Upload
lucia-alexandra
View
112
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
teza
Citation preview
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 12
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE
ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE
ECONOMICĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ
Doctorand: ION ROŞU
TEZA DE DOCTORAT
Cercetări privind eficienţa economică a
asocierii fermelor de reproducţie rase grele
cu micii producători
(studiu de caz – jud. Olt)
Conducător ştiinţific
Prof. univ. dr. MARGARETA OANCEA
2007
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 13
CUPRINS Capitolul 1. Importanţa creşterii păsărilor pentru carne. Situaţia
actuală la nivel mondial şi european. 12
1.1 Importanţa creşterii păsărilor pentru carne. 12
1.2 Situaţia actuală şi perspectivele creşterii păsărilor pentru carne la nivel
mondial. 16
1.3 Situaţia actuală şi perpectivele creşterii păsărilor în Europa. 28
Capitolul 2. Situaţia actuală şi perpectivele creşterii păsărilor pentru carne
în România. 34
2.1 Evoluţia sistemelor de creştere a păsărilor pentru carne. 37
2.1.1 Creşterea păsărilor în sistem extensiv. 38
2.1.2 Creşterea păsărilor în sistem semiintensiv. 39
2.1.3 Creşterea păsărilor în sistem intensiv. 40
2.2 Evoluţia producţiei şi efectivele de broileri din România în
ultimii ani. 41
2.3 Strategia creşterii păsărilor pentru carne după aderarea României
la Uniunea Europeană. 51
Capitolul 3. Conceptul general de eficienţă economică. 57
3.1 Factorii de creştere a eficienţei economice. 61
3.2 Eficienţa economică în creşterea găinilor rase grele.
Particularităţi.
62
3.3 Sisteme de indicatori pentru analiza şi aprecierea eficienţei
economice în creşterea găinilor rase grele. 66
3.4 Analizele tehnico-economice. 79
3.4.1 Clasificarea analizelor tehnico-economice; tipuri de
analiză economică. 79
3.4.2 Etapele analizei economice. 84
3.5 Căile generale de creştere a eficienţei economice. 96
Capitolul 4. Scopul lucrării şi materialul cercetat. 100
4.1 Scopul lucrării. 100
4.2 Situaţia agriculturii în judeţul Olt. 101
4.3 Material şi metodă. 106
4.4 Model de contract de asociere. 112
Capitolul 5. Analiza formelor de asociere în creşterea animalelor pe
plan mondial şi în România. 117
5.1 Forme de asociere şi cooperare în România. 117
5.1.1 Asocierea şi cooperarea înainte de anul 1989. 117
5.1.2 Asocierea şi cooperarea după anul 1989. 133
5.2 Asocierea şi cooperarea în agricultura ţărilor dezvoltate. 136
5.2.1 Apariţia şi dezvoltarea asocierii şi cooperării în 137
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 14
agricultură.
5.2.2 Probleme privind necesitatea cooperării în agricultura
contemporană. 140
5.2.3 Modalităţi de realizare a asocierii şi cooperării în
agricultura unor ţări dezvoltate. 144
5.2.3.1 Aspecte generale. 144
5.2.3.2 Forme asociative. 145
5.2.3.3 Forme cooperatiste. 153
5.3 Legea cooperaţiei şi asocierii în România. 156
Capitolul 6. Contribuţii proprii privind realizarea asocierii unei
fermă de reproducţie rase grele cu crescătorii particulari. 191
6.1 Dimensionarea unităţilor de producţie componente. 191
6.1.1 Dimensionarea abatorului de păsări. 191
6.1.2 Dimensionarea loturilor de reproducţie. 194
6.1.3 Dimensionarea incubaţiei. 200
6.1.4 Dimensionarea fermei de pui de carne (a micilor
producători). 203
6.2 Costuri şi structura costurilor estimate. 207
6.2.1 Costul şi structura costului cărnii de broiler de găină
abatorizată şi procesată 207
6.2.2 Costul estimat şi structura costului ouălor pentru incubat 209
6.2.3 Costul estimat şi structura costului puiului de o zi 210
6.2.4 Costul estimat şi structura costului de producţie a cărnii de
broiler 213
6.3 Investiţia necesară estimată. Valoare şi componente. 214
6.3.1 Abatorul 214
6.3.2 Ferma de reproducţie. 216
6.3.3 Staţia de incubaţie 219
6.3.4 Ferme de pui de carne – a micilor producători. 223
6.4 Necesar de lichidităţi pentru desfăşurarea primului ciclu de
producţie. 225
6.4.1 Necesar de lichidităţi pentru prima serie în ferma de
tineret rase grele. 225
6.4.2 Necesar de lichidităţi pentru prima serie în ferma de
adulte rase grele. 226
6.4.3 Necesar de lichidităţi pentru prima serie în fermele de
pui de carne ale micilor producători. 227
6.5 Principalii indicatori economici calculaţi şi valorile acestora. 241
6.5.1 Eficienţa economică scontată a crescătorilor particulari. 241
6.5.2 Eficienţa economică scontată a integratorului 244
Capitolul 7. Concluzii şi recomandări. 246
Bibliografie selectivă. 256
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 15
CAPITOLUL I
IMPORTANŢA CREŞTERII PĂSĂRILOR PENTRU CARNE,
SITUAŢIA ACTUALĂ LA NIVEL MONDIAL ŞI EUROPEAN
1.1. Importanţa creşterii păsărilor pentru carne Datorită calităţilor ei nutritive, precum şi a costurilor de producţie reduse, carnea de
pasăre a câştigat un loc important între alimentele de origine animală.
Cerinţele crescute de carne de pasăre au determinat dezvoltarea într-un ritm deosebit de
rapid a acestei ramuri zootehnice.
Tabelul nr. 1
Calităţile nutritive ale cărnii de pasăre, comparativ cu cele ale cărnii altor specii de
animale.
Specificare
Specification
Proteine
(%)
Acizi graşi (%) Calorii pe
100 g carne
Nesaturaţi
Saturaţi
Carne albă de curcan (fără piele)
81 13 6 157
Carne roşie de curcan (fără piele)
65 23 12 186
Carne albă de pui (fără piele)
77 16 7 172
Carne albă de pui (cu piele)
57 30 13 204
Cotlet de miel
64 15 21 187
Cotlet de porc
49 32 19 252
Carne de vită tocată
41 34 25 73
Carne fripta de vită
49 26 25 239
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 16
1.2 Situaţia actuală şi perspectivele creşterii păsărilor pentru carne pe plan
mondial.
Din totalul producţiei mondiale de carne, carnea de pasăre reprezintă astăzi peste 30%
faţă de 20% cât reprezenta în urmă cu 15 ani. Astfel, producţia de carne de pasăre ocupă locul
doi în ierarhia producţiilor mondiale, după producţia de carne de porc şi înaintea producţiei de
carne de vită.
Producţia de carne de pasăre continuă să crească în ţările dezvoltate dar mai ales în
cele în curs de dezvoltare. Producţia ţărilor dezvoltate în anul 2005
s-a ridicat la 34,4 milioane tone (o creştere de 2,3%) iar pentru anul 2006 se aşteaptă o creştere
de 1%, la 34,7 milioane tone.
În contrast producţia ţărilor în curs de dezvoltare a crescut în 2005 cu 5,3%, la 39,5
milioane tone, iar pentru anul 2006 este prevăzută o creştere de 3-4%, producţia urmând să
ajungă la aproximativ 41 milioane tone.
Privind înainte F.A.O. anticipează că în 2030 producţia mondială de carne de pasăre va
fi în jur de 143 milioane tone, din care ţările în curs de dezvoltare vor realiza 93,5 milioane
tone.
Se prevede că între 2015 şi 2030 producţia mondială să crească cu 2,4% pe an iar cea a
ţărilor în curs de dezvoltare cu 3,1% pe an.
Tabelul nr 2
Dinamica producţiei mondiale de carne de broiler de găină
comparativ cu producţia totală de carne de pasăre (tone)
în perioada 1995-2005 (sursa F.A.O.,2006 )
Specificare
Specification
ANUL -YEAR
1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Producţia de carne
de broiler de găină
46.613.474
59.048.723
61.621.158
64.376.161
65.990.290
68.438.061
70.008.289
Producţia totală de
carne de pasăre
54.770.643
69.190.720
71.934.409
75.107.271
76.627.248
79.162.457
81.014.301
% carne de broiler
din total
85.12
85.34
85.66
85.71
86.11
86.45
86.41
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 17
Din producţia totală de carne de pasăre realizată la nivel mondial, carnea de broiler de
găină reprezintă peste 85% fiind cea mai apreciată şi uşor de obţinut. În ultimii 10 ani proporţia
acesteia a crescut cu 1,29%, ajungând astfel să reprezinte în anul 2005- 86,41% faţă de 85,12%
căt reprezenta în 1997 (vezi tabelul nr. 3). Ponderea cea mai mare a fost înregistrată în anul
2004 cu o valoare de 86, 45%. Deşi creşterea procentuală de la an la an este redusă, de sub un
procent, totuşi fizic este mare (de ordinul milioanelor de tone).
Tabelul nr. 3
Dinamica efectivelor de broiler de găină pe continente şi
total mondial în perioada 1995-2005 (mii capete-sursa F.A.O.).
Continentul
Anul
1995 1999 2000 2001 2003 2004 2005
Africa
1.052.945
1.228.310
1.232.890
1.295.683
1.356.335
1.367.076
1.359.914
Asia
6.405.772
6.613.245
7.160.662
7.569.420
8.191.811
8.458.317
8.783.022
Europa
1.862.828
1.766.099
1.801.819
1.783.240
1.821.074
1.823.522
1.825.991
America
NC
2.286.254
2.482.442
2.595.239
2.653.881
2.732.043
2.803.176
2.786.684
America
Lat
1.825.605
2.047.350
2.174.080
2.265.533
2.295.306
2.511.751
2.530.124
Oceania
87.741
111.704
108.386
114.129
112.801
114.470
116.216
Total
mondial
12.981.946
13.709.763
14.495.893
15.086.067
15.857.398
16.405.206
16.725.366
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 18
Tabelul nr 4
Dinamica importurilor de carne de broileri de găină pe continente şi total
mondial în perioada 1995-2004 (tone, sursa F.A.O.-2006 )
Importurile de carne de broiler (tabelul 4) au fost la nivel mondial în 2004 de 6,55
milioane tone, faţă de 4,23 milioane tone în 1995 (o creştere de 55%). Ponderea
importurilor pe regiuni se prezintă astfel: Europa 41 %, Asia 32%, America de Nord şi
Centrala 10 %, America de Sud 9 %, Africa 7 % şi Oceania 1%.
Tabelul nr. 5
Evoluţia consumului de carne de pasăre (kg/locuitor/an) pe continente şi
consumul mediu mondial în perioada 1995-2003 (sursa F.A.O.,2006)
Continentul
Continent
Anul-Year
1995 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Africa 117.656 215.436 258.461 208.015 318.574 430.950 478.994
Asia 2.108.168 3.347.992 3.269.109 3.004.270 2.820.511 2.925.188 2.302.368
Europa 1.658.042 1.401.204 1.811.223 2.620.817 2.649.195 2.707.213 2.966.055
America N.C 269.230 469.066 481.658 513.874 612.904 687.925 714.014
America S 271.534 465.772 457.321 463.866 516.141 617.845 642.880
Oceania 28.408 33.157 33.136 32.965 31.918 38.623 38.282
Total mondial
World total
4.230.303 5.549.404 5.928.544 6.431.888 6.455.619 6.823.098 6.552.254
Continentul
Continent
Anul -Year
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Africa 3,6 3.7 4,0 3,9 4,1 4,3 4,3 4,5 4,5
Asia 5,3 5.4 5,7 5,9 6,3 6,8 6,8 7,0 7,3
Europa 15,0 15.3 15,7 16,2 15,2 16,1 18,0 18,4 18,4
America N.C 32,6 33,3 34,2 34,9 36,8 36,9 37,4 39,2 39,4
America Latină 18,1 17,7 19,4 20,5 22,1 23,1 23,4 24,0 24,3
Oceania 21,1 21,3 23,7 25,1 24,0 25,1 25,4 27,2 28,1
Total mondial
World total 9,4 9,5 10,0 10,3 10,6 11,1 11,4 11,7 11,9
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 19
0
5
10
15
kg/locuitor/an
Evolutia consumului de carne de pasare la
nivel mondial
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Graficul nr. 1
Consumul mondial de carne de pasăre este diferit de la o regiune la alta, dar şi în cadrul
aceleiaşi regiuni, fiind în medie la nivelul anului 2003, de aproximativ 12 Kg/persoană .Trei
regiuni din lume domină în privinţa consumului de carne de pasăre şi anume: America de
Nord şi Centrală, Asia şi Europa, care reprezintă 75 % din consumul de carne de pasăre din
lume.
În timp ce Asia se plasează în frunte datorită numărului mare de locuitori şi mai puţin
datorită consumului/cap locuitor, care este de doar 7 Kg, în Europa şi America de Nord şi
Centrală consumul de carne de pasăre/cap de locuitor este de 20 Kg şi, respectiv 40Kg, aceasta
crescând an de an. De exemplu, în America de Nord si Centrală a crescut de la 46,6 Kg /cap de
locuitor în anul 2000, la 48,9 Kg/cap de locuitor în 2003.
Conform previziunilor făcute de Poultry International (2002), în S.U.A. se vor consuma
în anul 2040 cca 86 Kg carne de pasăre/locuitor/an, din care 27 Kg carne de curcă.
Ţările cu creşteri anuale semnificative ale populaţiei, au consumuri scăzute de carne de
pasăre. De exemplu, în ţările africane, consumul mediu de carne de pasăre, în anul 2003 este de
4,4 Kg/locuitor/an.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 20
1.3. Situaţia actuală şi perspectivele creşterii păsărilor în Europa.
Principalele ţării producătoare de carne de broiler în Europa sunt: Spania (1.320.000
tone), Marea Britanie (1.309.000 tone), Franţa (1.120.000 tone), Rusia (1.130.000 tone),
Polonia (925.000 tone), Italia (700.000 tone), Germania (625.000 tone). Dintre marii
producatori, cea mai mare creştere a producţiei în ultimii 10 ani a avut-o Polonia (+183%) , în
timp ce în tările dezvoltate, creşterea a fost în medie 20% în ultimi 10 ani.
0
10
20
kg/locuitor/an
Evolutia consumului de carne de pasare in Europa
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003
Graficul nr. 2
În Europa, consumul mediu de carne de pasăre a fost în 2003 de 18,4 Kg/locuitor, ceea
ce înseamnă locul patru în ierarhia consumurilor continentale. Cele mai mari consumuri se
înregistrează în Spania, Anglia, şi Ungaria (peste 30 Kg/cap de locuitor, tabelul nr. 13), urmate
de Slovenia, Irlanda, Portugalia şi Franţa. În România, evoluţia consumului de carne de pasăre
în perioada 1995-2003 a fost pozitivă, înregistrându-se o creştere de 41,5 % (de la 13,5 Kg la
19,1Kg).
În perioada 1991-1997, în Europa Occidentală, consumul de carne de găină pe cap de
locuitor a crescut moderat (+2,2% anual), iar în ultimii ani acesta a rămas aproximativ constant
fiind de cca. 22 Kg/cap de locuitor .
Până la nivelul anului 1997, în Europa de Est, datorită perioadei de tranziţie care a
marcat economiile acestor ţări, cu consecinţe serioase în puterea de cumpărare, consumul pe
cap de locuitor a scăzut (-6% anual), ca şi în ţările fostei URSS (-7% anual), însă în ultima
perioadă, consumul a crescut.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 21
CAPITOLUL II
SITUAŢIA ACTUALǍ ŞI PERSPECTIVELE CREŞTERII
PǍSǍRILOR DE CARNE ÎN ROMÂNIA.
În România, producţia avicolă de tip industrial a început cu „combinatele avicole”
specializate pentru ouăle de consum, puse în funcţiune în 1960-1964; tot în acea perioadă s-au
construit şi 7 combinate pentru creşterea puilor de carne, cu material biologic adus sporadic
din Canada. Înainte de această perioadă, carnea de pasăre şi ouăle erau obţinute în gospodăriile
populaţiei din mediu rural, populaţia de aici reprezentând 85% din populaţia ţării.
Începutul industriei avicole româneşti este considerat anul 1967, când se înfiiţează
Întreprinderile Agricole de Stat, se elaborează tehnologii de creştere industrială a păsărilor, în
unităţi integrate, se pun bazele selecţiei şi hibridării păsărilor, deci a producerii mătcii de
reproducţie în ţara noastră, prin cooperări cu firme renumite din lume.
Între 1967-1970 sunt importate liniile pure pentru obţinerea hibrizilor de ouă şi carne,
precum şi asistenţa tehnică, demarându-se programe de creştere şi exploatare pe perioade de 5-
10 ani:
Programele Albo 67 - din S.U.A.; Albo 70 - din Canada; Roso 70 - din Canada; Safir -
din Japonia, pentru obţinerea hibrizilor specializaţi pentru ouă consum;
Programele: Robro - 69 din Franţa; Robro - 70 din Canada - pentru obţinerea hibrizilor
de carne;
În anul 1971 s-a înfiinţat Centrala pentru Producţia Avicolă - Bucureşti, fapt ce a creat
cadrul organizatoric corespunzător unui sistem de producţie avicolă complet integrat, similar
cu cel al marilor companii internaţionale, însă adaptat la condiţiile social-economice din acea
perioadă ale României (Van, 1998).
După 1971, au fost construite noi complexe avicole, complet integrate, pornind de la
liniile pure şi până la comercializarea producţiei.
În România, dimensiunea maximă cantitativă pentru un complex avicol este de 20 mii
tone carne/an, iar cele mai frecvente dimensiuni sunt cele între 3.500 - 6.000 tone pe an(Van,
2003). Se desprinde de aici ideea că dimensiunile complexelor avicole de la noi din ţară sunt
departe de ce se practică în prezent în lume. Este de aşteptat ca, în următorii ani, prin
concentrarea capitalului sau prin aportul de investiţii străine, dimensiunea complexelor avicole
de la noi să crească. Sporirea dimensiunilor s-ar putea realiza fie prin concentrarea capitalurilor
existente, fie pe calea dezvoltării sectorului industrial familial, care să intre în cooperare
contractuală cu companiile deja existente, integrate pe verticală, care vor avea rolul de
integrator (Van, 1999).
România a produs la nivelul anului 1994, în sistem intensiv industrial, 80 mii tone
carne pasăre echivalent carcasă, iar la nivelul anului 1996, 120 mii tone echivalent carcasă.
În perioada 1988-1994, în România s-a înregistrat o descreştere a producţiei totale
industriale de carne de pasăre cu un ritm anual de 16,5%, dublu faţă de ritmul mediu în ţările
Europei de Est (8,6%).
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 22
Creşterea producţiei totale de carne de pasăre, înregistrată în perioada 1994-1996
demonstrează puterea de refacere a acestui sector, în condiţiile ţării noastre, dacă i se asigură
condiţiile necesare.
Tabelul nr. 6
Evoluţia producţiei de carne de broiler de găină în Romania.
Etc-efectivul de pui de carne livraţi la abator
Epc-efectivul de pui de carne introduşi la creştere
În privinţa consumului de carne de broiler de găină pe cap de locuitor, România
realizează în ultimii ani o evoluţie sinuoasă, de la 17 kg/cap în 1986, la 13,5 kg/cap în 1995,
apoi 11,9 kg/cap în 1997, 15,6 kg/cap în 2001, respectiv 19,1kg/cap în 2003 (Tudorache
Minodora, 2006).
0
50
100
150
200
250
300
mii tone
Evoluta productiei totale de broiler de gaina in Romania
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Graficul nr. 3 În 1999, consumul de carne de pasăre a fost de 8,5 kg pe cap de locuitor în mediul
urban şi 10 kg pe cap de locuitor în mediu rural (tabelul 7 şi graficul 4). Previziunile făcute în
Specificare
Specification
Producţia tot.
de carne
-mii tone-
Greutate
Medie -
kg-
Etc
-mii cap-
Viabilitate
-%-
Epc-mii cap-
Total Produşi
Interni
2005 282.0 2.144 131. 529 94.67 131.530 104 .442
2004 243.5 2.054 118. 549 94.98 124 .815 97 .796
2003 237.0 1.862 127. 282 93.61 135 .970 100. 764
2002 194.8 1.732 112. 417 92.69 121 .663 97 .092
2001 166.7 1.656 100. 664 92.40 108 .943 84 .403
2000 155.0 1.496 103. 609 91.30 113 .482 74 .104
1999 133.3 1.374 97. 016 90.60 107 .081 81 .619
1998 100.5 1.361 73. 842 91.80 80 .438 71 .900
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 23
acest sens arată o creştere a consumului, astfel încât, la nivelul anului 2005, acesta va ajunge la
aproximativ 20 kg pe cap de locuitor (Buletin informativ UCPR, 2004).
Tabelul nr. 7
Consumul de carne de pasăre în România în perioada 1999-2005.
Specificare
Specification
Consumul de carne de pasăre Poultry meat comsuption
În mediul urban
În mediul rural
Total (mii tone) Consum mediu
(kg/cap)
Total
(mii tone) (
Consum mediu
(Kg/cap)
1999 127,0 8,5 80,0 10,0
2000 159,0 10,6 103,0 12,9
2001 189,0 12,6 105,0 13,1
2002 226,0 15,0 124,0 15,5
2003 252,0 16,8 140,0 17,5
2004 280,0 18,7 154,0 19,2
2005 300,0 20,0 160,0 20,0
În ceea ce priveşte asigurarea pieţei româneşti cu carne de pasăre, în anul
2000, 81,51% din necesar este acoperit din producţia proprie, iar restul de
18,49% din importuri (tabelul 15, după Buletin informativ UCPR, 2005).
0
5
10
15
20
kg/loc/cap
Evoluta consumului de carne de pasare in
Romania
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Graficul nr. 4
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 24
Din păcate, cota de piaţă a cărnii importate din total carne consumată în ţara noastră
creşte de la an la an, astfel în anul 2002, carnea de pasăre din import a reprezentat 38,2%, iar în
anul 2005, 42,08% faţă de consumul total de carne de pasăre în tara noastră. Din totalul de 24
mii tone de carne de pasăre importată în anul 2000, cantitatea cea mai mare a fost adusă din
U.E. (57,5%). Exporturile româneşti de carne se menţin la nivel foarte scăzut (593 tone în anul
2000, din care 526 tone în Germania şi Franţa) (Buletin informativ U.C.P.R., 2001).
Tabelul nr 8 Situaţia consumului si comerţului de carne de pasăre în România
0
10
20
30
40
50
%
Evoluta ponderii importurilor din consumul total al carnii de
pasare in Romania
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Graficul nr. 5
Anul
Year
Producţia internă
fără autoconsum
Export
mii tone
Import
mii tone
Consum fără
Autoconsum
Cota de piaţă
reprez. de
import
%
1998 78 1.17 48.0 124.8 38.46
1999 104 1.00 23.4 126.4 18.51
2000 121 1.00 25.8 145.8 18.00
2001 130 1.00 67.0 196.0 34.00
2002 152 1.33 93.0 243.6 38.20
2003 185 2.65 90.5 272.8 33.20
2004 190 3.80 129.0 315.2 40.90
2005 220 2.57 158.0 375.4 42.08
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 25
Consumul de carne de pasăre (tabelul nr. 8 şi graficul 5) prezintă o creştere continuă în
intervalul 1998-2005.
Consumul total de carne de pasăre a crescut de la 124,8 mii tone, în anul 1998, la 375,4
mii tone, în anul 2005.
Importurile de carne de pasăre au crescut de la 23,4 mii tone, în anul 1999, la 158 mii
tone în anul 2005.
Ponderea importurilor din total consum intern a crescut de la 18%, în anul 2000, la
42,08% în anul 2005.
0
10
20
30
40
50
grame
Evoluta sporului mediu zilnic la broilerul de gaina
in Romania1975
1980
1990
2000
2001
2002
2003
2004
2005
Graficul nr. 6 Sporuri medii de creştere de 50 grame nu sunt decât la îndemăna unui grup restrâns şi
select de specialişti din câteva ţării ale lumii, ca şi mortalitatea scăzută de aproape 5% şi
consumurile specifice reduse (Van, 2003).
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 26
Tabelul nr. 9
Parametri tehnici realizati în producerea broilerului de gaina în Rmănia în perioada 1998-2005
(la nivelul UCPR)
Etc-efectivul de pui de carne livraţi la abator
Epc-efectivul de pui de carne introduşi la creştere
Specif
icare
Specif
icatio
n
Efectiv mediu
broiler
- mii cap-
Average
livestock
broiler
Thousand head
Etc
-mii cap
Delivered
livestock
Thousand
head
Epc
mii cap
Iinitial
livestock
Thousand
head
Procent
eclozIune
Hatching
percentag
e
Ouă
incubate
-mii buc-
Hatched
egss
Thousand
pieces
Ouă total
-mii buc-
Totat egss
Thousand
pieces
Producţie medie
pe cap
Average
production per
head
Efectiv
mediu
matcă
Average
reproductive
livestock
Greutate
medie
kg
Average
weight
2005 11 840.71 102 612 108389 78.91 148661 154444 240.85 641.24 2.144
2004 10 604.50 92 153 97 798 78.35 146586 155557 238.54 652.11 2.054
2003 10 610.00 92 201 100764 77.78 144897 159107 228.41 696.60 1.862
2002 10 471.70 90 993 97 091 78.08 135084 161815 226.94 713.02 1.732
2001 8 217.60 71 411 84 403 78.30 116980 143137 226.19 632.20 1.655
2000 7 360.00 63 958 74 104 78.34 95624 123746 240.04 529.90 1.496
1999 8 458.50 73 504 81 619 79.19 104931 152839 225.70 721.30 1.374
1998 9 535.90 82 867 71 900 78.29 92816 126700 225.71 689.50 1.361
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 27
Tabelul nr. 9 redă dinamica evoluţiei efectivului matcă precum şi a efectivului mediu de
broileri. Dacă primul dintre acestea are o evoluţie fluctuantă cel de al doilea este într-o continuă
creştere. De asemenea paramitrii tehnici medii au fost îmbunataţiţi an de an: procentul mediu de
ecloziune creşte de la 78,29% în 1998 la 78,91% în 2005, productia de oua medie pe cap creşte de la
225,71 în 1998 la 240,85 în 2005 iar greutatea medie la sacrificare creşte şi aceasta de la 1,31Kg în
1998 la 2,144 Kg în 2005.
Tabelul nr 10
Evoluţia efectivului matcă de reproducţie. Anul
Year
Epc (mii cap)
Initial livestock
(thousand head)
%
ecloziune
Hatching
percentage
Ouă incubabile
-mii buc-
hatchable eggs
-thousand pieces-
Producţia
medie/cap
Average
production
per head
Necesar mediu de
matcă - mii cap. -
Average necessary
reproductive
livestock
Total Intern Total Intern Total Intern
2005 138.934 104.442 78,91 176.066 132.350 240,85 811.72 641.24
2004 124.815 97.796 78,35 159.304 124.819 238,54 742.01 652.11
2003 135.970 100.764 77,78 174.814 129.550 228,41 850.39 696.60
2002 121.663 97.092 78,08 155.818 124.340 226,94 762.89 713.02
2001 108.943 84.403 78,30 139.135 107.790 226,19 683.46 632.81
2000 113.482 74.104 78,34 144.858 94.587 240,04 670.52 529.90
1999 107.081 81.619 79,19 135.220 103.063 225,70 665.68 721.30
1998 80.438 71.900 78,29 102.744 91.840 225,71 505.71 689.50
Din tabelul nr. 10 se desprinde concluzia că în România nu se produc suficiente ouă pentru
incubat şi nici o cantitatea suficientă de pui de o zi pentru piaţa internă. În 2005 din efectivul total de
pui de carne introdus la creştere de 138.934 mii capete doar 104.442 mii capete, adică 75,15%, au fost
produşi în ţara noastră, diferenţa de 34.492 mii capete, adică 24,85%, au fost importaţi.
Aceasta situaţie apare întrucăt efectivul matcă crescut în ţara noastră este subdimensionat, el
fiind începând din anul 2000, an de an mai mic decât efectivul minim necesar.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 28
CAPITOLUL III
CONCEPTUL GENERAL DE EFICIENŢĂ ECONOMICĂ
Eficienţa economică este o noţiune complexă care exprimă rezultatele ce se obţin în urma unei
activităţi economice, evaluate prin prisma resurselor consumate necesare activităţii respective.
Eficienţa activităţii economice are un caracter general, însumând eficienţe parţiale din sector,
unitate, subramuri şi ramuri ale economiei naţionale. Nivelul eficienţei economice depinde atât de
volumul şi calitatea resurselor cât şi de volumul şi calitatea rezultatelor.
Eficienţa se calculează ca un raport între mărimea efectelor şi eforturilor sau între mărimea
eforturilor şi a efectelor, putându-se exprima astfel:
E
1. e =
ef
Trebuie să se maximizeze;
ef
2. e =
E
Trebuie să se minimizeze;
În care :
e = eficienţa economică;
E =efectele (rezultatele) obţinute;
Ef = eforturile depuse,
Dacă analizăm prima relaţie se poate observa că se stabileşte efectul ce se obţine la o unitate
de efort şi acesta trebuie să fie maxim, iar în al doilea caz se calculează efortul ce se face pentru
obţinerea unei unităţi de efect şi rezultă că trebuie să fie minim.
În concluzie, este greşită formularea privind maximizarea efectelor concomitent cu minimizarea
eforturilor. În general, pe măsură ce cresc eforturile, cresc şi efectele economice, creşterea acestora din
urmă fiind mai accelerată pînă la un nivel de eficienţă.
După un anumit prag al eforturilor apare fenomenul de ,,grad de saturare” şi efectele cresc mai
încet, stagnează sau chiar descresc(Marian Margareta, 1994).
Eficienţa economică trebuie să constituie o componentă de bază a întregii activităţi economice
deoarece volumul resurselor are un caracter limitat şi numai printr-o mai bună folosire a acestora se
poate realiza creşterea economică. Eficienţa economică, în special a investiţiilor şi a capitalului fix, are
un caracter de previziune ceea ce îi asigură o importanţă deosebită în luarea deciziilor. Adoptarea unor
decizii trebuie să se bazeze pe existenţa mai multor variante de proiect astfel încât să se creeze
posibilitatea alegerii variantei cu eficienţă maximă (Mărgulescu, 1994).
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 29
Creşterea eficienţei economice duce şi la realizarea unei economii de timp (Manolescu, 1995).
Astfel, dacă la un coeficient de eficienţă C0 , efectul E0 se realizează în anul t1 la un coeficient de
eficienţă superior c 1, acelaşi efect se va realiza în anul t0 , rezultând o economie de timp egală cu
diferenţa dintre cei doi ani de realizare a efectului.
Se deduce necesitatea abordării sistematice a eficienţei economice, comparându-se intrările şi
ieşirile din sistem; este necesară cuantificarea, pe cât posibil, a eforturilor ce se fac pentru obţinerea
efectelor indiferent de momentul sau locul unde acestea se vor realiza.
Compararea efectelor economice cu eforturile, pentru determinarea eficienţei economice,
reprezintă numai o formulă de principiu (Comescu, 1992), cele două componente trebuie urmărite sub
multe aspecte impunând o analiză defalcată din mai multe puncte de vedere.
Eforturile pot fi clasificate după:
a)– activitatea la care se referă; eforturi pentru investiţii şi eforturi pentru producţie
(alimentaţie, energie, muncă etc).
b)– perioada la care se referă; eforturile se împart în eforturi anuale şi eforturi totale (eforturi
pe întreaga durată de realizare a investiţiei sau funcţionare a capitalului fix).
c)– caracterul muncii încorporate; eforturi cu munca vie şi eforturi cu munca materializată (în
crearea suşelor, liniilor, în obţinerea animalelor care vor fi exploatate, în instalaţii, adăposturi etc).
Efectele economice au o natură complexă, variată, neputând fi cuantificate exhaustiv. Ele
trebuie să fie la un nivel care să satisfacă nevoia socială în raport cu posibilităţile oferite de consumul
de resurse.
Efectele economice se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, şi anume:
a) după locul de apariţie, există efecte economice directe şi efecte economice indirecte.
b) după momentul la care apar, efectele economice pot fi prezente şi viitoare.
c) în funcţie de perioada în care se realizează şi se analizează, efectele economice pot fi anulate şi
totale (pe toată perioada de funcţionare a unităţilor economice).
d) după gradul de cuprindere se disting efecte globale (producţie globală, venitul total, etc.) şi nete
(venitul net, profitul).
e) după gradul de cunoaştere efectele se pot împărţi în efecte programate şi efecte realizate.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 30
3.2. Eficienţa economică în creşterea găinilor rase grele; Particularităţi
Sistemul de creştere a păsărilor a cunoscut transformări radicale calitative, dar şi cantitative,
asigurându-se pe lângă o puternică bază tehnico-materială şi o înaltă productivitate, imprimându-se
acestei exploatări un caracter industrial. Paralel cu dezvoltarea de tip industrial se stimulează creşterea
păsărilor în gospodăriile populaţiei, îndrumarea acestui sector realizându-se într-un cadru organizat prin
,,Asociaţia Crescătorilor de păsări”.
În dezvoltarea sectorului avicol sunt de reţinut unele aspecte tehnico-economice (Bold, 1996)
deosebite:
- Există conturată baza tehnico-materială pentru producţia de ouă şi carne precum şi o bună
acoperire teritorială la aceste produse.
- Se generalizează tehnologia de creştere în baterii (atât pentru găinile rase uşoare cât şi
pentru puiul de carne) acţiune ce modifică raportul între construcţii montaj şi maşini
instalaţii, în favoarea fondurilor fixe ,,active” ce participă la procesul de producţie.
- Organizarea reţelei de selecţie şi hibridare în avicultură a rezolvat problema materialului
biologic, care este acum competitiv cu materialul biologic livrat de firmele cu renume
(Ross, Lohmann etc.).
Rolul determinant în asigurarea progresului în avicultură îl are cercetarea ştiinţifică, care este
concentrată pentru dezvoltarea unor aptitudini deosebite (viteză mare de creştere, număr mare de ouă,
procente ridicate de fertilitate şi de ecloziune, consumuri specifice reduse pe unitatea de produs, hibrizi
autosexabili etc.) (Brake, 1996).
Avicultura modernă, intensivă se bazează pe hibrizi cu o înaltă capacitate bioproductivă,
realizaţi într-un număr restrâns de unităţi specializate, unităţi în care se practică tehnici de selecţie
avansate (Muir, 2003).
Reducerea consumului specific şi a cheltuielilor materiale este un obiectiv indicator de bază în
producţia avicolă (Oancea, 1997).
Problema incubaţiei şi ecloziunii este de asemenea un domeniu generator de cheltuieli de
producţie şi îndeosebi de cheltuieli materiale.
Necesarul de pui, procentele de ecloziune şi producţia medie de ouă destinată incubaţiei ce se
obţin pe găină, determină eforturi materiale deosebite pentru adăposturi, hrană, material de prăsilă, etc.
Ridicarea procentului de ecoziune de la 75% la 85% pune majore probleme tehnologice,
organizatorice şi de conducere fiind o activitate de tehnicitate înaltă.
Valoarea indicelui de folosire (If) a ouălor de incubat (Oi) din cantitatea totală realizată la
matca de reproducţie (Ot) exprimă sintetic nivelul de eficienţă în acest domeniu (Pană, 1994).
Ot
If = x 100
Oi
Unde:
If = indicele de folosire a ouălor la incubaţie
Ot = numărul total de ouă produse (de lot, hală, fermă)
Oi = numărul de ouă de incubat produse (de lot, hală, fermă)
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 31
Producerea tineretului de înlocuire antrenează un volum înalt de cheltuieli materiale. Indicatorii
economici şi calitatea materialului biologic la această categorie au o importanţă deosebită pentru
eficienţa economică în avicultură (Mead, 2004). Producerea tineretului de înlocuire este o fază
importantă din lanţul tehnologic, localizându-se între staţia de incubaţie şi ferma de găini ouătoare,
durata unei serii fiind de 20 săptămâni. Rezultatele obţinute la două ferme specializate în creşterea
tineretului rase-grele sunt redate în tabelul numărul 11.
Tabelul nr. 11.
Specificare Realizat în unităţile
Achieved in units
Specification A B
Greutate corporală la livrare g/cap 2150 1900
Pierderi de la populare la livrare % 6,2 9,9
Consum de furaje total Kg/cap 10,2 11,6
Date din Ferma 1 (S.C. Avicola Tărtăşeşti S.A.)
De remarcat că cele două loturi de puicuţe, pe lîngă diferenţele de cost din perioada de tineret
au realizat în perioada de adult performanţe diferite, astfel lotul provenit din unitatea ,,A” încheie ciclul
de producţie la 64 de săptămâni cu un procent de ouat cumulat de 55%, în timp ce lotul din unitatea
,,B” încheie ciclul de producţie la 58 săptămâni cu un procent de ouat cumulat de numai 43,2 %.
Nu este de trecut cu vederea faptul că în perioada de vid sanitar se efectuează cheltuieli care
trebuie să fie recuperate în perioada de producţie.
Exploatarea mai intensă a mijloacelor fixe a determinat o pondere scăzută a amortismentelor şi
o reducere indirectă a cheltuielilor. De asemenea, ridicarea productivităţii muncii şi gospodărirea mai
judicioasă a cheltuielilor de producţie au determinat o reducere majoră a costurilor de producţie
(Cândea, 1996).
Producţia de carne de pasăre, îndeosebi de pui broileri se realizează pe seama unui spor mediu
de peste 30 g şi a unei greutăţi la sacrificare diferită în funcţie de vârsta la care se face sacrificarea şi de
ceea ce dorim să facem cu carnea obţinută în urma sacrificării. De aici concluzia că putem spori
cantitatea de carne de pasăre nu numai prin creşterea numerică a efectivului ci şi prin îmbunătăţirea
fondului genetic şi selecţia direcţional progresivă în direcţia îmbunătăţirii sporului în creştere.
3.4. Analizele tehnico-economice În procesele manageriale la scară microeconomică şi macroeconomică analiza economică
reprezintă un instrument indispensabil în luarea deciziilor.
Analiza tehnico-economică reprezintă un element indispensabil conducerii ştiinţifice,
competente şi eficace a activităţii de producţie. Ele reprezintă lucrări de studiere aprofundată a
proceselor, fenomenelor şi activităţilor ce se desfăşoară în fermă, pornindu-se de la efect la cauză, adică
de la rezultatele de producţie şi economice către factorii de natură tehnică, tehnologică, organizatorică
şi economică care le-au determinat (Miclet, 1991).
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 32
Analizele tehnico-economice sunt obligatorii de efectuat lunar, trimestrial şi anual. Se
recomandă însă să se facă şi săptămânal sau chiar zilnic atunci când se verifică evoluţia unei probleme
sau parametru, putându-se lua deciziile cele mai corecte, mai concret spus precizarea problemelor şi a
sarcinilor care vor trebui rezolvate în ziua următoare sau săptămîna următoare. Bineânţeles că aceste
analize zilnice şi săptămânale au o cuprindere mai restrânsă decât celelalte (lunare, trimestriale şi
anuale) referindu-se la studierea problemelor stabilite ca sarcini în perioada respectivă (Otiman, 1999).
3.4.1.Clasificarea analizelor tehnico-economice. Tipuri de analiză economică
Fenomenele economice din agricultură deşi sunt determinate de aceleaşi legi obiective care
acţionează în întreaga economie, prezintă şi unele trăsături specifice.
Acestea îşi pun amprenta asupra analizei activităţii economice în modul de abordare şi
desfăşurare, cât şi în formularea măsurilor care se impun pentru eliminarea sau diminuarea
deficienţelor pentru extinderea rezultatelor pozitive şi promovarea metodelor şi procedeelor de
conducere mai eficiente şi adecvate mecanismului economiei de piaţă (după Rodica Tănăsescu, 1997).
Principalele particularităţi ale producţiei agricole care dau trăsături specifice analizei economice
a unităţilor agricole sunt:
împletirea procesului social al muncii cu procesul biologic al reproducţiei care este sub
influenţa factorilor genetici şi de mediu;
neconcordanţa dintre timpul de muncă şi timpul de producţie;
existenţa unor consumuri interne din producţie (animale pentru reformă, seminţe, lapte pentru
nou-născuţi, etc);
obţinerea din procesul de producţie, pe lîngă produsele principale şi a unor cantităţi foarte mari
de produse secundare;
neconcordanţa între anul calendaristic, fiscal şi durata procesului de producţie.
Analiza activităţii economice a unităţilor agricole se diferenţiază după mai multe criterii, ceea
ce contribuie la complexitatea sa. Această împărţire (după Rodica Tănăsescu, 1997) este următoarea:
A. După timpul la care se referă, trecut sau viitor, se disting două tipuri de analiză:
Analiza retrospectivă (post factum) care priveşte trecutul sau prezentul;
Analiza prospectivă (previzională) care priveşte viitorul;
La rândul său după durata la care se referă analizele retrospective şi perspective, pot fi:
Analize operative sau concomitente, când se urmăreşte activitatea pe o perioadă de cîteva zile
până la o lună (zilnice, săptămânale, decadale, lunare). Ca cerinţă este necesar ca efectuarea lor
să fie ritmică, sistematică şi la termenele prevăzute;
Analiza anuală cuprinde imaginea de ansamblu pentru activitatea desfăşurată într-un an
calendaristic şi se bazează pe informaţii de ansamblu, complete şi certe oferite de dările de
seamă anuale şi de bilanţul contabil. Acest tip de analiză este considerată baza de pornire pentru
fundamentarea planului perioadei viitoare;
Analiza de tendinţă examinează fenomenele pe o perioadă de 3-5 ani, apreciind rezultatele sau
previziunile în dinamica lor.
Analiza retrospectivă de tendinţă este folosită pentru a studia riscul climatic, tehnic etc.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 33
Datorită importanţei analizei tehnico-economice în procesul de conducere este obligatoriu să se
efectueze pe întreaga unitate dar şi pe compartimente şi subdiviziuni ale unităţii.
Analiza previzională (perspectivă) presupune determinarea evoluţiei viitoare a unui proces
economic pe baza cercetării acţiunii factorilor şi a relaţiilor de cauzalitate.
Acest tip de analiză trebuie realizat în mai multe variante posibile de adoptat în funcţie de
evoluţia unor factori de mediu economic şi tehnic.
B. Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale şi al determinărilor cantitative ale
fenomenelor se disting două tipuri de analiză: calitativă şi cantitativă.
Analiza calitativă are rolul de a elabora modele în care sunt prinse elementele esenţiale ale
fenomenului. Atfel, ea urmăreşte esenţa, factorii care sunt de aceeaşi natură cît şi însuşirile esenţiale ale
fenomenului studiat.
Se consideră că abordarea sistematică a unităţii agricole şi a fenomenelor şi proceselor din
cadrul unităţii constituie căi de realizare a analizei calitative(Mihuleac, 1996).
Analiza cantitativă – presupune cuantificarea fenomenelor economice şi a influenţei factorilor.
În acest scop se utilizează mai multe metode matematice, dar necesitatea aplicării lor este determinată
de analiza calitativă, care trebuie să demareze analiza economică cantitativă.
C. După modul de urmărire în timp a fenomenelor se disting:
- analiza statică, care studiază fenemenele sau procesele la un moment dat, punând în evidenţă
abaterile lui faţă de nivelul preconizat şi factorii care determină anumite abateri ale fenomenului;
- analiza dinamică cercetează fenomenele economice în mişcare, prin poziţia lor într-un şir de
momente ceea ce face ca acest tip de analiză să fie deosebit de util managerului pentru a determina
tendinţa de evoluţie şi modalităţile de a le dirija în sensul dorit.
D. După nivelul la care se desfăşoară analiza economică se pot distinge:
- analiza microeconomică, efectuată la nivelul unei unităţi sau sistem, sau a elementelor sale
componente este necesară în: investirea capitalurilor, utilizarea resurselor, optimizarea tehnologiilor de
producţie, în asigurarea eficienţei economice dorite;
- analiza macroeconomică, reprezintă analiza fenomenelor de la nivelul unei ramuri
(agricultură, industrie, servicii etc.) a economiei naţionale, a economiei mondiale şi la nivelul unui
teritoriu delimitat, concluziile desprinse servesc la stabilirea politicilor (agrare, economice,
investiţionale) necesare într-o anumită perioadă.
E. După natura problemelor abordate analiza unităţilor agricole poate fi:
- analiza economică ce abordează o serie de indicatori de natură economică cum ar fi: cifra de
afaceri, cheltuieli totale, profit brut şi net, cost, fond de valori, capital social etc.;
- analiza tehnică este analiza care utilizează şi exploatează mai ales indicatori tehnici:
producţie totală, producţie marfă, consum specific etc.;
- analiza tehnico-economică reprezintă modul de analiză care indică modul de abordare şi
conţinutul analizei tehnice şi economice în radiografierea activităţii unităţii agricole;
- analiza energetică – analizează rezultatele unor activităţi de producţie sub aspect energetic
ajutându-se de indicatori specifici (consum de energie total, energie netă obţinută, kcal, kjoule,
combustibil convenţional);
- analiza ecologică exprimă gradul de poluare şi protecţie a mediului pe care îl asigură unitatea
agricolă şi gradul de protecţie a consumatorului.
F. După dimensiunea pe care o are în problematica unităţii agricole, ea poate fi:
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 34
- analiza globală -fie a rezultatelor unităţii, fie a rezultatelor obţinute din utilizarea unui factor
de producţie;
- analiza parţială – a unor subdiviziuni organizatorice, a unor activităţi produse, servicii
(activităţi comerciale, de depozitate , de personal etc.);
- analiza marginală – permite studierea alocării progresive a unor factori de producţie cu
ajutorul indicatorilor, spor total, spor mediu, pe unitatea de factor, cheltuieli suplimentare, profit
suplimentar obţinut, rata profitului suplimentar.
Având în vedere aceste tipuri de analiză se poate face o clasificare în funcţie de numărul
criteriilor luate în calcul:
analiză unicriterială – atunci cînd se urmăreşte evidenţierea indicatorilor unui criteriu de
analiză;
analiză multicriterială – cînd analizează în corelaţie mai multe criterii.
Scopul analizei multicriteriale este alegerea soluţiei optime pentru unitatea agricolă în raport cu
diferite criterii.
Analiza multilaterală permite o alegere mai obiectivă a variantei de soluţie pentru viitor
(Tănăsescu, 1997).
Fiecare din tipurile de analiză prezentate sunt utile în activitatea de conducere pentru a se putea
urmări aspectele specifice activităţii manageriale (Nicolescu, 1996).
Un tip special de analiză este reprezentat de analiza diagnostic. Aceasta reprezintă o modalitate
sistematică de obţinere a unei imagini de ansamblu a unităţii abordată din punct de vedere managerial
şi în acelaşi timp o parte a gestiunii previzionale, respectiv a managementului strategic.
Diagnosticul reprezintă un proces de identificare a unor ,, maladii” ale unităţilor pe baza
simptomelor observate de specialiştii în organizare şi conducere, utilizând metode şi tehnici adecvate
(Nicolesco, 1994).
3.4.2. Etapele analizei economice În efectuarea analizei economice se parcurge drumul invers producerii fenomenelor. Analiza
porneşte de la rezultatele procesului examinat către elementele şi factorii care au determinat situaţia
economică respectivă (D. Mărgulescu şi col. 1994, Rodica Tănăsescu, 1997).
Se poate surprinde o serie de obiective care sunt urmărite în analiză şi anume:
- constatarea nivelului fenomenelor sau procesului cercetat şi compararea cu nivelul
preconizat;
- studierea structurii fenomenului pe elemente componente;
- cercetarea factorilor care au determinat abaterea fenomenului ;
- cuantificarea influenţei factorilor şi studierea cauzelor care au influenţat asupra factorilor;
- stabilirea măsurilor ce se impun pentru creşterea nivelului activităţii viitoare.
Pentru stabilirea acestor obiective este necesară studierea fenomenelor respective într-o anumită
ordine, în mod sistematic.
Etapele analizei economice constituie materializarea în timp a modului de desfăşurare a
procesului de analiză (Rodica Tănăsescu şi col., 1997).
Principalele etape ale analizei economice sunt:
1. Delimitarea obiectului analizei
2. Întocmirea planului de analiză şi a modelului fenomenului sau procesului studiat.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 35
3. Culegerea materialului imformaţional necesar.
4. Verificarea datelor culese.
5.Ordonarea datelor şi efectuarea calculaţiei de analiză.
6. Interpretarea rezultatelor, formularea concluziilor şi stabilirea măsurilor pentru
îmbunătăţirea activităţii.
7. Valorificarea rezultatelor analizei economice
Aceste probleme trebuie să fie suficient de detaliate coordonate şi sincronizate pentru a se
putea realiza implementarea măsurilor propuse pe baza analizei. Nu lipsită de importanţă
este şi verificarea în practică a acestor măsuri cu ajutorul funcţiei de feed-back a unităţii sau
fenomenului analizat (dacă acesta este analizat sistematic).
Principalele metode, tehnici şi procedee folosite în anliza economico-financiară.
Principalele metode, tehnici şi procedee folosite în analiza economico-financiară sunt
următoarele (după D. Mărgulescu şi col., 1994):
1. Metode de stabilire a relaţiilor cauzale.
Fig. 3.1. Factorii şi legăturile acestora la producţia totală de ouă
Producţia totală
Efectivul
de
păsări
Efectivul la
începutul
perioadei
Intrări
Ieşiri
Producţia
medie pe cap
Rasă, linie
Alimentaţie
Condiţii de
mediu
Factori de
gradul I
Factori de gradul
II
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 36
Factori de gradul I
Factori de gradul II
Fig.3.2. Factorii şi legăturile acestora la costul unitar
Factors and their links in the unitary cost
2. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor .
3. Gruparea
4. Comparaţia
a) Comparaţia în spaţiu
b) Comparaţia mixtă
c) Comparaţiile în funcţie de un nivel prestabilit
d) Comparaţiile cu un caracter special
5. Modelarea fenomenelor economice
6. Măsurarea relaţiilor factorial-cauzale
Costul
unitar
Cheltuielile
produsului
Cheltuieli cu
salarii
Cheltuieli cu
energia
Cheltuieli cu
furaje
Producţia totală
Producţi
a medie
Efectiv
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 37
CAPITOLUL IV
SCOPUL LUCRĂRII ŞI MATERIALUL CERCETAT
Scopul lucrării
Prezenta lucrare urmăreşte, externalizarea creşterii puilor pentru carne, scoaterea activităţii de
creştere a broilerului din sistemul clasic, unde deciziile manageriale se află în mâna unui singur om
(managerul general), care primeşte informaţiile de la toate nivelele de producţie şi apoi decide pentru
fiecare din acestea, iar decizia este uneori tardivă sau nu ajunge la timp la locul unde este nevoie să se
aplice, către unităţi mai mici, dar specializate şi foarte bine dotate tehnic, mult mai flexibile, mult mai
dinamice şi mult mai uşor de condus.
Se urmăreşte de asemenea, găsirea unor modalităţi de scădere a costurilor de producţie, costuri
care le depăşesc pe cele din ţările Comunităţii Europene, ţări cu care avicultura românească a intrat în
competiţie directă odată cu aderarea ţării noastre în Comunitatea Europeană.
Nu în ultimul rând se doreşte crearea de locuri de muncă în mediul rural şi posibilitatea ca
producătorii agricoli să-şi poată valorifica superior producţia de cereale obţinută din cultivarea
terenurilor arabile pe care le deţin.
CAPITOLUL V
ANALIZA FORMELOR DE ASOCIERE ÎN CREŞTEREA
5.1. Formele de asociere şi de organizare în creşterea păsărilor în România
5.1.1. Asocierea şi cooperarea înainte de anul 1989
Cooperarea s-a constituit într-una din trăsăturile umane atât spaţial cât şi temporar. Distingem
câteva tipuri de cooperări: cooperare care nu are o orientare vitală adesea fiind chiar neconştientizată de
către participanţi, apărând ca un comportament comun faţă de anumite constrângeri exterioare sau faţă
de un pericol perceput independent de fiecare; cooperare spontană care apare mai ales în rândul
grupurilor sociale relativ mici, asociate neformalizat, dezvoltându-se pe baza relaţiilor de prietenie sau
de rudenie; cooperare tradiţională care se realizează în virtutea unor norme şi moravuri moştenite ca
stereotip pentru situaţiile repetitive, cum este de exemplu cooperarea între generaţii; cooperare
contractuală care implică voinţa deliberată a participanţilor, consimţită în înţelegeri, contracte, cu
specificarea condiţiilor cooperării.
Ideile asociaţioniste – de origine franceză, pătrunse în Principatele Române în prima jumătate a
secolului al XIX-lea au fost propagate de oameni de frunte ai culturii româneşti.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 38
Primul propagator al ideilor cooperatiste în ţara noastră a fost Teodor Diamant. Cu studii făcute
în Franţa, adept a lui Saint Simon apoi a lui Fourier, nu s-a limitat numai la simpla propagare a ideilor
fourieriste, ci a căutat să le pună în aplicare. În primăvara anului 1835 înfiinţează la Scăieni-Prahova,
pe baza concepţiilor sale utopiste, un „folanser” pe moşia lui Manolache Bălăceanu, purtând denumirea
de “Societate agronomică şi facturieră”, societate desfiinţată după un an de autorităţile timpului care
vedeau în aceasta un pericol social.
În propagarea ideilor asocianiste un rol însemnat îi revine lui Ion Heliade Rădulescu. În acest
sens merită amintită lucrarea sa numită “Asociaţia Agricolă” prin care doreşte să scoată în evidenţă
avantajele asocierii în agricultură, propunând chiar soluţii de procurare a capitalului necesar. Obiectul
asociaţiei agricole este astfel formulat de I.H. Rădulescu ”….cumpărătoare de moşii pentru cultura
lor, spre încurajarea şi sporirea comerţului şi mai mult decât toate spre a da sau forma nişte ferme sau
comune ori sate model” (Sabates, 2005).
În ţara noastră trecerea de la ideile asociaţioniste la cele ale cooperaţiei moderne, legate de
cunoaşterea sistemelor de organizare practică a cooperaţiei de tip Rochdale, Schulze-Delitzsch,
Roifeisen este marcată de trei nume: Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad şi P.S. Aurelian – care au
urmărit evoluţia gândirii practicii cooperatiste în ţările din Apus.
În scurta trecere în revista a gânditorilor români care s-au preocupat de problemele asocierii şi
cooperării în agricultură nu putem să nu menţionăm numele lui Gh. Ionescu – Siseşti. Lucrarea sa
“Politica agrară cu privire socială la România” (1913) cuprinde un capitol special consacrat asocierii
producătorilor agricoli (Bold, 1995).
Este precizat specificul diferitelor forme de asociere în agricultură menţionându-se că pot exista
asociaţii comerciale (sub formă de societate comercială, societate în comandită sau societate pe
acţiuni), cooperative, asociaţii pentru prezentarea şi apărarea intereselor profesionale.
Referitor la cooperative, se menţionează diversitatea lor de credit, de procurare în comun a unor
mijloace, de producţie şi de desfacere.
Cooperativele sunt de fapt asociaţii care se formează pentru ca cei ce se asociază să realizeze
avantaje personale. Din punct de vedere al cumpărătorului economic, persoanele se decid pentru o
soluţie cooperatistă în situaţia în care avantajele scontate depăşesc cheltuielile. Datorită faptului că
pentru fiecare există şi posibilitatea de a acţiona şi de unul singur pe o piaţă descentralizată sau să
formeze cu alţii o întreprindere integrată vertical, trebuie ca avantajele nete ale cooperării să le
devanseze pe cele alternative.
Alături de avantajele de mărime, ştiinţa cooperaţiei mai menţionează unele, care pot fi
sintetizate în două grupe: economisirea de costuri de tranziţie şi de dimensiunea comportamentelor
oportuniste; limitarea riscurilor ce derivă din acestea.(Sallomandi, 1992).
Ca formă organizatorică, prin cooperaţie aceste riscuri pot fi diminuate pe două căi: pe de o
parte, în măsura în care cooperativa oferă membrilor săi posibilitatea influenţării politicii
antreprenoriale, neutralizând astfel dependenţa prin internalizarea riscului. Pe de altă parte, prin
instrumentul răspunderii reciproce şi controlului, semnalizează terţilor – celor din afară – renunţarea la
componentele oportuniste.
Apariţia şi dezvoltarea organizaţiilor cooperatiste în agricultură este determinată de existenţa
câtorva premise de bază.
Necesitatea asocierii în organizaţii de asemenea tip trebuie să fie resimţită de producătorii
agricoli, aceştia având libertate deplină de acţiune. Sub formă juridică, ea este conferită de existenţa
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 39
dreptului de proprietate privată, individuală, cunoscut fiind faptul că printre atributele proprietăţii
figurează şi cel de dispoziţie.
Existenţa unui statut juridic prin care să se aprecieze obiectul de activitate al cooperativei,
condiţiile de admitere, modul de funcţionare şi gestionare, să se reglementeze relaţiile dintre aderenţi şi
respectiva structură cooperatistă, care reprezintă exclusiv manifestarea actului de voinţă al
producătorilor agricoli ce înfiinţează cooperativa, este absolut necesară.
Organizaţiile cooperatiste, prin activitatea lor au o serie de caracteristici favorabile dezvoltării
rurale. Astfel, furnizează membrilor avantaje privind economia de cheltuieli – producătorul putând
obţine într-o măsură mai eficientă resurse de producţie şi servicii precum şi avantaje în valorificarea
produselor, conferindu-le de asemenea un plus de forţă în negocierile cu diferiţi comercianţi şi
întreprinderi de prelucrare care se realizează de către cooperativă.
Acţionând ca circuite de aprovizionare cu resurse de producţie şi de comercializare a produselor
agricole, cooperativele facilitează încadrarea micilor producători agricoli în fluxurile economiei
naţionale (Scherud, 1997).
Cooperativele contribuie şi la stabilirea rurală, furnizează servicii membrilor într-un mod
durabil în timp, participă la diverse proiecte de dezvoltare, se pot adapta unui mare evantai de acţiuni
economice, sociale, de consultanţă, instruire. Cooperativa se manifestă în acelaşi timp ca un agent
economic - având un scop economic pe care îl urmăreşte şi ca o asociaţie acţionând în vederea
promovării intereselor economice ale membrilor săi.
Cooperativele care fiinţează în agricultură îşi bazează organizarea şi funcţionalitatea pe o serie
de principii ce derivă din principiile generale ale cooperaţiei:
participarea deschisă, în sensul că oricine poate beneficia de dreptul de a intra într-o
cooperativă agricolă, cu condiţia respectării reglementărilor legale şi a statutului cooperativei.
asigurarea unui regim democratic în conducerea cooperativei, fiecare aderent
dispunând numai de un vot (principiul “un om-un vot”) indiferent de părţile sociale pe care le
deţine.
exclusivismul, concretizat în aceea că o cooperativă trebuie să-şi circumscrie
obiectul activităţii numai la cel pe care îl poate realiza cu membrii săi.
dubla conexiune între membri şi cooperativă, care presupune că nu poate beneficia
de serviciile unei cooperative cine nu este membru al acesteia, iar pe de altă parte, nu poate fi
membru al unei cooperative cine nu apelează la ea.
În secolul al XIX-lea, mişcarea cooperatistă din România a cunoscut două forme principale:
obştiile de arendare şi băncile populare.
Valorificând tradiţiile milenare de organizare socială a statului românesc, în care întrajutorarea
în comun a constituit unul din pilonii de susţinere a existenţei şi continuităţii neamului românesc,
ţăranul român a trecut la forme asociative organizate în producţia agricolă.
Punctul de pornire a cooperaţiei trebuie situat îndată după adoptarea Legii rurale din 1964, când
apar primele obşti de arendare şi cumpărare a pământului care au fost iniţiate de ţăranii proaspăt
împroprietăriţi.
Apariţia obştilor de arendare a fost impusă de insuficienţa pământului agricol necesar existenţei
familiei ţărăneşti.
Activitatea acestor obşti, care erau de fapt cooperative de arendare a pământului se bazează pe o
serie de principii:
- raza lor de activitate era comuna a cărei locuitori lucrau pe proprietate arendată;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 40
- funcţiile şi atributele obştii erau multiple: distribuire de pământ, aprovizionarea,
folosinţa în comun a maşinilor agricole, asigurări mutuale contra calamităţilor, vânzarea în comun a
produselor;
- răspunderea socială era solidară şi nelimitată;
- părţile sociale nu se constituiau în mod obligatoriu, ci numai dacă erau cerute de
proprietar în sensul de garanţie;
- preţul pe care îl plăteau asociaţii era constituit din costul arendei plus cheltuieli de
administraţie, repartizate la suprafaţa exploatată;
- asociaţii erau obligaţi să nu-şi transporte recolta de pe câmp înainte de a-şi achita
debitul sau de a fi depus spre vânzare în comun cantitatea de produse corespunzătoare;
- asociaţii erau obligaţi să practice o agricultură raţională, pe baza unui program întocmit
de agronomul obştei;
- cooperativa (obştea) avea un caracter social – nu se urmărea obţinerea de beneficii,
eventualul excedent rezultat se trecea la fondul social, iar la sfârşitul perioadei de arendare era restituit
asociaţiilor.
5.1.2. Asocierea şi cooperarea după anul 1989.
La 22 decembrie, România optează pentru economia concurenţială de piaţă. În acest sens se vor
lua o serie de măsuri în vederea promovării liberei iniţiative şi a competenţei în conducerea tuturor
sectoarelor economice.
La 30 ianuarie 1990 apare Decretul-Lege nr.42 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii
şi Decretul-Lege nr.43 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii şi activităţii economice a
unităţilor agricole cooperatiste şi de stat.
Ca urmare a Decretul-Lege nr.30 din 18 ianuarie 1990 se dizolva Uniunea Naţională a
Cooperativelor Agricole de Producţie şi uniunile sale judeţene.
La 5 februarie 1990 este promulgat Decretul-Lege nr.54 privind organizarea şi desfăşurarea
unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative, care stabileşte posibilitatea înfiinţării de
întreprinderi mici, cu cel mult 20 de salariaţi, asociaţii cu scop lucrativ şi asociaţii familiale.
Începe în a doua jumătate a lunii februarie 1990 dizolvarea unor C.A.P.-uri sau transformarea
acestora în societăţi comerciale.
La sfârşitul anului 1990 problema agrară se regăseşte într-o situaţie asemănătoare ca în anul
1945 95% din terenurile arabile erau proprietate socialistă.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 41
Prin Legea 18/1991, a fondului funciar, proprietatea cooperatistă asupra terenurilor şi bunurilor
existente în C.A.P-uri este desfiinţată, stabilindu-se sau constituindu-se dreptul de proprietate
persoanelor îndreptăţite.
La 30 aprilie 1991 Legea nr.36 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în
agricultură.
Legea conferă proprietarilor de terenuri agricole dreptul de a-şi exploata pământul în forme de
asociere simple, pe bază de contract civil, societăţi comerciale constituite conform legii nr. 31/1990 sau
în societăţi agricole.
În baza Legii Fondului Funciar din 1991 şi a Legii privind societăţile agricole şi alte forme de
asociere din agricultură, în agricultura României s-au organizat şi funcţionau la sfârşitul anului 2004
următoarele tipuri de exploataţii (Anuarul Statistic al României, 2005):
a). gospodării ţărăneşti
- număr 2598749
- suprafaţă agricolă (ha) 6576459
b). asociaţii familiale
- număr 16345
- suprafaţă agricolă (ha) 1862341
- număr de familii asociate 739039
c). societăţi agricole
- număr 4052
- suprafaţă agricolă (ha) 1812835
- număr de familii asociate 743318
5.3. Legea Cooperaţiei şi Asocierii în România.
În prezent legea care reglementează asocierea şi cooperaţia în agricultură este „LEGEA
COOPERAŢIEI AGRICOLE” adoptată de Parlamentul României ca „Legea nr. 566 din
09/12/2004”. Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 1236 din 22/12/2004 şi a
intrat în vigoare la data de 21/10/2005. De când a fost adoptată, prezenta lege a fost modificată de două
ori, însă modificările sunt neesenţiale.
LEGEA COOPERAŢIEI AGRICOLE.
Capitolul 1.
Dispoziţii generale
Art.1.- Prezenta lege stabileşte cadrul legal ai organizării şi funcţionării cooperaţiei în agricultură.
Art.2.- Cooperativa agricolă reprezintă o asociaţie autonomă de persoane fizice şi /sau juridice, după
caz, persoană în drept privat, constituită pe bază de consimţământ liber exprimat de părţi, în scopul
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 42
promovării intereselor membrilor cooperatori, în conformitate cu principiile cooperatiste, care se
organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentei legi.
Art.3.- Cooperativa agricolă este o asociaţie autonomă cu un număr nelimitat de membri, cu capital
variabil, care execută o activitate economică, tehnică şi şcolară pentru a furniza bunuri, servicii şi locuri
de muncă exclusiv sau preponderent membrilor săi .
Art.4. -1 - Cooperativele agricole pot fi de gradul 1 si 2.
-2 - Cooperativele agricole de gradul 1 sunt asociaţii de persoane fizice .
-3 - Cooperativele agricole de gradul 2 sunt persoane juridice constituite din cooperative agricole
de gradul 1, în majoritatea şi persoane fizice sau juridice, după caz, în scopul integrării pe orizontală
sau pe verticală a activităţii economice desfăşurată de acestea şi autorizată conform cu prevederile
prezentei legi .
Art.5.- Cooperativa agricolă se constituie şi funcţionează cu un număr minim de 5 persoane. Capitalul
social este format din părţi sociale de valoare egală; valoarea nominală se stabileşte prin actul
constitutiv, părţile pot fi în bani şi/sau în natură; aportul în numerar este obligatoriu la constituirea
oricărei cooperative agricole.
Art.6.- Cooperaţia agricolă cuprinde cooperative, entităţi juridice pe domenii şi ramuri de activitate,
cum ar fii:
a) cooperative agricole de servicii, care asigură în sistem operativ serviciile pentru micii producători;
b) cooperative agricole de achiziţii si vânzării, care organizează atât cumpărarea de materiale şi de
mijloace de producţie necesare producţiei agricole, cât şi vânzările produselor agricole;
c) cooperative agricole de procesare a produselor agricole, care asigură produse tipice, de marcă,cu
prezenţă permanentă;
d) cooperative agricole manufacturiere şi de mică industrie agricolă;
e) cooperative agricole de exploatare şi gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole şi a
efectivelor de animale;
f) cooperative agricole pentru finanţare, asistenţă mutuală şi asigurare agricolă;
g) cooperative agricole de tipul mai sus menţionate şi de alte tipuri care se vor constitui cu respectarea
prevederilor prezentei legi.
Art.7. Cooperativa agricolă desfăşoară activităţi comerciale, fiind producătoare de bunuri şi de servicii
în agricultură urmărind în acest scop:
a) asigurarea condiţiilor pentru obţinerea avantajelor economice de către toţii membrii cooperatori;
b) asigurarea cerinţelor membrilor cooperatori în aprovizionarea cu mijloace necesare producţiei
agricole;
c) obţinerea de bunuri agricole de origine vegetală, animală şi piscicolă, conform standardelor de
piaţă;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 43
d) crearea de condiţii pentru procesarea produselor agricole de origine vegetală, animală şi piscicolă,
obţinerea de produse alimentare finite la calitatea standardelor de piaţă şi de consum;
e) valorificarea producţiei realizate;
f) dezvoltarea economico-socială a spaţiului rural.
Art.8. Cooperativele agricole au la bază următoarele principii cooperatiste:
a) principiul asocierii voluntare şi deschise;
b) principiul controlului democratic al membrilor cooperatori în cadrul cooperativei;
c) principiul participării economice a membrilor cooperatori;
d) principiul autonomiei şi independenţei cooperativelor agricole;
e) principiul educării , instruirii şi informării membrilor cooperatori;
f) principiul cooperării dintre cooperativele agricole;
g) principiul preocupării pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor.
Art.9. În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) membru cooperator –persoană fizică care depune o cerere de înscriere şi subscrie la capitalul social
al cooperativei agricole aportul prevăzut de actul constitutiv; persoanele juridice care participă la
constituirea cooperativei agricole de gradul 2 sunt considerate membri cooperatori în cadrul acestor
cooperative;
b) membru fondator - persoană fizică sau persoană juridică care semnează actul constitutiv al
cooperativei agricole;
c) parte divizibilă–partea patrimoniului cooperativei agricole care cuprinde valoarea părţilor sociale
emise în schimbul aportului adus de membrii cooperatori la capitalul social, precum şi dividendele
cuvenite membrilor cooperatori.
d) parte indivizibilă - partea patrimoniului cooperativei agricole acumulate de aceasta în decursul
activităţii, mai puţin partea divizibilă, care nu poate face obiectul distribuirii sau dobândirii între
membrii cooperatori.
e) părţi sociale –diviziuni ale capitalului social, nominative, emise în formă materială, de valoare egală,
indivizibile, nenegociabile şi care nu sunt purtătoare de dobânzii.
CAPITOLUL II: Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cooperativei agricole.
Art.10.
1) Cooperativa agricolă se înfiinţează, se, organizează şi funcţionează pe baza actului constitutiv
încheiat sub forma unui înscris autentic, care cuprinde decizia de asociere, lista membrilor fondatorii,
cu valoarea părţilor sociale subscrise, însoţit de statut.
2) În îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor sale cooperativa agricolă poate avea sucursale, filiale,
agenţii, reprezentanţe şi alte sedii secundare .
Art.11.
1) Actul constitutiv al cooperativei agricole cuprinde în mod obligatoriu :
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 44
a) denumirea, sediul şi zona în care aceasta activează;
b) tipul şi gradul cooperativei agricole;
c) lista cu numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul, codul numeric personal,
cetăţenia persoanelor fizice membrii cooperatori, denumirea, numărul din registrul comerţului şi sediul
persoanelor juridice membrii cooperatori.
2) Statutul cooperativei agricole cuprinde în mod obligatoriu:
a) obiectul de activitate, cu enumerarea precisă şi completă a activităţilor;
b) durata de funcţionare a cooperativei agricole;
c) condiţiile în care se dobândeşte sau se retrage calitatea de membru cooperator al cooperativei
agricole, precum şi condiţiile în care acesta poate fi exclus;
d) numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, numărul minim şi limita maximă de părţi
sociale subscrise şi vărsate de fiecare membru cooperator, menţionarea aportului fiecărui membru
cooperator, în numerar şi/sau în natură valoarea aportului în natură şi modul evaluării, precum şi data la
care se va vărsa integral capitalul social subscris;
e) modalitatea de vărsare a părţilor sociale subscrise şi condiţiile de restituire a lor;
f) reguli privind alegerea, componenţa şi atribuţiile adunării generale, consiliului de
administraţie şi ale cenzorilor, atribuţiile şi obligaţiile acestora;
g) modul de dizolvare şi lichidare a cooperativei agricole;
h) modul de distribuire a profitului net sau a acoperirii pierderilor rezultate la sfârşitul
exerciţiului financiar, modul de formare a cotei minime de rezervă;
i) modul de convocare a adunărilor generale, a consiliului de administraţie şi condiţiile de
validare a hotărârilor acestora;
j) evidenţe contabile specifice sistemului cooperatist, altele decât cele prevăzute în legea
contabilităţii;
k) condiţii privind înfiinţarea de sucursale, filiale, agenţii, reprezentanţe, secţii, puncte de lucru;
l) drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori;
m) modul de înstrăinare sau de transmitere în folosinţă a terenurilor, clădirilor sau a altor bunuri
aflate în patrimoniul cooperativei agricole;
n) orice alte prevederi a căror necesitate rezultă din dispoziţiile prezentei legi şi din alte
dispoziţii legale;
Art.12.
1) Cooperativa agricolă va avea o denumire proprie la care se adaugă sintagma cooperativa agricolă.
2) Se interzice folosirea sintagmei cooperativa agricolă în denumirea societăţilor care nu au statutul de
cooperativa agricolă şi forma de organizare corespunzătoare.
Art.13.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 45
Actul constitutiv şi statutul cooperativei agricole se semnează de membrii fondatori.
Art.14.
1) Cooperativa agricolă se înregistrează la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a
cărui rază teritorială îşi are sediul;
2) Cererea de înregistrare şi autorizare va fi însoţită de actul constitutiv şi de statutul cooperativei
agricole, de dovada efectuării vărsămintelor numărului minim de părţii sociale subscrise, precum şi de
actele privind dovada proprietăţii asupra bunurilor care fac obiectul aportului în natură.
3) Cooperativa agricolă este persoană juridică de la momentul înregistrării.
Capitolul III.
Capitalul social
Art.15.
1) Capitalul social al cooperativei agricole este de minim 5.000.000. lei, pentru cooperativele agricole
de gradul 1, şi de minimum 100.000.000 lei, pentru cooperativele agricole de gradul 2, fiind compus
din părţi sociale subscrise la aderare şi vărsate potrivit actului constitutiv.
2) Numărul părţilor sociale vărsate iniţial nu poate fi mai mic decât 1/10 din numărul părţilor sociale
subscrise, iar valoarea unei părţii sociale nu poate fi mai mică de 100.000 lei.
3) Un membru cooperator dintr-o cooperativa agricolă poate deţine părţi sociale în limita şi în
condiţiile prevăzute în actul constitutiv, fără a putea depăşi 20% din capitalul social al cooperativei
agricole.
4) La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile mobile şi imobile se vor evalua pentru a se determina
valoarea părţilor sociale subscrise în natură de către membrii cooperatorii.
5) În cazul cooperativelor agricole pentru administrarea şi gestionarea terenurilor agricole, bunurile
care se aduc în folosinţă în cooperativa agricolă, precum şi terenurile de orice fel, rămân în
proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricolă având dreptul de a le folosi şi a le culege
fructele.
6) Majorarea capitalului social sau reducerea acestuia, precum şi primirea de noi membrii cooperatori
se face pe baza hotărârii adunării generale.
7) Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social sau reducerea capitalului social se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, numai dacă acestea sunt mai mari de 10%
decât capitalul social.
8) Reducerea capitalului social, dacă este mai mare de 10%, se afişează la sediul cooperativei agricole.
Reducerea poate opera numai după 30 de zile de la data afişării.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 46
9) Părţile sociale pot fi cesionate, de regulă, între membrii cooperatori, donate şi lăsate moştenire.
Cesionarea şi donarea părţilor sociale persoanelor din afara cooperativei agricole se pot face numai cu
aprobarea adunării generale şi numai dacă cumpărătorul sau dobânditorul, după caz, solicită înscrierea
în cooperativa agricolă.
10) Cooperativa agricolă nu poate restitui valoarea părţilor sociale decât în caz de deces, retragere sau
excludere a unui membru cooperator, precum şi în cazul dizolvării cooperativei agricole.
Capitolul IV : Drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori.
Art.16.
1) Semnatarii actului constitutiv al cooperativei agricole sunt membrii fondatori .
2) Calitatea de membru cooperator se dobândeşte prin semnarea actului constitutiv, pentru membrii
fondatori, sau pe baza unei cereri de aderare şi cu declararea expresă a recunoaşterii actului constitutiv,
avizată de consiliul de administraţie şi aprobată de adunarea generală pentru solicitanţii de după
înfiinţarea cooperativei agricole.
3) Poate fi membru cooperator al unei cooperative agricole orice persoană fizică sau juridică care:
a) are capacitatea deplină de exerciţiu, respectiv este legal constituită;
b) împărtăşeşte scopul comun;
c) face o cerere de aderare, cu excepţia membrilor fondatorii;
d) subscrie şi plăteşte numărul de părţi sociale prevăzute în actul constitutiv;
e) se angajează să respecte prevederile legale şi actul constitutiv al cooperativei agricole;
f) îndeplineşte orice alte condiţii ale actului constitutiv;
g) la data înscrieri în cooperativ agricolă, fiecare membru trebuie să verse cel puţin 30% din
valoarea capitalului subscris iar diferenţa se va vărsa în termen de 12 luni de la data înscrierii.
4) Nu pot fi membrii fondatori sau membrii în organele de conducere persoanele care, potrivit legii,
sunt incapabile sau au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals şi uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, furt, precum şi persoanele în
al căror cazier fiscal există înscrise fapte care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni.
5) Drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori faţă de cooperativa agricolă se stabilesc prin statut,
care trebuie să conţină obligatoriu dispoziţii referitoare la:
a) participarea membrilor cooperatori la adunările generale ale cooperativei agricole;
b) dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere sau în calitatea de cenzor al
cooperativei agricole;
c) participarea la distribuirea profitului net;
d) participarea membrilor cooperatori la activitatea cooperativei agricole;
e) dreptul la informaţie privind activităţile cooperativei agricole;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 47
f) dreptul de a se retrage din cooperativa agricolă;
g) dreptul de a beneficia de facilităţile şi serviciile de la cooperativa agricolă;
Art.17.
1) În cooperativa agricolă drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori sunt egale. Indiferent de
mărimea cotei de participare a fiecăruia la capitalului social, fiecare membru se exprimă printr-un
singur vot;
2) membrii cooperatori beneficiază de dividendele ce le revin în funcţie de mărimea cotelor de
participare la capitalul social.
Art.18.
1) Între cooperativa agricolă şi membrul cooperator pot exista următoarele categorii de relaţii:
a) patrimoniale, în funcţie de numărul părţilor sociale deţinute;
b) de muncă, în cazul în care membrul cooperator încheie cu cooperativa agricolă un contract de
muncă, în condiţiile legi;
c) comerciale, pentru livrarea de produse şi servicii efectuate de membrul cooperator pentru
cooperativa agricolă, în calitate de agent economic independent.
2) Contravaloarea activităţilor economice desfăşurate în baza relaţiilor cooperatiste se atribuie
membrului cooperator de către cooperativele agricole, venitul obţinut fiind supus impozitului pe venitul
global.
3) Membrii cooperatori nu sunt obligaţi să presteze muncă în folosul cooperativei agricole. Membrii
cooperatori din cadrul cooperativei agricole, specialiştii si alte persoane pot fi angajaţi în cooperativa
agricolă pe bază de contract de muncă, în condiţiile prevăzute de lege şi de statut.
Art .19.
Răspunderea patrimonială a unui membru cooperator se limitează la numărul de părţi sociale subscrise.
Art.20.
1) Calitatea de membru cooperator încetează prin retragere, excludere, deces sau ca urmare a dizolvării
cooperativei agricole.
2) Condiţiile privind suspendarea, retragerea sau excluderea membrilor cooperatori din cooperativa
agricole sunt stabilite prin statut.
3) Retragerea din cooperativa agricolă se face pe bază de cerere scrisă, iar restituirea drepturilor se va
face în termen de 3 luni de la aprobarea situaţiei financiare anuale.
4) Membrul cooperator poate contesta decizia de excludere în termen de 30 de zile de la comunicare.
Contestaţia se dezbate la prima adunare generală ordinară a cooperativei agricole, iar hotărârea
motivată va fi comunicată membrului cooperator în termen de 15 zile de la adoptare.
5) Împotriva hotărârii adunării generale membrul cooperator poate face o contestaţie în condiţiile legii.
6) În caz de deces, drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale moştenitorilor membrilor cooperatori se
stabilesc în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
7) Drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori persoane juridice, în cazul dizolvării cooperativei
agricole, se stabilesc prin actul constitutiv.
Art.21.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 48
In cazul încetării calităţii de membru cooperator, acesta are dreptul la restituirea valorii aporturilor
vărsate după ce au fost scăzute obligaţiile acestuia către cooperativa agricolă.
Capitolul V. Organele de conducere şi control ale cooperativei agricole.
Art.22. Organele de conducere ale cooperativei agricole sunt adunarea generală şi consiliul de
administraţie.
SECŢIUNEA 1 Adunarea generală.
Art.23.
1) Adunarea generală este alcătuită din membrii fondatori şi membrii cooperatori care au aderat la actul
constitutiv al cooperativei agricole. Adunarea generală poate avea caracter ordinar sau extraordinar.
2) Prin statut se stabilesc modalităţile de convocare a adunării generale ordinare si extraordinare,
cvorumul de lucru şi modul de funcţionare.
3) Membrii cooperatori pot fi reprezentaţi în cadrul adunării generale de către alţi membrii cooperatori
pe bază de procură. Actul constitutiv va reglementa condiţiile reprezentării.
4) Hotărârile adunării generale se iau cu votul a două treimi din numărul membrilor cooperatori
prezenţi la dezbatere.
5) Adunarea generală ordinară a cooperativei agricole se ţine cel puţin o dată pe an, în primele trei luni
care urmează exerciţiului financiar.
Art.24.
Adunarea generală ordinară are următoarele atribuţii:
a) aprobă situaţia financiară anuală, bugetul de venituri şi cheltuieli, repartizează profitul net
sau acoperirea pierderilor, precum şi descărcarea de gestiune a consiliului de administraţie;
b) aprobă structura organizatorică şi funcţiile de conducere, condiţiile de alegere, revocare şi
demitere a persoanelor cu funcţii de conducere, precum şi limitele în care acestea îşi exercită atribuţiile;
c) aprobă şi modifică statutul, înscrierea, excluderea membrilor din cooperativa agricolă,
precum şi contestaţiile celor cărora li s-a respins înscrierea sau ale celor excluşi;
d) alege reprezentanţii delegaţi la adunările generale ale uniunilor de ramură sau uniuni
centrale, stabileşte indemnizaţiile membrilor consiliului de administraţie şi cenzorilor, înlocuirea sau
sancţionarea administratorilor, modificarea şi completarea obiectului de activitate al cooperativei
agricole;
e) aprobă constituirea sau majorarea cotei minime de rezervă, precum şi modul de utilizare al
rezervei statutare;
f) alege organele de conducere şi cenzorii ;
g) numeşte, atunci când legea o cere, un verificator şi/sau un auditor intern;
h)adoptă orice alte decizii rezervate adunării generale ordinare prin statut.
Art.25.
1) Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru:
a) mutarea sediului cooperativei agricole;
b) prelungirea duratei de funcţionare a cooperativei agricole;
c) majorarea capitalului social;
d) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui;
e) fuziunea cu alte cooperative agricole sau divizarea;
f) dizolvarea şi lichidarea cooperative agricole;
g) schimbarea tipului de cooperativă agricolă;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 49
h) majorarea valorii nominale a părţilor sociale;
i) înfiinţarea sau desfiinţarea de filiale, agenţi, sucursale, reprezentanţe şi de sedii secundare;
j) ipotecarea, gajarea sau înstrăinarea imobilizării corporale a cooperativei agricole;
k) încheierea de contracte de asociere între cooperativa agricolă şi alte persoane juridice şi
fizice;
l) participarea cooperativei agricole la constituirea cu capital social la alte persoane juridice;
m) emisiunea de obligaţiuni cooperatiste;
n) înscrierea de noi membrii.
2) Pentru întrunirea şi ţinerea valabilă a adunării generale extraordinare, când statutul nu dispune altfel,
este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor.
Art.26.
1) Hotărârile adunărilor generale se consemnează într-un proces-verbal, în care se vor preciza locul,
data ţinerii adunării generale, ordinea de zi, numărul membrilor prezenţi la adunare şi rezultatul
votului.
2) Procesul-verbal se semnează de către preşedintele consiliului de administraţie al cooperativei
agricole şi de către persoana desemnată pentru întocmirea acestuia.
3) Procesul-verbal se înscrie într-un registru special, care se păstrează la sediul cooperativei agricole;
4) Orice membru are dreptul de a consulta procesul-verbal.
SECŢIUNEA 2 :Consiliul de administraţie
Art.27.
1) Administrarea cooperativelor agricole este asigurată de către consiliul de administraţie. Consiliul de
administraţie este constituit dintr-un număr impar de membrii, dar nu mai puţin de trei membrii, care se
aleg prin vot secret de adunarea generală pe o perioadă de patru ani, în condiţiile prevăzute de statut.
Primii administratori sunt aleşi de către membrii fondatori.
2) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar, se convoacă de către preşedinte şi adoptă decizii prin
prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi.
Art.28. Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii:
a) asigură respectarea statutului şi duce la îndeplinire hotărârile adunării generale;
b) Prezintă spre aprobare adunării generale programul anual privind activitatea economico
financiară şi bugetul de venituri şi cheltuieli;
c) analizează trimestrial activitatea economică şi financiară a cooperativei agricole;
d) stabileşte numărul şi structura personalului angajat al cooperativei agricole;
e) angajează şi demite membrii conducerii executive;
f) organizează acţiuni de colaborare cu alte cooperative, cu aprobarea adunării generale;
g) pune la dispoziţia cenzorilor mijloacele necesare executării atribuţiilor ce le revin;
h) prezintă adunării generale, la finele execuţiei financiare, raportul anual de activitate şi
raportul de gestiune.
Art.29.
1) Nu pot fi membrii în consiliul de administraţie membrii cooperatori aflaţi în una din situaţiile
prevăzute la art.16 alin. 4.
2) Membrii consiliului de administraţie nu pot fi salariaţi în cooperativa agricolă. Aceştia vor primii o
indemnizaţie stabilită de adunarea generală, în condiţiile legii;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 50
3) Din consiliul de administraţie nu pot face parte în acelaşi timp soţ/soţie, precum şi rudele şi afinii
membrilor până la gradul al treilea inclusiv;
4) Membrii consiliului de administraţie nu pot fi asociaţi, acţionari, administratori, directori executivi şi
cenzori în societăţile comerciale care au acelaşi obiect de activitate cu al cooperativei agricole .
Art.30.
1) Administratorii au obligaţia să depună, în termen de o lună de la alegere, o garanţie bănească, care
nu poate fi mai mică decât echivalentul a zece părţi sociale. În caz de nedepunere la termen, aceştia
decad din dreptul de a face parte din consiliul de administraţie.
2) Garanţia bănească prevăzută la alin.1 se restituie în cazul revocării sau al demisiei administratorilor,
dar numai după ce adunarea generală a aprobat situaţia financiară a ultimului exerciţiu financiar şi a
dat acestora descărcare.
Art.31.
1) Consiliul de administraţie numeşte un director executiv.
2) Directorul executiv îşi exercită atribuţiunile sub îndrumarea consiliului de administraţie şi are
calitatea de salariat al cooperativei agricole.
3) Soţul, soţia, rudele precum şi afinii administratorului nu pot deţine funcţia de director executiv în
cadrul aceleiaşi cooperative agricole .
Art.32.
1) Administratorii răspund solidar faţă de cooperativa agricolă pentru:
a) realizarea vărsămintelor efectuate de către membrii cooperatori;
b) existenţa registrelor cerute de lege şi ţinerea corectă a acestora;
c) existenţa reală a excedentului şi modul de repartizare al acestuia;
d) gospodărirea judicioasă şi eficientă a patrimoniului cooperativei agricole;
e) îndeplinirea îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun şi care nu au caracterul
unor obligaţii speciale sau personale.
2) Administratorii răspund solidar cu predecesorii lor dacă au cunoştinţe despre neregularităţile
săvârşite de aceştia şi nu informează despre această situaţie cenzorii sau adunarea generală.
Art.33.
1) Administratorul care are într-o anumită operaţiune, direct sau indirect, interese contrare cooperativei
agricole trebuie să înştiinţeze adunarea generală şi pe ceilalţi administratori şi să nu ia parte la nici o
hotărâre privitoare la acea operaţiune. Aceiaşi obligaţie o are administratorul şi în cazul în care, într-o
operaţiune, ştie că sunt interesate soţia/soţul, rudele sau afinii până la generaţia a treia inclusiv.
2) Administratorul care nu a respectat prevederile alin.1 va răspunde de daunele ce rezultă pentru
cooperativa agricolă.
Art.34.
1) Acţionarea în justiţie pentru pagube cauzate de administratorii cooperativei agricole se hotărăşte de
adunarea generală.
2) Din momentul în care adunarea generală a hotărât să pornească acţiunea judiciară, mandatul
administratorilor încetează de drept, iar adunarea generală va proceda la înlocuirea acestora.
3) Răspunderea administratorilor nu încetează odată cu aprobarea situaţiei financiare anuale şi nici
prin descărcarea de gestiune dată anual de adunarea generală.
Art.35.
1) Preşedintele consiliului de administraţie al cooperativei agricole nu este salariat. El poate fi
remunerat potrivit hotărârii adunării generale.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 51
2) Atribuţiile preşedintelui consiliului de administraţie sunt prevăzute prin statut. Consiliul de
administraţie poate să-i delege preşedintelui o parte din atribuţiile proprii.
Art.36.
1) Adunarea generală ordinară alege, o dată la 4 ani, de regulă dintre persoanele care nu au calitatea de
membru cooperator , unul până la trei cenzorii titulari şi unul până la trei cenzorii supleanţi. Nu pot fi
aleşi cenzori, iar dacă totuşi au fost aleşi, decad din mandatul lor, salariaţii cooperativei agricole,
precum şi soţ/soţiile administratorilor şi rudele până la generaţia a treia inclusiv. În caz de vacanţă,
cenzorii supleanţi ,în ordinea vârstei îi înlocuiesc pe cei titulari. Dacă nici cu supleanţi nu se poate
completa numărul, cenzorii rămaşi pot coopta unul dintre membrii cooperativei agricole, până la
aprobarea lui de către adunarea generală.
2) Expertul contabil sau contabilul autorizat care nu este membru al cooperativei agricole îşi poate
exercita activitatea în calitate de persoană fizică sau juridică.
3) În condiţiile legii, cel puţin un cenzor trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat, ales dintre
membrii Corpului experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România.
Art.37.
1) Cenzorii au următoarele atribuţii principale:
a) examinează, cel puţin la fiecare trei luni, registrele cooperativei agricole pentru a lua
cunoştinţă despre operaţiunile financiare şi certifică dacă documentele sunt întocmite conform
prevederilor legale;
b) supraveghează şi verifică gestiunea cooperativei agricole, precum şi ţinerea corectă şi cu
regularitate a registrelor, legalitatea întocmirii situaţiei financiare anuale şi a contului de profit
şi pierdere;
c) fac inopinat controlul casieriei cel puţin o dată pe an;
d) verifică, cel puţin o dată pe trimestru, cu ajutorul registrelor, situaţia părţilor sociale,
existenţa titlurilor sau valorilor depuse în păstrarea cooperativei agricole;
e) verifică îndeplinirea condiţiilor cerute pentru prezenţa membrilor cooperatori la adunarea
generală.
f) certifică situaţia financiară anuală şi întocmesc raportul propriu cu cel puţin 10 zile înainte de
ţinerea adunării generale.
g) supraveghează operaţiunile de lichidare a cooperativei agricole;
h) participă la toate adunările generale şi veghează dacă dispoziţiile legale ale actului
constitutiv şi ale statutului sunt respectate de către administratori;
i) participă la şedinţele administratorilor;
j) verifică şi constată depunerea garanţiei de către administratori.
2) Cenzorii deliberează, iar constatările vor fi consemnate într-un registru special.
3) Controlul poate fi făcut de fiecare cenzor în parte.
4) Cenzorii răspund solidar faţă de cooperativa agricolă de modul în care îşi îndeplinesc mandatul.
5) Cenzorii sunt obligaţii, la cel mult o lună de la alegerea lor, să depună o garanţie la nivelul a
jumătate din cea stabilită pentru administratori.
Cenzorii pot fi remuneraţi cu o indemnizaţie fixă stabilită de adunarea generală.
6) Mandatul revocare încetează prin demisie, revocare sau deces.
7) Revocarea cenzorilor se face de adunarea generală, conform prevederilor statutare.
Capitolul VI: Registrele cooperativei agricole.
Art.38.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 52
1) Pe lângă evidenţele prevăzute de lege, cooperativa agricolă trebuie să ţină:
a) registrul de inventar;
b) registrul membrilor cooperatori şi a părţilor sociale ale fiecăruia;
c) registrul şedinţelor adunării generale;
d) registrul şedinţelor consiliului de administraţie;
e) registrul constatator făcut de cenzori în exercitarea mandatului lor;
f) registrul de aporturi în natură la capitalul social al cooperativei.
2) Registrele prevăzute la alin.1 trebuie numerotate, sigilate şi vizate anual de către un notar.
3) Registrele membrilor cooperatori se pot ţine pe suport hârtie sau în sistem computerizat.
Art.39. Consiliul de administraţie trebuie să prezinte cenzorilor, cel puţin o lună înainte de ziua stabilită
pentru şedinţa adunării generale, situaţia financiară anuală a exerciţiului financiar precedent, cu contul
de profit şi pierdere, însoţit de raportul lor şi de documentele justificative aferente.
Art.40.
1) Situaţia financiară şi contul de profit şi pierdere se întocmesc în condiţiile prevăzute de lege.
2) Situaţia financiară şi contul de profit şi pierdere împreună cu raportul administratorilor, se vor
depune la sediul cooperativei agricole cu cel puţin 15 zile înainte de întrunirea adunării generale, pentru
a fi examinate de membrii cooperatori şi de cenzori.
Art.41.
1) Consiliul de administraţie este obligat să depună o copie după situaţia financiară anuală, însoţită de
contul de profit şi pierdere, la administraţia financiară, anexând raportul lui, raportul cenzorilor şi
procesul-verbal.
2) Termenul de depunere a documentelor prevăzute la alin.1 este de 15 zile de la data ţinerii adunării
generale.
Capitolul VII : Controlul financiar de gestiune.
Art.42. Cooperativele agricole pot organiza, potrivit legii, controlul financiar de gestiune.
Art.43. Consiliul de administraţie al cooperativei agricole emite acte de dispoziţie de ordine interioară
privind modul de organizare şi executare a controlului financiar propriu şi detaliază obiectivele
acestora, în funcţie de specificul activităţii de structura organizatorică proprie.
Capitolul VIII : Mijloacele financiare ale cooperativelor agricole .
Art.44. Mijloacele financiare ale cooperativelor agricole sunt :
a) aportul de capital;
b) profitul rezultat din activitatea desfăşurată de cooperativa agricolă;
c) surse atrase din sistemul financiar-bancar, ale creditului agricol şi alte asemenea;
d) taxele de înscriere plătite de membrii cooperatori, donaţii, sponsorizări, subvenţii, fonduri
nerambursabile şi alte mijloace financiare .
Art.45. Din beneficiul cooperativei agricole se preia în fiecare an cel puţin 5% pentru constituirea cotei
minime de rezervă, care va reprezenta 20% din capitalul social.
Art.46. Constituirea şi utilizarea mijloacelor financiare ale cooperativei agricole se fac potrivit
prevederilor legale , cu aprobarea adunării generale.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 53
CAPITOLUL IX: Regimul juridic al patrimoniului cooperativelor agricole.
Art.47.
1) Proprietatea cooperativelor agricole se compune dintr-o parte divizibilă şi una indivizibilă.
2) Partea indivizibilă poate fi împărţită între membrii cooperatori în caz de dizolvare şi lichidare sau,
după caz, poate fi returnară în formă valorică membrilor cooperatori retraşi din cooperativa agricolă,
proporţional cu valoarea părţilor sociale subscrise şi vărsate.
CAPITOLUL X: Fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea cooperativelor agricole.
Art.48.
1) Cooperativa agricolă poate fi supusă fuziunii, divizării, dizolvării sau lichidării judiciare ca urmare a
hotărârii adunării generale. Hotărârea trebuie luată cu votul a cel puţin două treimi din numărul
membrilor cooperatori.
2) Prin act constitutiv se pot stabilii condiţiile de dizolvare a cooperativei agricole.
3) Hotărârea adunării generale privind dizolvarea cooperativei agricole se înregistrează la oficiul
registrului comerţului.
4) În cazul în care, conform actului constitutiv, durata funcţionării cooperativei agricole este limitată,
dizolvarea are loc la data fixată, dacă membrii cooperativei agricole nu hotărăsc prelungirea duratei de
funcţionare.
5) Fuziunea cooperativelor agricole se face prin:
a) absorbţia de către o cooperativă agricolă a altei cooperative agricolă, care îşi încetează
existenţa;
b) contopirea a două sau mai multe cooperative agricole care îşi încetează existenţa;
6) Divizarea cooperativei agricole poate fi totală sau parţială şi poate avea loc prin:
a) împărţirea, cooperativei agricole care îşi încetează existenţa între două sau mai multe
cooperative agricole existente sau care iau astfel fiinţă;
b) desprinderea şi transmiterea unei părţi din patrimoniul unei cooperative agricole către una
sau mai multe cooperative agricole existente sau care iau astfel fiinţă.
Art.49.
Fuziunea sau dizolvarea are ca efect dizolvarea fără lichidare a cooperativei agricole care îşi încetează
existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului său către cooperativa agricolă sau cooperativele
agricole beneficiare, în starea în care aceasta se găseşte la data fuziunii sau divizării.
Art.50.
1) Administratorii cooperativelor agricole care fuzionează ori sunt supuse dizolvării trebuie să
întocmească proiectul de fuziune sau de dizolvare, după caz, care va cuprinde:
a) denumirea şi sediul cooperativelor agricole care participă la operaţiune;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale dizolvării;
c) stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului care se transmit cooperativelor agricole
beneficiare;
d) raportul de schimb al părţilor sociale;
e) modalităţii de predare a părţilor sociale;
f) cuantumul primei de fuziune sau de dizolvare;
g) data situaţiei financiare de fuziune sau a situaţiei financiare de divizare, dată care va fi
aceiaşi pentru toate cooperativele agricole participante;
h) orice alte date care prezintă interes pentru operaţiune.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 54
2) Proiectul de fuziune sau de dizolvare trebuie supus aprobării adunărilor generale ale cooperativelor
agricole care participă la aceasta în termen de 60 de zile de la data finalizării proiectului.
3) La convocarea adunării generale care urmează să aprobe fuziunea sau divizarea, trebuie să se pună
la dispoziţia membrilor cooperatori, la sediul social al cooperativelor agricole următoarele documente:
a) proiectul de fuziune sau divizare;
b) rapoartele redactate de administratorii fiecărei cooperative agricole în cauză cu privire la
convenţia şi efectele fuziunii sau dizolvării proiectate;
c) situaţia financiară de fuziune sau situaţia financiară de divizare;
d) raportul cenzorilor.
Art.51. Actele constitutive ale cooperativelor agricole nou înfiinţate prin fuziune sau divizare se
aprobă de adunările generale ale cooperativelor agricole care iau fiinţă.
Art.53.
1) În cazul fuziunii prin absorbţie, cooperativa agricolă absorbită dobândeşte drepturile şi este ţinută de
obligaţiile actul constitutiv cooperativei pe care o absoarbe, iar în cazul fuziunii prin contopire,
drepturile şi obligaţiile cooperativelor agricole care îşi încetează existenţa trec asupra noii cooperative
agricole astfel înfiinţate.
2) Cooperativele agricole care dobândesc bunuri prin divizării răspund faţă de creditori pentru
obligaţiile cooperativei agricole care şi-a încheiat existenţa prin divizare sau fuziune, proporţional cu
valoarea bunurilor dobândite, în afară de cazul în care prin actul de divizare sau de fuziune nu sunt
stabilite alte condiţii.
Art.53. Dizolvarea cooperativei agricole poate avea loc şi în următoarele situaţii :
a) imposibilitatea realizării obiectului de activitate;
b) diminuarea capitalului social sub jumătate din valoarea capitalului social minim prevăzut
pentru constituirea cooperativei agricole;
c) reducerea numărului de membrii cooperatori sub numărul minim de membrii cooperatori
prevăzut de lege;
d) nu s-au ţinut adunările generale timp de doi ani consecutivi;
e) falimentul cooperativei agricole;
f) imposibilitatea alegerii organelor de conducere în conformitate cu actul constitutiv;
g) alte situaţii prevăzute de lege sau prin actul constitutiv al cooperativei agricole;
Art.54. Cooperativele agricole constituite pe o durară determinată pot decide continuarea activităţii prin
hotărâre a adunării generale, cu votul a două treimi din numărul total al membrilor cooperatori. Actul
constitutiv poate fixa şi alte condiţii în afară de această majoritate.
Art.55.
1) Înainte de a se hotărî dizolvarea, cooperativa agricolă este supusă verificării de către compartimentul
financiar contabil de gestiune, al cărui raport este prezentat în adunarea generală.
2) Hotărârea adunării generale de continuare a activităţii cooperativei agricole trebuie anunţată
membrilor cooperatori şi va fi înregistrată în termen de 3 zile la oficiul registrului comerţului şi la
direcţia generală a finanţelor publice.
Art.56.
1) În cazul dizolvării şi lichidării cooperativei agricole, adunarea generală sau, după caz, instanţa
judecătorească competentă va desemna lichidatorii.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 55
2) Actul de numire a lichidatorilor trebuie depus la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscris şi
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Art.57.
1) Lichidatorii îşi desfăşoară activitatea conform prevederilor legii nr.64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.
2) În cazul lichidării, după achitarea datoriilor şi restituirea părţilor sociale, cu aprobarea adunării
generale, activul rămas în urma efectuării operaţiunilor de lichidare se repartizează de către cooperativa
agricolă membrilor săi, proporţional cu valoarea părţilor sociale subscrise .
Capitolul XI: Uniunile de ramură ale cooperativelor agricole.
SECŢIUNEA 1: Organizarea şi funcţionarea uniunilor de ramură ale cooperativelor agricole.
Art.58.
1) Uniunile de ramură se înfiinţează prin asocierea voluntară a cooperativelor agricole care îşi
desfăşoară activitatea în acelaşi domeniu.
2) O dată cu înfiinţarea unei ramurii, fiecare cooperativa agricolă îşi poate preciza opţiunea prin
aderarea ei la uniunea de ramură a cooperativelor agricole.
Art.59. Înfiinţarea uniunilor de ramură ale cooperativelor agricole se poate face pe baza statutului prin
asocierea a cel puţin 5 cooperative agricole de profil .
Art.60.
1) Uniunile de ramură ale cooperativelor agricole funcţionează ca organisme reprezentative fără scop
patrimonial, nonprofit, cu personalitate juridică şi se înregistrează în registrul de asociaţii şi fundaţii.
Scopul lor este de a asigura, prin cooperare, serviciile necesare care să contribuie la dezvoltarea şi
modernizarea mijloacelor şi metodelor de creştere a eficienţei economice şi de specializare şi
concentrare a activităţii cooperativelor agricole.
2) Uniunile de ramură ale cooperativelor agricole au următoarele atribuţii:
a) sprijină cooperativele agricole cooperatoare în domeniile economice, tehnice,
financiare,bancare şi alte asemenea, pe principiul mutualităţii;
b) reprezintă, pe baza mandatului conferit, interesele cooperativelor agricole cooperatoare în
faţa instituţiilor publice şi a instanţelor judecătoreşti, interne sau internaţionale;
c) promovează cooperarea între cooperativele agricole şi agenţii economici din ţară şi din
străinătate.
3) Uniunile de ramură acţionează pentru dezvoltarea şi ameliorarea producţiei agricole, precum şi
pentru promovarea iniţiativelor cu caracter social şi cultural, în interesul cooperativelor agricole
membre prin următoarele:
a) asigură asistenţă tehnică, juridică şi de interese în favoarea cooperativelor agricole membre;
b) coordonează efectuarea de studii şi cercetări în agricultură, înfiinţarea de câmpuri
experimentale şi activitatea de difuzare a experienţei avansate în domeniu.
4) Prin actul constitutiv al uniunii de ramură se stabilesc:
a) scopul şi mijloacele de realizare a acestora;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 56
b) delimitarea teritorială a zonei de activitate;
c) contribuţia membrilor cooperatori la formarea capitalului uniunii de ramură şi criteriile de
participare la adunările generale;
d) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
e) modul de încetare a activităţii uniunilor de ramură.
Art.61.
1) Cooperativele agricole asociate în uniunile de ramură, pot constitui federaţii, după cum urmează:
a) federaţii de marketing, care asigură valorificarea produselor agricole;
b) federaţii de asigurare mutuală a membrilor cooperatori.
2) Federaţiile au scop nepatrimonial, se constituie la nivel regional şi pot înfiinţa numai sedii
secundare.
Art.62. Veniturile uniunilor de ramură ale cooperativelor agricole sunt formate din contribuţiile
cooperativelor agricole cooperatoare, donaţii, subvenţii şi sponsorizării. Nivelul contribuţiilor
cooperativelor agricole cooperatoare şi criteriile de plată se stabilesc prin act constitutiv.
Art.63. Fuzionarea, dizolvarea şi lichidarea se fac cu respectarea prezentei legi, a actului constitutiv şi a
altor prevederi legale în domeniu.
SECŢIUNEA 2 : Organele de conducere ale uniunilor de ramură ale cooperativelor agricole .
Art.64. Organele de conducere ale uniunilor de ramură ale cooperativelor agricole sunt adunarea
generală şi consiliul de conducere.
Art.65.
1) Adunarea generală este organul de conducere şi este formată din toţii membrii cooperatori.
2) Prin statut se stabilesc atribuţiile, modul de funcţionare a adunării generale şi modul de desemnare a
delegaţilor persoanelor juridice cooperatoare, norma de reprezentare şi principiul conform căruia
fiecare membru are dreptul la un vot.
Art.66. Consiliul de conducere al uniunii de ramură este alcătuit din 5-11 membri aleşi de adunarea
generală pe o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea reinvestirii încă patru ani, în condiţiile prevăzute de
statut.
Art.67. Modul de organizare şi funcţionare a consiliului de conducere se stabileşte prin statut.
Art.68. Hotărârile consiliului de conducere sunt duse la îndeplinire de un director executiv ajutat de
persoane salariate.
Art.69. Comisia de cenzorii şi alte organe se aleg după procedura prevăzută la cooperativele agricole,
iar atribuţiile acestora se stabilesc în actul constitutiv.
Capitolul XII: Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 57
Art.70. Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole, este o organizaţie profesională, coordonatoare,
nonprofit, cu personalitate juridică şi apolitică.
Art.71. Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole se constituie prin asocierea voluntară a uniunilor
de ramură, reprezintă şi apără drepturile şi interesele acestora în faţă puterii legislative, executive,
judecătoreşti şi în faţa organizaţiilor şi agenţilor economici din ţară şi din străinătate.
Art.72. Modul de constituire, drepturile şi obligaţiile membrilor, alegerea organelor de conducere şi
competenţele acestora, formarea patrimoniului social iniţial, fondurile necesare cheltuielilor proprii,
precum şi dispoziţiile privind funcţionarea, dizolvarea şi lichidarea Uniunii Centrale a Cooperativelor
Agricole se stabilesc prin statut.
Art.73. La solicitarea membrilor săi, Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole, pune la dispoziţia
acestora studii, proiecte, lucrării de specialitate, cercetări pe domenii şi asigură asistenţă tehnică şi
juridică la încheierea contractelor economice.
Art.74. Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole poate înfiinţa centre proprii de formare
managerială de pregătire profesională, de instruire şi marketing.
Art.75.
1) Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole participă la elaborarea proiectelor de acte normative ce
se referă la facilităţii economice acordate membrilor săi, la cuantumul taxelor şi impozitelor aplicate
acestora, colaborează cu organele de specialitate din domeniul protecţiei sociale a agricultorilor,
precum şi cu organele bancare la contractarea de credite şi finanţarea unor programe de investiţii.
2) Uniunea Centrală a Cooperativelor Agricole poate avea organ de presă propriu, poate înfiinţa şi edita
reviste de specialitate, buletine informative şi alte tipărituri.
Capitolul XIII : Sprijinul statului pentru cooperativele agricole
Art.76. Statul sprijină activitatea cooperativelor agricole, având în vedere următoarele măsuri:
a) scutirea de la plata impozitului agricol a cooperativelor agricole pentru primii 5 ani de la
constituire;
b) reducerea impozitului pe profit cu 20% în primii 5 ani de activitate;
c) accesul la subvenţii şi la fondurile publice, precum şi la fonduri externe, prevăzute în
programul de susţinere a agriculturii României;
d) scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile de tractoare, maşini şi utilaje agricole,
echipamente de irigat şi alte asemenea echipamente utilizate de cooperativele agricole.
MODIFICĂRI LA LEGEA COOPERAŢIEI AGRICOLE.
I) LEGEA nr.134 din 12 mai 2006
Articol unic. 1) Alineatul (3) al articolului 4 din Legea cooperaţiei agricole va avea următorul cuprins:
„Cooperativele agricole de gradul 2 sunt persoane juridice constituite din persoane fizice şi/sau
persoane juridice, după caz, în scopul integrării pe orizontală şi pe verticală a activităţii economice
desfăşurate de acestea şi autorizate în conformitate cu prevederile prezentei legi”.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 58
II) Legea nr. 32 din 16 ianuarie 2007
a) Articolul 3 va avea următorul cuprins:
„Cooperativa agricolă este o asociaţie autonomă cu un număr nelimitat de membrii, cu capital variabil,
care exercită o activitate economică, tehnică şi socială în interesul privat al membrilor săi”.
b) La articolul 8, litera b) va avea următorul cuprins:
”b) principiul egalităţii membrilor în luarea deciziilor de conducere administrativă a activităţii
cooperativei:”
c) La articolul 11 alineatul (1), literele a) şi c) vor avea următorul cuprins:
”a) denumirea şi sediul;”
”c) lista cu numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul, codul numeric personal,
cetăţenia persoanelor fizice membrii fondatori, denumirea, numărul din registrul comerţului şi sediul
persoanelor juridice membrii cooperatori.”
d) Alineatul (1) al articolului 12 va avea următorul cuprins:
”Art.12.alin.1. Cooperativa agricolă va avea o denumire proprie, care să includă sintagma cooperativa
agricolă.”
e) Alineatele (4), (5) ş (9) ale articolului 9 vor avea următorul cuprins:
”4) La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile mobile şi imobile care se constituie ca aport la
capitalul social se vor evalua pentru a se determina valoarea părţilor sociale subscrise în natură de către
membrii cooperatori.”
”5) În cazul cooperativelor agricole pentru administrarea şi gestionarea terenurilor agricole, bunurile
care se aduc în folosinţă în cooperativa agricolă, precum şi terenurile de orice fel rămân în proprietatea
membrilor cooperatori, membrii cooperatori având dreptul de uzfruct.”
”9) Părţile sociale pot fi cesionate între membrii cooperatori, donate şi lăsate moştenire. Cesionarea şi
donarea părţilor sociale persoanelor din afara cooperativelor agricole se pot face numai cu aprobarea
adunării generale şi numai dacă cumpărătorul sau donatorul, după caz, solicită înscrierea în cooperativa
agricolă.”
f) Alineatul (2) al articolului 18 va avea următorul cuprins:
”(2) Contravaloarea activităţilor economice desfăşurate pe baza relaţiilor cooperatiste se atribuie
membrului cooperator de către cooperativele agricole , venitul obţinut fiind supus impozitului pe
venit.”
g) Alineatul (4) al articolului 20 va avea următorul cuprins:
”4) Excluderea unui membru cooperator se propune de consiliul de administraţie şi se aprobă de
adunarea generală.”
h) La articolul 76, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 59
”e) Recunoaşterea şi asimilarea cooperativelor agricole de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale ca grupuri de producători, pentru a beneficia de toate drepturile prevăzute de
legislaţia în vigoare.”
CAPITOLUL VI
CONTRIBUŢII PROPRII PRIVIND REALIZAREA ASOCIERII
ÎNTRE O FERMĂ DE REPRODUCŢIE RASE GRELE ŞI
CRESCĂTORII PARTICULARI
6.1. Dimensionarea unităţilor de producţie componente
6.1.1. Dimensionarea abatorului de păsări
Industrializarea este un proces foarte complex, care trebuie tratat cu maximum de seriozitate,
întrucât greşeli produse la acest nivel pot compromite, pot anula, întregul câştig realizat în ferma de
creştere, în urma obţinerii unor performanţe tehnice superioare.
Pentru a fi eficient, un abator de păsări trebuie să lucreze în flux continuu cinci sau şase zile pe
saptămănă, într-un schimb de opt ore. Această condiţie poate fi îndeplinită numai dacă abatorul
fiinţează într-un lanţ de integratori alături de staţia de incubaţie, care furnizează loturi suficiente
numeric de pui de o zi sănătoşi şi viguroşi.
Astăzi în România funcţionează atât abatoare de capacitate mare (6000 cap/oră) cât şi
abatoare de capacitate mică, multe dintre ele retehnologizate, dar a caror capacitate nu depăşeşte 1000
cap/oră.
Pornind de la două realităţi obiective, şi anume:
- cheltuielile fixe într-un abator reprezintă aproximativ 80 % din totalul cheltuielilor;
-abatoarele de păsări din Eurora au capacităţi de peste 12.000 tone carne pe an, este mai mult
decât necesar ca orice viitoare investiţie într-un abator de păsări să pornească de la un calcul de
eficienţă a activităţii acestuia.
Parametrii tehnici utilizaţi în cazul dimensionării capacităţii unui abator :
- randamentul la sacrificare (η) - 80 %;
- greutatea medie în viu (Gr x ) - 2160 grame;
- capacitatea liniei pe oră - 3000 cap /oră;
- numărul de zile lucrătoare pe an - 238 zile (Tfa);
- numărul de ore de funcţionare pe zi -7 ore (Tfz);
Parametri tehnici luaţi în calcul sunt estimaţi pe baza datelor medii realizate în avicultura
României (la nivelul Uniunii Crescătorilor de Păsări din România) în semestrul I, 2006.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 60
6.1.2. Dimensionarea loturilor de reproducţie
În dimensionarea loturilor de reproducţie punctul de plecare îl reprezintă faptul că acestea
trebuie să asigure necesarul de pui de o zi de carne pentru fermele de creştere, ferme ce asigură materia
primă a abatorului.
Parametri tehnici utilizaţi şi valorile acestora:
- durata ciclului de creştere a tineretului de reproducţie -24 săptămâni (20 săptămâni-
perioada de creştere, 4 – săptămâni –perioada de vid sanitar);
- durata ciclului de producţie a adultelor-48 săptămâni (44 săptămâni - perioada de exploatare, 4
- săptămâni perioada de vid sanitar);
- densitatea utilizată (d):
-6,6 capete/m² la tineret;
-5,0 capete/m² la adulte;
- mortalitate (m%):
- 7% la tineret;
-5,31% la adulte;
- producţia de ouă (Po):
- 166 ouă/femelă mediu furajată/ ciclu de producţie;
- 228 ouă/femelă mediu furajată/an;
- consumul specific: 270,00 grame/ou;
- raport de sexe:
-1,5 cocoşi: 10 femele la tineret;
-1 cocoş: 10 femele la adulte;
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 61
- indicele de utilizare a femelelor (I.U.): 72,8% (perioada de utilizare a femelelor este dată de
perioada în care se recoltează de la aceastea ouă bune pentru incubaţie, respectiv de la vârsta de 26
săptămâni, până la 64 săptămâni, adică 266 zile, ceea ce reprezintă un indice de utilizare de 72,8%);
- suprafaţa totală a unei hale =1200 m²;
- suprafaţa utilă a unei hale =1065 m².
Tabelul nr. 13
Optimizarea mătcii necesare pentru producerea a 10.000 tone carne în viu
În tabelul 13 sunt prezentaţi sintetic indicatorii tehnici necesari optimizării mătcii pentru
fermele de pui de carne cu o capacitate de producţie de 10.000 tone de carne în viu pe an. Se observă că
pentru producerea unui număr de 6.476.305 bucăţi ouă este necesar un efectiv iniţial de puicuţe de
45.545 capete, respectiv un efectiv introdus de femele de 40.080 capete.
6.1.3. Dimensionarea incubaţiei La dimensionarea staţiei de incubaţie punctul de pornire îl reprezintă mărimea fermelor de pui
de carne (nr. de hale, suprafaţa halelor, număr de populări pe săptămână). Staţia de incubaţie trebuie să
Specificare
Capacitatea fermei de pui de carne
(tone/an) 10.000
Necesar total de ouă (Nto) 6.476.305
Ef. mediu de păsări ouătoare (Epo) 28.404
Efectivul iniţial de găini (Eif) 29.178
Ef. introdus de femele (Eif) 40.080
Ef. total de păsări adulte (Etpa) 44.088
Supr. utilă de exploatat.nec.(Suta) 8.818
Nr. de hale necesare adulte (Nha) 8
Nr. de hale necesare tineret (Nht) 4
Supraf. utilă de creştere (Suut) 4.409
Efectivul total tineret (Etpt) 52.376
Efectivul iniţial de puicuţe (Eip) 45.545
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 62
fie capabilă să aprovizioneze, cu un număr suficient de pui de o zi, fermele de creştere a puiului pentru
carne, număr care trebuie să fie corelat cu:
-suprafaţa utilă a halei de creştere;
-numărul de hale ce trebuie populate într-o săptămână.
Tabelul nr. 14
Optimizarea incubaţiei pentru ferme de pui de carne (capete)
În tabelul 14 se observă datele referitoare la optimizarea mărimii incubaţiei pentru realizarea a
10.000 de tone de carne de pasăre în viu pe an. Pentru ca abatorul să poată sacrifica 90.000 capete pe
săptămână, la un număr de 18.000 capete pe hală, este nevoie ca săptămânal să fie populate cinci (5),
hale de pui de carne, adică 94.000 de capete pui de o zi.
6.1.4 Dimensionarea fermei de pui de carne
Dimensionarea fermei de pui de carne porneşte de la următorii parametri tehnici:
- greutatea vie medie (Gm) -2160,0 grame;
- sporul mediu zilnic (smz) -50,47 grame;
- consumul specific (c.s.) -1,87kg n.c./kg spor;
Specificare Capacitatea fermei de pui
de carne ( tone/an)
10.000
Necesar ouă incubabile (Nuo) 6.000.296
Necesar total de ouă (Ntu) 6.476.305
Nr. total de ouă pe zi (Ntoz) 17.743
Nr. ouă incubabile pe zi (Nuoz) 16.439
Nr. de incubatoare necesare (Ninc) 2/săpt
Nr. pui rezultaţi pe săptămână 94.000
Nr. de hale populate pe saptămână 5/săpt
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 63
- mortalitatea (m) -4,29 %;
- ciclul de producţie (CP) :63 zile (42 zile-perioada de creştere şi 21 zile – perioada de vid
sanitar);
- densitatea la livrare (d) - 18 capete/m²;
- densitatea la vârsta de o zi - 18,8 capete pe m²;
- indicele de eficienţă (BPI ) - 257,97 puncte (este mai mare
decât pragul critic de 170 puncte):
BPI =( Gm/c.s.x.Vs) *100,
În care : Gm = greutatea medie la livrare, (kg);
c.s = consumul specific (kg);
Vs = vârsta de sacrificare (zile).
- suprafaţa totală a halei (Sth): 1.050 m²;
- suprafaţa utilă a halei (Suh): 1.000 m²;
Modalitatea de calcul pentru stabilirea mărimii unei ferme de pui
de carne cu capacitatea de 10.000 tone pe an.
Tabelul nr. 15
Dimensionarea fermei de pui de carne
Specificare
Specification
Capacitatea fermei de pui de
carne ( tone/an) 10.000
10.000
Efectivul teoretic de pui de carne (Etc) 4.630.487
Efectivul de pui de carne de o zi (Epc) 4.838.039
Numărul de serii (n.s.)
5,77
Efectivul de pui de carne de o zi pe serie
(Epcs)
835.585
Efectivul teoretic de pui de carne pe serie
(Etcs)
799.738
Suprafaţa utilă de creştere necesară (Sut) 44.430
Numărul de hale necesare
(Nht)
44
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 64
6.2. Costuri şi structura costurilor estimate
6.2.1. Costul şi structura costului cărnii de broiler de găină abatorizată
şi procesată
Tabelul nr. 16
Structura costului cărnii de broiler de găină abatorizată şi procesată Nr.Crt.
No.crt.
Parametru
Parameter
U.M.
M.U.
Valoare (ron)
Value(ron)
1 Preţ de achiziţie Lei/Kg viu 2,556
2 Suport intern Lei/Kg viu *
3 Nivel de preţ la intrarea în
costuri (exclusiv prima )
Lei/Kg viu 2,556
4 Cheltueli transport,
aprovizionare
Lei/Kg viu 0,020
5 Preţ de aprovizionare(3+4) Lei/Kg viu 2,576
6 Recuperări (organe şi
subproduse )
Lei/Kg viu 0,090
7 Revine pentru carne Kg carcasă/
Kg viu
2,666
8 Randament la tăiere Lei/Kg 0,80
9 Cost materie primă Lei/Kg 3,332
10 Cheltueli de tăiere în abator Lei/Kg 0,750
11 Amortisment Lei/Kg 0,184
12 Total costuri Lei/Kg 4,266
13 Profit (15%) Lei/Kg 0,639
14 Preţ cu ridicata Lei/Kg 4,905
Este de subliniat faptul că în acest moment Statul Român oferă producătorilor, pentru fiecare
pui broiler (cu greutatea minimă de 1950 grame) sacrificată într-un abator, un ajutor bănesc (suport
intern) în valoare de 1,60 ron, ajutor care este negociat la nivelul responsabililor de resort şi se va
acorda până în anul 2009 inclusiv. Întrucât investiţia trebuie să rămână viabilă şi după 2009, nu va fi
luat în calculul indicatorilor economici acest suport intern, pornind şi de la premisa că dacă investiţia ar
demara imediat abia în a doua parte a anului 2008 ar putea beneficia de acesta.
În Uniunea Europeană acest tip de intervenţii directe nu se găsesc, dar este ajutat sectorul de
producţie agricol, printr-o serie de alte metode (imputuri scăzute la nivelul unităţilor de producţie,
prime pentru export).
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 65
6.2.2. Costul estimat şi structura costului ouălor pentru incubat.
Tabelul nr. 17
Costul ouălor pentru incubat.
Tabelul 17 ilustrează componenţa costului ouălor pentru incubat. Astfel, se evidenţiază
ponderea foarte mare a furajului (42,79%) şi a materialului biologic (35,54%) din costul total al ouălor
pentru incubat. Realizarea de consumuri specifice scăzute, evitarea pierderilor de furaj de orice fel,
asigurarea unui microclimat optim atât în anotimpul călduros cât şi în perioadele caniculare trebuie să
reprezinte o prioritate pentru orice manager sau fermier.
Nr. Crt
No.crt
Parametru
Parameter
Valoare
Value
Structură (% din
total)
Structure
(% out of total) ron/ou
ron/egg
A Cheltuieli directe 0,478 96,00
I Cheltuieli materiale 0,444 89,03
1 Material biologic 0,177 35,54
2 Furaje 0,224 42,79
3 Medicamente 0,010 2,10
4 Energie, combustibil, apă 0,015 3,09
5 Amortisment 0,012 2,40
6 Aprovizionare, transport 0,003 0,60
7 Alte cheltuieli materiale 0,002 0,03
II Cheltuieli cu forţa de muncă 0,034 6,97
8 Salarii şi sporuri 0,022 4,50
9 C.A.S. 0,011 2,25
10 Ajutor de şomaj 0,001 0,22
B Cheltuieli indirecte 0,020 4,00
11 Cheltuieli generale şi comune 0,012 2,20
12 Impozite şi taxe 0,008 1,15
C Total cheltuieli de producţie/ou 0,497 100
D Total cheltuieli de producţie/ou de
incubat
0,5409
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 66
6.2.3. Costul estimat şi structura costului puiului de o zi
Preţul puiului de o zi pentru carne este direct influenţat de preţul oului de incubat (vezi tabelul
nr. 39), care reprezintă 72.80% din costul puiului de o zi .
Tabelul nr. 18
Costului puiului de o zi
Costul de producere al puiului de carne este determinat de costul ouălor de incubaţie, procentul
de ecloziune, procentul de pui neviabili, costul incubaţiei, costul livrării. Ouăle de incubat de calitate
nu numai că asigură un procent de ecloziune ridicat dar şi o calitate ridicată a puilor de o zi, fapt care se
reflectă în evoluţia ulterioară a efectivului.
6.3. Investiţia necesară estimatǎ. Valoare şi componente.
Asocierea este realizată între integrator, care are în proprietate ferma de reproducţie, incubaţia
şi abatorul, pe de o parte şi micii crescatori particulari, care au în proprietate halele de pui de carne,
pe de altă parte.
6.3.1. Abatorul
Proiectarea şi construcţia unui abator de o asemenea capacitate (10.000 tone/an, carne în viu),
este dificilă şi ascunde complicaţii nebănuite. O problemă majoră este reprezentată de anihilarea
deşeurilor rezultate în urma procesului de producţie precum şi de necesitatea epurării apelor uzate.
Autorizaţia de mediu (obţinută în urma unui amănunţit control efectuat de către experţii gărzii
de mediu) fiind una din condţiile indispensabile pentru funcţionarea legală a unui abator.
Nr.
crt.
No.
crt.
Parametrii
Parameters
Cost per pui vandabil eclozionat
Cost per hatched sold chicken
% din total
% out of total
Costuri
(Ron)
Costs
1 Aprovizionarea cu ouă 0,45 0,3343
2 Ouă de incubaţie 72,08 0,5355
3 Cheltuieli cu incubaţia 16,40 0,1218
4 Cheltuieli de livrare 1,80 0,0133
5 Amortisment 6,05 0,0449
6 Subtotal 97,50 0,7244
7 Cheltuieli generale 2,50 0,0186
8 Total 100 0,7430
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 67
Există pe piaţa furnizorilor de echipamente de abatorizare, firme specializate care pot livra şi
proiectul construcţiei necesare.
Avantajul acestui mod de abordare a problematicii fiind acela că în asemenea proiecte este
respectat cu stricteţe fluxul tehnologic, spaţiile sunt corespunzător dimensionate şi corelate, se are în
vedere costul minim al construcţiei, evitându-se neplăcerile cauzate de posibile necorelării între
mărimea sălilor de lucru şi mărimea utilajelor ce urmează să funcţioneze în aceste săli (Stănescu,
1998).
Tabelul nr. 19 evidenţiază faptul că din suma totală de 6.138.000 euro, un procent de 52,13%
este folosit pentru realizarea construcţiei şi a infrastructurii, iar diferenţa de 47,87% pentru dotare şi
pentru autovehiculele folosite la transportul puilor de carne de la ferma de creştere la abator.
Dacă avem în vedere perioada „de viaţă’ a celor două componente, respectiv 25 de ani pentru
construcţii şi doar 10 ani pentru utilaje, rezultă o valoare de amortizare pe unitatea de produs mai mare
din partea utilajelor decât din partea construcţiilor şi a infrastructurii.
Tabelul nr. 19
Componentele majore şi sumele necesare construirii şi dotării unui abator de
10.000 tone carne în viu anual.
Nr.crt
Investiţia necesară
U.M
Necesar
Preţ/U.M
(E)
Valoare totală
(E)
1 Teren m2 15.000 0.2 3.000
2 Construcţia abatorului+
manopera
buc 1 3.200.000 3.200.000
3 Platforme betonate m2 - - -
4 Împrejmuire m2 - - -
5 Dotare abator+montare
echipamente
- - -
6 -utilaje abatorizare buc - - 1.900.000
7 -staţie de epurare buc 1 385.000 385.000
8 -instalaţia de frig buc 1 430.000 430.000
9 -autospecială pentru
transportul broilerilor
buc 2 110.000 220.000
10 Total necesar 6.138.000
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 68
6.3.2. Ferma de reproducţie
Ferma de reproducţie proiectată să asigure ouăle pentru incubat în vederea obţinerii a 10.000
tone carne de broiler de găină în viu pe an, este alcătuită din 12 hale, patru dintre acestea sunt necesare
creşterii tineretului părinţi (perioada 0-20 săptămâni), iar celelalte opt vor fi utilizate pentru perioada de
producţie (20-64 săptămâni).
Tabel nr. 20
Componentele majore şi sumele necesare construcţiei fermei destinată creşterii
tineretului părinţi pentru rase grele în perioada 0-20 săptămâni.
Nr crt
Investiţia necesară
U.M
Necesar hală
Preţ/buc (E)
Preţ total
1 Teren (10.000m2)
Land
m2 0,2 2000
2 Construcţia halelor
Building
100.100
3 - fundaţie+pardoseală m3 230 80 18.400
4 - structura de rezistenţă m2 2000 13 26.000
5 - panouri izolante m2 2000 18 36.000
6 - sistem de colectare ape
uzate
buc 1 7.500 7.500
7 - alee betonată m2 300 7 2.100
8 - împrejmuire m2 400 2,5 1.000
9 Manoperă 10% 9.100
10 Echipamente
Equipment
28.320
11 - sistem de hrănire buc 1 15.200 15.200
12 - sistem de adăpare buc 1 2.800 2.800
13 - sistem de ventilaţie buc 1 3.640 3.640
14 - sistem de iluminat buc 1 1.680 1.680
15 - sistem de încălzire buc 1 4.000 4.000
16 - sistemul de comandă şi
control
buc
1 1000 1.000
17 Montaj utilaj 1.416
18 Total halǎ / Total hall 129.836
19 Total fermǎ (cu patru hale şi teren)
Total farm (four halls and land)
521.34
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 69
Cele opt hale care vor fi folosite în perioada de producţie, vor fi cuplate patru câte
patru şi astfel se vor forma două ferme distincte, care vor avea fiecare: împrejmuire
proprie, filtru sanitar funcţional, personal, etc.
Tabel nr. 21
Componentele majore şi sumele necesare construcţiei fermei destinată exploatării
părinţilor adulţi rase grele în perioada de producţie -20-64 săptămâni.
Atât halele în care va fi crescut tineretul, cât şi halele pentru perioada de adult (producţie), vor
avea o suprafaţă totală de 1200 m2, şi o suprafaţă utilă de 1065 m
2. Halele vor fi construite din pereţi
termoizolanţi tip izopan plasaţi pe structură de rezistenţă din cadre metalice. Fundaţia va fi executată
din beton, iar pardoseala halei din beton armat sclivisit şi va prezenta pantă de scurgere.
Apele reziduale, care vor rezulta în urma spălărilor din perioada de vid sanitar, destul de reduse
cantitativ, întrucât spălarea se va realiza cu pompe cu presiune ridicată şi consum redus de apă, vor fi
captate în sistemul de fose etanşe vidanjabile, de unde vor fi transportate la staţia de epurare proprie.
Nr crt
Investiţia necesară
U.M
Necesar
hală
Preţ/buc
(E)
Preţ total
(E)
1 Teren (10.000m2) Land m
2 0,2 2.000
2 Construcţia halelor Building 91.000
3 -fundaţie+pardoseală m3 230 80 18.400
4 -structura de rezistenţă m2 2000 13 26.000
5 -panouri izolante m2 2000 18 36.000
6 -sistem de colectare ape uzate buc 1 7.500 7.500
7 -alee betonată m2 300 7 2.100
8 -împrejmuire m2 400 2,5 1.000
8 Manoperă 9.100
9 Echipamente Equipment 71.463
10 -sistem de hrănire buc 1 17.400 17.400
11 -sistem de adăpare buc 1 3.200 3.200
12 -sistem de ventilaţie buc 1 4.160 4.160
13 -sistem de iluminat buc 1 3.400 3.400
14 -sistem de încălzire buc 1 1.900 1.900
15 -sistemul de comandă şi control buc 1 1.000 1.000
16 -cuibare colective buc 1 23.000 23.000
17 Montaj utilaj 3.403
18 TOTAL HALǍ – total hall 171.563
19 TOTAL FERMǍ (cu patru hale şi teren).
Total farm(with four halls and land)
688.252
20 TOTAL DOUA FERME (cu opt hale şi teren)
Total two farms (with eight halls and land)
1.376.504
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 70
6.3.3. Staţia de incubaţie
Mărimea staţiei de incubaţie este determinată de:
- capacitatea incubatoarelor şi eclozionatoarelor;
- numărul de ouă ce pot fi incubate pe fiecare incubator şi pe săptămână;
- numărul de pui ce pot fi ecloziţionaţi de fiecare eclozionator;
- numărul de pui ce pot fi ecloziţionaţi în fiecare săptămână.
Staţia de incubaţie este împărţită în mod teoretic în două zone:
- partea curată, sau partea ouălor, care cuprinde toate spaţiile de la camera
de primire ouă şi inclusiv sala incubatoarelor;
- partea murdară, care cuprinde sala de ecloziune şi depozitul de pui.
Principala regulă ce trebuie respectată atunci când se construieşte staţia de incubaţie este aceea
că oul şi puiul nu trebuie să se întâlnească pe fluxul tehnologic, adică ouăle se primesc pe la un capăt
iar puii se livrează pe la celălalt capăt al staţiei de incubaţie.
Tabelul nr. 22
Dimensionarea camerelor din staţia de incubaţie în funcţie de numărul de pui şi numărul de
serii de ecloziune pe săptămână (două ecloziuni/săptămână)
Tabelul nr. 23
Dotarea necesară staţiei de incubaţie (număr de incubatoare şi eclozionatoare
precum şi capacitatea acestora) Nr
crt
Nr de
incub.
Nr de
ecloz.
Capacit.
incub.
Capacit.
ecloz.
Nr de ouă ce pot fi
incubate
Nr de pui ecloz. la
80% proc. ecloz.
pe incub. pe săpt. pe incub. pe săpt.
1 6 3 50.000 25.000 50.000 100.000 80.000 100.000
2 3 25.000 25.000 25.000 20.000
Camera
Room
Pentru 1000ouă
incub.-ecloz.
m²
for 1000 eggs/m²
Pentru cutii
de ouă
m²
For eggs
boxes
Pentru 1000 pui
eclozionaţi/ecloz.
m²
For 1000 chicken
alive
Camera de primire ouă 0,19 0,40 1,39
Camera de sortare ouă 0,03 0,06 0,23
Depozitul de pui 0,37 0,80 2,79
Camera de spălare a sitelor 0,07 0.16 0,55
Camera de sortare ouă 0,07 0,14 0,49
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 71
Tabelul nr. 24
Componentele majore şi sumele necesare construcţiei şi dotării staţiei de incubaţie Nr crt
No crt
Investiţia necesară
Necessary investment
U.M
M.U
Necesar
hală
Hall
necessary
Pret /
U.M.
Price
/M.U
Pret total
(E)
Total
price
1 Teren Land m2 2.000 0,2 400
2 Construcţia staţiei+finisaje buc 545.820
3 -Fundaţia m3 520 80 41.600
4 -Construcţia pereţilor m2 1050 19 19.950
5 -Acoperiş m2 1500 9 13.500
6 -Finisaje m2 1050 400 420.000
7 -alee betonată m2 100 7 700
8 -împrejmuire m2 180 2,5 450
manoperă 49.620
9 Dotarea necesară 414.750
10 -incubatoare(50.000 ouă) buc 6 28.500 171.000
11 -incubatoare(25.000 ouă) buc 3 18.000 54.000
12 -eclozionatoare buc 3 15.000 45.000
13 -instalaţie de preparare a aerului buc 1 20.000 20.000
14 -instalaţie de ambalare a puilor buc 1 8.000 8.000
15 -instalaţie de spalare a sitelor buc 1 22.000 22.000
16 - autospecială transport pui o zi buc 1 75.000 75.000
Montaj utilaj 19.750
17 Total investitie 960.570
În tabelul 24 se analizează sumele necesare pentru construcţia şi echiparea staţiei de incubaţie
care va produce puii de o zi pentru popularea fermelor de pui de carne. Se observă că suma necesară
totală este de 960.570 euro, din care un procent de 56,82% este necesară pentru construcţie iar diferenţa
de 43,18% fiind necesară pentru echipamente şi utilaje.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 72
6.3.4. Ferma de pui de carne
Tabelul nr. 25
Componentele majore şi sumele necesare construcţiei şi dotării fermei de pui de
carne propusă.
Nr
crt
Investiţia necesară/hală
Necessary investment
/hall
U.M
M.U
Necesar
Necessary
Preţ/U.M (E)
Price/M.U
Preţ total
1 Teren (5000 m2) m
2 0,2 1000
2 Construcţia halelor 86.950
3 -fundaţie+pardoseală m3 230 80 18.400
4 -structura de rezistenţă m2 2000 13 26.000
5 -panouri izolante m2 2.000 18 36.000
6 -sistem de colectare ape
uzate
buc 1 5.000 5.000
7 -alee betonată m2 150 7 1.050
8 -împrejmuire m2 200 2.5 500
9 Echipamente 25.870
10 -sistem de hrănire buc 1 8.900 8.900
11 -sistem de adăpare buc 1 4.200 4.200
12 -sistem de ventilaţie buc 1 6.200 6.200
13 -sistem de iluminat buc 1 1.150 1.150
14 -sistem de încălzire buc 1 3.570 3.570
15 -sistemul de comandă şi
control
buc 1 1.850 1.850
16 TOTAL HALǍ 112.820
17 TOTAT FERMǍ (cu două hale+teren) 226.620
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 73
6.4. NECESAR DE LICHIDITǍŢI PENTRU PRIMA SERIE.
6.4.1. NECESAR DE LICHIDITǍŢI PENTRU PRIMA SERIE ÎN FERMA
DE TINERET RASE GRELE .
Tabelul nr. 26
Costul tineretului părinţi rase grele 0-26 săptămâni.
Nr
crt
Parametru
VALOARE RON/CAP
Structură (% din
total)
A Cheltuieli directe 28,34 96,00
I Cheltuieli materiale 26,97 91,35
1 Material biologic 9,44 32,00
2 Furaje 12,40 42,00
3 Medicamente 1,69 5,75
4 Energie,combustibil,apă 2,00 6,80
5 Amortisment 1,06 3,42
6 Aprovizionare,transport 0,17 0,60
7 Alte cheltuieli materiale 0,23 0,78
II Cheltuieli cu forţa de muncă 1,37 4,65
8 Salarii şi sporuri 0,89 3,00
9 C.A.S. 0,44 1,50
10 Ajutor de şomaj 0,04 0,15
B Cheltuieli indirecte 1,18 4,00
11 Cheltuieli generale şi comune 0,74 2,50
12 Impozite şi taxe 0,44 1,50
C Total cheltuieli de
producţie/CAP
29,52 100
13 CHELTUIELI PE TOTAL
SERIE(RON)
26.490cap*29,52=781.984,8
13 CHELTUIELI PE TOTAL
SERIE(EURO)
223.424,2
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 74
6.4.2. Necesar de lichiditǎţi pentru prima serie în ferma de producţie rase grele (20-
64 săptămâni). Întrucât exploatarea găinilor rase grele pentru producţia de ouă pentru incubat se întinde pe o
perioadă lungă de timp (38 de săptămâni de la 26 la 64), vom reda eşalonat, în trei etape, necesarul de
fonduri băneşti destinate cheltuielilor unei serii.
Vom porni pentru realizarea acestui calcul de la costul oului de incubat, pe care îl cunoaştem şi
pe care dorim să îl obţinem (0,4977 ron) şi de la numărul de ouă pentru incubat pe care le-am calculat
că se pot obţine de la o serie de dimensiunile celei proiectate în simularea noastră(3.286.711. buc)
Tabelul nr. 27 Cheltuielile cu o serie de adulte părinţi rase grele
Nr.crt.
Valoarea necesară
Total
20-34 săptămăni
20-34 weeks
34-48săptămăni
34-48 weeks
48-64 săptămăni
48-64 weeks
1 311.106,3 E 77.982 E 77.982 E 467.370,3 E
Valoarea mare din prima perioadă de exploatare este datorată cumpărării
efectivului de tineret de reproductie.
6.4.3. Necesar de lichiditǎţi pentru prima serie în ferma de pui de carne.
Pornind de la faptul că la o serie, în ferma de pui de carne (două hale), se produc(36.000*2160
grame) 77.760 kg de carne în viu iar producerea unui kilogram de carne se realizează cu o cheltuială de
2,3241 ron, rezultă că pentru ducerea la sfârşit a unei serii de pui de carne, este nevoie de 180.722,01
ron sau 51.632,86 euro.
Tinând cont de faptul că unitatea integratoare creditează micul crescător cu valoarea puiului de
o zi, care reprezintă 15,41%, adică 7956,93 euro, rezultă deci că suma de care au nevoie pentru o serie
de pui de carne, crescătorii individuali este de 43.675,93 euro.
Tabelul nr. 28
Suma necesară pentru realizarea unei serii de pui de carne.
Nr
crt
Numărul de
capete pe serie
Greutatea medie
la livrare(grame)
Greutate
totală(kg)
Cost pe
kg(E)
Cost/serie (E)
1 36.000 2160 77.760 0,664 51.632,86
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 75
Tabelul nr. 29
Graficul de implementare a investiţiei integratorului-valoric.
Graficul de implementare a investiţiei este deosebit de util, el dând informaţii despre cuantumul
finanţării şi momentul în care este nevoie de finanţare, astfel încât odată pornită investiţia să se poată
desfăşura fără sincope.
Graficul de implementare a investiţiei oferă informaţii utile şi ajută la urmărirea modului de
respectare a termenelor propuse pentru realizarea investiţiei.
SURSELE DE FINANŢARE SURSELE DE FINANŢARE ALE INTEGRATORULUI
Tabelul nr. 30
Surse de finanţare varianta nr. 1
Nr crt Sursele de finanţare
Valoarea (E)
Valoarea totală a
investiţiei (E)
1 Fonduri structurale 2.500.000 8.496.418
2 Imprumuturi bancare 3.496.418
3 Fonduri proprii 2.500.000
Nr
crt.
Luna
cal.
Ferma de
tineret
Ferma
nr 1
adulte
Incubaţia
Abatorul
Total
investiţie
anul 1
Ferma nr
2 adulte
Total
investiţie
anul 2
1 Iul. 201.200 201.200 201.200 201.200
2 Aug. 201.200 201.200 201.200 201.200
3 Sep. 59.472 59.472 142.926 142.926
4 Oct. 59.472 59.472 142.926 142.926
5 Nov. 201.200 201.200
6 Dec. 201.200 201.200
7 Ian. 142.926 272.910 215.836
8 Feb. 142.926 272.910 1.351.500 1.567.336
9 Mar. 207.375 1.351.500 1.558.875
10 Apr. 207.375 1.900.000 2.107.375
11 Mai. 517.500 517.500
12 Iun. 517.500 517.500
13 Total 521.344 688.252 960.570 5.638.000 7.808.166 688.252 688.252
14 Total investiţie anul I+anul II 8.496.418
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 76
În prima variantă luată in studiu vor fi folosite pentru realizarea investiţiei fondurile structurale,
fonduri care vor fi cu certitudine disponibile în România, pe lângă fondurile proprii şi împrumuturi
bancare.
Tabelul nr. 31
Total investiţie varianta numărul 1
Nr
crt
Specificare Anul Year
1 2 3 4
1 Credit 3.496.418,00 2.298.077,93 1.009.862.35
2 Dobândă 262.231,35 172.355,84 75.739,67 510.326,85
3 Restituire
credit
1.198.340,07 1.288.215,57 1.009.862,35 3.496.418,00
4 Total de plată
pe an
1.460.571,41 1.460.571,41 1.085.602,02 4.006.744,84
5 Total
investiţie
4.006.744,84 +2.500.000=6.506.744,84
Tabelul nr. 32
Surse de finanţare varianta nr. 2
Nr crt
Sursele de finanţare
Valoarea (E)
Valoarea totală a
investiţiei (E)
1 Fonduri structurale - 8.496.418
2 Imprumuturi bancare 8.496.418
3 Fonduri proprii -
Varianta a doua de studiu este menită să evidenţieze rezultatele investiţiei în condiţiile în care
aceasta se realizează numai cu împrumut bancar, împrumut la care se plăteşte dobândă.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 77
Tabelul nr. 33
Total investiţie varianta numărul 2
Anul Credit Dobânda Restituire
credit
Total de plată
pe an
1 8.496.418,00 637.231,35 823.340,07 1.460.571,42
2 7.673.077,93 575.480,84 885.090,58 1.460.571,42
3 6.787.987,35 509.099,06 951.472,36 1.460.571,42
4 5.836.514,99 437.738,63 1.022.832,79 1.460.571,42
5 4.813.682,20 361.026,16 1.099.545,26 1.460.571,42
6 3.714.136,94 278.560,27 1.182.011,15 1.460.571,42
7 2.532.125,79 189.909,44 1.270.661,98 1.460.571,42
8 1.261.463,80 94.609,78 1.261.463,80 1.326.073,59
Total
investiţie
3.083.655,53 8.496.418,00 11.550.073,53
Tabelul nr. 34
Surse de finanţare varianta nr. 3
Nr
crt
Sursele de finanţare Valoarea (E) Valoarea totală a
investiţiei (E)
1 Fonduri structurale - 8.496.418
2 Imprumuturi bancare -
3 Fonduri proprii 8.496.418
Varianta a treia de studiu este considerată a fi realizată cu fonduri proprii, fonduri de
care dispune investitorul.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 78
SURSELE DE FINANŢARE ALE CRESCĂTORULUI PARTICULAR.
La fel ca şi pentru integrator şi crescătorul particular poate accesa diferite variante de finanţare.
Varianta numărul 1 urmăreşte să atragă fonduri nerambursabile pentru realizarea investiţiei.
Împrumuturile bancare sunt realizate pentru a deţine partea necesară de capital pentru accesul la
fondurile structurale.
Tabelul nr. 35
Surse de finanţare varianta nr. 1 Nr. crt Sursele de finanţare Valoarea Valoarea totală a
investiţiei
1 Fonduri structurale 113.310 226.620
2 Imprumuturi bancare 113.310
3 Total pentru investiţie 226.620
Tabelul nr. 36
Total investiţie varianta numărul 1
Nr. crt
Specificare Anul Year
1 2 3 4 5 Total
1 Credit 113.310 91.912 68.909 44.181 17.598 -
2 Dobândă 8.498 6.893 5.168 3.313 1.320 25.192
3 Restituire
credit
21.398 23.003 24.728 26.583 17.598 113.310
4 Total de plată
pe an
29.896 29.896 29.896 29.896 18.918 138.502
În tabelul 64 se prezintă modul de rambursare a creditului bancar şi a dobânzii aferente. Se
observă că împrumutul şi dobânda acestuia vor fi rambursate în mai puţin de 5 ani calendaristici.
Menţionăm că împrumutul bancar a fost contractat cu o dobândă anuală de 7,5% la suma rămasă la
începutul anului.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 79
Tabelul nr. 37
Surse de finanţare varianta nr. 2 Nr crt Sursele de finanţare Valoarea Valoarea totală a
investiţiei
1 Imprumuturi bancare 226.620 226.620
2 Total pentru investiţie 226.620
Tabelul nr. 38
Total investiţie varianta numărul 2
Anul Credit Dobânda Restituire
credit
Total de plată pe
an
1 226.620,00 16.996,00 12.900,00 29.896,00
2 213.720,00 16.029,00 13.867,00 29.896,00
3 199.856,00 14.989,00 14.909,00 29.896,00
4 184.947,00 13.871,00 16.025,00 29.896,00
5 168.922,00 12.669,00 17.227,00 29.896,00
6 151.695,00 11.377,00 18.519,00 29.896,00
7 133.176,00 9.988,00 19.909,00 29.896,00
8 113.268,00 8.495,00 21.401,00 29.896,00
9 91.867,00 6.890,00 23.006,00 29.896,00
10 68.861,00 5.165,00 24.731,00 29.896,00
11 44.130,00 3.310,00 26.586,00 29.896,00
12 17.544,00 1.316,00 17.544,00 18.860,00
Total
investiţie
121.095,00 226.620,00 347.715,00
Varianta 2 de realizare a investiţiei se realizează prin împrumutul bancar a întregii sume
necesare (226.620 euro). Tabelul numărul 66 evidenţiază modul de rambursare al acestui credit precum
şi dobânda aferentă. Durata de rambursare este mai mică de 12 ani calendaristici.
Tabelul nr. 39
Surse de finanţare varianta nr. 3
Nr. crt
No.crt
Surse de finanţare Valoarea Valoarea totală a
investiţiei
1 Surse proprii 226.620 226.620
2 Total pentru investiţie 226.620
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 80
Varianta numărul 3 de realizare a investiţiei urmăreşte să determine rata de
recuperare a acesteia atunci când investitorul dispune de toată suma necesară investiţiei,
nu apelează la credite şi nici la alte surse de finanţare.
6.5 Eficienţa economică scontată
6.5.1. Eficienţa economică scontată a crescătorilor particulari.
Producţie obţinută pe an.(Pa)
Pa=Numărul de broileri livraţi/serie * numărul de serii/an
* greutatea medie la livrare
Pa=36.000cap*5.79 serii/an*2160grame/cap=450,23 to carne în viu
Cheltuieli totale anuale = producţie totală * costul/unitate (to)
CH=450,23*2324,1 RON = 1.146.379,54 RON
(298.965,58 E)
Venituri anuale = producţia marfă anuală *preţul de vânzare/ unitate (to)
Va = 450,23*2556,51 RON= 1.151.017,49 RON
(328.862,14 E)
Prin contract integratorul asigură crescătorului individual, în condiţii de performanţă tehnică şi „costuri
la vedere” un profit net de 10%.
Profitul anual= Venituri anuale - Cheltuieli totale anuale
Profitul brut=1.151.017,49 -1.146.379,54 = 104.637,95 RON
(29.896,56 E)
Rata de recuperare a investiţiei (varianta nr. 1)
It
Tr= -----
Po
138.502
Tr =---------------= 4.63 ani
29.896,56
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 81
Rata de recuperare a investiţiei (varianta nr. 2)
347.715
Tr =---------------= 11,63 ani
29.896,56
Rata de recuperare a investiţiei (varianta nr. 3)
226.620
Tr =---------------= 7,58 ani
29.896,56
6.5.2. Eficienţa economică scontată a integratorului
Producţie obţinută pe an. (Pa)
Pa=numărul de broileri sacrificaţi*greutatea medie la sacrificare* randamentul la
sacrificare.
Pa=4.630.487*2,160*08 = 8000 To
Cheltuieli totale anuale = producţie totală * costul/unitate
Ch=8.000*4266= 34.128.000 RON
( 9.750.857,14 E)
Venituri anuale = producţia marfă anuală *preţul de livrare.
V=Pm*preţul de vânzare.
Pa=8.000. To * 4905= 39.240.000 RON
(11.211.428,57 E)
Profitul anual = Venituri anuale - Cheltuieli totale anuale
P=39.240.000 -34.128.000 = 5.112.000 RON
(1.460.571,42 E)
Rata de recuperare a investiţiei (varianta nr. 1)
6.506.744,84
Tr =-------------------= 4.45 ani.
1.460.571,42
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 82
Rata de recuperare a investiţiei (varianta nr. 2)
11.580.073.50
Tr =------------------- = 7.92 ani.
1.460.571,42
Rata de recuperare a investiţiei (varianta nr. 3)
8.496.418
Tr =------------------- = 5,81 ani.
1.460.571,42
CAPITOLUL VII
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
În urma cercetărilor efectuate în prezenta lucrare se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Carnea de pasăre este, prin calităţile sale dietetice, o carne recomandată în consumul tuturor
oamenilor, indiferent de vârstă şi stare fiziologică.
2. Datorită intervalului de timp scăzut până la producerea sa (42 zile), precum şi faptului că nu
este interzisă consumului din considerente de ordin religios, carnea de pasăre a ajuns să deţină locul
doi din totalul cărnii consumată la nivel mondial.
3. Noile descoperiri în domeniul ingineriei genetice, cercetările tot mai minuţioase în domenii
precum alimentaţia, fiziologia, etologia etc. sunt premise pentru realizarea în viitor a unor performanţe
tehnice, care să depăşească performanţele realizate momentan în avicultura mondială.
4. Consumul de carne de pasăre în continuă creştere, va determina o creştere a sectorului avicol,
în principal în ţările în curs de dezvoltare, unde creşterea nivelului de trai va aduce cu sine şi o creştere
a consumului de carne de pasăre pe cap de locuitor.
5. În România, unde până în anul 1989 a existat un sector avicol foarte bine structurat şi condus
de o “centrală avicolă” cu implicare activă în zona producţiei, după o perioadă de regres, imediat după
1989, sectorul agricol privat revine şi reuşeşte ca în anul 2006 să plaseze avicultura românească pe
locul 3 în Europa şi locul 4 în lume (ca performanţe tehnice), după o clasificare efectuată în funcţie de
Indicele Economic European.
6. Suprafaţa agricolă a României şi potenţialul agricol al pământului din ţara noastră, care duc
la obţinerea unei producţii de cereale ridicate, peste nevoile de consum ale ţării noastre, conduc la
necesitatea dezvoltării sectorului animal, care să consume surplusul de producţie vegetală şi să o
transforme în proteină de origine animală, cu valoare biologică ridicată.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 83
7. Construirea unui complex avicol capabil să producă 10.000 tone carne de pasăre în viu anual,
într-un judeţ preponderent agricol şi unde sectorul zootehnic este slab dezvoltat este o soluţie pentru o
parte din producţia cerealieră, care va duce la crearea de noi locuri de muncă pentru segmentul tânăr al
populaţiei.
8. Ideea cooperării, deşi nu este o idee nouă în agricultura românească, este inedită prin sistemul
de “garantare a profitului” pentru crescătorii particulari, lucru care îi va fideliza pe aceştia şi va asigura
integratorului siguranţa unei afaceri desfăşurată pe termen lung.
9. Posibilitatea de folosire a fondurilor structurale (nerambursabile) pentru demararea unui
proiect viabil (eligibil) în agricultură, este unul din marile avantaje ale celor ce doresc să investească în
acest sector, deoarece faptul că o parte din valoarea investiţiei (fondurile structurale) este gratuită, iar
proiectul unei investiţii care a fost acceptat şi validat de mai multe comisii de experţi ca fiind viabil, nu
are cum să nu răzbată într-o economie concurenţială.
10. Ferma integratoare, care va realiza investiţia majoră, este imperios necesar să pornească
această investiţie în ordinea în care obiectivele (fermele) respective vor intra în angrenajul fluxului
tehnologic şi anume:
1) ferma de creştere a tineretului rase grele;
2) ferma nr.1 de producţie;
3) staţia de incubaţie;
4) abatorul;
5) ferma nr.2 de producţie;
11. Firma integratoare, de asemenea, va coordona şi activitatea de realizare a investiţiei
crescătorilor particulari, eşalonat pe etape în aşa fel încât pe măsură ce apar puii de o zi pentru carne,
pe măsură ce producţia de pui de o zi pentru carne creşte, să fie date în folosinţă noi ferme de creştere a
puilor.
12. Un lucru care nu trebuie omis, pentru buna desfăşurare a investiţiei, este necesitatea
asigurării capitalului pentru prima serie de creştere, indiferent pentru care parte (integrator sau
crescător particular). Aceasta fiind condiţia indispensabilă pentru desfăşurarea activităţii propuse şi
pentru neimplicarea altor investitori, care ar însemna şi împărţirea profitului.
13. Performanţele tehnice luate în calcul (2160g greutate vie a broilerului la 42 zile de viaţă; %
de mortalitate de 4,29% în aceeaşi perioadă; un număr de 166 ouă/ femelă furajată/ ciclu; 92% ouă de
incubat din total ouă produse) nu sunt uşor de obţinut şi de aceea este imperios necesar ca integratorul
să asigure asistenţă tehnică de specialitate, la cel mai înalt nivel în vederea obţinerii rezultatelor
scontate în folosul ambelor părţi.
14. Producţia anuală estimată pentru firma integratoare a fost de 8000 tone carne abatorizată de
broiler. Aceasta se va obţine în urma sacrificării celor 4.630.487 pui de carne crescuţi de către
crescătorii particulari, în cele 44 hale de creştere.
15. Cheltuielile totale anuale, în cuantum de 34.128.000 ron respectiv 9.750.857,14 euro,
înglobează toate cheltuielile efectuate până la acest nivel: cheltuielile efectuate de către integrator
pentru creşterea tineretului de reproducţie, cele pentru producerea ouălor de incubat, cheltuielile cu
procesul de incubaţie, precum şi pe cele de abatorizare. De asemenea, sunt incluse cheltuielile efectuate
de către crescătorii particulari în perioada de creştere a puilor broiler şi profitul acestora (profitul
garantat contractual).
16. Venitul anual estimat de 39.240.000 ron, respectiv 11.211.428,57 euro a rezultat în urma
valorificării producţiei anuale obţinute la un preţ de livrare mai scăzut decât cel practicat pe piaţa cărnii
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 84
de pasăre în România. Acest lucru a fost posibil datorită cheltuielilor generale reduse, îndeosebi în
fermele crescătorilor particulari, în care costul pe kg carne produs s-a estimat la 2,3241 ron/kg, faţă de
costul mediu realizat în România: 2,9763 ron/kg.
17. Profitul anual estimat în valoare de 5.112.000 ron sau 1.460.571,42 euro va permite firmei
integratoare să-şi amortizeze cheltuielile efectuate şi să ramburseze eventualele credite contractate.
18. Rata de recuperare a investiţiei, calculată în cele trei variante, în funcţie de sursele de
finanţare necesare, a oscilat între 4,45 şi 7,92 ani. Cel mai bun rezultat s-a obţinut atunci când firma
integratoare a putut accesa pentru realizarea investiţiei fonduri structurale, deci nerambursabile. În
acest caz rata de recuperare a investiţiei a fost de 4,45 ani. În situaţia în care pentru realizarea investiţiei
se folosesc numai credite bancare, datorită nivelului ridicat al dobânzilor practicate, rata de recuperare
a investiţiei aproape se dublează, ajungând la valoarea de 7,92 ani. Când pentru realizarea investiţiei se
folosesc surse financiare proprii, rata de recuperare a investiţiei este 5,81 ani.
19. Intervalul de timp scurt în care se recuperează investiţia recuperată oferă certitudinea
succesului, chiar şi în cazul unei conjuncturi nefavorabile, concretizate prin scăderea preţului de
vânzare.
20. Analizând indicatorii calculaţi din punct de vedere al crescătorului particular, constatăm că
producţia anuală obţinută a fost de 450,23 tone carne în viu.
21. Cheltuielile necesare pentru obţinerea producţiei totale anuale se cifrează la suma de
1.146.379,54 ron sau 298.965,58 euro. Din totalul acestor cheltuieli, cea mai mare pondere, 70%, o
reprezintă cheltuielile cu furajele, de aici necesitatea monitorizării în permanenţă a acestor cheltuieli.
22. Profitul anual obţinut de crescătorii particulari în urma activităţii desfăşurate în fermele
proprii este de 104.637,95 ron sau 29.896,56 euro. Acest profit reprezintă 10% din cheltuielile
efectuate de către integrat şi este garantat prin contract.
23. Rata de recuperare a investiţiei integratului, ca şi în cazul firmei integratoare, depinde de
sursa de finanţare. Cel mai mic interval de recuperare a investiţiei, de 4,63 ani, se remarcă în condiţiile
în care pentru realizarea acestuia se folosesc fonduri nerambursabile. Dacă pentru realizarea investiţiei
se folosesc numai împrumuturi bancare, rata de recuperare a investiţiei creşte mult, ajungând la 11,63
ani, ea depăşind rata de amortizare a echipamentelor şi utilajelor cu aproximativ doi ani.
24. Analizând datele prezentate anterior, remarcăm faptul că în condiţiile asocierii propuse,
respectând parametrii tehnici propuşi, atât integratorul cât şi crescătorul particular obţin profit.
25. De asemenea, termenul de recuperare a investiţiei este relativ egal pentru variante identice
de obţinere a surselor de finanţare.
26. Recomandăm investitorilor în domeniul creşterii păsărilor din România să folosească cât
mai rapid fonduri structurale pentru modernizare şi retehnologizare, pentru a putea concura de pe
poziţii de egalitate cu firmele similare din piaţa comună europeană.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 85
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Alecu I.; Hartia S.; Cămăşoiu
I.
Managementul economic în producţia agricolă”, vol. I
şi II. Multiplicat la Atelierele de material didactic din
Universitatea de Ştiinţe Agricole Chişinău, 1991
2. Alecu I. şi col Management în agricultură, editura Ceres, Bucureşti,
1997
3. Alecu I. şi col. Managementul economic în producţia agroalimentară.
Universitatea de Ştiinţe Agricole Chişinău, 1993
4. Amstrong M. Reward management - A Handbook of Remuneration
Strategy and Practice, Kogan Page, 1991
5. Anghel L şi col. Marketing - coediţie editura Expert, Bucureşti, 1994
6. Banu C. şi col. Procesarea industrială a cărnii. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1997
7. Blair R. Perspective on the future feeding of poultry. XX
World’s Poultry Congress, New Delhi, India, vol. II,
proceedings, 136,1996
8. Bold I.; Crăciun A. Exploataţia agricolă – organizare, dezvoltare,
exploatare. Editura Mirton, Timişoara, 1995
9. Bold I.; Crăciun A. Structuri agrare în lume, vol I, Europa. Editura
Mirton, Timişoara,1996
10. Brake J. Broiler breeder management system XX World’s
Poultry Congress, vol. II, India,1996
11. Cândea R.M. Comunicarea managerială, editura Expert,
Bucureşti,1996
12. Ciurea S; Drăgulescu N. Managementul calităţii totale, editura Economică,
Bucureşti,1995
13. Comescu V. Costurile şi veniturile în economia de piaţă, editura
Holding-Reporter, Bucureşti, 1992
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 86
14. Crawford, R. Poultry Breeding and Genetics, Poultry Science,
67:16-24, 1990
15. Curaj A. şi col. Practica managementului proiectelor, editura
Economică, Bucureşti, 2003
16. Curtis T. Developing capacities through technical cooperation,
Bussines & Economics, 2003
17. Dona I. Politici agricole, AMC-USAMV Bucureşti,1999
18. Dona I. Economie rurală, AMC – USAMV Bucureşti, 1999
19. Drăghici M; Alecu I Management general, curs litografiat U.S.A.M.V.
Bucureşti,1996
20. Duetsch L.L. Industry studies, U.S.D.A. Department of Economic
Resources, 85, 2002
21. Falk, W.; Schulman, M. Communities of work: Rural restructuring in Local
and Global Context, Journal of Urban Economics, 19:
47-70, 2003
22. Florescu C şi col. Marketing, Grupul Academic de Marketing şi
Management, Bucureşti,1992
23. Fries R Reducing Salmonella transfer during industrial Poultry
meat production, World’s Poultry Science Journal
vol.58, 2002
24. Gillespiee J.R. Modern livestock and poultry production, Medical
Publishing House, London, 2000
25. Goss B.A. Rational expectations and efficiency in futures
markets, U.S.D.A., 11, 1992
26. Hyland B, Yost M. Reflecţii pentru manageri, editura Rentrop-Straton,
Bucureşti, 1998
27. Keenan, Kate Management guide to Planning, Ravette Publishing,
1996, traducerea de Antoaneta Paraschiv, editura
Rentrop & Straton 1998
28. Kraybill D.B.; Olsham M.A. The Amish Struggle with Modernity, University Press
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 87
of New England, Hanover 1994
29. Kubr M - Management- consulting-(Manualul consultantului în
management). Traducere realizată de
A.M.C.O.R.,Bucureşti, 1992
30. Maillet P.; Rollet P. La croissance economique, Presses Universitaires de
France,1998
31. Manolescu GH. Managementul financiar, editura Economică,
Bucureşti,1995
32. Mărgulescu D. şi col. Analiza economico-financiară a societăţilor
comerciale – metode şi tehnici, Supliment al revistei
Tribuna Economică,Bucureşti,1994
33. Marian Margareta; Merce E.;
Merce Elena
Introducere în managementul exploataţiilor agricole,
editura Intel Credo, Deva, 1994
34. Martinez, S. Price and Quality of pork and broiler products,
Agricultural Information Bulletin, 747-02, 2000
35. Mead G.C. Poultry meat processing and quality, Woodhead
publishing in food science and technology, 2004
36. Merce E. Management, tipografia Agronomia, Cluj Napoca,
1993
37. Miclet G. Politiques agricoles et environnement. Elements
d`analyse economique et Coperative au cas de la PAC,
ENSA, Montpellier, 1991
38. Mihuleac, E. Ştinţa managementului, Fundaţia România de Mâine,
Bucureşti, 1996
39. Muir W.; Aggrey S. Poultry Genetics, Breeding and Biotechnologies,
CABI Publishing House, 2003
40. Multon J.L. La qualitè des produits alimentaires. TEC Doc. Paris,
2000.
41. Nenov Z. Countries of Eastern Europe and the Developing
Countries in the field of food and agriculture, United
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 88
Nations, New Budget, 1995
42. Nica P. şi col. Managementul firme, editura Condor SRL Chişinău,
1994
43. Nicolescu O. Strategii manageriale de firmă, editura Economică,
1996
44. Nicolescu O.; Verboncu I. Management, editura Economică, Bucureşti, 1996
45. Nicolescu O.; Verboncu I. Management şi eficienţă, editura NORA, Bucureşti,
1994
46. Oancea Margareta Tratat de management în unităţile
agricole, editura Ceres, Bucureşti, 2000
47. Oancea Margareta; Niculae
Ioana
Situaţia producţiei şi a consumului de carne. Rev.
Agricultorul Român, nr 3, 15-17, Bucureşti,1999
48. Oancea Margareta; Tănăsescu
Rodica
Managementul în unităţile agricole, editura Licorna,
Bucureşti, 1997
49. Otiman P.I. Dezvoltarea rurală în România, Agroprint, Timişoara,
1997
50. Otiman P.I. Economia rurală, editura Agroprint,Timişoara,1999
51. Pană I. Analiza activităţii economice în agricultură, curs
litografiat Universitatea din Craiova, 1994
52. Pearson A,M.; Dutson T.R. Production and processing of healthy meat poultry and
fish products, Blackie Academic and professional,
1997
53. Peters H.G.; Starter B.F. Sustainable Agriculture Development: The Role of
International Cooperation, England Brookfed, 1992
54. Popescu C. şi col. Microeconomia concurenţială, editura Economică,
Bucureşti, 1997
55. Robert R. Controlul computerizat al microclimatului din halele
de păsări – Avicultorul, anul III, nr.2, 10-12, 1997
56. Roşu, I.; Tapaloaga Dana The analyse of hatching-egg in the Romanian
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 89
Aviculture, The 34th
international session of scientific
communications of the Faculty of Animal Science,
119-122, Bucuresti, 2005
57. Roşu, I.; Tapaloaga Dana The influence of the hatching percentage on one-day
chicken price of the large hen breed, The 34th
international session of scientific communications of
the Faculty of Animal Science,125-128, Bucuresti,
2005
58. Sabates-Wheeler Rachel Cooperation in the Romanian Countryside, Lexington
Books, 2005
59. Sallomandi V. Il management delle imprese Cooperative agricole,
editura Etaslibri, Milano, 1992
60. Sandu P. Management pentru Întreprinzători, editura
Economică, Bucureşti, 1997
61. Scarlat C. Conducerea proiectelor în derulare folosind matricea
logică, editura Printech, Bucureşti, 2000
62. Scarlat C. Managementul proiectelor şi resurselor umane, editura
BREN, Bucureşti, 2003
63. Scherud K.R. Computers and IT in agricultural production and
management, National Agricultural Library, 1997
64. Stănescu V. Igiena şi controlul alimentelor, Editura Fundaţiei
„România de mâine”, Bucureşti,1998
65. Stratulat Gh., Marin Gh. - Creşterea păsărilor, editura Ceres, Bucureşti, 1998
66. Tănăsescu R. şi col.- Managementul în unităţile agricole, editura Licorna,
1997
67. Tănăsescu Rodica Analiza economică, curs litografiat U.S.A.M.V.
Bucureşti,1997
68. Thibaut J. P. Le diagnostic d`enterprise, editura Dunod, Paris 1990
69. Tudorache Minodora Filiera Avicolă, editura Printech, Bucureşti, 2006
70. Vacaru Opriş I. Managementul resurselor genetice în avicultură,
Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti,1999.
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 90
71. Vacaru Opriş I. şi col. Tratat de avicultură, vol.I, editura Ceres, Bucureşti,
2000
72. Vacaru Opriş I. şi col. Tratat de avicultură, vol.II, editura Ceres, Bucureşti,
2002
73. Vacaru Opriş I. şi col. Tratat de avicultură, vol.III, editura Ceres,Bucureşti,
2004
74. Vacaru Opriş I. şi col. Sisteme şi tehnologii de creştere a puilor de carne,
editura Ceres, Bucureşti, 2005
75. Van I. Cercetarea pieţei produselor avicole. Rev. Avic.
Nr.3,Bucureşti,1999
76. Van I. Curs de avicultură- Curs litografiat, USAMV
Bucureşti, 1998
77. Van I. Avicultură, Curs LITO, USAMV Bucureşti, 1998
78. Van I. şi col. Parametrii genetici ai principalelor caractere din
obiectivul de ameliorare a două linii genitoare de
broiler – Lucrare Ştiinţifică USAMV Bucureşti, vol.
XXXIX.
79. Van I. şi col. Creşterea şi industrializarea puilor de carne, editura
Ceres Bucureşti, 2003
80. Vidu Livia Filiera cărnii- editura Printech, Bucureşti, 2006
81. Weeks Claire; Butterworth A. Measuring and auditing broiler welfare, Macmillan,
London, 2004
82. Zahiu Letiţia şi col. Economia întreprinderii, curs litografiat A.S.E,
Bucureşti 1995
83. *** Agenda 2000- Pour une Union plus forte et plus large,
Bulletin de l`Union Europeenne – Suplement 5/97
84. *** Agricultural Outlook Chart book, U.S.D.A., Economic
research service WRS – Feb. 5, 18-64, 2007
85. *** Anuarul Statistic al României 1985-2005
U.S.A.M.V.-Bucureşti, Facultatea de Management, inginerie economică în agricultură şi dezvoltare rurală
- teză de doctorat -
«Cercetări privind eficienţa economică a asocierii fermelor de reproducţie rase grele cu micii producători
(studiu de caz –jud Olt)» 91
86. *** Buletin informative Uniunea Crescătorilor de Păsări
din România (UCPR) colecţia 2000-2006
87. *** Carnea de pasăre „STAS”-1990,CNST şi IR
Standardizare, Bucureşti, 1990
88. *** Codex alimentarius volume 1B, Section 1, food
Hygiene,1995
89. *** Codex Alimentarius, Supplement to volume 1B, 1997
90. *** Introduction and purpose the farm credit
administration, U.S.D.A., Economic research service,
Budget Requests, 2005
91. *** Modern poultry farming , Macmillan, London, 2004
92. *** Colecţie de legi pentru agricultură. 1990-2006
93. *** Poultry international 2002
94. *** The poultry sector in Middle – income countries and
its fed requirement, U.S.D.A., Economic research
service WRS – 03 2002
95. *** World Poultry Statistical Yearbook, 1999
96. *** www.eaap.org
97. *** www.fao.org