Revista SUNETE Octombrie - Noiembrie Ediție Aniversară „10 ANI de Sunete”

6 | Sunete | sunetelive.ro Octombrie, 2013

w

Redactor Şef:Monica [email protected]

Senior EditorGeorge Durbălău

Redactori:Hefe Berti Barbera,Carmen Dirvariu,Belfast Vlad Popescu

Colaboratori:Valentin Moraru,Alexandra Buzaş,Raluca Radu,Ovidiu Chiva Alex RevencoFlorian LunguJoan BigMiron Ghiu-CaiaTimea GzurkaCostel CristeaDan CimpoieşClaudia SandruOvidiu Iancu

Coordonator distribuţie Dan [email protected]

Director General:Marian Gî[email protected]

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: [email protected]ă aveţi un local şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: [email protected]

Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabilal revistei Sunete.

SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢISE DISTRIBUIE GRATUIT

CUPRINS OCTOMBRIE 2013

12

06

46

83

17

76

95

OCSinterviu

Top 10Trupe noi

Top 10 Albume jazz

MIKE PATTON

Luna Amară

Grimus

Esenţialele lunii

Octombrie, 2013 sunetelive.ro | Sunete | 7

ROCK&ROLLEDITORIAL

Am ajuns la 10 ani, iar mie mi-a rămas ingrata misiune de a spune ceva frumos. Sper ca acest ceva frumos să-l găseşti în

paginile revistei, aşa cum sper asta în fieca-re număr, de aproape 2 ani de când această echipă m-a primit alături de ei, m-au accep-tat şi m-au sprijinit. Un nume într-o casetă redacţională nu înseamnă atât de mult precum contează aceşti oameni care, nu-măr de număr, depun un efort apreciabil pentru ca rezultatul să ajungă la voi. Şi mai ales, aceşti oameni care ştiu muzică. Atât

de multă muzică încât ai crede că doar pentru asta trăiesc. Şi nu sunt departe de adevăr.Cea mai mare satisfacţie pentru noi, cei din spatele calculatorului sau din mulţimea de oameni adunată la un concert, sunt citito-rii. Acei oameni care ne suna din ţară să ne ceară să le trimitem revista prin poştă, cei ce ne vizitează la redacţie că au pierdut un număr din urmă şi cei ce povestesc cu me-lancolie despre primele numere.Sau cei care au fost alături de noi în toţi aceşti ani. Şi pentru că George, colegul

meu, i-a menţionat pe majoritatea, mie nu-mi rămâne decât să le mulţumesc lor şi colaboratorilor din ultimii 2 ani: Cristi Mărculescu, Anca Grădinariu, Carmen Dîrvariu, Alexandra Buzaş, Oana Ghiţă, Raluca Radu, Ruxia Sandru, Zenovia Gra-ma Belfast.

În continuare, vă las să citiţi câteva cuvinte spuse de către unul dintre acei cititori da-torită cărora munca noastră devine mai uşoară:

Dragă cititorule,By Monica FELEA

Am maşină, dar nu prea o folosesc. Îmi place de cele mai multe ori să merg pe jos în oraş,

sau cu autobuzul, dacă distanţele sunt prea mari. După mine ăsta e cel mai bun mod să simţi pulsul străzii cum se zice. Asta făceam şi acum zece ani, recunosc atunci eram şi nevoit. Maşina încă nu se afla în peisaj. După câte mi-aduc eu bine aminte, era o zi însorită de primăvară şi mă apropiam de casă, după o zi de muncă. Trecând pe lângă un chioşc de ziare, îmi atrăgea atenţia o fotografie. Din spatele geamului se uita la mine cu chipul său misterios Jim Morrison. Nu prea mi-am dat seama, dacă este doar o fotografie, sau o publicaţie. Când m-am apropiat, am realizat că era o revistă de muzică. Deasupra lui Morrison scria ,,Sunete”. Interesant îmi zic. I-am cerut vânzătorului imediat să mi-o arate. După ce am răsfoit puţin paginile, am cumpărat-o fără pic de ezitare. Nu am avut răbdare să ajung până acasă, aşa că m-am oprit pe prima bancă, care mi-a ieşit în cale şi am citit tot, din scoarţă în scoarţă. Eram fascinat. Nu-mi venea a-mi crede ochilor. Citeam pentru prima dată o revistă dedicată cu adevărat muzicii de calitate. Îmi plăcea muzica de calitate (rock în special), dar nu găsisem până acum în nici o publicaţie, ce a fi dovedită de

muzică, atâtea informaţii legate de muzică, literatură, filme bune, underground, istorie muzicală, preferinţele artiştilor, date despre concerte şi mari festivaluri, instrumente muzicale, lansări de albume, promovare de trupe noi, lansări de albume şi multe, multe altele. Ce să mai vorbesc, revista asta era o adevărată enciclopedie în materie de muzică şi nu numai. Eram sătul să văd peste tot numai reviste şi revistuţe cu fotografii care mai de care mai sclipitoare, în care predomina kitchul şi extravaganţele vedetelor. Majoritatea evitând să vorbească despre muzica rock, underground, film, cărţi, sau ce să mai vorbim despre o istorie a marilor formaţii, care au schimbat în mentalitate generaţii întregi de tineri. Chiar mă gândeam. Oare nu ar putea exista o revistă de MUZICĂ? Eram fericit. Am ajuns acasă, am pus mâna pe telefon (pe atunci nu aveam un calculator) şi am sunat pe tipul care apărea în revistă la secţiunea abonamente. Mi-am făcut abonament pe tot anul, ba chiar mai mult, mi-am comandat şi numerele anterioare. Constatasem că trecuseră câteva luni de când apăruse revista. Cum de oare îmi scăpase asta? Îmi plăcea să cred că sunt la curent cu tot ce apare, în materie de muzică (recunosc nu locuiesc în capitală, unde aici se dă ora exactă), iar o zi care părea ca oricare alta,

devenise una specială. Revista asta pot spune ca mi-a schimbat într-un fel şi viaţa. De atunci multe sau schimbat în viaţa mea. De-a lungul a zece ani, in paginile ei, m-am regasit de atâtea ori. Aici l-am descoperit pe Bukowski (este scriitorul preferat al vocalului din Deftones), tot aici am aflat unde se mai cantă prin ţară, dar şi pe afară, ce trupe noi au mai apărut, ce trupe mai vin pe la noi, nu mai vorbesc de promovarea trupelor noi, concursuri, (la unul dintre aceste participând şi eu cu trupa, având şansa să cânt pe una din cele mai importante scene ale unui festival). În paginile ei am aflat de ce înseamnă să fii la curent cu tot ce înseamnă muzică, mult mai mult decât atât, cultură muzicală. Sincer nu credeam că o să reziste atâta timp. Chiar dacă a avut momentele ei grele, totuşi a rezistat. Acum după zece ani, pot spune (fără falsă modestie) că am toată colecţia şi fără să exagerez, că am plâns şi eu alături de voi, atunci când v-a fost greu, dar m-am şi bucurat când a fost bine. Au trecut zece ani, cu bune dar şi cu rele. Important este că aţi rezistat şi eu nu pot să vă spun decât: Felicitări şi bravo vouă celor care nu aţi lăsat-o să moară. Si acum la ceas aniversar, va spun un sincer La Muţi Ani, şi la câţi mai multe publicaţii de acum înainte.

Cu respect: Ovidiu Chiva


EDITORIAL

AAniversările sunt proble-matice pentru mine. Nu sunt un trist, un melan-colic sau vreun nostalgic.

Ba nu, nostalgic sunt. Mai ales că memoria este o femeie pretenţioasă, care desenează arhitecturi şi culori afective ce acţionează ca un flitru de efecte aupra unui film/poze. Şi filtre-le pe care le-am adăugat nu au făcut decât ca, odată cu trecerea timpului, începuturile din vremurile „imemo-riale” ale istoriei Sunetiste să îmi apară în culori şi mai vii şi luminoa-se. Şi calde. Pentru mine revista din faţa ochilor tăi înseamnă prieteni. Colegii transformaţi în profesori pe anumite genuri muzicale, colabora-tori în viaţa personală, amici, prieteni de suflet şi în general oameni cu care am împărtăşit un proiect ce s-a trans-format într-o bucată importantă de presă muzicală românească. Noi am îndrăznit să fim diferiţi. Să o facem altfel. Să fim autentici şi sinceri. Am îndrăznit să ne erijăm în mici hub-uri de opinie. De-a lungul timpului am văzut că nu eram singuri şi asta ne-a dat şi mai multă încredere că nu am luat-o razna, ci facem pionierat. Este uşor să confunzi avangarda cu eşecul! Artiştii ne-au devenit prieteni, noi am devenit o familie, şi am avut această

ocazie – să vedem lucrurile, piaţa, transformându-se în jurul nostru! Să vedem lucrurile pentru care militam, că încep să se întâmple. Mai e mult până departe, dar ce MUUULT era atunci!!! Încă mai primeam scrisori la redacţie (!) şi totul era o uriaşă pa-siune – o simţeam la fiecare coleg de redacţie în parte. La Bobi, graficianul nostru înzestrat cu un talent uriaş, la Costel Cristea, Timea Gyurka şi Claudia Şandru, la Dan Cimpoieş, la Marian Gîlea, al cărui vis de liceean a găsit o exprimare editorială în aspira-ţiile mele, la Andreea Apostol (acum Wade) care ne-a dat nume (SUNETE a fost ideea ei!), la Bogdan Gorgă-neanu şi lista abia începe. Astea erau începuturile. Ni s-au alaturat Berti Barbera, Ioan Big, Hefe, Vali Moraru, Miron Ghiu-Caia, Alin Ludu Dum-bravă, Vlad Popescu am avut texte chiar de la nume deja cunoscute din lumea asta îngustă a nişei jurnalis-mului – Florin Lungu, Alex Revenco - şi mulţime de oameni cu condeiul talentat şi dornici să pună umărul. Pasiunea asta înfiorător de posesivă a făcut ca Sunete să împlinească 10 ani. Şi ăsta este unul din motivele pentru care în ultimele săptămâni mai mult plutesc decât merg, cuprins de emoţii din cele mai senine!

10 ani de SuneteBy George DURBĂLĂU

DE LA SUNET LA SUNETE, CU COSTEL CRISTEACând vine câte o aniversa-re d-asta, fie că e a mea sau a vreunei chestii cu care am legătură, mi se pune un nod în gât şi un cap sub plapumă. Nu ca muierile, de frica ridurilor, ci pentru că mă aflu pierdut în dorin-ţa nebună de a retrăi acei ani. Chestia în cauză ar fi împlinirea a fucking zece ani de revista Sunete, la a cărei naştere am transpirat la rându-mi şi pentru care mi-am luat de la gură ca s-o văd mare, cum s-ar zice. E o piatră de hotar după care-mi calculez evenimen-tele care-mi formează via-ţa trecută şi, de ce nu, pe cea care stă după colţ. Acum zece ani eram boboc pe la Jurnalism, făceam radio, cântam hip-hop, nu ştiam mai nimic dar cre-deam că ştiu totul. Aveam însă o flacără pe care sunt sigur că mulţi şi-o amintesc din tinereţe: entuziasmul. Şi înarmat cu el, am ajuns să trăiesc cele mai frumoa-se momente din viaţa mea de jurnalist şi, de ce nu, de ascultător. A trecut un de-ceniu, din care peste opt ani am participat lună de lună, număr de număr, în total vreo 96 de reviste dis-tincte în care mi-am turnat în scris pasiunile, angoase-le, aprecierile şi frustrările pe marginea singurului subiect care mă face să-i mulţumesc lui Dumnezeu că trăiesc: muzica!


10ANIDESUNETE

10 întebări pentru

OCS1 Care e cea mai semnificativă

întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei…

OCS: Albumul nr. 8, „Marea Cautare”.

2 Cu cine v-ar placea să cântaţi din toate trupele din lume şi de ce?

OCS: N-avem noi d-astea.

3 Albumul preferat din ultimii zece ani?

OCS: „Marea Căutare”.

4 Ce vi se pare că s-a schimbat în muzica din România în

ultimii zece ani? OCS: Mai nimic

5 Ce instrumente noi credeţi că vor fi inventate în 10 ani de acum încolo?

OCS: Poftim?

6 Pe cine v-ar plăcea să aveţi în deschidere la concertul vostru (trupă RO)?

OCS: Pe nimeni

7 Zece cuvinte care să vă definească muzica.

OCS: Muncă, inspiraţie, muncă, inspiraţie, prietenie, muncă şi tot aşa.

8 Dacă trupa voastră ar fi un om din secolul XXI, care ar fi el?

OCS: N-am idee

9 În ce context aţi auzit prima oară de Revista SUNETE?

OCS: Acum 10 ani, într-un bar... era pe mese. Surpriză plăcută.

10 O urare pentru noi... OCS: La cât mai mulţi de 10!


10ANIDESUNETE

Iar mie chiar îmi pasăăăă! Cine se combină? Aş fi vrut ca arti-colul ăsta să-l scriu în rime, că pot şi eu să fac o rimăăă, la o

adică! Dar adevărul este că o rimă merge, dar a doua? Sau a treia? Uite aşa mi-am propus să încep a scrie despre ocesei, cu predispoziţie către glumă, caterincă, căci pe zona asta nu am mizat prea mult ultima oară când scriam despre ei! Atunci Sunete lansa al şaselea album al şobolanilor şi nu era de glumă..! Pentru că „Dansăm Legaţi la Ochi cu Spatele la Zid” era o defulare incredibilă, momentul era propice pentru o dezlănţuire de forţe

autentică şi pe mine zona asta m-a prins teribil de mult. Deh, frustrari-le mă prinseseră şi pe mine şi aveam nevoie de ceva în care să cred şi să-l las să intre, să golească sertarul cu resturi. Şi albumul ăla era ocazia per-fectă. Căci de mult cochetam cu Dan şi echipa, dar de data asta era dead se-rios. Sau cel puţin asta absorbeam eu din întregul disc. Dar, acum ne mai relaxăm. Sunete face 10 ani şi OCS lansează al optulea album, în al 16-lea an de activitate! Omul cu şobolani este un exemplu de bună – purtare artistică (deşi delicios de neortodocşi adeseori), cu câte un album la doi ani,

în medie! Not bad at all, ar spune un reprezentant al oricărei pieţe occiden-tale! Opt albume, deci trebuie să ne obişnuim dragă cititorule de Sunete, să ne raportăm la OCS şi cei cu ve-chimea asta ca la noii clasici – fapt ce probabil artiştilor poate că le va mirosi a formol (!), dar deja suntem o generaţie care a crescut şi a fost in-fuenţată de piese, videoclipuri, fraze rămase în memoria colectivă pentru cei cu şi fără „oaie”, şi asta deja îi bagă într-o categorie aparte. Adică pentru mine OCS este alternativul la super-lativ, care ştie să facă şmechereşte cu ochiul, să atace subiecte grele cu inte-

Caut OM. George DURBĂLĂU / Raluca Bicu


10ANIDESUNETE

ligenţă şi candoare studiată, cu verbul ascuţit şi metafora contemporană până la os. De aceea la această oră, albumul cu numărul opt este lansat şi dacă mai vreţi şi altă dovadă că ma-şinăria mai funcţionează, take a look around... s-ar putea să vă mai gândiţi! Este destul de rar să te ţii de program, de plan, şi să nu te laşi pradă fluxului ce dăunează creativităţii...Aceşti ani, în care mecanismul „căutării” muzei a funcţionat nemţeşte, au însemnat de asemenea sute şi sute de cântări live prin toate cotloanele ţării, lan-sări-concept, travaliu artistic imens şi cu toate astea, sinceritatea şi autenti-cul noilor producţii nu suferă deloc.

Este important de subliniat acest lucru pentru că asta dovedeşte (încă o dată, daca mai era nevoie) că în rea-litate „Marea Căutare” nu se termină niciodată atunci când dorinţa de a te cunoaşte şi a te sonda în cele mai um-brite unghere este parte din tine. Şi cu ocazia asta mă caut şi eu, că muzica lor este de multe ori un prilej de a da cu mine de pereţi, de a mă întoarce pe dos şi a-mi înlocui regretele cu ironie. De la Timpuri Noi încoace, melanjul alternativ propus de OCS este singu-rul relevant cu adevărat, cu atât mai mult cu cât generaţia asta se plimbă cu maximă uşurinţă pe culoarele a zeci de piese deschise în taburi dife-

rite, concomitent, si aici este catch-ul – la OCS sunt încă săli pline! Este ca-litatea lor de a fi deştepţi şi inspiraţi, şi mereu actuali. Cu toate schimbă-rile din trupă, cu plecările şi venirile, acum la ceas de bilanţ, îmi pot aminti relax 10 piese preferate, pe care să le pun pe un best-of personal şi pe care să-l rulez cu poftă pe player, pentru că am de unde şi la mood-uri diferite am şi stiluri diferite, de la aceeaşi trupă. Bine aşa, nu? Cam ăsta este efectul OCS. Raluca a ştie despre ce vorbesc:

„Pentru copila ce am fost, care s-a simţit un pic ofensată de faptul că un individ dubios şi fără păr în cap îndrăznea să îi strige din televizor că


10ANIDESUNETE

razna am luat-o cu toţii, dar voi ca tonţii nu observaţi, pentru (dez)ori-entarea maximă pe care am simţit-o când am auzit o altă piesă de la ei şi mi-am dat seama că, de fapt, chiar îmi plăceau, pentru cerul care mi-a cazut în cap când am auzit „Moksha” şi am ştiut că, de fapt, chiar îi iubeam, pentru fata care îşi intinde machiajul în videoclip, pentru prima caseta cu ei pe care am luat-o şi ochii pe care i-am holbat la omul de pe coperta roşie şi neagră, pentru nopţile pe care le pe-treceam cu plapuma în cap şi caseta vârâtă în casetofon, ascultând OCS cu ochii închişi, mult după ce maică-mea îmi spusese să opresc naibii muzica

aia, pentru felul în care tremuram să nu care cumva să mă trezesc cu case-tele agăţate şi rupte ori de cate ori se mai încurca banda, pentru că aveam impresia că scriu şi cântă special pen-tru mine şi pentru frământările mele adolescentine, pentru primul concert la care am fost şi bu-curia de a auzi live melodiile pe care le frecasem atâta amar de vreme în casetofon, pentru că indiferent cât de multe formaţii am iubit de-a lungul anilor, ei au ocupat întotdeauna un loc numai al lor în inima mea, pentru

cine am fost, pentru cine sunt, pentru cine voi fi.” Pentru toate astea, Raluca mulţumeşte. Aşa se cuantifică o astfel de activitate...Până la urmă tot ce ră-mâne din muzică sunt acele momen-te în care pielea ţi se face de găină, în

care o căldură nefirească te in-undă semn că cineva a înţeles toată treaba, acele momen-

te în care ştii că inuiţia lor este şi a ta şi deci, NU EŞTI SINGUR! Căci căutarea este întotdeauna a unui om. Cel din tine sau cel de lângă tine, de pe scenă sau din căşti – fie el cu şobolani!

omulcusobolani.rofacebook.com/omulcusobolaniiyoutube.com/user/OCSoficial


10ANIDESUNETE


Luna Amară

1 Care e cea mai semnificativă întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei…

Luna Amară: Concertul de la Sonisphere 2010, unde am cântat pe aceeaşi scenă cu Stone Sour, Alice in Chains şi Rammstein.


Luna Amară: Cu Pearl Jam sau Porcupine Tree deoarece ne plac tuturor şi ne-au influenţat oarecum evoluţia, ca trupă.


Luna Amară: Tool - Lateralus.

4 Ce vi se pare că s-a schimbat în muzica din România în ultimii zece ani?

Luna Amară: Nimic vizibil la scară largă. La nivel de nişă, varietatea e mai mare, publicul e specializat şi educat şi oferta a crescut vizibil, de

la an la an. Dar, la nivel general, gusturile sunt de un nivel scazut, iar radioul în Romania e populat de caricaturi şi personaje goale. Lipsesc aproape cu desăvârşire canale media care să încurajeze alt tip de exprimare decât cel consacrat de reţetele de succes.


Luna Amară: Nu cred că avem nevoie de instrumente noi. Cred că avem nevoie de mai mult „noi” în toată ecuaţia.


Luna Amară: Orice trupă care cântă bine şi care are piese frumoase, cu mesaj.


Luna Amară: Amestec, inspirat, revolta, iubirea, culoarea,

introspecţia, viaţa aşa cum e.


Luna Amară: Păi ar fi domnul Mihneanicksorinserbanrazvan!


Luna Amară: În contextul entuziasmului de a avea şi în România o revistă pertinentă de muzică.

10 O urare pentru noi... Luna Amară: Deşi e greu, vă

dorim să rezistaţi, să scrieţi bine şi cu suflet, să vă documentaţi cât mai bine materialele, să mergeţi la concerte tot timpul, să cunoaşteţi trupele, cluburile, publicul. Să înţelegeţi fenomenul. Să fiţi imparţiali. Să fiţi amuzanţi şi să ştiţi să ajutaţi dar să şi înţepaţi, când e cazul. Să uitaţi de copy/paste. Să aveţi cititori pe care să-i educaţi şi care să vă educe. Succes!


10ANIDESUNETE

Când te apuci să cânţi, se întâmplă să ştii exact de la început ce vrei să faci şi încotro va evoulua muzi-

ca ta mulţi ani de la momentul zero încolo...Ăsta este feeling-ul constatnt pe care mi-l transmite Luna Amară încă de la începuturi - şi anume că ei fomează o trupă ce este mereu anco-rată adânc în propria identitate şi că nu există divagări, ci doar „aspecte” ale portretului lor artistic. Stau stin-gher, la oră imposibilă în noapte, cu căştile încinse de piesele dense ce se desfăşoară aleatoriu din discurile tre-cute în digital şi abia îmi stăpânesc

capul tuns teribil de scurt, să zbuciu-me plete inexistente, dar metaforic atârnânde pe umerii mei încordaţi şi pregătiţi să sară în ringul de pogo. Clujenii sunt „grei” şi o simţi de la primele acorduri, dar cu toate astea, sound-ul se încolăceşte în jurul unei poezii în cel mai adevărat sens al cu-vântului, vibrantă, intensă, sinceră şi contrastul ăsta de multe ori dă depen-denţă. Unde mai pui că firile diferite îşi găsesc balada sau imnul agresiv potrivite şi astfel se expun la întreg pachetul, la final. Lunaticii sunt more then meets the eye, au abisuri şi spaţii ce se definesc atât în zona muzicală

cât şi cea a socialului. Şi aici lucrurile devin interesante, căci, rock-ul ştim cu toţii, nu este doar un gen muzical, ci un mix de atitudine, mesaj şi me-lodie, toate credibile doar dacă TU eşti credibil. Şi pentru a fi credibil trebuie să demonstrezi, să te expui şi să rişti – nimic nu place şi incită mai mult masele când cineva riscă – ges-turi sincere, neestetizate şi viscerale care urmăresc să exprime nemijlocit o realitate care este aici, în faţa noastră, dar pe care modul şi mediul de trai ne învaţă să o ignorăm, sau cel mult să o punem la categoria diverse. Cu alte cuvinte trebuie să CREZI cu adevărat

Expresia viscerală a poeziei George DURBĂLĂU / Cosmin / Diana


10ANIDESUNETE

că poţi schimba ceva ca să începi să faci ceva. Mulţi sunt convinşi că Don Quijote este o iluzie şi că morile de vânt sunt uriaşe şi prea mari pentru a putea să fie doborâte. Nu este şi cazul Lunei Amare! Ei au început să strige şi să arate cu degetul lucrurile eviden-te şi REALE din jurul nostru, politi-cul bolnav, socialul anesteziat care ne împiedică să evoluăm, să ne eliberăm. Muzica lor este poezie, iubire, sufe-rinţă, dar pentru ca toate astea să aibă un receptor prielnic, trebuie ca omul din faţa scenei să simtă că e liber şi că poate să se exprime liber. Cu Mihnea Blidariu în prima linie, rock-ul a rede-venit about fighting for your rights, a recăpătat coloana vertebrală ce a stat la baza defulării prin instrumente şi cuvinte... Militantismul trupei deja celebru şi mega-titrat m-a făcut să mă întreb dacă mai este cazul să insist pe aspectul ăsta, căci am simţit că poate muzica lor riscă să treacă pe locul doi atunci când te concentrezi pe cauzele pentru care trupa a luptat, cauzele Ro-mâniei întregi la o adică... Dar toate se leaga şi iată, avem un nou subiect de luptă socială, de trezire a societăţii ci-vile şi în fruntea artiştilor deja într-un număr mult mai mare, Mihnea este din nou implicat to the bone. Este în natura lui. Este în natura lor. Şi aşa am înţeles că nu poţi să eviţi aspec-tul ăsta al personalităţii lor, modul în care se aruncă în luptă. Demn de oa-meni cu caracter şi opinii clare. Şi aici ajungem din nou la muzică, căci la începutul articolului povesteam cum lunaticii mi-au dat din start impresia că ştiu exact ce vor şi încotro să o apu-ce. Din 1999 încoace, pe patru albume („Asfalt” - 2004, „Loc Lipsă” - 2006, „Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” - 2009 şi „Pietre în Alb” – 2011) clujenii şi-au pus amprenta clară asupra unei noi generaţii de artişti şi a mai multor generaţii de fani. Unele dintre relată-rile lor exprimă nivelul la care muzica Luna Amară poate pătrunde...Diana are o poveste interesantă: „Vipassana e tehnica de meditaţie pe care a des-coperit-o Buddha după ce a ajuns la iluminare şi apoi, timp de peste 30 de ani a tot învăţat diverşi oameni că asta este calea spre eliberare, sau Nir-vana, sau pace.

Recent am fost la un astfel de


10ANIDESUNETE

curs în Nepal, curs care durează 10 zile, în care meditezi de la 4:30 AM până la 9:30 PM. Într-a noua zi, după un proces intens de curăţare a minţii şi sortare a gândurilor, am început să fredonez piesa „Albastru”. Şi atunci a fost un fel de ‘wow’ al conştiinţei, rea-lizând cât de adânc a putut pătrunde muzica Luna Amară în mintea mea...Nu ştiu cât ştiţi despre meditaţie, dar după 9 zile şi cam 150 de ore de pus stop la gânduri, dacă îţi apare o melodie, e o chestie totuşi de obser-vat.” Cam despre asta este vorba cu muzica, nu? După revoluţie încoace muzica s-a transformat pentru mulţi dintre noi într-o realitate ultimă, de care ne agăţăm şi care se transformă în stalactite ale minţii şi ale sufletu-lui în peşterile neexplorate de conşti-ent. Acolo te retragi. Acolo mă retrag când îmi este greu. Cosmin are şi el

povestea lui: „ ‘Asfalt’ o să fie întot-deauna albumul pe care-l voi lega de anul 2004 şi de o mare ruptură care a avut loc atunci în viaţa mea, culmi-nând cu pierderea unei persoane dragi şi mutarea într-o altă casă. Atunci au fost nişte luni de vară în care a trebuit să reconstruiesc lumea din jurul meu aproape de la 0, iar albumul ăsta e unul din lucrurile care m-au ajutat să trec prin asta.” Căci este muzi-că ce te ajută să construieşti, să purifici, să arzi pentru a renaş-te. Aici are efect muzica Luna Amară. O trupă reală care dă tot şi primeşte tot. Motiv pentru care a ajuns pe sce-

ne mari, cu trupe mari, şi pentru care vibrează suflete mari!. Şi noi alături de ei. Căci pe noi ne leagă un album lansat împreună şi multe cuvinte, ca şi cele de mai sus.

La moment aniversar, Mihnea Blidariu - vocals, guitar, trumpet, Nick Făgădar - vocals, guitar, Răzvan

Ristea – drums, Sorin Moraru – bass şi Şerban O n ţ a n u - C r ă -ciun - lead gu-itar ne demon-strează încă o dată prietenia şi ne încântă în maratonul pe care l-am

gândit, să ne bucurăm împreună că lucrurile bune şi adevărate rezistă probei timpului.

Şi pentru că detaliile se cade să le căutaţi la origine, iată unde puteţi afla dacă cele scrise mai sus reflectă realitatea:luna-amara.rofacebook.com/LunaAmaraBandmyspace.com/lunaamaratwitter.com/lunaamaraband


10ANIDESUNETE


Grimus


Grimus: Cel mai probabil faptul că am cântat în faţa a peste 40 000 de oameni pe Arena Naţională, în deschidere la RHCP, dupa ce am fost aleşi de către managementul formaţiei americane dintre mai multe trupe româneşti propuse de către organizatori.


Grimus: Cu Placebo şi RHCP am cântat deja, rămân Radiohead, Muse, Porcupine Tree, Queens of the Stone Age. Motivul e evident: pentru că ne plac.


Grimus: Nu există aşa ceva, există câte un album preferat în fiecare anotimp al fiecărui an. Albumul de vară-toamnă pentru anul 2013

e, din punctul nostru de vedere Queens Of The Stone Age - Like Clockwork.


Grimus: Datorită numărului mare de concerte, publicul larg începe să aibă o oarecare cultură muzicală şi să nu mai „pună botul” la playback. În plus, apar trupe româneşti noi, interesante, care se promovează online, sfidând concepţia că dacă nu eşti „pe sticlă” nu exişti.


Grimus: Habar nu avem, probabil toate trupele vor cânta la smartphone-uri in loc de instrumente. Ar fi cam nasol pentru că n-ar mai exista beţe şi pene de chitară de aruncat în public după concert şi totul s-ar face sub formă de transfer de date, până şi autografele.


Grimus: Pe Lights Out, dar nu în deschidere, ci ca invitaţi speciali.


Grimus: Tunguska, Emergence, High, Planemo, Legends, Satellites, Vitriol, Peregrine, Haze, Priveşte-mă.


Grimus: Felix Baumgartner.


Grimus: Am aflat despre revista Sunete chiar din revista Sunete pe care am primit-o de la Ernesto Bianchi, managerul nostru.

10 O urare pentru noi... Grimus: Să deveniţi

Ultrasunete!


10ANIDESUNETE

Pentru că nu pretind că le ştiu pe toate - şi cum aş pu-tea – trebuie să recunosc că Grimus m-a lovit în moa-

lele capului, cu o precizie de ninja! Auzisem bineînţeles de ei şi mai şi participasera la un concurs organizat de Sunete, so, erau în radar, dar nu în vizor. Descoperirea lor profundă s-a întâmplat când m-am decis şi eu să mă apuc serios de trupele din alterna-tivul românesc, cele care nu mai erau la primul album şi care făceau deja furori pe youtube şi pe la festivalurile mai mărişoare. Şi bum!, poc!, Grimus mi-a pătruns în difuzoare şi nu prea

a mai ieşit de atunci! La elaborarea listei de invitaţi la Maratonul nostru aniversar, Grimus a fost acolo, printre cei care TREBUIA să vină. Pentru că am apreciat, ca mulţi alţii fineţea interpretării şi sound-ul atât de bri-tish, de occidental, ce mai! De zece ani tot trâmbiţez pe la toate mesele că avem nevoie de trupe care să sune autentic, trupe care să aibă melodia la ele, să înveţe de la miile de trupe de afară o reţetă şi să o aplice pe propria personalitate, pe propria sensibilitate. Poate aici era problema – sensibilita-tea noastră a fost întotdeauna fie prea agresivă, fie mult prea poetică în genul

folk, că nu reuşeam să ne apropiem de acest Adult Contemporary atât de prezent pe toate marile scene de afară, de la Glastonbury în jos, şi ştim cu toţii că în Europa, sau mai exact Ma-rea Britanie, de unde se dă ora exactă în muzica europeană, trupe din zona asta sunt headlinere şi ţin primele pagini ale revistelor de specialitate. Aproape că îmi pierdusem speranţa...excepţiile erau atât de puţine şi cu via-ţa scurtă încât nici nu îmi vin în cap acum! Şi vine Grimus, cu „In Your Eyes” şi parcă vedeam cum Coldplay şi U2 se iau de mână şi coboară din ceruri în Cluj..! Asta mi-a sunat şi,

Remediul cel mai finGeorge DURBĂLĂU / Emilia / Alex


10ANIDESUNETE

este clar, un hit instant se născuse fără dubiu. Dar asta nu e nimic. Că one-hit-wonders am mai vazut şi eu, şi tu, şi el... Adevărata revelaţie a fost că albumul „Egretta” era de la cap la coadă bun, că era consistent, că nu era un album construit în jurul unei piese bune – cum ştim că se practică pe la casele mai slabe de înger (a se citi de inspiraţie). Am plecat în multe dru-meţii şi excursii lungi cu nothing else în căşti decât Grimus. Aşa cum ascul-tam Coldplay odată, demult. Acum, asta este referinţa mea imediată şi instantanee, dar sunt multe trupe ale căror bune obiceiuri bune se regăsesc împletite cu această poftă şi înclinaţie către melodie. Şi nici nu a fost de mi-rare când managementul unor trupe mari au ales să îşi deschidă propriul show de către clujeni. Şi aici vorbim de nişte icons incontestabili ai tim-pului nostru – Red Hot Chili Peppers (în faţa la 40.000 de oameni, chills and thrills!), Placebo, Roxette sau cel mai recent show remarcabil HURTS!

Mai multe festivaluri mari de afară (Sziget, Exit) şi – of course - şi cele din ţară au luat la cunoştinţă de ei şi i-au invitat în line-up. Albumele lor au fost salutate ca apariţii de excepţie şi cine s-a prins repede i-a şi băgat în topuri/live-uri dedicate. Este foarte clar, în toţi aceşti ani, nu am avut o presimţire şi încredere mai solide ca în acest caz, că o trupă este menită pentru lucruri mari. Ştiu de asemenea că băieţii muncesc mult să sune cum sună, că imaginea lor este impecabilă pentru că se preocupă de toate deta-liile, cu o echipă bine pusă la punct, v ideoc l ipur i , înregistrări şi mastering-uri prin America şi UK, cu produ-cători ce şi-au pus amprenta pe alte nume cunoscu-te pe toate meridianele şi per total o imagine de ansamblu ce încorporează imaginea curată a muzicii lor. Grimus este genul de trupă care te agaţă de

ureche din prima, fanii cad săgetaţi şi rămân bleeding in love, cu sufletul prins între chitarele, tobele, clapele şi vocea clujenilor. Emilia nu m-ar con-trazice: „Muzica baieţilor e completă, pentru că versurile lor sunt ca la ni-meni altcineva, profunde, speciale, diferite...îţi rămân în minte. Pentru că băieţii ăştia sunt talentaţi, muncitori, perfecţionişti şi pentru că, după mult timp, am descoperit în ei o trupă de la noi care nu sună româneşte.

Şi mă bucur ca un copil, ori de câte ori îmi aduc prietenii la concer-tele lor, aceştia îi descoperă pentru

prima dată şi se indragostesc de ei.” Exact. Pentru că, chiar dacă mai sunt voci (şi vor

mai fi) care încă mai dezbat dacă e bine să ne pierdem identitatea naţi-onală şi bla, bla, bla – eu propun să nu ne mai punem probleme false – a suna autentic, sincer, şi „ca afară” nu

grimus.rofacebook.com/grimusworldyoutube.com/user/grimusworld


10ANIDESUNETE

mai este demult o problemă ci o pro-vocare, un mod de a fi bun. Bogdan Mezöfi – voce, Vali Rauca – chitara, voce, Cristi Csapo – chitara, Kiss Le-hel – clape, Titus Vadan – bass, Ador-jani Tamas – tobe au adoptat în 2006 o estetică de care se ţin şi azi şi care confirmă bine alegerea lor. Căci sunt earcandy, aşa cum mărturiseşte un alt fan, Alex: „Grimus este formaţia pe care am plăcut-o de la prima piesa ascultată şi până la ultima, de pe fie-care album. Am descoperit, de fiecare

dată, ceva nou, aparte, ce mă face să simt că fiecare cântec e altfel. De ce Grimus? Pentru că mă fac să închid ochii şi să pot, în mintea mea, în timp ce ascult fiecare vers, să înteleg, să simt, să îmi imaginez. De fapt.. mă fac să iubesc muzica. Şi de aceea port cu mândrie ticoul meu roşu cu Grimus. Îmi doresc ca în câţiva ani să merg la Glastonbury sau Werchter şi să îi văd acolo, live, pe una dintre scenele mari. Pentru că merită, pentru că locul lor e acolo..” Acolo cred şi eu că ar trebui să

ţintească Grimus. Căci se conturează ca o trupă matură cu ambiţii mari. Şi muzica le face cinste. „Când gândul devine excesiv de dureros” spunea cel care le-a dat nume, şi care i-a şi ascul-tat cântând, Salman Rushdie – „MU-ZICA este remediul cel mai fin!”. Şi înainte să mă atacaţi - da, am parafra-zat, căci acţiune în contextul de faţă am îndrăznit a-l traduce prin „muzi-că”. Acea acţiune sincron pe care abia aştept să o degust la maratonul nos-tru aniversar.


10ANIDESUNETE


Les Elephants Bizarres1 Care e cea mai

semnificativă întîmplare / eveniment din ultimii zece ani în viaţa voastră, a trupei…

Les Elephants Bizarres: Producţia piesei Hello! says the devil de Bogdan Popoiag.

2 Cu cine v-ar plăcea să cântaţi din toate trupele din lume şi de ce?

Les Elephants Bizarres: Anathema! Pentru echilibrul foarte bine obţinut între versuri şi muzică în conturarea mesajului şi atmosferei pieselor.


Les Elephants Bizarres: N-ai cum să ai un singur album preferat în condiţiile astea.


Les Elephants Bizarres: Nu mare lucru, la nivel de industrie se lucrează ceva mai bine în materie de evenimente, dar încă nu e nimic cu adevărat mişcător sau marcant, mai ales la nivel naţional. Aceeaşi fugă după reambalarea unor stiluri „la modă” de afară şi/sau îmbinarea cu elemente folclorice caracteristice zonei geografice sau, mai nou, din

alte zone. Deşi normal acest fenomen, simpla adaptare la influenţele culturale şi necesităţile pieţei nu este nepărat o schimbare. Totuşi contactul cu cât mai multe evenimente cu trupe contemporane cu producţii foarte bune şi artişti „pe val” sunt o speranţă pentru ceva mai bun şi la nivel autohton.Ce e de apreciat este că exigenţa publicului pentru muzică, în toate aspectele manifestării ei, pe şi în afara scenei, a crescut şi nu are cum să fie decât de bine acest lucru. Aşteptăm reacţia ofertei.


Les Elephants Bizarres: În materie de sunet e greu de zis cât de multe se mai pot schimba, deşi maşinile pot face multe, creierul nostru încă percepe după anumite standarde. Interfeţele sunt cele care au şansa cea mai mare de a evolua. Corelarea cu elementul vizual şi controlarea lor în moduri cât mai atractive din punct de vedere al prestaţiei artistului în faţa publicului sau mai intuitive pentru artist în sine, sunt primele zone unde se pot schimba multe şi repede. În rest, software-ul este deja mult mai accesibil şi nu necesită

decât folosirea creierului şi a mouse-ului. Aştept sintetizatorul telepatic.


Les Elephants Bizarres: The Ghost of 3.13


Les Elephants Bizarres: Plăcerea de a găsi şi rezolva cât mai multe provocări.


Les Elephants Bizarres: Pentru că ce e mai bun urmează să vină: oricine! Numai să nu fi stat prea mult în secolul trecut! Mai e destul din 21, aşa că are timp să îşi facă un nume pentru trecutul care încă e viitor.


Les Elephants Bizarres: N-aş şti să îţi zic, e unul din lucrurile alea despre care ai impresia că sunt de când lumea şi pământul în jurul tău.

10 O urare pentru noi... Les Elephants Bizarres:

Ca pentru orice entitate care scoate şi percepe sunete: ţineţi TROMPA SUS!!


ROCK&ROLL10ANIDESUNETE

Am fost anturmat încă din facultate. Claudiu este cel care a considerat că poate face ceva muzical cu mine

auzind că aş fi avut ceva tangenţe cu clapa. Fiind călărăşeni şi ştiindu-ne de mult, mergeam mai mereu la concer-tele lor. Era suportabil ce se întâmpla pe atunci :).

Se întampla prin iarna 2007-2008 când m-a sunat Claudiu să trec cu clapa pe la ei la sală. Faptul că şti-am să mişc degetele cât de cât i-a con-vins se pare, altceva nu cred ca aveam de oferit pe atunci… dar mi s-a oferit postul şi am acceptat. Ce a urmat se vede şi se aude.

Panică şi veselie. Prima cântare cu public ca şi elefant a fost la prese-lecţia pentru Stuf Stock 2008. Era ca un examen şi pentru mine şi pentru trupă, doar că ceilalţi mai dăduseră cu trompa pe scenă cât de cât. Eram semi-paralizat pentru că mă concen-tram să nu o dau în bară şi în acelaşi timp mă bucuram că în public erau

multe feţe dragi şi încercam să inter-acţionez cumva şi să le arăt aprecie-rea. Bine că nu a durat prea mult :D. Şi a ieşit şi bine după cum ne arată istoria :).

Aveam o cântare privată în Sighi-şoara şi trebuia să cântăm undeva în aer liber, deşi puţin înnorat. Eram în întârziere şi trebuia să terminăm pro-bele de sunet, începuseră să vină invi-taţii şi ultima piesă la probă am decis să fie „Hello! (Says the devil)” din motive evidente. Totul frumos până când ajungem la partea în română şi la puţin după ce zice Ştefan: „şi cerul se apropie şi cade pe mine” începe să plouă torenţial. Deşi cât de cât acope-rit spaţiul am terminat piesa ploauţi, încercând să protejăm ce puteam. În timp ce acopeream şi mutam la adă-post instrumentele, a căzut un copac la nici 2 metri de noi şi a început să plouă din ce în ce mai tare. După cel mult o oră eram toţi uzi până la pie-le şi cu sculele mai mult în apă, dar cu trompele sus. Nici nu prea aveam

altceva ce să mai facem decât să spe-răm că nu s-au stricat prea multe şi să râdem de situaţie. S-a cântat până la urmă şi am bucurat oamenii în ciuda „averselor”. După ce am ajuns a doua zi în Bucureşti şi ne îndreptam fieca-re către case, la urcarea în taxi aud la radio „Nu mă opri”. Funny, ain’t it?! :)

Les Elephants Bizarres mă adu-ce foarte aproape de posibilitatea de a avea o existenţă care să îmbine cât mai bine utilul cu plăcutul. Uneori e o evadare, alteori o soluţie. Felul în care interacţionezi cu cei de lângă tine pen-tru a crea armonia şi starea necesară unei piese e o provocare foarte inte-resantă cu multe lecţii. Muzica e un instrument şi un mediu foarte plăcut pentru explorare interioară şi apropi-ere cu exteriorul. Şi cu cât mai dificil traseul, cu atât mai dulce răsplata.

Facem un apel către aceşti oa-meni, potenţiali „fani”: Nu ne fiţi fani! Fiţi bizari! Şi de aici totul va decurge de la sine. Împreună suntem turma!

Nicola Cazacu despre elefanţiNicola Cazacu



Pe Les Elephants Bizarres i-am cunoscut într-o teri-bilă seară de ianuarie, când nimic nu părea să fie atât de

urgent sau de important pentru a te aventura la o ieşire pe străzi. Era înce-putul anului 2009, iar băieţii cântau la o petrecere privată, în cadrul unui festival de film din provincie. Toată lumea dansa: unii îi ştiau din facul-tate, mulţi fiind colegi de-ai lui Ştefan (solistul), pe vremea aceea student la film, alţii îi ascultau pe Myspace şi câţiva chiar îi auziseră la radio cu piesa „Have No Fear”. Toate ca toate,

trupa mergea de minune după o seară de film, asezonată cu multe beri, dans şi conversaţii târzii. Unde mai pui că în vara aceluiaşi an, sticker-ele cu nu-mele trupei au împânzit B’estfest-ul din 2009, festival la care au cântat pe aceeaşi scenă cu Moby şi Motörhead, iar We Have Band şi The Haunt i-au avut ca opening act.

Un an mai târziu, cum te întor-ceai puţin, cum apărea un elefant te miri de unde: ba-i auzeai în reclama de la suc dată pe toate posturile, ba ţopăiau la televizor în clipul de la „Hello! Says the Devil”, ba vecina

de la doi asculta în disperare primul album cu trompă din istoria muzicii româneşti. Les Elephants Bizarres au prins curaj şi au pornit cu turma prin ţară, să-şi promoveze albumul „Hello!”, produs de Bogdan Popo-iag (UNU), pentru ca în 2011 să se oprească pe scene mari precum cele de la Ursus Evolution şi Peninsula. S-au perindat „pe sticlă” cu clipuri la „The Boys” şi „Smile”, „Mushroom Girl” a intrat în topuri la radio, iar anul trecut au pus la cale o mare de-bandadă pentru cel mai nou proiect: „Wish (You were Here)”.

Les Elephants Bizarres - A Miscellaneous CollectionCarmen Dîrvariu


10ANIDESUNETE

LLes Elephants Bizarres. Ca să te consideri fan, trebuie întâi să ştii să le scrii nume-le corect. So, check. Prima

demonstraţie de dragoste elefantină a fost făcută.

Trebuie să fi fost la cel puţin un concert în fiecare anotimp al anului. Să transpiri alături de ei pe fiecare piesă în parte şi să dârdâi la concertele de toam-nă târzie ţinute în aer liber. Trebuie să fi avut câteva zile la rând pe repeat mă-car o piesă de-ale lor. Ce? Chiar acum ascult în căşti, pe repeat, „Wish (You were here)”? Da. Şi de fiecare dată când o aud în concerte mi se zbârleşte pielea pe mine. De ce să mint, la primul con-cert acustic poate mi s-au umezit un pic şi ochii. Zic poate, păstrăm o mică doză de mândrie. Să nu se umfle prea tare-n trompe elefanţii.

Trebuie să te antrenezi să poţi să şi ţopăi şi să şi cânţi în timpul con-certelor bizar de dinamice. Pentru că, poate n-or arăta ei a elefanţi, dar bizari sunt, cu siguranţă. In a good way. Mai e musai să ai un chiuit numai al tău între piese. Ca atunci când îl scoţi, să îi vezi zâmbind, semn că te-au auzit şi apreciază.

Trebuie să fi mers cu ei prin ţară la concerte. Turneele au farmecul lor aparte. E un sentiment mişto să nu fi la tine în oraş, să simţi că poţi face orice pe stradă, că oricum nu te cunoaşte ni-meni, dar când încep ei să cânte, să zici: „Dar, hey. Sunt acasă?”. Pentru mine, they smell like home.

Ştiţi cam cât de diferiţi sunt, de fapt, oamenii ăştia? Foarte. Am zis „uniţi”? Pentru că asta am vrut să transmit, de fapt. Fiecare are o perso-

nalitate foarte puternică. Ceea ce nu este tot timpul un lucru bun. Aoleu, mai sunt şi bărbaţi toţi. EGO ALERT! Şi cu toate astea, sunt o turmă de invi-diat. Sau de îndrăgit. Fiecare e bun pe partea lui. şi se completează. Unii sunt mai organizaţi, alţii mai ameţiţi... par-don, am vrut să spun artişti. Se echili-brează, într-un mod bizar. De asta au şi ajuns să cânte împreună. Nimic nu e întâmplător.

Nu mi-am făcut un plan pentru mini-declaraţia asta de amor. Nici nu ştiu dacă m-ar fi ajutat. Pentru că la fie-care cuvânt scris îmi mai vine în minte o întâmplare. Un sunet. Un sentiment. Mă bucur că îi am ca band preferat. Pentru că oamenii ăştia (sau pachider-mele, în fine) chiar cântă. Şi pun suflet, la fiecare concert. Şi se vede că le place să facă asta.

Fani depre elefanţi



Coma: Hmmmm cred că cele mai semnificative au fost lansările albumelor :) „Somn”, „Nerostitele” şi „Coma Light” (cu Sunete) + colaborarea pe „Nerostitele” cu Bill Gould (Faith No More)


Coma: Aoleeeu păi aici sunt cam multe şi cred că fiecare membru COMA are trupa preferată de „vis” cu care ar vrea să împartă scena! Una dintre ele este Rage Against The Machine pentru că la concertele lor am văzut cea mai puternică energie ever!


Coma: Tool – „10.000 Days”


Coma: S-a aliniat la standardele internaţionale... 90% comercial dance şi 10% (maxim) rock :) ...dar acum pe bune, raportându-ne strict la muzica rock după zece ani, mi se pare că sună mult mai bine!


Coma: Nu zic, că vreau să mă îmbogăţesc... acu lucrez la ele :))


Coma: Oricând cu plăcere: H8, EMIL, IPR, OCS, Pistol Cu Capse, The Boy who cried wolf, Breathelast... şi cred că mai sunt.


Coma: Love, Hate, Scream,

Poetry, Tears, Smiles, Rage, Wings, Riddle, Peacefull


Coma: Johnny Depp


Coma: De la omu Hefe care ne a zis că o să scrie la o revistă mişto care o să apară! :)

10 O urare pentru noi... Coma: Stay close şi LA

MULŢI ANI!!!! :) şi încă una „ Keep on rockin’ the romanian world”

10ANIDESUNETE


Coma


Una dintre cele mai iubi-te trupe de rock alterna-tiv din România, Coma s-a înfiinţat la începu-

tul anilor 2000, din foşti membri ai trupelor Daft Allison şi Ska Burger.

După ce încheie o înţelegere cu cei de al A&A Records, în 2001, apa-re şi primul album Coma „Somn”, susţinut de câteva piese care au plăcut publicului foarte mult („Nu

vreau fetiţo casa”, „În mine în şoap-tă”, „Stai”, „Bruce Lee vs Vandam”), trupa fiind, totodată, nominalizată la Best Alternative Band @Gala Pre-miilor Industriei Muzicale Româ-neşti, în anul 2002.

În noiembrie 2006, apare al doilea album al trupei: „Nerostite-le”, produs 100% independent, vi-deoclipul ce susţine albumul fiind „Coboară’mă’n rai”, regizat de Ma-

rian Crişan, câştigătorul premiului Palme d’Or pentru scurtmetrajul „Megatron” la Cannes.

Pe una dintre piesele acestui material (“Mai presus de cuvinte”), invitat special a fost basistul trupei Faith No More - Bill Gould, deve-nind astfel prima colaborare dintre un artist din România şi un nume mare al scenei rock alternative ame-ricane.

10ANIDESUNETE


10ANIDESUNETE

Pe altă piesă (“Urmărirea”), alături de cei de la Coma se află bunul lor prieten din scena hip hop, Brugner.

Albumul ocupa locul 2 în Topul celor mai bune albume alternative ale anului pe site-ul Metalhead.

În anul 2007, apare şi primul DVD al trupei: “At the movies”.

Anul 2008 aduce primul album unplugged “Coma light” - un album cu piese mai vechi reorchestrate şi reinterpretate. Urmează un turneu de promovare în toată ţara şi în Republica Moldova.

De-a lungul timpului, susţine zeci de concerte în toată ţara, prezente la toate festivalurile importante de la noi, precum Bestfest, Peninsula, Coke live, Stuffstock, Roşia Montana, Studentfest Timişoara, Artmania Festivalul Snowboard la Bâlea Lac, Mountain Bike la Poiana Braşov; motociclism - MotoRock la Ploieşti.

Single-ul “Semn” apare în luna noiembrie 2011 cu o lansare de videoclip în Fire club. Piesa se bucură de un deosebit succes, fiind clasată timp de 2 săptămâni consecutiv pe primul loc în top Radio Guerrilla.

Ultimul single - “Vezi” - a apărut

în decembrie 2012 şi a intrat în heavy rotation la Radio Guerrilla.

Coma a cântat în deschiderea concertelor unor trupe/artişti precum Linkin Park, Deftones, Incubus Sepultura, Ozzy Osbourne, Therapy?, Soulfy, Ignite, Hed PE, Harmful feat Billy Gould (Faith No More) , Born from Pain & Skunk Anansie. Biohazard.

Trupa îi reuneşte, în 2013, pe Cătălin Chelemen (voce principală), Răzvan Albu (tobe), Dan Costea (voce, chitară), Sorin Petrescu (chitară bas), Răzvan Rădulescu (DJ Hefe - scratchuri, efecte, keys) şi Călin Marcu (chitară).


10ANIDESUNETE


Sensor1 Care e cea mai semnificativă


Sensor: FOARTE greu de ales! Să zicem , deşi mai sunt multe altele, show-ul nostru pe mainstage la festivalul „Spirit of Burgas 2012”, alături de The Prodigy. Ne-a confirmat încă o dată că nivelul nostru atât ca performeri de live, dar şi ca trend-setteri, depăşeşte graniţele Europei.


Sensor: Cu Morbid Angel sau Cannibal Corps, de-aia!


Sensor: MARA - „In Love with Love”


Sensor: Pe plan extern, e semnificativ că producătorii români au captat atenţia întregii lumi. Privind fenomenul din interior, per ansamblu muzica românească nu s-a axat pe inovaţie şi diversitate stilistică, ci în special pe succesul comercial sau pe inflaţia de trupe de covers.


Sensor: Instrumente cu senzori de ritm şi armonia interioară la care artistul va cânta cu propriul vibe! iPad 10 va fi un instrument greuceanu, că iPad 3 deja e binişor..!

6 Pe cine v-ar plăcea să aveţi în deschidere la concertul

vostru (trupă RO)? Sensor: Încă nu a apărut trupa aia, o aşteptăm şi noi de 14 ani.


Sensor: Originală, complexă, kult, nonconformistă, modernă, eclectică , imprevizibilă, divers, powerfull, inovatoare.


Sensor: Ummm ...huh?


Sensor: Am citit o recenzie a primului nostru album, semnată de George Durbălău.

10 O urare pentru noi... Sensor: Să aveţi despre cine

scrie şi să faceti site-ul functional! (n.n. l-am făcut!) La mulţi ani!


10ANIDESUNETE

În cele care urmează am să fiu neortodox, politically incorrect şi am să fac un leap of faith de la etica jurnalistică (whatever

that means în zona nişată de care mă ocup de 10 ani), doar pentru că nimic nu este cu adevărat corect, echitabil sau fair în România reală. Sunt frustrat. O recunosc şi o strig în gura mare! Pentru că nu poţi să nu ajungi la stadiul ăsta atunci când te formezi la şcoala adevăratelor valori, îţi creezi un bagaj solid de cunoştinţe muzicale, toate conducând în final la o uşurinţă în a recunoaşte valoarea, de a-i descoperi calităţile şi a le separa

ca entităţi clare ca lumina zilei. Nu sunt singurul şi asta îmi dă o oare-care linişte, dar suntem prea puţini cei care reuşim să ne ţinem cu toate forţele de valorile astea de teama de a nu cădea pradă gravitaţiei implacabile a prostului gust, a mediocrităţii şi a producţiei în serie. Care este pretutin-deni, slabă, uniformizantă, creatoare de platitudini şi reflexe condiţionate în detrimentul opiniei puternice şi a gustului, bazate pe o bună educaţie estetică, adică pe inteligenţă vie. Mu-zica pe care o asculţi este purtătoare de valori, te schimbă, îţi dă identitate şi puţine sunt cadourile mai apreciate

şi demne de amintire ca cele care îţi schimbă gusturile, optica şi percepţia asupra ta şi a lumii. Muzica are pute-rea asta şi prietenii care te expun la acea parte bună a ei, sunt cei de care îţi vei aminti. Ziceam de încălcarea deontologiei jurnalistice mai sus. Da, aici scriu despre prietenii care mi-au schimbat unghiul de vedere, prietenii a căror descoperire, chiar la începu-turile Sunete, a justificat pe deplin demersul nostru! Deci scriu despre prieteni. În cel mai subiectiv mod posibil, încercând să vă îndemn la a pune o ureche nevirusată pe muzica lor. Pentru că la început instinctul şi

Profeţi în întunericGeorge DURBĂLĂU / Valentin Pareşcura / Radu Dobra


10ANIDESUNETE

bucuria sonoră cu care mă învăluia muzica lor, iar mai apoi sutele de ore de audiţii şi live-uri, de discuţii adân-ci şi deseori tehnice despre muzică, m-au convins că oamenii ăştia chiar sunt profesionişti la limita (iluzorie) a inspiraţiei geniale! Îi ştiu atât de

bine încât ştiu despre ce vorbesc. Şi to hell cu echidis-tanţa! O să mă iertaţi de haidu-cia asta când veţi înţelege despre ce este vorba! Cum au facut-o câţiva din jurul nostru, în timp. Este

poate momentul să spunem lucruri-lor pe faţă – viaţa este prea scurtă să nu te înconjuri de lucruri de calitate care să te inspire – eu unul simt că mă sufoc dacă mă expun unei mari părţi din mainstream-ul ăsta comer-cialo-criminal! Una dintre întrebările unui chestionar fulger din numă-rul de faţă întreabă artiştii dacă s-a schimbat ceva în industria muzicală în ultimii 10 ani. Surpriză sau nu, toţi au răspuns că mai nimic cu ade-vărat relevant, în afara unei mai mari diversităţi de act-uri interesante, dar care rămân într-un sublim anonimat în faţa Măriei Sale, Marele Public. A se citi Marea Masă. Deci, lupta este mult mai amplă, cea pe care o por-neam cu piepturile dezgolite acum

10 ani, dacă în continuare sunt în ipostaza de a fi frustrat că un adevăr este în continuare în întuneric. Dar, după cum spuneam, nu sunt singur – din fericire - şi partea bună este că cei care au aflat despre sensori au şi rămas lângă ei. Oameni de calitate, care s-au regăsit în viziunea artiştilor, care au îmbraţişat porţia de freshness şi „altceva” după care umblau mai

mult pe afară! Vali a tre-

cut prin aceeaşi


10ANIDESUNETE

experienţă şi a rămas un fan devotat: „prin iunie 2006, fiind în Cluj-Na-poca, cumpăr două albume esenţiale Sensor: Lands Distant Voices (2002) şi E-volution (2004). O descopăr pe Laura şi pronunţia ei englezească. Devin instant atras de bogăţia sound-ului plin de armonii şi contraste, emis de o percuţie perfect sincronizată. Nu ai prea des revelaţia unui pro-dus autohton ce oferă atât de multe surprize. Sunt uimit asemeni unui spectator aşezat prea aproape de sce-nă, ce vede emoţia mişcărilor şi aude suflul vocii din spatele fiecărei replici. Călătoresc peste mări şi simt parfu-mul unor teritorii noi, neexplorate. Am impresia că mă pierd în nostalgia unor stări pe care doar le întrezăreşti. Pe lângă faptul că e primul proiect de world music conceput în România, Lands are meritul de a dovedi că mu-zica se naşte din orice, atâta vreme cât o vezi oriunde. E-volution, în schimb, coboară în laboratorul sonor dintr-un studio underground. Are exact freamătul şi viteza vremurilor pe care la trăim, Sensor fiind un deschizător de drumuri pe segmentul electro. De-vin fan Sensor. Descopăr viziunea lui Paul, omul orchestră ce compune şi performeaza la fel de uşor în tea-tre, cluburi sau stadioane. Încep să-l asociez cu experimentele street art, cu dansul contemporan şi instalaţiile video. Paul este liderul creativ a cărui

inspiraţie se exprimă liber şi care reu-şeşte să mixeze stiluri diferite, să dea senzaţia că este fie underground, fie mainstream. Atitudinea neconvenţi-onală, spiritul creativ şi deschiderea către nou sunt atuurile Sensor, iar sound-ul electro este ambalajul.” Ma-joritatea celor care calcă pragul Kult Studio are senzaţia că a pătruns într-un strat rarefiat al muzicii, pentru că acolo, Sensor produce constant şi în curând o să aflaţi cam pe ce meleaguri ale filosofiei sonore a ajuns Paul Ilea (producator, keyboards, percussion) împreună cu Sasha Negară (sound, percussion) şi Cristian „Ciupi” Me-lak (percussion) în 2013. Pentru că se pregatesc intens de lansarea unui nou album marca Sensor, beneficiind de colaborarea fermecătoarei Mara, prietenă şi colegă la Kult Studio. Este adevărat, şi aici, pentru că suntem prieteni, îi trag de urechi – nu ar stri-ca deloc să vedem mai des pe piaţă albume Sensor! Dar, acum ne aflăm la scurt timp după lansarea celui mai recent single însoţit de un genial video-clip, „You Give” (big up, Andrei Gheor-ghe), o piesă ce rezumă filosofia tru-pei şi probabil a acestui secol – em-patia, dăruirea de sine pentru a putea primi sinele celuilalt, transferul de energii care ne apropie şi ne face să ne

înţelegem realmente la un nivel supe-rior. Sensor este într-o nouă etapă şi foarte curând veţi înţelege pe deplin de ce afirm acest lucru. Până atunci însă, am să-l las pe Radu să finalizeze articolul, într-o manieră para-spor-tivă, dar nu lipsită de subtilitatea tipică: „ Cel mai nou single Sensor - YOU GIVE - corecteaza prin însuşi titlul single-ului direcţia unei întregi generaţii în care Sensor a jucat întot-deauna în atac, descoperit, vulnerabil de multe ori. „I opened up my eyes to see what you see, I opened up my ears to hear what you’re saying”, iar publicul, cu câteva mici excepţii, s-a retras întotdeauna în apărare.

Este rândul apărării să preia atacul, cu o generaţie nouă, pregătită să înscrie fără menajamente, din ori-ce poziţie, cu capul în special, chiar şi cu mâna dacă o cere miza jocului, necruţător şi mai ales printre picioa-rele adversarului, niciodată doar prin lovituri de departajare Rămâne ca

Sensor să revină în poziţia centrală, de unde să furnizeze pasele decisive – „I opened up my heart to receive the love” -

atacului care să marcheze, să înscrie, să învingă - „YOU GIVE”! Cu cât voi înscrieţi mai mult cu atât mingea se întoarce mai des la noi, la centru! YOU GIVE!”

kultstudio.ro/artist/sensorfacebook.com/SensorBandyoutube.com/kultvideoklan


10ANIDESUNETE


Aria Urbană


Aria Urbană: Înregistrarea albumului (URBANOFONICA).


Aria Urbană: TRIPLEXITY. Ascultă şi vei înţelege de ce…


Aria Urbană: “Between Light And Shadow” - TRIPLEXITY.


ultimii zece ani? Aria Urbană: Cam ceea ce s-a schimbat şi în muzica mondială, probabil…


Aria Urbană: Varganul electronic.


Aria Urbană: Brum.


Aria Urbană: Culoare, vibraţie, aromă, savoare, textură, diversitate, dinamism, armonie,

metaforă, mesaj.


Aria Urbană: Omul liber. Liber de ignoranţă, de invidie, de egoism, de minciună şi ură.


Aria Urbană: Am auzit despre revista înainte de a fi lansată, de la un amic, care avea să scrie pentru SUNETE.

10 O urare pentru noi... Aria Urbană: Să ne vedem cu

bine la “SUNETE : 20 de ani - 20 de trupe”!


10ANIDESUNETE

Muzica are luxul de a putea fi şi o formă de artă non-acapa-rantă, un acompa-

niament care poate fi privit ca un soundtrack continuu al filmului vieţii fiecăruia. Teoria mea este că varietatea şi intensitatea, deci im-plicit calitatea acestui soundtrack e direct proporţională cu intensi-tatea întâmplărilor din viaţă. În plus, experienţele de până acum mi-au arătat că destinul/karma/ci-neva-acolo-sus/divinitatea este un orchestrator desăvârşit, potrivind soundtrack-ul după întâmplări.

Sau invers. Soundtrack-ul anului 2008

pentru mine, la fel ca şi anul în sine, a fost o excursie continuă în-tre low şi high având EMOŢIA ca şi element primordial, lucru valabil şi pentru muzica protagoniştilor acestui story, Aria Urbană, pe care deloc întâmplător i-am descoperit taman în 2008. „Iată se deschide drumul” narează Toni, vocalul, atenţionând din start că intrarea în Aria Urbană implică un trip apro-fundat din care nu scapi cu una cu două, sau poate nu mai scapi deloc.

Eu nici după 5 ani buni nu

am mai scăpat şi drept urmare, pentru a mai păstra măcar un dram de obiectivitate în acest demers jurnalistic, am apelat şi la alte persoane şi ale lor cuvinte: Carmen şi Andreea. Prima din ele se întoarce la începuturi, încercând să-şi amintească când a văzut prima oară Aria Urbană live: „acum vreo 10 ani, într-un loc nu foarte potrivit dar plin de prieteni şi vibraţii pozitive şi asta era suficient. Între timp, ştim cu toţii ce s-a întâmplat...apariţiile live care au urmat, albumul (Urbanofonica 2008). Iar acum bucuria pieselor

Aria Urbană - Revoluţii, Metafore, Vibraţii şi EsenţeVlad POPESCU / Carmen Moise / Andreea Jurcă


10ANIDESUNETE

noi de pe un alt album ce stă să vină. Au avut loc schimbări, oamenii au evoluat, sunetul a evoluat, mesajul continuă”. Ca să îmi năruiască mie tot eşafodajul construit la începutul articolului, Carmen zice însă şi că „Aria Urbană nu e o trupă de ascultat în background, în timp ce faci altceva”. Şi la o adică, gândindu-mă mai bine, ea are dreptate, intrarea în Arie implică neapărat o etapă iniţiatică în care muzica lor trebuie consumată cu migală, cu urechea geană şi pe versuri. Cum zicea dERMON (compozitor original) în booklet-ul care a însoţit Urbanofonica: „un album pe care să îl asculţi şi nu doar să îl auzi”. Pentru că exact de emoţia de care pomeneam mai

înainte este vorba la o adică, o emoţie folosită de Aria pentru a ajunge la fiecare pe „ritmul alert de tobe şi bass”, „dinamica hrană” pentru inimă şi minte.

Şi dacă Carmen este, aşa cum declară ea însăşi „fan, pri-eten, groupie, etern susţinător”, Andreea, din postura de newcomer în ale Ariei, are darul de a condensa esenţa în două scurte fraze: „im-presia care se degajă este aceea că pe ei nu-i interesează efortul atent calculat de a scrie cântece deştepte, sensibile sau angajate social. Şi toc-mai de aceea sunt în stare să scrie cântece deştepte, sensibile şi anga-jate social. Cu siguranţă se ascunde multă muncă în spatele versurilor şi a muzicii, dar când priveşti pe

scenă şi îi auzi cântând, tot ce ră-mâne este bucuria. Şi cam despre asta e vorba”. Exact, o scenă, mu-zică şi bucurie = Aria Urbană live, pentru Andreea „o treabă destul de surprinzătoare pentru că foarte rar mi s-a întâmplat să mă intereseze în primul şi în primul rând linia melodică, dincolo de versuri. Iar muzica băieţilor sună excelent, este fluidă, străbătută de un ritm impe-cabil, cu o suprapunere şi îmbinare a instrumentelor, perfect dozate, iar colaborarea cu Septimiu la tobe nu a făcut decât să adauge un plus de dinamism întregului aranjament”. Venirea lui Septimiu în echipă a completat un deziderat vechi al trupei. Pentru că acum „ritmul to-belor” este organic şi „hrana” bio,


10ANIDESUNETE

adică humus pentru fericire. „Toni este un frontman fericit. Fericit că e pe scenă şi că poate să cânte, şi încă şi mai fericit că poate să-i bucure şi pe alţii cu muzica lui. ‘Starea’ asta, care tot apare în versurile lui, o vezi pe scenă, sinceră şi nereţinută, e elementul cheie care legitimează tot ce spune el acolo şi te face să-l crezi pe cuvânt când recită despre revo-luţii, metafore, vibraţii şi esenţe. Ca în orice lucru, şi aici, elementul de plus-valoare este dat de autenticita-te ” observă Andreea. Toni este un personaj cu alură mitică, timpul pe-trecut pe scenă neaparţinând con-venţiei pe care o măsoară ceasurile noastre, ci mai degrabă unei misi-uni profund interioare care face ca mesajul lui să devină incantaţie. Un

şaman ce îşi iese din firea umană, pentru a capta energiile spiritului şi a le da mai departe. Numai că tripul nu ar fi complet fără chitara hip-notică şi lucrată a lui Marius, fără bassul greu şi plin de groove care prinde viaţă în mâinile lui Dani, fără execuţia metronomică a lui Septimiu şi fără sinergia unică ce se naşte din mijlocul acestor entităţi. Ca orice trupă care contează, Aria Urbană este mai mult decât suma talentaţilor ei membri – alchimia funcţionează dincolo de aritmetică.

Prestaţia live şi Aria Urbana formează un binom inseparabil, Carmen ştie: „după un concert nu poţi pleca spre casă decât zâmbind. Cam cum se face când primeşti de pomană starea care îţi place. E sta-

rea generală pe care mi-o lasă fieca-re concert Aria Urbană. Cineva m-a întrebat dacă nu m-am plictisit să îi tot văd live. Păi, e simplu: nu. Pen-tru că nu e niciodată la fel. Aş re-comanda un live Aria Urbană la ea acasă, la Braşov. Pentru că e acasă, iar atmosfera e pe măsură. Pentru că e plin de prieteni şi oameni care îi susţin şi îi apreciază, pentru că ai impresia că sunt la tine în sufrage-rie şi cântă pentru tine, pentru că se găseşte mereu câte unul să strige ‘Bine Daniii!’ şi pentru că nu con-tează de câte ori o auzi, Revoluţia Spirituală încă îţi face pielea de găină”. Un alt fel de Revoluţie, de care avem nevoie cu toţii, la inter-vale regulate. Cum ar fi la 10 ani. De Sunete şi de Aria Urbană.

de jazz în aranjament propriu, com-poziţii proprii – swing, bossa-nova etc. - şi aranjamente originale, speci-ale pentru genul a cappella, ale unor şlagăre pop-rock.

Grupul a trecut prin transfor-mări de componenţă şi a ajuns apoi la o formulă stabilă care continuă să existe şi în prezent: Ana-Cristina Leonte, Raluca Stoica, Elena Moro-şanu, Zoltán András (da, solistul de la Sarmalele Reci), Bogdan Tudor şi Mircea Mutulescu.

TIPTIL Trupa TiPtiL a debutat pe 5 no-

iembrie 2009 şi încă de atunci mu-zica lor a fost asociată cu un sunet fresh, dinamic, optimist şi plin de viaţă. Sunt genul de trupa care atunci

când sunt pe scenă, preferă să vadă că oamenii pur şi simplu nu pot să stea pe scaun la concertele lor. Să fie

resc instant, iar concertele lor sunt o adevărată călătorie în lumi mai vesele şi profunde în acelaşi timp.

Primul lor album a fost lansat anul acesta, pe 20 mai, în format vinil, prin colaborarea colectivului Future Nuggets cu casa de discuri britanică Ambassador’s Reception. Albumul omonim al trupei Stea-ua de Mare conţine 8 piese. Dintre acestea, o parte au fost prezentate în urmă cu câteva luni pe pagina de soundcloud a colectivului Future Nuggets, precum şi în concertele sus-ţinute de membrii trupei.

EYEDROPS Paul Manolescu, Miche Marcu

şi Bogdan Diaconeasa (Bass Battle) cântă pentru prima dată împreună după mai bine de zece ani, când au

făcut parte din trupa DuteVino. Cea mai nouă piesă a trupei, „La

fund de butoi”, a fost lansată pe 10 septembrie. Piesa este însoţită şi de un videoclip despre care cei trei membri ai trupei spun că „nu apar-ţine nimănui”. La fund de butoi este prima piesă 100% Eyedrops în limba română. Despre planurile lor pentru viitorul apropiat: lucrează la tot mai multe piese.

JAZZAPELLAJazzappella este un sextet vocal

mixt a cappella de jazz înfiinţat în Bucureşti în anul 2011. Grupul are un repertoriu format din standarde


TOP10

PINHOLESPinholes este o trupă ieşeană,

înfiinţată în ianuarie 2011. Din ea fac parte Vladimir (voce şi chitară ritmică), Alex (tobe), Sergiu Ivanov (bas electric), Vlad (chitară solo) şi invitat spontan şi permanent - Radu (percuţie). Au lucrat 2 ani în 5 spaţii, la 10 piese pentru un album de debut: Zmei. Trupa activează în Iaşi, într-un stil generic alternativ şi o atitudine puternic încăpăţânată.

În urmă cu câteva zile, piesa lor, „Avem un loc”, a intrat pe Radio Gu-erilla. De urmărit!

STEAUA DE MARENu se feresc să-şi caracterizeze

muzica drept „o combinaţie între rock-ul psihedelic şi progresiv cu manele”. Ritmurile lor orientale,

combinate cu o vioară electronică excelentă, completată de chitară bass, tope, clape şi sintetizatoare te cuce-

Top 10: Trupe mai noi,de ascultat Monica Felea

datorită tempo-ului alert al pieselor, să fie din optimismul versului sau din varietatea ritmurilor şi a genuri-lor muzicale... sau pur şi simplu prin chimia dintre trupă şi audienţă... n-am putea spune exact. Cert este că întotdeauna ne distrăm la concertele lor. Muzica TiPtiL este o contopire de ska, punk, reggae, jazz, rock, disco, funk şi drum’n’bass.

Piesele se fac la sală, unde partici-pă toţi membrii echipei. Este o operă colectivă. Le place să spună că fiecare piesă este ca o pizza făcută de cinci pizzari care condimentează diferit, de unde şi rezultatul cu atât mai in-teresant. Şi credem că o melodie la care toată lumea munceşte n-are cum să nu sune bine!

BLUE NIPPLE BOYBlue Nipple Boy înseamnă

sound acustic alternativ transpus într-un ambalaj fresh şi completat cu o doză mare de energie şi culoare.

Apariţiile live ale trupei sunt foarte dinamice şi se caracterizează printr-o călătorie prin multe stiluri muzicale, de la indie, alternative, până la bossa nova şi reggae.

Din 2010 până în prezent, Blue Nipple Boy s-au remarcat prin mai multe single-uri în heavy rotation-ul Guerrilla şi al altor radiouri din Ro-mânia, piesele lor ajungând chiar şi pe radiouri din Franţa, Danemarca, Luxembourg, Germania sau USA.

EAST ROOTSnu este doar o trupă, este un

concept. S-a înfiinţat în 2009. Au venit cu un sound nou, imposibil de etichetat fiindcă îmbină cele mai sur-prinzătoare elemente: drum & bass,


susţinători înflăcăraţi pe piaţa bu-cureşteană şi nu numai. Despre ale-gerea numelui, trupa explică: „De ce PIMP? Pentru că toată lumea în ziua de azi vrea să se expună cât mai mult. PIMP your phone, your ride, your music, your LIFE; iar noi vrem să re-vigorăm piaţa muzicală românească pentru că ni se pare puţin monotonă.

Facem asta combinând atitudinea şi antrenul rock cu sonorităţi electro şi piese în stil pop.”

A lansat deja două single-uri: „Love Song” şi „Drive”.

MERETrupa transilvăneană aduce un

suflu proaspăt în rock-ul românesc. Având ca unică regulă „nicio regulă”, Mere din Arad încearcă să dea o altă definiţie a termenului rock, cu fieca-

re piesă. Trupa se autodescrie astfel: „Fără să ne fi propus vreodată asta, facem o muzică eclectică, excentrică şi polarizantă. Suntem perfecţionişti, rezultatul fiind varietatea compoziţi-ilor noastre, care nu se învârt în jurul vreunui concept sau a unei estetici anume, ci mai degrabă, liniar, conduc spre o concluzie.”

Pornită în urmă cu 3 ani, „în ga-rajul bunicului de la bloc”, Mere are acum componenţă stabilă şi direcţie bine conturată. O puteţi vedea în Bu-cureşti pe 30 noiembrie, la festivalul „Presa de Rock Bun”.

reggae, ska, dubstep şi dancehall cu pasaje de sitar (instrument tradiţio-nal oriental). În 2012 trupa a lansat primul album din carieră, intitulat „From the east to the west”. După ce a cântat în deschiderea unor trupe

precum Dub Incorporation, Gentle-man, Alborosie, Dubioza Kolektiv, East Roots a avut un concert în ca-drul B’ESTFEST Summer Camp.

WHITE WALLS Constănţenii de la White Walls

cântă împreună din 25 aprilie 2009. Trupa este formată din: Alexandru-Eduard Dascălu - chitară, Eugen Bru-daru - vocal, Şerban-Ionuţ Georgescu - bass, Marian Mihăilă - tobe. Genul lor este metal progresiv dinamic, fi-ind comparaţi - pentru cunoscători - cu The Postman Syndrome, Textu-res, The Ocean, Between The Buried And Me, Opeth, Tool, Karnivool, Protest The Hero and Extol. Muzi-

cienii provin din fosta trupă Protest Urban, pionier al metal/hardcore-ului românesc. Albumul lor de debut este intitulat Mad Man Circus.

P.I.M.P.P.I.M.P. aduce, în afară de un

sound proaspăt, şi conceptul de show. Apariţiile PIMP implică co-regrafie, imagine, spectacol pe toate palierele.

Un proiect lansat în primăvara acestui an, P.I.M.P a câştigat deja

TOP10


10ANIDESUNETE


R.O.A.1 Care e cea mai semnificativă


UNU’: Un SMS de la un număr necunoscut, un SMS care mi-a schimbat viaţa. Era simplu şi direct „Tic Tac” :). Când ROA a apărut pe coperta revistei SUNETE!!!Junkyard: Când nu mi-am pierdut răbdarea şi nici încrederea în mine şi public. Cristin: Pentru mine ultimii 10 ani înseamnă multe realizări şi printre ele clar ar fi şi faptul că m-am întâlnit cu băieţii şi am început să lucrăm împreună muzical şi să dezvoltăm o prietenie foarte drăguţă… apoi ar mai fi faptul că am terminat facultatea şi că activez în continuare ca muzician… şi trăiesc din asta.


UNU’: Cred că mi-ar plăcea să colaborez cu Liam Howlett (The Prodigy) pentru satisfacţia personală şi cu Depeche Mode pentru înţelepciune :)).Junkyard: Cu orchestra condusă de John Williams. Şi cu vizuale de George Lucas şi Steven Spielberg :) Cristin: Cu Prodigy pentru că am crescut cu ei şi din punctul meu de vedere ei au cam inventat muzica electronică a ultimilor 20 de ani.


UNU’: Lamb - „What Sound” încă e albumul meu preferat, dar e mai vechi de zece ani. Junkyard: Hai ultimii 15 ani: Daft Punk - „Discovery”.Cristin: The Dead Weather - „Sea

of Cowards”.


UNU’: Nimic :). E ceva mai bine …câţiva artişti noi, dar aceeaşi poveste… poate câteva ingrediente în plus.Junkyard: Au apărut multe trupe care sună bine. Cristin: „Pu ci pu”-urile muzicii dance :) au devenit din ce în ce mai colorate şi numeroase.


UNU’: Instrumente noi nu cred că se vor inventa, doar adapta. Evoluţia tehnologiei va influenţa clar instrumentele electronice. Cât despre cele software, probabil le vom instala pe un altfel de laptop, unul subţire cât o foaie de hârtie şi pe care-l vei putea împături în portmoneu. Aşa de buzunar :) Midi Controllere Multi Touch, extrem de subţiri şi delicate la gramaj, etc.Junkyard: Buciumul electric. Cristin: Eu cred că tehnologia asta wireless o să se integreze în context… şi o să fie thereminuri noi… şi probabil clapele o să dezvolte sisteme şi mai avansate de touch-pad-uri gen ableton push şi o să le avem pe toate încorporate în acelaşi instrument.


UNU’: Pe 9 noiembrie lansăm un album nou. Evenimentul va avea loc în Clubul Colectiv din Bucureşti. În deschidere vor fi prezenţi: Bass Turbat, Gojira & Planet H, Freqax şi

NSCDJ (Not So Common Dj).Junkyard: All Stars of Underground. Cristin: Disco Balls - singura trupă din ţară care m-a încântat din ultimii ani.


UNU’: Persiflarea tobelor acordate basului, echilibrând vocea şi armonicele de ghitară :).Junkyard: Haos ordonat cu gust, controlat de synth-uri, filtrat prin public.Cristin: Balans, break, dub, grunge, pogo, 2015, subbass, vst-uri, guitar rigg, dropsuri.


UNU’: Unul dintre noi, probabil :).Junkyard: Omul bionic petrecăreţ! Cristin: Mi-ar plăcea să fie o combinaţie între Liam de la Prodigy si Stuart Zender.


UNU’: Chiar când a aparut… purtam o discuţie cu băieţii la o bere… Chiar nu mai ţin minte :).Junkyard: Am văzut-o pe tarabă… şi am apărut în ea. Cristin: Acum 2 ani când am văzut coperta cu ROA în prima formulă, cu interviul lor.

10 O urare pentru noi... UNU’: Să promovaţi muzica

bună în continuare! Sau mai bine zis, să povestim la fel şi peste zece ani :).Junkyard: La cât mai mulţi watti! Cristin: Iubire, linişte şi multă muzică bună românească.


10ANIDESUNETE

Hai totuşi, pentru a mai atenua izul canin al motto-ului, să nu le zicem campioni ci mai

bine pionieri. Pentru că, luaţi la bani mărunţi, membrii fondatori Rise of the Artificial, adică Bogdan Popoiag şi Cezar Stănciulescu cam asta au fost pentru peisajul electro românesc.

Pe primul dintre ei îl cunoaş-teţi cu siguranţă sub numele de Hard B a.k.a UNU’, proiect cu care la începutul anilor 2000 a spart gura târgului. Remixul pentru sănătatea ierbii, ragga-ul cu Dru Klein, big beat-ul disco în care Ale-xandra Ungurean mai greşeşte un pic şi un hipnotic proto-dubstep cu Dan de la OCS ar fi cu siguranţă de

găsit într-un ipotetic clasament ro-mânesc de electro-evergreen.

Tot „electro” este cuvântul che-ie care l-ar caracteriza şi pe Cezar, a.k.a Junkyard, MC vocal, producă-tor, sound designer, compozitor şi încă câteva titulaturi pe deasupra. Pornit la drum în 1997 cu gaşca de la Yama Studios (Electric Brother, DJ Vasile, Matze etc.), Junkyard

„Din părinţi campioni se naşte electro bun” Vlad POPESCU / Emmah Toris


10ANIDESUNETE

se afirmă rapid atât cu producţii proprii cum ar fi o apariţie pe o compilaţie RFI din 1999, cât şi cu diverse colaborări incluzând şi un prim contact cu UNU’ („Şlagăr după lagăr”). Din 2003 şi până în 2008 devine vocea cu lirică tăioasă de la Şuie Paparude, contribuind decisiv la intrarea acestora în ma-instream-ul românesc. Un album solo în 2009 pe o linie mai mini-mală publicat cu Sunete (da, ştim că suntem buni!) întregeşte tabloul sonor a lui Junkyard.

Cam acesta este background-ul R.O.A din punct de vedere fap-tic, dar, cum bine se ştie, un copil reuşit este mult mai mult decât suma virtuţilor părinţilor, fie ei şi

campioni! Chimia dintre UNU’ (dar bun) şi Junkyard dă în clocot prin 2010, într-o electro-foreză pe care Emmah, o bună cunoscătoare a procesului, o caracterizează ca o „noua lume artificială” în care „su-nete metalice cresc din compoziţii electronice”. Tot Emmah continuă explicaţia detaliată a procesului chimic de care pomeneam mai sus, arătând că piesele celor de la R.O.A. sunt rezultatul unei inspi-rate asocieri între muzică, versuri alese cu măiestrie şi întâmplări (reale sau nu), transformate în „po-veşti spuse copiilor mari la ceas de seară”. În plus, în contextul noii ere digitale, „videoclipurile lor în-tregesc discursul artistic in imagini

ce aparţin (de cele mai multe ori) genului comic, dar acestea sunt doar o parte din propunerile pe care R.O.A. le oferă publicului ca opţiune viabila pentru acea stare de mai bine, atunci când patologia (unor insuficienţe cotidiene) închi-de”.

Cum era de aşteptat, simbi-oza dintre un MC, un meşter în ale beat-ului şi, din 2011, şi un chitarist (electric, cum altfel?) în persoana lui Cristian Negriciuc, a ieşit mult ritm, vorbă rapidă şi li-rică ghiduşă, caracteristici absolut adaptate prestaţiilor live. Care live, în ziua de azi, când retail-ul de mu-zică a cam dat chix peste tot, este o probă de foc şi sursă majoră de ve-


10ANIDESUNETE

nit a artiştilor, acolo unde amatorii se separă de profesionişti şi banii de ţigări, de cei pentru scule.

R.O.A are scule bune, fumează puţin şi bea bere Tuborg, ceea ce înseamnă live-uri multe şi intense. Tot Emmah zice că ”atunci când te afli la un concert R.O.A., stările sau reacţiile afective sunt întotdeauna pitoreşti: astfel, are loc însufleţirea şi uneori, este posibil, dacă priveşti sub incidenţa unui unghi ludic en-tuziasmul celor din jurul tău, să te întrebi care este omul şi care este sunetul si să constaţi că nici mă-car nu mai contează. La capăt de concert (iniţiatic), fiecare dintre cei prezenţi rămâne cu schimbarea – acea schimbare spontana, care ii va face sa păşească in ‘lumea arti-ficială’ si data viitoare, cu umor si deschidere. ‘Artificial’ poate că înseamnă tocmai trecerea într-o zonă (tăinuita, însa abordabilă şi indispensabilă) a imaginaţiei, un loc sau un moment sau o stare în

care omul se identifica, viguros, cu sunetul – sunetul R.O.A. având ca sursă (de pornire) tocmai intensi-tatea experienţelor pe care publi-cul le manifestă, pe care artistul le constată, le acceptă si le repară – prin muzica, pe care, într-un final, omul, fie că se află în faţa scenei, pe scenă, sau în backstage, le lasă să pulseze, mai departe, cu ocazia fiecărui ‘ceai dansant’ – actual, an-trenant, adaptat”.

Live sau pe bandă, în eter sau pe youtube, R.O.A. s-au adaptat la prezent şi exploatează cu inteligen-ţă o nişă foarte actuală, a unui dubstep / elec-tro / glitch hop şi ce mai vreţi voi, făcut în „A Minor” şi combinat cu versuri care „ne place” exact „d-aia”, pentru că e deştepte. Într-o caracterizare finală mai puţin inginerească şi mult mai personală, Emmah reia şi ea ideea

adaptării şi e de părere că „muzi-ca celor de la R.O.A. presupune parcurgerea unui traseu accesibil, firesc: cei trei promit fascinaţie acustică in schimbul încântării. Este un soi de înţelegere tacită în-tre public şi artişti, un sentiment de preţuire atât faţă de situaţiile şi posibilităţile care inspiră – acelea care întorc invariabil omul către omul de lângă - cât şi faţă de mu-zica unor vremuri noi, intense, faţă de necesitatea adaptării. R.O.A. sunt făuritori de apropiere – sunet cu sunet, om cu om”. Aproape, adi-

că close up and very personal, aveţi şansa să îi vedeţi şi la a n i v e r s a r e a noastră, întru-

un cadrul muzical eclect(r)ic în care „muzica-i supremă şi ne ridică pe toţi, ţinându-ne de mână ca o mamă bună”! Şi cum mama e doar una, ar fi bine să nu-i rataţi.

roamusic.rofacebook.com/roamusicyoutube.com/RoaOfficialChannel


10ANIDESUNETE


Brum


Radu: Trupa Brum nu are 10 ani, încă... Personal, muzical vorbind, am trecut prin atâtea întâmplări fericite şi nefericite încât nici n-aş ştii de unde să încep. Cred că proiectele din care fac parte momentan sunt „cel mai semnificativ eveniment” pentru că-mi produc constant evenimente fericite.


Cătă: Cu Tones On Tail, aş fi vorbit aceeaşi limbă (conceptual muzicală) dar nu mai există trupa, cu Evil Nine că-s pe stilu meu de party şi Jaga Jazzist că-s mulţi, buni şi faini.


Anghel: Sunt mare fan D’Angelo,

(respectiv Jay Dilla în background), iubesc toate piesele lor.


Radu: Observ o expandare între ceea ce înseamnă experimente reuşite şi experimente nereuşite. Observ mult mai mult curaj, observ şi instrumentişti buni cu instrumente bune.


Cătă: Cred că vor apărea midicontrollere pe modelul tuturor instrumentelor clasice (drâmba? cum ar fi?) că tentaţia pentru varietatea sonoră e mare dar instrumentele clasice vor rămâne baza pt că au sunet pur, primar.


Radu: Brigada Artistică Urbană sau Subcarpaţi.


Anghel: Coerenţă, stabilitate, balans, bogăţie, contemporan, robusteţe, diversitate, detaliu, acurateţe, spaţiu


Cătă: Cred că Radu şi Anghel au dreptate. Un copil de 13 ani care inventează o metodă de teleportare.


Anghel: Revista Sunete este destul cunoscută în rândul muzicienilor din Timişoara

10 O urare pentru noi... Anghel: Sper la cât mai

multe sărbători împreună :) şi mult succes şi de acum încolo!


10ANIDESUNETE

Mă sună George acum vreo lună şi din una în alta, discutând de conţinutul revistei de

faţă, mă întreabă la un moment dat: „Vlade, tu ce facultate ziceai că ai ter-minat?”. Eu zic „Electro”. „Păi vezi”, zice el, „ce-ţi mai baţi capul cu roacke-rii, ia de aici şi ascultă ceva pe felia ta, ca să nu zici că ai studiat degeaba!”. Degeaba protestez eu zicând că ştiu foarte bine că nu am studiat degeaba, că de fapt eu sunt mai puţin pe electro şi mai mult pe telecomunicaţii, că eu rock consum pe pâine zilnic, zarurile par a fi aruncate şi mă trezesc cu două

linkuri de Youtube în Inbox într-un mail în al cărui subiect este scris doar „Brum”. ”Ha, ca să vezi” îmi zic amin-tindu-mi de cursul de Amplificatoare Operaţionale din anul III unde brum-ul, ca să vă arăt că într-adevăr pata-lamaua de injiner nu e degeaba, este definit ca fiind „un zgomot perturba-tor la ieşirea amplificatoarelor de au-diofrecvenţă, datorat alimentării lor de la reţeaua de curent electric alternativ”. Brum, zgomot, audio, curente alterna-tive, electro, elemente destule pentru a ridica mănuşa şi a mă pune pe ascul-tat şi judecat. „The Contributors” la această analiză sunt Bogdan Danciu şi

Rastaman Ene Grozavul, care au ma-rele avantaj de a cunoaşte deja de ceva timp muzica şi componenţa trupei şi de a fi văzut-o deja la treabă live.

Din start Bogdan Danciu mă avertizează că „Brum este o mişcare sigură de comunicare nonverbală, aşa putând fi rezumată starea pe care o transmit cei trei membri ai trupei timi-şorene”. Tot Bogdan face şi prezentări-le: „siguranţa si groove-ul oferit de An-ghel Mailat şi basul său, este mai apoi transformat şi transfigurat de Radu Pieloiu, toboşarul trupei, într-o baladă ritmică, ce te învăluie fără să te surme-neze şi fără să conţină un ingredient

Brum - Electro pe curent alternativVlad POPESCU / Bogdan Danciu


10ANIDESUNETE

nelipsit la majoritatea trupelor din sfera electronică - agresivitatea. Cătă Vaştagu, cel de-al treilea membru, adu-ce consistenţă şi culorile vii necesare unei prezentări caleidoscopice. Fie că sunt sunete spaţiale sau psihedelice, fie ca e synth sau chiar chitară electri-că, Cătă rezistă foarte bine tentaţiei de a nu aglomera edificiul solid construit de latura ritmică a grupului. Detaliile sale sunt un condiment important, şi fac din Brum o trupă cu multă sub-stanţă, dar şi priza la public”. Public ascultător din care mai nou face par-te şi subsemnatul, deja cu 4-5 piese Brum zumzăind on heavy rotation în urechi de câteva zile bune.

Electro îngrijit, filigranat chiar, cu marele avantaj de a beneficia de o linie ritmică umană, un trend care în ulti-mii ani s-a amplificat masiv şi a făcut distincţia între muzica electro făcută în singurătate, de inşi trişti care pun layere peste layere de sunet, şi cei care preferă sinergia şi energia care poate

să se nască doar într-o trupă. Cu tru-peţi şi cu o istorie pe care Rastaman o povesteşte succint: „Cătă cânta cu Bumbapa alături de Duţu (voce), Sany (bass) şi Gutu (tobe). Apoi s-a unit cu Piti de la E.M.I.L, actual Fu-ture Nuggets şi Steaua de Mare. Au găsit-o pe Cinty la visual şi au pus bazele unui proiect media: Brum Con-spiracy. Drumurile li s-au despărţit şi Cătă a dispărut o vreme din peisajul muzical bucureştean. S-a întors în forţă în 2012 fără video, a tăiat Con-spiracy-ul, dar cu mai multă venă de electro adusă de doi noi membri […] care împreună fac o trupă la ale cărei concerte merită să plăteşti intrare.” Aşa deci, concerte. Live. Cu public plă-titor care vine să asculte oameni care ştiu meserie. Tot Rastaman, grozav în ale Brum-ului, mă lămureşte cum stau lucrurile la noi, unde „sunt multe trupe care încearcă să cânte electro live însă foarte puţine dintre ele reuşesc să o şi facă. De multe ori mergi cu speran-

ţe la o trupă nouă şi pleci cu un gust amar pentru că fie e un jam session pe care doar membrii trupei îl gustă, fie se simte că au mai multe concerte la activ decât repetiţii”. În plus, avizat, adaugă că „spre deosebire de masa ge-nerală a trupelor live, unde cunoştinţe-le muzicale ale membrilor se situează undeva la limita dintre DJ şi trubadur de vama veche, la Brum se simte că repetitio est mater studiorum. Şi cam aşa stă treaba cu muzica, multă multă muncă, indiferent de gradul de talent”. Aşa o fi cu repetiţiile şi talentul, dar de gustibus non disputandum est şi de aceea îi cedez pentru o viziune alterna-tivă legătura lui Bogdan care însă îmi confirmă că „fără urmă de îndoială, Brum este o trupă care îşi spune me-sajul cu claritate, fără a avea însă pre-tenţii de inovaţii ieşite din comun. Pur şi simplu cântă cu plăcere şi asta se simte în fiecare beat. Cei trei preferă o tehnică uşor de expus, dar care constă într-un mix inteligent de contribuţii


10ANIDESUNETE

din partea fiecărui membru”.OK, se pare că şi la capitolul live

avem de-a face cu oameni care ştiu bine şi chiar foarte bine ce fac, mai ales având în vedere că spre deosebire de alte genuri precum rock-ul, „electro-ul e pretenţios pentru că nu străluceşte prin solo-uri sau pasaje muzicale cu un grad ridicat de virtouzitate. Explo-zia se realizează diferit, unde la nivel sub molecular, prin îndoirea şi alte-rarea sunetului propriu zis. Astfel, se alcătuiesc molecule diferite, pe care nu le-ai mai auzit decât în subconştient. Nu poţi să le dai de pereţi la peste sute de bpm viteză, căci transa electro-ului nu este viteza, ci vibraţia.” E Rasta-man cel care tocmai a introdus con-ceptul vibe-ului, ingredient indispen-sabil pentru (al)chimia electro, care te atacă pe nevăzute şi te transformă din simplu ascultător în fan, o meta-morfoză á la Kafka, pe care eu am ex-perimentat-o pe proprii neuroni când, într-o seară, am adormit cu urechile

pline de Brum. Din această nouă postură vă

anunţ cu încântare că Brum pregăteş-te un prim album care va ieşi cel mai probabil în prima parte a lui 2014 şi pentru care Cătă & Co deja freacă zi de zi studioul de înregistrări din Timişoara, ca să-i auzim mâine în toa-tă ţara. Că Banatu-i fruncea, nu?

Lăsând la o parte mândria regi-onală trebuie să trag încet încet linie la acest compendiu despre brum şi efectele sale, nu înainte de a mai face odată, á la Ilie Dobre, turul comenta-torilor, acum la final de partidă. Bog-dan încheie fiind de părere că „Brum constituie o variantă de succes prin care muzica electronică poate fi, pe de o parte, de foar-te bună calitate, dar şi adresabilă celor care nu ies din sfera pop a muzicii comerciale. Deşi departe de ei această etichetă, cei trei au capa-

citatea de a nu deveni elitişti sau de nişă, cu toate că talentul şi experienţa îi pot uşor propulsa în direcţia aceas-ta”. Rastaman pune punctele finale pe Brüm (!), lansând şi o invitaţie directă: „muzica celor trei Brum este aproape de tine. Parcă o cunoşti de dinainte de undeva. Au sound cât cu-prinde şi nu le e ruşine să o arate. Vă recomand să îi prindeţi odată pe un-deva, şi vă garantez că nu o să regretaţi experienţa. Ba mai mult, sunt sigur, că o să reveniţi. Dar, grăbiţi-vă! Durata de viaţa a trupelor electro live din Ro-mânia este scurtă, iar înregistrările ră-mân puţine”. Aş zice că lucrurile sunt clare, băieţii trebuie văzuţi şi auzişi, aniversarea 10 Ani Sunete fiind ocazia

perfectă. Brum, contrar numelui, nu este deloc zgomot, ci 100% semnal audio

util, de cea mai buna calitate, live sau pe bandă.

facebook.com/BrumElectroLive youtube.com/user/paludes000



Toulouse Lautrec


Toulouse Lautrec: Nouă ni s-au părut 10 ani de când am scos primul album („Heroes”), aşa că „EXTRAORDINAR” (al doilea album) este evenimentul ultimilor 10 ani!


Toulouse Lautrec: Cu toate trupele din lume :-)


Toulouse Lautrec: Kasabian – „West Ryder Pauper Lunatic Asylum”


ultimii zece ani? Toulouse Lautrec: Creşte ca un bulgăre… Sunt multe trupe bune, însă „industria” locală este aceeaşi.


Toulouse Lautrec: În muzica electronică se inventează zilnic sintetizatoare… Vă recomand un site: macmusic.org.


Toulouse Lautrec: Să zicem alături... Ne-au plăcut întotdeauna Robin and The Backstabbers… acum avem afinităţi cu Harlequin Jack, The Noise, Mojo Barrel şi I’m The Trip. Regretăm că The Mood si Mono Jacks nu mai cântă.


Sensor: Cub pe lămpi, Rock and Roll, vin, muzica zâmbind…„Listen to the music with no fear you can hear it too if you’re sincere”.


Toulouse Lautrec: Trupa asta şi în secolul XXII tot Toulouse Lautrec o să fie!


Toulouse Lautrec: Atunci cand era în stadiul de proiect, undeva în Braşov.

10 O urare pentru noi... Toulouse Lautrec: Allez

Courage!

10ANIDESUNETE



EEste sâmbătă, o sămbătă tristă, melancolică mai ceva ca în Lars von Trier, cu fa-cebook-ul ce îmi înroşeşte

ochii mai ceva ca fumul de ţigară, cu frunze ruginii ce planează regulat pe la fereastră şi cu un playlist Toulou-se Lautrec ce se roteşte pe rotisorul computerului mai ceva ca mistreţii la chiolhanurile lu’ Ţiriac. Nu ştiam foarte multe despre trio-ul bucureş-tean şi am trecut la a-mi face temele conştiincios, pentru că după câteva ore de lectură audio, am început să prind un pic din atmosfera pieselor trupei. Pe măsură ce trec anii am în-totdeauna senzaţia că mi-e din ce în ce mai greu să mă apropii de artişti pe care nu i-am frecventat constant, numai că asta cam de fiecare dată se dovedeşte a fi o iluzie, pentru că, de fapt, când aleg să scriu despre cineva, am întotdeauna o intuiţie puterni-că, ce se dovedeşte reală şi inspirată, când intru mai adânc în problemă. Poate sunt doar leneş… Vi s-a mai întâmplat recent? Aşa, bun, ştiam eu! Acum că m-am redus la un lazy bastard waiting for a miracle to come (vorba lu` Cohen) my way, hai să vă mărturisesc că a început să îmi pla-că cum sună Toulouse Lautrec. Pe bune şi nesilit de nimeni! Şi încă nu mă strigă nimeni Bono, dar ironia şi tongue-in-cheek-ul pe care le practică băieţii sunt dublate de referinţe lite-rare şi, iată, cum să nu observi, din lumea picturii, care fac apariţia lor să te inspire şi să te încarce cu pop art, aşa cum te încarcă şi U2, dacă îmi permiteţi alăturarea! De 4 ani pe piaţa muzicală, Apartman, Dizzy şi Greenman au găsit o nişă interesantă,

nicidecum exclusivistă, dar nepopula-tă suficient, unde se mişcă elegant ca peştele în apă, sugerând că poţi face muzică ce poate fi fredonată sub duş (sau de băiatul de 8 ani al prietenului meu) dar cu suficientă pregnanţă şi relevanţă narativă încât să mă ducă cu gândul în mod bizar la Andy War-hol şi ce a reuşit el să facă. A se obser-va că nu am zis şi eu de Cortazar! Vă las pe voi să aflaţi de ce referirea asta aşa, din senin!

Căci eu cred că mesajul şi aspec-tul scenic al băieţilor face trimitere la cum te poţi mişca pe muchia dintre kitsch şi artă într-un balans perfect, cu menţiunea că toate trupele care au reuşit jocul ăsta (secund!) sunt deja puncte de reper în orice cultură modernă. Dar să nu devenim atât de serioşi.. Căci, iată cum se autocarac-terizează: „obisnuiţi ai localurilor de noapte, pasionaţi de femei, absint şi opium, scuipă în microfoane, gesticu-lează pe corzi în cabaret şi îmbătaţi de succes sparg feţele tobelor din loca-luri şi se uită sub crinolinele fetelor.” Aproape că roşesc la ce serios porni-sem mai sus! Dar, să nu ne lăsăm în-şelaţi – există laturi mai adânci, pro-funzimi ce sunt surprinse atent de un ascultător cu sensori ascuţiţi. Ia uite, de exemplu George Pleşu înţelege un pic mai mult: „Prins în antagonismul dintre urât şi frumos, Lautrec portre-tizează impertinentul, aristocratul, provocatorul, tandrul, exoticul, dar şi obscenul cu o indiferenţă pe cât de necruţătoare pe atât de plină de com-pasiune. Formaţia Toulouse Lautrec captiveaza cu modul în care surprin-de „pe bandă” fragmente ale unei soci-etati post-post-moderne, aşa cum pic-

„Tot ce nu a fost spus este spus pentru totdeauna.”

(Julio Cortazar)George DURBĂLĂU / Lavinia Fusu / George Pleşu




10ANIDESUNETE

torul ridica vălul sub care se ascundea declamată decenţa burgheziei france-ze.” De fapt, muzica este menită să aducă fragmentele astea din jurul nostru, cioburile din marea oglindă spartă. şi să le reaşeze. Căci noi avem „avantajul” ăsta – Oglinda e spartă, de mult. Unii le-au măturat şi aruncat la gunoi, alţii le-au lipit în forme noi. Estetica noului val.. ? Asta cu valul („eu şi iarna sunt pe val”) aproape că este aşa, uşor manelistică, dar nu are a face – fiecare generaţie are „valul” ei. Şi generaţia este subiectivă. Generaţia care ascultă Toulouse Lautrec poate că are ceva din generaţia care asculta Timpuri Noi. Radioul cântă mono. Dar emoţiile sunt stereo. Căci emo-ţia creează generaţia. Lavinia Fusu este din generaţia asta. Şi uite cum simte ea : „ Deosebit de spumoasă, de avangardă, profundă dacă ai tim-pul necesar să o diseci, liberă şi greu de încadrat unui singur gen muzical, pentru mine Toulouse Lautrec este o alternativă şi un nume care a crescut constant, frumos, confirmând aştep-tările mele din clipa începutului…

atunci când, lipită de gardul care deli-mita scena de public, fredonam două dintre piese şi le descopeream pe ce-lelalte. Nici măcar ploaia nu a reuşit să mai apară la orizont în timpul pre-staţiei lor atunci şi nimic, prevăd eu, că nu le va împiedica parcursul ascen-dent de acum şi cucerirea luptelor cu sinele lor artistic, sensibil la frâmân-tările sociale din jur. Ei vor ieşi în-vingători mereu pe scenele acestei lumi care a îmbrăţişat prima dată din curiozitate şi apoi de drag partiturile lor incitante şi savuroase. Cine ar pu-tea uita cum sună acel Gibson roşu, zâmbetele pe care le afişează nonşa-lant pe scenă şi motivaţiile celor trei de a continua să facă muzi-că…”. De asta trebuie „cei trei” să continue să facă muzică, pentru paragraful ăsta. Căci, dincolo de analize stilistice, dacă muzica lor trezeşte conştiinţe aşa cum reiese din rândurile de mai sus, cred că s-a în-ţeles despre ce vorbim. Acum câteva

zile TL a lansat un nou disc, al doilea - un obicei bun, două albume în patru ani! – „Extraordinar” pe numele lui şi care, după cum se prezintă primul single, omonim, promite evoluţie. Nu scriu mai mult. Este rolul vostru să-l căutaţi dacă textul de faţă v-a incitat măcar aşa puţin, dacă v-a gâdilat cu-riozitatea. În numărul următor îl re-cenzăm cum se cuvine. Aveţi youtube şi paginile de mai jos, unde veţi afla detaliile prezenţei TL în peisajul mu-zical, concret, la obiect, pe ani şi pe cântări. Care nu sunt puţine sau irele-vante pentru perioada scurtă de când activează. Până una-alta însă, ne în-tâlnim nu într-o „cameră cu faianţă”,

ci la Atelierul de Producţie, unde, pentru a n i v e r s a r e a noastră, TL ne va aduce lumea

lor („ca un sat de vacanţă”), acoperit cu căciuli de blană, pentru frigul din minte. Căci ei vor avea rolul de a ne spune ce nu s-a spus până acum, şi ştiam de mult timp!

toulouselautrec.royoutube.com/ToulouseLautrecBandfacebook.com/toulouselautrecband


Doc & Roll prezintă:

Un deceniu de documentare muzicale. 2004-2013. Best of. Top Ten.

TOP10

3Air Guitar Nation (2006) Regia Alexandra Lipsitz Ce puşti nu a făcut vreodată so-

louri în aer de chitară imaginară ? Specialişti sunt Beavis şi Butt-head Un documentar fascinant despre un concurs inedit, „Air Guitar”, dar la modul virtuos. Fani de heavy metal şi chitară din lumea întreagă se întîlnesc într-o competiţie cel puţin ciudată (începută la Los Angles, mutată apoi în Finlanda), se suie pe scenă şi cîn-tă mîinile în gol, cu digitaţia cît mai apropiată de cea a instrumentiştilor

1Metallica: Some Kind of Monster (2004)

Regia Jack Berlinger, Bruce Sinofsky.

Metallica în terapie, şi în particu-lar. Episoade în timpul înegistrărilor la discul St. Anger, despre criza tru-pei şi criza personală, lucruri nebănu-ite care i-au pe făcut pe metallici mai umani şi le-au recîştigat încrederea fanilor, dezamăgiţi de noul sound, plecarea lui Jason Newsted, şi scanda-lul Napster. Angajarea noului basist Robert Trujillo, implicarea unui te-rapist în procesul de întregistrari al albumului! Împăcarea cu Dave Mus-taine membru original, dat afară la începuturi (care şi-a format propria trupă Megadeth), şi umbra morţii basistullui original Cliff Burton, care a planat asupra carierei lor ulterioare. Independent Spirit Award pentru cel mai bun documentar.

2No Direction Home (2005)

Regia Martin Scorsese.După seminalul The Last Waltz

(1978), maestrul Scorsese revine pe scena muzicală, cu un documentar care arată cum s-a transformat Bob Dylan dintr-un folkist angajat politic de tip Woody Guthrie, într-un artist care a şocat şi şi-a îndepărtat publicul fidel, atunci cînd a ales să cînte elec-tric şi să devină altceva decît ceea ce se aştepta de la el. Anume, perioada 1961-1966, în care a cochetat cu boe-ma beat din Greenich Village, a flirtat cu Joan Baez şi a fost mentorat de Johnny Cash. Acest film i-a redeschis apetitul lui Scorsese pentru pasiunea sa primară, rockul, tot el a realizat filmul concert Rolling Stones, „Shine a Light” în 2006, şi un documentar despre George Harrison, „Living in the Material World”, în 2011.

Alin Ludu Dumbravă


6It Might Get Loud (2008), Regia Davis GuggenheimTrei generaţii de chitarişti într-

un singur film, un dialog ca un jam session prelungit. Legendarul Jimmy Page (Led Zeppelin), profesionistul sobru The Edge (U2) şi excentricul Jack White (White Stripes, Raconte-urs, The Dead Weather), o combina-ţie extrem de ciudată de pus alături, îşi explică unul altuia profesiunea de credinţă, influenţele şi alegerile. Despre plăcerea de a face muzică, despre instrumente, sound, inspira-ţie, tehnică şi tehnologie. Un favorit al festivalurilor de film, de la Toronto la Berlinală.

originali !

4Joe Strummer: The Future Is Unwritten

(2007, Julien Temple)Personalitatea lui Joe Strummer,

liderul de la The Clash şi în final de la Mescaleros, dispărut în 2002, influ-enţa sa covîrşitoare în epocă, în lumea muzicală şi nu numai, moştenirea muzicii sale, e documentată minu-ţios şi din punct de vedere personal de către cel mai important regizor de rockumentar si punkumentar englez, Julien Temple, prieten apropiat cu Strummer. Temple şi-a început filmo-grafia alături de Sex Pistols şi Mal-colm McLaren cu The Great Rock’ n’ Roll Swindle, în 1980, revenind asupra subiectului din cu totul altă perspectivă în 2000, cu „The Filth and the Fury”. British Independent Film Award pentru cel mai bun do-

cumentar.

5Anvil: The Story of Anvil (2008),

Regia Sacha GervasiViaţa bate filmul ! Adevăratul

Spinal Tap. Trupa canadiană Anvil (heavy metal, fondată în 1978), era destinată faimei, dar destinul s-a opus. Cu toate acestea ei nu s-au dat bătuţi şi au continuat. Şi indiferent ce intemperii tragi-comice au întîmpinat în odiseea lor de tip Don Quijte, cei doi de la Anvil (nicovala) nu s-a lă-sat îndoiţi. Lăsaţi baltă de promoteri escroci şi cu concerte în locuri care de care mai fantasmagorice, au ajuns chiar şi în Transilvania (Tg. Mureş) la un festival de rock greu! Un extrem de emoţionant şi de puternic film mo-tivaţional, multipremiat, mai mult ca orice despre prietenie şi perseverenţă.

TOP10

10Sound City (2013) , Regia Dave Grohl.

Cel mai ambiţios proiect făcut vreodată despre un studio de muzi-că, legendarul Sound Studio din Los Angels, un pariu personal pentru Dave Grohl (Nirvana, Foo Fighters, Queens of the Stone Age) convertit la regie, cu participarea unor perso-naje legendare din industria muzi-cală, Tom Petty, Neil Young, Stevie Nicks, Rick Springfield, Trent Reznor si...Paul McCartney. Fabulos e că, în timpul producţiei filmului, o parte din cei intervievaţi au înregistrat un album nou, cu totul original, în care combinaţiile de muzicieni sunt cel puţin neaşteptate.

Aceste filme (şi altele) le veţi putea vedea la anul, la Braşov, în ca-drul festivalului de gen, Doc & Roll.

7Lemmy (2010) Regia Greg Olliver, Wes

Orshoski.„49% Motherf**ker, 51% Son of

a Bitch”, spune chiar el despre el în-suşi. Un portret franc si extrem de uman al unuia din cei mai notorii hellraiser-i/troublemakers, Lemmy Killmister, basistul şi liderul trupei Motorhead, filmat in intimitatea sa. Despre cariera sa turbulentă, începu-tă ca roadie pentru Jimi Hendrix !, perioada Hawkwind şi mitul Motor-head, diferenţa dintre imaginea de pe scenă şi cea reală, relatia cu fiul sau, Paul şi cu stripteuzele din barurile în care-şi face veacul, colecţiile sale per-sonale cel puţin inedite. Plus intervi-uri cu greii genului, de la Alice Cooper la Dee Snider, Slash, James Hetfield, Marky Ramone şi chiar Billy Bob Thornton.

8Michel Petrucciani (2011) Regia Michael RadfordChiar înainte de moartea sa, la

36 de ani din cauza unei banale pne-umonii (!), genialul pianist de jazz francez, Michel Petrucciani a cîntat şi în România, la Ateneul Român. O performanţă impresionată şi emoţio-nată. Regizor britanic consacrat, Mi-chael Radford („1984”, „Il Postino”, „B. Monkey”, „Neguţătorul din Vene-ţia”), a creat un portret în detaliu al unui muzician unic, cu un handicap major (nanism), din imagini de arhi-vă şi interviuri.

Premiera la festivalul de la Can-nes 2011, într-o proeicţie specială.

9Searching for Sugar Man (2012)

Regia Malik Bendjelloul.Doi fani sud-africani, pornesc în

căutarea lui Sixto Rodriguez, un can-tautor folkist din Detroit, de la finele anilor şaizeci, asemenea lui Donovan, Cat Stevens şi Bob Dylan, care a dis-părut fără urmă de sub radarul publi-cului acum 30 de ani. Ce s-a întîmplat cu el? O călătorie spirituală neaştep-tată, din Africa de sud în America şi înapoi, un film cu recompense mul-tiple la festivaluri, pînă şi premiul Oscar pentru cel mai bun documen-tar.


TOP10

Metallica Through the Never

Ştiaţi că:Concertul care apare în Metallica:

Through The Never a fost, de fapt, fil-mat pe parcursul a cinci concerte cu public care au avut loc anul trecut în Canada, între 17 şi 27 august, în Ed-monton şi Vancouver. Iniţial fuseseră programate doar patru concer-te. Al cincilea, cel de pe 27 au-gust, a fost adăugat în ultimul moment pentru a filma câteva cadre suplimentare. Biletele pentru acest al cincilea concert au fost vândute în dimineaţa respectivă cu 1$ bucata, fără rezervare, pe principiul primul venit-primul servit. Banii din încasări au fost ulterior donaţi unei cauze caritabile.

Despre Metallica

Metallica este o formaţie de heavy metal din Los Angeles, California, SUA. A luat fiinţă în anul 1981, reuşind să vân-dă peste 100 de milioane de discuri în toată lumea. Succesul comercial a făcut din Metallica o formaţie foar-te controversată. Face parte din „Big Four of Thrash” alături de Slayer, Me-gadeth şi Anthrax.

În 1981, ziarul din Los Angeles The Recycler găzduia o rubrică de

anunţuri destinată muzicienilor în căutarea unor noi colegi de formaţie. Sub secţiunea „Heavy Metal” avea să apără un nume: Lars Ulrich, un ado-lescent de 18 ani.

Totul a început în anii ‚80, atunci când tânărul de 18 ani de origine

daneză Lars Ulrich, care locuia în California, merge din San Francisco în Londra pentru a vedea concertul uneia dintre formaţiile sale favorite: Diamond Head. Datorită faptului că nu îşi plănuise bine călătoria, tânărul Lars Ulrich se vede nevoit să apeleze la bunăvoinţa membrilor formaţiei

favorite. Aceştia sunt impresionaţi şi îl primesc pe Lars, care merge cu ei în turneu. Influenţat de această aventu-ră, Lars se hotărăşte ca la întoarcerea în America să încerce să-şi alcătuiască o formaţie.

Numele de „Metallica” a fost ales de Lars. Lars îl ajuta pe Ron Quintana, să aleagă un nume pentru o nouă revistă care să promoveze trupele metal şi NWOBHM (New Wave Of British Heavy Metal). Quinta-na a propus două nume pentru revistă: „Metallica” si „Metal Mania”. Lars i-a sugerat să nu-mească revista „Metal Mania” şi şi-a numit formaţia Metalli-ca.

Despre Lars Ulrich

Lars Ulrich (n. 26 decem-brie 1963) este bateristul for-maţiei Metallica. S-a născut în Gentofte, Danemarca într-o familie de clasă mijlocie mai în-

stărită şi a lucrat la o benzinărie. S-a mutat apoi în Los Angeles, California la vârsta de 17 ani. La 20 de ani el a implorat-o pe bunica lui să-i cumpere primul set de tobe. Setul era marca Ludwig, deoarece a vrut să aibă exact acelaşi set ca şi Ian Paice de la Deep Purple.

Regizorul multi-premiat Nimród Antal creează un eveniment cinematografic 3D ieşit din comun, Metallica: Through the Never. Cu o poveste de sine-stătătoare, filmul foloseşte şi materiale filmate în timpul concertelor live ale popularei forma-ţii rock. Tânărul actor Dane DeHaan (Chronicle) interpretează un fan înrăit al Metallica: el are o misiune obligatoriu de îndeplinit, totul în timp ce formaţia îşi interpretează celebrele melodii în faţa unei gigantice arene pline ochi de fani.


SOUNTRACK-URI:

PLAYLIST �“The�Ecstasy�of�Gold”�–�piesa�scrisă�

de Ennio Morricone în 1966 şi pe care

Metallica o foloseşte ca intro în

concertele sale încă din 1983

“Creeping Death”

“For Whom the Bell Tolls”

“Fuel”

“Ride the Lightning”

“One”

“The Memory Remains”

“Wherever I May Roam”

“Cyanide”

“…And Justice for All”

“Master of Puppets”

“Battery”

“Nothing Else Matters”

“Enter Sandman”

“Hit the Lights”

“Orion”



NKOTB – 10Data de lansare: 2 aprilie 2013

Donnie Wahlberg, Danny Wood, Jordan Knight, Jonathan Knight, şi Joey McIntyre nu mai sunt de mult nici noi, nici puşti. Se cheamă însă în continuare New Kids on the Block şi la mai bine de 40 de primăveri trecute per capita sunt un boy-band cam bizar. Dar concerte pe care le-au susţinut de la reuninea de prin 2011

au vândut suficiente bilete cât să în-curajeze noi materiale discografice. Mai ales că partenerii de scenă au fost alţi foşti, Backstreet Boys. Cu care NKOTB au şi lansat ceva vag descriptibil ca album, NKOTBSB. Intitulat 10 (pentru că este al zecelea album NKOTB), noul material de studio este programat pentru lansare la început de aprilie şi, va beneficia şi de un turneu amplu de promovare. La care vor participa şi alte trupe de băieţi mai bătrâiori, Boyz II Men şi 98 Degrees. Primul extras pe single a fost Remix (I Love the), foarte pop şi foarte adolescentin.

SUEDE – BLOOD-SPORTSData de lansare: martie 2013

Al VI-lea material de studio al trupei Suede a ajuns la urechile fanilor la 11 ani distanţă de la precedentul album (A New Morning, 2002) şi la un de-ceniu de la ultimul single al trupei, Attitude. Gloria Suede, legată eminamente de boom-ul Brit-Pop 90ist, părea a fi apus odată pentru totdeauna, încă de la lansarea A New Morning. Au ur-mat, după despărţire, patru albume solo ale lui Brett Anderson precum şi The Tears, (proiectul pe care solis-tul şi Bernard Butler, fostul tobar al Sude le-au lansat în 2004 şi abando-nat doi ani mai târziu). Reuniunea cu jumătate de măsură (doar pentru concerte cu piese vechi) din 2010 s-a extins benefic şi la final de 2011, când Suede au cântat la Mos-cova piese noi. Deja lansat, Barriers, primul single de pe Bloodsports sună a Suede de pe la mijlocul deceniului 9. „Bloodsports este un album despre pasiuni sexuale, despre vânătoare, despre nesfârşitul joc carnal al iu-birii. A fost cel mai greu şi cel mai sadisfăctor album la care am lucrat” Andreson dixit.

DIDO – GIRL WHO GOT AWAYData de lansare: martie 2013

Ei bine, nu a durat decât vreo doi ani şi jumătate pentru ca angelica Dido să-şi pună şi talentele vocale şi co-laboratorii foarte pestriţi la lucru şi

să înregistreze un album nou. Girl Who Got Away este, după cum de-clara prin primăvara 2012 artista „big, fun, electronic extravaganza”. Numai numele colaboratorilor ar fi sufici-ent pentru a trezi interesul oricui: Rollo Armstrong & Sister Bliss (de la Faithless), Lester Mendez, A. R. Rahman, Rick Nowels, Greg Kurstin, veteranul Brian Eno şi Jeff Bhasker. No Freedom este primul extras pe single şi ne face să credem că în ciuda numărului de colaborări demne de un album hip-hop şi în ciuda decla-raţiilor lui Dido, fata care a plecat va fi frumos şi foarte dido-esque dar nu chiar revoluţionar. Celelalte 10 piese (Girl Who Got Away, Let Us Move On, Blackbird, End of Night, Sitting on the Roof of the World, Love to Blame, Go Dreaming, Happy New Year, Loveless Hearts, Day Before We Went to War) incluse pe noul materi-al pot însă infirma prima senzaţie de deja-vu plăcut.

ALBUME2013

Albumele anului 2013

1976), „Smokin’” (Boston, 1976), „Big Eyes” (Cheap Trick, 1977), „Keep On Runnin’” (Journey, 1981) şi „Crawl”, producţie proprie, deja prezentă pe Worship Music. Ca bonus, aceştia au un remix la Crawl şi fanii ar trebui să se declare mulţumiţi de al X-lea ma-terial semnat de new yorkezii puşi pe rockuri mai dure.

THE STROKES – COME-DOWN MACHINEData de lansare: 25 martie 2013

De la Angels au trecut deja doi ani, deci The Strokes s-au pus pe muncit la un nou album. Al V-lea material al celor cinci new yorkezi este intitulat Comedown Machine şi se va lansa pe 25 martie. Albumul a fost, conform declaraţiilor trupei, conceput în ace-eaşi manieră libertin-comună ca şi

Angels: toţi cinci au venit la studio cu ideile proprii şi prin procesul de creaţie s-au comasat piesele pe noul album. All the Time şi One Way Trigger au fost deja lansate pe radio şi respectiv internet, prima dintre ele ar trebui să fie extrasul pe single. Pro-gramat pentru 19 februarie, All the Time, nu a cauzat chiar primirea ex-tatică pe care Julian Casablancas &Co o sperau. Nu ar fi însă prima dată când aşteptările sunt joase şi totuşi The Strokes se bucură de succes. La urma-urmei nu sunt decât două pie-se dintr-un album întreg şi trupa nu este una oarecare. Despre ei s-a spus că ar putea fi salvatorii indie-rock-ului american.

SMASHING PUMPKINSData de lansare: decembrie 2013

Despărţiţi, reuniţi, reformaţii Sma-shing Pumpkins rămân una dintre trupele de la care se aşteptă lucruri mari. Poate prea mari, între noi fie vorba. Zilele de glorie 90istă s-au scurs şi trecut, variatele proiecte mu-

zicale noi s-au dovedit efemere sau, pur şi simplu, avortate încă din sta-diul de proiect...dar ascunse pe sub toate istericalele cheliosului de solist (Billy Corgan, unul dintre cei mai pa-tentaţi attention-whores ai rockului) şi există piese teribil de bune, răpân-dite pe albumele mai noi ale trupei.

STEREOPHONICS - GRAFFITI ON THE TRAINData de lansare: 4 martie 2013

Cei patru galezi cântă post-brit-pop de două decenii. Albumul cu numă-rul opt din discografia lui Kelly Jones &Co vine după o perioadă tulbure: trupa a schimbat în iulie 2012 al doi-lea tobar (Javier Weyler, înlocuitorul regretatului Stuart Cable a fost înlo-cuit cu Jamie Morrison, fost membru Noisettes), albumul a fost anunţat şi re-anunţat încă de prin 2011. Trei din cele 10 piese au fost lansate pe single la începutul anului: Violins and Tambourines, In a Moment şi Indian Summer. Dotate fiecare cu un videoclip al ei piesele anunţă un album cât se poate de reuşit, o reve-

nire în formă, cu rock retro 70ist cât se poate de agreabil şi chiar admira-bil. Unul dintre cele mai bune albume Stereophonics lansate vreodată, mai

ales că trupa de galezi are bunul obi-cei de-a dovedi de la album la album o evoluţie tehnică apreciabilă, dar ne vom lămuri pe deplin în martie.

ANTRAX – ANTHEMSData de lansare: martie 2013

De când au trecut prin Bucureşti (iunie 2010), Antrax au avut ceva peripeţii. Au lansat Worship Music (în 2011, la opt ani de la precedentul material de studio), au concertat din greu şi, în ianuarie 2013, au rămas fără de Rob Caggiano, chitaristul tru-pei care a plecat, înlocuit fiind de Jon Donais (fost membru al Shadows Fall). Anthems este un mini-album de

coveruri după piese ale unora din trupele iconice de prin rock-ul şap-tezecist. Titlul vine de la Rush An-them (1975), urmează „Jailbreak” (Thin Lizzy, 1976), „TNT” (AC/DC,


TOP10


ESENŢIALEGLOBALE

Master of sexEste o dramă marca Showtimes cu portretizarea muncii pionierilor în sexualitatea umană, Bill Masters şi Virginia Johnson, un specialist în fertilitate care iniţial nu ştie nimic despre sex şi o fostă cântăreaţă de club. Adaptare a biografiei celor doi, “Master of sex” se prefigurează drept cel mai reuşit nou show al toamnei. Pe lângă un scenario bun, se laudă cu prezenţa în rolurile principale a lui Michael Sheen, nominalizat la premiile Emmy şi BAFTA, şi a mult aclamatei actriţe LizzyCaplan.

Suveniruri “Breaking Bad” la sfâr-şit de serieFinalul se anunţă dramatic, dar fa-nii vor avea o consolare. Screenbid.com va scoate la licitaţie peste 250 de obiecte icon ale seriei: chiloţii albi ai lui Walter (Bryan Cranston) pornesc de la 250 dolari,ursuleţul roz cere ca supravieţuitor al prabu-şirii unui avion de la 1500 în sus, la fel şi costumele de protecţie galbele folosite de Walter şi Jesse în timp ce ‘găteau’ substanţele interzise. Redgrave în Black BoxVanessa Redgrave va juca în noua dramă ABC, “Black Box”, cu difuza-re la început de 2014, şi va interpreta rolul psihiatrei personajului principal interpretat de Kelly Reilly, aici un re-putat neurolog cu probleme mentale.

Green Day şi Muse nu sunt pentru BBC Radio 1Şeful BBC Radio 1, Ergatoudis, este extrem de atent la selecţia pieselor de playlist. Într-un interviu acordat Alternative Nation, acesta vorbeşte despre absenţa celor două trupe de pe playlist-ul BBC Radio 1. Ultimul album Green Day nu e considerat sufficient de bun pentru difuzare, la fel şi ultimul single al trupei Muse, prima respingere din ultimii zece ani. BBC Radio 1 şi-a câştigat reputaţia de a fi unul dintre bastioanele muzicii de calitate.Veşti bune de la Justin

Spre bucuria fanilor de peste ocean, Justin Timberlake a anunţat, pentru anul viitor, extinderea turneului “The 20/20 Experience” în Marea Brita-nie şi Europa. Începe cu un show la Sheffield înainte de a ajunge la O2 Arena din Londrape 1 aprilie, şi mai sunt înca 3 oraşe pe traseul britanic. Iar pâna la mijlocul lunii mai, Justin a stability şi pe continent concerte, în ţări precum Franţa, Germania, Olan-da, Belgia, Elveţia, Norvegia şi Fin-landa. Turneul promovează ambele albume ale “The 20/20 Experience”, primul lansat în martie şi în topul chart-urilor din toată lumea, iar al doilea rezultat în urma colaborării cu greii hip-hopului, Drake şi Jay Z. Bile-tele se vor pune în vânzare începând cu 4 octombrie.

Plouă cu bani35 de miliarde în primul weekend de la lansare este cifra anunţată de Sony cu privire la “Cloudy With a Chance of Meatballs 2” şi îl proiectează în fruntea box office-ului. Deşi a depăşit nivelul de debut al originalului din 2009, e departe de estimarea că va dă-râma recordurile de încasări.

Casting Jurassic WorldBryce Dallas Howard (“The Village”, “Spider Man 3”) îşi negociază un rol principal în “Jurassic World” în regia lui Colin Trevorrow. “Jurassic Park 4”, redenumit între timp“Jurassic World”, va avea premiera în 2015.

Filth, un film şocNu doar pentru unii spectatori. Şi pentru unii actori. În primul film în care joacă alături de sora sa mai mică, James McAvoy a avut parte de filmări jenante. În rol de poliţist îmbibat de băutură şi droguri o hărţuieşte sexual pe membra unei bande, jucată chiar de Joy McAvoy.

MUZICĂTV CINEMA


John LennonSteaua de pe Walk of Fame din Hollywood dedicată lui John Lennon, legendarul membru al formaţiei The Beatles, a fost vandalizată la sfârşitul săptămânii trecute de persoane care până în prezent nu au fost identifi-cate.

Lauryn HillCântăreaţa americană de muzică hip-hop Lauryn Hill sărbătoreşte elibera-rea din închisoare cu o nouă melodie, „Consumerism”, care va fi introdusă pe noul său album, „Letters from Exi-le”, informează contactmusic.com.

Sinead O’Connor versus Miley CyrusSinead O’Connor i-a dedicat o scri-soare deschisă lui Miley Cyrus, în care o sfătuieşte să nu lase industria muzicală să o „prostitueze”, după ce cântăreaţa în vârstă de 21 de ani a dezvăluit că cel mai recent videoclip al ei, „Wrecking Ball”, a fost inspirat din celebrul clip al melodiei lui Sine-ad, „Nothing Compares 2 U”.

NBCPostul de televiziune NBC a anun-ţat că va produce un reality-show cu tematică inspirată din domeniul spaţial, iar câştigătorul emisiunii va fi trimis pe orbită, la bordul unui vehicul produs de compania Virgin Galactic. Noua emisiune, intitulată „Space Race”, va avea formatul unei competiţii cu runde eliminatorii.

Jackson AveryFamilia Grey’s Anatomy va mai avea un membru în curând. Jackson Avery va fi tătic! Sau mai bine zis, Jesse Williams. Actorul şi soţia acestuia vor avea un bebeluş în curând, adică prin Decembrie.

NikitaCW a emis un comunicat de presă prin care a anunţat data premierei ultimului sezon al serialului Nikita. Potrivit acestuia, sezonul 4 va înce-pevineri, 22 noiembrie şi va fi alcătuit din 6 episoade.

Licitatie LOTRSabia lui Frodo, toiagul lui Gandalf şi proteze în forma celebrelor picioare păroase de hobbit se numără printre obiectele de recuzită utilizate în tim-pul filmărilor pentru trilogia cinema-tografică „Stăpânul inelelor” care vor fi scoase la licitaţie pe 5 decembrie, la Los Angeles. Organizatorii scot la vânzare 80 de obiecte de recuzită din această trilogie, pe care speră să obţină între 1 milion de dolari şi 1,5 milioane de dolari.

Halle Berry Actriţa americană Halle Berry va juca în „Extant”, un serial regizat de cineastul Steven Spielberg, vedeta semnând un contract pe doi ani cu studiourile CBS Television. „Extant” este un thriller futurist care spune povestea unei femei astronaut, inter-pretată de Halle Berry, care încearcă să se reconecteze cu familia sa după ce se întoarce din spaţiu.

Lee DanielsCineastul Lee Daniels va primi pen-tru filmul „The Butler” distincţia „cel mai bun regizor” la cea de-a 17-a gală Hollywood Film Awards, pentru realizarea filmului „Lee Daniels’ The Butler” pe 21 octombrie.

MUZICĂ CINEMATV

ESENŢIALEGLOBALE

Cele mai bune albume de jazz ale anului 2013Iată o listă cu zece albume care ar putea fi considerate valoroase, importante în contextul muzical actual, chiar dacă opiniile despre limitele în care se poate încadra limbajul jazz-istic sunt diverse. Indiferent de platforma de improvizaţie, artiştii în cauză activează în acest moment la un foarte ridicat nivel artistic, stabilind standardul actual al acestei arte. Lista nu are rigoarea unui top. Important este să ascultaţi aceste albume, iar dacă vă plac, să va continuaţi propria experienţă muzicală prin cât mai multe audiţii asemănătoare.


TOP10

Berti Barbera | www.bertibarbera.com


La începutul anilor 90, Zorn a scris 500 de cântece inspirate din muzica tradiţională evreiască extinse pe două volume, sub titlul „Masada”. Primele 200 de piese au fost incluse în “Book One” şi interpretate prin rotaţie de către membrii ansamblului Masada, timp de zece ani. Fiecare ”carte” con-ţine nume şi stări, reprezentate de câte o identitate muzicală marcantă. Celelalte 300 de titluri au fost scrise în numai trei luni şi preluate de diver-se nume importante din lumea mare şi bună a muzicii, sub titlul ”Book of Angels”. Indiferent de contraste, de multitudinea de stiluri implica-te, colecţia ne dezvăluie o muzică minunată, adusă de muzicieni aleşi, ansamblul având dimensiunea unei enciclopedii ezoterice. Fascinaţia vine din două părţi: cea a compozi-torului, John Zorn şi cea a artiştilor implicaţi pe fiecare parte. Volumul 20 ni-l prezintă pe Pat Metheny, la rân-dul său unul dintre cei mai inovativi muzicieni ai generaţiei sale, care mar-chează prima colaborare cu autorul voluminoasei epopei muzicale „Ma-sada”. Cu excepţia bateriei, preluată de vechiul prieten Antonio Sanchez,

toate instrumentele sunt preluate de Metheny : chitară, bas, claviaturi, ban-doneon «orchestrionice», electronice, flugelhorn şi multe alte faţete ale unui muzician imens. „Tap”, înregistrat în pauzele de turneu ale chitaristului, ne arată din nou imaginaţia, pasiunea, tehnica şi curiozitatea unui artist ca-re-şi iubeşte lumea.

4 Keith Jarrett ”Somewhere”

Există artişti despre care nu mai e mare lucru de spus atunci când lan-sează un produs nou. Luăm pur şi

1CHICK COREA “The Vigil”

Odată cu reformarea grupului Return To Forever şi înregistrarea unor mo-mente live, Chick Corea, ajuns la 70 de ani, îşi exprimă din nou apetenţa pentru claviaturi, tonuri şi sunete care completează pianul clasic, combinate cu elemente instrumentale acustice.

Numai că această revenire a însemnat în mare parte revenirea la un reperto-riu mai vechi. Mulţi apelează la reu-niuni, de dragul vremurilor bune sau al unei afaceri profitabile. Corea con-tinuă acest demers cu formarea unui nou grup şi înregistrarea unui nou album, ambele numite „The Vigil”, cu siguranţă unul dintre cele mai puter-nice produse din ultimii ani buni, care ne face să percepem echilibrul dintre acustic şi electric, două noţiuni privi-te antagonic multă vreme. Un album grandios, flamboaiant, surprinzător, poate prea încărcat, dacă nu ar fi fost dominat de viziunea vastă şi echi-librată a lui Corea, care ţine alături poliritmia cu specific latin, tonalităţi acustice curate, dar şi o doză serioasă de swing. Una dintre cele mai bune componenţe formate de Corea il are pe Hadrien Feraud la chitară bas, Tim Garland la saxofoane, Charles Altura la chitară, Marcus Gilmore la baterie, iar pe album mai sunt invitaţi percu-ţionistul Pernell Saturnino, basistul Stanley Clarke, saxofonistul Ravi Coltrane şi chiar soţia muzicianului, Gale Moran Corea. Toţi artiştii spun sau sunt sfatuiţi să spună că întotde-una albumul nou e cel mai bun. Cel puţin în acest caz, „The Vigil” este fără îndoială unul dintre cele mai bune albume din discografia lui Chick Corea, ca un cumul de maniere şi am-prente, grupate perfect pentru o audi-ţie actuală, permanent actuală.

2 Christian McBride & Inside Straight

”People Music”Există mai multe motive pentru care un musician îşi alcătuieşte un grup: pentru a-şi îmbogăţi expreienţa, pen-tru a aduna mai multe personalităţi cu valori şi idei comune sau pentru a ajunge la succes. Christian McBride, cu siguranţă unul dintre cei mai valo-roşi basişti contemporani, a înfiinţat Inside Straight pentru a putea cânta la Village Vanguard, formula lui de ”fusion” fiind refuzată. Primul album înregistrat în această componenţă, ”Kind of Brown”, abia a schiţat ceea ce avea să se desăvârşească pe ”Peo-ple Music”. Combinaţia potrivită de condimente se simte prin acordurile mai ample, bateria mai accentuată,

vibrafonul virtuoz, saxofoanele pose-sive şi tonusul ridicat în permanenţă, indiferent de tempo. Fiecare muzician are timp suficient pentru a-şi expune solourile şi pentru a se asculta re-ciproc, într-o admirabilă unitate de grup. Mc Bride a reuşit întotdeauna să abordeze lejer stilul tradiţional, dar imensa lui deschidere oferă basului o exprimare diversă şi modernă. Chiar dacă a apărut în urma unei necesităţi, Inside Straight prinde stabilitate, iar lumea lui Christian McBride devine din ce în ce mai interesantă.

3 Pat Metheny ”Tap – Book of Angels Vol.20”

„The Book of Angels” este un corpus muzical prin care imprevizibilul John Zorn ne prezintă, într-o forma muzi-cală diversă şi continuă, toate numele de îngeri şi demoni care populează literatura ascunsă şi mistica vremu-rilor definitorii pentru spiritualitate.

TOP10

prin planul muzicii, cu rol important în trasarea groove-ului dar şi a liniilor solistice, cu efect estetic indiferent de tempo. Gutural în registrul de jos şi suav la capătul celălalt al ambitusului, saxofonul desfăşoară o surprinză-toare profunzime muzicală şi emo-ţională. „Open Heart” nu este doar un album interesant prin formula instrumentală, care alătura saxofonul bariton cu vibrafonul, basul, pianul, vocea sau bateria ci şi o excelentă co-lecţie de piese, orchestrate modern şi divers, accesibile oricărei urechi pre-gătite pentru artişti elevaţi, care atrag oricând admiraţia obiectivă, dincolo de orice moft subiectivist. O nouă amprentă puternică, un nou motiv de delectare.

7 ELIANE ELIAS I THOUGHT ABOUT “YOU-A tribute to Chet Baker”

Cred că pentru a face faţă fenomenu-lui muzical, e nevoie să fim la curent cu apariţiile esenţiale, concentrate pe

producţiile marilor muzicieni, la care se adaugă noile apariţii remarcabile. Standardul ridicat este menţinut nu-mai de muzicienii care s-au obişnuit de la început cu asta sau au respectat buna regulă a evoluţiei, ajungând in-dispensabili oricărei poveşti legate de muzică, lăsând urme imposibil de şters. Acest album menţionează două nume strălucitoare, chiar dacă în peri-oade diferite şi chiar prin calităţi dife-rite. Omagiul vine din direcţia Eliane Elias şi merge către Chet Baker. Eliane Elias, care vine din Sao Paulo şi i-a uimit pe toţi masculii jazz-ului ameri-can prin talent şi ţinută, este încă din anii 80 un fenomen, expunând forţă şi complexitate instrumentală, com-pletate de o voce cu subtilitate

simplu discul, îl ascultăm, ne compa-răm aşteptările şi certitudinile (ceea ce nu e cel mai indicat) sau mai bine ne bucurăm de noutate şi de continuita-te. Ce să mai spui când Keith Jarrett scoate un album nou, în formula de trio neschimbată de 30 de ani, consi-derată ca fiind standardul de vârf în rândul grupurilor de jazz ? Chiar dacă ne prezintă un concert din 2009, apă-rut în 2013, „Somewhere” înseamnă celebrare. Recitalul de la Lucerna, în aceeaşi măsură explorator şi „în tra-diţie”, a fost ales pentru a marca trei decenii în care extazul controlat a fost exprimat în cele mai elevate forme, într-o succesiune aparent inepuiza-bilă de emoţie, inspiraţie şi unicitate. Un set de piese care trece prin tot ce înseamnă acest trio: improvizaţie, standard şi o unitate sonoră aproape ireală. Bunul gust în alegerea tonu-rilor, identitatea timbrală, swing-ul organic, invenţiile modale şi motivice sunt câteva din luminile care emană din acest trio, aceleaşi care, în 1977, pe albumul „Tales of Another” a strălucit pentru prima oară în această formulă.

5Yellowjackets “A Rise in the Road”

Yellowjackets este una dintre acele puţine titulaturi care a rezistat în jazz peste trei decenii, ai căror mem-

bri au reuşit întotdeauna să evolueze, să întrevadă noi direcţii estetice, în pofida schimbărilor de componen-ţă. Claviaturistul Russell Ferrante şi basistul Jimmy Haslip, miezul dual al grupului, se află la originea unei discografii de peste 20 de albume, ale căror reprezentaţii „live” au umplut săli în toată lumea. În 2012, Haslip se desparte amical de grup, locul lui fiind luat de Felix Pastorius, fiul marelui Jaco. Saxofonistul Bob Mintzer (sin-gurul dintre ei care a lucrat de-a lungul anilor şi cu Jaco şi cu Felix Pastorius) şi bateristul William Kennedy com-pletează formula albumului „A Rise in the Road”, în care recunoaştem ţi-nuta şi adaptabilitatea la schimbare, pe zece piese uimitoare prin calitatea tonală şi execuţia de ansamblu. Ca-racterul esenţial de jazz-fusion este neschimbat, diferenţa faţă de alte al-bume anterioare constând în folosirea unui număr mai redus de supraim-primări. Ca invitat îl descoperim pe trompetistul Ambrose Akinmusire. Un album tipic Yellowjackets, un jazz modern şi matur.

6 CELINE BONACINA “Open Heart”

…iată o ipostază destul de rară în jazz, care nu are doar titlu de inedit, ci şi de muzică nouă, strălucit cântată. Sa-

xofonul bariton a fost multă vreme considerat un instrument folosit în structura ritmică, operând cu regis-trele joase şi reprezentat de un număr destul de redus de mari maeştri. Îl amintim aici doar pe Gerry Mulligan. Mai nou, Celine Bonacina comple-tează acest grup şi îl îmbogăţeşte, ca prezenţă feminină şi instrumentist de inovaţie. Controlul ei asupra saxofo-nului bariton aduce instrumentul în


TOP10


10STEPHANE BEL-MONDO

“Ever After”

E destul de clar că şcoala europeană de jazz şi ceea ce s-a dezvoltat aici în jurul acestui idiom ne aduc din ce în ce mai multe motive de plăcută sur-prindere, muzica unora dintre cei care au ceva de spus fiind din ce în ce mai bine scrisă, cântată şi produsă, datori-tă şcolilor, a evenimentelor de gen şi a pasiunii celor implicaţi, cu rezultate incredibile. Există deja generaţii de muzicieni străluciţi, care umple săli şi formează stiluri, exponenţi deja omniprezenţi în orice prezentare a

jazz-ului contemporan de prim nivel. Stephane Belmondo ţine sus jazz-ul francez prin ingeniozitatea lui mu-zicală, aerul proaspat al abordării, seriozitatea expunerii şi timbrul spe-cial al trompetei. In 2013, Belmondo a lansat „Ever After”, care nu este un al-bum de preluări, în genul celui dinain-te, „Wonderland”, nici unul bazat pe voci, cum a fost acela în colaborare cu Milton Nascimento, ci un tribut adus unui vocalist (Donny Hathaway), construit în maniera muzicianului total, capabil să se exprime intens şi complex, prin mmijloace plasate pe mai multe niveluri, in aşa fel încât au-diţia să ajungă şi la cei care aud, dar şi la cei care ascultă. Belmondo scrie, orchestrează şi cântă, acceptă influen-ţe şi revigorează muzica, respingănd orice diferenţiere între gennuri. Mai mult, are inspiraţia de a-l invita, pen-tru o intervenţie personală, pe minu-natul vocalist Gregory Porter. O delec-tare obligatorie..

timbrală şi cu accent exotic. Fiecare al-bum al ei poate fi un standard de mo-dernism, pasiune şi rafinament. Chet Baker s-a detaşat prin stil şi prin tim-bru, pănă în anii 80. Conexiunea nu este doar muzicală, nu se petrece doar o transmitere a unor valori muzicale, ci pare a ajunge la esenţa limbajului lor comun, bazat în mare parte pe simţ, pe emoţie. Atmosfera obţinută pe acest album de către Eliane Elias ne transmite starea lui Baker, încăr-cătura acelor teme, preluate ingenios, orchestrate remarcabil, abundente în aromă braziliană. Lipsa vibrato-ului şi aparenta simplitate, specifice lui Baker, sunt aici completate de o pre-staţie pianistică remarcabilă, emoti-vitatea fiind perfect încadrată într-un sound atractiv. O captură excelentă a stilului Baker, cu un plus de senzuali-tate şi lumină.

8 JOHN SCOFIELD “Uberjam Deux”

John Scofield a reuşit, indiferent de suflul muzical pe care l-a urmat, să-şi insinueze tonul şi maniera de improvizaţie într-o manieră singu-lară, având abilitatea de a scoate din convenţional orice formă de expre-sie, fie ea şi aparent nesemnificati-vă. Ideea unui „Uberjam” în care să lucreze cu colegi mai tineri a aparut în 2002, iar albumul reprezentativ a fost senzaţional. După un an a apă-rut „Up All Night”, după care Scofi-eld s-a implicat în alte proiecte. Abia după zece ani, continuarea firească la „Uberjam” a apărut, într-o formă cel

puţin la fel de explozivă, inteligentă şi modernă. Groove-ul şi explorări-le improvizatorice reprezintă baza acestui album, dar şi contribuţia sonoră a mai vechiului colaborator Avi Bortnik rămâne esenţială. Andy Hess preia partitura din cheia fa, iar

senzaţionalul baterist Adam Deitch rămâne bateristul-emblemă, chiar dacă pe album, mai tânărul Louis Cato e cel puţin la fel de bun pe câteva piese. Surpriza constă în contribuţia lui John Medesky la aproape jumătate din muzica albumului. Un alt aspect remarcabil este scriitura. Chiar dacă proiectul a pornit sub forma unui jam-session, aranjamentele orchestra-le sunt impecabile, stabilind o relaţie clară între instrumente, cu accent pe cele două chitare. Inimitabil şi imedi-at recognoscibil, acesta este John Sco-field după patru decenii de muzică. Artistul îşi urmează muza, păstrând ceea ce l-a făcut unul dintre cei mai in-fluenţi chitarişti ai jazz-ului modern.

9GILAD HEKSELMAN “Hearts Wide Open”

Pe Gilad Hekselman îl consider ca fiind unul dintre cei mai strălucitori chitarişti ai momentului, prin estetică şi abordarea tehnică foarte personală. Poate tonul nu este atât de inconfun-

dabil, în schimb rezolvările armonice şi melodica improvizaţiei, dau de în-ţeles că acest tânăr plecat din Israel şi ajuns la New York are acces la o sursă foarte specială de inspiraţie şi este unul dintre cei aleşi să o folosească cu preţuire. Efectul muzicii sale este acelaşi cu al unei suflări prietenoase de vânt, iar pe albumul „Hearts wide open”, Hekselman îşi alimentează compoziţiile cu o intensitate bine temperată de balanţa dintre tensiune şi rezoluţie, explicând astfel poziţia lui în fruntea comunităţii chitarişti-lor, continuând evoluţia instrumentu-lui în plan componistic, tehnic şi emo-ţional, pe aceeaşi cale pe care au mers John Scofield sau Kurt Rosenwinkel.

TOP10


Anneke 27 noiembrie, Ora 21:00The Silver Church

Anneke Van Giersbergen revine la Bucureşti pentru a prezenta publicu-lui din România cel mai recent album al sau: „Drive”, din care putem asculta deja noul single, „We Live On”. Anneke promite un show complet cu un setlist plin de piese atât de pe noul album, dar şi piese vechi din care nu vor lipsi cele din perioada în care a activat alături de The Gathering, trupa prin care a deve-nit celebră între anii 1994 şi 2007 şi nici melodiile lansate sub titulatura Agua di Annique (2007 - 2010), un proiect solo în care a activat alături de soţul său şi tobarul trupei, Rob Snijders.

The Straits 1 decembrie, Ora 20:00Sala Palatului

După o activitate de 15 ani, Dire Straits - una dintre cele mai influente trupe din istoria muzicală, cu 120 de milioane de discuri vândute în întrea-ga lume, patru titluri Grammy şi trei Brit Awards - s-a dezmembrat în 1996. Moştenirea lor a fost dusă mai departe de trupa The Straits. Aceasta cântă ex-clusiv piese ale celebrilor britanici şi răs-pândeşte atmosfera tipică unui concert Dire Straits în întreaga lume.

Morcheeba 11 decembrie, Ora 20:00Arenele Romane

Trupa Morcheeba revine la Bucu-reşti, cu un concert de promovare a no-ului ei album, „Head Up High”, ce va fi lansat oficial pe 14 octombrie, dată care marchează şi lansarea primului extras pe single, „Gimme Your Love”. „Head Up High”, al optulea album de studio al trupei Morcheeba, va fi lansat prin Pias Records şi a fost compus de către toţi cei trei membri ai trupei, Paul Godrey (care l-a şi produs), Ross Godfrey şi Skye Edwards.

Julio Iglesias24 şi 26 octombrie, Ora 19:00Sala Palatului

Julio Iglesias se află în plin turneu mondial şi va ajunge şi la Bucureşti pen-tru două spectacole de excepţie urmate până la sfârşitul lunii decembrie de alte concerte grandioase în Hong Kong şi Indonesia. În acompaniamentul or-chestrei sale, Julio Iglesias îi va încânta pe spectatorii de la Sala Palatului cu un repertoriu variat, din care nu vor lipsi piesele care l-au făcut celebru.

BZN25 octombrie, Ora 20:00Sala Palatului

BZN este prescurtarea folosită de trupa olandeză Band Zonder Naam, care semnifică „trupa fără nume”. Ar-tiştii şi-au început cariera în anii ’60 şi de atunci au rămas în inimile fanilor cu piesele lor: „Blue Eyes, Blue Eyes”, „Dan-ce Dance”, „Mon Amour”, „El Condor Pasa”, „Mariana”, „Delilah”, „Che Sera” sau „Mexican Night”. Trupa evine pe scena Sălii Palatului cu un nou concert extraordinar, „Greatest Hits”.

Tom Jones1 noiembrie, Ora 20:00Sala Palatului

Thomas John Woodward este cu-noscut lumii întregi ca şi Tom Jones din anii ’60. Cu un timbru vocal aparte ce îi permite să interpreteze o gamă largă de genuri muzicale, Tom Jones şi-a încântat fanii de-a lungul timpului cu piese pop, rock, R&B, country, dance, soul şi chiar gospel. După 43 de ani de carieră, nimic nu pare să îl oprească pe artistul celebru pentru show-urile sale live impecabile.

Oscar Benton 2 noiembrie 2013, Ora 19:00Sala Palatului

Oscar Benton va susţine un concert

la Sala Palatului din Bucureşti, alături de bandul său, timp de 90 de minute.În vârstă de 64 de ani, artistul olandez revine în atenţia publicului după o pau-ză de aproape 20 de ani, promiţând însă un show de neuitat.

Toto Cutugno3 noiembrie, Ora 20:00Sala Palatului

Artistul a cântat pentru prima dată în ţara noastră în 1993, când a susţinut o reprezentaţie la festivalul Cerbul de Aur. Toto Cutugno a îndrăgit România şi de atunci a revenit pentru mai multe concerte cu mare priză la publicul me-loman. Iubit de întreaga planetă, Toto Cutug-no, a compus mai mult de 400 de me-lodii şi a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.

Iyeoka 5 noiembrie 2013, Ora 2:00The Silver Church

Originară din Boston (S.U.A.), Iyeoka are rădăcini nigeriene pe care le exprimă printr-un stil unic, care cuprin-de elemente ale muzicii soul, R&B, rock, hip hop şi jazz. Cel mai recent album al ei, „Say Yes”, a fost lansat în noiem-brie 2010 şi include hituri precum „The Yellow Brick Road Song” (cunoscut ul-terior şi de pe genericul serialului How to make it in America), „Simply Falling” sau „Say Yes”.

Children of Bodom12 noiembrie, Ora 19:00Turbohalle

Concertul face parte din turneul „Halo of Blood over Europe” ce promo-vează cel de-al optulea album al trupei.Noul material discografic a fost lansat în luna iunie, conţine zece piese şi con-stituie o revenire la rădăcinile trupei, după cum este descris de criticii muzi-cali.

TOP10

10 concerte de văzut până la finalul anuluiMonica Felea

ultimelor 4 albume dar un lucru pot să spun că din punctul meu de vedere este cam cel mai bun dintre ultimile 4 realizări ale trupei. La prima audiţie, o combinaţie de Bruce Springsteen ,The Police şi...Pearl Jam. Prima piesă „Gonna See My Friend” caracteri-zează destul de bine întreg albumul. Piesele sunt destul de scurte (majori-tatea pieselor de pe album având în jur de 2-3 minute fiecare) şi pline de energie. Urmează „Get Some” şi „The Fixxer” (primul single al albumului) care parcă sunt legate invizibil de pri-ma piesă şi care dau un start impresi-onant albumului. După care rând pe rând „Unthought Known”, „Super-sonic”, „Force of Nature” (preferata mea), „Amongst the Waves” (piesă ce aduce aminte de Pearl Jam-ul ani-lor ‘90), „Johnny Guitar” şi „Just Breathe” (piesă despre care solistul Eddie Vedder declară că este „as close to a love song as we’ve ever gotten”, o piesă ce aduce destul de mult cu ceea ce putem auzi pe album solo al lui Eddie „Into The Wild” din 2007). Ul-tima piesă „The End” face simţită din plin sensibilitatea şi frumuseţea vocii lui Vedder. Albumul nu depăşeşte 36 de minute, fapt ce îi conferă titlul de cel mai scurt album al trupei dar fără îndoială şi unul din cele mai bune ale lor (din ultimii 10 ani).

PEARL JAMBackspacerUniversal

Pearl Jam confirmă faptul că este una din cele mai constante şi productive trupe rock (dintre cele mari) având în vedere că acest nou album intitulat Backspacer este cel de-al 4-lea în ultimii 9 ani. Ce se în-tâmpla pe Backspacer? În primul rând pentru a putea readuce puterea, vigoarea şi inspiraţia pe care o aveau la mijlocul anilor ‘90 cei de la Pearl Jam îl readuc după o pauză de 11 ani în postul de producător pe Brendan O’Brien (cel care a stat în spatele ma-rilor succese ale trupei - „Vs” în 1993 sau „Vitalogy” în 1994) alături de care cei 5 membri Pearl Jam s-au închis în studioul Henson Recording din Los Angeles (fiind pentru prima oară după 12 ani când s-au hotărât să-şi părăsească Seattle-ul pentru a înregis-tra ceva nou). Cam acestea fiind da-tele problemei am trecut la ascultat. Din start trebuie să vă spun că sunt un mare admirator al trupei şi de fi-ecare dată ascult cu plăcere noile lor realizări discografice dar începând de prin anul 2000 (de pe la albumul „Bi-naural”) de fiecare dată după ce ascult ceva nou de la ei mi-e dor de vechile albume Pearl Jam. Acest nou album nu face excepţie şi se înscrie în linia


RECENZII

H8Printre Voi

De multe ori m-am tot întrebat de ce scena hardcore din România este atât de săracă având în vedere că vecinii noştri din balcani (bulgarii si sârbii) au o grămadă de trupe de gen şi o scenă într-o continuă ascensiu-ne. Aici la noi a fost mai tot timpul linişte şi pace...dar au existat şi mici exceptii. H8 este una dintre ele .H8 sunt una din cele mai respectate tru-pe de gen de la noi, o trupă care acum câţiva ani de zile dădea într-un club bucureştean înconjurată de mulţi prieteni ultimul concert din carieră. Sincer am fost foarte trist în acea zi având în vedere că şi ultima speranţă de hardcore de la noi se stingea. Anii au trecut, au mai apărut ceva trupe şi când nimeni nu mai credea (în nici un caz eu nu mă aşteptam) H8 revin cu un ..album. Da! Un album H8 plin de piese care sună impresionant cu o producţie impecabila. Printre piese găsim „Arena”,”Hotărât” sau „Pentru asta” plus o piesă care face să se ridice părul pe mâini („Duzzu”) cântată alături de Cătălin, solistul trupei Coma. Singurul meu regret este că nici o piesă de pe album nu este în limba engleză ca să ne putem mândri mai uşor lumii întregi cu H8 din România. În rest felicitări. Pen-tru a cumpăra acest album intraţi şi comandaţi-l pe www.myspace.com/h8romania şi chiar trebuie să faceţi asta pentru că este Pentru Voi.5 stele

Cele mai bune albumeBy Hefe

LAGWAGON My older brother used to listen to Lagwagon-

Lagwagon este o trupă de punk-rock din California cu albume ce fac parte în mod normal din colecţia oricarui skater iubitor de muzică, care se respectă. Albumele lor de la jumatatea anilor 90 erau aşteptate cu sufletul la gură de cei care atunci descopereau muzica punk rock. Din păcate timpul a trecut şi noul album Lagwagon, de fapt un EP cu 7 piese, încearcă să recreeze atmosfera din jurul trupei de acum 10-15 ani. Totul se întinde pe o durată de 19 minute iar piesele seamană cu ceea ce am mai auzit şi până acum pe albumele an-terioare ale trupei. Într-o perioadă în care acest gen de muzică denumit su-gestiv „skate-punk” nu mai are pute-rea şi popluaritea de altădată, cei de la

Lagwagon continuă să facă ceea ce fac ei mai bine şi să nu îşi dezamăgeascş fanii care au fost alaturi de ei încă de la începuturi şi care cu siguranţă vor primi cu entuziasm noul material.Totodata cei 5 punkisti încearcă să câştige noi adepţi, care însă nu ştiu în ce măsură vor mai fi atraşi de ceea ce se întâmplă cu aceasta trupă în anul 2008. Lagwagon vine cu nişte piese care se potrivesc ca şi fundal la un concurs de skateboard (bineînţeles ce are loc de desfăşurare în America) şi cu un titlu de album care spune cam totul despre situaşia actuală a punk-rockului american.

THE MARS VOLTAOctahedron

Cei de la Mars Volta sunt consi-deraţi de foarte mulţi dintre criticii muzicali de peste ocean drept va-rianta anilor 2000 a celor de la Led Zeppelin având o activitate discogra-fică extrem de prolifică cu 5 albume


sau James Brown. Albumul „Paul s boutique„ este, după spusele multo-ra, unul din cele mai importante şi bogate (din punct de vedere muzical) materiale din istoria hip hopului. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la apariţia acestui senzational album despre care MCA(unul din membri trupei) declara: „This is the record, with no fucking single!”...Eu unul în-clin să-l cred...I love Bestie Boys.

ALICE IN CHAINS-Black Gives Way To Blue-

Sincer să fiu nu credeam că voi ajunge să mai scriu o recenzie la un nou album Alice In Chains dintr-un motiv relativ simplu: trupa s-a desfi-inţat acum 7 ani o dată cu moartea solistului Layne Staley cel care în mare măsură dădea culoare şi origi-nalitate acestei minunate formaţii şi cel care totodată nu ar fi putut să

fie înlocuit în ochii multora. În anul 2006 însă chitaristul Jerry Cantrell s-a hotărât să continue legenda Alice In Chains reînfiinţând trupa şi coop-tându-l ca solist vocal pe William Du-val, un tip care se apropie destul de mult ca stil vocal de regretatul Layne. Ce găsim pe acest album cu siguran-ţă nu este nici „Dirt” nici „Facelift” ci mai degraba o combinaţie dintre „Jar Of Flies” şi cele 2 albume solo Jerry Cantrell apărute începând cu 1998. Prima piesă a albumului „All Secrets Know” este un început superb o piesă care probabil ilustrează cel mai bine ce vom găsi pe album. Urmează piese precum ”Check Your Brain” single-ul care a cucerit radiourile americane, preferata mea „Acid Bubble” care par-că aminteşte destul de mult de Alice In Chains-ul pe care îl ştim şi-l iubim cu toţii, apoi „When The Sun Rose Again” sau „Your Decision”, piesă pe care solistul William DuVal îşi îndeplineşte splendid rolul pe care îl are în trupa. Mai găsim „A Looking In View”, o piesă care parcă ţine să ne readucă aminte că Alice In Chains

de studio în 6 ani de activitate. Acest nou album „Octahedron”continuă linia prog rock experimental cu care am fost obişnuiţi de către Omar Lopez şi Cedric Bixler Zavala, cei care sunt stâlpii de rezistenţă ai acestei trupe ce pe parcursul a 50 de minute continuă să impresioneze prin virtu-

ozitate, inspiraţie şi cu un solist vocal (Omar Rodríguez Lopez) ce pare mai mult ca oricând o combinaţie între Robert Plant şi Perry Farell ( Jane’s Addiction). Piese precum „Since We’ve Been Wrong”, piesa ce aduce a Zeppelín-ul anilor ‘70, „Teflón” care te poartă cu gândul spre muzica celor de la Rush, superbul prim single al albumului şi anume „Cotopaxi” sau pianul de jazz din finalul „Halo of Nembutal” fac din acest album o au-diţie extrem de plăcută pe care dacă-l uitaţi în Cd player mai mult timp cu siguranţă veţi sfârşi prin a-l îndrăgi.

BEASTIE BOYSPaul s Boutique-

Mike D, King Ad-Rock si MCA din New york sunt cunoscuţi în lu-mea întreagă încă din 1979 drept Beastie Boys. În 1989 ei puneau pe piaţă al doilea album din carieră „Paul s Boutique”. În primul rând ce iese în evidenţă la acest album este faptul că la el s a lucrat alaturi de un

duo seznaţional de producători, şi anume Dust Brothers, cei care au pus accentul la realizarea lui pe sampla-rea de piese, procedeu ce abundă din plin pe acest material în care au fost samplate nu mai puţin de 105 piese ale unor artişti precum Led Zeppe-lin, Afrika Bambaataa, Johnny Cash

RECENZII

rockului chiar dacă strict din punct de vedere comercial ei au fost ani de zile puşi în umbra colegilor de breas-lă de la Limp Bizkit sau Korn. Prima piesă a albumului (totodată cea care dă şi titlul lui) este probabil cea mai bună piesă compusă de cei de la Deftones în ultimii ani, şi prefaţează piese precum „Beauty School”, „Sex-tape” sau „976 Evil” care vor deveni fără îndoială favorite ale fanilor. Nu s-a abandonat nici agresivitatea ca-racteristica trupei pe care o regăsim în „Royal” şi „Rocket Skates”. Acest album este o combinaţie perfectă între albumul din 2001 White Pony

şi proiectul Team sleep (din 2005 al solistului Chino Moreno) fiind toto-dată unul din cele mai bune materiale scoase vreodată de cei de la Defto-nes. Dacă reuşiţi să cumpăraţi ediţia deluxe a albumui veţi găsi în plus 3 coveruri „Do You Believe” (The Car-digans cover) „Ghosts” (Japan cover) si „Caress” (Drive Like Jehu cover)….. ladies and gentelmen .. the tones are back.

NOFX Coaster

Veteranii de la NOFX au pus pe piaţă cel de al 11-lea album de studio intitulat „Coaster” constând într-un material de 30 de minute ce duce mai departe ceea ce a început mai bine de 25 de ani în urmă gaşca lui Fat Mike. Albumele NOFX se aseamă-nă într-un anumit fel cu cele Ac Dc, adică toate sună aproape la fel, dar la apariţia fiecăruia de fiecare dată te bucuri enorm, îl asculţi cu o plăcere ieşită din comun şi cu siguranţă gă-seşti ceva care să-ţi atragă atenţia. ”Coaster”nu face excepţie de la regu-lă şi amestecul de punk şi pe alocuri ska, versurile cu temele binecunoscu-te pentru un album NOFX (religie, consumul de droguri, alcool, politică) toate tratate cu mult umor îşi fac sim-

vin din aceeaşi generaţie cu Nirvana şi Soundagrden iar pe final melancolica „Black Gives Way To Blue” piesa dedicată lui Lane staley şi avându-l invitat pe nimeni altul decât pe Elton John. Ca şi concluzie albu-mul e plin de piese excelente dar ori-cât de bune ar fi ele parcă nimic nu-l poate înlocui pe Layne care însa cu siguranţă este fericit acolo unde este ştiind că trupa merge înainte.

Social Distortion Hard Times And Nursery Rhymes

După o pauză de 7 ani una din-tre cele mai respectate trupe de punk rock din Orange County, Calfornia şi anume Social Distortion revine

cu un nou material intitulat Hard Times And Nursery Rhymes oferind tuturor înca o lecţie despre cum se cânta un good old punk rock. Mike Ness a pus bazele acestei trupe încă din 1978 şi a reuşit să ţeasă în jurul ei un iz de legenda devenind cu tim-pul o trupă „cult”a scenei californie-ne. În 2011 SD revin cu 47 de minute ce le putem asemui cu o combinaţie de Johnny Thuders şi Bruce Spring-steen, 11 piese care fac din acest nou album Social Distrortion ca legenda să continue. Welcome back, Mr Ness.

PUBLIC ENEMY It takes us a nation of mil-lions to hold us back-

În muzica rock, Rage against the machine au fost cei care au reuşit să introducă şi să şi facă auzit cel mai bine mesajul politic în versurile pie-selor. Corespondenţii lor în hip hop sunt cei de la Public enemy conside-raţi fără doar şi poate unii din cei mai

de seamă susţinători ai drepturilor sociale şi politice ale comunităţii afro americane din Statele Unite. Public enemy au fost printre primii care au anticipat viitorul cântând în 1991 împreună cu Anthrax piesa “Bring

the noise” una din primele piese cu adevărat rap metal din istorie (dacă nu chiar prima) şi chiar au samplat o piesa Slayer pe „she watch chanell zero”. PE sunt responabili şi pentru sloganul Don’t belive the hype ce acum e mai actual ca niciodata. Un album istoric…Bass how long can you go.Hefe

DEFTONESDiamond eyes

Acest album are cu adevărat o poveste în spatele lui, o poveste ce începe acum aproape 2 ani mai exact în 4 noiembrie 2008 atunci când albumul „Eros”era aproape gata de a fii lansat.În acea zi basistul trupei Chi Cheng a fost implicat într un grav accident de maşină el rămânând până în momentul de faţă într-o stare de comă.În anul 2009 trupa a abandonat piesele incluse pe acel album hotărând să o ia de la capăt cu un set nou de piese şi cu un nou basist (Sergio Vega de la Quicksand), vechiul material pastrându-l până în momentul în care (sperăm cu toţi) Chi va reveni pe scena. Astfel au înce-put lucrul la albumul Diamond eyes şi în final au apărut 40 de minute de piese pline de încărcătură emoţională şi melancolie(deoarece muzica celor de la deftones cu greu poate fii carac-terizată drept una optimistă), piese ce arată ca ceea ce era odată o gaşcă de puşti din Sacramento a evoluat în ceva bine definit cu un sound propriu care e exact ca şi la marile trupe îl poţi recunoaşte dintr o mie. Deftones cu siguranţă au ajuns în marea ligă a


TOP10


placută.LIFE OF AGONY20 Years Strong: River Runs Red – Live In Brussels-(CD-DVD)

Un album de colecţie pentru fa-nii trupei new yorkeze Life of agony, una din cele mai importante şi iubite trupe crossover/hardcore din Brook-lyn de la începutul anilor 90. Albu-mul a fost înregistrat live în sala An-cienne Belgique din Bruxelles pe data de 3 aprilie 2010 şi a constat în o re-

interpretare a albumului River Runs Red, apărut iniţial în octombrie 1993 şi devenit în timp un clasic al scenei hardcore. Albumul există atat în va-rianta CD, cât şi DVD, aşa că puteţi face chiar acasă în faţa televizorului un pogo pe cinste. LOA forever

DINOSAUR JRFarm

Pentru cine nu ştie vă spun că Dinosaur Jr este una din cele mai respectate trupe americane de alter-native-indie rock din istorie, aşa că orice apariţie pe piaţă a vreunui nou material nu poate fi ignorată de către niciun iubitor de alternative care se respectă. În 2007 Dinosaur Jr. a re-venit pe scenă în formula de aur cu un nou material discografic intitulat „Beyond” după o pauză de aproape 10 ani şi bine a făcut pentru că ne lipsea.

Au continuat revenirea în 2009 cu acest nou album “Farm” care con-firmă ceea ce ştiam deja. Dacă vreţi

să-i aprofundaţi încercaţi şi câteva albume clasice semnate în anii ‘80 de către Dinosaur Jr şi anume „Bug” sau „You’re Living All Over Me”. Aaaa...şi am uitat să precizez: Kurt Cobain a fost unul din cei mai mari fani ai trupei.

ţită prezenţa pe întregul album. „We called it America” (o piesă satirică despre situaţia în care se află acum cea mai puternică ţară de pe planetă), „Creeping out Sara” (despre un duo-

canadian de muzică indie pe nume „Tegan and Sara”), „Eddie, Bruce and Paul (despre...Iron Maiden) sau „My Orphan year”(o piesa tragic-comică scrisă despre moartea părinţilor so-listului Fat Mike) sunt piese pe care fanii NOFX le aşteptau cu sufletul la gură aşa că nu rămâne decât să vă băgaţi albumul pe Ipod şi să cântaţi împreună cu cei de la Nofx unul din versurile care, zic eu, caracterizează atât acest album cât şi trupa în sine „We’ve got no competition / We’ve got no accomplished mission”.....and the punk saga continues.

SONIC YOUTHThe Eternal

Sonic youth sunt de aproape 30 de ani una din cele mai respectate şi importante formaţii din New York. Publicul lor este foarte variat având în vedere amalgamul de stiluri ce se găseşte pe albumele lor.Există piese pop, piese noise sau rock alternativ, există piese devenite hituri pe Mtv şi în acelaşi timp putem găsi piese

care nu ar intra în nici un playlist ale vreunei televiziuni sau ale unui post de radio comercial. Odată însă ce v-au câştigat încrederea aveţi tendinţa de ai urma orbeşte şi a aştepta cu interes noile lor albume. The Eternal este cel de al 16-lea album din istoria trupei new yorkeze şi continuă în aceeaşi

nota. Există piese ce abia depăşesc 2 minute (Sacred Trickster) şi toto-dată piese ce ajung până aproape de graniţă de 10 minute (Massage the History) toate însă în aceeaşi notă caracteristică albumelor Sonic Youth.Un album prin care cei de la Sonic Yo-uth duc mai departe ceea ce au înce-put acum ani ce zile adică „good rock n roll”. Un album care îi va face pe cei care abia acum fac cunoştinţă cu trupa să intrebe în stânga şi în dreap-ta de unde pot face rost de albumele vechi ale acestei formaţii unice care chiar dacă are în componenţă mem-bri de vârsta parinţilor noştri ramâne mai cool decat mulţi dintre noi vor fi vreodată.5 STELEHefe

FAR At night we live-

FAR este o trupa din Sacramen-to-California care la sfârşitul anilor 90 era considerată printre cele mai importante trupe de rock alternativ din America. Dar cum se întâmplă de obicei cu unele formaţii care nu prea stiu cum să facă faşă succesului şi atenţiei care i se accorda, s-au des-

părţit aproape fără nici o explicaţie în 1999 lăsând în urmă câteva albume despre care lumea a vorbit ani de zile şi un grup consistent de fani. Anul trecut cand nimeni nu se mai aştepta, cei de la FAR au anunţat revenirea pe scenă şi, totodată, apariţia unui nou album. „At night we live” con-tinuă parcă exact din locul unde cei de la FAR s-au oprit mai bine de 10 ani in urma. Un album foarte bun, un album care dovedeşte încă o dată că rockul alternativ, chiar dacă este cântat în toată lumea, nicăieri nu este făcut mai bine decât de partea cealal-tă a oceanului. O audiţie extrem de

TOP10


21 octombrie: Buena Vista Social ClubVrei să auzi, să vezi cu ochii minţii şi să simţi „locuri senzuale şi atempora-le unde visele şi dorinţele se combină într-o muzică evocatoare” (criticul Mike Gonzáles)? Atunci trebuie să încerci unul din concertele Buena Vista Social Club. De data aceasta îi găseşti concertând în Marea Britanie.

22 octombrie: Jamie Cullum Jamie Cullum este un cântăreţ de jazz de origine britanică. Deşi este pia-nist/ vocal la origine, performance-ul lui include şi chitară sau tobe. Jamie Cullum va concerta pe 22 octombrie pe Roundhouse în Londra. Artistul se află în plin turneu de promovare al celui mai nou album al său, Mo-mentum.

26 octombrie: John MayerUnul dintre cei mai talentaţi chita-rişti ai momentului şi-a anunţat în-ceperea unui turneu după mai bine de doi ani de pauză. Born and Raised lansat pe data de 22 mai 2012 a vân-dut peste 10 milioane de albume în S.U.A şi peste 20 de milioane de albu-me în întreaga lume. Concertează live pe 26 octombrie în Marea Britanie pe Wembley Arena.

Halle Berry distribuită în „Extant”Multipremiata actriţă Halle Berry îşi face apariţia şi pe micul ecran. Se zvoneşte că va fi distribuită în drama lui Steven Spielberg „Extant” produ-să pentru postul de televiziune CBS, care va avea lansarea în vara lui 2014. În serial, Berry, va interpreta rolul unui astronaut care se întoarce acasă după un an şi încearcă să se reintegre-ze în viaţa de familie. Doar că timpul petrecut singură în spaţiu îi schimbă percepţia asupra familiei şi a ceea ce o înconjoară.

Game of Bones?!?Exact. Este cea mai nouă parodie a Game of Thrones în varianta pentru adulţi. O parodie în adevăratul sens al cuvântului, de la titlu - Game of Bones: Winter is Cumming, la decor – celebrul scaun redesenat într-o ma-nieră obscenă.

Meg Ryan pe micul ecranSe zvoneşte că Meg Ryan ar putea fi distribuită într-un serial produs pentru postul de televiziune NBC. Proiectul este despre o autoare care se întoarce dintr-un concediu de mater-nitate prelungit şi îşi terorizează sin-gurul intern. Se anunţă a fi o comedie în stilul Meg Ryan.

18 octombrie: Man of Thai ChiKeanu Reeves debutează ca regizor cu Man of Tai Chi, povestea unui tânăr care intră în lumea luptelor ilegale creând un stil personal de luptă bazat pe Tai Chi, spre marea dezamăgire a maestrului lui, care-şi vede învăţă-celul încălcând toate regulile acestei arte marţiale non violente. În acest proiect de suflet lui Keanu Reeves îi stau alături cei care l-au iniţiat şi l-au pregătit în artele marţiale pentru tri-logia Matrix.

18 octombrie: FaustInspirându-se liber din opera omoni-mă a lui Goethe, Alexandr Sokurov reinterpretează radical mitul: Faust este un gânditor, un rebel, un pionier, dar şi o fiinţă umană anonimă, făcută din carne şi sânge şi guvernată de im-pulsuri, lăcomie şi dorinţă18 octombrie: PrisonersFilmul spune povestea unui tâmplar dintr-un orăşel de provincie (Hugh Jackman), a cărui fiică este răpită, împreună cu prietena ei cea mai bună. După ce poliţia nu reuşeste să găsească cele două fetiţe, tatăl dispe-rat decide să îşi facă singur dreptate, răpindu-l la rândul său pe presupusul responsabil de dispariţia copiilor. Pe măsură ce trece timpul însă, acesta află că este posibil să fi făcut o mare greşeală şi să se fi răzbunat pe omul nepotrivit.

MUZICĂ CINEMATV

ESENŢIALEGLOBALE

Documents

Revista SUNETE Octombrie - Noiembrie Ediție Aniversară „10 ANI de Sunete”