AtACAt ziuA în AmiAzA mAreCei care vor citi despre cele întâmplate vor avea, probabil, im-

presia că un factor poştal pleacă la serviciu ca la război. Şi nu se vorînşela prea mult...

Dar să mergem pe firul întâmplării. În ziua de 22 martie, factorulpoştal Gabriel Curelaru, salariat al OPDC Bârlad (OJP Vaslui), a fostatacat în timp ce se afla pe sectorul de distribuire, mai exact înscara 7 a blocului S1 situat pe strada Republicii, de către un individînarmat, cu scopul de a-l deposeda de banii pe care îi avea în geantă.Incidentul a avut loc în miezul zilei, undeva în jurul orei 12.30.

Cuvintele sunt de prisos atunci când povestea prinde viaţă prinînsăşi relatările factorului poştal. Gabriel Curelaru are 37 de ani şi lu-crează de aproape patru ani la OPDC Bârlad, ca factor poştal.

Pe 22 martie, factorul a plecat de la oficiul poştal spre blocuriledin zona centrală a oraşului, pentru a împărţi pensii şi mandate poş-tale. Zona pe care o avea de acoperit (centrul oraşului şi cartierulPodeni) nu făceau parte din sectorul său tradiţional de distribuire,Gabriel înlocuind un coleg de serviciu care se afla în concediu. Îndoar cinci minute a ajuns în centru, în zona Ştefan cel Mare. ”M-amoprit la primul bloc să las corespondenţa şi am plecat apoi spre scaraurmătoare. Acolo am observat un tânăr cam de 22 de ani, cu mâinileîn buzunar, care fuma, sprijinit de perete. Eu mi-am făcut datoria,am intrat în scară, am lăsat corespondenţa la cutiile poştale şi amplecat mai departe. Am ajuns la un bloc în formă de potcoavă, cuopt scări. Acolo l-am zărit din nou pe băiat. Când să scot cartela sădeschid uşa blocului, el era deja la scara şase, în faţa mea. M-am gân-dit că aşteaptă pe cineva cunoscut... Fiecare cu problemele lui.... Amintrat în scara opt, am lăsat corespondenţa la cutie şi am intrat înscara următoare. Acolo îl văd din nou pe tânăr, la etajul 1, cu mâinileîn buzunar. Trec pe lângă el, las corespondenţa la cutie, apoi urcscările, că aveam de dus o recomandată şi, la etajul 4, trebuia să duco pensie.”

Poştă & Poştaşi

Curajul unui Este demonstrat că, în vremuri de criză, numărul in-

fracţiunilor şi al tâlhăriilor creşte. În astfel de mo-mente, oricine trebuie să fie pregătit pentru

eventualitatea unui atac de orice fel, care îi poate puneviaţa în pericol. Iar atunci când eşti factor poştal şi mergicu banii de pensii asupra ta, riscul creşte vertiginos.Printr-un moment de acest gen a trecut un factor poştaldin Bârlad, atunci când, în timp ce se afla pe traseu spre aîmpărţi corespondenţa şi drepturile sociale, a fost victimaunei tentative de jaf. Prezenţa de spirit a poştaşului, au-tocontrolul şi încrederea în sine au făcut ca atacul să fiedejucat de către acesta într-un mod remarcabil, care arputea fi prezentat ca model oriunde în cadrul unui exer-ciţiu de autoapărare.

12 ¦ APRILIE 2012

Gabriel Curelaru, un poştaş hotărât

POªTAªUL401 ¦ 13

FACtorul „DeCizie”În timp ce achita pensia, factorul poştal l-a întrebat pe

locatarul imobilului dacă i se pare cunoscut personajul pecare acesta îl văzuse la un etaj inferior şi, primind un răspunsnegativ, îşi activă, instantaneu, mental, butonul de panică. Pecale de consecinţă, şi-a aşezat geanta de poştaş pe după gâtşi a dat să coboare scările, fără a uita să verifice, în prea-labil,nelipsitul spray paralizant din dotare. „Am trecut pe lângă in-divid, nu a zis nimic şi, după vreo patru, cinci paşi (scările suntpuţin şerpuite) tipul a început să fugă după mine. M-am în-tors îndată, aşteptându-mă să-mi solicite ceva pe un ton im-perativ. Când a dat să spună ceva a scos şi pistolul şi, atunci,nu am mai stat pe gânduri, i-am pulverizat direct spray paral-izant în faţă. Eu aveam deja mâna în buzunarul stâng, pespray. Astfel, atunci când el a scos pistolul, l-am şi asfixiat. Apoiam ieşit în fugă afară din scara blocului”, ne povesteşte Gabriel.

Însă actul său de curaj nu s-a oprit aici. Factorul poştal şi-adorit să-l şi prindă pe atacator: ”M-am gândit că vine dupămine şi m-am postat în faţa uşii de la intrarea în bloc, ca să numai poată ieşi. Am sunat la poliţie, apoi la dirigintă.”

În doar câteva minute, o maşină de poliţie a sosit în faţablocului. În acest timp, pentru a-şi acoperi urmele, atacatorula fugit la etajul patru, a urcat scara care duce spre acoperiş şis-a descotorosit de pistol şi de mănuşi. Acolo, pe acoperiş, aşi fost găsit de oamenii legii. Speriat, i-a fentat pe aceştia şi acoborît în mare viteză scările în încercarea de a ieşi din bloc.S-a izbit însă de rezistenţa poştaşului nostru, care, proptit înuşă, a făcut tot posibilul şi l-a reţinut până ce poliţiştii i-auluat urma şi l-au reţinut. Este remarcabil faptul că în acele mo-mente, când cele mai multe dintre victimele unui atac armatar fi fugit mâncând pământul, factorului poştal nici prin gândnu i-a trecut să-l lase pe agresor să scape nepedepsit. „Aşami-e firea, nu renunţ uşor. Aş fi avut regrete dacă ar fi reuşitsă fugă”, ne explică el, hotărât.

BAnii oAmenilor înAinte De toAtePovestea în sine pare ruptă dintr-un scenariu de film.

Poate că mulţi poştaşi se vor lăsa furaţi de firul narativ şi voruita, pe moment, că puteau fi ei în locul factorului atacat. Prinprezentarea cazului, nu dorim decât să facem apel la condes-cendenţă, pentru a vă aduce cu picioarele pe pământ. Mese-ria de factor poştal implică, pe lângă disciplina specificăprofesiei în sine, şi grija pentru siguranţa banilor, dar şi a celuicare îi aduce. „Noi încercăm să ne facem treaba cât mai bine.Poate nu întotdeauna eşti atent, uneori te concentrezi la pen-siile pe care le ai de dat, dar eu am fost mai vigilent decât tâl-harul care m-a atacat. Atunci nu mă gândeam decât să nu îllas să scape.”

Întrebat dacă i-a fost teamă, acesta răspunde cu un „NU”categoric. „Nu ştiam sigur dacă pistolul pe care îl avea esteadevărat. Eram conştient că pot să mor, dar mi-am spus căasta este, banii oamenilor contează înainte de toate. Nici nu

aveam de gând să-i spun soţiei. Mă gândeam la ea, este cas-nică, ar fi rămas singură cu doi copii, nu i-ar fi fost uşor.”

Chiar dacă, la finalul incidentului, s-a dovedit că arma cucare a fost atacat era doar o imitaţie extrem de reuşită a unuipistol, Gabriel Curelaru va uita cu greu clipele de groază princare a trecut. „A fost, totuşi, un stres, din care încă nu mi-amrevenit complet. În momentul atacului eram ferm convins căagresorul are un pistol adevărat în mână. A doua zi după in-cident am luat şi eu ziarul local şi, citind reportajul, am în-ceput să plâng”, ne spune el, gâtuit de emoţie.

Morala, dacă ar fi să existe, nu este decât una: meseriade poştaş implică, pe lângă siguranţa proprie, şi pe cea aclienţilor Poştei Române. În mâinile şi genţile factorilorpoştali stau banii care asigură traiul multor români. Iarmulţi dintre colegii noştri care distribuie drepturile socialepun datoria înainte de toate.

Ada Cojan

poştaş din Bârlad

reconstituirea evenimentelor din 22 martie

În perioada interbelică,Ion Pitulescu a ocupat întrei rânduri funcţia de Di-rector General al DirecţieiGenerale Poştă TelegrafTelefon (D.G.P.T.T.) dincadrul ministerului Comu-nicaţiilor. S-a născut în1878 la Bahna, lângă Vâr-ciorova, la graniţa dintreOltenia şi Banat, dar şi din-tre România şi – pe atunci– Imperiul Austro-Ungar. Afost unul din cei mai con-troversaţi conducători aiPoştei Române. A făcut

studiile în Franţa, fiind licenţiat în matematici la Sorbona, absol-vent al Şcolii Superioare de Electricitate şi al Şcolii Superioare PTT.

Cele trei diplome pariziene nu l-au scutit de criticile unor con-temporani care puneau la îndoială faptul că ar fi fost cu adevăratinginer. Unul dintre aceştia a fost Eugeniu Buhman, secretar par-ticular al regelui Carol al II-lea, care îi face o caracterizare deloc fa-vorabilă: „Generalul Văleanu, Ministrul Comunicaţiilor, ceredemisia Directorului General de la Poştă, declarând că este im-posibil a se înţelege cu el. Pitulescu intrase ca funcţionar în corpulPTT şi a fost ataşat serviciului tehnic. Se intitula inginer. Mulţi con-testă acest titlu. A cultivat cu deosebit talent popularitatea per-sonalului inferior şi cu ajutorul acestora a reuşit să fie numitDirector General. El a fost sufletul grevei de la Poştă din acest an(1920, n.n.), şi lucru demn de menţionat, nici nu s-a ascuns. Ele-ment turburător şi lipsit de echilibru, nu recunoaşte autoritateanimănui” (Eugeniu Arthur Buhman, Patru decenii în serviciul CaseiRegale a României, memorii 1898-1940, Editura Sigma, Bucureşti,2006, pp. 230-231).

Personaj ambiţios, nu a ezitat să lupte pentru a-şi atinge sco-purile, în ciuda faptului că a avut adversari redutabili. Aşa se ex-plică revenirile spectaculoase în funcţia de Director General alPoştei, după demiteri răsunătoare. Se spune că cel care deţine in-formaţiile deţine puterea. Este adevărat faptul că informaţiile suntfoarte necesare pentru realizarea scopului propus, dar nu suntsuficiente dacă nu sunt şi valorificate superior. În acest sens, IonPitulescu a profitat de poziţia sa la Poşta Română pentru a culegeinformaţii despre oamenii politici ai epocii. Faptul în sine nu erao noutate pentru România acelor ani, pentru că existau mai multeservicii de informaţii private, ale partidelor politice dar şi ale unorputernici oameni de afaceri. Nici chiar pentru Poştă nu era unlucru neobişnuit, au fost înaintea lui Pitulescu şi alţi angajaţi im-portanţi ai Poştei Române – numindu-i doar pe Cezar Librecht şiEugeniu Buhman cităm două din cele mai sonore nume - careau utilizat funcţiile deţinute în Poştă pentru obţinerea de infor-maţii. Activitatea acestora s-ar încadra în ceea ce astăzi se con-sideră poliţie politică.

Confruntat cu inamici puternici, Pitulescu şi-a căutat protectoriprintre mai marii zilei. Se pare că a ajuns să-i furnizeze informaţiiElenei Lupescu. Cel puţin aşa lasă să se înţeleagă un document,datat 1 decembrie 1934, aflat la Arhivele Statului, care a făcutparte din arhiva Serviciului Special de Informaţii (SSI). Din lipsăde spaţiu şi pentru că documentul a fost deja publicat în 1992 înrevista Magazin Istoric, nu-l vom reda, limitându-ne la a facecâteva consideraţii. Sinteza informativă redactată de Ion Pitulescueste adresată, în mod evident, Elenei Lupescu. Este neclar în ceîmprejurări a ajuns acest act în posesia SSI, posibilitatea unei in-terceptări realizate de serviciile secrete ale statului fiind foarteplauzibilă.

Raportul informativ adresat Înaltei Doamne (aceasta era for-mula de adresare utilizată în document) este o sinteză a reacţi-ilor şi atitudinilor oameniilor politici faţă de Elena Lupescu.Majoritatea sunt prezentaţi ca inamici sau cel puţin neprieteni aiDuduii. Sunt nominalizaţi cu astfel de convingeri nume impor-tante precum Nicolae Titulescu, Iuliu Maniu, Eugen Cristescu, NaeIonescu, Virgil Madgearu, Grigore Filipescu, generalul NicolaeRădescu, dr. Victor Gomoiu şi chiar Patriarhul Miron Cristea.Numărul celor care priveau cu simpatie legătura dintre rege şiElena Lupescu era foarte mic, raportul menţionând în acest sensdoar pe omul de încredere al regelui Carol al II-lea, colonelulGabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei, pe Richard Franaso-vici, ministrul Comunicaţiilor, şi, oarecum surprinzător, pe con-ducătorul Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu.

Documentul nu este întocmit doar pe baza unor analize a po-ziţiilor publice exprimate de cei în cauză, afirmaţiile fiind susţinuteşi de transcrierea unor convorbiri telefonice sau de fotocopiileunor scrisori. Acest fapt implică în mod evident interceptarea co-municaţiilor poştale şi telegrafice, adică violarea secretului cores-pondenţei, ceea ce tocmai ar fi trebuit să apere în cel mai înaltgrad Directorul General al Poştei. Acesta nu numai că nu a respec-tat acest secret dar s-a aventurat într-o zonă foarte riscantă, per-soanele cărora li se intercepta corespondenţa şi convorbiriletelefonice ocupând cele mai înalte poziţii în societate. Surprindeîn mod deosebit înregistrarea convorbirilor telefonice ale regeluicu Nicolae Titulescu, sau cele ale unor persoane din cadrulMareşalatului Palatului referitor la relaţiile intime ale regelui cuDuduia.

În toamna anului 1938, când a împlinit 60 de ani, Ion Pitulescua fost pensionat. Nu este exclus ca drumul riscant pe care l-a alessă-l fi costat scoaterea din joc. Ipoteza este plauzibilă deoarece încursul activităţii a reuşit să-şi facă mulţi şi puternici duşmani. Con-ducând practic un serviciu de informaţii Ion Pitulescu a ajuns săcunoască multe lucruri, dar cunoscând mult a devenit incomod,atât pentru adversari cât şi pentru patroni. După pensionare, IonPitulescu a condus un atelier de telecomunicaţii şi a continuateditarea revistei intitulată Poşta Informativă. Desigur, maliţioşiivor zâmbi...

Cristian Scăiceanu

ION PITULESCU,director general al PTT, şeful serviciului sect al

ELENEI LUPESCU

Poştă & Poştaşi

22 ¦ APRILIE 2012

O viaţă dedicată PTTVasile Sava a fost unul dintre promotorii modernizării servici-

ilor de poştă, telefon şi telegraf din România. Sub numele său șisub pseudonimul „Delaiași” a publicat pe lângă cărți de speciali-tate numeroase articole tehnice, de informare, de formare tehnicăși asupra drepturilor și doleanțelor funcționarilor serviciilor poș-tale, telefonice și de telegrafie în Jurnalul telegrafic (1900-1906),în Revista telegrafică, telefonică și poștală pe care a condus-oredacțional și administrativ între anii 1907 și 1916, si în RevistaPoștelor, Telegrafelor și Telefoanelor între anii 1926 și 1930, aflată,de asemenea, sub conducerea sa redacțională.

A fost însărcinat în iunie 1900 cu conducerea Oficiului PoștalCalafat iar din mai 1904 cu conducerea Oficiului Poștal Ploieşti. În-cepând cu octombrie 1906 a condus ca oficiant superior serviciultelegrafo-poștal pe câmpul manevrelor regale. În aprilie 1911 preiaconducerea Oficiului Poștal Craiova. În octombrie 1912 este însăr-cinat cu conducerea Diviziei Exploatare Telegrafice și Poștale dinDirecția Poștelor din Bucureşti. În noiembrie 1912 este numit înComisia pentru cercetarea proiectului de lege al exploatării poș-tale, telegrafice și telefonice și introducerea modificărilor necesare.Din noiembrie 1912 este însărcinat cu conducerea Diviziei Econo-matului din Direcțiunea Generală a Poştelor. În mai 1912 estenumit membru în Comitetul tehnic; de asemenea în Comitetul derecepție a furniturilor Direcției. Din septembrie 1913 este însărci-nat cu conducerea Serviciului Curselor Poștale. Începând cu aprilie1914 este numit membru în Consiliul de Administrație al Casei deCredit, Ajutor și de Economie a Corpului Telegrafo-Poștal, unde afuncționat până în noiembrie 1915. Din noiembrie 1914 este în-sărcinat cu conducerea inspectoratului P.T.T. regiunea l din Craiova,iar din decembrie 1916 cu conducerea inspectoratului P.T.T. reg. IVcu reședința Focşani.

După ocupația germană, din august 1917 este însărcinat cuorganizarea și conducerea serviciului P.T.T. în zona Cherson dinUcraina, în vederea funcționării serviciului de legătură cu Țara,până în Aprilie 1918.

După revenirea în ţară, în mai 1918, a fost însărcinat cu condu-cerea inspectoratului P.T.T. Regiunea VI Iaşi. A reluat, după plecareatrupelor de ocupație, în noiembrie 1918, însărcinările inspectoratuluiRegiunii l Craiova. În mai 1919 este numit din nou membru în Con-siliul de Administrație al Casei de Credit, Ajutor și Economie P.T.T.

Din mai 1919 esteînsărcinat cu conduce-rea serviciului contabili-tății generale a Poștelorcu atribuțiuni de Inspec-tor General. În ianuarie1920 este numit Preșe-dinte al Comisiei pentruîntocmirea legii și regu-lamentului exploatăriiP.T.T. în vederea unificăriiserviciilor pentru în-treaga țară întregită. Sedeleagă în februarie1920 în mod provizoriuși cu conducerea servi-ciului construcțiilor și în-treținerii liniilor telegra-fice și telefonice. Dinaprilie 1920 conduce ser-viciului Administrativ, cuatribuțiuni de InspectorGeneral. Din august 1920 este membru în Comisia pentru organi-zarea unui Serviciu Comercial în Administrația Centrală. În sep-tembrie 1920 este numit membru în Comisia pentru studierea șiintroducerea modificărilor ce sunt de adus în regulamentul servi-ciului P.T.T. în Campanie.

Din octombrie 1920 conduce serviciul de exploatare P.T.T. dinDirecțiunea Generală. La data de 1 aprilie 1921 se pensionează dinCorpul P.T.T, după 35 de ani muncă în domeniu.

Pe lângă toate aceste atribuţii, Vasile Sava a condus şi redac-tat, între 1900 și 1906, revista bilunară Jurnalul Telegrafic, care s-atransformat, cu începere din 1 noiembrie 1907 pînă în 1916, în Re-vista Telegrafică, Telefonică şi Poştală, Direcția Generală a Poșteloracordîndu-i subvenții anuale. După război a reeditat revista subnumele de Revista Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor la Bu-curești, între 1926 și 1930, pînă la decesul acestuia.

În semn de respect pentru prodigioasa sa activitate, VasileSava a fost decorat cu distincţia Coroana României în gradul deCavaler şi apoi de Ofiţer, iar pentru lucrările sale profesionale a fostpremiat de către Juriul Expoziţiei din 1906 cu medalia de argint.

un personaj legendar al istoriei poştale româneşti

Numărul trecut v-am anunţat că vom începe o serie de materiale dedicate celormai reprezentative publicaţii poştale româneşti din perioada antebelică şi inter-belică. Începem acest demers prezentându-l pe omul fără de care apariţia celormai importante publicaţii de acest gen nu ar fi fost posibilă: Vasile Sava. Acesta ainiţiat şi susţinut, în perioada 1900-1930, apariţia publicaţiilor Jurnalul Telegrafic,a Revistei Telegrafice, Telefonice şi Poştale şi a Revistei Poștelor, Telegrafelor și Tele-foanelor. Dar cine a fost Vasile Sava?

S-a născut pe 20 aprilie 1868 laIași, ca fiu a lui Nicolae Sava și SofiaSofronie. S-a căsătorit pe 2 iulie1894 cu Ioana Sava (Jeanna). Dincăsătorie au rezultat trei copii. A de-cedat pe 19 iulie 1930, de un cancerpulmonar, la București, în str. Ing.Zablovschi 32.

A absolvit Școala Superioarăde Comerț din Iaşi în anul 1885,prima serie. Ulterior și-a continuatstudiile la Paris, unde a obținut, în1897, diploma la Școala Profesio-nală Superioară de Poștă și Telegrafie(École professionelle supérieure despostes et des télégraphes).

POªTAªUL401 ¦ 23

Vasile Sava