕНИЛСЯ...


тех, кто уже публиковался в других странах, я бы вы-делил Олега Панфила и Сергея Пагына. Если бы мне позволили, я бы в качестве редактора сделал антоло-гию прозы литературной группы «Белый Арап», ска-жем, за последние семь лет.

Что привело к созданию общества русскоязычных писателей Молдавии «Белый Арап»? Это долгий разговор. В конце 80-х в русской литерату-ре Молдавии наступило затмение, которое продолжа-лось до начала 2000-х годов. В этот период издавалось немногое и большей частью оставалось незамеченным, ложилось на полки библиотек или просто под стол. В те времена не было социальных сетей, интернет-биб-лиотек, и сложилась странная ситуация, когда русско-

язычные авторы, жившие на соседних улицах, не были знакомы. Молдавия была островком русского языка, затерянным миром. Не знаю, было ли что-то похожее у молдавских авторов, но мне кажется, им тоже свойс-твенно ощущение изолированности. Вероятно, проис-ходило какое-то накопление критической массы, кото-рое привело к тому, что русскоязычные авторы стали узнавать друг друга, устраивать литературные вечера в кафе, издавать коллективные сборники, употреблять напитки… «Белый Арап» – группа, не связанная общим направлением или течением, нечто вроде известных литературных групп «Серапионовы братья», «Привал комедиантов», «Красный петух». Мы выбрали та-кое название, потому что Белый Арап это общий

Олег КРАСНОВ

mai / iunie 2014

литературный герой русских и молдавских сказок. Белый Арап – это небывальщина, это странный человек – волшебник с непонятными намерениями, это нечто такое, чего не может быть, но всё же существует. Задача группы – писать, разговаривать об этом, издавать книги, пить кофе. «Серапионовы братья» приветствовали друг друга словами – «Здравствуй, брат, писать очень трудно!»

Сколько писателей входят в эту ассоциацию?Это неформальная группа, назвать число участников сложно. Если судить по публика-циям, то около двадцати человек.

В советское время, в рамках Союза Писа-телей Молдавии, творила «секция русских писателей» Молдавии. Как вы думаете, была бы уместна такая «секция» сейчас в рамках СПМ? Секция русских писателей была бы интересна в плане общения. Я общаюсь на личном уров-не с Георге Еризану, Емилианом Галайку-Пэун, Василе Ерну, какой-то круг общения в среде румыноязычных писателей есть у Олега Пан-фила и Михаила Поторака. Но это, скорее, ис-ключение, большая часть русских писателей и читателей никакого представления о местной румыноязычной литературе не имеет, даже обзорных статей на русском языке не появля-ется. И с переводами непросто. Я переводил


Константина Кеяну – пьесу «В контейнере» и рассказ «А потом дверь открылась и вошёл Бог», но это капля в море. Иллюзий по поводу членства в СП РМ у нас нет, но пробовать, мне кажется, надо.

Недавно я прочитал два ежегодных сборника «Белого Арапа», за 2010 и за 2013 годах. Мне там многие вещи понравились, особенно написанные уже «признаны-ми» писателями. Мне было интересно, однако, что большинство рассказов, за редким исключением, почти не соприкасаются с молдавскими реалиями. Как вы это объясняете? Означает ли это, что русскоязычные писатели Молдавии живут и пишут в башне из слоновой кости?Это так, произведения многих румыноязычных авторов публицистичны, часто упоминаются события прошло-го, политические реалии, чего у русскоязычных авто-ров почти нет, больше внимания искусству ради искус-ства и теме маленького человека. Об этом нам говорят и российские писатели – скажем, Светлана Василенко. Я думаю, это следствие изолированности молдавских русских от публичной сферы, кафкианское изолиро-ванное сознание. Но я могу ошибаться, это трудно уви-деть изнутри.

Что характеризует этих писателей в сравнении с румыноязычными писателями? Литературный язык или что-то ещё?Мне кажется, румыноязычные авторы живут в другой литературной реальности. В русской литературе нет такой проблемы языка, как в молдавской. Я даже не вполне понимаю, в чём она состоит – итальянцы так же охотно пишут на диалектах (Пер-Луиджи Пирандел-ло), как и на литературном языке, и не переживают по этому поводу, тогда как для молдаван это болевая тема. В русском языке диалекты отмирают, кишинёвский автор может быть больше похож по языку, манере на какого-то московского автора, чем на своего товарища. Мы отличаемся от других русских, но это не бросается в глаза. И, конечно же, отличаемся от молдавской час-ти общества – мы живём в собственных мифах.

Существует ли некоторая связь между русскоязычными писателями Молдавии и русской/российской литературной средой? Безусловно, существует. Русский мир – это пространс-тво языка, семиосфера, а не территориальные претен-зии, как некоторые считают.

Из Вашего опыта, можно ли определить, кем являют-ся читатели русскоязычных писателей Молдавии?

Я этого не знаю, даже скажу – никогда не думал об этом.

Можно ли, будучи молдавским русскоязычным пи-сателем, рассчитывать на аудиторию за пределами Республики Молдова, например, в постсоветском пространстве? Можно, хотя отсутствие личных связей и непосредс-твенного общения сказывается. Самая большая чи-тательская аудитория это, безусловно, Россия, но и там масс-культура занимает большую часть книжных прилавков. Насколько я знаю, у Олега Панфила выхо-дили книги в Киеве и Новосибирске, у Сергея Пагына в Питере, у Сергея Узуна (Фрумича) в Москве, у меня – в Дюссельдорфе. Но легче и успешнее издаётся коммер-ческая литература. Скажем, Владимир Лорченков.

Можно ли найти эти книги в книжных магазинах Кишинева? Книги молдавских авторов, изданные за рубежом, в Кишинёв не попадают. Белоарапские сборники прода-ются в книжных магазинах «Биллион», но нельзя ска-зать, чтобы их сметали с прилавков.

В какой мере работы русскоязычных писателей заметны в культурной и общественной жизни Молдавии? Есть ли у «Белого Арапа» стратегии пуб-личной деятельности? Творческие вечера, чтения, вечера поэзии проводятся довольно часто. Бывают лекции, мастер-классы. Это может происходить в городских кафе, в залах РЦНК или в библиотеке Ломоносова. Мы шестой год прово-дим литературный конкурс «Белого Арапа» и издаём по итогам книгу, а в остальном мы не особенно активны. Если Вы говорите о каких-то грантовых проектах, то нам западных грантов не дают, ничего этого нет. Жур-налистику наши авторы пишут редко, я в этом смысле являюсь исключением. Пожалуй, этим и ограничивает-ся наше участие в общественной жизни.

Желали бы Вы более тесных отношений с румыно-язычной литературной средой в Молдавии?Почему бы нет. Отсутствие общения мне кажется не-нормальным.

Какой Вы желали бы видеть группу писателей «Белого Арапа» в будущем? Это большой вопрос. Мир изменился, и ситуации, ко-торая вызвала к жизни «Белого Арапа», больше нет. Белый Арап должен измениться или умереть.

Беседовал Петру Негурэ

mai / iunie 2014

P L Ă C E R E A L E C T U R I I

A d r i a n C I U B O T A R U

M O T T O : „ … E R A C E V A F O A R T E F I R E S C , A D I C Ă D E P E S C E N Ă V E N E A C E V A F O A R T E A D E V Ă R A T ,

N E C Â R P I T , N E D I R I J A T , N E L U S T R U I T , P E S C E N Ă T O T U L E R A D E U N F I R E S C E X T R A O R D I N A R ( … ) .

N O I R A D I A M C U R Ă Ț E N I E Ș I … N E - Ș T I R E . “ ( Ș T E F A N P E T R A C H E )

ConstelațiaNOROC-ului

5554P L Ă C E R E A L E C T U R I I

Muzica rock a întrunit, într-adevăr,

toate caracteristicile unui „drum“: a fost

un pelerinaj, o inițiere, dar și o tranziție.

Pelerinajul unei generații care, fără a se

îndepărta prea mult de casă, a cucerit o

lume întreagă. Pentru aceasta, tinerii anilor

1960-1970 nu au trebuit să călătorească

în cine știe ce Tărâm al Făgăduinței, ci să

descindă în propriul univers lăuntric și să

descopere acolo, prin intermediul muzicii,

o altă formă a libertății decât cea prevăzută

în legi și constituții. Zgomotul și furia

rockului au zdruncinat consensul social

și pacea burgheză, care se întemeiază pe

convenții ale simțirii și comunicării, mai

precis pe ipocrizie și conformism. Totodată,

rockul a făcut o spărtură în misterioasa

grotă a eului. Discordantă și tumultuoasă

pe dinafară, această muzică s-a dovedit a fi

o armonie angelică pentru toți cei care au

lăsat-o să le pătrundă în suflet. Rockul i-a

certat pe adepții săi cu lumea, în schimb

i-a împăcat cu ei înșiși. Unii afirmă că

rockul, dar și întregul fenomen cultural

care stă în spatele acestuia, au eliberat un

demon interior, ținut mult timp captiv de

normele și prejudecățile sociale. Alții, că ar

fi alungat spectrul violenței și al apocalipsei

care bântuia conștiințele primelor generații

postbelice, traumatizate de ororile celui

de-al Doilea Război Mondial. Oricum ar

sta lucrurile, rockul și tot ce s-a întâmplat

odată cu acesta (fenomenul hippy, proteste-

le studenților occidentali, mișcările paci-

fiste etc.) nu se datorează în exclusivitate

apariției chitarelor electrice sau curajului

unor producători muzicali și posturi de ra-

dio/TV de a promova o „contracultură“ sau

niște „marginali“. Din punct de vedere cul-

tural, rockul a fost și o punte de legătură,

mlădiind tranziția de la lumea veche, care

s-a discreditat prin colonialism, războaie,

discriminare, spre lumea nouă, construită

I n t ro

S c r i i t o a re a a m e r i c a n ă Ve ra Na z a r i a n s p u n e a c ă d a c ă „ m u z i c a t re b u i e s ă

f i e u n l o c , a t u n c i j a z z u l e s t e u n o ra ș , f o l k u l – o s i h ă s t r i e , ro c k u l – u n

d r u m , i a r m u z i c a c l a s i c ă – u n t e m p l u “. M i - a p l ă c u t c i t a t u l d e o a re c e

s u b l i n i a z ă n u a t â t d i f e re n ț e l e d i n t re g e n u r i m u z i c a l e , c â t d i n t re e p o c i l e

c u l t u ra l e p e c a re a c e s t e g e n u r i l e i l u s t re a z ă .

* La porțile delirului, Vânătorii de sunete și Revenirea sunt titlurile celor trei piese din albumul Relayer al formației britanice YES,

în traducere liberă. Asocierea mi s-a părut potrivită: și YES-ul britanic, și NOROC-ul moldovenesc au promovat, în muzica rock,

atitudinea pozitivă, deschiderea pentru mai multe stiluri muzicale și abordarea serioasă, de pe poziții estetice, a unor ritmuri și

tonalități considerate pe atunci drept „plebee“, „neserioase“.

La porțile delirului*

mai / iunie 2014

pe ideea de multiculturalism, deschidere și

bună înțelegere. Fără un Woodstock sau un

Monterey, fără festivalurile de pe insula White,

fără stadioanele pe care le adunau supergru-

purile anilor 1960-1970, tranziția ar fi fost

incomparabil mai violentă și mai dureroasă.

Într-un cuvânt, rockul a fost, pentru tinerii

din epocă, un mod de afirmare a autonomiei

și a dreptului la un alt fel de existență.

Chiar dacă rockul este produsul culturii

occidentale, acesta nu a ocolit nici țări precum

URSS. Și mai curios este că la obârșia rockului

sovietic se află o formație din Republica Mol-

dova (pe atunci: RSSM) – NOROC-ul lui Mihai

Dolgan. Recent, la Editura ARC din Chișinău

a apărut o carte pe care o așteptam demult:

Rockul, „NOROC“-ul & noi, semnată de Mihai

Ștefan Poiată. Indiscutabil, o carte-eveniment,

importantă nu numai pentru fanii muzicii

pop/rock din Basarabia sau pentru cei care

prețuiesc creația lui Mihai Dolgan, ci și pen-

tru toată cultura noastră. Căci NOROC-ul nu

a fost o simplă formație de muzică populară

sau o echipă ordinară de salahori, creată de

nomenclaturiștii de la cultură pentru a îm bo-

găți Goskonțert-ul, Filarmonica și alte in sti-

tuții ce exploatau, în adevăratul înțeles al cu-

vântului, munca artiștilor unionali. NOROC-ul

ne-a oferit, după cum spune autorul cărții,

nu doar „formula autohtonă a rockului“, ci a

„injectat” în aceasta „sensibilitatea noastră,

temperamentul nostru, râvna noastră mocnită

de a evada din clișeele ideologice care ne

dominau existența“.

Pentru istoria muzicii populare, NOROC-ul

este prima formație profesionistă din URSS

care a conferit rockului o expresie originală,

generând, ca să spunem așa, prima versi-

une „sovietică“ a genului. Pentru memoria

colectivă a celor care au trăit în imperiu,

trupa lui Mihai Dolgan a fost purtătoarea

unor valori și mentalități artistice occidentale,

dar și a unui mesaj social subversiv. Pentru

românii din Republica Moldova, NOROC-ul

este parte organică a unei generații de cre-

atori care, în anii dezghețului hrușciovist, au

stat la temelia unei mișcări de emancipare

națională prin cultură. NOROC-ul, alături de

scriitorii A. Busuioc, V. Beșleagă, V. Vasilache,

Gr. Vieru, I. Druță, S. Saka, cineaștii V. Ioviță,

E. Loteanu, oamenii de teatru V. Cupcea, I.

Ungureanu, interpreții Maria Tănase, Maria

Bieșu etc., ne-a făcut vizibili în lume, ne-a

răzbunat anonimatul. Basarabia nu a mai

cunoscut o asemenea generație de oameni ai

culturii. Veritabili copii ai războiului, destine

mutilate de foamete, deportări, tragedii colec-

tive și individuale, aceștia ne-au scos, literal-

mente, din încercuire și ne-au restituit gustul

libertății. După cum o spune și prefațatorul

cărții, criticul Eugen Lungu: „NOROC-ul a fost

fereastra noastră europeană, șansa noastră de

sincronizare cu Occidentul prin descătușarea

muzicii și a cuvântului rimat“.

Vânătorii de sunete


Rockul, „NOROC“-ul & noi este mai puțin o

carte, mai curând o veritabilă simfonie de texte

(amintiri, dialoguri, excursuri în istorie, articole

de enciclopedie muzicală etc.). O συνφωνη (o

adevărată rostire, cântare împreună), în care vocea

autorului alternează și se armonizează perfect cu

amintirile celor care au făcut posibil „miracolul“

sau i-au urmărit, pe viu, traiectoria. Mihai Ștefan

Poiată nu are însă numai vocație de interpret,

ci și de dirijor, căci totul funcționează ca într-o

orchestră. La coarde sunt membrii propriu-ziși

ai formației și textierii acesteia. La percuție –

documentele epocii, de la procese-verbale, care

ba dezaprobau, ba aprobau repertoriul și con-

certele trupei, la fotografii, mai grăitoare uneori

decât orice text. Instrumentele de suflat sunt

ținute în mâini de prietenii și de rudele mem-

brilor formației, de fanii, dar și de dușmanii de

atunci ai NOROC-ului, în special funcționarii

publici și de partid.

Simfonică este și compoziția volumului.

Rockul, „NOROC“-ul & noi este alcătuită din pa-

tru capitole: Atunci și acolo, Destine imposibile, dar… inevitabile, Așa s-a aprins fitilul bombei… și

„NOROC“-ul în constelația Rockului. Prima parte are, după cum se și cuvine, un

tempo rapid, fiind precedată de o introducere

ceva mai lentă, executată în două reprize, în

care Mihai Ștefan Poiată explică rațiunea aces-

tei cărți-album. În Capitolul 1, A. Strâmbeanu,

M. Chistrugă, A. Dănilă, M. Chiosev, împreună

cu autorul, reconstituie epoca și instrumentarul

ideologic al acesteia, vorbindu-ne și despre oa-

menii care au avut năstrușnica idee de a crea o

formație rock în RSSM (e vorba, în primul rând,

de directorul de atunci al Filarmonicii, A. Fedco).

După o intrare allegro în subiect, urmează

mișcarea a doua, (auto)biografică. Citim pagini

cutremurătoare, dar și amuzante, despre viața

membrilor formației, despre meandrele destinu-

lui care, în cele din urmă, i-a reunit. Istoriile

personale ale lui M. Dolgan, Șt. Petrache, Lidia

Botezatu, V. Goga, E. Krimerman, V. Legaci și

I. Suruceanu reflectă, ca într-o oglindă, drama

colectivă, fiind relatate într-un tempo moderat,

andante, cu un lux aproape baroc de amănunte.

Unele istorii sunt la limita burlescului. E curios

să afli, de pildă, că cei care vor face primul rock

sau beat sovietic au studiat, de fapt, la școlile de

muzică… baiane. Că Mihai Dolgan visa să creeze

un jazz-band și că formula muzicală a NOROC-ului a fost, de fapt, un accident. Că Ștefan Pe-

trache, mai mult hoinar decât elev la muzică, a

ajuns în formație după ce a reparat echipamentul

electronic al noroc-oșilor. Că Efim Krimerman

era îndemnat de ștabi să-și scrie textele pen-

tru cântece în maniera exemplară a scriitorului

„moldovan“… Efim Ciuntu, aceștia neștiind că

„Efim Ciuntu“ este, de fapt, pseudonimul lui

Efim Krimerman însuși. Etc., etc.

Aventura eroicomică a grupului continuă în

Capitolul 3, care e un scherzo glumeț, dar cu final

trist. Este, probabil, partea cea mai antrenantă a

cărții, în care se povestesc peripețiile NOROC-ului în timpul turneelor efectuate în orașele Uni-

Partituri

„Nor

oc“

în p

rim

ul a

n de

act

ivit

ate

unii Sovietice. De altminteri, formația

nu a cunoscut alte aventuri decât cele

pe care le-a trăit în sălile de concert

din afara RSSM, deoarece acasă era

nevoită să se limiteze la un reperto-

riu cuminte, din care nu făceau parte

piese străine și nici ritmuri ce intrau

în contradicție cu… ideologia vremii:

beat, rhythm’n’blues ș.a. Memorabil este,

de exemplu, concertul de la Odessa,

desfășurat după toate canoanele genu-

lui: sală arhiplină, mobilier vandalizat,

încăierări ale fanilor cu forțele de

ordine. În același capitol aflăm și de-

spre decizia instituțiilor de resort de a

desființa NOROC-ul (probabil, în urma

unei indicații telefonice venite de la

tovarășul Bodiul, I.I.) și despre destinul

ulterior al membrilor formației.

Cartea se încheie cu un studiu muzi-

cologic, scris într-o manieră neașteptat

de vivace pentru Mihai Ștefan Poiată,

de regulă, atât de „arhitectonic“ în

elaborarea textelor. „NOROC“-ul în constelația Rockului este mișcarea

presto a simfoniei sale livrești, care îi

captivează în primul rând pe cei care se

interesează de istoria muzicii rock și de

locul pe care îl ocupă în aceasta grupul

lui Dolgan.

Mihai Ștefan Poiată cunoaște feno-

menul din interior, considerându-se, în

calitatea sa de „autor și prezentator al

emisiunilor «Orizont-club», «Maraton

sonor», «Fonocaleidoscop duminical»“,

„primul disc-jockey din Moldova“. Din

acest motiv, avem de-a face, în ultimul

capitol al cărții, nu numai cu o digresi-

une nostalgică în cea mai zbânțuită

epocă a muzicii, ci și cu o prezentare

doctă a stilurilor și grupurilor/bandu-rilor care au influențat NOROC-ul, cu o

periodizare și o clasificare a tendințelor

muzicale din anii 1950-1970, cu o de-

limitare clară a termenilor de referință

(muzica rock și muzica pop), cu o descri-

ere lămuritoare a tehnicilor și instru-

mentelor folosite de creatorii rockului.

În această parte, nu putea să lipsească

nici definiția stilului și culturii muzicale

promovate de noroc-oși: „Mihai Dolgan

a făcut muzică pop, la înălțimea rocku-lui, și a avut grijă să-i asigure rockului accesibilitatea muzicii pop. Rockul nu

poate exista fără muzică pop, la fel cum

cultura este de neimaginat fără pseudo-

sau subcultură. Dolgan a îmbinat într-o

formulă organică accesibilitatea muzicii

pop și cultura muzicală a rockului“.

RevenireaPrin cartea lui Mihai Ștefan Poiată,

NOROC-ul revine printre noi, acolo

unde îi și este mereu locul. Mihai Dol-

gan și frumoasa lui echipă au creat o

muzică cu adevărat populară, pentru

noi toți, o muzică străină pe atunci au-

zului nostru, dar în care ne-am regăsit

și care ne-a descătușat. O muzică fără

de care anul 1991 nu ar fi fost posibil.

Nu numai în Basarabia, dar și în întrea-

ga Uniune Sovietică.

Rockul, „NOROC“-ul & noi e un hit

editorial. Cinste cui l-a făcut!

Lans

area

căr

ții R

ocku

l, „

NO

RO

C“-

ul &

noi


Parte integrantă a folclorului românesc, creația populară orală din Republica

Moldova rămâne deseori marginalizată în procesul de valorificare și de editare în

culegeri, antologii, crestomații. Publicarea colecției Cele mai căutate perle folclo-

rice înseamnă un act de umplere a acestui gol, repunându-se astfel în valoare cele

mai relevante mărturii ale înțelepciunii și artistismului poporului nostru.

În Republica Moldova, după 1990, culegeri de folclor autentic aproape că nu au apărut,

cititorul fiind pus în situația să deschidă învechitele volume tipărite cu alfabet chirilic

sau, dacă face parte din tânăra generație, să nu aibă acces în general la acest tezaur.

Prin cărțile din colecția Cele mai căutate perle folclorice, Editura Arc oferă o bună ocazie

de completare și renovare a unui important compartiment din bibliotecile noastre, și

anume – creația populară orală.

Prezentând amplu fiecare dintre speciile folclorice vizate și conținând glosare de

regionalisme și arhaisme, care să faciliteze lectura, volumele Povești și snoave, Ghici-tori, Proverbe și zicători, Balade, Legende, dar și Folclor din Moldova sunt lucrări utile

cercetătorilor (etnografilor și folcloriștilor), căci într-o perioadă când șansele de a găsi

informatori de la care să culegi folclor autentic sunt tot mai mici, unica sursă sigură,

dar și modalitate de perpetuare a valorilor naționale rămâne a fi textul tipărit. Apoi,

aceste cărți sunt absolut necesare profesorilor, studenților și elevilor, textele pe care le

conțin constituind o sursă suplimentară de informare atât la disciplina Limba și litera-

tura română, cât și la alte materii sau activități extracurriculare. În cele din urmă (sau

poate întâi de toate), volumele se adresează cititorului de rând, ajutându-l să descopere

frumusețea creației populare și să-și îmbogățească modul de exprimare prin valorificarea

„mărgăritarelor” șlefuite de strămoșii noștri, generații de-a rândul.

C E L E M A I C Ă U T A T E P E R L E F O L C L O R I C E

DE LA EDITURA ARC

mai / iunie 2014

ÎN ZIUA DE ASTĂZI, DACĂ VREI SĂ FACI UN PROIECT CULTURAL, SUBIECTUL CU

MAJUSCULĂ ÎL CONSTITUIE NU CARTEA, CI PROMOVAREA. DACĂ NU APARE ÎN PROIECT

CUVÂNTUL PROMOVARE, URMAT DE RELAȚIONARE, INTERCULTURAL ȘI MEDIATIZARE, NU

ÎȚI SUSȚINE NIMENI PROIECTUL.

CARTEA –între

ENTUZIASM ȘI MANAGEMENT CULTURAL


Așa începe orice discurs cultural respectabil: promovăm cartea, promovăm lectura, pro-

movăm valorile locale etc. Nu e neapărat rău, dar ceva se pierde pe drum. Ar fi minunat să

găsim cât mai multe formule de a-i determina pe tineri (și pe vârstnici) să citească, dar de

multe ori formulele alese sunt atât de scorțoase, încât se transformă într-un șir de 99 de

garduri de sărit până la poezie.

Până una alta, aplaudăm experimentele. În mare parte importate din România. Însă

inițiativa de a fi aplicate și la noi e de apreciat. Două exemple sunt Bibliotecile Stradale de la

Artico și Târgul de Carte „O carte veche – un prieten nou“.

Am fost și m-am uitat la Bibliotecile Stradale: două vitrine micuțe, cu două fețe, care adă-

postesc cărți donate. Cărțile de acolo seamănă cu oamenii, sunt diverse: unele mai serioase,

altele mai tehnice, altele extraordinare. Alături sunt bănci. Cititorii le pot împrumuta, le pot

citi acolo. Un proiect romantic, aș spune. Ar fi bine să prindă rădăcini, să scoată lăstari și

prin alte localități. Chiar dacă sunt convinsă că Bibliotecile Stradale vor fi utilizate de aceiași

iubitori de carte peste care dăm și în librării sau biblioteci, proiectul mi se pare foarte fru-

mos și îi urez viață lungă și mulți copii.

M o n i S T Ă N I L Ă

Al doilea proiect, Târgul de Carte „O carte veche – un prieten nou“, pornit de la cunoscutele

întâlniri de schimb de carte, și-a prins puțin codița în practicile de management cultu-

ral. Planul e bun, dar seamănă puțin cu prozelitismul. Mergem la MallDova (fie și într-o

galerie), că acolo e publicul-țintă; dăm și un concert ca să atragem mulțimea; organizăm

concursuri. Deși experiența îmi spune că cel care vine pentru concert va bate darabana în

timpul recitalurilor de poezie, iar cei care vin pentru lecturi vor da o raită prin magazine

în timpul concertelor.

Cum-necum, e bine că, în sfârșit, cartea e subiect de știri, de activități în grup, de ancorat

în spațiile urbane, însă nu trebuie să uităm că atâta vreme cât ea nu intră într-o relație de

eu-tu cu cel ce o prinde în mână, rămânem doar cu entuziasmul.

mai / iunie 2014

...de la apariția ediției princeps,

Antologia poeziei generației ’80

a lui Alexandru Mușina, Editura

Vlasie, 1993, și-a pierdut nu doar

câteva figuri marcante – Cristian

Popescu († 1995), Mariana Marin (†

2003), Ion Stratan († 2005), de cu-

rând și Traian T. Coșovei († 2014),

asta pe lângă cele două pierderi pe

care și le asumase din start, Aurel

Dumitrașcu († 1990) și Paul Grigore

(† 1989) –, ci chiar pe alcătuitorul

ei, locomotiva Alexandru Mușina (†

2013), care a tras cele 30 de vagoane

(alte două s-au adăugat la reedita-

re, Editura Aula, 2000). Fără doar

și poate, este una dintre aparițiile

majore ale literelor române post-

decembriste, după ce că deceniul

precedent a dat cel puțin trei an-

tologii generaționiste ce-au făcut

epocă – Vânt potrivit până la tare,

Kriterion, 1982, Aer cu diamante, Li-

tera, 1982, Cinci, Litera, 1982 (Nouă poeți, Cartea Românească, 1984, nu

a mai avut aceeași… trenă!). Dacă

tot suntem la capitolul „trecerea în

revistă”, se cuvine să amintim și de

„benjaminul” său de peste Prut –

antologia lui Eugen Lungu Portret de

grup, Arc, 1995, replica basarabeană

la antologia lui A. Mușina, despre

care acesta din urmă avea să spună:

„O Atlantidă poetică!”. În acești 20

de ani, alte două generații – sau, în

opinia unor critici, ar fi vorba mai

degrabă de promoții, derivate ale

optzecismului – au luat prim-planul

vieții literare, alias nouăzeciștii și

douămiiștii, fără ca desantul ’80 –

adevărat, acum bună parte lăsați la

vatră, și doar câțiva în mare formă

– să fie scos din cărți.

Ei bine, la data apariției, în 1993,

Antologia poeziei generației ’80 se

dorea o primă trecere în revistă

a trupelor regrupate din mers (în

1990-1992 tocmai apăruseră câ-

teva volume ce nu aveau cum să

fie publicate în anii ’80, de la cele

individuale – Atelierele (1980-1984) Marianei Marin, Cartea Româneas-

că, 1990; Înnebunesc și-mi pare rău,

de Florin Iaru, Cartea Românească,

1990; Imperiul simpatiei, de Dan

Stanciu, Cartea Românească, 1990;

Deasupra lucrurilor neantul, de Ni-

chita Danilov, Cartea Românească,

1990; debutul lui Viorel Padina, Poemul de oțel, Cartea Românească,

1991; Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986), de Alexandru Muși-

na, Cartea Românească, 1992 – la

cele colective – Pauză de respirație,

de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu,

Marius Oprea și Simona Popescu,

Litera, 1991 (ultima scoțându-și și

un volum propriu, cu un an mai

devreme, la aceeași editură, Xilo-fonul și alte poeme) – sau postu-

me – Anluminură, de Paul Grigore,

Litera, 1991; Mesagerul, de Aurel

Dumitrașcu, Canova, 1992 – ceea ce

întregea valoric & numeric portre-

tul de grup), chiar dacă s-a dovedit

a fi o ultimă chemare sub arme, ca

pentru Parada Învingătorilor. De-

acum înainte, sigla 80 devine un

brand, iar Paralela 45 (ex-Vlasie),

o editură optzecistă pe față, își va

face un titlu de glorie din promo-

varea produselor cu marca 80 (nu

întotdeauna de cea mai bună calita-

te). Dar și ținta unor poeți grupați

în jurul suplimentului Nouăzeci al

revistei Luceafărul, cu mentorul lor,

Laurențiu Ulici, în frunte. De unde

Săptămâna lui Barbu & Co îi acuza

pe optzeciști, înainte de ’89, că nu

fac parte din sistem, nouăzeciștii le

D U P Ă 2 0 D E A N I . . .

E m i l i a n G A L A I C U - P Ă U N

A C V A F O R T E

62 6362A C V A F O R T E

reproșează tocmai că s-au grăbit să

se instituționalizeze!

Revenind la antologia propriu-

zisă, se cuvine să zăbovim puțin

asupra structurii acesteia: dincolo

de prefața, mai degrabă schema-

tică față de orizontul de așteptare

(cel puțin în comparație cu ditamai

studiul introductiv al lui Gheorghe

Crăciun la Competiția continuă. Generația 80 în texte teoretice, Vla-

sie, 1994, cu care trebuie pusă în

ecuație; dar și raportată la cele

două texte teoretice ale sale, an-

tologate de aceasta din urmă), din

care reținem liniile directoare ale

poeziei optzeciste (poezia „textu-

lui”, poezia „cotidianului”, poezia

„metafizicului”, poezia „nevrozei”),

se remarcă o construcție foarte so-

lidă axată pe doi vectori, „lunedist”

(Mircea Cărtărescu, Romulus Bucur,

Traian T. Coșovei, Bogdan Ghiu,

Florin Iaru, Mariana Marin, Viorel

Padina, Daniel Pișcu, Petru Romo-

șan, Matei Vișniec, Călin Vlasie; să

mai amintim că și Andrei Bodiu,

Caius Dobrescu, Marius Oprea și

Simona Popescu, pe atunci lice-

eni, au citit la Cenaclul de Luni) și

„echinoxist” (Ioan Moldovan, Ion

Mureșan, Viorel Mureșan, Aurel

Pantea, Marta Petreu), cu o mai

(nemeritat) modestă excrescență

moldavă de la „Opinia studențească”

și „Dialog”-ul ieșene (Liviu Anto-

nesei, Nichita Danilov, Aurel Du-

mitrașcu) și un „corp străin”, dacă

nu cumva unul „astral”, în persoana

lui Cristian Popescu, liderul incon-

testabil al celor de la Nouăzeci. Alte

nume – extrem de puține când e

vorba de precursori (și evocate în-

tr-o ordine și ea grăitoare: Leonid

Dimov, Mircea Ivănescu, Nichita

Stănescu, Virgil Mazilescu, Emil

Brumaru sau Gellu Naum) – for-

mează o „bancă de rezervă” mult

prea generoasă (am numărat 48 de

poeți la grămadă, într-un singur

alineat, cărora li se adaugă alți 14

basarabeni, unii mai mult decât

discutabili, din alineatul imediat

următor, un nume fiind transcris

greșit – Sorin (sic!) Bălteanu în loc

de Lorina Bălteanu), iar schimbările

„post pe post” se pot opera oricând,

dacă nu cumva au și fost făcute de

evoluția autorilor în următorul de-

ceniu (Adrian Alui Gheorghe, Mir-

cea Bârsilă, Magda Cârneci, Lucian

Vasiliu, Octavian Soviany ș.a. sunt

autori de prima linie; cât o privește

pe singulara Judith Meszaros, doar

Cristian Popescu i se poate alătura).

(Și iarăși – cât de bine s-ar fi

înscris basarabeanul Eugen Cio-

clea, debutat în 1988 cu Numitorul comun, în toată această schemă!

Altminteri, puțină lume știe că,

înainte să ajungă la Vlasie, Antolo-

gia poeziei generației ’80 i-a fost

propusă Editurii Hyperion din Chi-

șinău, urmând să conțină și un de-

sant basarabean, și doar neașezarea

vremurilor de atunci, ca să nu mai

vorbesc despre incompetența direc-

torului, a făcut să ne scape această

formidabilă ocazie de a ne sincroni-

za din mers cu procesul literar din

Țară; mde, eram în epoca podurilor

de flori…)

Recitind textele propriu-zise,

izbește întâi de toate noutatea dis-

cursului unor autori care dau tonul

generației – oricât de „îndatorați”

ar fi lui Mircea Ivănescu sau Leonid

Dimov (mai degrabă lui I.L. Caragi-

ale, cel puțin în cazul lunediștilor)

–; se simte din prima că odată cu

ei se deschide un nou ciclu poetic,

unul pe care o singură generație

nu-l poate epuiza, de unde poeții

din imediata lor vecinătate – mă re-

fer la câteva voci importante ale ge-

nerației șaptezeci: Cezar Ivănescu,

Virgil Mazilescu, Ion Mircea, dar

și Mircea Dinescu – mai degrabă

buclează cu brio paradigma inter-

belică (după ce că generația șaizeci

reînnodase firele tradiției, rupte cu

brutalitate în deceniul cinci, al pro-

letcultismului total). Lucrul acesta

este cu atât mai remarcabil, cu cât

democratizarea limbajului optzecist

vine într-un deceniu al re-stalini-

zării, ce se va încheia prin inter-

zicerea unor cărți/autori pe care

regimul îi purtase altădată pe brațe

(Ana Blandiana, Mircea Dinescu).

Vocabularul și el este unul al stră-

zii, unul însă mediat de o solidă

cultură filologică și nu numai; altfel

spus, oralitatea și livrescul își dau

mâna, cu măsură în cazul majori-

ltfel spus, se mizează pe nucleul dur al generației,

y compris la capitolul număr de texte/pagini, fără

a se uita totuși de cele două aripi (repet: inegale),

ardelenească și moldavă, fiecare cu poetul ei far, clujeanul Ion

Mureșan și ieșeanul Nichita Danilov.

A

mai / iunie 2014

tății, și dând peste cap toate con-

vențiile, la Florin Iaru (redactată-n

dublu registru, cu un debut à la

Voronca și încheindu-se ca un banc

cu Bulă, Adio. La Galați mi se pare

o capodoperă). Parodicul își vâră și

el coada, atât la rez-de-chaussée-ul

vorbirii curente, cât și la nivel de

viziune (O seară la Operă, de Mircea

Cărtărescu, numărându-se printre

marile poeme ale anilor ’80), ca și

cum tot scotocind prin biblioteca

„Abației” (alias, România ceaușistă),

anume optzeciștii au pus mâna pe

tratatul lui Aristotel despre râs, atât

de bine ascuns, pe când predece-

sorii lor șaizeciști & șaptezeciști au

trebuit să se mulțumească doar cu

lecturi grave (nu-i vorbă, și lui Ma-

rin Sorescu, și lui Mircea Dinescu

le place să se amuze, dar o fac mai

degrabă în colțul gurii, pândind

reacția autorităților, care altminteri

se și autosesizează la un moment

dat, în cazul amândurora). Exact

ca-n debutul romanului de sertar al

lui I. D. Sârbu Adio, Europa, poezia

optzecistă este anunțată de un ho-

hot de râs, unul pe față, molipsitor,

de nestăvilit, la fel cum, revenită la

uneltele sale, în anii ’50, lirica ge-

nerației „luptei cu inerția” începe

prin a plânge („Mănânc și plâng.

Mănânc”). Or, se știe – atunci când

la represiune se răspunde prin râs,

de unde autoritățile se așteaptă la

smiorcăieli și cereri de îndurare,

chiar nu mai e nimic de făcut. În

acest sens, un titlu ca Înnebunesc și-mi pare rău capătă valoare de

(contra-)manifest, și deci nu poate

fi nicidecum acceptat de sistem,

care mai degrabă se va preface că

nu înțelege cadrul de referință al

unui poem cum este Corabia lui

Matei Vișniec, decât să se lase luat

în derâdere de fitecine. De unde

cultura oficială și chiar cea de sta-

dioane aduce tot mai mult cu Casa

Poporului, poetul optzecist pare să

trăiască în Salonul nr. 6, al cărui

purtător de cuvânt este (cu bătaie

lungă, versul lui Ion Mureșan din

Înălțarea la cer: „În ultima vreme

scrisori tot mai insistente îmi cer să

hotărăsc vârsta la care voi înnebuni”

– subl. mea).

Abia după această cură de sănătate

(mintală), se pot construi universuri

lirice distincte; doar că de-acum

încolo intrăm pe tot atâtea proprie-

tăți private.

Pe cât de monolit-unitară pare

a fi, văzută din exterior, poezia

generației ’80 (y compris, cea din

Antologia… lui Mușina), la o lectu-

ră atentă se disting câteva poetici

de autor – Nota bene: clasamentul

propus în prefață e unul mai de-

grabă schematic –, datorate unor

„personalități poetice ireductibile”:

„outsiderul” Mircea Cărtărescu ia

fața lui Traian T. Coșovei și Florin

Iaru pe terenul de joacă al acestora

din urmă; tot așa cum Alexandru

Mușina, unul dintre cei Cinci, se

arată a fi un poet de prim-plan

odată cu Budila-Express; Nichita

Danilov este tot mai singular în pa-

rohia lui; Liviu Ion Stoiciu ridică la

putere mitologia personală; Mariana

Marin dă o Est Etică în care se re-

găsesc liniile de forță ale generației;

Romulus Bucur, pe de o parte, și

Aurel Pantea, pe de alta, sunt doi

caligrafi desăvârșiți, primul al scri-

sului propriu-zis, și ultimul al an-

goaselor subliminale; Marta Petreu,

la un pol, și Simona Popescu, la

altul, transcriu experiențe de viață

diametral opuse, de femeie-vampă

prima, și de fetiță abia ajunsă la

pubertate, cea de a doua; Ion Mure-

șan dă glas (profetic!) nebuniei, pe

când Cristian Popescu o domesti-

cește, bagatelizând-o; Matei Vișniec

coboară funambulescul în cotidianul

cel mai banal; Ion Stratan foarțează

scriitura etc., etc. Din păcate, selec-

ția textelor îi depunctează pe unii

și-i favorizează pe alții, cel puțin

din punctul de vedere al evoluției

ulterioare (Aurel Pantea are neper-

mis de puține pagini față de Caius

Dobrescu, să zicem; altminteri, în

chiar anul apariției Antologiei…,

primul scoate Negru pe negru, unul

dintre volumele de referință ale ge-

nerației ’80); ca să nu mai spun că

ă fiu înțeles – nu râsul în sine conferă valoare acestei

poezii, adeseori grave, el are însă un efect eliberator;

odată cu atitudinea (nu tu: „Alinierea! Drepți!!!”,

ci: „Pe loc repaus!”), se de-crispează și limbajul, dar și fețele

poeziei – măștile unor poetici ermetice sau de limbaj cad una

după alta, lăsând loc unor expresii firești (se râde pe față, se

plânge pe bune, iar uneori se și moare deadevă).

S

6564A C V A F O R T E

Paul Grigore poate fi oricând înlo-

cuit cu Octavian Soviany (sau Emil

Hurezeanu, sau Augustin Pop, sau

Andrei Zanca – lista rămâne des-

chisă). Nu că „împroprietărirea” cu

asupra de măsură a unora și parția-

la „expropriere” a altora ar schimba

din temelii relieful generației, dar

o mai dreaptă așezare în teren ar

fi fost de dorit – la urma urmei,

înainte să treacă prin Brașov, una

dintre axele poeziei optzeciste s-a

trasat via Piatra-Neamț (cu onesti-

tatea-i caracteristică, antologatorul

amintește în prefață de „colocviile

de poezie de la Sighișoara și Piatra-

Neamț”), de unde este selectat doar

regretatul Aurel Dumitrașcu (nu aș

vrea să cred că din motive senti-

mentale!), lăsându-se în afară Adri-

an Alui Gheorghe (nu-i bai, acesta

se va regăsi pe „lista lui Manolescu”,

de data asta în colecția Canon a

editurii lui Al. Mușina). Mă tem însă

că niciun arpentor nu ar fi în stare

să mulțumească pe toată lumea, și

oricum trebuie luată în calcul și ca-

litatea solului (cernoziom curat, Po-emul despre poezie, al lui Ion Mure-

șan, de doar 5 versuri; la fel și M.M. al Marianei Marin, de citat cap-coa-

dă: „Liniile din palma mea stângă/

seamănă uimitor cu cele din palma

mea dreaptă./ Nu știu ce înseamnă

pentru chiromanți asta./ E ca și

cum aș fi venit pe lume în rugăciu-

ne”), și proximitatea/distanța față

de principalele axe de comunicație

(lunediștii sunt de departe favori-

zați, în dauna echinoxiștilor și mai

cu seamă a aripei moldave), și de

suzeranul pe a cărui „moșie” li s-a

repartizat lotul de pământ (N. Ma-

nolescu versus Marian Papahagi &

Ion Pop versus Al. Călinescu), și câte

și mai câte. Fără a fi demarcate cu

strictețe, „plăcile tectonice” ale ce-

lor trei mari areale sunt inegale atât

ca suprafață (partea leului îi revine

neîndoios Bucureștiului, gruparea

brașoveană gravitând oarecum în

jurul capitalei), cât și raportate la

„nivelul mării” (de o parte Dealurile

Clujului și Dejului, de alta Coasta

Iașiului și Câmpia Vlăsiei).

Și dacă tot am trecut nu atât

dintr-un alineat în altul, cât dintr-

un plan (orizontal) într-unul ver-

tical, force est de constater că ade-

văratul relief al Antologiei poeziei

generației ’80 îl dau cele câteva po-

eme de vârf, nu doar ale desantului

în cauză, ci ale poeziei românești

postbelice, de la O seară la Operă a

lui Mircea Cărtărescu la Înălțarea la cer și Izgonirea din poezie ale lui

Ion Mureșan, fără a uita de Nouă variațiuni pentru orgă ale lui Ni-

chita Danilov, Adio. La Galați al lui

Florin Iaru, Budila-Express al lui

Alexandru Mușina sau Corabia lui

Matei Vișniec. Greu de spus care ar

fi vârful Omul al antologiei (o vreme

am ezitat între Înălțarea la cer sau

Izgonirea din poezie și Budila-Ex-press, dar auzindu-l pe Alexandru

Mușina recitându-și poemul în ca-

drul maratonului poetic de la Sibiu,

în toamna lui ’07, nu am mai avut

niciun dubiu – Budila-Express este

Poemul Paradigmatic al Generației

’80), cert este că Poetul generației

nu putea fi decât Unul-Adunat-

Împreună – cinste cui a făcut-o.

Păstrând proporțiile, demersul de

„rassembleur” (cuvânt ce i-ar fi plă-

cut profesorului de franceză A.M.)

al alcătuitorului Antologiei poeziei

generației ’80 poate fi comparat cu

cel al mentorului său de la Cenaclul

de Luni, Nicolae Manolescu, autorul

antologiei Poezia română moder-

nă de la G. Bacovia la Emil Botta,

doar că, spre deosebire de „cartea

cu ghinion” (N. Manolescu, în pre-

fața ediției a doua, Allfa, 1996) din

1968, retrasă după doar trei zile din

circulație, Antologia… lui Mușina

s-a dovedit a fi o „carte cu noroc”,

și care este încă/mereu în joc!

mai / iunie 2014

M O N D E N

Cristina SCARLAT

6766M O N D E N

Pe scena mare a debutat în 1998, în cadrul Concursului Republican de

Romanțe „Crizantema de Argint“, unde și-a demonstrat nu numai talentul,

ci și ambiția. Fără să fie premiată la prima încercare, Cristina a participat

și la următoarele ediții, până în momentul în care a câștigat trofeul acestui

concurs, în 2001. De asemenea, este laureată a Festivalului Internațional

de Muzică „Șlagărul de aur“ (Moghiliov). Tot în 2001 a ocupat locul trei la

Concursul Internațional „Crizantema de Aur“ (Târgoviște, România). Este

laureată a Premiului III la Concursul Cântecului de Estradă „Slaveanskaia

zvezda“ (Oriol), iar în toamna lui 2011 a obținut Premiul III la Festivalul

„Slaveanski bazar“ din Vitebsk, Belarus.

MOLDOVAnumele meu a fost

O LUNĂ DE ZILE

C R I S T I N A S C A R L A T E S T E N Ă S C U T Ă P E 3 M A R T I E 1 9 8 1 L A

C H I Ș I N Ă U . P R O V I N E D I N T R - O F A M I L I E D E M U Z I C I E N I

Ș I E R A F I R E S C S Ă F I E M U Z I C A P R I M A E I D R A G O S T E ,

I A R P R I N I N T E R M E D I U L E I S Ă P E R C E A P Ă Ș I U L T E R I O R

S Ă C U C E R E A S C Ă L U M E A .

mai / iunie 2014

Anul acesta Cristina Scarlat a reprezentat țara noastră la Eurovision Song Contest. În pofida

faptului că Republica Moldova nu s-a calificat în finală, Cristina s-a întors victorioasă de la

Copenhaga. Și asta nu pentru că și-a făcut noi prieteni în culise și a fost lăudată pentru talent

și voce, ci pentru că a deturnat mitul că în Republica Moldova se cântă doar muzică specifică,

inspirată din ritmuri lăutărești și dispoziție de: „E sărbătoare și răsună muzicaaaa!“.

Am discutat cu Cristina Scarlat despre cel mai mare concurs european de muzică, dar și despre

viața de după Eurovision.

6968M O N D E N

um te simți după ce ai re-prezentat Republica Mol-dova la Eurovision Song Contest?

Mă simt bine, nu am niciun motiv

să mă simt altfel. Există lume care

așteaptă să mă vadă deprimată,

așa cum e firesc, pentru că unele

publicații de la noi au scris că am

suferit un eșec, că sunt ruinată. Nu,

nu am avut niciun eșec. Nu mă simt

ruinată și n-am niciun motiv să fiu

așa. Eu am trăit o experiență incre-

dibilă, fantastică, o poveste frumoa-

să, care m-a marcat foarte mult.

Această experiență m-a maturizat

și m-a ajutat să învăț multe lucruri.

A fost o lecție foarte bună de viață

și mă simt privilegiată că am lucrat

cu o echipă de vis, care nu doar că

sunt profesioniști desăvârșiți, ci și

oameni de calitate superioară: Ion

Akulov, Iulian Cărăuș, Lidy Scarlat,

Svetlana Gluhova, dansatorii de la

„Space“, designerul vestimentar Jan-

na Berezovscaia....

Toți reprezentanții Republicii Moldova la Eurovision, cu care am discutat după concursul european, mi-au spus că acest eveniment le-a schimbat viața. Ce se întâmplă aco-lo, de fapt?

Acolo e, așa cum spuneam mai sus,

o poveste. Nu mă satur să vorbesc

despre bogata experiență pe care

am acumulat-o. Și nu mă refer doar

la faptul că am cântat pe această

scenă și am avut un public foarte

numeros, dar a fost foarte bună și

experiența interviurilor acordate,

care s-au ridicat la peste o sută.

Emoția pe care o trăiești când lu-

mea te recunoaște, îți cere auto-

graf, se fotografiază cu tine este de

nedescris. M-am simțit apreciată,

prețuită. Pe lângă participarea în

semifinală și finală, concurenții

susțin concerte în oraș. Și când

urci pe scenă, și de la primele

acorduri publicul începe să cânte

împreună cu tine, este incredibil.

Sunt senzații pe care nu le pot

reda, m-am simțit fantastic. Aș vrea

să împart cu toți emoțiile pe care

le-am simțit eu acolo, aș vrea ca

muzica pe care o cânt să transmită

stări similare celor pe care le-am

simțit eu.

Era concurență „europeană“ în cu-

lise, se simțea o luptă între voi?

Nici vorbă de așa ceva. Fieca-

re era foarte concentrat pe ceea

ce are de făcut în scenă. În afa-

ra repetițiilor, a scenei, toți erau

degajați, prietenoși, sociabili. Mulți

concurenți m-au încurajat, ne-am

împrietenit, comunicăm pe rețelele

de socializare, chiar și înainte de

acest interviu am schimbat câteva

impresii și amabilități cu cineva pe

chat.

Cum te-ai simțit când ai revenit

acasă?

Mă bucur că persoanele adecvate au

apreciat efortul meu. Noi am zburat

spre casă Copenhaga-Frankfurt,

Frankfurt-Chișinău și din Frank-

furt am luat o cursă Air-Moldova.

Însoțitoarea de bord m-a întâmpi-

nat cu un zâmbet luminos și mi-a

oferit un loc în compartimentul

business-class, deși biletul meu

era pentru alt compartiment, poate

acest detaliu nu era pentru interviu,

dar eu l-am primit ca pe un semn

de apreciere, care m-a emoționat.

La aeroport m-au întâmpinat prie-

tenii, dar și persoane pe care nu le

cunosc. Mi-au adresat cuvinte încu-

rajatoare. Mi-au pregătit o cină fru-

moasă, nici n-am putut să merg pe

acasă, pentru că îmi era greu să-i

refuz pe oamenii care s-au pregătit

special să mă întâmpine, să-mi cre-

eze o stare de confort. Eu încă am

impresia că... revin acasă. Poate, cu

mici excepții, dar în linii generale,

lumea a devenit foarte protectoare,

atentă cu mine. Toți își fac griji,

chiar dacă le spun că nu trebuie să

facă asta, un artist este ca un ostaș,

trebuie să accepte competiția, să

și-o asume și să știe să primească

la fel de adecvat o înfrângere, pre-

cum și o biruință.

Cum a reacționat familia ta?

Familia m-a susținut și mă susține

întotdeauna. Dar mă confrunt cu o

problemă, nu-mi pot izola copiii de

rețelele de socializare și ei citesc

comentariile, inclusiv ale marilor

specialiști în toate domeniile care,

dacă le-ar fi picat lor șansa să re-

prezinte Moldova la Eurovision și

oriunde în altă parte, sigur ar fi

fost impecabili și s-ar fi întors în-

vingători. Iar copilului mai mare îi

este greu să afle că alții o critică

dur pe mama lui doar pentru faptul

că ei cred că dacă ar fi fost în locul

meu ar fi fost mai buni. Eu cred

că fiul meu se maturizează înainte

de timp, lovindu-se de duritatea

acestor comentarii. Ionuț are 9 ani

și mi-a spus: „Mami, tu nu ascul-

ta oamenii răi. Cine vorbește rău,

înseamnă că așa este el, ca vorbele

lui“. Pentru fiecare copil, părinții lui

C

mai / iunie 2014

sunt cei mai buni, cei mai talentați,

mamele – cele mai frumoase, tații –

cei mai puternici. Copiii, ambii, îmi

pășesc pe urme. Ei știu, înțeleg deja

ce înseamnă să muncești înainte să

intri în scenă. Ionuț studiază acor-

deonul, Sofia – vioara, cunosc nu

din auzite cum ajungem să mâncăm

pâinea asta de artist. De ce spun

toate astea? Vezi că Eurovisionul a

însemnat o etapă importantă nu doar

pentru mine, ea marchează noi etape

pentru familia noastră.

Este un gest de patriotism să

reprezinți țara la un astfel de con-

curs?

Da, fără îndoială, așa este. Iar eu

îmi iubesc țara. Îmi iubesc părinții.

Și îmi pare rău că trebuie să spun

asta, dar în ultima perioadă această

dragoste nu a fost reciprocă. O lună

de zile, numele meu a fost Moldova.

Și denumirea piesei – la fel. Purtam

steagul țării, dar simțeam o doză de

amărăciune.

Am fost mai mult atacată decât

susținută și asta e dureros. A trebuit

să-mi iubesc în continuare țara, tre-

când peste neiubirea ei. Și înainte de

Eurovision a fost așa. Și când m-am

întors, s-a întâmplat la fel, cu mici

excepții din partea celor care m-au

susținut. Recunosc, sentimentul de

dragoste nu a fost reciproc și lucrul

acesta m-a rănit și mă doare în con-

tinuare. Am simțit că lumea așteaptă

să eșuez ca să spună: „Vedeți, noi

am avut dreptate“, fără să se gân-

dească la faptul că ei trebuiau să-și

dorească ca eu să mă prezint foarte

bine, pentru că astfel nu câștig doar

eu. Pe viitor mi-aș dori să devenim

mai toleranți. Mai omenoși. Până în

momentul când se alege câștigătorul

național, poți avea simpatii și an-

tipatii, să ți le susții public, să faci

cum vrei. Dar în momentul în care

a fost desemnat câștigătorul, fii bun

și susține-l, pentru că astfel tu arăți

că îți dorești ca țara ta să ajungă sus.

Aici nu mai e loc de ambiții perso-

nale. Reprezentantul țării e și firesc

să placă unora și să displacă altora,

dar el deja te reprezintă, susține-l,

oricine ar fi. Mai departe el urmează

să treacă prin situații de stres, prin

multe momente complicate și trebuie

să se concentreze la actul scenic, să

fie puternic. Responsabilitatea este

foarte mare, iată de ce nimeni nu

te pune să-l iubești, dar să respecți

munca altora și să-ți dorești ca el să

izbândească pentru imaginea țării

este o dovadă de nivel intelectual al

individului. Noi, din păcate, nu știm

să ne susținem reciproc, de asta

suntem dispersați și ne mișcăm cu

greu din loc, pentru că nu știm să

ne mobilizăm, să ne bucurăm pen-

tru alții. Când o să învățăm să ne

respectăm și să ne bucurăm pentru

alții, avem șanse să mergem mai de-

parte.

7170M O N D E N

Clasamentul tău personal pentru

Eurovision a coincis cu rezultatele

finale?

Oarecum da. Mie mi-a plăcut foarte

mult piesa Suediei și m-am împri-

etenit în culise cu reprezentanta

acestei țări. M-a surprins foarte

mult locul II, o melodie frumoasă,

drăguță, dar nu eram la un concurs

de melodii drăguțe! Dar mă bucur

pentru toți. La fel, mi-au plăcut

Armenia, Azerbaidjanul și Norvegia.

Consider că piesa și interpretarea

Austriei au fost cele mai bune. A

meritat să fie pe locul întâi. Per-

sonal, sunt împotriva promovării

unor... excentricități chiar atât de

excentrice, dar, dacă ne referim

strict la voce, melodie și interpre-

tare, nu ai ce să-i reproșezi. Din

păcate, Eurovisionul promovează

anumite mesaje pe care noi încă

nu le putem accepta și poate nici

nu trebuie să ni le atribuim sau,

cel puțin, nu știu dacă eu vreodată

o să le accept. Nu am nimic împo-

triva nimănui. Nu cred că trebuie

să judec eu cum să-și trăiască ci-

neva viața, intimitatea. Dar mi-e

frică de faptul că trăim o perioadă

în care suntem martorii pierde-

rii valorilor. Și noi „contribuim“

la această pierdere. Se întâmplă

pentru că noi criticăm, analizăm,

polemizăm și protestăm împotriva

unor factori care credem că duc la

pierderea valorilor, la degradarea

lor, fără să acordăm atenție va-

lorilor în sine, propriilor noastre

familii, moralității. Noi suntem

exemple proaste, pentru că nu păs-

trăm ceea ce avem, dar pretindem

că ne e frică să pierdem. Că dacă

știm să le păstrăm, prin exemplul

nostru personal le confirmăm va-

loarea, atunci tot felul de apariții

excentrice nu vor rămâne decât la

nivel de spectacol. Nimeni nu ne

ia nimic cu forța, e vina noastră că

ne canalizăm eforturile în direcții

greșite.

Gestul tău cu smulgerea cosiței pe scena Eurovisionului a bulversat pe toată lumea, mai mult, există voci care afirmă că din cauza lui nu ai fost votată în finală. Care este jus-tificarea acestui gest?

Azi, privind în urmă la show, nu

aș schimba nimic. Absolut nimic.

Iar una dintre legile nescrise ale

concursului Eurovision este că

publicul trebuie să te memorizeze

prin ceva ieșit din comun. Și uite,

acum toată lumea vorbește despre

barba Conchitei și cosița mea. Iar la

modul serios, vreau să vă spun că

pe seama acestui gest există atâtea

păreri! Chiar dacă aici, în Republi-

ca Moldova, această idee nu a fost

percepută corespunzător, o parte

din public a înțeles ce am urmărit

să transmit eu prin acest gest. Dacă

ați observat, costumul meu sublinia

o confruntare: eu eram jumătate

femeie războinică, luptătoare și

jumătate femeie romantică, sensibi-

lă, diafană. Și când există în suflet

astfel de dualități, la un moment

dat trebuie să te hotărăști: într-o

direcție ori în alta. Iar eu m-am

născut o luptătoare. Smulsul cosiței

este un gest simbolic, prin care am

vrut să subliniez că mi-am asumat

o cale și am de gând s-o bat în

continuare. Mi-am tăiat părul și în

viață, nu doar la Eurovision.

Îți mulțumesc pentru că ai acceptat

invitația noastră și îți dorim mult

succes în continuare.

Și eu vă mulțumesc.

Interviu realizat de Liliana Popușoi

mai / iunie 2014

T E N D I N Ț E


Tânăra

CARE DĂ CULOARE

C U O P E N S U L Ă Ș I V O P S E L E A C R I L I C E , I R I N A M A D A N F A C E

A D E V Ă R A T E M I N U N I , C Ă C I M O D A R E Î N V I E Î N M Â I N I L E E I . V O R B I M

D E S P R E T Â N Ă R U L D E S I G N E R C A R E P I C T E A Z Ă P E H A I N E Ș I C A R E

N E - A C O N V I N S , I N D I S C U T A B I L , C Ă M O D A E S T E A R T Ă .

P R O A S P Ă T Ă A B S O L V E N T Ă A A C A D E M I E I D E M U Z I C Ă , T E A T R U Ș I A R T E

P L A S T I C E , I R I N A A S U R P R I N S L U M E A S E N S I B I L Ă L A F R U M O S Ș I L A

C U L O A R E C U O C O L E C Ț I E I N E D I T Ă , N U M I T Ă „ B U R A N O “.

STOFEI ȘI SUFLETULUI

7372T E N D I N Ț E

deea, spune Irina, s-a născut din admirația pentru

orașul venețian. Ca sursă de inspirație i-au servit și

alte orașe cu arhitectură colorată, precum și stilul

etno românesc. Linia vestimentară este o îmbinare

de picturi pe stofă și de broderie realizată manual. Artis-

ta nu se conduce după tendințe sau după ultimele „răc-

nete“ ale modei. Totul s-a născut din trăiri interioare pe

care le-a adunat în colecția „Burano“, concepută special

pentru teza de licență.

Irepetabilele sale „Picturi îmbrăcate“ au pornit

de la o bluziță pentru ea însăși, pe care și-a pictat auto-

portretul. De atunci, tânăra e pusă serios pe treabă, căci

are mai multe solicitări din partea celor care își doresc

să poarte ceva neobișnuit și personalizat, care aprecia-

ză arta, culoarea abundentă și lucrul manual realizat cu

multă dragoste.

Mai nou, Irina pictează și pe genți, pe pantofi – acce-

sorii destinate femeilor care preferă să poarte ceva

exclusiv.

Probabil, vă întrebați ce să faci cu o piesă vestimentară

vopsită manual. Irina ne încredințează că hainele sale nu

sunt piese de muzeu, ci sunt chiar foarte purtabile. Vop-

seaua acrilică, pentru textile, este rezistentă la spălat și

nu se șterge o lungă perioadă de timp.

Lucrările sale au fost apreciate nu doar de profesorii de

la facultate, ci și de experți, creatori de modă, nume cu-

noscute din domeniu, care i-au oferit mai multe distincții

și premii: marele premiu la Festivalul Internațional de

Modă „ArtPodium“ (2013); diplomă de gradul I la cate-

goria „Folk“, Festivalul „Текстиль и мода“; mențiune în

etapa națională a Concursului „Rochia Anului 2013“ ș.a.

Se pare că „picturile îmbrăcate“ nu sunt singurele ocupa-

ții ale Irinei. Ea mai este și studentă la Facultatea de Jur-

nalism și Științe ale Comunicării, pe care o absolvă anul

acesta. Însă de pictură s-a îndrăgostit iremediabil, căci

anume asta își dorește să facă în continuare.

Și pentru că vara e aproape, venim cu o sugestie vesti-

mentară din partea tinerei creatoare. „Picturile îmbră-

cate“ propun culori vibrante, tonuri puternice de roșu,

verde, turcoaz, portocaliu. Pictura și broderia realizată

manual, decorul cu nasturi colorați, croielile simple și

aglomerația de culori sunt câteva trăsături ce definesc

stilul pieselor vestimentare pe care ni le propune Irina.

De asemenea, o nouă tendință este utilizarea în cantități

mici și a dantelei naturale, căci o dantelă pictată manual

presupune feminitate și originalitate. Irina încurajează și

purtarea de haine în stil etno național, îmbinat cu ele-

mente moderne.

Fo

to:

arh

iva

pe

rso

na

lă a

cre

ato

are

i

I

mai / iunie 2014

M o n i S T Ă N I L Ă

DAN PERJOVSCHI

dincolo de

REGULI

ARTISTUL DAN PERJOVSCHI A REVENIT ÎN CHIȘINĂU

LA INVITAȚIA ASOCIAȚIEI OBERLIHT, ÎN CADRUL

PROIECTULUI CHIOȘC, PENTRU O REZIDENȚĂ

ÎNTRE 27 ȘI 31 MAI.

7574U N D E R G R O U N D

În prezentarea „Cum trăiesc bine ca artist în Sibiu fără să vând mare

lucru la New York?“ din 28 mai, de la Casa Zemvstvei, Dan Perjovschi

a insistat pe câteva lucruri care i-au influențat evoluția artistică. Ne-a

spus că niciodată nu s-a folosit de ceea ce a învățat în școală, însă a

subliniat faptul că asta nu înseamnă ignoranță. Trebuie să cunoști to-

tul, ca să știi ce anume vei evita.

Prezentarea artistului a avut patru mari direcții: România din anii ’80

până astăzi, cum a ajuns el la ceea ce face azi, cum a reușit împreună

cu soția sa, artista Lia Perjovschi, să facă un centru de documentare

în arta contemporană, inexistent în România, apoi a vorbit despre

folosirea corpului ca material artistic în societatea în care trăiește.

După prezentare a răspuns la întrebările celor din public.

Povestea dronei și a robotului de pe Marte avea rolul să îi convin-

gă pe tineri că trebuie să deschidă bine ochii. Nu mai pierzi vremea

desenând mere, gata cu naturile statice, e timpul să îți pui altfel de

probleme. Drona care ne supraveghează pe fiecare („îngerul păzitor“,

cum îi spune în glumă artistul) e parte din lumea noastră, nu ne pu-

tem preface că nu există. Cât despre deprinderea meșteșugului, ni

s-a spus: „Stați cuminți, măi, că s-a inventat imprimanta 3D și asta va

schimba foarte multe“. Robotul de pe Marte reprezintă accidentul: un

robot a filmat trei ani pe Marte, iar la închiderea proiectului oamenii

de știință și-au dat seama că nu s-au gândit la un sistem de oprire.

Deci robotul filmează, de nebun, pe Marte. Nesupravegheat.

De fapt, toate aceste povești ne vorbesc despre o lume care se schim-

bă mai repede decât putem noi să conștientizăm, iar omul trebuie să

se descurce cu ce are. De aceea a ajuns el, un artist din România, să

caute o soluție de a fi prezent în galerii fără să se mai simtă pus în

șah de procedurile scumpe și pretențioase impuse de transportarea

lucrărilor. Iar soluția lui e atât de bună, încât aproape nu mai are

timp să respire. Artistul internațional e, citez, un avion.

ÎN ZILELE DE 28 ȘI 29 MAI A PUS LA CALE, ÎMPREUNĂ CU

VADIM TZIGANASJ, O „GAZETĂ DE PERETE“ ÎN SCUARUL DINTRE

STRĂZILE SFÂNTUL ANDREI ȘI IVAN ZAIKIN, UNDE FIECARE

A VENIT CU STENCILUL SAU CU IDEEA LUI.

mai / iunie 2014

O R A Ș U L D E A L T Ă D A T Ă

I u r i e C O L E S N I C

D i n ș i r u l l u n g d e a r h i t e c ț i c a re a u l ă s a t a m p re n t e l e t a l e n t u l u i l o r p e

i m a g i n e a o ra ș u l u i n o s t r u s u n t d o i c a re a u ș t i u t s ă d e a o f a ț ă i n c o n f u n d a -

b i l ă C h i ș i n ă u l u i . P r i m u l c a re a re u ș i t a c e a s t ă p e r f o r m a n ț ă a f o s t A l e x a n -

d r u B e r n a rd a z z i ș i l u i î i a p a r ț i n e m e r i t u l d e a f a c e d i n C h i ș i n ă u u n o ra ș

e u ro p e a n , i a r a l d o i l e a a r h i t e c t c a re a re c o n s t r u i t o ra ș u l d u p ă ră z b o i ,

p ă s t râ n d m u l t d i n i m a g i n e a d e o d i n i o a ră , a f o s t a c a d e m i c i a n u l A l e x e i

Ș c i u s e v ( 2 6 . I X . 1 8 7 3 , C h i ș i n ă u – 2 4 . V . 1 9 49 , Mo s c o v a ) , c a re a e d i f i c a t c l ă -

d i r i m o n u m e n t a l e .

Casa Guvernului, 1947


ste unicul arhitect din lume

care a reușit pe parcursul

activității sale să obțină

asemenea performanțe profesiona-

le, adică proiectele lui au devenit

clădiri și bulevarde: 5 proiecte în

anii de studenție, 25 de proiecte

mari până în 1917 și 100 de pro-

iecte după 1917.

Când citești biografia acestui

chișinăuian, fie și în formula cea

mai comprimată, rămâi profund

marcat de marea lui personalitate

și de realizările greu de imaginat.

A proiectat planul de reconstru-

ire a Moscovei: Gara Kazan, clă-

direa Telegrafului, Hotelul „Mos-

cova“, Institutul de Mecanică din

Moscova (1923-1930), mausoleul

lui Lenin (1924-1930), proiectează

stația de metrou „Komsomol-

skaia-Centură“ (1949), clădirile

sediilor Prezidiului AȘ a URSS,

Institutului de Fizică, Institutului

E

UN CHIȘINĂUcare va rămâne doar

ÎN PROIECTEF

oto

: d

in a

rhiv

a p

ers

on

ală

mai / iunie 2014

de Chimie Organică, Institutului

de Genetică – toate ale AȘ a URSS

(1949), blocuri de locuit (1938-1939),

bisericile „Pokrov“, „Marfo-Mariins-

kaia“ ș.a. A proiectat o serie de edi-

ficii la Tbilisi, Baku, Batumi (1933-

1938), o serie de poduri – la Mos-

cova, Smolensk, Tbilisi. Proiectează

edificiul Teatrului de Operă și Balet

din Tașkent (1940-1947). Proiectează

artera principală a Kievului – bd.

Kreșceatik (1945), Observatorul As-

tronomic de la Pulkovo (Leningrad,

1949) și orașele-satelit ale Leningra-

dului: Pavlovsk, Pușkino ș.a.

Dar a început cu arhitectura

ecleziastă: iconostase, a făcut picturi

murale în biserici, a restaurat o bi-

serică din secolul al XII-lea la Ovruci

(1904-1911), a proiectat biserica de pe

câmpia Kulikovo, în gubernia Har-

kov (1912), proiectând și în Basarabia

câteva biserici de toată frumusețea.

A proiectat orașe mari și mici: Vol-

gograd, Istra ș.a. și muzee ca Iasnaia

Poleana. A trece în revistă opera lui

într-o formulă chiar și enciclopedi-

că este aproape imposibil.

S-a născut Alexei Șciusev la Chi-

șinău, în familia unui funcționar. A

învățat la Gimnaziul nr. 2 din Chi-

șinău (1883-1891). În 1897 a absolvit

cu medalie de aur Academia de Arte

Frumoase din Petersburg, obținând

dreptul la o bursă, care i-a permis

timp de doi ani să studieze arhi-

tectura și pictura în Austria, Italia,

Franța, Marea Britanie. În același

an s-a căsătorit cu chișinăuianca

Maria Karcevski, sora prietenului

său, renumitul pedagog Mihail Kar-

cevski. Și-a început cariera profe-

sională cu proiectarea unor case de

locuit și cu restaurarea unor case

importante din Petersburg, cum ar

fi palatul Olsufiev. În paralel: a scris

câteva capitole pentru Istoria artei

ruse (1909), e profesor la Școala Su-

perioară de Arte VHUTEMAS (1918-

1926), președinte al Societății de

Arhitectură din Moscova (1919-1929),

director al Galeriilor de Artă „Tre-

tiakov“ (1926-1929), director al Mu-

zeului de Arhitectură din Moscova

(1946-1949), profesor la Institutul de

Arhitectură din Moscova (1948-1949).

Conducător al Direcției academice

de proiecte (1938-1949).

Și până azi este complicat să

definești cărui domeniu să-l atribui

plenar, căci s-a impus ca istoric și

teoretician al artei, arhitect-aca-

demician al Academiei de Arte a

Imperiului Rus (1912), membru al

Academiei de Științe a URSS (1943),

șef al Sectorului istoria arhitecturii

la Institutul de Istorie a Artelor al

AȘ a URSS (1944), autor a peste 240

de articole și studii privind teoria și

istoria artei.

În 1946, când marele arhitect

Alexei Șciusev, ca fiind originar din

Chișinău, a fost invitat să se ocupe

de refacerea orașului care avea tot

centrul în ruine, acesta vine cu ide-

ea de a amplasa pe locul fostei clă-

diri a Mitropoliei, care era distrusă,

Casa Guvernului. El avea experiența

amenajării unor asemenea edificii.

Spre exemplu, dacă Kievul de astăzi

se laudă cu bulevardul Kreșceatik,

apoi trebuie să nu uităm că el a fost

eși a decedat la 24 mai 1949, la Moscova, legătura

lui cu Basarabia a fost și a rămas una de suflet.

A proiectat câteva biserici și case până la revoluția

din 1917, a revenit în 1940, iar în 1945-1948 a proiectat și

a executat restabilirea orașului distrus în timpul războiului.

D

Campusul Universității de Stat, 1947


proiectat de același Alexei Șciusev.

Apropo, chiar și mausoleul lui V.I.

Lenin din Piața Roșie este tot opera

lui. Guvernul RSS Moldovenești pe

atunci își avea sediul în clădirea

fostului azil al contesei Veazemski,

de pe str. Livezilor (azi Al. Matee-

vici), unde astăzi se află blocul cen-

tral al Academiei de Muzică, Teatru

și Arte Plastice. Se dorea construi-

rea unei clădiri care ar corespunde

prestigiului pe care trebuia să-l

aibă acest organ de stat. Și în 1947

Alexei Șciusev, secondat de o echipă

de arhitecți tineri, propune un pro-

iect al Casei Guvernului.

Era o clădire monumentală, care

în partea ei centrală părea a fi o

replică a catedralei. Centrată pe

axa Porților Sfinte și a catedralei,

având doar două nivele, ea se înca-

dra perfect în imaginea de atunci a

Chișinăului. Piața din fața clădirii el

o vedea mult mai mare, mai adap-

tată pentru manifestările de masă

care erau la modă în acea vreme.

De obicei, la 1 mai și la 7 noiem-

brie aveau loc mari demonstrații cu

participarea masivă a locuitorilor,

mobilizați special pentru asemenea

acțiuni. În piața în care în luna mai

1914 fusese dezvelit monumentul

împăratului Alexandru I, demolat în

1918, iar în 1938 în același loc fusese

dezvelit monumentul lui Ferdinand

I, evacuat în iunie 1940, el a am-

plasat două monumente, al lui V.I.

Lenin și al lui I. Stalin. Cele două

monumente erau și un fel de per-

mis pentru acceptarea proiectului,

acesta fiind spiritul epocii.

Spațiul din jurul Porților Sfinte

e la fel legat de piață, creând un

for public impunător, amintind de

tradițiile arhitecturii clasice roma-

ne. Dar proiectul n-a fost accep-

tat. Deoarece deciziile le luau pe

atunci șefii de la Partidul Comunist

al URSS, ei, din considerente de

economie a mijloacelor ori pur și

simplu din invidie de a nu crea la

Chișinău un ansamblu arhitectonic

de toată frumusețea, care ar fi con-

curat cu alte capitale ale republici-

lor unionale, au respins proiectul.

Deși legătura lui era firească și cu

estetica Chișinăului, căci arhitectul

preocupat de restaurarea capitalei

a făcut tot posibilul ca să păstreze

orașul din amintire. Chiar atunci

când a purces la lărgirea străzilor,

la construirea unor case noi, el

ținea cont de un nivel firesc al clă-

dirilor, care să nu devină presant

pentru pietoni și locuitorii urbei.

Undeva în memoria lui persista

amintirea unui oraș patriarhal, dar

și teama de puternicele seisme care

pot veni din zona Vrancei. Chișinăul

suportase în noiembrie 1940 un cu-

tremur distrugător.

După lungi perioade de inde-

cizie, abia în 1964 a fost edificată

Casa Guvernului, după proiectul lui

S. Fidlin, în cheia modernă a acelor

vremi – adică din sticlă și beton.

Clădirea a venit ca o replică la pro-

iectul lui A. Șciusev, un fel de anti-

proiect. Dacă acesta concepuse Casa

Guvernului în formă de P rusesc, o

clădire care parcă îmbrățișează Pia-

ța Marii Adunări Naționale de as-

tăzi, apoi S. Fidlin a inversat litera,

aducând partea centrală a edificiu-

lui chiar la marginea pieței.

Mai mult, sub aspect stilistic

clădirea nu se leagă cu niciun alt

edificiu din preajmă. Ea e privită

ca un corp străin în centrul unor

clădiri din altă epocă, chiar din

alt secol.

Poate că factorii de decizie de

atunci, impulsionați de dezghețul

hrușciovist, au vrut să demonstre-

ze prin acest proiect o descătușare

arhitecturală, o modernizare rapidă

a Chișinăului, un alt nivel al posi-

bilităților tehnologice, dar în linii

Biserica Mazarachi, 1947

mai / iunie 2014

mari ei au marcat două concepte

estetice. De acum încolo, capitala

Moldovei trebuia să se rupă de la

tradiție, de la trecutul său istoric.

Căci acesta este mesajul arhitectu-

ral pe care l-au formulat ei. Mesaj

care se pare că este multiplicat fără

nicio schimbare în clădirile care se

înalță astăzi în orașul nostru.

S-ar cuveni să regretăm amarnic

că de fiecare dată suntem nevoiți să

începem lucrurile din pagină nouă.

Cât de frumos ar fi fost astăzi să

putem admira vechea clădire a Mi-

tropoliei, cu cele două turnuri ale

capelelor situate pe lateral și impu-

nătoarea intrare centrală! Să vedem

precum odinioară, duminica și în

zilele marilor sărbători creștine,

călcând pe covorul roșu, mitropo-

litul trecând prin Porțile Sfinte și

mergând la Catedrală pentru a par-

ticipa la serviciul divin.

În aceeași ordine de idei: dacă

s-ar fi realizat proiectul lui Alexei

Șciusev, Republica Moldova de as-

tăzi ar fi avut o Casă a Guvernului

de invidiat, iar Chișinăul, un cen-

tru istoric de toată frumusețea.

La fel s-a procedat cu campusul

Universității de Stat, proiect bine

armonizat cu arhitectura din partea

de sus a orașului, cu Turnul de apă

și Casa Pronin. Dar nici acesta n-a

fost acceptat și a rămas în arhive

ca o promisiune. Pe malul Bâcului,

pe actuala stradă Albișoara, marele

arhitect a preconizat să fie con-

struite clădiri doar cu două-trei

nivele, iar râul să fie unul naviga-

bil, ca în oglinda lui să se reflecte

toată splendoarea arhitecturală a

Chișinăului. Dar cum se obișnuiește

la noi, frumosul a fost substituit cu

utilul și spiritul pragmatic a învins

spiritul elevat și estetic. Și astăzi

avem ce avem... Colina Măzărachi

el o vedea expunând în prim-plan

mărgăritarul istoric – biserica. N-a

fost să fie, căci arhitecții care l-au

urmat la pupitrul de dirijor al sim-

foniei arhitectonice au ascuns bi-

juteria în spatele unor clădiri cu 16

etaje. Nici colina Râșcanu, cu mo-

numentul Voluntarilor Bulgari, n-a

fost ocolită de nenoroc. Viziunea

monumentală a lui A. Șciusev a fost

substituită cu una simplistă a unor

arhitecți contemporani.

La fel cum centrul Chișinăului

proiectat de el păstra cele două bi-

serici, Catedrala veche „Sf. Gavriil

și Mihail“ și biserica „Sf. Ilie“, iar

tinerii arhitecți, la ordinul Partidu-

lui Comunist, le-au demolat...

Așadar, nu ne rămâne decât să

regretăm că există un Chișinău pe

care n-o să-l vedem niciodată și

care va rămâne doar în arhive, în

mapele cu proiecte nerealizate…

Monumentul Voluntarilor Bulgari, 1947


arol Schmidt s-a născut la 25 iunie 1846, în

orașul Bălți, într-o familie de catolici cu origini

germano-poloneze. Tatăl său, Alexander Schmidt,

de origine germană, medic de profesie, datorită

unei prestații exemplare, se bucura de un respect deose-

bit nu doar în cele două orașe unde a locuit cu familia sa

– Bălți și Chișinău, ci și în multe ținuturi ale Basarabiei,

unde, cu riscul vieții sale, a contribuit la salvarea sutelor

de vieți omenești în timpul frecventelor epidemii de ciu-

mă, holeră, tifos exantematic.

Mama sa, Tereza, era fiica nobilului de origine po-

loneză Iosif Tyski, care participase la mai multe răz-

boaie în componența armatei ruse, învrednicindu-se de

distincții importante, oferite de împăratul Alexandru I.

După încheierea carierei militare, în grad de maior, s-a

stabilit în orașul Bălți, unde, până la pensionare, exerci-

tase funcția de polițmaistru al acestei localități.

În familie, Carol a avut parte de o edu cație aleasă,

mamei sale datorându-i, în primul rând, formarea unor

calități deosebite de caracter, cum ar fi onestitatea, co-

rectitudinea, compasiunea umană.

Studiile gimnaziale le-a urmat în orașul Bălți și la

Chișinău. În 1863 a absolvit gimnaziul regional cu meda-

lie de aur. În același an s-a înscris la Facultatea de Fizică

I o n V A R T A

CAROL SCHMIDT

P e d u ra t a c e l o r 2 6 d e a n i d e a c t i v i t a t e a l u i C a ro l S c h m i d t î n p o s t u l d e e d i l a l

c a p i t a l e i B a s a ra b i e i ( 1 8 7 7- 1 9 03) , C h i ș i n ă u l a î n re g i s t ra t u n s a l t u r i a ș , e v o l u â n d

ra p i d d e l a o l o c a l i t a t e i n s a l u b ră ș i f ă ră i n f ra s t r u c t u ră u r b a n ă , c u u n a s p e c t

a p ro a p e d e z o l a n t , l a u n u l m o d e r n , c u s t ră z i ș i t ro t u a re p a v a t e , c u u n a p e d u c t

p e r f o r m a n t , c u o re ț e a d e n s ă d e c a n a l i z a re , c u i l u m i n a re s t ra d a l ă , d a r ș i c u m u l t e

e d i f i c i i n o i , d e u t i l i t a t e p u b l i c ă . O ra ș u l C h i ș i n ă u , l a î n c e p u t d e s e c o l X X , e ra

u n u l d i n c e l e m a i f r u m o a s e c e n t re g u b e r n i a l e d i n I m p e r i u l R u s .

C

mai / iunie 2014 mmammamammmmmmmmmmmmmm iiiiiii / /////// i iiiiiiiiunununuunununuununununununununununununununuununnnnnnunununununununnnunununuunununnununnuuunununnunuuuunununnunnuuuunununnnnunuuunuunnuuununnnunnnunuunnnnnuuuuunnnuuuuuuuuuunnnniiiiiiieieieieieiiiiieiiiiiiiiiieieieieiieeeieeeeeiiieieee iiiiii 2020202020020202000200200020202202000022200202014141414141414144141414141414144444444

și Matematică a Universității din

Kiev, dar în anul următor se dezice

de această opțiune, înscriindu-se la

Facultatea de Drept a Universității

Imperiale din orașul Odessa,

pe care a absolvit-o cu succes,

obținând gradul de doctor în drept,

în anul 1868.

Grație unei pregătiri profesio-

nale impecabile, dar și calităților

deosebite de caracter, înregistrează

un debut de carieră impresionant,

așa încât alegerea lui în funcția de

primar al Chișinăului, în septem-

brie 1877 (la 31 de ani), nu a fost

deloc întâmplătoare. Prestația sa

exemplară în această postură a ser-

vit drept motiv concludent pentru

deputații Dumei Orășenești să-l

aleagă încă de șase ori, în mod con-

secutiv, prin vot secret, în fruntea

orașului.

Pe durata celor de 26 ani de

activitate neîntreruptă în calitate

de edil al capitalei Basarabiei, a

demonstrat o prestație admirabilă,

muncind în beneficiul orașului cu

multă dăruire și responsabilitate

până după miezul nopții.

De regulă, ședințele Dumei

Orășenești erau convocate de pri-

marul C. Schmidt la ora 2000 și

continuau până la ora 2400, iar une-

ori și până după miezul nopții. Un

atare regim drastic fusese acceptat

de toată lumea implicată în acest

gen de activitate și din respectul

deosebit pe care i-l purtau edilului

orașului.

Agenda zilnică a acestuia era su-

praîncărcată cu diverse preocupări

și obligații, de la care nu obișnuia

să se eschiveze. Din contra, își

asuma implicări directe în toate

domeniile importante ale vieții unui

oraș destul de mare pentru acele

timpuri.

Putea fi văzut pe diverse

șantiere ale urbei și în postura

de președinte al unor comisii ad-

hoc, care supravegheau corecti-

tudinea executării proiectelor de

construcții.

În fondurile Arhivei Naționale se

păstrează mii de pagini redactate de

mâna primarului Schmidt – feno-

men absolut incredibil. Manuscri-

sele sale conțin proiecte de statut

pentru diferite școli profesionale,

multe dintre acestea fiind ulterior

inaugurate de protagonistul lor și

susținute pe toate căile de către

acesta. Carol Schmidt a purtat o

corespondență vastă cu primari ai

mai multor orașe, nu numai din

Imperiul Rus, ci și din Germania,

Franța, Austro-Ungaria etc., cărora

le solicita concursul pentru cele

mai bune soluții în vederea realiză-

rii proiectelor sale de modernizare

a infrastructurii orașului.

Pe lângă numeroasele griji legate

de edificarea unui oraș european,

nu uita niciodată de categoriile

defavorizate, urmărind cu vigilență

ca prețurile la produsele alimentare

din piețele orașului să nu fie um-

flate artificial de comercianți. Din

același sentiment de compasiune

umană, a contribuit la instituirea

unor ospicii pentru oamenii străzii,

pentru invalizi, pentru copiii orfani.

La insistențele sale, în școlile de

meserii, pe care le ctitorise, copiii

care descindeau din familii sărace

erau scutiți de taxele pentru studii.

Una din cele mai frumoase

manifestări de solidaritate și

compasiune umană ale primarului

C. Schmidt s-a produs în timpul și

după pogromul antievreiesc din

6-7 aprilie 1903.

Așa cum relatează martorii

oculari, primarul, în ciuda atitu-

dinii dușmănoase manifestate de

autoritățile centrale față de victime-

le acestui pogrom, a fost în preajma

celor năpăstuiți și schilodiți, acor-

dându-le întregul ajutor de care era

în stare.

82 83C U L T U R A O N L I N E

…În 2008, prima ediție a Festivalu-lui Bloggerilor Moldoveni Blogovăț s-a desfășurat într-o aulă a Universității de Stat (416, de la Facultatea de Jurnalism, mai exact), în care au încăput vreo 30 de oameni – cam toată blogosfera moldo-venească la acea vreme (dacă nu ținem cont de blogurile scrise de moldovenii din afară și de blogosfera de limbă rusă, care, atunci ca și acum, exista într-un fel de internet local paralel). Printre ca-tegoriile concursului – cel mai bun arti-col de blog, blog video/foto, blog personal, blog din societatea civilă, blog de speci-alitate, blog media, lansarea anului – nu s-a găsit și una pentru bloguri cultura-le, deși unele bloguri de artă culinară, ortodoxie, fotografie puteau trece drept culturale, într-o accepție mai largă a termenului cultură. Blogurile de cultură în sens restrâns – literatură, teatru, arte vizuale, film – adunau cu multă trudă abia… un participant, blogul meu (o spun fără modestie, asta era situația!), o platformă eclectică pe care adunam re-cenzii de cărți, impresii de la spectacole și expoziții, cronici de film, dar și multe luări de poziții personale pe teme din realitatea socială, economică și politică curentă. Adică un blog pe care se găsea și cultură, însă nu exclusiv.

Nu că blogosfera moldovenească ar fi fost „culturofobă”, din contra, pe forumuri se găseau destule recoman-dări de spectacole și filme, se schimbau cărți electronice pe adrese de e-mail. În plus, blogurile nu erau chiar unica platformă web pentru cultură – literații de limba română, de exemplu, se adu-nau pe forumuri-ateliere gen poezie.ro. Ignorarea culturii în blogosferă ținea de alți factori: compoziția ei profesională, în primul rând (pe atunci tehnologiile de tip blogging erau cunoscute de câțiva

oameni, majoritatea din domeniul IT sau din jurnalism, inși ce-și făceau studiile afară, entuziaști ai tehnologiei sau inși ce făcuseră un training-două organi-zate de unul din multele ONG-uri). Un alt motiv, la fel de obiectiv, ținea (și cred că e valabil parțial și azi!) de slaba pregătire tehnologică a oamenilor de cultură, pentru care chiar instrumente atât de simple precum wordpress sau blogger apar ca fiind tehnologii din alte lumi, pe care le pot stăpâni doar in-gineri-magicieni cu studii în domeniu (site-ul Uniunii Scriitorilor, de exemplu, are un aspect de gazetă de perete din-tr-o școală rurală – lipsește o secțiune de bibliotecă online, posibilitatea de a adăuga comentarii la articole). În fine, un al treilea motiv ține de faptul că, așa partizană și politizată cum e, presa mol-dovenească și-a făcut un blazon de glo-rie din a menține o rubrică culturală în care, printre rețete culinare, știri de la Hollywood și peșteri celebre, mai încape și câte o cronică de carte, de teatru sau o recomandare de film. Scena culturală de la Chișinău era prea mică pentru a putea întreține și o sferă culturală onli-ne alternativă (în contrast cu România, unde bloguri de genul bookblog.ro sau Terorism de Cititoare reușiseră să con-struiască un spațiu alternativ de critică literară, în care cititori-amatori comen-tau cărțile pe care le citeau)…

Trecerea timpului nu a alterat prea mult această situație, dar putem vorbi totuși de câteva schimbări importante. Lucrul care nu s-a schimbat deloc – scrierea blogului – încă a rămas, în Mol-dova, un hobby mai mult decât o profe-sie. Din blog, poate cu unele excepții, în special blogurile politice, nu se trăiește și nici măcar nu se supraviețuiește. Așa încât blogul cultural reprezintă, de obi-

cei, o pasiune a autorului, una înghesui-tă printre obligațiile de muncă. De unde și un amatorism/o superficialitate/o grabă a blogurilor culturale.

Dintre lucrurile care s-au schimbat (chiar dacă insuficient) menționez mai ales o oarecare specializare a blogurilor culturale, adică apariția unor bloguri ce se ocupă doar de un sector al culturii – grupul care scrie pe briciul.wordpress.com, de exemplu, s-a specializat în cro-nici de filme, clasice și contemporane.

Totuși, indubitabil, transformarea majoră a culturii realizată de bloguri rezidă în apariția și multiplicarea vocilor individuale ale autorilor – cheltuielile și abilitățile minime pentru menținerea/scrierea unui blog au oferit oportunități de publicare și participare deopotrivă pentru autorii consacrați și pentru cei amatori, pentru oameni ce utilizează identitatea lor reală, dar și pentru inși ce se ascund în spatele unor pseudo-nime. Blogurile de poezie, fotografie, jurnalele personale, seriile de scrieri tematice (creșterea copilului, condiția feminină, relațiile dintre cele două sexe, stereotipurile culturale) au democratizat scena culturală mai ales prin faptul că au înlocuit relația producător de cultură – consumator (spectator, cititor, critic) cu una mai flexibilă, în care dreptul de a vorbi despre cultură aparține atât profesionistului, cât și amatorului, în care producătorii de cultură sunt în di-alog cu consumatorii lor pe toată durata actului de producție a lucrării culturale (editorii prezintă fragmente de carte potențialilor cititori pentru a le sonda reacțiile și publică pe pagina electronică a cărții recenziile scrise de bloggeri, curatorii plasează pe bloguri fragmente din expoziție etc.).

V i t a l i e S P R Î N C E A N Ă

Blogurile culturale, IERI ȘI AZI

C U L T U R A O N L I N E

mai / iunie 2014

Horia-Roman PATAPIEVICI

8584M O L D O V A , O P R I V I R E D I N A F A R Ă

CENTRULmodernizării

SE MUTĂ

Filosoful și scriitorul Horia-Roman Patapievici a susținut o comunicare despre „omul

recent“, în cadrul Conferinței Științifice Internaționale „Omul nou al Europei: modele,

prototipuri, idealuri“, organizate de Universitatea de Stat din Moldova, în parteneri-

at cu Fundația „Konrad Adenauer“ și Institutul Cultural Român. Considerat de unii

„tradiționalist“, de alții – „prea modernist“, însuși omul de știință Patapievici pretin-

de că ține de tradiția centrală a Europei. Prelegerea Domniei Sale a fost o pledoarie

pentru modernitate, dar nu fără a formula mai multe critici la adresa omului modern

al Europei: omul care și-a transformat mijloacele în scopuri, omul rupt de tradiție.

Europenii de astăzi au ajuns să nege creștinismul, chiar dacă democrația s-a dezvoltat

doar datorită creștinismului, aceasta fiind de esență evanghelică. De aceea sarcina

secolului al XXI-lea este să-și reintegreze zeii. Cea mai puternică civilizație, cea pe

care o reprezentăm, știe cum să distrugă pământul, dar nu știe cum să… formeze un

adolescent. Omul recent crede că dacă îi oferă copilului tot confortul material, îi dă

astfel tot necesarul în viață, uitând de aspectul educațional.

mai / iunie 2014

Stimate domnule Horia-Roman Patapievici, aș vrea să începem discuția cu una din ideile care deschid cartea Omul recent, ideea de bună măsură și cea de „discernământ al modernizării“, care dă și ti-tlul unei alte cărți pe care o semnați. Cine este în drept să dicteze această bună măsură? Sau care sunt mecanismele prin care se definește acest dis-cernământ?

Discernământul nu este al unui om. Este, îmi vine

să spun, al unui tip uman. Dacă modernitatea este

definită sociologic ca ansamblu al oamenilor care

trăiesc în condiții moderne, eu pot s-o definesc

psihologic ca fiind structura mentală, forma men-tis, a celui care este modern. Asta definește un

tip uman. Procesul modernizării și modernitatea

ca atare a creat, în funcționarea ei sociologică și

istorică, un anumit tip de discernământ. Un discer-

nământ din care tradiția nu este exclusă. Pentru că

modernitatea, în contra viziunii, să spunem, revo-

luționar-militante, modernitatea ca ruptură față de

tradiție, datorează totul, mai puțin accentele care îi

sunt proprii, tradiției. Deci discernământul este un

fenomen complex. Iar moderația de care vorbeam

– eu l-am citat acolo pe Socrate – este un concept

central atât al culturii grecești, cât și al culturii

creștine. Cele două moderații sunt definite diferit.

Dar îmi vine să spun că structura morală asociată

celor două definiții de moderație este la fel, este

identică.


În cazul României, al Republicii Moldova, moder-

nitatea vine pe o filieră străină – din Europa, din

lumea occidentală. Cum să producem o moderni-

tate autohtonă fără să o ignorăm pe aceasta din

afară?

Modernitatea este cosmopolită. Ea a apărut într-o

anumită zonă a lumii, dar este ca și știința moder-

nă a naturii. Știința este engleză, germană, japone-

ză, rusească? Nu e. Capitalismul ce este? E inventat

de americani, de francezi, de englezi? Nu. Astea

sunt forme care, ca toate lucrurile din istoria uma-

nității, apar la un anumit moment, doar că unele

rămân locale pentru că sunt locale, iar altele s-au

născut local, dar sunt universale. Capitalismul este

universal, oricine-l face, și oricine-l face la fel, și-n

Africa, și-n Japonia, și-n Coreea, și-n țările în care

a fost inventat. Deci modernitatea este o structură

care, deși a apărut în Occident, nu este occiden-

tală, este o structură universală. Dovadă este că ea

este formula primei civilizații cu adevărat globale.

Toată lumea se îmbracă ca dumneavoastră. Indife-

rent de cât de mulți bani are. În Africa tot la fel se

îmbracă. La fel sunt făcute ceasurile. Telefoanele

sunt la fel făcute. Când am scris cartea Discernă-mântul modernizării, eu n-am vorbit de discernă-

mânt în interiorul modernității, ci al mecanismelor

modernizării. Pentru că asta atinge țări periferice

în raport cu modernitatea. Și pentru noi este cru-

cial modul în care ne modernizăm. Vestea proastă

este că vom fi mereu în decalaj față de centrele de

modernizare. Vestea bună este că țările care au fost

centre ale modernizării acum 200 de ani nu mai

sunt astfel. Centrul modernizării se mută. E foarte

posibil ca peste o generație centrul modernizării să

fie în Asia.

În ce conjuncturi s-ar putea să se apropie și de

spațiul românesc?

Dacă vom fi creativi, pentru că... cum devii centru?

Sunt câteva condiții care nu fac România plauzibilă.

Este un centru demografic, adică cu o populație

masivă. În al doilea rând, este un centru cu piață

capitalistă puternică. Deci economia duduie în zona

aia. Și invenția tehnologică, științifică, și cea cultu-

rală este explozivă. America a devenit centrul lumii

– e foarte interesant – numai după al Doilea Război

Mondial, când centrul cultural al lumii s-a mutat

de la Paris la New York. Creativitatea culturală,

inovația culturală, capitalismul, demografia, inven-

ția tehnologică – astea merg împreună. Așa că nu

există o lege a naturii care să spună că cine a in-

ventat modernitatea o va administra până la sfârșit.

Nu. Marea Britanie nu mai e centrul modernității.

Sunt Statele Unite și e posibil ca de la ei să meargă

la chinezi. Și nu în toată China, ci în anumite zone

din China, pentru că China este un conglomerat

uriaș.

În ce fel ar trebui să regândim sau cu ce logică ar

trebui să reînvestim tradiția ca să fie funcțională

în modernitate?

Părerea mea, care nu e populară astăzi, este că

cine-și uită tradiția va dispărea. Chiar dacă are

capitalism, chiar dacă are demografie – fiindcă își

pierde identitatea adâncă, nu spun identitatea cul-

turală, pentru că asta e superficială. De identitatea

fiecărui om ține mult mai adânc faptul că are ca

părinți pe mama lui și pe tatăl lui, și ca bunici pe

bunicii lui, și nu pe alții, asta este cel mai adânc

lucru. Limba lui este cel mai adânc lucru, pentru

că modul în care el are acces la sentimentele lui

sufletești și la gândurile lui e limba. Asta e mult

mai adânc decât culturalul sau decât religiosul. Că

astea pot fi schimbate. Deci dacă ne pierdem iden-

titatea culturală, dis-pă-rem.

Pentru mulți, o simbioză între tradiție și moderni-

tate este imposibilă. Cum putem să trăim „tradiți-

onal“ într-un mod modern, perfect compatibil cu

secolul al XXI-lea?

Să folosim dispozitivul mental Niceea 325, care,

când se confruntă cu o contradicție, inventează un

plan de realitate în care contradicția e menținu-

tă, dar, ontologic vorbind, poate funcționa. Asta e

soluția. Soluția lui Joseph Weiler, despre care am

vorbit în conferința mea, asta este. El este evreu

ortodox practicant într-o lume perfect modernă. Își

educă copiii în acest mod și asta nu-i face handi-

mai / iunie 2014

capați pentru viața modernă. Pariez că co-

piii lui vor fi oameni foarte performanți în

viața modernă. În același timp, vor fi evrei

ortodocși care știu ebraica și știu aramaica.

Ce e nou în modernitate este accentul pus

pe individ. Adică, el trebuie să inventeze

lucrurile. Pe vremuri, comunitatea inventa

și individul adopta. Acum individul este

suveran, așa cum spunea Marx în fragmen-

tul pe care l-am citat. Fiind suveran, el in-

ventează soluția. Joseph Weiler a inventat-o

în felul ăsta. Dar pentru toți există o vari-

antă. Care este mecanismul soluției? Când

am definit „omul recent“ ca fiind omul

care nu mai are scopuri și care transformă

mijloacele în scopuri, dacă aș fi avut timp

să elaborez ideea, v-aș fi spus că asta și

este soluția: să încetezi să mai tratezi mij-

loacele drept scopuri, să înțelegi că chiar

dacă comunitatea nu-ți pune la dispoziție

scopuri, că e o societate perfect laică și

secularizată și, cum spunea Max Weber,

„dezvrăjită“, nici tu nu pui botul să crezi

că mijloacele sunt scopuri. Îmi place să am

un iPhone, sau un nu știu ce, dar ăsta nu

este scopul vieții mele. Eu vreau să trăiesc

bine și să am un salariu bun, dar ăsta nu-i

scopul vieții mele. E un mijloc pentru a trăi

o viață bună. Iar conținutul vieții bune nu

diferă de ceea ce Socrate considera o viață

bună, de ceea ce un egiptean măsurat con-

sidera, la 3500 înainte de Hristos, o viață

bună. Pentru că omul este același, de când

s-a format ca om și până când va dispă-

rea ca om. Noi nu inventăm sentimentele

care fac viața demnă de a fi trăită. Ele sunt

acolo. Dar noi suntem atât de tulburați de

absența scopurilor, încât credem că ele nu

mai sunt aici. Nu, sunt în doi pași. Însă să

încetăm să considerăm că mijloacele sunt

scopuri, și doi, să vedem că ne putem da

scopuri care sunt în acord cu omul dintot-

deauna.

Unii – tineri de stânga, școliți în Occident, vă consideră tradiționalist sau conserva-tor, alții – naționaliști – vă consideră prea modernist sau că sfidați valorile naționale. Dumneavoastră ce vă considerați?

Refuz judecata în extreme. Eu cred că

amândouă taberele se înșală profund și că

ambele tabere confundă, de fapt, mijloacele

cu scopurile. Eu pretind că țin de tradiția

centrală a Europei. Este tradiția care din

punct de vedere politic situează la centru

– nu pe dreapta, nu pe stânga – la centru!

– situează statul de drept și domnia legii,

așa cum Locke a formulat „rool of law“, la

centru situează drepturile omului – nu la

stânga, care situează la centru capitalismul

– nu la dreapta, cum se crede de obicei, și

tot în centru situează ceea ce eu numesc

separarea puterilor în cosmos. Adică, statul

este separat de biserică, religiosul este dis-

tinct de politică, așa cum Hristos a spus-o:

„Dați Cezarului ce-i a Cezarului“ – este

domeniul politic, „și lui Dumnezeu ce este

a lui Dumnezeu“. Religiosul și politicul în

creștinism sunt separate. Ăsta sunt eu.

Vă mulțumesc!

Interviu realizat de Aurelia Borzin


mai / iunie 2014

e spune că gradul de civili-zație al unei țări îl dau nu PIB-ul, nu numărul de bi-blioteci sau universități, nu

ingeniozitatea tehnică a inginerilor și a savanților ei, ci WC-urile publice. E o chestie care se ia în calcul cel puțin de la o vreme încoace, de când omul modern și-a mai subțiat și rafinat manierele. În secolele anterioare nu era altfel nici în Franța, țara-model

a lumii europene: „La această dată, obiceiurile vremii, amestec disparat de extrem rafinament și de extremă grosolănie, făceau din interiorul pa-latului Louvre unul din locurile cele mai gălăgioase și mai murdare din lume [...]. Se intra la rege ca la moa-ră. Valul urcând pe scări și coborând de curteni, de oameni de afaceri, de soldați, de cei veniți din provincie, de furnizori și de servitori, considerau

scările, saloanele, coridoarele, dosul ușilor, ca locuri propice pentru a-și face nevoile firești“ (Dr. Cabanès).

De atunci omul și-a intimizat anu-mite obiceiuri și a ținut să-și amena-jeze locurile de însingurare. Iar japo-nezii au făcut din ele un mic univers tehnic, ce ține mai mult de SF decât de realitate.

În Estul postcomunist totul a ră-mas cum a fost. Esticii sunt în acest

N U M Ă R Ă T O A R E A I N V E R S Ă

E u g e n L U N G U

S

N u , n u e d e l o c c e e a c e a ț i f i t e n t a ț i s ă c re d e ț i d v s . D e ș i , d a c ă e s ă

a p ro f u n d ă m c h e s t i u n e a l a m o d u l p u r e t i c , t o t a c o l o e . O r i t e b a g i

î n p o l i t i c ă , o r i i n t r i î n . . . D i f e re n ț a e m i n i m ă . C i n i c u l ( o r i p o a t e

p ra g m a t i c u l ? ) Ve s p a s i a n n u t o t d e a c o l o î ș i a d u n a b a n i i , f a l a ș i p u t e re a ?

Ni c i u n u i î n c o ro n a t p â n ă l a e l n u - i t ră s n i s e p r i n m i n t e c ă ș i d i n m a t e r i a

u râ t m i ro s i t o a re s e p o t s c o a t e , v o r b a v e c h e , b a n i c ă c ă l ă u .

PECUNIANON OLET?

9190N U M Ă R Ă T O A R E A I N V E R S Ă

sens barbarii Europei. Privită filosofic, și viața lor aduce întru câtva cu ol-facțiile emanate de latrinele publice. Acestea dau măsura simbolică a exis-tenței umane în fostul perimetru so-cialist. Fiindcă nimeni și niciodată nu s-a gândit că, pentru a înlătura culoa-rea și duhoarea, ambele infernale, e mai nimerit să se facă ordine și cură-țenie. E o chestie filosofică de cauză și efect la care marxism-leninismul nu că nu a catadicsit să coboare, ci o trata pur și simplu în aceeași manieră și cu aceeași „eficiență“ cum rezol-va toate problemele majore ale țării. Omului nu i se acordau libertățile despre care se turuia în stânga și în dreapta, ci se crea iluzia lor printr-o pâclă ideologică fabricată încontinuu și care acoperea totul, inclusiv min-țile, așa cum își acoperă azi scenele starurile romantice și fițoase. Între Suslov cu vătăjeii săi și desfiguratele femei de serviciu, care îngrijeau la-trinele, nu era o deosebire de esență, ci doar de mijloace. Primele, pentru a acoperi ordurile, turnau din belșug amețitoarea clorură de var, cei de ai doilea acopereau păcătoasa mâzgă a sistemului cu ceva mult mai nociv. Ritul rămânea același.

Sechelele sistemului se resimt și azi, inclusiv în această delicată pro-blemă. Când Mihai Ursachi s-a întors din America și a fost numit directorul Naționalului din Iași, el a început re-structurarea teatrului nu de la gar-derobă, după sistemul Stanislavski, ci americănește, de la WC. Măsură igieni-că de salubrizare nu numai a spațiului – duhoarea trebuia scoasă și din men-tal, din felul de a fi al omului impreg-nat de miasma trecutului imediat.

Deși trăim azi după legile sălbatice ale unui capitalism egoist și înfloritor, noi mai duhnim încă fetid a socialism. Iar socialismul miroase a rahat. E pri-ma senzație pe care o comunică Estul unui oaspete din Vest. Indiferent de care Est vorbim – cel de lângă Mos-

cova sau cel din Germania, chipurile democratică, adică din chiar buricul Europei. Căci esența o dă nu locul, ci sistemul. În cele ce urmează adun o mică antologie (care numai a balsam nu miroase!), dar care ilustrează per-fect o nenorocită stare a Estului trăs-nit de miasme.

Günter Grass vizitează partea esti-că a Germaniei pe cale de reunire și, involuntar, constată: „Ultima călăto-rie cu Reichsbahn prin încă - R.D.G. Ute [soția scriitorului – E.L.] remarcă toaleta murdară. Amândoi suferim din cauza frigului din compartiment. Afară satele lunecă iute (ca uitate) prin fața noastră. Hambare în ruină, turle de biserică ghemuite, ca un ul-tim refugiu. Această țară a lipsurilor va rămâne multă vreme în starea în care este: asemenea melcului, fiindcă etapele de istorie sărite și falsele pre-tenții nu se recuperează rapid“ (Gün-ter Grass, Între Germania și Germania, Polirom, 2012, p. 194).

Alex. Ștefănescu susținea acum câțiva ani o rubrică la revista 22. Pu-blica în chenarul ei mici întâmplări sau reflecții despre cotidian. Într-o secvență povestea cum l-a găzduit la București pe un neamț din Vest. Îl plimbă îndelung prin locurile me-morabile ale capitalei. La un moment dat, natura își ceru ale ei. Criticul și-a dus musafirul la o latrină publică și l-a îndemnat să intre. După o clipă neamțul țâșni înapoi alb ca varul, cu ochii cât cepele și înghițind spasmodic aerul curat de afară. Gazda a intrat să cerceteze ce s-a întâmplat. Ceea ce a văzut l-a îngrozit și pe el, omul Es-tului – „vasul“ cândva alb al WC-ului era plin ochi de fecale, acestea scur-gându-se în șuvoaie maronii peste margine. Spectacolul optic era com-pletat de un miros pestilențial care izbea aproape material insul presat de fiziologie să intre în acel infern.

Memorabilă e și relatarea Marinei Vlady din Vladimir ou le vol arrêté, o

carte în care artista franceză evocă tandru figura neuitatului Vladimir Vâsoțki. Volumul a apărut la Fayard (apropo, îl am cu autograf de la au-toare – cartea mi-a adus-o un impor-tant dramaturg al nostru montat la Paris).

Într-o secvență din acele re-memorări, celebra franțuzoaică își amintește că după o noapte albă în apartamentul actorului de la Taganka, adică după o chermeză cu mulți mu-safiri, multă vodcă și infinit de multe țigări fumate în timpul pătimașelor discuții și ciondăneli, urmau să mear-gă împreună cu Vâsoțki la un prieten scriitor pentru a finaliza un scenariu. Amicul locuia într-o suburbie a Mos-covei și deplasarea se făcea cu elektri-chka, după cum scrie ea. Vagonul e supraaglomerat și iată-i coborâți în stație: „Mirosul de bere, amestecat cu cel de sudoare și de tutun de la papi-roski, țigări rusești ce păreau mai tari decât Boyard maïs, căldura insupor-tabilă mă fac să mă arunc nebunește spre o ușă pe care am observat că scrie litera «F», adică pentru femei. În corpul meu, dezastrul e total, dar imediat ce trec de ușă, întreaga mea ființă se regrupează într-o secundă, pentru că în fața mea, pe o duzină de găuri [în original – de «trönes»], se ușurează liniștite în comun femei de toate vârstele. În aceeași clipă toate își întorc privirile spre mine, iar eu împietresc. Dar, printr-un gest de delicatețe spontană, femeile își întorc iarăși privirile de la singura gaură rămasă liberă. Am ieșit cu lacrimi de recunoștință în ochi din acea toaletă pe care nu o voi uita niciodată“ (Fa-yard, 1987, p. 202).

De data aceasta oaspetele vestic nu e atât de șocat de igiena precară a obiectivului „strategic“ (de primă necesitate, totuși!), cât de lipsa unei minime intimități. De regulă, un ase-menea local presupune cabine sepa-rate. Actrița, persoană publică, e cu-

mai / iunie 2014

prinsă de stupoare la „perspectiva“ de a „evolua“ sub privirile ațintite asupra ei ale tuturor „vizitatoarelor“!

În socialism totul se făcea în co-mun. Inclusiv asta.

Acum, ca o alternativă la acest jeg, citiți o haioasă istorie de la alt pol al lumii. Reporter – Andrei Pleșu pe post de Dinicu Golescu al timpurilor noastre. Scena e de un comic burlesc irezistibil, autorul ironizând nu atât sofisticata gândire tehnică niponă, care a găsit cu cale să automatizeze procese pe care ingenuii estici le-au lăsat să evolueze în virtutea ritualuri-lor milenare, cât tratează umoral ne-ajutorarea insului din Est depășit de fantezia inginerească: „Am avut parte, de pildă, într-un hotel hipermodern, de o experiență unică: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spătar reglabil, brațe late acoperite de microcomputere, beculețe albastre și roșii, în perpetuă scintilație, și orifi-cii amplasate scandalos, în cele mai amenințătoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, de îndată ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fără scop, terori-zat totuși de ideea că scopul poate oricând să apară, ca un imperativ categoric. Atracția maximă o repre-zentau, firește, numeroasele butoane de pe brațele scaunului, însoțite de inscripții în japoneză. Am reflectat câteva clipe, am evaluat riscurile și, în cele din urmă, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea ca o ghionoaie isterică, ca un balaur multicefal. Oda-tă pornit, mecanismul funcționa – ca progresul însuși – după legi fatale. Într-o clipită, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet și lu-mină. Eram înconjurat de arteziene torențiale, de țipurituri și haikuuri indescifrabile, de complexe mișcări de revoluție și rotație. Nu doar closetul răspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încăperii, oglinzile, pereții, pardoseala. Proporțiile odăii, eclerajul, înclinația obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil,

sub privirile mele amărâte, filtrate de incontrolabile perdele de apă. Am simțit, împietrit, că mă îndrept spre un final imprevizibil. Mi se părea că de acest closet, de electronicul său delir, depinde, brusc, soarta omenirii. Că pot declanșa cutremure, inun-dații, ploi de meteoriți, glaciațiuni. Că, poate, fără să vreau, am dat peste misterul «Facerii» în cea mai pură (și sordidă) variantă materialist-dialec-tică: o stângace apăsare pe butonul greșit, într-un originar closet ga lactic. Din fericire, la un moment dat, toată hărmălaia a încetat. Am stat un timp nemișcat, ca să nu stârnesc vreo re-cidivă, și m-am retras apoi, sfârșit, în dormitor, unde atmosfera era pașnică: numai, sub pat, o lumină spectrală, care îți lumina papucii ori de câte ori lăsai picioarele să-ți atârne perpen-dicular pe mochetă“ (Andrei Pleșu, Obscenitatea publică, Humanitas, 2005, p. 235-236).

Din păcate, în Est, situația conti-nuă a fi la fel de căcănie. Selma Iusuf, titulara unei rubrici din Dilema veche, pe care o citesc cu infinită plăcere, constată revoltată că neantul urât mi-rositor nu bate nicidecum în retragere: „«Î1 iubesc pe Co-druț!» stătea scris pe pereții unuia dintre cele mai jegoa-se WC-uri pe care le-am vă-zut vreodată. Și, credeți-mă, am vă zut destule. Asta putea concura foarte bine cu vreo două-trei din topul personal.

Prima, cred că e buda din gara din Sinaia. O fi trecut un an și ceva de când am văzut-o ultima oară, dar nu-mi imaginez că s-a schimbat ceva. (Dacă da, atunci îmi cer scuze.) Ei bine, buda asta m-a făcut să roșesc violent. Am fost într-atât de nesăbuită să intru în acel iad în aș teptarea unui tren care, evident, întârzia. Ce poate ve dea acolo o ființă umană naște fix două reacții: prima, și cea mai firească, probabil, e fuga cu stomacul în con vulsii. A doua, e fascinația răului. Neîncredere că așa

ce va chiar există. Impulsul de a te documenta cu mâna la nas. De a face poze ca la urs. Probabil că acel WC nu a fost spălat de când există gara. Probabil că acolo au fost ascunse și arse cadavre direct în găurile negre și împuțite care se cască din podea. Probabil că între pereții scorojiți plu-tesc suflete damnate încărcate de cele mai oribile pă cate posibile. Probabil că, odată intrat acolo, trebuie să-ți arunci toate hainele în foc și să treci prin ritualuri de purificare. Nu-mi imaginez nicio persoană normală care ar putea să folosească acel WC. Sunt convinsă că din hăurile puturoase din podea se ridică mâini negre și sco-rojite gata să te apuce de toate cele. Într-atât de rău e. Spu neam că buda asta m-a făcut să roșesc violent pen-tru că, după scurta excursie, și ieșind absolut bulversată de acolo, am văzut intrând imediat după mine două fete străi ne de România. Mi s-a făcut o mare rușine. Mi-a fost atât de rușine încât n-am stat să le văd reacția la ieșire. Mi-a fost rușine pentru țara asta“ (Biohazard, în Dilema veche din 24-30 martie 2011).

Schimbarea formelor nu a implicat și schimbarea fondului scatologic. Așa că, din păcate, vechiul „parfum“ ne va mai însoți încă mult timp până a ne considera, în sfârșit, civilizați.

23 septembrie 2007, 2011

nica și posibila concluzie

care se impune după aceste

coșmaruri olfactive e că

vom uita de mirosul socialist doar în

momentul când ultimul spațiu public

va fi tratat cu respectul cuvenit

spațiului privat.

U

92

rebuie să previn cititorul – mai ales, pe cititorul grăbit – din capul locului, cum s-ar spune, să nu se grăbească să

citească cuvintele artă și cultură într-o opoziție antonimică. Nu despre asta e vorba. Mai ales că, până la urmă, și cuvintele inutilitate sau folos vor de-veni pe parcurs un fel de sinonime. Dar pentru asta va trebui să coborâm în adâncul acestei pagini.

Despre „inutilitatea“ artei ne-o spune cel mai bine iluministul Gotthold Ephraim Lessing, în anto-logicul său studiu Laocoon, unul pro-gramatic pentru domeniul esteticii: „Mi-aș dori să nu se ofere titlul de opere de artă decât acelora în care artistul se poate dovedi cu adevărat artist, unde frumusețea a fost scopul prim și ultim. Orice altă operă în care se văd urmele perceptibile ale con-vențiilor religioase nu merită acest titlu, fiindcă aici arta nu a fost fabri-cată pentru ea însăși și nu a fost decât un mijloc auxiliar al religiei, preo-cupată mai degrabă de semnificația

decât de frumusețea reprezentărilor sensibile pe care și le-a dat“.

Celebrul iluminist dădea de înțeles că o biserică sau o icoană, oricât de frumoase, urmăresc alte scopuri decât cele ale delectării estetice, pe când o pictură nu are un alt scop decât cel al reprezentării conform legilor și pro-porțiilor frumosului. Sigur că, în cazul în care e lucrată de un maestru au-tentic, o frescă dintr-o biserică poate să aibă valoare artistică deosebită. Dar arta propriu-zisă nu are un alt scop decât o expresie artistică distinctă, care rupe această operă din cotidian, din contingent.

Așadar, este vorba despre inutili-tatea „funcțională“, pragmatică, soci-ală, economică ori de alt gen. Nimic altceva decât frumosul! Nu înfrumu-sețare, nu prezentarea frumosului, ci crearea unor opere de valoare este-tică, în care frumosul este scop, nu mijloc. Bineînțeles că evaluarea este întotdeauna subiectivă, bineînțeles că „frumusețea se află în ochiul specta-torului“.

Se poate întâmpla să ajungem să constatăm că o operă de artă poate avea și o mare importanță socială sau chiar o mare valoare financiară. Dar astea sunt efectele ei colaterale. Cine-va povestea cum, fiind într-o călătorie prin Grecia, una din zile a fost dedi-cată unei plimbări mai îndelungate prin munți, până au ajuns la destina-ția culturală a zilei, care erau… niște pietre mari, puse în cerc. Iată în acest loc, zice ghidul, acum vreo două mii cinci sute de ani, Socrate, împreună cu ucenicii săi, se dedau conversați-ilor euristice. În felul acesta, deduce turistul care povestea cazul, cultura Greciei de acum două mii și ceva de ani lucrează pentru economia ei de astăzi.

Cultura, în ansamblu, este mai mult decât necesară. Ea este indis-pensabilă. Este scopul final al exis-tenței umane, în ultimă instanță. Iată ce declara celebrul scriitor și om de cultură francez André Malraux: „Cul-tura e ceea ce își va răspunde omul, atunci când se va întreba ce a făcut

M i r c e a V . C I O B A N U

T

Despre inutilitatea artei

ȘI DESPRE FOLOSUL CULTURII

L E C Ț I I D E S P R E C U L T U R Ă

mai / iunie 2014

el în timpul existenței sale pe pământ“. Tot Malraux spunea că ea, cultura, este o sumă a tuturor formelor de artă, de iubire și de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puțin înrobit. Îmi place această definiție: ești om de cultură în măsura în care nu vrei să fii un sclav al cir-cumstanțelor.

Dar nici cultura și nici arta nu au ca scop imediat prosperitatea economică și financi-ară. Dimpotrivă, în ea se investește. Econo-mia există pentru a crea/a susține cultura. Dincolo de necesitățile fiziologice (hrană, adăpost etc.), în stratul care desparte omul de animal, toate cheltuielile merg pentru cultură. Bineînțeles, în măsura în care omul o percepe. Pentru că până și sintagma „a trăi frumos“ lumea o înțelege foarte diferit – de la lucruri făcute cu gust până la kitsch, de la o atitudine estetică permanentă până la limitarea drastică a frumosului din viață în favoarea fiziologicului sau a unei acumulări patologice de avere. În acest sens, noțiunea de valoare (culturală, deci autentică) nu co-incide cu prețul care a fost plătit pentru o haină sau pentru o casă. Există vestimentație kitsch și edificii kitsch, lucruri făcute fără gust, ceea ce înseamnă că sunt ieftine sub aspect valoric, chiar dacă sunt fastuoase, impozante, strălucitoare. Expertiza culturală pune în evidență valoarea adevărată a orică-rui obiect sau fapt de viață.

Cultura, în ultimă instanță, este singurul lucru care merită sacrificii. Există o istorie edificatoare în acest sens. În timpul războ-iului, nu ajungeau resursele financiare nece-sare apărării țării. Și atunci consilierii i-au propus prim-ministrului britanic Winston Churchill să procure armament din banii destinați culturii. Răspunsul dat de înțelep-tul politician este memorabil: „Și dacă vom limita fondurile și va dispărea cultura, noi ce vom apăra?“.

Cineva ar putea deduce – greșit! – că arta e apanajul aleșilor, iar „cultura“ o poate face oricine. Nu e chiar așa, deși fiecare partici-pă într-un fel sau altul la ceea ce s-ar numi procesul cultural. Cultura e un concept mai larg decât arta, dar este și ea un construct valoric. Mai mult chiar. Max Weber, sociolog german (și unul dintre „părinții fondatori“ ai acestei științe), spunea limpede: „Conceptul de cultură reprezintă un concept valoric“. Ca să fie și mai simplu: orice fenomen poate fi

apreciat sub aspect cultural și tocmai această apreciere pune în evidență ce este valoros și semnificativ în acest fenomen. Într-un plan mai concret: toți trebuie să fim consumatori de artă și cultură. Dar nu e obligatoriu să fim și creatori de artă și de cultură… decât în măsura în care suntem dotați cu harul necesar. Nimeni nu ne va lua capul dacă nu vom crea opere geniale. În schimb, va râde lumea de noi dacă vom construi „opere“ me-diocre. Acestea vor aduce daune imense cul-turii, creând confuzii pe scara valorică.

Cultura, spre deosebire de artă, nu e o marfă pentru export. Ea este pentru consu-mul celor care o produc, deși poate fi soli-citată și de alții. Fiind o valoare în sine, un fenomen cultural nu are preț așa cum are un obiect de artă (o pictură, o carte, un spec-tacol de teatru). Cultura nu are preț și din acest motiv se creează uneori impresia că ni se dă pe gratis.

Uneori, se întâmplă ca un fenomen cul-tural autentic să fie urmărit de vreun străin. Acesta poate lăuda faptul de cultură (poate fi olăritul, o nuntă sau o șezătoare într-un sat). Aplauzele pot fi foarte sincere și oamenii implicați în acest proces ar putea să crea-dă că străinul le-a aplaudat arta: cântecele, dansurile, versurile, urcioarele, costumele. De aici dorința multor „artiști populari“ de a merge pe canavaua tentantă a „artei pro-fesioniste“. Și lumea se miră că avem atâtea talente, dar totodată avem atâția diletanți în arta profesionistă.

Adevărul e la suprafață. Dacă străinul ar fi vrut să „exporte“ acest produs cultural, el ar fi trebuit să încarce tot satul, cu toa-tă lumea din el, dar și cu tot peisajul care a creat acest mediu. Străinul aplaudase nu genialitatea versurilor unui rapsod popular sau vocea sonoră a cântăreței locale. El a fost impresionat de un mediu cultural fascinant, de un strat de viață, de un spectacol complex al existenței (specific locului), pe care l-a apreciat din punct de vedere cultural.

Cultura, deducând de aici, este și un mod de viață. Sigur că din aceste medii se ridică în lume și marii artiști. Înainte de a fi aplaudată pe marile scene de operă ale lumii, înainte de a fi considerată una dintre vocile magnifice ale umanității în secolul al XX-lea, Maria Bieșu a cântat în formații de amatori, apoi în orchestra de muzică popula-ră condusă de maestrul Serghei Lunchevici,

9594L E C Ț I I D E S P R E C U L T U R Ă

un diamant de sorginte populară și el. Dar, în general, cultura există pentru cei care o creează, nu pentru „export“. În aspectul ei cel mai autentic, cultura nu poate fi exportată, precum obiectele de artă.

Se știe că arta s-a născut și ea din cul-tură. Fenomenul se explică foarte simplu: cineva știa să țeasă (o meserie practică, mai mult decât o artă) atât de bine, încât femeile își făceau numaidecât treabă la meșteriță, ca să vadă minunea; altcineva – în timp ce lu-cra în gospodărie! – își cânta atât de frumos durerile și necazul, încât se aduna lumea la gard, să-l asculte; în fine, vreun moș dintre cei mucaliți povestea niște istorii atât de viu, atât de plastic, încât, atunci când se ducea la moară, venea tot satul din urma lui să-i as-

culte basnele, pe care le povestea măiestrit în așteptarea rândului la făcut făină.

Toate acestea devin artă atunci când lu-mea începe să admire frumosul și chiar să plătească pentru plăcerea estetică. Pentru obiecte de artizanat, pentru cântece, pentru spectacol sau pentru carte. Covorul, în acest caz, nu mai e de pus ca să țină cald peretelui și casei, ci pentru ca lumea să-l privească și să-l admire. Atunci când crearea de frumos, crearea de obiecte estetice a devenit meseria propriu-zisă a artiștilor, a apărut arta. Inutilă ca funcționalitate, dar pentru care unii iubi-tori ai ei fiind gata să plătească bani grei. Dar toate începuseră ca (simple) fapte de cultură. Ceea ce înseamnă și simple fapte de viață.

În acest loc, acum vreo doua mii cinci sute de ani, Socrate, împreună cu ucenicii săi, se dedau conversațiilor euristice

T h e O r h e i u l Ve c h i Na t u ra l - C u l t u ra l R e s e r v a t i o n l i e s n e a r t h e v i l l a g e o f Tre b u j e n i ( O r h e i C o u n t y ) , 6 0 k m n o r t h - e a s t o f Mo l d o v a ’ s c a p i t a l , C h i ș i n ă u . O r h e i u l Ve c h i i s o n e o f t h e m a i n t o u r i s t

a t t ra c t i o n s o f t h e c o u n t r y a n d i s a l s o o n U N E S C O ’s Wo r l d He r i t a g e Te n t a t i v e L i s t .

O l d O r h e i c o n t a i n s t ra c e s o f d i f f e re n t c i v i l i z a t i o n s , i n c l u d i n g t h e r u i n s o f G e t o - D a c i a n f o r t re s s ( 6 t h - 1 s t c e n t u r i e s B . C . ) , o f G o l d e n Ho rd e f o r t ( 1 4 t h c e n t u r y ) a n d m e d i e v a l Mo l d a v i a n s t ro n g h o l d

( 1 4 t h - 1 6 t h c e n t u r i e s ) . Yo u c o u l d a l s o s e e t h e re m a i n s o f O r t h o d o x m o n a s t e r i e s ( 1 5 t h - 1 9 t h c e n t u r i e s ) a n d o f t h e m e d i e v a l t o w n O rh e i u l Ve c h i ( O l d O r h e i ) ( 1 4 t h - 1 6 t h c e n t u r i e s ) . S o m e o f t h e m o s t

m y s t e r i o u s a t t ra c t i o n s a re t h e r u p e s t r i a n m o n a s t e r i e s : “ T h e C a v e s” a n d “ B u t u c e n i Mo n a s t e r y”.

O r h e i u l Ve c h i i t ’ s n o t j u s t s e v e ra l d o z e n o f a c re s o f a n a n c i e n t w o r l d t h a t c o u l d e n t i c e h i s t o r i a n s o r a rc h a e o l o g i s t s , i t ’ s a l s o a n e a r t h l y p a ra d i s e f o r a f o o t t ra v e l e r . T h e b e a u t y

o f t h e p a s t m a t c h e s t h e g re a t n e s s o f n a t u re . T h e re a re t w o m a i n h e a d l a n d s ( w h e re t h e c a v e m o n a s t e r i e s a re s i t u a t e d ) a n d t h re e s m a l l e r p ro m o n t o r i e s ( P o t î rc a , S e l i t ra a n d S c o c )

t h a t re a c h i n t o t h e R ă u t r i v e r v a l l e y .

H O S P I T A L I T Y . T R A D I T I O N S . M I S T E R Y

S u r s a : R e p u b l i c a Mo l d o v a . G h i d t u r i s t i c

M O L D O V A Î N I M A G I N I

Fo

to:

An

dre

i M

ard

ari

. F

oto

gra

fie

re

ali

zată

în

an

ul

199

2

Fo t o g r a f i e re a l i z a t ă î n a n u l 2 0 0 8

Revi

stă

soci

al-c

ultu

rală

mai

/ i

unie

2

01

4

Revistă social-culturalăwww.revista.md

Cea mai expresivă haină a identităţii noastre Interviu cu Varvara Buzilă

Generosul dar al destinului meu Mihail Gheorghe Cibotaru

Centrulmodernizării se mutăInterviu cu Horia-roman PataPieViCi

Bitei 2014:notiţe pe marginea

unui festival

mai iunie 2014

Bibliobuzul pentru Copii

Proiect realizat cu suPortul financiar al ambasadei JaPoniei, la ProPunerea şi cu susţinerea ministerului culturii, și imPlementat de biblioteca naţională Pentru coPii „ion creangă”

Prima bibliotecă mobilă din rePublica moldova

Documents

revista Moldova mai-iunie.pdf