BDSCPOSDRU/88/1.5/S/63181

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin ProgramulOperaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară:1„Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţiibazate pe cunoaştere”Domeniul major de intervenţie: 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”Titlul proiectului: Burse doctorale pentru dezvoltarea societăţii bazate pe cunoastere- BDSCBeneficiar:Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeNumărul de identificare al contractului: POSDRU/88/1.5/S/63181

- TEZĂ DE DOCTORAT –

- REZUMAT -

MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ÎN

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Coordonator ştiinţific:

Prof. Univ. Dr. ANI MATEI

Doctorand:

Sergiu-Ioan Irimia1

Bucureşti

2013

1 Beneficiar al proiectului „Burse doctorale pentru dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere”, proiect cofinanţat deUniunea Europeană prin Fondul Social European, Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013

1

Introducere

Administraţia publică se schimbă. Această afirmaţie simplă şi în acelaşi timp

imposibil de negat generează două întrebări centrale la care se aşteaptă răspuns din partea

literaturii ştiinţelor administrative: „Cum se schimbă administraţia publică?” şi „Ce

putem face pentru a controla procesele schimbării identificate?”.

Deşi aceste întrebări oferă la rândul lor subiecte de analiză interesante, totuşi

numărul cercetătorilor care au realizat studii în acest sens este limitat1. Motivele puse

înainte sunt în general aceleaşi: „orice căutare a unui set definitiv de variabile care să

explice schimbarea în serviciile publice se va termina în decepţie. Aceste variabile sunt

prea diverse, complexe, şi mai ales, prea dependente de factorii contextuali socio-

economici, culturali şi politici în cadrul unei arene naţionale specifice a serviciilor

publice”2.

Şi totuşi, „complexitatea poate fi cucerită prin complexitate”3. Subiectul

schimbării s-a bucurat de atenţia unor mari gânditori precum Max Weber, Karl Marx,

Jürgen Habermas, Ralf Dahrendorf, Lewis Coser, Auguste Comte, Emile Durkheim,

Herbert Spencer, Pitirim Sorokin, Vilfredo Pareto, Talcott Parsons, Robert K. Merton,

etc., aceştia furnizând analize sociologice complexe ce au influenţat modul în care privim

procesele care stau la baza schimbărilor dintr-o societate şi din subsistemele acesteia,

inclusiv administraţia publică. În acelaşi timp, nevoia organizaţiilor private de a

supravieţui într-un mediu dinamic a determinat o căutare continuă a unor modele care să

indice variabilele ce pot contribui la creşterea gradului acestora de adaptabilitate.

Literaturile ample rezultate pe tema schimbării din cadrul celor două arii de cercetare,

1 Meyer, Marshall W, Change in Public Bureaucracies, Cambridge University Press, 1979; Osborne,Stephen P. şi Kerry Brown, Managing Change and Innovation in Public Service Organizations, Routledge,2005; Pollit, Christopher şi Geert Bouckaert, Continuity and Change in Public Policy and Management,Edward Elgar Publishing Limited, 2009;

Colecţii de articole ştiinţifice reunite sub forma unor volume: Dodnem By Rune şi Calum Macleod(editori), Managing Organizational Change in Public Services: International issues, challenges and cases,Routledge, 2009; Wallace, Mike, Michael Ferting şi Eugene Schneller (editori), Managing Change in thePublic Services, Blackwell Publishing Ltd, 2007; Sims, Ronald R. (editor), Change (Transformation) inGovernment Organizations, Information Age Publishing, Inc, 2010; Longo, Francesco şi Daniela Cristofoli(editori), Strategic Change Management in the Public Sector: An EFMD European Case Book, John Wiley& Sons Ltd, 2007;2 Macleod, Calum şi Rune Todnem By, An overview of managing organizational change in public services,în vol. „Managing Organizational Change in Public Services: International issues, challenges and cases”editat de Rune Todnem By şi Calum Macleod, Routledge, 2009, p. 12;3 Matei, Ani, Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 127;

2

sociologică şi organizaţională, pot furniza instrumentele de analiză necesare pentru

înţelegerea schimbărilor din administraţia publică.

Obiectivul general al tezei este:

Dezvoltarea unui nou concept în literatura ştiinţelor administrative care să

contribuie la creşterea capacităţii de adaptare a administraţiei publice la

schimbările contextului social.

Pentru îndeplinirea obiectivului general al tezei au fost conturate următoarele

obiective specifice:

investigarea capacităţii administraţiei publice de a influenţa schimbările sociale;

identificarea unor direcţii de cercetare a schimbărilor din administraţia publică prin

analiza teoriilor schimbării din literatura sociologică;

identificarea unor direcţii de cercetare a schimbărilor din administraţia publică prin

analiza teoriilor schimbării din literatura organizaţională;

identificarea unui model de producţie şi dezvoltare capabil să faciliteze creşterea

capacităţii de adaptare a administraţiei publice la schimbările contextului social;

adaptarea acestui model la particularităţile sectorului public prin dezvoltarea unui

concept care să poată fi integrat în literatura ştiinţelor administrative.

Modelul organizaţional ales este intitulat open source, iar conceptul dezvoltat în

urma aplicării acestuia în administraţia publică poartă denumirea de guvernanţă open

source. Motivul care a stat la baza acestei alegeri este faptul că modelul open source a

determinat conturarea unei noi generaţii de practici manageriale4. Aceste generaţii

reprezintă curente de gândire ce înglobează conceptele, tehnicile şi instrumentele folosite

în anumite condiţii şi contexte pentru inovarea produselor, proceselor şi serviciilor unei

organizaţii. Pentru ca organizaţiile să facă faţă contextului actual al creşterii ritmului

schimbărilor sociale, noua generaţie promovează formarea unor ecosisteme de reţele

4 Nobelius, Dennis, Towards the sixth generation of R&D management, International Journal of ProjectManagement, vol. 22, 2004, p. 269-375;

3

deschise ce implică actori dintr-un spectru larg, precum universităţi, întreprinzători

individuali, cercetători, competitori şi alţi intermediari cu rolul de furnizori de informaţii .

Noua generaţie de practici manageriale este reflectată şi în paradigma noului

management al schimbării ce promovează un set de principii şi practici ce au ca obiectiv

crearea unor organizaţii participative în care colaborarea dintre membri contribuie la

identificarea rapidă a deficienţelor de performanţă şi a soluţiilor acestora, stimulându-se

creativitatea prin concertarea ideilor provenite de la persoane de diferite nivele şi funcţii,

împreună cu furnizori, clienţi şi alte părţi interesate5.

Ipotezele de cercetare de la care am plecat pentru dezvoltarea conceptului de

guvernanţă open source sunt următoarele:

1. Fezabilitatea aplicării în administraţia publică a unor noi instrumente de schimbare

bazate pe modelul open source rezultă din prezenţa practicilor manageriale

specifice unei anumite generaţii atât în organizaţiile private, cât şi în cele

publice6;

2. Necesitatea adoptării principiilor modelului open source de către administraţia

publică se datorează dificultăţilor de adaptare manifestate de organizaţiile publice

ca urmare a creşterii ritmului schimbărilor sociale;

3. Implementarea modelului open source conduce la transformarea administraţiei

publice în platformă colaborativă prin stabilirea ca rutină organizaţională a

colaborării dintre cetăţeni şi funcţionarii publici;

4. Conturarea conceptului de guvernanţă open source trebuie să ţină seama de

principalii promotori ai colaborării dintre administraţia publică şi alţi actori non-

statali, şi anume de: guvernarea deschisă, e-democraţia şi guvernanţa

colaborativă;

5. Implementarea adecvată a modelului open source în administraţia publică necesită

investigarea şi adaptarea metodologiei şi principiilor acestuia la caracteristicile

specifice ale organizaţiilor publice.

5 Axelrod, Richard H., Terms of Engagement: New Ways of Leading and Changing Organizations, ed. a II-a, Berrett-Koehler Publishers, San Francisco, 2010, p. 6-7;6 Matei, Lucica, Curs Procese evolutive ale managementului public contemporan, Şcoala Naţională deStudii Politice şi Administrative, Facultatea de Administraţie Publică, Bucureşti, 2010, nepublicat;

4

Metodologia cercetării

Abordarea interdisciplinară a lucrării ce a urmărit aplicarea în administraţia

publică a unui model utilizat în organizaţiile private a determinat utilizarea unor metode

de cercetare calitative, şi anume analiza documentelor existente şi observarea directă a

comportamentului platformelor online ce reflectă utilizarea modelului open source în

administraţia publică:

Utilizarea metodei analizei documentelor existente a permis dezvoltarea unui nou

concept diferit de alte abordări teoretice din literatura ştiinţelor administrative.

Astfel, pentru stabilirea particularităţilor conceptului de guvernanţă open source

am utilizat ca puncte de referinţă subliteraturile administrative ale guvernării

deschise, e-democraţiei şi guvernanţei colaborative, precum şi literatura

organizaţională referitoare la procesul de dezvoltarea a unui software open source;

Observarea directă a comportamentului platformelor online ce au adoptat principii

ale modelului open source a permis formularea unor linii directoare critice menite

să faciliteze dezvoltarea proiectelor de guvernanţă open source;

Utilizarea acestor metode de cercetare a determinat conturarea unor anumite

caracteristici ale acestei cercetări:

- caracter analitic – se referă la utilizarea şi analizarea faptelor şi informaţiilor deja

disponibile în vederea realizării unei evaluări critice a perspectivelor existente.

Acest aspect este reflectat în dezvoltarea conceptului de guvernanţă open source

care urmăreşte corectarea unor deficienţe identificate în conceptele de guvernare

deschisă, e-democraţie şi guvernanţă colaborativă.

- caracter aplicat – se referă la căutarea unei soluţii pentru o problemă imediată care

se manifestă în administraţia publică. Problema identificată constă în dificultăţile

de adaptare a administraţiei publice la creşterea ritmului schimbărilor sociale, iar

soluţia propusă este adoptarea principiilor şi metodologiei modelului de producţie

şi dezvoltare open source.

- caracter conceptual – se referă la dezvoltarea unui nou concept în literatura

ştiinţelor administrative, şi anume cel al guvernanţei open source, prin

5

sistematizarea particularităţilor teoretice rezultate din adaptarea modelului open

source la specificul organizaţiilor publice.

Structura tezei de doctorat

Lucrarea a fost structurată astfel încât să permită o înţelegere aprofundată a

problematicii schimbării şi o adaptare facilă a noţiunilor identificate la nivelul

administraţiei publice.

În capitolul I, intitulat Administraţia publică – factor al schimbării sociale, am

analizat capacitatea administraţiei publice de a influenţa procesele sociale prin

intermediul politicilor publice şi prin activităţile individuale ale funcţionarilor publici.

Pornind de la importanţa administraţiei publice ca subsistem al edificiului social şi de la

întrepătrunderea sa cu alte sisteme, am arătat că rezolvarea problemelor majore sociale

impune articularea unor politici care să genereze noi condiţii sociale. În acelaşi timp,

funcţionarii publici sunt văzuţi ca persoane raţionale şi instruite capabile să altereze

cursul social, chiar dacă în practică puţini dintre ei pot acţiona ca agenţi ai schimbării, şi

anume cei care lucrează direct cu publicul, cei care se află în poziţii de management sau

cei care intră în contact cu factorii de decizie. Studii recente au indicat că politicile

publice se pot cupla cu schimbările sociale prin mărirea, încetinirea sau chiar oprirea

vitezei acestora de acţiune şi că funcţionarii publici pot acţiona pentru a produce

schimbări în special în direcţia echităţii sociale, însă aceste demersuri depind în mare

măsură de principiile de care este guvernat fiecare individ în parte.

În capitolul II, intitulat Direcţii de cercetare a schimbării în literatura

ştiinţelor administrative, am urmărit stabilirea pentru prima dată în literatura ştiinţelor

administrative a direcţiilor de cercetare ce trebuie adoptate pentru analiza schimbărilor

din administraţia publică, şi anume: rolul conflictelor şi schimbărilor culturale, tendinţele

evolutive şi cele ciclice, şi abordarea sistemică. Acest demers porneşte de la două

caracteristici importante ale administraţiei publice: pe de o parte rolul său în societate

conduce la o relevanţă semnificativă a teoriilor dedicate schimbărilor sociale, iar pe de

altă parte structurarea sistemelor sale în organizaţii facilitează aplicarea unor modele

6

întâlnite în teoriile schimbării organizaţionale. Intersectarea analizelor sociologice cu cele

organizaţionale pe anumite teme majore indică existenţa unor curente de gândire ce au

influenţat modul în care sunt analizate atât acţiunile indivizilor şi cât şi societatea cu toate

subsistemele ei, inclusiv administraţia publică.

În capitolul III, intitulat Mecanisme de implementare a schimbării în

administraţia publică, stabilesc un nou cadru teoretic care să permită administraţiei

publice să se adapteze rapid la schimbările sociale. Noul concept rezultat din

implementarea în administraţia publică a modelului organizaţional de producţie şi

dezvoltare open source se intitulează guvernanţă open source. Stabilirea particularităţilor

guvernanţei open source este precedată de investigarea rolului modelului open source în

conturarea unei noi generaţii de practici manageriale şi implicit generarea curentului

noului management al schimbării.

Delimitarea cadrelor teoretic şi practic ale guvernanţei open source s-a realizat

prin raportarea sa la trei promotori binecunoscuţi ai colaborării dintre administraţia

publică şi alţi actori non-statali: guvernarea deschisă, e-democraţia şi guvernanţa

colaborativă. Pentru a transforma colaborarea cu cetăţenii într-o rutină a activităţilor

administrative, guvernanţa open source sugerează două etape ale implicării cetăţeneşti în

procesele de producţie şi inovare ale serviciilor publice şi un nivel reconsiderat al puterii

cetăţenilor de a decide în aranjamentele colaborative. Cadrul teoretic dezvoltat va fi

folosit pentru indicarea a patru linii directoare necesare pentru crearea unor platforme

online de succes ale guvernanţei open source. De asemenea, pentru o înţelegere

comprehensivă a modelului open source voi examina modul în care producţia de software

open source răspunde la provocările problemelor de complexitate, coordonare şi

motivarea indivizilor, şi cum această metodologie poate fi aplicată în furnizarea

serviciilor publice.

Concluzii

Apariţia unei noi generaţii de practici manageriale reflectă o nevoie stringentă:

organizaţiile private fac faţă din ce în ce mai greu la creşterea ritmului schimbărilor

sociale. Pentru depăşirea acestor dificultăţi noile principii care stau şi la baza noului

7

management al schimbării promovează crearea unor organizaţii participative în care

colaborarea dintre membrii organizaţiei şi alte părţi interesate din exteriorul organizaţiei

permite identificarea rapidă a problemelor şi a soluţiilor acestora.

Raţionamentul de la care a pornit crearea conceptului de guvernanţă open source

este simplu: dacă organizaţiile private prezintă dificultăţi vizibile de adaptare la

schimbările rapide ale societăţii, atunci administraţia publică va avea dificultăţi mai mari

din cauza unor particularităţi specifice organizaţiilor publice: constrângeri birocratice şi

normative, complexitate, anvergură, întrepătrundere cu alte elemente ale edificiului

social, rolul de furnizor al serviciilor publice, etc.

Guvernanţa open source propune adoptarea de către administraţia publică a celei

mai accesibile şi probabil celei mai fezabile strategii: să ceară ajutor. Modelul open

source promovează în primul rând recoltarea capacităţii inovative a individului care

permite adaptarea rapidă a proiectului colaborativ la variabilele şi cerinţele locale şi

dezvoltarea unor bunuri care reflectă aşteptările beneficiarilor. Astfel, inovarea şi

adaptarea serviciilor publice la nevoile şi cerinţele cetăţenilor se pot realiza rapid prin

implicarea beneficiarilor finali în procesele de producţie. Pe scurt, cetăţenii urmează să

devină principalii furnizori de informaţii ai administraţiei publice şi co-producători ai

unor servicii publice precum cele de natură informaţională.

Evident, adaptarea administraţiei publice la intensificarea ritmului schimbărilor

sociale prin folosirea unei abordări colaborative nu reprezintă o noutate, iar în literatura

administrativă pot fi identificate cu uşurinţă concepte importante ce promovează

implicarea unor actori non-statali în furnizarea serviciilor publice. Cele mai importante

dintre acestea sunt guvernarea deschisă, e-democraţia şi guvernanţa colaborativă. Acestea

însă au eşuat în formularea unei strategii clare care să fie adoptată în mod extensiv în

structurile administraţiei publice şi care să rezulte în transformarea colaborării dintre

cetăţeni şi funcţionarii publici într-o rutină. Identificarea deficienţelor individuale ale

fiecărui concept în parte (precum cele cauzate de procesul decizional utilizat în proiectele

de guvernanţă colaborativă) prin folosirea ca punct de referinţă a metodologiei şi

principiilor modelului open source a condus la conturarea noului concept de guvernanţă

open source.

8

Beneficiile adoptării principiilor noului concept sunt evidente atunci când se are

în vedere „bazarul” rezultat din interacţiunea cetăţenilor cu reprezentanţii administraţiei

publice. Acest bazar implică probleme majore de complexitate, coordonare şi motivaţia

individului şi fac necesară adoptarea unui model de producţie şi dezvoltare atipic ce şi-a

dovedit fiabilitatea în alte arii, şi anume open source.

Investigarea aplicabilităţii conceptului de guvernanţă open source (GOS) în

administraţia publică poate fi sintetizată prin utilizarea unei analize SWOT:

a) puncte forte:

Modelul open source şi-a dovedit viabilitatea în alte domenii, precum cel de

producţie software, dând naştere unei noi forme de auto-organizare intitulată

„guvernanţă de bazar” şi unui nou model socio-economic de producţie intitulat

„producţie colegială”;

GOS furnizează proiectelor colaborative o capacitate ridicată de adaptare la

variabilele locale identificate prin metodologia şi principiile promovate;

GOS oferă soluţii pentru problemele de complexitate, coordonare şi motivaţia

individului caracteristice proiectelor de colaborare;

GOS identifică şi corectează deficienţele celor mai importanţi promotori ai

colaborării dintre administraţia publică şi actori non-statali din literatura ştiinţelor

administrative, şi anume: guvernarea deschisă, e-democraţia şi guvernanţa

colaborativă;

GOS are capacitatea de a determina schimbări extensive la nivelul structurilor

administrative prin transformarea administraţiei publice în platformă în care

colaborarea dintre cetăţeni şi funcţionarii publici devine o rutină;

Utilizarea modelului open source s-a dovedit viabilă în special în domeniul

producerii bunurilor informaţionale, preponderenţa acestor bunuri în administraţia

publică facilitând adoptarea rapidă a principiilor şi metodologiei guvernanţei open

source;

Promovarea unor platforme online de guvernanţă open source ce sunt demarate ca

software open source determină costuri reduse de implementare;

9

Natura voluntară a contribuţiilor implică o reducere a costurilor producerii

serviciilor publice.

b) puncte slabe:

Caracterul atipic al modelului open source;

Prerogativele decizionale reduse ale contribuitorilor;

Participarea cetăţenilor este dependentă de principiile fiecărui individ în parte.

c) oportunităţi:

Necesitatea adoptării unor practici care să contribuie la creşterea gradului de

adaptare a administraţiei publice la contextul schimbărilor sociale poate contribui

la implementarea la scară largă a GOS;

Proiectele GOS se pot dezvolta rapid datorită facilităţilor oferite de utilizarea

instrumentelor TIC pentru coordonarea proiectelor colaborative şi pentru

comunicarea bidirecţională dintre cetăţeni şi funcţionarii publici;

Dezvoltarea modelului open source în producţia de software indică o predispoziţie a

programatorilor de a se implica în acţiuni colaborative. Astfel, o implicare a

programatorilor în proiectele GOS poate determina o dezvoltare rapidă a

platformelor online necesare pentru intermedierea colaborării dintre cetăţeni şi

reprezentanţii administraţiei publice;

GOS poate determina întărirea legitimităţii funcţionarilor publici ca rezultat al

conformării organizaţiilor publice cu aşteptările cetăţenilor.

d) ameninţări:

Confundarea guvernanţei open source cu folosirea în administraţia publică a

software-ului open source (de exemplu Linux);

Finanţarea insuficientă, în special în faza iniţială a demarării unor proiecte GOS;

Prezenţa reprezentanţilor administraţiei publice este necesară în toate etapele unui

proiect GOS;

Contribuţiile cetăţenilor trebuie să se reflecte în bunurile publice furnizate de

administraţia publică, pentru ca aceştia să fie motivaţi să continue să participe;

10

Variaţiile pe care le permite guvernanţa open source pot conduce la dezvoltarea

unui cadru mai puţin unitar.

Perspectivele pe care le oferă aplicarea modelului open source în administraţia

public reprezintă un exemplu concludent al beneficiilor unei abordări interdisciplinare a

schimbării. Problemele de complexitate pe care le ridică analizele dedicate schimbărilor

din administraţia publică şi de oferire a unor soluţii relevante pot fi depăşite prin

utilizarea instrumentelor de analiză ce rezultă din cadrele teoretice dezvoltate în alte arii

de cercetare precum cele sociologice şi organizaţionale.

Sursa: Autorul

Cu alte cuvinte, nu este necesar „să reinventăm roata” pentru a face progrese în

înţelegerea modului în care se schimbă administraţia publică şi implicit în capacitatea de

manipulare a acestor schimbări în direcţia adaptării serviciilor publice la cerinţele

11

cetăţenilor. Argumentul central ce sprijină această idee este intersecţia literaturilor

sociologică şi organizaţională pe anumite direcţii de cercetare ale schimbării, şi anume

conflictele, cultura, tendinţele evolutive şi cele ciclice şi abordarea sistemică. Fiecare

dintre aceste direcţii permite articularea unor cercetări originale în literatura ştiinţelor

administrative care să contribuie la stabilirea unui cadru unitar al cercetării schimbării.

Prin urmare, lucrarea de faţă deschide calea înţelegerii proceselor ce stau la baza

schimbărilor din administraţia publică şi contribuie la identificarea instrumentelor

teoretice şi practice necesare pentru crearea unei administraţii publice ce are capacitatea

să ofere servicii publice adecvate, indiferent de natura şi rapiditatea transformărilor

apărute în contextul din care face parte.

Bibliografie selectivă

Anderson, Dean şi Linda Ackerman Anderson, Beyond change management :

how to achieve breakthrough results through conscious change leadership, ed. a

II-a, Pfeiffer, SUA, 2010;

Axelrod, Richard H., Terms of Engagement: New Ways of Leading and Changing

Organizations, ed. a II-a, Berrett-Koehler Publishers, San Francisco, 2010;

Baum, Joel A.C. şi Jitendra V. Singh, Organization-Environment Coevolution, în

vol. “Evolutionary Dynamics of Organizations”, editat de Joel A.C. Baum şi

Jitendra V. Singh, Oxford University Press, New York, 1994, p. 379-403;

Col, Jeanne-Marie, Dhipavadee Meksawan şi Orapin Sopchokchai, Women in

Bureaucracies: Equity, Advancement, and Public Policy Strategies, în vol.

„Handbook of Comparative and Development Public Administration, ed. a 2-a,

editată de Ali Farazmand, Marcel Dekker, Inc., SUA, 2001;

Demers, Christiane, Organizational change theories: A synthesis, Sage

Publications, Inc., SUA, 2007;

Dodnem By Rune şi Calum Macleod (editori), Managing Organizational Change

in Public Services: International issues, challenges and cases, Routledge, 2009;

Jun, Jong S., The Social Construction of Public Administration: Interpretative

and Critical Perspectives, State University of New York Press, SUA, 2006;

12

Liyanage, Shantha, Paul F. Greenfield, Robert Don, Towards a fourth generation

R&D management model-research networks in knowledge management,

International Journal of Technology Management, vol. 18, nr. 3-4, 2003;

Longo, Francesco şi Daniela Cristofoli (editori), Strategic Change Management

in the Public Sector: An EFMD European Case Book, John Wiley & Sons Ltd,

2007;

Macleod, Calum şi Rune Todnem By, An overview of managing organizational

change in public services, în vol. „Managing Organizational Change in Public

Services: International issues, challenges and cases” editat de Rune Todnem By şi

Calum Macleod, Routledge, 2009;

Matei, Ani, Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică,

Bucureşti, 2003;

Matei, Lucica, Curs Procese evolutive ale managementului public contemporan,

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Administraţie

Publică, Bucureşti, 2010, nepublicat;

Meyer, Marshall W, Change in Public Bureaucracies, Cambridge University

Press, 1979;

Milakovich, Michael E. şi George J. Gordon, Public Administration in America,

Ediţia a 10-a, Wadsworth Cengage Learning, SUA, 2009;

Nelson, Richard R. şi Sidney G. Winter, An Evolutionary Theory of Economic

Change, The Belknap Press of Harvard University Press, 1982;

Nobelius, Dennis, Towards the sixth generation of R&D management,

International Journal of Project Management, vol. 22, 2004, p. 269-375;

Osborne, Stephen P. şi Kerry Brown, Managing Change and Innovation in Public

Service Organizations, Routledge, 2005;

Pollit, Christopher şi Geert Bouckaert, Continuity and Change in Public Policy

and Management, Edward Elgar Publishing Limited, 2009;

Riggs, Fred W., The Prismatic Model: Conceptualizing Transitional Societies, în

vol. “Comparative Public Administration: The Essential Readings” editat de Eric

E. Otenyo şi Nancy S. Lind, seria “Research in Public Policy Analysis and

Management”, vol. 15, Elsevier, JAI Press, 2006;

13

Saksvik, Per Øystein şi Sturle Danielsen Tvedt, Leaders Embracing Change:

Managing Healthy Change Processes, în vol. “Prerequisites for Healthy

Organizational Change” editat de Per Øystein Saksvik, Bentham eBooks, 2009;

Sementelli, Arthur, Distortions of Progress: Evolutionary Theories and Public

Administration, Administration & Society, vol. 39, nr. 6, 2007;

Sims, Ronald R. (editor), Change (Transformation) in Government

Organizations, Information Age Publishing, Inc, 2010;

Wallace, Mike, Michael Ferting şi Eugene Schneller (editori), Managing Change

in the Public Services, Blackwell Publishing Ltd, 2007;

Wilenski, Peter, Social Change as a Source of Competing Values in Public

Administration, Australian Journal of Public Administration, vol. 47, nr. 3, 1988;

Zadek, Simon, Global collaborative governance: there is no alternative,

Corporate Governance, vol. 8, nr. 4, 2008;