Rezumat Momente Semnificative În Evoluția Conceptului de Morală

MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE FILOSOFIE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ

PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ -

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT: Prof. univ. dr. Vasile MORAR

DOCTORAND:

Elena Stanca ENE (CERNOIU)

BUCUREȘTI

2014


2


3

CUPRINS

Cuvinte cheie /4

I. Argument /5

II. Metodologia cercetării /8

III. Cuprinsul tezei de doctorat /13

IV. Structura tezei de doctorat /18

V. Concluzii /24

VI. Contribuții personale /34

VII. Limitele cercetării și direcțiile viitoare de cercetare /36

VIII. Bibliografie selectivă /37

IX. Curriculum vitae și lista de lucrări /56


4

MULȚUMIRI

Cu deferență, aduc mulțumiri domnului prof. univ. dr. Vasile Morar pentru

îndrumarea științifică acordată, pentru sugestiile și indicațiile domniei sale, pentru

deschiderea sufletească și susținerea morală cu care a avut bunăvoința să mă

însoțească în demersul realizării acestei teze.

Neprețuite mulțumiri le adresez și domnilor profesori univ. dr. Romulus

Brâncoveanu și Valentin Mureșan pentru tot sprijinul oferit pe parcursul pregătirii

doctorale.

Recunoștința mea se îndreaptă, de asemenea, spre domnii profesori univ. dr. –

referenți - Mihaela Pop, Gheorghe Ceaușu și Constantin Aslam pentru amabilitatea de

a face parte din comisia de susținere publică a tezei de doctorat, pentru sprijinul și

pentru ideile valoroase oferite.

Adresez sincere mulțumiri colectivului de cadre didactice din cadrul Facultății

de Filosofie - Universitatea din București - pentru sprijinul competent pe care mi l-au

oferit pe parcursul celor trei ani de pregătire doctorală.

Tuturor doamnelor și domnilor prof. univ. dr. menționați, le ofer cele mai bune

gânduri și recunoștință pentru ideile și sfaturile oferite, cu deosebită competență și

noblețe spirituală.


5

CUVINTE CHEIE

Morală

Adolescență

Virtuți

Modele de rol

Eul narativ

Datorie

Tradiție

Binele


6

I. ARGUMENT

Prezenta teză pleacă de la câteva premise pe care dorim, încă de la început, să

le evidenţiem. Astfel, pe urmele unor eticieni iluştri, considerăm că a surprinde

conceptul de morală în evoluţia sa istorică reprezintă un pas necesar şi important

pentru orice încercare în domeniul eticii filosofice.

În acelaşi timp, oricine îşi propune să radiografieze notele de conţinut ale

acestui concept nu va putea evita principalele teorii etice din orizontul universal, în

care un asemenea concept apare în variate ipostaze. Simplu spus, atât în cuprinsul

eticilor filosofice de sistem - al căror obiect este Binele, cât şi în cazul ştiinţelor

particulare (sociologia, psihologia, etc.) - care-şi propun să cerceteze, nu ideea de

Bine, ci viaţa şi experienţa morală, se ajunge să fie dat un răspuns la o întrebare

fundamentală precum cea devenită celebră, prin Platon (care o pune pe seama lui

Socrate ca personaj): Cum trebuie sa trăim? Deci, ce condiţii trebuie îndeplinite de o

fiinţă umană pentru ca aceasta să poată fi apreciată ca fiind o persoană morală?

Altfel spus, fie că interesul cognitiv s-a îndreptat cu precădere asupra ideii de

Bine, fie că investigaţia s-a orientat, în chip dominant, asupra a ceea ce cercetarea

ştiinţifică a statuat ca fiind moral - după criterii obiective şi impersonale - inevitabil se

va da un răspuns despre ce este moral şi ce este imoral, atât pentru om ca fiinţă

generică, cât şi pentru om aflat în circumstanţe particulare de viaţă.

Se poate obiecta imediat că există, în istoria doctrinelor morale, o diversitate

atât de mare a concepţiilor despre ce înseamnă să fi moral încât expunerea

principalelor teorii etice ar fi, mai degrabă, descumpănitoare. Şi totuşi, o cale sigură

pentru a vizualiza constantele (şi variaţiile) conceptului de morală o reprezintă tocmai

gândirea etică universală, cea încapsulată în opere de durabilă valoare. Ca atare,

nutrim convingerea că o selecţie riguroasă din cărţile şi studiile eticienilor şi

moraliştilor iluştrii ne va da cheia potrivită pentru a deschide conţinuturile conceptului

de morală - de la Socrate și Platon, trecând prin doctrinele stoică şi epicureică, prin

accepţiile conferite acestui concept de etica creştină, dar şi de semnificaţiile relevante

din gândirea modernă - pentru ideea de fiinţă morală, până la noile conţinuturi ataşate

ideii de morală în contemporaneitate, într-o perioadă, etichetat adesea ca fiind „al

post-moralităţii”, „al post-datoriei” sau „al post-virtuţii”.


7

Demersul nostru, extins poate prea mult, s-a concentrat asupra:

Importantei majore a sinonimiei Binelui şi Adevărului - în paradigma

socrato-platoniciană.

Relaţiei fericirii cu viaţă virtuoasă - în cuprinsul eticii aristotelice şi

post-aristotelice, inclusiv în etica creştină.

Noilor semnificaţii - evidenţiate de gânditori precum Descartes, Pascal,

dar şi Montaigne - ale moralei (dacă sunt luate în consideraţie atât părţile

raţionale, cât şi cele iraţionale ale psihismului uman).

Modului în care morala şi viaţa morală au fost radiografiate în

cadrul celor două viziuni complementare - prin Rousseau şi Hobbes -

ale omului bun de la natură şi ale omului rău de la natură.

Felului în care morala a fost expusă ca datorie pură, necondiţionată -

în cuprinsul eticii kantiene.

Unii moraliști lipsesc din demersul de sistematizare şi interpretare a

perspectivelor existente, fapt explicabil, fie prin suprapunerea concepţiei lor cu alte

concepţii analizate, fie prin dificultatea de a le integra concepţia în direcţiile foarte

evidente de evoluţie ale gândirii morale şi etice.

În acest context, am dezvoltat - într-un capitol de legătură între partea întâi a

tezei şi cea de a doua - în mod explicit, două idei:

Kant, prin sinonimia dintre libertate şi moralitate, se dovedeşte a fi

important, nu numai ca teoretician al acestui concept (pentru el

«practicul este tot ceea ce este posibil prin libertate»), ci şi ca îndemn şi

reper moral pentru educaţia întregii umanităţi.

Perioada actuală stă, în mare măsură (aşa cum evaluează MacIntyre în

După virtute), sub semnul emotivismului şi al subiectivismului, ceea

ce ridică, ştim bine, foarte multe probleme şi dificultăţi pentru educaţia

morală.

Din cei doi autori, considerăm că pot fi accentuate, pentru tema educaţiei

morale, în genere, şi pentru tema educaţiei morale a adolescenţilor, două idei:

Din Kant, importanţa datoriilor şi a obligaţiilor, în acord cu stadiile

ultime din schema lui Kohlberg.


8

Din MacIntyre, ideea că este necesar ca în educaţia morală să se ţină

seama de faptul că omul actual trăieşte în cadrul unor tradiţii

morale extrem de eterogene, de neunitare.

Progresul în cunoaşterea modalităţilor de abordare a conceptului de morală şi a

conceptelor conexe acestuia a condus la nevoia de stabilire a unui model empiric de

cercetare a lor, model care să autentifice principalele aserţiuni teoretice analizate în

partea I a tezei.

Plecând de la aceste considerente teoretice, în partea a doua a tezei am

întreprins o cercetare empirică aflată atât în prelungirea ideilor filosofico-etice

(semnificaţiile Binelui, statutul virtuţilor şi al viciilor omeneşti, problema fericirii,

relativismul şi subiectivismul etic), cât şi în continuarea studiilor de sociologie morală

(identificarea virtuţilor şi a viciilor, rolul prejudecăţilor în comportamentul moral şi

civic al adolescenţilor, studiul opiniilor referitoare la influenţele venite din familie,

şcoală, mass-media asupra comportamentului şi conturării conştiinţei morale).

Am apreciat că momentul cel mai potrivit din dezvoltarea umană - pentru

construirea şi testarea unui asemenea model empiric - este adolescenţa deoarece, la

această vârstă, moralitatea este supusă celor mai profunde provocări. La această

vârstă, pe lângă oportunităţile imense de progres în plan moral, există, proporţional,

riscuri imense. Cunoaşterea factorilor care maximizează potenţialul de dezvoltarea în

plan moral şi minimizează riscurile este nu doar o problemă extrem de interesantă sub

aspect teoretic, ci şi un imperativ al sistemului educativ-instructiv actual, indiferent de

forma şi cadrul în care se desfăşoară (familie, comunitate, mediul academic, mediu

social larg). În plus, moralitatea şi profilul moral al adolescenţilor constituie o

problemă de stringentă actualitate, nu numai pentru cunoaşterea ştiinţifică, dar şi

pentru politicile educaţionale.

Motivaţia subiectivă a realizării unei cercetări empirice asupra problematicii

morale a adolescenţei este reprezentată de interesul personal pentru această

problematică, interes configurat de experienţa profesională de cadru didactic care

predă disciplinele socio-umane la nivel liceal, iar motivaţia obiectivă rezidă în

realităţile epocii contemporane, caracterizate prin profunde transformări în moralitatea

şi, consecutiv, în profilul moral al omului contemporan.


9

II. METODOLOGIA CERCETĂRII

Prezenta cercetare empirică se bazează pe modelul teoretic al virtuţilor,

propus de MacIntyre1 şi pe conceptualizările şi modelul de investigare a virtuţilor,

promovate de psihologia pozitivă. Reprezentanţii psihologiei pozitive se afirmă adepţii

conceptualizărilor filosofice ale noţiunii de virtute, pe care însă o operaţionalizează

(fără să se îndepărteze prea mult de direcţiile trasate de filosofi – mai ales de

Aristotel) pentru a o studia cu metodele proprii psihologiei.2

Scopul şi obiectivele cercetării

Cercetarea empirică asupra calităţilor şi virtuţilor morale ale adolescenţilor are

ca scop general conturarea unui profil moral al adolescenţilor din zilele noastre, din

perspectiva modelelor teoretice avansate de teoriile morale, teoria virtuţii şi etica virtuţii

- ultimele „două având în comun faptul că explorează rolul şi relevanţa trăsăturilor de

caracter pentru viaţa morală.”3

Un scop specific al studiului a fost analiza complexei relaţii dintre dimensiunile

profilului moral al adolescenţilor şi specificul activităţilor în care se formează,

exersează/antrenează acestea (definite prin caracterul laic sau religios al domeniului

studiilor), pe de o parte şi influenţele mediului social, ca expresie a unor tradiţii

specifice (reprezentate de structuri sociale specifice, respectiv familia restrânsă,

familia lărgită, comunitatea, mediul academic şi mediul moral ideologic al mesajelor

transmise impersonal prin mass media), pe de altă parte.

1 A. MacIntyre, Tratat de morală. După virtute, trad. de C. Pleşu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998. 2 V. Negovan, Importanţa virtuţilor morale şi sursele percepute de suport social la adolescenţii separaţi de familiile lor, în I. Neacșu, V. Negovan, M. Nica (coord.), Copiii şi mediile socio - educaţionale vulnerabile Editura Universitară, Bucureşti, 2008, pp. 133-141 3 D. Carr, Character education as the cultivation of virtue, in L. P., Nucci & D. Narvaez, (Eds.), Handbook of moral and character education, 2008, pp. 100 – 102.


10

Acestui scop general i-au fost subordonate următoarele obiective:

O.1. Identificarea sistemului de valori al adolescenţilor - Sistemul de

valori al adolescenţilor.

O.2. Identificarea ierarhiei valorilor finale şi instrumentale ale

adolescenţilor - Ierarhia valorilor finale şi instrumentale ale

adolescenţilor.

O.3. Identificarea măsurii în care adolescenţii acordă importanţă

calităţilor morale şi virtuţilor generale care caracterizează un bun

caracter - Calităţi morale şi virtuţi valorizate de adolescenţi.

O.4. Identificarea măsurii în care adolescenţii recunosc în propriul

profil moral prezenţa virtuţilor generale care caracterizează un bun

caracter - Autopercepţia de către adolescenţi a prezenţei în propriul profil

moral a virtuţilor fundamentale (Eul narativ).

O.5. Identificarea modelelor de rol de care consideră adolescenţii că au

beneficiat pentru învăţarea virtuţilor generale care caracterizează un

bun caracter - Modele de rol de care au beneficiat adolescenţii pentru

învăţarea comportamentelor specifice virtuţilor valorizate (Tradiţie).

O.6. Explorarea, descrierea şi explicarea profilului moral al

adolescenţilor, din perspectiva coordonatelor modelului teoretic al

virtuţilor propus de MacIntyre (1998) - Diferenţe în profilul moral al

adolescenţilor în funcţie de profilul studiilor (laic vs religios).

O.7. Explorarea relaţiilor dintre dimensiunile profilului moral al

adolescenţilor -Valorizarea şi autoaprecierea, sub aspectul prezenţei

virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii

sociale (profilul studiilor) şi modelele de rol în învăţarea virtuţilor.

Variabilele cercetării

Cercetarea empirică a vizat două mari categorii de variabile:

Variabile care descriu profilul moral al adolescenţilor.

Variabile care descriu contextul social de practică a virtuţilor

adolescenţilor.


11

Etapele cercetării

Explorarea profilului moral al adolescenţilor s-a realizat în trei etape.

Prima etapă, derulată în anul şcolar 2011 – 2012, a inclus:

Designul cercetării.

Construirea variabilelor.

Selectarea şi pregătirea instrumentelor pentru culegerea datelor.

Pregătirea instrumentelor - foi de răspuns etc.

Pretestarea subiecţilor pentru relevarea validităţii instrumentelor de

culegere a datelor şi verificarea proprietăţilor tehnice ale

instrumentarului construit.

Identificarea sistemului de valori al adolescenţilor în funcţie de

standardele academice ale liceelor frecventate.

A doua etapă, derulată în anul şcolar 2012-2013, a inclus:

Aprofundarea/diversificarea informaţiilor privind sistemul de valori al

adolescenţilor (identificarea valorilor instrumentale şi finale), în funcţie

de standardele academice ale liceelor frecventate.

Identificarea profilui moral al adolescenţilor, conform modelului

virtuţilor propus de MacIntyre.

A treia etapă a cercetării, derulată în anul şcolar 2013 – 2014, a inclus:

Sistematizarea, prelucrarea şi interpretarea datelor.

Redactarea raportului final cu privire la cercetare, raport materializat în

prezenta teză.

Metode, tehnici şi instrumente de culegere a datelor

Caracteristicile studiului de faţă au impus o metodologie variată şi dinamică

pentru a cunoaşte lumea spirituală a adolescenţilor şi a determina conţinutul

reprezentărilor şi noţiunilor despre bine şi rău (domeniul eticului), despre adevăr şi

neadevăr (domeniul cunoaşterii), despre util şi inutil (domeniul pragmatic), despre

credinţă şi divinitate (domeniul religios), despre valorile ştiinţei, artei, tehnologiei,

ecologiei şi, nu în ultimul rând, faţă de cele trei valori etico-politice fundamentale ale

societăţii româneşti actuale: libertate, democraţie, demnitate.4

4 C.I. Gulian, Axilogie şi istorie în Gândirea contemporană, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1991, p. 8.


12

Metoda convorbirii colective şi individuale.

Metoda compunerii pe o temă morală

Tehnica propoziţiilor incomplete

Comentariul unor maxime

Investigarea nivelului de cunoaştere a valorilor situate pe primele locuri

Ancheta pe bază de chestionar

Chestionarul cu privire la valorile adolescenţilor.

Inventarul de valori Rokeach

Inventarul atributelor cu rol de virtuţi autopercepute şi al

modelelor de rol în învăţarea virtuţilor morale la adolescenţi.

Inventarul valorilor în acţiune pentru tineret (The Values in

Action Strengths Inventory for Youth/VIA- Youth.5

Procedură

Culegerea datelor s-a realizat în anul 2012-2013, în cele patru licee, la ora

alocată consilierii şi orientării (dirigenţie), în sala de clasă a elevilor, sub

supravegherea cercetătorului şi a profesorului consilier.

Elevii au fost instruiţi în ceea ce priveşte modul de completare a

chestionarelor şi au fost informaţi cu privire la faptul că participarea lor la cercetare

este voluntară şi că au în orice moment dreptul de a se retrage.

Pe lângă acestea, elevii au mai fost informaţi şi în legătură cu faptul că niciun

profesor, inclusiv dirigintele clasei, din incinta liceului, nu va avea acces la

chestionarele completate, astfel încât să fie evitate posibile temeri ale elevului în

privinţa evaluărilor pe care le-ar putea face anumiţi profesori. Consimţământul

informat, privind participarea la studiu, a fost acordat în scris, de către elevi, prin

completarea unui formular.

5 N. Park, C. Peterson, & M. E. P. Seligman, Strengths of character and well-being. Journal of Social and Clinical Psychology, 23, 2004, pp. 603-619, tradus şi adaptat de V. Negovan, Importanţa virtuţilor morale şi sursele percepute de suport social la adolescenţii separaţi de familiile lor, în Copiii şi mediile socio - educaţionale vulnerabile Editura Universitară, Bucureşti, 2008, pp. 133-141.


13

Rezultatele cercetării empirice asupra profilului moral al adolescenţilor

Subordonate celor șapte obiective specifice ale cercetării, rezultatele obţinute

se referă la:

Sistemul de valori al adolescenţilor.

Ierarhia valorilor finale şi instrumentale ale adolescenţilor.

Calităţi morale şi virtuţi valorizate de adolescenţi.

Autopercepţia de către adolescenţi a prezenţei virtuţilor fundamentale, în

propriul profil moral (ca expresie a eului narativ).

Modele de rol de care au beneficiat adolescenţii pentru învăţarea

comportamentelor specifice virtuţilor valorizate (tradiţie).

Diferenţe în profilul moral al adolescenţilor în funcţie de profilul studiilor

(laic vs religios) în ceea ce priveşte:

valorizarea calităţilor morale şi virtuţilor;

măsura în care se percep adolescenţii ca înțelepţi, curajoşi,

umanişti, drepţi, cumpătaţi, spirituali (expresie a eul narativ);

măsura în care adolescenţii apreciază modelele de rol de care au

beneficiat pentru învăţarea celor șase virtuţi (corespondentul

tradiţiei).

Relaţii între dimensiunile profilului moral al adolescenţilor:

între valorizarea virtuţilor de către adolescenţi;

între dimensiunile eului narativ cu un conţinut moral (autopercepția

prezenţei virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor);

între dimensiunile percepţiei de către adolescenţi a spaţiului social

imediat, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor

(recunoaşterea rolului jucat de actorii mediului social imediat al

adolescenţilor, în învăţarea virtuţilor);

între autoaprecierea adolescenţilor cu privire la deţinerea virtuţilor

şi modelele de rol în învăţarea lor.

Valorizarea virtuţilor şi autoaprecierea sub aspectul prezenţei virtuţilor în

profilul moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii sociale (profilul

studiilor şi modelele de rol în învăţarea virtuţilor).


14

III. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

ARGUMENT/8 Partea I/11 CONCEPTUL DE MORALĂ/11 CAPITOLUL I /11 IDEEA BINELUI ŞI VIAŢA MORALĂ/11 1. Binele în accepţia socrato-platoniciană /11

1.1. Sinonimia Binelui şi Adevărului (Socrate)/11 1.1.1. Filosofia greacă. Începuturi/Principii structurale/11 1.1.2. Doctrina morală socratică/14 1.1.3. Schema de valori a lui Socrate /28 1.2. Semnificaţiile Kalokagathiei (Platon)/32 1.2.1. Teoria ideilor lui Platon/33 1.2.2. Conceptul de morală în opera platoniciană/34 1.2.3. Virtutea – conduită umană/44 1.2.4. Ideal moral şi ascetism./58

CAPITOLUL II/64 2. Etica virtuţii şi morala fericirii (Aristotel)/64

2.1. Morala aritotelică/64 2.2. Despre suflet/65 2.3. Virtuţile etice şi dianoetice/66 2.4. Principiul „căii de mijloc”/71 2.5. Virtuţile şi emoţiile/72 2.6. Educaţia morală/74 2.7. Teoria aristoteliană a fericirii şi plăcerii /84 2.7.1. Fericirea/84 2.7.2. Plăcerea/87 2.8. Eupraxia: acţiunea frumoasă şi utilă/89 2.9. Fericirea contemplării/90

CAPITOLUL III/93 3. Raţiune şi virtute în concepţia stoică/93 3.1. Coerenţă, stăpânire de sine şi viaţă fericită în stoicismul grec şi roman/93

3.1.1. Portretul înţeleptului (Zenon)/97 3.1.2. Libertate şi înţelepciune (Epictet)/108

3.1.2.1. Clasificarea realităţilor naturale /108 3.1.2.2. Lucrurile care nu depind de noi/109 3.1.2.3. Lucrurile care depind de noi/109 3.1.2.4. Acordul opiniilor si al evenimentelor/110 3.1.2.5. Contemplarea/112 3.1.2.6. Tehnica stoică/113

3.1.3. Morala şi datoriile omului. (Cicero)/116 3.1.4. Rolul virtuţii în viaţa comunitară. (Seneca)/122 3.1.5.Sineitate şi moralitate. ( Marc Aureliu)/125

CAPITOLUL IV/137 4. Morala şi plăcerea (Epicur)/137


15

CAPITOLUL V 1/49 5. Accepţii ale ideii de Bine şi de viaţă morală în creştinism /149

5.1. Morală şi credinţă (Sfântul Augustin)/149 5.1.1. Pasiunile/156 5.1.2. Greşelile/159 5.1.3. Credinţa/160 5.1.4. Convertirea/163 5.1.5. Dragostea/166 5.1.6. Teoria graţiei divine/Vita beata/167 5.1.7 Actualitatea gândirii morale a Sfântului Augustin/169 5.2. Legea naturală, virtuţile creştine şi starea de beatitudine (Sfântul Toma)/171 5.2.1. Principii structurale/171 5.2.2. De la legea naturală la cea divină/174 5.2.3. Actele umane, virtuţile intelectuale şi morale /177

5.2.3.1. Calea de mijloc a virtuţilor morale şi intelectuale/182 5.2.4. Virtuţile şi viciile/183 5.2.5. Beatitudinea şi Binele suprem /187

CAPITOLUL VI/193 6. Morală şi raţiune. Absolut (definitiv) şi relativ (provizoriu) – Descartes /193

6.1. Moralitatea şi noua metodă/195 6.2. Ce sunt pasiunile?/202 6.3. Clasificarea pasiunilor/206 6.3.1. Pasiunile primitive/206 6.3.2. Pasiunile particulare/209 6.4. Rolul pasiunilor/211 6.5. De la fericire la binele suveran şi beatitudine/220

CAPITOLUL VII/224 7. Conceptul de morală între „logica minţii” şi „logica inimii” (Pascal) /224

7.1. Antropologie şi morală creştină /224 7.2. Cele două naturi sau cele două infinituri/226 7.3. Condiţia umană şi cunoaşterea/230 7.3.1. Dualitatea naturii umane/230 7.3.2. Ordine şi dezordine. Căutarea ordinii /231 7.3.3. Voinţa şi pasiunile/235 7.3.4. Puterile înşelătoare/239 7.3.5. Eşecul fericirii lumeşti /247 7.3.6. Eşecul moral al raţiunii/250 7.3.7. Ordinea credinţei/254

CAPITOLUL VIII/256 8. Moralitatea în registrul tipologico-antropologic (Montaigne) /256

8.1. Arta de a trăi/256 8.2. Mesajul eseurilor/262 8.3. Principalele virtuţi/269 8.4. Înţelegerea vieţii ca fundament al moralei la Montaigne/274 8.5. Originalitatea lui Montaigne/276

CAPITOLUL IX/281 9. De la omul natural la cel moral (Hobbes şi Rousseau)/281


16

9.1. Thomas Hobbes/281 9.1.1. Legile naturii/281 9.1.2. Fundamentele teoriei fericirii/287 9.1.3. Teoria fericirii sau subversiunea lumii scopurilor/290 9.1.4. Aparatul generator al Cetăţii: omul individual „Homo homini lupus”/294 9.2. Jean-Jacques Rousseau/296 9.2.1. Virtutea ca auto-determinare/296 9.2.2. Fericirea individuală şi colectivă/312 9.3. Contractul social ( Hobbes şi Rousseau)/317

CAPITOLUL X /320 10. Demnitatea de a fi fericit (Kant) /320

10.1. Demnitatea de a fi fericit/320 10.2. Voinţa bună / Bunăvoinţa/321 10.3. Legea moralei ca absolut/322 10.4. Fericirea, demnitatea şi religia în limitele moralei/323 10.5. Binele/327 10.6. Conceptul de libertate/333 10.7. Imperativul categoric/334 10.8. Reguli, sfaturi şi legi/337 10.9. Imperiul scopurilor/340 10.10. Autonomia/343 10.11. Conceptul datoriei/344 10.11.1. Caracteristicile esenţiale ale datoriei/346 10.12. Respectul/347 10.13. Postulatele raţiunii practice/348 10.14. Actualitatea /importanţa eticii lui Kant/349

CAPITOLUL XI/350 11. Resemnificările tradiţiilor morale în post-modernitate /350

11.1. Etica post virtuţii: amurgul datoriei ( G. Lipovetski)/350 11.2. Legitimarea moralităţii (MacIntyre)/356 11.2.1. Practica/366 11.2.2. Eul narativ/370 11.2.3.Tradiţia/372

Partea a II-a/376 PROFILUL MORAL AL ADOLESCENŢILOR /376 STUDII DE CAZ/376 CAPITOLUL I/377 PROBLEMATICA MORALĂ A ADOLESCENŢEI/377 CAPITOLUL II/389 CALITĂŢI ȘI VIRTUŢI MORALE: O CERCETARE EMPIRICĂ/389

2.1. Scopul şi obiectivele cercetării /389 2.2. Variabilele cercetării/390

2.2.1. (I) Variabilele care descriu profilul moral al adolescenţilor/391 2.3. Etapele cercetării/393 2.4. Descrierea loturilor de participanţi la cercetare/394 2.5. Metode, tehnici şi instrumente de culegere a datelor/398

2.5.1. Metoda convorbirii colective şi individuale/398


17

2.5.2. Metoda compunerii pe o temă morală/399 2.5.3. Tehnica propoziţiilor incomplete/399 2.5.4. Comentariul unor maxime/399 2.5.5. Investigarea nivelului de cunoaştere a valorilor situate pe primele locuri/399 2.5.6. Ancheta pe bază de chestionar/400

2.6. Procedură/404 2.7. Rezultatele cercetării empirice asupra profilului moral al adolescenţilor/405

2.7.1. Sistemul de valori al adolescenţilor/406 2.7.2. Ierarhia valorilor finale şi instrumentale ale adolescenţilor/413 2.7.3. Calităţi morale şi virtuţi valorizate de adolescenţi/414 2.7.4. Autopercepția de către adolescenți a prezenței virtuților fundamentale în propriul profil moral – Eul narativ/416 2.7.5. Modele de rol de care au beneficiat adolescenții pentru învățarea comportamentelor specifice virtuților valorizate/416 2.7.6. Diferențe în profilul moral al adolescenților, în funcție de profilul studiilor (laic vs. religios)/418

2.7.6.1. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în valorizarea calităţilor morale şi virtuţilor/418 2.7.6.2. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în măsura în care se percep adolescenţii ca înţelepţi, curajoşi, umanişti, drepţi, cumpătaţi, spirituali (expresie a Eului narativ)/426 2.7.6.3. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în măsura în care adolescenţii apreciază modelele de rol de care au beneficiat pentru învăţarea celor șase virtuţi (corespondentul tradiţiei)/431

2.7.7. Relaţii între dimensiunile profilului moral al adolescenţilor/432 2.7.7.1. Relaţii între valorizarea virtuţilor de către adolescenţi/433 2.7.7.2. Relatii între dimensiunile eului narativ cu un conţinut moral (autoperceptia prezenţei virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor)/434 2.7.7.3. Relaţii între dimensiunile percepţiei de către adolescenţi a spaţiului social imediat, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor (recunoaşterea rolului jucat de actorii mediului social imediat al adolescenţilor, în învăţarea virtuţilor)/435 2.7.7.4. Relaţii între autoaprecierea adolescenţilor cu privire la deţinerea virtuţilor şi modelele de rol în învăţarea lor/442 2.7.7.5. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în relaţiile dintre dimensiunile profilului moral al adolescenţilor/448

2.7.8. Valorizarea şi autoaprecierea sub aspectul prezenţei virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii sociale (profilul studiilor) şi modelele de rol în învăţarea virtuţilor/453

2.7.8.1. Părinţii (familia restrânsă) - ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/454 2.7.8.2. Familia lărgită ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/458 2.7.8.3. Comunitatea - ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/461 2.7.8.4. Profesorii - ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/464 2.7.8.5. Personajele din filme şi cărţi, ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/467


18

2.7.8.6. Părinţii (familia restrânsă), ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autopercepţia adolescenţilor sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/471 2.7.8.7. Familia lărgită, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autoperceţia adolescenţilor, sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/473 2.7.8.8. Comunitatea, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autoperceţia adolescenţilor, sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/475 2.7.8.9. Profesorii, ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autopercepţia adolescenţilor sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/478 2.7.8.10. Personajele din filme şi cărţi ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autoperceţia adolescenţilor sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/480

2.8. Concluzii/482 CONCLUZII/495

BIBLIOGRAFIE:/505 LISTĂ TABELE/526 LISTĂ GRAFICE/529 ANEXE/534 Partea I/535 Partea a II-a/550 LISTĂ ANEXE /625


19

IV. STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT

Jalonată de reperele metodologice prezentate anterior, prezenta cercetare științifică

este structurată în două părţi, prima parte - cu unsprezece capitole de analiză pozitivistă a

literaturii de specialitate şi a doua parte - cu două capitole de analiză constructivistă a

profilului moral al adolescenților.

Prima parte a tezei este focalizată pe evoluţia, în timp, a conceptului de morală şi a

noţiunilor subordonate acestui concept. Astfel, primul capitol - „Ideea Binelui şi viaţa

morală” tratează conceptul de bine, în perspectiva socrato-platonicină; sinonimia binelui şi

adevărului şi semnificaţiile Kolokagatiei. În primul subcapitol sunt analizate accepţiunile

noţiunii de bine la Socrate, raportarea binelui la lege, existenţă, acţiune, frumos şi virtuozitate,

precum şi distincţiile dintre bine individual şi universal, bine exemplar, suprem şi absolut. În

cel de-al doilea subcapitol este subliniată concepţia lui Platon cu privire la bine, ca fiind nu

„ceea ce-şi doresc oamenii”, ci ceea ce merită să urmărească şi să dorească, ca fiind “în

acelaşi timp, cel al Omului şi cel al Întregului”.

Cel de-al doilea capitol abordează etica virtuţii şi morala fericirii la Aristotel. Este

subliniat faptul că, în teoria fericirii (eudaimonia) avansată de Aristotel, fericirea este afirmată

ca ultimul bine şi ţel necondiţionat al fiinţelor umane şi include rolul virtuţilor în atingerea

acestui ţel. De asemenea, sunt subliniate concepţia lui Aristotel - cu privire la dependenţa

eudaimoniei de exerciţiul virtuţilor intelectuale şi morale şi opiniile exegeţilor - cu privire la

acest concept, ca fiind unul „radical moralizat”. Este subliniată concepţia lui Aristotel

conform căreia virtutea nu este înnăscută şi nu poate fi achiziţionată din cărţi, ci doar din

practicarea ei.

Capitolul al treilea abordează problematica raţiunii şi virtuţii în concepţia stoică, sub

următoarele aspecte: coerenţa stăpânirii de sine şi viaţa fericită - în stoicismul grec şi roman;

portretul înţeleptului (Zenon); libertatea şi înţelepciunea (Epictet); morala şi datoriile omului

(Cicero); rolul virtuţii în viaţa comunitară (Seneca); sineitate şi moralitate (Marc Aureliu).

În acest capitol este subliniat faptul că stoicismul oferă o etică a stăpânirii

reprezentărilor şi judecaţilor, a disciplinei imaginaţiei, a dorinţei, impulsurilor şi acţiunii, care


20

culminează în bucurie - semn al perfecţiunii acţiunii. De asemenea, este detaliat conceptul de

«înţelept», reluat de stoici, sub forma prezentată de cinici şi subliniat faptul că Înţeleptul poate

fi considerat un pur simbol, o ficţiune mistică, o raţiune (logos) personificată. În acest context,

este subliniată concepţia lui cu privire la relaţia dintre stăpânirea de sine şi fericire, precum

şi dintre bine şi rău. În același timp, este sublinită distincţia lui Epictet între ceea ce stă, de

ceea ce nu stă în puterea omului.

În subcapitolul referitor la concepţia lui Cicero cu privire la morală şi datoriile omului

sunt analizate ideile expuse de Cicero în lucrarea sa, De officiis, şi este subliniat efortul său de

a alinia virtutea stoică cu virtutea romană. Este subliniată contribuţia lui Cicero la analiza

raportului dintre moral şi util, dintre faptul moral, izvoarele moralităţii şi virtuţi, dar şi

identificarea îndatoririlor ce rezultă din cele patru izvoare ale moralităţii. În ce priveşte

contibuţia lui Seneca la stabilirea rolului virtuţii în viaţa comunitară, sunt subliniate

consideraţiile acestuia asupra direcţiilor de dezvoltare a unei conduite superioare, bazate pe

precepte şi reguli morale, precum şi asupra omul virtuos şi asupra înţeleptului (care este liber,

chiar dacă este în lanţuri). Subcapitolul „Sineitate şi moralitate” (Marc Aureliu) prezintă

sistemul filosofic al împăratului Marc Aureliu - ca şi cosmogonie, psihologie şi etică.

Capitolul patru tratează problema moralei şi plăcerii la Epicur. Sunt subliniate

convergenţele şi divergenţele ideilor lui Epicur cu doctrinele lui Platon şi Aristotel, dar şi cu

concepţia cirenaicilor. De asemenea, este discutat scopul oficial al epicurismului, care nu este

nici plăcerea, nici absenţa durerii, ci „independenţa faţă de tulburare''. Aceasta notă distinctă

în etica lui Epicur este apreciată ca o promisiune de a oferi fericire prin îndepărtarea

principalelor cauze ale nefericirii.

Capitolul cinci al tezei se focalizează pe ideile de bine şi de viaţă morală în creştinism,

cu problematica moralei şi credinţei - la Sf. Augustin şi cea a legii naturale, virtuţilor creştine

şi stării de beatitudine - la Sf.Toma. Este subliniată încercarea Sfântului Augustin de a îmbina

credinţa cu raţiunea, soluţia propusă vizând înţelepciunea, ca răsplată a credinţei. De

asemenea, sunt prezentate principalele nuanţări ale Sfântului Augustin:

Distincţia între natura entităţilor neraţionale (care îşi realizează doar înclinaţiile

fireşti) şi fiinţele raţionale (cu natură duală, pentru că nu doar că au o serie

întreagă de înclinaţii fireşti, dar au şi capacitatea de a le alege pe acelea care

trebuie urmate).

Distincţia între credinţă şi raţiune (ştiinţă), relevată de faptul că nu tot ceea ce e

crezut înseamnă imediat şi a fi ştiut.


21

În plus, sunt analizate relaţia moralei naturale tomiste cu viaţa spirituală, concepţia cu

privire la natura virtuţilor şi conceptul de beatitudine, care integrează antropologia etică a lui

Aristotel, constituind astfel cea mai vastă sinteză de filosofie morală creştină.

Capitolul şase tratează relaţia dintre morală şi raţiune, cu conceptele de absolut

(definitiv) şi relativ (provizoriu), la Descartes. Sunt nuanţate relaţia pe care o stabileşte

Descartes între morala definitivă, binele suveran, virtute, dorinţă şi fericire; distinţia pe care o

aprofundează, între pasiunile primitive şi pasiunile particulare.

O atenţie specială este acordată contribuţiei lui Descartes la dezbaterea relaţiei dintre

raţiune şi pasiune, cu concepţia lui cu privire la geneza cauzală şi apariţia pasiunilor, care este

intim legată de evenimentele corporale, în feluri care adeseori fac forţa emoţiei rezultate,

opacă la raţiune.

Capitolul şapte abordează conceptul de morală, „logica minţii" şi „logica inimii", la

Pascal. În acest capitol este prezentată contribuţia lui Pascal la înţelegerea principiilor ce

întemeiază conduita morală, în funcţie de preferinţele voinţei. De asemenea, sunt prezentate

principalele lui idei cu privire la:

Starea de inocenţă şi de justiţie originală a omului, ca adevărata sau prima sa

natură,

Căutarea adevărului şi fericirii, ca expresie a dorinţei omului de a îşi recăpăta

adevărata sa natură,

Opoziţia «măreţie-mizerie» în fiinţa umană şi la raportul minte-inimă, în aceste

demersuri;

Problema cooperării între înţelegere şi voinţă, cu contribuţia originală de a arăta

în ce caz cooperarea funcţionează şi în ce caz ea este împiedicată sau pur şi

simplu inversată.

Capitolul opt tratează abordarea lui Montaigne cu privire la moralitatea, în registru

tipologico- antropologic. Sunt discutate reflecţiile lui Montaigne - Eseuri - asupra moralei, ca

artă de a trăi. De asemenea, sunt analizate concepţiile lui morale despre Eu, descoperirea pe

care o face, că în spatele tuturor constructelor abordate există personalitatea omului, care

asigură consistenţă şi stabilitate, în condiţiile schimbărilor cameleonice ale Eului. Este

subliniată concepţia lui Montaigne cu privire la virtute, în acord cu idealul său şi cu opinia

despre înţelepciune.

Capitolul nouă tratează concepţiile lui Hobbes şi Rousseau, cu privire la morală şi

contractul social, la omul natural şi omul moral. În acest capitol este subliniată semnificativa


22

deplasare în domeniul gândirii morale, produsă odată cu Hobbes şi mai ales concepţia lui cu

privire la faptul ca adevărata filozofie morală nu constă în teoria fericirii, ci în ştiinţa legilor

naturii. Sunt discutate ideile lui Hobbes cu privire la Legea naturii sau legea morală,

autentificată de Dumnezeu, Monarhul Universului, imuabilă şi eternă, plasată deasupra

tuturor legilor pozitive şi aproape identică cu legea evanghelică şi cu privire laconceptele de

bine secund, natură pre-socială a vieţii umane, viaţa socială şi contractul social„ca sistem de

obligaţii, reprezentat de reguli şi legi care sunt făcute să constrângă natura umană dezlănţuită.

De asemenea, este prezentată critica lui Hobbes, a scopurilor ultime, transformând morala

spontană a omului într-o morală a utilităţii.

În ce priveşte concepţia lui Rousseau, sunt prezentate cele trei axe ale gândirii lui

morale, aşa cum expuse în Discurs asupra inegalităţii dintre oameni, Emil şi Contractul

Social. Sunt prezentate ideile avansate de Rousseau cu privire la morală (în special în relaţie

cu omul natural pre-civilizat), la contract social, virtute şi fericire. Este subliniată analiza pe

care o face filosoful, a relaţiei dintre virtute şi natură, înţeleasă în contextul a două aspecte:

„omul în starea pură a naturii” sau „omul în devenire” şi omul civilizat.

Capitolul zece (Demnitatea de a fi fericit) abordează contribuţia lui Kant, la evoluţia

conceptului de morală şi a conceptelor conexe acesteia. În acest capitol este subliniată

reînvierea de către Kant a raţionalismului, evidenţerea - de către filosof - a universalităţii

umane, a dispoziţiei faţă de moralitate, diferită de universalitatea abstractă a legilor

speculative. Sunt trecute în revistă concepte precum imperativul categoric, Eu fenomenal şi

absolut, legea moralei - ca absolut, regula morală, distincţia dintre două forme ale Binelui

Suveran: Binele Suveran suprem şi Binele Suveran complet. Este, de asemenea, analizată

supunerea de către Kant la canonului raţiunii, a sensului tradiţional al fericirii şi ratificarea

judecăţii spontane a conştiinţei morale populare care consideră fericirea ca o recompensă a

virtuţii. În plus, este analizat conceptul de demnitate în gândirea lui Kant, concept legat de

personalitatea morală.

Capitolul unsprezece (Resemnificările tradiţiilor morale în post modernitate) tratează

două concepţii reprezentative pentru postmodernitate: concepţia lui Lipovetski cu privire la

amurgul datoriei şi concepţia lui MacIntyre cu privire la legitimarea moralităţii.

Sunt trecute în revistă, ca principale direcţii de dezvoltare recentă în filosofia morală:

Analiza unor probleme sociale şi politice reale, ca avortul, etica ecologică,

războiul drept, tratamentul medical, etica afacerilor, drepturile animalelor,

situaţia femeilor şi a copiilor.


23

Revenirea la viziunea aristotelică asupra moralei, ca problemă de virtute - mai

degrabă decât de principii abstracte, cu o viziune comunitariană asupra

personalităţii morale şi a fundamentelor moralei (prin Alasdair MacIntyre şi

Bernard Williams).

Creşterea interesului pentru probleme care afectează grupurile sau comunităţile,

comparativ cu interesul pentru explicarea şi validarea existenţei individului

autonom din punct de vedere moral.

De asemenea, sunt consemnate opiniile cu privire la traseul dezvoltării eticii - „De la

etica tradiţională la etica post-moralistă”, cu concepte precum al „treilea tip de etică“ - ce nu-

şi mai găseşte modelul - nici în morala religioasă tradiţională, nici in cea modernă a datoriei

laice, rigoriste şi categorice, ceea ce nu implică nici absenţa interesului pentru morală, nici

ideea că „se poate face orice“. Prin urmare, „etica de al treilea tip“ înseamnă dotarea cu un

„giroscop etic“, capabil să dea sens unor activităţi precum cele economice, de muncă,

asociate in mod curent doar cu obţinerea profitului sau cu „disciplina supusă”.

Teze ale culturii postmoraliste ca înlocuirea eticii binelui şi a datoriei - cu civilizaţia

bunăstării şi a consumului; continuarea procesului de secularizare a moralei; scăderea

interesului pentru pedagogia austeră a voinţei; asocierea cu o etică minimală (in opoziţie cu

maximalismul rigorist al datoriei pure) şi cu o relativizare a valorilor morale; caracterul de

„total“, în sensul că nici un aspect al vieţii (relaţiile cu natura, relaţiile de muncă, relaţiile

cotidiene şi de afaceri) nu rămane neafectat.

Apoi este analizată perspectiva lui Gilles Lipovetsky asupra eticii post-moraliste - ca

etica minimală, nedureroasă a noilor timpuri democratice, dominată de neo-individualismul

postmodern.

În cel de-a doilea subcapitol este prezentată poziţia lui MacIntyre, care oferă o

alternativă reală la emotivism şi la liberalism. De asemenea, este trecută în revistă concepţia

lui cu privire la sinele modern - numit sine emotivist şi este prezentată alternativa filosofului,

a eului ca purtator al unei identităţi sociale, moştenitorul unei tradiţii.

În continuare este prezentată etica virtuţii promovată de autor, bazată pe practicile şi

tradiţia socială în care virtuţile asigură, prin conferirea unui sens al vieţii, prosperitatea

societăţilor.

Partea a II-a a tezei de doctorat („Profilul moral al adolescenţilor: studiu de caz”)

tratează problematica morală a adolescenţei şi prezintă o cercetare empirică asupra calităţilor

şi virtuţilor morale în adolescenţă.


24

Primul capitol al acestei părţi - care abordează problematica morală a adolescenţei -

este o trecere în revistă a accepţiunilor şi definiţiilor existente în literatura de specialitate, cu

privire la conceptele conexe temei profilului moral al adolescenţilor. Este prezentată succint

adolescenţa, ca perioadă importantă pentru configurarea profilului moral. De asemenea, sunt

trecute în revistă principalele aspecte ale moralităţii, moralei şi sistemului de valori ale

adolescenţilor (două subcapitole sunt focalizate pe problematica calităţilor şi virtuţilor morale

ale adolescenţilor şi pe contextul social în care se configurează problematica morală a

adolescenţei).

Adolescenţa este discutată ca moment esenţial în dezvoltarea umană, un moment extrem

de complex, o vârstă a crizelor, dar şi a oportunităţilor. Problema moralităţii în adolescenţă

este abordată din perspectiva accepţiunilor noţiunii, a structurii (componentelor ei), a

dezvoltării ei şi a relaţiilor ei cu mediul social şi cu identitatea morală a adolescenţilor.

Cel de-a doilea capitol al părţii a doua a tezei prezintă o cercetare empirică asupra

calităţilor şi virtuţilor morale ale adolescenţilor, care a avut ca scop general conturarea unui

profil moral al adolescenţilor din zilele noastre, din perspectiva modelelor teoretice avansate

de teoriile morale, teoria virtuţii şi etica virtuţii.


25

V. CONCLUZII

Analiza momentelor semnificative în evoluţia conceptului de morală, din

antichitate până în epoca noastră, relevă câteva puncte de focalizare care pot fi considerate ca

aspecte esenţiale ale noţiunii de morală, decelabile în toate perioadele istorice.

Sistematizarea contribuţiilor la dezvoltarea cunoaşterii în privinţa moralei a

evidențiat că printre cele mai importante preocupări ale gânditorilor au fost:

clarificarea conceptului de morală în sine (prin delimitarea lui de conceptul

de filozofie morală, etică etc);

ideea de bine şi de viaţă morală;

etica virtuţii şi morala fericirii.

O altă preocupare, care apare în gândirea filosofilor şi a eticienilor contemporani, este

cea a resemnificărilor tradiţiilor morale în post-modernitate.

Cu privire la doctrina morală, incursiunea în istoria abordării acestei probleme a

permis identificarea primelor contribuţii la statornicirea unei doctrine morale: doctrina lui

Socrate (caracterizată prin antropocentrism), sistemele filosofice morale şi ştiinţifice ale lui

Platon şi Aristotel, doctrinele morale din perioada elenistă. În ceea ce priveşte ultimele

doctrine menționate, sunt demne de reţinut doctrinele morale ale stoicilor şi cea a lui Epicur.

Morala stoicilor exprimă concepţia că natura este cea mai măreaţă operă de artă şi

organizarea conduitei umane trebuie să fie o imagine în miniatură a ei. Aceasta conduce către

un naturalism estetic, dar şi raţionalist: moralitatea se identifică cu natura, în virtutea unui

fel de devoţiune intelectuală, fondată pe o cunoaştere a principiului ei şi a ceea ce, genetic, o

leagă de acest principiu.

Morala lui Epictet propune restrângerea experienţei mentale şi concentrarea

exclusivă a spiritului.

Un moment important în evoluţia conceptului de morală este reprezentat de stoicismul

latin. Morala lui Cicero, fondată în întregime pe ideea de respectabilitate – honestium, este

bogată în vederi libere, înalte, ridicând problema etică a raportului dintre moral şi util.

Stoicismul roman are faţă de stoicismul grec o nuanţă care-l apropie de creştinism.

Apare datoria faţă de alţii, ce ia forma de caritate. Stoicismul ia astfel forma sa cea mai

umană.


26

Moraliştii mai târzii dau modele a ceea ce înseamnă să ai o sensibilitate morală.

Stoicismul roman târziu - Seneca, Epictet - spre deosebire de stoicismul originar grec, în care

latura teoretică, doctrinară (logică sau filosofie a naturii) este dominantă, are un accentuat

caracter de filosofie practică. Stoicismul lui Seneca este o concepţie care insistă asupra

posibilităţilor omeneşti realizabile şi permite filosofului să desprindă direcţiile unei conduite

superioare, formulând precepte şi reguli morale valoroase.

Regula principală a moralei stoice este : «Trăieşte conform naturii». Acest principiu,

atât de elenic încât am putea găsi forme în toate etapele gândirii greceşti, fusese în stoicism

regula principală a lui Zenon. Marc-Aureliu a exprimat-o cu o măreţie care i-a marcat un

caracter religios. Această viaţă conformă naturii este, încă dinainte ca morala să ia cunoştinţa

de ea, destinaţia noastră esenţială. Originalitatea eticii stoice, ca şi alte concepţii morale

antice, constă în a nu putea fi separată de o concepţie cosmologică şi fizică. Dar nu am putea

să o înţelegem fără a preciza câteva date metafizice şi antropologice ce privesc timpul,

libertatea, reprezentarea şi tendinţa.

Platon şi Aristotel investigaseră şi ei acest lucru, dar etica lor, în special a lui Aristotel,

presupune un context politic care era insuficient de internaţionalist şi deschis pentru lumea

elenistică. Astfel, morala, ca disciplină distinctă a dobândit o independenţă relativă. La Platon

ea nu se izola de Politică, iar la Aristotel abstracţia «etică» nu se termină într-un mod

complet şi asta din cauza faptului că maestrul şi discipolul au rămas plasaţi în punctul de

vedere al Polisului.

Toate moralele din această perioadă, numită „elenistică”, au acelaşi scop: a da acţiunii

oricărui individ o orientare generală, astfel încât acesta să fie capabil în viaţă să se ferească,

cât mai mult posibil, de relele unei existenţe omeneşti obişnuite; să nu se lase învins de cele

pe care nu le poate evita.

Etica lui Aristotel este, mai degrabă, o reflecţie sistematică despre ce este viaţa bună

sau raţională, în general. Dar viaţa bună, viaţa fericită nu este doar viaţa morală, virtuţile

intelectuale jucând un rol important, dacă nu chiar esenţial, în definirea ei. Această teorie

etică nu oferă un cod moral sau un standard de evaluare morală a acţiunilor.

Un alt moment al evoluţiei gândirii asupra moralei este morala creştină, în care se

regăsesc trei teorii esenţiale:

Teoria carităţii.

Teoria libertăţii.

Teoria societăţii.


27

Dintre toate moralele creştinismului, morala Sf. Augustin este cea care, fără a

contesta drepturile inteligenţei şi adevărului, a făcut din iubirea pentru Dumnezeu şi pentru

oameni vârful şi izvorul vieţii. Morala filosofică şi etica promovată de Sf. Toma sunt

intelectualiste în esenţă: esenţa omului şi libertatea lui rezidă în raţiune.

La începutul modernităţii, Descartes propune ca principale puncte ale unei morale

definitive, binele suveran şi virtutea. Insistenţa asupra importanţei intuiţiei îl apropie pe

Descartes de subiectivismul moral.

Pascal a observat că din prima jumătate a secolului al XVII-lea a apărut tendinţa care,

fără a separa morala religioasă de morala naturală, înţelegea să permită celei de-a doua să

se afirme în căutarea unei fericiri mondene. Pascal a observat că ateismul şi indiferentismul

luau proporţii prin răspândirea cartezianismului, a moralei libertine şi a progresului ştiinţific,

iar mai apoi din cauza luptelor confesionale dintre biserici, a ţinutei morale a multora dintre

ecleziaşti - care nu era de natură să încurajeze credinţa, dar încerca să păstreze

responsabilitatea moralei umane şi să-l facă pe om dependent de graţia divină.

Montaigne, ca moralist, condamnă amoralismul şi consideră că orice om trebuie să ia

atitudine la nenorocirile şi tulburările din viaţa sa. În Eseuri sunt evidente aventurile unui Eu

ce se întreabă asupra unora din temele clasice ale filosofiei, despre teoria cunoaşterii şi mai

ales despre morala devenită, la el, arta de a trăi. Aşa cum imaginea Eului rămâne perfect

distinctă de altele, tot aşa, în mintea lui Montaigne, concepţiile morale pe care le construieşte

despre Eu, nu valorează deplin decât pentru Eul său.

Cu Hobbes are loc o deplasare semnificativă în domeniul gândirii morale, el

considerând că adevărata şi singura filozofie morală nu constă în teoria fericirii, ci în ştiinţa

legilor naturii. Legea naturală, fiind autentificată de Dumnezeu - Monarhul Universului, a

devenit o lege veritabilă. Cele douăzeci de legi, deduse din necesităţile păcii, se regăsesc în

Biblie. Critica lui Hobbes, a scopurilor ultime transformă morala spontană a omului într-o

morală a utilităţii. Spre deosebire de Aristotel, care considera că omul este o creatură

raţională şi socială, Hobbs consideră exact contrariul şi înfăţişează o condiţie pre-socială a

existenţei umane - pe care a numit-o «stare a naturii».

Rousseau inversează judecata lui Hobbes despre relaţia dintre starea umană sălbatică

şi viaţa sălbatică civilizată. Astfel, dacă pentru Hobbes - starea naturală se putea îmbunătăţii

prin impunerea de reguli şi regulamente de viaţă civilizată, pentru Rousseau - natura umană

care este binevoitoare şi bine intenţionată, în urma tranziţiei către societatea civilă, este

predispusă la corupţie şi pervertire. Dacă natura umană, prin intrarea în starea civilă, este


28

coruptă, atunci soluţia pe care o dă Rousseau este aceea de reîntoarcere la starea precivilă a

«sălbaticului nobil», dar într-un fel de evoluţie umană morală.

Kant pune în evidenţă universalitatea umană a dispoziţiei, faţă de moralitate,

îndepărtându-l de universalitatea abstractă a legilor speculative şi reînvie raţionalismul,

considerând maximele particulare ale acţiunii ca sugestii ale sensibilităţii; imperativul

categoric va servi la a dezvălui în centrul Eului fenomenal, un Eu absolut.

Şi în gândirea cu privire la ideea de bine, s-au conturat câteva momente distincte.

Astfel, la Socrate, binele rezultă dintr-o acţiune corectă şi, deşi include utilizarea corectă a

bunurilor materiale, el nu este material; iar la Platon, binele trebuie să fie ceea ce merită să

urmăreşti şi să doreşti, trebuie să fie un posibil şi deosebit obiect al dorinţei. Aristotel

consideră că pentru a fi virtuos nu este suficient să cunoşti binele, cum credea Platon, ci şi să-l

practici. Odată dobândită, deprinderea poate schimba firea omului, chiar și atunci când, din

naştere, acesta nu are dispoziţii spre bine.

Pentru Zenon, «Binele, în general, este lucrul care are un folos şi, mai special, este

sau identic, sau ceva apropiat cu folosul». Pentru Seneca, binele este virtutea prin care se

îndeplineşte fericirea vieţii. După Marcus Aurelius, binele absolut este binele moral. Pentru

stoici, binele este mereu profitabil, oportun, meritându-şi preţul, util, frumos, avantajos, de

dorit şi just.

Analizând formarea conceptului de bine, adică de bine suveran, de bine prin

excelenţă, Cicero explică că această noţiune comună se formează în orice om, la vârsta

raţiunii, plecând de la o experienţă comună, prin analogie sau prin comparaţie raţională şi nu

prin argumentare sau comparaţie cu altceva decât el.

Pentru Sf. Augustin, binele suprem este înţelepciunea (summum bonum sapientiam),

iar pentru Toma d' Aquino, binele şi adevărul nu se deosebesc în realitate, ele au fost

diferenţiate doar din raţiuni de înţelegere şi analiză. Binele moral este cel care se acordă cu

raţiunea şi este legat de conceptul de beatitudine. Descartes defineşte binele suveran prin

perfecţiune, iar Pascal arată că binele adevărat nu constă în lucruri particulare, în care ce

câştigă unul, pierde celălalt, adevăratul bine al omului fiind binele universal, care transcende

şi include binele fiecărui individ.

Binele pentru Hobbes nu este decât o relaţie cu un subiect al evaluării, ceea ce

înseamnă că ar putea fi identificat utilul. Pentru Rousseau, doar Dumnezeu este bun, el n-are

nevoie de efort ca să facă binele. Pentru Kant, important este ca binele să cadă sub un


29

principiu obiectiv şi astfel sub un concept. Înţelegerea binelui este însoţită de o satisfacţie

emoţională – de aprobare sau stimă sau chiar de veneraţie, în cazul binelui moral:

Prima dintre aceste concepţii ale binelui este dată de ceea ce numim raţiune

practică empirică nerestrânsă. Kant distinge două forme ale Binelui Suveran:

Binele Suveran suprem şi Binele Suveran complet.

A doua împlinirea a binelui este ceea ce Kant numeşte «adevăratele nevoi

omeneşti».

A treia concepţie a binelui este binele ca şi împlinire în viaţa de fiecare zi a

scopurilor care respectă limitele legii morale.

O altă direcţie în care a evoluat gândirea asupra conceptului de morală a fost cea a

definirii conceptelor de virtuţi şi fericire, precum şi a relaţiei dintre virtute şi fericire.

Epicur identifică fericirea cu plăcerea şi cu absenţa durerii. Socrate critică

identificarea fericirii (sau a „Binelui”) cu plăcerea şi introduce conceptul de bunuri morale -

în doctrina sa, a unităţii virtuţilor. Bunurile non-morale, pentru Socrate (banii, reputaţia,

prestigiul), au o valoare mult inferioară valorii celui mai preţios lucru din viaţă, perfecţiunea

sufletului.

Platon subliniază unele aspecte ale teoriei virtuţii, care o disting de etica virtuţii

contemporane, precum: obiecţia auto-centrismului şi obiecţia ghidării acţiunii/emoţiei, care

lasă astfel teoria aristoteliană a virtuţii neatinsă. Cu privire la natura «virtuţii» , Platon

distinge între virtutea iluzorie - a moralei tradiţionale (care constă, când a se priva de un

lucru pentru a obţine unul asemănător şi care nu valorează mai mult; când a face un lucru

pentru a evita un altul asemănător, de exemplu a risca moartea pentru a evita a fi ucis de

duşman sau adus de el în sclavie) și virtutea adevărată – care constă în a schimba plăceri şi

necazuri, valori individuale, echivoce, instabile, pe un lucru a cărui valoare este universală,

sigură, permanentă - gândirea (phrônêsis) - atâta vreme cât ea este legată la imuabila realitate

a Ideilor eterne. Platon se întreabă dacă virtutea este un accident fericit, un dar natural, un

privilegiu al anumitor indivizi? Sau există mijloace pentru a o dobândi?

Perspectiva lui Platon asupra fericirii, expusă în Republica II-10 şi în Philebos, nu se

conturează la fel de complet şi de explicit precum în lucrările lui Aristotel. În Etica

Nicomahică, Aristotel propune o teorie a fericirii (eudaimonia), ca ultimul bine şi ţel

necondiţionat al fiinţelor umane. Etica lui Aristotel se bazează pe ideea că o viaţă bună şi

înfloritoare se obţine prin exersarea virtuţilor. «Cucerirea fericirii» sau eudaimonia depinde în

mod crucial de exerciţiul virtuţilor intelectuale şi morale şi de îndeplinirea celorlalte capacităţi


30

fizice şi mentale. Aristotel este de părere că virtutea nu este înnăscută, chiar dacă natura nu

este potrivnică ei.

Pentru stoici, cele patru virtuţi cardinale tradiţionale erau: prudenţa, curajul,

temperanţa şi justiţia. Prudenţa avea un rol fundamental, din ea derivând celelalte trei. Cicero

consideră că virtuţile derivă din cele patru părţi ale actului moral: înţelepciunea şi prudenţa

(din cercetarea adevărului), dreptatea şi binefacerea (din sociabilitate), curajul şi bărbăţia (din

calităţile sufleteşti) şi, în sfârşit, modestia și cumpătarea (din ordinea şi măsura în vorbe şi

fapte).

Seneca consideră virtutea drept cea mai înaltă treaptă a vieţii morale, în timp ce, după

Epicur, plăcerea din care este făcută fericirea este plăcerea fizică, rădăcina oricărei plăceri

este corporală, iar, dacă este în mod autentic o plăcere de acest fel, ea este binele suveran.

Morala Sf. Augustin se rezumă în totalitate la definiţia virtuţii: ordo est amoris. Ea

îşi manifestă gândirea, care nu înseamnă a nega inteligenţa, ci a arăta, în cunoaştere, calea

prin care omul - în căutarea lui Dumnezeu - poate să se ridice la beatitudinea care o transcede

pentru că ea se confundă cu dragostea însăşi, intimitate comună cu cel care cunoaşte şi cu cel

care poate să comunice datorită cunoașterii. Dragostea este cea care le dă bunătate virtuţilor:

astfel, virtutea teologală a forţei nu este decât dragostea, atunci când ea suportă totul pentru

ceea ce iubeşte; dreptatea se orientează şi se proportionează după dragoste.

La Toma d' Aquino, virtuţile naturale rămân întotdeauna ceea ce sunt, schimbându-se

doar cei care le au. Virtutea înţelepciunii este culme a vieţii intelectuale şi a vieţii morale.

Această virtute se bazează pe faptul, omeneşte imprevizibil şi imposibil, că omul trebuie să

împărtăşească beatitudinea veşnică a lui Dumnezeu.

Descartes menţionează bunurile care dau mulţumirea sufletească: pe cele care depind

de noi, ca virtutea şi înţelepciunea şi pe cele care nu depind de noi, ca onorurile, bogăţia,

sănătatea. Virtutea este definită de Descartes ca efortul voinţei.

Pascal, urmându-l pe Sf. Augustin, în credinţa că atingerea fericirii constă în viziunea

adevărului, accentuează dorinţa umană pentru adevăr şi fericire. Ideea de virtute s-a modificat

la Montaigne în acelaşi timp cu idealul său şi cu ideea de înţelepciune.

După Hobbes, întotdeauna vor rămâne virtuţi şi vor fi lăudabile modestia,

recunoştinţa, blândeţea, în timp ce orgoliul, ingratitudinea, cruzimea vor fi blamate. Exterior,

sentimentele se manifestă prin acţiuni care nu mai cad sub legea naturală pentru că legile

civile și circumstanţele fac să varieze la infinit actele noastre. Spre deosebire de filosofii

antici, care considerau fericirea ca o bucurie calmă şi senină a Binelui suveran, la Hobbes,


31

fericirea este încredinţată unei griji perpetue de a dobândi bunuri şi puteri, unui progres

cumulativ ce ignoră scopurile ultime, binele suprem şi grija înţelepciunii.

După Rousseau, etica nouă permite individului şi societăţii să ia în considerare

fericirea, iar virtutea să permită accesul la fericire. La el, definiţia virtuţii reprezintă de fapt o

concepţie modernă, care reconciliază trei perspective asupra virtuţii (de exemplu, asocierea cu

facultatea milei, definirea, ca şi conformarea voinţei particulare cu cea generală - a societăţii).

Pentru Kant, conţinutul noţiunii de fericire nu este stabil, nu este universal, întrucât

ea depinde de circumstanţele vieţii, de gusturile oamenilor, de hazard, de acţiunile altora, de

cursul evenimentelor. Pentru a fi fericit, regulile sunt imprecise şi nesigure, situate la nivelul

prudenţei empirice, sunt «imperative ipotetice» (dacă vrei să fii fericit, atunci fă asta şi nu fă

asta). Spre deosebire de stoici, unde fericirea reprezintă satisfacţia conştiinţei, la Kant, ea

reprezintă satisfacţia înclinaţiilor sensibilităţilor noastre. Kant constată că între virtutea

indivizilor şi fericirea lor nu este nicio corespondenţă. Această discordanţă este inevitabilă, ea

reprezintă ecartul dintre natură (regat al necesităţii) şi libertate (care este implicată de morală).

O concepţie actuală asupra virtuţii, care merită o deosebită atenţie, este cea a lui

MacIntyre, bazată pe practicile şi tradiţia socială, în care viaţa bună este asigurată de

practicarea următoarelor virtuţi: curajul, justiţia, onestitatea, cumpătarea, înţelepciunea,

hărnicia, speranţa, răbdarea - cele mai importante fiind curajul şi spiritul de dreptate.

MacIntyre consideră că relaţia complexa dintre virtuţi, practici şi instituţii, pe care o prezintă,

permite scrierea unei istorii adevărate a practicilor şi instituţiilor, ca istorie a virtutilor şi

viciilor. În opinia lui MacIntyre, virtuţile asigură, prin conferirea unui sens al vieţii,

prosperitatea societăţilor.

Cercetarea empirică asupra calităţilor şi virtuţilor morale ale adolescenţilor a avut

ca scop general conturarea unui profil moral al adolescenţilor din zilele noastre, din

perspectiva modelelor teoretice avansate de teoriile morale, teoria virtuţii şi etica virtuţii.

Un scop specific al studiului a fost analiza complexei relaţii dintre dimensiunile

profilului moral al adolescenţilor şi specificul activităţilor în care se formează,

exersează/antrenează acestea (definite prin caracterul laic sau religios al domeniului studiilor),

pe de o parte şi influenţele mediului social - ca expresie a unor tradiţii specifice (reprezentate

de structuri sociale specifice, respectiv familia restrânsă, familia lărgită, comunitatea, mediul

academic şi mediul moral ideologic al mesajelor transmise impersonal prin mass media), pe

de altă parte.


32

Cercetarea empirică a vizat două mari categorii de varibile: variabile care descriu

profilul moral al adolescenţilor şi variabile care descriu contextul social de practică a

virtuţilor adolescenţilor.

Dimensiunile mediului instructiv educativ al adolescenţilor (definite prin

standardele academice ale liceului frecventat, statutul socio-economic al familiilor

adolescenţilor şi prin specificul spiritual al studiilor - laic şi religios) au fost stabilite ca

variabile care definesc contextul de activare/dezvoltare a virtuţilor.

În cadrele teoretice ale modelului lui MacIntyre s-a presupus că dimensiunile acestor

contexte exprimă practica.

Modelele de rol în învăţarea virtuţilor au fost considerate ca dimensiuni ale

mediului social, impregnate de tradiţii legate de dezvoltarea şi practicarea virtuţilor. Acestea

au fost: familia restrânsă, familia lărgită, comunitatea, mediul academic şi mediul moral

ideologic al mesajelor transmise impersonal prin mass media.

Investigarea relaţiilor vizate a presupus o etapă de investigare globală a sistemului

de valori al adolescenţilor şi o etapă de investigare a acestui sistem la un nivel mai

accentuat de articulare (doar la acei elevi la care, în prima etapă, a fost identificată cea mai

înaltă coerenţă şi articulare).

Rezultatele cercetării se concretizează în informaţii cu privire la:

Sistemul de valori al adolescenţilor.

Diferenţe în profilul moral al adolescenţilor, în funcţie de profilul studiilor

(laic vs religios).

Relaţii între dimensiunile profilului moral al adolescenţilor.

Relaţii între valorizarea virtuţilor şi autoaprecierea sub aspectul prezenţei

virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii

sociale (profilul studiilor şi modelele de rol în învăţarea virtuţilor).

Diferenţele identificate relevă existenţa atât a unui profil moral individual, cât şi a

unui profil moral de grup al adolescentului, profilul de grup fiind diferenţiat în funcţie de

specificul practicii (licee cu standarde academice diferite şi cu profil al studiilor diferite,

respectiv laic şi religios). Acest profil este definit atât de intensitatea valorizării calităţilor

morale şi virtuţilor, cât şi de configurarea eului narativ şi de relaţiile dintre ele.

Sinteza teoretică (partea I a lucrării) şi cercetarea empirică (partea a II-a a lucrării)

realizate contribuie la dezvoltarea cunoaşterii în domeniu, atât din punct de vedere teoretic-

reflexiv, cât şi din punct de vedere metodologic şi practic-aplicativ.


33

Printre contribuţiile teoretice la dezvoltarea cunoaşterii în domeniu poate fi

menţionat modelul de analiză a evoluţiei conceptului de morală din perioada antichităţii

până în perioada actuală şi stabilirea unui model de analiză a profilului moral al

adolescentului.

Concluziile lucrării, cu privire la rezultatele analizei principalelor momente în evoluţia

conceptului de morală, sistematizează principalele contribuţii în trei mari direcţii de evoluţie:

perspectiva asupra moralei/eticii, evoluţia concepţiilor despre bine şi evoluţia

conceptualizării noţiunilor de virtute şi fericire. Se poate aprecia că acest model de

sistematizare asigură o fundamentare teoretică eficientă pentru explicarea rezultatelor

modelului cercetării empirice.

Sub aspect teoretic, noutatea pe care o aduce această teză constă în abordarea ideii de

evoluţie a conceptului de morală. Rezultatele sistematizărilor teoretice realizate pot fi

integrate în modelele de analiză a evoluţiei teoriilor etice.

Sub aspect metodologic investigativ, o contribuţie a lucrării poate fi considerată

integrarea metodologiei calitative-cantitative, ceea ce poate fi apreciat ca un model eficient

de evaluare a profilului moral al adolescenţilor.

O noutate în ceea ce priveşte universul de cercetare folosit pentru testarea ipotezelor

constă în alegerea unor grupuri de adolescenţi constituite pe criteriul practicilor diferite,

în care se evidenţiază sistemul lor de valori, eul narativ şi influenţele tradiţiilor.

Ca direcţii de continuare a cercetării, direcţii (care decurg din limitele ei inerente) se

pot menţiona:

La nivel teoretic - completarea demersului integrativ teoretico-aplicativ cu

analiza şi a altor perspective decât cea propusă de MacIntyre.

La nivelul universului de cercetare - este dezirabilă o cercetare ulterioară, cu

diversificarea categoriilor de adolescenţi (de la vârstă, până la domeniile de

practică).

La nivel metodologic - direcţiile de dezvoltare a cercetării ar putea fi

diversificarea variabilelor investigate şi a instrumentelor de măsurare a lor.

Rezultatele studiului deschid noi perspective de cercetare în ceea ce priveşte

modalităţile de evaluare, descriere şi interpretare a profilului moral al adolescenţilor. Acestea

pot fi aplicate, în special, în următoarele domenii: academic, al politicilor publice, al formării

şi dezvoltării profesionale.


34

O contribuţie originală la aplicarea conceptelor etice în domeniul cercetării empirice

poate fi considerată operaţionalizarea dimensiunilor profilului moral al adolescenţilor în

acord cu modelul în trei stadii al virtuţilor dezvoltat de MacIntyre, operaţionalizare care a

permis măsurarea lor, cu rezultate care au răspuns exigenţelor unei analize statistice.

Rezultatele cercetării permit evidenţierea faptului că profilul studiilor

adolescenţilor (prin care a fost operaţionalizat conceptul de practică din modelul lui

MacIntyre) determină felul în care elevii îşi formulează povestirile care dau sens vieţii lor

(cum se descriu - eu sunt, în ce măsură apreciază că posedă cele şase virtuţi evaluate).

Aceste „narațiuni” sunt într-o evidentă relaţie cu modelele de rol pentru învăţarea

virtuţilor (părinţii, familia lărgită, comunitatea, profesorii şi personale din filme şi cărţi) –

variabilă prin care a fost operaţionalizat conceptul de «tradiţii» din modelul lui MacIntyre.

Rezultatele au probat faptul că virtuţile diferă în funcţie de domeniul practicii

(umanismul are altă accepţie pentru un elev la un liceu cu profil laic decât pentru un elev la un

liceu cu profil religios; cumpătarea poate să însemne, în tradiţia familiei restrânse, ceva diferit

de ceea ce înseamnă în tradiţia profesorilor), dar ceea ce le apropie este autopercepţia elevilor

ca fiind umanişti, care nu mai este atât de diferită.

Aşa cum a fost explicat în cursul analizei rezultatelor, dată fiind perioada adolescenţei

– perioadă a unei crize identitare – este posibil ca tradiţia să nu fi reuşit complet să integreze

şi să încorporeze dimensiunile eului narativ al elevilor, dar tendinţa este evidentă: ceea ce se

diferenţiază la nivel de valorizare a virtuţilor, în raport cu domeniul practicii (profilul

studiilor), nu se mai diferenţiază la nivelul dimensiunilor eului narativ.

Aceste rezultate susţin aserţiunea lui MacIntyre, cu privire la complementaritatea şi

interdependenţa celor trei domenii morale. Se poate aprecia că, tocmai această susţinere

(ca şi modelul de investigare empirică prin care a fost asigurată) reprezintă unul dintre cele

mai importante rezultate ale întregului demers teoretic–aplicativ al acestei lucrări, importanţă

conferită de aplicativitatea modelului rezultat în multe domenii ale influenţei sociale, dar mai

ales în domeniul educaţiei caracterului adolescenţilor.


35

VI. CONTRIBUȚII PERSONALE

1. Contribuții teoretice concretizate în prezentarea celor mai relevante studii cu

privire la conceptul de morală:

Identificarea și studiul celor mai relevante articole științifice și lucrări de specialitate

cu privire la acest concept.

Prezentarea cronologică a evoluției conceptului de morală.

Prezentarea sinonimiei dintre libertate și moralitate la Kant – reper moral pentru

educația întregii umanități.

Analiza teoriei morale dezvoltate de MacIntyre – conform căreia morală se află sub

semnul emotivismului și al subiectivismului – fapt generator de posibile conflicte în

educația morală.

2. Contribuții empirice cu privire la profilul moral al adolescenților:

Analiza unor concepte legate de problematica morală a adolescenței: identitatea

morală, conștiința morală, comportamentul moral, mediul social etc.

Inventarierea etapelor de formare a identităţii personale (căutarea de sine, afirmarea

de sine, pregătirea profesională și integrarea profesională).

Organizarea forţelor caracteriale în şase virtuţi (înţelepciune, curaj, justiţie,

umanitate, cumpătare şi transcendenţă).

Stabilirea metodologiei de cercetare în ceea ce privește calitățile și virtuțile morale la

adolescenți.

Eșantionarea – stabilirea colectivității cercetate, a mărimii eșantionului și a metodei

de eșantionare.

Proiecterea, elaborarea, pretestarea și aplicarea chestionarului – ca principal

instrument de colectare a informațiilor.

Valorificarea informațiilor colectate – validarea chestionarelor, prelucrarea, analiza

și interpretarea rezultatelor.

Analiza sistemului de valori al adolescenţilor.

Ierarhizarea valorilor finale şi instrumentale ale adolescenţilor.

Identificarea calităţilor morale şi virtuţilor valorizate de adolescenţi.

Analiza autopercepţiei de către adolescenţi a prezenţei virtuţilor fundamentale, în

propriul profil moral (ca expresie a eului narativ).


36

Stabilirea modelelor de rol de care au beneficiat adolescenţii pentru învăţarea

comportamentelor specifice virtuţilor valorizate (tradiţie).

Identificarea diferenţelor în profilul moral al adolescenţilor în funcţie de profilul

studiilor (laic vs religios).

Analiza relaţiilor între dimensiunile profilului moral al adolescenţilor.

Valorizarea virtuţilor şi autoaprecierea sub aspectul prezenţei virtuţilor în profilul

moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii sociale (profilul studiilor şi

modelele de rol în învăţarea virtuţilor).


37

VII. LIMITELE CERCETĂRII ȘI DIRECȚIILE VIITOARE DE

CERCETARE

Cercetarea științifică întreprinsă nu a avut o dezvoltare lineară, fiind nevoiți să ne

confruntăm cu numeroase impedimente:

Diferite restricții organizatorice (resurse financiare, resurse de timp), care ne-au

determinat să optăm pentru metoda de eșantionare nealeatoare, de tip voluntariat,

fapt care determină însă o precizie mai mică a rezultatelor, precum și

imposibilitatea de extrapolare a acestor rezultate la întreaga colectivitate studiată.

Colectarea lentă a chestionarelor din cauza lipsei de interes sau de timp a unor

repondenți.

Informațiile colectate sunt rezultatul percepțiilor individuale ale repondenților,

ceea ce se reflectă negativ asupra obiectivității cercetării întreprinse.

Orizontul limitat al cercetării empirice – învățământul liceal din județul Dâmbovița

– din cauza restricțiilor organizatorice de timp.

Caracterul static al cercetării empirice – fiind studiată motivarea repondenților la

un singur moment de timp (2011-2014).

Pornind de la limitele evidențiate anterior, conștientizăm că prezentul elaborat

științific este perfectibil, fiind oportună asumarea unor direcții viitoare de cercetare:

Îmbogățirea metodologiei de cercetare și cu alte metode – în vederea creșterii

gradului de obiectivitate a cercetării întreprinse.

Extinderea orizontului cercetării și la nivelul celorlalte trepte ale învățământului

preuniversitar, respectiv învățământul universitar – la nivel județean și național.

Îmbogățirea paletei de calități și virtuți morale care stau la baza profilului moral al

adolescenților.

Cercetare empirică dinamică – pentru a se putea surprinde evoluția în timp a

profilului moral al adolescenților din România.


38

VIII. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

BIBLIOGRAFIE:

Cărţi:

1. *** Antologie filosofică – filosofia antică, ediţie revăzută şi adăugită de O. Nistor, selecţia

textelor şi prezentări de Nicolae Bagdasar, V. Bogdan şi O. Nistor,

Bibliografie selectivă, indice de nume şi note de Octavian Nistor, prefaţă

de G. Vlăduţescu, Editura Minerva, București, 1975.

2. *** Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.

3. *** Filocalia, vol. II., traducere D. Stăniloae, Tipografia Arhidiecezană. Sibiu, 1947.

4. *** Filosofia Greacă până la Platon, 4 vol., coord. Ion Banu si Adelina Piatkowski,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979-1984.

5. *** Marele dicţionar al psihologiei, Ediţia Larousse, Editura Trei, Bucureşti, 2006.

6. *** Meditaţiunile lui Marcu Aureliu, traducere de C. Fedeleş, Atelierele grafice Cultura

Naţională, Bucureşti, 1930.

7. ***Despre credinţă şi Crez, traducerea Bogdan şi Miruna Tătaru-Cazaban, Editura

IBMBOR, Bucureşti, 2010.

8. ***Filosofia în Evul Mediu. De la începuturile patristice până la sfârşitul secolului al

XIV-lea, Editura Humanitas, Bucureşti,1995.

9. Adams, G.R. Berzonsky, M.D., Psihologia adolescenţei. Manualul Blackwell, Editura

Polirom, Iaşi, 2009.

10. Alexandrescu, V., Christodorescu, A., Toma, D., Autour de Descartes, ed. Crater,

Bucureşti, 1998

11. Alexandru, Pr. prof. F., Originea omului după religie şi ştiinţă, Editura Cugetarea-

Georgescu Delafras, Bucureşti, 1941.

12. Allport, G.W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1981.

13. Andreescu, I., Origini spirituale în arhitectura modernă, Editura Paideia şi Simetria,

Bucureşti, 2000.


39

14. Aquinas, Selected Political Writings, Edited writh an Introduction by A.P. D`entreves,

Translated by J.G. Dawson, Brasil Balckwell, Oxford, 1948.

15. Ariew, R., René Descartes Philosophical Essays and Correspondence Hackett Publishing

Company, Inc. Indianapolis/Cambridge, 2000, Scrisoare către Chanut, 6

iunie 1947.

16. Aristotel, Alexandru din Afrodisia, Plotin, Themistius, Averroes, Albert cel Mare, Sf.

Toma din Aquino, Siger din Brabant, Despre unitatea intelectului.

Fragmente sau tratate, traducere, tabel cronologic, note şi postfaţă de A.

Baumgarten, Editura Iri, Bucureşti, 2002.

17. Aristotel, Categorii. Despre interpretare, traducere de C. Noica, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2005.

18. Aristotel, Despre suflet, traducere din greacă şi note de Alexander Baumgarten, Editura

Humanitas, Bucureşti, 2005.

19. Aristotel, Etica Nicomahică, introducere, traducere, comentarii şi index de Stella Petecel,

Ediţia a II-a, Editura Iri, Bucureşti, 1998.

20. Aristotel, Metafizica, traducere: Şt. Bezdechi, note şi indice alfabetic: Dan Bădărău,

Editura IRI, Bucureşti, 1999.

21. Aristotel, Plotin, Augustin, Ioan Filopon, Toma din Aquino, Alkindi, Avicenna,

Avencebrol, Algazel, Averroes, Albert cel Mare, Henri din Gand, Siger

din Brabant, Boethius din Dacia, Despre eternitatea lumii. Fragmente sau

tratate, traducere din limba latină, tabel cronologic, note şi postfaţă de A.

Baumgarten, Editura Iri, Bucureşti, 1999.

22. Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucureşti, 1996.

23. Aristotel, Politica, ediţie bilingvă, traducere, comentarii şi index de Alexander

Baumgarten, studiu introductiv de Vasile Muscă, Editura Iri, Bucureşti,

2001.

24. Aristotel, Politica, traducere de Raluca Grigoriu, Editura Paideia, Bucureşti, 2001.

25. Aristotel, De anima. Parva naturalia. Traducere şi note de N. I. Ştefănescu, Şerban

Mironescu şi Constantin Noica, Postfaţă şi îngrijire de ediţie de Gh.

Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996.

26. Aristotel, Despre cer, traducere de Ş. Nicolau, Editura Paideia, Bucureşti, 2006.

27. Aristotel, Despre interpretare, traducere de C. Noica, Editura Humanitas, Bucureşti,

1998.


40

28. Aristotel, Fizica, traducere şi note de N. I. Barbu, studiu introductiv, note, indice tematic

şi terminologic de P. Apostol; studiu analitic şi note de Al. Posescu,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.

29. Aristotel, Poetica, traducere C.I. Balmuş, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.

30. Aristotel, Protrepticul, ediţie bilingvă, text grec stabilit de I. During, traducere din greaca

veche, studiu introductiv, sinopsă, note, glosar, bibliografie şi anexă de B.

Minică şi Cătălin Partenie, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.

31. Aristotel, Retorica, ediţie bilingvă, traducere, studiu introductiv şi index de M.C. Andrieş,

note şi comentarii de Ş.S. Maftei, Editura IRI, Bucureşti, 2004.

32. Aristotel, Statul atenian, traducere de Ştefan Bezdechi, Editura Agora, Iaşi, 1992.

33. Aslam, C., Constantin Noica. Către un model neoclasic de gândire. Perspective

interpretative asupra scrierilor timpurii, Bucureşti, Editura Academiei

Române, 2010.

34. Aslam, C., Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din antichitate până în Renaștere,

Iași, Editura Institutul European, 2013.

35. Bagdasar, N., Bogdan, V., Narly C., Antologie filosofică. Filosofi străini, postfaţă de prof.

univ. dr. Gheorghe Vlăduţescu, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1995.

36. Balca, Diac. Dr. Nicolae, Istoria filosofiei antice, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1982.

37. Banu, I., Platon Heracliticul, Bucureşti, Editura Academiei, 1972.

38. Banu, I., Studiu introductiv, în Platon, Opere I, ediţia a II-a, îngrijită de Petru Creţia şi

Constantin Noica, Studiu introductiv de Ion Banu, traducere, note

introductive şi note la: Apărarea lui Socrate: Francisca Băltăceanu,

Criton: Marta Guţu, Alcibiade: Sorin Vieru, Charmides: Simina Noica,

Lahes: Dan Sluşanschi, Gorgias: Alexandru Cizek, Protagoras: Şerban

Mironescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975.

39. Banu, I., Sistemul filosofic al lui Aristotel, I, Editura Univers, Bucureşti, 1977.

40. Banu, I., Aristotel, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996.

41. Barnes, J., Aristotel, traducere de I. L. Muntean, Editura Humanites, Bucureşti, 1996.

42. Barnes, J., Aristotel, traducere de I. L. Muntean, Editura Humanitas, 1996.

43. Bastide, G., Le moment historique de Socrate, Editura Alcan, Paris, 1939.

44. Baudart, A., Chenet, F., Dumont, J. P., Farago, F., Hadot, P., Jambet, C., Jullien, F., Russ,

J., Istoria filosofiei. 1. Gândirile fondatoare, coordonată de Jaqueline


41

Russ, traducere de Dan-Cristian Cârciumaru, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2000.

45. Bauman, Z., Etica postmodernă, Editura Amarcord, Timişoara, 2000.

46. Bălan, S., Cercetări de istorie a filosofiei, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012.

47. Bălan-Nistor, D., Omul în orizontul căutării. Blaise Pascal, Editura Performantica, Iaşi,

2003.

48. Bear, G. G., K Minke,. M., & Thomas, A., Children's Needs II: Development, Problems

and Alternatives. National Association of School Psychologists, 4340 East

West Highway, Suite 401, Bethesda, MD 20814-9457, 1997.

49. Bellu, N., Etica lui Kant, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974.

50. Bostok, D., Aristotle’s Ethics, Ed. Oxford University Press, 2000.

51. Brâncoveanu, R., Canoane metodologice şi dialog discursiv. Despre programele

metodologice în ştiinţele sociale, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004.

52. Brâncoveanu, R., Raţiune publică şi discurs, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.

53. Brentano, F., Despre multipla semnificaţie a fiinţei la Aristotel, traducere de Ion

Tănăsescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003.

54. Bretonneau, G., Valeurs Humaines de J.J. Rousseau, La Colombre, Editions du Vieux

Colombier, 5, rue Rousselet, 5, Paris, 1961.

55. Brown, C., Filosofia şi credinţa creştină, traducere Daniel Tomuleţ, Editura Cartea

Creştină, Oradea, 2000.

56. Brun, J., Socrate, traducere din franceză de W. Fotescu, Editura Humanitas, Bucureşti,

1996.

57. Burnet, John, The Ethics of Aristotle, Londra, 1900.

58. Campenhausen, Hans von, Părinţii latini ai Bisericii, Vol. 2, Traducere de Maria-

Magdalena Anghelescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005.

59. Canet, L., Oeuvres de Laberthonniere, Etudes sur Descartes, Soins, Librairie

Philosophique J. Vrin, Paris, 1935.

60. Carr, D., Educating the Virtutes, An essay on the psilosophical psychology of moral

developoment and education, Routledge, London and New York, 1991.

61. Ceauşu, G., Omul şi valorile - fenomenologia aroganţei, Editura Viitorul Românesc,

Bucureşti, 2004.

62. Cernica, V., Proiectele filosofiei Kantiene, Editura institutului European, 2004.


42

63. Chadwick, H., Augustin, traducere din engleză Ioan-Lucian Muntean, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1998.

64. Cizek, A., Seneca, Editura Albatros, Bucureşti, 1972.

65. Clifford G. et alia, Etica mass-media, Polirom, Iaşi, 2003

66. Cornea, A., Când Socrate nu are dreptate, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004.

67. Descartes, René, Despre pasiunile sufletului, traducere Andreea Năstase, Editura Antet,

Bucureşti, 2011.

68. Descartes, René, Discurs despre metoda de a ne conduce bine raţiunea şi a căuta

adevărul în ştiinţe, traducere de Daniela Rovenţa-Frumuşani şi Alexandru

Boboc, note, comentarii, bibliografie de Alexandru Boboc, Editura

Academiei Române, Bucureşti, 1990.

69. Descartes, René, Meditaţii metafizice, Editura Crater, Bucuşreti, 1997.

70. Descartes, René, Pasiunile sufletului, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1984.

71. Descartes, René, Reguli utile şi clare pentru îndrumarea minţii în cercetarea adevărului,


72. Enăchescu, C., Socrate: descoperirea omului şi cunoaşterea de sine, Editura Casa

Editorială Odeon, Bucureşti, 1994.

73. Epictet, Manualul şi fragmente, traducere de C. Fedeleş şi D. Burtea, prefaţă de T.

Diaconescu, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002.

74. Epictet/Manualul, traducere de D. Burtea; Marcus Aurelius/Către sine, traducere de M.

Peucescu şi D. Burtea, prefaţă de Eugen Cizek, tabel cronologic şi note de

D. Burtea, Editura Minerva, Bucureşti, 1977.

75. Erikson, E.H., Identity: Youth and crisis, Editura Norton, New York, 1968.

76. Erikson, E.H., The challenge of youth (Vol. 438), Doubleday Books, 1965.

77. Façon, N., “Blaise Pascal”,Pascal gânditor: Apologia religiei creștine, Editura Pentru

Literatură Universală, 1969.

78. Fericitul Augustin, Confessiones (Mărturisiri), carte tipărită cu binecuvântarea Prea

Fericitului Părinte Teoctist Patriarhului BOR, traducere şi indice de Prof.

dr. Docent N. Barbu, introducere şi note de Pr. Prof. dr. I. Rămureanu,

ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe

Române, Bucureşti, 1994.

79. Ficin, M., Theologie platonicienne de L immortalité des Ames, I-II, Texte critique établi

et traduit par Raymond Marcel, Paris, 1964.


43

80. Flonta M., şi Keul, H. K., coordonatori, Filosofia practică a lui Kant, Editura Polirom,

Iaşi, 2000.

81. Flonta, M., 20 de întrebări şi răspunsuri despre Immanuel Kant, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2012.

82. Flonta, M., Descartes-Leibniz: ascensiunea şi posterioritatea raţionalismului clasic,

Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 1998.

83. Florian, M., Cosmologie elenă, Editura Academiei, Bucureşti, ediţia a II-a, 1993.

84. Foillée, A., Istoria filosofiei, vol. II, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 2003.

85. Fouillée, A., Descartes, Librairie Hachette et Cle, Paris, 1906.

86. Fouillée, A., Istoria filosofiei, vol. I, traducere de Paula Ardelean, Editura Casa editorială

Odeon, București, 2000.

87. Gilson, É., Filozofia în Evul Mediu. De la începuturile patristice până la sfârşitul

secolului al XIV-lea, traducere de Ileana Stănescu, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1995.

88. Gilson, É., Introducere în studiul Sf. Augustin, Paris, 1943.

89. Gilson, É., Tomismul - Introducere in Folozofia Sfântului Toma D’Aquino, Editura


90. Gottlieb, A. Socrate. Filosoful martir, Traducere din limba engleză de T. Pavel, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 2000.

91. Gouhier, H., Essais sur Descartes, Librairie Philosophique J. Vrin, Paris, 1937.

92. Groethuysen, B., Anthropologie philosophique, Editura Gallimard, Paris, 1952.

93. Guardini, R., La mort de Socrate, interprétation des dialogues philosophiques.

Euthyphron, Apologie, Criton, Phédon, traducere din germană de P.

Ricoeur, Paris, 1956.

94. Gulian, C.I., Axilogie şi istorie în Gândirea contemporană, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 1991.

95. Gulian, C.I., Descartes şi dezalienarea spirituală în Descartes şi spiritul ştiinţific modern,

Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990.

96. Guthrie, W.K.C., O istorie a filosofiei greceşti, vol. 1, traducere de Mihnea Moise şi Ioan

Lucian Muntean, notă introductivă de Ioan Lucian Muntean, Editura

Teora, Bucureşti, 1999.

97. Heliodorus, In Ethica Nicomachea paraohrasis, Editată de G. Heylbut, Reimer, Berlin,

1889.


44

98. Hersch, J., Mirarea filosofică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995.

99. Hobbes, T., De Cive, Philosophicall Rudiments Concerning Government And Society,

Oxford at the Clarendon Press, New York, 1983.

100. Hobbes, T., Elementele dreptului natural şi politic, traducere şi glosar Ana-Raluca Alecu

şi Cătălin Avramescu, prefaţă si note de Cătălin Avramescu¸ Editura


101. Hobbes, T., Leviathan, Edited with an Introduction and Notes by, J.C.A. Gaskin, Oxford

University Press, New York, 1996.

102. Hughes, G., Aristotle on ethics, Routledge, Oxford, 2001.

103. Husserl, E., Meditaţii carteziene, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

104. Iliescu, A. P., Filosofia limbajului şi limbajul filosofiei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,

1989.

105. Iosifescu, V., Duplicitate şi educaţie morală, Editura Aramis, Bucureşti, 2004.

106. Isac, D., Aristotel, Bucureşti, Editura Tineretului, 1959.

107. Joachim, H. H., Aristotle: the Nichomachean Ethics, Oxford, 1951

108. Joja, A,, Istoria gândirii antice, vol. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1982.

109. Kant, Immanuel, Critica raţiunii pure, traducere de N. Bagdasar şi E. Moisuc, Editura

Iri, Bucureşti, 1994.

110. Kant, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de F. Bogoiu, V.

Mureşan, M. Ota, Radu G. Pârvu, coordonare şi note V. Mureşan,

comentariu V. Mureşan, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.

111. Kant, Immanuel, Scrieri moral-politice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

112. Kretzmann, N., Stump, E., The Cambridge Companion to Aquinas, Cambridge

University Press, 1993.

113. Kristjansson, K., Aristotle, Emotions and Education, Editura Ashgate Publishing Limited

Company, England, 2007.

114. Laertios, Diogenes, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C.I. Balmuş,

studiu introductiv şi comentarii de Aram M. Frekian, Editura Polirom,

Iași, 1997.

115. Lemeni, G., Miclea, M., (coord.), Consiliere şi orientare – ghid de educaţie pentru

carieră, Cluj-Napoca, Editura ASCR, 2004.


45

116. Lipovetsky, G., Amurgul datoriei. Etica nedureroasă a noilor timpuri democratice,

traducere şi prefaţă de V. D. Vlădulescu, Editura Babel, Bucureşti, 1996.

117. Lucaci, F., Avatarul ideii de absolut. De la Kant la filosofia limbajului, Ediţia a II-a,

revăzută, Provo Press, 2008.

118. Lucius Annaeus Seneca, Dialoguri, ediţie îngrijită de Ioana Costa, Ediţie îngrijită de

Ioana Costa, traducere din limba latina de Vichi-Eugenia Dumitru şi

Ştefania Ferchedau, studiu introductiv de Anne Banateanu, Editura


119. Lucius Annaeus Seneca, Scrieri filozofice alese, antologie, prefaţă şi tabel cronologic de

Eugen Cizek, Editura Minerva, Bucureşti, 1981.

120. Lucius Annaeus Seneca, Scrisori către Luciliu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1967.

121. Lyotard, J. F., La condition postmoderne, Editura Minuit, Paris – 1979.

122. MacIntyre, A., Tratat de morală. După virtute, trad. de C. Pleşu, Cuvânt înainte de A.

Crăiuţu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998

123. Marcu Aureliu, Către sine însu-şi, din greceşte de Şt. Bezdeschi, cu o prefaţă de E.

Bezdeschi, Tipografiile Române Unite, Bucureşti, 1922.

124. Marcus Tullius Cicero, Despre Divinaţie, ediţie bilingvă, traducere de G. Haja şi M.

Paraschiv, studiu introductiv şi note de M. Paraschiv, Editura Polirom,

Iaşi, 1998.

125. Marcus Tullius Cicero, Despre îndatoriri, ediţie îngrijită de C. C.I. Gulian, editura

Ştiinţifică, Bucureşti 1957.

126. Marcus Tullius Cicero, Despre legi, ediţie îngrijită de Idel Segall, Editura ştiinţifică şi

enciclopedică, Bucureşti, 1983.

127. Marcus Tullius Cicero, Despre stat, ediţie îngrijită de Idel Segall, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1983.

128. Marcus Tullius Cicero, Despre supremul bine şi supremul rău, ediţie îngrijită de Idel

Segall, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.

129. Marcus Tullius Cicero, Opere alese, vol. I, ediţie îngrijită de G Guţu, Editura Univers,

Bucureşti, 1973.

130. Marrou, H. I., Patristică şi umanism, traducere de Cristina şi Costin Popescu, Editura

Meridiane, Bucureşti, 1996.


46

131. Marrou, H.I., Sfântul Augustin şi sfârşitul culturii antice, traducere de Drăgan

Stoianovici şi Lucia Wald, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.

132. Mesaroş, C., Dialoguri cu Platon, texte, comentarii, indice de termeni, Tipografia

Universităţii de Vest din Timişoara, Timişoara, 2003.

133. Michel de Montaigne, Eseuri, I, traducere Mariella Seulescu, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1966.

134. Michel de Montaigne, Eseuri, II, traducere Mariella Seulescu, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1971.

135. Morar, V., Etica în afaceri şi politică, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti,

2006.

136. Morar, V., Năstase, N., (Editori), Filosofie. Analize si interpretări, , Editura Antet,

Bucureşti, 1996.

137. Munteanu, A., Psihologia copilului şi adolescentului, Editura Augusta, Timişoara, 1998.

138. Mureșan, V., Comentariu la Etica Nicomahică, Editura Humanitas, București, 2006.

139. Muscă, V. şi Baumgarten, A., Filosofia Politică a lui Aristotel, Editura Politom, Iaşi,

2002.

140. Muscă, V., Introducere în filosofia lui Platon, Editura Dacia, Cluj, 1994.

141. Nagel, T., The Posibility of Altruism, Oxford, 1970.

142. Nistor, O., Între antichitate şi renaştere gândirea evului mediu, Editura Minerva,

Bucureşti, 1984.

143. Noica, C. Concepte deschise în Istoria Filosofiei de la Descartes, Leibniz şi Kant,

Editura Institutului de arte Grafice „Bucovina”, I.E. Torouţiu, Bucureşti,

1936.

144. Ogien, R., La realisme Moral, Editura PUF, Paris, 1999.

145. Origene, Scrieri alese, vol. III, Traducere de T. Bodogae, N. Neaga, Z. Laţcu, C. Galeriu,

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe


146. Origene, Scrieri alese, vol. IV, Studiu introductiv, traducere şi note de Pr. Prof. T.

Bogodae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe


147. Pascal, Blaise, Cugetări, traducere şi note G. I. Ghidu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,

1992.


47

148. Paton, H.J., The Categorical Imperative, A study in Kant's Moral Philosophy,

Hutchinson's University Library, 1947, Princes Gate, London.

149. Pavel, C., Problema răului la Fericitul Augustin, Editura Institutului Biblic şi de Misiune

al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996.

150. Peterson, C., A Premier in Positive Psycology, Oxford University Press, New York,

2006.

151. Petrescu, N., Thomas Hobbes. Viaţa şi opera, Societatea Română de Filozofie, Bucureşti

Hobbes,, 1939.

152. Platon, Legile, traducere de E. Bezdechi, introducere şi traducerea Cărţii a XIII-a: Şt.

Bezdeschi, Editura Iri, Bucureşti, 1995.

153. Platon, Opere I, ediţia a II-a, îngrijită de Petru Creţia şi Constantin Noica, Studiu

introductiv de Ion Banu, traducere, note introductive şi note, la: Apărarea

lui Socrate: Francisca Băltăceanu, Criton: Marta Guţu, Alcibiade: Sorin

Vieru, Charmides: Simina Noica, Lahes: Dan Sluşanschi, Gorgias:

Alexandru Cizek, Protagoras: Şerban Mironescu, Editura Științifică și

Enciclopedică, București, 1975.

154. Platon, Opere II, ediţie îngrijită de Petru Creţia, interpretările dialogurilor: Hippias

Minor, Hippias Maior, Ion, Euthyphron, Lysis şi Menon de Constantin

Noica, interpretarea dialogului Menexenos Nicolae-Şerban Tanaşoca,

traducerea şi notele la dialoguri au fost alcătuite după cum urmează:

Hippias Minor: Manuela Popescu, Petru Creţia şi Gabriel Liiceanu,

Hippias Maior: Gabriel Liiceanu, Ion: Dan Sluşanschi şi Petru Creţia,

Euthyphron: Francesca Băltăceanu şi Petru Creţia, Lysis: Alexandru

Cizek, Menexenos: Nicolae-Şerban Tanaşoca, Menon: Liana Lupaş şi

Petru Creţia, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.

155. Platon, Opere III, Ediţie îngrijită de Petru Creţia, interpretările: la dialogurilor:

Constantin Noica, traducere, lămuriri preliminare şi note la Euthydemos:

Gabriel Liiceanu, Cratylos: Simina Noica, Editura Științifică și

Enciclopedică, București, 1978.

156. Platon, Opere IV, Ediţie îngrijită de Petru Creţia, interpretările: la dialogurilor platonice:

Constantin Noica, la Comentariul lui Hermeias la Phaidros: Andrei

Cornea, traducerile: Phaidon: Petru Creţia, Phaidros: Gabriel Liiceanu,

Comentariul lui Hermeias la Phaidros: Andrei Cornea şi Radu Bercea,


48

lămuriri preliminare şi note: la Phaidon: Manuela Tecuşan, la Phaidros:

Gabriel Liiceanu, la Comentariul lui Hermeias la Phaidros: Andrei

Cornea şi Radu Bercea, Editura Științifică și Enciclopedică, București,

1983.

157. Platon, Opere V, Ediţie îngrijită de Constantin Noica, Petru Creţia, Cuvânt prevenitor de

Constantin Noica, traducere, interpretare, lămuriri preliminare, note şi

anexă de Andrei Cornea Editura Științifică și Enciclopedică, București,

1986.

158. Platon, Opere VI, Ediţie îngrijită de Constantin Noica, Petru Creţia, introducere la

dialogurile logice Alexandru Surdu, Traduceri, lămuriri preliminare şi

note Parmenide: Sorin Vieru, Theaitetos: Marian Ciucă, Sofistul:

Constantin Noica, Omul politic: Elena Popescu, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1989.

159. Platon, Opere VII, ediţie îngrijită de Petru Creţia, traduceri, lămuriri preliminare şi note

Philebos: Andrei Cornea, Timaios: Cătălin Partenie, Critias: Cătălin

Partenie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993.

160. Platon, Opere, Protagoras, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1975.

161. Platon, Republica, traducere de Dumitru Vanghelis, Editura Antet, Bucureşti, 2010.

162. Platon, Scrisori. Dialoguri suspecte. Dialoguri apocrife, traducere de Ş.

Bezdechi, Editura IRI, Bucuresti, 1996.

163. Pop, M., Câteva aspecte ale valorii, în volumul colectiv Estetică şi moralitate, Ed.

Crater, Bucureşti, 1998.

164. Pop, M., Frumosul platonian. Între ontologic şi estetic, Edituara Printech, Bucureşti,

2000.

165. Pop, M., şi Morar, V., Estetica contemporană. De la teme fundamentale la aplicaţii şi

experimente, Editura Universităţii din Bucureşti, 2005.

166. Popper, K.R., Lecţia acestui secol, un dialog cu Giancarlo Bosetti, urmat de două

conferinţe despre statul democratic şi libertate, introducere de Giancarlo

Bosetti, traducere din limba italiană de Florin Dumitrescu, comentarii de

Mihaela Czobor, Iulia Motoc, Camil-Alexandru Pârvu şi Cristian Preda,

Editura Nemira, Bucureşti, 1998.

167. Princess Elisabeth of Bohemia and René Decartes, The Correspondence Between

Princess Elisabeth of Bohemia and Rene Decartes, Edited and Translated


49

by Lisa Shapiro, The University of Chicago Press, Chicago&London,

2007.

168. Rachels, J., Subiectivismul, în Tratat de etică, editor P. Singer, traducere coordonată de

prof. univ. dr. Vasile Boari şi Raluca Măcricean, Cuvânt înainte de Vasile

Boari, Editura Polirom, Iaşi, 2006.

169. Rapp, C., Aristotle on Moral Education as Emotional Training, Editura Akademie

Verlag, Berlin, 2002.

170. Rickaby, J., S.J. Of God And His Creatures of the Summa Contra Gentiles of St.

Thomas Aquinas, The Catholic Prime, London, 2005.

171. Robin, L., Platon, traducere de Mangdalena Dumitru, Editura Teora, București, 1996.

172. Ross, Sir D., Aristotel, traducere din limba engleză de Ioan-Lucian Muntean şi Richard

Rus, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998.

173. Rousseau, Jean-Jacques, Contractul Social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.

174. Rousseau, Jean-Jacques, Discurs asupra inegalităţii dintre oameni, traducere de S.

Antoniu, cu introducere, comentarii şi note explicative de J. L. Lecercle,


175. Rousseau, Jean-Jacques, Emil sau Despre Educaţie, traducere, studiu introductiv, note şi

comentarii de D. Todoran, Editura Didactica şi Pedagogica, Bucureşti,

1973.

176. Russell, B., Istoria Filozofiei Occidentale, vol. I, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.

177. Sârbu, T., Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii Academice „Matei Teiu

Botez”, Iaşi, 2005.

178. Seligman, M.E.P., Authentic happiness in Using the new positive psychology to realize

your pontential for lasting fulfillment, Free Press, New York, 2002.

179. Sfântul Augustin, Confesiuni, Ediţie bilingvă, traducere din limba latină, introducere şi

note de Eugen Munteanu, Editura Nemira, Bucureşti, 2000.

180. Sfântul Augustin, De Magistro/Despre Învăţător, Ediţie bilingvă, traducere, introducere,

note şi comentarii, tabel cronologic şi bibliografic de E. Munteanu,

Editura Institutul European, Iaşi, 1995.

181. Sfântul Augustin, Solilocvii, ediţie bilingvă text latin-român, traducere, studiu

introductiv şi note de G.I. Şerban, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.

182. Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre întruparea Unuia Născut, în Editura I.B.M.B.O.R.

Bucureşti, 1994.


50

183. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, traducere Pr. Dumitru Stăniloae, Editura

IBMBOR, Bucureşti, 1969.

184. Shapiro, L., The correspondence between Princess Elisabeth of Bohemia and René

Descartes Edited and Translated by Lisa Shapiro The University Of

Chicago Press Chicago 2007.

185. Singer, P., Tratat de etică, traducere coordonată de prof. univ. dr. Vasile Boari şi Raluca

Mărincean, cuvânt înainte de Vasile Boari, Editura Polirom, 2006.

186. Slote, M., Essays on the History of Ethics, Oxford University Press, Oxford, 2010.

187. Sorell, T., Descartes: o scurtă introducere, Editura All, Bucureşti, 2009.

188. Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, vol. I, Editura Polirom, Iaşi, 1997.

189. Stere, E., Din istoria doctrinelor morale, Editura Polirom, Bucureşti, 1998.

190. Stoian, Preot I. M., Dicţionar religios, Editura Garamond, Bucureşti, 1993.

191. Strowski, F., Marii filosofi, Libraire Felix Alcan, Paris, 1931.

192. Strowski, F., Pascal et Son Temps, Libraire Plon, Paris, 1910.

193. Şchiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1997.

194. Ştef, A. F., Câteva aspecte ale teoriei lingvistice a adevărului la Aristotel şi la stoici,

Editura Universitară, Bucureşti, 1997.

195. Ştef, B., P., Sfântul Augustin. Omul. Opera. Doctrina, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

196. Tavera, F., Le Problème Humain. L'idée D'humanité dans Montaigne, Libraire Ancienne

Honore Champin, Paris, 1932.

197. Tilman-Timon, A., Etica lui Descartes, tipografia I. C. Văcărescu, Bucureşti, 1947.

198. Toma de Aquino, Summa theologiae, Opere I, despre Dumnezeu, studiu introductiv de

G. Vlăduţescu, traducerea din limba latină de G. Sterpu, partea întâi şi a

treia, P. Găleşanu, partea a doua, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

199. Toma din Aquino, Summa theologica, vol. I, (la) traduceri de: A. Baumgarten (coord.),

C. Bejan, A. Bereschi, G. Chindea, M. Ciortea, E. Grosu, L. Maftei, M.

Maga, A. Muraru, L. M. Popoviciu, V. Rus, D. Săvinescu, W. Tauwinkl,

Prefaţă de A. Oliva, O.P., lămuriri preliminare de A. Baumgarten, Editura


200. Urmson, J., Aristotleţs ethics, Ed. Blackwell Publishers, 1988

201. Uţă, M., Pascal, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1939.

202. Vasile, M. D., Pre-Logosul creştin, Editura Europolis, Constanţa, 2000.


51

203. Vasile, M. D., Tradiţia simbolică a Logosului creştin, Editura Punct, Bucureşti, 2000.

204. Vianu, T., Studii de filozofia culturii, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982.

205. Vlastos, G., Socrate. Ironie şi filozofie morală, traducere din limba engleză de Mara van

Schaik Rădulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002.

206. Vlăduţescu Gh., Filosofia în Grecia veche, Editura Albatros, Bucureşti, 1984

207. Vlăduţescu, Gh., Etica lui Epicur, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.

208. Vlăduţescu, Gh., Filosofia primelor secole creştine, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1995.

209. Vlăduţescu, Gh., O istorie a ideilor filosofice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.

210. Vlăduţescu, Gh., Aristotelismul ca filosofie, Editura Paideia, Bucureşti, 2002.

211. Vlăduţescu, Gh., Experienţă şi inducţie la Aristotel, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1975.

212. Vlăduţescu, Gh., Modernitatea ontologiei aristotelice, Editura Dacia, Cluj, 1983.

213. Weil, Eric, Philosophie morale, Editura Vrin, Paris, 1987.

214. Weiler, M., Gândirea lui Montaigne, Editura Bordas, Paris, 1948.

215. Wittgenstein, L., Lecons et conversations, Editura Folio-Gallimard, Paris, 1992.

216. Zlate, M., Eul şi personalitatea, Editura Trei, Bucureşti, 2004

Articole ştiinţifice:

1. *** Aristotel (2300 ani de la moartea gânditorului) în Lucrările Simpozionului Naţional

Aristotel, Craiova, 1978, Societatea de studii clasice, filiala Craiova,

1981.

2. *** Limbaj şi gândire la Socrate, Caiet de lucrări ştiinţifice studenţeşti, Tipografia

Universităţii de Vest, Timişoara, 2/1996, Editat de Facultatea de Litere,

Filosofie şi Istorie, secţia Filosofie.

3. Adămuţ, A. Sfântul Augustin şi filosofia istoriei, în Studii de istorie a filosofiei dedicate

profesorului Vasile Muscă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009.

4. Ahmad, N., Hussain, S., Joseph, K., Mehmood, S., A study to investigate the relationship

between self-esteem and moral judgment in Interdisciplinary Journal of

Contemporary Research in Business, 6(3), 2011.

5. Alexe, Mgr. Ş., Concepţia Fericitului Augustin despre păcat şi har, în revista Studii

Teologice, nr. 5-6/1956.


52

6. Aquino, K., Duffy, M., McFerran, B., How personality and moral identity relate to

individual’s ethical ideology in Business Ethies Quarterly, 20(1), 2010.

7. Aquino, K., Mittal, V., Swartz, R., Winterich, K. P., When Moral Identity Symbolization

Motivates Prosocial Behavior in Journal of Applied Psychology, The

Role of Recognition and Moral Identity Internalization, 98(5), 2013.

8. Balca, Prof. Dr. Nicolae, Învăţătura despre Logosul Întrupat ca paradigmă a vieţii

creştinului, în revista Glasul Bisericii, nr. 3-4, 1970.

9. Baumgarten, A., Lancea lui Ahile şi neoplatonismul lui Aristotel, în Idei în dialog, anul II,

numărul 12 (15).

10. Baumgarten, A., Teoria aristotelică a intelectului ca principiu incomplet individuat,

în Studia Universitatis Babeş-Bolyai; Philosophia, XLIII, 1-2, 1998.

11. Bereschi, A., Sensul etic al Politicii lui Aristotel şi esenţa conceptului de autarkeia,

în: Trei studii de Istoria filosofiei, Editura Galaxia Gutenberg, 2002.

12. Blasi, A., Moral Character: A Psychological Approach, in Character Psychology and

Character Education, University of Notre Dame, Press Notre Dame, IN.,

SUA, 2005.

13. Burnyeat M. F., Aristotle on Learning to Be Good, în N Sherman (ed), Aristotle’s Ethics,

Rowman &Littlefield Pub. Inc., 1999.

14. Buzdugan, C., Învăţătura despre Întrupare la Fericitul Augustin, în Studii Teologice, nr.

7-8, 1973.

15. Carr, D., Character education as the cultivation of virtue, în L. P., Nucci, & D. Narvaez,

(Eds.). Handbook of moral and character education, 2008.

16. Ciubotaraşu–Pricop, L., Supererogatory Actions and their Moral Value, in International

Journal of Communication Research, 3(2), 2013.

17. Ciuchi, O. M., & Sandu, A., Affirmative dimensions of applied ethics. Appreciative

therapies, în Revista de cercetare şi intervenţie socială, (30), 2010.

18. Cohen, T. R., Insko, C. A., Montoya, R. M., Group morality and intergroup relations:

cross-cultural and experimental evidence in Society for Personality and

Social Psychology. Inc., PSPB, 32(11), 2006.

19. Cojocaru, D., Sandu, A., (Bio) Ethical and Social Reconstructions in Transmodernity, în

Journal for the Study of Religions and Ideologies, 10 (30), 2011.

20. Coman, Pr. Prof. Dr. I. G., Valoarea literaturii patristice a primelor patru secole în

cadrul culturii antice, în revista Studii Teologice, nr. 1-2, 1972.


53

21. Coman, Pr. Prof. I., Opera Fericitului Augustin personală teologică din Retractările sale,

în revista Studii Teologice nr. 1-2/1959.

22. Denton, P. H., Review of “Moral Disquiet and Human Life”. Essays in Philosophy, 10

(2), 2009.

23. Eisenberg, N., Prosocial development, in Handbook of child psychology, 5th ed., Vol. 3:

Social, emotional, and personality development, N. Eisenberg & William

Damon (coord.), Wiley, New York, 1998.

24. Fowers, B.J., Virtue Ethics. in S. J. Lopez (Ed.), The Encyclopedia of Positive

Psychology (Vol. 2), Oxford: Wiley-Blackwell. 1.a. Encyclop of Positive

Psychology - Shane J. Lopez, 2009.

25. Frunză, S., Minimal Ethics and the New Configuration of the Public Space. Journal for

the Study of Religions and Ideologies, vol. 11, issue 32 (Summer 2012).

26. Gavriluță, C., Mentalitate şi construcţie ideologică în economia socială, în Revista de

economie socială, Nr. 1/2011.

27. Gensler, H. J., Spurgin, E. W., & Swindal, J., (Eds.), Alasdair Macintyre, in Ethics:

contemporary readings, Psychology Press, London, 2004.

28. Higgins, C., MacIntyre's moral theory and the possibility of an Aretaic ethics of teaching,

in Journal of Philosophy of Education, 37(2), 2003.

29. Ică, I. I., Doctrina Fericitului Augustin despre Sfânta Treime după tratatul De Trinitate, în

revista Studii Teologice, nr. 3-4/1961.

30. Jemna, D. V., & Curelaru, M., Reception of values among students în Analele Stiintifice

ale Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi-Stiinte Economice, 56,

2009.

31. Lapsley, D. K., Moral self-identity as the aim of education, In Handbook of moral and

character education, Mahwah, NJ: Erlbau, 2008.

32. Mela, L., MacIntyre on Personal Identity, in Public Reason, 3(1)/2011.

33. Mitchell, M. T., Michael Polanyi, Alasdair MacIntyre, and the role of tradition. Editura

Humanitas, Bucureşti, 19(1)/2006.

34. Moisiu, Pr. prof. A., Din preocupările biblice ale Fericitului Augustin, revista. M.A. nr. 9-

10/1965.

35. Moore, G., On the implications of the practice-institution distinction: MacIntyre and the

application of modern virtue ethics to business, in Business ethics

quarterly, 12(1)/2002.


54

36. Moore, G., Re-imagining the morality of management: a modern virtue ethics approach în

Business ethics quarterly, 18(4)/2008.

37. Morar, V. Năstase, N. (Editori), Filosofie. Analize şi interpretări, Editura Antet,

Bucureşti, 1996.

38. Moreschini, C. E. N., Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. II/2, De la

Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, traducere Hanibal

Stănciulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2004.

39. Mureşan, V., Este etica aplicată o aplicare a eticii?, în Revista de Filosofie Analitică, I(1)

/2007.

40. Muscă, A., Clasificarea valorilor, în Consilierea carierei. Compendiu de metode şi

tehnici, redactor M. Jigău, Editura Sigma, Bucureşti, 2007.

41. Narvaez, D., & Lapsley, D. K., Moral identity, moral functioning, and the development of

moral character in Psychology of Learning and Motivation, 50/ 2009.

42. Negovan, V., Importanţa virtuţilor morale şi sursele percepute de suport social la

adolescenţii separaţi de familiile lor, în Copiii şi mediile socio -

educaţionale vulnerabile Editura Universitară, Bucureşti, 2008.

43. Nobis, N., Ayer and Stevenson’s epistemological emotivisms in Croatian journal of

philosophy, vol. 4 (10)/ 2004.

44. Noica, C., Semnificaţia culturală a categoriilor lui Aristotel. Categoriile caracteristice

organicului, în Revista de filosofie, Editura Academiei, 1/1968.

45. Norris, R. A., God and World in the Early Christian Thought, Editura A. & C. Black,

London, 1966.

46. Olaru, B., Postmoralism bioetic? Spre o etică minimală a justei măsuri şi a

compromisului obţinut pe calea dialogului (II), în Revista Romana de

Bioetica, 5 (3), 2013.

47. Park, N., Building strengths of character: Keys to positive youth development in

Reclaiming Children and Youth, 18(2)/ 2009.

48. Park, N., Character Strengths (VIA). in S. J. Lopez (Ed.), The Encyclopedia of Positive

Psychology (Vol. 1), Oxford: Wiley-Blackwell. 1.a.Encyclop of Positive

Psychology - Shane J. Lopez, 2009.

49. Park, N., Peterson, C., & Seligman, M. E. P., Strengths of character and well-being.

Journal of Social and Clinical Psychology, 23, 2004.


55

50. Pavel, C., Condiţiile colaborării raţiunii cu credinţa în opera Fericitului Augustin, în

revista Studii Teologice nr. 9-10/1955.

51. Pavel, C., Creştinismul şi filosofia antică în gândirea Fericitului Augustin, în revista

Studii Teologice nr. 2/1990.

52. Peillaube, E., Initiation a la Philosophie de Saint – Thomas, Librairie des science

politiques et sociales, Marcel Riviere, 31 Rue Jacob et. 1, Rue Saint-

Benoit, 1933.

53. Pop, M., Semnificaţii ale imaginii în gândirea lui Platon, în Buletin ştiinţific,

Universitatea din Piteşti, anul VI, nr. 1 (9).

54. Popescu-Neveanu, P., O abordare teoretică şi i metodologică a etnopsihologiei poporului

român, Revista de psihologie, 3-4, 1997.

55. Rest, J., Morality, in Handbook of child psychology, Vol. 3. Cognitive development, P. H.

Mussen (Series Ed.) & J. Flavell & E. Markman (Vol. Eds.), Wiley, New

York, 1983, 4th ed.

56. Ross, Sir D., Translation of Nichomachean Ethics in the Works of Aristotle Translated

into English, vol. 9, Oxford, 1925.

57. Rousseau, Jean-Jacques, Collected Writings of Rousseau, Vol. 1: Rousseau, Judge of

Jean-Jacques; Dialogues, C. Kelly and R. Masters, eds. Hanover:

University Rousseau, Press of New England, 1990.

58. Rusu, M., Dezvoltarea morală în adolescenţă, în Sympozion – de Ştiinţe Socio-Umane,

Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, Academia

Română, Filiala Iaşi, Tomul VII, Nr. 2 (14), 2009, Editura Academiei, p.

586.

59. Suciu, Timotei, Aspecte dogmatice ale concepţiei augustiniene” după Manualul către

Laurenţiu, Revista Ortodoxia nr.2/1959.

60. Vasiliu-Scraba, I., Tradiţie platonică în spiritualitatea creştină, în Viaţa

Românească, Anul XCIV, Ian.-Febr., nr. 1-2, 1999.

61. Vlăduţescu, Gh., Despre sistemul aristotelic al categoriilor, în Revista de filosofie,

6/1983.

62. Voinescu, A., Blaise Pascal, în vol. Filosofie. Analize si interpretări, V. Morar, N.

Năstase, (Editori), Editura Antet, Bucureşti, 1996.

63. Watras, J., Emotivism and the Preparation of Educational Leaders, în Philosophy of

Education Archive/ 2012.


56

64. Watson, Gary Free Agency, in Journal of Philosophy 72, 1975.

65. Wiggins, D., Weakness of Will, Commensurability, and the Objects of Deliberation and

Desire, Proceedings of the Aristotelian Society, n.s. 79, (1978 - 79).

66. Wilson, M., Values and Political Ideology: Rokeach’s Two-Value Model in New Zealand

Journal of Psychology, 33(3), 2004.

67. Wollheim, R., The Good Self and the Bad Self: The Moral Psychology of British Idealism

and the English School of Psychoanalysis Compared, Proceedings of the

British Academy 61, 1975.

68. Wringe, C., Reasons, rules and virtues in moral education, in Journal of philosophy of

education, 32(2)/1998.


57

IX. RAPORT DE ACTIVITATE ȘI LISTA DE LUCRĂRI

Informaţii personale

Nume / Prenume Adresă

Telefon/ Fax

E-mail Naţionalitate

Educaţie şi formare

Perioada Numele şi tipul

organizaţiei de educaţie şi formare

Cursuri urmate în întregime:

Ene Elena Stanca (Cernoiu) Str. Mr. E Brezișeanu, nr. 40, Târgovişte, Judeţul Dâmboviţa 0723990556 [email protected] Română 2011-2014: Doctorat – Facultatea de Filosofie, Universitatea din București 2009-2011: Masterat - Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

„Istoria şi Circulaţia Ideilor Filosofice” 2005-2007: Masterat – Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

Consiliere şcolară şi consultanţă în carieră Socio-psiho-pedagogie

1998-2002: Licență - Facultatea de Psihologie și Științe Cognitive, Universitatea din București 1990 – Definitivatul în învățământ, media 10 1992 – Gradul didactic II, media 10 1996 – Gradul didactic I, media 10 Tehnici de interpretare ale textului filosofic vechi susţinut de

Prof. Univ. Dr. Bansoiu I. – calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)

Etici ale secolulu XX: Holocaustul si terorismul susţinut de Prof. Univ Dr. Morar V - calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)

Etica secolului XX: Violenta in istorie - Holocaustul si terorismul susţinut de Prof. Univ Dr. Morar V calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)

Ratiune publica si dreptate globala susţinut de Prof. Univ Dr. Brancoveanu R. calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)

Etica Nicomahica susţinut de Prof. Univ Dr. Muresan V. calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)


58

Experienţă profesională

Funcția sau postul ocupat Activități și

responsabilități principale

Numele angajatorului

Abilităţi şi competenţe personale

Limba maternă

Alte limbi

Abilităţi şi competenţe sociale

Abilităţi şi

competenţe organizaţionale

Abilităţi şi competenţe

tehnice

Permis de conducere

Profesor Învăţământ preuniversitar şi universitar Colegiul Național „Constantin Cantacuzino” Târgoviște Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgoviște Liceul de Arte „Bălașa Doamna” Târgoviște Universitatea „Valahia” Târgovişte Română Engleză și franceză Predau discipline socio-umane şi în fiecare zi comunic cu oamenii (elevi, colegi, părinţi ai elevilor, autorităţile educaţionale). În profesia mea, munca în echipă este esenţială Sunt obişnuită să muncesc mult atunci când este necesar şi-mi place să-mi ajut colegii. Sunt o persoană sociabilă şi adesea elevii mei vin să rezolvăm împreună diverse probleme sau mă invită să iau parte la activităţile lor. Persoană dinamică, ambiţioasă, deschisă la nou, interesată de a continua formarea şi dezvoltarea personală şi profesională cu competenţe de relaţionare şi comunicare „interpersonale, aptitudini pedagogice, mnezice. Sesiunea de instruire pentru potenţialii beneficiari de proiecte cofinanţate din Fondul Social European. Am participat la acţiuni de voluntariat iar la nivelul liceului sunt responsabil proiectului ecologic „Let’s do it” Capacitatea de a comunica cu persoane din medii

diferite Abilitatea de a interacţiona eficient cu alte persoane Capacitatea de adaptare rapidă la situaţii neprevăzute Spontaneitate şi imaginaţie Spirit analitic

- Capacitate de operare PC Categoria B – obținut în anul 1981


59

Informații

suplimentare

Participări la Proiecte/Granturi:

2014 - Am participat la Conferinţa naţională pentru doctoranzi şi tineri cercetători: „Comunicare şi limbaj – dimensiuni morale şi politice” Facultatea de Filosofie București, unde am susţinut lucrarea intitulată „Ipostazele psihicului. Psihanaliza”. 2014 - Am participat la întâlnirile Grupului Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, al Facultății de Filosofiei București, de un prezentat tema de cercetare „Particularităţi ale asimilării valorilor morale la adolescenţi”. 2014 - Am organizat cu ocazia zilei Holocaustului, Sesiunea de Comunicări Stiințifice: Holocaustul European și Românesc 2013-2014 - Am derulat, în calitate de coordonator, numeroase programe/ proiecte educaționale: „Tineri împotriva violenței”, „Alcoolul nu te face mare”, „Modalități de cunoaștere, autocunoaștere, intercunoaștere în perspectiva dezvoltării personale, având ca teme ale activității: „Stima de sine”, „Încrederea de sine”, „Rolul comunicării”, „Bariere în comunicarea eficientă” „Comunicarea asertivă, pasivă și agresivă”, „Cariera mea”, „Șanse egale pentru toți”, „Acceptă sau schimbă”, „Spune NU drogurilor”. 2013 – Diplomă de participare la Conferinţa Internaţională „Education and Creativity for a Knowledge Based Society” organizat de NBCC şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei 2013 - Participare la programul Job Shadow Day susţinut de Junior Achievement Young Enterprise 2013 - Diplomă de participare la evenimentul Competenţele IT – o şansă în plus pentru un viitor mai bun organizat de S.M.Y.L.E. „Social Media & Youth – Learning for Employment”. 2013 – Diplomă de participare „Education and Creativity for a Knowledge Based Society” 2013 – Centrul Naţional de Evaluare si Examinare România - Studiul internaţional OECD privind Procesul de Predare-Învăţare-Talis 2013 – Proiectul Comenius Regio- „Voluntariat pentru o viaţă mai bună” 2013 – Project meeting „Learning to learn by teaching” in Riga 2013 – Certificat de participare la Studiul internaţional OECD privind Procesul de Predare-Învăţare-Talis organizat Centrul Naţional de Evaluare si Examinare România 2012 – ASE Bucureşti, Proiect POSDRU – Perfecţionarea cadrelor didactice, din învăţământul liceal, care predau discipline economice 2012 –Programul de perfecţionare P. 3 conform Art. 11,


60

Categoria II din metodologia CNFP acreditat de MECTS, prin ordinul 6170/07.11.2011, Proiect POSDRU 87/1.3/S/63908 – pe care l-am absolvit cu calificativul excelent 2012 – Proiect internaţional implementat de Stiching KPC Onderwijs Innovatie Centrum, Olanda – „Learning for living: Innovations in career education” implicând un număr de patru ţări România, Italia, Finlanda şi Anglia 2012 - Am atins standardele profesionale în domeniul dezvoltării carierei obţinând calitatea de consultant în carieră – gcdf (CCE Europe) 2012 – Certificat – Utilizare proiect e-şcoala, implementat prin Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului 2012 – Am organizat sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a zilei Holocaustului 2012 –Proiect strategic POSDRU – Parteneriat activ pentru o integrare reuşită pe piaţa muncii 2011 – Înscriere doctorat, Universitatea Bucureşti 2011-Seminarul cu tema ’’Combaterea violenţei in şcoli - o mai bună comunicare între şcoală-copii-părinţi’’din cadrul proiectului Tinerii împotriva violenţei 2010 – Certificat de absolvire a programului de specializare pentru ocupaţia - mentor 2010 – Participare la „Conferinţa Asociaţiei Consilierilor Români” 2010 – Workshop-ul’’Your Process of Development as a Counselor:You Didn’t Get Here by Accident’’ 2010 – Obţinerea certificatului „Certified Supervision Professional” (CCE -Europe) 2010 – Am obţinut certificarea - International Professional Supervision (NBCC International) Menţionez că sunt membru NBCC 2010 – Am obţinut certificarea International Professional Training NBCC 2010 – Cursul de’’Consiliere în carieră’’respectiv Global Career Development Facilitator 2010 – Education and Culture proiect COMENIUS – Projekt „Verte in meinen Leben” 2009 – Am participat la conferinţa cu tema „The Status of Counseling Profession in Romania, Global Perspectives” unde am prezentat lucrarea „Aspecte practice ale activităţii de consiliere şcolară” 2009 – Am participat la proiectul „Deliberarea în democraţie” (DID) 2009 – Am fost coordonator la programul internaţional Junior Achievment 2009 – Sunt formator în proiectul „Centrul Român de Muzicoterapie”, proiect de colaborare dintre Reninco şi


61

Activităţi didactice desfăşurate:

Centrul International de Musicotherapie din Paris 2009 – „Programul Naţional de Dezvoltare a Competenţelor de Evaluare a Cadrelor Didactice”(DeCee)obţinând certificarea de evaluator 2009 – Seminarul’’The social risk of crisis’’susţinut de Dr.J.Scott Hinkle în cadrl conferinţei’’Interviu cu criza’’ 2008 – Participare la simpozionul internaţional „Reflecţii cu privire la cetăţenia democratică” 2008 – Casa Corpului Didactic Dâmboviţa, cursul „Diversitate/Multiculturalitate’’ 2008 – Participarea în „Solution focused aproach in career counseling: Focusing on strenghts and solutions” 2008 – Curs de formare în cadrul Programului „Proiectul de la idee la finalizare” 2007 – Atestat de formare continuă a personalului didactic – Instruirea în societatea cunoaşterii 2007 – Certificate of Attendance NBCC International Professional Supervision Training 2007 - Curs de formare în cadrul Programului’’Apreciează diversitatea’’. 2007 –Sesiunea de instruire pentru potenţialii beneficiari de proiecte cofinanţate din Fondul Social European 2007 – Certificate of Attendance NBCC International Professional Supervision Trening 2007 - GCDF International-Consultant în carieră Menţionez că sunt membru GCDF 2007 - Centre International de Musicotherapie 2007 - Curs de formare în cadrul Programului „Apreciează diversitatea’’. 2007 – Sesiunea de instruire pentru potenţialii beneficiari de proiecte cofinanţate din Fondul Social European 2006 – Simpozion Internaţional „Teorie şi practică” în profesionalizarea psihologului-o provocare pentru Mileniul III 2006 – Workshop’’Grupul experienţial centrat pe dezvoltarea identităţii de sine/identităţii de sex-rol la adolescenti’’ 2006 - Casa Corpului Didactic Dâmboviţa,stagiu de formare aria curriculară „Consiliere şi orientare” Am participat la întâlnirile Grupului CCEA al Facultății de Filosofiei București prezentând, în luna ianuarie 2014, lucrarea de cercetare „Particularităţi ale asimilării valorilor morale la adolescenţi”. Cu ocazia zilelor de Comemorare a Holocaustului (9 octombrie/27 ianuarie) – evenimente dedicate comemorării victimelor Holocaustului și, în special rolului României în acest episod al istoriei – am organizat și am prezentat- în cadrul Sesiunilor de Comunicări Ştiințifice - lucrarea cu tema


62

„Holocaustul” (Evenimentele având ecou în presa şi televiziunea locală). Având calitatea de consultant internaţional în carieră; cu certificare oferită de Center for Credentialing and Education (CCE Europe), - Certificate of attenndance oferit de NBCC International am elaborat instrumente didactice pentru studenți și am coordonat grupul de cercetare „Învățare pentru viață. Inovație în educația pentru carieră”. Am atins standardele profesionale în domeniul dezvoltării carierei obţinând calitatea de consultant în carieră – GCDF (CCE Europe) Am desfășurat activități şi am elaborat instrumente didactice/practice cu studenții (practică pedagogică). Am desfășurat activități complexe cu valoare instructiv-educativă concretizate în rezultate deosebite obținute în pregătirea elevilor în raport cu standardele curriculare de performanță derulând în calitate de coordonator: a. valorificarea unor metode didactice moderne, atât în procesul de predare – învățare, cât și în cel de evaluare, fiind verificabile în rezultatele elevilor la clasă raportate la testările iniţiale sau aplicate în acest timp; b. inițierea unui grup de dezbatere destinat elevilor: „Grupul de dezbatere, libertate și responsabilitate social-politică”; c. elaborarea unor programe alternative și a unor instrumente didactice pentru cursurile opționale de profil din liceu:- „Valoarea”; „Fiinţă şi existenţă”; d. elaborarea programelor educaționale de sprijin pentru elevi; Am derulat – în calitate de coordonator – proiectul educaţional cu tema „Modalităţi de autocunoaştere, intercunoaştere în perspectiva dezvoltării personale”.


63

LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE

1. Elena Ene (Cernoiu), „Ipostazele psihicului”, Revista de filosofie HETERO.ro, ISSN

2344-1224, Bucureşti, în curs de apariţie.

2. Elena Ene (Cernoiu), „Profilul moral al adolescentului”, Revista de filosofie

HETERO.ro, ISSN 2344-1224, Bucureşti, în curs de apariţie.

3. Elena Cernoiu, „Particularităţi ale asimilării valorilor morale la adolescenţi” – lucrare

prezentată în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată al Facultății de Filosofie

București, 15.01.2014, disponibilă la adresa www.ccea.ro/reuniunile-de-miercuri-

program-semestrul-i-2013-2014

4. Elena Ene (Cernoiu), „Cosmologia pitagoreicilor”, Revista de filosofie HETERO.ro,

Nr .3, octombrie-decembrie 2013, ISSN 2344-1224, Bucureşti, pp. 23-56.

5. Elena Stanca Cernoiu, „Paradigma Heracliteană a logosului: reprezentări, contradicţii

şi echilibru”, Revista de filosofie HETERO.ro, Nr.1, aprilie-iunie 2013, ISSN 2344-

1224, Bucureşti, pp. 41-50.

6. Elena Stanca Cernoiu (Ene), „Psihanaliza şi explorarea inconştientului”, Imaginarul.

Teorii și aplicații, Editura Universităţii din Bucureşti, ISBN 978-606-16-0033-5,

2011, pp. 219-249.

7. Elena Cernoiu, „Asimilarea valorilor morale la adolescenţi”, Revista Graiul

Dâmboviţei, ISSN 1583-249X, 2010.

8. Elena Cernoiu, „Prevenirea consumului de droguri un deziderat”, Revista „Accent”,

Liceul de Arte Bălaşa Doamna, 2009.

9. Elena Cernoiu, ”Aspecte practice ale activităţii de consiliere în învăţământul

preuniversitar”, articole Revista „Accent”, Liceul de Arte Bălaşa Doamna, 2009.

10. Elena Cernoiu, „Adolescentul şi Impactul Mass-Media”, Revista „Raze de lumină”,

Seminarul Ortodox Sf. Ioan Gură de Aur, 2009.

Documents

Rezumat Momente Semnificative În Evoluția Conceptului de Morală