Upload
others
View
14
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
INSTITUTULREVOLUȚIEIROMÂNEDINDECEMBRIE1989
REVOLUȚIAROMÂNĂDINDECEMBRIE1989ȘIPERCEPȚIAEIÎNMENTALULCOLECTIV
Coordonator
ConstantinHlihor
MarinBadea,GavriilPreda,AlexandruPurcăruș
INSTITUTULREVOLUȚIEIROMÂNEDINDECEMBRIE1989
REVOLUȚIAROMÂNĂDINDECEMBRIE1989ȘIPERCEPȚIAEIÎNMENTALULCOLECTIV
OBIECTIVITATEȘISUBIECTIVITATE.NEUTRALITATEȘIPĂRTINIRE
STUDII
CoordonatorConstantinHlihor
MarinBadea,GavriilPreda,AlexandruPurcăruș
Referențiștiințifici:
Prof.univ.dr.IonCalafeteanu
Prof.univ.dr.GhergheOnișoru
CopertășiRedactor:DanMărgărit
Tehnoredactare:ClaudiuFlorinStan
DescriereaCIPaBiblioteciiNaţionaleaRomâniei
Revoluţiaromânădindecembrie1989şipercepţiaeiînmentalulcolectiv:obiectivitateşisubiectivitate:neutralitateşipărtinire:studii/ConstantinHlihor(coord.),MarinBadea,GavriilPreda,
AlexandruPurcăruş.‐Târgovişte:CetateadeScaun,2014Bibliogr.
ISBN978‐606‐537‐269‐6I.Hlihor,Constantin
II.Badea,MarinIII.Preda,GavriilIV.Purcăruş,Alexandru94(498)"1989.12"
Reproducereaparțialăsautotalăfărăacorduledituriisauautoruluiesteinterzisă.ISBN 978‐606‐537‐269‐6
CopyrightEdituraCetateaScaun,Târgoviște,2014InstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,
2014
www.cetateadescaun.ro,[email protected]
CUPRINS
INTRODUCERE ........................................................................... 7
CAPITOLUL I: DECEMBRIE 1989. PERCEPȚIE ȘI INTERPRETARE
ISTORICĂ (Constantin Hlihor) ....................................................... 13
CAPITOLUL II: PĂRTINIRE, NEUTRALITATE, OBIECTIVITATE ÎN
CUNOAȘTEREA REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN PERSPECTIVA
POLITOLOGICO‐SOCIOLOGICĂ (Marin Badea) .......................... 127
CAPITOLUL III: REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989
ÎN EDIȚII DE DOCUMENTE ȘI ISTORIOGRAFIE (Gavriil Preda) ... 173
CAPITOLUL IV: INAUGURALUL TRAUMATIC ȘI
MEMORIALISTICA REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1989 (Alexandru
Purcăruș) .................................................................................... 221
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...................................................... 275
INTRODUCERE
Căderea regimului comunist din România a generat, în cei
aproape25deanidelaproducereasa,oimpresionantăistorio‐
grafiedarnușioclarificareasuprainterpretăriievenimentelorși
proceselorînceputeîndecembrie1989șicontinuatepeparcursul
tranziției către regimul de democrație liberală. În zilele lui
decembrie1989, căderea regimului comunist a fostprezentată
atât în țară, cât și în străinătate, sub denumirea de revoluția
română.Ulterior, evenimenteleau fost supuseanalizeide către
analiștiipoliticișidinmedia,deistoricișicaracterizate,adesea,
prininterpretăririscante.Evenimenteleaufostanalizateatâtprin
„lentilele” teoriei conspirației și ale loviturii de stat cât și prin
prismateoriilorrevoluțieisociale.Astfelcăuniianaliștipolitici,
ziariștidarșioamenipoliticiaugăsitastfelsuportpentruainter‐
preta revoluția romană ca un „mit” construit de personalitățile
care au preluat puterea in România după căderea regimului
Ceaușescu.Pentrualții,înspecial,pentruistorici,acestaafostun
bunprilejpentruaașezaevenimenteledinDecembrie1989 în
șirul revoluțiilor care, prin consecințe, au înscris România pe
drumul democratizării și modernizării în epoca modernă și
contemporană.
Prezentulvolumdestudiinuurmăreștesăofereîncăopers‐
pectivăcaresăconducălaconservareașiîntărireauneiimaginii
sau a alteia a evenimentelor din Decembrie 1989 printr‐o
(re)construcție istorică a faptelor și proceselor care s‐au
întâmplatînacelezileșiînperioadaimediaturmătoare.Cartease
doreșteafiuninstrumentoferitcititoruluipentruarealizapro‐
priasaanalizăamultitudinilorderestituiriconcurentealeacestei
perioade,materializateîncărți,studiiștiințifice,memorialisticăși
alteformedediscurscareauapărutînaproapeunsfertdeveac.
Pentruca lectorulacestuivolumsădevinăunveritabilana‐
list/critic al istoriografiei consacrate căderii regimului Nicolae
Ceaușescu, trebuie să aibă posibilitatea de a‐și forma propria
8|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
„grilă” de lectură a evenimentelor și proceselor din această
extremdediversificatășicontradictorieliteraturăapărutăatâtîn
România, cât și în străinătate. Principalele elemente necesare
construiriiacesteigriledelecturăsegăsescînstudiul„Decembrie1989.Percepțieșiinterpretareistorică”,careoferăinstrumenteleșimetodadecercetareșiinvestigareaproceselorcareconducla
schimbarea de regim în societatea modernă și contemporană.
A cerceta conceptele și semantica lor evolutivă reprezintă o
condițieminimăpentruacunoașteistoria.Acestlucruestecuatât
mai evident necesar pentru istoria revoluțiilor politice unde
înțelesulacestuiconceptesteîncărcatcusemnificațiișipercepții
diferite,înfuncțiedegrupulideologicșipoliticdecareaparține
autorul.Nuestedelocîntâmplătorfaptulcă,înRomânia,autorii
cares‐aupostatpeeșichierulpoliticînopozițiecuFSN,PSDRși
PSDsaucu lideriidin frunteaacestorpartide, înspecial cu Ion
Iliescu, utilizează în descrierea evenimentelor conceptul de
loviturădestat.Dinaceastăperspectivă,credemcăobunăînțele‐
gereaconceptelorderevoluție,loviturădestat,contra‐revoluție,
conspirație,revoltă,mișcarepopulareetc.,vapermitecititorului
săacceptesausărespingăoanumităreprezentare/ imaginea
evenimentelor care au marcat societatea românească în
decembrie1989,pecareogăseșteîntr‐olucraresaualta.Înunele
lucrări consacrate revoluției din decembrie 1989, se poate
observa o adevărată sarabandă a termenilor de revoluție și de
lovitură de stat, fără nici o noimă. Înarmat cu instrumente de
analizășimetodedeinterpretare,cititorulvadepășicondițiade
cititor „captiv” al istoriografiei, consacrată prăbușirii regimului
comunistdinRomânia.
Aldoilea studiu „Părtinire,neutralitate,obiectivitate înrevo‐luțiaromânădindecembriedinperspectivăpolitologicășisocio‐logică” conduce cititorul în istoriografia consacrată prăbușiriiregimuluicomunist,pentruafifamiliarizatcutoateinterpretările
dateacestuiprocesfiecăsuntîncărcatecuobiectivitateșineutra‐
litate, fie că sunt subiective și părtinitoare. Sunt luate sub
„lupă”uneledintrelucrărileconsiderateafidereferință,semnate
de politologi, sociologi și istorici printre care amintim pe
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|9
S.N. Eisenstadt, Vladimir Tismăneanu, Timothy Garton Ash,
AdrianPopetc.Astfel,sepoateobțineoimaginecoerentăasupra
factorilorobiectivi și subiectivi careaupregătit revoluțiileprin
careaufostrăsturnateregimurilepoliticedetiptotalitar,cufocus
peRomânia dar și condițiile socio‐politice în care s‐au derulat
aceste procese interpretate diferit. Pentru evaluarea revoluției
române,darșiacelorpetrecute înalte țări înanii1989‐1991/
1992,cititorulestefamiliarizatcuanalizaelementeloresențiale,
cecaracterizeazăunprocesrevoluționar.Unuldintreacestaeste
un program inovator care să fie propus societății care dorește
schimbareaunuiregimpoliticconservatorșiurâtdepopor.Nici
unadintrerevoluțiileanilor1989‐1991/1992n‐apututpretinde
șinicinuapretinscăarfipurtatcueaunnou<proiect>societal
astfel că, practic, revendicările cu caracter programatic au fost
simplereluărialeunorrepereideologicedintrecut,cureferirela
libertate, democrație, drepturile omului, la „statornicirea unui
sistem democratic, pluralist de guvernământ”, cum au fost
definiteînComunicatulcătrețarăalConsiliuluiFrontuluiSalvării
Naționale.MarinBadeaconsiderăcăopinia luiTimothyGarton
Ashesteunapotrivităpentruacaracterizaceeaces‐aîntâmplat
înRomânia îndecembrie 1989deoarece „privirea revoluționa‐
rilornua fost spreviitor, ci spre trecutul capitalist și, caatare,
într‐un spirit pur de restaurație social‐economică, politico‐
instituționalășicultural‐ideologică.Esteceeacesesizaunziarist
britanic,buncunoscătoralevenimentelordin1989‐1991/1992,
și pe care, din acest motiv, în principal, le‐a denumit generic
REFOLUȚII.” Impactul Revoluției asupra societății românești afost atât de mare încât chiar și după un sfert de veac de la
producerea evenimentelor este greu de evaluat în ce măsură
idealurile clamate în stradă și materializate în documente
programatice se regăsesc în totalitate în ceea ce s‐a realizat
ulterior. Din această perspectivă, nu este surprinzător că
percepțiaasupraacestorevenimenteesteatâtdediferitădelaun
istoriclaaltul.Studiul „Revoluția română din decembrie 1989 în ediții de
documente și istoriografie” aduce sub lupă o parte din bogata
10|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
literaturăistoriograficășiedițiilededocumentepublicateînanii
ces‐auscursdelaprăbușirearegimuluicomunistdinRomânia.
Lecturaacestuistudiuconducelaideeacărevoluțiaromână,prin
urmare,nupoatefiprivităcaunprocesunitarșicompact,nua
fostomișcaregânditășipregătitădintimp,deungrupcaresă
stabileascăobiectiveprogramaticerezultatedinanalizanemulțu‐
mirilorsociale,ciafostorezultantăamaimultorfactoriinterniși
externi,cares‐aucoagulatînzileleluidecembrie1989șiînanii
ce‐auurmat. IstoriografiaRevoluției românemaiatrageatenția
asupra unui aspect fără de care nu putem să distingem/să
acceptămmultiplele sale reprezentări și interpretări. A fost un
procescucelpuțindoiactori:populațiarevoltatăieșităînstradă
șigrupulcareapreluatconducereamulțimii.Acestedouăcompo‐
nente ale Revoluției, deși părți inseparabile, au fost ulterior
perceputediferitdeanaliștișiistoricișireprezentărilerevoluției
aucăpătatcândaspecteșitrăsăturiunitare,cândcontrastebizare.
La început, actorul populația revoltată și grupul care a preluat
conducerean‐aufostpercepuțiînconflict.Societatearomânească
părea să se îndrepte spre o perioadă de consens în ceea ce
privește viitorul. Ori, tocmai percepția acestui viitor în repre‐
zentărilepecareleaveaulideriirevoluțieiromâneaconduslafalii
șiacuzedetrădareaidealurilorrevoluției.
Studiul consacrat memorialisticii oferă o imagine asupra
revoluțieiromâne,văzutăprinprismabaricadeicedespărțeaîn
acele zilele luptătorii și protestatarii anti‐Ceaușescu, de o elită
politicădevenităodioasăpentruîntreagasocietateromânească.
Lectura acestui tip de literatură implică judecăți mai adecvate
asupra trecutului recent și a istoriei în ansamblu. Miza este
enormă,fiindcănouaatitudine,legitimatămaialesdupădisoluția
regimului comunist, stimulează noi lecturi și noi construcții
istoriceasupraunuitrecutceconțineatâtdemultecontroverse
iscateșidemodulcumevenimenteles‐ausedimentatînmemoria
individualășicolectivăaparticipanțilorlaevenimente.Ipotezade
lucruoferitădeAlexandruPurcăruș,înaceststudiu,esteextrem
de interesantă. O eficientă lectură amemorialisticii consacrate
evenimentelordindecembriesepoateface, înopiniaautorului,
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|11
doar dacă se „descifrează relația dintre trauma națională și
memorie(fieeaindividualăsaucolectivă),darșidintrememorie
șiinterpretareaistorică”.Încercetareaistorică,acestaspecteste
puțin sau deloc luat în considerare, atunci când se analizează
acest tipde literatură.Revoluția românădindecembrie1989a
fost, în opinia sa, un inaugural traumatic. Alexandru Purcăruș,
pentruasusțineipotezasadelucru, faceapel laoseriedeidei
lansatecucâtevadeceniiînurmădePaulRicoeur,cureferirela
rolul „violenței moștenirii fondatoare”, respectiv acțiunile
violentecarestaulabazaformăriioricăruistat,lacoagulareaunei
noisocietăți,caurmarea„confruntăriicucelălalt,resimțităcao
amenințare” și raportulmemoriei cu timpul explică fragilitatea
acesteiadinurmă,darșifragilitateaidentității.Sepoatevorbi,și
încazulrevoluțieiromâne,despreceeacePaulRicoeurnumește
„memoriamanipulată”, realizată prin influențarea concertată a
memorieișiauităriidecătredeținătoriiputerii,prinintermediul
ideologieicareurmăreștesălegitimezeautoritatea.Toateacestea
au permis autorului să realizeze o analiză pertinentă a
memorialisticiirevoluțieiromâneșisăoferecititoruluiunsetde
imagini și reprezentări prin ochii celor care au participat la
evenimentesauaufostdoarmartori.
Nuputemîncheiafărăsămenționămfaptulcăacestvolumnu
arfifostposibilsăvadăluminatiparuluifărăajutorulmaterialși
logistic acordatde InstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie
1989. Conducerea acestei instituții consideră, fără a neglija și
contribuția altor cercetători, că nu putem păstra în memoria
prezentuluiadevărata imagineaRevoluției românedinDecem‐
brie fără contribuția istoricului. Prin urmare „…comunitatea
istoricilor ar trebui să respecte prin cunoaștere științifică o
Revoluțiecareafăcut‐oastăzisăfieliberă!Erândulei, înacest
ceasaniversar,sărestituienoiigenerațiiceamaiînaltădatoriea
sa de onoare: adevărul despre Revoluția Română” (Claudiu
Iordache, Timpul revoluției și al devoțiunii, editorial, CaieteleRevoluțieinr.4(53)/2014p.4)
ConstantinHlihor
17noiembrie2014
CAPITOLULI:DECEMBRIE1989.PERCEPȚIEȘIINTERPRETAREISTORICĂ
ConstantinHlihor
Decembrie1989amarcatistoriarecentăapoporuluiromân
îndublusens.Pedeoparte,aschimbatcursulevoluțieipolitice,
sociale,economiceșiamentalitățilordinsocietatearomânească
asfârșituluidesecolXXșiînceputuluisecoluluiXXI,iarpedealta,
acreatoamplădezbaterecivicășiștiințificădeopotrivăcuprivire
lasensulșiconsecințelecei‐auurmat.Deșiexistăopluralitatede
percepțiiasupraacestorevenimenteșiprocesecares‐auderulat
înRomânia,începândcu17decembrie1989pânăînnoiembrie
2000,existășiunconsenssocialșianumecăacesteaaucondusla
sfârșitulunuiregimpoliticdetiptotalitarșiaupermistranziția
Românieicătresocietateademocratică.
Dezbatereapublicăcuaccentpecaracterizareaevenimentelor,
careaupuscapătregimuluitotalitarînRomânia,pefactoriicare
audeterminatprăbușirea sistemuluipolitic socialist aavut loc,
anide‐arândul,întimpulcampaniilorelectoraleșiînpreajmaco‐
memorăriilor.AcademicianulȘerbanPapacosteaconstataîntr‐un
interviu, acordat Revistei 22, că în esență se înfruntă pasionaldouateze1:ceaarevoluției,actspontanizvorâtdinrefuzulpopo‐
ruluideamaitoleratiraniaregimuluiCeaușescu,șiceaacomplo‐
tului,alovituriidestat,acțiunepusălacaledeserviciilesecrete
străine,îndeosebideKGB,cares‐afolositdeinstrumentelesale
dinăuntrul țării. Distinsul istoric constata că „doar o abordare
1ȘerbanPapacostea,Decembrie1989:revoluțiesaulovituradestat?‐ofalsaalternativa–http://www.revista22.ro/decembrie‐1989‐revolutie‐sau‐lovitura‐de‐stat‐‐o‐falsa‐alternativa‐‐790.html,accesatla12mai2014
14|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
istoricădepasionalizatăeînmăsurăsăînlesneascăînțelegereași
definireacorectăaschimbăriipetrecuteînRomâniaîndecembrie
1989”2.ProblemaadusăîndiscuțiedeȘerbanPapacosteapoatefi
unafundamentalăpentruînțelegereasensuluișiroluluijucatde
evenimenteledindecembrie1989,pentruistoriacontemporană
a românilor, dar nu și suficientă. Pe de o parte, academicianul
ȘerbanPapacosteaatrageatențiaasupraimplicăriiemoționalea
istoriculuiînnarațiuneafapteloristorice/storytelling.Acestfapteste rareori recunoscutdecătre istoricdarobservatadeseade
lector.Pedealta,acestaaduceîndiscuțiecalea/metodaprincare
istoriculajunge laadevăratuncicândcerceteazăfapteșieveni‐
mentepoliticesociale,economicecareauînmentalulcolectivo
reprezentareputernicpolarizată,cumestecazulrevoluțiilor.
UnaltaspectalcercetăriievenimentelordinDecembrie1989
estecellegatdecadrulconceptualșiabordareametodologicăcu
ajutorulcăroraistoriculrecompuneimagineafaptelorșiprocese‐
lorcare,înmentalulcolectiv,audejaoreprezentare,însă,cerce‐
tarea științifică determină pe cercetător să o corecteze și să o
„livreze”consumatorului/opinieipublicesubformauneinoina‐
rațiuni/storytelling.Apare,înmodfiresc,problemaneutralitățiișisubiectivității,apărtinirii șiaobiectivității în reconstrucțiasau
de‐construcția istoriografică. Acestea se accentuează mai ales
cândistoriciiseoprescasupraunormomentecontroversateale
unorevenimentecuimpactsocialșipoliticuriașasuprasocietății,
cumaufostceledindecembrie1989.Factoriicareconcurălaapa‐
rițiaunor imaginimultipleasupraevenimentelorsuntobiectivi
darșisubiectivi.Fărăobunămetodologieși instrumenteadec‐
vate,imagineaevenimentelordindecembrie1989vafideformată
sau,maigrav,modificatădinvariiinterese.Istoricicareaustăruit
asupracercetăriicondițiilorșiacțiunilorcareauconduslarăstur‐
narearegimuluiCeaușescuînRomânia,maialesceidingenerația
tânără, au insistatnu asupra tălmăcirii sau răstălmăcirii eveni‐
mentelor,ciasuprametodeișiinstrumentelor.Uniiauinsistatpe
metodacomparativă, considerândcăsepoateajunge laobună
2Ibidem.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|15
cunoaștereșiînțelegereaevenimenteloranului1989prinidenti‐
ficarea diferenței și a elementelor comune raportate la teoria
schimbării politice în societate.3 Alții au utilizat, cu succes, în
redefinirea evenimentelor, metoda de‐construcției.4 Una dintre
celemai des utilizate ipoteze de lucru, din perspectiva acestei
metode,porneștedelapremisacăimagineaunuievenimentnu
poatefiseparatădeconvingerilepolitice,ideologice,morale,etice
ale istoricului care „descrie” acea imagine5. Controversele și
disputeleistoricilorromânișistrăini,pemargineaevenimentelor
careaudeterminatprăbușireacomunismuluiromânesc,suntde
înțelesșinecesare.Vomacceptasaurespingeoanumităreprezen‐
tare/imagine a evenimentelor care aumarcat societatea româ‐
nească, în decembrie 1989, în funcție de informațiile de care
dispunem,deconvingerilepecareleavemdarșiasistemuluide
valorilacareneraportăm.
Considerăm că este important să arătăm cititorului cum se
construieșteîn„laboratorul”istoriculuioimagineasupraeveni‐
mentelor din decembrie 1989 și cum aceasta este convertită
într‐unstorytelling/narațiuneceesteapoilivratăconsumatoruluideistorie.Oriceistoric,înprocesuldecercetarecarearecafina‐
litatere‐compunereaschimbărilorpolitice,sociale,economiceși
de mentalitate, care au avut loc în societatea românească,
începând cu decembrie 1989, va căuta să evite părtinirea,subiectivismul,partizanatulpoliticșiideologic.Întrebareacareapareestelegatădemăsuraîncaresereușeșteacestlucru.
3 Dragoș Petrescu, Explaning the Romanian Revolution of 1989: culture,structureandcontingency,EdituraEnciclopedică,București,2010.4RuxandraCesereanu,Decembrie'89:deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,Iași,2004.5 A se vedea, Alun Munslow, Deconstructing History, Second Edition,Routledge,1997,2006,p.22‐23;HaydenWhite,TheQuestionofNarrativeinContemporaryHistoricalTheory,inHistoryandTheory,Vol.23,No.1,1984,pp.1–33;AndrewP.Norman,TellingItLikeItWas:HistoricalNarrativesonTheirOwnTerms,HistoryandTheory,Vol.30,No.2,1991,pp.119–135;F.R.Ankersmit,HistoriographyandPostmodernism,HistoryandTheory,Vol.28,No.2,1989,p.146.
16|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Adesea,ceicaredorescsadevină„imparțiali”evităconceptele
de revoluție, lovitură de stat, contra‐revoluție etc., prin care sedefinește ceea ce s‐a petrecut în decembrie 1989 și utilizează
conceptuleveniment.Nuesteosoluție!Estedoaroposibilitatedeaevitadialogulcuceicareutilizeazăistoriaînscopdepropagan‐
dăpoliticășioutilizeazăcainstrumentdeluptăpoliticăîmpotriva
adversarilor care au alte orientări ideologice. În asemenea
momentederăsturnărideregimpoliticsepetrecdramecolective
șiindividuale,controlulmulțimilordecătreadministrațiastatului
disparedeoareceesențaunuistatseprăbușește,nouaadminis‐
trațiepoliticărezultatădinderulareaevenimentelornuarelegiti‐
mitateadatădevotulpopular,mersulschimbărilor însocietate
esteperceputdiferitdelaungrupsocio‐profesionalsaupolitic6.
Unii,mairadicali,ardoricaschimbărilesăfieaccelerateiaralții
mailente...Înmemoriacolectivăasocietățiitoateacesteelemente
conduc,printrecereatimpului, lasedimentareaunor imaginiși
reprezentări care devin pentru unii adevăruri istorice denecombătut!
Decembrie1989.Percepțieșireprezentareînmentalulindividualșicolectivromânesc
Chiarșiosimplătrecereînrevistăaimpresionanteiliteraturi
carea fost generatăde cercetarea și analiza evenimentelordin
decembrie 1989 ne atrag atenția câteva elemente extrem de
importante.Dintreacestea,douăauimpactasupraistoriografiei.
Primulsereferălamultitudineadereprezentărișiimaginicarere‐compun anumite momente, considerate cheie în derularea
evenimentelor începute în decembrie 1989, la Timișoara și
continuate, apoi, în toată țara, deși acestea au un caracter de
singularitate și de nerepetabilitate! Cel de‐al doilea priveștetentația de a nu separa adevărul juridic și social de adevărulistoric.Asefacedreptateînjustițieuneipersoanecareaavutde
6 Richard J. Evans, Introduction. Redesigning the Past:History in PoliticalTransitions, in JournalofContemporaryHistory, 2003,Copyright SAGEPublications,London,ThousandOaks,CAandNewDelhi,Vol.38(1),p.5
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|17
suferitcaurmareaderulăriiunoracțiunigeneratedeconfrun‐
tarea dintre vechiul regim politic și revoluționarii care luptau
împotriva acestuia nu înseamnă că s‐a ajuns la descoperirea
adevăruluiistoric7.
Are‐construi fapteleșievenimenteledintrecut, inclusivdin
perioadaîncares‐aprodusrăsturnarearegimuluicomunistdin
România,înseamnă,înprimulrând,aavealadispozițieinformații,
o metodă adecvată și instrumente potrivite. Instrumentele cu
carere/compunemtrecutulsuntformatedinconcepte,definițiiși
reprezentări.Dinaceastăperspectivăconceptelede fapt istoric,eveniment istoric sunt capitale în activitateade re‐compunere atrecutului.Seafirmădesprintre istoricică faptelevorbescde lasinedarașacumarăta,cudeceniiînurmă,E.H.Carr,„Acestlucrueste,desigur,neadevărat.Faptelevorbescnumai încazul încareistoriculleinvităsăvorbească:elestecelcaredecidepentrucarefaptedeschideușaprezentuluișiînceordinesaudecontextnisearată (...) Istoricul este înmodnecesar selectiv.Credința într‐unnucleudurdefapteistoriceexistenteînmodobiectivșiindependentdeinterpretareaistoriculuiesteoeroareabsurdă,darunacareestefoartegreudeaseeradica.”8LucienFebvre,larândulsău„înale
7A se vedea pe larg, Richard J. Evans, Introduction.Redesigning thePast:HistoryinPoliticalTransitions,inJournalofContemporaryHistory,2003,CopyrightSAGEPublications,London,ThousandOaks,CAandNewDelhi,Vol.38(1),p.5‐12;LaviniaStan,TruthCommissionsinPost‐Communism:TheOverlookedSolution?,inTheOpenPoliticalScienceJournal,2009,no.2,p.1‐13;C.S.Maier,DoingHistory,DoingJustice:TheNarrativeoftheHistorianandtheTruthCommission, inR.I.Rotberg,&D.Thompson(Eds.),TruthvsJustice:TheMoralityofTruthCommissions,Princeton:PrincetonUniversityPress, 2000, pp. 261‐278;N.Nedelsky,DivergentResponses toaCommonPast:TransitionalJusticeintheCzechRepublicandSlovakia,inTheoryandSociety,no.33,2004,pp.65‐115;M.Ciobanu,(2007).CriminalizingthePastandRe‐ConstructingCollectiveMemory:TheRomanianTruthCommission,onlinehttp://www.units.muohio.edu/havighurstcenter/conferences/documents/monicaciobanu.pdfaccesatla20iulie20148E.HCarr,WhatisHistory,SecondEditionEditedByR.W.Davies,PenguinBooks1964,p.12,online,http://abuss.narod.ru/Biblio/eng/carr.pdf,asevedea si E. H Carr dupăMorland, http://library.universalhistory.net/wp‐content/uploads/2011/05/What‐is‐history.pdf,accesatla12ianuarie2014
18|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
salecelebreCombatspourl’histoire,pledasepentrunecesitateacadocumentul să nu mai fie considerat în sine, ca purtător alrealitățilortrecute,cidoarcaintermediarpentrutentațianoastrăde a accede la dezvăluirea sensurilor profunde ale devenirii
„schimbărilor lumii.”9 Din această perspectivă, este extrem de
importantdeprecizatcă,încazulschimbăriiregimuluipolitic,în
decembrie 1989, istoricul va alege acele „urme”materiale sau
imateriale/informații cuprinse în diferite documente de arhivă
saualttipdesuport,pecareleconsiderărelevante.Cumvaalege
informația?Areuncriteriuunic?Acest lucruestefoarteimpor‐
tant deoarece însuși conceptul de istorie nu are o singură
semnificațiedeșiutilizămunsingurcuvânt.
Înmentalulcolectiv,existăIstoriacamemorie,cumonumeaCharlesA.Bearddaraceastasearticuleazăcaurmareanarațiunilor
elaboratede istoricii de profesie, adică ceea este definit ca fiindistoriacainterpretare.Acestedouădimensiunialeconceptuluideistorie suntdiferitede „Istoriacarealitateobiectivă, trăitădeoameni”.10Secunoaștefaptulcăistoriculnuareaccesniciodatălatrecutulistoric,carealitatetrăităcidoarlaistoriacamemorieșilaistoria ca interpretare care conțin/oferă un ocean de informațiidespre interacțiunile de tip conflictual (cum ar fi războaiele,
revoluțiileetc.)saudetipcooperant,careauavutlocîntreactorii
politicii/istoriacarealitateobiectivă.Dinacest„ocean”suntaduseînmemoriaprezentuluidoaracelefapteșifenomene,procesedin
trecutcareseîncadreazăîncategoriaevenimenteloristoriceșicareaurelevanțăpentruprezent.Oricefaptistoricesteadusdecătre
cercetător într‐un sistem de reprezentări care este parte a
structurii sociale în care acesta activează11 iar din această
9Apud,GheorgheCliveti,op.,cit.,p.310 A se vedea, Charles A. Beard,Written History as an Act of Faith, inTheAmericanHistoricalReview,Vol.39,No.2(Jan.,1934),pp.219‐23,on line, http://www.jstor.org/stable/1838720 Accessed: 24/01/201412:14;HaydenWhite,TheHistoricalPastEvent,inDifferences.AJournalofFeministCulturalStudies,Volume19,Number2,2008,p.1011AsevedeașiMarinBadeaPamfilNichițelea,Filozofiaistoriei.Orientărișitendințecontemporane,EdituraPolitică,București,1982,p.60‐61
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|19
perspectivăevenimentele istorice încorporeazăspațiul și timpul,
culturașivalorile,agențiișistructura12.Dacăneraportămlaaceste
criterii, afirmațiile istoricului polonez Piotr Sztompka de la
JagiellonianUniversitypotrivitcăruia„acesterevoluțiiafostprintrecelemainăucitoaredinistorie”numaisurprindpenimeni.13Ceea
ces‐apetrecutînEuropacentralășidesud‐est,întoamnaanului
1989, poartă marca evenimentelor majore din viața acestor
comunități. Problemacare s‐a ridicatulterior în aceste societăți,
inclusivînRomânia,afostaceeaareprezentăriișiimaginiipecare
acesteevenimenteoauînmemoriacolectivă.Uniiauimagineaunei
revoluții,alțiiauneilovituridestatiarrestulacceptăocombinație
dintre aceste două reprezentări/imagini. Atunci când cercetăm
asemenea evenimente complexe apare, firesc, întrebarea: de ce
aparasemeneamultiplereprezentări/imaginișicinearedreptate.
Cu alte cuvinte, cine aduce în memoria colectivă a prezentului
adevărul istoric. Pentru a înțelege acest lucru, apelul la teoria
reprezentărilor și a rolului percepțiilor, în cercetarea faptelor și
proceselordinevoluțiaistoricăauneisocietăți,estebenefic.
Sistemul de reprezentări dintr‐o comunitate este format pe
bazavalorilorpecaremembriisocietățiileacceptășiîmpărtășesc,
iar acestea așază faptele istorice pe o axă care se întinde de la
pozitiv la negativ. Din această perspectivă, reprezentările de un
anumetip(pozitiv/negativ)care„aglomerează”mentalulceluicese
ocupăde cercetarea trecutului istoric, de revoluția prin care s‐a
înlăturatregimulcomunistdinRomânia,încazuldefațănuaucum
să nu le influențeze activitatea pe care o desfășoară. De aceea,
credem că avertizarea iluștrilor istorici Camille Bloch și Pierre
Renouvin, din “Guide de l’étudiant en histoire moderne etcontemporaine”,areosemnificațiedeosebitășipentrucercetarearevoluțieiromânedindecembrie1989:„Alegereaunuisubiectdeteză înscopul,mărturisitsau inconștient,deatranspune întrecutdisputeledinprezent,încercareadeautilizaistoriaîntr‐oschemăa 12MabelBerezin,EventsasTemplatesofPossibility:AnAnalyticTypologyofPoliticalFacts,13PiotrSztompka,CivilizationalIncompetence:TheTrapofPost‐CommunistSocieties,inZeitschriftfurSoziologie,Jg.22,Heft2,April1993,S.85‐95
20|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
polemicii actuale ... reprezintă o falsificare a sensului activitățiiistoricului.”14 Benedetto Croce, referindu‐se la același aspect,consideracă„oriceistoriografiedespretrecutcautăsăuneascăceeaceafostcuprezentul,căciexistăuninteresviu,prezent,carenefacesă scriem istoria trecutului”.15 Se poate observa că acești istoriciaduc îndiscuție interesulpecare îlauoameniideascrie istoria
trecutului prin „lentilele” prezentului. Ori, atunci când analizăm
istoriografia și memorialistica legată de evenimentele din
decembrie1989trebuiesăvedemșiinteresulimplicitsauuneori
explicit pe care îl au unii autori de a le defini revoluție iar alțiiloviturădestat.Unaldoileaaspectextremdeimportantestecellegatdepercepțiapecareoauoameniidespreceeaceînseamnă
revoluție și despre lovitură de stat. Majoritatea oamenilor dinsocietateacontemporanăașazărevoluția, indiferentdetipulei–social‐politică,științificăsauculturală–peaxavalorilorputernic
pozitivate și unanim acceptate. Cultura română modernă a
valorizat și impus o imagine puternic pozitivă pentru ideea de
revoluție.Așaseexplicădeceevenimenteleanului1821saucele
cares‐auîntâmplatîn1848auoaurăaproapemitologică!Încon‐
secință,evenimenteledramaticedinDecembrie1989auadăugat
unplusdeprestigiurevoluției16.Încontrapondere,lovituradestatesteperceputăcafiindunactfărăsuportpopularșidecilipsitde
legitimitateînraportcurevoluția.Dinacestpunctdevedere,seaflă
pe axa reprezentărilor sociale foarte aproape de polul eveni‐
mentelorcuîncărcăturănegativă.Ori,înistorie,lucrurilenustau
întotdeaunaașa.Avemdestulesituațiicândevenimentesocialeși
politicecareaufostcaracterizatedefăptuitoriilorcafiindrevoluții
dar,princonsecințeevoluțiilecei‐auurmatacesteatrebuieașezate
14 Apud, François Vigneron, La perception du temps historique. Essai decomparaison avec les sciences expérimentales, on line,http://www.di.ens.fr/~granboul/enseignement/temps/histoire_v4.PDF,accesatla12ianuarie201415BenedettoCroce,Teoriaestoriadellastoriografia,Laterza,Bari,1954,p.4,apud,MarinBadeaPamfilNichiţelea,op.,cit.,p.163,nota916 Adrian Cioflancă, Moștenirea nespusă a lui 1989, on line,http://www.contributors.ro/cultura/mostenirea‐nespusa‐a‐lui‐1989/accesatla12ianuarie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|21
peaxaevenimentelorindezirabilepentruosocietate,așacumeste
perceputărevoluțiaislamicădinIrandinanii’70.17Dupăcumtotîn
istoriauniversalăsuntmultesituațiicândoloviturădestatmilitară,
chiardacănuaavutlegitimitateanecesarăînmomentulînfăptuirii
ei, ulterior a fost aprobată de societate și percepută ca pe ceva
pozitiv în evoluția istorică a unei societăți. La această concluzie
ajungeOzanO.Varol,dupăceanalizeazăloviturilemilitaredestat,
careauavutlocînTurcia(1960)ceadinPortugalia(1974)șicea
dinEgipt(2011).Toateacestelovituriauavutunelementcomun–
au produs democrație după înlăturarea unui regim totalitar18.
Aceste lovituri de stat democratice au în comun câteva atribute
careledeosebescdelovituriledestatclasice:„lovituradestatesteîndreptată împotriva unui regim autoritar sau totalitar; armatareacționeazăcaurmareaopozițieipopulare împotrivaregimului;liderul autoritar sau totalitar refuză să demisioneze în urmaopozițieipopulare;lovituradestatesteorganizatădeoarmatăcaresebucurădeunrespectdeosebitînrândulnațiunii,deobiceidatorităserviciuluimilitar obligatoriu; armată execută lovitura pentru arăsturna regimulautoritar sau totalitar;armata faciliteazăorga‐nizareaunoralegerilibereșicorectedupăoperioadăscurtădetimp;șilovituradestatsesoldeazăcutransferuldeputerecătreliderialeșiînmoddemocratic”19.Acestfapti‐adeterminatpeuniispecialiștisăaducă în dezbatere un concept nou cel al loviturilor de stat
democratice.
Rolul conceptelor în cercetarea și analiza revoluțieidindecembrie1989
EvenimenteledelaTimișoara,careauavutlocînzilelede16‐
20decembrie1989aufostpropagatelanivelulîntregiițăriprin
mari manifestații împotriva regimului Ceaușescu, au fost cata‐
logateprintr‐oextremde largăpaletăde termeni:manifestație,
17 David Zarnett, Edward Said and the Iranian Revolution, on line,http://www.dissentmagazine.org/wp‐content/ files_mf/ 1390333455d9Zarnett.pdf,18Ibidem,p.29419Ibidem,p.295
22|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
incidente,demonstrații,momentistoric,mișcare,exploziedemâniepopulară, tulburări, incidente, evenimente, protest, revoltă,răscoală,răzmeriță, insurecție(comună insurecțională), fenomenrevoluționar, revoluție, etc.Ulterior, paleta s‐a lărgit cu cele decomplot, lovitură de stat sau chiar cu termeni inexistenți în
vocabularul limbii române, cum ar fi cel de refoluție sau deloviluție. Toți acești termeni se transformă în instrumente decercetare și analiză pentru decembrie 1989 dacă trec în faza
conceptualizării. Ori, cercetarea acestor evenimente și procese,
careauavutlocînRomâniaîncepândcudecembrie1989șire‐
compunerea lor în studii și analize istorice, sub forma unor
narațiuni, nu se poate realiza dacă istoricul nu își alege
instrumenteleșimetodelepotrivite.Acestfaptîlsubliniarecentși
Sebastien Parent care, citând pe Antoine Prost20, afirma că
„datoritămetodologiei,istoriasedistingefațădeficțiune,mitsau
chiardememoriacolectivă.”21
Dinaceastăperspectivă, istoriculsaualtăpersoanăcarese
apleacă asupra informațiilor legate de ceea ce s‐a petrecut în
România,înanul1989șidupă,trebuiesăaibăobunăcunoaștere
a teoriei istorice pentru a putea să utilizeze instrumente
potrivite. Adam Schaff considera că „Orice alegere și oriceordonareafaptelorceaparținunuimaredomeniualistoriei,fieaceasta localăsauuniversală, istoriauneirasesauauneiclasesuntinexorabilcontrolateprintr‐unsistemdereferințăînspiritulceluicareselecționeazăsauasambleazăacestefapte”22.Sistemuldereferințăesteconstruitdeistoriccuajutorulconceptelorșiadefinițiilor elaborate de teoreticieni ai istoriei. Se poateconstatacă,uneori,„Istoriciideprofesie,cașiceilalțiintelectuali,
20AntoineProst,Douzeleçonssurl 'histoire,Paris,ÉditionsduSeuil,1996,p.29221 Sebastien Parent, L'Historiographie de la Révolution Tranquille et sesrapports à la mémoire canadienne‐française: 1960 à aujourd'hui, online,http://www.archipel.uqam.ca/5726/1/D2471.pdf, accesat la 12 august201422 Adam Schaff, Istorie și adevăr, traducere Alexandru Boboc și IonMihăilescu,EdituraPolitică,București,1982,pp.83‐84
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|23
au rareori conștiința conceptelor cu ajutorul cărora îșiorganizează materialele doveditoare cu care operează îndisciplinalorsauaprincipiilordupăcareleevaluează”.23AnalizalucrărilorșistudiilorconsacrateevenimentelordinDecembrie
1989 întărește concluzia la care au ajuns Adam Schaff și
Reinhart Kosellek, pe marginea necesității de a cunoaște
conceptele.Înunelelucrăriconsacraterevoluțieidindecembrie
1989,sepoateobservaoadevăratăsarabandăatermenilorde
revoluțieșideloviturădestat,fărănicionoimă.Acercetacon‐
cepteleșisemanticalorevolutivăreprezintăocondițieminimă
pentruacunoașteistoria24.Acestlucruestecuatâtmaievident
necesarpentruistoriarevoluțiilorpoliticeundeînțelesulacestui
conceptesteîncărcatcusemnificațiișipercepțiidiferite,înfunc‐
țiedegrupulideologicșipoliticdecareaparțineautorul.Nueste
delocîntâmplătorfaptulcă,înRomânia,autoriicares‐aupostat
peeșichierulpolitic,înopozițiecuFSN,PSDRșiPSDsauculide‐
riidinfrunteaacestorpartide,înspecialcuIonIliescu,utilizează
îndescriereaevenimentelorconceptuldeloviturădestat.
Cumsuntdefiniteconceptualrevoluția,contrarevoluția,lovi‐
tura de stat, restaurația, puciul, revolta, conspirația în teoria
istoricărecentășiîncemăsurăceicareauutilizatunulsaualtul
dinacesteconcepteaurespectatsensulconsacrataltermenului
esteimportantpentruaînțelegedisputadintre„taberele”aflate
încăutareaadevăruluidespreRevoluțiaRomânădinDecembrie.
Deși în România există această dispută privind natura eveni‐
mentelordinDecembrie1989,nuexistăomarepreocupareși
dezbatere publică asupra înțelesului pe care îl au aceste con‐
cepte și dacă sunt utilizate corect sau în mod partinic în
apreciereaacestora.
23Ibidemp.8424AsevedeașiReinhartKosellek,Conceptele și istoriile lor.Semantica șipragmaticalimbajuluisocialpolitic,EdituraArt,București,2009
24|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Revoluția–unconceptșiuninstrumentesențialpentrucercetareașianalizaprăbușiriiregimuluiCeaușescu
Nevoia de a înțelege realitatea istorică, prin ochii specialis‐
tului,careposedă instrumenteleadecvatedecercetareși inter‐
pretare,aînceputsăfieconștientizatășiînspațiulacademicdin
România.AnalistaAlinaMungiu‐Pippidi,comentânddouăapariții
editoriale consacrate Revoluției Române din Decembrie 1989,
atrageatențiaasuprafaptuluică„Problematicauneischimbărideregimdeoasemeneaamploaree inevitabilcomplexă,dar între‐barea fundamentala este cea rezumată demine în titlu: cât derevoluționarăa fostde faptRevoluțiaromână?Eastăși labazacelor două volume pe care le discut aici25, ambii autori fiindpreocupați să discearnă între caracterul de revoluție și cel deloviturădestat.Săspunemdelaînceputcăaveaușansepuținesăreușeascăînaceastătentativă,datfiindcănuestenicăieridefinitceînseamnărevoluțieînniciunuldinceledouavolume.”26
Conceptulderevoluțieareînțelesurișiinterpretărimultipleîn
evoluțiapoliticăasocietățiișiageneratdisputeaprigeînunele
societățidupăschimbareaunuiregimpoliticiarînțelegereamul‐
tiplelorsaleînțelesuriestemaimultdecâtnecesară.Studiirecen‐
tearatăcă„diversitateadefinițiilorșigamacondițiilorșifactorilorcareinfluențeazărezultatelerevoluțiilorcreeazădificultățiînima‐ginareaunei teoriigeneralecarearputea identificaconsecințeletulburărilordinprezent.”27Vomanalizaacestconceptplecândde
25 Este vorba despre lucrările semnate de Alex Mihai Stoenescu, IstorialoviturilordestatînRomânia,vol.4,Revoluțiadindecembrie1989,otragedieromânească,RAO,București,2004șidePeterSiani‐Davies,TheRomanianRevolutionofDecember1989,CornellUniversityPress,Ithaca,2005,pentruvariantaînlb.romană,Revoluțiaromânădindecembrie1989,traduceredeCristinaMac,Humanitas,București26AlinaMungiu‐Pippidi,Cîtderevoluționarăafostrevoluțiaromână?,online,http://www.revista22.ro/cat‐de‐revolutionara‐a‐fost‐revolutia‐romana‐3416.html27AlexanderS.Gard‐Murray,YaneerBar‐Yam,ComplexityandtheLimitsofRevolution: What Will Happen to the Arab Spring?, on linehttp://necsi.edu/research/social/revolutions/revolutions.pdf, accesat la 5iulie2014.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|25
laobservațialuiCharlesTillypotrivitcăruiarevoluțiile„suntpar‐
teaunuispectrualschimbăriisociale,fărăbarierenaturalecare
săleizolezedecursulevenimentelorumane.Astfel,oricedefiniție
careconsiderărevoluțiiledistincteînmodontologicesteinerent
limitată”28Deasemenea,vomanalizaacestconceptplecânddela
premisa că însuși înțelesul și percepțiile pe care oamenii le au
desprerevoluțies‐auschimbatde‐alungultimpului29.
IstoriculMichaelD.Richardsconsiderăcă,însăși,conceptulde
revoluțiearepropriasaistorie,30iarReinhartKoselleckaajunsla
concluzia ca acesta și‐amodificat înțelesul de‐a lungul istoriei.Până în secolul al XVIII‐lea conceptul de revoluție denumea
schimbări ciclice regulate în istoriile legislativ‐constituționale.
Fiindasociatecuvechileformealerăzboiuluicivil‐curăzmerița,
răscoala,trădarea,violența,cuasasinateleșiiarcuasasinatele‐,
revoluțiaindicaomodificareconstituționalăcarenutranscende
cadrultradiționalalposibilitățilorumanedeaseorganizaîntr‐o
monarhie, aristocrație sau democrație, cu tot cu formele lor
degenerate.31ReinhartKoselleck atrage atenția asupra faptului
că, până în secolul al XVIII‐lea, conceptul de revoluție pe care
oamenii îl utilizau pentru a desemna schimbările politice „nudesemna, pe cicluri mari de timp, decât eterna reîntoarcere aaceluiași.”32Epocaluminilordarmaialesrevoluțiafrancezăaveausă modifice esențial înțelesul conceptului de revoluție socio‐
politică.Dinpunctdevedereanalitic,acestconcept„aînceputsă
acoperedouădomeniiempiricecarenusuntneapăratînrudite.
Pedeoparte,acestconceptsereferălatulburărileviolenteine‐
renteuneirăscoalecaresepoatetransformaînrăzboicivil,care,
28Apud,AlexanderS.Gard‐Murray,YaneerBar‐Yam,op.,cit.,înloc.,cit.29TimurKuran,SparksandPrairieFires:ATheoryofUnanticipatedPoliticalRevolution,inPublicChoice,Vol.61,No.1(Apr.,1989),p.42,onlinehttp://www.jstor.org/stable/30025019accesatla11iunie2014.30JohnDunn,ModernRevolutions:AnIntroductiontotheAnalysisofaPoliticalPhenomenon,SecondEdition,Cambridge:CambridgeUniversityPress,1989,p.1.31 Reinhart Koselleck, Conceptele și istoriile lor. Semantica și pragmaticalimbajuluisocial‐politic,GrupuleditorialART,2009,p.59‐60.32Ibidem,p.60
26|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
larândulsău,poateprovocaoschimbareaconstituției.Pedealtă
parte, acest concept indică o schimbare structurală de lungădurată, care poate proveni din trecut și se poatemanifesta înprezent (subl. H.C).”33 Dacă se acceptă acest al doilea sens șipentruanalizaRevoluțieiRomânedinDecembrie1989atuncicel
puțin două probleme spinoase ale istoriografiei consacrate
acesteianumaiparafiprobleme!Primașiceamaidesinvocată
înultimiianiesteceaalegitimitățiiliderilorcareaufostinstalați
la putere și au administrat țara până la primele alegeri post‐
comunistedin1990.Aceștia erau contestațide liderii opoziției
care s‐a coagulat după decembrie 1989. Principala acuză la
adresanoilorliderieracăaceștiaproveneaudinvechilestructuri
alepartiduluicomunistșicănuarfidepășitbariereleideologiei
marxiste.Dinaceastăperspectivă,afirmaulideriiopoziției,noua
conducereațăriidoreadoarocosmetizareasocietățiiromânești,
un fel de „perestroika” de tip dâmbovițean! Cea de‐a doua
problemă este legată de faptul că „se depășește sensul politic
restrâns,legatdeviolență,seextindepesteîntreagasocietateși
poatecuprindeastfelnumeroasealtedomenii,delaindustrieși
științăpânălacultură”34.Avemde‐aface,înînțelegereapecareo
dă Koselleck conceptului de revoluție, cu o viziune duală și o
polisemie vulnerabilă la ideologie dar și generatoare de critică
ideologică.Pedeoparte,revoluțiaînseamnă„oschimbareviolen‐
tăpetermenscurt,darșiunastructuralăpetermenlung”,iarde
pealta„conceptulderevoluțieobligălapartizanatpolitic”35
IstoriculJohnDunnatrageatențiacelorcarecerceteazăeveni‐
mentele și acțiunile derulate în cazul unei revoluții politice că
lucrurile nu pot fi tratate cu ușurință. El este convins că
„Revoluțiile nu constituie un subiect frivol, ci revoluțiile sunt
evenimente cu deosebire nefrivole”, 36 acestea sunt „fenomene
foarte complicate, iar în identificarea unui serii date de
evenimente... reprezintă celpuțino schimbaredecisivă, înbine
33ReinhartKoselleck,op.,cit.,p.20934Ibidem,p.20935Ibidem,p.212‐21336JohnDunn,op.,cit.,p.1
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|27
sauînrău,adestineloruneisocietățișiamembrilorsăi.Elesunt
atâtprodusulcâtșiconstituentulacțiuniiumane”37.
O viziune și un înțeles interesant este acordat conceptului de
revoluție de istoricul Michael D. Richards. Acesta consideră că
„revoluțiaimplicăutilizareasauamenințareautilizăriiforței,fie
pentrurecuperareaunuisistempoliticcareparea fierodat, fie
pentrucreareaunuinousistempolitic.Înmultecazurirevoluția
implicășicreareaunorstructurisocialeșieconomicediferite.În
unele cazuri, aceasta ar putea chiar implica trecerea printr‐o
schimbaredetipcultural”38.AceeașiideeaogăsimșilaCharles
Tilly,unfoartecunoscutteoreticianalschimbăriideregimpolitic
în istoriamodernăși contemporană. Înviziuneasa,o revoluție
este„untransferforțatdeputereasupraunuistatîncursulcăruia
cel puțin două blocuri distincte de competitori au pretenții
incompatibilepentruacontrolastatul,iaropartesemnificativăa
populației ce se supune jurisdicției acelui stat se alătură
pretențiilorfiecăruibloc39.”
Politologii și sociologii au o viziune mai complexă asupra
acestorfenomeneșiprocesesociale,cunoscutesubdenumireade
revoluție. Astfel politologul Samuel P. Huntington consideră că
revoluția este „o schimbare internă rapidă, fundamentală și
violentă a valorilor șimiturilor dominante ale unei societăți, a
instituțiilorsalepolitice,structuriisociale,conduceriișiactivității
și politicilor guvernamentale”40 iar sociologul Theda Skocpol
descrierevoluțiilecafiindfenomenerapideviolenteșiradicale.
Ea afirmă că revoluțiile sunt „transformări rapide, generale ale
structurilor statale și de clasă ale unei societăți; acestea sunt
însoțiteșiparțialrealizatederevoltedeclasăpetrecutelabaza
37Ibidem,p.23138MichaelD.Richards,RevolutionsinWorldHistory,Routledge2004,p.939CharlesTilly,EuropeanRevolutions,1492–1992,Oxford:Blackwell,1993,p.840SamuelHuntington,PoliticalOrdersinChangingSocieties.NewHaven:YaleUniversityPress.1968,p.264
28|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
structuriisociale”41.Ideeadeînlăturarerapidăauneielitepolitice
deveniteindezirabilepentrumajoritateapopulațieioîntâlnimși
la Leslie Holms. Potrivit acesteia, revoluția este „o schimbare
rapidăși fundamentalăasistemului.”42Toateacestedefinițiiau
comununelementnecesarsuccesuluioricăreirevoluții‐ungrup
dinmulțimecareîșiasumăcoagulareașiconducerearevoluției.
Acestaspectnupoatefineglijatînanalizauneisituațiirevoluțio‐
naredar ca instrument are câteva limite. Principala limită este
aceeacăinduceideeapotrivitcăreiarevoluțiaesteînfăptuităde
un„blocomogen”șinudepersonalitățipoliticecareauîncomun
luptaîmpotrivacomunismuluidarcarepotaveaorientăriideo‐
logice diferite. Aceste limite fac inoperabil acest instrument
pentru situația răsturnării regimului comunist din România.
FrontulSalvăriiNaționalenuafostungrupomogencicuviziuni
șiconvingeridiferite.Uniidintremembriisăiaufostpercepuția
fiostângăreformatoare,grupațiînjurullideruluiIonIliescu,alții
mairadicaligrupați în juruldisidențilorcunotorietate,cumau
fostAnaBlandianașiDoinaCornea.Primagruparemoderatăa
văzuttranzițiacaundrumcetrebuieparcursînritmurilespeci‐
ficesocietățiiromânești,deaicișiacuzadeafitrădatidealurile
revoluției. A doua grupare radicală a fost adepta unor ritmuri
accelerate a ceea ce în epocă eradenumit „terapiade șoc” și a
acționatdinopozițiepentrua‐și impuneviziunea.Nemulțumiți
deactivitateagrupuluidinjurulluiIonIliescuaupărăsit,lascurt
timp,FSN.Aceastăgrupareadatșisemnalul„revizuirii”istoriei
revoluțieiromânedindecembrie.
Specialiștiiînstudiiculturaleșiantropologiepunaccentulpe
schimbarea sistemului de valori în definirea unei revoluții.43
Interesantă,maialespentruilustrareașiînțelegereamoduluicum
s‐a prăbușit regimul comunist în România, rămâne ideea unor
41ThedaSkocpol,StatesandSocialRevolutions:AComparativeAnalysisofFrance,RussiaandChina,Cambridge,CambridgeUniversityPress,1979,p.442LeslieHolmes,Post‐Communism:AnIntroduction,Cambridge:PolityPress,1997,p.13143JonhForan,TheoriesofRevolutionRevisitedTowardaFourthGeneration?InSociologyTheory,no.11,issue1,pp.1‐20,March1993
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|29
specialiști de a introduce în definirea revoluțiilor prezența
elementelordeforțăcumarfi,deexemplu,armata.
Astfel, istoricul Crane Brinton și sociologii Diana Russell și
TimothyWickhamCrowleyincludelementulmilitarîndefinirea
unei revoluții. Brinton crede că militarii joacă un rol major și
fundamental în succesul revoluțiilor. El afirmă că „nici unrevoluționarnuaavutvreodatăsuccespânăcândnuaobținutpre‐dominanța forțelorarmateefectivedepartea lor.”44Celpuțin încazul revoluției române din decembrie 1989 conceptul are
acoperireînistoriaempirică.
Deoarece în România există, demulți ani, o dispută pentru
impunere unei viziuni asupra evenimentelor dintre douămari
„partide”‐unaaadepțilorrevoluțieișioaltaalovituriidestat‐
considerămextremdebeneficsădeschidemaceastădiscuțieprin
analizaunuiconceptlansatcumulțianiînurmădeunexcelent
juristceh,HansKelsen.Îndefinirearevoluției,acestaîncorporea‐
zășinupuneînopozițieconceptuldeloviturădestat!Înopinia
acestuia,„orevoluțiearelocatuncicândordinealegalăesteînlo‐
cuităînmodnelegitim,carenuesteprevăzutdevecheaordine.În
acestcontext,este irelevantdacă înlocuireaaresaunu locprin
intermediul unei revolte violente împotriva organelor legitime
împuternicitesăcreezeșisăamendezeordinealegală”.45Pentru
HansKelsen,esteirelevantfaptuldacăunregimpoliticesteînlo‐
cuitprintr‐omișcareamaselordetippopularsauprinacțiunea
unuigrupdinaceaguvernaresaudeoricinealtcineva.Dinpunct
devederejuridic,criteriuldecisivpentruadefiniorevoluțieeste
înlocuireaprinforțăauneiordinipoliticecualtăordinepolitică,
într‐unmodcarenuafostanticipatdinainte.Cualtecuvinte,orice
schimbare ilegală din punctul de vedere al unei constituții în
vigoareesteorevoluție.Elementulfundamentalaluneirevoluții
esteschimbarearegimuluipolitic.Iatăcescriaacestaînlucrarea
sadecăpătâiThePureTheoryofLaw:„Orevoluțieînsensullarg 44Brinton,Crane.AnatomyofRevolution,NY:W.W.NortonandCompany(1938),p.11145HansKelsen,Generaltheoryof lawandState,CambridgeMass,HarvardUniversityPress,1946p.115
30|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
alcuvântului(careincludelovituradestat)esteoriceschimbare
nelegitimă a constituției sau înlocuirea sa cuo altă constituție.
Esteirelevantdacăaceastăschimbareasituațieilegales‐aprodus
prin aplicarea forței împotriva guvernului legitim sau chiar de
către membri ai guvernului sau printr‐o mișcare de masă a
populației sau de către un grup mic de indivizi. Ceea ce este
importantestefaptulcăConstituțiavalidăa fostschimbatăsau
înlocuită într‐o manieră care nu este prevăzută în Constituția
valabilăpânăînacelmoment.”46
Disputa privind natura evenimentelor din Decembrie 1989
darmaialesaparițiaunorschimbărideregimpoliticpecalepaș‐
nicăînunelesocietățicaredeșidenumitemetaforicrevoluțiaga‐
roafelor,alalelelor,revoluțiaportocalieetc.,auadusînatențiacer‐
cetătoriloroccidentalinevoiadearegândiconceptulderevoluție.
JackA.Gladstoneconsiderăcărevoluțiaeste,defapt,unproces
carearemaimultefazecaresucceddelaceeaceelnumeștepe‐
rioada„luniidemiere”pânăla fazaunordisputeaprigepentru
putere.Cercetândevoluțiilesocialpoliticedinunelestate ieșite
dinregimulcomunist,acestaaobservatcă:„Rezultatulimediatal
distrugeriivechiuluiregimestenumitînunelesituațiiperioada
„luniidemiere”,încareliniștireașifericireasuntemoțiiledomi‐
nanteînțară.Dansulpestradă,dărâmareasimbolurilorvechiului
regimșiproclamareamândrieișiloialitățiifațădenațiuneșispe‐
ranța în viitor sunt la ordinea zilei. Oamenii se pot îmbrățișa,
adresându‐șiunulaltuiaapelativele„tovarăși”,„cetățeni”,„frați”și
„surori”.Toatetipuriledecomportamentecareau fost interzise
subvechiulregimpotrăbufniînnouaatmosferădelibertate”47.
DacăfacemosumarătrecereînrevistăapreseidinRomânia,din
perioada22decembrie1989până în ianuarie1990,cândapar
primelecontestărișimanifestațiidestradălaadresanoiiputeri
instalate prin mișcările de stradă din Timișoara și București,
46 Idem, The Pure Theory of Law, London, University of California PressBerkeley1970,p.20947 JackA.Goldstone,RethinkingRevolutions: IntegratingOrigins,Processes,and Outcomes, in Comparative Studies of South Asia, Africa and theMiddleEast,Volume29,Number1,2009,p.23
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|31
observămcăteorialuiJackA.Gladstonesevalidează100%.Deși
înRomâniacriticadebazăanoiiputeriafostbazatăpenelegiti‐
mitate și acuze că nu vor schimbarea democratică a țării,
Gladstoneconsiderăcă,înfapt,aceastaareocutotulaltăconota‐
ție și cauze. Studiind procesele revoluționare din estul conti‐
nentuluieuropean,darnunumai,ajungelaconcluziacăordinea
trebuie să fie restaurată și „națiunea pusă din nou pe picioare
dupăpierdereaconduceriisale.Doardepuțineoriseîntâmplăca
inamicii vechiului regim să fie atât de uniți, iar foștii aliați și
beneficiariaivechiuluiregimatâtdedispușisărenunțelaputerea
șiprivilegiilelor,astfelîncâtsănuizbucneascăniciunconflict.Cel
maiadesea,lacâtevalunidupăprăbușireavechiuluiregim,forțele
revoluționare încep să se certe întreele înprivința formeinoii
guvernări, distribuției puterii și resurselor, relațiilor externe,
administrării economiei, controlului asupra forțelor armate și
asupramultoralteproblemealeguvernării”48.Estemomentulîn
caresedăstartulunuinouprocesdepolarizareîntrenoulguvern
revoluționarșinoiisăicritici.ÎnRomânia,acestnoustartafost
datîn12ianuarie1990șis‐aaccentuatînlunileurmătoarecând
opozițiaguvernuluiFSN,conștientădefaptulcănusebucurăde
sprijinul popular pe care îl avea Ion Iliescu și revoluționarii
grupațiînjurulsău,atrecutlaacțiunideprotestînstradăcareau
avutșiformeextremdeviolente,cumafostcazulevenimentelor
diniunie1990.49Disputaasupralegitimitățiisauilegitimitățiinoii
puteriaținutmulttimpînRomâniașieaaavutconsecințeasupra
moduluicums‐astructuratideeaderevoluțieînmentalulcolectiv
românesc.Considerămcăistoriciicares‐auaplecatasupracerce‐
tăriifenomenuluirevoluționardinRomâniaartrebuisăținăcont
48JackA.Goldstone,op.,cit.,inloc.,cit.p.2349Adrian Cioroianu, Revoluția română, după 20 de ani, on line,http://culturasicomunicare.com/pdf/2012/Brandl%20Mariana.pdfaccesatla 12 iunie 2014; Cristian Andrei, Societatea civilă în fata radicalismuluisistemului. O documentare despremișcarea Piața Universității – 1990, inCivitas’99, Agora Papers, on line, http://civitas99.ro/cristian_160305.pdfaccesatla12iunie2014;
32|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
defaptulcă„întrecut,mulțicercetătoriînacestdomeniuaupre‐
zentatcriticiconvingătoarelaadresaconceptuluidelegitimitate,
ca avândvicii importante, fiindprivit capreavag și tautologic.
Esteconsideratafitautologicîncontextulîncareseconsiderăcă
revoluțiile pot fi explicate de problemele de legitimitate, iar
dovada lipsei legitimității este însăși revoluția”50. Autorul con‐
chide că problema legitimității liderilor politici instaurați la
putereprinmișcăripopulareesteunaspecificăelitelorșinuopi‐
nieipublice.51Acestlucruarexplicadeceapelullansatdeelita
intelectuală și artistică adunată înPiațaUniversității nu a avut
ecoupopularșidecemaselenus‐aurevoltatîmpotrivaliderilor
„ilegitimi” și mai mult decât atât au câștigat alegerile din mai
1990,cuomajoritatezdrobitoare.
Dupăaceastăperioadăde„miere”,apareperioadaradicalilor
careîncearcăsăaccelerezemersulevoluțiilorîntoateplanurile.
Dacăînvingradicaliiesteposibilsăapară„domniaterorii”,încare
politicile radicale sunt impuse și implementate prin coerciție,
moderații sunt eliminați din guvern, iar inamicii interni au
revoluțieisuntatacațiînforță.Eforturileradicalilordearăsturna
modeleletradiționaledeautoritateconduclaaparițiamișcărilor
contrarevoluționare, atât în interiorul cât și în afara țării, pro‐
vocândrăzboaiecivileșiinternaționale”52.Înceledinurmă,ade‐
seacuajutorulmoderațilorreveniți,sedezvoltăoguvernaresta‐
bilășibirocratică,pentruaconducenațiunea.Multedinidealurile
șiacțiunilerevoluționaresepotmenține,darnoulregimîncearcă
acum să coexiste cu celelalte națiuni și să‐și pună cetățenii la
muncă,înlocsăsededicerealizăriișirăspândiriirevoluției.
Ideearevoluțiiloranticomunisteînmaimulteetapeoîntâlnim
șilaautoriromânidarnucarodalinterpretăriiteoreticeafapte‐
lorcicaoexprimareaconvingerilorpoliticeanti‐sistem.Vladimir
Tismăneanu nu neagă caracterul revoluționar al procesului
început înDecembrie1989cimomentul încareapare.Potrivit
50J.C.Sharman,Culture,Strategy,andState‐CenteredExplanationsofRevolution,1789and1989,inSocialScienceHistory27:1(spring2003),p.651Ibidem,p.1252JackA.Goldstone,op.,cit.,inloc.,cit.p.25
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|33
acestuia, revoluția se realizează doar după ce opoziția care a
contestatlegitimitateaFSNacâștigatalegeriledin1996.Înlucra‐
reaconsacratărevoluțiilordin1989,VladimirTismăneanuafir‐
mă:„DorescînsăsăprecizezaicicăînRomâniaacestelucrurise
întâmplădoar după1996.Afirmcudeplină responsabilitate căprimii șase ani aipostcomunismului românesc au fostpierduți
dinpunctuldevederealdepășiriitrecutuluișiamoșteniriitotali‐
tare”53. Pentru Vladimir Tismăneanu, conceptul de cvasi‐revo‐
luțiearfifoartepotrivitpentruadefiniproceseleșievenimentele
dinDecembrie198954.
AnelliUteGabanyanalizeazărăsturnarearegimuluicomunist
printr‐unconceptutilizatșideStevenD.Roperaceladerevoluție
neterminată55. Nici Gabany și nici Roper nu fac o cercetare a
conceptului de revoluție și după acest demers să califice eve‐
nimenteledinRomânia.StevenD.Roperîșimotiveazăaprecierea
pedeoparteprinaceeacăexistămultespeculațiipemarginea
acestuisubiect.Înacestsens,i‐aatrasatențiaunarticolpublicat
dejurnalistulNestorRoateșîncădin1991carepuneaaccentulpe
unele aspecte ascunse ale revoluției române. Pe de altă parte,
considerăcă„...scopurilepolitice,economiceșidepoliticăexternă
alerevoluțieiurmeazăîncăsăfierealizate.”56AnelliUteGabanyîși
bazeazăaserțiuneacăînRomâniaafostorevoluțieneterminată
plecânddelapremisacănoileeliteajunselaputereîndecembrie
1990 înRomânia au apărat cudisperaremitul unei presupuse
revoluțiicândînfapt,îndecembrie1989,afostoloviturădestat
53VladimirTismăneanu,NaufragiulUtopieișirevoltaintelectualilor,invol.Despre1989,Humanitas,București,201154Apud,CristianTileaga,Whatisa`revolution'?:Nationalcommemoration,collective memory and managing authenticity in the representation of apolitical event, in Discourse Society 2008; 19; 359, on line,http://das.sagepub.com/cgi/content/abstract/19/3/359accesatla20iulie201455 A se vedea lucrarea lui Stephen D. Roper, Romania: The UnifinishedRevolutions56StevenD.Roper,Romania:TheUnifinishedRevolution,Routledge,2005,p.3
34|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
datădeadversariiluiCeaușescucareapoiaumanipulatoauten‐
ticărevoltăpopularăpentruaselegitima57.Acesteaprecieriau
venitpotrivitafirmațiilorautoarei„nudoardinparteademons‐
tranțilorstudențidinpiațadelângăUniversitateadinBucurești,
careauprotestattimpdecâtevasăptămâniîncepândcu21aprilie
1990,darșidinparteaparticipanțilorlademonstrațiilepopulare
șidinparteajurnaliștilorindependențișiintelectualilor.Eisunt
depărerecăceicareauluatputereaodatăculovituradestatdin
22decembrieausimulatrăzboiulcivilpentrua‐șigenerapropria
lor legitimitate „revoluționară”. Argumentele citate pentru sus‐
ținereaacesteiteoriinupotfirespinseatâtdeușor”.58
Demenționatfaptulcă,înprimiianidupăcăderearegimului
comunist,istoriciistrăinicarepotfivăzuțicafiindceimaiimpar‐
țialiînapreciereaacțiunilorșiproceselordinRomânianuezitau
sălecataloghezecafăcândpartedinceeacenoidefinimdrepto
revoluțiepolitică,așacumaveasăobserveșiTimothyGartonAsh:„Nimeninuaezitatsănumeascăceeaces‐aîntâmplatînRomâniadreptrevoluție.Laurmaurmelor,aceastachiarașaarăta:mulțimimânioase pe străzi, tancuri, clădiri guvernamentale în flăcări,dictatorulpuslazidșiîmpușcat”.59
OinteresantădefinițiearevoluțieiogăsimlaDragoșPetrescu,
untânăristoricdeexcepțiecare,alăturideRuxandraCesereanu,
esteunuldintrepuținiispecialișticeacercetatcăderearegimului
politicdinRomânianuprinafilierealauncurentulcareneagăsau
nu caracterul revoluționar al evenimentelor ci a construit mai
întâiinstrumentedecercetare.Nuîntâmplătorlucrareaconsacra‐
tă analizei comparative a prăbușirii regimurilor comuniste din
centrulșisudestuleuropeansedeschidecuuncapitolintitulat
Cadruconceptualșiabordaremetodologicășiseînchidefiresccu
57 Anelly Ute Gabany, Romania's Unfinished Revolution, on line,http://www.wilsoncenter.org/publication/33‐romanias‐unfinished‐revolutionaccesatla20iunie201458Ibidem59TimothyGartonAsh,TheMagicLantern:TheRevolutionof’89WitnessedinWarsaw,Budapest,BerlinandPrague,NewYork:VintageBooks,1993
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|35
unaltulintitulatRevoluțiaexplicată.60DragoșPetrescudefineșterevoluția în termeni procesuali: „O revoluție este o schimbareinternărapidășifundamentalăavalorilorșimiturilordominantealeunei societăți,a instituțiilor salepolitice,a structurii sociale,conducerii și activității și politicilor guvernului, în urma unorprotesteînmasă,violentesaunon‐violente”.Observămcăaceastădefiniție are ca indicatoridebază înapreciereaevenimentelor:
a.Timpul în care se produce și el accepta ideea de schimbarerapidă;b. Schimbarea trebuie să acopere toatedomeniilede la
instituții și pârghii de administrare a puterii politice până la
valorile șimiturile care o susțin. În viziunea lui Petrescu, indi‐
catorulcelmaidesinvocatînteoriilecaredefinescconceptulde
revoluție,acelaalviolențeimaselorîmpotrivavechiuluiregim,nu
contează.Pentrua facedinaceastădefinițieun instrumentefi‐
cient de cercetare, Dragoș Petrescu adaugă și trei factori61 –structură, cultură și întâmplare – care permit, în opinia sa,înțelegerea cauzelor care conduc la apariția unei revoluții și
explicareaevoluțiilorcareaufostposibile.
Factorul cultural introdus de Dragoș Petrescu în analiza
căderii regimurilor comuniste din unele state foste satelit ale
Moscovei, inclusiv pentruRomânia esteunul important pentru
înțelegerearoluluijucatdeemoțiaprodusăînmasedeacțiunile
declanșate pentru destructurarea regimurilor comuniste.
PolimerisVoglisreferindu‐selarolulfactoruluiemoționalîncazul
definirii unei situații revoluționare observă că, după anii ’90,
„multestudiis‐auîndreptatcătrechestiuneaagențilormișcărilor
revoluționare și s‐au axat pe valori, idei și emoții ca factori
explicativi pentru mobilizarea populară.”62 Jean‐Pierre Reed a
60 Dragoș Petrescu, Explaning the Romanian Revolution of 1989: culture,structureandcontingency,EdituraEnciclopedică,2010,edițiaelectronică,online,http://www.scribd.com/doc/74078719/E‐Book‐D‐Petrescu‐Explaining‐the‐Romanian‐Revolution‐of‐198961Ibidem62 Polimeris Voglis,Talkin’abouta revolution, it sounds likeawhisper, inHistorien, volume 13, 2013, p. 52, on line www.historeinonline.org/index.php/.../164.pdf
36|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
cercetatroluljucatdefactorulemoționalîncoagulareamaselorîn
proceselerevoluționarecareauavutlocînAmericaLatină.63
Nimeni sau foarte puțini dintre cei care se aflau în stradă,
pentru a lupta contra dictaturii ceaușiste, aveau în minte un
model al evoluțiilor ulterioare dezirabil pentru societatea
românească. Lozincile de bază în momentul în care liderul
comunist român și‐a ținut ultimul discurs în public erau „JosCeaușescu!”,„AziînTimișoara,mâine‐ntoatățara!”.Acesteaau fost urmate, apoi, de altele date de evoluții și schimbarea
raportuluideforțe,cumafostcealansatăîndupăamiazazileide
22 decembrie, „Armata e cunoi”. Lozinca „Jos comunismul”aparedupăcâtevaziledelafugasoțilorCeaușescușiafostlansată
de acea parte amasei revoluționare care se va radicaliza și va
acuzagrupareaFSN,carevapreluaconducereaadministrativăa
țării,deconfiscareaputeriiprinloviturădestat.
ConceptuldeloviturădestatșidefinireaevenimentelordinDecembrie1989
UnaltconceptdesutilizatpentruadefiniDecembrie1989atât
înistoriografiaproblemei,darșiînliteraturamemorialisticășiîn
jurnalism, este cel al lovituriide stat.Aceastădezbaterenuaredoar caracter istoric ci și multiple implicații asupra evoluției
viitoareasocietățiiromânești.Româniiși‐audoritînDecembrie
1989 o nouă societate având ca punct de plecare doleanțele
exprimatemaiîntâi,înstradălaTimișoarașiBucureștișiapoiîn
toatățarașinuoschimbareauneielitepoliticedetestatecuoalta
„cosmetizată”.Oasemeneaschimbarederegimnuesteacceptată
denicio societate careașază labaza sademocrația,drepturile
omului și justiția socială. Lovituri de stat care au răsturnat
guverne constituționale democratice și au instaurat regimuri
brutaleșiopresiveimpuseauavutlocînmaimultesocietățidin
AmericaLatină,Africașialteregiunialelumii.Acesteaaucondus
63 Jean‐PierreReed,Emotions inContext:RevolutionaryAccelerators,Hope,MoralOutrage,andOtherEmotionsintheMakingofNicaragua’sRevolution,inTheoryandSociety33/6(2004),653–703,citatinPlimerisVoglis,op.,cit.,nota16
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|37
înmultesituațiilacrizăpolitică,confruntărisângeroaseșirăzboi
civil.Dinaceastăperspectivă,lovituradestatesterespinsădetoți
oameniicuvederidemocratice,inclusivderomâni,camijlocde
schimbareaunuiregimpolitic64.
RăspunsullaîntrebareadacăînRomâniaîndecembrie1989a
fostsaunuorevoluție,afostsaunuoloviturădestatnuesteușor
dedatînabsențaînțelegeriiconceptului,darșiamecanismelor
carepermitefectuareadelovituridestat.Estefoarteimportant
să înțelegemesențaacestuiconceptdeoarecemulțidintre isto‐
riciișianaliștiipolitici,caredefinescevenimenteledindecembrie
1989, ca fiind o lovitură de stat, ignoră importanța înțelegerii
esențeiacestuiconceptșipleacă,îndemersulanalitic,delaunele
ipotezeneconfirmatededocumente,nicidupăunsfertdeveac.
De altfel, trebuie subliniat faptul că nu numai în România
există o largă dezbatere asupra răspunsului la întrebarea dacă
prăbușirearegimuluicomunists‐aprodusprintr‐orevoluțiesau
printr‐oloviturădestat.IstoriculamericanMichaelD.Richards,
analizândevenimentele,de la fineleanului1989,dinRepublica
Democrată Germană și Cehoslovacia constata că „unii comen‐
tatori au exprimat dubii că evenimentele din 1989 au fost cu
adevărat revoluții. Totuși, o definiție adecvată a revoluției este
înlocuirea unui sistem cu altul și este ceea ce s‐a întâmplat în
1989.Dacă,atuncicândrevoluționariiauînlăturatvechiulsistem
comunist,auadoptatunsistemdemocraticșiallibereiinițiative
dejaexistente, înseamnăacest lucrucăacțiunile loraufostmai
puținrevoluționaredinacestmotiv?Dacărevoluțiiledin1989au
fost„desucces”saunuesteoaltăîntrebare,lacareestedificilde
răspuns uneori. Bineînțeles, în ceea ce a fost odată Republica
DemocratăGermană,mulțiarpunesubsemnulîntrebăriiideea
desuccesîntimpcealțiarconfirma‐o.”65
64Asevedeapelarg,GeneSharp,BruceJenkins,TheAnti‐Coup,Boston,MA:TheAlbertEinsteinInstitution,2003șiversiuneaînlb.francezăl’Anti‐Coupd’état, traduit de l’américain par Bernard Lazarevitch, texte publié àl’initiativedel’ÉcoledelaPaixdeGrenoble,L’Harmattan,200965MichaelD.Richards,RevolutionsinWorldHistory,Routledge,2004,p.100
38|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
ÎnRomânia,cauzelecareauconduslaacestedezbateriaprinse
suntmultiple.Celemaidesinvocatesuntlegatedelegitimitateași
contestareadecătreadversariipoliticiiagrupuluișia liderului
cares‐auimpusînpoliticaromâneascăpostdecembristădarșide
faptulcăschimbareaderegimnuesteunprodusautohtoncio
manipulareaevenimentelordelideriidelaKremlin,înfruntecu
MihailGorbaciov,prinintermediulagențilorsecreți.Acesteopinii
auinfluențatșicercetareaistorică.Unuldintreceicareauaccep‐
tataceastăipotezăesteșiistoriculfrancezGeorges‐HenriSoutou
caresusține,pebazauneianalizecomparateamoduluicums‐au
prăbușitregimurilecomunisteînțările‐satelitaleMoscovei,căa
existatovastă„schemădemanipulareșimanevrare“elaboratăde
Kremlin.66 Argumentul forte pe care își sprijină teza este că
„aproapeîntoatecazurile impulsul inițialpentruliberalizareîn
țărileEuropeideEstavenitdelaMoscova.Însă,obiectivulinițial
n‐afostoliberalizarerealăciosubstituireacomunismuluicuun
„socialism democratic“, reformat conservând în esență
nomenklaturași legăturacuMoscova“.67Acestplan„areușit, înmare,înRomâniașipentruuntimpînBulgariașiaeșuatînPolonia,Cehoslovacia, Ungaria și Germania de Est unde „eșaloanelecomuniste intermediare «reformiștii» au fost foarte repedemăturațiîncursultoamnei1989“68.Autorulfrancezesteconvinscă acestplana reușit să fie aplicatdeMoscova celmaibine în
România, „unde Ceaușescu a fost răsturnat și împușcat de
comuniștii«reformiști»careaupăstratapoiputereafărăsăiasă
realdinsistem“69.Unaltistoric,dealtfel,foartebuncunoscătoral
realitățilorromânești,AnneliUteGabanyi,afirmă:„Pentrucâtvatimp,aucirculatzvonuriînRomâniașiînafarăcăliderulsovieticMihailGorbaciovareun interesdeosebit în cariera lui Iliescu șipoatevedea înelchiarsuccesorul luiCeaușescu“.70Siguraceastă
66Georges‐HenriSoutou,op.cit.,p.700.67Idem.68Ibidem,p.702.69Ibidem70 Anneli Ute Gabanyi, The Ceaușescu Cult, The Romanian CulturalFoundationPublishingHouse,Bucharest,2000,p.282.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|39
informațienuplaseazăpeautoruleiîntabăracelorcarecontestă
caracterul revoluționar al înlăturării regimului comunist.
Analizânddinperspectivăistoricășicuoimaginedeansamblua
evenimentelor din decembrie 1989, Anneli Ute Gabanyi face
următoareaapreciere:„încontextulacestorrevoluțiidetipnou,
revoluțiaromânăesteceacareseapropiecelmaimultdemodelul
revoluțiiloreuropeneclasice,delaglorioasarevoluțieenglezăla
revoluțiafranceză,revoluțiaamericanășipânălarevoluțiarusăa
anului1917”71.
Oaltăipotezăpecareseconstruieștediscursulistoriografical
loviturii de stat din decembrie 1989, în România, pleacă de la
uneleinformațiilansate,înopiniapublică,deactoriiimportanțiai
evenimentelor din decembrie 1989, prin mărturiile făcute în
media sau prin scrieri cu caracter memorialistic. O asemenea
ipotezăogăsimininterviulacordatjurnalisteiSabinaFatipentru
cotidianulRomâniaLiberă(13aprilie2013)deunuldintreactoriiimportanțiaievenimentelordindecembrie1989,generalulSilviu
Stănculescu.Acestanuacceptăușorconceptuldeloviturădestat
pecareîlsugereazăjurnalistaSabinaFati,afirmândcă„așascriu
uniiistorici”,darnicinurespingeideea.Lainsistențelejurnalistei,
careafirmăcă„Esteevidentcăațidatoloviturădestat,pentrucă
dvs. ați preluat puterea chiar înainte de fuga lui Ceaușescu, în
dimineațazileide22decembrie,dupăceațifostnumitministru
șiațiordonatretragereaarmatei încazărmi”72,generalulSilviu
Stănculescu acceptă ideea și implicit folosirea conceptului în
dialog. Întrebat pentru cine a dat lovitura de stat, Stănculescu
afirmă:„EuputeamsăalegîntreIonIliescu,aflatpepoziții, Ilie
Verdeț,careeradispussăfacărepedeunguvernrecondiționat,
ConstantinDăscălescu,desprecareaveaminformațiicăvreasă
chemeMareaAdunareNațională.EumăgândisemlaMihaiBotez,
71Idem,72SabinaFati,VictorAtanasieStănculescu:Lovituradestatdindecembrie‘89nuafostdatăpentruIliescu,online,http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/victor‐atanasie‐stanculescu‐‐lovitura‐de‐stat‐din‐decembrie‐%E2%80%9889‐nu‐a‐fost‐data‐pentru‐iliescu‐299162
40|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
darnuștiamdeundesă îl iau”73.Amredat acest fragmentdin
interviupentrucăafostluatînmulteanalizeșicercetăricaipo‐
tezădelucru.Dupăcevomanalizaconceptuldeloviturădestat,
așacums‐aprocedatșicuunaltinstrumentdelucru(conceptul
derevoluție),cititoriivorputeasăajungăsingurilaoconcluzie
saualta!
Unuldintre analiștii ceimai fervenți susținători ai transfor‐
măriiuneirevoluțiipașniceînloviturădestatorchestratădeun
grupdisidentdincadrelemarginalizateînPartidulComunistdin
România, de liderul comunistNicolaeCeaușescu, esteVladimir
Tismăneanu. Într‐unrecentarticol,publicatpeblogulpersonal,
referindu‐selaapreciereapecareValentinCeaușescuofăceala
adresaevenimentelordinDecembrie,scria:„Mizeriaaconstatîn
deturnarea, confiscarea,manipularea acesteimișcări revoluțio‐
nar‐civice anticomuniste de către junta condusăde Ion Iliescu,
Petre Roman, Victor Atanasie Stănculescu, Silviu Brucan, N. S.
Dumitru, Gelu Voican Voiculescu și ceilalți uzurpatori ai revo‐
luției.Înaldoilearând,revoluțiaafostpașnică.ViolențaavenitdinpartearegimuluicomunistcondusdeN.Ceaușescu,soțiasa
(șefacadrelorpartidului)șilocotenențiilor:ManeaMănescu,C.
Dăscălescu,IonDincă,Gh.Rădulescu,IulianVlad,EmilBobu,Ion
Coman,Const.Olteanuetc.Fazaurmătoareaviolențeiafostdirect
legată de provocările organizate de succesorii lui Ceaușescu,
probabilîncolaborarecusovieticii.Ceicareaudemonstratpașnic
laTimișoara,București, Cluj, Sibiu,Brașovau fost însuflețițide
chemareademocrației,dedorințadeasepunecapătunuisistemilegitimșicriminal74.
Pedealtăparte,studiirecentearatăcă,înistoriasecoluluial
XX‐leaauexistatsituațiicândomișcarepopularăafostutilizată
capretextdeunlidersprijinitdearmatăsaudealteforțe,pentru
adaoloviturădestat.Aceastăteorie,dupăuniispecialiști,poate
73Ibidem74VladimirTismăneanu,UnmesajpentruValentinCeaușescu:Revoluțianu
afostomizerie,online,http://tismaneanu.wordpress.com/2009/12/19/
un‐mesaj‐pentru‐valentin‐ceausescurevolutia‐nu‐a‐fost‐o‐mizerie/
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|41
fi aplicată și situației din România, din decembrie 1989. Din
această perspectivă, este utilă pentru cercetător, dar și pentru
opinia publică, atât cunoașterea și înțelegerea conceptului de
lovitură de stat, darmai ales raporturile care pot apărea între
aceste două situații posibile în cazul unei schimbări de regim
politic,fărăaseurmacaleademocraticăaalegerilor.
Există atât în literatura istorică, dar și în cea politologică și
juridicăo largădezbateredacăo loviturădestatesteuntipde
revoluțiesaudistinctdeea75.Celemaimulteteoriitindsăfiede
acordcăoloviturădestateste„unaccidentvascularcerebralde
forțălaconducătoriispecialealeunuisistemstabilitdeguvern,de
obicei,executatedecătremembriaigrupuluideguvernare,dar
nucuscopuldeaschimbasistemul.76„Pentrualțicercetători,cum
ar fi David C. Rapoport, dezbaterea privind răspunsul la între‐
bareadacăoloviturădestatesteuntipderevoluțienuestelafel
deimportantăcarecunoaștereaimprevizibilitățiișiaimportanței
salepentruevoluțiasocietății77.Acelașilucrucredeșiprofesorul
PavelK.BaevcercetătorlaPeaceResearchInstitutedinOslo.Într‐oanaliză,consacratăschimbăriideregimînunelestatedinsfera
deinfluențăaKremlinului,acestaafirmăcănuestebeneficdea
începe analizade la o ipoteză și apoi colectareadedocumente
justificativedeoarecearconducelaprejudecățiînanalizaproble‐
melorcontroversate.Pedealtăparte,seîntreabăcumartrebui
procedat în analiza cazurilor concrete, cumar fi revoluțiiledin
EuropaCentralășideSud‐Est.Cumartrebuisăfieselectateeveni‐
mentele? Acest lucru se poate face doar prin alegerea unei
definiții,însă,acestlucruarconducelaaparițiauneibazededate
pentru manipulări suplimentare. Acceptarea unei definiții ca
75 Edward Luttwak, Lovitura de stat. Ghid practic, Editura Compania,București, 2013; Carl J. Friedrich, An IntroductoryNote on Revolution, inRevolution:NomosVIII,ed.CarlJ.FriedrichNewYork:AthertonPress,1966,p.5.76CarlJ.Friedrich,AnIntroductoryNoteonRevolution,inRevolution:NomosVIII,ed.CarlJ.FriedrichNewYork:AthertonPress,1966,p.5.77 David C. Rapoport, Coup d’Etat: The View of theMen Firing Pistols, inRevolution:NomosVIII,ed.CarlJ.Friedrich,NewYork:AthertonPress,1966,p.54.
42|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
reper de analiză ar conduce la cercetarea câtorva revoluții de
succes și eliminareaunor evenimente care aparțin încercărilor
nereușite,cumarficeledenumite„revoltă”.
FoarteinteresantăesteopinialuiChalmersJohnsoncarevede
lovituradestatcaunelementdeinițiereauneirevoluții.Înopinia
sa,„oloviturădestatestebinevenităînmodteoreticdacăsiste‐
mularenevoiedeschimbare,iarrevoluțiaarputeaizbucnidacă
elita se opune acestei schimbări”78. Bruce W. Farcau, într‐un
excelentstudiudesprelovituradestat,79acercetatnaturaprecum
și modalitățile prin care lovitura de stat poate fi executată. El
descrieolovituradestatcapeunfenomennebulosiarprinmoda‐
litățileprincaresepregăteșteșiseexecutăarecaractersecret.
Aceastadevinepublicădupăceseproduceși,dinaceastăcauză,
existăpuținedocumentecarerămânpentruaficercetatedecătre
istoric.Elconsiderăcălovituradestateste„unatacdecordsau
atacparalizantvenitdininteriorulcorpuluipolitic”.80
În cercetarea fenomenului schimbărilor politice prin forță,
conceptuldeloviturădestat,introdusînliteraturadespecialitate
de Edward Luttwak, s‐a bucurat de o largă apreciere și a fost
adeseautilizatpentruadistingeîntrerevoluțieșialteformede
înlăturareaunuiregimpoliticcareși‐apierdutlegitimitatea.În
concepțiaacestuia,o loviturădestatpresupuneutilizareaunor
elemente din toate celelalte forme și mijloace prin care se
răstoarnăunregimpoliticdar,„spredeosebiredecelemaimulte
dintre ele ea nu este în mod necesar sprijinită de intervenția
maselorsau,într‐omăsurăcâtdecâtsemnificativă,deoforțăde
tipmilitar”81.Oaltătrăsăturăimportantăauneilovituridestat
este aceea că „ea nu implică o orientare politică anume.
78 Chalmers Johnson, Revolutionary Change, Boston: Little, Brown, andCompany,1966,p.137‐138,apud,RoseE.Facchini,ThePresenceofCoupsd'État within Revolutions: Effects on Population Health, on line,http://digitalcommons.salve.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1003&context=masters_theses79BruceW.Farcau,TheCoup:TacticsintheSeizureofPower,Westport,CT:PraegerPublishers,199480Ibidem,p.381EdwardLuttwak,op.,cit.,p.31
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|43
Revoluțiilesunt,deobiceidestângaînvremeceunpucisauunpronunciamentoesteinițiatdeforțededreapta.Oloviturădestatesteînsăneutrădinpunctdevederepoliticșinuexistăoprezum‐
țieclarăcădobândireaputeriivafiurmatădepromovareaanu‐
mitorpolitici.”82 Câtedintre lucrările consacrate evenimentelor
dindecembrie1989,carepromoveazăideealovituriidestat,au
învederemăcaracestedouăelementesubliniatedeunuldintre
ceimairecunoscuțiteoreticieniailovituriidestat?
Spredeosebiredeproceselerevoluționare,lovituradestatare
nevoie de planificare și de o organizare extrem deminuțioasă
pentruasurprindeleadership‐ulcaregestioneazătreburilesocie‐
tățiilaacelmoment.Dinacestmotiv,BruceW.Farcauconsiderăși
el că loviturile de stat sunt susceptibile de a fi non‐violente în
execuțieșinuaunevoiedesuportulmaselor83.Laaceastăcon‐
cluzieaajunsșiPeterC.Sederbergcareconsiderăcăoloviturăde
statnusecaracterizeazăniciprintr‐oviolențăpescarălargă,nici
printr‐unnivelridicatdedistrugere.84
Lovituriledestataucaracterprocesualși,înciudaunorparti‐
cularitățicaredauunicitatepentrufiecarețarăundesepetrece,
audouăfazecaresuntcomunetuturor.Primaestefazadepregă‐
tire iar cea de‐a doua este faza activă (sau „neutralizare”).
Utilizarea violenței împotriva liderilor răsturnați de la putere
depindedesuccesulprimeifaze85.
Oloviturădestat, îngeneral, începecuformareadegrupuri
conspirative alcătuite din elemente ale armatei, serviciilor de
informațiiinterneșiexterne,dinoamenipoliticiaparținândunor
partideradicalesaudeextremădreaptăcarecaddeacordasupra
unuiplanderăsturnareauneiputerilegitime.Elementulsurpriză
șislăbiciuneainstituțiilordeasigurareaordiniiconstituționaleși
a celei publice fac posibilă reușita unei lovituri de stat în doar
câtevaoredeladeclanșareei.Puciștiivictorioși,observăanaliștii
82Ibidem.83BruceW.Farcau,op.,cit.,p.784 Peter C. Sederberg, FiresWithin: Political Violence and RevolutionaryChange,NewYork:HarperCollinsCollegePublishers,1984,p.48;56;6085BruceW.Farcau,op.,cit.,p.8
44|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
americani Gene Sharp și Bruce Jenkins, păstrează ordinea
constituționalășiconservăintactaparatuladministrativcentralși
local,structuraforțelorarmateșiacelordepolițiepecareleia
doarsubcontrol.86
Analizamoduluicumaufostefectuatelovituridestatreușite
saueșuate,înadouajumătateasecoluluitrecut,aratăcă,dinmo‐
mentul declanșării, puciștii iau sub control clădirile adminis‐
trațieicentraleșilocale,aleinstituțiilorpublice,înspecialcelede
comunicații,darșiunelecentrestrategiceconsiderateafiesen‐
țiale pentru controlul societății. Din acest moment, apare o
problemă,șianumeceaalegitimitățiicelorcarepreiauputerea
politicășiobțineriiunuiminimdeacceptaredinparteasocietății
civile.87Acestaestemomentulîncareceicareconsiderăcăprăbu‐
șirearegimuluicomunists‐afăcutprinloviturădestatconsideră
căs‐atransformatradicalmișcarearevoluționară.Așas‐aunăscut
miturile:revoluțieiconfiscate,acomplotuluiextern,amanipulării
maseloretc.Conștientsaunu,adepțiiunorasemeneascenariifie
ignorăprimaetapă/fazăauneilovituridestat(pregătireaîncons‐
pirativitateșiorganizareapuciuluifărăniciunsprijinpopular),fie
pun semnul egal între revoluție și lovitură de stat. În această
privință,GeneSharpșiBruceJenkinsfacodistincțieclarăîntre
celedouămodalitățideaschimbaunguvernsauunșefdestat,
deși, uneori, puciștii numesc lovitura lor de stat „revoluție”.
Specialiștiiamericanidefinesc„Lovituradestat–unactconspi‐
rativpusînacțiunedeominoritatecareseplaseazăînopusulunei
revoluțiiefectuatedemaselepopulare.”88Disociereaconceptului
de revoluțiedecel al lovituriidestato face șiTimurKuranpe
același criteriu și anume lipsa participării populare la acțiune.
Acestaconsiderăcă„oloviturădestatcareimplicăînlocuireaunei
serii de lideri cu alta, fără participare populară sau un impact
majorasupraordiniisociale,nuesteorevoluție.”89
86GeneSharp,BruceJenkins,op.,cit.,p.21‐2287Ibidem,p.43‐4488Ibidem,p.2189TimurKuranop.,cit.,p.42
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|45
Legătura dintre masa critica a societății manifestată prin
ample proteste și schimbarea de regim este importantă. Dacă
opiniapublicăpercepeschimbareaderegimcaoloviturădestat
intervinepentruaostopa.GeneSharpșiBruceJenkinsajungla
concluziacă„societateapoateblocaobiectivelepuciștilorșipoate
neutralizalovituradestat,dacărepudierea,lipsadecooperareși
neîncrederea suntputernice, determinate și generalizate.”90Un
exemplu,devenitclasicînacestsens,esteeșeculsuferitdepuciștii
careaudatolovituradestatînURSS,înaugust199191.Dacăapli‐
cămaceeașijudecatăasupraevenimentelordinRomâniaapareo
întrebare,carepesteaniparefirească,șianumedecepopulația
nu a reacționat la chemarea opoziției anti‐FSN și au ignorat
mișcăriledeprotestaleopozițieidinfebruarie‐iunie1990?Acest
faptafostremarcatșideuniianaliștioccidentali.Astfel,Jessica
Kuntz, referindu‐se la evoluția evenimentelor din România,
remarca raporturile de forță dintre elita FSN și protestatari în
prima jumătateaanului1990,cânda funcționat „PiațaUniver‐
sității”: „Ominoritate a populației, compusă în primul rând dinstudenți,s‐aexprimatînfavoareauneirevoluțiicaaceleapecarele‐au văzut izbândind în alte părți ale Europei de Est. Ei îșiimaginauunregimpost‐Ceaușescucarenueradoarprosper,cișidemocratic,capitalistșioccidental.”92
Din această perspectivă, este firesc ca, pentru o bună înțe‐
legereaschimbărilorderegimprinrevoluții,analiștiișiistoricii
săcercetezelegăturadintreprotestelepopulareșilovituradestat.
BrettAllenCasperșiScottA.Tysonauanalizatoseriedelovituri
de stat apărute pe fondul unor proteste de amploare în Egipt
(1956), Irak (1968) și Siria (1970). Exemplul relevant este
situația din Libia, după războiul de șase zile. Protestatarii din
douămari aglomerări urbane, Tripoli și Benghazi, au forțat pe
regele Idris să adopte politici anti‐occidentale. Protestele au
90GeneSharp,BruceJenkins,op.,cit.,p.4591Ibidem,p.13‐1992JessicaKuntz,EliteandMassesintheRomanianRevolution:ExplainingtheJune 1990 Mineriade, online http://www.anselm.edu/Documents/NHIOP/Global%20Topics/2010/Kuntzpaper.pdf
46|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
continuatși,peacestfond,uncăpitannecunoscutlaaceadatăpe
nume Muammar Gaddafi, ajutat de armată și poliție, a dat o
loviturădestat.Alteexempledeprotesteurmatede lovituride
stat/tentativă sunt cele din Dahomey (1963), Grecia (1973),
Birmania (1988 ), Thailanda (2006) și, cel mai recent, Egipt
(2013)93. Cercetarea empirică a acestor situații atrag atenția
cercetătorilor de la New York University că această legătură
dintreprotesteșilovituradestatesteposibilădoarîncazulsocie‐
tățilordemocraticesaucvasideschise,încaremediaesteliberăși
puținprobabilăpentrusocietățiledetipautoritarsaudedicta‐
tură, unde controlul informațiilor este absolut94. În România
premergătoare izbucnirii revoluției anticomuniste, controlul
informațiilorprintoatemijloaceledeinformareeraduspânăla
limitaabsurdului.Așaseexplicădecenuaexistatomișcarede
tipSolidaritatea,ca înPoloniasauCarta77,ca înCehoslovacia.
Lideriiacestororganizațiiaudesfășuratactivitățicareaucontri‐
buitlaschimbareaimaginiiregimurilorcomunistedinacestețări
și, totuși, nimeninupune la îndoială caracterul revoluționar al
schimbării!
Pentru înțelegerea procesului de înlăturare a regimului
comunistînRomânia,intervenitîndecembrie1989,analizamo‐mentuluiîncareaparenegarealegitimitățiicelorcareaupreluatputereaînsocietateșirefuzulsocietățiiciviledeacooperacunoii
lideripolitici.Nulipsitdeimportanțăesteanalizamaseicriticea
celor care au negat legitimitatea liderilor care au condus
revoluția. Aici apare diferența majoră între lovitura de stat
organizată și datădeun grup restrâns și revoluție, ca expresie
generalizatăanevoiideschimbare.95
93BrettAllenCasper,ScottA.Tyson,PopularProtestandEliteCoordinationin a Coup d’´etat, online http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2105409,accesatla12iunie201494Ibidem,p.7‐1595 A se vedea pe larg, Ethan Bueno de Mesquita, Regime Change andRevolutionary Entrepreneurs, online, http://www.polisci.umn.edu/pecolloquium/EBM‐04‐09‐1.pdf, Goldstone, Jack. 1994. “Is RevolutionIndividuallyRational? Groups and Individuals inRevolutionary Collective
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|47
Primeleproteste,princares‐acontestatlegitimitateanoiielite
instaurate la putere prin revoluții, au apărut la sfârșitul lunii
ianuarie199096darideeadelovituradestatapareîndiscursul
publicmultmai târziu97.Dealtfel, ideeapotrivitcăreiaregimul
Ceaușescus‐aprăbușitprinloviturădestatnuafost lansată în
spațiul public în urma unor cercetări temeinice a ceea ce s‐a
întâmplatprinutilizareadeinstrumenteriguroase,cumarficon‐
ceptuldeloviturădestatversusrevoluție,normelejuridicecare
consacrăsaunuoasemeneasituație.Jurnaliștiiaufostceicareau
pussubsemnul întrebăriicaracterulrevoluționaral răsturnării
regimuluiCeaușescu.CărțișiarticolesemnatedeMichelCastex,
OlivierWeber și Radu Portocala au indus ideea potrivit căreia
scânteiacareaduslarăsturnarearegimuluipoliticafostlansată
dinlaboratoareleKGB.98Acesteopiniiauexercitatoinfluențăpe
termenlungasupradezbaterilordespreRevoluțiadinRomânia.
LucrareasemnatădeNestorRateș,publicatălaaproapedoianide
laprăbușirearegimuluicomunistîncearcăsăargumentezeteoria
lovituriidestat,aducândargumentetotdinmedia99,înspecialun
Action.”RationalityandSociety6(1):139–166.Zimmermann,Ekkart.1983.PoliticalViolence,Crises,andRevolutions.London,UK:Routledge96 Peter Siani‐Davies,TheRomanianRevolutionofDecember1989 Ithaca:Cornell UP, 2005, p. 247‐252; Federico M. Rossi, From the Coup to theEscalationofViolence:theTransitiontoDemocracy inRomania inCosmosWorking Paper, 2012/13; Vladimir Tismăneanu, RomanianExceptionalism? Democracy, Ethnocracy, and Uncertain Pluralism in Post‐CeaușescuRomania,inDawisha,KarenandParrott,Bruce.Politics,PowerandtheStruggleforDemocracyinSouth‐EastEurope,Cambridge:CambridgeUP,1997,p.430‐43197TomGallagher,Furtuluneinațiuni.Romaniadelacomunismîncoace,p.92‐13298 A se vedeaMichael Shafir, Ceausescu'sOverthrow: PopularUprising orMoscow‐guidedConspiracy?ReportonEasternEurope,Vol.1,No.1,1990,pp. 15‐19; Nestor Ratesh,Romania:TheEntangledRevolution, Center forStrategicandInternationalStudies,Washington,1991,pp.81‐85,asevedeași ediția in limba românăNestorRateș,România: revoluția încâlcită, trad.SandaGrigoriu,a3‐aediție,Pitești,Paralela45,1999,pp.105‐106;PeterSiani‐Davies, Revoluția română din decembrie 1989, trad. Cristina Mac,București,Humanitas,seria„Istorie”,2006,p.24699NestorRatesh,Romania:TheEntangledRevolution, Center forStrategicandInternationalStudies,Washington,1991,pp.81‐85
48|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
interviu cu generalul Militaru, ministrul Apărării în guvernul
post‐revoluționar, publicat de revista franceză Le NouvelleObservateur.Acestaarecunoscutcă„ei”auconstituitunnucleuînpregătirealovituriidestatde‐alungulanilor,șicătotulaveasăfie
gatapânăînprimăvaraanului1990.100Laoconcluzieasemănă‐
toareajungeșiVeronicaSzabo,careacercetatevoluția inscrip‐
țiilordepeperețiiprincipalelorclădiridincentrulBucureștiului,
undeauavutlocdemonstrațiiledindecembrie1989șialunilor
careauurmatrăsturnăriiregimuluiNicolaeCeaușescu101Această
teorie,lansatădemediaoccidentaleșipreluatăapoideistorici,a
fostcontrazisădeunuldintreactoriievenimentelordindecem‐
brie1989, SilviuBrucan caredeclara la4 ianuarie1990: „SuntuimitcăziareserioasedinOccidentaupututsăînghităopovesteatât de grosolan fabricată. Nu am crezut niciodată că ziareleoccidentalesuntașadevulnerabile”.Acestaîșiîncheiaconferințaastfel: „Dacă ar fi fost un complot care l‐ar fi răsturnat peCeaușescu, sigur cănoine‐am fi lăudat cuacesta șiam fi făcutcapital politic dintr‐o asemenea faptă în fața poporului român.Modestianuestepunctulcelmaitarealpoliticienilorromani”102.
Problemaesențialăpentruînțelegereanaturiirăsturnăriiunui
regimpoliticestedacătrebuiesaunusădistingemîntrerevoluție
șiloviturădestat,săadmitemsaunurevoluțiașilovituradestat
căpotsăfacăpartedinacelașiprocescaetapedistincteînevoluția
evenimentelor. CraneBrinton a continuat acest impuls empiric
diferențiindîntreloviturădestat,casimplăînlocuireauneielite
decătrealta,șirevoluțiilemajore,precumceafrancezăsaucea
rusă, care au fost însoțite de schimbări sociale, politice și
100Apud,ChrisD.Ivanes,Romania:AKidnappedRevolutionandtheHistoryof A Pseudo‐Transition, on line http://www.arts.monash.edu.au/publications/eras/edition‐2/ivanes.php,accesatla2iulie2014101VeronicaSzabo,Handwritingon thewall, onlinehttp://users.ox.ac.uk/~oaces/conference/papers/Veronica_Szabo.pdf,accesatla2iulie2014102 Rolul jurnaliștilor în revoluția din decembrie 1989, onlinehttp://www.oltenianews.com/rolul‐jurnalistilor‐in‐revolutia‐din‐decembrie‐1989/,accesatla2iulie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|49
economice”103.ÎnmodasemănătorșiGeorgeBlankstensugerează
că ar trebui să distingem între lovitură de stat și revoluție. Își
bazeazăaserțiuneapecercetarearevoluțiilorcareauavutlocîn
AmericaLatină,înspecialpeceamexicană.104ÎnRomâniaexistă
opiniipotrivitcărora„Revoluțiaromânănuesteunbloccompact,
nu este o mișcare împinsă spre deznodământ de o inspirație
unică,ciesteorezultantă.Înanalizarevoluțieiromâne,trebuiesă
distingemîntreparteacareținederevoltastrăziișiparteacare
ține de complotul nomenclaturist. Cele două componente ale
revoluției române sunt ca două fire, din care s‐au țesut atât
contrasteleeibizare,câtșiistoriaulterioară,lafeldespecială,a
României.”105
Acesteopiniiauinfluențat,într‐ooarecaremăsură,percepția
specialiștilorșiistoricilordinOccident.Unexemplurelevantdin
acest punct de vedere este modul cum explică evenimentele
CatherineDurandin.Întrebatădacăafostrevoluțiesaulovitură
de stat, în decembrie 1989, într‐un interviu acordat ziaristului
VictorRoncea,aceastaafirmătranșant:„Afostorevoluțieînmin‐
țileoamenilor,ceicareaudemonstratpestrăzi,erausinceri,nu
știaucăexistaomanipulare.Eraulegațidegreveledin1987,de
opiniilestudenților,dinaintededecembrie1989.Aceștioameni
au fost revoluționari prin faptele lor. Însă, în același timp, în
spateleacestuicadru,aexistatoloviturădestatșiacumcudeschi‐
derea arhivelor și cu studiile luiAlexandru Stoenescu se poate
înțelegeces‐aîntâmplatînspatelescenei.Astfelcăsepoatespune
căînacțiuniafostorevoluție,însădefaptafostoloviturădestat.
Dacăașîncercasămergmaidepartecuaceastadefinițieașspune
căa fostorevoluțiepoliticaprinaceeacăConstituțiadin1991
esteoconstituțiedemocratica.Însă,înacelașitimp,nuaexistato
103 Crane Brinton, The Anatomy of Revolution, New York: Vintage, 1952,p.3‐4104 George Blanksten, Revolutions, In H. E. DAVIS (ed.), Government andPoliticsinLatinAmerica,NewYork:RonaldPress,1958,p.72105 Roman Horia Patapievici, Revoluția română: câteva fapte, câtevaparadoxuriînRevista22,onlinehttp://www.revista22.ro/revolutia‐romna‐cteva‐fapte‐cteva‐paradoxuri‐7183.html,accesatăla13iunie2014
50|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
revoluțiesocialăreală,oamenicarefăceaupartedinconducereau
rămas la putere în continuare și unii se află încă în Camera
Deputaților”106.
Alți autori vorbescdespre o „loviturăde stat revoluționară”
ceea ce înseamnă că revolta populară și lovitura de stat s‐au
suprapus și inter‐condiționat reciproc.107 În timp ce revolta
popularăavrutsărăstoarnecomunismulșisăseîntoarcăvalorile
europene, lovitura de stat a vrut să înlocuiască pe dictatorul
Ceaușescu.Revoltaafostspontană;lovituradestatafostpreme‐
ditatăcu lunisauchiarani înainte.Oameniis‐aurăzvrătitnon‐
violent,întimpceconspiratorii„s‐aubazatpeviolență”108.Încele
dinurmă,poporulaspirala„normalitateeconomică”,întimpce
ideologialovituriidestatmenitesăinstituieunelemăsuridetip
perestroika,urmamodelulluiGorbaciov109.Ipotezauneirevoluții
hibridateogăsimșiînlucrareaRuxandreiCesereanu,carefaceo
analiză,porninddelaafirmațiilefăcutedeunuldintreprotago‐
niștii scenei revoluționare, generalul ȘtefanGușă.110Afirmațiile
generaluluiGușăarfitrebuitsăfieconfruntatecudocumentede
arhivădaracestedocumente lipsescdinmotiveobiective, însă,
acestfaptnuîiîmpiedicăpeautoriiunorasemeneateoriisăfie
fermipepoziție!
Suntimportanteacesteanalizedeoareceinfluențeazămenta‐
lulcolectiv.Reprezentărilepecarememoriacolectivăauneisocie‐
tăți stochează și valorizează anumite evenimente influențează
comportamentul individualșisocial.Percepțiasocietățiiasupra
moduluicumRomânias‐adespărțitdeepocasocialismuluiafost
puternic influențatădepolemicapurtată în spațiul academic și
mediatic pe această temă. Datele unor sondaje efectuate la o
106 Victor Roncea, Coproducția KGB‐CIA din Decembrie ’89, online,http://roncea.ro/2008/12/22/coproductia‐kgb‐cia‐din‐decembrie‐89/,accesatla23august2014107AnneliUteGabanyi,Revoluțianeterminată,FundațiaCulturalăRomânăPress,București,1999,p.159.108Ibidemp.160109Ibidem110RuxandreiCesereanu,Decembrie89.Deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,2009,p.142‐143
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|51
distanțădezeceani(1999și2009)aratăcăavemde‐afacecufalii
importanteînmemoriacolectivă,cuprivirelaceeaces‐aîntâm‐
plat înDecembrie1989.Acestemăsurătoriaratăcănuexistăo
versiune care să domine cu majoritate absolută (peste 50%)
reprezentărilecolectivecuprivire la răsturnarea luiCeaușescu.
Potrivitdatelordinsondajulefectuatînanul2009,comparativcu
1999, procentul celor care văd „evenimentele” din Decembrie
1989, ca „Revoluție”, a crescut de la 40% la 47%111. Sociologii
explicăaceastăcreștereporninddelauneleipoteze.Unadintre
elepleacădelaideeacă,înciudafaptuluicătranzițiapostcomu‐
nistădinRomâniaafostmarcatădenumeroaseconvulsiipolitice,
economiceșisociale,comparativcuperioadadedinaintede1989,
s‐auînregistratprogresesemnificativeînceeacepriveștedreptu‐
rileșilibertățileindividuale‐începândcuobținereadreptuluila
opinie, asociere, libertate religioasă, libertatea presei, alegeri
libere,restituireaproprietățilorconfiscateabuziv(maialesînme‐
diul rural) etc. O alta care prezintă interes pentru cunoașterea
impactului pe care literatura revoluției redimensionează sau
modificăreprezentărilesocialearelabazăfactoruldemograficîn
analiză.Astfel,majoritatearespondențilordinsondajulefectuat
în2009auluatcunoștințăde„evenimentele”din1989prininter‐
mediulmanualelordeistorie,careprezintăDecembrie1989cape
orevoluție(cuuneleamendamente,desigur).Ipoteza„lovituriide
stat” nu avea mai mulți adepți în 2009 decât în 1999 și era
îmbrățișatăîncontinuaredepesteotreimedinpopulațiaadultă
a țării (36%).Acest lucrune arată că reprezentărilepopulației
asupraprocesuluideschimbarearegimuluipoliticsuntîndirectă
legăturăcuopiniilesalepoliticeșimaipuțincurezultatelecerce‐
tării științifice. Oamenii sunt dispuși să caracterizeze evoluțiile
politicetranșant,fărăsăaducăexplicații.Ciudatcăacestlucruîl
facuneorișiistoricii.Unistoricconstănțeanîntrebatdeunziarist
de la România Liberă dacă în decembrie 1989 a fost sau nu
111CătălinAugustinStoica,AfostRevoluțiesauloviturădestat?InJurnalulNaționaldin18noiembrie2009
52|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
loviturădestatafirmă: „Dacăa fosto loviturădestat?Păieste
imposibilsănufifost”.112
AndreiPleșuasurprins,înstilulsăucaracteristic,cumaparși
selipesceticheteunorevenimentedinistoriarecentăapoporului
român.Ideeadesuperficialșidezbaterededragulpolemiciipara
fielementedefinitorii.Despreideeadeloviturădestatrealăsau
nu în istoria recentă a românilor acesta notează: „Când cu
referendum‐uldinvaralui2012,n‐amreușit,totnoi,săfacemdin
formula„loviturădestat”oformulăvagă,uninstrumentdeluptă
politică?Amavut,cualtecuvinte,o„loviturădestat”,lasfârșitul
căreia cei vizați de eaau ieșit învingători (adicăn‐au fost înlă‐
turați),ceicareaugândit‐oaupretinscă,defapt,n‐aufăcutnimic,
bachiarcă,pânălaurmă,aufostperdanți(alăturidealegători)ai
uneimultmaișmechere„lovituri”,datedeCurteaConstituțională.
Undes‐amaivăzut„loviturădestat”desprecaresănusepoată
spune,riguros,dacăaavutsaunuloc?!Defapt,totulaînceputcu
decembrie1989,cânds‐avorbitbade„revoluție”,bade„lovitură
de palat”, ba, eufemistic, despre „evenimente”, sau despre
„loviluție”.Încemăprivește,sentimentulmeușimărturiameae
că și în 1989 și în 2012 lucrurile au arătat mai curând a
bramburealămaimultsaumaipuținnorocoasă.N‐amperceput
urme subtile de „organizare”, iar ceea ce avea aerul de a fi
„organizat”aduslaeșec”113.
Decembrie1989interpretatprinteoriileconspirațieișicomplotului
Cauzelecareauconduslaprăbușirearegimurilorcomuniste,
dinultimuldeceniualveaculuiXX,aufostanalizateașacumam
văzut,dinvariiperspectiveatâtdinpunctdevederealunorteorii,
112AncaDragomir,IstoriculGheorgheDumitrașcu:Esteimposibilcaîn1989sănufifostoloviturădestat,onlinehttp://www.romanialibera.ro/special/reportaje/istoricul‐gheorghe‐dumitrascu‐‐este‐imposibil‐ca‐in‐1989‐sa‐nu‐fi‐fost‐o‐lovitura‐de‐stat‐209270accesatla12iunie2014113AndreiPleșu,Oloviturădestatoriginală,înRevista22,din24.022014,online, http://www.revista22.ro/o‐lovitura‐de‐stat‐originala‐38404.html,accesatla12iunie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|53
câtșialinstrumentelordecercetare,așacăteoriileconspirației
nuaveaucumsănuprindășisănuaprindăimaginațiaromânilor
în încercareadea afla câtmaimultedesprecăderea regimului
NicolaeCeaușescu.Cutoatecăsuntspecialișticareconsiderăcă
„ceamaimareparteateorieiconspirațieivioleazăînmodflagrant
metodologiile academice și este, în consecință, respinsă”114
tentația de a le utiliza ca grilă explicativă pentruRevoluția din
decembrie1989este foartemaredatorită faptului că în aceste
evenimenteaufostimplicateserviciilesecreteatâtdințară,câtși
dinstrăinătate.Pedealtăparte,trebuiespuscăasemeneatentații
deainterpretauneleevenimenteseîntâlnescșiînaltepărțiale
lumii.Înunuldinnumerelesaledinanul1991,WashingtonPostafirmacătrăim„într‐oerăateoriilorconspirației”,înaintedease
autocorectaîn1994,susținândcăprimulmandatalluiBillClinton
„amarcat începutuluneinoierea teoriei conspirației.”115Unul
dintreprestigioșiianaliștiaiproblemei,DavidAaronovitch,crede
că Occidentul „trece în prezent printr‐o perioadă de conspi‐
raționism la modă”116, în timp ce Daniel Pipes consideră că
„teoriileconspirațieiauatinspunctulmaximlaînceputulceluide‐
alDoileaRăzboiMondial,daraudecăzutconstantdupăaceea.117”
Conspiraționismul,dincolodefaptulcăpoatefiutilizatcain‐
strumentdeanalizăaunuifenomensocial,cumaufostrevoluțiile
înistorianaționalășiuniversală,118poatefifolositdeceiintere‐
sați pentru a critica regimul sau a‐l apăra împotriva criticilor.
114BrentCooper,TowardsaTheoryofConspiracy:AnalyzingHiddenPowerinGlobalization Processes, online https://www.academia.edu/890092/Towards_a_Theory_of_Conspiracy_Analyzing_Hidden_Power_in_Globalization_Processes,accesatla20octombrie2014115 The Age(s) of Conspiracy Theory, on line http://apsapolico‐mmpreconference.weebly.com/uploads/1/2/8/0/12803661/polcom‐uscinski.pdf,accesatla20octombrie2014116DavidAaronovitch,VoodooHistories:TheRoleofConspiracyTheory inShapingModernHistory.NewYork:RiverheadBooks,2010,p.15117DanielPipes,Conspiracy:HowtheParanoidStyleFlourishesandWhereItComesFrom,NewYork:Touchstone,1997,p.XII118Dr JovanByford,ConspiracyTheories:ACritical Introduction, PalgraveMacmillan,2011;
54|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
DavidBrionDavis a remarcat că „cruciadele împotriva subver‐
siuniinuaufostniciodatămonopoluluneisingureclasesociale
sauideologii,daraufostapropriateimediatedegrupuridincele
maidiverse”.119Conspiraționismulpoate fiutilizatdeguvernși
aliațiisăipentruajustificarepresiuneapoliticăadizidențiloriar
înacestcazelestenumit„contra‐subversiune”.ChipBerletcon‐
statăcă„Conspiraționismulesteformănarativădețapispășitor
careprezintăinamiculcaparteaunuicomplotcomplexîndreptat
împotriva binelui comun. Conspiraționismul atribuie unormici
cabalederăufăcătoriputerisupraomeneștideacontrolaeveni‐
mente, consideră conflictul social drept parte a unei lupte
transcendenteîntreBineșiRăușifacesalturidelogică,cumarfi
vinovățiaprinasociere,înanalizareaprobelor.”120Pedealtăparte,
suntanaliști,maialesceidindomeniulmedia,careparodiazăși
ridiculizează acest tip de analize a evenimentelor majore din
istoriapoliticănaționalășiuniversală,afirmândcă„exponențiilor
sunt prezentați ca suferind de un fel de deficit psihologic”.121
Conceptulareșiconotațiinegativeși,dinaceastăperspectivă,uti‐
lizareateoriilorconspirativepentruanalizaevenimentelorpoli‐
ticeeste„osursădedelegitimare,nudoarlanivelindividual,ca
mijloc de subminare a credibilității unui autor, universitar,
politiciansauactivistindividual,darșilanivelcolectiv”122.
Conspirația,cateorie,esteinterpretatădiferit.„Teoriaconspi‐
rațieicateorieaputerii,atunci,reprezintăonerecunoaștereideo‐
logică a relațiilor de putere, articulată dar nici definitorie nici
definitădepopulism,interpelându‐șifideliica„popor”înopoziție
cuun„blocalputerii”elitelorrelativsecret.Totuși,oasemenea
definițienuepuizeazăsemnificațiateorieiconspirațieiînpolitica
șiculturacontemporană;cașiîncazulpopulismului,interpelarea
„poporului”înopozițiecu„bloculputerii”joacăunrolcrucialîn
119 Apud, Chip Berlet, Conspiracism as a FlawedWorldview, in PoliticalResearch Associetes, online, http://www.publiceye.org/conspire/conspiracism.htmlaccesatla20august2014120Ibidem121DrJovanByford,op.,cit.,p.23122Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|55
oricemișcarepentruschimbaresocială.Maimult,dupăcumam
arătat,doarpentrucăteoriileconspirațieiglobalesuntgreșitenu
înseamnăcănuconținunsâmburedeadevăr.Înmodspecific,ele
se referădinpunctdevedere ideologic la inechitățistructurale
realeșiconstituieunrăspunsfațădeosocietatecivilăpalidăși
fațădeconcentrareadreptuluideproprietateasupramijloacelor
deproducție,careîmpreunălasăsubiectulpoliticfărăabilitatea
de a fi recunoscut sau sămai aibă vreo semnificație în spațiul
public.”123DanielPipesatrageatențiacătrebuiesăfacemdistinc‐
țieîntre„conspirații,caresuntreale,șiteoriialeconspirațieicare
există doar în imaginația unora”124 care pot fi expresia fricii
noastreînfațanecunoscutului.Înaceeașigrilădeînțelegerearo‐
luluiteorieiconspirațieiînînțelegereaevenimentelordinistoria
universalăsepronunțăși scriitorulși jurnalistulbritanicRobin
Ramsaycares‐aocupatdeaceastăproblemămaimultdedouă
decenii.125
Teoriileconspirațieisuntutilizateșiînaltestatefostsocialiste,
pentru contestarea caracterului revoluționar al prăbușirii regi‐
muluicomunist,anegăriiroluluijucatdeunelepersonalitățisau
pentruafipussubsemnulîntrebăriidiferitemomentealepro‐
cesuluideschimbarederegim.Nuesteobiectivulnostruaicidea
face o analiză comparată, cum au distorsionat teoriile de tip
conspiraționistadevărulistoricîndiferitealtestatecareautrecut
delatotalitarismulcomunistlademocrație,civomarătacăaceas‐
tăinterpretarenuestespecificădoarpentrurevoluțiaromână.În
Polonia, de exemplu, un rol important în prăbușirea comunis‐
muluil‐aavutprocesuldenegociereîntreopozițiaanticomunistă,
reprezentată de sindicatul Solidaritatea și oficiali ai regimului
123 Mark Fenster, Conspiracy Theories: Secrecy and Power in AmericanCulture,Minneapolis:UniversityofMinnesotaPress,1999124DanielPipes,op.,cit.,p.20‐21125RobinRamsay,Smear:WilsonandtheSecretState,HarperCollins,1992(co‐autorStephenDorril);idem,PrawnCocktailParty:TheHiddenPowerofNewLabour,VisionPaperbacks,1998;idem,NewLabourPocketEssentials,2002,Idem,ConspiracyTheories,PocketEssentials,2006;idem,PoliticsandParanoia,PicnicPublishing,2008; idem,WhoShot JFK?PocketEssentials,2nded.2009
56|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
comunist al lui Jaruzelski. Acest act a intrat în istorie sub
denumirea de „Masa Rotundă”. Negocierile s‐au desfășurat în
lunilefebruarie–martie1989șis‐auîncheiatprinacordulpolitic
din5aprilie1989.126Adepțiiteorieiconspiraționisteaucaracte‐
rizatactivitateaMeseirotundedreptomișcareprincareaufostpăstrați în noul sistem politic reprezentanții vechiului regim.
Referindu‐selaacestaspect,BrianPorterapreciacă„afostușor
să fie respinse teoriile conspirației privindMasa Rotundă,mai
ales atunci cândne acuzaude implicarea într‐un complotmis‐
teriospentruamenținepe„rozaliișiroșii”laputereși,înacelași
timp, să sprijine interesele elitei de afaceri americane. În toiul
evenimentelor,amreacționatcufuriefațădeacuzațiacăurmă‐
ream o agendă politică”127. Într‐un interviu acordat jurnalului
GazetaWyborcza,înfebruarie1999,acestarăspundeaadepțilorteoriei conspiraționiste: „Suntem întrutotul conștienți că amin‐
tireaanului1989rămânecontroversatășinedămseamacăarfi
nepotrivit pentru o instituție americană să aprobe orice inter‐
pretare particulară a trecutului Poloniei. Dar, dacă se iau în
consideraredetaliileacordurilordinaprilie,fieelebunesaurele,
nusepoatenegacăprocesuldenegocieremerităostudieremai
aprofundată. Am vrut să aflăm ceva despreMasa Rotundă, nu
doarsăoglorificăm.Maipresusdetoate,amvrutsăînțelegem
modulîncarepoloneziiauajunssărealizezecăputeauschimba
cursulistoriei.Chiarșiceicareseopuneautratativelorcredeaucă
acesteaduceauladeciziicarecontau,așadardoreamsăaflămși
anumitelucruridespreele128.Prăbușirearegimuluicomunistîn
fostaR.D.Germanăestevăzutăprin„ochii”teoriilorconspirațio‐
nistemaialesdevechiicomuniști.CatherineEpsteinacercetat
acestfenomenșiaajunslaconcluziacăacesttipde„analize”sunt
pusepeseamaunuivastplaninițiatdeforțeocultecareîlaveau
126 Ion Constantin, Din istoria Poloniei și a relațiilor româno‐polone,București,EdituraBibliotecaBucureștilor,2005,pp.105–106127 Brian Porter, Making History and Silencing Memory, online,http://webapps.lsa.umich.edu/ii/PolishRoundTable/pdf/porter.pdfaccesatla20august2014128Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|57
peliderulsovieticMihailGorbaciovdreptvârfdelancepentrua
prăbușiimperiulsovietic.Nostalgiciicomuniștiest‐germanicred
căprăbușirearegimuluicomunistînaceastațarăestedoaropiesă
dinacestpuzzle.129
Așa cum s‐a întâmplat practic în toate țările ieșite din
comunism,multeevenimenteșidetaliidin jurul răsturnăriive‐
chiuluiregimrămânneclareiarinformațiilecaresăfacălumină
lipsesc.Ori,esteștiutfaptulcălipsainformațiilornupoatefidepă‐
șită de performanța instrumentele de cercetare și priceperea
istoricului.Înacestspațiuîșifaclocdemulteoriteoriileconspi‐
rației.Istoriciinuauinformațiilenecesarepentruarezolvauna
dintreproblemelespinoase,ceaateroriștilorcareauacționatîn
decembrie 1989. Opinia publică din România așteaptă de la
cercetătoriunrăspunssatisfăcător.Explicațiileprudente,oferite
deaceștiadinurmă,nusuntlafeldeconvingătoareașacumsunt
celecareprovindinanalizafăcutăpebazateoriilorconspirațio‐
niste. IstoriculAdrian Cioroianune spune ce dificultăți trebuie
istoriciisăsurmontezepentruastabiliceeaces‐a întâmplat în
legăturăcuacțiunileteroriștilorîndecembrie1989:„Pânăcând
nuvomaveamărturiiverificabilealeoamenilorcareaufostimpli‐
cațiînevenimenteledinaceavreme,istoriciivoraveaomisiune
dificilă. Nu putem decât să înregistrăm mărturii, însă credibi‐
litatealorestediscutabilă.Oameniiaufostșocațișiaexistatmult
haosînacelmoment,astfelcăestegreusădistingemîntreceeace
esterealșiceeaceestefals.Istoricii,pedealtăparte,trebuiesă
caute adevărul. Totuși, este aproape imposibil să ajungem la
adevărdacăoameniicareerauresponsabili înacelmomentnu
dezvăluietotadevărul.Veteraniiserviciilordeinformații,careau
pierdutrăzboiulîndecembrie1989,vorbescdespreuncomplot
inițiat, potrivit unora, chiar de către Uniunea Sovietică. Atâta
vremecâtnuavemdoveziconcrete,nuputemdecâtspecula”.130
129CatherineEpstein,TheLastRevolutionaries:Germancommunistsandtheircentury,HarvardCollege,2003,p.256‐257130ApudSteliuLambru,PublicperceptionoftheRomanian1989revolution,online
58|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Asemenea scenarii sunt promovate și astăzi: „Dominique
Fonvielle, fostagentsecretal serviciilorsecrete franceze,DGSE
(Direcțiageneralădesecuritateexternă),avorbitînmoddirect,
încadruldocumentaruluidesprerolulagențiloroperativiaiser‐
viciilorsecreteoccidentaleîndestabilizareapopulațieiRomâniei.
DupărăsturnarealuiMossadeghînIran,cusprijinulCIA,carea
fostprimaoperațiunedeacesttippentruei,afostdezvoltatun
planpentruarăsturnașialteguverne.Evenimentelecareauavut
loc în România în 1989 și,mai recent, în Ucraina poartă toate
semnăturaacestuiplanalCIA”131.
Teoriile conspirației, ca instrument și grilă de lectură a
RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,suntfacilitateșidenor‐
mele legale privind accesul cercetătorului la informații. În
România,problemaaccesuluiladosarelerevoluțieiafostpusăîn
ParlamentulRomânieiîncădinanul1991.Totînacestan,Claudiu
Iordache,unadintrefigurileimportantealerevoluțieiromânea
depus Moțiunea privind Accesul la Dosarele de Securitate aledemnitarilordinputerea legislativă, executivă și judecătorească,moțiune ce‐i poartă numele (sprijinită de semnătura a peste o
sutădedeputați, darblocatăprin subtilizareadocumentului în
SenatulRomâniei,moțiunecarevaconstituisubiectullegiiTicu
Dumitrescu de mai târziu)132. Cu toate facilitățile obținute,
cercetareaevenimentelorpebazaaccesuluilatoateinformațiile
careprivescevenimenteledin1989,esteîncăundeziderat.Isto‐
ricul Ion Calafeteanu, asemeni altormulți cercetători ai dome‐
niului,considerăcă„suntmaimultedocumenteimportante,din
decembrie1989,decareamauzitșipecarenule‐ampututvedea,
dar nu pot să nominalizez care ar fi celmai important. Ce s‐a
întâmplatîndecembrie1989,vomaflaîntotalitatepeste50de
http://www.rri.ro/en_gb/public_perception_of_the_romanian_1989_revolution‐10830,accesatla12iunie2014131JulietBonnay,TheStrategyBehindthe1989RomanianRevolution:WhatCanWeLearn?,onlinehttp://by‐julietbonnay.com/2014/03/how‐to‐start‐a‐revolution/accesatla12iunie2014132 Claudiu Iordache, Jurnal biografic, online, http://claudiuiordache.wordpress.com/jurnal‐biografic/,accesatla12iunie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|59
anisauniciodată.Suntinteresedestatcarejustificăunastfelde
comportament.Instituțiilecareauîncustodieacestedocumente
sunt arhivele militare și serviciile de informații”133. În aceeași
notă,IonScurtuapreciacă„reconstituireaunorevenimenteserea‐lizeazăprin cercetarea tuturordocumentelor, interne și externe,princoroborarea informațiilorobținute și înscrierea lorpebazaunor criterii științifice: analiza critică a acestora, stabilireagradului lordecredibilitate, în funcțiedemomentulconsemnăriilor,de emitent șidepoziția lui față de evenimentele în curs,deinteresul de a prezenta, corect sau deformat, evoluția acestoraetc.”134 Evident, acest lucru presupune deschiderea tuturorarhivelor din România, dar și a celor din Rusia, SUA, Franța,
Ungaria,Israel,Germaniașidinaltestatecaresăpermitădezle‐
garea unor „enigme”, precum cea a teroriștilor și a războiului
electronic din zilele Revoluției. Așteptările cercetătorilor sunt
îngrăditeatâtdelegislațiaînmaterie,carerestricționeazăaccesul
la anumite documente, cât și de interesele statelor care dețin
documente, care ar putea să pună într‐o lumină defavorabilă
acțiuniledepoliticăexternălaunmomentdat.Dinaceastăpers‐
pectivă,„Egreudepresupus,afirmăIonScurtu,căSUAvorlăsa
liber accesul la arhivele CIA, Rusia, la cele ale KGB, Israelul, la
Mossad, servicii care, în mod cert, au desfășurat activități în
Româniaanuluil989șinunumai.”135
În aceste condiții, au înflorit teoriile conspirației care au
condusdecelemaimulteorila„interpretăririscante”136darcare
sunt pe placulmultor români, indiferent de pregătirea intelec‐
tuală. JurnalistulRupertWolfeMurray,editorialist laHuffingtonPost, găseșteșioexplicație rațională: „La fel cacelormaimulți
133Apud,AndreiCrăciun,MihaiMincan,Cineasalvat„DosarulRevoluției“?(III) ‐ “Historia” întreabă istoricii: ce nu știu despre Revoluție?, onlinehttp://www.historia.ro/node/689,accesatla12iunie2014134Ibidem135Ibidem136 Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89 si teoria conspirației (I), inObservatorul Cultural, nr. 245, 2004, online, http://www.observatorcultural.ro/Decembrie‐89‐si‐teoria‐conspiratiei‐(I)*articleID_12105‐articles_details.html,accesatla12iunie2014
60|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
foșticomuniști,românilorleplacteoriileconspirației,iaraceasta
esteceamaibună:revoluțiadin1989afostorganizatădelideri
localidinumbrăîmpreunăcuserviciiledeinformațiistrăine.”137.
RupertWolfeMurraycomparăevenimenteledindecembrie1989
din România cu situații asemănătoare din istoria universală și
ajungelaconcluziacăintelectualiiromânicareconsiderăcănua
fost o revoluție sunt în profundă eroare. Are și o explicație
deoarece„aceastăexplicațielepermite,deasemenea,românilor
sădeavinapealții(complotiști,ruși)pentruneajunsurileprezen‐
tului,lafelcumscoțieniidauvinapeenglezipentrutoateproble‐
mele.”138Concluziaeditorialistuluiîndeamnănunumailaomai
mare responsabilitate socială în cercetarea istorică ci și la o
profundămeditație asupra rolului pe care îl are istoria înme‐
moriacolectivăaunuipopor:„Credcăestepăcatcăromâniinu
suntmândridemarealorrealizaredin1989.Esteanulîncaream
începutactivitateadejurnalism,iarprimulmeuarticolafostun
interviu cu o emigrantă româncă care spunea că Partidul
Comunistdințaraeinupoatefirăsturnat.Dar,osăptămânămai
târziu,chiarastas‐aîntâmplat.Existapuținăconfuzieșiinsatis‐
facțiecălaconducereauajunsoameninepotriviți,darnuastaeste
esențialul. Ei au scăpat de unul dintre cei mai răi dictatori ai
Europeișiartrebuisăfiefoartemândrideasta.Eucusiguranță
sunt.”139
Protestele și acțiunile populației în decembrie 1989 au fost
identificate de cătremass‐media internă și internațională ca o
revoluție.Odatăceeuforiainițialășișoculevenimenteloratrecut
dincolodeecraneleteleviziuniiauapărutsemnedeîntrebareși
137Afostrevoluțiadin1989unfals?Româniaestecondusă,din1989,de"oclică incompetentă de escroci foști comuniști", online,http://www.antena3.ro/politica/a‐fost‐revolutia‐din‐1989‐un‐fals‐romania‐este‐condusa‐din‐1989‐de‐o‐clica‐incompetenta‐de‐escroci‐197141.html,accesatla12iunie2014138RupertWolfe‐Murray,WasRomania's1989ChristmasRevolutionaFake?Online http://www.huffingtonpost.co.uk/rupert‐wolfemurray/was‐romanias‐1989‐christmas‐revolution‐a‐fake_b_2344051.html,accesatla12iunie2014139Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|61
îndoială,iardefinireaevenimentelorcarevoluțieafostpusăsub
semnul întrebării. Înlăturarea regimului Ceaușescu a fost
denumită fraudă, un puci neo‐comunist, o minciună. Ziaristul
RaduPortocală, în lucrareaRomânia–autopsiaunei lovituridestat–înțaraîncareatriumfatminciuna140,alansattezapotrivitcăreiarevoluțiaromânăafostunamestecdefalsșireal,maiexact
un„corolaralperestroikăi”.IdeealansatădeRaduPortocalăafost
caunbulgăredezăpadăîntr‐oavalanșăaparentdeclanșatădeun
ecou dar, în fond, bine orchestrată de oameni interesați din
interiorul și din afara României.141 Se înmulțesc lucrările care
cerceteazăevenimenteleînaceastăgrilădelecturăfiecăpornesc
delaafirmațiilefăcutedeNicolaeCeaușescuînsuși,lasimulacrul
deprocesdelaTârgoviște,fiedelapresupuseledocumentecare
atestăoloviturădestat,orchestratădeserviciilesecretesovietice,
americane, franceze, iugoslave sau chiar evreiești.142 Lucrări
semnate de unii foști reprezentanți ai securității, precum Filip
Teodorescu143,care,princeeaceauscrisșiafirmatpublicaupro‐
movat ideea unui complot al serviciilor străine144, de Ilie
Stoian145, Alexandru Sauca146, Angela Băcescu147, Valentin
Raiha148,TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc,IonBaiu149suntunele
140 Radu Portocală, Autopsia unei lovituri de stat, Agora Timișoreana încolaborarecuEdituraContinent,1991141 A se vedea și Ștefana Lamasanu, Capturing theRomanianRevolution:ViolentImagery,AffectandtheTelevisualEvent,AthesissubmittedtoMcGillUniversityinpartialfulfilmentoftherequirementsofthedegreeofPh.D.,p.102‐103;onlinehttp://digitool.library.mcgill.ca/webclient/StreamGate?folder_id=0&dvs=1410091272192~208accesatla12iunie2014142RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.143 Filip Teodorescu,Un risc asumat.TimișoaraDecembrie 1989, Editura,ViitorulRomânesc,1992144Idem,InRomanianuafostrevoluție,inPrahovadin7septembrie2014145 IlieStoian,Decembrie1989,Artadiversiunii,EdituraColaj,1993; idem,Decembrie'89"criminalacapodoperă",1998146AlexandruSaucă,KGB‐ulșirevoluțiaromână,EdituraMiracol,1994147AngelaBăcescu,România'89.Dinnouîncaleanăvălirilorbarbare,1995148ValentinRaiha,KGBaaruncatînaerRomâniacucomplicitateaunuigrupdemilitari,EdituraZiua,1995149TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc,IonBaiu,ProcesulCeaușeștilor,EdituraZiua,1996
62|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
dintrepersoanelecucredibilitate înspațiulpublic, cesusțin, în
scrierile lor, această teorie a conspirativității. Cumici excepții,
aceștiautorisusțincă,înDecembrie1989,înRomânia,evenimen‐
tele s‐au derulat după un plan elaborat de o conspirație ame‐
ricano‐sovietică,definitivatăîncadrulîntâlniriidelaMalta,carea
discutat schimbarea regimului din România, dar și rămânerea
acesteițăriînsferadeinfluențărusească.Complotulexternarfi
începutcumultăvremeînaintedeîntâlnirealideriloramericanși
sovietic laMalta, astfel fiind posibilămediatizarea dizidenților
(LászlóTökes,DoinaCornea,MirceaDinescuetc.),pentruopinia
publica internațională și românească, înainte de prăbușirea
regimuluiCeaușescu.150
Ideeadeuncomplotinternestesusținutășidespecialiștiși
istoricidinstrăinătate,cumarfiClaudeKarnoouh,151jurnalistul
Michel Castex, care a lansat ideea că nu a fost o revoluție ci o
lovitură de stat bine camuflată de media152, Gerard de Selys,
Elisabeth Spencer153, Antonia Rados154. Michel Castex (Unmensonge gros comme le siecle. Roumanie, histoire d'unemanipulation,1990)porneștedelapremisacălaTimișoaranuafostorevoltăspontană,„romantică”,cioprovocareintenționată,
minciuna fiind „soclul fondator” al revoluției române.155 Deși
recunoașteacteledecurajaletinerilor,Castexconsiderăcăma‐
rele„personaj”alașa‐ziseirevoluțiiromâneafostintoxicareacu
informațiifalse(despregenocid,„teroriști”,gropilecomunedela
150RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.151 Claude Karnoouh, Un Thermidor à la roumaine, online,http://stirea.wordpress.com/2011/12/19/claude‐karnoouh‐ceausescu‐s‐a‐gasit‐pus‐intr‐o‐situatie‐similara‐cu‐aceea‐a‐lui‐robespierre‐maiestria‐acestei‐lovituri‐de‐stat‐a‐fost‐aceea‐a‐de‐a‐nutri‐imaginea‐unei‐revolutii‐populare‐si‐a‐unui‐ma/accesatla12iunie2014152Apud,ChristianBocancea,LaRoumanieducomunismauxpostcomunisme,L’HarmattanParis,1998,p.82153 Elisabeth Spencer,Masacrulde laOtopeni: "cuaripide înger",EdituraViitorulRomânesc,București,1993154AntoniaRados,DieVerschwoerungderSecuritate:Rumaenien’sverrateneRevolution,Hamburg:Hoffmannu.Campe,1990155MichelCastex,Unmensongegroscommelesiecle.Roumanie,histoired'unemanipulation,1990,p.10
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|63
Timișoara și cadavrele mutilate etc.) Ziaristul este atât de
dezamăgitdeceeaces‐aîntâmplatînRomânia,încâtcifraindicată
avictimelor(689)estecondescendentășifalsă.Elminimalizează
evenimenteledindecembrie1989,considerândcăSecuritateaa
stimulat și tolerat revolta de la Timișoara, argumentele aduse
fiind următoarele: 1. deși Securitatea era informată despre
existența unor posibili complotiști împotriva lui Ceaușescu, în
perioadarevolteișiinsurecțieidelaTimișoara,aceștianuaufost
arestați(laBucurești),capitalașițarafiindlăsateînmodinten‐
ționat într‐o starede inflamare accentuată; 2. tot Securitatea a
fost aceea care a permis ca mitingul din 21 decembrie de la
Bucureștisădegenerezeîntr‐ocriticălaadresaregimului,filmată
pentrutoatățara;3.Securitateanunumaicănuaasiguratfuga
cupluluiCeaușescu,darl‐aabandonatînmodvizibil.156
Oaltălucrarecolectivă,coordonatădeGerarddeSelys157,în
care trei ziariști se pronunță incriminatoriu asupra revoluției
române, la nivelul manipulării prin mass‐media ‐ este vorba
despre Anne Maesschalk, Ignacio Ramonet și Michel
Mommerency.Maesschalkconsiderăcăpostulderadio„Europa
Liberă”estecelcareamanipulatopiniainternaționalăasuprapre‐
supusuluimăceldelaTimișoara,într‐ooperațiunedeintoxicare
deanvergură.IgnacioRamonetafirmăcăașa‐numitulmasacrude
la Timișoara (a cărui regie o acuză) constituie „cea mai mare
păcălealădelainventareateleviziunii”158,omanipularegrosieră,
careacatalizatoisteriecolectivă.MichelMommerencyincrimi‐
nează,larândulsău,ororileconfecționatealegropilorcomunede
laTimișoara,pecarelecatalogheazăafi„simbolulceleimaimari
minciunimediaticedinîntreagaistorieateleviziunii.”159Elacuză
chiaruncomplotcareaveanevoiedeminciună,pentruafacecre‐
dibilă revoluția. Nici unul dintre cei trei ziariști nu își pune
problema că, o dată cu opinia internațională, românii înșiși au
fost,înmarealormajoritate,intoxicațicuinformațiifalse.
156RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.157GerarddeSelys,Minciunimass‐media,EdituraScripta,București,1992158RuxandraCesereanu,op.,cit.,inloc.,cit.159Ibidem
64|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Nupuținisuntoameniipoliticișianaliștiicarerespingteoriile
conspirației, în cercetarea și analiza istoriei recente. Adrian
Năstaseafirmăcă„Amatoriideteoriialeconspirațieivorfideza‐
măgiți. Nu le voi confirma părerile potrivit cărora Summit‐ul
americano‐sovieticdindecembrie1989,delaMalta,afost,prin
înțelegerile convenite, o altă IaltapentruRomânia…Efectele ei
asupra Europei și României au fost însă de aceeași amploare,
chiardacanudeacelașisens,cucelealeîntâlniriidiniarnaanului
1945”160.IstoriculDennisDeletantnucrediteazăideeaconspira‐
țieiexternesauinternedecâtcatentativeteoretice(șinuprag‐
matice)deînlăturarealuiCeaușescu:„Importanțacomploturilor
și a complotiștilordedupă revoluție a întrecut cumult semni‐
ficația avută înainte.”161 Jean‐Marie Le Breton162 a fost
ambasadorulFranțeiînRomânia,înperioada1987‐1990.Cualte
cuvinte, a fost prezent în timpul evenimentelor din decembrie
1989, la care a asistat ca spectator empatic. Fostul ambasador
neagăteoriaconspirației:„Dacăafostvreuncomplot,atunciafost
unulamorf, fărăcăpetenii, fărăorganizare, fărămijloaceși fără
țintă.Setrăiaîntr‐oatmosferădesfârșitdedomnie,fărăasești
cumșicineîivadalovituradegrațiedictatorului.”163
Istoriografiarevoluțieidindecembrie1989conțineunnumăr
important de lucrări care analizează evenimentele prin grila
teorieiconspirației.Existăoreticențăaspecialiștilorînaacorda
credit unor asemenea lucrări. Istoricul Adrian‐Paul Niculescu
apreciază că există chiar o „Frică de o eventuală acuzație de
conspiraționisma generat o reticență difuzăde amai interoga
originilesuspecteanenumărateevenimente.Ceicareaustârnit
aceastăfricăcomitdeliberatoconfuzie(delocnevinovată)între
conspiraționismulelucubrantșiconspirațiilereale:insinuândcă
oricetrimiterelauncomplotsauoconspirațieesimptomdepato‐
logiementală,inhibădiscutareadeschisăacauzelorfenomenelor
160AdrianNăstase,RomâniadupăMalta.875dezilelaExterne,vol.I,p.9‐10161DennisDeletant,CeaușescușiSecuritatea...,1995,p.320162Jean‐MarieLeBreton,SfârșitulluiCeaușescu.Istoriauneirevoluții,1997163Ibidem,p.82‐83
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|65
sociale și politice, interne și internaționale.164 În asemenea
evenimentemajorealeistorieinaționaleșiuniversalecumsunt
revoluțiilepoliticeaparînmodnaturalelementecețindeconspi‐
rațiedaracestlucrunutrebuiesăconducălaexagerăriișielucu‐
brațiiconspiraționiste.MurrayRothbardreferindu‐selarolulteo‐
rieiconspiraționisteînanalizaistoricădeplaseazăfirescaccentul
pe rolul cercetătorului și nu a instrumentului de cercetare:
„Există, bineînțeles, analiști buni și analiști mai puțin buni ai
teorieiconspirației, lafelcumexistăistoricisaupracticanțimai
buni sau nu în orice domeniu. Analistulmai puțin priceput al
teorieiconspirațieitindesăcomitădouătipuridegreșeli,careîl
lasă descoperit în fața acuzației de „paranoia” din partea
comunității academice. Înprimul rând,el seoprește la fazacuibono;dacămăsuraAfoloseșteluiXșiY,elconchidesimplucăXșiYsuntastfel responsabilideA.Elnurealizeazăcăaceastaeste
doaro ipotezăcare trebuiesă fievalidatăprindovezicăXșiY
chiaraucomisA.(Probabilcelmainebunescexempludeacestfel
este al jurnalistului britanic Douglas Reed care, văzând că
rezultatulpoliticilorluiHitlerafostdistrugereaGermaniei,acon‐
chis, fără nici o dovadă, că Hitler a fost prin urmare un agent
conștientalunorforțeexternecareîșipropuseserăînmoddeli‐
beratsăruinezeGermania.)Înaldoilearând,analistulneinspirat
al teoriei conspirației pare a avea impulsul de a înfățișa toate
conspirațiile,toateblocuriledeputereale„băiețilorrăi”,caparte
auneisingureconspirațiigigantice.Înlocsăobservecăexistămai
multeblocurideputerecareîncearcăsăcâștigecontrolulasupra
guvernării,uneoriînconflictalteoriînalianță,elpresupune–din
noufărădovezi–căunmicgrupdeoameniîicontroleazăpetoți
șidoarparecăîiopunepeuniialtora”.165Cândteoriaconspirației,
utilizată ca instrument de analiză în cercetarea istorică, este
utilizată ca armă în lupta politică dintre diferite persoane sau
164 Adrian‐Paul Niculescu, Conspirațiile – paranoia sau realitate? onlinehttp://www.argumentesifapte.ro/2013/12/19/conspiratiile‐paranoia‐sau‐realitate/#sthash.IeOV5HCL.dpuf,accesatla9septembrie2014165MurrayN. Rothbard,TheConspiracyTheory ofHistoryRevisited apud,Adrian‐PaulNiculescu,op.,cit.,inloc.,cit.
66|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
partide pentru putere, atunci impactul ei asupra adevărului
istoricestedevastator!Dinpăcate,multedintrecărțileconsacrate
revoluției române au devenit în epoca postdecembristă instru‐
menteșiarmeînluptaelectorală!
Evenimentele dinDecembrie 1989 între părtinire șineutralitateaxiologică
Orice istorie conține, de fapt, spiritul epocii în care eve‐
nimentele din trecut sunt aduse în memoria prezentului.
Recompunereatrecutuluiesteîntotdeauna,într‐ooarecaremăsu‐
ră, prizoniera prezentului în care se face cercetarea eveni‐
mentelor.Acestlucruestevalabilsipentrucercetareaevenimen‐
telordinDecembrie1989.166Rolulistoriculuiîntransmitereade
cunoștințe și în menținerea memoriei sociale este esențială
pentruaacceptatrecutul,așacumafostșiamergemaideparte.
Organizareamemorieiimplicăselecțiaevenimentelorșidefinirea
lorși,prinurmare,posibilitateadeaoorientaînlocdeafaceo
dezbatere în privința clivajelor. În România, discursul despre
trecut, în special cel legat de evenimentele care au condus la
prăbușireacomunismuluiesteînmodclarpolitic,determinatde
o graniță care desparte pe cei care se definesc a fi anti‐ex‐co‐
muniștișiceicaresuntpercepuțica „urmași”ai fostuluiregim.
Din această perspectivă nu surprinde faptul că „apropierea
memorialisticăatrecutuluitraumatizantesteobiectuluneilupte
directeîntrediverselefacțiunicarevorsăinstrumentezememo‐
ria represiunii comuniste conform propriilor lor exigențe de
legitimaresimbolică.”167ÎnRomânia,maimultcaînoricarealtă
țarăcareatrecutprinexperiențaprăbușiriiregimuluicomunist,
166 Richard Andrew Hall:Revoluția română din 1989 ca joc geopolitic decafenea.Documentarul “Șah‐mat” a lui Brandstatter și ultimul val dintr‐omarederevizionism(1).Mișcăridedeschidere,online,https://mariusmioc.wordpress.com/2009/08/29/rich‐hall‐brandstatter‐1/#more‐4326,accesatla12iunie2014167 ConstantinDobrila,Déconstructionmémoriellede la« communautédupardon».LacondamnationpolitiqueducommunismeenRoumanie,Colloqueannueldel’Institutdupatrimoineculturel,Trois‐Rivières,Québec,Canada,mai2007,p.7
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|67
se utilizează asumarea trecutului istoric recent ca o formă de
legitimitate politică. Încă din anii ’90, elita politică, grupată în
jurul președintelui Ion Iliescu, a definit evenimentele din
decembrie 1989 revoluție, în timp ce opozanții le‐au denumitloviturădestat.
Dinacestemotive,ceicarecerceteazășiscriudespreprăbu‐
șirea regimului comunist în România în 1989 și nu vor să fie
percepuți ca aparținând unei „tabere” sau alteia desemnează
procesulprăbușiriiregimuluicomunistcuunconceptpecareîl
consideră a fi neutru și anume cel de evenimente168. Într‐unrecent studiu, un tânăr sociolog, Constantin‐OvidiuCraiu, evită
cuvântulrevoluțiesauloviturădestat.Referindu‐selaacțiunile
întreprinsedeadministrațiacentrală, acesta scrie „Dupăeveni‐
menteledin1989autoritățileaudemaratocampaniedereorga‐
nizare a memoriei sociale....”169. Profesorul danez Steven
Sampson, într‐un interviu acordat unei publicații românești, în
2009,aprecia„Desigurcăevenimenteledin1989șidelaînce‐putulanului1990aufostfoartepalpitante,înmarepartepentru
cănimenidincomunitateaacademicăcareseocupa...”170.Neînțe‐
legeresensuluișisemnificațiilorpecareleauconceptuldeeve‐
niment nu simplifică, din contră, complică discursul istoric.
Lucrurileseagraveazășimaimultdacăsepunesemnulegalității
între conceptele de eveniment, proces și fapt istoric. RevoluțiaRomânădindecembrie1989aavutuncaracterprocesualiarpe
perioadadesfășurăriis‐aupetrecutomulțimedefaptedar,pedeoparte,nutoateaurămasînmemoriacolectivăcareprezentând
evenimenteistorice,iarpedealta,semnificațialorseschimbăpe
parcursultimpului.Semnificațiaunoradintrefaptelepetrecuteîn
168CristianTileaga,op.,cit.,inloc.,cit.169Constantin‐OvidiuCraiu,Strategii și tehnicidereconstruireamemorieisocialedupăevenimenteledin1989,înRevistaromânădesociologie,serienouă,anulXXV,nr.1–2,2014,p.12170 S. Sampson, 1989‐2009: Incredibila aventura a democrațieidupă comunism(2010), on line, http://lup.lub.lu.se/luur/download?func=downloadFile&recordOId=4065289&fileOId=4066430 accesat la 14ianuarie2014
68|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
decembrie1989seerodeazășiîșischimbăsemnificația,odatăcu
mutațiile produse în cultura și sistemul de valori al societății.
Sesizândacestaspect,AdamSchaffapreciacă„Laoepocădată,
anumiteconcepțiidominăînculturăîntr‐unmodatâtdeevident
încâtaplicarealorînconstrucțiaevenimentelortrecutuluinepare
pe deplin justificată prin „fapte” găsite într‐un trecut deja dat.
Acestpunctdevedereinverseazăsuccesiunealucrurilor”.171
Explicațiaîncercetareaistorică,îngeneral,șiînanalizarevo‐
luțieianticomunisteînRomâniasebazeazășipemodulcumun
autorsaualtulselecteazădinoceanuldeacțiunișidesfășurăride
procese ceea ce el consideră a fi un eveniment. Ne vom opri
asupraconceptuluideevenimentistoric,deoarecearedefinițiiși
interpretărimultipleșiesteimportantpentruoriceistoriccarese
ocupăderevoluțiadinDecembriesăutilizezeaceastănoțiune,cât
maiadecvat.Autilizaconceptuldeeveniment,acolounderealita‐tea istorică impune pentru efortul de cercetare și scriere alte
concepte,cumarficeledeprocessaufenomenistoric,înseamnă,înfapt,săaltereziînsășiimagineaaceleisecvențedinderularea
faptelor,careauconduslaprăbușireacomunismuluiînRomânia.
Cercetând un segment din realitatea trecută cu instrumen‐
te/concepte inadecvate,proiectămasuprasareprezentări, fina‐
lități,procedeeinexistenteînacelsegmentderealitateșipresu‐
punem, pedeasupra, că între elementele cupricina ar exista o
coerență care tinde să justifice decupajul global a ceea ce
considerăm a fi un câmp de analiză, mai mult sau mai puțin
autonom,dar,înrealitate,absolutfictiv172.
Însenslarg,conceptul„eveniment”sepoatereferilaunfapt
de orice fel, dar cuvântul este mai frecvent utilizat pentru a
semnificaceeaceesteremarcabilîntr‐unfelsaualtul,laceeace
estelargremarcatșicomentatdecătrecontemporani,chiardacă
nuproduceconsecințeîntimpșispațiu.Marileceremoniipublice
171AdamSchaff,op.,cit.,p.141172AsevedeașiAlainGuerreau,Viitorulunuitrecutincert.Cefeldeistorieasecolului XXI, traducere din limba franceză de Claudiu Constantinescu șiFlorinDavidescu,EdituraCartier,2003,p.227‐230
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|69
(cumerauintrărileregalesauoparadămilitară)aufostdesemna‐
tedeistoricicaevenimente,chiardacăacesteanuauavutniciun
efectperceptibilasupraschimbărilorîndinamicasocietății.Paul
Veynereferindu‐selanaturaevenimenteloraratăcă„Evenimen‐
telenusunt lucruri,obiecte consistente, substanțe; ele suntun
decupaj pe care îl operăm în mod liber asupra realității, un
ansambludeproceseîncareacționeazășiseamestecăsubstanțe
îninteracțiune,oameniși lucruri.Evenimentelenuauounitate
naturală;nuputem,cabunulbucătardinPhaedra,săledecupămconform articulațiilor lor reale, pentru că nu au așa ceva”.173
KrishanKumar, citându‐lpeColingwood, accentuează faptul că
„pentruistorie,obiectulceurmeazăafidescoperitnuestesimplul
eveniment,cigândulexprimatînacesta”174.
PaulRicoeurconsiderăcăunevenimentpoate fi încadrat în
categoria „istoric” dacă acesta îndeplinește trei condiții: „În
primul rând, oamenii sunt cei care le produc sau le suportă.
Oamenii faccevasăaparăsausuntafectațideevenimentecare
aparsinguresaupecarealțioamenilefacsăapară.Adouacon‐
diție minimală este că aceste evenimente trebuie să fie consi‐
derate destul de interesante sau importante de către contem‐
porani pentru ca relatările credibile ale contemporanilor să fie
înregistrate. Cu această a doua condiție vedem apărând rolul
povestirii:deaicidecurgeceade‐atreiacondițieaevenimentului
istoric, știința de a selecta, punerea în ordine, sau ceea ce eu
numesccreareaintrigii,careintroduceunprimdecalajepistemic
întreevenimentașacums‐aprodusșievenimentașacumeste
povestit,înregistrat,comunicat.175„Filosofulfrancezmaiaduceîn
173PaulVeyne,Commentonécritl’histoire,Paris,Seuil,(1èreédition1971),(extrait, pp. 50‐85), on line, http://classiques.uqac.ca/collection_methodologie/veyne_paul/comment_ecrit_histoire/comment_ecrit_histoire_texte.htmlaccesatla14ianuarie2014174KRISHANKUMAR,ACOMPANIONTOTHEPHILOSOPHYOFHISTORYANDHISTORIOGRAPHY,175PaulRicoeur,Leretourdel'Événement,inMélangesdel'EcolefrançaisedeRome. Italie etMéditerranée Tome 104, N°1, 1992, p. 29, on line,http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/mefr_1123‐9891_1992_num_104_1_4195,accesatla14ianuarie2014
70|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
discuție încă un element important pentru conturarea unei
reprezentăriadecvateconceptuluideevenimentșianumeacela
căacesteatrebuiepriviteca„altreileaelementaltriadeistructu‐
ră, conjunctură, eveniment”.176 Acest lucru permite observarea
schimbărilorînstructurilesocio‐politiceculturaleșispirituale,în
cunoaștere atât la nivelul societății interne a unei comunități
oarecare dar și la nivelul societății internaționale. Noțiunea de
revoluțieesteacceptatădoardacăseproducschimbări177.Atunci
cândistoriciicerceteazăfapteledindecembrie1989șiperioada
care i‐a urmat aleg din acest „ocean” de acțiuni, desfășurări,
cuvântări, decizii, pe acelea care au consecințe însemnate fie
pentruaexplicauntrenddecontinuitate,fiepeaceleacare„vor
schimbacursulistoriei.”178Înacestfelevenimenteledevinpentru
istoric o „unealtă” sau un instrument, pentru a fi utilizate în
prezent pentru analiza revoluția.179 Este important acest lucru
deoarece„decupajul”sauselecțiaunorfapteșilăsareaînuitarea
altora conduc la imagini cu formeși caracteristicidiferite.Câtă
cernealănus‐aconsumatînRomâniaîncomentariipemarginea
accesului la documentele revoluției!180 Câte acuze nu au fost
făcutelaadresaunorlideripoliticicurolimportantînderularea
proceselorrevoluționarecăarascundefapteșiadevăruridespre
1989!181 Acestea se încadrează majoritatea în jocul politic al
176Ibidem,p.31177 Marin Badea Pamfil Nichițelea, Filozofia istoriei. Orientări și tendințecontemporane,EdituraPolitică,București,1982,p.40178WilliamH.Sewell,Jr,HistoricalEventsasTransformationsofStructures:InventingRevolutionattheBastille,inTheoryandSociety,Vol.25,No.6,Dec.,1996,p.842179AsevedeașiHaydenWhite,op.,cit.,p.11‐15180InstitutulrevoluțieromanedindecembrieCaietelerevoluțieinr.2,2011181Existăoliteraturămaialesinmediaextremdevastă.Vomilustra,cudoarcâteva exemple, pentru a se înțelege fenomenul. A se vedea, printre alții,VladimirTismăneanu,TestamentulpoliticaluiIonIliescu:Omulfărăregrete,inRevista22,martie2012;IonCoja,Cinesideceascundeadevărul,online,http://ioncoja.ro/publicistica‐varia/cine‐%C8%99i‐de‐ce‐ascunde‐adevarul/;dr.GheorgheFunar,Adevăruriascunsedupădecembrie1989,inRăsunetul. Cotidianul bistrițenilor de oriunde, on line,
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|71
lupteipentruputereînRomâniapostdecembristășicugreupotfi
reținute de istoric, pentru a caracteriza evenimentele din
Decembrie1989.
Nuestespecificdoarprocesuluideprăbușireacomunismului
înRomâniaunevantaiextremdelargdedenumirișiinterpretări.
Acesteaaparpestetotînlume,undeseproducschimbăriradicale
deregimpolitic.Diferențaestedeamploareadisputeiși,maiales,
deinteresulcarestălabazauneiasemeneadezbateri.Săluămca
exempluschimbareaderegimpoliticceamairecentă.ÎnUcraina,
întoamnaanului2013,aînceputomișcarepoliticădestradăde
mareamploare,generatădedisputapoliticăinternă:orientarea
UcraineispreUEsauspreRusia.Evoluțiilecares‐ausuccedatși
au culminat cu înlăturarea președintelui Ianukovici au fost
percepute diferit de analiști și istorici. Pentru o mare parte a
populației din Ucraina, a fost o revoluție autentică, iar pentru
liderii de la Kremlin, cu totul altceva. În toiul evenimentelor,
președintelerusVladimirPutinadeclaratcă„evenimenteledin
Ucraina seamănă mai degrabă cu un pogrom decât cu o
revoluție”182.Aiciesteevidentcănuseurmăreșteadevărulistoric,
ci,înprimulrând,interesulpoliticalceluicarecaracterizeazăun
evenimentcareconducelaorăsturnarederegimsaudeguvern.
Nu toate acțiunile, procesele și fenomenele rezultate din
interacțiunilecareauloclaunmomentdat,întreactoriiimplicați
înrevoluție,suntperceputedecontemporanievenimenteistorice.
AtuncicândavenitMihailGorbaciovlaconducereapartiduluiîn
URSS pentru oamenii politicii, experți și analiști era un fapt
obișnuit,rezultatdindinamicaregimuluicomunistdelaMoscova.
Evoluțiile politice care au urmat în întreg blocul comunist au
http://www.rasunetul.ro/adevaruri‐ascunse‐dupa‐decembrie‐1989,accesatla8august2014182GabrielaAnghel,Crizăpoliticăși izderevoluție laKiev.Nouăpersoane,arestatepentruasaltulasuprapreședinției.Premierul își cere scuzepentrureprimarea manifestanților, online, http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/update‐‐criza‐politica‐si‐iz‐de‐revolutie‐la‐kiev‐‐noua‐persoane‐‐arestate‐pentru‐asaltul‐asupra‐presedintiei‐‐premierul‐isi‐cere‐scuze‐pentru‐reprimarea‐manifestantilor‐319519 accesat la 8 august2014
72|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
determinatprocesepolitice,careaveausăschimbefundamental
fizionomiarelațiilorinternaționaledepecontinentuleuropeanși,
apoi, la nivel global, iar instalarea la putere la Kremlin a lui
Gorbaciov a început să fie percepută ca unul dintre cele mai
importante evenimente ale secolului XX. Evoluția istorică din
fostul bloc sovietic și din lume, după 1989, ne arată că faptele
istoriceauodinamicăaparte,elenupotfiexplicateurmânddoar
unprocedeulogicriguros.Înanalizaistorică,cercetătorultrebuie
să apeleze în repetate rânduri la mecanisme non‐intelective,
pentruacuratețeademersuluiexplicativ,eltrebuiesăretrăiască
faptelepecarelecercetează,pentrualeînțelegesensulpedeplin.
Așa cum remarca R. G. Collingwood, „Istoria gândirii și, prin
urmare,întreagaistoriereprezintăreiterareagândiriitrecuteîn
conștiințaistoricului.”183Mecanismelenon‐intelectivepermitase
faceodistincțieîntrefapteșievenimenteistorice.Iatăcumvede
această distincție Hayden White: „un fapt este un eveniment
descrisîntr‐unanumitfel–unde„descris”poatefiînțelescafiind
compusdintr‐o listăclarăaatributelorunuieveniment–sauo
„afirmație” – prin care un eveniment este atribuit genului său
proximși,deobicei,isedăunnumecorespunzător.Uneveniment
nupoateintraînistoriepânăcândnuafoststabilitcafaptconcret.
Deundesepoateconchideurmătoareasituație:evenimenteleau
loc,faptelesuntstabilite”184.
Evenimenteleistoricesuntîncărcatedesensdecătreistoric,
care trăiește într‐un context socio‐politic și ideologic în care
există un sistem de valori culturale și spirituale, care își pun
amprentaasupra„judecății”evenimenteloristorice.Collingwood
apreciacă„Toatăistoriaesteoîncercaredeaînțelegeprezentul
reconstruindu‐icondițiiledeterministe.”185Încercetareafenome‐
nelorșiproceselordetiprevoluționar,evenimentelesuntadesea
183 R. G. Collingwood,The idea of history, Oxford University Press, 1956,p.215184HaydenWhite,op.,cit.,p.13185 Apud, Niall Ferguson, Istoria virtuală. Evoluții alternative și ipotezecontrafactuale,Polirom,2013,p.39
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|73
văzutedoardinperspectivapercepțiilorșireprezentărilorcons‐
truiteînfuncțiedecadrulinterpretativdatdeideologiileșivalo‐
rilesocietății/grupuluidincarefaceparteistoricul/cercetătorul.
Colin Flint arată că percepția oamenilor din Occident, când
priveau la televizor, despre ce se întâmplă în România, s‐a
schimbatmereuîntimp.„RevoluțiadinRomâniaesteunexemplu
foarte elocvent al acestei subtilități. La doar câteva săptămâni
dupăproducereasa,aapărutocriticăfinăareprezentăriieveni‐
mentelorînmass‐media,iarimaginearevoluțieișiproceselordin
spateleeiauapărutafimaicomplexedecâtseestimaseinițial.A
fostmenționatpentruprimadată faptulcăcadavrelearătate la
televizor nu erau toate rezultatul luptelor. Mai târziu, opinia
dominantăa fostcă întreaga„revoluție”erao loviturădestata
polițieisecrete‐SecuritateadinRomânia,iarvecheaputereco‐
munistăîncăguvernațara,doarsuboînfățișareschimbată.Noul
lider,IonIliescu,eraunmembrudeseamăalregimuluiCeaușescu
șiafostîncurândprivit–celpuțindecătretineretulmaicriticși
de către mulți intelectuali – ca un trădător (în momentul
redactării acestui text, el este anchetatpentru crime împotriva
umanității și abuz de putere pe care le‐ar fi comis în timpul
revoluțieișiimediatdupăaceea).Înciudaacestorproteste,Iliescu
acâștigatovictoriezdrobitoareîncadrulalegerilorprezidențiale
din mai 1990”.186 Cadrul interpretativ al evenimentelor din
Decembrie 1989 nu a urmat, în mod firesc, logica cercetării
istoriceșischimbareasăfiefăcutădoarînmăsuraîncareistoricul
adescoperitnoidocumenteșisursecaresăpermităfienuanțarea,
fie schimbări de sens în interpretarea evenimentelor. Evoluția
politică și sedimentarea percepțiilor, în funcție de convingeri
politice și ideologii, au determinat schimbările și nuanțările în
interpretareaprocesuluiderăsturnarearegimuluicomunist.
186MargitRohringer,TheMakingofHistory:TheDifferentFacesoftheSo‐called Revolution in Romania, in Post Script. Essays in Film and theHumanities, Vol. 26, 3 (2007), online, http://www.univie.ac.at/visuellesoziologie/Publikation2008/VisSozRohringer.pdf, accesat la 14august2014
74|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
O mare parte din evenimente, care apar în societate, sunt
neprevăzuteșineașteptate.Atuncicândacesteaapar,elenusunt
directconectatelacelecarele‐auprecedatșiastfelelerupcursul
serialitățiievoluțiilor.Acesttipdeevenimenteproducomodifi‐
careșioschimbaredeinteracțiuni187,înevoluțiasocietății.Este
cazulizbucniriiunorcrizeșirevoluții,evenimenteperceputeca
fiindfărăprecedent,cumaufostcelecareauconduslaprăbușirea
regimurilor comuniste în Europa de est. Interesul istoricului
pentruevenimentelecareaurelevanțăpentruînțelegereaproce‐
selorșifenomenelordecontinuitateșidiscontinuitate,înistoria
societății,esteenormdaracestfaptnupoatefiutilizatpentrua
încălcaprincipiilemetodologice ale cercetării științifice.Martin
PâquetșiÉrickDuchesneapreciaucă„evenimentulcafaptistoric
nupoatefiînțelesîntr‐osuccesiuneartificialășiabstractădispusă
deistoric,pecareacestadinurmăointroduceîncronicăsauo
integrează în sisteme.Maidegrabă, înmod subtil, evenimentul
este reflectat cu abilitate, prin tușe ușoare ale diverselor
componentealeschimbăriisociale,uneoricontradictorii,alteori
similare,maimultsaumaipuțindeterminante,darîntotdeauna
încărcatecu„înțelesuri”.188
Interesulpentruadescifra continuitățile, dar șipunctelede
ruptură,înevoluțiauneisocietăți,adeterminatpeuniispecialiști
săapelezeșilametodaanalizeicontrafactuală189deși,înistoria
trăită,nupotexistadouăcursurialeevenimentelor.190 Istoricul
NiallFergusonîncearcăsăîșiimaginezecumarfievoluatlumea
dacănus‐arfiprăbușitcomunismul,înîncercareadeagăsiceea
ceelnumeștecauzeesențiale,pentruînțelegereaprocesuluiprin
187LouisQuéré,Entrefaitetsens,ladualitédel’événement, inRéseauxno.139,2006,p.190188 Martin Pâquet, Érick Duchesne, De la complexité de l’événement enhistoire,inHistoiresociale/SocialHistory,no.34(67),2001p.193‐194189EdgarKiser,MargaretLevi,UsingcounterfactualsinHistoricalAnalysis,inPhilipE.Tetlock,AaronBelkin,eds.,CounterfactualThoughtExperimentsinWorld Politics: Logical Methodological, and Psychological Perspectives,PrincetonUniversityPress,Chichester,WestSussex,1996,p.187‐207190E.HCarr,op.,cit.,înloc.,cit.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|75
careacestaadispărutdinURSSșistatelesatelitMoscovei.191Deși
în literatura de specialitate din România nu există preocupări
pentruacesttipdeistorie,nuînseamnăcăceicaresuntpreocu‐
pați de cunoașterea a cât mai mult despre evenimentele din
Decembrieevităîntrebăriledetipcontrafactual.Înspecialjurna‐
liștiinuputemsănuneîntrebămcearfifostdacăînnoaptealui
21spre22decembrie1989arfigeruitșiviscolitînBucurești.Ce
arfifăcutlumeaadunatăînPiațaUniversității?Ces‐arfialesde
revoluție?Ar fi căzut Ceaușescu, dar cum ? S‐armai fi instalat
Iliescușiailuipemunteledemorți,autointitulându‐seemanați?
Darce‐arfifostdacănuîn1989,cicuzeceanimaidevreme,la
congresulalXII‐leaalPCR,înclipaîncareC.Pârvulescu,unuldin
viitoriiuneltitori,s‐aridicatsă‐lcriticepedictator,arficăpătat
susțineredinparteacelorlalțidinsală?
Ceicareconsiderăcăseobțineunplusdeînțelegereprinutili‐
zareauneiastfeldemetodeapeleazăladouătipurideevenimente
contrafactuale„celecaresuntesențialprodusul imaginațieidar
căroralelipseșteobazăempiricășicelemenitesătestezeipoteze
prin mijloace (presupus) empirice, care evită imaginația în
favoarea calcului. În cazul primelor, tendința de a se baza pe
retrospectivăsaudeapropuneexplicațiireductiveesteceacare
duce la lipsa de plauzibilitate.192 Utilizarea acestei metode nu
conducelaaflareaunorrăspunsurilaîntrebări,cumarfi„pede‐o
parte,„cumsăclasificămevenimentele?”și,pedealtăparte,„ce
seîntâmplăcuevenimentulînrelațiacutrecutulșicutimpul?”193
Un răspuns nu este ușor de dat deoarece „fiecare eveniment
istoricestenecesarși este imposibil să facemodistincție între
importanțanecesităților.Niciunevenimentnuestedoarnegativ,
191 Niall Ferguson, Istoria virtuală. Evoluții alternative și ipotezecontrafactuale,Polirom2013,p.251‐257192Ibidem,p.21193Jean‐ClémentMartin,Pourunetypologiedesévénements,invol.,LaVendéeet la Révolution. Accepter lamémoire pour écrire l'histoire, Paris, Perrin,"Tempus", 2007, p. 19‐40, on line, http://jeancletmartin.blog.fr/2012/05/25/typologie‐des‐evenements‐jean‐clement‐martin‐13739516/accesatla14ianuarie2014
76|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
niciunulnuestelipsitdecontribuție.Avorbidespreunsingur
eveniment,nediferențiat(deoareceniciunevenimentistoricnu
este diferențiat clar de mediul său) ca determinant, în sensul
cauzăriișiexplicăriiîntreguluicursulterioralevenimentelor,nu
înseamnă...o istorie greșită sau îndoielnică ci nu este deloc
istorie”...194Dinacestmotiv,istoriacontrafactuală,deșiefascinan‐
tă,trebuietratatămereucuatenție,maialescândîntrebările,de
tipuldacănus‐arfiîntâmplat,sereferălamomentederăscruce
înevoluția revoluției române.Partizanatul șipărtinirea, înper‐
cepțiaevenimentelorrevoluționare,sunt,decelemaimulteori,la
bazatentațieideautilizametodacontrafactuală,înanalizarevo‐
luțieiromânedindecembrie1989.
Pentru a se depăși acest impas metodologic, Paul Veyne a
propus extinderea conceptului de eveniment la cel de câmpevenimențial,careestedivizibillainfinitdarnuestealcătuitdinatomievenimențiali.Acesta„nuconținelocuripecareleputem
vizitașicares‐arputeanumievenimente:unevenimentnuesteo
ființă,ciointersecțiedeitinerariiposibile.Săluămînconsiderare
evenimentuldenumitrăzboiuldin1914,saumaidegrabăsăne
situămcumaimultăprecizie:operațiunilemilitareșiactivitatea
diplomaticăsuntitinerariicaresuntlafeldeutile”.195Înaceeași
notătrateazărevoluțiileanticomunistedelasfârșitulanului1989
și profesorul Piotr Sztompka de la Universitatea Jagelonă din
Varșovia.Acestaremarcăfaptulcă„Revoluțiileanticomunistedin
centrul și estul Europei ca oricare revoluție majoră în istorie
trebuietratatăcaprocesșinucaevenimentsingular”196.Lașase
anidelaschimbărilerevoluționareceavuseserălocînacestețări,
PiotrSztompkaconstatacărevoluțiilesuntîncănefinalizate.
194MichaelOakeshott,ExperienceanditsModes,p.128,apud,NiallFerguson,op.,cit.,p.40195PaulVeyne,op.,cit.,inloc.,cit.196PiotrSztompka,Introduction.Thelessonof1989forSociologicalTheory,on line http://www.isa‐sociology.org/colmemb/national‐associations/en/meetings/reports/East‐Central%20Europe/Introduction.pdf accesat la14ianuarie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|77
ObservațiileluiPaulVeyneșiPiotrSztompkaconduclaideea
că orice istoric care dorește să înțeleagă ce s‐a întâmplat în
România,începândcudecembrie1989,trebuie,pedeoparte,să
porneascădelapremisacăafostunprocesrevoluționar,carea
avutmaimultemomenteșifaze,iarpedealta,săstudiezecontex‐
tualitatea și legătura dintre evenimentele care alcătuiesc acest
proces.Arfioposibilăcaledeanusereduceunîntregprocesla
uneveniment,caresăacopereorealitateatâtdecomplexă.Acest
lucruîlsubliniașiIonIliescu,încadrulunuisimpozionștiințific,
desfășuratlaCraiova:„Egreusăscriiistorie,darmaigreuestesă
o înfăptuiești. Este degradant pentru un om să conteste un
asemenea eveniment crucial în istoria țării. Tot procesul revo‐
luționardin1989aschimbatfațalumii,nunumaiaRomâniei.În
România,afostprocesulcelmaiprofund,cuoprofundăsusținere
populară,cares‐abazatpeoexploziesocialășiorevoltăpopulară
careaduslarăsturnarearegimului”.197
Situarea observatorului/cercetătorului evenimentelor din
Decembrie1989peoplatformă ideologicăopusăcelorcareau
acționat, prin forța împrejurărilor, în fruntea celor care au
răsturnat de la putere regimul comunist, alterează capacitatea
acestoradeapercepeneutruevenimenteleșideafiobiectiviîn
interpretarea lor. Istoricul, în asemenea împrejurare, devine
partinic,indiferentdacăesteconștientdeacestlucrușiîlasumă
saunuconștientizeazăacestfapt.Acestlucruesteevidențiatșide
jurnalistulslovacMartinM.Simeckacareconstatăcăpreocuparea
pentruacunoaștetrecutulultimilordouăzecideaniafost,defapt,
maimultoluptăpentrulegitimitatedinparteacelorcareartrebui
săinterpretezeistoria.198Înopiniasa,estedreptullordealupta
197 Ion Iliescu, Discurs la simpozionul Rolul revoluțiilor în societatearomâneascăde‐alungultimpului.Personalitățilemarcantealeacestoraonlinehttp://www.romanialibera.ro/special/reportaje/iliescu‐‐o‐prostie‐‐nu‐doar‐naivitate‐‐sa‐sustii‐ca‐revolutia‐a‐fost‐facuta‐de‐serviciile‐de‐spionaj‐209128198MartinM.Simecka,Stillnotfree.Whypost‐'89historymustgobeyondself‐diagnosis,inEurozine,online,http://www.eurozine.com/articles/2009‐05‐29‐simecka‐en.html
78|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
pentrulegitimitate,însă,acestdreptaparținecelorcareausuferit
sauau fostmarginalizațide fostulregim: foștiideținuțipolitici,
disidențiidinperioadadedupăinvaziasovieticăînCehoslovacia,
pragmaticii așa‐numitei „zone gri” etc. Acest drept izvorăște
dintr‐un fel de consens social, conform căruia dreptul de a
interpreta istoria aparține mai degrabă victimelor decât celor
caresuntvinovați.Acestdreptesteperceputcaorecompensă,și,
deasemenea,caunsemnderespectpentrugenerațiapecareo
numește „generația tatăluimeu”199. Aceștia au fost comunișticonvinșiîntinerețealor,reformiștiînanii’60șidisidențicurajoși
înanii’70și’80.Înțelegereapecareoareanalistulslovacasupra
perspectivei de cercetare și scriere a istoriei recente este
surprinzătoare,maialescănuaparțineunuiistoricdeprofesie.
Istoriarecentănupoatefigolitădeevenimenteșiadusădoarlao
perspectivălafeldesăracășipartinică,așacumafostistoriografia
comunistă,atunci cândanalizaperioadeleanterioare regimului
comunist.Oameniicareautrăitînperioadaregimuluicomunist
alcătuiesc „coloana vertebrală a istoriei cehe în calitate de
participanți, creatori și de critici duri în același timp. Cinemai
poateaveaoastfeldecunoaștereintimăacomunismuluiîntoate
manifestărilesale?Cinealtcinevaartrebui,atunci,săaibădreptul
de a interpreta istoria? Această generație a produs o operă
colectivăincredibilă–analizesubtileșiromanedeclasămondială
‐ caparteaunuiexercițiudeauto‐reflecție, careeste,probabil,
fărăprecedentînistoriacehă.Daraicieparadoxul:operaacestei
generații e atât demonumentală ca aceasta sădevinăpropriul
monument.Și,dupăcumștim, funcțiamonumentelorestedea
oferi o versiune stilizată, sau în cel mai rău caz o versiune
mitologică, asupra trecutului,mai degrabă și nu o interpretare
neutră”200.
Nupărtinireaînscriereaistoricăesteproblemapentrutrecu‐
tul recent în cazul nostru al prăbușirii regimului comunist, ci
asumarea acesteia și acceptarea multi‐perspectivei în analiza
199Ibidem200Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|79
evenimentului istoric.Cel ce îșipropunesăanalizezeRevoluția
dinDecembrie1989,indiferentcâtdemultesursedeinformare
ar avea la îndemână, așa cumremarcă șiGaddis, „niciodatănu
percepemaimultdecâtomicăpartedinvastultabloualeveni‐
mentelor.”201Istoriaesteonarațiunealcătuităpebazacunoașterii
unor fapte, dar această narațiune depinde extrem de mult de
personalitatea și atitudinea celui care spune povestea/narațiu‐
nea.Istoriaarelabazăfapteșievenimentereale,daracesteanu
vorbescde lasine.Cercetătorul/naratorulestecelcaredăsens
faptelor și coerență discursului istoric. Din această perspectivă
istoria este inevitabil părtinitoare.202 Istoria, ca produs al
cunoașterii umane, este părtinitoare deoarece este legată de
acțiuneașiactivitateapolitică iar istoriculnuarecumsănu fie
influențatpolitic.203AlanBullockconstata,încercetărilesalede
ceoameniiauuninteresatâtdemarepentruistoriaevenimen‐
telor recente, că „au sentimente puternice pentru chestiunile
politicealevremurilornoastre,iaracestlucru,larândulsău,face
imposibil ca ei să gândească sau să scrie înmod imparțial.”204
Acest lucru începe să fie timid recunoscut și în istoriografia
românească. Cercetând legătura dintre educația civică și
cunoaștereade tip istoric, trei tineri istoricide laUniversitatea
dinBucureștiajunglaconcluziacă«Istoriaașacumafostea»‐
atâtde importantăpentruRanke însecolulalXIX‐lea–numai
poate fi susținută astăzi. Revelarea faptului că istoria este
manipulată și manipulează la rândul ei a dus la dispariția
inocențeieicaștiință.«Beneficiul»pentruistorieestelegatdenoi
tehnici de învățare – axate spre dimensiunea acțională și pro‐
201 JohnLewisGaddis,TheLandscapesofHistory:HowHistoriansMap thePast,OxfordUniversityPress,Oxford,2002,p.3.202 Efren R. Torres,The Limitations ofHistory to the Field of Intelligence,onlinehttp://www.e‐ir.info/2014/02/14/the‐limitations‐of‐history‐to‐the‐field‐of‐intelligence/accesatla1septembrie2014203ConstantinFasolt,Thelimitsofhistory,TheUniversityofChicagoPress,Chicago,2004,p.XIII‐XVII204AlanBullock,IsitPossibletoWriteContemporaryHistory?,inM.Beloff,Ed.,OntheTrackofTyranny,Vallentine&Mitchell,London,1960,p.70
80|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
activă”205. Problema care se pune, dacă această interpretare
părtinitoare a evenimentelor din decembrie 1989, poate fi
utilizatăcaarmăpoliticăînluptapentruainfluențaopiniapublică
într‐unfelsaualtul.
Cunoașterea căilor și vectorilor care conduc la interpretări
părtinitoareșilaabandonareaneutralitățiiaxiologiceesteobună
cale pentru evitarea propagandei politice pe suport istoric.
Neutralitatea axiologică nu înseamnă încercarea de a pune în
parantezăpropriilevalori,creareaunuicâmpasepticalcunoaș‐
teriiștiințificeobiectiveșiapoilamentațiișiscuzemultipledince
motivenureușim,deșinestrăduimcubună‐credințăasceticăși
neprihănită ignoranță politică. Weber afirmă că discursul
științifictrebuieeliberatdebagajullucrurilor„delasineînțelese”,
de inerția culturală a cercetătorului, și subliniază că trebuie să
scriemașaîncât„chiarșiunchinezsăînțeleagă”206.Darcumpu‐
temdiscerneșiapreciacestudiișicercetăriistoriceconsacrate,în
cazul nostru, analizei evenimentelor din anii 1989‐1991, sunt
„excelente”,maialesatunci cândavemde‐a face cuaprecieri și
concluzii aflate în conflict sau diametral opuse? Cum, în alte
cuvinte,putemdistinge între istoriivalabileșiobiectivedecele
care nu sunt? La această întrebare, Theda Skocpol răspunde
eufemistic:„Sociologiiistorieicomparatenuauajunspânăacum
la reguli și proceduri clare, consensuale pentru procedurile
folosiriivalideasurselorsecundarecaprobe.”207Cutoateacestea,
istoricii nu pot sta departe de cercetarea și studierea istoriei
recente,acăderiiregimuluicomunistdinRomâniadeoareceacest
205MihaiStamatescu,CarolCăpiță,LauraCăpiță,Predareaistorieișieducațiacivică, Ministerul Educației și Cercetării. Proiectul pentru ÎnvățământulRural, online http://hiphi.ubbcluj.ro/Public/File/sup_curs/istorie210.pdfaccesatla1septembrie2014206 Cristina Raţ, Ma(r)x Weber. “Neutralitatea” analizei sociale,http://www.criticatac.ro/9499/marx‐weber‐%E2%80%9Cneutralitatea%E2%80%9D‐analizei‐sociale/ accesat la 1septembrie2014207 Theda Skocpol,EmergingAgendas andRecurrent Strategies, in ThedaSkocpoled., In Vision and Method in Historical Sociology, CambridgeUniversityPress,Cambridge,1984,p.382
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|81
„gol” ar fi umplut de specialiști în manipulare și propagandă.
Referindu‐se laacestaspect,AlanBullockapreciacă „nuexistă
forțămaimaredepropagandăpentrumobilizareasentimentelor
demânieșiindignareșiapasiunilorpolitice,rasialeșireligioase
dinoamenidecâtistoriafalsificată.”208
Întrepropagandăpesuport istoricșipărtinire încercetarea
trecutuluiistoricexistădiferențenotabile.Afipărtinitorîncerce‐
tareaunuievenimentsauprocesistoricînseamnăaaduceînprim
planacelefapteșiacțiunicareavantajeazăoțară,opersonalitate
sauungrup,indiferentdenaturaluișiapuneîntreparantezesau
împingespreperifericpecelecaredezavantajează.Referindu‐se
laacestaspect,MartaFülöpapreciacă„esteotendințăconștientă
sauinconștientădinparteacercetătoruluisăproducăinformații
și/sausăleinterpretezeîntr‐omanierăcaretindecătreconcluzii
eronate care sunt conforme cu angajamentele sale. Părtinirea
poate deriva fie din surse interne (de exemplu, subiectivitatea
cercetătorului) fie din surse externe (de exemplu, influența
contextuluisocialasupracercetătorului)”.209
Istoriciiconsiderăcăsuntnenumăratemotivelepentrucareo
societatesănuaccepteoistoriepărtinitoare.C.BehanMcCullagh,
referindu‐se la acest aspect, aprecia că „istoricii părtinitori
pretinddeobiceicăprezintăovariantăfidelăasubiectuluilor,dar
defaptnuofacșiastfelinducîneroare.Esteunlucruintrinsec
rău. Istoriile părtinitoare pot, de asemenea, să aibă consecințe
dăunătoare; prezentări părtinitoare a ceea ce s‐a întâmplat în
generalproducinjustiție.Înaldoilearând,eleproducneînțelegeri
ale structurilor și proceselor care implică lucrurile pe care le
208AlanBullock,op.,cit.,p.73‐74209MartaFülöp,Thesocialpsychologyofbias in socialscienceresearch, inPenelopeHarnett, Luigi Cajani,Marta Fülöp, Roger Johansson,DiscerningBias in Research: Challenging Epistemological Assumptions, on linehttps://metranet.londonmet.ac.uk/fms/MRSite/Research/cice/pubs/research/research‐04.pdf
82|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
descriu,ceeacearecarezultatstrategiinepotrivitepentruschim‐
bareaacestora”.210
Suntmaimultecauzecareconduc laaparițiauneinarațiuni
istoricecepoate fipărtinitoare.211Unadintreacestea izvorăște
din faptul că istoricii pot interpreta greșit sursele, astfel încât
acestea să conducă ladeducțiile pe care le formuleazăprecon‐
ceput,cuprivirelaceeaces‐aîntâmplatîntrecut.Deexemplu,s‐
arputeaapelaladovezicaredoarsugereazăcăunanumiteve‐
nimentaavutloc,darignorădovezilecarearatăcăafostimposibil
săseproducă.Oaltăcauzăcarepoateproducepărtinirea izvo‐
răștedinmodulcumistoriciifacselecțiadocumentelor,pentrua
faceistoriaunuievenimentsauaprezentaroluluneipersonalități
într‐uneveniment istoric. Pot fi omise anumitedocumente sau
surse sau creat un dezechilibru pentru a contura o imagine
dinainteconstruită,asupraaceluievenimentsaupersonalități.De
exemplu, pentru unele personalități implicate în evenimentele
dinDecembrie1989,potsăfieselectatedoaraceledocumenteși
informații care să prezinte virtuțile și să ignore viciile lor iar
pentrualtepersonalitățiaceleinformațiicaresăîngroașeotușă
sauchiarsăconducălaimaginigrotești.Unalttipdeprejudeca‐
tă/părtinireaparecândsefaceodescrieregeneralăatrecutului,
care implicăfaptecare,pebazadocumentelordisponibile,sunt
cunoscutea fi false.Unasemeneacazpoate fiepisodul invaziei
României de către 25.000 de agenți ai serviciilor secrete
sovietice212darnuestesinguruldeacestgen.
Suntnecesaredovezicaresăstabileascăîncemăsurăunanu‐
mitfaptistoricesterealsausimplăfabulație.„Inventarea”unor
fapteistoricereprezintăunpericolpermanentpentrucercetarea
210 C. Behan McCullagh, Bias inHistoricalDescription, Interpretation, andExplanation,inHistoryandTheory,Vol.39,No.1(Feb.,2000),p.50211Ibidemp.40212MariusMioc,Teoria invaziei sovietice în1989.Unmuntededocumentelipsă, on line http://www.contributors.ro/dezbatere/teoria‐invaziei‐sovietice‐in‐1989‐un‐munte‐de‐documente‐lipsa/ accesat la 17 ianuarie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|83
trecutului.213 Nu putem face confuzie între virtual și imaginar.
Faptulistoricesteîntotdeaunaoconstrucțielingvisticămateria‐
lizată în discurs deci nu aparține tangibilului, concretului. Din
cercetărileluiFoucaultștimcădiscursulesteșiputere,iarunde
esteputere,estevorbașidepolitică.Cualtecuvinte,nuexistăun
adevărunic.Adevărulesteojudecatădevaloarepemargineaunui
discursistoric,rezultatdinanalizaunuifaptistoric.Faptulistoric
careaparținetrecutuluireal,nuconstruitcuajutorullimbajului,
areosingurădimensiune,ceaaexistenței,șinupoatesăiseatri‐buiesintagmadefalssauadevărat,deoareceadevărulșifalsitatea
sunt aplicabile numai judecăților asupra realității, nu însăși
realității.Săluămunfaptistoric,cumafost,deexemplu,consti‐
tuirea Frontului Salvării Naționale, care a preluat puterea în
România,dupăprăbușirearegimuluiNicolaeCeaușescu.Istoricul
numaiareaccesdirectlaacestfaptistoricdeoarece,cronologic,a
dispărut.Pentruareconstituiacestfaptistoric,cercetătorularela
dispozițiediferitesurse,careconfirmăcăelaavutloc.214Odată
constatatăexistențarealăaunuieveniment,processaufenomen
alrelațiilorinternaționale,seprocedeazălagăsirearaporturilor
decauzalitate.Referindu‐se laacestaspect,VasilePârvanscria:
„căunfenomenpoateficaracterizatșivalorificatcafaptistoric
după intensitatea și după efectele produse în marile mase
omenești”.215 Un alt clasic al filozofiei istoriei din România,
A.D.Xenopolaprecia că,prinmetodadeterministică, „sepoate
realizaoclasificareafapteloristoriceîncontingenteșiconstante,
corespunzător unor cauze individuale și colective”.216 Criteriul
important al alegerii estedatdeprocesulde semnificare și re‐
semnificareaevenimentelor,proceselorși fenomenelorcareau
avutlocînpoliticainternațională.Esteadeseacitatdeistoriciși
213 Claudiu‐Lucian Topor, Introducere in studiul istoriei, on line,http://history.uaic.ro/wp‐content/uploads/2012/12/Introducere‐in‐istorie.pdf,accesatla17ianuarie2014214AsevedeașiAdamShaff,op.,cit.,p.251‐253215 Apud, Alexandru Tănase, Victor Isac,Realitate și cunoaștere în istorie,Editurapolitică,București,1980,p.66216Ibidem,p.67
84|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
nu numai, un eveniment petrecut în anul 49 î.Ch., și anume
trecerea Rubiconului de către Cezar. De atunci, o mulțime de
oameni aumai trecut acest râu, dar numai trecerea făcută de
Cezaresteunfaptistoric,pentrucănumaiaceastăacțiuneaavut
consecințepentruderulareaevenimentelorulterioare,înistoria
deomiedeaniaEuropei.Esteungestsimboliciar„interpretarea
faptului istoric ca simbol constituie omodalitate eficientăde a
aprofundaînțelegereafenomenelorreale”.217
Evenimentele, procesele și fenomenele care s‐au petrecut
într‐un anume timp și spațiu, ca produs al interacțiunii dintre
actorii,careauparticipatlarăsturnarearegimuluicomunist,pot
să aibă reprezentări/sensuri diferite în discursuri elaborate deistorici,deșiconcretulistoricesteacelași.Nereferimaicilasens
înînțelesulpecareîldăconceptuluiJurgenHabermas,acela„de
direcțieadevenirii.”218Sensulconservășisusținesubstanțalogică
a înțelesului (meaning) iar semnificația se lasă abandonatăcontextuluisubiectiv,emoțional,afectiv.Diferitecuvintepotavea
același referent (extensiune), fără ca semnificația lor să fie
aceeași.„Patriotulcares‐aopusinvazieisovieticeînaugust1968
înCehoslovacia”și„dictatorulcareafostrăsturnatîndecembrie
1989” au aceeași extensiune (Ceaușescu), dar semnificația lor
diferăînmodevident.Semnificațiaeste,deaceea,maimultdecât
extensiuneasau,decâtobiectulreallacaresereferăcuvântul.219
Pedealtăparte,trebuiesăremarcămfaptulcăînsășifaptului
istoric concret poate să i semodifice sensul, în percepția ulte‐
rioarăaaceleași societăți.AndreasSuter șiPierre‐G.Martinau
cercetatmodulcumrăzboiulțărănescdinElveția,din1653,afost
perceputîntimpdecătrecontemporanișiajungelaconcluziacă
217MarinBadeaPamfilNichiţelea,op.,cit.,p.176218Apud,AndreiMarga,FilosofialuiHabermas,EdituraPolirom,Iași,2006,p.195219 Puiu M. Mihai, Sens și semnificație în analiza discursivă, on line,https://www.google.com/#q=fapte+si+evenimente+in+discursul+istoric&start=40,accesatla17ianuarie2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|85
sensuldefaptistoricimportantafostcăpătattreptatîntimp220.La început, autoritățile au calificat revolta cu un termen care
circula înepocă,Unruhe, ce însemnatulburări.Mai târziu,aparconcepteledeRévolte saudeRébellion, ceeace însemnapentrucontemporani o mișcare deschisă și criminală contra ordinii
naturaleșidivine.PrimarulșiconsiliulorașuluiZürichaufăcutun
pasmaideparteînceeacepriveștesemnificațiaevenimentului,în
faptunprocesde resemnificare. Într‐o scrisoaredin19 aprilie
1653,aceștianotaucă„revoluțiatraversaceamaimarepartea
Confederației”221.Esteutilizatpentruprimadatăunconceptce
aveasăfacăoimpresionantăcarierăînsecoleleurmătoare,dar
sensul cuvântului revoluție nu avea aceeași reprezentare înmentalul colectiv din Elveția secolului al XVII‐lea. Istoricii
definescastăziaceastămișcaredreptunrăzboi țărănesc,careageneratunprocesdetransformăripoliticeșidementalitate,careauschimbatstructurasocietățiielvețiene.222Acestfaptaratăcă
aveadreptatePaulRicoeur,cândseîntrebadacănuartrebuicasă
fielăsattimpulsădecantezefapteleistorice.Dealtfel,referindu‐
se la conceptul de revoluție, Ricoeur afirma: „El va permite să
numim evoluție schimbările bruște de structură; astfel, putem
vorbide revoluțiedemografică,de revoluție industrială;putem
vorbiderăsturnareatendințeiînplanulconjuncturilor”223.
Interpretareaevenimentelor,proceselorși fenomenelorcare
ținschimbărileradicalederegimpoliticartrebuisăfiefăcutăși
înacordcuinstrumentele,metodeleșitehniciledeanalizăfurni‐
zatedealtediscipline,începândcuteoriarelațiilorinternaționale,
220 Andreas Suter și Pierre‐G. Martin, Histoire sociale et événementshistoriques. Pour une nouvelle approche, in Annales. Histoire, SciencesSociales, 52e année, No. 3, 1997. pp. 543‐567, on line,http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/ahess_0395‐2649_1997_num_52_3_279584accesatla14ianuarie2014221Ibidem,p.546222Ibidem,p.548223PaulRicoeur,op.,cit.,p.31
86|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
sociologia,economiamondială224șiîncheindcustatistica,lingvis‐
ticasaugeopoliticașigeo‐istoria,imagologia225.Schimbărilepro‐
duseîncunoaștere,datoritărevoluțiilorapăruteînvariidomenii,
de la tehnologie la social, nu au cum să nu afecteze viziunea
asupra lumii și asupra istoriei226. În acest context, istoriografia
căderii regimului comunist înRomânianupoate să rămânăpe
dinafară,fiindputernicmarcatădeevoluțiageneralăacurentelor
deidei.IstoriculLucianNastasă,referindu‐selaimpactulschim‐
bărilorproduseîncunoaștereasupraistoriografieiînceputuluide
secolXX,subliniafaptulcăistoriciiaceluitimpausesizatnevoia
modernizăriiaparatuluiconceptualșialdiscursului227.Argumen‐
teazăacestlucrucuunfragmentdindiscursulderecepție,rostit
laAcademiaRomână(1905),decătreistoriculIonBogdan,care
sublinia că: „în istoriografie, ca în toate celelalte științe, fiecare
epocă e supusă curentelor de idei contemporane”.228 Revoluția
românădindecembriea fost analizatădinperspective sociolo‐
gice,geopolitice,psihologiceîntregindoimaginedespresfârșitul
comunismuluiromânesc.
CăderearegimuluicomunistînRomânia.Întreadevăristoricșijustițiesocială
Un alt factor care a influențat cercetarea istorică, privind
evenimenteledindecembrie1989,desfășuratăîncentreleuniver‐
sitareșiinstituteleacademiceestecelalinterferențeiistorie‐jus‐
tiție.Problemaraportuluidintreadevărulistoricșicondamnarea
224FrancoisFuret,op.,cit.,p.72225Asevedea,RichardK.Herrmann,JamesF.Voss,TonyaY.E.SchoolerandJosephCiarrochi,ImagesinInternationalRelations:AnExperimentalTestofCognitive Schemata, in International StudiesQuarterly, Vol. 41, No. 3(Sep.,1997),pp.403‐433,onlinehttp://www.jstor.org/stable/2600790.Accessed:16/10/201302:54226IanMorris,Decevestuldețineîncăsupremațiașicenespuneistoriadespreviitor,Polirom,Iași,2012,p.28‐37227LucianNastasă,Generațieșischimbareinistoriografiaromână(sfârșitulsecolului XIX ‐ începutul secolului XX), on line, http://www.history‐cluj.ro/Istorie/cercet/Nastasa/Volum_Generatie.pdf, accesat 17 ianuarie2014228Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|87
celorcareaucomiscrimeșiabuzuriîntimpulevenimentelordin
decembrie 1989 a dominatmentalul colectiv românesc al ulti‐
muluisfertdeveac.Opiniapublicăacerut,încădinprimeleluni
după căderea regimului Ceaușescu, adevărul și judecarea celor
vinovați de reprimarea revoluționarilor. Din aceste rațiuni,
istoricul și politologulVladimirTismăneanua adresat înaltelor
oficialitățiromâneoscrisoaredeschisăîncareafirma:„La20de
anidelaRevoluțienusecunoașteadevăruldespreevenimentele
acelorzileșidespreautoriicrimelor.Esteorealitatedureroasăce
nu poate fi ocolită și care trebuie confruntată neîntârziat, cu
voință, curaj și onestitate. Lacătul totalitar pus pe documente
trebuie sfărâmat. Este o chestiune presantă pentru sănătatea
democrațieiromânești.Neadresămdvs. încondițiile încare, în
urmaalegerilorparlamentareșiprezidențiale,întreagaputerede
decizieșiacțiuneseaflăînmâiniledvs.Deșimaisuntdoianiși
jumătate până la prescrierea faptelor de omor din timpul
Revoluției, anchetele din dosarele aflate la Parchetul General
treneazășidocumenteledinacestedosarenusuntaccesibile–
contrar dispoziției CEDO – nefiind desecretizate în totalitate.
DincolodeproceduradinfațaCEDOșidesoluțiilejuridice,este
nevoiecaopiniapublicădinRomâniasăafleadevăruldesprecei
careauordonatucidereaapeste1000deoameniîndecembrie
1989 și despre cei care au executat acest ordin”229. Această
dezbatere încares‐auamestecatvoitsaunuadevărul istoricși
justiția a ocupat spațiul public,mai ales în preajma aniversării
evenimentelordinDecembrieșiacomemorăriivictimelorrepre‐
siuniiregimuluiCeaușescu,șiageneratoliteraturăatâtînțară,
câtșiînstrăinătate,cugravedistorsiuni,asuprareprezentărilor
saleînmentalulcolectivromânesc.Aufostaduselaluminămulte
adevăruri despre zilele revoluției dar, în același timp, au fost
aruncate pepiața informațiilor și jumătăți de adevăr sau chiar
229VladimirTismăneanu,Adevărultrebuieștiut,vinovațiitrebuiepedepsiți!Apelul societății civiledinRomania, on line http://tismaneanu.wordpress.com/2010/02/15/adevarul‐trebuie‐stiut‐vonovatii‐trebuie‐judecati‐apelul‐societatii‐civile‐din‐romania/,
88|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
minciuni230, din interes politic, dar și din neștiința mânuirii
instrumentelordecercetareistoricăsauaneînțelegeriiraportului
dintreadevărulistoricșiadevăruljuridic,înasemeneamomente
de răscruce din istoria unui popor. A condamnaun ompentru
acțiuni comise inzilele luidecembrie1989nu înseamnăcăun
complet de judecată a descoperit un adevăr istoric la care un
cercetătornuapututsăajungă!
Din această perspectivă, este important să înțelegem ce
înseamnăutilizareaistoriografieișiamemorieicolectivetezau‐
rizatăînlucrărideistorieșiscrierimemorialistice,pentruscopuri
juridicesauajustițieipentruînțelegereaevoluțiiloristorice.Ale
confundanuesteoproblemăsimplăsaulipsităderiscuri.231
Aceastărelațieestevăzutăînmoddiferitdeistorici.Pentruo
seamădeistorici,ecuațiaestevăzutăcaunmariajfericit.Istoricii
contribuind la munca justiției și invers. Documentația strânsă
pentruprocesecuîncărcăturăistorică–începândcuprocesulde
laNürnberg–s‐adoveditesențialăpentru istorici.Participarea
istoricilorlaproceselegatedeevenimenteistorice,încalitatede
experți,demartori‐avizați,adevenitopracticărăspândită232.Și
în România o instituție cu atribuții de cercetare științifică în
domeniulistorieirecente–InstitutulpentruInvestigareaCrimelorComunismuluișiMemoriaExiluluiRomânesc–și‐apropussăstu‐dieze,documentezeșisăsusținăconștientizareapublicăaistoriei
comunismuluiînRomânia,prinproiectedecercetare,educațio‐
230IoanScurtu,Politicășiviațăcotidiană înRomânia însecolulalXX‐leasiînceputulceluide‐alXXI‐lea,EdituraMicaValahie,București,2012p.345‐358; idem, Minciuni mass‐media, on line http://www.ioanscurtu.ro/minciuni‐mass‐media/,GéralddeSelys,Médiamensonges,Bruxelles1990,MichelCastex,op.,cit.,231 A se vedea, JocelynNéron, La justice et l'histoire face auxprocèspourcrimescontrel'humanité:entrelamémoirecollectiveetlaprocédure,online,http://www.archipel.uqam.ca/3844/1/M11955.pdf; Adrian Cioflâncă,Istorieși justiţieUnmodelgermanpentru”procesulcomunismului”,online,http://phantasma.ro/wp/?p=1546,CarloGinzburg,CheckingtheEvidence:The Judgeand theHistorian, în “Critical Inquiry”, Vol. 18, No. 1 (Autumn,1991),p.79‐92232AdrianCioflâncă,op.,cit.,înloc.,cit.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|89
nale,editorialeșimuzealedarși„investigareaștiințificășiiden‐
tificareacrimelor,abuzurilorșiîncălcărilordrepturiloromuluipe
întreaga durată a regimului comunist în România, precum și
sesizareaorganelorîndreptînacelecazuriîncaresuntdepistate
situațiideîncălcarealegii.”233Acestmodeldecercetareistoricăși
justiție socială nu a fost multiplicat din fericire și în cazul
Revoluțieidindecembrie1989.
Pentru alți istorici, interferența cercetare istorică‐justițienu
estebeneficăpentrunicioparte.234Analizaunorprocesecelebre,
careaumarcatopiniapublicăinternațională,cumaufostcelede
laNürnbergsauceleprincareaufostcondamnațicolaboraționiș‐
tii francezi, din timpul regimului de la Vichy (Papon, Barbie și
Touvier), a Tribunalului Penal Internațional pentru fosta
Iugoslavieși,înmaimicămăsură,TribunalulPenalInternațional
pentruRuandascoateînevidențăriscurilegeneratedeutilizarea
istoriei de către justiție, pentru a se face dreptate și a justiției,
pentruascrieistoria.Există,pedeoparte,risculdederapajșide
control a politicii, iar pe de alta, riscul de a manipula istoria,
studiilepoliticeînscopuluneipersoanesauaunuigruppolitic.235
Înopiniaunoristorici,cumarfiMarcOlivierBaruchșiHenry
Rousso, nu este clară calitatea în care intervine istoricul în
declanșarea și derularea unui proces politic.236 Există câteva
deosebiriimportanteîntreistorieșijustiție.Istoriaestedeschisă
în căutarea și afirmarea adevărului istoric, versiunile asupra
acestuiaputândfirevizuiteodatăcuaparițiadenoidocumente
sau interpretări. Judecarea unei cauze într‐un tribunal este
limitată în timp, iar verdictul este definitiv. Concluziile la care
ajunge istoricul nu ar trebui să afecteze poziția și statutul
233 Obiectivele IICCMER, on line http://www.iiccr.ro/ro/ despre_iiccr/institutul/accesatla12septempbrie2014234HenryRousso,LaHantissedupassé:entretienavecPhilippePetit,Paris,EditionsTextuel,1998,citatdupăAdrianCioflâncă,op.,cit.,înloc.,cit.235JocelynNéron,op.,cit.,înloc.,cit.236Apud,AnnieDeperchin,Veritehistorique,verite judiciaire.A travers lesgrands procès issus de la SecondeGuerre Mondiale Ecole Nationale de laMagistrature ‐ 2 mars 2001, RAPPORT DE SYNTHESE, on line,http://www.afhj.fr/ressources/verite_hist_jud_deperchin.pdf,
90|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
indivizilor în societate ci, cel mult, câmpul convingerilor și al
atitudinilor în legăturăcuunmoment istoricsaualtul,pecând
verdicteleîntr‐unprocesjuridicauimpactmajordelacondamna‐
relaprivaredelibertate.Șiistoriculșijuristulîșiasumăomare
responsabilitate în legătură cu investigațiile pe care le fac, dar
aceastaestediferităpentrufiecaredintreei.Ambii,înefortulde
reconstituire aunuimomentdin istoria individuala sau aunui
grup, utilizează documente, informații și alte probe pe care le
analizează, dar fiecare o face cu o metodă și tehnică specifică
domeniuluisău.Scopulurmăritestediferit.Istoriculurmăreștesă
afleșisănecomuniceunadevărșisăeliminefalsuldinrecompu‐
nerea trecutului,pecândun judecător la tribunalcautăsă facă
dreptate.Avem,înceeacepriveșteevenimenteledindecembrie
1989, o bună înțelegere a lucrurilor din partea acestui binom
istoric‐judecător,înaflareaadevărului?Suntopiniicareconducla
ideeacă„dreptuldeacunoaștes‐aconsolidat,înmodevident,pe
fondul nevoii de a asigura oamenilor un real acces la sursele
istorice, în urma gravelor încălcări ale drepturilor omului.
RegimuriletotalitarealesecoluluialXX‐leaaulăsat,decelemai
multeori, cicatrice în conștiința colectivă. Înnumeroase cazuri
s‐a constatat o incapacitate sau o deliberată pasivitate a
autoritățilorstataleînafaceluminăcuprivirelaunelefaptedin
trecut.(...)Obligațiastatuluiestedeaieșidinaceastapasivitateși
deafurnizaadevărulacăruibeneficiaresteindividul.Caleadea
accedelaacestadevăresteancheta.”237Adevărulistoric,înceea
cepriveștemomenteledelicatealerevoluțieidindecembrie1989,
nu are aceleași caracteristici și, mai ales, aceeași importanță
socială,caceljuridic.
Existăocontradicțieîntermeniînceeacepriveștemodulcum
sevalideazăadevărul lacareajungeistoriculși judecătorul.Cel
dinurmăascultămartorulșiacuzarea,înlegăturăcurecuperarea
adevărului.Istoriciinupotfaceacestlucru,deoarecenuexistăca
237Judecătordr.GabrielCaian,Standardeinternaţionaleînmateriadreptuluideacunoașteadevărul, inRevistaForumului Judecătorilor,nr.2,2013,p.22
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|91
tehnicădelucruînarsenalulmetodologicunasemeneamodde
aflare a adevărului, deși în ultimul timp a câștigat foartemult
terenistoriaorală238.ÎnRomâniasuntvocicarecredcăexperien‐
ța germană în ceea ce privește relația benefica istorie‐justiție
poate fi un bun reper pentru a se finaliza procesul comu‐
nismului.239Relațiadintreadevăristoricșiadevărjuridictrebuie
înțeleasănunumaicaunafoartecomplexă,darșicaagentcare
poateinfluențalaunmomentdat„producția”istoriograficăaunei
epoci. Din acest punct de vedere, adevărul exprimat de Mark
Bloch,cumaibinedeojumătatedesecolînurmă,paremaiactual
ca niciodată pentru spațiul istoriografic românesc postdecem‐
brist:„Reducereaistoriculuilapozițiadejudecătoresteosimpli‐
ficare și sărăcire a cunoașterii istorice; dar reducerea judecă‐
toruluilapozițiadeistoricreprezintăopervertireiremediabilăa
actului de justiție”. Adevărul relevat în instanța care judecăunfaptindividual/colectivpenalnutrebuiesădevinăfactor/reperîn
apreciereaunuifenomensauepocăistoricăîntotalitateasadupă
cumadevăruldescoperitprinmetodespecificedeunistoricnu
trebuie să fie probă în judecata unei instanțe. Din păcate, în
societatea românească postdecembristă această graniță a fost
trecutășiîntr‐unsensșiînaltuldindorințafiecăreipărțidea‐și
impunepropriaviziuneșiinterpretareasupraevenimentelordin
decembrie1989.
Istoricul francez, Enzo Traverso, constată că sunt cazuri în
istoriacontemporanăîncarecurteadejustițiesetransformăîn
tribunale istorice. Cursurile justiției se transformă astfel în
tribunalealeIstoriei,locurisimbolicedemoralizareatrecutului
șidearhivareamemorieiuneinațiuni.Memoria,justițiașiistoria
238Tehnicainterviuluisiamărturiilorunorparticipanțilaevenimenteafostfolosităîncercetareaevenimentelordindecembrie1989deZoltánRostásșiFlorentina Ţone, în lucrarea Tânăr student caut revoluționar, apărută în2011, de Emil Constantinescu, în lucrarea Păcatul originar. SacrificiulfondatorRevoluțiadecembrie ’89,deColectivulde IstorieOralădincadrulSocietățiiRomânedeRadiodifuziune,înlucrareaEunînceputîntotsfârșitul.Culegereselectivădinprogrameleradiodifuzateînzileledin17‐25decembrie,apărutăînanul1998etc.239AdrianCioflâncă,op.,cit.,înloc.,cit.
92|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
seciocnesc.Unii istorici sepretează laacest joc, intervenind în
acest proces în calitate de «martori», chemați nu pentru a‐și
exprimapunctuldevedereasupraunuifaptsauepoci,cipentrua
afirma,subjurământ,«adevărulșinimicaltcevadecâtadevărul».
Esteundemerscaricatural,carearfisuscitatperplexitateapozi‐
tiviștilorcelormainaividintre istoriciisecoluluialXIX‐lea.Dar
confuziarolurilornuseopreșteaici.Atuncicândistoriciiîncearcă
să procedeze la o reflexie mai aprofundată, într‐un cadrumai
puținconstrângătordecâtînsaladejudecată,confruntarealorcu
actoriiistorieisetransformăadeseoriînrechizitoriu,așacuma
ilustrat‐orecentdezbatereaorganizatădecotidianulLibération,în privința afaceriiAubrac. Chiar dacă se impune recunoașteriilegătura care există între istorie, memorie și justiție, ar fi
periculossăeliminămdistincțiilecarelesepară240.Aceastăcale
deainvestigaRevoluțiaromânădinDecembrieafosturmatășide
uniicercetătorișiistoriciromâni,dareanuaconduslacrearea
uneimemoriirealeasupraevenimentelorcilacompunereaunei
imagini deformate și a unui adevăr interesat. Acest tip de
investigareșianalizănuacăpătatamploareșimasăcritică,încât
săneconducălaconcluziacănus‐apututcreaomemorie„reală”
revoluțieidindecembrie1989.Nus‐aajuns încă launconsens
național,legatdemoștenirearevoluției,naturaacesteimoșteniri,
șiimportanțauneimemoriiautenticearevoluției.Cașiîncazul
regimuluicomunist,«sedeplorăatâtlipsadejustiție„reală”,cât
și lipsa de înțelegere a adevăratei naturi a trecutului comunist
recent.Speranțauneinarațiuninaționale lineare,speranțaunei
memoriiautentice,aunuidiscursnaționalconsensualalrecon‐
cilieriicutrecutul,este„deranjată”deambivalența,inconsistența
și natura uneori contradictorie a perspectivelor individuale
240 A se vedea Enzo Traverso, Histoire, justice et communisme. Deuxplaidoiries contre les simplifications du passé, on line,http://danielbensaid.org/Histoire‐justice‐et‐communisme accesat la 12august2014
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|93
asupratrecutului,șiîncercărileindivizilordeaseopunenarațiu‐
nilordominante,versiuniloroficialealetrecutului.241»Acestfapt
nutrebuiesăconducălaceeaceamputeanumiistoriaoficialăa
evenimentelor din decembrie 1989. Istoricul francez Serge
Halimi,într‐uninterviurecent,atrăgeaatențiacăînefortulsăude
recompunereatrecutuluiistoric«înfuncțiedecunoștințelesale,
deconvingerilesale,deoriginilesale,dealienărilesale,istoriculîl
ajutăpeacestasăfiedeterminatcuochiideschiși.Nupentrucăva
emiteasupraevenimentelordintrecutjudecatasaaposteriori,pecareși‐aformat‐oînliniște.Cipentrucăelștiecăceamaimare
parte a construcțiilor istoriei s‐au stabilit prin intermediul
sensibilităților noastre actuale. El nu crede așadar în existența
unei umanități populate în alte vremuri demonștri care nu a
căpătatoformăcivilizatădecâtpemăsurăcecaracteristicilesale
începsăsemenecualenoastre»242.
Societatea românească nu s‐a eliberat încă de un exces al
politizării și ideologizării a trecutului istoric. În dezbaterea
istoricăsuntrareanalizeleșicercetărileasupramoduluicumalte
societățiautraversat,înistorialor,asemeneamomentedecum‐
pănă, cum au fost revoluțiile sau tulburări sociale, soldate cu
victime și distrugeri materiale. În istoria recentă a Italiei,
evenimenteledelasfârșitulanilor’70șiînceputulanilor’80sunt
cunoscute ca fiindaniideplumb și augenerat falii înmemoriasocială243, dar acest lucrunu este perceput de istoricii care au
opinii diferite ca fiind ceva grav ci, dimpotrivă, un lucru firesc.
241CristianTileagă,Discourseanalysisandresearchingcomingtotermswiththepast:studiesindiscursivepsychology[Analizadiscursuluisireconciliereacutrecutulrecent:studiidepsihologiesocialadiscursiva].Oradea,Romania:Editura Primus [Primus Publishing], p. 35, versiunea on line https://dspace.lboro.ac.uk/dspacejspui/bitstream/2134/9681/5/Analiza%20discursului%20si%20reconcilierea.pdfaccesatla12august2014242 Serge Halimi, « L’historien n’accepte aucun dogme, ne respecte aucuninterdit, ne connaît pas de tabous », on line, http://www.monde‐diplomatique.fr/communiques/140918.htmlaccesatla11iulie2010243FedericaRossi,La«luttearmée»entrejustice,politiqueethistoire.Usageset traitementsdes«annéesdeplomb »dans l’Italie contemporaine (1968‐2010),
94|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Larândullor,istoriciiamericaninugăsesccevaieșitdincomunîn
reinterpretarea și resemnificareaunormomente «delicate»din
istoria războiului civil american, deoarece acceptă ideea că
„istoria nu poate fi separată de opinie. Istoria este scrisă de
oamenișideseorisesupuneinterpretării lorasupraevenimen‐
telorcares‐audesfășuratînaintealor.Istoriaestescrisădecătre
învingători ... iar scrierea istorică, în consecință, este o armă
ideologică.Articolularatăcăistoriaestedeseoriadaptatăpentru
a se potrivi cu valorile grupului dominant. În plus, înțelegerea
noastrăasupraevenimentelorseschimbă îndecursul timpului,
odatăcenoiinformațiidespreaceleevenimentedevindisponibi‐
le,inclusivsursealealtorpopoareșigrupuridintabăra,cuopinia
sau cu perspectiva opusă asupra evenimentului”244. În istorio‐
grafiaromânească,multiperspectivitateacametodășitehnicăde
abordare și analiză, mai ales în ceea ce privește momentele
controversatealeistorieirecente,estedepartedeasefiimpus.
SubiectivșiobiectivîncercetareașianalizaistoricăaprăbușiriiregimuluicomunistdinRomânia
A înțelegedeceavematâtdemulte interpretări șiopinii în
legăturăcuevenimentelecareauconduslaprăbușirearegimului
comunistînRomâniapresupuneaînțelegeceesteistoriașicum
poate istoricul să readucă în memoria prezentului imaginea
trecutului.Istorianuesteoștiințăînsensulpecareîldămmate‐
maticii,chimieisauștiințelornaturale.Eanuopereazăcuecuații
careafirmăadevăruriabsolute,saulegicareodatădoveditesunt
rareori infirmate, ca în fizică. Istoria este o disciplină care are
metodă și instrumente științifice pentru a interpreta faptele și
evenimentele și care încearcă să elimine părtinirea și
subiectivitatea,câtmaimultposibil.Cutoateacestea,suntemîn
imposibilitatea de a elimina complet părtinirea dar avem
posibilitateadeanupornianalizaistoricăaunuievenimentprin
prismaunorprejudecăți,șiopiniipreformate.Acestlucrupoatefi
244DanielleReneeWager,TextbookAnalysis:ACaseStudyofChanges inHistoryTextbooksBasedontheRevolutionaryWar
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|95
evitatdacăvomaplicaînefortuldecercetaredrumulindicatde
Nicolae Iorga, care considera că „pentru a scrie istorie n‐am
nevoiedeiubire,nicideură;îmitrebuienumaiizvoareșiminte
sănătoasăînatâtamăsură,decâtăenevoiepentrualumina.”245
ÎncazulistoriografieiRevoluțieiRomânedinDecembrie,cele
maimultedinprejudecățileșiopiniilepreformatepornescdela
incapacitateanoastrădea înțelegeșiaacceptafaptulcăperso‐
nalitățile politice pot să își schimbe, în timp, unele convingeri
politice sau ideologice. Din multitudinea de asemenea cazuri
exemplificămcuunadintreprejudecățilecarepotafectaconstrui‐
reaunorjudecățidevaloare,îninterpretareaevenimentelordin
decembrie1989,laistoriculșipolitologulVladimirTismăneanu.
AcestaareoopiniepreformatădespreevoluțiapoliticăaluiIon
Iliescu,unuldintrelideriiimportanțiaimișcăriiderăsturnarea
regimuluicomunist.Iatăcumestecaracterizatcelceaveasăfie
propulsat de evenimentele din decembrie 1989, la conducerea
țării,într‐operioadăextremdedificilă:„Leninistfiind,privea(și
credcă încăprivește)cuenormăsuspiciuneceeacesecheamă
spontaneitatedemocratică.Omalstructurilorierarhice,verticale,
autoritare,Iliescunupoateînțelegepulsulviualsocietățiicivile.
A învățat pe dinafară gramatica democrației, dar este de fapt
incapabil să construiască o frază coerentă în această limbă
politică. Există întotdeauna ceva fals, contrafăcut, artificios, în
apelurile sale la pluralism.”246 Poate să influențeze această
convingere obiectivitatea cercetărilor efectuate de Vladimir
Tismăneanu pe marginea prăbușirii regimului comunist din
România?Acestexempluîntăreșteideeacăobiectivitateacucare
este recompus trecutul istoric este inseparabilă de istoric, că
245 A se vedea N. Iorga, Istoria poporului românesc, Editura Științifică siEnciclopedică, București, 1985, apud, Teodora Stănescu‐Stanciu,Metodologia cercetării știinţifice, on line, http://www2.spiruharet.ro/facultati/riif/orar/39e1e3dee8f002f1369a94720d92a697.pdf,accesatla17ianuarie2014246VladimirTismăneanu,Convingeriadânci,greleșiapăsătoare:DespreIon Iliescu, în Evenimentul Zilei ediția on line, http://www.evz.ro/convingeri‐adanci‐grele‐si‐apasatoare‐despre‐ion‐iliescu‐1040519.html
96|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
selectareașiordonareainformațiiledespreevenimentelecerce‐
tate se fac uneori și potrivit propriilor sale convingeri. Cerce‐
tătorul trecutului istoric, în general și al revoluției române în
special,trebuiesăfieunjudecătorneutrușidezinteresat247.Acest
lucrunuînseamnăcăistoriculnupoategreșifieindusîneroare
de martorii interesați, de circumstanțe obscure, sau propria
mărginiredespirit.Istoriografiaevoluțieiromânedindecembrie
1989 abundă în clișee, mărturii părtinitoare și interpretări
interesatealeevenimentelor.248Problemacareaparecumpoate
unanalistsăidentificesisăsepareeroareadeintenție.
Istoriacarealitatefactualăestealcătuitădintr‐un„ocean”de
evenimente,proceseșifenomene,pecareistoriculîncercăsăle
ordoneze și să le interpreteze pentru a readuce în memoria
prezentuluioimagineesențializată.Indiferentcâtdemultecărți
șistudiis‐arscrie,câtdemultefilmedocumentare,câtdemulți
dintreparticipanții la evenimente și‐ar scriememoriileetc.,nu
vomaveaniciodatăosuprapunereexactăaceeaces‐apetrecutîn
zilelerevoluțieicuceeaces‐ascrisdespreacelezile. Iatădece
istoricul,prinefortulsăudeafacetrecutulinteligibil, îșiasumă
uneleriscuriatuncicândrecompuneacesttrecut.Eltrebuiesăia
înconsiderarepentruanalizășiinterpretarefapteîntâmplătoare
sau brute ceea ce constituie elementul tranzitoriu al istoriei,
hazardul,fapteindividuale,unfeldeintermediarîntrehazardul
pur și necesitate și fapte necesare care desemna elementul
central pentru analiza istorică249. Și în cazul cercetării eveni‐
mentelordindecembrie1989,istoriculseaflăînsituațiasesizată
decunoscutulfilosofalistoriei,HenrySteeleCommager(1902‐
1998),careafirmacăatuncicând istoricul își începemuncade
247AsevedeașiPeterNovick,ThatNobleDream:The'ObjectivityQuestion'and the American Historical Profession, Cambridge University Press,Cambridge,1988,p.2248AsevedeaRuxandraCesereanu,op.,cit.,idem,Revoluție,metarevoluție,pararevoluție în Revista 22, ediția on line, http://www.revista22.ro/revolutie‐metarevolutie‐pararevolutie‐2293.html accesat la 17 ianuarie2014249Asevedeapelarg,MarinBadeaPamfilNichițelea,op.,cit.,p.84‐95
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|97
cercetareseaflăînfațaunuiparadox,deoarececonstatăcăfaptele
istorice „sunt prea multe și prea puține totodată.”250 Criteriul
selecțieireprezintăoconstantăacercetăriiistorice.Istoriografia
revoluției române din decembrie trebuie să țină cont de acest
criteriușisăoașezeîncontextulmailargalinterpretăriieveni‐
mentelor.Potrivituneigriledeselecțieadoptatădeuncercetător,
un eveniment intră în sfera de interes a cercetării istorice în
măsura în care persistența sa în timp reprezintă o importanță
deosebită pentru comunitate. Dar sunt atât de multe procese,
fenomeneșifaptealerevoluțieiromânecareaucaracteristicaper‐
manenței, încâtselecțiapareadeveni imposibilăși, totuși, isto‐
ricultrebuiesăofacășisărespecteprincipiulobiectivitățiișial
neutralității.IstoriculsauanalistulevenimentelordinDecembrie
1989trebuiesăposedecunoștințeledarșiexperiențaînaalege
evenimentele dintre zecile și sutele demii de file din dosarele
revoluției,aflateînarhivelenaționaleșistrăinesaudinedițiilede
documente,careaufostpublicateînceiaproape25deani.
Selectarea faptelor din masa de evenimente și procese sau
fenomeneistoricesefacepebazaunoripotezedecercetaredarși
auneiteorii,lacareistoriculaderășicareîlajutăsăîșiconstru‐
iască o grilă de lectură coerentă și eficientă. Charles A. Beard,
referindu‐selaacestaspect,subliniacă„Chestiuneasupremăîn
activitateaistoriculuideastăziestedeterminareaatitudiniisale
fațădedezvăluirilegândiriicontemporane.Elarputeasăleigno‐
reînmoddeliberat,dinmotivecețindeconfortulpersonal,eco‐
nomic și intelectual, alăturându‐se astfel mulțimii nesfârșite a
celorcarearfipututfidarnuaufost.Sauarputeatrecelaexami‐
narea propriului cadru de referință, pentru a‐l clarifica și a‐l
extinde prin dobândirea cunoașterii unor zone mai largi de
gândire și de evenimente și pentru a‐i conferi consistența
structurii printr‐o ipoteză deliberată respectând natura sau
direcția unormarimișcări de idei și interese denumite istorie
universală”.251Estefalssăcredemcăfaptelesedegajădelasine,
250Apud,TeodoraStănescu‐Stanciu,op.,cit.,inloc.,cit.251CharlesA.Beard,op.,cit.,inloc.,cit.,p.228
98|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
din mulțimea de evenimente iar istoricul ar trebui doar să le
înregistrezeșisăleprezintecontemporanilor.Întotdeaunaareloc
oactivitatedeselecție/alegere.Selecțiaesteunprocescomplex
între obiectul de valorizat (faptul istoric din politica interna‐
țională)șisubiectulvalorizator(istoricul)șiarelabazăunsistem
de valori. De aici și faptul notoriu că istoricii se deosebesc în
alegerea pe care o fac în sensul că „selecția unuia nu este
recunoscutădetoți,dupăcum,deasemenea,ceeace,înanumite
epocisauistoricidintr‐oșcoalăanumităfuseselăsatlaopartepur
șisimplucaunevenimentfărăsemnificațieistorică,esteridicatla
rangul de fapt istoric în alte timpuri sau la istorici ai unei alte
școli.”252Referindu‐selamodulcumistoriculextrageunelefapte
șiproceseistoriceșiomitealteledinacest„oceandeinformații”,
SergeHalimiobservacă„adevenitoobișnuințăsălisereproșeze
luiLeninșiStalinmilioaneledevictimealerechizițiiloragricole
dinanii'20și'30.Darneamintimmairarfaptulcăliberulschimb
șipiața,nucolectivizareapământurilor,auprovocatdecesulunui
milionșijumătatedeirlandeziîntre1846și1849.Maiștimoare,
de asemenea, că Churchill poartă o mare responsabilitate în
moarteaa3milioanedebengalezi în1943,căroralereproșase
anterior că «se înmulțesc ca iepurii»? A preferat în schimb să
direcționeze rezervele alimentare către trupele britanice, deja
aprovizionate din plin, mai degrabă decât către populațiile
înfometate. Foametea care i‐adecimatpe acești «băștinași»nu
l‐a deranjat: guvernatorul britanic asigurase Londra că acest
fenomen«nureprezentaoamenințareserioasăpentrupaceași
linișteaBengalului, dinmoment ce victimele sale sunt cu totul
pasive»253.Asemenea„proceduri”seîntâlnescșiînistoriografia
prăbușiriiregimuluicomunistdinRomânia.Celmaiadeseaacest
procedeu se întâlnește atunci când se aleg doar acele fapte și
evenimente atunci când un istoric/analist își propune să
demonstreze că răsturnarea lui Ceaușescu s‐a produs printr‐o
loviturădestatșinuprintr‐orevoluție.
252AdamSchaff,op.,cit.,p.271253SergeHalimi,op.,cit.,inloc.,cit.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|99
Ce înseamnăa fiobiectiv în interpretarea trecutului istoric?
Obiectivitatea se află într‐un raport de interdependență și
interacțiunecuselecțiaevenimentelorșifaptelorcarefacobiectul
interpretării și recompunerii trecutului istoric. Istoricul trebuie
săaibăconștiințaimparțialității,darrămânedeschisăîntrebarea
cum istoricul iese din contextul socio‐cultural și politic în care
ființează.Grilasadeselecțievafiputernicinfluențatădeopinii
prestabilitedecontextulsocio‐politicșidepercepțiilepecarema‐
reamajoritateaopinieipubliceoaredespreacesteevenimente.
Rezultatulacestuitipdeselecțiefiindundevaîntresubiectivitate
șiobiectivitate.Dinaceastăperspectivă,opinia luiPaulRicoeur
trebuie luată ea însăși ca un reper al selecției faptelor și
evenimentelor.Potrivitfilozofuluifrancez,„obiectivitateatrebuie
luatăaici însensuleiepistemologicstrict:esteobiectivceeace
gândireametodicăaelaborat,aașezat înordine,a înțelesși l‐a
făcutastfeldeînțeles.”254
Chiar dacă acceptăm faptul că istoria este o disciplină
interpretativă, nu înseamnă că ea este supusă capriciului sau
bunulplacalsubiectivitățiiindividuale.Istoria,prinintermediul
istoricului,nureține,nuanalizeazășinupuneînlegăturădecât
evenimentele importante. Paul Ricoeur atrăgea atenția că:
„Tocmai aici intervine subiectivitatea istoricului într‐un sens
original în raport cu aceea a fizicianului, sub formăde scheme
interpretative. În consecință, aici calitatea celui care pune
întrebărileserăsfrângeasupraselecțieiînsășiadocumentelorce
suntchestionate.Bamaimult,tocmaijudecatadeimportanțăeste
ceacare,eliminândaccesoriul,creeazăcontinuitatea:pentrucă
ceeaceestetrăitaparedezlânat,sfâșiatdeinsignifianță,iarceea
ceestepovestitdevinelegat,închegat,semnificantprincontinui‐
tateasa”255.Obiectivitateapoatesărezultedincapacitatea isto‐
riculuideaseplasacorectpeoaxăcaremarchează,potrivitlui
PaulRicoeur,„distanțadintreosubiectivitatebunășiunarea.”256
254PaulRicoeur,Istorieșiadevăr.Traducereșiprefață:ElisabetaNiculescu,EdituraAnastasiașiCEUPress,1996,p.31255Ibidem,p.36‐37256Ibidem,p.43
100|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Cum pot fi așezați istoricii și analiștii care au cercetat și
analizatprăbușirearegimuluicomunistdinRomâniapeaceastă
„distanță”dintreosubiectivitatebunășiunareaestegreudespus
atâttimpcâtbătăliapentruadevăr îndisputa istoriograficăare
conotațiilelupteipoliticepentruputeresauchiarpentruinterese
și răfuieli personale. Poate fi făcută o asemenea situare a
istoriculuiromânpeaceastăaxăîncondițiileîncare„Încontextul
unei acerbe lupte pentru putere, după 22 decembrie 1989, a
transformărilor complexe prin care trecea societatea româ‐
nească, a acuzelor de tot felul și a faptului că discursul istoric
fusesepervertitdecătrePCR,istoricularămasîntranșee,într‐o
defensivăcontinuă,însperanțaunorvremurimaibune257”?
Un alt element care afectează obiectivitatea istoricului care
cerceteazăevenimenteledindecembrie1989esteacelacănua
fost prezent în lupta pentru adevăr istoric încă din primele
momenteîncareaînceputsăsescrieistoriarevoluțieiromâne.
Primele lucrări elaborate au fost ale jurnaliștilor și analiștilor
politici.Astfelcă,timpdeaproapeundeceniu„RevoluțiaRomână
dinDecembrie1989arămasînseamapresei,aflatăîncăutarede
senzațional și a impunerii unor adevăruri parțiale, în timp ce
istoricul/istoricii s‐a refugiat în publicarea de documente și
culegeri de documente privind alte etape istorice din evoluția
românilor”258.Refuzulistoricilorromânideaacceptafoartegreu
ideea de istorie recentă a creat un handicap care, în ceea ce
privește cercetarea căderii regimului comunist, va fi greu de
depășit,darnuimposibil.Vatrebuisăseducăoluptăpeterenul
cercetăriiștiințificeșinualpropagandeipoliticepesuportistoric
pentru demontarea unor clișee care au pătruns în mentalul
colectivromânescșinunumai.Unuldintreacesteclișeeestecel
allovituriidestat .Analiștiipoliticișiceidinmediaauimpusînopinia publică românească ideea că „Revoluția Română din
Decembrie1989adevenito„loviturădestat”datădecătreforțe
257 Dr. Constantin Corneanu, Istoricul/istoricii și Revoluția Română dinDecembrie1989,inCaieteleRevoluțieiNr.2(34)/2011,p.5258Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|101
antiromânești,cusprijinuldirectalfosteiUniuniSovieticeșinu
numai. Pe măsură ce tranziția către un regim democratic și o
economie de piață se dovedea aducătoare demari suferințe și
sacrificii,RevoluțiaRomânădinDecembrie1989adevenit,sub
impulsulunorteoriiprecumceaa„lovituriidestat”,vinovatăde
eșeculuneisocietățișiaunuisistempolitic”259Vafifoartedificil
săsedepășeascăasemeneaclișeedeoarece„înRomânia,dezba‐
terilepubliceasupraroluluipersonalitățilorimplicateînregimul
comunist și în evenimentele dindecembrie 1989, dezbateri de
altfelplinedescandaluri,cums‐avăzutșifoarterecent,aureușit
săcreezeomareconfuzie. „Documentelesecrete” îipasionează
încăperomâni‐estedealtfel,ospecialitatebalcanică‐,iarcău‐
tarealegitimăaadevăruluieastfeladeseaotrăvitădeunclimat
detestabil de delațiune”260. Istoricul care va ajunge în mod
obiectivlaoaltăconcluziedecâtclișeulacceptatcaadevăristoric
nu va fi acuzat de subiectivism și partizanat politic? Nu va fi
etichetatcaunnostalgicalregimuluicomunistșivatrebuisăse
disculpenusăintreîntr‐obătălieștiințificăpentruadevăr?
Obiectivitatea istoricului, aplecat asupra cercetării trecutului
recentreflectatdeevenimenteledinDecembrie1989,esteputernic
marcatășidecaracterulideologizantalinterpretăriievenimentelor
și faptelor. Istoricii care se află sub influența ideologiei
anticomunismului își construiesc discursul istoriografic prin
„aglomerarea epitetelor și a metaforelor. Lectorul detașat de
subiect(neutru)simtecă istoriculanticomunistareunadversar,
căruiadoreștesă‐iapliceopedeapsăsimbolicăfolosindunlimbaj
militant,cuodimensiunecatehizantă implicită.Aceststilal isto‐
riculuiromânanticomunisteste,dintr‐unanumitpunctdevedere,
paradoxal,deoareceîilipseșteuncontradiscurspro‐comunist,cu
aceleașitrăsături.Logicadualistăapropagandeiseinsinueazăîn
stilisticaistoriculuiimpregnatdeideologiaanticomunistă.Deaici
259Ibidem260PetruRomoșanu,OlivierGillet‐Memoriașiuitarea‐deschidereaarhivelorsecrete, in România Literară, ediția on line, http://www.romlit.ro/olivier_gillet_‐_memoria_i_uitarea_‐_deschiderea_arhivelor_secrete accesatla12august2014
102|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
apareșiaspectulschizoidaldiscursuluiistoriograficanticomunist,
mai ales în formulele sale radicale, pentru că, deși narațiunea
istorică are ca obiect trecutul, reconstituit prin „fapte”, „docu‐
mente”, „mărturii”, referențialul psihologic al istoricului este
constituitdeunprezentpoliticcareesteeliminatînmodformal,
darcareghideazăînmodefectivactivitateacreatoare”261.
Subiectivitateaîncercetareaistoricăesteimposibildeînlăturat
dar care sunt limitele în care istoricul nu abdică de la redarea
obiectivă a trecutului istoric? Camil Mureșanu consideră că în
filosofiaistorieis‐aprodusoadevăratărevoluțieprin„admiterea
imposibilitățiicunoașteriiobiectiveafenomenuluiistoric.Aceasta
nusereferălaconstatăripunctuale,degenul„Napoleonamuritla
5mai1821”,cilaprocesededurată,lajudecățișiinterpretări”262.
Subiectivitatea istoricului este parte a procesului de obiectivare
deoarece „este coparticipant creator în configurarea imaginilor
istoriei.Esteautorulistoriei,nuașacumafostcuadevărat,ci„așa
cumneapare”,iaraparențaeieste–pentrunoi–singurarealitate
istorică posibilă a fi percepută. Coparticiparea istoricului nu
falsificărealitateaobiectivă,cioconstruieștecarealitate„pentru
noi”.Eaafirmălibertateaspirituluișiunscopmaiprofundalștiinței
istoriei:acelaaltentativeicunoașteriideaînțelegeșideaconferi
unsensdevenirii,destinuluiumanității”263.Obunărecompunerea
trecutului istoric presupune „corelarea între subiectivitate și
obiectivitate,înmăsuraîncare,dininițiativaistoricului,eapuneîn
relațietrecutuloamenilordeodinioarăcuprezentulcelordeazi.
Intervenția istoricului nu este parazitară, ci reprezintă o parte
constitutivăamoduluiistoricalcunoașterii”264.
261FlorinAbraham,IstoriografieșimemoriesocialăînRomâniadupă1989inAnuarulInstitutuluideIstorie«GeorgeBariţiu»dinCluj‐Napoca”,tomLI,2012,p.158‐159262CamilMureșanu,Câtevareflexiicuprivire laproblemeactualeînștiințaistoriei, online, http://www.history‐cluj.ro/Istorie/cercet/Muresanu/Probleme%20teoretice.htmaccesatla12august2014263Ibidem264Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|103
Mult timp subiectivitatea istoricului fie era negată, fie atunci
cândapărea,istoriciiseapăraucadeîncălcarearegulilorsacreale
deontologieimeseriei,pecareofăceauînfolosulsocietății.Acade‐
micianulAlexandruZubconstatăcăînstrădaniadeaseapărade
„subiectivism și de ispite aprioriste, istoricii au depus mari
strădanii, extinzândmereu sferadocumentării și rafinândmeto‐
delederestituție.Eiaveausă‐șideaseamaînsăcăsubiectivitateae
undatnatural,odimensiuneinerentă,decareînfondartrebuisa
profite.Numai că la acest nivel de abordare nu se poate ajunge
decât anevoie, după mari strădanii și cu multe precauții de
metodă”265.Idealuldeobiectivitateafostdefinitdemareleistoric
LeopolodvonRanke,atuncicândadeclaratcăistoricultrebuiasă
«aratecumseîntâmplaunlucruînrealitate».Elpriveaistoriacao
reconstrucție precisă a unor serii de evenimente trecute. O ase‐
menea obiectivitate este în întregime adecvată atunci când ne
propunemsărăspundemlaîntrebările:cine?când?ce?șiunde?Cu
toateacestea,trebuiepăstratînmintefaptulcăistoricul,relatând
faptelerămânetotușifoartesubiectiv,pentrucărealizeazăjudecăți
devaloareatuncicândtriazăfapteleșicăsearatăselectivatunci
cânddecidepecaresălepăstrezeșicumsălelegeuneledealtele.
Pede altăparte, subiectivitatea impregnează fiecaredin etapele
activității istoricului,maialesatunci cândsecautărăspunsuri la
întrebarea «de ce?», cum este cazul atunci când facem istorie
problematică.Nusepoateajungelaformulareadeexplicațiifărăa
utiliza propria judecată personală, iar aceasta este inevitabil
subiectivă.Dar,oexpuneresubiectivăeste,caregulăgenerală,mult
maistimulantădecâtoanalizăreceobiectivăpentrucăareomai
marevaloareeuristică.266
Obiectivitateaîncercetareaistoricănutrebuieînțeleasăcao
reflectare aunui trecut empiric ci trebuie să fie luată în consi‐
derare în sensul său strict epistemologic: este obiectiv ceea ce
gândireametodicăaelaborat,ordonat,înțelesșiceeaceaceastaa
265Acad.AlexandruZub,Despreadevarșifictiuneîndiscursulistoric,online,http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin15/14_despre.pdf266ErnstMayr,Histoiredelabiologie,1982,I,Chapitre1,Lelivredepoche,1989,p.27.
104|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
pututfaceastfelinteligibil.Aceastanuînseamnăcăobiectivitatea
din cercetarea istorică trebuie să fie cea a fizicii sau biologiei.
Această așteptare implică o alta. Se așteaptă de la istoric o
anumităcalitateasubiectivitățiișinuosubiectivitateoarecare,o
subiectivitate care să fie ceamaipotrivită obiectivității care se
potrivește istoriei. Este vorba despre o subiectivitate implicată
prinobiectivitateaașteptată.267Istoriculseapleacăasupratrecu‐
tuluicupropriasaexperiențăumană.Momentulîncaresubiecti‐
vitateaistoriculuicapătăreliefesteacelaîncare,dincolodeorice
cronologiecritică,scoateînevidențăvaloriledeviațăaleoame‐
nilor de altădată. Acest lucru este cu atât mai valabil în cazul
schimbărilor de regim politic prin revoluții. Referindu‐se la
raportuldintreobiectivitate și subiectivitate, în re‐compunerea
trecutuluiistoric,ZoePetreconsiderăcă„Istoriciitrebuieînainte
de toate să devină conștienți de faptul că fiecare dintre ei e o
conștiințăsubiectivă,iarnudeținătorulunuiadevărabsolut.Doar
dacă își asumă subiectivitatea, istoricul omai poate cât de cât
controla. În al doilea rând, istoricul trebuie să înțeleagă, nu să
demonizezepoliticul.Meserialuieînmaremăsurădependentă
de înțelegerea modului de funcționare a instituțiilor și a
oamenilorînsferapublică.”268
Subiectivitatea istoricului în cercetarea trecutului nu rezidă
doardinfaptulcăacestaîșiimprimăpropriaviziuneasuprascrii‐
turii istorice ci și din aceea că, acesta, în calitate de cetățean,
trebuie să fie și un observator critic al modului cum statul
servește interesele societății. Acest lucru nu este ceva nou
deoarece „În secolele trecute, istoricii s‐au implicat direct și
adesea pasional în construcția statului național. Expertiza lor
profesională nepermite implicarea, acum, în reconstrucția sta‐
tuluigândit în termenii secoluluiXXI, careaudepășit în atâtea
feluri tradiția statului‐națiune. Indiferent că se implică însă în
267PaulRicoeur,HistoireetVérité,1955,éd.duSeuil,p.23‐24.268StelianTurlea,interviucuZoePetre:„Istoricultrebuiesăînţeleagă,nusădemonizezepoliticul”Ziaruldeduminicăonlinehttp://www.zf.ro/ziarul‐de‐duminica/zoe‐petre‐istoricul‐trebuie‐sa‐inteleaga‐nu‐sa‐demonizeze‐politicul‐6473300
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|105
politică sau în construcția instituțională, istoricii nu trebuie să
amesteceplanurile.Nici sănu exagereze cu istorismul în exer‐
citareafuncțiilordedemnitatepublică,nicisănu‐șiscrieopera
istoricăpentruaslujibătăliilorpoliticesauinstituțiilorstatului.
Înfine,darnuînultimulrând,istoriciisuntdatorisăscriedoar
ceeacepotșiargumentacuvaloaredeadevăr.Chiardacăacest
adevăredepartedeafiabsolut,eltrebuiesăfieadevărulcurat
pentrucelcareîlafirmă.Restulepropagandă”269.Subiectivitatea
pusăînjocnuesteosubiectivitate„oarecare”,cichiarsubiectivi‐
tatea istoricului: judecata importanței, ‐ complexul schemelor
cauzalității, ‐ transferul într‐unaltprezent imaginat, ‐ simpatia
pentrualțioameni,pentrualtevaloriși,înceledinurmă,această
capacitate de a întâlni pe celălalt de altădată, ‐ toate acestea
conferăsubiectivitățiiistoriculuiomaimarebogățiedearmonii
pecarenuocomportă,deexemplu,subiectivitateafizicianului.270
Sunt istorici care contestăatâtneutralitatea istoricului, cât și
acceptarea subiectivității în cercetarea istorică. Istoricul francez
EnzoTraverso consideră că „«neutralitatea axiologică a științei»
esteoiluziepozitivistă.Fiecareoperăvehiculeazăoparteconside‐
rabilă de subiectivitate. Ceea ce scriem mobilizează experiența
noastră,culturanoastră,„angajamentele”noastre,valorilenoastre.
Toateacesteaseregăsescîntr‐untipdegândire,într‐oviziunesau
într‐ointerpretareaproblemelor.Emaibinesăfiiconștientșisăo
recunoștidecâtsătebaricadeziînspateleuneiiluziianeutralității
științificeabsolute.Astanuînseamnăcărolulunuiistoricestesăfie
un ideolog. Spun doar că alegerea obiectelor noastre de
investigație,deanaliză,decercetarenuesteinocentă”.271Pedealtă
parte, SusanA.Craneafirmăcă „îngeneral, ceimaimulțidintre
istoriciparsăfiedeacordcăfolosireapersoaneiîntâiartrădafie
narcisism,fiepărtinire.Auto‐reflexivitateaparesăfiepurșisimplu
auto‐indulgentă,iarpărtinireaarreflectaafilieripolitice,religioase
269Ibidem270PaulRicoeur,op.,cit.,p.31‐33271 Alexandre Prstojevic, Luba Jurgenson,Entretien avecEnzoTraverso àproposdesonlivreL’Histoirecommechampdebataille(LaDécouverte,2011),online,http://www.vox‐poetica.org/entretiens/intTraverso.html
106|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
saudealte tipuri, carenu îșiau locul înstudiile istoricerespon‐
sabile.Ceamaistrictăcriticăasubiectivitățiiistoriceestelipsaeide
autenticitatecadovadăcarepoatefiprezentatăpubliculuicititorși
istoricilordeprofesiepentruverificare”272.Înopiniasa,amintirile
istoricului sunt surse inadecvate,dacăne referim la standardele
profesionalepecaretrebuiesălerespecte.Trimiterealaacceptarea
ideii de subiectivitate, redarea trecutului istoric în memoria
colectivă a prezentului pare a declanșa reacții alergice la mulți
istorici deoarece, consideră SusanA. Crane, „neavizat, pentru că
istoriaseciteștepentruaafladespretrecut,nudespreistoric–un
trecutinterpretatdecătreunistoric,eadevărat,daruntrecutcare
nuestealistoricului.Oricineartrăimaidegrabăîntr‐unlocunde
nuarstrănutacontinuu,undevacaoclasă,bibliotecăsauoarhivă–
undevaundearputeavorbiconfortabillapersoanaatreiasingular.
Dar,dinpăcate,bibliotecileșiarhivelesuntdefaptplinedeiepurași
depraf, iarpraful,dupăcumvomvedea,poatede fapt inaugura
subiectivitatea istorică”273. În România un tânăr istoric, Alina
Pavelescu,respingeșieasubiectivitateaistoriculuipunândsemnul
egal între subiectivitate și construire de ipoteze de cercetare,
pornind de la opinii preformate: „Cea de‐a doua capcană este
mintea istoricului însuși. Nu e doar greutatea de a ieși din
paradigmatimpuluiîncarescrii–sauaceluiîncarete‐aiformat–
nicidoarproblemacondiționăriiindividuluidevalorile/credințele
/locurilecomunerecunoscuteîngrupulsocialcăruiaîiaparține.
Mai e și capcana „preconcepției”, unadestul de răspândită și de
insidioasă. Nu puține studii de istorie s‐au scris în urma unei
presupuserevelațiisauplecândde la ideeacăactorii înșișiștiau
ceeaceștiedejaistoricul,adicăsfârșitulpoveștii.Ceurmeazădupă
ceaiapucatpeacestdrumpoatefiolaborioasă,darinutilămuncă
de documentare. De ce inutilă? Pentru că istoricul prizonier al
„revelației”salevacăuta,selectași folosidoaracelesursecareîi
272SusanA.Crane,HistoricalSubjectivity:AReviewEssay,inTheJournalofModernHistory,Vol.78,No.2(June2006),p.436‐437273Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|107
confirmă opinia dinainte formată, reușind astfel să restituie o
imaginea„adevărului”dejadeformatăprinochiiproprii”274.
Problema obiectivității și subiectivității în cercetarea eveni‐
menteloristoriceșiscriereaistorieiRevoluțieiRomânes‐apuscu
acuitateînultimiiani.Acestraportdintreobiectivitateșisubiec‐
tivitate în cercetarea revoluției române din decembrie trebuie
văzutdinalteperspective.Cualtecuvinte,istoriaevenimentelor
dindecembrie1989trebuieconectatăcuunnoucurentîncerce‐
tarea istorică – cea a istoriei „de jos”, propunând o versiune a
trecutuluicarenuestereconstruitădoarpebazadocumentelor
scrise – mai mult, contestând însăși obiectivitatea acestor do‐
cumentescrise,avândînvederecontextulproduceriilor,precum
șiclasasaugrupulsocialcarele‐aprotejatproducereași,ulterior,
conservarea.Cualtecuvinte,așacumistoria„obiectivă”,bazatăpe
documente scrise, a chestionat potențialitățile istoriei orale ca
metodologiedecercetareatrecutului,înacelașimodistoriaorală
a atras atenția asupra faptului că un document istoric nu este
niciodată obiectiv, conținutul său fiind dependent de contextul
produceriidocumentuluirespectiv,deapartenențasocialăacelui
carel‐aprodus,precumșidecondițiilecareaupermisconserva‐
rea sa. Sursele orale oferă un avantaj asupra celor scrise:
posibilitateastudieriisubiectivitățiiceluicarevorbește,și,dacă
cercetarea este îndeajuns de cuprinzătoare, a grupului său de
referință, deoarece „izvoarele orale ne spun nu doar ceea ce
oameniiaufăcut,cișiceeaceeiauvrutsăfacă,ceeaceaucrezut
căfac,șiceeaeicredacumcăaufăcut.275Caoconsecințăaacestei
confruntări, mitul „obiectivității” în reconstruirea trecutului –
posibilitatea redării trecutului așa cum a fost, în celebra
274AlinaPavelescu,Despredouăproblemedebazăalemetodologieicercetăriiistorice, on line http://levantul.wordpress.com/2012/11/18/alina‐pavelescu‐despre‐doua‐probleme‐de‐baza‐ale‐metodologiei‐cercetarii‐istorice/275 Victoria Isabela Corduneanu, Rememorarea perioadei comuniste șipenuriaeconomică:omodalitatedecercetareatrecutuluirecentalRomâniei,on line, https://www.academia.edu/1344155/ Rememorarea_perioadei_comuniste_si_penuria_economica
108|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
formularerankeană–a fost treptatpărăsităde istorici,careau
începutdinceîncemaimultsărecunoascăprezențafiltrelorcare
mediazăreconstrucțiaistorică–filtruldocumentuluiistoric,șicel
al istoricului însuși,el fiindcelcaredecidecedocumentevorfi
folosite, și cel care le dă o interpretare. În formularea Nataliei
Zemon Davies, „ceea ce vă ofer aici este parțial propria mea
invenție,darverificatădecătrevocilecarevindintrecut.”276
Dezinteresul fațădesemnificațiaevenimentelordintoamna
anului 1989 este mare în Occident. Explicația, potrivit lui
AleksanderSmolar, constă în atitudineaoamenilorpolitici care
conduc astăzi destinele popoarelor dar și din faptul că „noi
suntemincapabilisă le înscriemîntimp.Lagrandenarrationaajuns la final.Mareapovestea trecutuluiacumeste formatdin
primulșialdoilearăzboimondial,dinmareacrizăaanilor ’30,
comunismul, nazismul, fascismul, holocaustul, războiul rece și
decolonizarea. Acestea sunt percepute astăzi ca evenimentele
careaumarcatistoria.”277PotrivitluiAlexanderSmolar,„aufost
avansate interpretări divergente asupra revoluțiilor din 1989,
însăelenuaususcitatveritabileschimburideidei:separecămiza
nuameritatefortul”278.EstevalabilșipentruRevoluțiaRomână
dindecembrie1989?
Decembrie1989șicursulistorieirecentearomânilor
Adevenitaproapeuntruisnsăafirmi,launsfertdesecoldela
dramaticilemomentetrăitederomâniîndecembrie1989,căs‐a
schimbat pentru ei cursul istoriei. Întreaga societate a
conștientizatcăseprăbușeaunregimpoliticșialtulsenăștea.Dar
schimbarearegimuluipolitic, în istoriaunuipopor,nusepoate
realizaprintr‐unsingurmoment,deoareceaceastaarecaracter
276NatalieZemonDavies,TheReturnofMartinGuerreCambridge,Mass:1983,p.5277AleksanderSmolar,Révolutionsdel’an1989:find’unmondeetnaissanced’unsiècle,inPOLITIQUEÉTRANGÈRE3‐4/2000,p.903‐904278Ibidem,p.904
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|109
procesualșioduratămareîntimp.279Contextulintern,darmai
ales cel internațional, au generat și pentru România condițiile
propiceschimbărilor,carecuprinseseimperiulsovieticșistatele
satelit. Scânteia care va conduce la prăbușirea regimului
Ceaușescus‐aproduslaTimișoara,deșicondiții„prielnice“erau
șiînaltemaricentreurbanealețării.Aceastafostdeclanșatăde
intervenția autorităților pentru a executa o sentință judecăto‐
reascădeevacuareapastoruluireformatLaszloTökes.Înseara
zileide16decembrie1989,câtevasutedeenoriașiadunațiînfața
caseiparohialeprotesteazăpașnicîmpotrivaaplicăriisentințeide
evacuare.280AparițiaforțelordeordineînPiațaMaria,dedimen‐
siunileaproximativealeunuiplutondeintervenție,281afăcutca
intensitateamanifestațieisăcreascăbrusc.
Pemăsurăcemulțimeacreștea,protesteleîncepsă‐șischimbe
caracterul–dinnemulțumirifațădeomăsurăadministrativă,ele
devinnemulțumiripolitice.Demonstranțiiîncepsăstrige:„Fărăteamă!“,„Libertate!“,„Vrempâine!“,„Josdictatura!“.Primarulora‐șuluiTimișoaraaîncercatsăpotoleascămulțimea,însăaceastaîl
huiduie.Dinfațacaseiparohiale,manifestațiasemutăîntr‐ozonă
apropiată, Piața Maria, unde ia amploare și capătă accente
violente.Oameniicareseadunăsporescdelaorălaoră.Mulțimea
sepuneînmișcaresprediferitezonealeorașului,pentruaatrage
șialțicetățeni.OcoloanăcompactăseîndreaptăspreComitetul
JudețeandePartidcântând „Deșteaptă‐teromâne!“ și scandând„Românivenițicunoi!“,„JosCeaușescu!“,„AziînTimișoara,mâineîntoată țara!“ Pedrum, demonstranții distrug însemnele cultuluipersonalității:portrete,lozinci,panouri.Oaltăcoloanăs‐aîndrep‐
tatcătreOperă,darafostblocatădescutieri.Înjurulorei20.00,
în zona complexului studențesc s‐a strigat: „Studenți, veniți cunoi!“ În centru,mulțimeaadevastato librărie, iar „operele“ lui
279PiotrSztompka,TheLessonof1989forSociologicalTheory,online,http://www.isasociology.org/colmemb/nationalassociations/en/meetings/reports/EastCentral%20Europe/Introduction.pdf,accesatla12mai2014.280Armataromânăînrevoluție…,p.49.281ClaudiuIordache,DetonatorulTimișoara.Caleaspre libertate, înAgorasocial‐democrată,p.33.
110|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Ceaușescuaufostdistruse282.Referindu‐selaacesteevenimente
șilascânteiacarele‐agenerat,Jean‐MarieBretoncredecă„afa‐cereaTőkésafostdeciuncazdedisidențănou,tratatdeorganeledesecuritate“.283
Înnoapteade16‐17decembrie1989,evenimenteleaudevenit
dramatice. Orașul este în fierbere. Mai mult de 10.000 de
protestanțiseopunîncercăriiautoritățilordea‐levacuapepastor.
Aulocciocniriviolenteșiarestăriînrânduldemonstranților.Circa
180depersoaneaufostreținute.284Rezultatulintervențieiafost
dezastruospentruforțeledeordine.Plutonuldeintervențieafost
practicspulberatdemulțimearevoltată.285
LaBucurești,NicolaeCeaușescuhotărăștesătrimităo„echipă“
degeneralișiactiviștidinaparatulcentraldepartid,condusăde
IonComan,secretaralC.C.alP.C.R.Acerutintervențiatrupelor
dinsubordineaMinisteruluiApărăriiNaționale.Duminicătensiu‐
nea a crescut și mai mult, în urma ordinului dat de ministrul
apărării, generalul Vasile Milea, care prevedea să fie blocate
intrările în oraș, iar o coloanămilitară, cu fanfară în frunte, să
mărșăluiascăprincentru.Timișoreniinus‐aulăsatintimidațide
demonstrațiadeforțășis‐auadunatînfațasediuluijudețeanal
P.C.R., pentru a discuta cu liderii de partid locali. Au fost
întâmpinați cu furtunuri cu apă. Mulțimea pune stăpânire pe
autovehiculele pompierilor și pătrunde în sediul județean de
partid.Seproducdinnouviolențe,soldatecumorțișirănițidin
parteamanifestanțilordarșiaarmatei.286
Îndupăamiazaaceleiașizilede17decembrie1989,întimpce
laTimișoaraevenimentelecreșteauînintensitate,arelocședința
ComitetuluiPoliticExecutiv.Ceaușescuprezintăpunctul săude
vedere în legătură cu evenimentele, precizând că „incidentelegravedelaTimișoaraaufostorganizateșideclanșatedecercurile
282ClaudiuIordache,op.cit.,p.33.283 Jean‐Marie Breton, La fin de Ceaușescu. Histoire d’une revolution,Harmattan,Paris,1996,p.92.284ArmataRomânăînrevoluție…,p.50.285FilipTeodorescu,op.cit.,p.61.286ArmataRomânăînrevoluție…,p.51,FilipTeodorescu,op.cit.,p.81.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|111
revizioniste șideagențiatâtdinrăsărit,cât șidinapus“.287Suntapoi aspru criticați factorii de răspundere –ministrul apărării,
VasileMilea,ministrulde interne,TudorPostelnicu,șefulSecu‐
ritățiiStatului, IulianVladcăn‐aucerutsăse tragă îndemons‐
tranți și că „auavuto atitudinecapitulardă,defetistă“.288Vasile
Mileaaavutcurajulsăripostezeafirmândcă„…n‐amînțelesacestlucru.Am căutat în toate regulamentelemilitare șinuamgăsitnicăieri prevăzut că armata trebuie să tragă în popor“.289La insistența Elenei Ceaușescu și a lui Nicolae Ceaușescu de a
deschide focasuprademonstranților,câțivadintremembriiC.P.
E.X.auîncercatsăcalmezesituațiașisăamâneordinul.Urmează
scenatragic‐comică.Ceaușescuenervatlestrigă:„Atuncialegeți‐vă alt secretar general!“ și se îndreaptă spre ușă. Mai mulțimembriaiC.P.E.X.aleargădupăelșiîlimplorăsărămână290.Aici
avem poate și cheia pentru răspunsul la întrebarea de ce
răsturnarearegimuluidelaBucureștis‐afăcutprinviolență. În
conducerea partidului n‐au fost oameni capabili să înțeleagă
evoluțiaevenimentelordinEuropadeEstșidinlume,îngeneral
și să construiască soluții politice, așa cum se întâmplaseră
lucrurileîncelelaltecapitalesocialiste.
ÎncădintimpulședințeiC.P.Ex.,ministruluiApărăriiisecere
să alarmeze toate unitățile militare din Timișoara. În județul
Timișafostdecretatăstareadenecesitate.După‐amiazazileide
17decembrieafostpentrutimișoreniunaînsângerată.Scenede
oviolențărarîntâlnităaulocînPiațaLibertății,peCaleaLipovei.
Peste totundes‐auadunat,protestatariiau fost întâmpinațicu
foc.Mulțimeaaripostat.Suntincendiateautovehiculealearmatei
și sparte vitrine ale unor magazine.291 Numărul pierderilor
287Constantin Sava,ConstantinMonac,Revoluțiadindecembrieperceputăprindocumentelevremii,EdituraAxiomaEdit,2000,pp.46‐47.288Idem,p.47.289Ibidem,p.48.290ArmataRomânăînrevoluție…,p.51.291ClaudiuIordache,op.cit.,pp.34‐35;StelianTănase,op.cit.,p.266.
112|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
umaneafostestimatînacelezilelacâtevamii,însăinvestigațiile
ulterioareaustabilitcifrade122demorți292.
Luni,18decembrie1989,orașulesteaparentpacificat.Pe19
decembrie, Timișoara e singură și încercuită într‐o țară care
continuăsătacă.Fabricilenumailucrează.Muncitoriirefuzăsă
reialucrulatâtatimpcâtarmataesteînstradă.NicolaeCeaușescu
pleacăînIran,cașicumnimicnus‐arfiîntâmplat.Înțară,barajul
informațional pare să funcționeze, legăturile telefonice cu
Timișoarasuntîntrerupte.Chiarșiașa,„răscoaladelaTimișoaraaprodusovieemoție în toată țara“293 și a contribuitdecisiv lacreareaunei stări și situații revoluționare carevor împinge re‐
gimulspreprăbușire.MisiunilediplomaticealeRomânieiprimesc
ordinsădeclare,dacăsuntîntrebateînlegăturăcuevenimentele
dinTimișoara,cănuau„cunoștințădespreașaceva!“Erausfătuițica, în continuare, să declare: „Respingem cu hotărâre oriceîncercări de amestec în treburile interne ale României (…) ÎnRomâniasevorîntreprindeacțiunifermeîmpotrivaunorastfeldeîncercări,împotrivaoricăroracțiuniprovocatoareșidiversioniste,inițiatedecercurireacționareantiromânești,deserviciilespecialeșioficiiledespionajdinstrăinătate“.294
Mass media internațională prezintă evenimentele de la
Timișoarașiromâniisuntinformațideceeaceseîntâmpla,prin
intermediulpostuluideradio „Europa liberă“.La18decembrie
1989, Guvernul american ia poziție prin Margaret Tutwiler,
purtătordecuvântalDepartamentuluideStat.CancelarulKohl
consideră represiunea „abominabilă“. Guvernul britanic, prin
ministrul adjunct de externe, cere „să se pună capăt acestui
regim“.295Ministrul austriac de externe, AloisMock, declară că
evenimenteledelaTimișoaraconstituieînceputulschimbăriiîn
România și cere respectarea drepturilor omului.296 Seimul
polonez,înședințadin19decembrie1989,aprotestatîmpotriva
292DennisDeletant,Româniasubregimulcomunist,p.198.293JeanMarieBreton,op.cit.,p.93.294Arh.M.A.E.,Circulare,1989,vol.4,f.387‐388,apud.295StelianTănase,op.cit.,p.267.296Arh.M.A.E.,Viena,1989,vol.4,f.231‐232bis,apud.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|113
folosirii armatei și a miliției în reprimarea acțiunilor de la
Timișoara și a exprimat „protestul hotărât împotriva încălcăriidrepturiloromului înRomânia“.297 Ecoul internațional al eveni‐mentelordelaTimișoaraesteimens.298AgențiaRomânădePresă
–Agerpres–esteobligată,subavalanșarelatărilorpreseiexterne,
sărupătăcereaanunțândcă„auavutlocserioaseviolărialeordiniipublicelaTimișoara(…)s‐auprodusactedeterorism,vandalismșidistrugeridebunuripublice“.299Aceeașităcereasupravictimelor,morțilorșirăniților,aceeașităcerepecareopăstraușiinstituțiile
publicealeregimului.
La întoarcereadin Iran,NicolaeCeaușescua făcutdinnecu‐
noașterearealitățilorsaudinignorarealorogreșealăfundamen‐
tală.Maimult,aîncercatsărezolvecrizasocialășipoliticădela
Timișoara dupămodelul acțiunii din vara anului 1968. Atunci,
liderulromâns‐aadresatmulțimii,ceeacei‐aadusunimensspor
decapitalpoliticînțarășipestehotare.Acrezutcăsebucurăde
încrederea populației, fără a lua în considerație că lipsurile și
privațiunilepecarele‐aimpusacesteiaînultimiianiausăpato
adevărată prăpastie între dictator și populație, între partid și
mase. După o scurtă teleconferință cu aparatul de partid din
teritoriu, la câteva ore se adresează populației în legătură cu
evenimentele de la Timișoara, prin intermediul radioului și
televiziunii. Nicolae Ceaușescu prezintă manifestațiile drept
acțiunicucaracter„fascist“,vorbeștedefaptulcăunitățilemilitare
continuăsăseapere,deși în realitateorașul trecuse înmâinile
revoluționarilor. În jurulprânzului, se constituieunComitetde
acțiune,condusdeLorinFortuna.LaOperă,sosescreprezentanții
revoluționarilor. Discuțiile cu primul‐ministru Constantin
Dăscălescu nu duc la nici un rezultat. La Operă apare prima
mișcarepoliticăînopozițiecuPCR–FrontulDemocraticRomân–
297Arh.M.A.E.,fondVarșovia,1989,vol.4,f.94‐95,apud.298Asevedeape largdocumentele și comunicările făcutedeambasadeleRomânieiînțăridinEuropașiURSS,înDumitruPreda,MihaiRetegan,op.cit.299Constantin Sava,ConstantinMonac,Revoluția românădindecembrie…,pp.179‐180.
114|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
careelaboreazăoproclamație.300BalconulOpereidevine„statul
major“alrevoluției.ApelulluiN.Ceaușesculaapărarea„valorilor
naționale“ din cuvântarea de la posturile naționale de radio și
televiziuneareefectdebumerang.Timișoreniicaretrăiaubucuria
libertățiiaveauacumalterepereșialtevalori,princaremăsurau
patriotismul și atașamentul la obiectivele naționale. Armata
fraternizează cu revoluționarii. La ora 14.00, generalul Ștefan
Gușe,pepropriarăspundere,ordonăcaefectiveleunitățilormili‐
tare, aflate în oraș, să fie retrase în cazărmi.301 Implicațiile și
consecințele acestui act au fost deosebite pentru derularea
ulterioarăaevenimentelor.
Înziuade20decembrie,tensiuneacreștebruscînuneleorașe
din Transilvania. În primele ore ale dimineții s‐au primit
informațiilaM.St.M.călaArad,Tg.Mureș,Bistrița,MiercureaCiuc,
TurdașiAlba‐Iuliaaparsemnele„furtunii“.ÎnCluj,muncitoriide
laC.U.G.,IRISșialteîntreprinderiserevoltă.
În ziua de 21 decembrie 1989, în principalele centre
industrialedințarăsituațiadevineexplozivă.Primelemanifestări
împotrivadictaturiiaparlaSibiu,undeînjurulorei8.00ungrup
detineriaudatfoc„operelor“luiCeaușescu,iarînjurulorei10.00
demonstranții sunt în centrul Sibiului. Nicu Ceaușescu cere
desfășurareatrupelor,pentruaîmpiedicaescaladareaevenimen‐
telor.302LaBrașov,întreorele8.00și23.00,aulocmanifestațiide
protest.Armataestescoasăînstradășiînacestoraș.303LaCluj‐
Napoca, în Piața Libertății, în jurul orei 15.30 se petrece un
incident între un grup de protestatari, condus de actorul Călin
NemeșșimilitariiuneisubunitățidinU.M.01215,soldatcumorți
șirăniți304.Acestincidenttensioneazălucrurile.Aparconfruntări
întreprotestatarișiforțeledeordineșiînaltepunctealeorașului:
Calea Moților, zona Podului Astoria, Piața Mihai Viteazul.305
300ClaudiuIordache,op.cit.,pp.36‐37.301ArmataRomânăînrevoluție…,p.53.302Idem,pp.100‐102.303Ibidem,pp.96‐98.304Clujulliber,anulI,nr.11,4martie1990.305ArmataRomânăînrevoluție…,pp.89‐91.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|115
Mișcareaprotestatarăserăspândeșteînmaimultezonealețării.
Sutedemiideoameniși‐aupărăsitocupațiilezilnice,auieșitîn
stradăcerândînlăturarealuiCeaușescușiregimdemocratic306.
București,21‐22,sfârșituldictaturiișialsocialismuluiînRomânia
Deșidispuneadeinformațiicompleteprivindsituațiadințară,
Nicolae Ceaușescu a refuzat să vadă și să accepte realitatea.
Ordonă ținereaunuimiting în ziuade21decembrie1989,ora
12.00,care,înviziuneadictatorului,urmasămarchezesolidariza‐
reamulțimiidinBucureșticumăsurilerepresivedelaTimișoara.
Încearcăaceleași„metode“deaatragepopulațiadeparteasa,ca
înaugust1968.Numaică,acum,mulțimeaeraadunatălaordinși
practic încercuită de forțele de ordine. În loc de scandări și
aplauzeobișnuitepentrucuplulCeaușescudedataaceastaapar
strigăte de revoltă și solidarizare cu Timișoara. În mulțime
explodeazăopetardăcaresporeșteconfuzia.Ceaușescuîncearcă
să potolească agitația făcând promisiuni derizorii. Spune ceva
despre Timișoara, este întrerupt. Încearcă zadarnic să se facă
ascultat.Sosiseceasulînlăturăriidepescenaistorieiaultimului
dictatorcomunist.IstoriculfrancezJean‐MarieBretonreferindu‐
se la acest aspect aprecia: „Ceaușescu n‐a fost un orator însăperformanțasadindupă‐amiazazileide20decembrieafostceamaicatastroficădinviațasadeompolitic(…).Ceaușescus‐adedatlaacuze laadresa trădătorilor, în legătură cu străinătatea careamenințăîntregteritoriulRomâniei.Aîncercatsăfacăsăvibrezecoardanaționalistă“.307
Mulți dintre cei care au părăsit mitingul oficial, grupuri de
cetățeniau începutsăstrige lozinciantiCeaușescu. Înpunctele
strategicedincentrulCapitalei–PiațaRomană,PiațaUniversității
–esteocupatcarosabilul.Ceaușescu,asediatdepopulațiaCapita‐
lei,sepregăteștederepresalii.Convoacăoteleconferințăpentru
ora18.00.MiniștriiapărăriișideinterneșigeneralulVladsunt
306IoanScurtu,op.cit.,p.30.307Jean‐MarieBreton,op.cit.,p.95.
116|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
oprițiînsediulC.C.,pentruaacționasubdirectasacomandă.La
ora16.00adatordinsăfiereprimategrupurilededemonstranți
din Capitală.308 Stau față în față 80.000 – 100.000 de demon‐
stranțișipeste4.000demilitariechipațiderăzboi.Acțiunilede
descurajaren‐au succes.După teleconferință, Ceaușescu repro‐
șeazăluiMileașiPostelnicufaptulcăn‐au„lichidatrapidsituațiadeaici(dinBucurești)”.309Confruntareadintreforțeledeordineșiprotestatarivaîncepedupălăsareaîntunericuluișiatingepunctul
culminantlamijloculnopții.Seexecutăfocurideavertisment,dar
seșitrageînmanifestanți.Înjurulorelor17.00–18.00auapărut
primele victime în rândul manifestanților din Piața Univer‐
sității310. Lamiezul nopții, baricada de la Intercontinental este
înlăturată și manifestanții sunt împinși pe arterele adiacente
Pieței Universității și către gura demetrou. Către ora 03.00, o
linișterelativăpunestăpânirepeBucurești.Adouaziurmausăse
desfășoare evenimente decisive pentru istoria contemporană a
românilor.
În primele ore ale dimineții de 22 decembrie, coloanele de
bucureștenipornescdepeplatformeleindustrialecătrecentrul
capitalei.Aproape500.000deoamenisuntînstradă,cerândînlă‐
turareaclanuluiCeaușescu.Considerămcăînaintareacoloanelor
de muncitori dinspre principalele platforme industriale spre
centrul capitalei a fost un moment extrem de important și a
atârnatdecisivînevoluțiaevenimentelordinaceazidecumpănă
aRevoluției române. Înmiiledemuncitori era prea greu să se
tragă.Apoi,muncitorii reprezentauobazăpolitică a regimului.
Nu mai putea fi vorba doar de „unele grupuri” manevrate de
„cercuri politice interesate”. Nu este nici o îndoială că decizia
retrageriiarmateiîncazărmis‐aluatpornindșidelaaceastănouă
situație.Armatanuputealuptaîmpotrivapropriuluipopor.
În același timp, ridicarea muncitorilor a arătat că regimul
comunistdinRomâniapierduseorice legitimitate,numai avea
308StelianTănase,op.cit.,p.268.309ConstantinSava,ConstantinMonac,op.cit.,p.203.310DumitruMazilu,Revoluțiafurată.Memoriupentruțaramea,vol.I,CoziaEd.‐CO,București,1991,pp.80‐82.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|117
punctesocialedesprijin.Fraternizareaarmateicurevoluțias‐a
produs pe acest fundal, care arăta fără dubii că regimul este
condamnat, că istoria își croiește alt drum. După ora 09.00,
primele subunități de armată fraternizează și în București cu
populațiarevoltată.Lacâtevaminute,dupăceatransmis,dinnou,
ordinulsănusetragăasuprademonstranților,ministrulapărării,
general‐colonelVasileMilea,sesinucide.311
Simțind iminenta prăbușire, dictatorul a convocat în grabă
ședințaC.P.E.X.,careaveasăfieșiultimaapartiduluicomunist.
Acum Nicolae Ceaușescu cere celor mai fideli colaboratori să
lupte312.Înfapt,deciziadealuptaerautopică.Armataîncepeasă
se retragă în cazărmi. Ceea ce, de fapt, suspenda starea de
necesitate pe care dictatorul hotărâse să o declare la nivelul
întregii țări.Deacest lucruafostconvinsși frateledictatorului,
general‐locotenentIlieCeaușescu,carel‐aconvocat,laora12.00,
la Ministerul Apărării Naționale, pe atașatul militar sovietic,
contraamiralul Mihailov, și pe reprezentantul în România al
Comandantului‐șef al Tratatului de la Varșovia, general‐loco‐
tenentGaponenko.ÎnloculluiGaponenko,careeralaChișinăudin
datade19decembrie1989(!),asositgeneral‐maiorG.N.Bociaev.
Ilie Ceaușescu îi informează despre situația din România, pre‐
cizând că despre aceasta „au fost informate toate oficiilediplomaticedințară;astăzisevaanunțaunnouguvern(…)Potfischimbăriînconducere.Vomurmărisituația”.313
Laaceastăoră,accesulsprePiațaPalatuluieraliber.Manifes‐
tanțiiauforțatintrareaînsediulComitetuluiCentral.Trupelede
securitate care asigurau paza clădirii nu opun rezistență, ci se
retrag din fața mulțimii care pătrunde în incintă. Instituțiile
statuluisocialistsenăruiau.Numaiexistanicioautoritate.Cei
care au servit dictatura până în ultimul moment dispar de la
posturile lor.314 Complet rupt de realitate,Nicolae Ceaușescu a
apărutpentrucâtevasecundesăvorbeascămulțimiidinbalconul
311ArmataRomânăînrevoluție…,p.112.312ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apud.313Idem.314StelianTănase,op.cit.,p.269.
118|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
CC.Mai credea că poporul îl va apăra!Mulțimea îl huiduie. Un
colaboratorîltrageînăuntruși‐ispunecămulțimeaapătrunsîn
sediul CC. Ceaușescu a fugit pe acoperiș unde îl aștepta un
elicopterde laFlotilaprezidențială,chematdegeneralulVictor
AtanasieStănculescu,careasigurafuncțiadeministrualapărării,
deoarecegeneralulȘtefanGușeera încă laTimișoara.Odatăcu
decolarea elicopterului de pe acoperișul sediului CC al PCR se
încheiaoepocădramaticădinistoriapoporuluiromân.
La ora 12.59, Televiziunea Română a anunțat căderea lui
NicolaeCeaușescu.315ȚarașilumeaîntreagăaflaucăînRomânia
dictaturas‐asfârșit.Apareacumproblemapreluăriiputerii.Până
laora18.23,cândaînceputsăsediscutedespreformareaunui
nouorganismdestat, înRomâniaa fostunvid totaldeputere.
N‐aufostforțe„alternative“încadrulPCRculegitimitateșiauto‐
ritateasuprasocietățiipentruapreluaputerea.316S‐aconstituit
Frontul Salvării Naționale dupămaimulte negocieri între par‐
ticipanți, privitoare la numele pe care trebuia să‐l poarte noul
organalputeriidinRomânia.Interesantcă,înmomentulîncare
auînceputdiscuțiileasupraobiectivelordinprogram,Alexandru
Bârlădeanu arată că „ne trebuia o frază pentru opinia publicăstrăină, o frază că ne păstrăm alianțele și că nu schimbămangajamenteleinternaționale”.317IonIliescuaafirmat:„Vreausăvăspuncăam intrat în legăturăcuAmbasadasovieticăși le‐amtransmissituațiaîncareneaflămcasăcomunicelaMoscova,săseștiecinesuntemșicevrem.Astale‐amspusdeja”.318
De altfel, opinia publică internațională luase cunoștință, de
evenimenteledinRomâniaprin intermediulmass‐media.Agen‐
țiiledeștirisuntplinecuveștișireportajedinRomânia.Marile
cotidianedinSUA,Franța,Germania,URSS,MareaBritanie,Italia
315ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apudConstantinSava,ConstantinMonac,RevoluțiaRomână…,p.222.316GeluVoicanVoiculescu,op.cit.,p.47.317ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apudConstantinSava,ConstantinMonac,RevoluțiaRomână…,p.321.318Idem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|119
etc.facprimapaginăcuRomânia.319Informareașidezinformarea
au ținut trează atenția opiniei publice internaționale. De fapt,
aceasta este martoră a unui eveniment în premieră mondială.
Transmiterea, în direct, la televiziune a unei revoluții. A fost
revoluțiacudurataceamaiscurtă.Referindu‐selaacestaspect,
Timothy Garton Ash a făcut remarca: „În Polonia răsturnarea
comunismuluiaduratzeceani,înUngaria,zeceluni,înRDGzece
zileșiînRomâniazeceore”.320TimothyGartonAsharedreptate
dacănereferimdoarlaprăbușirearegimuluicomunist.Schimbă‐
rileprodusedeorevoluțieauînsăîntimpoduratămaimare.
SugestiadeainterveniînRomâniaogăsimnusinistră,cidoar
stupidă. În fapt,problemaputerii înRomânianus‐a rezolvato
dată cu fuga lui Ceaușescu și instalarea la conducerea țării a
noului organismF.S.N. În zilele dramatice ale căderii regimului
comunist,toatetabereleimplicateînconflictulpentruputereau
căutatsprijinulURSS.Uniicredeaucăvechiulangrenajdupăcare
Moscovaeraarbitrulsituațieimaifuncționaîncă.321Acestlucru
esteconfirmatdeunuldintreceimaiapropiațicolaboratoriailui
MihailGorbaciov,AlexandrIakovlev,care,înconvorbirilecuLilly
Marcou afirma: „Din România, s‐au primit celemai numeroasescrisori,dinparteamaimultorgrupurideopoziție,unelechiardininteriorulpartidului.Acestescrisorinerugausăintervenimdirect,într‐atâtdeodiosdeveniseregimul(…)Dar,înciudaacestuiclimatatâtdetensionat,credeamcăschimbarean‐aveasăintervinădecâtdupă moartea lui Ceaușescu”.322 Ceea ce nu spune AlexandrIakovlevodemonstreazădocumentelepublicatelaBucurești,în
legătură cu zilele dramatice din decembrie 1989. Potrivit unei
Notecuuneleaspecte,maideosebite,porninddelarelațiilecuunelearmate din statele participante la Tratatul de la Varșovia și cu
319 Constantin Hlihor, Teofil Oroian, „Astăzi lumea ne cunoaște și nerecunoaște“,înRevistadeIstorieMilitară,p.17320ApudStelianTănase,op.cit.,p.269321StelianTănase,op.cit.,p.271322AlexandrIakovlev,op.cit.,p.116.
120|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
reprezentanțacomandantului‐șeflaBucurești,323la23decembrie,înjurulprânzului„Dincabinetulministruluiapărăriinaționale,laindicațiapreședinteluiConsiliuluiFrontuluiSalvăriiNaționaleșiaprimului‐ministrușiînprezențaaltorreprezentanțidinconducereafrontului,general‐locotenentEftimescus‐aadresatșefuluiMareluiStatMajoralF.A.aleURSS (traducere colonelMirceaDumitru),întrebându‐ldacăs‐arputeacontapeuneventualajutormilitarsovietic, împotriva teroriștilor.GeneralulMoiseeva răspunscăoasemenea problemă poate fi discutată numai între cele douăguverne,românșisovietic”.324
Totînjurulprânzului,înmomentulîncares‐aîntorsînsediul
M.Ap.N.delasediulfostuluiC.C.alP.C.R.,generalul‐maiorȘtefan
Gușe,aavutonouădiscuție telefonică laMoscovacugeneralul
Moisev„căruiai‐acomunicatcă, încalitateasadeșefalMareluiStatMajoralarmateiromâne,nuasolicitatajutormilitarsovietic“(subl.n)325.IonIliescu,referindu‐selaacestmomentatâtdecon‐
troversat al revoluției române nu numai în istoriografia
românească, dar și în cea internațională, afirmă: „A apărut, cuinsistență,maialesînultimavreme,acuzațiacăamfi,sau,maialesașfisolicitatintervențiamilitarăsovietică.Esteomanevrăsfrun‐tată,fărăvreuntemeișifărăvreunsuport.Suntînsăilate,amvăzutdin totce sepublică încâtevaziare, faptedisparatepentrua sesusțineacestscenariuaberant.Pentrucăeuamdeclaratșiîncarteșirepetoricând,dinceeaceștiueu,ceicucareamconlucratșilaelaborarea documentului și la încropirea primelor activități,nimenidingrupulnostrudecivilinus‐agânditsăsoliciteajutorsovietic.NuștiunicicageneralulMilitarusăofifăcut.Înoricecaz,nucuștireamea,iarpânăîn24decembrieelnuaveaniciopozițieoficială…”.326
323ArhiveleMilitareRomâne,Fond„Decembrie1989“,apudConstantinSava,ConstantinMonac,RevoluțiaRomână…,pp.216‐229.324Idem,p.224.325Ibidem,p.225.326StenogramaconvorbiriicumembriiComisieisenatorialepentrucercetareaevenimentelor din decembrie 1989 din 16 decembrie 1994, cu Ion Iliescu,op.cit.,p.17.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|121
PrimareacțieoficialăaMoscovei,fațădeevenimenteledela
Bucureștiși fațădechestiunea intervenției înRomânia, înbaza
documentelor care au fost publicate până acum, a survenit în
cursulzileide23decembrie1989,încadrullucrărilorceluide‐al
doileaCongresaldeputațilorpoporului,cândMihailGorbaciova
informatparticipanțiidemaimulteoridespreevoluțiaevenimen‐
telordinRomânia.Ela„menționatcăorganeleguvernamentaleșiorganizațiileobșteștidinURSSexamineazămodalitățideacordarea unor ajutoare poporului român, înmedicamente și specialiști,pentru asistențămedicală acordată răniților – fie pe teritoriulURSS,fiepeteritoriulRomâniei”327.Unaltînaltdemnitarsovietic,NikolaiRâskov,întrebatdacăURSSaraveaînvedereunasemenea
scenariu,răspundecategoric:„Noinutrebuiesărepetămgreșeliletrecutului“.Ar fiomaregreșeală să se trimită trupe sovietice înRomânia, știut fiind că, recent,a fost condamnată trimitereadetrupeînCehoslovaciașiAfganistan”.328
Interesantestefaptulcășiunelecancelariidiplomaticeaufost
de acord, în acest joc al declarațiilormediatice, cuuneventual
„ajutormilitar“acordatdeURSSnoiiputeridinRomânia.Într‐o
declarație televizată la postul N.B.C., făcută în ziua de 24
decembrie1989,J.Bakeraspus:„StateleUnitenuvorobiectadacăPactul de la Varșovia va considera necesar să intervină înRomânia”329. Ministrul francez de externe Roland Dumas adeclaratambasadoruluiromânlaParis,PetreGigea,că,lacerere,
guvernulfrancezpoateajutaRomâniacualteproduse.
Aarătat,deasemenea,căFranțaarsusțineuneventualajutor
militaralURSS, „dacăsevaconsideranecesar“.330 Încadruldis‐cuțiilor care s‐au purtat în cadrul Comisiei senatoriale pentru
cercetareaevenimentelordindecembrie1989,senatorulSergiu
Nicolaescu,referindu‐selaacestaspect,aafirmatadresându‐se
327DumitruPreda,MihaiRetegan,op.cit.,p.488.328Idem.329Arh.M.A.E.,Moscova,1989,vol.10, f.340;apud,DumitruPreda,MihaiRetegan,op.cit.,p.489.330 Arh.M.A.E., fondParis, 1989, vol. 6, f. 146‐147;apud, Dumitru Preda,MihaiRetegan,op.cit.,p.492.
122|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
luiIonIliescu:„Ținețiminte,laTeleviziuneadatuntelefonamba‐sadorul francez.Avorbitcumine,măcunoștea, șiaoferit80deantiteroriști, pe care‐i avea la Oradea pregătiți, lucru pe care‐lconfirmăDoinaCornea”331.Sovieticiiauconsiderataceastăpozițiea administrației americanedar și a altor cancelarii occidentale
drept un „cadou otrăvit“, o criză, o „împingere“ a diplomației
regimului Gorbaciov în epoca Brejnev, într‐unmoment în care
tocmaideclarase căau renunțat ladoctrinaBrejnev, în ceea ce
priveșterelațiileURSScustatele‐satelit.I.P.Aboimov,înconver‐
sația pe care a avut‐o cu ambasadorul american la Moscova,
J. Matlock, în legătură cu poziția americană în cazul unei
intervențiisovieticeînRomâniadeclaracă„nuavemînvedere,nicimăcarteoretic,unasemeneascenariu.Suntemîmpotrivaoricăruiamestec în problemele interne ale altui stat și intenționăm săurmăm această linie cu fermitate și fără nici o deviere.Așadar,parteaamericanăpoateconsideracă«doctrinaBrejnev»esteacuma lor,cauncadoudinparteanoastră”332.EduardSevardnadzeafost,îndiscuțiacuambasadorulamerican,maicategoricșiafirmă
căsugestialuiBushogăseștenusinistrăcidoarstupidă.333
Acest „joc” al dialogurilor oficiale sau oficioase la nivelul
marilor cancelariidiplomatice indică, înmodevident faptul că,
lumearăzboiuluireceapusesedefinitivșicăromâniilaBucurești
maipriveauîncălumeainternaționalăcuochiitrecutului.Astăzi
știmcucertitudinecă,îndecembrie1989,n‐afostniciunmoment
pericol de invazie străină, însă societatea românească și elita
politică în curs de formare au trăit „sindromul Praga 1968”.
Gândind evenimentele și derulările militare în termeni clasici,
331Apud,IonIliescu,Revoluțiatrăită,p.46.332Asevedea,GeorgeBush,BrentScowcroft,AworldTransformed,VintageBooks,1998,p.178‐179;ThomasBlanton,WhendidtheColdWarEndinColdWarinInternationalHistoryProjectBulletin,no.10,March1998pp.184‐191;IonIliescu,MihailGorbaciovlaBucurești,ArchiveforApril17th,2010,on line, https://ioniliescu.wordpress.com/2010/04/17/ accesat la 12octombrie2014333Apud,StelianTănase,op.cit.,p.272;MichaelR.Beschloss,StrobeTalbat,op.cit.,p.241.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|123
românii n‐au putut să „gestioneze” păienjenișul diversiunii din
zilelerevoluției.
Petimpulevenimentelordindecembrie1989,înspecialdupă
fugacupluluiCeaușescu,armataromânăs‐aconfruntatcuacțiuni
diversionistemultipleșieficiente,delamanipulareaimagologică
șipsihologicăpânăla„războiulradio‐electronic”.
Diversiuni cu țintă:o confruntaremilitară între forțeleproprii
Diversiunea psihologică, prin manipularea informativă a
opiniei publice și a armatei, a fost o componentă esențială a
evenimentelordindecembrie1989.Imaginifabricateșizvonuri,
știrifalseauinvadatecranulteleviziuniiromâne,începândcuora
18.00,azileide22decembrie1989.Afăcutînconjurullumiiima‐
gineaterifiantăacadavrelormutilatedesecuriștilaTimișoara334.
Cercetările făcutedeundetașamentaluneiunitățimilitaredin
Buzău,careacționalaTimișoara,aurelevatcă„fuseserădezgro‐pate cadavre intrate deja în descompunere, care n‐aveau nici olegătură cu evenimentele din perioada 16 – 20.12.1989”.335 Înnoapteade22‐23decembrie,s‐audifuzatdecătreTeleviziunea
Română informații potrivit cărora „o coloană de blindate s‐arîndrepta către București, dinspre Pitești, cu intenția să ataceCapitala,informațiecares‐adoveditafifalsă”.336
Suntdoardouăexempledintr‐unnoiandeinformațiicareau
semănatpanicășidisperareînopiniapublică.Înaceastăcapcană
a dezinformării au fost atrase și o serie de posturi de radio și
televiziune străine. Temele predilecte au fost cele preluate din
massmediaromânești:„genociduldelaTimișoara”,„batalioanele
morții“,careacționauîncanalesubterane;mitralieremânuitede
securiștietc.337
334VezipelargMinciunimass‐media,EdituraScripta,1992.335 Arh. Militare Române, fond Decembrie 1898, apud Constantin Sava,ConstantinManoc,op.cit.,p.408.336ArmataRomânăînrevoluție…,p.169.337Idem.
124|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Întrebatîniunie1991,încadrulunuiinterviu,deundeveneau
anunțurileaceleaincitatoare,instigatoarelaomor,caresedădeau
pe postul național de televiziune, generalul Nicolae Militaru a
răspuns: „Aceasta a făcut parte dintr‐un sistem general dedezinformare,atâtasupraacțiunilor terestre cât șiasupra celoraeriene,pentruainduceîneroareinclusivcomandaarmatăcâtșiunitățiledinsubordine.Efecteleaufostneplăcute,toatenegocierilecares‐aupetrecutînacelenopți,cupierderideviețiomenești,suntdejacunoscutedeopiniapublică”.338
Diversiunea radioelectronică a fost, la rândul ei, intens
întrebuințatăpentruacreaconfuzieșipanicăînrândulforțelor
armate.Aceastaaavutcaobiect„penetrareasistemelordediri‐
jare ale aviației“ și bruierea acestora pentru a determina con‐
fruntăriarmate întreforțeleproprii.339Sutedeținteau invadat
cerul României în punctele fierbinți, pentru a simula o invazie
aeriană. Coroborată cu diversiunea psihologică, acest tip de
diversiuneacreatostaredeconfuzie,nesiguranță,panicășistres
înrândulpopulației.
Diversiuneaarmată (teroristă) a făcutpartedinacelași sce‐
nariu al forțelor oculte care au acționat în timpul revoluției
române.Eaafostrealizatădepersoanespecializateînacesttipde
acțiunimilitare.Peaceastă temăs‐au formulatdiferite ipoteze,
mergându‐sepânăla„afirmațiahilară,potrivitcăreiaarmatas‐a
luptatcueaînsăși,căatrasîn„fantome”.340Sigurcăaufostsituații
când, urmare a dezinformării și manipulării, armata a tras în
dispozitive care imitau „focul” de arme automate, dar aceste
dispozitiveaparțineaușierauamplasateînlocuri„potrivite”de
cineva.Cineerauacestepersoane,cărorstructuriauaparținut?
Suntîntrebăricarenupotfielucidateîncă,datoritălipseidocu‐
mentelordearhivă.Existăpeaceastătemăoliteraturăbogată341,
338AngelaBăcescu,Dinnou încaleanăvălirilorbarbare,EdituraZalmoxis,Cluj‐Napoca,1994,p.90.339VezipelargArmataRomânăînrevoluție,pp.170‐180.340Idem,p.181.341AsevedeapelargIlieStoian,Decembrie1989.Artadiversiunii,EdituraColaj, 1993; Valentin Raiha, Revoluția și jocul serviciilor secrete, Tipar
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|125
dareasebazeazăpeanalizaunor„mărturii”sauinformațiiindi‐
recte. Cercetările făcute până în prezent arată că elementele
diversioniste au acționat cuo intensitatedeosebită, până la25
decembrie,datălacarecuplulCeaușescuafostjudecatșiexecu‐
tat.Deaicisetrageconcluziacăceicareau„tras”îndecembrieau
aparținut unor structuri de securitate rămase fidele clanului
Ceaușescu.342
Pelângăacesteelemente„interne”,careauprovocatviolență,
unii analiști și cercetători ai fenomenului sau protagoniști ai
evenimentelor din decembrie 1989 au vorbit și de unele forțe
străine. Gelu Voican Voiculescu afirmă că, în decembrie 1989,
„comportamentul nostru atipic (al revoluționarilor – n. n.),haotismulcarerezultadinstângăcianoastră,auparalizatefectivpeagențiideterenaiserviciilorstrăine,venițisăamorsezetulbu‐rărileceurmausă‐lrăstoarnepeCeaușescu“.343SergiuNicolaescucredeșielcă„Multitudineadeplanuriîncares‐aacționatînparalelînacelezileșilipsadesinceritateaunorgeneralidinD.S.S.,nefacsătrăimîntr‐oconfuziecarefavorizează,înprimulrând,teroriștiice au acționat din ordin extern și care, alături de «fanaticiiceaușiști»,aucreatcelemaimultevictime“.344Analiștiimilitari„nuexclud,definitiv,prezențaalăturidepartizanii luiCeaușescu șiaunorelementestrăine– libieni, iranieni,palestinieni–Ceaușescuavândstrânselegăturicuregimullaputeredințărilerespectiveșicareerauînmăsurăsăalcătuiascăgrupedecomandoînvedereasalvăriisale.Amafirmatcănunegămaceastăposibilitatedar înlipsaprobelornuputemniciconfirmaniciinfirmaexistențareală
EuximusImpex,BaiaMare,1994;ConstantinVasile,Noiamfostteroriștii?,Editura Sibquard, Sibiu, 1995; Constantin Preda, „Teroriștii o poveste deadormitcopiii?“,înȚara,nr.32,19‐25.XI.1990;AurelDavid,„Scenariileșirealitatea.Omărturieladosarul«teroriștii»“,înTimpul,București,nr.2‐9,ianuarie 1991; Silviu Brucan, „Teroriștii au existat“, în Adevărul, nr. 30,ianuarie,1991.342ArmataînRevoluțiaromână,pp.188‐190;DennisDeletant,op.cit.,p.210.343Gelu‐VoicanVoiculescu,op.cit.,p.48.344 Sergiu Nicolaescu, Revoluția – începutul adevărului, Editura Topaz,București,1995,p.233.
126|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
printre teroriști a acestor străini”.345 Nu a fost elucidată încăproblema„turiștilorsovietici”careauintratînRomâniadeladata
de 8 decembrie, în număr variabil de la 80, la peste 1.000 de
mașinipezi“.346Aceștiaaufostsemnalațiînfoculevenimentelor
pe întreg teritoriul țării însă participarea/implicarea lor în
evenimente este controversată. Specialiștii militari afirmă că
„astăzi,nusepotfaceafirmațiicertedespreimplicarealorîneve‐nimentelecareauavut loc înRomânia,după22.12.1989”.347Alțiautori,pebazaunorinvestigațiipersonale,afirmăcăauacționat
înzonaCraiovei,Buzăului,Brăileietc.348
Deși s‐adiminuat, violențan‐adispărutnicidupăCrăciunul
din 1989. Confruntările cu forțele diversioniste au continuat și
dupăeșuareaplanuluicareurmăreasădeclanșeze„oconfruntarecu armele, pe scară largă, între trupele Ministerului ApărăriiNaționaleșicelealeMinisteruluideInterne”.349Toateacesteaaufăcutcarevoluțiaromânăsăaibănunumaiuncaracterspecialîn
raport cu celelalte revoluții care au pus capăt regimurilor
comuniste,cișioanumităambiguitatecarenuvadispăreadecât
atunci când istoricii și analiștii vor avea acces la documentele
anului1989,existenteînarhiveleromâneștișistrăine.
345ArmataRomânăînrevoluție,p.190.346Idem,p.191.347Ibidem.348IlieStoian,op.cit.,pp.46‐47.349ArmataRomânăînrevoluție…,p.443.
CAPITOLULII:PĂRTINIRE,NEUTRALITATE,OBIECTIVITATEÎNCUNOAȘTEREAREVOLUȚIEIROMÂNEDINPERSPECTIVA
POLITOLOGICO‐SOCIOLOGICĂ
MarinBadea
Caoricefenomenistoricmajoratâtprindimensiunilepecare
le‐aavutînaparițiașiderulareasa,câtșiprinevantaiulextremde
vast al consecințelor ce le‐a generat, revoluția română din
decembrie1989acomportatdintru‐nceputuninteresaparteîna
fi cunoscută, într‐un context istoricmai larg, european și chiar
universal,înafiexplicată,înaisedescifracauzele,a‐ifirecon‐
stituită desfășurarea ca eveniment sau a‐i fi urmărite îndea‐
proape urmările, consecințele‐i multiple pe diverse termene:
apropiat,mediusauîndepărtat.Șiaceastacuatâtmaimultcucât,
în opinia cvasigenerală, fie a „momentului” (1989‐1991), fie
ulterioracestuia, fenomenulprăbușiriiregimurilorpoliticecen‐
tral‐est europene s‐a constituit într‐unul dintre cele mai dra‐
maticeevenimentedinistoriaomenirii,înmodsigurcelmaidra‐
maticdelacelde‐aldoilearăzboimondialîncoace,1casă‐lcităm
doar pe sociologul politic israeliano‐american S.N. Eisenstadt,
aprecierecarecirculădecâțivaanișiînspațiulnostruspiritual.
Iarinteresulcutotuldeosebitdeaficunoscutăcâtmaiprofund
posibil revoluția românădindecembrie1989 i‐a animat foarte
repede,poate,înplanimediat,maipuținpeistorici,deșiexcepțiile
n‐aulipsit,2câtmaialespepolitologi,sociologisaupeeconomiști.
Iarprimii,adicăpolitologii,aufost,probabil,ceimaigrăbițiîna
1 S.N. Eisenstadt, Prăbușirea regimurilor comuniste în VladimirTismăneanu (coordonator), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor,EdituraPolirom,Iași,1005,p.103.2 Ioan Scurtu,. Sfârșitul dictaturii București, 21‐25 decembrie 1989,EdituraClio,Craiova,1990.
128|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
investiga chiar ansamblul evenimentelor ce au condus, între
1989‐1991/1992laprăbușirearegimurilorsocialistedinEuropa
dacăavemînvederecă,așacums‐aobservat,schimbărilepolitice
desistemdinEuropadeEstau„surprinssovietologiaoccidentală
nepregătită”ba,maimult,că„dinacestpunctdevedere,colapsul
comunismului a însemnat și un eșec de proporții al științelor
politice”,cași„numeroaseleanalizededicatetranzițieipoliticeau
eșuatînaexplicadeceregimurilecomunisteșiideologiamarxist‐
leninistă,pecareacesteaseîntemeiau,s‐auprăbușitbruscșipe
neașteptate.”3Dinacestpunctdevedere,al lipseidepreviziuni
întemeiatepeanalizeștiințificeriguroaseși,caatare,credibile,în
legătură cu destinul sistemului socialist european, s‐a ajuns la
formularea nu doar a unor simple acuze la adresa științelor
sociale,îngeneral,aslujitorilorlordinOccident,înspecial,pentru
căn‐auprevăzutcolapsulînregistratdesocietățilesocialisteest‐
europene, ci chiar laun felde condamnare anumeroșilor spe‐
cialiștiîncunoașterea„leninismuluicasistemmondial”,4astfelcă
opiniapublică,nepregătităfiind,apututprivicuuimirelamodul
cum s‐a prăbușit sistemul comunist de factură sovietică, din
Europa.5
Estedrept,autorulacuzelordemaisus,VladimirTismăneanu,
launmomentdat,atenueazăpuținvervacriticilorsale,amintind,
încontext,căaufostșiautoricareaufăcutexcepțiedelaregula
eșecurilorprevizonaleprivindsfârșitulregimurilorsocialisteest‐
europene,citânddouănumedeautori(americanulKenJowittși
polonezulLeszekKolakowski)care,înanalizelelor,arfiinsistat
mai demult „asupra descompunerii morale și culturale a regi‐
murilordetipsovietic”.6
3VeziAdrianPop,Originileșitipologiarevoluţiilorest‐europene,EdituraEnciclopedică,București,2010,p.9‐10.4VladimirTismăneanu,IntroducerelaRevoluţiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.15.5 Vezi François Furet, L’énigme de la desagregation communiste,FondationSaintSimon,Paris,1990.6Ibidem.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|129
Din perspectiva politologiei, dar și cea a sociologiei sau a
istorieicaștiință,oîntrebareanumeaavutșiareîncădaruldea
provocarealmentepeceicares‐auaplecatasuprafenomenuluide
ansamblualprăbușiriiregimurilorpoliticesocialistedinEuropa
șianume:dacăaceastaa fostefectuluneirevoluții saualuneilovituride stat? Dacă, între 1989 și 1992, cutremurul social‐politicșiinstituționaldinEuropacentralășiderăsăritafostcu
adevăratorevoluție?CumseîntrebaVladimirTismăneanu;după
undeceniudelasăvârșireaevenimentelor,dacăacesteaaufostcu
adevăratrevoluții,prinraportarelaconceptulclasicderevoluție
și,eventualsăseformuleze,înplusoaltăîntrebare:ceauadusca
elementedenoutateatât înplan teoretic, cât șidinpunctulde
vederealpracticiipolitice,autorulacesteiîntrebărifiindtentatsă
iscodeascărealitateaistoricăaevenimentelordinanii1989‐1991
șidintr‐oaltăperspectivă:dacăaceleevenimenten‐arfifostdoar
simple eforturi menite a «îndrepta» greșelile experimentului
comunistsoldatedoarcurevenirealasituațiaprecomunistă?Alți
autori,poateînzestrațișicuoculturăistoricămaibogată,pelângă
ceafilozoficăaucăutatrăspunsurilaîntrebareadacăînanii1989‐
1991/1992,înEuropacentral‐răsăriteană,auavutlocrevoluțiicu
adevăratsaudoarsimplecosmetizărialeerorilordeconstrucție
socialistă/comunistă și mai ales dacă evenimentele la care ne
referimpotficonsideratecaoverigădinlanțulistoricalrevolu‐
țiilormoderne.Amintimînacestsenso intervențieconsistentă
venitădinpartealuiAdrianPopprintr‐olucrarepecaresuntem
tentațiaoconsideradereferință:Originileșitipologiarevolu‐țiiloreuropene.Olucrareîncareesteîmbinatăanalizaistoricăcucea de factură politologică, dominantă fiind partea de recon‐
stituireaevenimentelorcuaccentpeantecedentelerevoluțiilor,
întrerepereleacestorantecedenteindicândînprimplanrevoltele
muncitorești din Germania de Răsărit (1953), „revoluția” din
Ungariadin1956,revolteledinPoloniașisucceselepoliticeale
Solidarității.
Concluzia, pe care autorul o afirmă foarte limpede, este că
„Schimbările politice sistemice din Europa de Est în perioada
anilor1989‐1991/1992auavutuncaracterrevoluționar(subl.
130|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
n.–M.B.)autenticdeoareceeleaurevoluționatîntregulsistemstatal și întregul subsistem al relațiilor intervenționale dinRăsăritulEuropei.Eleaufostrevoluții,triplurejective:aufostîn
același timp revoluții naționale de respingere a hegemonuluiexterior (Uniunea Sovietică), revoluțiipolitice de respingere aregimurilor dictatoriale din fiecare din țările est‐europene în
parteșirevoluțiieconomicederespingereaeconomieidecoman‐
dă.”Înplus,autorulafăcutîncontext,mențiuneacărevoluțiiledin
1989, cu excepția celei din România, au fost revoluții non‐
violente,pentruaîmbrățișadefinițiaconformcăreia„orevoluție
esteoformăneconstituționalădeschimbarepolitică,încaresunt
implicate atât elita, cât și masele și care are ca rezultat o
schimbareatipuluideregim”,7definițieaparținândpolitologului
GabrielTopar.8CâtpriveștecazulparticularalRomâniei,Adrian
Pop afirmă răspicat că „Este dincolo de orice îndoială că în
România,lafelcașiînaltețăriest‐europene,aavutlocorevoluție
autentică.Spredeosebireînsădealecazuriest‐europene,proce‐
sulrevoluționarainclusaici,casecvențedeopotrivădistincteși
întrepătrunseînderulareasa,lovituradestatșirevoltapopulară.
Larândulsău,aceastăcombinațieageneratcaracterulviolental
schimbării politice sistemice, atât sub aspectul uzului violenței
împotrivapopulației,câtșiallichidăriifizicealideruluidepartid
șidestat(cazunicîntranzițiileest‐europene!)cetransformase
regimul politic pe care‐l patrona într‐o dictatură personală...
Tocmaiprinaceastădinurmăcaracteristică,revoluțiaromânădin
1989esteceacareseaseamănăcelmaimultcurevoluțiafranceză
din1789șirevoluțiarusădin1917.”9
Edemenționat,dinpunctulnostrudevedere,căestesingura
afirmațiealuiAdrianPop(asemănareadintrerevoluțiafranceză
șirevoluțiaromânădin1989)carearîndemnalaoincludereca
analizăistorico‐politologicăaevenimentelorcentral‐esteurope‐
nedin1989‐1991/1992înlanțulistoricalrevoluțiilormoderne
7AdrianPop,op.cit.,p.213.8GabrielTopar,«Revoluţia»după1989în„Polis”,nr.4din1994,p.12.9AdrianPop,op.cit.,p.213.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|131
din secolele XVII‐XVIII. Astfel, autorul consideră/ apreciază
revoluțiile căar fi „unicele fenomenepoliticecarese confruntă
directșiinevitabilcuproblemareluăriidinnouacursuluiistoriei”
după ce, probabil, acesta dinurmă se va fi blocat(!); afirmă, în
legăturăcuconceptulmodernderevoluție,căarimplica„ideea
necesității unui nou început”, aceasta fiind un produs al
revoluțiilor produse (sublinierile mele – M.B.) la sfârșitul
secolului al XVII‐lea”. Ba mai mult, într‐o manieră oarecum
șocantă,celpuținpentrunoi,autorulafirmă:„sepoatespunecă
revoluțiilesecoleloralXVII‐leașialXVIII‐leaeraumeniteafiîn
faptrestaurații”10,doarfiindcăașaîșiimaginauuniidintreeroii
respectivelorrevoluțiișifărăsăprecizezecerealitățiistoricearfi
avutmenireasă restaureze, excepție fiind reacceptareamonar‐
hiei înAngliaprinrevoluțiaglorioasădin1688. Înplus,Adrian
Popaidentificatșiuneleconotații...astronomicealeconceptului
de revoluție, desprinse ce‐i drept din epocă, o primă conotație
fiind„revenirealaostaredelucrurianterioară,lacevaceaexistat
cândva”.11Oadouaconotațieastronomicăarviza„faptulcărevo‐
luțiile au un caracter de necesitate similar rotirii stelelor, ce
urmeazăcăipredestinatepeboltacerească”.12Celedouăconotații
astronomice,AdrianPopleplaseazăînsășiînperspectivaistorică
a evoluției conceptului de revoluție afirmând, eronat în opinia
noastră, că sub influența ideilor socialiste, prima conotație
astronomicăarfifostabandonată,prinrevoluțieajungându‐sesă
seînțeleagăo„răsturnare,deobiceiviolentă”,întimpceadoua
conotație astronomică s‐ar fi „metamorfozat în teza necesității
istorice din care avea să se inspire marxism‐leninismului.13
Ducându‐șianalizamaideparte,AdrianPopîiaminteștepeMarx
șiEngelscăvedeauînrevoluție„locomotivele”sau„forțemotrice
aleistoriei”,provocatoarede„transformăriistoriceviolente,ine‐
vitabileșiprogresiste,întemeiatepe«luptădeclasă»,denaturăa
genera schimbări economice, sociale și politice radicale și a
10AdrianPop,op.cit.,p.209.11Ibidem.12Ibidem.13Ibidem,p.208.
132|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
inaugura astfel o nouă etapă în evoluția umanității”,14 ceea ce
puneauefectivînevidență,maialeslamijloculsecoluluialXIX‐
lea,cândMarxșiEngelspublicauManifestulPartiduluiComunist,
îndeosebi prin consecințele lor, revoluția engleză, războiul
americandeindependențășicumultmaimultăevidențămarea
revoluțiefranceză.
În demersul său cognitiv, pemarginea conceptului de revo‐
luție,AdrianPop,numaiurmăreșteevoluțiaistoricăaacestuiași
destinulsăuînraportcupracticasocial‐politicăde‐alungulamai
binedeunsecol,dacăavemînvederecă„analizelepost‐marxiste”
ale conceptuluide revoluție la care seopreștedateazădinanii
1970,1979,bachiar1963‐1965,1968.15Autoriiinvocațișitezele
vehiculate de aceștia, nouă, cel puțin, ni s‐au părut irelevante
pentruceeaceaveausăfieevenimenteledin1989–1991/1992,
implicitpentruideeadacăacesteapotficonsiderateparteinte‐
grantăalanțuluiistoricalrevoluțiilormoderne.Pentrucaracterul
de revoluție al evenimentelor central‐est europene din 1989 –
1991/1992 și cu precădere cele din România, implicit pentru
considerarea acestora ca verigă istorică a lanțului evoluțiilor
moderne,s‐aupronunțatdejaautorirelevanți,maialesprinforța
argumentelorinvocate.EsteșicazulluiS.N.Eisenstadtdejacitat
decâtevaorișicare,printreprimii,s‐aîntrebatdacă,încazulîn
care s‐ar accepta că a fost o revoluție, prăbușirea regimurilor
socialistecentral‐esteuropene,fenomenulcaataren‐arputeafi
considerat,peduratalungăaistoriei,caoverigădintr‐unlanțal
revoluțiilormoderne,începândcuaceeadinMareaBritaniedela
mijloculsecoluluialXVII‐lea,continuândcurăzboiuldeindepen‐
dențăalcoloniilordinAmericadeNord,cuMareaRevoluțiefran‐
cezădin1789,revoluțiiledinEuropaanului1848,revoluțiiledin
Imperiulrus(1905–1906,1917)saurevoluțiachineză?Înopinia
acestuiautor,existăsimilitudinicerteîntre„marilerevoluții”,ce
aumarcatcursulistorieiepociimodernesiceledin1989‐1991‐
1992,ceeacecredemșinoi,întrucât,cașiîncursulcelordintâi,și
14Ibidem.15AsevedeaAdrianPop,op.cit.,p.209‐210.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|133
înprocesulistoricalprăbușiriiregimurilorsocialiste(comuniste)
s‐auprodusschimbărideregimcucaracterradical,schimbăricu
adevăratdramatice „strâns legatede transformări ideologice și
culturale esențiale”,16 dar, în timp, și de ample și consistente
restructurări în economie, în relațiile sociale, în reglementările
juridice,înmentalitățileoameniloretc.
Înplus,autorullacarenereferimcrede,cudreptcuvânt,cași
noi, că la prăbușirea însăși a regimurilor socialiste central‐est
europene nu s‐a ajuns deloc întâmplător. Până la „momentul”
când„măturaistoriei”le‐aînlăturat,toatesocietățilesocialistedin
EuropaCentralășideEst,întreele,desigur,șicearomânească,au
fostmăcinate,chiarintern,fragilizate,deocrizăstructuralădince
în cemai acută, cu o puterede evaziune ce s‐a dovedit a fi cu
adevăratdevastatoare,ocrizăpoateinsuficientreconstituităatât
dinperspectivaștiințelorpoliticesauasociologiei,câtșidinceaa
istorieicaștiință,celemaimulteexegezeaducândîndiscuțiecu
precădere elemente de natură evenimențială, sigur, și acestea
putândficonsiderateexpresiialecrizeilacarenereferim:ca,de
pildă,conflicteledintrereformiștișiconservatoriceeacen‐afost
cazulRomâniei,dareleaurăbufnitînPolonia,Ungariasaufosta
U.R.S.S.,oridiverselerevoltepopulare,maialesînUngaria(eveni‐
menteledin1956),PoloniasaufostaRepublicăDemocratăGer‐
mană, dar și în România (Valea Jiului, în 1977 sau Brașov, 15
noiembrie1987).Aufosttoateacestea,înopiniileunorpolitologi,
sociologișichiaristorici,expresiiconcretealeuneicrizeasemă‐
nătoarecuacelea,premergătoarerevoluțiilorclasice(cazuldeja
citatalsociologuluipoliticS.N.Eisenstadt).17Alțiautori,Vladimir
Tismăneanu,spreexemplu,preferăsăignoreelementeledecriză
profundă și multilaterală, cu caracter de determinare, ce au
erodat iremediabil structurile regimurilor socialiste central‐est
europene, acceptând, în schimb, cu o vădită ușurință interpre‐
tativă,că„revoluțiiledin1989aureprezentatoilustrareironică
(deceironică–n.n.–M.B.)faimoaseidefinițiialuiLeninprivind
16Ibidem,p.104.17Ibidem.
134|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
osituațierevoluționară:ceidelaconducerenumaipotmenține
putereaprinvechilemetode,iarceicondușinumaivorsăaccepte
acestemetode”.18Și,casăsefacăcredibilînfațacititorilorsăi,sin‐
gurulargumentpecare‐laduceîndiscuțiepentrua„demonstra”
lipsadecredibilitateacelor„delaconducere”arfifostacelacă
„partidelecomunistenuerau laputereca rezultatalunorpro‐
cedurilegal–raționale.Nualegerileliberele‐auadusînpozițiide
conducere”, ci că și‐ar fi „câștigat falsa lor legitimitate datorită
pretențiilorideologice(șiteleologice!!!!)potrivitcăroraelerepre‐
zentau«avangarda»claseimuncitoareși,înconsecință,aveaude
îndeplinitomisiunedeemancipareuniversală”.19Numaică,regi‐
murile politice socialiste (comuniste) prăbușite în 1989 –
1991/1992duraudepestepatrudecenii(celdinfostaURSSde
aproapeșaptedeceniișijumătate),timpîncareîșiedificaserăo
realălegitimitate,celpuținînanumiteperioade,princeeacese
edificase sub forme diverselor produse nemijlocite ale creației
istorice:îneconomie,încondițiasocialăaoamenilor,înmodulde
repartiție,înaccesullaeducație,sănătate,labunuriledecultură
etc.,etc.
În evantaiul interpretărilor încărcate cu multă doză de
obiectivitatereferitoarelatezacăprăbușirearegimurilorsocia‐
liste/comunisteeuropeneareprezentatorevoluție,putemaduce
în discuție importanța hotărâtoare a intelectualilor în pre‐gătireaacestorevenimente,unaspectcomuncuceeacearepre‐
zentatcomponentasimilarăarevoluțiilorclasice.Aufostrelevate,
în procesele de transformare revoluționară a spiritelor din
societate,rolul,depildă,alpuritanilorînAnglia,alintelectualilor
americani în pregătirea războiului de independență sau al
cluburiloriluministe,îndeosebialenciclopediștilor,înpregătirea
revoluțieifranceze.Înoglindăcuceeaceaprefațatideologicrevo‐
luțiile clasice, sunt invocate, pentru procesele istorice de la
sfârșitulsecoluluitrecut,premergătoareevenimentelordin1989‐
1991șicareaumarcatEuropacentralășirăsăriteană,activitățile
18Ibidem,p.15.1919Ibidem,p.16.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|135
disidente ale unor intelectuali ca Vaclav Havel, Lesnek,
Kolakoceski, iar în România, un Paul Goma cu o voce mai
răsunătoare,darsialții,precumIonIliescusauDumitruMazilu.
ÎnPolonia,probabilmaipenetranteși,implicit,maieficienteau
fostactivitățilepreoțilorcatolici,inspirați,poatechiarmobilizați,
dePapaIoanPaulalII‐lea,încursulviziteisalelaVarșovia,iarîn
Germaniarăsăriteanăs‐auremarcatdintr‐oasemeneaperspec‐
tivă, pastori protestanți. Sunt elemente islamice concrete ce au
obligat să se ajungă la concluzia conform căreia: „combinarea
activităților politice ale unor grupuri numeroase și diverse cu
participareaintelectualiloratestăostrânsărelațieistoricășifeno‐
menologicăcuacelemarirevoluțiicareauinauguratviațapolitică
modernășiîncareasemeneaasocieriaufostfundamentale”.20
Caoparalelăistoricăsemnificativăîntrerevoluțiilemoderne
clasice și cele din Europa central–răsăriteană, de la sfârșitul
secoluluiXX,privindcauzelecele‐audeterminatșicare,înopinia
noastră,auavutunroldeterminant,edemenționatșichiarde
subliniat, pronunțatul declin economic al tuturor statelorsocialiste, aici România fiind un exemplu ilustrativ. Un declin
economicces‐aasociatcuodegradareapozițiilorinternaționale,
cea a României fiind, de asemenea,multmai pronunțată dacă
avemînvederecăpozițiileBucureștilorînplanulrelațiilorecono‐
mice cu exteriorul și alpoliticii externe se alteraserăprogresiv
atâtînraporturilecuțărileoccidentale,câtși încadrulblocului
răsăritean,ajungându‐sechiar laelementede încordare, îndeo‐
sebicuMoscova,iardeclinuleconomicasupracăruiavomreveni,
ce părea să numai fie stopat, coroborat cu alterarea pozițiilor
externe,maidesdupă1980,acesteadinurmăcândvaocompo‐
nentăstrălucităaregimuluidinRomânia,și‐augăsitoreflectare
negativă de la an la an,mai pronunțată în conștiința politică a
unorsegmentedinceînmailargialepopulației,interpretatefiind
ca expresii ale unor contradicții clare între baza legitimității
regimului socialist și performanțele sale reale.Această ruptură
gravă întrenaturaregimului,cuexpresiasa totmainegativă în
20Ibidem,p.104‐105.
136|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
planul conștiinței politice a membrilor societății și loialitatea
cândva reală (îndeosebi dupămomentul 1968), dar în anii `80
făcutăpulbere,acelorcondușifațădeconducătoriilor,amintește,
în bună măsură, de procese istorice similare premergătoare
revoluțiilormoderneclasice.21
Subsemnulsimilitudinilorexistenteîntrerevoluțiilemoder‐
ne clasice și cele est‐centrale europene din 1989 ‐ 1991/1992
sunt de consemnat aprecierile ziaristului și istoricului englez
TimothyGartonAsh, altfel un fin cunoscător al realitățilormai
alesdinEuropaCentrală,referitoarelarevoluțiiledinprimăvara
europeanăaanului1848șiceledin1989‐1991/1992.Unadintre
observațiiestecă,în1848revoluțiaaizbucnitdupămaimultde
treizecideanidepaceșistabilitateinEuropa,menținuteconstant
peoreglementaracontrarevoluționarăpentrucafermentulrevo‐
luționar să se fi născut în aceeașimăsură, din „speranțe și din
nemulțumiri” (recoltele slabe ale anului anterior și, caurmare,
malnutriția).
Revoluțiiledin1989‐1991/1992auizbucnitînanulcândau
fostcelebratecumultfast,înlunamai,ceipatruzecideanidepace
și stabilitate în Europa, datorită îndeosebi existenței Pactului
Nord‐Atlantic(NATO),șitotcaîn1848,în1989revoluțiiles‐au
născutdinnemulțumirisisperanțe.Nemulțumirileeraudeordin
economic,eraupersistenteșide‐adreptulcopleșitoare,maiales
în Polonia și România, poate mai puțin dramatice în alte țări.
Oricum, „datoria externă” presa puternic asupra Poloniei și
Ungariei,întimpcerestituireaeisecătuiseefectivRomânia.
Lafelcarevoluțiadin1848șiceadin1989apututfinumită
„orevoluțiea intelectualilor”.Mulțimilecares‐aurevărsatpestrăzile din Praga și Piața Vencesla, Berlin, Timișoara sau
Bucureștiaufostcelecarei‐audatjospevechiiconducători,dar
politica revoluției nu au făcut‐o muncitorii și țăranii, ci un
dramaturg Vaclav Havel, în Cehoslovacia, un istoric medianist,
BranislavGeremek sau editorul catolic, TadeuszMazoviecki, în
21Pentruconfirmăriveziop.cit.,p.105
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|137
Polonia,filosofiiJanosKisșiGasparMiklosTomas,înUngaria,Ion
Iliescu, PetreRoman și SilviuBrucan, înRomânia. Cât privește
roluldeosebitdeactivalintelectualilor,în1848,nu‐inevoieaface
prea multe considerații, revoluția română izbucnită în martie
1848șiîncheiatăînseptembrie1849fiindindisolubillegatădeo
întreagăpleiadădeintelectuali:NicolaeBălcescu,C.A.Rosetti,Ion
Heliade Rădulescu, frații Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Vasile
Alecsandri,GeorgeBarițiu,SimionBărnuțiu,StefanLudwigRoth
șimulțialții. Și,deaici, caelementdesimilitudine foarteclară,
rolulfactoruluiideologicînpregătireașidesfășurarearevoluțiilor
dela1848și1989‐1991/1992,înciudateoretizărilordinadoua
jumătateasecoluluitrecut,înlegăturăcu„sfârșitulideologiilor”.
În ambele contexte istorice, cei de la putere s‐au servit de
ideologiepentrua‐șiapărapozițiilepecareseaflau,amăgindu‐se
peeiînșiși,ceidinopoziție(organizatăsaunu)și‐aufăcutdinidei
muniția cu care să mobilizezemulțimile și să le împingă spre
victoriasperanțelor,oconfruntareredatăcuobiectivitate,credem
noi,deTimothyGartonAsh,deurmătoareamanieră:”Oricâtde
disprețuiteșidelipsitedecredibilitateerauacestestructuriale
minciuniiorganizate,elecontinuausăexerciteofuncțiedeblocaj
esențială. Nu mai mobilizau pe nimeni, dar împiedicau încă
articulareapublicăaunoraspirațiiîmpărtășitedetoatălumeași
aunoradevăruricomune.”
Îndezbaterileștiințificedesfășuratepemargineaconceptului
derevoluție,laprovocareacăroraseajunsesemaialescaurmare
a evenimentelor est‐central europene, din 1989‐1992/1993, și
carecontinuășiînzilelenoastre,s‐aucăutatafipuseînevidență,
așa cum am subliniat mai sus, asemănările dintre revoluțiile
clasice și ceea ce s‐a petrecut în Europa central‐răsăriteana, la
trecereadintredeceniilenouășizecealesecoluluitrecut,dar,fără
îndoială,cănuputeausărămânăînafaradiverselorconsiderații
șiceeaceerau/suntdiferențelepecare,cusiguranță,lecomportă
oriceanalizăcomparativă.
Din acest punct de vedere, cei mai mulți participanți la
amintitadezbatereștiințificăauscosînevidență,caraportatăla
revoluțiile clasice, lipsa violenței în schimbarea inițială a
138|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
puteriidinanii1989‐1991/1992,cuexcepțiaevenimentelordinRomâniașiAlbaniaesteoprimădiferențăfrapantă.Ba,maimult,
acestaspectarputeaconstituioprimășisemnificativăprovocare
laadresatemeirevoluției,cumpebunădreptateafirmaAdrian
Pop22.Șiaceastacuatâtmaimultcucât,dupărevoluțiilecareau
„inaugurat” epoca modernă și în plan social sau politico‐insti‐
tuțional(revoluțiaengleză,maiînainterevoluțiadinȚăriledeJos‐
1572‐1574 iarmai apoi războiul de independență al coloniilor
americane si, respectiv, marea revoluție franceză), împliniri la
care s‐a ajuns exclusiv pe calea violenței, aceasta din urmă a
caracterizatșialterevoluțiide‐alungulsecoluluialXIX‐leașiîn
prima jumătate a secolului al XX‐lea (1820‐1825 în America
Latină,1830înFranța,1848‐1849înEuropa,1905‐1907și1917
în Rusia, 1945‐1949 în Europa central‐răsăriteană și în Asia‐
Coreea deNord, China, Vietnam, 1962 în Cuba).Mult invocata
luptă de clasă este, cu siguranță, prezentă în izbucnirea și
desfășurareaevenimentelordemaisus.Oclasăînascensiuneprin
forța și prin capacitatea ei de inițiativă pe terenul economiei,
respectiv burghezia, apare ca purtătorul de stindard până la
revoluțiabolșevicădin1917,concepteledeclasășiluptadeclasă
nefiind parte componentă din contribuțiile marxismului la
ideologiasaugândireasocial‐politicămodernă.Din1917șipână
în1949, respectiv și „momentul” revoluției cubaneze, revoluție
prin care s‐a ajuns la schimbările de regim din țările devenite
comunistes‐aexprimatcaoluptădeclasăîntreburghezieșiclasa
muncitoare,aceastadinurmăînalianțăcualteforțeșicategorii
socialedinsocietățilerespectiveși,caatare,violențaafostforma
de desfășurare a procesului revoluționar sau „o caracteristică
fundamentalăarevoluției”23.
E de făcut mențiunea că un politolog si comentator politic
francez,JacquesRupnik,alecăruiopiniicirculădecevaanișiîn
România,nuagreeazătentațiaretoricilorșinunumaiaacestora
22Op.cit.,p.21123Ibidem
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|139
deainterpretacaracterulevenimentelorceauconduslaprăbu‐
șirearegimurilorsocialiste/comunistedinEuropaCentralășide
Estșiprinprismarevoluțiilormoderneclasice,revoluții„careau
începutprindemocrațieșiausfârșitînanarhieșiteroare”.
Autorulcitatmaisusconsiderăcă„revoluțiilenumaisuntceea
ce au fost odată”. El scrie că, prin comparație „cu revoluțiile
moderne,careauînceputprincucerireaBastilieisauaPalatului
deiarnășiaucontinuattimpdeanidezileprinfocșisânge,tran‐
zițiilenegociatedin1989aufostrapide,ușoareșinon‐violente.
Defapt,1989arfiînchiserarevoluțiilortocmaiprinfaptulcăa
respinsideeaviolențeicaomoașăcareasistalanaștereauneinoi
societăți.Revoluțiiledin1989au fostunice în istoriepentrucă
niciunadintreelenuapretinscăpoartăcusineunnou„proiect”
social. În lipsa unei noi utopii sociale, există puținemotive de
temereprivindcombinațiadevirtutesiteroare,tipicărevoluțiilor
trecute”24.
La întrebarea,posibilă,poateșinecesară,deformulat,dece
revoluțiaromânăaavut,întreformeleeidemanifestareviolența,
întimpceîncelelaltețări,inclusivfostaURSS,nuignorămcazul
Albaniei, șimai târziu violențele din fosta Iugoslavie, transfor‐
mările revoluționare au fost operate, non‐violent, putându‐se
recurgepentruaceastalacaleareformelor?Unrăspunsposibil,
dar facil, în opinia noastră, ar fi încrâncenarea cu careNicolae
Ceaușescușilideriidinanturajulsăuimediats‐aucramponatde
pupitrulputerii.Ar fi, apoi, opacitateapolitică a fostuluiPartid
Comunist,înafidescifrat,câtdecât,șiaceastacumaimulțiani
înaintede1989,cauzeleblocajuluieconomic,alecrizeiprofunde
încareajunsesesăsezbatăsocietateașicareadusesecumvaîn
praguldisperăriiimense,majoritateapopulației.Însfârșit,poate
cași intruziuneafactoruluiextern,cumisiuneadeadestabiliza
situația internă din țară, a făcut ca elementul declanșator al
evenimentelor,maiîntâilaTimișoara,apoilaBucurești,săfieunul
de natură violentă iar continuarea acțiunilor să fie însoțită de
violențe,chiarșidupădezagregareastructurilordeconducereale
24Ibidem,p.249.
140|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
sistemului, în 22 decembrie, astfel că numărul înregistrat al
morțilorșirănițilorapututficumultmaimaredupă22decem‐
brie,decâtînaintedeaceastădată.
Eibine,înevenimenteleanilor1989‐1991/1992dinEuropa
Centrală‐Răsăriteana,cuexcepțiaRomânieișiAlbaniei,violența
nuafostcaleadeacțiunepecares‐aajunslaschimbărileradicale
deregimpolitico‐instituțional,inițial,maiapoișiînstructurilede
profunzime ale societăților: economice, sociale chiar în planul
mentalităților,ș.a.m.d.Iaracoloundeauavutlocdiverseproteste
destradăsaudemonstrațiipopulare,manifestându‐seșiînforme
violente(Polonia,Cehoslovacia,Ungaria, fostaRepublicăDemo‐
crată Germană) ele au fost, în general vorbind, foarte limitate.
Oricum,acoloundes‐aprodus,inclusivînRomâniașiAlbania,nu
s‐aajuns,așacumdejas‐aobservat,caviolențasăfiesanctificată
șisacralizată,caînmajoritatearevoluțiilorclasice25.
Alte deosebiri între revoluțiile din 1989‐1991/1992 și
revoluțiileclasiceauderivatdinnoiletipuridetehnologiiîntrecare,înprimplan,calocșirolîndesfășurareaevenimentelordin
1989‐1991/1992,s‐ausituatteleviziunilepelângăaltemijloace
de informare înmasă. Din acest punct de vedere, Televiziunea
română,autoproclamatăliberăpe22decembrie1989,și‐afăcut
un titludegloriedina fi transmispentru țară șipentru lumea
întreagă,„revoluțiaîndirect”26.Estedrept,comunicareaaavutun
rolimportantșiînpregătirea,izbucnirea,respectivdesfășurarea
revoluțiilorclasicealeepociimoderne(presa,diversealteforme
de tipărituri), dar în 1989‐1991/1992, acestea din urmă, deși
prezente,aufostefectiv„surclasate”deteleviziunișitransmisiile
radio,transmisiiletelevizate,maiales,darșiceleradio‐difuzate,
devenindadevărațivectoriaiprocesuluirevoluționar.
Înoriceanalizăcomparatădintrerevoluțiileclasicealeepocii
moderne,pedeoparteși,pedealtăparte,revoluțiileest‐central
25 S. N. Eisenstatd, op. cit., p. 105; Idem, FrameWorks of The GreatRevolutions: Culture, Social Structure, History and Human Agency in„InternationalScienceJournal”,133(1992),p.385‐401.26 Mihai Tatulici (coordonator), Revoluția română în direct, București,1990.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|141
europenedelacumpănadintredeceniile9‐10alesecoluluitrecut,
chestiuneasuportuluisocialalevenimenteloresteunaclară,înceeacepriveșterevoluțiileclasice.Burgheziaafostclasasocială
înascensiune,dinceîncemaiputernicăprinsuportuleiecono‐
mic,darprofundnemulțumitădebariereleceilepuneaîncalea
inițiativelor sale „vechiul regim” feudal cu întreg noianul de
privilegiicucareseblindaseîntimpnobilimea.Iarcuinteresele
burgheziei concordau, în bună măsură cele ale țărănimii, ale
meseriașilor, ale proletariatului în formare, etc., și din care
burgheziași‐afăcut,înmodobiectiv,aliați,afectatenegativ,fiind
toate aceste categorii sociale de diverse alte componente ale
politicilorvechilorregimuri,fieîndomeniuleconomic,fieîncel
fiscal,spreexemplu,ș.a.m.d.
În pregătirea, dar, mai ales, izbucnirea și desfășurarea
revoluțiilorest‐centraleuropenedin1989‐1991/1992,desprece
suportsocials‐arputeavorbi?Înliteraturapolitologică,maialesconsacrată acestor revoluții în ansamblul lor, celei române, în
particular, fie că s‐a afirmat simplist că s‐a avut de‐a face cu o
„revoluțiedecatifea”(Cehoslovacia,o„revoluțienegociată”caîn
PoloniasauUngariasauoprovocarepașnicădefacturăgorbacio‐
vistă(BulgariașimaialesfostaU.R.S.S.),încarerolulhotărâtora
revenit inițiativei politice de „sus”, iar meritul istoric pentru
aceasta intelectualilor disidenți (Polonia, Ungaria) sau aripilor
reformistedinfostulPartidComunistalUniuniiSovietice,urmat,
caexemplu,dereformiștiidinPartidulComunistBulgar,fiedeorevoltăpopulară,caîncazulRomâniei.
Nuauexistatpreocupăripentruunplusdenuanțareînase
explica, totuși, forța cu care s‐a produs angajarea diverselor
segmentesocialedinsocietățilesocialisteest‐centraleeuropene
pecaleacareaduslaprăbușirearegimurilorpoliticecomunisteși
la edificarea unor alte structuri economice, sociale, politico‐
instituționale,culturale,etc.Amaifostscoasăînevidențăprofun‐
zimeaprocesuluiistoricdeerodarealegitimitățilorelitelorpoli‐
tice comuniste și care s‐a reflectat prin forța de inițiativă a
reprezentanților diferitelor segmente sociale: intelectuali cu
precădere, specialiști într‐undomeniu sau altul de activitate și
142|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
ceeacea fostonotăcaracteristicădistinctivă, ieșireamasivă în
stradăamuncitorilor,calaTimișoarape20decembrie1989sau
laBucurești,îndimineațazileide22decembrie,odatăcuieșirea
schimbului trei și intrarea pe porțile unităților industriale a
schimbuluiunu,cutoțiipărăsindlocuriledemuncă,pentruase
îndrepta către centrul Capitalei aproape concomitent și de pe
toate platformele muncitorești: 23 August, Pipera, I.M.G.B.,
Grivița,DrumulTaberei,etc.Afostfactorulesențialcarel‐adeter‐
minatpeNicolaeCeaușescusărenunțelailuziacămuncitorii,cu
a lor„conștiințădeclasă”,ar facescut înapărareacauzeisocia‐
lismului,ocauzăidentificatădeelcuregimulpecareîlpatronase
chiarșiînvariantasasărăcăcioasă,dinanii`80.Înfațapasiunii
populare,nunumaiNicolaeCeaușescus‐avăzutobligatsăcedeze,
ciîntreagastructurăpolitico‐instituțională,cuexcepțiaArmatei,a
cunoscut fenomenuldezintegrării, confirmându‐seoobservație
maigenerală,făcutăchiarînepocășireiterataulterior,conform
căreia,îngeneral,eliteleconducătoarealeregimurilorsocialiste
est‐centraleuropenenuaupututopunerezistentășicaatareau
abdicatcurelativăușurință,ceeaces‐aconstituitîntr‐orealitate
istoricăsurprinzătoarepentruopiniapublicădinvestulEuropei
șialtemeridiane.Orealitate,separe,cuatâtmaisurprinzătoare
cu cât imaginea intens vehiculată până atunci, chiar de către
oficialități (vest‐europene sau americane) fusese una a unor
regimuriforte,impenetrabilecupilonigreudezdruncinatșiloiali
fără fisurăai regimurilorsocialiste,precumarmata și serviciile
secrete, precum extrem de temuta securitate românească. Ori,
realitateaafostînbunămăsurăcutotulalta,însensulcaerodarea
treptată a spiritului de loialitate față de regim, de politicile
economico‐socialealeacestuia, atât încazulRomâniei, câtși în
cazurile celorlalte țări, inclusiv fosta URSS, mai ales la nivelul
eșaloanelormediișisuperioare,ajunseseafiatâtdepronunțată,
încâtapărareașiprotecțiaregimurilor,îndeosebiaconducători‐
lor lor, nu au mai putut fi așezate sub semnul datoriei, aban‐
donândfărăniciunfelderegretputereapecareoslujiseră.
Aici,cuprecădereîncazulRomâniei,șicureferirelapoziția
structurilordeforțăaleregimului,îndecembrie1989aintervenit
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|143
întrebarea dacă schimbarea ce s‐a produs a fost efectul unei
revoluțiicuadevărat, inclusivvariantanumitărevoltapopulară,
sau a unei lovituri de stat. Părerile/interpretările au fost și
continuăafiîmpărțiteși,evident,contradictorii.Existăpartizani
ai ideii că schimbarea de regim din România, o schimbare cu
caractersistemicafostprodusulrevoluției,subformaeiconcretă
de revoltă populară; că, așa cum scrie, la un moment dat,VladimirTismăneanu, încadrulmai largalspațiuluiest‐central
europeanîn1989aavutloc„oseriederevoluțiipoliticecareaudus la schimbări decisive și ireversibile ale ordinii existente”,
respectivcă„înloculunorsistemeautocraticeșimonopartinice,
revoluțiileaupermisaparițiaunorregimuripluraliste”:s‐aajuns
ca, în locul unor „despotisme ideologice (societăți închise)”,
oameniisăseangajezeîn”construireaunorsocietățideschise”:
”În locul economiilor central‐planificate, de comandă”, să se
meargă„pecaleacreăriiunoreconomiidepiață”,pentruca,pe
parcurs, „ordinea monolitică să fie înlocuită de o diversitate
politicășiculturală”.27Cuuncuvânt,autorulmenționatconchide
căevenimenteledin1989atâtdinRomâniaînspecial,câtșidin
celelaltețăriest‐centraleuropene„aufostmaimultdecâtsimple
revolte pentru că au atacat chiar fundamentele sistemelor
existenteșiaupropusoreorganizarecompletăasocietății”28.
Mainumeroaseși,adesea,formulatemaitranșant,suntopini‐
ileconformcărora, îndecembrie1989, înRomâniaaavutloco
loviturădestat,unuldintrepartizaniiextremdevocalifiindAlexMihaiStoenescu,scriitor/istoric/politolog,autorulacesteiafiind
unul dintre pilonii de forță ai regimului socialist/comunist,
armata, și care „a predat puterea lui Ion Iliescu”.29 Punctul depornirealovituriidestatcuajutorularmateiarfifostchiarsediul
Comitetului Central, de unde generalul Victor Atanasie
Stănculescu,„aflatdemaimulttimpînrelațiicuserviciilesecrete
britanice și maghiare”, ar fi anulat „ordinele comandantului
27VladimirTismăneanu,Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.15.28Ibidem.29AlexMihaiStoenescu,IstorialoviturilordestatînRomânia,vol.4,parteaaII‐a,EdituraRAO,București,2005,p.528.
144|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
supremtransmiseforțelormilitareaflateinmisiunedeluptă”,ar
fi preluat „conducerea nemijlocită a sistemelor de comunicație
dintreComandamentulMilitarUnic,aflatinclădire,șiMinisterul
ApărăriiNaționale”dupăcarel‐aevacuatpeșefulstatuluicuaju‐
torul unui elicopter simai apoi l‐a deposedat oficial de prero‐
gativeleputeriișil‐areținutsubpază,într‐ounitatemilitarădin
Târgoviște.Întretimp,afostordonată”ocupareadecătreforțeale
MapNaprincipalelorclădiricucaracterstrategicdinBucurești”30
. Către orele 16.00, autorul loviturii de stat reușite, generalul
Victor Atanasie Stănculescu, a predat puterea grupului politic
avându‐lcaprincipalmembrualsăupeIonIliescu„îndetrimentul
guvernuluiIlieVerdeț,constituitdejalaCCalPCR”.31
Există și un al treilea gen de interpretări, conform cărora
conceptelederevoluțieșiloviturădestatseregăsesc,celpuținînderularea evenimentelor dinRomânia, într‐o îmbinare organică,
așa cumapreciază spreexemplu,AdrianPop, exprimându‐sede
următoareamanieră:”Desfășuratăsubformaunuipuci,precipitat
demanifestări spontanedenemulțumirepopulară, revoluțiadin
România a luat forma unei combinații de revoltă populară și
loviturădestat”,într‐oformăcearfidatnaștereșiunuiparadox
istoric în sensul că România, deși a fost „țara în care aparent
schimbarea politică sistemică a fost ceamai virulent anticomu‐
nistă”,arfifostprezentatși„gradulcelmairidicatdecontinuitate
în raport cu structurile anterioare”, confirmându‐seastfelopinia
unuiAlexisdeToquevelle,dupăcare„celemairadicalerevoluțiipot
implicagradulcelmaimaredecontinuitatelanivelulstructuriide
stat”.32Esteointerpretarecenouă,celpuțin,niseparenutocmai
în concordanță cu faptele în derularea lor inițială, întrucât, la
Timișoara,maiales,darșilaBucurești,pânăcătresearazileide22
decembrienus‐auauzitlozincianticomuniste,cidoarrevendicări
anti‐ceaușiste. În seara amintită Ion Iliescu se mai adresa din
30 A se vedea Adevăruri incomode. Decembrie 1989, Editura „Vitralii‐LuminisiUmbre”,postfațaAcad.DinuC.Giurescu,EdituraSemne,București,2013,p.56‐57.31Ibidem,p.57.32AdrianPop,op.cit.,p.359.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|145
balconulsediuluiComitetuluiCentralalPCRcuapelativultovarăși;
îninteriorulsediuluisemaipurtaserănegocieripentruunguvern
constituitdindemnitariderangînaltaiPartiduluiceseprăbușise
(ConstantinDăscălescusauIlieVerdeț)iaradouazi,23decembrie,
înarticoluldefondcucareîșifăceaapariția„ScânteiaPoporului”se
consemnacafapte,că:”noi,romanii,nucopiemceeaceneapăratau
făcutunii saualțiidinveciniinoștri,maideaproapesaumaide
departe. Marile demonstrații din aceste zile au avut ca lozinci
îndepărtareadictaturiiluiCeaușescu,libertate,democrațieșis‐au
pronunțat ferm pentru socialism, pentru principiile socialiste,
cinstite,curatepentruproprietateapoporului,pentrunormelede
etică și echitate reale, neîntinate de spiritul aventurier și de
demagogiapoliticăaluiCeaușescu,precumșiacelorcarei‐aufost
atâția ani sfetnici. Nimeni n‐a strigat jos socialismul, ci josdictaturaluiCeaușescu.Laradio,pemiculecrans‐aurostitopinii,
scurte cuvântări, desigur incomplete în conținutul lor, poate
insuficientdeclareînceeacepriveșteviitorulpatriei,aleconomiei,
al științei, al culturii, al vieții politice și sociale, opinii patriotice
marcatedemareaemoție”.Iarlaîntrebarea„cefacem,încotrone
îndreptăm”sedădeaunrăspunsdoardeordin foartegeneralși,
anume, că: „este în primul rând nevoie, așa cum au spusmulți
dintre cei care s‐au pronunțat în aceste zile, de o clarificare a
programuluipolitic,socialșieconomic,iaraceastasepoatefaceîn
condițiilepluralismuluideopinii”.N‐aveasăseajungălaașaceva
decâtfoartetârziușicupierderiextremdenumeroaseșidegrele
resimțiteacutșiînprezent.Turnuraanticomunistăs‐acristalizatîn
noapteade22‐23decembrieșiseparecălaaceastaaucontribuit,
înbunămăsură,zvonurileprobabildesorginteexternă,referitoare
lazeciledemiidemorțidelaTimișoara,otrăvireaapeidinrețeaua
bucureșteană, revenirea lui Ceaușescu în fruntea unei imense
coloanedetancurices‐arfiaflat,launmomentdatîndeplasare
dinsprePiteștispreBucureșticând,înrealitate,elseafladejasub
pazămilitarăîntr‐ocazarmădinTârgoviște,saudesprepresupuse
unitățidemercenariarabi, carear fi intrat înacțiune,pentrua‐l
salvapefostulconducătoralPCR,nemaivorbinddesimulatoarele
plasate indiversepuncte strategicedin capitală (PiațaPalatului,
146|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
TeleviziuneaRomâna,RadiodifuziuneaRomână,SpitalulFloreasca,
etc.)șidincentreleadministrativejudețeneșicareaudatimpresia
uneirealecanonade,începândcuorele18.30.Șiaceastăatmosferă
a fost întreținutămaibinede trei zile și trei nopți.Diabolizarea
cupluluiCeaușescușiaPartiduluiprăbușit,șiaregimuluisocialist,
acomunismului,afostprincipalulefectobținutți,odatăcuaceasta,
credibilizareaputeriiautoinstalatesubfaldurileunuiFăt‐Frumos
revoluționar,cunumeledeFrontulSalvăriiNaționale.Șidacăarfi
fost vorba cu adevărat deSALVAREANAȚIUNIIROMÂNE, oarecinenuși‐arfidoritașacevaînacelezilesângeroase?Deundeși
adeziuneaaproapespontanăamilioaneșimilioanedeoamenila
ceeacelis‐apropus/promisprinprogramullansatdelaînălțimea
turnuluiTeleviziuniiRomâneLibereșilalozinciledeacumviolent
anticomuniste care aveau să răsune zi de zi pe străzi, în piețe
publicesauprinintermediulTeleviziuniișialRadioului.Vocileunor
crainiciconvertițibruscdincântărețiaiidealurilor„Epociideaur”
înpreoți ai anti‐comunismuluiprimitiv și extremdeagresiv (au
excelatTeodorBrateșsauVartanArachelian,laTeleviziuneaNațio‐
nală și Viorel Popescu, la Radio) au contribuit la amplificarea
atmosferei anti‐comuniste și implicit la fracturarea societății și
polarizarea acesteia în anti‐comuniști si neo‐comuniști, la
prelungireaîntimpastărilorconflictuale,cuconsecințeextremde
greleceseresimtdurerosșidupăunsfertdeveacdeistoriepost‐
decembristă. De aceea, retrospectiv privind spre cele ce s‐au
petrecutîndecembrie1989,înRomânia,și laconsecințelelor în
timp, am putea fi de acord cu Vladimir Tismăneanu, care la un
deceniu după evenimentele la care ne referim putea să scrie că
„rămâneoproblemădeschisădacătermenulde<revoluție>este
celmaipotrivitpentruadescrieschimbărilecareauavutloc”dar
considerândcă„maipresusdeoriceîndoialăesteimpactulistoric
universal al transformărilor inaugurate de evenimentele din
1989”33.
La elementul dubitativ, existent și în prezent în opiniile a
numeroși politologi, sociologi sau economiști dacă putem cu
33VladimirTismăneanu,op.cit.,p.12
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|147
adevăratvorbiderevoluțieîn1989‐1991/1992atâtînRomânia,
cât și in celelalte țări est‐central europene când s‐au prăbușit
regimurile socialiste/comuniste, un imbold puternic vine din
realitatea concret istorică, remarcată adesea ca aproape toate
schimbărilederegimcuexcepția,înbunămăsurăaRomâniei,au
fostefectuateîncadrulinstituțiilorpoliticeexistente,chiaracons‐
tituțiilorexistente34,legeafundamentalăațăriifiindsuspendată
doarînRomânia,laBucurești,onouăconstituțieputândfiadop‐
tatădupăaproapedoiani,îndecembrie1991.
Înaceeașiordinedeidei,s‐apututfaceremarca,evidentnuo
dată,cărevoluțiiledin1989‐1991/1992,n‐auadusînmotivarea
inițiativelorconducătorilorlorprogramepolitice,socialeșicultu‐
raleorientatespreviitorșicaresădifereradicaldeceeaceauză‐
mislitdinacestpunctdevedererevoluțiilemoderne.Niciunadin‐
trerevoluțiileanilor1989‐1991/1992n‐apututpretindeșinici
nuapretinscăarfipurtatcueaunnou<proiect>societalastfel
că,practic,revendicărilecucaracterprogramaticaufostsimple
reluărialeunorrepereideologicedintrecut,cureferirelaliber‐
tate,democrație,drepturileomului,despreeconomiadepiațăn‐
avea să se vorbească decât mai târziu ca să citam din Comu‐nicatulcătrețarăalConsiliuluiFrontuluiSalvăriiNaționale,obiectivulFSNera limitat la „instaurareademocrației, libertății
poporului român”, după „statornicirea unui sistem democratic,
pluralistdeguvernământ.Cuprivirelaeconomie,nusemenționa,
caintențiedeviitor,decât„restructurareaacesteia,promovarea
liberei inițiative și eliminareametodelor administrativ‐birocra‐
ticedeconducereeconomicăcentralizată”.Lafel,înspiritulunei
politici a „reparațiilor istorice” erau menționate învățământul,
sănătatea, cultura națională. Spiritul programatic, așa cum se
reflectaînprincipaluldocumentalevenimentelordindecembrie
1989,nuesteunulradical,așacumadeseas‐ascris.35Radicaliza‐
reas‐aprodusulterior,încursulevenimentelorceauurmat,dar
nucuprivireaspreviitor, ci spre trecutul capitalist și, caatare,
34Ibidem,p.106‐10735VeziIoanScurtu,op.cit.,p.265.
148|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
într‐un spirit pur de restaurație social‐economică, politico‐
instituționalășicultural‐ideologică.Esteceeacesesizaunziarist
britanic,buncunoscătoralevenimentelordin1989‐1991/1992,
și pe care, din acest motiv, în principal, le‐a denumit generic
REFOLUȚII36.Este o notă caracteristică, pe care politologul americano‐
izraelian, S.N. Eisenstadt, nu numai că a reținut‐o dar a și
subliniat‐oprinrelevarea încomparațiecurevoluțiilemoderne
clasice,alipseiviziunilorescatologice,aideilorlegatedepreocu‐
pareapentrucreareauneiordinisocialeșiculturalecompletnoi.
N‐aufostlansateidei/idealuricutentădeconstrucțieaunuiviitor
anume,cidoarauetalato„supraabundențădegrupuridediscu‐
ții”,deseminariișialteleasemenea”petemecumarfi„societatea
civilă, libertatea, democrația constituțională și într‐o anumită
măsurăeconomiadepiață”37.
Caurmare,maitoatepoliticile,referitoarelatranzițiileceau
urmat„momentului”1989‐1991/1992,s‐auinspiratdeomanie‐
rădestuldeexplicităatâtdinconținutuldemocrațieioccidentale,
câtșidintradițiileprecomunistepropriifiecăreițări.Prinprisma
faptelordemaisus,francezulFrancoisFuretvorbeștede„revo‐
luție‐restaurație”38, înțelegând prin aceasta restaurația suvera‐
nității naționale, evident în raport cu fosta URSS,mai puțin în
cazul României, a supremației legii și statului de drept, ca și a
proprietățiiprivate,ideepreluatădepolitologulșicomentatorul
politicfrancezJacquesRupnik39.Încontinuareaconsiderațiilorde
maisus,JacquesRupniks‐aîntrebat„dacăorevoluțienegociată
saude<catifea>poate fi într‐adevărnumită revoluție”, ceea ce
s‐așiconstituitîntr‐o„problemăteoretică”realășiochestiunece
adivizatșicontinuăsămaidividă,spunemnoi,dupăunsfertde
36 Timothy Garton Ash, Foloasele prigoanei. Lanternamagica, EdituraFundațieiCulturaleRomane,București,1997.37VladimirTismăneanu(coordonator),op.cit.,p.108.38 FrancoisFuret, op.cit., idem, Jepassed’une illusion, EdituraCalmann‐Levy,Paris,1995.39 Jacques Rupnik, Blues‐ul post totalitar, in Vladimir Tismăneanu(coordonator)op.cit.,p.249.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|149
secoldelaevenimenteleîndiscuție,peisajulnostrupoliticdarși
„peisajulpoliticalEuropeipost‐comuniste”.Acestepeisajeaufost
intenscoloratedeodisputărealmenteînverșunată,încăîndesfă‐
șurare,încares‐auangajatdeoparteceicareașacums‐aobser‐
vat,aucerutorupturăradicală fațăde instituțiileșipersonalul
moștenitdinperioadacomunistă”,punctedevedereoprimatede
lidericaRaduCâmpeanu,DinuPatriciu,DanAmedeoLăzărescu,
CălinPopescuTăriceanusauCorneliuCoposușiSergiuCunescu,
iar de cealaltă parte s‐au aflat cei care au încurajat respectul
pentrusupremațialegiiși,prinaceastaunanumitgraddeconti‐
nuitate(IonIliescu,AlexandruBârlădeanu,IlieVerdeț,Corneliu
VadimTudoretc.).Primiiauscosînevidentănecesitatea<restau‐
rației>, ceilalți „imitareamodelelor constituționaleoccidentale”
(între cei enumerați mai sus și Petre Roman, când era social‐
democrat).Analistulfrancezmenționatmaisus,JacquesRupnik,
vedea aici, în această dispută, și un anume paradox, acela că
partizanii „revoluțieipermanente” aparțineau/aparțin, în gene‐
ral,drepteiconservatoare(chiarnaționaliste),întimpceaceicare
susțineauoabordaredetipevoluționist,înnumelelegii,erau,în
fapt,liberalimoderați.„Acestclivaj,conchideafrancezulJacques
Rupnik, între continuitate și schimbare reprezintă esența unui
dublu joc politic: cel al decomunizării și cel al constituțio‐nalismului”40.Privind în retrospectivă cuma evoluat acest jocpolitic,îndeosebirezultatelelacares‐aajunsînRomânia,cuexce‐
sele din domeniul retrocedărilor, se poate vorbi de o victorie
categoricăatabereiconservatoaredinacțiunilecăreiaînRomânia
n‐aulipsitanumitesubproduseistorice,precumPiațaUniversității,
apărută ca fenomen odată cu declanșarea campaniei electorale
pentru alegerile din mai 1990, și autoprezentată ca formă de
protest împotriva așa‐zisului regimneocomunist, acuzat că ar fi
furat revoluția, și care s‐a prelungit până la mijlocul lunii iunie
1990,înciudarezultatelorobținuteînurmascrutinuluidin20mai.
Oricum,dinstructurasau„fizionomia”conceptuluiderevolu‐
ție,pentruceleces‐aupetrecutîndecembrie1989,nupoatelipsi
40Ibidem,p.250.
150|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
oconstataresimplă,aceeacăsistemulpoliticsocialist/comunist
a fost cel care s‐a prăbușit primul iar colapsul său subit a fost
desăvârșitodatăcuorganizareașidesfășurareaalegerilorlibere
dinmai1990,ceeaceafostdenaturăsăpermităedificareanoilor
instituțiidemocratice.Însă,așacums‐apututobserva,maialesde
către analiștii străini, dacă sistemul socialist/comunist din
România a murit subit ca sistem de guvernare, sufocându‐se
foarterepedeșicaideologie,moștenireasaacontinuatșiconti‐
nuă încă să fie și înprezentobiectmajordedisputepolitice și
sociale.„Revoluțiafurată”cumultă„abilitate”decătreneocomu‐
niști, proveniți chipurile, din eșaloanele doi și trei ale așa‐zisei
nomenclaturicomuniste,afostunadintrecomponenteleinițiale
aletranziției,înjurulcăreiaanideziles‐audesfășuratpolemici
dintrecelemaiaprinse.41Întimp,i‐aufostadăugatediversealte
elementedemoștenire, realesau inventate,precumfostaSecu‐
ritate, ca organ represiv și care s‐ar fi încăpățânat să supra‐
viețuiască42,saufostamiliție,transformatăînpoliție,doarprocu‐
raturafiindtrecutăcuvedereaîntrucâtsealăturasebrusccelor
carepreluaserăputerea,cașiArmata,pentrucăseimplicaseîn
însăși organizarea și desfășurarea loviturii de stat.43 Acuzată
violenta începutsăfieașa‐zisanomenclaturăcare,cași înalte
țări,arficăutatsăsupraviețuiască,încercândaimpuneconver‐
tirea vechilor ei privilegii politice în drepturi economice noi.
Fenomenuladevenitvizibilfoarterepedeca,dealtfel,și înalte
țări est‐central europene, fiind de natură a alimenta reale
sentimente de injustiție, transformate în motive de răfuială
politică.Victimele inițialealeacestui fenomenau fostconducă‐
torii centrali dar și din administrația locală ai fostului partid
41VeziDumitruMazilu,Delatotalitarismlalibertate.Revoluțiafurată.Memoriu pentru țara mea, Editura Cozia, 1991; Șerban Săndulescu,Lovituradestataconfiscatrevoluțiaromână,ed.aII‐a,EdituraOmegaPres,1996.42VeziCristianTroncotă,Duplicitarii.Oistorieaserviciilordeinformațiiși securitate ale regimului comunist din România, Editura Elian,București,2003.43Cf.CostacheCodrescu(coordonator),Armataromână înrevoluțiadindecembrie1989,ed.aII‐a,EdituraMilitară,București,1998.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|151
comunistsauaifosteisecurități,căpătândchiaraccentespecifice
vendetei din alte timpuri, de vreme ce pentru eficientizarea
actuluide„purificaremorală”,prindiverseactederăzbunareau
fost create și puse în mișcare instituții specializate, precum
ConsiliulNaționalpentruStudiereaArhivelorSecuritățiiStatului
sauInstitutulpentrustudiereacrimelorcomunismului,subcon‐
ducerea directă a primuluiministru (Călin Popescu–Tăriceanu,
continuatdeEmilBoc).Șitoateacestea,sublozincanecesitățiide
„a se facedreptate”pentrucă,de laa seceredreptaten‐a fost
decât un pas până la a se solicita epurări (liderul PNL, Radu
Câmpeanu, solicita să fie supuși acestei operații 4milioane de
oameni,câținumărasecamembriiaisăifostulPartidComunist).
Aceluiași regim se solicita să‐i fie supuși cei care fuseseră în
serviciilesecuritățiisaualeregimuluipenitenciar,dintrecareunii
aufostadușiînfațainstanțelorchiarșiînluniledinurmă,după
aproape25deanide laprăbușirea fostului regim.Sămai con‐
semnămcăadepțiidecomunizăriiradicaleauinvocat(șicontinuă
săseinvoce)unimperativmoral:adevărșidreptate,înraportcu ceea ce au fost minciunile și crimele totalitarismului,
organizându‐se,launmomentdat,șicondamnareapolitică,sub
cupolaParlamentuluiRomâniei,afostuluiregimdecătrepreșe‐
dintelețării,TraianBăsescu,elînsușifiindmembrualPartidului
Comunist, ba chiar bănuit că ar fi avut și calitatea de fost
colaboratoralsecurității.Oîntreagătevaturăpoliticădincares‐
au putut obține și beneficii materiale consistente, ca în cazul
coordonatorului studiului ce a stat la baza amintitei declarații
prezidențiale,careafostVladimirTismăneanușiîncursulcăreia
nu s‐a prea făcut distincția de către promotorii radicali ai
decomunizării între cei vinovați de „trădări, crime,minciuni și
actedecruzime”,pedeoparteșiceiavând„conștiințașimâinile
curate”,așacums‐aprocedatînPolonia,subguvernulcondusde
JanOlszewski.Darnicinus‐apututadoptao legea lustrației,deșia fost intens solicitatădecătreadepții radicaliaidecomu‐
nizării(cazulcutotulimoralallidereiliberaleMonaMuscă).De
altfel,șiînRomânia,cașiînaltețărifostsocialiste/comuniste,au
152|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
fostnumeroasespiritelecareaurespinslogicalustrațieipeconsi‐
derentemultiple,degenulexploatareapoliticăauneiprobleme
morale (a se vedea cazul Dan Voiculescu) sau legăturile ine‐
vitabiledintrecomplicitateșiadaptareinvocate,spreexemplu,deVaclavHavelîntr‐undiscursprilejuitdeNoulAn1990.Și,apoi,
cebeneficiuarputeafiobținutdinajudeca,îninstanță,trecutul,
înlocdeareflectaasuprasa?JacquesRupnik,și,odatăcuel,șinoi,
credem că: ”Mai presus de toate, este important să fie evitate
compromitereaelanuluiuneisocietățiorientatecătreviitordin
cauza dorinței de a încheia socotelilemai vechi, ”44 ceea ce în
societatearomâneascănus‐agânditașa,badimpotrivă,agitația
politică din ultimii 10 ani pare să fie un epilog de‐a dreptul
nefericitpentruotranzițiemailungădecâtveacul.
PentruoexplicațiemaiconsistentăcăînRomânia,pefondul
unortensiunifoarteputerniceșimultprelungiteîntimp,nus‐a
pututadoptaolegea„lustrației”,arfideinvocatșiconsiderente
deordinpragmatic,precumfaptul istoricconcretcă, înțară,cu
unele excepții, pe 22decembrie 1989, s‐a preluat puterea fără
violențemajoresaucăcelemaimultevictime,morțișirăniți,s‐au
înregistrat după părăsirea pupitrului puterii de către soții
Ceaușescu și colaboratorii lor, sau, logic vorbind, îndepărtarea
„vechilor” funcționari din economie, a administratorilor de la
nivelurilesuperioareetc,arfifost,poate,oportună,darcineurma
să‐iînlocuiască?Aceastaeralogicașieaafostceacareaprezidat,
poate, faptul că nici în timpul evenimentelor din decembrie
1989,nicide‐alungulanilor1990‐1991sauceiurmători,iniția‐
tivaadoptăriiuneilegia„lustrației”nuși‐agăsitconcretizarea.În
practică,însă,subpretextulînlăturăriicâtmairapidea„structu‐
rilor comuniste” au fost distruse CAP‐urile, au fost înlăturați
conducătorii celor mai multe unități industriale, de comerț,
transporturietc,pentruafiașezațiînlocurilelordiverșiașa‐ziși
revoluționarisaudisidențirealidarmaialesînchipuiți,inventați
șicareaveausădovedeascăașa‐zisatemeinicieasloganului lui
PetreRoman,căindustriaromâneascăarfifostun„mormande
44VeziVladimirTismăneanu(coordonator),op.cit,p.251
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|153
fiare vechi”. Atunci, la sfârșit dedecembrie1989, s‐adeclanșat
acțiuneadedezindustrializareînforțăaRomânieipentruca, în
august1991,săfieașezată„legal”subzodiaprivatizăriiprininter‐
mediul,înspecial,al„investitorilorstrategici”căroraguvernanții
postdecembriști,îngeneral,și‐auexprimatdisponibilitateadea
levindeactivele industrialeși înschimbulunuidolarnumaica
statulromânsascapedepovaradeafiun„prostadministrator”.
Îninterpretareapărtinitoare,neutrăsauobiectivă,chestiunea
cauzelor care au determinat, în ultimă instanță prăbușirea
regimurilorsocialiste/comunisteest‐centraleuropeneafost,este
șivafiobiectuluneimultitudinidepunctedevedere,precedate,
înformularealor,deinvestigațiimaimultsaumaipuținprofunde,
mai mult sau mai puțin obiective, mai mult sau mai puțin
tendențioase. Iar dacă cele exprimate deja sunt supuse unei
analizecâtdecâtatente,maialesdinperspectivăpolitologicăsau
sociologică,nusepoatesănuseremarce,cao trăsăturacarac‐
teristică,raportarealorlaanumiteclișeepreconcepute,precum
celeașezatesubpeceteaideologieianticomunismului45agresivșiprimitiv,decondamnaregrossomodoateorieimarxiste,așacum se poate reține, spre pildă, din „opera” lui Vladimir
Tismăneanu.Ooperăîncareabundăcuprisosințăetichetelede
tot felul,precumunpretinssubstrat „birocratic,antipluralistal
marxismuluioriginar”saucămarxismulcaexpresie„degândire
amodernității”n‐arfifostdecât„unrăspunsparțial,partizanși
pestemăsurădeorgolioslaproblemelejustițieisociale”46.Nulip‐
sescinvențiiledediferitepăcate,precumopretinsărepulsiealui
Marx „fațădeprincipiulproprietății”, cândde faptel aanalizat
45 (VeziVladimirTismăneanu,Noaptea totalitară,EdituraAthena, 1995,p. 98.). Pentru Vladimir Tismăneanu, încă dinainte de 1989, „anticomu‐nismulesteovariabilăesențialăaculturiipoliticeaacestuiveac(XX),nefiindnicicumoideologiedesinestătătoare”,justificându‐șiopțiuneademilitantanticomunist prin aceea că nimeni nu a oferit mai multe argumenteideologiiloranticomunistedecâtpoliticaexpansionistăaKremlinului,suitadeagresiuni și imixtiunibrutale înviațaunornațiuni suverane,practicilerepresiveînpoliticainternă,tratareadisprețuitoareadrepturiloromului”.46Ibidem,p.9.
154|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
proceseledeformareșifuncționareadiverselortipurideproprie‐
tatepentruanuanțașiapuneînevidențămecanismuldeexploa‐
tarea salariatuluide cătreposesoruldecapital47.La felproce‐
deazăVladimirTismăneanuînlegăturăcupretinsaoroarealui
Marxfațăde„economiadepiață”,cândpiața,îngeneral,șimaiales
autonomia economiei moderne, capitaliste, în special, au fost
pentruMarxobiectedeinvestigațieștiințificăprofundă,însoțite
deconcluziirigurosștiințificeși,necunoscutecaatarede‐alungul
istoriei gândirii economice de dupăMarx și până în prezent48.
Pentru Mark Blaug, de exemplu, un mare istoric al gândirii
economicedinMareaBritanie,„ToateîndoielilecăMarxesteun
mare economist clasic s‐au risipit acum. Datorită capacitații
deosebitedeaconduceargumentuleconomicspreconcluziasa
logică,Marxn‐aavutegalînsecolulîncareatrăit”49.Înaceeași
ordinede idei,a clișeelor ideologicede facturăprimitiv‐antico‐
munistă, având ca punct de pornire interpretări abuzive ale
teorieimarxiste,arfideamintitcriticafăcutădeacelașiVladimir
Tismăneanu conceptuluimarxist de „sens al istoriei” și care ar
însemna, conform percepției autorului amintit, că Marx ar fi
scris/vorbit despre „o direcție prestabilită pe care umanitatea
s‐arînscrieînchipineluctabil50.Ori,oasemeneapercepțieesteo
mistificareintenționatăainterpretăriiconferitedeMarxsensului
istoriei,catendințăamișcăriiistoricegeneratedemultiplicitatea
evoluției diverselor paliere ale istoriei ca realitate, pentru a
ajungesăafirmecaracterulanistoricalsocialismuluișiinelucta‐
bilitatea prăbușirii regimurilor de acest gen ca în 1989‐1991/
1992,casănumaiamintimdeclișeulreferitorlaeșeculideolo‐
giilorînsocietateacontemporană,cuaccentpepretinsuleșecal
ideologiei marxiste, considerată aceasta din urmă de către
VladimirTismăneanuo„formădesăvârșitădecristalizareafalsei
47AsevedeaKarlMarx,Capitalul.Criticaeconomieipolitice,vol.I,EdituraAlexandria,Suceava,2009,p.624‐632.48Pentrucf.veziMarkBlang,Teoriaeconomicăînretrospectivă,EdituraDidacticasiPedagogica,R.A.,București,1992,p.261‐322.49Ibidem,p.321.50Ibidem,p.10.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|155
conștiințeideologice”șicarearcontribuila„accentuareaalienării
umane”.51
Însfârșit,darnuînultimulrând,unclișeuteoreticdeaceeași
facturăprimitiv‐anticomunistă, înfaptoadevăratăobsesiealui
VladimirTismăneanu la care recurgepentru a explica/justifica
prăbușirea regimurilor socialiste/comuniste din Europa, este
presupusa „relație directă dintre fascism și comunism” și care
s‐ar fi aflat în inima secolului XX, cu deosebirea (imaginat) că
„spectrulcomunismuluipriveștespreviitor,spectrulfascismului
vinedinspretrecut”;că„adevăratulconflictalsecoluluiXXafost
celdintredemocrațiileliberaleșirivalelorlatotalitarisme”;cele
două totalitarisme situându‐se, chipurile, într‐o „<intimitate
negativă>încontextuleuropeanderăzboișirevoluție”.„Nuaicum
săspuicomunismfărăsăspui fascismșiviceversa.S‐aunăscut
unuldinaltul”52.Deaicișipânălaaacuza„impulsultotalitaral
marxismului”n‐amaifostnicimăcarunpas,oacuzăînsoțită,în
cavalcadă,dealteînvinuiricen‐aunimiccomuncuanalizaștiin‐
țificăaunorevenimentesemnificative,precumrevoluțiaromână
dindecembrie1989șiprocesulistoricdeansamblualprăbușirii
regimurilorsocialiste/comunisteest‐centraleuropenedin1989‐
1991/1992, amintitul „impuls totalitar al marxismului” fiind
determinat„decondiționareautopică,deformuleleautoritarepe
care le‐a îmbrățișat de atâtea ori în pofida profesiunilor de
credințădemocratice”.Arfifostvorba,cualtecuvinte,„dedestinul
tragic al unei concepții înrădăcinate în mituri apocaliptice și
nostalgii milenariste, inevitabil atinse și fascinate de proiectul
unei societăți închise, al unei sufocante, al unei dictaturi
pedagogic‐polițienești”53.
O teză extremă a anticomuniștilor fanatici, sesizată, spre
exemplu,deziaristulșiistoriculenglezTimothyGartonAsh,este
aceeacă„înEuropadeEst,comunismuleraosânditdelanaștere”.
Acelașiautormaiafirma:„sepoatespunecăideologiacomunistă
51Ibidem,p.51‐52.52VladimirTismăneanu,Desprecomunism.Destinuluneireligii,EdituraHumanitas,București,2011,p.18.53Idem,Noapteatotalitară,p.123.
156|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
eraincompatibilăcuculturapoliticăaEuropeiCentraleșideEst,
cutoatecănueclardeceaceastăculturăpoliticăartrebuisăse
oprească brusc la atât de arbitrara frontieră vestică a Uniunii
Sovietice”.Ori,„sepoateafirmacăaceastaideeminunată–comu‐
nismul,afostucisăînfașănumaipentrucăpopulațiaEuropeide
Estn‐aajuns laeaprinmijloaceproprii,ci i‐afost impusădeo
puterestrăină,careniciean‐oînțelegeapedeplin”54.
Trimitereacriticacesefacelaadresaanticomunismuluifana‐
tic,primitivșiteribildeagresiv,decătreceicaresuntpreocupați
cuadevăratsăobținăo imagineștiințificădespreevenimentele
din1989‐1991/1992caîncazulluiTimothyGartonAsh,esteși
unapelimplicitlaoabordareobiectivăînprocesuldecunoaștere,
singura în măsură a ajuta la descifrarea cauzelor reale ce au
conduslaizbucnireașidesfășurareaprocesuluirevoluționardin
anii amintiți și, desigur, la explicațiile necesare referitoare la
consecințeleceauurmat.Câtpriveștecauzelemaiprofundeale
prăbușiriiregimurilorsocialiste/comuniste,în1989‐1991/1992,
multepriviriaufostațintiteasupracelordenaturăeconomicășiaceastacuatâtmaimultcucâtșiconsecințelecelemaigreleaveau
să se reflectemai ales în zona creației materiale, în economia
țărilor est‐central europene. Or, una dintre tendințele, cu
pronunțatconținutideologic,înciudaclamăriiinsistentecăs‐ar
asistalasfârșitulistoricalideologiilor,tendințăilustratăriguros,
spre exemplu, de Vladimir Tismăneanu, este de a exclude că
„originileprăbușirii comunismului sunt înaintede toateecono‐
mice”pentruca,înschimb,săpunăîntregeșafodajulexplicatival
revoluțiilordin1989‐1991/1992pe „lungaoperădecoroziune
efectuată de marxiștii critici”. Numai așa s‐ar putea, chipurile,
descifraaparițiamișcărilorindependentegenSolidaritateasauCarta `77 ori fenomenulGorbaciov, inclusiv reacțiile în lanțpecareacestale‐arfiprovocat,toatefiindconsideratedreptexpresii,
înultimăinstanța,ale„resurecției”societățiicivileșiagândiriiautonome55.Este,credemnoi,oconcluziecelpuținșchioapăcare 54 Timothy Gorton Ash, op. cit, p.387‐388: vezi și Vladimir Tismăneanu(coordonator),Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.123.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|157
îndeamnălaaseignoracutotulrolulmulțimilorieșiteînstradă
fielaVarșovia,fielaBerlinsauPragași,îndeosebi,laTimișoara,
BucureștisauînmaitoatecapitaleledejudețdinRomânia,cași
cândacelemulțimin‐arfiavutdefăcutaltcevadecâtsăaștepte
anidezilepentruacapta ideilereprezentanțiloreliteipolitico‐
ideologiceanticomuniste56.
Maiconsistente,princonținutullordeobiectivitateștiințifică,
parsăfieinterpretărilebazatepeanalizacrizeieconomiceces‐a
abătut,începânddin1973,asupraeconomieimondialeînansam‐
blulei,darcare,separe,aavutconsecințediferitecaefecte,mult
maigrave,de‐adreptuldezastruoaseasupraeconomiilorsocia‐
liste și mai „blânde” asupra economiilor liberale dezvoltate.
O criză ce a survenit după aproape un sfert de secol de boom
imensșideprogresimpresionant,careaobligatlaapreciereacă
economia a cunoscut adevărați „ani de aur” pe firul istoric al
dezvoltăriiei.Odezvoltarepecareacunoscut‐oatâteconomia
liberală,capitalistă,câtșiceaațărilorsocialistedinEuropa,chiar
dacă răsfrângerea rezultatelor producției materiale a fost una
inegală,economiilelumiicapitalisteajungândsăaibăîn1963o
pondere de 62% din producția industrială a întregii economii
mondiale,dincareSUAdețineau32%, lumeasocialistadeținea
29%,dincare19%eraparteadecontribuțiea fosteiURSS, iar
„lumeaatreia”numai9%.Sămaifacemmențiuneacăpesteopt
ani, în1971,avansul lumii capitalisteaveasăcrească în raport
mai ales cu lumea socialistă, astfel că ponderea celei dintâi în
producțiaindustrialăafostde61%,dincarecontribuțiaSUAera
de33%,pondereaceleide‐adouas‐aredusla26%(dela29%),
lumeaatreiaavândopondereușormaimarede13%(dela9%).
Aceleași tendințe le‐a pus în evidență și evoluția comerțului
mondial,ponderealumiicapitalisteîn1963fiindde63%,dincare
ceaaSUAde11%,alumiisocialistede12%,dincareafosteiURSS
de5%,iara„lumiiatreia”de25%.Anul1971,statistic,aratăcă
ponderea lumii capitaliste în ceea ce era volumul comerțului
internaționalacrescutcu5%,dela63%la68%,dincareceaa
56Ibidem,p.13.
158|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
SUAaurcatdela11%la13%,alumiisocialisteascăzutdela12%
la10%,pondereafosteiURSSrămânândlaacelașinivelprocen‐
tual(5%),întimpcea„lumiiatreia”s‐adiminuatcutreiprocente,
dela25%la22%57.Așadar,creșterisemnificativeînaniideaurai
economiei mondiale au înregistrat și economiile din Europa
central‐răsăriteana organizate în regim de planificare centrali‐
zată, ba,maimult, la capitolul produsul intern brut pe cap de
locuitors‐aînregistratînaceaperioadă(1950‐1973)ocreștere
mai accentuată decât în principalele țari capitaliste industria‐
lizate numai că, așa cum a observat unmare istoric englez al
secolului trecut,EricHobsbawm,deorientareconsecventmar‐
xistă,încăînanii`60seputeaconstatacă„celcaremergeaînainte
era capitalismul, nu socialismul”58. De unde și tendința nu de
micșorareadecalajelorexistenteîntreeconomiileliberaleșicele
socialiste, ci de accentuare a disparităților dintre primele și
celelalte, unul dintre izvoarele acestei tendințe constituindu‐l
relația cercetare‐dezvoltare, chiar dacă țările socialiste,îndeosebifostaURSS,aufăcuteforturideosebitepentrudezvol‐
tarea capacităților de creație științifică și tehnologică. În ciuda
unor asemenea eforturi, țările socialiste n‐au putut ajunge din
urmă,cadimensiunișirezultate,tehnicaoccidentalăacreierelor,
cuconsecințeceseresimtînșimaimaremăsurădupăprăbușirea
regimurilorsocialistedinEuropa.
Unaltizvor,ceaalimentatcreștereadiscrepanțelordintreeco‐
nomiileliberaleșicelesocialiste,afostcă,întimpceprimeleau
fostsuspuseuneidubleoperațiichirurgicalistorice,derestruc‐turareșidereformă,derivatedinpoliticileeconomicedeinter‐venție a statului și care au echivalat, ca rezultate, cu o nouăindustrializare,sauparcurgereaunornoiciclurialeindustriali‐zării numerotate IV și V (ciclul IV fiind dominat de industria
automobilelor,abunurilorelectrocasnicesidecreștereaservicii‐
lor,ciclulVcaracterizatdeinformatizareșiinternet),economiile
57MichelBeaud,Istoriacapitalismului.Dela1500pânăîn2000,EdituraCartier,București/Chișinău,2001,p.243.58EricHobsbawm,SecolulExtremelor,EdituraLider,București,f.a.p.304.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|159
socialisteaurămascantonateînciclulIIIalrevoluțieiindustriale
caracteristic economiilor liberale, pentru perioada de sfârșit al
secoluluialXIX‐leașiînceputasecoluluiXX,cuuzineșicombinate
gigantice, mari consumatoare de energie și materii prime,
poluantesineeconomice, inflexibiledinpunctdevederemana‐
gerial. Ele au fost preluate, în fapt, de la economiile capitaliste
dezvoltate,careaucăutatsăsedebarasezedeacesttipdeunități
industriale,prinașa‐numitulprețalrelocăriișireduceriicheltuie‐
lilordeinvestițiipentruecologizare,întâidetoate,darșipentru
economisirearesurselordeenergieșimateriiprime59.
Însfârșit,unaltizvor,cuputeresensibilădealimentareacrizei
denaturăeconomică,afostuluiregimsocialistatâtînRomânia,cât
și în celelalte țări socialiste, îndeosebi Ungaria și Polonia, l‐au
constituitdatoriileexternecefuseserăacumulateîntimp,urmare
a împrumuturilor angajate fie de la instituții financiare interna‐
ționale (FMI și BIRD), fie de pe piața de capital pentru diverse
investiții,cuprecădereînindustrieșiagricultura.De‐alungulazece
ani(1972‐1982),Româniaabeneficiatde33decreditedelaBIRD,
pentru 32 de proiecte (16 în domenii neagricole și 16 în agro‐
zootehnie).Valoareaproiectelors‐aridicatla12729,7milioanede
dolaridincarecrediteleacordatedeBIRDaureprezentat17,2%,
toateacesteaderulându‐sepefonduluneicolaborăricepăreasă
pună în evidență un curs „oarecum privilegiat”, după cum a
observatrecentunspecialistîndomeniu60.N‐afostsăfiechiarașa
întrucâtcătresfârșituldeceniuluialVIII‐lea,amintitelerelațiis‐au
deteriorat,tocmaidatorităcrizeicarealoviteconomiamondialăși
pecareeconomiilețărilorsocialisteauresimțit‐odeomanierămai
dureroasădecâteconomiileliberale,caracteruleimaidurerosfiind
determinat,pedeoparte,deinflexibilitateasistemuluiplanificării
riguroscentralizateiar,pedealtăparte,decaracteruldogmatical
59 A se vedeaMarinBadea,Crizeleeconomice.O retrospectivă istorică,EdituraProUniversitaria,București,2011,p.187‐189;DanielChirot,Ces‐aîntâmplatînEuropadeestîn1989?,înVladimirTismăneanu,Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.33.60IonAlexandrescu,Româniaîntreestșivest.AderarealaFMIsiBIRD,vol.I,EdituraCetateadeScaun,Târgoviște,2012,p.20‐21.
160|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
gândirii teoretice, adesea pus în evidență de pretenția conform
căreiasocialismul,prinînsășinaturalui,arfifostimunînraportcu
criza economică, aceasta fiind o caracteristică doar a economiei
capitaliste.Caatare,înRomânia,caîncelelaltețărisocialistenicinu
s‐acăutatidentificareaunorsoluții/remediilacriză.Ocrizăces‐a
accentuat și înRomânia, ca înmulte alte economiinaționale, ca
urmareainterferențeicucrizapetrolului.La această criză, a petrolului, numită în epocă, și energia
creșteriieconomice,s‐aajunstreptat,chiarînaintedeYomKippur
(octombrie1973),încondițiileîncaremariiexportatoridepetrol
segrupaseră,după1960, înOrganizațiațărilorexportatoarede
țiței(OPEC),avândcascopoprireadegradăriiveniturilorlor.S‐a
ajuns și la diverse negocieri între reprezentanții OPEC și ai
marilor trusturi petroliere, în special cele anglo‐saxone cărora
le‐aufostconsacrateConferințadelaCaracas(1970)șiceadela
Teheran, din 1971. Pe această cale, s‐a ajuns la convenirea
creșteriiprețuluipetroluluicu20%,țărileproducătoareadjude‐
cându‐și55%dinbeneficiileproducțieidețiței.
A reizbucnit, însă, războiul dinOrientul Apropiat (octombrie
1973)șițărilearabeaufăcutdinprețulpetroluluioarmădeluptă
pecareauadus‐opefrontulconfruntăriloreconomice,ridicându‐l
dela2‐3dolaribarilul,între1971șioctombrie1973,la12dolari
barilul în ianuarie1974,unsaltdepatruorimaimare îndoar
patrulunidezile.Aceastăcreștere,de‐adreptulspectaculoasă,a
generat imediatconsecințenegativeconcretizateprincreșterea
prețurilorlaproduseleindustrialeiarapoișilamateriileprime.
„Șoculpetrolier”aobligatlareducereaconsumuluideenergieîn
producția industrială și nu numai, ceea ce a condus către o
recesiuneseverăcureduceridestocuridemateriiprime,creșteri
ale șomajului (5% din forța de muncă activă a țărilor OCDE),
diminuărialeconsumuluișiîncetinirearitmurilordeproducție,
astfel că, într‐o publicație americană „Time Magazin”, din 9
decembrie 1974, se scria pe un ton disperat că: „Națiunea se
scufundăînrecesiuneaceamailungășimaivătămătoarededupă
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|161
1945”61.Opreviziuneceaveasăseadevereascăînbunămăsură,
întrucâtcrizaizbucnităîn1973aveasăseîntindăpeoperioadă
de aproape20deani, fără să echivaleze tot timpul cuo „mare
recesiune”,caîncazulceleidinanii`30.Adică,altfelspus,nus‐a
ajuns laoprăbușireefectivăa economiei, însăo constatare s‐a
pututimpunefărădubii:epocadeaurseîncheiasecuadevăratîn
anii1973‐1975,instalându‐sede‐abineleaoepocăa„tulburărilor
șiaincertitudinilor”62.
Între turbulențe sunt de menționat: cel de‐al doilea șoc
petrolier,intervenitîn1979,caurmarearevoluțieiislamicedin
Iran,prețurile lapetrolnegociindu‐se la32dolaribarilul către
sfârșitul anului 1980; o creștere economică global negativă, în
1982șiunnivelalșomajuluide10%dinpopulațiaactivăș.a.m.d.
Așa cum ammenționat deja, n‐au fost ocolite de criză nici
economiilesocialiste,careauintratparțialșidinmotiveceleerau
propriiîntr‐operioadădeadevăratmarasmșipetermenmailung
chiar una letală care, în Europa, avea să determine, în ultimă
instanță,prăbușireasistemelorlorsocial‐politice.Laprăbușirea
fosteiURSS,deexemplu,s‐aajunsdupăceproducțiaeiglobalăa
scăzutcu17%,în1990‐1991,cu19%,în1991‐1992șicu11%,în
1992‐1993. În Polonia, producția globală a scăzut cu 21%, în
perioadaanilor1988‐1992,înCehoslovaciacuaproape20%,iar
înRomâniașiBulgaria,cu30%sauchiarmaimult63.
Maiacceptabilăpareafiinterpretareaaceluiașiautorcitatmai
sus,conformcăreiașovăialaînasecontinuareformele(chiarîn
fostaURSS,din1965,serealizaseunplandereformepurtândnu‐
meleprimuluiministrudeatunciKosîghin,daraveasă‐lblocheze
câțiva ani mai târziu dogmaticul Brejnev) s‐a datorat în mare
măsurăPrimăveriidelaPraga,dinfostaCehoslovacie,darnucă
dincauzacăreiaaparatuldepartidar fi fostultra îngrijoratde
pericolulpecarel‐arfireprezentatreforma,cimaidegrabăede
invocatpericolulpe care‐l reprezentaprogramulde reformeal
61JacquesAttali,Lacrise,etapres?,LibrairieArthemeFayard,Paris,2008,2009,p.33.62JohnKennethGalbraith,LesTempsdesincertitudes,Paris,1978.63EricHobsbawm,op.cit.,p.468.
162|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
comuniștilorcehoslovacicăarfipututsubminateoriamodelului
sovieticdeedificareasocialismului,ceeaceașistatlafundamen‐
tarea„necesității”intervențieimilitareaPactuluidelaVarșovia,
dinaugust1968,fărăparticipareaRomâniei.Voitsauobligată,dar
sigur că urmare a presiunilorMoscovei, România a abandonat
reformele preconizate prin hotărârile Conferinței naționale din
decembrie 1967, vizând un „maremecanism economico‐finan‐
ciar”, dar împrumuturi externe s‐au făcutpentru a se cumpăra
tehnologieavansată,pentrucădinmărfurileproduse,valorificate
șipepiațațărilorcreditoare,saupepiațamondialăînansamblul
ei, cubanii astfelobținuți să se returnezedatoriile contractate.
Corectăesteobservațiacăpiațavizatădeeconomiilesocialiste,
întrecareșicearomânească,s‐adoveditanufiavutoputerede
absorbțiepentrumulteprodusealeeconomiilorsocialisteceeace
adevenitfoarteclarpelamijloculanilor`70dupăceizbucniseși
crizăeconomicăplus„șoculpetrolier”,din1974.Osituațieîncare
datoriilenuaumaipututfireturnate,bamaimult,eleaucunoscut
untrendamplificatordevenitde‐adreptulamețitorcaurmarea
ratelorladobânzi,devenitedinceîncemaimari.Așas‐aajuns,
într‐adevăr, ca instituțiile bancare occidentale să ia decizia în
1979‐1980deanumaiacordaalteîmprumuturiRomânieica,de
altfel,șicelorlaltețărisocialiste.Iatădecenoiconsiderăm,șinu
fărătemei,căunefectdebumerangpentrueconomiaRomâniei,
cașipentrueconomiilealtorțărisocialiste,îndeosebiaPoloniei
șiaUngariei,darșiafosteiURSSsauafosteiRepubliciDemocrate
Germane l‐au generat datoriile externe pe care le‐au făcut pe
piețelefinanciarecapitaliste,într‐operioadăîncareînansamblul
bloculuisocialistseacceptase tezacuprivire la implementarea
unor reforme structurale, gen autofinanțarea și autogestiunea
economicăa întreprinderilor,adoptateprogramatic înRomânia
deoconferințănaționalăaPartidului,dindecembrie1967.Înanii
`60șiînceputulanilor̀ 70,Româniaașicăutatcăiledeaccescătre
instituțiilefinanciareinternaționale(FMIșiBIRD)lacareaaderat
în1972.Așiobținutfonduriimportante,pecaleaîmprumuturilor,
șicareaufostinvestiteînzonaproductivăaeconomiei,fărăsăfie
dintr‐un început condiționate de obligația implementării a
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|163
diverse„reformestructurale”cumpareaconsideraantropologul
americanKatherineVerdery,reformecearfifostacceptatefără
entuziasmșiînmaremăsurăabandonatedincauzăcărațiuneade
afiasocialismuluisepotriveapreapuțincucriteriilecapitaliste
aleprofitabilitățiișipieței64.
La criza economiei din țările socialiste s‐au adăugat astfel
efectelenegativegeneratedepovaradatorieiexterneșicare,coro‐
borate cu relansarea economiei capitaliste, îndeosebi a celei
americane,darmaialesalterareacooperăriieconomiceEst‐Vest
(aceastadinurmăapusînevidențădeschideripromițătoareîn
1973,dupănumaidoianis‐aatenuatiarmaiapoiafostblocată
de‐a binelea) pentru ca, din anii 1978‐1979, să se intensifice
ofensiva„lagăruluicapitalist”laadresaceluisocialist,maialespe
terenuleconomiei.Aici, înplaneconomic,începânddin1983,a
fostdeclanșatăoviguroasărelansareeconomicăamericanăînso‐
țitădeostăpâniredurabilăainflațieiînțărileindustrializate,dar
maialesdeonouămodernizareastructurilorproductiveșide
comunicațieodatăcugeneralizarearezultatelorrevoluțieiinfor‐
matice.Efectulînregistrats‐aconcretizatnunumaipozitivprintr‐
o reîntoarcere a economiei capitaliste dezvoltate pe calea unei
realecreșterieconomiceșideprosperitate,darșinegativînzone
importantealespațiuluieconomicmondial.Iarunadintreaceste
zoneafostceaaregimurilorsocialistedinEuropa,cărorale‐apro‐
vocatcrizadatoriilorexterne,urmatederestricții în finanțarea
procesului de modernizare a economiei, de tensiuni social‐
politice.
Finalmente,spațiuleconomicsocialistdinEuropas‐aîmpot‐
molit într‐o criză economică din ce în ce mai severă, după ce
deveniseimun,dupășisubpresiunilefoarteputernicealefostei
URSS, în „era ultrastagnantă” a lui Brejnev, la orice măsuri de
reformă.
Așacredemcă sepoateexplicadece înanii `80Româniaa
ajuns să se confrunte cu o criză severă în plan financiar, să fie
64 Katherine Verdery, Ce a fost socialismul șide ce s‐aprăbușit el? inVladimirTismăneanu(coordonator),op.cit.,p.90.
164|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
nevoită a solicita reeșalonarea datoriei sale externe în valută
convertibilă,dupăceînregistrasedejaundeficitalcontuluicurent
de2,4mld.dolari(5,2%dinPIB)șiodatorieexternă învalută
convertibilăde9,6mld.Dolari,reprezentând17%dinPIB.
Unelemăsurimaimult de natură tehnico‐financiară vizând
simplificareacursurilordeschimbșimodificareaprețurilorinter‐
ne,înspeciallaenergie,pentruafimaiaproapedeprețurilemon‐
dialesauunnouacordstand‐bycuFMI,îniunie1981,n‐aufost
de natură a atenua forța corozivă a crizei exprimată în ultima
parte a anului 1981, prin multiplicarea arieratelor de plăți și
accentuareainsuficienței,devenitetotmaiacute,a lichidităților
internaționale65. Nici măsurile mai ample decât cele pe care
guvernulseangajasăleiaprinultimulacordstand‐byconvenit
cuFMI,precumreducereacu13%aimporturilorproveninddin
zonelecumonedăconvertibilăsaudiminuareacu7,3%avolu‐
mului investițiilorn‐au fostdenaturăaatenuaefectele totmai
vizibilealecrizeilacares‐auadăugatcafactoragravantrecoltele
slabeobținuteînsectorulagricolaleconomieide‐alunguladoi
aniconsecutivi.Urmareaafostadoptareaunormăsurideauste‐
ritateconsideratedrastice,fiindvorbadereducereaconsumului
deprodusealimentareca:zahărul,uleiulcomestibil,carneasau
chiarpâinea careau fost supuse raționalizării. În1982,au fost
mărite(cu35%)substanțialprețurilecuamănuntullaprodusele
alimentare, obținându‐se astfel diminuarea cererii și implicit a
presiuniiconsumului,cașipentruenergiesaualteservicii(poștă,
comunicații,etc.).Încursulanuluiurmător,monedanaționalăa
fost devalorizata cu 14%, în două etape, fiind abandonată și
raportarea la dolarul american, în favoareaunui coș de valută,
conformcuimportanțalorîntranzacțiilecomercialerealizatede
România.Nus‐amersmaidepartecumăsurivizândreformarea
întâidetoateasistemuluieconomic,printr‐oadaptareaacestuia,
fieșitreptată,acapacitățilorsaledearăspundecerințelortimpu‐
lui, venite din zona cercetării științifice și tehnologice. Ba,mai
65VeziIonAlexandrescu,op.cit.,p.21.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|165
mult,odatăadoptatăhotărâreaderestituire,chiarînaintedeter‐
men,adatoriilorexternereclamateultimativdecreditori,presiu‐
nea asupra economiei a devenit de‐a dreptul sufocantă; sacri‐
ficiileimpuseoameniloraufostefectivfoartedureroaseșidince
încemaigreudesuportat;economiaînsăși,caurmareaefortului
lacareafostangajatăpentrurestituireadatorieiexterne,a fost
împinsăpepantasecătuiriidepotențialulce‐lmaiavea;crizaîn
care se zbătea a căpătat accentedin ce în cemai agravante. În
1988‐1989,dupăcelichidaseîmprumuturilecontractateînainte
de1981,anîncareseridicaulaaproape11mld.dolari,iardatoria
returnatăs‐aridicatlacirca23mld.dolari66,Româniaeraoțară
săracă,economicșipoliticizolatăînplaninternațional,iarînplan
intern se acumulase un imens noian de nemulțumiri, gata să
explodezeînoricemoment.Afostnevoiedoardeoscânteiemai
puternică pentru ca imensul butoi cu pulbere din interiorul
societățiiromâneștisăexplodeze.Eas‐aproduslaTimișoara,în
zilelede16‐22decembrie1989,șirevoltacuunfoartepronunțat
caracterpopular,aveasăcuprindăîncâtevaziletoatățara.Criza
economică prelungită, în care ajunsese a se zbateRomânia, cu
efectedintrecelemaigravepentrucondițiadeexistențăaoame‐
nilordetoatecategoriile,afostceacareasupuseroziuniiimpla‐
cabile tot ceea ce se crease în planul credibilității politice în
deceniileanterioaredeexistențăaregimului(democrat‐popular,
socialist/comunist), cu precădere după 1960, având ca punct
culminant„momentul1968”,ocredibilitate,înprocentediferiteși
existențade‐alungulanilorurmători,pânăcătresfârșituldece‐
niuluialVIII‐lea.Înacestdinurmădeceniu,fatidicpentrudestinul
socialismuluiromânesc,gândireașipracticapoliticăaufostefec‐
tivblocateîntipareleunuidogmatismteoreticpropriuluiNicolae
Ceaușescudar,înbunămăsură,șiflancatdeantireformismullui
Brejnev care estompase tendințele modernizatoare ale
proiectului inițiat deKosîghin, între anii 1965‐1971, pentru ca
inițiativeleluiGorbaciovsăfierespinsedeplanodecătreliderulcomunist român, sub pretextul că, la București, reforma s‐ar fi
66Ibidem,p.23‐24.
166|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
realizat începând cu hotărârile Congresului al IX‐lea, din vara
anului 1965. În plan teoretic, și nu numai, dezacordurile
Ceaușescu‐Gorbaciov au alimentat izolarea României în cadrul
TratatuluidelaVarșovia,aufragilizatșimaimultpozițiainterna‐
ționalăaBucureștilor,ceeaceacontribuitdeomanierăabsolut
semnificativă la acutizarea a ceea se numește criză de legiti‐mitate,aregimuluisocialistconsideratînansamblulsău.Afostaceasta o mutație esențială în conștiința politică a majorității
membrilorsocietățiiromâneștidecare,pânăînultimulmoment,
NicolaeCeaușescun‐afostconștient.Bamaimult,apututgândi,
căînaugust1968,șiaceastăpanăînultimulmoment,căosăaibă
cel puțin în muncitorii de pe marile platforme industriale ale
Capitalei,unscutdeapărare.Iluziaafostnudoarunaextremde
amară,cideosebitdesemnificativăpentruasepercepecelpuțin
dinperspectivatotmailargăaistoriei,câtdeamplăajunseseafi
prăpastiadintreguvernanțișiguvernați;câtdemareaputut fi
contribuția realităților economice, nunumaidinRomânia, ci și
dincelelaltețărisocialiste,acontraperformanțelordindomeniul
economic,cen‐aumaipututfiescamotateideologicșipropagan‐
distic,ladelegitimarearegimuluiîndeosebiînconștiințamuncito‐
rilor,darșiacelorlaltecategoriisociale.Deaceea,ceputeausă
maiînsemne,încontextulistoricalultimiloranidindeceniulal
IX‐lea, îndeosebi al anilor 1988‐1989, sloganuri ca industria și
alte ramuri economice, proprietate a întregului popor sau cel
referitor la umanismul socialist, când privațiuni de tot soiul
afectaugravcondițiadeexistențaamajoritățiipopulației?Elenu
puteaufietichetatecafiindminciunisfruntatecare‐idecredibi‐
lizau în și mai mare măsură pe cei care le rosteau. De aceea,
lucrările Congresului al XIV‐lea n‐au putut avea decât ecouri
negativeînsocietatearomâneascăiarmăsuriledesupraveghere
din acele zile n‐au putut fi decât, prin ele însele, însemne ale
neîncrederii guvernanților înmajoritateacelorpecare‐iguver‐
nau,poatechiarunsemnelocventpentrusfârșitulfoarteapropiat
alregimului.
Chestiunea semnificațiilor pe care le comportă în timprevoluția română,dindecembrie1989,adevenit foarte repede
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|167
unaînjurulcăreiapaletainterpretărilors‐aextins,s‐adiversificat
canuanțe,continuândsăseamplifice,cuobservațiaceseimpune
imediat,căsubiectivismul,părtinireaexprimatădintr‐odirecție
politico‐ideologicăsaualtele, rabatulchiarcopiosde laobiecti‐
vitateaanalizeiștiințificeaucaracterizatdinplinexprimărilemai
tuturorprotagoniștilor,aleparticipanțiloractivișiproeminențila
viațapolitică,întâidetoate,darșialecelorpreocupațisădesci‐
frezedinmerscaleacătreviitor,ocale istoricădeschisăefectiv
odatăcuprăbușirearegimuluidepânăla1989.Aexistattendința
însășideasejustifica, într‐unfelsaualtul,conținutulsubiectiv,
partizanși,implicit,dealterareaobiectivitățiiștiințificeîninter‐
pretareasemnificațiilorevenimentelorceaumarcatprăbușirea
regimuluisocialist/comunist.Unfenomenaparentsurprinzător
pentru mulți observatori din epocă fie ei analiști politici, fie
sociologisaueconomiștietc,darpedeplinjustificatdinpunctul
de vedere al unui Vladimir Tismăneanu, de pildă, precum că
„regimul antedecembrist” n‐ar fi fost altceva decât „un regim
întemeiat peminciună” și, prin contrast, ceea ce a urmat ca și
construcție politico‐instituționala, „s‐ar fi întemeiat pe adevăr”.
Iaraceastăconstrucțien‐ar fi fostedificată, înciudafaptuluică
„Nuexistă(înRomânia)ocontra‐ideologieformulatăpedeplin”,
dincolo de „chemările generoase la pluralism, adevăr și auten‐
ticitate,dreptdoctrinepolitice”67.Șipentrucăaprecieriledemai
suserauformulatela10anidela„momentuldecembrie1989”,
autorullorsevedea,cumva,constrânsderealitate,arecunoaște
că„euforiarevoluționarăasociatăcuprăbușireacomunismuluia
avut viață scurtă, iar urmările ei au fost marcate de uluire,
frustrareșidezamăgireamară”.Și toateacestea, încondițiile în
careseputeadejaobserva,deaceastădatăcudeplintemei,căîn
societatearomânească,șinunumai,aapărutagitația,confuziași
multă nostalgie după „zilele bune de altă dată” ale trecutului,
inegalitateaauapărutcaorealitateșocantă„lăcomia,abuzurile
deputeresuntomniprezenteșiafecteazătoatepartidelepolitice
67SorinAntohi,VladimirTismăneanu,Delautopielaistorie.Revoluțiiledin1989șiurmărilelor.EdituraCurteaVeche,București,2006,p.246.
168|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
dedreapta saude stânga. În loculpromisiunilor (împlinite)de
emancipareșischimbarerevoluționară,mulțiindivizisecomplac
acum într‐o psihologie a neajutorării, înfrângerii și abando‐
nului”68. Autorul citat nu caută și explicațiile ce s‐ar fi impus
pentruoasemeneadegradaredespirit,delaeuforiegeneralizată
și entuziasm debordant la dezamăgire profundă, confuzie mai
multdecâtcețoasăsaunostalgiedinceîncemaiapăsătoare,după
vremuriîncăfoarteapropiate.Selimiteazăadaasigurăridegenul
că„libertateaestemultmaiușordecâștigatdecâtdegarantat”și
aceasta,prealabil,doarpentrucă„spredeosebiredeconvulsiile
istorice(anterioare)desemnatedrept<revoluții>,evenimentele
din1989nuauurmatnici‐oschemăsistematică,nici‐unplande
mântuire politică sau spirituală”, ca și când creația istorică
realizatădeoameni,depopoarearfi,caproiect,conceputămai
întâi într‐un laborator sau altul și mai apoi transformat în
realitate.Și,caurmare,VladimirTismăneanuaconceput,parcă
dinperspectivaunuianti‐comunismfundamentalist,încăînurmă
cuundeceniușijumătate,ojustificarealipseideorizontîncare
dupănumaiundeceniuafostadusăsocietatearomâneascășinu
numai.Totularfifostdeterminatderealitateacărevoluțiiledin
1989‐1991/1992 ar fi fost „antiideologice (dar a fost adoptat
neoliberalismulcadoctrinășipracticăpolitică‐n.n.M.B.),antimi‐
lenariste,antiiacobine,antimachiavelice”,călideriiacestoran‐ar
fifost„animațidevreodorințădeputeresaudefervoareutopică”,
ba,maimult,căaceștiadinurmăarfifost„chiarrevoluționarifără
voie care au înțeles pericolele hybris‐ului dogmatic”. Nu este
foarteclarșinusepoatereținedeomanierămairiguroasădacă
la„revoluționarii fărăvoie”din1989‐1991/1992saurevoluțio‐
nariideocazieaiacelorani,sepoatevorbidecalitățisaudefecte,
devirtuțipersonalecu impact istoricsaudacăar fiacționatca
niștepersonajemaleficedevremece„pentruei,statul ideocrat
erademonulînarmat,impunereauneireligiisecularizatecabază
apoliticii,înloculcontractuluisauconsensului.Repudiereapost‐
modernăaoricărei teleologiipredictiveaoricăruideterminism
68Ibidem,p.247.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|169
istoric mondial a reprezentat concomitent, forța lor morală și
vulnerabilitateapolitică.Afosttriumfulpoezieiasupraideologiei
saualsuprarealismuluiînfațarealismului”.Așadar,omoștenire
sublimă,dupăpărereapolitologuluiVladimirTismăneanu,lacare
să privim și după un sfert de secol de la prăbușirea regimului
antedecembrist,respectivpoeziașisuprarealismuldinpoliticade
după198969.
Prin alte intervenții, Vladimir Tismăneanu a apreciat mai
nuanțat locul și rolul liderilor în evenimentele care aumarcat
prăbușirearegimurilorsocialiste/comunistedinEuropacentral
răsăriteanaafirmând,cuunaltprilej,destuldeclarcă„nutoțicei
careaurespinsleninismulaufăcut‐opentrucăvisaulaosocietate
deschisă și la valori liberale. Au existat printre revoluționari și
destuifurioși,ostililogiciicompromisuluișinegocierii.Auexistat,
deasemenea,fundamentaliștipopuliști,dogmaticireligioși,nos‐
talgiciairegimurilorprecomuniste,inclusivdintreaceiacareau
admiratdictatoripro‐naziști, ca IonAntonescu înRomânia sau
MiklosHorthyînUngaria”.Abia,treptat,apututajungeșilaocon‐
cluzie,mai apropiată cu realitatea, că, „după căderea comunis‐
mului,nuurmează,înmodnecesarinstaurareademocrației”iar
maiapoicăperioadapost‐decembristăs‐adoveditafiîncărcată
detotfeluldeamenințăriprintrecareconflicteetnicesângeroase,
tulburări sociale și manifestări ale unor forme virulente de
populismeșitribalismevechișinoi”70.
Maiconsistențiîndescifrareasemnificațiilorrevoluțieiromâ‐
nedindecembrie1989,acelorlalte formedeacțiuneprincare
s‐a ajuns la prăbușirea regimurilor socialiste/comuniste din
Europacentral‐răsăriteanăși înlocuirea lorcusistemepolitice‐
democratice s‐au dovedit a fi unii sau alții dintre observatorii
străini (politologi, sociologi, economiști, etc.). Un exemplu ar fi
germanulRalfDahrendarf,înalesalereflecțiidesprerevoluțiile
dinEuropacentral‐răsăriteanăcareconsideră,încăîn1990,că„în
69SorinAntohi,VladimirTismăneanu,op.cit.,p.251‐252.70VladimirTismăneanu,Fantasmelesalvării.Democrații,naționalismșimitînEuropapost‐comunistă,EdituraPolirom,Iași,1999.
170|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
esență sa revoluțiaeuropeanădin1989reprezintă respingerea
uneirealitățiinsuportabilecarenuseputeamențineși,maimult,
reprezintă reafirmarea unor idei vechi. Democrație, pluralism,
cetățenie nu sunt tocmai idei noi”. Ceea ce a triumfat nu este
altcevadecâtideealiberalăaunei„societățideschise”,avândîntre
precursori pe Locke, Hume,Madison, Kant iarmai către zilele
noastreRaymond,AronșiKarlPopper.Esteo tezăconvingător
articulatădeistoriculșijurnalistulbritanicTimothyGartonAsh
care susține, nu fără argumente, că revoluțiile europene de la
sfârșituldeceniului IX ‐ începutulceluide‐alX‐leaalesecolului
trecut„nupotoferinici‐unfeldeideifundamentalnoiînprivința
marilorîntrebărialepoliticii‐economiei,legislațieisaurelațiilor
internaționale. Ideile cărora le‐a sosit timpul sunt unele vechi,
familiare, deja testate”, altfel spus idei liberale referitoare la
„supremațialegii,guvernareaparlamentarășiojustițieindepen‐
dentă”71.
Estedeobservatșichiardesubliniatcănunumailideriirevo‐
luțieiromânedindecembrie1989șiaiviețiipoliticeromânești,
chiarde‐alungulmultorani,n‐aupututprivicevamaideparte,
cătreviitorulmaiapropiat saumaidepărtat,găsindcăeramai
comodaîmbrățișapoliticarestaurației,areveniriilatradițiilede
dinainte de instaurarea regimului democrat‐popular și apoi
socialist/comunist.ÎnUngaria,spreexemplu,altfelmultinvocată
înmass‐mediadinRomânia,șinunumai,alăturidePoloniapen‐
trupoliticaterapieideșocînreformareasistemuluimoștenitde
lafostulregimsocialist/comunist,JanosKiss,unuldintreliderii
opozițieianti‐comunistedelaBudapestaînaintede1989,putea
săafirme,încăînprimăvaraanului1989că„alternativacucarese
confruntăacumUngariaestefiedeacreaodemocrațieconstitu‐
țională, multipartinică și o economie de piață mixtă fie de a
regresaîndeclineconomicșibalcanizarepolitică.Șansadereali‐
zare a primei variante este foarte slabă. Totuși, aceasta este
71 Cf. Jeffrey C. Isaac, Semnificațiile lui 1989 in Vladimir Tismăneanu(coordonator)Revoluțiiledin1989.Întretrecutșiviitor,p.143.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|171
singuranoastrășansă (subl.n‐M.B.)pentrugenerațiileurmă‐toare.Nuputemalegealtteren,maifavorabilrealizăriivalorilor
libertății, egalității, fraternității.Trebuie să încercămsă folosim
aceastămicăfrânturădeșansă,aicișiacum”72.
PentruaevocașiexemplulPolonieisăconsemnăm,cafaptcă
binecunoscutul disident din această țară, Adam Michnik, s‐a
exprimat deseori de aceeași manieră cu cea a lui Janos Kiss,
indicând și el două alternative de dezvoltare în viitor pentru
Europa de Est: modelul occidental al democrației liberale și
compromisului politic, sau xenofobie și tribalism turbulent,
apărândprimavariantă. În acest sens, el considera (primăvara
anului 1991) că: „în perioada post‐comunista, valorile liberale,
codificateînscrierileluiJohnStewartMillșiAlexisdeTocqueville,
precumșiîncelealeluiHayek,renasccuadevărat.Prinrezistența
lorîmpotrivacomunismului,eleîșiredescoperăviziuneaasupra
libertățiicivile,visuriledeparlamentarism,depluralismpoliticși
cultural,detoleranțășiaspirațiecătreoțarăliberădeoriceformă
dedictaturaideologică”73.
Încheiemacestescurteconsiderațiiprinareamintiunslogan
popular strigat de cei caremărșăluiau pemarile bulevarde ale
Capitalei în zilele de ianuarie 1990: NU NE VINDEM ȚARA!înainte de a se confrunta, în Piața Victoriei, cu adepții forțelor
politicededreaptaproaspătrenăscutedincenușaîncăîncinsăa
fostului regimpre‐decembrist și care le răspundeaumai sonor
saumaiînsurdină:BAOSĂVI‐OVINDEȚI!Ceidinurmăauavutundeplincâștigdecauză.CapitalulstrăinacotropitRomânia,a
devalizat‐odinpunctdevedereeconomiclăsânddoarslabeurme
derestructurare,atâtcâtoameniisă‐șimaipoatăducetraiulde
peozipealta,unii,înproporțiedeaproape60%,maimurmurând
nostalgiccăeramaibineînaintede1989.
72Ibidem,p.144.73Ibidem.
CAPITOLULIII:REVOLUȚIAROMÂNĂDINDECEMBRIE1989ÎNEDIȚIIDEDOCUMENTEȘIISTORIOGRAFIE
GavriilPreda
Anul1989aconsemnatcolapsulregimurilorpoliticeconduse
de partide comuniste în statele europene aflate în sfera sa de
influențăsovietică,surprinzândprincaracterulextremderapid
alschimbărilorpoliticepetrecute.Împlinireaunuisfertdesecol
delacădereacomunismuluidinEuropa‐schimbarefundamen‐
talăînistorialumiicontemporane‐oferăposibilitateauneipriviri
retrospective asupra demersurilor istoriografice menite să
explice modalităților în care și‐au încetat existența regimurile
politicedetipsovieticdinEuropaCentralășideSud‐Est,precum
șilaurmărilemultiplealeacestuiproces.
Prăbușirea comunismului în Europa s‐a înscris „în marea
tradiție”arevoluțiiloreuropene,duse„împotrivatiraniei,corup‐
ției și incompetenței”, pentru afirmarea „drepturilor civice și a
valorilorumane”1.Nemulțumirileacumulatedeceniide‐arândul
de către popoarele din fostele state socialiste s‐au îndreptat
asupraregimuluipoliticînansamblulsău,darmaialesîmpotriva
partidelor comuniste, care erau direct răspunzătoare pentru
eșeculeconomic,politicșisocialînregistratînțărilepecarele‐au
condusdepestepatrudecenii.Schimbărilepoliticedeamploare,
produse lasfârșitulanului1989, în țărilesocialistedinEuropa,
fuseserăanunțateprinmaimultedemonstrațiișirevoltenereu‐
șite produse în cei peste patruzeci de ani de regim socialist‐
totalitar în Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și
România,înăbușirealorfiinddefiecaredatăurmatăderepresi‐
une. Claude Karnoouh consideră că ”schimbările extreme”
1PeterCalvocoressi,Politicamondialădupă1945,EdituraALLFA,București,2000,p.301.
174|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
provocate de comunism în țările unde a ajuns la putere, au
”afectat societatea în totalitatea și intimitatea ei, dând naștere
uneipermanentestăridecriză,preaadesea(darnusistematic)
rezolvatăprinexercitareaneîntârziatăaviolențeiceleimaibru‐
tale”. Prăbușirea regimurilor comuniste, susține același filosof
francez,nuafostaltcevadecâtrezultatul”efectelor”acțiuniiunui
”sistempolitico‐culturalșipolitico‐economic”careși‐a”epuizat”
resurseledeconvingere2.Încercărileechipeidereformatoridin
jurulluiMihaiGorbaciovdeareformadintemeliisistemulpolitic
dintr‐un imperiu defunct s‐au dovedit fatale pentru acesta,
pentrucănuamaiavutliantulnecesarcaresăacopereprăpastia
creată între nomenclatura comunistă și populație3. Modelul
societalpropusșisusținutdepartidelecomunisteînfostelețări
socialiste s‐a delegitimat în fața cetățenilor, datorită crizei de
sistem.Pierderealegitimitățiiaconstatînlipsadrepturilorfunda‐
mentaleșiîntr‐oprăbușiredramaticăaniveluluidetraișicalității
vieții.
Procesistoricdedimensiunicontinentale,dezintegrareaîntr‐
untimpatâtdescurtaregimurilorpoliticetotalitaredinfostele
statesocialistedinEuropaestefărăprecedentînistorie.Revoluția
română,lafelcașirevoluțiiledinPolonia,Cehoslovacia,Germania
deEst,UngariașiBulgaria,aavuttreiconsecințemajore:dispa‐
riția socialismuluica sistem,prăbușirea regimuluidictatorial și
încetarea hegemoniei politice șimilitare a Uniunii Sovietice în
centrulșisud‐estulEuropei,darmanifestareacrizeisistemicea
regimurilor socialiste a avut evoluțiiparticulare în fiecare țară.
Regimuri politice ce păreau foarte bine consolidate, puternic
susținutereciprocprinalianțamilitarăaTratatuluidelaVarșovia
șialianțaeconomicăaC.A.E.R.,s‐auprăbușit,înopinialuiRobert
Conquest, pentru că au fost „periculos de neadecvate pentru
schimbare”ceeaceafăcutcaprăbușirealorsăfie„neașteptatăși
2ClaudeKarnoouh,Comunism/Postcomunismșimodernitatetârzie,Polirom,Iași,2000,p.8.3 Adrian Pop, Originile și tipologia revoluțiilor est‐europene, EdituraEnciclopedică,2010,p.12.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|175
catastrofică”4.Schimbareafundamentalădesistempoliticpetre‐
cutăînEuropaînanul1989atrezitunviuinteresșirămâneîn
continuare preocuparea unui număr important de politologi,
istorici, oameni politici, sociologi, ziariști etc. Nu dispunem de
dateprivindoinventarierealucrărilorconsacratecăderiicomu‐
nismuluidinanul1989,darosimplăinterogarepeGoogleasupra
unortermeni,precumcollapseofcommunisminEasternEurope,collapseofcommunism inSovietUnion ;fallthecommunismsauRevolution1989 inRomania indică numere cu valori impresio‐nante:2.620.000rezultate,3.550.000rezultate,1.410.000rezul‐
tate, respectiv719.000pentru fiecaredin termenii propuși spre
căutare.Peplanmondial,s‐ascrisdejaovastăliteraturădedicată
anului 1989, care ilustrează preocuparea specialiștilor din varia
domenii: istorie,diplomație,politologie,sociologie,științeecono‐
mice,psihologiesocială,serviciideinformațiietc.pentrudescifra‐
reacauzelorcareauprovocatcolapsulregimurilorpoliticesocia‐
liste‐totalitare, înțelegerea modului de desfășurare a evenimen‐
telorșiaimpactuluiunuiprocesdeasemeneadimensiuni.
La împlinireaunui sfert de veac de la revoluția românădin
decembrie1989, cercetătoriipreocupațide investigarea științi‐
ficăaschimbăriideregimpoliticdințaranoastrăauladispoziție
unnumărimportantdelucrări‐cărți,monografii,sinteze,studii,
articole, memorii, culegeri de documente etc. ‐ consacrate
evenimentelordinacelan5.
SchimbarearegimuluipoliticdinRomânias‐arealizatprintr‐
orevoltăapopulației,careareușitsărezisteintervențieidurea
structurilordeforțătrimisepentruînăbușireasadecătreputerea
politicăatimpului.Celemaiputernicemișcărirevoluționareau
4 Adrian Pop, Originea și tipologia revoluțiilor sud‐est europene, EdituraEnciclopedică,București,2010,p.9,apudRobertConquest,„ImmobilismandDecay”, înZbigniewBrzezinski(ed.)DilemmasofChange inSovietPolitics,ColumbiaUniversityPress,1969,p.72.5IstoriculIoanScurtuestima,înanul2006,cănumărulcărțilorpublicateînRomâniaprivitoare la anul1989eradepeste500de titluri (IoanScurtu,RevoluțiaRomânădinDecembrie1989 în context internațional, București,EdituraEnciclopedică,EdituraIRRD,2006,p.5).
176|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
avut loc la Timișoara și București, unde prezența în stradă a
demonstranților a fost de zeci și sute de mii de oameni. Un
sentimentdesolidaritateșiforță,rarîntâlnitînistoriaromânilor,
afăcutcasuteledemiideoamenicareauieșitînstradăsăreziste
represiunii. Înmod firesc, a rezultat un număr impresionat de
doveziistoricereferitoarelaparticiparealarevoluție,atâtdinpar‐
teacelorprezențiînstradă,câtșiainstituțiilorimplicate,într‐o
formăsaualta,înevenimenteledindecembrie1989dinRomânia.
Referitor la instituții, celemai frecvente trimiteri au în vedere
acțiunile desfășurate de structurile de forță participante la
represiune(Securitate,MinisteruldeInterne,MinisterulApărării
Naționale,procuraturăetc.),darevenimenteledinacelezilerevo‐
luționaresuntreflectateși înactivitateaaltorautoritățiși insti‐
tuții precum: structurile de partid, presa scrisă, radioul, televi‐
ziunea etc. Despre participarea la demonstrațiile de protest a
rămasunnumărimpresionantdemărturiisubformadocumen‐
telor,memoriilor, interviurilor, imaginilor foto și înregistrărilor
audio. Reconstituirea, analiza și evaluarea evenimentelor de la
sfârșitulanului1989necesităluareaînconsiderațieatuturorfor‐
melor de implicare a oamenilor și instituțiilor din societatea
românească,acelordinafaragranițelor,acesteaconstituindsurse
documentare necesare și valoroase pentru cercetarea istorică.
Interesulexistent însocietatearomâneascăpentrucunoașterea
adevărului despre revoluția din decembrie 1989 reprezintă, în
fapt,dreptulpoporuluiromân,alsocietățiiromâneștiînansam‐
blulei,deaaveaoevaluareobiectivăasupraschimbăriideregim
politicpetrecutălasfârșitulanului1989,procespoliticcuimpli‐
cațiiatâtdeînsemnatepentrudestinulsăuviitorșiconstrucției
sale statale. Desfășurarea evenimentelor, comportamentul și
acțiunile structurilor de forță angajate în reprimarea revoltei
populare de la Timișoara și București, confuzia și haosul pro‐
vocate de diversiune și război electronic, situația geostrategică
dinapropiereagranițelorRomâniei,intervențiaunorserviciide
informații străine, dramatismul unor confruntări fratricide,
caracterul straniu al confruntării dintrearmată și ”teroriști”, în
careceidinurmănuaulăsatpe”câmpuldeluptă”niciunmort,
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|177
niciunrănit,niciunprizonier6,”emanația”noiiputeripoliticeș.a.
nu și‐au găsit încă răspunsul complet. Aspectele neelucidate
referitoarelaimplicareaînevenimenteaSecurității,Ministerului
de Interne și Ministerului Apărării Naționale, a organelor de
procuratură,aserviciilordeinformațiistrăine,aunorposturide
radioșiteleviziunedinaltestateridicăîncontinuaremultesemne
deîntrebare.Înstudiișiarticole,lucrăridesintezășimonografii,
lucrărimemorialistice,albumecuimagini,culegeridedocumente
etc.,autoriromânișistrăiniauabordatsubmultiplefațeteeveni‐
mentelerevoluționarepetrecuteîndecembrie1989,înRomânia.
Lucrările respective reflectă abordări, interese și punctedeve‐
dere diferite, uneori exclusive, ceea ce face ca evaluările să se
înscrieîntr‐ogamăfoartelargădeinterpretare,delaoextremăla
alta.Deșiînperioadadetimptrecutădelarevoluțiaromânădin
decembrie 1989 s‐a publicat un număr important de lucrări
consacrateacesteia,investigațiaștiințificăaevenimentelorpetre‐
cuteatunciestedepartedeafiepuizată.Maimult,estenevoiede
oabordarecoerentă,pebazădeprogrameșitemedecercetarela
caresăparticipe istorici, specialiștidin instituteledecercetare,
dinmediuluniversitarșisocietateacivilăpentrustudierea,ana‐
lizașiinterpretareacriticăanumeroaselorsurseistoricegenerate
deevenimenteledindecembrie1989.Înacestsens,estesalutară
preocupareaInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie,care
ainițiatocercetaresistematică,pebazădeprogramaevenimen‐
telorcareauduslaschimbarearegimuluipoliticdinRomânia.
Identificarea, studierea, analiza și publicarea documentelor
dinarhivereprezintăunadintrecelemaiimportantemodalități
utilizatedeistoricipentruaflareaadevăruluiistoric.Dinaceastă
perspectivă,accesulspecialiștilorînarhivelecaredețindocumen‐
teesențialereferitoarelaevenimentelecareauduslaschimbarea
regimului politic din România, la sfârșitul anului 1989, dobân‐
deșteoimportanțăexcepțională.Studiulacestorsursedocumen‐
tare oferă datele și informațiile necesare pentru identificarea
6 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, ediția a III‐arevăzutășiadăugită,București,EdituraEnciclopedică,2002,pp.509‐510.
178|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
caracteristicilor particulare ale revoluției române, a cauzelor
revolteipopulare,aroluluifactoruluiextern,acomportamentului,
atitudinilor,concepțiilorși,maiales,astărilordespiritmanifeste
lanivelul structurilordeputerepolitică, instituțiilorde forță și
populațieiîntimpulevenimentelordinanul1989.Fărăîndoială
cădeschidereaarhivelordinRomânia,dincelelaltestatemembre
alefostuluiTratatdelaVarșovia,darșidințăriprecumGermania,
Serbia,Franța,MareaBritanie,StateleUnitealeAmericiietc.va
permiteoreconstituiremultmaiprecisăacontextuluiinternațio‐
nal, a evoluțiilor politice și sociale din anul 1989. În România,
mărturii și dovezi relevante pentru descifrarea evenimentelor
revoluționare, petrecute în decembrie 1989, se păstrează sub
formăderapoarte,sinteze,declarații,jurnaledeoperații,ordine
deoperații,fotografii,casetevideoșiaudio,interviurietc.,înarhi‐
veleMinisteruluiApărăriiNaționale,MinisteruluideInterne,Ser‐
viciului Român de Informații, Consiliului Național pentru Stu‐
diereaArhivelorSecurității,MinisteruluideExterne,Ministerului
de Justiție, Procuraturii generale, la ArhiveleNaționale Istorice
Centrale, laTeleviziuneaRomânășiRadio,darunnumărfoarte
redus a putut fi valorificat de istorici. De asemenea, arhivele
SenatuluiRomânieiadăpostescunnumărimportantdemărturii
documentare,acestea fiindoconsecințăaactivității celordouă
comisiiparlamentaredeanchetăaevenimentelordindecembrie
1989.
Cercetarea istorică asupra revoluției din decembrie 1989,
inclusiv a perioadei imediat premergătoare acesteia, s‐a făcut
până acumprin utilizarea, cu precădere, a scrierilor istorice, a
memorialisticii și istoriei orale.Reconstituirea și analiza eveni‐
mentelorcareauduslaschimbareaderegimpoliticpetrecutăîn
Româniaînanul1989,darșiaperioadeiurmătoarenupoatefi
înțeleasă în profunzime, fără valorizarea fondurilor de arhivă
care, până în prezent, sunt aproape inaccesibile7,mai ales din
cauzebirocratice.
7Ibidem,p.513.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|179
Înpofidaîncercărilordecontestatareaimportanțeidocumen‐
tului și interpretării lui critice, publicarea culegerilor de docu‐
menterămâneoacțiuneștiințificădeosebitdeutilăpentrucerce‐
tareaistorică,pentrucăniciunaltizvoristoricnuîlpoateînlocui,
cidoarcompletașinuanța.ȘipentruLucianBoia,unuldintrecei
mai reprezentativi adepți ai rolului imaginarului în activitatea
istoricului, recursul la document primește prețuirea necesară,
întrucât„cercetătorulonestnuplăsmuieștefapte;(…)materialor
ocautăînsă,ocautăcuîndârjire,înmărturiileefectivelăsatede
lungulșiralgenerațiilor”8.
Cutoategreutățilecreatederestricțiilebirocratice,publicarea
dedocumenteocupăunlocimportantînistoriografiarevoluției
române din decembrie 1989. Accesul la documente devine o
condiție sinequanon pentru înțelegerea cauzelor comune și acelor particulare ale revoluțiilor anticomuniste din anul 1989,
atâtdinperspectivacontextuluiinternaționalîncareauavutloc
(conform”principiuluidominoului”,dupăexplicațiadatădeisto‐
riciiDumitruPredașiMihaiRetegan),câtșiaevoluțiilorinterne
careaucreatcondițiilepentrudeclanșarealor(pentru„amorsa‐
rea”revoluției,termeninspiratalesdeFlorianBanu).
Volumul 1989 Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilorcomuniste europene9 constituie o abordare reușită și singularăpânăastăzi,devalorizareadocumentelordiplomaticereferitoare
lacrizafinalăaregimurilorcomunisteșideplasarearevoluției
româneînacestcadru.Documentelepublicateprovindinfondu‐
rileArhivelorMinisteruluiAfacerilorExterneșidescriufapteși
evenimente cuprinse în perioada9 aprilie‐26decembrie1989.
Lecturalorajutălaînțelegereaevoluțiilorpolitice,sociale,econo‐
micedinfostelestatesocialisteșimoduldedesfășurarearevolu‐
țiilorpașniceînGermaniadeEst,Polonia,Ungaria,Cehoslovacia
șiBulgariaprincares‐atrecutdelaregimultotalitarlasocietatea
8 Lucian Boia, Jocul cu trecutul‐istoria între adevăr și ficțiune, EdituraHumanitas,București,1998,p.118.9 Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989. Principiul dominoului. Prăbușirearegimurilor comuniste europene, Editura Fundației Culturale române,București,2000.
180|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
pluralistă.Analiza rapoartelordiplomaticedinvolumdezvăluie
spiritul autarhic care domina politica externă a României în
contextul prăbușirii regimurilor politice din statele socialiste
vecine,pozițiarigidăaautoritățilordelaBucureștifațădenoile
evoluții geopolitice. Lectura documentelor arată că diplomații
românidelaBeijing,Varșovia,Praga,Budapesta,Sofia,Moscova
sau Washington etc. au transmis conducerii politice de la
Bucureștiinformațiișiconcluziipertinente,referitoarelaformele
demanifestareacrizeiexistenteînsistemulsocialistșilasoluțiile
adoptatedefiecarestatînparte.Conținutulrapoartelorșitelegra‐
melor trimise către București dezvăluie faptul că Nicolae
Ceaușescuacunoscutprocesulde izolare internaționalăa țării,
crizasistemuluidincelelaltestatesocialiste,intervențiabrutalăa
forțelordeordinedinChinaîmpotrivademonstranților,inclusiv
decizia Moscovei de a nu mai sprijini regimurilor comuniste
conservatoare din țările satelit europene. Documentele pun în
luminămoduldeacțiunetotaldiferitacelordouămaripartide
comuniste:sovieticșichinezpentrusoluționareacrizei.ÎnChina,
conducerea comunistă a reprimat foarte durmișcările contes‐
tatare10,întimpcepartiduluicomunistcondusdeMihaiGorba‐
ciov a considerat că „posibilitatea rezolvării situațiilor de criză
prinmijloacemilitaretrebuieexclusăcudesăvârșire”11.Opțiunea
conduceriidelaMoscovafațădesemnaleleprivinddeclinuldra‐
maticalpozițieipartidelorcomunistea fostpentrureformarea
sistemuluicătre„unsocialismcufațăumană”,darînniciuncaznu
s‐a dorit abandonarea sistemului socialist și nici pierderea
statutului de superputere de către Uniunea Sovietică. Lectura
documentelordinvolumsugereazăcăNicolaeCeaușescuaavut
de ales între conservarea sistemului și reformarea acestuia.
Evoluția evenimentelor din decembrie 1989 arată că Nicolae
Ceaușescuaoptatpentruconservareasistemului,fiindincapabil
să accepte reforma regimului politic, probabil inspirat și de
10Ibidem,pp.91‐97(Vezipelargdocumentele26‐33).11Ibidem,p.18.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|181
reușita guvernului comunist chinez, în reprimarea revoltei din
PiațaTienAnMen.
Prăbușireadramaticăaregimuluipoliticceaușistpoatefiînțe‐
leasădoarînurmadescifrăriiobiectiveacauzeloracestuicolaps.
Careaufostfactoriiceaudeterminaterodareaconstantăasiste‐
muluipoliticdinRomânia?AfostînRomâniaunmodelparticular
desocialism?Deces‐aprăbușitatâtderepedeșideviolentregimul
politic condus de Nicolae Ceaușescu? Cât de mult au contat
influențeleexterneînacestproces?Dinmultepunctedevederese
poatespunecăautoriiauuncâmpdeinvestigațiefoartelarg,iar
publicareaculegerilordedocumentecaresăilustrezedeclinulregi‐
mului socialist în ultima sa parte va contribui, în
mod substanțial, la identificarea și înțelegerea cauzelor căderii
comunismului. Fără îndoială, analiza este complexă, volumul de
informație imensșicercetareaexhaustivăaarhivelorsolicitădin
plincapacitateadesintezăacercetătorilor.Secuvineafieviden‐
țiate, înacestsens,culegerilededocumenterealizatede istoricii
LiviuȚăranu(Pelunadecembrienumi‐amfăcutplanul…”șiRomâniiîn „epoca de aur”. Corespondență din anii ’80, Securitatea șiintelectualii înRomâniaanilor ’80)șiFlorianBanu (“Amorsarea”Revoluției.Româniaanilor’80văzutăprinochiiSecurității;Șinuneducepenoiînispită…”șiRomâniași„războaieleminții”.Manipulare,propagandă și dezinformare (1978‐1989)) consacrate perioadeipremergătoare izbucnirii revoluției române, fiecare volum fiind
însoțitdelaborioasesitemeinicargumentatestudiiintroductive.
Deteriorarea situației interne s‐a produs pe fondul măsurilor
excesive luate de Nicolae Ceaușescu pentru lichidarea rapidă a
întregiidatoriiexterne,ohotărârenefastăcareaafectatnudoar
viața a milioane de români, ci și relațiile externe ale României.
Reducerea drastică a importurilor și forțarea excesivă a
exporturilor,îndeosebideprodusealimentare,aavutdreptrezultat
odeterioraregravăasituațieialimentareapopulației,lacares‐au
adăugat privațiunile legate de lipsa energiei electrice și termice,
ingerințele tot mai insistente în viața privată a cetățenilor,
încălcareadrepturiloromuluietc.Apelulladocumente,consideră
Liviu Țăranu „face posibilă o delimitare clară și pertinentă a
182|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
cauzelorcareauconduslaimploziadindecembrie1989.Condițiile
careaupregătitaceastădezintegrares‐aucoptpeparcursulanilor
`80” când, „întregul climat social, economic și cultural a suferit
schimbări graduale care […] au constituit cadrul perfect pentru
schimbăriledinanul1989.”Desigur,căfenomenulesteunulextrem
de complex, dar o cercetare exhaustivă asupra acestuia, susține
același istoric, „insistența pe latura economică a regimului și
efecteleeiasuprastăriidespiritapopulației”,aceastălegăturăde
cauzalitate poate „oferi o motivație plauzibilă a prăbușirii regi‐
mului.”12ÎnopinialuiFlorianBanu,estenecesară”realizareaunui
tablou cât mai cuprinzător al cauzelor interne ale Revoluției
Românedindecembrie1989”,demerscognitivfărădecare„înțele‐
gereamoduluidedesfășurareaaevenimentelor,acaracteruluivio‐
lentalacestora,arapiditățiiincredibilecucareafost”măturat”un
regim politic aparent de neclintit, rămâne, inevitabil, una par‐
țială”13.Prinpublicareacelor131dedocumenteprovenitedinarhi‐
vaSecurității,careacoperăintervaluldetimp1980‐1989,același
istoric susține că „evenimentele din decembrie 1989 nu au fost
întâmplătoare,nuaufostrodulexclusivalunorjocurideputereși
alunorconspirații,ciauavutrădăciniadânciînevoluțiasistemului
politiccontrolatdeNicolaeCeaușescușiapropiațiisăi”14.Înacest
cadrucomplexdeanalizăarevoluțieiromânedinanul1989șia
contextuluiinternațional,încares‐adesfășurat,nutrebuieignorat
„rolulfoarteimportantpecarel‐auavutacțiuniledepropagandă
occidentalăasuprapsihologieiromânilor,(maicuseamăadevăra‐
tul„războiinformațional”declanșatînanul1989)”,iar„analizaeșe‐
cului mașinăriei de propagandă externă a regimului comunist
12 Liviu Țăranu, Pe luna decembrie numi‐am făcut planul…”. Românii în„epoca de aur”. Corespondență din anii ’80, Editura Cetatea de Scaun,Târgoviște,2012,p.15.13FlorianBanu(editor),Amorsarea”Revoluției.Româniaanilor ’80văzutăprinochiiSecurității,Târgoviște,EdituraCetateadeScaun,2012,p.7.14Ibidem,p.64.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|183
poateconducecercetătorulspreoînțelegeremaiprofundăacon‐
textului în care s‐a petrecut colapsul comunismului”15. În con‐
tinuare,FlorianBanuexplicăcăreușitapropagandeioccidentales‐
adatoratfaptuluicăregimulcomunist,dupăoscurtăperioadăde
susținerepopularădinanii1964‐1972, și‐aatins limiteleși,mai
mult,afostajutatădemăsurilenepopulareluatederegim,depier‐
dereaîncrederiiînsimbolurile„superioritățiiorânduiriisocialiste”,
depromovareaagresivăacultuluipersonalității,decenzuracultu‐
ralășianihilareaoricăreiformededizidență16.Intensificareaacțiu‐
niidepropagandăaavutunefectcontrarceluiurmăritdeoficia‐
litățile timpului,a făcut totmaipuțincredibilregimul„Epociide
aur” în comparație cu viața cotidiană plină de privațiuni a ro‐
mânului obișnuit. În asemenea context, structurile represive ale
Securitățiis‐au„ocupatcupredilecțiedeindivizișimultmaipuțin
deproblemesauobiective(fieeleculturale,economicesaupoli‐
tice)”,iar„ceiluațiînvizordecătretemutastructurăerau,decele
maimulteori,vârfuriîndomeniilelor(porninddelaliteratură,pic‐
tură, arhitecturășipână lamuzică sau istorie), adevărateperso‐
nalitățialeculturiiromânești.Ori,aici,înaceastă„nobilă”îndelet‐
nicire,definitoriepentruoricepolițiepolitică,seaflă,credem,cheia
înțelegeriiaceeaceistoriculAlexandruZubanumitcomplicitate,
respectivrelațiadintreelitaintelectualăaRomânieicomunisteși
regimulpolitictotalitar”17.
Estebineștiutcădocumentuldearhivăreprezintăunpunctde
plecareal istoricului înprocesulde scrierea trecutului, fiindun
aliatștiințificindispensabilcarecontribuie,alăturidealtesurse,la
clarificareafaptelorșievenimenteloristorice.Desigurcănutrebuie
fetișizatdocumentul,darcândconținutullorestecoroboratcualte
informațiicâștigulștiințificestemajor.Dinaceastăperspectivă,se
poate observa un interes al specialiștilor pentru identificarea și
15VezipelargFlorianBanu(editor),Șinuneducepenoiînispită…”.Româniași„războaieleminții”.Manipulare,propagandășidezinformare(1978‐1989),Târgoviște,EdituraCetateadeScaun,2013,p.106.16Ibidem,pp.102‐104.17LiviuȚăranu,SecuritateașiintelectualiiînRomâniaanilor’80,Târgoviște,EdituraCetateadeScaun,2013,p.7.
184|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
valorificareasurselordocumentarereferitoarelarevoluțiaromână.
Investigațiile efectuate în arhive permit confruntarea datelor
oferitededocumentelepuse încircuitul istoriograficcucelelalte
informațiiînruditetematicșiidentificateînlucrăriledejapublicate.
Unnumărdeautoripreocupațideproblematicaevenimentelordin
anul 1989, precum: Constantin Sava, ConstantinMonac,Manole
Auneanu,DorianMarcu18, TanaArdeleanu, Răzvan Savaliuc, Ion
Baiu19,GinoRado,MiodragMilin,AdrianKali,MirceaBunea20ș.a.
auinclusînstructuralucrărilorpublicatenumeroasedocumente,
care intrate în circuitul istoriografic completează cunoașterea
asuprarevoluțieiromâne.
Volumul intitulat Revoluția română din decembrie 1989retrăităprindocumenteșimărturii21elaboratdecătreConstantinSava și ConstantinMonac cuprinde în structura sa documente
diplomatice,stenogramealeconduceriipolitice,jurnalealeacțiu‐
nilordeluptăaparținândunitățilormilitareimplicateînrevoluție,
rapoarte, sinteze și note informative ale serviciilor speciale,
mărturii, interviuri, înregistrări din timpul evenimentelor etc.
Facemprecizarea căopartedindocumentele incluse învolum
fuseseră deja publicate în alte lucrări și ne referimmai ales la
documentelediplomatice22,stenogramele,mărturiileunorperso‐
nalități,interviurietc.Selecțiadocumentelor,susținautorii,afost
făcutăcuintențiadealăsacititorulcaprin„analizășireflecțiesă‐
și formeze concluzii și convingeri pertinente cu privire la eve‐
nimenteledindecembrie1989dinRomâniași,chiardinaltețări
18DorianMarcu,MoarteaCeaușeștilor.Romanul imposibilei tăceri,EdituraExcelsiorC.A.,București,1991.19TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc, IonBaiu,ProcesulCeaușescu, EdituraZiua‐OmegaPressInvestment,1996.20MirceaBunea,Prafînochi.Procesulcelor24‐1‐2,EdituraScripta,București,1994.21ConstantinSava,ConstantinMonac,Revoluțiaromânădindecembrie1989retrăităprindocumenteșimărturii,EdituraAxiomaEdit,București,2001.22 Toate documentele diplomatice incluse în volumul respectiv erau dejapublicate de către Dumitru Preda și Mihai Retegan în volumul 1989.Principiuldominoului.Prăbușirea regimurilor comuniste europene, EdituraFundațieiCulturaleromâne,București,2000,aspectpecareConstantinSavașiConstantinMonacauomissăîlmenționeze.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|185
europene”23. Tematica volumului acoperă intervalul de timp
cuprins întremai 1989 ‐ decembrie 1989 și descrie contextul
istoric,economicșimilitar,darmaialescelpolitico‐diplomatic,în
careaizbucnitșiaînvinsrevoluțiaromână.Documentelediplo‐
maticepun înevidență tendințeși faptereferitoare laRomânia
prezente în cadrul întâlnirilor Bush –Gorbaciov, Gorbaciov ‐
Mitterand, Köln ‐ Mitterand, atitudinile ostile ale autorităților
poloneze,germane,austriece,bulgareși,înspecial,ungarefațăde
statul român, pozițiile țărilor membre ale NATO, a altor state
europenefațădeevoluțiiledinRomâna.Informațiilereferitoarela
acțiuniledepropagandăiredentistădesfășuratădeUngariașide
altestatevecine,laimplicareaserviciilorspecialestrăine(îndeo‐
sebiungareșisovietice)înincitareapopulației,înproducereade
dezordineșihaos,înacțiuniledeprovocareaarmateiprovindin
ArhiveleMilitare Române, fondulDecembrie1989. Corelarea șiinterpretareadocumenteloroficiale,maialesacelorelaboratede
serviciilede informații,darșimărturiileunorparticipanțiexis‐
tența unui complot extern împotriva statului român, în scopul
declanșăriiunuirăzboicivil,caresăjustificeointervențiestrăină
împotrivaRomâniei.Selecțiadocumentelorfiindlimitatănumai
laarhiveleserviciilordeinformațiișialeMinisteruluideExterne,
a restrâns numărul instituțiilor implicate, nu a putut cuprinde
ansamblul evenimentelor și raporturilor de determinare, des‐
criindrevoluțiaromânăîntr‐uncontextinternaționalcuocheie
de lecturădejadirecționată.Fărăoevaluarecritică șioanaliză
interpretativăadocumentelor,lucrarearămânedoaro„antologie
dedocumentedearhivă”24. Semnalămpreocuparea Institutului
RevoluțieiRomânedinDecembrie1989pentrupublicare cule‐
gerilordedocumentereferitoarelaevenimenteledindecembrie
1989,utilecercetăriiistoricepentrucunoaștereaatâtafaptelorși
23Ibidem,p.14.24 Ruxandra Cesereanu, Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, Iași,EdituraPolirom,2004,p.114.
186|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
acțiunilor petrecute în perioada 16‐31 decembrie25, cât și a
procesuluideinstituireanoilorautoritățicentraleșilocale26.
Istoricul Ion Calafeteanu a coordonat volumul Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente,princaresefaceoradio‐grafieaprincipalelormomenteșiastăriidespiritdinsocietatea
româneascădinultimele12zilealeregimuluiCeaușescu,respec‐
tiv16‐27decembrie1989,adicăperioadacuprinsăîntreîncerca‐
reanereușitădelaIașideasedeclanșaomanifestațieîmpotriva
regimuluișipânălaprimasesiuneaConsiliuluiFrontuluiUnității
Naționale,cândonouăputerepoliticăs‐ainstalatlaconducerea
țării. Învolumsunt inclusedocumentecareprovindinarhivele
MinisteruluiApărăriiNaționale,MinisteruluideInterne,Ministe‐
rului Afacerilor Externe, Consiliului Național pentru Studierea
ArhivelorSecurității,InstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecem‐
brie, Arhivei Naționale Istorice Centrale, audieri de la Comisia
Senatului, memorii, declarațiile unor participanți, rapoartele
unorcomisiideanchetă.Nutoatedocumentelesuntinediteșiau‐
toriiaufăcutprecizărilenecesare.Lecturadocumentelorconduce
la concluziade fondconformcăreia „stareade spirit în care se
aflauromâniiîndecembrie1989,uraîmpotrivaregimuluinumai
putea fi oprită”27. Scânteia produsă la Timișoara a provocat o
revoltălocalăcares‐atransformat,într‐untimpextremdescurt,
„într‐unuriașvalrevoluționar”careacuprinsîntreagaRomânie
șiaînlăturatdelaputerenudoarpeNicolaeșiElenaCeaușescu,
ciîntregulregimpoliticcutoatestructurilesale28.Selecțiadocu‐
mentelorafostastfelfăcutăîncâtsăoferecititoruluiinformația
primară,neprelucratădespremomenteimportantealerevoluție
române, precum: evoluția revendicărilor exprimate de
25Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente, IonCalafeteanu(coord.),GheorgheNeacșu, Daniela Osiac, Sebastian Rusu, EdituraMega, Cluj Napoca,2009; Alexandru Oșca, Ioan Munteanu, Dumitru Tomoni, Emil Șimăndan,Revoluțiaromânădindecembrie1989înBanat,Craiova,EdituraSitech,2009.26 Teodora Stănescu‐Stanciu, Alexandru Oșca, Gheorghe Neacșu, ConsiliulProvizoriudeUniuneNațională,vol.IIșiIII,ClujNapoca,EdituraMega,2009.27Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente,p.10.28Ibidem,p.11.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|187
revoluționarilaTimișoarapânăla20decembrieșiradicalizarea
discursului acestora după 21 decembrie 1989, când s‐a cerut
înlăturarearegimuluipoliticexistent29;pregătireaarmateifațăde
oposibilăagresiunemilitarălagranițadevest,dinspreUngaria;
manipulareapopulațieidecătreregimulCeaușescucuprivirela
evenimenteledinTimișoara; reacția armatei pe timpul revoltei
populare; reflectarea în presa străină a evenimentelor din
România;pozițiaoficialăastateloreuropenefațăderevoltapopu‐
lației din Timișoara; rapoarte ale serviciilor de informații
româneștidesprepersoanecareaudistrusșiincendiatmagazine
pentruincitareaforțelordeordineșipopulațieiînzilelede16‐18
decembrie1989;refuzulUniuniiSovieticedeaintervenimilitar
în România, la sugestia guvernelor din Statele Unite, Franța și
Anglia,careși‐auexprimat”înțelegerea”30lorpentruoastfelde
acțiune.
Un foarteutil volumdedocumenteaapărut subegidaAso‐
ciației Luptătorilor Timișoreni Arestați la Revoluție, cu titlul
ALTAR1989.Revoluțiadindecembrie:primiipași31, în caresuntdescrisefapteșievenimentedinzilelerevoluțieidelaTimișoara,
înmoddeosebitîmprejurărileîncareaufostarestațiparticipanții
lademonstrațiișiexperiențatrăitădeaceștiapeperioadaîntem‐
nițării și anchetelor. Volumul este construit în oglindă, pe de o
partesuntdeclarațiilecelorarestați,decealaltăparte,suntdecla‐
rațiile procurorilor care au făcut anchetele preliminare. Do‐
cumenteleincluseînvolumdezvăluiecomportamentulextremde
agresivalstructurilordeforțăfațădedemonstranți,deciziaauto‐
ritățilordeareprimarevoltelepopulareprinoricemijloc,inclusiv
violență armată, dar și hotărârea demonstranților de a lupta
pentrulibertateșioviațădemocratică.Înziuade16decembrie
1989 împrăștiereamanifestanților s‐a făcut cu utilizarea tunu‐
rilorcuapă,intervențiacubastoaneșibâteaforțelorMinisterului
deInterneșiarestareaparticipanțilorlaacțiuniledeprotest,dar
29Ibidem,p.18830Ibidem,p.684.31ALTAR,AdrianKali(editor),Timișoara,EdituraPardon,2008.
188|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
în zilele următoare s‐a ordonat să se tragă împotriva
demonstranților, în paralel cu arestarea lor32. Arestarea fără
mandatlegalapeste800decetățeni,dintrecarecirca140erau
minori,încălcareagrosolanăacadruluilegaldecătreautorităților
implicateînanchetă,audeterminatautoritățilecomunistelocale
să găsească justificarea acestor arestări prin încercarea „de a
plăsmuiunsuportjuridiclaviitoareapedeapsăainsurgenței”33.
Din declarațiile arestaților rezultă că au fost anchetați prin
metode barbare și nu „umane”, fiind bătuți, amenințați, supuși
unei puternice presiuni psihice34. Declarațiile procurorilor
implicațiînanchetareacelorarestațiabuzivsuntevidentcosme‐
tizate,fiind„atinșideoamneziesubită”referitoarelametodelede
anchetare.Procurorii, incorpore,seexonereazădeorice impli‐
careînacțiuniledeforțăîndreptateîmpotrivademonstranțilorși
exclud în totalitate caracterul represiv al anchetelor.Maimult,
unele declarații surprind prin nota de compasiune față de cei
arestați,chiarde„solidarizare”cudemonstranțiiarestați35.Valoa‐
readocumentarăavolumuluiestedatădeaceastăreconstituire
înoglindăarevoluțieitimișorene,carepermitecercetătoruluisă
aibăperspectivediferiteasupraaceleiașirealități,atâtdinpartea
victimei,câtșiaopresorului.
Cercetătorulareladispozițieundocumentextremdeimpor‐
tantpentrurevoluțiaromânădinanul1989șianumestenograma
înregistrată, cu procesul și execuția cuplului Nicolae și Elena
Ceaușescu,inclusînmaimultelucrărișisupusunorinterpretări
totaldiferite.ManoleAuneanuîlpublicăînanul1991subtitlul
Procesul Ceaușeștilor. Documente istorice36 considerând căprocesulpoliticintentatluiNicolaeșiElenaCeaușescudeșieste
„singular în întreaga panoplie a revoluțiilor antitotalitare din
centrulșiestulcontinentuluieuropean”,afostjustificatpentrucă
32Ibidem,p.20.33Ibidem,p.7.34Ibidem,pp.15‐121.35Ibidem.36ManoleAuneanu,ProcesulCeaușeștilor,EdituraExcelsiorC.A.,București,1991.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|189
a influențatdecisiv „soartaRevoluției române”37.DorianMarcu
folosește stenograma procesului cuplului Nicolae și Elena
CeaușescuîncarteaMoarteaCeaușeștilor38,alăturideinterviurilerealizatecugeneralulVictorAtanasieStănculescușiGeluVoican
Voiculescu,personaje‐cheiealeorganizăriișidesfășurăriiproce‐
sului.Autoruljustificăcaracterulexpeditivșisumaralprocesului
prin descrierea condițiilor „excepționale” în care s‐a derulat și
susținecăprocesulcupluluiNicolaeșiElenaCeaușescunuaputut
deveni un „Nürnberg românesc”39 datorită teroriștilor care
opuneauo„rezistențăacerbă”40.TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc
șiIonBanuanalizeazădesfășurareaprocesuluidelaTârgovișteîn
lucrarea Procesul Ceaușescu41. Autorii consideră că procesul șiexecuția cupluluiNicolae și ElenaCeaușescu, hotărâtăde către
TribunaluluiMilitarExcepționalde laTârgoviște,a fosto„mas‐
caradă”,un„procesilegal”,o„înscenarejudiciară”carerămâneo
patăpentrujustițiaromână42.Înconcluzieseimpune,susținauto‐
rii cărții, rejudecarea procesului cuplului Nicolae și Elena
Ceaușescuprintr‐un„procesechitabilșiimparțial”,nuînscopul
dereabilitareacupluluidictatorial,cipentru„dreptulpoporului
românlaadevărșijustiție”43.Aceastăsituațieesteemblematică
pentruistoriografiatemei,cândacelașidocument,evenimentsau
acțiunecunoașteinterpretăriextremdediferite.
Culegerea de documente Revoluția Română în Dobrogea44,elaborată de istoriculMarian Cojoc, are o importanță de netă‐
găduit,prinfaptulcăesteprimalucraredeacestgencarepuneîn
circuitul istoriografic documente declasificate, referitoare la
37Ibidem,p.6.38 Dorian Marcu,Moartea Ceaușeștilor, București, Editura Excelsior S.A.,1991.39Ibidem,p.5.40Ibidem,pp.20‐21.41 Tana Ardeleanu, Răzvan Savaliuc, col. Ion Banu, Procesul Ceaușescu,EdituraZiua‐OmegaPressInvestment,București,1996.42Ibidem,p.7‐8.43Ibidem,pp.130‐131.44 Marian Cojoc, Revoluția Română din Decembrie în Dobrogea, EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2011.
190|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
desfășurarearevoluțieidindecembrie1989,proveninddinarhiva
fostelor trupe de securitate, în prezent trupele de jandarmi.
Învolumsuntincluse65dedocumente:notetelefonice,rapoarte,
ordine,adreseemisedeunitățiledesecuritatereferitoarelaacțiu‐
niledesfășuratedeacesteaîntimpulrevoluțieidindecembrieîn
Dobrogea și județele Brăila, Galați, Vrancea, Ialomița, Buzău și
Călărași,zonăaflatăînrazaderesponsabilitateaBrigăzii21,din
Trupele de Securitate. Autorul consideră că „puține sunt între‐
prinderile elaborate în metru științific din perspectivă istorio‐
grafică întemeiată”, care au contribuit la aflarea adevărurile
revoluției.Publicareadocumentelordinvolumulsusmenționat
contribuie laprocesuldeclarificareasupraunor „incertitudini”
referitoarela„acțiuniletrupelordesecuritatedesfășurateînacea
încordată secvență istorică” și pentru a „devoala realități
neîndoielnice și indubitabile (…), alungând astfel suspiciunile
legatedemisiunilerealealetrupelordesecuritateatunci,nudoar
înDobrogea,cișilanivelulrestuluițării”45.Demersulistoriografic
realizatdeistoriculMarianCojocajutălaomaibunăînțelegerea
misiunilor și modului de acțiune a unei structuri militare
importante, din cadrul Ministerului de Interne, completează
cunoașterea evenimentelor înregistrate în decembrie 1989 în
Dobrogea și oferă o altă perspectivă privind implicarea acestei
instituții represive înrevoluțiaromână.Documentele incluse în
volumvorsădemonstrezecăopartedinefectiveleMinisterului
deInterne,încazulprezentatunitățiledincompunereaBrigăzii
21aTrupelordesecuritate,auîndeplinitdoarmisiunidepazăși
apărareaunorobiectiveșinuauparticipatlareprimarearevo‐
luției.Nuanțareaestenecesară, iardemersulesteutilcercetării
istoriografice. Într‐adevăr, înmulteorașemaridin țarănus‐au
desfășuratînperioada16‐22decembrie1989acțiunideprotest,
motivpentrucareforțeledinstructuraMinisteruluideInternenu
auintervenitînstradă,daracestesituațiiparticularenumodifică
cu nimic misiunile represive ale acestui minister. Nu poate fi
ocultat faptulcăMinisterulde Interne,alăturideSecuritate,au
45Ibidem,pp.25‐26.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|191
reprezentatinstituțiilederepresiunefundamentalealeregimului
politic care s‐a prăbușit în 1989, iar acțiunile desfășurate în
perioada16‐22decembrie1989împotrivademonstranțilorsunt
deoevidențăcarenumainecesităafidemonstrată.
Un număr foarte mare de documente rezultate din desfă‐
șurareaProcesuluide laTimișoaraau fostpublicate încolecția
Documente89.Procesulde laTimișoara46, încadrulunuiampluproiect de transcriere și editare care a durat aproape 13 ani.
Grație eforturilor depuse de editori, precum: Miodrag Milin,
Traian Orban, Gino Rado, Silvia Bugaru, Doina Magheți, Liza
Kratchwill ș.a. au fost transcrise câteva sute de casete audio și
publicatenouăvolume,cupeste5300pagini47,încaresuntredate
declarațiile foștilor demnitari comuniști și ale ofițerilor din
Securitate și Miliție participanți la represiunea din decembrie
1989 de la Timișoara, precum: Ion Coman, Tudor Postelnicu,
Radu Bălan, Matei Ilie, Cornel Pacoste, Emil Macri, Filip
Teodorescu,AnastasiuGabriel,GhircoiașGheorghe,PopescuIon,
Sima Traian, Deheleanu Ion, Radu Tinu ș.a. Probele puse în
discuțieșiadministrarealorîncadrulprocesuluidelaTimișoara
ocupă un loc important în cunoașterea și interpretarea eveni‐
mentelordindecembrie1989,întrucâtinculpațiiaufostfactori
responsabili, cu o participare nemijlocită în acțiunea de repri‐
mare a revoltei. Este ușor sesizabilă schimbarea ulterioară a
declarațiilordatede inculpați fațădecele inițiale. Înasemenea
circumstanțe,modificarea semnificativă a conținutului declara‐
țiilor făcută de inculpați în timpul procesului sugerează o
încercare abilă de reinterpretare a evenimentelor, o contextua‐
lizare a răspunderii directe, iar analiza lor comparativă devine
necesarășiutilăpentruistorici.
46Documente 89‐Procesul de laTimișoara, vol. I, II (2004), III (2005), IV(2006), V (2007), VI (2008), VII, VIII (2009), IX, Asociația MemorialulRevoluției16‐2decembrie1989,Timișoara.47ProcesuldelaTimișoara:audiereaîncadrulurmăriripenaleacelor21+4inculpați,GinoRado(ed.),Timișoara,EdituraMemorialulRevoluției1989,2013,p.7.
192|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Un loc important din istoriografia consacrată revoluției
române îl ocupă lucrările consacrate clarificării evenimentelor
careauduslaprăbușirearegimuluipoliticceaușistîndecembrie
1989.
Sub presiunea opiniei publice interne vital interesată de
aflareaadevăruluidespre revoluțiadinanul1989,Parlamentul
românacreatocomisiespecialăpentruinvestigareaevenimen‐
telorcareauduslacăderearegimuluipolitic,condusdeNicolae
Ceaușescu,îndecembrie1989.La16iulie1991afostconstituită
ComisiasenatorialăprivindacțiuniledesfășurateînRevoluțiadin
Decembrie1989,subpreședințiasenatoruluiSergiuNicolaescu.
În baza unor hotărâri luate în anii 1992 și 1993, comisia și‐a
reluat activitatea sub conducerea senatorului Valentin
Gabrielescu. Investigațiile s‐au desfășurat pe perioada a două
legislaturișiformafinalăaRaportuluisenatorial48afosttermi‐
natăabiaînseptembrie1996,fiindsemnatădoardeșaptedincei
unsprezecemembriaicomisiei(senatoriiMirceaVâlcu,IonPop,
Victor Apostolache, Ionel Achimoaie, Ilie Plătică, Gheorghe
Raboacă și Sergiu Nicolaescu). Ceilalți patru membri (Șerban
Săndulescu, Valentin Gabrielescu, Hosszu Zoltan, Popescu
Necșești) nu au semnat raportul respectiv și și‐au prezentat
opiniileînanexeseparate.
VolumulIalRaportuluiComisieisenatorialeprivindacțiunile
desfășurate înRevoluția dinDecembrie 1989 cuprinde investi‐
gațiilefăcutedemembriicomisieireferitoarelaprincipaleleetape
șievenimentealerevoluțieiromâne,precum:contextulinternși
internațional în care s‐au încadrat acțiunile revoluționare din
decembrie 1989 (pp. 3‐35); rolul și influența mass mediei
internaționaleîndeclanșareașidesfășurareaevenimentelordin
decembrie 1989 (pp. 36‐51); Timișoara‐începutul revoluției
române din decembrie 1989 (pp. 52‐149); București‐etapa
hotărâtoare pentru victoria revoluției române (pp. 150‐285);
48 Arhiva Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, RaportulComisiasenatorialăprivindacțiuniledesfășurateînRevoluțiadinDecembrie1989,vol.I‐II.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|193
evenimenteledesfășurateînperioada16‐31decembrie1989în
municipiul și județul Cluj (pp. 286‐353); evenimentele desfă‐
șurateînperioada16‐31decembrie1989,înmunicipiulșijudețul
Sibiu(pp.354‐383);evenimenteledesfășurateînperioada16‐31
decembrie 1989, în alte orașe ale țării (pp. 384‐501); unele
considerațiiprivinddezinformareașidiversiuneapsihologicăși
radioelectronică(pp.501‐540);uneledateși informațiiprivind
fenomenulterorist(pp.541‐570).Dupăfinalizareaaudierilorși
cercetarea documentelor, a fost redactat raportul comisiei
senatorialeîncaresearatăcă:a)prăbușirearegimuluiCeaușescu
s‐aînscrisînprocesulgeneralest‐europeanaflatîntr‐oderulare
accelerată,fiinddoritășireclamatădetoatecentreledeputereale
politicii mondiale (p. 3); b) presa scrisă și vorbită străină a
exercitatointensăactivitatepentrudestabilizăriițăriișicrearea
condițiilorînvederearăsturnăriiregimuluidictatorial(p.36),dar
revoluția din decembrie este opera poporului român și nu un
produsdeimportalinstituțiilordeinformațiiînmassmediadin
străinătate(p.50);c)revoluțiadelaTimișoaraesteatimișoreni‐
lor,careautransformatorevoltăanemulțumițilorîntr‐orevoluție
anticomunistă(p.59), iardacăaexistatoconjurație „șisigura
existat, atunci trebuie recunoscut că Revoluția a confiscat
conjurația” (p. 149); d) laTimișoara cei care au tras împotriva
demonstranților au fost „mai întâi organele Ministerului de
Interne și cele ale ordinii publice (securiști în civil, trupe de
securitate, trupe de grăniceri), activiști de partid înarmați,
ulterior forțe aparținând MApN și chiar gărzile patriotice”
(p.140);e)evoluțiaevenimenteloraconfirmatcăînBucurești„se
face istoria neamului” (p. 150), pentru că hotărârea mulțimii
revoltatedinCapitalăaprovocatfugaluiNicolaeCeaușescu,ceea
a însemnat victoria revoluției române; f) acțiunile dedezinfor‐
mare, de diversiune psihologică și radioelectronică din timpul
revoluției au fost executatede forțenecunoscute, dupăplanuri
pregătitedintimp,bineconduseșipuseînaplicare(pp.501‐503);
g) analiza fenomenului terorist arată ca fiind „indubitabilă”
prezențașiacțiuneaforțelorstrăinepeteritoriulstatuluiromân
194|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
care au dezvoltat un torent de acțiuni destabilizatoare, de
diversiuneșirăzboielectronic(pp.543‐568).
Volumul al II‐lea al raportului senatorial privind acțiunile
desfășurate înRevoluțiadinDecembrie1989cuprindeopiniile
separatealesenatorilorValentinGabrielescu,ȘerbanSăndulescu,
Gheorghe Răboacă, Popescu Necșești și Hosszu Zoltan, privind
evenimentele de la Timișoara, fenomenul terorist, evaluarea
situației interneși internaționale,solicitareaajutoruluisovietic,
procesul și execuția cuplului dictatorial. Senatorul Valentin
Gabrielescurespingeconcluziacă„revoluțiaromânăaconfiscat
conjurația” și, din contră, susține că revoluția română a fost
denaturatăprinfaptulcăputereaa„intratimediatînmâinileunor
comuniști din eșalonul al doilea”. Prin urmare, Valentin
Gabrielescuoferăo altă cheiede lectură a evenimentelor. Con‐
textul intern și internațional existent la sfârșitul anului 1989
sugera că singura caledeurmatera „aceeaa ieșirii în stradă a
maselorpopulare”, cualegerea „conștientăa risculuiasumat în
fața unor acțiuni represiv‐polițienești”, întrucât „statul totalitar
dobândiseostructurăpolițieneascăavansată,bazatăpeteroare”,
situațieîncarenu„eraposibilăodetronareavechilorstructuri
totalitarepecaleaunorevenimentepașnice”.Victoriarevoluției
delaTimișoaraadat„impulsul”necesarridicăriiampleamaselor
din celelalte orașe ale țării, culminând cu „ridicarea efectivă la
luptă a populației din București care a determinat în data de
22.12.1989 fuga rușinoasă a cuplului dictatorial”. În paralel, a
existatungrupconsistentdemilitari și civili, „marginalizațide
Ceaușescu”,carea„plănuitînlăturareaprinforțăadictatorului”.
Înviduldeputereapărutdupăfugacupluluidictatorial,grupul
respectiv,condusdeIonIliescu,apus„mânapeputere”după„un
plan bine gândit” confiscând astfel Revoluția română (pp.4‐8).
Grupul de senatori reprezentați de Valentin Gabrielescu a
elaboratunraportseparatprivinddesfășurareaRevoluțieidela
Timișoara. La întrebarea cheie referitoare la responsabilitatea
celor care au participat la represiune armată se afirmă urmă‐
toarele:„LaTimișoaras‐atrasîndemonstranți:obunăpartedin
ceicareauposedatarmamentșimuniție.Înprimulrând,organele
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|195
M. I.‐ului și cele ale ordinii publice (securiști în civil, trupe de
securitate,trupedegrăniceri,forțedemiliție),activiștidepartid
înarmați,ulteriorforțeaparținândM.Ap.N.șichiarG.P.,precumși
altepersoaneînarmate(profesioniștiînmânuireaarmelor).Dar
unlucrutrebuiereținutșiîlconsiderrelevant:forțelearmatenu
au executat foc comandat în plin, înmanifestanți” (pp. 90‐91).
A fost redactată și opinia separată a senatorilor Valentin
Gabrielescu, ȘerbanSăndulescu șiHosszuZoltan, cu „privire la
reținerea, procesul și execuția cuplului dictatorial”, în care se
constatăcănuexistăundosaralacestuiproces,întrucâtlipsesc
documente obligatorii, esențiale pentru un asemenea dosar,
precum:declarațiileinculpaților,interogatoriulacestora,actulde
urmărirepenalăetc.Înconsecință,ceitreiparlamentariafirmăcă
„prin modul cum a fost organizat se poate concluziona că
„procesul” n‐a fost decât o farsă prin care s‐a căutat înșelarea
opinieipublicedințarășistrăinătate,ascundereasuboaparentă
legalitate a deciziei de lichidare fizică a soților Ceaușescu”
(pp.150‐151).Afostformulatăoopiniediferităprivindsolicitarea
deajutorsovietic.Pebazadocumentăriifăcuteșiaudieriimartorilor,
senatoriiV.Gabrielescu,IonelAchimoaie,H.Zoltan,Ș.Săndulescuși
Popescu Necșești susțin că „noul nucleu de putere a solicitat
telefonic ajutor unor forțe străine în lupta contra teroriștilor”
(p. 162). Referitor la fenomenul terorist, senatorul Valentin
Gabrielescunuexcludeexistențaacestuialanivelulunor„indivizi
înarmați care cu intenție au acționat pentru a provoca panică
diversiuneșiteroare”,caricaturizându‐llanivelulunor„fanatici,
demenți,bețivi” și eliminăposibilitateaexistențeiunei „organi‐
zațiiabsoluteoculte”șiauneiacțiuni„ordonatășicoordonată”cu
scopterorist(p.143).SenatorulUDMR,HosszuZoltanarepreten‐
țiasăsusținăcăconcluziilelui„suntgeneralvalabilepentrutoată
țara”. Principalele idei susținute de Hosszu Zoltan sunt urmă‐
toarele:a)„curajulieșitdincomun”alluiLászlóTőkés,suficient
„mediatizat”, a fost „pilduitor” pentru declanșarea unei revolte
publiceșicolectiveîmpotrivaregimuluiîntr‐oțarăcaracterizată
deodizidențăinternă„slabă”șidominatăde„psihozafricii”;b)
revoluțianuaexistatdecâtpânăla22decembrie1989șinumai
196|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
laTimișoara,Arad,Lugoj,Reșița,Cluj,BrașovșiTârguMureș;c)
„nu se poate vorbi de un amestec străin în evenimentele din
decembrie1989”,dar„interesulcrescutalunorserviciidespionaj
pentru(...)țaranoastră”afost„firesc”;d)„pericolulmaghiarafost
o invenție a clicii lui Ceaușescu”, iar „alarmarea armatei cu
indicativul „Radu cel Frumos” (...) a fost o acțiune pripită și
inutilă”;e)dupăfugaluiNicolaeCeaușescudinsediulC.C.alP.C.R.
aînceputo„cursăcontracronometru”pentruputere,iartrecerea
grupuluiIonIliescupelaM.Ap.N.afost„decisivăpentrupreluarea
puterii”.HosszuZoltanexcludeoriceipotezăprivindfenomenul
terorist,prezențaunorserviciideinformațiiînevenimenteledin
România,diversiuneainformaționalășirăzboiulradioelectronic.
În opinia aceluiași senator, acțiuni specificate mai sus au fost
consecințadeclanșăriiplanuluideacțiuneal„doctrineiceaușiste
de război al întregului popor” (pp. 281‐289). În logica acestei
concluzii fenomenul terorist, cucomponentelesaleviolente,de
diversiune și război electronic nu a fost altceva decât un „plan
diversionist”intern,unrăzboialromânilorîmpotrivaromânilor.
Prezentareaacestorconcluzii,apunctelordevedereseparateale
unor membri din comisia senatorială, interpretările dirijate
politic,ideologicșipropagandisticpotcontribuilaanalizadinmai
multeunghiuriaevenimentelordindecembrie1989,cucondiția
să nu se urmărească ocultarea adevărului și denigrarea adver‐
saruluipolitic.Politizareaprocesuluideinvestigareaainfluențat
obiectivitatea acțiunii de dezvăluire și explicare a resorturilor
intime ale evenimentelor din decembrie 1989. Interpretarea
partinicăadovezilor istoriceși amărturiilor celoraudiaținua
oferitoconcluzieclară,cidimpotrivăacircumscrisevenimentele
dindecembrie1989fie încategoriarevoluției, fiea lovituriide
stat,pregătitădininteriorsaudinafară,fiecarepartesusținându‐
și”parteasadeadevăr”.
Activitatea desfășurată în comisiile de investigare a eveni‐
mentelordindecembrie1989decătresenatoriiȘerbanSăndulescu
și SergiuNicolaescu s‐a concretizat prin publicarea concluziilor
personale asupra revoluției române în lucrări separate:
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|197
Decembrie89.Lovituradestataconfiscatrevoluțiaromână49 șiCarteaRevoluțieiRomânedinDecembrie198450.
ȘerbanSăndulescucontestăînvolumulDecembrie89.Loviturade stat a confiscat Revoluția Română obiectivitatea raportuluisenatorialîntrucât„spunepreapuțindespreesențaacțiunilorși
dedesubturilor care le‐au generat” și drepturmare și‐apropus
”să lămurească natura reală a evenimentelor din decembrie
1989”și,înacestfelsăcontribuiela”împiedicareaunoreventuale
mistificărialeistorieicontemporanealepoporuluiromân,simi‐
larăcuceacomisăînprivințaactuluidela23August1944”.51În
urmaaudieriia213persoane‐înalțidemnitaricomuniști,ofițeri
dinSecuritate,dinstructurileMinisteruluiApărăriiNaționale,etc.
‐(asuprasinceritățiiacestordeclarațiiautorularemarirezerve)
și a analizei documentelor provenind de la diferite ministere,
ȘerbanSăndulescufaceoseriedeconsiderațiiprivindpregătirea,
declanșarea și desfășurarea revoluției române din România,
subliniind faptul că Nicolae Ceaușescu a știut și a luatmăsuri
pentru combaterea unei eventuale lovituri de stat de sorginte
sovieticăîmpotrivasa,iarînlăturarealuiadeclanșatluptapentru
puteredintre„puciști”.AutorulsusținecălaBucureștis‐aprodus
oloviturădestat lacareaucontribuitșiunele”serviciistrăine,
CIA, Mossad, serviciul maghiar de spionaj AVO”. În opinia sa,
forțele care au contribuit la planul de răsturnare a lui Nicolae
Ceaușescuaufost:”poporulromânacăruisuferințăajunsesela
capătul răbdării”, dar un rol aparte l‐a avut și dispozitivul de
agențiautohtoniaiGRUșiKGBde„circa10.000membri”,precum
șicei„aproximativ40.000deagențisovieticivenițisubformăde
turiști” care au „împânzit întreaga țară”, în decembrie 198952.
Șerban Săndulescu apreciază că războiul electronic a fost o
49 Șerban Săndulescu,Decembrie89.Loviturade stata confiscat revoluțiaromână”,EdituraOmegaPress,București,1996.50SergiuNicolaescu,CarteaRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,EdituraIonCristoiu,București,1999.51ȘerbanSăndulescu,op.cit.,pp.6‐852Ibidem,p.42‐44.
198|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
„realitate obiectivă, confirmată de nenumărate depoziții”53.
Argumentațiavolumului incrimineazăputereapolitică instalată
laconducereastatuluiromândupădecembrie1989dedeturnare
a sensului și scopurilor revoluției, de confiscare a revoluției
românecusprijinulforțelorstrăineșicusacrificiulviețiia942de
româniucișidupă22decembrie1989.
Sergiu Nicolaescu a considerat ca „o datorie față de țară”
publicarea volumuluiCarteaRevoluțieiRomâne.Decembrie89 ,pentruaspune „căexistăunsinguradevăr: faptul căRevoluția
română aparține poporului”54. Convingerea fermă a autorului
este că „Revoluția din decembrie 1989 este opera poporului
românșinuunprodusdeimportalserviciilordeinformațiidin
străinătate”55.Caurmare,„inamiciirevoluției”,suntceicaresusțin
„teza absurdă a loviturii de stat” și neagă în „egală măsură
teroriștii,șiaberant,diversiunearadioelectronicăsauintervenția
străină”56.Politicianismul,demagogiașidenigrareaadversarului
politic au denaturat profund dialogul puterii cu opoziția în
procesul de investigare a evenimentelor din decembrie 1989.
Acceptarea sau negarea revoluției, a fenomenului terorist, a
dezinformăriișirăzboiuluiradioelectronic,aintervențieistrăine,
aaltoracțiunipetrecuteînRomâniașiînțărilevecinelasfârșitul
anului1989,nucontribuielaaflareaadevărului,cimaidegrabă
aratăcâtdeactualesuntîncăintereseleunorpersoane,grupuri,
instituțiișițărifațăderevoluțiaromânilordindecembrie1989și
adevărurilesale.
Obibliografieinteresantăpentrucercetareaistoricăoconsti‐
tuielucrărilecarepromoveazăpozițiainstituțiilordeforțăimpli‐
cate înevenimenteledindecembrie1989, reflectândversiunile
proprii referitoare la acțiunile desfășurate în acele zile de foc.
ParticipareaefectivelorMinisteruluide Interne laevenimentele
dindecembrie1989estedescrisă în lucrările:Șasezilecareau
53Ibidem,p.73.54SergiuNicolaescu,CarteaRevoluției...,op.cit.,p.14.55Ibidem,p.42.56Ibidem,pp.13‐14.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|199
zguduitRomânia.Ministeruldeinterneîndecembrie198957șiAnulNousenașteînsânge58.Publicareacelordouăvolumeafostmoti‐vatădedorințadearăspunde”unoracuzațiinedrepteșipripit
formulate” printr‐o ”documentare sistematică, susținută cu
rigoarea unei veritabile cercetări judiciare”59. În primul volum
suntprezentatefoartesumaraspecteleprivindimplicareaefec‐
tiveloracesteiinstituțiiînrepresiuneapetrecutăînperioada16‐
22 decembrie 1989. În cazul revoluției timișorene, forțele din
structura acestui minister nu au o implicare în reprimarea
violentăademonstranțilordinzilelede16‐18decembrie1989,
deoarece „unitățile Ministerului de Interne” abia în dimineața
zileide18decembrie1989„auprimitordinde înarmare”60, în
concluzieîntreagaresponsabilitaterevinearmatei.Osubstituire
evidentăarealității,devoalatădedocumenteșimărturiileapeste
840dedemonstranți arestați,umiliți și bătuțibestial în sediile
Miliției,Securitățiișipenitenciar.Volumulaldoilea,construitîn
logica aceluiași discurs, descrie în detaliu doar acțiunile,
petrecute în perioada 22‐31 decembrie 1989, conform cărora
efectivele amintitului minister au devenit victime ale confrun‐
tărilor cu teroriștii și armata. Construcția internă a celor două
lucrări,manieraîncareaufostselectateșiprezentateacțiunileși
implicarea structurilorMinisteruluide Interne în evenimentele
din decembrie 1989 acreditează ideea că prin ”curajul”,
”conștiințașidemnitatealorderomânișimilitari”,forțeleacestei
instituții nu s‐au lăsat angajate într‐un „joc care să permită
ulterior culpabilizarea lor”. Autorii vor să acrediteze ideea că
aceastăinstituțienuaavutcaracterrepresivîntimpulregimului
comunist, ci de apărare și respectare a legalității. În concluzie,
”în decembrie 1989 forțele Ministerului de Interne nu și‐au
57ȘasezilecareauzguduitRomânia.MinisteruldeInterneîndecembrie1989.Pledoariepentruistorie,coordonatorgeneraldedivizieIonPitulescu,vol.I,București,1995.58AnulNousenașteînsânge.MinisteruldeInterneîndecembrie89.Pledoariepentruistorie,vol.II,EdituraUniversalPan,București,1998.59ȘasezilecareauzguduitRomânia,op.cit,p.8.60Ibidem,p.95.
200|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
jucat rolul de organ represiv al puterii, al statului”, în timp ce
”partenerii” de acțiune, armata și procuratura, au oferit un
exemplude ”zeloasăslujireacauzeidictatorului”61.Caurmare,
”incriminarealucrătorilordinunitățileM.I.”s‐afăcutpentrufapte
decare sunt responsabile alte structuride forțăale statului, în
specialarmata.ReferitorlaimplicareaunitățilorMinisteruluide
Interne,lareprimarearevoluțieidelaTimișoara,seprecizeazăcă
participarea la reținerea a 832 de persoane, la operațiunile
inumanede incinerareacelor40decadavreși la trimiterea în
judecatăaunorrevoluționaris‐afăcutînprezențaprocuraturii,
deci s‐a acționat în temei legal, responsabilitateapentru legali‐
tateaacțiunilorrespectiverevineacesteiadinurmă62.Oexplicație
circumscrisăaceleiașilogiciestedatășiatuncicândsevorbește
despre”activitateaforțelordeordine”desfășuratăpentrurepri‐
marearevoluțieidinBucurești.Sesubliniazăfaptulcăefectivele
Ministerului de Interne trimise înmisiunea de reprimare s‐au
”aflat într‐o situație insolită”.Drepturmare, ”presiuneapsihică,
permanentateamădeanufiagresațieiînșișisaudeafiacuzați
căaupactizatcu”inamicul”auindusostaregeneralădesures‐
citare [...] pe care a accentuat‐o lipsa unor informații reale,
manipularea efectivă și colectivă căreia le‐au căzut victimă”.
Așadar ”starea de surescitare”, ”presiunea psihică” și ”perma‐
nentateamădeanufiagresați”,auobligatefectiveleMinisterului
deInternesătragăîmpotrivademonstranților,săaresteze1245
depersoaneșisăleducăîndetențielapenitenciarulJilavașiîn
unitățiledemilițieșisecuritatedinBucurești,săcomităactede
agresiunefizicăîmpotrivapopulațieiieșităînstradă.Concludentă
estemențiuneaconformcăreiaactivitateadereprimareaacțiu‐
nilor revoluționare „nu a exclus unele abuzuri – regretabile,
condamnabile‐darnesemnificative(subl.ns.)subaspectulgravi‐tății și amplorii lor, în condițiiledate”, abuzurile fiindmaimult
rodulacțiuniiunorsubofițerișiofițericareaufăcutexcesdezel.
Lucrarea are un evident caracter partizan și oferă justificări
61Ibidem,p.420.62AnulNousenașteînsânge,op.cit.,pp.419‐420.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|201
pentru toate acțiunile desfășurate de Ministerul de Interne în
decembrie 1989, inclusiv pentru reprimarea revoluției române
din perioada 16‐22 decembrie 1989, întreaga argumentație a
autorilorfiindconstruităînacestscop.Indiscutabilcămărturiile
demonstranțilorrăniți,agresațișiarestațilaTimișoara,București
șialtelocalitățidințarăînzilelerevoluțieioferăoaltăperspectivă
asupra acțiunilor desfășurate de efectivele Ministerului de
Interne.
Serviciul Român de Informații în calitate de instituție suc‐
cesoare a fostei Securități, a publicat într‐un document foarte
detaliatRaportul Serviciului Român de Informații despre eveni‐mentele din decembrie 198963. Raportul SRI are un discursalunecosșiambiguu,cumultesubînțelesurișinuanțe,vorbește
desprerevoltăpopularășidepremeditareexternă,deconspirație
internășiexternă,darșidespreorevoluție„pură”64.Documentul
afostelaboratînperioadacândlaconducereaServiciuluiRomân
de Informații se afla VirgilMăgureanu, un personaj prezent în
prim planul evenimentelor din decembrie 1989, ceea ce gene‐
reazăosuspiciunefireascăasupraobiectivitățiiacestuiraportși
aconcluziiloroferite.FaptulcăatâtServiciulRomândeInformații,
cât și Ministerul de Interne, au evitat folosirea cuvântului
„revoluție”întitulaturalucrărilorpublicate,poatesubliniafaptul
că, înviziuneaacestor instituții, conceptulrespectivnureflectă
adevărul despre evenimentele petrecute înRomânia îndecem‐
brie1989.
Implicareainstituțieimilitareînevenimenteledindecembrie
1989esteprezentatăînvolumulArmataromânăînRevoluțiadinDecembrie 198965, apărută în două ediții în anul 1994 și anul1998. Argumentația lucrării, susțin autorii, este rezultatul unei
”atente munci de adunare, sintetizare și interpretare”, a unui
63 Raportul Serviciului Român de Informații despre evenimentele dindecembrie1989,edițieelectronică.64RuxandraCesereanu,op.cit.,pp.148‐150.65ArmataromânăînRevoluțiadinDecembrie1989.Studiudocumentar,edițiaaII‐arevăzutășicompletată,CostacheCodrescu(coord.),RaduOlaru,MirceaSeteanu,ConstantinMonac,EdituraMilitară,București,1998.
202|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
volumimpresionantdedocumente,dateșiinformațiiprovenite
dinArhiveleMilitareRomâne,fondulDecembrie1989,dinrapoar‐telecomisiilorsenatorialepentrucercetareaevenimentelordin
decembrie 1989, ale Serviciului Român de Informații, ale
Parchetului Militar, precum și din lucrările publicate în țară și
străinătateconsacraterevoluțieiromâne.Seprecizeazăcălucra‐
reanuși‐apropus„săaperearmata”,întrucâtaceastăinstituțienu
arenevoiesăsedisculpe,pentrucă„nuafăcutnimicdecaresăse
teamă,săodezonorezeșidecaresă‐ifie,azi,rușine”66.Motivația
lucrăriiaapărutdinnecesitatedeasedaunrăspunsdocumentat
laacțiunilededenigraredesfășurateîmpotrivaarmateiromâne
decătre„fostelestructuriM.I.carenudorescnicipedeparterele‐
vareaadevărului”,deoseriedefoștiofițeri„aparținândacelorași
structuriinformativeșideopresiunealevechiuluiregim”care,în
loc „să înfățișeze rolul, locul șiacțiunile instituțiilor respective”
acreditează ideea că „ în decembrie 1989 securitatea, miliția,
U.S.L.A. etc. nu au fost implicate, ori au avut un rol minor,
răspunderea pentru victimele care au căzut atunci revenind
exclusiv armatei”67. Autorii precizează că volumul nu are scop
polemic,nuîșipropunesăincriminezealteinstituții,ci„punepreț
perelevareafaptelor,așacums‐aupetrecutatunci”68.Carteanu
sevreaoistoriearevoluțieiromâne,efortulautorilorfiindcon‐
centratasupradescrieriiatitudiniiefectivelor,adeciziilorluatede
comandanți și aacțiunilordesfășuratedearmată îndecembrie
1989. În capitolul consacrat acțiunilor desfășurate în perioada
16‐22decembrie1989suntanalizatetreichestiuniesențialecare
au influențat atitudinea armatei: efectele propagandei oficiale
referitoarelapericoluluneiintervențiimilitarestrăineîncoope‐
rarecuelementeteroriste,șovineșiiredentistecare„urmăreau
dezmembrareațării”;informațiileplauzibileșiverificabileaflate
deconducereaarmateiprivindpregătireauneiagresiuni împo‐
triva României dinspre Ungaria; acțiunile efectivelor militare
66Ibidem,p.477.67Ibidem,pp.477‐478.68Ibidem,pp.12‐13.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|203
scoase înstradă împotrivademonstranților.Autoriisusțincă în
perioada16‐22decembrie1989efectiveleMinisteruluiApărării
Naționale„audesfășurat,înexclusivitate,acțiunidedescurajare
și temperare a grupurilor agresive, de blocare a arterelor de
circulație[…],deprotecțieaobiectivelormilitareșicivilesaude
autoapărare”69.Înacestecircumstanțe,seevidențiazăfaptulcăla
Timișoara,ClujNapocașiTârguMureșdemonstranțiiauprovocat
deliberat detașamentele armatei scoase în stradă și în urma
acțiunilorprovocatoares‐auînregistratvictimedinrândulsolda‐
ților și ofițerilor, avarierea și incendierea tehnicii de luptă.
Surprinzătorestefaptulcăautorii„n‐aureușitsăidentificenicio
împrejurare când subunitățile militare au acționat ”în forță”
împotrivamaselor de demonstranți”70. La Timișoara, armata a
fraternizatcudemonstranțiiînaintedecădereadelaputerealui
NicolaeCeaușescu,pentrucămilitarii au înțeles că „dincolode
acțiunileprovocatoarealeunorgrupuridiversioniste, violente”,
înstradăseaflauoamenipașnicicarecereau„abolireasistemului
dictatorial, instaurarea în România a unei societăți democra‐
tice”71.Refuzularmateideadeveni„uninstrumentdeputereîn
mâna cuiva”, conservarea „propriului sistem de valorimilitare,
naționale”i‐adatînțelegereanecesarăprincareaevitat„confrun‐
tareacumasele ieșite înstradă”și să „sprijinedecisivprocesul
revoluționar”72. Este evidentă preocuparea autorilor de a
minimaliza faptul că subunitățile militare trimise în stradă au
acționat împotriva demonstranților, au executat foc de avertis‐
ment și auprovocatmoartea și rănireaunor persoane.Autorii
acordăunmarespațiudineconomia lucrăriipentrudescrierea
acțiunilor desfășurate de armată în perioada 22‐31 decembrie
1989,pentruapărarearevoluțieilaBucureștișialteorașeșiregiu‐
niimportantedințară,participareadiferitelorarmeșicategorii
detrupepentrucombatereateroriștilor,dezinformăriișirăzbo‐
iuluielectronic.Înîncheiere,seafirmăcădupăceafraternizatcu
69Ibidem,p.20.70Ibidem.71Ibidem,p.34.72Ibidem,pp.40‐41.
204|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
demonstranții, „armata românăa reprezentat factoruldetermi‐
nantcareaconduslavictoriadeplinăarevoluției.Ulterior,armata
a constituit putereamilitară pe care forțele revoluționare s‐au
sprijinitșicare(...)areușitsăanihileze,îndecursdecâtevazile,
elementelecareseopuneaurevoluției”.73
Nuestesurprinzătorfaptulcăinstituțiiledeforțăaleregimului
politic prăbușit în decembrie 1989: Securitatea, Ministerul de
InterneșiMinisterulApărăriiNaționales‐auacuzatreciprocșiau
avutpozițiipartizaneînlucrărilepublicate.Participarealaacțiunile
represive, teama de adevăr, spaima de a fi trași la răspundere
pentrufaptelecomise,implicareaunorșefidinacesteinstituțiiîn
conspirațiaanticeaușistă,înluptapentruputeredupăînlăturarea
luiNicolaeCeaușescuetc.auinfluențatdecisivefortulderecons‐
tituireobiectivăalevenimentelor.
Existăunnumărimportantdelucrăriaicărorautori,înmare
partefoștiofițeridesecuritate,milițieșiarmată,audevenit,cusau
fără intenție, purtătorii de cuvânt aimesajului acestor instituții.
FilipTeodorescu74afirmăcănuaurmăritsă„spele”fațaaceleiinsti‐
tuții,darobservăcădespreimplicareaSecuritățiiînevenimentele
dindecembrie1989s‐ascrisînmodtendențios,cuvehemențăși
exagerarearealității75.
Înopiniafostuluiofițerdecontraspionaj,domeniileprioritare
dinactivitateaSecuritățiiauvizatapărareastatuluiromânfațăde
acțiunileostiledesfășuratedeserviciiledeinformațiistrăineșise
disociază de acele segmente de „poliție politică”, din interiorul
instituției.Ceeacenureușeștesăconvingăînaceastădemonstrație
estetocmaicontradicțiadintreafirmațiafăcutășicomportamentul
Securității,cainstituțiederepresiunearegimuluipoliticprăbușit
în anul 1989.Maimult, în timpul evenimentelor din decembrie
1989,instituțiarespectivăs‐adoveditincapabilă„săaperepoporul
român”decomplotulexterndesprecarefacevorbireautorul, iar
73Ibidem,p.480.74 Filip Teodorescu, Un risc asumat. Timișoara, decembrie 1989, EdituraViitorulRomânesc,1992.75Ibidem,pp.241‐254.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|205
mărturiilecelorarestațișianchetațiînsediilesecuritățiidelaTimi‐
șoara,câtșilaBucurești,aratăcăs‐acomportatmaidegrabăcao
polițiepoliticădecâtcaunserviciudeintelligence.ÎncarteaRazedeluminăpecărări întunecate76,fostulșefalDirecțieiI‐aaSecu‐rității,col.GheorgheRațiuafirmăcăpentru„relevareaadevărului”
nutrebuiesăfie„anatemizatăînblocfostainstituțieaSecurității
Statului”,darrecunoaștecănici„ascundereaabuzurilorșigreșelilor
nu servește nimănui”77. Autorul susține că securitatea nu mai
exercita acțiuni de poliție politică precum în anii 50, pentru că
„laturarepresivăaactivitățiidesecuritateseatenuase,sedesfășura
dupămetodeșiînformeumane”???Conformacesteiargumentații,
represiuneaprin„metodeșiformeumane”acaracterizatimplica‐
reaacesteiinstituțiiînevenimenteledindecembrie1989șiautorul
ține să precizeze că „securitatea nu a acționat în stradă nici la
Timișoarașiniciînaltelocalități”78.Autorulesteatâtdeatașatde
instituția în care a trăit și muncit aproape patru decenii încât
ascundecupremeditareactelederepresiunerealealeforțelorde
securitatesăvârșitelaBrașovîn1987,laTimișoarașiBucurești,în
decembrie1989.PreocupareapentrureevaluarearoluluiSecurită‐
țiișiMinisteruldeInterneînevenimenteledindecembrie1989și
dereabilitareaacestorinstituții,deafacedinArmată„oaianeagră”
arevoluției,desusținereaunorstrategiiintervenționiste,desupra‐
licitareamisiunilordeprotecțieinformativășicombatereaacțiu‐
nilorostileexterne,derelativizare,chiarocultarealaturiiderepre‐
siunepoliticăetc.seregăseșteîntonalitățidiferiteșiîncărțilepubli‐
catedeIonSuceavă79,NicolaeMavru80,AurelRogojan81,Dumitru
76 Gheorghe Rațiu, Raze de lumină pe cărări întunecate, Editura Paco,București,1996.77Ibidem,p.9.78Ibidem,p.184.79IonSuceavă,Înnumeleadevărului.Memorii,EdituraVenus,1991.80NicolaeMavru,Revoluțiadinstradă:amintirilefostuluișefalServiciuluideFilajșiInvestigațiedelaTimișoara,EdituraRAO,București,2004.81AurelRogojan,1989:dintr‐oiarnăînalta...Româniaînresorturilesecretaleistoriei,ed.a2‐a,revăzută,BaiaMare,EdituraProema,2009.
206|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Burlan82, Ion Sandu83, Marin Neagoe84, Ilie Stoian85, Alexandru
Saucă86,AngelaBăcescu87ș.a.
În lucrărilepublicatedeConstantinSava,ConstantinMonac,
Tiberiu Urdăreanu, Grigore Buciu, Mircea Tănase, Constantin
Gomboș, Ion Maliciuc, Nicolae Durac ș.a. sunt dezvăluite
fragmentedininteriorulalteiinstituțiideforțășianume:armata.
Considerațiile acestor autori au în vedere starea de spirit din
armată,nemulțumiremocnităacadrelorobligatesăexecutealte
activitățidecâtcelespecificeprofesiei,situațiatrupei,angajarea
armatei ca forțăde represiune în interiorul țării și schimbarea
condițieiacesteiadininstrumentrepresivînapărătorulrevoluției
române.Pentrumilitari,revoluțiadindecembrie1989afostun
evenimentneașteptat,carenuseașteptausăseproducă,avândîn
vederepsihologialorîncareordineașilegalitateasuntelemente
fundamentaleînfuncționareasocietății.Oarmatăparcădintr‐un
timp anacronic, exilată din cazărmi pe șantierele economiei
naționale88, cu deprinderile și instrucția uitate, manipulată și
dezinformată89afosttrimisăsăparticipela„înăbușireamișcării
protestatare”. Lectura lucrărilor arată consensul opiniilor că în
Româniaaavutlocorevoluție,iarangajareaarmateiînacțiunile
de reprimare a fost în totală contradicție cu tradițiile sale, cu
82 Dumitru Burlan,După 14 ani sosia luiNicolaeCeaușescu se destăinuie,EdituraERGOROM,2003.83IonSandu,Decembrie89.Scenariulșiregia,Fundația„ScrisulRomânesc”,Craiova,1999.84 Marin Neagoe, 35 de ani.Umbra luiNicolae Ceaușescu, Editura LumeaMagazin,București,2005.85IonStoian,Decembrie89.Artadiversiunii,EdituraCOLAJ,1993.86 Alexandru Saucă, KGB‐ul și revoluția română. Intensificarea ofensiveiforțelorantiromânești,EdituraMiracol,București,1994.87AngelaBăcescu,Dinnou încaleanăvălirilorbarbare.Complot împotrivaRomâniei,EdituraTempus,București,1995.88 Între80.000și100.000demilitari șimiideautovehicule și tehnicădegeniu se aflau pe șantierele economiei naționale. La aceștia se adăugaumilitariitrimișilaadunarearecolteișiacțiunideîmpădurire.(VeziTiberiuUrdăreanu, 1989‐martor și participant, Editura Militară, București, 1996,pp.24‐27).89MirceaTănase,EroiiînvinșiaiRevoluției,EdituraMilitară,București,2009,p.9.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|207
misiuniledebazăîncredințate,insistându‐sepefaptulcănuavea
nicitehnicaadecvatăpentruasemeneaacțiunișiniciefectivecu
instrucție specifică pentru lupta împotriva gherilei urbane90.
Participarealarepresiuneadinperioada16‐22decembrie1989,
aratăo „armată aflată într‐o situație dramatică, cu comandanți
aflați într‐o situație limită”, prinși între obligația de a executa
ordineleprimiteșiperspectivadeadeveniucigașiaiunoroameni
nevinovați91,cuobiectivemilitareatacate,cudiverseprovocări,
cuofițeridepășițideevenimenteledinstradă,uneorifăcândexces
de zel la provocări. Pentru unitățile operative, „revoluția a fost
fenomenul care le‐a inclus fără voie” și le‐a aruncat „într‐un
conflictinternatipicșinedrept”92.NicolaeDuracaduceocritică
dură la adresa Armatei, a participării acesteia la represiune,
pentrucă „a tras împotrivaunoroameninevinovați”.Acuzațiile
suntadresatecomandanțilordelatoateeșaloanele,delaministru
la nivel de unitate, activiștilor de partid și ofițerilor de contra‐
informații, „deveniți roboți în uniformă”, „carieriști lipsiți de
demnitate”, cu creierul spălat de doctrina comunistă și trans‐
formațiînexecutanțidociliaiunor„acțiunicriminale”93.Îndes‐
criereasituațieide laTimișoara,autorulse focalizeazăpecom‐
portamentul și ordinele date de ofițeri zeloși în acțiunile de
reprimare, dezvăluie acțiunea de manipulare și intoxicare a
militarilorșitransformareaacestora,dupădecembrie1989,încei
mai înfocați susținători ai democrației. Refacerea demnității
armatei,adreptului „dea îmbrăcadinnouadevăratauniformă
militară”sevaputearealizanumaiprin„democratizarea”acesteia
și trecerea în rezervă a tuturor cadrelor compromise în zilele
revoluțieișiîntimpulregimuluitrecut.Înreplică,ConstantinSava
90 Constantin Sava, Constantin Monac, Adevăr despre Decembrie 1989:conspirație‐diversiune‐revoluție,București,EdituraForum,1999,pp.41‐43.91Ibidem,p.37.92 Grigore Buciu, Cum mi‐am petrecut Revoluția în Ministerul ApărăriNaționale,București,EditurainstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,2008,p.131.93 Nicolae Durac, Neliniștea generalilor, Timișoara, Editura M.P.S., 1991,pp.1‐2.
208|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
șiConstantinMonacsusțincă„victoriaRevoluțieidindecembrie
1989esteindisolubillegatădesituareaarmateideparteacelor
mulți ce doreau dărâmarea dictaturii ceaușiste”, fiind „singura
instituțiecareși‐apăstratunitateașicoeziunea”,încondițiilecând
toate structurile statale „fuseseră demolate sau se dezinte‐
graseră”94.
Obibliografieimportantăgrupeazămemoriileparticipanților,
maialescelecareaparținunorpersonaje‐cheie,directimplicate
în evenimente. Știut fiind faptul că nu s‐a ajuns la un consens
privind desfășurarea exactă a acțiunilor din zilele revoluției,
mărturiile acestora pot contribui la clarificarea evenimentelor.
Înmemoriile,interviurileșideclarațiiledatedecătreIonIliescu,
SilviuBrucan,DumitruMazilu, Claudiu Iordache, PetreRoman,
Alexandru Bârlădeanu, Sergiu Nicolaescu, Ștefan Gușă, Iulian
Vlad, Virgil Măgureanu, Victor Atanasie Stănculescu, Sergiu
Nicolaescuetc.suntrelevateconsiderațiilelordesprenaturaeve‐
nimentelor din decembrie 1989, desfășurarea revoluției la
Timișoarașiorganizarearepresiunii;extindereaacțiunilorrevo‐
luționarelaBucureștișialtelocalitățidințară,pregătireașidesfă‐
șurareaprocesuluiintentatcupluluiNicolaeșiElenaCeaușescu,
viduldeputereșievoluțiaevenimentelorpoliticeșimilitaredin
România după fuga lui Nicolae Ceaușescu, fenomenul terorist,
diversiunea și războiul radioelectronic, instalarea noii puteri
politiceetc.Coroborareamărturiilorcelorimplicațiînzileledefoc
ale revoluției cu alte surse istorice este necesară și asigură
posibilități diferite, mai nuanțate, de analiză și interpretare.
Conform tipologiei realizate de Ruxandra Cesereanu, în cartea
Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, mărturiile prin‐cipaliloractoriairevoluțieiromâneseîncadreazăîntreicategorii:
puriștii ‐ susținătorii ideii de revoluție pură; adepții teoriei
conspirației – cu variantele externă și internă; teza revoluției
hibridatecuoloviturădestat.IonIliescu95,PetreRoman,Sergiu
94ConstantinSava,ConstantinMonac,op.cit.,pp.212‐213.95 IonIliescu,Revoluție șireformă,EdituraEnciclopedică,București,1994,Ibidem, Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu membrii comisieisenatorialepentru cercetareaevenimentelordindecembrie1989.Mesaje și
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|209
Nicolaescu,GeluVoican‐Voiculescuaususținutînmodconstant
ideea revoluției pure, spontane, pentru a se respinge orice
implicare a lor într‐un complot cu ajutorul căruia au acaparat
putereaîn22decembrie1989.IonIliescu,celmaiferventadept
alrevoluțieipure,descrieînceputulevenimentelorcafiindceva
spontan,„oaventurănăscutămaimultdindisperareșiabiaapoi
din speranță”, revoluția a izbucnit „pur și simplu, într‐o formă
neașteptată, fulgerător și incredibil”, s‐a consumat violent „în
câtevazile”șis‐aprelungit„inevitabilprintr‐oseriedetensiuniși
conflictedeordinsocialșipolitic”96.PetreRomanrespingeorice
asocierearevoluțieiculovituradestatsauconjurațiașivorbește
totdespreorevoluțiespontană„făcutădinmers,pascupas(...)
plinădeșovăielișiaproximații”,caracterizatăde„nepregătire,de
confuzie și de nehotărâre”97. Sergiu Nicolaescu face o amplă
demonstrațieaevenimentelordindecembrie1989șiconsiderăcă
spredeosebirederevoluțiiledecatifeadincelelaltețărisocialiste,
care nu erau altceva decât „compromisuri gorbacioviste ale
comunismului”,revoluțiaromână,prinnaturasa„naționalistăși
anticomunistă”adevenitdin„ultimulvagonaltrenuluireformist–
gorbaciovist,locomotivăaacțiuniidecădereacomunismului”98.
Într‐oaltăcarte,SergiuNicolaescuacuzăpetoțicareîncearcă„să
compromitărevoluția”(...)careneagărevoluțiașicareoatribuie
unoraranjamentepersonale,carevorsănejefuiascădeunposibil
ideal”99.Într‐uninterviuacordatdeGeluVoican‐Voiculescu,unul
dintre „regizorii ” procesului și execuției cuplului Nicolae
Ceaușescu, acesta ridiculizează teoriile conspiraționiste și
consideră că „norocul” și „imaginarul colectiv” i‐au ajutat pe
alocuțiuni la a cincea aniversare a Revoluției Române, Editura RedacțieiPublicațiilorpentruStrăinătate,București,1995;Ibidem,Revoluțiaromână,EdituraIRRD,București,2001.96 IonIliescu,Revoluție șireformă,EdituraEnciclopedică,București,1994,pp.89‐90.97 Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994,p.105.98SergiuNicolaescu,Unsenatoracuză,EdituraPro,București,1996,p.194.99 Sergiu Nicolaescu, Revoluția. Începutul adevărului. Un raport personal,București,EdituraTopaz,1995,p.9.
210|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
liderii revoluției să se impună în fața vârfurilor din Armată,
Securitateșifostulaparatdepartid100.
Teoriarevoluțieihibridatecuoloviturădestatesteprezentă
în mărturiile lui Silviu Brucan, Dumitru Mazilu, Iulian Vlad,
ȘtefanGușă,Nicu Ceaușescu, Claudiu Iordache, VictorAtanasie
Stănculescuș.a.
Considerat „creierul revoluției române”, Silviu Brucan și‐a
publicatmemoriile în care afirmă că nu reprezintă o „carte de
istorie, ci numai despre acea parte a istoriei pe care autorul a
cunoscut‐o și trăită ca experiență personală”101. Referitor la
cauzeleschimbăriiregimuluipoliticdinRomânia,SilviuBrucan
considerăcă „nemulțumireași furiapublicăauconstituitcauza
principală a rebeliunii populare de la Timișoara și a exploziei
popularedinBucureștilasfârșitulluidecembrie89”,darsusține
căaexistat„unscenariupentrurăsturnarealuiCeaușescudela
putere șipregătirea succesiunii lui”.Fuziuneacelordouă liniia
fost imposibilă sub dictatura represivă foarte eficientă a lui
Ceaușescu, sublinia în continuare autorul. Referitor la eveni‐
menteledindecembrie1989,fostuldemnitarcomunistconsideră
căafost„ocombinație”dintreorevoltăpopularășioloviturăde
stat, ceea ce „formează particularitatea revoluției din România
fațădecelelalterevoluțiidinEuropadeest”102.DumitruMazilu
construieșteo consistentăargumentație în sprijinul tezei revo‐
luției confiscate de un grup de „conspiratori comuniști”, care
„și‐auînsușitroadelerevoluției”,proclamându‐se„oemanațiea
acesteia”103. Cuplul Iliescu‐Brucan este considerat de autor ca
fiind vinovat pentru deturnarea sensului revoluției. „O echipă
comunistăesteînlocuităcuunaneo‐comunistă”,producându‐se
„un furt al Revoluției Române” și o „năruire a speranțelor de
100TanaArdeleanu,RăzvanSavaliuc,colIonBanu,op.cit.,p.111‐112.101 Silviu Brucan,Generația irosită.Memorii, Editurile Univers & CalistratHogaș,București,1992,p.9.102Ibidem,pp.174‐175.103DumitruMazilu,Revoluțiafurată.Memoriupentruțaramea,COZIAED.‐CO.Iordache&Armbruster,București‐Munchen,1991,p.99.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|211
libertate ale poporului”.104Mărturiile generalul Ștefan Gușă, în
calitateasadeșefalMareluiStatMajor,ajutăpentruoînțelegere
maibună,atâtaevenimentelordelaTimișoara,câtșiacelordin
București.Gl.ȘtefanGușăaajunslaTimișoaraînsearazileide17
decembrie1989,cândafostinformatcăfuseseatacatcomanda‐
mentuldivizieimecanizateșialteunitățimilitare.„Eraimposibil,
dar adevărat. Unitățile Armatei erau atacate”. Comportamentul
ostil față demilitari și atacarea obiectivelormilitare erau fără
precedent în istoria românilor. „Nu puteam să cred că omare
unitateaArmateifuseseatacată.Măîntrebammereu:Dece?”(...)
„Era clară agresiunea asupra sediilor de partid. Dar, repet,mă
derutauacțiunileîmpotrivaArmateișidistrugereamagazinelor.”
(...) „Ce trebuia să înțeleg, înțelesesem. Dacă aveau ceva cu
partidul,cuCeaușescu,deceatacauArmata?Maitârziumi‐amdat
seamacăseîncercaatragereaArmateiîntr‐unconflictsângeros
carearfiputut„justifica”intervențiaunorforțestrăinevenitesă
„rezolvesituația”.105ReferitorlaacțiuniledelaTimișoara,gene‐
ralulȘtefanGușăconsiderăcăla20decembrie1989revoluțiaa
învins,fiindovictorieapoporuluiromân,iarretragereatrupelor
încazărmiînaceaziafostunactdecomandăîntotalăopozițiecu
ordineledatedeNicolaeCeaușescu.Principalasapreocuparela
Timișoaranuaurmăritreprimareademonstranțilorcare,după
19decembrie1989,aumanifestatorganizatșifărăincidente,ci
prevenirea unei invazii sovieto‐ungare din direcția vest106.
RevenitînBucurești,la22decembrie1989,s‐aconfruntatcuper‐
sonaje dubioase, precum: Gelu Voican Voiculescu și generalul
NicolaeMilitaru,apropiațiailuiIonIliescu.Înziuade23decem‐
brie1989,aintratînconflictcugrupareacomplotistăIonIliescu,
când s‐a opus cu fermitate solicitării acesteia de a cere ajutor
militarsovietic107.GeneralulȘtefanGușăsubliniazăcăaducerea
104Ibidem,p.100.105PavelCoruț,Sătenaștisubsteauanoastră,EdituraGemenii,București,1993,p.98‐100.106Ibidem,p.101.107N‐afosttriumfulminciunii.PavelCoruțîndialogcugeneralulȘtefanGușă,EdituraCanova,Iași,f.a.,pp.92‐97.
212|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
înfrunteaarmateiaunuiministruacuzatdespionajînfavoarea
UniuniiSovieticeșimăsurileaberanteluatedeacestaau„desta‐
bilizatgroaznic”armata108,darsesizeazăcătoatemăsuriles‐au
făcut cu girul lui Ion Iliescu.O analiză a evenimentelor care se
produceauînapropiereagranițelornoastrearată,înopiniagene‐
raluluiStefanGușă,că„soartanoastrăs‐ahotărâtlaMalta.Cum,
dinpăcate,cucâtevazecideaniînurmălaIalta.Nefericitărimă.
Oriceomcuminteaîntreagăînțelegecăceimarinus‐auîntâlnit
laMaltasăbeacafeleșisăschimbeformuledepolitețe.S‐audus
săpunălapunctniștetreburi.Eralimpedecătăvălugulserosto‐
golea spreEst.Cineurma la rând?România.Bănuiamce se va
întâmpla,darpreamultenuștiam.Lipsițideinformații,lachere‐
muldezinformării...”.109Oconcluzieapropiatăasusținutșifostul
șefalDepartamentuluiSecuritățiiStatului,generalulIulianVlad,
careapreciacărevoluțiaromânăafostunamestecîntrerevoltaîn
masăapoporuluiromânșiamestecstrăin110.
Obibliografie importantă grupeazămemoriile participanților
dinstradă,aledemonstranțilorceseconstituieînadevăratecronici
ale acelor zile de durere și speranță. Autorii urmăresc să redea
esențaacțiunilorlacareauluatparte,vorsătransmităinformații
cât mai exacte, dar, inevitabil, perspectiva de prezentare este
profund subiectivă. Cărțile scrise de Titus Suciu111, Miodrag
Milin112, Romulus Cristea113, Radu Ciobotă114, Cezar Vladimir
108Ibidem.109PavelCoruț,op.cit.,p.105.110RuxandraCesereanu,op.cit.,p.141.111TitusSuciu,Reportajcusufletullagură.Traseelerevoluției,EdituraFacla,Timișoara, 1990; Ibidem, Lumea bună a balconului, București, EdituraInstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,2008;ibidem,Revoluțiapeînțelesuldetractorilor,București,EdituraInstitutulRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,2012.112MiodragMilin,Timișoara.15‐21decembrie1989,Timișoara,1990.113 Romulus Cristea, Revoluția 1989, București, Editura România Pur șiSimplu,2006;ibidem,Mărturiide labaricadă,București,EdituraRomâniaPurșiSimplu,2007.114 Radu Ciobotă, După revoluție, târziu, Editura Almanahul Banatului,Timișoara,1995.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|213
Rogoz115, Vasile Duță116, Cassian Maria Spiridon117, Gheorghe
Sechenșan118, IoanMaliciuc119, Costel Neacșu120 Costel Balint121
etc.vorbescdespreprotagoniștiianonimiairevoluțieiromânedin
Timișoara,Bucureștișialteorașealețării.Uneleapăruteimediat
dupăevenimente,înperioadaîncă„fierbinte„cândnouaRomânie
seașezaînaltcursalistoriei,nusuntdelocmitizate.Mărturisirilor
celorarestațidescriuatmosferade teroare, intoxicarea,manipu‐
lareașidiversiuneaexercitată,anchetelebrutale,maltratărilegrave
executatedemilițieniși securiști,vorbescdespremorți și răniți,
despredisperareșicuraj,dezvăluiesolidaritateaextraordinarăa
oamenilor,curajulsfidătorînfațaforțelederepresiune,momentele
deteamășisperanță,hotărâreadealuptapentruoviațădemnăși
liberă. Cărțile în care participanții la revoluție își fac cunoscute
trăiriledupătrecereaapesteundeceniudelaevenimentenumai
suntlafeldesincere,deproaspete.Seobservăoanumităprudență
în redareacontextuluidedesfășurareaevenimentelor. Înpofida
„revaluărilor”surveniteînmemoriaparticipanților,cărțilerespec‐
tivepun la îndemânacititorilorșicercetătorilornumeroasedate
referitoare la succesiunea evenimentelor, la caracterul și conse‐
cințelefaptelordemonstranțilorșiaforțelorderepresiune..
Orizontuldeașteptarealrevoluției,credințarevoluționarilor
înlibertateașidemnitateaeste„nefolositoare”înRomâniapost‐
decembristă avertizează Claudiu Iordache, a cărui verticalitate
morală rămâne o rara avis în peisajul politic românesc actual.
Calitățilesaleumaneșimoraleprobate înzilelerevoluției timi‐
șoreneaufostconfirmateîndemnitățilepecarele‐aîndeplinitîn
115 CezarVladimirRogoz,Poveștile teroriștilor, Galați, EdituraAlmaPrint,2007.116VasileDuță,RevoluțiaînDâmbovița,EdituraSfinx2000,Târgoviște,1999.117 Cassian Maria Spiridon, Iași, 14 decembrie 1989, începutul RevoluțieiRomâne,EdituraTimpul,Iași,1994.118GheorgheSecheșan,17după16,Timișoara,EdituraArtpress,2006.119 Ioan Maliciuc, Prețul libertății la Constanța. File de istorie, EdituraMuntenia,Constanța,2006.120 Costel Neacșu, Mărturisitorii lui Dumnezeu, Alba Iulia, EdituraReîntregirea,2009.121CostelBalint,Ziuademâineaînceputieri,Timișoara,2009.
214|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
serviciul public. În cărțile și eseurile publicate rămâne aceiași
conștiință vie care avertizează că României i‐a „fost confiscată
putereadeafiliberă”,fiindoțară„cuceritădininterior”decătre
fosta securitate122. Convingerea autorului este că „revoluția nu
esteoîntâmplare.Revoluțiaesteundestin”,iar„apărarealiber‐
tății înfațaforțelorceoamenință”trebuiesăfie„oconstantăa
voințeideasupraviețui”aunuipopor123.
Procesulcunoașteriievenimentelordindecembrie1989arfi
incompletfărăotrecereînrevistămoduluicumaufostreflectate
înmassmedia internă și internațională, în cărțile unor ziariști
români și străini, preocupați să descifreze cum au funcționat
mecanismeledinindustriainformațieiîntr‐opremierămediatică
mondială, transmiterea revoluției române în direct și conse‐
cințeleulterioare.
Povestirilerevoluției,darmaialesinterpretareaevenimente‐
lorconstituieobogatăliteraturăscrisădeziariștiromânișistrăi‐
ni. Mircea Bunea124, Viorel Domenico125, Grigore Cartianu126,
Vartan Arachelian127, Mariana Cernicova128 Alex Mihai
122ClaudiuIordache,Agoniapostdecembristă,EdituraIRINI,București,2010,p.5.123 Claudiu Iordache, Revoluția românilor, București, Editura IRINI,2010,Ibidem,p.6.124MirceaBunea,Prafînochi.Procesulcelor24+1,București,EdituraScripta,1994;Ibidem,Agoniageneralilor,București,Artprint,2000.125 Viorel Domenico, Ceaușescu la Târgoviște: 22‐25 decembrie 1989,București,EdituraIonCristoiu,1999;ibidem,Dupăexecuțieanins,București,Editura Adevărul, 2011; Ibidem, Revoluția de ghips, București, EdituraAdevărul,2011.126GrigoreCartianu,SfârșitulCeaușeștilor.Sămori împușcatcaunanimalsălbatic, București, Editura Adevărul, 201o; Grigore Cartianu, CristianDelcea, Mihai Voinea, Andrei Crăciun, Teroriștii printre noi, București,Editura Adevărul, 2011, Grigore Cartianu, Crimele Revoluției. SângeroasadiversiuneaKGB‐iștilordinFSN,București,EdituraAdevărul,201o.127 Vartan Arachelian, Față în față cu Petre Roman, Editura CarteaRomânească,București, 1996,Ibiem, , În fațaDumneavoastră.Revoluția șipersonajelesale,EdituraNemira,București,1998.128MarianaCernicova,Noisuntempoporul,Reșița,EdituraInterGraf,2004.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|215
Stoenescu129etc.aupublicatlucrărifoarteinteresante,cuinfor‐
mații ineditereferitoarelaevenimente,darcarenecesităopre‐
luarecritică, având învederepartizanatulunorargumentații și
concluzii.Unlocimportantînbibliografiacreatădemediascrisă
îlocupăcampaniiledepresăfăcutedepublicațiicentraleșilocale,
precum: Ziua, România Liberă, Adevărul, Jurnalul Național,ArmataPoporului,Timișoara,RenaștereaBănățeanăetc.
ViorelDomenicosedovedeșteunbunobservator,naratorși
analistalevenimentelor,undocumentaristfoarteatent,rigurosîn
utilizareasurselor,preocupatdeautenticitateafaptelordescrise,
convinscărevoluțiaromânăareîncăaspecteșimomenteobscure.
CărțileluiViorelDomenicorămân„ocontribuțieesențialădeneo‐
colit”pentrucercetărileprivindcăderearegimuluiCeaușescu130.
GrigoreCartianuesteunsusținătorconvinsalteorieicomplotului
KGB‐ist carea furatRevoluția română. Înopinia sa „Versiunea
oficială despre revoluția română este plină de minciuni,
contradicții și fracturi logice” 131. Teoriile „spontaneității ” și
„emanației” sunt o „deformare grosolană a realității”, întrucât
complotiștii au beneficiat de sprijin străin,mai ales din partea
Moscovei132.Pentruunistoricinformațiiledinvolumelerespec‐
tivesuntinteresanteșiimportante,însăvalidareaștiințificăaipo‐
tezelorsusținutedeGrigoreCartianusepoatefacenumaidupăo
confruntarecudocumenteleoficialedinarhiveîncăinaccesibile.
Cercetătorulareposibilitateastudieriiunorlucrăripublicate
de ziariști străini atrași de multele enigme păstrate în jurul
evenimentelor din decembrie 1989. Ziariști precum, Antonia
129 AlexMihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat dinRomânia, vol I‐IV,Editura RAO, București, 2004; ibidem, Interviuri despre revoluție, EdituraRAO,București,2004, IbidemDinculisele lupteipentruputere,1989‐1990.PrimaguvernarePetreRoman,EdituraRAO,București,2005.130ViorelDomenico,Revoluțiadeghips,București,EdituraAdevărul,2011,p.9.131GrigoreCartianu,CristianDelcea,MihaiVoinea,AndreiCrăciun,Teroriștiiprintrenoi,București,EdituraAdevărul,2011,p.13132GrigoreCartianu,SfârșitulCeaușeștilor.Sămori împușcatcaunanimalsălbatic,București,EdituraAdevărul,201o,pp.42‐43.
216|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Rados133șiVictorLoupan134 suntadepțiiai lovituriidestat în
care Securitatea a avut un rol deosebit, în timp ce Elizabeth
Spencernufaceoanalizăarevoluțieiînansamblulsău,ciinvesti‐
gheazăcazulde laOtopenidin23decembrie1989135. Adeptul
teorieiconspirațieiesteșiNestorRareșcareapreciazăcărevo‐
luțiaromânăeste„unamestecsordiddesuspectateconspirații,
violență de stradă, goană după putere”136 cu pune sub semnul
întrebăriiautenticitateamișcăriirevoluționareapoporului.Inte‐
resanteconsiderațiireferitoare larevoluțiaromânăfaceGerard
deSelysîncarteaMinciunimassmedia137încarerelevăconcluziideosebit de utile pentru descifrarea ofensivei mediatice și
războiuluipsihologiccareauînsoțitrevoluțiaromână.
O analiză a istoriografiei revoluție române include în mod
necesarlucrărilescrisedeistorici,acărorpregătireprofesională
le dă dreptul și îndatorirea de a investiga și de a răspunsurile
așteptate de întreaga societate românească despre adevărul
istoricdinrevoluție.ClaudiuIordacheobservăcăistoriculromân
nuși‐aonoratmisiuneadeacercetafaptelerevoluției,pecarea
avutșansasăotrăiascăîndirectșiasistăla„existențauneicomu‐
nități științifice care a pierdut chiar cursa cu timpul său”138.
Observațiileextremdecriticealeunuiadintreceimaiautorizați
lideriairevoluțieidindecembriesuntîndreptățiteîntr‐oanumită
măsură.Nu„alibiurile”,cimetodologiacercetăriiistoriceîlobligă
pe istoric sămanifesteoanumită rezervă faţădeevenimentele
pentrucăoricedemerscognitivfărăsursedocumentarecredibile
133 Antonia Rados, Complotul Securității. Revoluția trădată din România,București,EdituraSAECULUMI.O.,1999.134VictorLoupan,LaRévolutionn’apaseu lieu...Roumanie: l’histoired’uncoupd’État,RobertLaffont,Paris,1990.135 Elizabeth Spencer,Masacrulde laOtopeni, EdituraViitorul Românesc,București,1993.136 Nestor Rareș,România‐revoluția încâlcită, Editura Paralela 45, Pitești,1999,p.68.137GerarddeSelys,Minciunimassmedia,EdituraScripta,București,1992.138ClaudiuIordache,Timpulrefuzuluișialdevoțiunii,în„CaieteleRevoluției”,nr.4(53),2014,pp.3‐4.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|217
și interpretate critic, îl poate duce „de la știință la politică”139.
Reconstituirea și interpretarea evenimentelor din decembrie
1989 a fost și rămâne o preocupare de seamă pentru istoricii
români și străini. Adrian Pop140, Constantin Hlihor141, Mihai
Retegan, Alexandru Duțu142, Ioan Scurtu, Alexandru Oșca143,
IonuțȘerban144,ConstantinBuchet145,CristianTroncotă146, Ion
Bucur147, Ruxandra Cesereanu, Teodora Stănescu Stanciu148,
ApostolStan149,AnneliUteGabanyi,CatherineDurandin,Adam
Burakovskiş.a.suntnumaiopartedintrespecialiştiicareînlu‐
crăridesinteză,monografii,studiişiarticoleaufăcutvaloroaseși
profesionisteincursiuniînproblematicarevoluțieiromâne.
IoanScurtuexplicărevoluțiaromânăîncontextinternațional,
acăreivictorieaînsemnat„evoluțiaireversibilăspredemocrație,
economie de piață și spre structurile euro‐atlantice” şi a
contribuitlareconfigurareastructuriipolitico‐statalăaEuropeiși
139 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, București,EdituraEnciclopedică,2002,p.513.140 Adrian Pop, Originile și tipologia revoluțiior est‐europene, EdituraEncicloopedică,București,2010,p.359.141ConstantinHlihor,IstoriasecoluluiXX,București,2000.142 Alexandru Duțu, Cronologia Revoluției Române din decembrie 1989,Craiova,EdituraSitech,2009.143AlexandruOșca,DicolodeRubicon.1989‐Timișoara‐1990,EdituraSitech,Craiova,2011;ibidem,RevoluțiaromânăînBanat,(coord),Craiova,EdituraSitech,2009144IonuțȘerban,Ideeaderevoluțielaromâni,Craiova,EdituraSitech,2010.145ConstantinBuchet,România, frontul informațiilor șisfârșitulrăzboiuluirece,Craiova,EdituraSitech,2011.146 Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informații șisecuritate ale regimului comunist din România, Editura Elion, București,2003.147IonBucur,Cartearepresiunii1989,EdituraIRRD,București,2014.148TeodoraStănescu–Stanciu,Ilustrareaunuieșec.PartidelecomunistedinEuropacentralășidesud‐est,Craiova,EdituraSitech,2011; ibidem,1985‐1996. Deceniu decisiv în transformarea Europei central‐estice, EdituraUniversitară,București,2007.149ApostolStan,Revoluțiaromânăvazutădinstradă:decembrie1989‐iunie1990,EdituraCurteaVeche,Bucuurești,2007.
218|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
aunuinouraportdeforțe150.Omențiuneapartesecuvinefăcută
pentruocartefoartevaloroasăelaboratădeRuxandraCesereanu:
Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții151. Autoarea face oamplă și profesionistă analiză a istoriografiei consacrate
revoluției din decembrie 1989, cu interesante și argumentate
considerațiiasupralucrărilorinventariate.
AnneliUteGabanyi, o bună cunoscătoare a istoriei recente a
României,caută,în volumul Cultul lui Ceaușescu, un răspuns laîntrebarea:undeșicuml‐acoruptputereapeNicolaeCeauşescu?
Un lider comunist acceptat de Occident, „care a sfidat Uniunea
Sovietică,aruptunitateapactuluidelaVarșovia,afăcutcuabilitate
șicurajcaRomâniasăfieomicăexcepțieînstructurarelațiilorEst‐
Vest în timpul războiului rece și‐a distrus toate realizările
internaționaleprin fanatismuldecareadatdovadă în interiorul
țării”152.Exceseledinpoliticainternă,prăbușireadramaticăacon‐
dițiilor de viață au dus poporul la revoltă. Apreciază că eveni‐
mentele din decembrie 1989 din România au particularități
evidente și propune definirea lor ca o „lovitură de stat revolu‐
ționarăprecedatădeorevoltăapopulației„153.CatherineDurandin
faceodemonstrațiepertinentășidocumentatăpentruademonstra
căprăbușirealuiNicolaeCeaușescuafostrezultatuluneilovituri
destatpuse lacale în interiorul sistemului.Anatemizatdecătre
BushșiGorbaciov154,bătrânulșiîncăpățânatulstanilistCeaușescu
nualuatînconsideraresemnaleleprevestitoarealecomplotului155.
Laadăpostulunuimanipulărimediaticefărăprecedent,Ceaușescu
și‐a pierdut nunumai puterea, ci și viața, în timp ceomânăde
activiști şi ofițeri au confiscat revoluția românilor156. Anul 1989
150IoanScurtu,Revoluțiaromânădindecembrie1989încontextinternațional,București,EdituraEnciclopedică,EdituraIRRD,2006,p.341.151 Ruxandra Cesereanu, Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții, Iași,Polirom,2004.152AnneliUteGabanyi,CultulluiCeaușescu,Polirom,Iași,2003,p.12.153Ibidem,pp.11‐12.154CatherineDurandin,MoarteaCeaușeștilor.Adevăruldespreoloviturădestatcomunistă,Humanitas,2009,p.56.155Ibidem,pp.108s.m.156Ibidem,pp.150‐151.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|219
constituie pentru istoricii poloni Adam Burakovski, Alexander
Gubrynowicz,PavelUkielskio„toamnăanațiunilor.”Înfaptanul
1989 este sfârșitul de drum al unui sistem politic, „pe atât de
complicat,peatâtdeșubredșidenerezistentlașocuri”157.Autorii
facoanalizăcomparativăaprocesuluideprăbușireasistemului
comunistînPolonia,Ungaria,Cehoslovacia,RepublicaDemocrată
Germană,BulgariașiRomâniaşiajunglaconcluziaunsistempolitic
careînanii50eraconsideratextremdeputernic,atâtînEst,câtși
în Vest, în anul 1989 s‐a năruit în doar câteva luni. În capitolul
consacrat căderii comunismului din România autorii analizează
mai multe ipoteze (complot intern cu sprijin sovietic; complot
intern fără ajutor din afară; revoluție populară) şi consideră că
prăbuşirea regimului Ceuşescu a fost „rezultatul acțiunii a trei
factori principali: situația externă, revolta din sânul aparatului
puterii(gruparealuiIliescu)șirevoltarealăadevărată,spontanăa
populației”158.
Revoluțiaromânăesteotemăimportantăpentrucerce‐
tareaistoricăactualăşiviitoare.Sepoateafirmacănumărulde
lucrări,dateșidoveziistoricepecareistoriografiatemeiîlpunela
dispoziția cercetătorilor oferă deja un util și valoros teren de
investigare, analiză și interpretare a unui moment crucial din
istoriacontemporanăapoporuluiromân.
157AdamBurakovski,AlexanderGubrynowicz,PavelUkielski,1989Toamnanațiunilor,Polirom,Iași,2013,p.13.158Ibidem,pp.356‐357.
CAPITOLULIV:INAUGURALULTRAUMATICȘIMEMORIALISTICAREVOLUȚIEIROMÂNEDIN1989
AlexandruPurcăruș
Inauguralultraumatic
Existențauneinațiuni,cașiviațaindivizilor,estemarcatăde
episoade traumatice. Analizând – din perspectiva psihologiei
sociale – marea criză economică, atacul japonez asupra bazei
navaleamericanedelaPearlHarbor,crizarachetelorsovieticedin
Cuba,asasinarealuiJohnF.Kennedy,sauatacurileteroristedin
11 septembrie 2001, între altele, Arthur G. Neal definește
evenimentele traumatice din istoria StatelorUnite aleAmericii
drept„extraordinare”,„explozive”,capabilesăducă(demulteori
prinintermediulunoracțiuniviolente)la„schimbăriradicale”și
la transformări politice și sociale în perioade scurte de timp,
obligându‐ipeoameni să‐șiorganizezememoriadupă criteriul
„înaintede”și „post‐”. „Încondițiileunei traumenaționale,gra‐
nițeledintreordineșihaos,dintresacrușiprofan,dintrebineși
rău, dintre viață șimoarte devin fragile. Oamenii, atât la nivel
individual cât și la nivel colectiv, se văd pășind pe nisipuri
mișcătoare”–afirmăNeal.Potrivitacestuia,unevenimentdevine
otraumănaționalăcândînseșifundațiileinstituționalealesocie‐
tățiisuntdistrusesaupuselaîndoialășiîncircumstanțeîncare
întreguledificiusocialesteafectatîntr‐oasemeneamăsurăîncât
reclamăatențiatuturorcetățenilor.Nimeninuîșipoatepermite
luxul indiferenței, întrucât consecințele sunt majore și, pur și
simplu,nupotfiignorate.Intensmediatizate,crizeledeacesttip
exacerbează emoțiile și sentimentele de frică, ură, nesiguranță
etc;elenascsuspiciuniînrândulpublicului,caredevineînclinat
să caute explicații în diferite teorii ale conspirației sau să le
imputeceloraflați încentrulputeriidiversemotiveșiobiective
222|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
secrete,cândnuestevorbadoardespreacuzațiideincompetență
sau de neglijare a interesului național. Înființarea ulterioară a
unorcomisiicaresăanchetezeînmodoficialcauzeleșicondițiile
încares‐auprodusevenimenteletraumaticenuducelalămurirea
lor,ceeacefacecamajoritateasărămânăsubiectdedezbateriși
polemicipentruoperioadăîndelungată.1
Deși nu oferă o definiție sintetică a evenimentelor istorice
traumatice2, cimai degrabă o descriere și o analiză a lor, con‐
siderăm căNeal aremeritul de a atrage atenția asupra acestui
concept. La urmaurmei, după cum sublinia sociologul german
Bernhard Giesen, identitatea unei națiuni se articulează și se
construieșteîntretriumfșitraumă.3
OobservațieinteresantăesteoferitășideSabineSielkecare,
împrumutând din psihanaliză noțiunea de „traumă a interpre‐
tării”,oaplicăevenimentelor istoricedetipulevocat: „opartea
dimensiuniitraumaticealui9/11arputeafichiaraceasta:eșecul
1 Arthur G. Neal,National Trauma and CollectiveMemory: ExtraordinaryEventsintheAmericanExperience,M.E.Sharpe,Inc.,NewYork,2005,pp.1‐18șiurm.2Pentrualte comentarii și aprecieri la adresa cărții luiNeal, a sevedeaJeffreyC.Alexander,„TowardaTheoryofCulturalTrauma”, înJeffreyC.Alexander,RonEyerman,BernardGiesen,NeilJ.Smelser,PiotrSztompka,Cultural Trauma and Collective Identity, University of California Press,Berkeley,London,2004,pp.3‐4;vezișiBarryGlassner,„NationalTraumaandCollectiveMemory:MajorEventsintheAmericanCenturybyArthurG.Neal–Review”,înContemporarySociology,Vol.28,No.5(Sep.,1999),pp. 576‐577. Iată și definiția prezentată de Jean‐Charles Szurek: „Printrecut traumatizant trebuie înțelese aici acele perioade din istorie careafectează în mod profund, durabil și colectiv societățile și care, prindimensiunea lor criminală și represivă exprimă caracterul ireversibil alanumitoracțiuniînspațiulsocialșiînstructurilesociale.Existăunînainteși undupă al traumatismului. [...] Traumatismul colectiv este corelat cuviolențecriminaleaplicateunorpărțiimportantedinsocietate,astfelîncâtelseînscrieîntr‐unfelsaualtul înmemoriacolectivă(prinhipermneziesau amnezie)”. Jean‐Charles Szurek, „Pentru o memorie democratică atrecuturilortraumatizante”,înIstoriarecentăînEuropa.Obiectedestudiu,surse,metode,ColegiulNouaEuropă,București,2002,pp.58‐59.3ApudGuyBeiner,„BetweenTraumaandTriumphalism:TheEasterRising,theSomme,andtheCruxofDeepMemoryinModernIreland”,înJournalofBritishStudies,Vol.46,No.2(April2007),p.367.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|223
nostrudeainterpretacorect,adecvat,ces‐aîntâmplatdefaptla11septembrie2001–lanivellocal,darșiglobal”.4
Nu am întâlnit, în literatura de specialitate autohtonă,
încadrarea revoluției5 române din 1989 în rândul traumelor
naționale.Estedrept,NajaBentzen (citându‐l, la rândul săupe
sociologul israelian Yaacov Y.I. Vertzberger) se referă strict la
execuția lui Nicolae Ceaușescu ca la „un eveniment traumatic
neașteptat așa cum este, de exemplu, un asasinat sau un
tiranicid”.6
Dinpunctulnostrudevedere,revoluțiadindecembrie1989
poate fi caracterizată drept un eveniment istoric traumatizant.
De‐alungultimpului,maimulțiautoriaurelevat,princomparație
cu ceea ce s‐a întâmplat în restul statelor europene din orbita
sovietică,noteledistinctivealemoduluiîncare,laBucurești,s‐a
produs transferul de putere. Anneli Ute Gabanyi, de pildă,
remarcăurmătoareleparticularități:Româniaafostsingurațară
încareschimbarealavârfs‐afăcutînurmaunoracțiuniviolente
șisângeroase,întimpulcăroraaufostucise1.104persoane,alte
3.352 fiind rănite; violența s‐a manifestat inclusiv după fuga
dictatoruluidelapupitruldecomandă,bachiarîntr‐omaimare
măsură în această perioadă; doar în România șeful statului și
partiduluia fostexecutat înurmaunuisimulacrudeprocesde
inspirație stalinistă; în fine, a fost nevoie de îndepărtarea prin
forță a liderilor național‐comuniști, pentru ca locul lor să fie
4SabineSielke,„Why«9/11is[not]unique»,or:TropingTrauma”,înBjörnBosserhoff, Christian Kloeckner, Simone Knewitz, Sabine Sielke (eds.),Beyond 9/11: Transdisciplinary Perspectives on Twenty‐First Century U.S.AmericanCulture,PeterLangPublishingGroup,FrankfurtamMain,Berlin,Bern,Bruxelles,NewYork,Oxford,Wien,2013,p.404.5 Am decis să folosesc termenul de revoluție pentru a desemna genericevenimenteledindecembrie1989,dincolodecaracterullorcontroversatînistoriografie.6 Naja Bentzen, „Despremorți numai de rău. Viața de apoi a lui NicolaeCeaușescucamodelalabjecțieiînpoliticaromânească”,înBogdanMurgescu(coord.),Revoluțiaromânădindecembrie1989.Istorieșimemorie,Polirom,Iași,2007,p.86.
224|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
ocupatdecomuniștiireformiști.7Laacesteamaipotfiadăugate,
credemnoi,altepuncteprecum:prezențafenomenuluiteroristca
amenințare ubicuă, dar fantomatică; mediatizarea continuă –
revoluția română a fost prima transmisă în direct, ceea ce i‐a
transformatpeaproapetoțicetățenii(obișnuițicuprogramelede
douăore,anosteșiputernicpolitizatealeTVR)înmartorișichiar
participanțiafectivi;percepțiadeformatăapubliculuireferitoare
lanumărulexactdepierderiumane(întimpulprocesuluisoților
Ceaușescus‐avorbitdepeste60.000devictime).Prinurmare,
toateacesteelementecumulatepotjustificaasimilarearevoluției
românecuuneveniment traumatic,deșimajoritatearomânilor
nu au fost implicați direct în violențe. În acest sens, iată un
argumentteoreticfurnizatdeRonEyerman:„Traumanaționalăsau culturală (diferența este minimă la nivel teoretic) este deasemenea înrădăcinată într‐un eveniment sau într‐o serie deevenimente,darnuneapăratînexperiențalordirectă.Oasemeneaexperiențăestedeobiceimediată,prinziare,radio,televiziune,deexemplu,ceeaceimplicăodistanțăspațială,precumșitemporalăîntre eveniment și experiența acestuia. Experiența mediatizatăimplică întotdeauna construcția și reprezentarea selectivă,deoarececeeacesevedeesterezultatulacțiunilorșideciziilorunorprofesionișticuprivirelaceeaceesteimportantșilamodulîncaretrebuieprezentat”.8Maitrebuiemenționatcătraumeleculturalereclamăulteriornecesitateaacutăadeslușirii sensului lor,prin
identificareanaturii victimelor, identificareanaturii violenței și
atribuireaderesponsabilități.9
Poate,dinacestmotiv,revoluțiadindecembrierămâne,laun
sfertdesecoldelaproducereasa,atâtdecontroversatănudoar
printreistorici,darșiînrândulaltorcategoriideautorisauchiar
lanivelul cetățeanuluide rând.Fărăa insistapreamultasupra
acestui aspect, carenu constituie atenția principală a studiului
7Apud LaviniaBetea,PsihologiePolitică. Individ, lider,mulțime în regimulcomunist,Polirom,Iași,2001,p.215.8 Ron Eyerman, Slavery and the Formation of African American Identity,CambridgeUniversityPress,Cambridge,2001,p.3.9JeffreyC.Alexander,op.cit.,pp.1‐30.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|225
nostru,opinămdoarcăarputeaconstituioviitoaredirecțiede
cercetare.
Dar revoluția din 1989 nu este doar un eveniment istoric
traumatic,cișidebutulunuicapitoldistinctdinistoriaRomâniei.
După cum arăta istoricul Florin Constantiniu, „astfel de eveni‐
mentesenumescinauguralșielepotmarcaînceputuluneiepoci
fastesaunefasteînviațanațiuniisauastatului”.Privindretros‐
pectiv,acelașiistoricapreciacă„prăbușirearegimuluicomunist
din România a avut semnificația unui nou inaugural”, însă un
„inaugural ratat”.10 Explicația constă în aceea că așteptările și
speranțele inițiale legatedenoua etapădin existența țării s‐au
transformat, treptat, îndezamăgiri.Or,dinperspectivanoastră,
este posibil ca prezentul dezamăgitor să proiecteze o umbră
asuprarevoluțieidin1989,deformând‐ooarecum.11Pentruafi
corect înțeleși, să facem trimitere la un articol recent al
cunoscutuluijurnalistCristianTudorPopescu:„N‐arfifostprea
greu ca Revoluția din '89 să fie înăbușită. De multe ori m‐am
gândit de ce mâna de protestatari din Piața Universității, în
noapteade22,n‐aufostîncercuițișibăgațicutoțiiîndubeînainte
demiezulnopții,evitându‐seîmpușcareaoamenilorcareascos
lumeaînstradăadouazi.Zileleastea,iatăcăprimesc,înfine,un
răspuns.Milioanedeeuro.Zecidemilioanedeeuro.Zecișizecide
milioanedeeuroși‐aurăsturnatculopataînconturi«capitaliștii»,
«oamenii de afaceri» care dansează acum tango‐brățară pe la
poartapușcăriei,întimpcealțiistaulacoadă,perechi‐perechi,ca
10 Florin Constantiniu, „Un inaugural ratat”, în Istorie și civilizație, nr. 2/noiembrie2009,p.3.Dupăcummărturisește,FlorinConstantiniu(Oistoriesincerăapoporuluiromân,UniversEnciclopedic,București,1997,p.249)apreluattermenul„inaugural”delaCatherineDurandin.11Considercă,într‐ooarecaremăsură,observațiileluiNeaguDjuvaradesprerevoluția franceză din 1789 pot fi valabile și în cazul celei produse înRomânia200deanimaitârziu:„Oaltăconsecințăaponderiimari,preamari,probabil,pecarea luat‐oRevoluția franceză în imaginații, în ideologie, înpolitică,înistoriografieecăapasănunumaipeistoriacarei‐aurmatșichiarpeviitorulnostru,ciapasășipetrecutulei,deformându‐loarecum.Avemaiciunnouexempludesprefelulcumprezentulcreeazătrecut”.NeaguDjuvara,Există istorie adevărată? Despre relativitatea generală a istoriei. Eseu deepistemologie,Humanitas,București,2011,pp.136‐137.
226|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
la«Dansezpentrutine».[...]ȘisălașiRevoluțiaRomânăsă‐șiaibă
morțiișisăizbândească?”.12Esteunexempluclardereevaluarea
trecutuluiprinprismaprezentului.
Înlumeaacademicăoccidentală,aexistatînultimeledeceniio
preocupare constantăpentrudescifrarea relațieidintre trauma
națională și memorie (fie ea individuală sau colectivă), dar și
dintrememorieșiinterpretareaistorică.13Lanoi,cercetareaeste
incipientă în acest domeniu, de aceea am ținut la această
introducere.Redau,înceleceurmează,considerațiileSmarandei
Vultur,unuldintrepuținiiautoricucontribuțiilegatedetemă:
„Se știe că momentele istorice percepute ca fiind unele de
rupturăantreneazăcueleuntravaliuintensșilanivelulrecons‐
trucțieimemoriale.Maiîntâipentrucăevenimentulidentificatcu
această ruptură este în bună parte produsul unui astfel de
travaliu. Discursurile, prin care el este asimilat treptat unui
evenimentfondatorșiintegratmemorieicolective,remodelează
evenimentulîntimp,îidauidentitate,sensșiprestigiu.Specialist
înistoriaRevoluțieifrancezeșiarevoluțiilorîngeneral,François
Furet subliniază că «în astfel de perioade, investirea emotivă,
afectivă și ideologică în acțiune emai puternică»motiv pentru
caresunt«perioadelecelemaigreudeinterpretat»”.14
Revoluțiaromânădindecembrie1989afost,prinurmare,un
inauguraltraumatic. ÎnopinialuiPaulRicoeur„violențamoște‐
niriifondatoare”(respectivacțiunileviolentecareseaflălaori‐
gineaformăriioricăruistat),„confruntareacucelălalt,resimțită
12CristianTudorPopescu,„ORevoluțiedemilioane”,înGândul,29.10.2014,la http://www.gandul.info/puterea‐gandului/o‐revolutie‐de‐milioane‐13477401,paginăaccesatăla29.10.2014.13 Ca să oferimdoar două exemple semnificative: Paul Ricoeur,Memoria,istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timișoara, 2001. Dominick LaCarpa,Writing History, Writing Trauma, The Johns Hopkins University Press,Baltimore,2013.14 SmarandaVultur, „Timișoara –Revoluția din1989. Practicimemorialeurbanesaudesprememoriaîncriză(Studiudecaz)”,înColloquiumpoliticum,AnulII,nr.2(4),iulie‐decembrie2011,p.47.Așaminti,înacestcontext,șiexcelentulstudiualluiDietmarMüller,„RememorareaRevoluțieidin1989.CasaPoporuluicalieudemémoirepostcomunist”,înBogdanMurgescu,op.cit.,pp.99‐114.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|227
ca o amenințare” și raportulmemoriei cu timpul explică fragi‐
litateaacesteiadinurmă,darșifragilitateaidentității.15Maimult,
Ricoeur vorbește despre „memoria manipulată”, realizată prin
influențareaconcertatăamemorieișiauităriidecătredeținătorii
puterii,prinintermediulideologieicareurmăreștesălegitimeze
autoritatea.Apreciemcăexplicațialuiestevalabilă,înbunăparte,
șipentrurevoluțiadin1989șiperioadadetranziție.
Dar–dacăreferitorlaevenimenteledindecembrienuexistă
unminim consens în istoriografie, incertitudinea factuală fiind
însoțitădepregnantedisensiuniinterpretative–trebuievăzutîn
ce măsura această stare de fapt reflectă lipsa de consens a
surselor,înprimulrândamemorialisticiidedicaterevoluției.
Memorialisticășiistorie
Textelememorialistice(memorii,amintiri,jurnale,interviuri,
anchete, corespondență), îndrăgite și prizate de publicul larg,
sunt privite cu reticență și suspiciune îndreptățite de către
istorici16, deși reprezintă o categorie de surse dintre cele mai
importante ale istoriei contemporane. În numele obiectivității
istorice, mulți specialiști și‐au exprimat scepticismul față de
utilitatea și valoarea lor, pentru cunoașterea și înțelegerea
trecutului. A.J.P. Taylor, de exemplu, plasa discursul autorefe‐
rențialîntr‐ozonăaderizoriului,susținândcă„memoriilescrise
suntoformădeistorieoralămenităsă‐lamăgeascăpeistoric”și
15PaulRicoeur,op.cit.,pp.103‐105.16„Literaturamemorialisticăaparțineșieasurselor istorice,șioricenouăaparițiesecuvinesalutată.Deobicei,lucrărilememorialisticesuntprivite–decătreuniispecialiști–cumultăreticență,fiindconsiderateimpregnatedesubiectivism și, mai ales, de pledoarii pro domo (după Primul RăzboiMondial,cândauapărutvolumememorialisticealeprotagoniștilormareluiconflict,mareșalulPétainfiindîntrebatdecenu‐șipublicășielamintiriledinrăzboi a răspuns scurt: «Pentru că nu am nimic de ascuns»)”. FlorinConstantiniu,„Postfață”laGheorgheGastonMarin,ÎnserviciulRomânieiluiGheorghiu Dej. Însemnări din viață, Editura Evenimentul Românesc,București,2000,p.237.
228|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
apreciacăsuntdenefolosit,cuexcepțiapasajelorîncareredau
atmosferauneiepoci.17
Într‐adevăr,literatura„subiectivă”(TudorVianu),„personală”
(PhillippeLejeune)sau„confesivă”(FlorinMihăilescu)18,cuma
mai fost denumită, nu se remarcă prin exactitate factuală și
cronologică, conținând uneori scăpări destul de grave. Pentru
exemplificare,iatăunscurtcitatdinAdrianMarino:„DelaOradea,
din ultima perioadă a detenției (1962‐1963), două episoade,
dintrecareunul,indiscutabil,«istoric».Într‐onoapte,amauzitcu
multă claritate canonada represiunii sovietice a revoltei din
Ungaria. Nu știam, bineînțeles, nimic. Am rămas toată noaptea
treaz,agitat,cumâinile înfipte îngratii.Bănuiamuneveniment
foartegrav.Dealtfel, adouazi, amși fost transportați, înmare
grabă,laAiud,deundem‐ameliberat,înfebruarie1963”.19Lao
lecturăsuperficialăsaudistrată, s‐arpăreacădistinsulșiapre‐
ciatul cărturar, victimă a comunismului, a păstrat toată viața
întipărită în minte mutarea de la Oradea la Aiud, justificată,
eventual,șideemoțiaprovocatădeizbucnirearevoluțieiungare,
care a fost în cele din urmă înăbușită sub șenilele tancurilor
Armatei Roșii. Un episod din istoria personală se proiectează
astfelpefundalulMariiIstorii.Numaică„explozia”maghiarăs‐a
produsîn1956!Este,desigur,ogreșealăneintenționatășicandidă,
cauzată poate de trecerea timpului, poate de suprapunerea în
amintireadouăevenimentecares‐aucontopit,jucându‐iautorului
feste.L‐aminvocatpeMarino,întrucâtelestepedeplinconștient
dedificultățilepecarelepresupunrememorareașitranscrierea
ei fidelă: „Amuitat zeci, sute,mii de fapte și detalii, demnede
reținut,dintr‐unmotivsaualtul.Înacelașitimp,suntadeseauluit
șiscandalizatdecâteaberațiișiimbecilităția«trebuit»totușisă
17ApudJenniferJensenWallach,ClosertotheTruthThanAnyFact:Memoir,Memory,and JimCrow,The University of Georgia Press, Athens, Georgia,2008,p.14.18 Apud Iulia Pop, Memorie și suferință. Considerații asupra literaturiimemorialistice a universului concentraționar comunist, Argonaut, Cluj‐Napoca,2010,p.33.19AdrianMarino,Viațaunuiomsingur,Polirom,Iași,2010,p.78.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|229
înregistrezșisărememorez.[...]Explicațiaestesimplă:viațaeste
plină de oscilații, contradicții și conflicte inevitabile. Dispoziția
sufleteascăseschimbădelaozilaalta.Cespun?Adeseadelaoră
laoră. În astfelde condiții, există riscul considerabildea înre‐
gistra greșit, parțial sau chiar completdeformat,un eveniment
saualtul,revenitbruscînmemorie.Pentruaevitaastfeldeerori,
estenecesarunpermanentefortdeechilibrareșiautocontrol.Iar
acesta este extrem de greu de realizat. Și, în definitiv, adesea
imposibil,nuodată«inuman».Pentrua fiobiectivi și coerenți,
riscămsănealterămșichiarsănemutilămsufletește”.20Întreacăt
fiespus,oameniiaumeditatasupracapcanelorîntinsedepropria
memorieîncădinAntichitate,Aristotelopinând,deexemplu,că
aceasta permite aducerea trecutului în prezent, dar trecutul la
care avem astfel acces este unul reimaginat, golit de auten‐
ticitatea, intensitatea sau profunzimea inițiale și, poate, chiar
falsificat,întrucât„nimicnuîmpiedicăpecinevasăseamăgească,
părându‐i‐secă‐șiaminteștefărăsă‐șiaminteascăînfapt”.21
Exempluldemaisusnuridicăproblemepentruistorici.Există
însăaltesituațiiîncarecronologiaestemăsluităcubunăștiință,
pentruaofericeluicerecurgelafalsunalibi,iaroasemeneamin‐
ciună este mult mai greu de depistat. Dar literatura
memorialisticăsuferănudoardeolipsădeacuratețe22,decare
20Ibidem,pp.8‐9.21Aristotel,Parvanaturalia,EdituraȘtiințifică,Cluj,1972,p.58.22 Iată un alt exemplu, e dreptminor: „Amgăsit totuși în țară o staredeentuziasm, cvasi‐isterică. Ceaușescu ținuse, în momentul invaziei Cehos‐lovacieidecătreruși,în22august,aceldiscursdefensivcareelectrizaseperomâni, umblase la fibra naționalistă, la anti‐rusismul nostru istoric. [...]Ceaușescuexaltaseîntreagațarăcudiscursulsăudin22august1968.Pedealtăparte,eramîntr‐unmomentdevârfalliberalizării,aveamimpresiacămulteopiniicarefuseserăînăbușiteseputeauexprimaatunci”.IonVianu,„Exercițiu de sinceritate (2)”, în Lettre Internationale, nr. 65/ primăvara2008,p.14. În realitate,Ceaușescuși‐a ținutdiscursul la21august1968.L‐ampomenitpeVianudinacelașimotivcașipeMarino.Șielavertizeazădespre limitele scrierilormemorialistice: „Într‐adevăr, ceea ce întemeiazămemorialisticaestecă,întrefaptuldeviațășipunerealuiîntext,treceuntimp.Intervaluldelatențăîntretrăireșitextestedecisiv.Să‐lascultămpeFriederichNietzsche:«–Amfăcutacestlucru?,spunememoriamea;–Așa
230|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
poate fi acuzată, uneori, ci și de distorsiunile, denaturările,
mistificările,omisiunilesauautocenzuraautorului23,iaracesteaîl
punlaîncercarepecercetător.
Astfel,Cezar,probabilprimulmemorialistderăzboi(deșise
referălasinelapersoanaatreia),îșiconcepecusubtilitatelucra‐
reacapeunadepropagandă, încercândsă‐și creezeo imagine
favorabilă nu doar în rândul concetățenilor săi, ci și pentru
posteritate. În Războiul civil, el omite deliberat să vorbeascădespre acțiuni precum trecerea Rubiconului sau incendierea
bibliotecii din Alexandria, care l‐ar fi putut prejudicia. De ase‐
menea, își justifică deciziile ignorând interesul personal, inter‐
vențiile salemilitare din Gallia sau din Britania fiindmotivate
doardeobiectivepublice,generoase(Războiulgallic).Cezar,unmaestru în „arta deformării istorice”, nu se sfiește chiar să
modificespațiulșitimpul,afirmând,deexemplu,căafostnevoit
săreducăamenințareahelvețilorcareseinfiltrauînproximitatea
teritoriuluiroman,scurtândînmoddeliberatdistanțelerealecu
maimultde200dekm.24
Iată de ce, în utilizarea acestor surse „conștiente”, cum le
numește Xenopol (întrucât „au fost redactate de persoane
interesate să dea faptelor o anumită tentă” și, înmod evident,
cevanuampututsăfaceu,spunemândria,șimândriarămâneneînduplecată.Înceledinurmă,memoriacedează».Nuestenevoiesămaispunîncemăsurăaceastăconstatareesteconfirmatădepsihanaliză.Timpulesteolungăliniedefrontpestecaresedăluptaîntrefapteșiinterpretareafaptelor.[...]trăirilenoastreactualemodificăamintireacelorces‐aupetrecutmaidemult”.IonVianu,„Memorialisticavăzutădeunmemorialist”, înLettreInternationale,nr.78/vara2011,p.11.23„Trebuiesărecunoscînsăcănuampututmergepânălacapăt.Amfostmartorlascenerelevantepentrutemavolumuluidefață,pecarenule‐amrelatataici.Motivulestesimplu:uniidintreceiimplicațisuntînviață,narațiameai‐arpuneîntr‐oluminăneconvenabilă;negareaarveniprompt”.FlorinConstantiniu, De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu, EdituraEnciclopedică,București,2007,p.14.24 Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I, Societatea „Adevărul” S.A.,București,1994,pp.215‐217.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|231
„aufostscrisepentruaserviistoriei”25),cercetătorultrebuiesă
fiepermanentvigilentșisăfacă,practic,muncădedetectivsaude
criminalist,recurgândlaconfruntareacualtesurseșilaregulile
generaledecriticăaizvoarelor.
Să exemplificăm printr‐un episod referitor la disensiunile
dintrecomuniștiiromânișiceimaghiariprivitoarelaTransilva‐
nia, înainte de încheierea Tratatului de pace de la Paris (10
februarie1947).Potrivitamintirilor luiGheorgheGastonMarin
(GheorgheGrossman),oîntâlnireîntrereprezentanțiicelordouă
partidecomunistearfiavut loc,cândva, învaraanului1946, la
Timișoara,încasasecretaruluiregionalalP.C.R.,Drăgan.Gaston
MarinsusținecădinpartearomânăauparticipatDej,VasileLuca
și LucrețiuPătrășcanu, iardin ceamaghiarăErnőGerő și Imre
Nagy.Cuacestprilej,comuniștiiungurile‐ausolicitatcolegilorlor
românisăcedezecâtevazecidemiidekm²dinteritoriulTransil‐
vaniei.Dejafostînsăferm,respingândpropunereamaghiarilor,
care „au primit răspunsul cuvenit”.26 Relatarea lui Gheorghe
GastonMarinarputeafiprivitădeunistorichiperscepticdrepto
încercareexageratăafostuluidemnitarcomunistdea‐lprezenta
pe Dej ca pe un promotor al interesului național. Pe lângă
mărturia acestuia, s‐a păstrat însă un document care atestă că
discuțiarespectivăchiaraavutloc,deșidinstenogramănureiese
atitudinea răspicatăa luiDej.27Desigur,motivele luiDejnu țin
neapăratde„patriotismul”acestuia,câtdefaptulcăoricepierdere
teritorialăînfavoareatovarășilormaghiariarfiduslașubrezirea
regimului comunist în România. Aceasta este o întâmplare
fericită.Decelemaimulteori,existăfiemărturiicaresecontrazic
saucarenusuntconvergente,șiatuncievorbadesprecuvântul
unui personaj istoric împotriva altuia, fie nu mai există alte
25 A. D. Xenopol, Teoria Istoriei, Editura Fundației Culturale Române,București,1997,p.354.26GheorgheGastonMarin,op.cit.,pp.122‐123.27 „Expunerea făcutăde tov.G[erő] șiN[agy], [1946]”.Documentul a fostpublicat în Andreea Andreescu, LucianNastasă, Andrea Varga,Minoritățietnoculturale.Mărturii documentare.Maghiarii din România (1945‐1955),CentruldeResursepentruDiversitateEtnoculturală,Cluj,2002,pp.474‐479.
232|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
documente sau surse care să poată fi comparate. În acest caz,
rămânecaistoriculsăapreciezeîncemăsurăîlcrediteazăsaunu
peautorcuprezumțiadesinceritate(porninddelapersonalitatea
acestuia, credibilitatea sa, interesul pe care îl are față de eve‐
nimentuldezvăluit,contextetc.).
Mai trebuiemenționatcă,pentru istoria imediată, literatura
confesivăsusținesauneagăcâteodatăversiunileistorieioficiale,
fiindnudoarmărturienudă,cișigestpolitic.
Dupăcumamafirmatanterior, texteleautoreferențialesunt
ocolitedeuniicercetători,invocându‐senecesitateacaistoriasă
rămânăînlimitele„obiectivitățiiștiințifice”.Dar,dupăcums‐amai
arătatînliteraturadespecialitate,istoriculînsușiestesubiectiv.
Dealtfel,„obiectiv”înseamnă„careexistăînafaraconștiințeiome‐
neștișiindependentdeea”.28Prinopoziție,subiectiveste„totceea
cereprezintăunprodusalindividualului”,„totceeaceimplicăo
conștiințăindividualăbazatăpeafecte”.29Înacestecondiții,mai
pertinentă și mai utilă este raportarea la grupul antonimic
onestitate/părtinire.30Cuoricâtăneîncredereamprivi‐o,memo‐
rialisticaoferăspecialistuluiposibilitateadeaîntâlnipluripers‐
pectivitatea asupra unui eveniment, reflectată, e adevărat, în
versiunile, în „adevărurile” parțiale și incomplete asumate de
indivizi.Maimult,eadeschideofereastrăspremodulîncareun
agentalistorieisepercepepesineșilumeaîncareatrăitșipe
careainfluențat‐o,devoalându‐itotodatăcredințele,emoțiilesau
calculelerecicarel‐aumotivat.Prinurmare,acesteanusuntsurse
carepotfiușortrecutecuvederea.Într‐adevăr,cugreuamputea
înțelege astăzi Al Doilea Război Mondial fără amintirile lui
WinstonChurchillsauCharlesdeGaulle,dupăcummemoriilelui
I. Gh. Duca și jurnalul lui C. Argetoianu sunt esențiale pentru
descifrareapoliticii românești din perioadaMareluiRăzboi.De
28NeaguDjuvara,op.cit.,pp.116‐117.29IuliaPop,op.cit.,p.19.30 „Să înlocuim deci termenul obiectivitate prin termenul nepărtinire sauimparțialitate, și atunci descoperim și mijlocul prin care istoricul poateatingeaceastăimparțialitate:printr‐osuccesiunedeparțialități,care‐icerdefiecaredatăunuriașefortdesubiectivitate”.NeaguDjuvara,op.cit.,p.117.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|233
aceea,existăsavanțicareîșiîndeamnăconfrațiisănuseferească
de subiectivitatea actorilor istorici, cimai degrabă să o îmbră‐
țișeze,capeunmijlocdeadescuiaporțiletrecutului.31
Pentrudemersulnostru,considerămcăesteoportunsămai
prezentămtendințelememorialisticealepersonalitățilorpolitice,
încazulistorieirecente,așacumaufostrelevatedecătreistoricul
AlexMihaiStoenescu.Acestadistingeîntremărturiaideologică,
structurată, axială și falsă.Primaeste caracterizatăde tendința
actoruluiistoricdea‐șisubliniaangajamentulînevenimentedin
cauze politice și doctrinare;mărturia structurată este cea prin
careactantulestepreocupatsăconfecționezepentru istorieun
scenariu articulat, bazat pe documente și argumente, care‐i
scoate în evidențămeritele și parcursul, ascunzându‐i totodată
părțiledefavorabile;mărturiaaxialăesteceaprincareactorimai
puținrelevanțiîncearcăsă‐șiaugmentezestatutulșiimportanța,
plasându‐seînmiezulevenimentelorsauîncentruldedecizie;în
fine,mărturiafalsăestemenităsă‐lfereascăpeactordeeventuale
consecințejuridice,politicesausociale.32
Memorialisticarevoluțieiromânedin1989
Demulteori,cândinvestigheazăuneveniment,specialistuleste
frustratdelipsasaudepuținătateaizvoarelor.Cucâtneapropiem
însădeprezent,apare,înmodparadoxal,„imposibilitateamaterială
deaîmbrățișatotalitateasurselor”.33Înacelașisens,redămobser‐
vațialuiTimothyGartonAsh:„Ideeaecănusuntmaipuținesursedecât înainte (cuprivire la istoria recentă,n.n.).Esteexact invers.Dacă vechii istorici trebuiau să reconstruiască o întreagă epocăplecând de la un singur papirus, istoricii contemporani au omul‐titudinedesursepentruosingurăzi,pentru24deore.Înseamnăcăschimbareaînrăustăînraportuldintrecantitateșicalitate”.34
31JenniferJensenWallach,op.cit.,p.15.32 Alex Mihai Stoenescu, Introducere în studiul istoriei, Editura RAO,București,2013,p.494.33NeaguDjuvara,op.cit.,p.20.34TimothyGartonAsh,Istoriaprezentului.Eseuri,schițeșirelatăridinEuropaanilor'90,Polirom,Iași,2002,p.13.
234|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Înprivințarevoluțieidin1989,celpuținlaprimavedere,există
o abundență de surse care‐i stau la dispoziție cercetătorului.
SintetizândprezentareaoferitădeIoanScurtu,estevorbadespre
documentele de arhivă, documentele publicate, emisiunile de
televiziuneșideradio,imaginilefilmateșicasetelecuînregistrări
audio, fluturașiișimanifesteleși, însfârșit,memoriile.35Armai
putea fi adăugate depeșele agențiilor de presă străine, dar și
dosareleprocuraturii,precumșirapoarteleComisieiSenatoriale
și SRI pentru investigarea evenimentelor din decembrie 1989.
Cutoateacestea,AlexMihaiStoenescudeplânge,pebunădrep‐
tate, faptulcă„principaleledocumentecareaupremers înproxi‐mitate răsturnarea regimului Ceaușescu au fost fie distruse, fiefalsificate, fiearhivate în fonduri lipsitedeacces”.De asemenea,atrage el atenția, aumai fost topite documentemilitare (ordine,
jurnalede luptă, adreseetc.) extremde importante, careputeau
ajutalalimpezireaunoraspectemaipuținlămuritealerevoluției.36
În acest context, textele autoreferențiale capătă o pondere
însemnatăînrândulizvoarelorprivitoareladecembrie1989.Ca
oremarcăgenerală,dincelepeste500decărțidedicateeveni‐
mentelorde acum25de ani, foartemulte suntdememorialis‐
tică.37 Trebuie apreciat și efortul unor cercetători (Alex Mihai
Stoenescu și Lavinia Betea excelează în acest demers) de
a‐iintervievapeactanțiiprincipali,practicămaipuținuzitatăîn
istoriografia autohtonă.38 De bună seamă, aceste numeroase
35IoanScurtu,Revoluțiaromânădindecembrie1989încontextinternațional,RedacțiaPublicațiilorpentruStrăinătate,București,2009,pp.7‐11.36AlexMihaiStoenescu,op.cit.,pp.390‐391.37ViorelDomenico,„Cuvântînainte”laGrigoreBuciu,Cummi‐ampetrecutRevoluția înMinisterul Apărării Naționale, Editura Institutului RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2008,p.5.38„Adevărul–pecaremulțiistoricinuîlconștientizează,fiindcăsunteducațiînspiritulrespectuluipentruizvorulscris–estecăapelulladocumenteseimpune,înprimulrând,dinpricinaimposibilitățiidea‐iinterogapeoameniivii.Unelenistarrenunța, cusiguranță, lacâtevadocumentescrise,dacă is‐aroferiocaziasăsteadevorbăcuuncontemporanalluiPericle(pentruanuspunecuPericleînsuși!).Unasemeneaprivilegiuesterefuzatmajoritățiiistoricilorși,deaici,necesitateadocumentelor,palidereflexealeunorlumicândvavii.Uimitorestefaptulcămulțispecialiștiaiistorieicontemporane
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|235
mărturii sunt inegale ca aport informativ și ca relevanță. De
asemenea,eletrebuietratatecu„scepticismulistoric”șicusimțul
criticpecarele‐amevocatanterior,cândne‐amreferitlaaceastă
categoriedistinctădesurse.Înplus,trebuieținutcontdefaptulcă
multe nu sunt „dezinteresate” și inocente, autorii tinzând să
propageoanumităimagineadesfășurărilordin1989–imagine
viciatădemotivațiipoliticeșiideologice–sauchiarsăseapereîn
diferiteleprocesecarele‐aufostintentate.Maimult,pemăsura
treceriitimpului,existărisculdecontaminareaamintirilor,după
cumsubliniaViorelDomenico,înțelegândprinaceastacăactorul/
martorulcareseconfeseazăpoateajungeînsituațiadeadamai
mult credit informațiilor și lecturilor ulterioare, decât faptului
trăitșirememorat.39
Pentruasimplificaexpunereanoastră,vomrecurge laclasi‐
ficarea fonduluimemorialistic,plecândde lacalitateaautorilor.
Astfel,vomtreceînrevistă,înprimulrând,mărturiilemembrilor
provizorii ai Consiliului Frontului Salvării Naționale. Alegerea
noastră, care poate părea artificială și, prin urmare, criticabilă,
estejustificatăderealitateacăacestorganismareunitpentruo
perioadă–dincolodeparcursullorulteriorsaudedisensiunileși
polemicile care au intervenit –principalelepersonaje ale revo‐
luțieicareaudeținutdeciziapoliticășimilitarăînaceaperioadă
tulbure.Larândullor,uniidintrefoștiioficialicomuniștiderang
înalt,cares‐auaflatînproximitatealuiCeaușescuîndecembrie
1989, și‐au lăsat depozițiile, interesante mai ales prin prisma
moduluiîncarepercepeașiacționaliderulcomunistconfruntat,
pentruprimadată,cuosfidarepopularădeproporții.Foștiofițeri
dinMinisterulApărării,darșidinrândurileSecurității,auținutsă
oferepropria lorversiuneasupra faptelor. În sfârșit, însănu în
nusesizeazăabsurdulsituației.Suntsinguriiînmăsurăadispunedeoamenivii, și îi sacrifică în favoarea fetișizatului document de arhivă (uitând căarhiveleștiu,oricum,maipuțindecâtoamenii).Înistoriografiaromânească,acestrefuzridicăunobstacolstânjenitorînnecesaraoperațiedereconsti‐tuire a epocii comuniste [...]”. Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria întreadevărșificțiune,Humanitas,București,2013,p.133.39ViorelDomenico,op.cit.,pp.5‐6.
236|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
ultimulrând,șireprezentanțiairevoluționarilor,adevărațiieroi
aiacelorzile,și‐aupublicatmemoriile.
ÎnromanulDulcecamiereaeglonțulpatriei,scriitorulPetruPopescu își închipuie un dialog între un veteran al ambelor
conflagrațiimondialeșinepotulsăudefrate,untânărlicențiatîn
istorie.Potrivitbătrânuluioștean,singuraistorieautenticăecea
trăită, dar ea încetează a mai fi istorie și devine legendăpersonală,odatăcufugaclipelor.40Prinurmare,nuvomîncercasănegămsausăcontrazicemlegendapersonalăpecarefiecare
actanto înfățișeazăpentru contemporani șipentruposteritate.
Neinteresează,maidegrabă,consistențașicoerențasa,prezența
inadvertențelor, felul în care intră în contradicție, eventual, cu
legendapersonalăaaltora.Deasemenea,celpuținpentrumemo‐
rialisticamembrilorCFSN,vomîncercasăprecizămposturape
care și‐o asumă fiecare. Ipoteza noastră este că aceasta are
legăturădirectăcumodulîncareactorulseraporteazăladesfă‐
șurăriledindecembrie,caracterizându‐le într‐unchipsaualtul.
De pildă, cineva care insistă să accentueze imaginea sa derevoluționarvasusținecăaparticipatlaorevoluție,iarnulaolovitură de stat. Pe cât posibil, vom urmări și raportarea la
problemelecontroversate,precumexistențateroriștilor,posibila
implicareexternăetc.
40„–Niciocartedinlumenumăpoateînvățapemineceeaceamfăcuteuînsumi.Ceamtrăiteuînrăzboiulăsta,cărțilenupotcuprinde.[...]N‐amdegândsăcitescniciunistoric,ridicolsaugenial,casăînțelegcăerasămorînrăzboișicăs‐aîntâmplatminuneasăscap.Deces‐aîntâmplatminuneaastanu‐mipoatespuneniciunistoric.Pentruminesingureleclipeadevă‐rate ale războiului sunt cele pe care le‐am trăit eu. Dacă vrei, ele suntsinguraparteadevăratădinistorie.Casăgăseștiistoriaadevăratătrebuies‐ofitrăittuînsuți,săfacăpartedinamintireata.Încazulăsta,numaipoțifiistoric.–Dece?–Ceeaceaitrăitnupoatefiistorie.Istorieedoarcenuaitrăit.–Atunciceeaceaitrăitcee?–Hm.Legendă.Adicăformaceamaiadâncă,maifrumoasă,maidurabilăavieții”. Petru Popescu, Dulce ca mierea e glonțul patriei, Curtea VechePublishing,București,2010,p.123.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|237
Ion Iliescu, președinteleConsiliului Frontului SalvăriiNațio‐
nale, a dedicat mai multe cărți evenimentelor din 1989.41
Delavolumlavolum,informațiaesteînsăredundantă,neexistând
odozareaunoreventualedezvăluirisaucompletăridesubstanță.
Reducând la esență aceste lucrări, ajungem la un „model stan‐
dard”, simplificat, al revoluției, util pentru confruntarea cu alte
mărturii. Astfel, explozia populară izbucnită la 16 decembrie
1989înTimișoara,pecareCeaușescun‐areușits‐oreprime(deși
recursullaforțăaduslapierderidevieți),datorităcurajuluimun‐
citorilor careau ieșitmasiv în stradă, s‐aextins înBucurești și
apoi la scarănațională,după cemitingul televizatorganizatde
dictatorla21decembries‐atransformatîntr‐oacțiunedeprotest.
Întimpulnopții,înrândultinerilorcareaumanifestatîncentrul
Capitaleis‐auînregistrataltevictime,represiuneadeclanșândîn
primele ore ale zilei de 22 decembrie marșul coloanelor de
muncitori de pe marile platforme industriale spre Comitetul
Central. În aceeași zi, după fuga cu elicopterul a lui Ceaușescu,
sesizândexistențapericoluluicarevoltapopularăsădegenereze
înanarhie,IonIliescuadecissăseimpliceșisăsealătureunei
echipecaresăîșiasumemisiuneadearestabiliordineașidea
elabora un program care să reflecte cererile populației.42 Nu a
41IonIliescu,Revoluțieșireformă,București,EdituraEnciclopedică,1994;Idem, Revoluția trăită. Stenograma convorbirii cu membrii ComisieiSenatorialepentrucercetareaevenimentelordindecembrie1989.MesajeșialocuțiunilaacinceaaniversareaRevoluțieiRomâne,EdituraPublicațiilorpentru Străinătate, București, 1995; Idem, Revoluția Română, PresaNațională,București,2001;Mareleșocdinfinalulunuisecolscurt.IonIliescuîndialogcuVladimirTismăneanu,București,EdituraEnciclopedică,2004.Însfârșit,ceamairecentă,IonIliescu,Destinulunuiomdestânga.Amintiri,Litera,București,2014.42„Văzândaceastăuriașădescătușaredeenergii,mi‐amspuscălucrulcelmai urgent era de a da coerențămișcării spontane amaselor, de a evitahaosul și anarhia, de a alcătui un nucleu în jurul căruia să se poatăregrupa toate forțele capabile de a orienta dezideratele mulțimii și aorganizaacțiunile lor într‐unprogrampolitic cudirecțieunitară.Prinacest program, mișcarea populară spontană, revolta împotrivadictaturii–carepornise,inițial,caunbulgăredezăpadășisetransformaseacumîntr‐oavalanșădenestăpânit–aveausădobândeascăohotărâtoaresubstanțărevoluționară(subl.n.)șisăsedefinească,atâtprinpremise,cât
238|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
existat nicio acțiune premeditată de preluare a puterii. Deși,
înaintede1989,IonIliescuaavutdiscuțiireferitoarelarăstur‐
nareadictatorului, acesteanus‐aumaterializat.43Deaceea, s‐a
deplasatlaTeleviziune,unde,fiindrecunoscutdreptunoponent
alluiCeaușescu,is‐aacordatposibilitateadeaadresaunmesaj
națiunii, în cadrul căruia a atras atenția asupra necesității
organizăriiuneistructuripolitice,lansândtuturorcelorcareerau
interesați săcontribuie invitațiadease întâlni, laora17.00, la
sediul Comitetului Central. Aici s‐au reunit vreo cincisprezece
persoane,care,asemeni lui,sepuseserăspontan înslujba inte‐
reselorpopulare(purăcoincidență, întreacesteaseregăseauși
unelecarefăcuserăpartedingrupulconspirativinițial).Înacest
cadrus‐aconstituitFrontulSalvăriiNaționale,careaelaboratși
apoi a difuzat, la ora 23.00, celebra platformă în zece puncte.
Momentulmarchează transformarea revoltei populare în revo‐
luție, subliniază Ion Iliescu. Fiindu‐i recunoscute statura de
disidentșiautoritatea,IonIliescuafostacceptatcaliderdefactoalFSN,organacăruilegitimitatederivadinrevoluțieșieranecon‐
testată.ÎncondițiileîncareArmatasealăturasecauzeipopulare,
fanatici comuniști și rebeli din Securitate, care rămâneau încă
loialidictatorului,auîncercat,înurmătoareletreizile,sămențină
stareade confuzie și de panică înmijlocul oamenilor, dar și să
mineze încercările de coagulare a noii structuri de putere,
recurgândlafenomenulterorist.Dealtfel,IonIliescuînsuși,darși
ceilalți membri ai echipei sale au fost vizați de tirurile
maialesprinperspectivaimediată,caunactistoriccrucial,revoluționar”.IonIliescu,Revoluțieșireformă,p.55.43„Cuceitrei,IonIoniță,NicolaeMilitarușiVirgilMăgureanu,amorganizato primă întâlnire pe lamijlocul anilor 1980, cred că în 1984, în care amabordatanalizaunorcăideacțiune,stabilindșiregulideconspirativitate,îndesfășurareaîntâlnirilornoastreșiacomunicăriidintrenoi.Caregulă,amstabilitsăapelămlaîntâlniriîndoipentrucomunicăriledintrenoi,evitândîntâlnirile în grup. Eu mă întâlneam, separat, cu fiecare dintre cei trei”.Printre cei cu care mai discuta pe tema „anacronismului regimuluiCeaușescu”,IliescuîlmenționeazășipeValterRoman.Idem,Destinulunuiomdestânga,pp.389‐390.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|239
teroriștilor.44 În atmosfera dehaos și de frică, dar și pe fondul
știriloralarmistedifuzatedeTVR,s‐aupetrecutuneleincidente
tragice, în caremilitari s‐au luptat cu alțimilitari.45 Unii revo‐
luționari, fărăpregătire, intraseră înposesia armelor și, făcând
exces de zel, trăgeau în ținte neprecizate, provocând victime.
Chiar și în aceste condiții, nici Ion Iliescu și nici altcineva din
grupul său nu a solicitat ajutor militar Moscovei.46 Pentru ca
violența și pierderile de vieți omenești să înceteze, decizia
judecării și condamnării cuplului Ceaușescu s‐a impus de la
44„Înlegăturăcudiversevarianteposibile;amvăzutcăsevehiculeazătotfeluldelucruri;toatesuntposibile.Amprezentatșieuacestevariantecarese vehiculează – atât posibile acțiuni externe, cât și existența unorprofesionișticaresăfiaparținutsecurității.Astaafostșisuspiciuneainițialădinparteanoastră.Defapt,dinprimulmoment,eramconvinșicăceicarefacacestlucrusuntelementefideledinsecuritate,oamenidemeserie,careofacșicupricepere.Pentrucăatunciniserelatașidelaarmatădelovituriprecise,înfrunteșiîninimă.Deci,armeculunetă,țintașibunișicareștiusășidisparădupăaceea.Șiesuficientpentruaceastaunnumărlimitatdețintașideacestfel. Din păcate, constat că nu există suficiente fapte pentru o concluziedefinitivă.[...]Lucrurilesepoatesăsefideclanșattotalîntâmplător.Înfond,pela6șijumătate(însearade22decembrie,n.n.),cândafosttrasprimulfoc,aiciînclădire(evorbadespreCC,n.n.),sentimentulnostru,alcelorcareneaflamînfostulbiroualluiManeaMănescu,laetajul2sau3,numaiținminte,a fost căs‐a trasdin interiorulclădirii,de launetaj superior, sprebiroulnostru.Deci,porninddelaoasemeneavariantă,sepoatepresupuneîncercarea de lichidare a celor care începeau să organizeze noilestructuridestat(subl.n.)”.Idem,Revoluțiatrăită,p.26.45 „Multe dintre victimele acelor zile s‐au datorat caracterului spontan almișcării,circulațieianarhiceainformațiilorșiinițiativelordetoatefelurile,prostcoordonate,peplanoperațional”.Idem,Revoluțieșireformă,p.72.46„[...]Aapărut,văd,cuinsistență,maialesînultimavreme,acuzațiacăamfi,sau,maiales,așfisolicitatintervențiamilitarăsovietică.Esteominciunăsfruntată,fărăvreuntemeișifărăvreunsuport.Suntînsăilate,amvăzutdintotcepublicăcâtevaziare,faptedisparatepentruasesusțineacestscenariuaberant.Pentrucă,euamdeclaratșiîncarteșirepetoricând,dinceeaceștiueu,ceicucareamconlucratși laelaborareadocumentuluișilaîncropireaprimeloractivități,nimenidingrupulnostrudecivilinus‐agânditsăsoliciteajutorsovietic.NuștiunicicageneralulMilitarusăofifăcut.Înoricecaz,nucuștireamea(subl.n.),iarpânăla24decembrieelnicinuaveaopozițieoficială”.Idem,Revoluțiatrăită,p.17.
240|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
sine.47 Măsura s‐a dovedit oportună, după executarea dicta‐
torului, la 25 decembrie, manifestările teroriste cunoscând un
reculșiapoidispărând,permițândastfelreintrareaîntr‐otreptată
normalitate.
Așadar,IonIliescuafirmă,uneoripătimaș,caracterulautentic
revoluționaralevoluțiilordindecembrie1989,darșicaracterul
lorstrictautohton,excluzând,cualtecuvinte,oimplicareexternă
semnificativă, capabilă să influențeze decisiv lucrurile, într‐un
sens sau altul. El se prezintă drept omul potrivit aflat la locul
potrivit, liderul providențial scos în față de vâltoarea eveni‐
mentelor.Întrucâtacestelaturiaufostfoartepertinentșipelarg
analizatedeRuxandraCesereanu48(căreiaisepotimputatotuși
uneleexcesestilistice),nuvominsistaasupralor,preferândsăne
concentrămasupraaltora,maipuținevidențiateînliteraturade
specialitate.
Întâi, trebuie spus că, deși în cărțile sale Ion Iliescu este
probabil celmai ferventsusținătoral tezei „revoluțieipure”,au
existatdiscursuripublice încareși‐anuanțatpoziția,admițând
chiarcă,îndecembrie1989,aavutlocșioloviturădestat,„însă
doarcaunmomentsecvențial”.49
47 „Hotărârea noastră a fost determinată de două rațiuni cât se poate desimple, a căror evidență nu a lăsat loc ezitărilor conștiinței. Prima:convingerea că dispariția lui Nicolae Ceaușescu va face să înceteze oricerezistență,deoarece,chiardacăînspatelesăus‐armaifigăsitforțedispusesă‐lapere,acesteaar firenunțatsămailupte,aflândcădejacauzalorerapierdută.Adoua:loculdedetențieerapreapuținsigurșisituațiaînțarănune permitea să riscăm transferul dictatorului către un alt punct, oferind,poate,unuiomhotărâtsămeargăpânălacapăt,ocaziadeascăpa,pentruamobilizaforțelecare‐ieraufavorabileșideacărorimportanțănuputeamsănedămseamalaoraaceea.Maiexistașirisculunuigest individualdea‐llichidafărăniciojudecată”.Idem,Revoluțieșireformă,pp.80‐81.48RuxandraCesereanu,Decembrie'89.Deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,Iași,2009,pp.75‐87.49„DiscursulinauguralalpreședinteluiInstitutuluiRevoluțieiRomâne,IonIliescu,aurmat tiparul tradițional,deja consacrat,darapus totuși câtevaaccentenoipetemeîncă îndispută.Depildă,asubliniatcă, îndecembrie1989, în România s‐a produs o revoluție, însă, dacă unii vor neapărat săsusțină, a avut loc și o lovitură de stat. Căci revoluția este un proces,desfășurat în timp, ale cărui consecințe sunt evidente oricui. Eventuala
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|241
Apoi,unamănuntmaipuținbăgatînseamăesteacelacăIon
Iliescu a enunțat teza „revoluției pure” la postul public de
televiziuneîncădin26decembrie1989:„Revoluțianoastrăareoparticularitatedeosebită.Eaesterezultatuluneiacțiunispontaneamaselor,expresieanemulțumiriiacumulatede‐alungulanilor,
careafostaccentuatădeîncercăriledereprimareamișcărilorde
masă,înprimulrând,aletineretului.Estetotalfalsăideeacăarfi
putut fi vorba de o lovitură de stat realizată de câteva forțeorganizate,baîncășicusprijindinafară.Adevărulestecăacest
ConsiliualFrontuluiSalvăriiNaționaleesteemanațiamișcăriiși
nu a precedat mișcarea. Aceasta implică și un dezavantaj, o
dificultatepecarenoioîntâmpinămastăzi,pentrucătrebuiesă
neconstituim,săneorganizămcastructurialenoiiputeri.Este
nevoiedetimppentrustructurareanoastră”.50DeceasimțitIon
Iliescunevoiasăfacăaceastăprecizare?Înacelezile,toțiceicare
au avut prilejul să se adreseze națiunii, prin intermediul
TeleviziuniiRomâne(șiprinstudiouris‐auperindatmulți,foarte
mulți,delaactoriîndrăgiți,oamenidecultură,politicieni,militari,
revoluționari,șipânălasimplicetățeni),aufăcutapologiarevo‐
luției.Cuosingurăexcepție.Înnoapteade25spre26decembrie
1989,laora1.30,româniiaupututurmăriunrezumat(5minute
și 16 secunde) al casetei cu procesul lui Nicolae și Elena
Ceaușescu. Materialul a fost redifuzat ulterior, la cererea
publicului, deoarece din montajul inițial lipsea execuția.51
lovitură de stat poate fi și ea acceptată, însă doar ca unmomentsecvențial (subl. n.), de natură să înlesnească ori să frâneze procesulrevoluționarîndesfășurare.Iliescuaținutsădezamorsezeșialtădezbaterefierbinte. Da, este posibil ca în evenimente să fi fost implicate și serviciisecretestrăine,căciestefirescca,pretutindeniînlumeundeseîntâmplăorisunt previzibile evoluții interesante, deosebite, serviciile să fie prezente.În mod explicabil, și în România la sfârșitul lui 1989 s‐a înregistrat oaglomerație de agenți străini, dar capacitatea lor de a determinamersulevenimentelor,saumăcardeainfluențasemnificativcursullor,nutrebuiesupraapreciată”. Corneliu Vlad, Și totuși,Revoluția română, Editura IRRD,București,2011,pp.233‐234.50IonIliescu,Revoluțiatrăită,p.130.51AlesandruDuțu,Revoluțiadindecembrie1989.Cronologie,EdituraSitech,Craiova,2010,p.242.
242|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Or,întimpulprocesului,Ceaușescuaafirmatdemaimulteorică
înRomâniaaavut loco loviturădestat: „Pentru istorie,Marea
AdunareNaționalăvaafla adevărul, șinucei careauorganizat
lovituradestat!”;„Înfațalovituriidestatnurăspundcelorcare
au chemat armatele străine în țară”; „Nu îl recunoaște nimeni
(evorbadespreConsiliulFrontuluiSalvăriiNaționale,n.n.)șideaceea poporul luptă în țară – și va lupta! – până la eliminarea
acestei bande de trădători de țară, care sunt în legătură cu
străinătatea,auorganizatlovituradestat!”.52Orsăvii,puținmai
târziu,șisă‐lcontrazicipefostuldictator,acăruiexecuțiefusese
vizionată de întreagă națiune, era un gest absurd, lipsit de
semnificație.Urâtșichiardiabolizat,Ceaușescunumaiaveanicio
urmă de credibilitate. Polemizând cu el postum, noul lider nu
făceadecâtsăgenerezeelînsușisuspiciuni.
Uneori,anumitelacunedinconfesiunilesalesuscităinteroga‐
ții întemeiate.Uneleomisiuni sunt flagrante și intenționate, iar
exemplul următor ni se pare relevant în acest sens: „Pe când
lucram la carteaRevoluție și reformă am intrat în posesia unuifragment din cartea scrisă de doi analiști americani –Michael
BeschlossșiStrobeTalbott–AttheHighestLevels(«Lacelemaiînaltenivele»),oistorieasfârșituluirăzboiuluirece,careconține
unelepasajeinteresantereferitoarelaevenimenteledinRomânia,
pe care le redau ca atare: «Duminică, 24 decembrie, J. Baker
(secretarul de stat al SUA) a spus, în cadrul unei emisiuni de
televiziune(NBC),căStateleUnitenuarobiectadacăPactuldela
VarșoviaargăsinecesarsăintervinăînRomânia»”.53IonIliescu
oferă într‐o anexă extrase din această lucrare, întrucât autorii
evocăreacțiafărăechivocaluiȘevarnadze,carei‐atransmislui
Mattlock,ambasadorulamericanlaMoscova,căsugestialuiBaker
este „stupidă”, orice amestec sovietic putându‐l transforma pe
Ceaușescuînmartir.54Acestaarfiunargumentînplusînsprijinul
52 „Stenograma procesului soților Ceaușescu (Târgoviște, 25 decembrie1989)” în Grigore Cartianu, SfârșitulCeaușeștilor. Sămori împușcat caunanimalsălbatic,AdevărulHolding,București,2010,pp.483‐486.53IonIliescu,op.cit.,p.141.54Ibidem,p.142.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|243
ipotezei că în evenimentele din 1989 nu au existat ingerințe
externe. De asemenea, indirect, se neagă faptul că Ion Iliescu
însușisaucinevadinjurulsăuarficerutajutorUniuniiSovietice,
careeraoricumreticentăîna‐lacorda.Numaicăfragmentulcitat
deIonIliescuestetrunchiat. Iată,defapt,cumaratăparagraful
respectiv:„UniidintreceicareîlrăsturnaserăpeCeaușescuaumers până acolo încât să facă apel la Gorbaciov ca sătrimitătrupepentrua‐iîmpiedicapesecuriștiiluiCeaușescusămenținădictatura(subl.n.).LaWashington,Bakermormăiapesubmustațăcăsovieticii«aușimotiveșicapacitateadeaface
cevacasăopreascăvărsareadesânge».Duminică,24decembrie,
adeclaratîncadrulemisiunii«Întâlnirecupresa»acanaluluiNBC
că Statele Unite nu vor obiecta dacă «Pactul de la Varșovia va
consideranecesarsăintervinăînRomânia»”.55
Oaltă„scăpare”estenemenționarealuiSilviuBrucanprintre
ceicarefăceaupartedingrupulcelorîncaresediscuta,înaintede
1989,eventualadebarcarealuiCeaușescu:„CuBrucan,îlștiam,
fărăsăfilucratvreodatăcuel,săfiavutvreolegăturăorganizată.
Întâmplător,ne‐amîntâlnitdevreodouăorișiodatăștiucămi‐a
trimis o carte a lui, publicată în afară. Asta era cam cu un an
înainte...Altminteri,n‐amavutnicimăcardialoguri,discuțiisau
contacteorganizate”.56Vommaireveniasupraacestuifapt,când
nevomreferilamemoriileluiBrucan.
Luatepeansamblu,cărțiledememorialisticăaleluiIonIliescu
prezintă interes pentru istoric. Pe baza lor, se poate descifra
personalitateaacestuiactormajoralrevoluției,sepoaterecon‐
stituilaniveldeminut,coroborândșialtesurse,traseulacestuia
întrediferitelepunctecheieetc.Poateceamaidemnădeatenție
esteultimasa lucrare,Amintiri,deșiaceasta, înmodparadoxal,alocă doar un capitol revoluției. În schimb, descrie în detaliu
activitatea anterioară a lui Ion Iliescu, conturându‐i profilul și
relevându‐iconvingerileșimoduldegândire.Înplus,exprimarea
55MichaelR.Beschloss,StrobeTalbott,Lacelemaiînalteniveluri.Relataredinculiseleputeriireferitoare lasfârșitulRăzboiuluiRece, Iași,EdituraElit,[1994],p.217.56IonIliescu,op.cit.,p.66.
244|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
estefirească,depășindcomplexullimbiidelemn.Deremarcatcă,
în prezentarea evenimentelor din 1989, autorul se rezumă la
prezentareafaptelorînordinecronologică,ocolindpolemicile.
GeluVoicanVoiculescuareoviziunesimilară,cumici tente
personale,asuprafaptelordindecembrie1989.Dinpăcate,ela
fostmaiparcimoniosînrelatări.Însă,dinpuținelesalemărturii
reiese că este convins de realitatea revoluției. El însuși revolu‐
ționar,afostcooptatdeIonIliescuîncolectivulsău.Portretulpe
carei‐lfaceacestuiaesteunadevăratpanegiric,încâtneputem
întrebadacătușeleexageratenusunt,defapt,mostredesubtilă
ironie: „Privind retrospectiv, trebuie recunoscută cutezanța
inspiratăa lui Ion Iliescu:venit cumâinilegoale laTeleviziune,
însoțitdoardedoi, treiapropiați (subl.n.),a îndrăznit să iainițiativa preluării puterii, înconjurat de grupul eterogen de
revoluționari necunoscuți, reunit spontan în jurul său, și
canalizând energia revoltei populare spre o revoluțiecoerentă (subl. n.), prin care a schimbat radical un redutabilsistempoliticcuovechimedeaproape45deani.Bineînțelescăa
contat renumele său: se auzise de opoziția sa consecventă de
când,prin1971,fusesemarginalizatdeCeaușescu.Unadevărat«mesianism»(subl.n.)legatdepersoanasafuseseîntreținutdeEuropaLiberășidepresaoccidentală.Totuși,chiarșiașa,puținioameni politici au în palmaresul lor performanța lui IonIliescu de a fi răsturnat regimul comunist (subl. n.) înîmprejurărileatâtdenesiguredindecembrie '89, cumijloacele
atât de reduse de care a dispus și fără nici măcar o minimă
pregătireprealabilă”.57
Pe lângăaceasta,GeluVoicanVoiculescuconsiderăcă legiti‐
mitateanoului cerc conducător veneadin aclamațiile și solida‐
ritateamulțimiidinstradăcuIonIliescu,darșidinfaptulcănua
fostcontestat.58
57GeluVoicanVoiculescu,„Unom”,înVictorOpaschi(editor),IonIliescu,omșilider,Litera,București,2013,pp.82‐83.58Ibidem,pp.80‐81.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|245
Dar exoticul căuzaș admite că revoluția română a avut o
componentăexternă,pecarenuoprecizeazăînsă:„Chiardacăau
existat stimulări externe, care vor fi amorsat inițial revolta
populară,controlulevenimentelornoil‐amavut,noi,ceicare,în
fruntecuIonIliescu,ampreluatinițiativa”.59
Maiatragatențiașicaracterizareapecarei‐ofacegeneralului
Victor Atanasie Stănculescu, dar și observația sa referitoare la
rolul Televiziunii în acelemomente zbuciumate: „(Stănculescu,
n.n.) are în el vâna trădării. La fuga Ceaușeștilor, Verdeț aconstituitnoulguvern(Vlad,Gușă,Curticeanu,Stănculescuetc.).
Celălaltnucleu,formatînjurulluiIonIliescu,aaflataceastadela
Stănculescu,carei‐atrădatastfelpeprimii.Acâștigatnucleulcare
apusmânapeTeleviziuneșicareși‐ainstalatsediulînclădirea
MApN. Au avut intuiția (sau pregătirea?) aceasta (subl. n.)...Practic,înprimelezilealeRevoluției,stabilitateașiordineaînțară
s‐au asigurat nu prin puterea legii sau prin autoritatea insti‐
tuțiilorstatului,ciprinaparițialaTeleviziunealiderilorcarecon‐
centrau în personalitatea lor ideea victoriei, ideea noii puteri.
Oputeretransmisămaselorprinsimpatie,princontagiune”.60
În1990,StănculescușiGeluVoicanauacordatîmpreunăun
interviu.Revoluționarulapovestitcăaavutinițiativaasasinăriide
urgență a cuplului Ceaușescu, în ipoteza apariției unor factori
neprevăzuți. Stănculescu a fost de acord și a sunat la unitatea
militarădinTârgoviștepentruapregătilucrurile.Dacăsituațiaar
ficerut‐o,urmasătransmităordinuldeexecuție.Esteinteresant
59Iatășiunaltexemplu:„Revoluțiaromânădindecembrie1989s‐aprodusspontan,caoimensăexplozie,datorităexasperăriiunuipoporcesesăturasesămaiîndureteroareauneiperechidictatorialecompletalienate.Chiardacăvorfiexistatunelestimulăriexterne,stareapropiceexplozieiexistadejașinumaiconteazădacăeaafostprovocatăprinautoaprinderesaudeoamorsădeinițiere”.GeluVoicanVoiculescu,„Îndecembrie'89,DumnezeuasurâslaBucurești”,înDosareleIstoriei,nr.1(29),1999,pp.60‐62.Înaltlocvorbeștedespre agenții străini: „În plus, comportamentul nostru atipic, haosul cerăzbăteadinstângăcianoastră i‐auparalizatefectivpeagențiideterenaiserviciilorsecretestrăine,venițisăamorsezetulburărileprincareurmasăfierăsturnatCeaușescu”.Idem,„Unom”,p.82.60ViorelDomenico,CeaușesculaTârgoviște,22‐25decembrie1989,Editura„IonCristoiu”,București,1999,p.195.
246|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
căceidoicompliciauluatdeciziafărăaseconsultacuIonIliescu,
care–potrivitmărturieiamândurora–nuaacceptatsuprimarea
imediatăaCeaușeștilor.61
Într‐unaltinterviu,GeluVoicanVoiculescuîșiexprimăpărerea
fermă(nesusținutădeprobe)căfenomenulteroristafostgenerat
de Armată: „Înmomentul în care Armata ne‐a protejat contra
acțiunilorSecurității,adicăapercepțieinoastrecăSecuritateane
vreacapul,eaadevenitsalvatoareagrupuluiIliescu.Puteaastfel
să‐ipunăcondiții,săcădemlapace:«Nusepuneîntrebareaceam
făcutpânăîn22decembrie,altfelnuațififost».Afost,așadar,un
simulacru.Esteoipotezăistorică,daresteconvingereamea.Dacă
Securitatea voia să facă măcel, făcea măcel. Armata a creat
fenomenul terorist cu scop de diversiune pentru a întreține o
situație amenințătoare care să îi dea posibilitatea să slujească
nouaputere”.62
PetreRomanesteunaltactantimportantalevenimentelordin
1989. El povestește cum, după discursul lui Ceaușescu din 21
decembrie,s‐adusîncentrulBucureștilorpentruavedeacuochii
săi semnele căderii dictatorului. Seara șinoaptea târziu a trecut
prinzonelefierbințiundemanifestanțiiseconfruntaucuforțelede
ordine.Adouazi,adecissămeargădinnou încentrulcapitalei.
Roman îl cunoșteape Ion Iliescu,care îipublicasedouăcărți. În
plus,tatălsău,Valter,eraunapropiatalacestuia.Pentruademons‐
tracăaceastăîmprejurarenuareniciolegăturăcuacceptareasaîn
nouaechipă,Romansimtenevoiasă‐șiafirmeapăsatcalitateade
revoluționar. Iată cum redă momentul în care hotărăște să
acționeze:„Decanașisecretaruldepartidseaflauacolo,trașilafață.
Eraudescumpăniți,nuștiaucehotărâresăia.Îșiexercitaufuncțiile
inerțial, însă tergiversau cât puteau. Când le‐am spus că era de
datorianoastrăsătrimitemșinoiodelegațieînPiațaPalatuluis‐au
camstrâmbat.Apoi,caPilatdinPont,secretaruldepartids‐aspălatpemâini:«Făcevrei.Laurmaurmeievorbadeviațata,
61Ibidem,pp.195‐196.62AlexMihaiStoenescu,Interviuridesprerevoluție,EdituraRAO,București,2004,p.192.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|247
nu de amea» (subl. n.)”. În Piața Palatului, asistă la fuga luiCeaușescu.PătrundeînCCalăturidemanifestanți,fiindrecunoscut
decătrecinevadinmulțimedreptunprofesorcaremaiapărusela
televizor și care se putea adresamaselor. De pe balcon, anunță
căderea dictatorului. Din Comitetul Central, pornește spre
Televiziune,undeareprilejuldeaasistalasosirealuiIonIliescuși
ladiscursulsăuprincarefăceaapellaîntrunireademocrațilorcare
doreausăparticipelacreareauneinoistructurideputere.Roman,
care a participat la constituirea Frontului Salvării Naționale, îi
reproșeazăluiIonIliescucăarfiînchisrevoluțiaînpropriulcerc
personalșisugereazăexistențauneipremeditări63:„Într‐adevăr,în
searaaceeaIliescuavenitînsoțitdetoatăviitoareasaechipă.Se
aflau acolo, între alții, Silviu Brucan, Dan Marțian și Alexandru
Bârlădeanu,oamenicuoîndelungatăcarierăcomunistăcare,dintr‐
unmotiv sau altul, își luaseră distanțele față de Ceaușescu, dar
foartedecurândșiîntreanumitemargini:opozițialornueramai
vechedecâțivaaniși,maimult,eanuvizaregimulcaatare,cinumai
formapecarei‐odăduseCeaușescu.Eraușiei,caIliescu,doarniște
comuniști reformatori. Mai erau prezenți acolo și trei militari,
printrecaregeneralulMilitaru.Singuriicareproveneamnemijlocit
dinmișcareastrăziieramGeluVoican,BogdanTeodoriu,Cazimir
Ionescușicumine”.64
Astfel, mărturia lui Roman se apropie de teza „revoluției
furate”.Înopiniasa,confiscareas‐afăcutnudoarprinincludere
(preferințapentrucomuniștiiperestroikiști),cișiprinexcludere:
„Dar s‐a întâmplat ceva și mai grav. La un moment dat a fost
anunțatăsosirealuiCorneliuCoposu.N‐amavuttimpsăschițez
niciceamaimicăreacție.«Săplece»,austrigat,aproapesimultan,
BârlădeanușiIliescu”.65
63„Revoluțianoastrăs‐afăcutdinmers,pascupas,șiafost,caatare,plinădeșovăielișideaproximații.Trebuietotușisăadmitemcăunnumărdeactoriaveau,sănuzicun«plan»,darmăcaroideecâtdecâtprecisă(subl.n.)cuprivirelacevoiaușinuvoiausă‐iurmezecăderiiluiCeaușescu”.PetreRoman,Libertateacadatorie,EdituraFundațieiPro,București,2006,p.78.64Ibidem,p.87.65Ibidem,p.88.
248|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Înmodparadoxal,tocmaiunuldintrecomuniștiireformatori,
SilviuBrucan, îi dă dreptate luiRoman. Format și prelucrat de
regim,IonIliescurămânea,înparte,prizonierulacestuiașidupă
22 decembrie. De aceea, el intenționa să‐l desemneze pe Ilie
Verdețdreptpremier,deși acestadeținuseaceastă funcție și în
timpulluiCeaușescu.Brucanafostcelcareapledatînfavoarea
numiriiluiPetreRoman,caredeveniseofigurăreprezentativăa
revoluției.Brucanîșicreioneazăunportretdeeminențăcenușie,
destrategalrevoluției.Totell‐aconvinspeIonIliescusărenunțe
la Stănculescu ca ministru al Apărării în favoarea generalului
NicolaeMilitaru și a cosmetizat textul luiDumitruMazilu care
avea să devină principalul document al revoluției televizate,
contrazicându‐l astfel pe liderul care își arogase acestmerit.66
Brucansugereazăcă,înaceleclipe,aavutunascendentasupralui
IonIliescu:„Amacceptatosingurăexcepțiedelaprincipiulînlo‐
cuirii vechilor activiști și anumemenținerea lui PaulNiculescu
Mizilcaresponsabilcuaprovizionareapopulației”.67
MemoriileluiBrucantrezescatențiașiprinprezentareatenta‐
tivelor de loviturămilitară anterioare anului 1989 (prima ar fi
datatîncădin1976,lainițiativaministruluiApărării,IonIoniță).
În acest context, el îl descrie din nou pe Ion Iliescu ca pe un
„disident care respecta regulile jocului în partid”, afirmând, în
plus,căacestaarfiîncercatsă‐idescurajezepeIonițășiMilitaru
să acționeze pentru răsturnarea lui Ceaușescu manu militari,întrucâtar fi fost „o încercarepericuloasă”.68Brucan îșideclară
apartenențalagrupulconspirativIonIoniță–NicolaeMilitaru–
VirgilMăgureanu–IonIliescu:„PeIliescuîlcunoșteamdemulți
aniși‐lrevăzusemdoarîntreacăt,cuunanînurmă–oprisemașina
66SilviuBrucan,Generația irosită.Memorii,EdituraTeșu,București,2007,pp.225‐230.IonIliescu:„DumitruMaziluaveapregătitecâtevatexteutilepentrudefinireacelorzecepuncteprogramaticealeRevoluțieiRomâne;auintervenitcupropunerișiobservațiiSilviuBrucan,AlexandruBârlădeanu,PetreRoman.Euamîncercatsăleordonezșisăledauonotăcoerentă”.IonIliescu,Destinulunuiomdestânga,p.399.67SilviuBrucan,op.cit.,p.231.68Ibidem,p.185.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|249
pe strada Herăstrău, invitându‐mă să urc, dar eu am trecut pe
trotuarul celălalt, făcându‐i semn cu mâna că sunt urmărit. Pe
Roman îl văzusemdoar ca student în casa luiValterRoman, iar
despreMilitaruștiammultedelageneralulIoniță,darregulileconspirațieine interziceau săne întâlnim (subl.n.)”.69 Dupăcumamvăzutanterior, Ion Iliescupovesteștecăreuniunileerau
nepermise,întâlnirileavândlocnumaiseparat,îndoi.
Foarte controversată este însă relatarea privitoare la impli‐
careaMoscoveiînînlăturarealuiCeaușescu.Brucandezvăluiecă,
înnoiembrie1988,afăcutunturdeforțăcareainclusvizitela
Londra,WashingtonșiMoscova.ÎncapitalaUniuniiSovietices‐ar
fiîntâlnitcuA.Dobrînin(secretarulcuproblemeinternaționaleal
CCalPCUS),carei‐arfitransmisdorințaluiMihailGorbaciovdea
avea o întrevedere, care s‐a și produs.70 La 14 aprilie 2010,
părintele perestroikăi, aflat într‐o călătorie la București, a
contestatcufermitate,încadrulunuiinterviu,căl‐arficunoscut
cuvreoocaziepeBrucan.71
Dariatăcumexpuneacestadinurmădialogulculiderulsovie‐
tic:„Amtrecut,însfârșit,lachestiuneacaremădureapeminemai
mult:România.Aiciadeschiseldiscuția,dovedindu‐seperfectîn
temă.De la început a declarat că este de acord cu acțiunea de
răsturnarealuiCeaușescu,cucondițiacaeasăfieconceputăși
realizatăastfelîncâtsăducălamenținereapartiduluicomunistca
forțăpoliticăconducătoareînRomânia.[...]M‐amgânditpuținși
i‐amrăspuns:«Totulvadepindedecomportareacelordinorganul
conducător al partidului, Comitetul Politic Executiv, și un test
apropiat îlvaconstitui reacția lor laScrisoareacelor6.Trebuieținut seama, tovarășe Gorbaciov, de aceea că toți semnatarii
Scrisoriisuntoameniimportanți,darniciunulnudețineputereîn
momentul de față. Cheia este înmâna celor care ocupă funcții
69Ibidem,p.222.70EugenMihăescu,Întrelinii,EdituraRAO,București,2011,p.78.Înmemo‐riilesale,MihăescuredăoconvorbirecuBrucanprivindîntâlnireaacestuiacuGorbaciov.71 Vasile Buga, Pemuchie de cuțit. Relațiile româno sovietice 1965‐1989,InstitutulNaționalpentruStudiulTotalitarismului,București,2013,p.271.
250|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
esențialeînpartid,înstat,înarmatășiSecuritate,iarpânăacum
toțiaufăcutzidînjurulluiCeaușescușideaceeaelși‐apututface
decap».Gorbaciovafostdeacord,darrepetaaproapemecanic
mereu:«Partidultrebuiesărămânăînpicioare,altfelvafihaos».
Înacelașitimp,aținutsădeclarecategoriccănusevaamesteca
întreburileinternealeRomâniei[...]”.72
Ruxandra Cesereanu era perfect îndreptățită să considere
depoziția lui Brucan „ambiguă și alunecoasă”, deoarece acesta
evocă la totpasulconspirațiiși înțelegeritainice, fărăadivulga
finalitateaacestorasaumodulîncares‐auconcretizat.73
Șielevidențiazărolulvitaljucatdemiculecranînimpunerea
noilorconducătorișiînacceptarealordecătrepopulație,scriind
că „a fost prima revoluție din istorie efectuată prin și la
Televiziune”.74 Cât despre teroriști, nu are niciun dubiu, indi‐
cându‐i pe profesioniștii din ministerul de Interne și din
Securitate,carearfifost,înopiniasa,specialpregătițipentrua
înăbușiorevoltăpopulară.Astfel,încădin1988,ministrulTudor
PostelnicuasemnatOrdinulsecretnr.2600,careprevedeamodul
deacțiunealunitățilordeelită,antrenateînmodspecialpentru
războiul de hărțuire urbană. Asupra lor cade vina atacurilor
împotrivaCCsauasuprasediuluiTeleviziunii.75Brucanîlacuzăîn
72SilviuBrucan,op.cit.,pp.197‐198.73RuxandraCesereanu,op.cit.,p.152.74SilviuBrucan,op.cit.,p.227.75 „După zăpăceala primelor ore iscată de fuga neprevăzută a celor doidictatoricuelicopterul,trăgătoriidinunitățiledeelităaleMAIpregătițișiantrenațipentruipotezauneirevoltepopulareauînceputsătragăatâtdinclădiriledimprejurulCC,câtșidincaseledinjurulTeleviziunii.Eralimpedecă ei cunoșteau nu numai obiectivele strategice, dar și clădirile din jurulacestora,careurmausăfieocupate.Acoloeiși‐auinstalatpuștilemitralierăprevăzute cu mecanisme infraroșii pentru tirul de noapte. Din puncteleîntunecoase, de la etajul XI, vedeam clădirile din care se trăgea asupraTeleviziuniișimijloaceleneadecvatecucarerăspundeauunitățileArmatei,care trăgeau din tancuri și TAB‐uri, cu o lipsă evidentă de precizie în ceprivește ținta focului. În mai multe rânduri, am văzut mobilitatea ce odemonstrau teroriștii, mutându‐se cu repeziciune din casa reperată deArmatăîntr‐ocasăvecină,deundereluauimediatfocul”.Ibidem,p.223șipp.238‐240.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|251
moddirectpe IulianVlad, șefulSecurității, căar fi făcutun joc
dublu,mimândadeziunealarevoluție,darnetransmițândsubal‐
ternilorordinuldeaopri foculșideasesubordonaArmatei.76
Pe acest fond, procesul Ceaușeștilor devenea o necesitate,
existândpericolulcaaceștiasăfieeliberațidetrupeloiale,ceeace
ar fi dus la represalii masive împotriva civililor. Lui Brucan îi
aparțineocaracterizarefoarteplasticăaevenimentelordin1989:
„Eu cred că figurade stilpe careo folosesc eu e ceamai bună.Și anume, că a fost o revoluție, o explozie populară și că, înmomentulîncareasosittrenulrevoluției,noieramîngară,pentrucăeramsinguriicarecunoșteammersultrenurilor,ne‐amsuit întren și am pusmâna pe putere.Mă gândesc în primul rând laIliescu”.77
Un caz aparte este cel al lui Dumitru Mazilu. La începutul
anilor1990,acestaapublicatolucrarememorialisticăcuuntitlu
sugestiv,RevoluțiaFurată.78Dincuprinsulacesteiareiesecăceicareseautonumiseră în frunteaCFSNaveauoagendăascunsă.
Maziluafirmăcărevoluțiaromânilorîmpotrivadictaturiicomu‐
nisteafostconfiscatădeneocomuniști.79Maziluaducemaimulte
argumente.Înprimulrând,noiilideriautodesemnați(IonIliescu,
76Ibidem,pp.232‐235.77 Rodica Palade, „SilviuBrucan: «Am fost un complotist»”, înRevista22,Nr. 18, 30 apr. – 6 mai 2002, la http://www.revista22.ro/am‐fost‐un‐complotist‐85.html,paginăaccesatăla4septembrie2014.78DumitruMazilu,RevoluțiaFurată.Memoriupentruțaramea,CoziaEd.‐CoIordacheșiAmbruster,București,München,1991.79 „Profitând de împrejurări, de lipsa de organizare și de absența unorstructuri care să concretizeze năzuințele de schimbare ale poporului,ungrupdeconspiratoricomuniștiși‐auînsușitroadeleRevoluției (subl.n.).Eiauexploatatmomentul, s‐auproclamatoEMANAȚIEaacesteia,auacceptatPlatforma‐programaprobatădepopor,cuuneleschimbăricare‐islăbeaueficacitatea,șiaudeclanșatoacțiunesistematicădetemporizareatransformărilordemocratice,prinreaducereavechilorstructurișipracticitotalitare în viața țării. Poporul a fost ÎNȘELAT, încercându‐se odeturnareasensuluiRevoluției(subl.n.)șilimitareaobiectivelorsalelaeliminareadictaturiiceaușiste.Oechipăcomunistăeraînlocuităcuunaneo‐comunistă.SeproduceaunadevăratFURTalRevoluțieiRomâne(subl.n.)”.Ibidem,pp.99‐100.
252|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Silviu Brucan etc.) se cunoșteau între ei. Apoi, deciziile funda‐
mentalese luaunumai încercul lorstrâmt:ciuntireașimodifi‐
carea documentului programatic (mai ales prin menționarea
respectăriiangajamentelorfațădeTratatuldelaVarșovia)pecare
elînsușiîlelaboraseșicarefuseseacceptatdeceipeste200.000
de revoluționari aflați în Piața Palatului; propulsarea lui Ion
IliescuînvârfulCFSN;desemnarealuiRomandreptpremieretc.
Înaltreilearând,estevorbadespretentativagrupuluiconspirativ
deasolicitaintervențiatrupelorsovietice:„Nis‐acomunicatcăîn
condițiilecontinuăriiconfruntăriiarmate înBucureștiși înmai
multe localități din țară «unica soluție o constituie solicitarea
intervențieitrupelorsovietice!».Nisespuneacănumaicuajuto‐
rul acestor trupe, bine echipate și instruite, amputea înfrânge
rezistența unităților și militarilor care n‐au trecut de partea
Revoluției. [...] Tinerii revoluționari erau extrem de îngrijorați.
Unuldintreei–parcăsintetizândgânduriletuturorcelorprezenți
– spuse: «Dar noi nu vrem menținerea comunismului, ci
eliminarea lui.Or, trupele sovietice nu în ajutorul, ci împotriva
noastră ar veni! Cum a putut Ion Iliescu face o asemeneapropunere? Venirea acestor trupe ar pulveriza RevoluțiaRomânășiarrevigorastructurilecomuniste,careseclatinăînacestmoment...(subl.n.)».Toțiceidefațăeraudeacordcuacest punct de vedere. Am fost bucuroși să constatăm că
GeneralulȘtefanGușeseopuneafermuneiasemeneainițiative”.80
În sfârșit, lichidarea dictatorului a fost motivată de faptul că
acesta știa și putea dezvălui multe despre noii diriguitori, nu
întâmplătorinvocând,chiarîntimpulprocesului,lovituradestat.
Eibine,în2011,Mazilurevinecuonouăcartedespreeveni‐
mentele din decembrie 1989.81 Aceasta preia, până la virgulă,
fragmentedin volumul anterior, precum relatareadespre ares‐
tareaautoruluișiafamilieisaleînnoapteade21‐22decembrie.
Celelaltecapitoleînsănufacaltcevadecâtsăreproducăversiunea
80Ibidem,p.65.81 Idem,RevoluțiaRomână.Zile șinopțidedramatism și speranță, EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2011.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|253
standarda„revoluțieipure”,texteleputândfilafeldebinescrise
și semnate de Ion Iliescu.82 Cititorul este îndreptățit să fie
nedumerit și să se întrebe la câte revoluții diferite aparticipat
Mazilu,în1989.RuxandraCesereanuareoexplicațiebanală,care
poatetocmaideaceeapoatefiadevărată:„Dinmotivepolitice,ani
mai târziu, redevenit acolit al regimului, Dumitru Mazilu își
schimbăopiniașiafirmăcăîndecembrie1989afostexclusivo
revoluție,considerândcafantezistescenariileconspiraționiste”.83
Și Alexandru Bârlădeanu, care fusese exclus din Partidul
ComunistRomânîn1989,dupăcesemnaseScrisoareacelorșaseșiseopusesepoliticiieconomicepromovatedeNicolaeCeaușescu,s‐aregăsitprintremembriiprovizoriiaiCFSN.Într‐oconvorbire
cu Lavinia Betea, el prezintă unele amănunte insolite despre
întâmplările din 1989. De pildă, povestind despre prima sa
revedere cu Ion Iliescu, în 22 decembrie 1989, amintește că
generalulNicolaeMilitaru,careseafladefață,i‐arfizis:„Deșase
lunipregătimacțiunea asta”.84 Înparanteză fie spus,Militaru a
maiavutoafirmațieasemănătoare, înregistratăpentruposteri‐
tatedecătrecamereledeluatvederi:„Măi,oamenibuni!Frontul
82 „Noi,ceicareamalcătuitnouaechipădePuterenune‐am înțelesînainte(subl.n.).Ne‐amconstituitdinmers,acționândîmpreunăpentrucăgândeamlafel,pentrucăurmăreamaceleașiobiective, încredereaunulînaltuls‐aconsolidattreptat,încursulevenimentelor.NouaechipădePuterecuprinzândoamenicare«audemonstratspiritdesacrificiuînaniitiraniei»,tinericareeraupebaricade,punându‐șiviațaînpericol,«reprezentanțiaimuncitorilor,aistudenților,aiintelectualității,aiarmatei–aceleforțecareaufostactive,prezenteînprocesuldeinstaurareanouluiregimalPuterii»–aacționatdinprimelemomentepentrustructurareanouluisistemsocial‐politicpecare«îlcereacuinsistențăpopulațiarăsculată».(NOTĂ:Înprimelezile nu a avut loc o alegere a liderului, dar toți ne‐am grupat în juruldomnuluiIonIliescu(subl.n.),căruia–înpofidaorgoliilorunoradintrenoi,careaveausăizbucneascăviolentmaitârziu,făcândatâtarăuînviațanoastră politică – am fost nevoiți să‐i recunoaștem calmul, echilibrul șiluciditatea, rolul efectiv în conducerea acelorprocese complexe)”. Ibidem,pp.69‐70.83RuxandraCesereanu,op.cit.,p.149.84 Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu și Iliescu.Convorbiri,EdituraEvenimentulRomânesc,București,1997,p.230.
254|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
SalvăriiNaționaleacționeazădeșaseluni,domnule”.85Bârlădeanu
mai developează un instantaneu ciudat: discuta împreună cu
Iliescușicumembriiechipeiacestuiadespreconținutulcomuni‐
catului către țară, într‐un birou din CC care avea ferestrele
orientate spre Palatul Regal, când a început să se tragă. Toată
lumea s‐a culcat pe jos, panicată. Impresia sa era că securiștii
începuserăcanonada.Înciudafricii,și‐apăstratsuficientcumpă‐
tulîncâtsăînțeleagăcănueraudirectvizați:nuseauzeazgomotul
geamurilorspartedegloanțe.86Înrest,confirmăvariantainițială
aluiMazilureferitoarelamodulîncareseluauhotărârile.Deși
fusese cooptat în CFSN, probabil în calitate de semnatar al
Scrisorii, a aflat prin intermediul televizorului de procesul și
execuțiacupluluidictatorial.Oricum,credecă,defapt,afostvorba
despreocrimă,pecareopunepeseamadorințeinoilorlideride
a‐iîmpiedicapeCeaușeștisăfacădestăinuiri:„Dacăcinevaarfi
doritsăseșteargăurmele,nuexactașaar fiprocedat,cums‐a
întâmplat? Consider și acum că a fost o greșeală politică, deși
Iliescu, nu demult, mi‐a reproșat această opinie. În istorie va
rămâneimpresiacălucrurileaufostgrăbitepentrucăCeaușescu
erasauputeadeveniincomodprinceleceleștia”.87Totdinpresă
a aflat despredecretele adoptate, la 26decembrie, de Consiliu
(dincarefăceaoficialparte),fărăafifostînsăconvocatlaședință.
Afostnevoitsă‐itransmităunprotestluiIonIliescu,careainvocat
birocrația.
În interviurile pe care le‐a acordat, Ion Caramitru evocă
fervoarearevoluționarădindupăamiazașinoapteade21decem‐
brie.Întoatăaceastăperioadăs‐aaflatînstradă,printremanifes‐
tanțiipecareîncercasă‐iîncurajeze.Înmomentulîncareforțele
de represiune au început să vâneze oamenii, s‐a refugiat în
blocuriledinzonă, fugind,dupăcummărturisește,dinbalconul
unuiprieten în altul.Dimineața zilei de22 l‐a găsit dinnou în
85 Viorel Domenico,De cealaltă parteaBaricadei.Demnitari comuniști înRevoluțiadinDecembrie1989, Editura Institutului Revoluției Române dinDecembrie1989,București,2012,p.69.86LaviniaBetea,op.cit.,p.231.87Ibidem,p.234.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|255
stradă, încercând să‐i convingă pemuncitorii și pe tinerii care
umpleau centrul capitalei să rămână și să continue protestele.
DupăceaaflatcăMileas‐asinucis,i‐acomunicatștireamaiorului
careaveaînsarcinăTAB‐urileArmateidepeMagheru.Acestas‐a
pusladispozițiarevoluționarilor,iarCaramitruaajunslaTelevi‐
ziune într‐un transportor blindat. Rememorează întâlnirea cu
MirceaDinescudinstudioul4șiscenelebinecunoscutecareau
urmat.88Socoteștecătotceaurmatafostomanipularepusăla
caledecătreceiinteresațisă‐iialoculdictatorului:„Apoiașfivrut
sănusemaitragă,sănumaimoarăoameni.Cândaînceputsăse
tragă,amcrezutcăsuntîntr‐adevărteroriști.Nus‐aanunțatcă
NicolaeCeaușescuafostprinsîn22seara,aumaiținutcevatimp
informația,pentrucăeranevoiedeuntamponpentruadacredi‐
bilitatetabereiIliescu.Iliescunuieșiseînstradă,Brucannuieșise
înstradă,auvenitla«de‐agata»,cumsespune.Șiatunciaucreat
această intoxicare publică, cu așa‐zișii teroriști, și și‐au creat o
dozădecredibilitate.Apoi,atențiapublicăs‐amutatpemoartea
luiCeaușescușigata,putereaa fostcâștigată”.89Caramitruopi‐
neazăcăSergiuNicolaescufăceapartedingrupulconspiratorilor.
Elafirmăcă,pe22decembrie,IonIliescuavrutsă‐lnumeascăpe
regizor președintele ComisieiMilitare a FSN, numai protestele
saleșialeluiDinescudeterminându‐lsăabandonezeideea.90
Înreplică,SergiuNicolaescuneagăoricepremeditare,darsus‐
ținecăel l‐aaduspeIonIliescu laTeleviziune.Lucruriles‐ar fi
petrecut în felul următor: în clipa în care regizorul a apărut în
88CristianDelcea,MihaiVoinea,„IonCaramitru,revoluționar:«Mi‐ejenăsărevăd imaginile de la Revoluție»”, în Adevărul, în 13 noiembrie 2011, lahttp://adevarul.ro/news/societate/ion‐caramitru‐revolutionar‐mi‐e‐jena‐revad‐imaginile‐revolutie‐1_50ad3b4f7c42d5a6639133cc/index.html,paginăaccesatăla29august2014.89 Cristian Delcea, Mihai Voinea, „Ion Caramitru, revoluționar: «Iliescu șiBrucanaucreatintoxicareacuașa‐zișiiteroriști»”,înAdevărul,14noiembrie2011, la http://adevarul.ro/news/societate/ion‐caramitru‐revolutionar‐iliescu‐brucan‐creat‐intoxicarea‐asa‐zisii‐teroristi‐_50ad41ea7c42d5a66391b485/index.html, pagină accesată la 29 august2014.90Ibidem.
256|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
studiouri, lumea de acolo l‐a privit instantaneu ca pe un șef.
Darvăzânddebandadageneralășilipsadeorganizare,aînțelescă
eranevoiedeuncutotulalttipdelider,cinevaprecumIonIliescu,
acăruireputațiededisidentocunoșteaindirect,dinspuselelui
Titus Popovici: „Familia mea nu știa nimic de mine. Gabriela
Nicolaescu, IoanaPavelescușiMihaiBujorstătuseră lamine în
zileleacelea.Apoi,auapărut(laTeleviziune,n.n.)MihaiBujor,cuIoanașicuGabi.Bujoraajunslamineșim‐aîntrebat:«Vreisămă
ducdupă Iliescu?». Înmomentul ălami‐amdat seamacăori îl
împușcpeCaramitru,ceeacearfifostocrimă,oriestenevoiede
unlideradevărat.Caramitru...Vezi,înacelemomentenuaveam
nevoie acolo de unul care să facă «muzică», să «cânte» altceva
decâtmine.Atuncimi‐amdatseamacăestenevoiedeuncondu‐
cător.Bujors‐adusșil‐agăsitpeIliescuînfațacasei.L‐aurcatîn
Dacialuișiauvenitcutoți:Iliescu,Bujor,GabișiIoanaPavelescu.
Au venit laTeleviziune și au intrat, spunând cămerg la Sergiu
Nicolaescu.Cândavenit Iliescu, toțiauplecatde lângămineși
s‐austrânsînjurullui”.91Nicolaescu–carespunedespresinecă
esteomulcareștietotcesepoateștiidespreevenimenteledin
1989,întrucâtle‐atrăit,darle‐așicercetat92–afirmăcă„Petre
Romannu a luptat la baricadă, nici vorbă”.93 Înmărturiile sale
vorbește și despre trupe străine care ar fi activat pe teritoriul
României,darșidespreteroriști,fiindînsădificildedistinsînce
91VasileSurcel,RăzvanBelciuganu,„Dezvăluiri–IonIliescu,șiînguvernulVerdeț”,înJurnalulNațional,14ianuarie2006,lahttp://jurnalul.ro/special‐jurnalul/dezvaluiri‐ion‐iliescu‐si‐in‐guvernul‐verdet‐29981.html, paginăaccesatăla29august2014.92SergiuNicolaescuacondus,înlegislatura1990‐1992,ComisiaSenatorialădeCercetareaEvenimentelordinDecembrie1989șiesteautorulmaimultorlucrări despre revoluție: Revoluția. Începutul adevărului, Editura Topaz,București 1995; Un senator acuză, Editura Pro, București, 1996; Cartearevoluțieiromânedecembrie'89,EdituraIonCristoiu,București1999;Luptapentruputere.Decembrie'89,EdituraBicAll,București,2005.93„SergiuNicolaescu:«MilitarușiPetreRomanaufostpropușideBrucan»”,înAdevărul,16martie2010,lahttp://adevarul.ro/news/eveniment/sergiu‐nicolaescu‐militaru‐petre‐roman‐fost‐propusi‐brucan‐1_50ad57447c42d5a663934def/index.html, pagină accesată la 28 august2014.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|257
măsurăamintirile i‐au fostcontaminatede informațiilepecare
le‐aaflatulterior,maialesdinpozițiadepreședintealComisiei
parlamentarecareainvestigatevenimenteledin1989.
Victor Atanasie Stănculescu (prim‐adjunct al ministrului
ApărăriiNaționale)areoperspectivăsingularăasupradesfășu‐
rărilor din decembrie 1989, distingându‐se printre foștii săi
colegi dinCFSN.El susține că, în 22decembrie, se poate vorbi
despre o loviturămilitară împotriva lui Ceaușescu. Așa cum le
prezintă,faptelesunturmătoarele:ÎnsediulComitetuluiCentral,
după sinuciderea ministrului Vasile Milea, este desemnat de
Ceaușescu să preia conducerea Armatei. Prima lui decizie, în
această calitate, este să‐i nesocotească ordinele comandantului
suprem.Știindcă,dindispozițialuiMilea,unregimentdetancuri
și unul mecanizat se îndreptau spre centrul Bucureștilor,
Stănculesculeordonă,prinintermediulindicativuluiRONDOUL
(indicativulministruluiApărării)săseretragăîncazărmi.Apoile
raporteazădictatorilor că celedouăunități se aflau, de fapt, în
mișcare.94 În continuare, Stănculescu dispune: „nu se trage de
cătrenimeni,nicifocdeavertizare–săseparlamenteze”.95Primul
ordinestedatlapuțintimpdupăora10,deciînaintedeanunțul
televizatde la10.51, careprezintă conținutulDecretuluiprezi‐
dențial cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg
teritoriul țării, urmat de comunicatul prin care se informa că
ministrulForțelorArmate,care„aacționatcauntrădătorîmpo‐
triva independenței și suveranității României”, s‐a sinucis.
Cronologiaesteimportantă,întrucâtdemonstreazăcăArmataa
94 Dinu Săraru, Generalul Revoluției cu piciorul în ghips, Editura RAO,București, 2005, pp. 40‐41. Stănculescu – „Am vorbit și cu Matenciuc,aghiotantulmeu,careafostdefață,șimiseparecăCeaușescuaspus:«PreieicomandaArmatei!».Așaaspus«... șigrăbeștesăvinăcoloanelemilitare».M‐amduslagrupaoperativăsămăinteresezundesuntcoloaneledeblindatechematedeMilea.Nuștiudacăeiștiaucăamfostnumit.Apoim‐amduslamaiorulTufan,laetajul6,șii‐amspussăexecutenumaiordinelemele”.AlexMihaiStoenescu,VictorA.Stănculescu,Însfârșit,adevărul...GeneralulVictorA. Stănculescu în dialog cu AlexMihai Stoenescu, Editura RAO, București,2010,p.89.95Ibidem,p.92.
258|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
trecutdepartearevolteipopulare, înaintedeanunțulmorții lui
Milea. Încontinuare,Stănculescul‐adezinformatpeCeaușescu,
spunându‐icăunitățileîntârzie,iarsituațiadinpiațădevinedin
ceîncemaitensionatășii‐apropussoluțiaevacuăriiprininter‐
mediulunuielicopter.IntențiaambiguăaluiStănculescuerasă‐i
scape pe Ceaușești demulțime, pe de o parte, dar și să scape
mulțimeadeei,pedealta.96Trebuienotatcăgeneralulmărtu‐
riseștefoartefrancfaptulcăacțiuneasaafostgeneratădesimplul
interespersonal:„Eunuvreausă‐miarogmeritederevoluționar,
ca Iliescu. Recunosc că am acționat în primul rând din interes
personal,pentrucăCeaușescumăadusesecu forța laCCșimă
pusese astfel între două plutoane de execuție – dacă refuzam
ordineleluisaudacăaflacănuleexecut,iardacăleexecutamși
căsăpeammulțimea, urma celălalt plutonde execuție, al popo‐
rului.Eutrebuiasă‐lruppeCeaușescudecomandă,să‐lîmpiedic
sădeaordineprinmine,caministrualapărării,apoi,sigur,sănu
deaordineîmpotrivaoamenilor”.97Camînacelașitimp,înbiroul
ministrului Apărării, generalul Ilie Ceaușescu (secretar al
Consiliului Politic Superior al Armatei și adjunct alministrului
Apărării) elabora Nota telefonică nr. 37, potrivit căreia toate
unitățilemilitareurmausăseconsidere„înstarede luptășisă
acționezeconformcondițiilor«stăriidenecesitate»”.După fuga
Ceaușeștilor, Stănculescu se deplasează la sediul MApN, unde,
practic,îlaresteazăpeIlieCeaușescușiîidesființeazăordinulprin
Notatelefonicănr.38.Acesteiaîiurmeazăoalta(Nota39),emisă
laorele13.30,princareluiNicolaeCeaușescuiseanula,oficial,
prerogativa de comandant suprem. Pe baza acestor elemente,
Stănculescuafirmăcăeste îndreptățitsăseconsidereartizanul
lovituriimilitarecarel‐arăsturnat,de facto,peCeaușescudelaputere.98 Următorul gest al lui Stănculescu a fost să cedeze
96DinuSăraru,op.cit.,pp.41‐42șip.81.97AlexMihaiStoenescu,VictorA.Stănculescu,op.cit.,pp.112‐113.98 Ibidem, pp. 94‐98, pp. 105‐106 și pp. 111‐113. Stănculescu: „Eu zic călovitura s‐a sprijinit pe acțiunea revoluționară și a amplificat‐o. A fostloviturămilitară(subl.n.).«Loviturădestat»epreamultspus...că«statul»a începutsăse înfiripezeabiadupăces‐aridicatelicopterul.Pânăatunci,
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|259
putereacivililor,defaptsă‐inetezeascăluiIonIliescuaccesulla
vârf, oferindu‐i protecția sa. La ora 16.00, însoțit de Sergiu
Nicolaescu,GeluVoicanșiPetreRoman,IonIliescuafostprimit
de Stănculescu la Ministerul Apărării. În condițiile în care, în
sediulCC,ConstantinDăscălescuși IlieVerdeț încercausăarti‐
culeze diferite structuri politice, făcând și desfăcând guverne,
aparițialuiIonIliesculaMinisterulApărăriiarătacăbeneficiază
desprijinulArmatei,înclinândbalanțaînfavoareasa.„I‐amacor‐
datîncredere–afirmăStănculescu–ăstaafostdefaptadevărul,
nui‐amspusconcret:«Iacomandașiapucă‐tedetreabă!»,darl‐
amlăsatsă‐șideadrumulsămeargăpecevroiael,decinuafost
o«tenumescșiaigrijăsăfacideacumînainte...nuștiuce...»”.99
Alte mărturii interesante se referă la fenomenul terorist (con‐
sideră că au fost implicate forțe sovietice, dar și forțe interne,
inclusiv militari care și‐au părăsit unitățile) și la acțiunile
generaluluiNicolaeMilitaru,numitde IonIliescu, la23decem‐
brie, în funcția deministru al Apărării Naționale. În opinia sa,
„numirealuiMilitaruafostlaordinulrușilor”.100Înacestcontext,
StănculescususținecăMilitaruaregizat,pentruaserăzbuna,la
23 decembrie 1989, uciderea șefului de Stat Major al Unității
Speciale de Luptă Antiteroristă, col. Gheorghe Trosca, întrucât
acesta fusese cel care îl identificase în dosarele „Corbul 1” și
„Corbul2”,cafiindagentGRU.101Deasemenea,Stănculescuevocă
douăepisoadeîncareerasăfie„curățat”prinintermediulunor
operațiuni organizate de același Militaru.102 Într‐un acces de
sinceritate, „generalul cu piciorul în ghips al revoluției” a
mărturisitcă,launmomentdat,adoritsăîl„lichidezefizic”pe
rivalulsău:„Da,m‐amgânditcândamvăzutcuceîncepe,cuce
toatălumeaastat,n‐amișcat.Șiapoi,toțiaudeveniteroi”.GrigoreCartianu,FlorelManu,„InterviucugeneralulVictorAtanasieStănculescu”,înGrigoreCartianu, Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB‐iștilor din FSN,EdituraAdevărulHolding,București,2010,p.525.99DinuSăraru,op.cit.,p.59.100AlexMihaiStoenescu,VictorA.Stănculescu,op.cit.,p.148.101Ibidem,p.138șip.145.102Ibidem,pp.139‐141.
260|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
mișcări, cu ce chestiuni. El a avut obiectiv sămultiplicehaosul
pentru a justifica o acțiunemilitară în forță prin care să pună
mânapețară.Darnuputeamsăîifacnimic,fiindcăerasubînaltă
protecție”.103 Stănculescu povestește că, în decembrie 1989, au
existat demersuri privitoare la chemarea trupelor sovietice în
țară:„SeparecăMilitaruarfiacceptatvarianta.Așispus«da,că
Iliescuavorbit»... Și cândvoia să le spună–voia sădiscute cu
ambasadorul sovietic mai întâi –, a sărit Gușe și a spus: «Nu!
N‐avemnevoie!».Gușăafostfoartecategoric–nu,nușinu.Șiasta
l‐acostat,căimediatafostșielaruncattocmailaArmatadeCluj,
cudouă treptemai jos”.104Altedetalii interesante înfățișatede
Stănculescuprivescprocesulșicondamnareacupluluidictatorial,
darșihaosulcarecuprinsesearmataînacelezile.105
Generalul Ștefan Gușă, șefulMarelui StatMajor, se găsea la
TimișoaraînmomentulîncareafostinformatcăMileas‐asinucis.
Pesteșoculacesteiveștis‐asuprapusunaltul,cândaurmăritla
televizor comunicatul care se referea la „ministrul Forțelor
Armate”(defapt,ministrulApărăriiNaționale)calaun„trădător”.
Tot prin intermediul micului ecran a aflat despre fuga lui
Ceaușescu. A încercat fără succes să ia telefonic legătura cu
Ministerul Apărării, pentru a cunoaște starea de lucruri din
103IulianAndreiCrăciun,CristianDelcea,„VictorAtanasieStănculescu:«AmvrutsăîllichidezpegeneralulMilitaru»”,înAdevărul,10decembrie2012,lahttp://adevarul.ro/news/misterele‐revolutiei/victor‐atanasie‐stanculescu‐am‐vrut‐lichidez‐generalul‐militaru1_50c5c971596d720091e05a5a/index.html,paginăaccesatăla3septembrie2014.104GrigoreCartianu,FlorelManu,op.cit.,p.518.105 „În armatăne călcampepicioare și eram fără legături, d‐aia ne‐amșiîmpușcat între noi. Să fie clar. Prima porție de împușcați (după fuga luiCeaușescu, n.n.) a fost militarii între ei. Dacă se spunea că în CimitirulGhenceasuntteroriști,trăgeaumilitarineinstruițicumtrebuie.Trăgeautoți,calanuntă.Bătaiafoculuideaicitreceapânăînparteacealaltă,înGhencea.AcoloeraAutobaza,erauClubulSteauașiunitateamilitară...Apoi,deaicisetrăgeacătreAcademiaMilitară.Setrăgeacutransportoareleblindatepentrucă se spunea că aici, fiind caselemici, erau teroriști pe deasupra caselor.Nebunialumii.Ceicaretrăgeauînfață,stângașidreapta,îiomoraușipealții.Astaerapregătirea:toatăvara,aufost80.000demilitarilamunciagricoleșipeșantiere,nulainstrucție”.Ibidem,pp.520‐521.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|261
București.Înacestecondiții,aplecatspreCapitalălabordulunui
avion AN‐24. În timpul zborului, i s‐a comunicat că generalul
Militaru a avut un discurs televizat în cursul căruia i‐a rostit
numeleșii‐acerutsăoprească„măcelul”.Esteposibilsăfiaflatși
că,puținmaitârziu,MihaiLupoiaanunțatcăMilitaruapreluat
frâieleArmatei.Prinurmare,ajunslaBucurești,Gușăs‐adusîntâi
laTeleviziune,pentruacontacaraspuseleluiMilitaru,carelăsau
impresia căArmata era implicată înmasacru. În acelmoment,
Gușă se considera șeful Armatei: „Conform legii, la acea dată
aveam o răspundere extraordinară. Prin moartea generalului
Milea și fuga lui Ceaușescu, devenisem automat ministru al
ApărăriiNaționaleșichiarcomandantsupremalForțelorArmate.
Da, comandantul supremdezertasede lapost și, conform legii,
trebuia să‐mi asum răspunderea apărării naționale”.106 În fața
camerelor, el le cere unităților militare (nominalizând școlile
militaredinSibiu)săintreîncazărmișisănutragăniciunfoc.S‐a
deplasatapoilaMinisterulApărării,unde,practic,nuaavuttimp
săschimbevreovorbăcuStănculescu,deoarecechiaratunciși‐a
făcutaparițiagrupulIonIliescu.Esteinteresantcăînaceleclipe
ambiigeneralisecredeaucapiiArmatei,întimpceunaltreilea,
Militaru, își aroga, prin intermediul lui Mihai Lupoi, aceeași
funcție.ÎntimpuldiscuțiilorcumembriiechipeiIonIliescu,Gușă
a cerut închiderea frontierelor și revenirea grănicerilor (care
fuseseră trecuți laMinisterul de Interne) în rândul Armatei.107
LainvitațialuiIonIliescu,Gușăaacceptatsă‐lînsoțeascălasediul
CC,undeurmasăseconstituieunComandamentmilitarunical
căruișeftrebuiasăfie.Gușăaregretatpuținmaitârziudecizia,
înțelegând că, plecând, nu mai putea să controleze eficient
Armata.108 Din sediul CC, Gușă a asistat la „mascaradă”, cum
106„GeneralulȘtefanGușăîndialogcuPavelCoruț”,înDanielaVeronicaGușăde Drăgan, Condamnat la adevăr. General Ștefan Gușă, Editura RAO,București,2004,p.297.107Ibidem,pp.299‐300.108AlexMihaiStoenescu,IstorialoviturilordestatînRomânia,vol.4,parteaaII‐a,„Revoluțiadindecembrie1989–otragedieromânească”,EdituraRAO,București,2005,p.536.
262|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
denumește diversiunea produsă de teroriști, fiind convins că a
fostvorbadespreunrăzboipsihologic(șiradioelectronic).Adoua
zi,cumnumărulvictimelorcreștea,GușăafirmăcăIonIliescu,în
prezența lui Gelu Voican Voiculescu și a luiMilitaru, i‐a vorbit
despre necesitatea de a cere Uniunii Sovietice ajutor militar
specializat,constândmăcardintr‐obrigadăcapabilăsăluptecu
teroriștii:„ȘiamsăvăspunșieudeceamintervenitlaMoscova.Pentrucălumeatrebuiesăștieadevărul,cuoviațăsuntemdatori,puținîmipasăcesevaîntâmpla,afostcerutajutorsovieticinclusivîn fațamea”.109 În această situație,Gușăa avut inițiativadea‐lcontactatelefonicpeșefulMareluiStatMajoralArmateiSovietice,
generalul Mihail Moiseev, căruia i‐a transmis în mod ferm că
România nu are nevoie de ajutor militar sovietic. Gușă mai
povesteștecă,dupăceadevenitministrualApărării,Militarua
cerut, înprezențasa, legăturacuMoscova.110Câtdecredibilăe
mărturialuiGușă?Greudespus.Înoricecaz,elarepetatcelede
maisusși în fațaComisieiSenatorialepentrucercetareaeveni‐
mentelor din decembrie.111 În plus, nu există niciun dubiu în
109DanielaVeronicaGușădeDrăgan,opcit.,p.328.Iatăunaltcitat–„Și‐mispune(evorbadespreIliescu,n.n.):«Trebuieneapăratsă încetămsămaimoarălumea».Dareuzic:«Cumadică?»Șizice:«Trebuiesăfacemapellatrupespecializateînlichidareateroriștilor,căsoldațiinoștrinusuntpregătițisăfacăfață».Șiatuncii‐amspus:«Domnule,Armataindiferentdacă...»–amfăcut,poate,aceastăafirmație,nuștiu,eramatâtdenervos–«dacăormaimuri»,parcăașaamzis,eposibilsăfizis:«Șidacăormaimuri,Armataesteînmăsurăsăfacăfață.Iareu,câtvoifișefulMareluiStatMajor,înniciuncazn‐amsăadmitsăsecearăvreunsprijin,indiferentdecenatură»”(pp.329‐330).110Ibidem,p.350.111 „În23auvenit laminesăceremajutorpentrucămoare lumea.Cine?GeneralulMilitaru.DomnulIliescueradefață.Lavremearespectivăeracineera. Îmi pare rău, acum e președintele țării și tot respectul, dar istoria eistorie,afostel,afostGeluVoicanVoiculescu.[...]Auvenitlaministerșiauspus:«Lumeamoare».Șiamspus:«Poatesămoară,câtoifieușefalMareluiStat Major nu admit». [...] Pentru că un singur soldat sau parașutist rusîmpușcat(lipsădeaudiție,n.n.).Pentrucăs‐acerutclar:«Măcarobrigadă”.„AudiereaGeneraluluiȘtefanGușălaComisiaSenatorialăpentruCercetareaEvenimentelor dinDecembrie 1989 din data de 21 septembrie 1993”, înDanielaVeronicaGușădeDrăgan,opcit.,pp.453‐454.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|263
privința existenței convorbirii telefonice pe care a avut‐o cu
Moiseev,încursulcăreiaaafirmat,într‐adevăr,căîncalitateasa
deșefalMareluiStatMajornuasolicitatșinuvasolicitaajutor
militarsovietic.112
PrintremembriiinițialiaiCFSN,inginerulMihaiMontanu,în
parteuitatsauignoratînprezent,esteofigurăneobișnuită.La21
decembrie, după ce a ascultat la radio știrile despre mitingul
eșuatalluiCeaușescu,s‐adecissăacționeze,plecânddelabirou
spre centrul Bucureștilor. A participat la confruntarea dintre
oameni și forțele de represiune.Adoua zi, a ales sămeargă la
sediulCC,fiindprintreprimiimanifestanțicareaureușitsăintre
în clădire, chiar înmomentul în careCeaușescu se pregătea să
fugă.DelaCC,aajunslaTeleviziune,undel‐aremarcat,întrealții,
pe Petre Roman. Afirmă că l‐a marcat exclamația acestuia:
„Trebuiesă‐lchemămpeIonIliescu!”.113Econvinscăomânădeoameniauavutunplandespreceurmasăse întâmple:„Acum,privindretrospectiv,analizândcelepetrecuteatuncipotafirmacăaexistatîntr‐adevărun«grupprimordial»,formatdinoamenicareștiau ce o să se întâmple și ce rol aveau să joace fiecare. [...]Reflectareaconcretăa«grupului»sevedeînconstituireaCFSNșianouluiguvern”.114LaTeleviziune,auzindu‐lpeIonIliescu(pecarenu‐lcunoscuseanterior)cădoreștesăseducălasediulMApN,s‐
a oferit să‐i fie șofer, punându‐i la dispoziție automobilul
personal.AasistatladiscuțiiledinsediulMinisteruluiApărării,la
finalulcăroraIonIliescul‐adesemnatsărămânăresponsabildin
112 „Extras din Registrul unic al MApN, 507/1, nr. 55/ 552 privindconvorbirea telefonică a generalului Ștefan Gușă cu generalul de armatăsovieticMoiseev,dindatade23decembrie1989”,înDanielaVeronicaGușădeDrăgan,opcit.,p.504.113„RevoluționarulMihailMontanu:Romanaspus:«Trebuiesă‐lchemămpeIliescu!»”,înAdevărul,31martie2010,lahttp://adevarul.ro/news/societate/revolutionarul‐mihail‐montanu‐roman‐spus‐trebuie‐sa‐l‐chemam‐iliescu‐1_50ad9dfb7c42d5a6639833b9/index.html,paginăaccesatăla2septembrie2014.114PaulCarpen,„Actorprincipalsaudoarspectatorînrândulîntâi?Interviucu domnul inginer Mihai Montanu”, în Vitralii – Lumini și Umbre (ed.),Adevăruri incomode.Decembrie1989,EdituraSemne,București,2013,pp.143‐144.Sevacitamaideparte:Adevăruriincomode.
264|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
partea Frontului peste Armată: „În momentul când s‐a spart
ședința, Iliescu se întoarce: «Rămâi dumneata (să urmărești
activitateadeaici,n.n.)!».Șiseara,cândafostlaTeleviziunelistacelordinConsiliulFrontuluiSalvăriiNaționale,m‐amtrezitșieu
căsuntpeea”.115Montanuvorbeștedespreexistențaunorconvor‐
biritelefoniceîntreIonIliescușiMoscova:„Singuruldialogafost
într‐oseară,Iliescuavorbitcurușiilatelefonșierauntranslator
lângă el, care ne traducea nouă ce vorbește. Că situația e sub
control.Șipe22,seara,avorbitStănculescucuKarpati,ministrul
ApărăriidinUngaria.Discuțiaafostscurtă,unguriivoiaușieisă
ne ajute, chipurile. Pe urmă, parcă mai târziu, sau noaptea
următoare,avorbitIliescu.N‐avorbitcuGorbaciov,daravorbit
laMoscova.Credcăpe23,seara”.116Înprivințaactivitățiisaleîn
MApN,încalitatedereprezentantalrevoluționarilor,Montanua
relatat atât despre episodul uciderii lui Trosca, dar și despre
intențiageneraluluiMilitarudea‐imasacrape luptătoriiUSLA,
pentru a declanșa un război civil. La 23 decembrie, proaspăt
numitdecătreIonIliescuministrualApărării,Militaruaordonat
ca adouazi întreagaUSLAsă seprezinte înziuaurmătoare în
revistă de front pe stadionul Ghencea. Montanu, cunoscând
împrejurărileucideriiuslașilorluiTroscas‐aopuscuvehemență,
temându‐secăarputeaurmaunmasacru,dupăacelașiscenariu.
Înultimă instanță,Militaruși‐aabandonat ideea,dar i‐apurtat
pică revoluționarului, ordonând ca toți civilii din MApN să fie
arestați, Montanu fiind, desigur, vizat. El l‐a informat pe Ion
Iliescu,scăpânddepericol.117AventurasademembrualCFSNa
luatsfârșitla13ianuarie1990,cândIonIliescus‐adispensatde
serviciilesale,spunându‐icănufacepartedin„grupulnostru”și
115IulianAndreiCrăciun,„RevoluționarulMontanu:«Iliescum‐alăsatșef.Îiplăceamutramea!»”,înAdevărul,1aprilie2010,lahttp://adevarul.ro/news/eveniment/revolutionarul‐montanu‐iliescu‐m‐a‐lasat‐sef‐‐Ii‐placea‐mutra‐mea‐1_50ada2617c42d5a6639874d5/index.html,paginăaccesatăla2septembrie2014.116Ibidem.117Adevăruriincomode,p.149.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|265
că trebuie să plece. I s‐a propus să lucreze la Ministerul
Petrolului.118
Deșinus‐aaflatinițialîncomponențaprovizorieaCFSN,Virgil
Măgureanuadevenitmembruînultimelezilealeluidecembrie
1989.Dupăcumneamintim,elafăcutparte,alăturideNicolae
Militaru și de Ion Iliescu, din grupul conspirativ care evalua
posibilitateadebarcăriidictatoruluiînaintede1989.Înplus,afost
unuldintreceicareauparticipatlaprocesulsoțilorCeaușescude
laTârgoviște,în25decembrie1989.Deaceea,vomreda,sumar,
câtevadintrepunctelesaledevedereprivindevenimenteledin
aceldecembrie însângerat.Măgureanuconsiderăcăprăbușirea
regimuluicomunistînRomânias‐aprodusînurmaunuiscenariu
convenit la Malta. De aceea, el contestă caracterul spontan al
revoluției, opinând că a existat o pregătire anterioară, explozia
fiindprovocatădinexterior,decătresovieticișimaghiari:„Acest
termenderevoluțieafostevocatcuinsistențăpentruadaonotă
deeroismcelor întâmplate.Dar,cuexcepția jertfeiacelor tineri
care aumurit la baricade, în decembrie1989nu s‐a întâmplat
nimic eroic, mai ales că scenariul acelor evenimente nu ne‐a
aparținut”.119De asemenea, afirmă că succesiunea era dinainte
stabilită,existândoechipăpregătităsăpreiaconducerea:„Brucan
eraunuldintreceiteleghidați.N‐animeritîntâmplătoracolo.Iar
înce‐lpriveștepePetreRoman,camlafel”.120Măgureanucrede
că Securitatea nu poate fi blamată pentru fenomenul terorist,
acestafiindmenitsăcreascătensiuneaînrândulpopulației,iarnu
săprovoaceeliminareafizicăanoilorlideri.
De cealaltă parte a baricadei (împrumut aici titlul unei
excelentelucrărialuiViorelDomenico),foștidemnitaricomuniști
118Ibidem,p.144.119AlexMihaiStoenescu,VirgilMăgureanu,DelaregimulcomunistlaregimulIliescu. AlexMihai Stoenescu în dialog cu VirgilMăgureanu, Editura RAO,București,2009,p.129.120 Ibidem, p. 40. În replică, Ion Iliescu a dedicat un articol amplu criticiiacestui volum. Ion Iliescu, „Revoluția din decembrie și detractorii ei”, înAdevărul, 17 februarie 2009, la http://jurnalul.ro/special‐jurnalul/ion‐iliescu‐revolutia‐din‐decembrie‐si‐detractorii‐ei‐i‐144537.html, paginăaccesatăla5septembrie2014.
266|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
auținutsăsedestăinuie.Astfel,ȘtefanAndrei(viceprim‐ministru,
membru supleant al Comitetului Politic Executiv – CPEx)
povestește despre întâmplările din perioada 17‐22 decembrie.
Prezentareasaesteînsăsumarășinuaduceelementenoi,caresă
completezestenogrameleședințelorCPEx.Meritătotușireținută
descrierea întrunirii din 17 decembrie – în care consemnează
reacția conformistă a celorprezenți la jocul luiCeaușescude‐a
retragereadinfuncție–șiaceleidin22,maialespentruschițade
portretpecare i‐o facedictatorului: „LaședințaCPExde laora
10.00l‐amvăzutpeCeaușescutraslafață,cuochiidușiînfundul
capuluișiiritatpestemăsură(amaflatulteriorcăbăusedouăstic‐
luțe de coniac Courvoisier și că i se făcuse o injecție cu insu‐
lină!)”.121 Cam în același fel se exprimă și Dumitru Popescu
(membrualComitetuluiPoliticExecutiv, rectorulAcademieide
ȘtiințeSocial‐Politice),care‐laratăpeCeaușescutotaldepășitde
situație,închistat,bolnavșinehotărât:„Nuștiudacăațiobservat,
darafăcutunadevăratslalomîncăutareasoluțiilortensiunii.La
începutacerutfermitate,dupăaceeanegociericu«oameniirătă‐
ciți»;iar,înfinal,conciliereatuturorpărților”.122Deruteiconducă‐
torului i‐a corespuns deruta celor din jurul său, autismul fiind
cuvântul care definește atmosfera din cercul puterii, după
mitinguldin21decembrie:„Eibine,dupăacestfiascodeprimant
nuaurmatnimic;laboratorulpoliticalțăriis‐aînchis,comanda‐
mentul guvernamental n‐a fost convocat de nimeni, creierul
națiunii a rămas inert, comportându‐secao legumă fiartă.N.C.
s‐aînchisînbiroucuaerulunuipuștisupăratpetoatălumea,nu
știu de ce în primul rând pe ai săi, iar membrii CPEx s‐au
împrăștiatcafăinaorbilor[...]”.123Maimenționămmemoriilelui
121 Ștefan Andrei,Din frac în zeghe. Istoriilemeledintr‐unpătrarde veacromânesc,AdevărulHolding,București,2013,p.265.122LaviniaBetea,PoveștidinCartierulPrimăverii,CurteaVeche,București,2010,p.246.„Începusesăsedegradeze.Înprimulrânddinpunctdevedereintelectual.Numaieraomuldealtădată,înstaresăvadămultilateralși,înacelașitimpunitar,complexitateasituațiilor”–p.234.123DumitruPopescu,Cronosautodevorându‐se...Memorii, vol.V (Reducțiacelulară),CurteaVeche,București,2007,p.47.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|267
SilviuCurticeanu124șipecelealeluiIonComan125,fărăainsista
asupralor,întrucâtseînscriucampeaceeașilinie.
Despreopacitateadictatoruluidinultimaperioadăaviețiisale
vorbeșteșiMihaelaCeaușescu,carerelateazădespreîncercarea
lipsitădeurmăriatatăluisău,MarinCeaușescu(fratelemaimare
alluiNicolae,acondusAgențiaEconomicăaRomânieidinViena),
dea‐ldeterminasăplecedelaconducere.126
Mult mai bogate în informații și mai relevante sunt însă
amintirilemilitarilor.PelângăconfesiunileluiȘtefanDinu127(fost
șefalDirecțieiInformațiidinMareleStatMajor),remarcabilăeste
culegereadatoratăluiViorelDomenico128,careaadunatîntr‐un
volumsenzaționalmărturiileluiAndreiKemenici(fostulcoman‐
dantalgarnizoaneiTârgoviște,undeafostreținut,condamnatși
executatcuplulCeaușescu),darșipecelealesubordonațilorsăi,
carecreeazăoimaginedetaliatășicompletăaultimelorziledin
viața Ceaușeștilor. Merită de asemeni pomenită lucrarea lui
GrigoreBuciu,careși‐apetrecutrevoluțiaînMinisterulApărării
Naționale, și excelează în descrierea stării de confuzie care îi
cuprinsese pe ostași, peste care s‐a grefat sentimentul de
nemulțumire la auzul veștii numirii lui Militaru în funcția de
ministru.129
124SilviuCurticeanu,Mărturiauneiistoriitrăite.Imaginisuprapuse,EdituraAlbatros,București,2000.125IonComan,Omulseduce,faptelerămân.Istoriaînsălevaanaliza,EdituraMeditații,București,2007.126 „Numai e scăpare, Nicule, că și‐au băgat coada și rușii, și americanii,fiecareareoameniaici,caredemultcomplotează,doarștiiși tu,darn‐augăsitîncăprilejul,însănuvorpierdeocazia.[...]Nuleface,Nicule,jocul,nuleda apă lamoară, că va fi vai și amar de noi și de țara asta. Salvează‐te!Retrage‐tepemotivdeboalășipune‐lînlocultăupeIliescu,căoricumeleste«desemnat»săvină”.MihaelaM.Ceaușescu,Nuregret,număjelesc,nustrig,EdituraMeditații,București,f.a.,p.118.127ȘtefanDinu,Condamnatladiscreție,EdituraNeverland,București,2009.VeziIdem,„Ceamfăcut,ceamvăzut,ceamauzit,ceștiusigur”,înDosareleistoriei,nr.12(124)/2006,pp.38‐42.128ViorelDomenico,op.cit.,passim.129„NouănepăreadreptlogicănenumirealuiGușăînfuncțiadeministru,iarmotivul nu putea fi altul decât refuzul de a‐i chema pe ruși în ajutor.Schimbarea lui și din funcția de șef alMarelui StatMajorne‐a dezamăgit
268|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
Plecânddelaprincipiulaudiaturetalterapars,trebuiespuscășiuniiofițeridesecuritateaudoritsălasehârtieidepozițiilelor.
FilipTeodorescu,depildă,acuzăimplicareaunoragențistrăiniîn
evenimenteledinTimișoara.130Înopiniasa,îndecembrie1989,
„a fost o lovitură de stat organizată de serviciile de informații
străine”–dinURSS,OccidentșiUngaria–careaubeneficiatde
complicitatea unor personaje din interior, precum Brucan și
Militaru.131 Alte voci au dorit să depună mărturie despre
evenimentele sângeroase de la Sibiu, care au opus Armata și
trupeleSecurității.132
ÎnceputuldelaTimișoaraalrevoluțieiromâneestefoartebine
documentat,grațieefortuluiunoroamenicares‐auaflatînrândul
manifestanțilorsauchiarși‐auasumatresponsabilitateadelideri
în acele zile tragice. În acest sens, activitatea lui Claudiu
Iordache133numaiarenevoiedenicioprezentare.Meritămențio‐
natșiMariusMioc,caregrupeazăînlucrărilesalemărturiiledi‐
verșilorparticipanți.134Foartemulteconfesiunialerevoluționari‐
lorsimpli,rămașimultăvremeanonimi,aufostadunateșipubli‐
cateînCaieteleRevoluției(revistăeditatădeEdituraInstitutuluiRevoluției Române din Decembrie 1989) și înMemorial 1989
profund.Ne‐aîntăritconvingereacăîntreelșiMilitaruaexistatunconflictdur pe tema intervenției sovietice și că Gușă, prin declarația sa și prinasumarearăspunderiipentruapărare înnumelearmatei, îi stricaseploileKGB‐istului”.SurprindeînsăafirmațialuiBuciucăaaflatdesprechemareatrupelor sovietice de la televizor! Grigore Buciu, Cum mi‐am petrecutRevoluția înMinisterul Apărării Naționale, Editura Institutului RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2008,pp.92‐93.130 Filip Teodorescu,Un risc asumat. Timișoara, decembrie 1989, EdituraViitorulRomânesc,București,1992.131Ana‐MariaMaxim,„FilipTeodorescu:«Îndecembrie1989afostoloviturăde stat organizată de serviciile de informații străine»”, în Adevăruriincomode,p.65.132PaulCarpen,„Istorietrăită–Sibiu1989”,înAdevăruriincomode,pp.151‐183.133 Claudiu Iordache, Singur între români, Editura Institutului RevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,1997;RevoluțiaRomânilor,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2010.134MariusMioc,RevoluțiadinTimișoaraașa cuma fost, Editura Brumar,Timișoara,1997.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|269
(editată de Centrul Național de Documentare, Cercetare și
Informare Publică despre Revoluția din Decembrie 1989 –
Timișoara),dezvăluindfelulcumaufostperceputeevenimentele
dindecembriedelanivelulstrăzii.135
Cearmaifidespus?Săremarcămcă,dinperspectivaformei
pecareo îmbracămărturiileprezentate,majoritateasunt texte
autobiografice saucărțideamintiri și interviuri consemnate în
scris. Surprinde absența aproape totală a jurnalului136, specie
memorialistică în care distanța dintre timpul trăirii și timpul
așterneriipehârtieesteminimă,deundeșiexistențaunuigrad
ridicat de acuratețe și autenticitate. Yvonne Blondel (fiica
ambasadoruluiFranțeiînRomânia),seaflalaSilistraînmomen‐
tul debutului Primului Război Mondial, fiind asistentă într‐un
spitaldecampanie.Eaaasistatlaacțiuneașiapoilaretragerea
armatelor române din Cadrilater. Iată ce nota la 23 august
(5septembriestilnou)1916:„Pentrumoment,înafarădesosirea,cândșicând,arăniților,nuseaudenimenicirculândpestradă.[...]TânărulIliescufaceminuni.Pansează,râde,spuneoglumă,faceoinjecțieșimunceștecâtșapte,semănândoatmosferăîncurajatoareîn toate colțurile spitalului nostru improvizat. La ora patrudimineața,pentrucătălpilepicioarelormăarddeparcăașcălcapecărbuni aprinși, am venit să mă instalez în bucătărie [...].Supraveghind oalamea cu ceai fierbinte, smângălesc în acelașitimpacesterânduri–fărăpreamultșirșigrijăpentruortografie!–pentruanualunecaînbrațeleluiMorfeu.Aceastăziecuadevăratplinăpânălarefuzdeepisoade,peripețiișizvâcnirideinimă!Suntmulțumită că lenotez imediat,pentruanu credemai târziu cămemoriamea exagerează sau divaghează”.137 După 24 de ore
135Altevolumeexcelentepeaceastătemă:RomulusCristea,MărturiidelaBaricadă, EdituraRomânia Pur și Simplu,București, 2007; ZoltanRostaș,Florentina Țone (coordonatori), Tânăr student caut revoluționar, vol. I,EdituraCurteaVeche,București,2011136Menționăm,cutitluldeexcepție,VeronicaBalaj,JurnaldeTimișoara16‐22decembrie'89,EdituraHercules,Timișoara,1991.137YvonneBlondel,Jurnalderăzboi,1916‐1917.FrontuldesudalRomâniei,InstitutulCulturalRomân,București,2005,p.83.
270|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
extenuante, Yvonne Blondel găsește energia să își încredințeze
impresiilejurnalului.Dinpăcate,niciunuldintreactoriimajoriai
revoluțieidin1989nuaavutacribiașideterminareadearecurge
laungestsimilar.
Înfine,dorimsămaiexplorămsumarmodulîncaresereflectă
revoluția română din 1989 ca eveniment istoric traumatic în
literatura autoreferențială. Am ales spre ilustrare lucrarea lui
GrigoreBuciudindouămotive.Întâi,autorulestemilitar(era,în
decembrie1989,căpitan,membrualConsiliuluiPoliticSuperior
alArmatei,structurăcondusădegeneralulIlieCeaușescu),prin
urmareunmartormaipuțin impresionabildecâtuncivil. În al
doilearând,GrigoreBuciueste,deasemenea,ziarist,dovedindu‐
seuneditorialistredutabilînpresamilitarădedupă1989.Avem
așadar de‐a face cu un om obișnuit să folosească arma, dar și
condeiul,unomcareareproprietateatermenilorșialcăruistil
este sobru și măsurat. Prezentându‐i cartea, Viorel Domenico
apreciazăcăGrigoreBuciu „[...]nuesteniciadeptul scenariilor
lansatede«specialiști»cuminteaînfierbântată,niciprizonierul
schemelorșipledoariilorprodomo.Elpovesteștepurșisimplu,sincer,fărănicioinhibiție,ceeaceatrăit;scriecașicumn‐arficitit
niciocartedespreRevoluție,cașicumn‐arfiauzitnimicdespre
controversele în jurulsubiectului”.138Volumulsăuconținedoar
133 de pagini care evocă realitatea dramatică din decembrie
1989.Cu ce sentimentea trăit autorulacele clipe? Îndiscursul
său, altminteri lejer și articulat, unele cuvinte revin obsesiv.
Cuvântul„frică”(saucuvinteledinfamiliasalexicală)aparede33
deori,cuvântul„teamă”de20deori,urmatede„groază”(12ori),
spaimășipanică (ambeleapardecâte5ori).Sprecomparație,
cuvântulsperanțăaparede29deori,darînmajoritateacazurilor
în contexte de tipul următor: „Am înțeles că în centru sunt
violențe și că ai noștri sunt în așteptare. Stau în blindate însperanțacăacesteaîivorintimidapemanifestanți.Spremiezulnopțiine retrăsesem laodihnă.Dar cineputeadormi! Se fuma
138ViorelDomenico,„Cuvântînainte”laGrigoreBuciu,Cummi‐ampetrecutRevoluțiaînMinisterulApărăriiNaționale,p.6.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|271
mult și trebuia aerisit des. Prin geamul deschis se auzeau,
estompat, împușcăturile din centrul orașului. Imaginația func‐
ționadinplin.Ne imaginammorți,darsperam (subl.n.)căsetrageînaer.Deci,încentrușipoatenunumaiacolo,s‐aumplutde
muncitori și lucrurile s‐au agravat.Militarii au primit ordin să
tragă”.139AtmosferaredatădeGrigoreBuciuesteunaderăzboi
(cuvântulaparede34deori)atipic,caracterizatdeteamă,haosși
manipulare.Săvedemunpasaj:„Aleeadintreintrareaîncazarmă
șiBulevardulDrumulTabereiarătajalnic.Ofițeriiîșiparcauacolo
autoturismele, fie în spațiul amenajat, fie direct pe singurul
trotuarcareexista.Majoritateaerauciuruitedegloanțe,inclusiv
aleunorcolegideaimei.Nuseștiace‐iapucasepesoldațiidin
unitatea de construcții de alături, ce‐i speriase, ce‐i zăpăcise(subl.n.),deauexecutatfocasupraunitățilorvecine,careeraupopulatecupersonalulDirecției Investiții șiConstrucții șicual
Centrului de Calcul al Armatei. Acum știu că, la cea mai mică
provocare,militariiîngrozițișipuțininstruițitrăgeauorbește(subl.n.)cantitățimaridemuniție.Înstareaaceeadenebuniegeneralizată(subl.n.)puteaibănuicăînfiecaremașinăparcatăesteunterorist.Aleeanicimăcarnueraluminatănoaptea,așacă
nusevedeamainimic.Eraefectulmăsurilordeausteritate im‐
pusedeCeaușescu.Peîntunericșiumbrauneipisiciputeafiluată
drept terorist”.140 Trebuie subliniat că autorul redă în aceiași
termeni și temerile civililor: „Într‐una din zile am fost acasă.
Oamenii din blocuri erau terorizați (subl. n.). Se trăseserăfocuridearmăprinparculdincurteainterioarăablocurilorșimai
încolospreparculRomniceanu.Amînțeles,maitârziu,căeraucei
delaAcademiaMilitară,careorganizeazăoacțiunedecurățareîn
139GrigoreBuciu,op.cit.,p.69.Iatăunuldintrepuținelefragmenteîncareautorulsereferălasperanțaschimbării:„Pelaora6,după‐amiaza,amfugitacasă,înuniformășicubanderolătricolorălabraț,cupistolullavedere,cumseordonase.Eraoradeînvoirepentruspălat.Cândm‐amîntorslaunitate,pejos,eraaproape,ceicareveneaudinorașcumașinilemăclaxonauși‐miarătausemnulvictoriei.Vreodois‐auoferitsămăducă.Nueracazul!Eraextraordinar.Eramfericitșiplindesperanță(subl.n.)”–p.82.140Ibidem,p.96.
272|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
zonă.Noaptea,dinacelelocurisetrăgeaspreAcademie.Soțiamea
stăteamai mult în baie. Îi era o frică teribilă. Își făcuseunașternut încadă(subl.n.).Văzuse,pringeamulcedădeaspreȘoseauaPanduri,căpeclădireadevis‐à‐vis,aUzinelorChimice
Române, se furișau tot felul de indivizi, mai ales spre capătul
clădirii ce dădea spre intrarea în Academie. Vecina noastră,
doamnaOnciu, învățătoarepensionară,s‐a trezitcuunglonț în
bucătărie”.141
Or,dacăunoșteanaperceputastfelevenimenteledin1989,
putemînțelegecâtdeputernicaureverberateleînconștiințași
sufletulunorrevoluționari142carenuaveaudecâtosumarăpre‐
gătiremilitară(uniinicinuapucaserăsăîșiîndeplineascăstagiul
militar,casănumaivorbimdesprefaptulcăpestrăzis‐auaflatși
tinere) sau aleunor simpli cetățeni careau trăit revoluțiaprin
intermediulmiculuiecran.143
141Ibidem,pp.100‐101.142IatăunepisodrelatatderevoluționarulEugenStoleru:„Launmomentdat,amauzitcăapaeotrăvitășicăebinesănubemnimicdelastrăini.Uneifete,careabăutdelaobătrânăunpaharcuapă,is‐afăcutrăușialeșinat–amaflat că senumeaCezarinaMăciuceanu.A fostdusă la spitalundes‐aconstatatcădefaptsuferiseodepresiedincauzafricii,aoboselii,foameișicine‐mai‐știe‐ce(subl.n.).Unindividcareînacelezilesebaricadasecufrigiderul în fața ușii a râs de această întâmplare. Sunt convins că asta oînțelegecuadevăratnumaiacelacarea fost acolocupicioareleudede lafleșcăialadeafară,acelacareasimțittăișulfriguluipânălaoase,acelacareatunci, când gloanțele șuierau, s‐a azvârlit în zloatamizerabilă fără să segândească,acelacare,aruncându‐selapământ,constatăcătrupulpestecares‐aaruncateraalunuicolegmort.Astaaînduratfatadesprecarevăspun,fatacarenua făcutarmatăînviațaei,nuaauzitniciodatăzgomotulunuiglonțdearmăpânăatunci, șicare,aruncându‐se lapământdefricagloanțelor,și‐adatseamacăceldupăcareseadăpostiseeramort!(subl. n.)”. Eugen Stoleru, „Câteodată îmi este rușine să spun că suntrevoluționar și căamparticipat laRevoluție!”, înCaieteleRevoluției,Nr.3(16)/2008,p.24.143„Televizorulesențialalrevoluțieiromâneestetraumanoastră(subl.n.), ecranul care ne desparte de noi înșine, ținîndu‐ne viețile în vis, înneputințadeaintraîntelevizor,deaieșidintelevizor,deatrăivisulsaudea‐levacua.Revoluțiaromânănune‐aaruncatîntreviațășimoarte,cinețineîntreviațășivis,înabis,într‐unlimbalindeterminăriișialindecizieiîntreexistențialșioniric. În spațiulacesta imposibil,atopic,nearhitecturabil, în
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|273
Desigur,cercetăriinterdisciplinarecaresăimplicedeopotrivă
istorici,psihologișisociologiarputeaanalizamaipertinentșicu
rezultatemaivaloroaselegăturadintreaceastătraumănațională,
memorie(fieeaindividualăsaucolectivă)șiistoriografie.
Înceneprivește,fărăpretențiadeaepuizasubiectul,amtrecut
rapidînrevistăaspectelepecarele‐amsocotitcelemairelevante.
Dinpăcate,privindînansamblutoateacestecioburialememoriei
pecarele‐amprezentatmaisus,trebuiespuscăreflectă,demulte
ori, deformat și interesat imaginea desfășurărilor din 1989,
nefiindooglindăarevoluției,cimaidegrabăpuzzle‐uriameste‐
cate,cupieseînalbșinegru.Darelesuntimportantemaialesprin
întrebările pe care le stârnesc, abia încercarea de a găsi răs‐
punsuri oneste permițând istoricului să încerce să reconstituie
fapteleșisăleconferesemnificație.
carenusepoateproduce,construi,cidoarconsumabulimic,seconfigureazălanoinunumaipoliticul,ciîntreagaviațăsocială,esențialmenteneîmplinită”.BogdanGhiu,Revoluțiaromână,posttraumatismfărătraumă,22.01.2006,lahttp://atelier.liternet.ro/articol/3180/Bogdan‐Ghiu/Revolutia‐romana‐posttraumatism‐fara‐trauma.html,paginăaccesatăla6septembrie2014.
BIBLIOGRAFIESELECTIVĂ
IZVOAREEDITEBANU,Florian (editor),AmorsareaRevoluției.Româniaanilor ’80
văzută prin ochii Securității, Editura Cetatea de Scaun,Târgoviște,2012.
CALAFETEANU,Ion(coord.);NEACȘU,Gheorghe;OSIAC,Daniela;RUSU,Sebastian,Revoluțiaromânădindecembrie1989:documente,EdituraMega,ClujNapoca,2009.
CRĂCIUN, Iulian Andrei; DELCEA, Cristian, Victor AtanasieStănculescu: „Am vrut să îl lichidez pe generalulMilitaru”, în„Adevărul”,10decembrie2012.
Documente89‐ProcesuldelaTimișoara,vol.I,II(2004),III(2005),IV (2006), V (2007), VI (2008), VII, VIII (2009), IX, AsociațiaMemorialulRevoluției16‐2decembrie1989,Timișoara.
PITULESCU, Ion,ȘasezilecareauzguduitRomânia.MinisteruldeInterne în decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie, ,vol. I,București,1995.
IDEM,AnulNousenașteînsânge.MinisteruldeInterneîndecembrie89. Pledoarie pentru istorie, vol. II, Editura Universal Pan,București,1998.
PREDA Dumitru, RETEGAN, Mihai, 1989. Principiul dominoului.Prăbușirea regimurilor comuniste europene, Editura FundațieiCulturaleromâne,București,2000.
SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Revoluția română dindecembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, EdituraAxiomaEdit,București,2001.
SAVA, Constantin, MONAC, Constantin, Revoluția din decembrieperceputăprindocumentelevremii,EdituraAxiomaEdit,2000.
TATULICI, Mihai (coordonator), Revoluția română în direct,București,1990.
ȚĂRANU, Liviu, „Pe luna decembrie nu mi‐am făcut planul…”.Românii în„epocadeaur”.Corespondențădinanii ’80,EdituraCetateadeScaun,Târgoviște,2012.
MEMORIALISTICĂANDREI,Ștefan,Dinfracînzeghe.Istoriilemeledintr‐unpătrarde
veacromânesc,AdevărulHolding,București,2013.
276|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
BALAJ,Veronica,JurnaldeTimișoara16‐22decembrie'89,EdituraHercules,Timișoara,1991.
BETEA, Lavinia, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceaușescu șiIliescu.Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, București,1997.
BRUCAN,Silviu,Generațiairosită.Memorii,EdituraTeșu,București,2007.
BUCIU, Grigore, Cum mi‐am petrecut Revoluția în MinisterulApărăriiNaționale,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2008.
CARPEN,Paul,Actorprincipal saudoar spectator înrândul întâi?InterviucudomnulinginerMihaiMontanu,înVitralii–LuminișiUmbre (ed.), „Adevăruri incomode.Decembrie1989”,EdituraSemne,București,2013.
CEAUȘESCU,MihaelaM.,Nuregret,numă jelesc,nustrig,EdituraMeditații,București,f.a.
COMAN,Ion,Omulseduce,faptelerămân.Istoriaînsălevaanaliza,EdituraMeditații,București,2007.
CONSTANTINIU,Florin,DelaRăutușiRollerlaMușatșiArdeleanu,EdituraEnciclopedică,București,2007.
CORUȚ,Pavel,N‐afosttriumfulminciunii.PavelCoruțîndialogcugeneralulȘtefanGușă,EdituraCanova,Iași,f.a.
CRISTEA,Romulus,MărturiidelaBaricadă,EdituraRomâniaPurșiSimplu,București,2007.
CURTICEANU,Silviu,Mărturiauneiistoriitrăite.Imaginisuprapuse,EdituraAlbatros,București,2000.
DINU,Ștefan,Condamnatladiscreție,EdituraNeverland,București,2009.
DOMENICO,Viorel,CeaușesculaTârgoviște,22‐25decembrie1989,Editura„IonCristoiu”,București,1999.
GUȘĂ,DanielaVeronica,Condamnatlaadevăr.GeneralȘtefanGușă,EdituraRAO,București,2004.
ILIESCU,Ion,Destinulunuiomdestânga.Amintiri,Litera,București,2014.
IDEM,Revoluțieșireformă,EdituraEnciclopedică,București,1994.IDEM,Revoluțiatrăită.StenogramaconvorbiriicumembriiComisiei
Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie1989.Mesaje și alocuțiuni la a cincea aniversare a RevoluțieiRomâne, Editura Publicațiilor pentru Străinătate, București,1995.
IDEM,RevoluțiaRomână,PresaNațională,București,2001.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|277
ILIESCU, Ion;TISMĂNEANU,Vladimir,Marele șocdin finalulunuisecolscurt.IonIliescuîndialogcuVladimirTismăneanu,EdituraEnciclopedică,București,2004.
IORDACHE, Claudiu, Singur între români, Editura InstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,1997.
IDEM,RevoluțiaRomânilor,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2010.
MARINO,Adrian,Viațaunuiomsingur,Polirom,Iași,2010.MAVRU, Nicolae, Revoluția din stradă: amintirile fostului șef al
ServiciuluideFilajșiInvestigațiedelaTimișoara,EdituraRAO,București,2004.
MAZILU, Dumitru, Revoluția Furată. Memoriu pentru țara mea,CoziaEd.‐CoIordacheșiAmbruster,București,München,1991.
IDEM, Revoluția Română. Zile și nopți de dramatism și speranță,Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989,București,2011.
MIOC, Marius, Revoluția din Timișoara așa cum a fost, EdituraBrumar,Timișoara,1997.
MIHĂESCU,Eugen,Întrelinii,EdituraRAO,București,2011.PALADE,Rodica,SilviuBrucan:„Amfostuncomplotist»”,în„Revista
22,nr.18,30apr.–6mai2002.POPESCU, Dumitru, Cronos autodevorându‐se... Memorii, vol. V
(Reducțiacelulară),CurteaVeche,București,2007.RADO, Gino (ed.), Procesul de la Timișoara: audierea în cadrul
urmăriri penale a celor 21+4 inculpați, Timișoara, EdituraMemorialulRevoluției1989,2013.
ROMAN, Petre, Libertatea ca datorie, Editura Fundației Pro,București,2006.
ROSTAȘ, Zoltan; ȚONE, Florentina (coordonatori),Tânăr studentcautrevoluționar,vol.I,EdituraCurteaVeche,București,2011.
SĂRARU, Dinu, Generalul Revoluției cu piciorul în ghips, EdituraRAO,București,2005.
STOENESCU,AlexMihai, Interviuridesprerevoluție, EdituraRAO,București,2004.
STOENESCU, Alex Mihai; MĂGUREANU, Virgil, De la regimulcomunist la regimul Iliescu.AlexMihai Stoenescu în dialog cuVirgilMăgureanu,EdituraRAO,București,2009.
STOENESCU, Alex Mihai; STĂNCULESCU Victor A., În sfârșit,adevărul...GeneralulVictorA.StănculescuîndialogcuAlexMihaiStoenescu,EdituraRAO,București,2010.
278|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
STOLERU, Eugen, Câteodată îmi este rușine să spun că suntrevoluționar și că am participat la Revoluție!, în „CaieteleRevoluției”,nr.3(16)/2008,p.24.
SUCEAVĂ,Ion,Înnumeleadevărului.Memorii,EdituraVenus,1991.TEODORESCU, Filip, Un risc asumat. Timișoara, decembrie 1989,
EdituraViitorulRomânesc,București,1992.VIANU,Ion,„Exercițiudesinceritate(2)”,înLettreInternationale,
nr.65/primăvara2008.VOICULESCU,GeluVoican, Îndecembrie '89,Dumnezeuasurâs la
București,în„DosareleIstoriei”,nr.1(29),1999.LUCRĂRIGENERALEȘISPECIALEAARONOVITCH, David, VoodooHistories: The Role of Conspiracy
TheoryinShapingModernHistory,RiverheadBooks,NewYork,2010.
ANTOHI, Sorin; TISMĂNEANU, Vladimir, De la utopie la istorie.Revoluțiile din 1989 și urmările lor, Editura Curtea Veche,București,2006.
ARDELEANU, Tana; SAVALIUC, Răzvan, BANU, Ion, ProcesulCeaușescu, Editura Ziua‐Omega Press Investment, București,1996.
ASH, Timothy Garton, Foloasele prigoanei. Lanterna magică,EdituraFundațieiCulturaleRomane,București,1997.
IDEM, The Magic Lantern: The Revolution of ’89 Witnessed inWarsaw,Budapest,BerlinandPrague,VintageBooks,NewYork,1993.
ATTALI, Jacques, La crise, et apres?, Librairie Artheme Fayard,Paris,2008.
AUNEANU, Manole, Procesul Ceaușeștilor, Editura Excelsior S.A.,București,1991.
BADEA,Marin,Crizeleeconomice.Oretrospectivă istorică,EdituraProUniversitaria,București,2011.
BADEA,Marin;NICHIȚELEA,Pamfil,Filozofia istoriei.Orientări șitendințecontemporane,EdituraPolitică,București,1982.
BĂCESCU, Angela, Din nou în calea năvălirilor barbare. ComplotîmpotrivaRomâniei,EdituraTempus,București,1995.
BEAUD, Michel, Istoria capitalismului. De la 1500 până în 2000,EdituraCartier,București/Chișinău,2001.
BESCHLOSS, Michael R.; TALBOTT, Strobe, La cele mai înalteniveluri. Relatare din culisele puterii referitoare la sfârșitulRăzboiuluiRece,EdituraElit,Iași,[1994].
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|279
BLANG,Mark,Teoriaeconomicăînretrospectivă,EdituraDidacticășiPedagogică,R.A.,București,1992.
BOIA, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune,EdituraHumanitas,București,1998.
BRETON,Jean‐Marie,LafindeCeaușescu.Histoired’unerevolution,Harmattan,Paris,1996.
BRZEZINSKI,Zbigniew(ed.)DilemmasofChangeinSovietPolitics,ColumbiaUniversityPress,1969.
BRINTON, Crane, Anatomy of Revolution, W.W. Norton andCompany,NY,[1938].
BUGA,Vasile,Pemuchiedecuțit.Relațiileromâno sovietice1965‐1989, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului,București,2013.
BYFORD, Jovan, Conspiracy Theories: A Critical Introduction,PalgraveMacmillan,2011.
CALVOCORESSI, Peter, Politica mondială după 1945, EdituraALLFA,București,2000.
CARTIANU, Grigore, Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune aKGB‐iștilordinFSN,EdituraAdevărulHolding,București,2010.
IDEM,SfârșitulCeaușeștilor.Sămoriîmpușcatcaunanimalsălbatic,AdevărulHolding,București,2010.
CESEREANU,Ruxandra,Decembrie'89:deconstrucțiauneirevoluții,Polirom,Iași,2004.
CODRESCU, Costache (coordonator),Armata română în revoluțiadindecembrie1989,EdituraMilitară,București,1998.
CONSTANTIN,Ion,DinistoriaPolonieișiarelațiilorromâno‐polone,EdituraBibliotecaBucureștilor,București,2005.
CONSTANTINIU,Florin,Oistoriesincerăapoporuluiromân,EdituraEnciclopedică,București,2002.
DJUVARA, Neagu, Există istorie adevărată? Despre relativitateageneralăaistoriei.Eseudeepistemologie,Humanitas,București,2011.
DOMENICO, Viorel, De cealaltă parte a Baricadei. DemnitaricomuniștiînRevoluțiadinDecembrie1989,EdituraInstitutuluiRevoluțieiRomânedinDecembrie1989,București,2012.
DUNN,John,ModernRevolutions:AnIntroductiontotheAnalysisofa Political Phenomenon, Cambridge University Press,Cambridge,1989.
DURAC,Nicolae,Nelinișteageneralilor, Timișoara, EdituraM.P.S.,1991.
280|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
DUȚU, Alesandru, Revoluția din decembrie 1989. Cronologie,EdituraSitech,Craiova,2010.
FARCAU, Bruce W., The Coup: Tactics in the Seizure of Power,PraegerPublishers,Westport,1994.
FASOLT,Constantin,Thelimitsofhistory,TheUniversityofChicagoPress,Chicago,2004.
FENSTER, Mark, Conspiracy Theories: Secrecy and Power inAmericanCulture,UniversityofMinnesotaPress,Minneapolis,1999.
FERGUSON Niall, Istoria virtuală. Evoluții alternative și ipotezecontrafactuale,Polirom,Iași,2013.
FURET, François, L’énigme de la desagregation communiste,FondationSaintSimon,Paris,1990.
GABANYI, Anneli Ute, Revoluția neterminată, Fundația CulturalăRomânăPress,București,1999.
Eadem, The Ceaușescu Cult, The Romanian Cultural FoundationPublishingHouse,Bucharest,2000.
GADDIS,JohnLewis,TheLandscapesofHistory:HowHistoriansMapthePast,OxfordUniversityPress,Oxford,2002.
GUERREAU, Alain, Viitorul unui trecut incert. Ce fel de istorie asecoluluiXXI,EdituraCartier,Chișinău,2003.
HLIHOR, Constantin,România.Căderea comunismului șinaștereademocrației, 1989‐2000, Editura Universității din Bucuresti,2006.
HOBSBAWM,Eric,SecolulExtremelor,EdituraLider,București,f.a.HOLMES, Leslie, Post‐Communism: An Introduction, Polity Press,
Cambridge,1997.HUNTINGTON,Samuel,PoliticalOrdersinChangingSocieties,Yale
UniversityPress,NewHaven,1968.KARNOOUH, Claude, Comunism/Postcomunism și modernitate
târzie,Polirom,Iași,2000.KOSELLEK, Reinhart, Conceptele și istoriile lor. Semantica și
pragmatica limbajului social politic, Editura Art, București,2009.
LUTTWAK, Edward, Lovitura de stat. Ghid practic, EdituraCompania,București,2013.
MARCU,Dorian,MoarteaCeaușeștilor,București,EdituraExcelsiorS.A.,1991.
MARGA,Andrei,FilosofialuiHabermas,EdituraPolirom,Iași,2006.MARX, Karl, Capitalul. Critica economiei politice, vol. I, Editura
Alexandria,Suceava,2009.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|281
MORRIS, Ian,De ce vestul deține încă supremația și ce ne spuneistoriadespreviitor,Polirom,Iași,2012.
NEAGOE,Marin,35deani.Umbra luiNicolaeCeaușescu, EdituraLumeaMagazin,București,2005.
NEAL, Arthur G., National Trauma and Collective Memory:ExtraordinaryEvents intheAmericanExperience,M.E.Sharpe,Inc.,NewYork,2005.
NICOLAESCU, Sergiu, Cartea Revoluției Române din Decembrie1989,EdituraIonCristoiu,București,1999.
IDEM, Revoluția. Începutul adevărului. Un raport personal,București,EdituraTopaz,1995,p.9.
IDEM,Unsenatoracuză,EdituraPro,București,1996.NOVICK,Peter,ThatNobleDream:TheObjectivityQuestionandthe
American Historical Profession, Cambridge University Press,Cambridge,1988.
OPASCHI,Victor(editor),IonIliescu,omșilider,Litera,București,2013.
PETRESCU, Dragoș, Explaning the Romanian Revolution of 1989:culture, structure and contingency, Editura Enciclopedică,București,2010.
PIPES,Daniel,Conspiracy:How theParanoidStyleFlourishesandWhereItComesFrom,Touchstone,NewYork,1997.
POP,Adrian,Originileșitipologiarevoluțiilorest‐europene,EdituraEnciclopedică,București,2010.
POP, Iulia, Memorie și suferință. Considerații asupra literaturiimemorialistice a universului concentraționar comunist,Argonaut,Cluj‐Napoca,2010.
PORTOCALĂ, Radu, Autopsia unei lovituri de stat, AgoraTimișoreanaîncolaborarecuEdituraContinent,1991.
PROST, Antoine, Douze leçons sur l'histoire, Éditions du Seuil,Paris,1996.
RAIHA,Valentin,Revoluțiașijoculserviciilorsecrete,TiparEuximusImpex,BaiaMare,1994.
RATEȘ Nestor, România: revoluția încâlcită, Paralela 45, Pitești,1999.
RICOEUR, Paul, Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord,Timișoara,2001.
ROPER, Steven D., Romania: TheUnifinished Revolution, Routledge,2005.
282|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
ROTBERGR.I.;THOMPSON,D.(Eds.),TruthvsJustice:TheMoralityof Truth Commissions, Princeton University Press, Princeton,2000.
SANDU, Ion, Decembrie 89. Scenariul și regia, Fundația „ScrisulRomânesc”,Craiova,1999.
SAUCĂ, Alexandru, KGB‐ul și revoluția română. Intensificareaofensivei forțelor antiromânești, Editura Miracol, București,1994.
SAVA, Constantin; MONAC, Constantin,Adevăr despreDecembrie1989: conspirație‐diversiune‐revoluție, București, EdituraForum,1999.
SĂNDULESCU, Șerban,Decembrie89.Loviturade stata confiscatrevoluțiaromână,EdituraOmegaPress,București,1996.
SCHAFF,Adam,Istorieșiadevăr,EdituraPolitică,București,1982.SCURTU,Ioan,PoliticășiviațăcotidianăînRomâniaînsecolulalXX‐
lea și începutul celui de‐al XXI‐lea, Editura Mica Valahie,București,2012.
IDEM, Revoluția română din decembrie 1989 în contextinternațional, Redacția Publicațiilor pentru Străinătate,București,2009.
IDEM,SfârșituldictaturiiBucurești,21‐25decembrie1989,EdituraClio,Craiova,1990.
SEDERBERG, Peter C., Fires Within: Political Violence andRevolutionaryChange,HarperCollinsCollegePublishers,NewYork,1984.
SHARP,Gene;JENKINS,Bruce,TheAnti‐Coup,TheAlbertEinsteinInstitution,Boston,2003.
SIANI‐DAVIES,Peter,TheRomanianRevolutionofDecember1989,CornellUniversityPress,Ithaca,2005.
SKOCPOL, Theda, States and Social Revolutions: A ComparativeAnalysis of France, Russia and China, Cambridge UniversityPress,Cambridge,1979.
IDEM, Vision and Method in Historical Sociology, CambridgeUniversityPress,Cambridge,1984.
STĂNESCU‐STANCIU, Teodora; OȘCA, Alexandru, NEACȘU,Gheorghe,ConsiliulProvizoriudeUniuneNațională,vol.IIșiIII,EdituraMega,ClujNapoca,2009.
STOENESCU,AlexMihai,Introducereînstudiulistoriei,EdituraRAO,București,2013.
IDEM, Istoria loviturilorde stat înRomânia, vol. 4, Revoluția dindecembrie1989,otragedieromânească,RAO,București,2004.
Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv|283
STOIAN,Ion,Decembrie89.Artadiversiunii,EdituraCOLAJ,1993.TĂNASE,Alexandru;ISACVictor,Realitateșicunoaștereînistorie,
EdituraPolitică,București,1980.TĂNASE, Mircea, Eroii învinși ai Revoluției, Editura Militară,
București,2009.TETLOCK,PhilipE.;BELKIN,Aaron(eds.),CounterfactualThought
Experiments in World Politics: Logical, Methodological, andPsychological Perspectives, Princeton University Press,Chichester,WestSussex,1996.
TILLY, Charles, European Revolutions, 1492–1992, Blackwell,Oxford,1993.
TISMĂNEANU, Vladimir, Despre comunism. Destinul unei religii,EdituraHumanitas,București,2011.
IDEM,Fantasmelesalvării.Democrații,naționalismșimitînEuropapost‐comunistă,EdituraPolirom,Iași,1999.
IDEM (coordonator), Revoluțiile din 1989. Între trecut și viitor,EdituraPolirom,Iași,2005.
TRONCOTĂ,Cristian,Duplicitarii.OistorieaserviciilordeinformațiișisecuritatealeregimuluicomunistdinRomânia,EdituraElian,București,2003.
VLAD, Corneliu, Și totuși, Revoluția română, Editura IRRD,București,2011.
VEYNE,Paul,Commentonécritl’histoire,Seuil,Paris,1971.XENOPOL, A. D., Teoria Istoriei, Editura Fundației Culturale
Române,București,1997.STUDIIȘIARTICOLEABRAHAM,Florin,IstoriografieșimemoriesocialăînRomâniadupă
1989, în „Anuarul Institutului de Istorie «George Bariţiu» dinCluj‐Napoca”,tomLI,2012.
ANKERSMIT,F.R.,HistoriographyandPostmodernism,„HistoryandTheory”,Vol.28,No.2,1989.
BENTZEN, Naja, Despremorți numai de rău. Viața de apoi a luiNicolaeCeaușescucamodelalabjecțieiînpoliticaromânească,înBogdanMurgescu (coord.), „Revoluția română din decembrie1989.Istorieșimemorie”,Polirom,Iași,2007.
CESEREANU,Ruxandra,Decembrie ’89siteoriaconspirației (I), în„ObservatorulCultural”,nr.245,2004.
CONSTANTINIU,Florin,Uninauguralratat,în„Istorieșicivilizație”,nr.2/noiembrie2009.
284|Revoluțiaromânădindecembrie1989șipercepțiaeiînmentalulcolectiv
CORNEANU,Constantin,Istoricul/istoriciișiRevoluțiaRomânădinDecembrie1989,în„CaieteleRevoluției”Nr.2(34)/2011.
CRAIU, Constantin‐Ovidiu, Strategii și tehnici de reconstruire amemoriei sociale după evenimentele din 1989, în „Revistaromânădesociologie”,serienouă,anulXXV,nr.1–2,2014.
EVANS, Richard J., Introduction. Redesigning the Past:History inPolitical Transitions, in „Journal of Contemporary History”,2003,Vol.38(1).
FORAN, Jonh, Theories of Revolution Revisited Toward a FourthGeneration?in„SociologyTheory”,no.11,issue1,March1993.
GOLDSTONE, Jack A.,RethinkingRevolutions: IntegratingOrigins,Processes,andOutcomes,in„ComparativeStudiesofSouthAsia,AfricaandtheMiddleEast”,Volume29,Number1,2009.
NEDELSKY,N.,DivergentResponsestoaCommonPast:TransitionalJustice in the Czech Republic and Slovakia, in „Theory andSociety”,no.33,2004.
NORMAN,AndrewP.,TellingItLikeItWas:HistoricalNarrativesonTheirOwnTerms,„HistoryandTheory”,Vol.30,No.2,1991.
PLEȘU,Andrei,O loviturădestatoriginală, în„Revista22”,24.022014.
SHAFIR, Michael, Ceausescu's Overthrow: Popular Uprising orMoscow‐guidedConspiracy?,„ReportonEasternEurope”,Vol.1,No.1,1990.
STAN, Lavinia, Truth Commissions in Post‐Communism: TheOverlooked Solution?, in „The Open Political Science Journal”,2009,no.2.
TISMĂNEANU, Vladimir, Romanian Exceptionalism? Democracy,Ethnocracy,andUncertainPluralisminPost‐CeaușescuRomania,inDawisha,KarenandParrott,Bruce,„Politics,PowerandtheStruggleforDemocracyinSouth‐EastEurope”,CambridgeUP,Cambridge,1997.
VIANU, Ion,Memorialistica văzută de unmemorialist, în „LettreInternationale”,nr.78/vara2011.
VOGLIS, Polimeris, Talkin’ about a revolution, it sounds like awhisper,in„Historien”,vol.13,2013.
VULTUR, Smaranda Timișoara – Revoluția din 1989. Practicimemorialeurbanesaudesprememoriaîncriză(Studiudecaz),în „Colloquium politicum”, Anul II, nr. 2 (4), iulie‐decembrie2011.
WHITE, Hayden, The Question of Narrative in ContemporaryHistoricalTheory,in„HistoryandTheory”,Vol.23,No.1,1984.