1

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

DOMENIUL: FILOSOFIE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

PARADIGMA LUMINII ÎN VIZIUNEA LUI LUCIAN BLAGA.

O PERSPECTIVĂ SEMIOTICĂ

Coordonator științific, Prof. univ. dr. TRAIAN D. STĂNCIULESCU

Doctorand,

ACĂR COCULIANA

IAȘI 2020

2

CUPRINSUL REZUMATULUI TEZEI DE DOCTORAT

Considerații introductive 1. Lumina, paradigmă a cunoașterii actuale / 3 2. Între “limbaj-obiect” și “metalimbaj”, lumina complexă / 3 2.1. Considerații privitoare la “limbajul-obiect” / 4 2.2. Considerații cu privire la “metalimbaj” / 7 3. Apartenența cercetării la universul de discurs al filosofiei / 8 4. Între filozofie și poezie, structura cercetării: rezonanțe subiective /

8 Partea I Orizonturi conceptual-metodologice ale creației blagiene / 9 Partea a II-a Ipostazele “luminii complexe” în opera lui Lucian Blaga: perspective semiotice / 9 Partea a III-a De la povestea “Meșterului” la “Corola de minuni a lumii”: studiu semiotic de caz /11 Concluzii deschise: De la lumină la iluminare, Lucian Blaga / 13 Bibliografie selectivă / 19 Izvoare / 19 Cărți / 19 Articole / 27 Reviste / 29 Resurse on-line / 30

3

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE Obsesia undei – a “undelor de unde” pentru care lumina constituie un

arhetip (meta)fizic – pe care o ȋntȃlnim la reprezentanți de referință ai culturii românești (D. Cantemir, V. Conta, M. Eminescu, C. Brȃncuși) nu-l putea ocoli nici pe Lucian Blaga. Tocmai obsesia unei atare “taină-undă”, transferară spre deslușire generației actuale de interpreți, a stimulat conjuncția unui orizont ontologic de excepțională cuprindere − limbajul-obiect al luminii și al tuturor chipurilor sale ontologice de a fi, cu metalimbajul inter- și transdisciplinar al cunoașterii contemporane, ȋn care unitatea dintre mitologie și religie, filosofie și creație literar-poetică pe de o parte, cu știința de vȃrf pe de altă parte, face subiectul de interes al cercetării de față.

1. Lumina, paradigmă a cunoașterii actuale

Lumina − ca “obiect” de cunoaștere cuprinzând în sfera lui de semnificaţii sugestia unei forţe lăuntrice excepţionale − este simbolul care a dominat întregul traseu existenţial al lui Lucian Blaga, convertit metaforic ȋntr-o amprentă a modernismului românesc. În creația literară și filosofică blagiană există o perspectivă multivalentă a luminii, conectată simbolic la: semnificația ontologică (fizică) a semnului luminos, asumată cosmologic; funcția gnoseologică cu referire la “minus” și “plus cunoaștere”, respectiv cunoaștere paradisiac-logică și luciferică-poetică și semnificația (pr)axiologică asumată psiho-emoțional.

Plecând de la ideea că o cercetare științifică poate fi practicată în baza unor paradigme, Thomas Kuhn sublinia faptul că “paradigma este un model de gândire, un ansamblu de principii, căi și tehnici de cercetare”1. În contextul lucrării, am ales ca – din multitudinea accepţiunilor sale – să utilizez conceptul de paradigmă, în accepţiunea conferită de Platon, cu sensul de: • prototip al lumii sensibile în care trăim; • principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante; • model, prototip. Sau, sintetizând, vom spune că “PARADIGMA LUMINII” defineşte preambulul unei teorii unificatoare între fizică şi metafizică, o unificare de care timpul actual are o esenţială nevoie. Și pe care Lucian Blaga a intuit-o genial.

2. Între “limbaj-obiect” și “metalimbaj”, lumina complexă În virtutea celor mai sus menționate, pentru a putea configura corect

scenariul lucrării de față, cȃteva considerații generale se impun ab initio formulate, vizȃnd:

1 Thomas Samuel Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Ed. Humanitas, București, 1999, p. 75.

4

• determinarea “limbajului-obiect”, respectiv delimitarea domeniului de interes al cercetării: ipostazele luminii blagiene, în extensia lor deopotrivă simbolică și practic-aplicativă;

• stabilirea “meta-limbajului”, adică a metodologiei predominant utilizate pentru interpretarea universului de discurs asociat, utilizând valențele semiologiei, știință generală a semnelor pe cât de prezentă, pe atât de puțin valorificată analitic ȋn interpretările unor opere complexe, precum cea a lui Lucian Blaga; operă ancorată deopotrivă în orizontul culturii filosofice, pe de o parte, ȋn cel al creației literare, pe de altă parte.

Odată definite aceste aspecte, determinarea resurselor analitice și a competenței cultural-profesionale presupuse de elaborarea tezei de față, respectiv formularea dificultăților și a limitelor impuse cercetării, devine un imperativ pe cȃt de firesc, pe atȃt de necesar.

2.1. Considerații privitoare la “limbajul-obiect” Fiind obiectul de interes al unei lucrări de cercetare asumată dintr-o

perspectivă complementară – atât inter-, cât și transdisciplinară − lumina își justifică demnitatea de paradigmă unificatoare prin instituirea unui izomorfism între elementele micro și macrocosmosului, a nivelurilor fizice, biologice și psihosociale ale realității. Sau, în termenii lui Lucian Blaga spus, lucrarea presupune tentativa de a realiza izomorfismul structural dintre Marele Anonim (Dumnezeu Arhetip) – Cosmos (Diferențiale divine) – Om (ca un triplu flux de materie, energie și informație) – Valoare (o paradigmă metodologico-ideatică în istoria filosofiei) – Cultură (lumina ca întruchipare de destin creator al omului).

Așadar, în ciuda diversității sale fundamentale pe care o afirmă cultura postmodernistă, lumea este totuși unitară în esența sa. Ȋn acest sens, se impun cel puțin trei puncte de vedere din care pot fi analizate ipostazele lumi(ni)i, după cum urmează: structural, funcțional și morfologic.

1. Din punct de vedere structural, tot ce există în lume presupune existența celor patru componente ale “materiei universale” ȋnsăși: Substanță și Energie, Informație și Câmp. Într-o perspectivă ontologică unitară, am putea spune că tot ce există în lume reprezintă “vibrație” (Rig-Veda) sau “undă” (Max Born), astfel că fiecare nivel al realității are o frecvență specifică unei anumite manifestări a câmpului (de lumină) conectat prin mecanisme de rezonanță. Astfel:

● Conform convingerilor mitico-religioase, Câmpul de Lumină Necreat – reprezentat de însuși Dumnezeu – este evidențiat prin actele de creație, și anume:

— Geneza prin acel “Fiat lux!” definește prezența lui Dumnezeu ca Lumină Spirituală sau “câmp informațional de lumină”. La Blaga, lumina originară creată “în ziua dintâi” este pusă în act de o serie de “avânturi”, “o sete

5

era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi, / o sete de lume și soare” (Lumina).

— Invazia luminii (“câmpul substanțial de lumină”) asupra materiei generează în a patra zi a Creației “lumina cosmică”, concretizată în soare, lună, stele.

● Conform punctului de vedere științific, Universul este descris cu ajutorul a două teorii parțiale de bază: teoria generală a relativității și mecanica cuantică. Acest lucru justifică, pe de o parte, opinia lui Albert Einstein cum că tot ce există în lume este expresia unei “lumini condensate”, care descrie forța de gravitație și dimensiunea Universului observabil. Privit din acest punct de vedere, substanța se manifestă ca energie și masă, iar spațiul se curbează în el însuși și se închide datorită masei și energiei.

Pe de altă parte, mecanica cuantică tratează fenomenele la scară extrem de mică (atomică, subatomică). Mutatis mutandis, în limbajul blagian putem spune că energia și substanța, la nivelul lor cuantic, sunt ele însele organizări și integrări de “difererențiale divine”, cum le numea însuși filosoful.

● Din perspectiva unui integrator model “(meta)fizic”2, la interferența celor două scenarii complementare mai sus amintite am putea afirma că tot ce există în lume este rezultatul unei Inteligențe Super-Creative transcendentale, al unui omnipotențial și fundamental “Câmp al tuturor câmpurilor” manifestat printr-un Creator “Cuvânt-Lumină”, respectiv prin “Gândurile-Forme” ale lui Dumnezeu.

2. Din punct de vedere funcțional, ținând cont de considerațiile structurale de mai sus, toate fenomenele lumii devin ceea ce sunt în virtutea următoarelor trei legi dialectice (meta-fizice) similare oarecum legilor termodinamicii3: a. legea ciclului entropic care postulează trecerea oricărui sistem al lumii prin stadiul de entropie – dezorganizare / negentropie – organizare; b. legea continuității informaționale, care exprimă faptul că nicio realitate nu este ultimă întrucât își transformă în mod creator informația esențializată în contextul altei realități; c. legea reversibilității cibernetice care postulează ideea că după o evoluție complexă fiecare sistem al lumii va descrie un ciclu rotund (mitul “eternei reîntoarceri”), reluându-și evoluția de la același prim început, însă la un alt nivel al complexității ontice (istorice).

Fiecare dintre aceste legi universale se regăsește simbolic în viziunea istorică a poporului român asupra devenirii lumii, în operele unor personalități culturale ca: Istoria imperiului otoman descrisă de D. Cantemir, Teoria ondulațiunii universale a lui V. Conta, Spațiul mioritic la L. Blaga, Coloana infinită a lui C. Brâncuși, forme care sugerează o fără de egal “închidere ce se

2 Traian D. Stănciulescu, Semiotica iubirii. Inițiere în știința comuniunii, Ed. Performantica, Iași, 2007, p. 39. 3 Ibidem.

6

deschide” (C. Noica). Așadar, o reprezentare a Lumii o vom întâlni în mitul Meșterul Manole, care relevă o “creație despre creație” sugerată prin succesiunea momentelor construcției, ce presupune o ciclicitate ondulatorie. Această structură profundă, sugerând “imaginea valului care în permanență se naște și moare, o dublează pe aceea a devenirii în spirală, care caracterizează orice procesualitate a lumii, cosmică sau umană”4.

3. Din punct de vedere morfologic, la interferența “suportului structural” (ca semnificant) cu “conținutul funcțional” (ca semnificat / semnificare) sunt definite (prin semnificație virtuală sau reală) formele esențiale ale macrocosmosului, microcosmosului și a realității umane. Aceste “forme arhetipale”, numite metaforic: “ovoid, clepsidră, coloană, ciorchine”5 sunt rezultatele rezonanței anumitor câmpuri electromagnetice (de lumină).

Lumina are un circuit cosmic, în sensul că deschide privirii imaginea formelor naturale înauntrul cărora stau în stare latentă formele ideale ce vor fi receptate de către intelect. Așadar, pornind de la nivelul luminii fizice, și prevalȃndu-ne de contribuțiile științifice ale lui Eugen Macovschi, putem defini în spațiul metamorfozei trei moduri de a fi ale luminii6:

— biolumina (bioluminiscența), specifică stadiului biologic al existențelor vii, în general, al celui uman, în special;

— psiholumina (psiholuminiscența), proprie activității afectiv-emoționale a ființei umane;

— noesilumina ce caracterizează emisia de “lumină spirituală”, generată de activitățíle mentale (volitiv-intelectuale) ale ființei umane.

La intersecția acestor orizonturi se definește prezența “luminii complexe”7 ca arhetip al creației etnice (romȃnească inclusiv), pe care Blaga o asuma drept “matrice stilistică”8. O atare matrice este definitorie pentru exemplificarea “unității esențiale” a lumii, asumată din punct de vedere filosofico-științific. Importantă este “nu atât imaginea fizică a universului, cât mai ales corelația dintre fizic, biologic și social, dintre natură și societate, sintetizate într-o perspectivă filosofică”9.

În consecință, accepțiunile conceptului de lumină specifice discursului rațional, cât și cele conotativ-simbolice vin să justifice creația lumii și a omului, pe de o parte, cu privire la manifestările creatoare specifice ființei umane, pe de

4 Traian D.Stănciulescu (coord), Vitalie Belous, Tratat de creatologie, Ed. Performantica, Iași, 1998, pp. 31-32. 5 Ibidem, pp. 98-101. 6 Eugen Macovschi, Concepția biostructurală și teoriile moleculare ale materiei vii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p.76. 7 Victor Isac, Traian. D. Stănciulescu, Fundamentele valorii (arhetipuri ale spiritului românesc), Ed. Performantica, Iași, 2006, p. 250. 8 Alexandru Surdu, Cu Lucian Blaga spre tainiţele sufletului românesc, “Contemporanul”, București, nr. 12/ Decembrie 2016. 9 Ion Tudorescu, Unitatea lumii vii, în I. Tudorescu, M. Florea, C. Popa (coord.), Filozofie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1976, p. 97.

7

altă parte. Deci, asertând putem spune că “lumina complexă” ar acoperi – prin prezența sa – un “tot existențial”.

2.2. Considerații cu privire la “metalimbaj” Un model integrator, capabil să descrie sensurile unei lumi unitare în

diversitatea ei, presupune cu necesitate recuperarea analitică a conotațiilor simbolice ale sintagmei Cuvânt – Lumină – Semn. Un astfel de model trebuie realizat sub semnul integrator al semioticii, ceea ce presupune deopotrivă un discurs metodologic (metalimbaj) specific:

• interdisciplinar, prin crearea unei relații complementare între limbajele simbolice / conotative ale mitologiei-religiei, filosofiei și științei – domenii de referință în opera blagiană, utilizând privilegiile unei deja amintite “hermeneutici analitice”;

• transdisciplinar, prin descrierea lumii ca fiind unitară ȋn diversitatea ei, valorizȃnd capacitatea integratoare a conceptului de “semn”, pe de o parte, prin intermediul acelor paradigme ontologice, epistemologice sau /și (pr)axiologice, care au “lumina” ca numitor comun pentru toate nivelurile lor.

*

Metodologic vorbind, universul blagian al luminii este ancorat în “lumea creației” respectiv în diferitele moduri (tipuri de discurs) prin care “cunoașterea umană și-a asumat geneza lumii”10. Exegeza de față va utiliza cu precădere acele accepțiuni ale conceptului de lumină specifice discursului rațional pe care se întemeiază filosofia și știința contemporană, urmată de o interpretare a textelor literare-simbolice, mitico-religioase în termenii științei actuale.

Motivele arhetipale ale creației prin lumină se păstrează în simbolistica diferitelor practici care transpar până în zilele noastre formulate semiotic în discursul magico-ritualic, ce dezvoltă sensurile relației dintre om și lumina cosmică, discursul mitic, ce asociază luminii câteva conotații derivate din opoziția (fizică sau / și metafizică) dintre lumină și întuneric, discursul mistico-religios marcat de comuniunea cosmică a omului cu lumina sacră prin intermediul unei complexe simbolistici.

În ceea ce privește discursul științific, acesta corelează fizica cu metafizica într-o viziune cognitivă inter- și transdisciplinară, capabilă să apropie “aserțiunile fundamentale ale genezei spiritualiste ale lumii de cosmologie, fizica cuantică a câmpului de paradigma (bio)fotonică a energiei-informației”11. Iată o viziune integratoare pe care o vom găsi implicit exprimată mai ales în Trilogiile lui Blaga.

10 Traian D. Stănciulescu, Vers une philosophie de la création, în: Revue Roumaine de Sciences Sociales, nr.1, 1988. 11 Paul V. Constantinescu, Traian D. Stănciulescu, Ierarhiile luminii: conexiuni metafizice. Introducere în teoria (bio)fotonică a Unității Esențiale, Ed. Arithea, Iași, 2019, p. 14.

8

3. Apartenența cercetării la universul de discurs al filosofiei Sintetizȃnd cele de pȃnă acum, am spune că lucrarea de față se

subordonează implicit domeniului de discurs al filosofiei, prin aceea că uneşte specific un “limbaj-obiect” cu puternice conotaţii ontologice, gnoseologice şi (pr)axiologice cu un “metalimbaj” inter- şi transdisciplinar aparte (semiotic şi meta-fizic deopotrivă).

Alegerea operei lui Lucian Blaga este definitorie atȃt pentru universul de discurs al filosofiei, cȃt şi pentru acela al poeziei, pe care ȋn calitate de filolog am asumat-o cu precădere. Poezia și filosofia sunt “forma duală exterioară a unicității creatoare” pentru că “nu se poate scoate poezia din filosofia sa și nici filosofia din poezia lui”12. Poezia lui este una de viziune metafizică pentru că este realizată în jurul misterului generalizat și insurmontabil al existenței, pentru care devenirea, trecerea, căutărea, neliniștea permanentă se află într-o solidaritate cosmică cu setea de dezmărginire. Înțelegerea unitară a operei lui Blaga presupune în primul rând înțelegerea creației sale filosofice.

Concepţia lui Lucian Blaga – ca filosof şi poet, respectiv filosof-poet – asupra luminii, se justifică în calitate de concept filosofico-științific, (meta)fizic și poetic având în vedere că această alegere e definitorie filosofiei. Pe de altă parte, lumina este un concept filosofic, metafizic și poetic deopotrivă. Limbajul obiect al prezentei comunicări îl reprezintă “creația lumii” în virtutea unui principiu genitor – lumina cu multiplele sale conotații.

4. Ȋntre filosofie și poezie, structura cercetării: rezonanțe subiective

Blaga apropie filosofia de literatură, așa cum afirma N. Iorga referitor la

volumul Poemele Luminii: “E și filosofie înăuntru […] care leagă împreună, ca în cele mai bune produse ale poeziei, din toate timpurile toate aspectele dinafară ale naturii”13. În abordarea operei blagiene se unesc două concepte integratoare: lumina și semnul: Ontosul, referitor la realitatea (meta)fizică, și Logosul, vizând demersul conceptual, rațiunea procesuală prin care semnul se manifestă.

* În sinteză, lucrarea de doctorat abordează o analiză transdisciplinară a

operei blagiene, având ca “nucleu dur” (Chomsky) PARADIGMA LUMINII-SEMN, asumată din perspectivă semiotică (și nu numai) la nivelul ȋntregii opere a scriitorului, pentru care versurile din poemul Lumina sunt definitorii:

12 Vasile Băncilă, Censura trancendentă, în Lucian Blaga, energie românească, Ed. Marinescu, Timișoara, 1995, p. 44. 13 Nicolae Iorga, Revistă de direcţie literară, artistică și culturală, nos. 11, 15, 16, September and October 1937, 3 articles regarding the 15 poems published by Blaga în Gândirea.

9

“Când dat-a un semn Nepătrunsul ... O mare şi-un vifor nebun de lumină făcutu-sa-n clipă...”.

În sensul premiselor mai sus prezentate, “structura profundă” a lucrării este concepută pe trei niveluri / părţi de abordare, care decurg logic una din alta, după cum urmează:

● Prima parte a cercetării — de factură conceptual-metodologică, meta-fizică / meta-semiotică – implică analiza predominant sintactică (structurală) a luminii ca un concept paradigmatic integrator, urmărind:

*Universul conceptual al luminii: ipostaze ontologie, gnoseologie, (pr)axiologie;

* Unificarea conceptelor esenţiale în creaţia lui Lucian Blaga; * Strategii semiotice de interpretare a operei lui Blaga, exemplificate în:

a. Metode specifice cunoaşterii operei literar-filosofice la Lucian Blaga: semiotică, hermeneutică, maieutică, dialectică speculativă și comparativă. b. În orizontul analizei triadice, lumina: sintactică, semantică, pragmatică; c. Virtuțile metodei semiotice poligonale.

Din acest motiv: • multiplele moduri de a se manifesta ale luminii: fizic, biologic, noesic, metafizic etc. definesc universul semantic al termenului de “lumină complexă” ce se constituie într-un “nucleu-dur” (Chomsky) al întregii lucrări de cercetare; • complexitatea formelor de manifestare a luminii a generat o multitudine de perspective cognitive “fizice” sau / și “metafizice”, intuitive “magico-mitice” și “religioase”; • cercetarea științifică își propune să definească “unitatea esențială” instituită între om, cosmos și Divinitate, dovedind o dată în plus relația de omomorfism, de “chip și asemănare”.

● A doua parte a lucrării reconfigurează ipostazele “luminii complexe” în opera lui Lucian Blaga, plecând de la perspectivele (auto)referențial-semiotice, la cea magico-mitică și religioasă, apoi filosofice și științifice, unificate integrator în creația literar-poetică. Constituindu-se ca “nucleu-dur” al semiozei creatoare, lumina constituie principiul generator privind totalitatea scenariilor arhaice sau / și moderne cu privire la nașterea lumii.

Pentru Blaga, dorința de a se întoarce la rădăcini și de a găsi o lume ancestrală e echivalentă cu aspirația de a revaloriza resursele intuitive ale cunoașterii arhaice în contextul îmbogățit semantic al cunoașterii raționale. Un model de interpretare a acestei aspirații îl reprezintă lumina – arhetip pentru cunoașterea cosmologică prin raportarea la cele patru tipuri majore de cunoaștere14: experiențială și holistică (cunoaștere de tip intuitiv), analitică și experimentală (proprie activității raționale).

14 Marcus Solomon, Timpul, Ed. Albatros, București, 1985, p. 57.

10

Drept urmare, cunoașterea intuitiv – luciferică, în termenii lui Blaga, este bazată pe rezonanța experiențială a omului cu întregul lumii, respectiv pe revelația holistică a adevărurilor esențiale. Cunoașterea luciferică, concretizată în discursul gândirii mitice, are în subsidiar toate practicile magico-ritualice specifice și discursul gândirii religioase, care își subordonează complexul de practici mistice aferente la care vom face și noi referire.

De cealaltă parte a barierei cunoașterii intuitiv-luciferice, discursul rațional – paradisiac asociază luminii un ansamblu de fenomene fizice, chimice, biologice, lipsite de conotații simbolice, fenomene pe care le cercetează cu mijloace teoretice și experimentale specifice. În acest sens, gȃnditorul Lucian Blaga aduce în discuție trei teorii care au revoluționat lumea științifică a timpului său, cu înrâuriri spectaculoase în câmpul filosofiei, presupunȃnd implicit prezența “luminii complexe” – ca un reper-cheie al “Unității Esențiale”, al legăturii omului cu macro- și micro-cosmosul – prin: teoria relativității, teoria cuantică și teoria entelehială.

Tranziția de la cunoașterea experiențial-holistică la cunoașterea predominant analitică a discursului filosofic va culmina cu discursul științific și tehnologic pentru că filosofia nu se poate lipsi de spiritul științific și de modul ei de organizare. În dubla sa calitate de “informație” (semnificat-undă) și de “energie” (semnificant-corpuscul), “lumina reprezintă un semn integrator”15, care definește cunoașterea spirituală specifică omului ca fiind ființă de lumină.

Apreciat de N. Crainic ca fiind o culme până la care nu s-a ridicat încă nimeni din neamul nostru, sistemul filosofic blagian este un sistem cu “arhitectură trilogială” pentadică. De aceea, în interpretarea filosofiei ne-am propus să mergem după modelul filosofiei pentadice propus de Alexandru Surdu și modelul “unității esențiale” dezvoltat de T.D. Stănciulescu care presupune două coordonate: • unitatea dintre microcosmos (atom), macrocosm (galactom) și uman (om); • unitatea celor “trei materii” (Ștefan Lupașcu) – fizică, biologică, psihică. Aceste două coordonate își găsesc justificarea în cele două pârghii de interpretare ale cunoașterii paradisiace, și anume cea filosofică și cea științifică.

Pentru filosoful-poet, lumea nu e doar o realitate cognoscibilă în concretul ei imediat, ci și o lume de semne, de simboluri prin care se descoperă fețele originare ale universului. Pornind de la relația filosofiei cu poezia, care a cunoscut abordări diferite la primatul uneia sau alteia până la simultaneitatea celor două modalități ale cunoașterii, vom observa că indiferent de modul de abordare, atât filosofia, cât și poezia ne conduc spre o permanentă aspirație de a descifra neînțelesul lumii.

Poetul reface lumea prin creația poetică a cărei substanță izvorăște dintr-o reală sensibilitate metafizică, sensibilitate care pare a fi “o lumină ce se desprinde din întreaga personalitate”16. Perspectiva literară a operei blagiene va utiliza cu 15 Traian D.Stănciulescu, (Meta)fizica luminii: spre o hermeneutică a cosmologiei eminesciene, Ed. Performantica & Biophotonic-Concept, Iași, 2017, p. 69. 16 Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu, Ed. Cartea Românească, București, 1920, p. 3.

11

precădere acele “accepțiuni ale conceptului de lumină” specifice discursului rațional. Așadar, optăm pentru o metodă filosofică, mai exact analiza semiotică situațională prin care nuanțăm paradigma luminii cu toate semnificațiile sale metafizice: lumina ca principiu organizator, simbol al Genezei, arhetip al Facerii și prezenței divine ȋn lume, simbol al cunoașterii si al trăirii prin iubire.

În această intelectuală construcție, luminii – asumată în multiplele sale ipostaze – îi revine un rol de referință. O atare semioză va fi în măsură să definească istoria trecerii − prin Cuvȃnt-Lumină − de la sacru la profan și de la profan la sacru, de la formele arhetipal-motivate ale naturii la cele convențional constituite ale culturii / tehnologiei, pe de o parte, în beneficiul unui novator arhetip al (re)construcției lumii, pe de altă parte.

Plecând de la faptul că “lumina este prezența divinității în lume prin donație formativă, vitală și inteligibilă”, astfel încât prin creație “Dumnezeu se face lume – formă luminoasă”17, putem aserta că “transcendentul care coboară” face ca religia, metafizica, artele, știința să apară pentru și ȋntru lumină, ȋngăduind iluminarea omului prin manifestări ale “chipului și asemănării”, coborȃnd Logosul ȋn Ontos, cum am spune ȋn spirit blagian.

● A treia parte a lucrării –De la povestea “Meșterului” la “Corola de minuni a lumii”: studiu semiotic de caz– vizează câteva aplicații pragmatice, de maximă complexitate conceptuală, implicând probleme punctuale analizate în termenii metodei semiotice triadice, respectiv hexadice.

Ideea centrală în jurul căreia se configurează capitolul se referă la rolul mitului (re)construcției în creația umană – un motiv de referință pentru spiritualitatea românească – asumat pe baza unei analogii între legenda populară Meșterul Manole și drama lui Blaga. La intersecția elementelor acestora se definește lumina creației. Structura analizei – în limbajul hermeneuticii / semioticii – reprezintă o cale de acces la lumea de sensuri întemeiată de Lucian Blaga și de identificare a mitului în creația blagiană.

Demersul semiotic se desfășoară printr-o suprapunere implicită / explicită a câmpului semantic ce numește termenul mit vs. lumină cu interpretarea hermeneutică a acestuia. Nașterea lumii, potrivit principiului creației, presupune ieșirea Luminii (cosmosul-ordine) din Întuneric (haosul dezordine), ce justifică faptul că “formele fundamentale ale naturii sunt generate de câmpuri energo-informaționale ale «luminii complexe»”18. Așadar, putem spune că lumina este responsabilă pentru geneza formelor și a funcțiilor lor fundamentale în lume.

La un alt capăt de pod al creației blagiene se află concepția asupra menirii poetului-creator de a cunoaște misterele care stau la baza lumii. Aceasta

17 Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, Ed. Eminescu, București, 1983, pp. 48-49. 18 Aritea Poenaru, Arhitectura luminii. Inițiere în semiotica formelor sacre, Ed. Performantica, Iași, 2003, pp. 64, 90.

12

deschide “marele paradox existențial”19 sub semnul căruia va evolua întreaga sa creație de poet și filosof.

Analiza semiotică triadică aplicată conținutului poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii vizează două aspecte de referință și anume: “limbajul-obiect” prin care ȋmbogățim cu considerații semiotice sensurile unui poem blagian de aparte referință simbolic și “metalimbajul” prin care ȋmbogățim metodologia semiotică cu experiența unei complexe analize.

Pentru relevanța analizei ne vom prevala – fără comentarii prea multe – de considerațiile metodologice pe care le ȋngăduie manualul “La ȋnceput a fost semnul...”, cu privire la analiza triadică a unui text literar20. În consecință, putem aserta că poetul este cel învestit cu puterea magică de a înțelege, de a ști, este inițiat în semne și taine, iar cuvântului i se substituie o tăcere ritualică.

Ȋn ȋncheierea acestor din urmă capitole ale lucrării o concluzie fără de echivoc poate și trebuie a fi o dată mai mult reiterată21 : deși pare a fi doar o metaforă inspirată – titlul acestui “POEM DE VIAȚĂ CREATOARE” – este unul pe care construcția demersului analitic al lucrării de față o deslușește mai bine poate decȃt a fost realizat pȃnă acum. Mă gȃndesc la faptul că nu ȋntȃmplător am așezat ȋn succesiune alăturată povestea MEȘTERULUI și sensurile poemului EU NU STRIVESC COROLA, din ele rezultȃnd cu evidență că:

● Noima desprinsă din povestea “construcției mitice” a lumii-catedrală este cȃt se poate de clară. Aceasta rezultă din ȋnțelesul unui mit romȃnesc al creației din zona spirituală a Sibiului ȋn care Lucian Blaga a crescut: nimic nu se poate statornici ȋn lume decȃt ȋn “Numele Lui” — așa cum Fărtatele i-a cerut Nefărtatelui să facă: adică, să aducă din adȃncul abisului de ape nisipul − informație ȋn măsură să structureze armonic și unificator tot ceea ce există ȋn lume.

● Destinul lui Blaga este evident cuprins ȋntre sensurile a două poeme: → Autoportret: “Lucian Blaga e mut ca o lebădă. / În patria sa / zăpada

făpturii ține loc de cuvânt. / Sufletul lui e în căutare, / în mută, seculară căutare, / de totdeauna, / și până la cele din urmă hotare. / El caută apa din care bea curcubeul. / El caută apa / din care curcubeul / își bea frumusețea și neființa” (1942).

→ Eu nu strivesc corola..., poem – crez de viață – ȋn care fără nici o ȋndoială ȋn ceea ce ȋl privește, Lucian Blaga afirmă ceea ce deja a aflat: faptul de a fi găsit sensurile frumuseții și neființei, vorbind și creând “ȊN NUMELE

19 Sergiu Al-George, Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească, Ed. Eminescu, București, 1981, p. 255. 20 Traian D. Stănciulescu, La ȋnceput a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Ed. Performantica, Iași, 2004, pp. 217-221. 21 Traian D. Stănciulescu, Iubirea magică, de la lumină la iluminare, Conferință “Lucian Blaga:, USAMV, Cluj-Napoca, mai 2019.

13

LUI”, așa cum și “Meșterul” ar fi fost dator să o facă, pentru a nu-și sacrifica demnitatea și bucuria de a fi om.

*

Așezȃnd pietre pentru TEMPLUL VIEȚII SALE, Lucian Blaga și-a trăit viața deplin, fiind cel ce cu adevărat a venit să fie:

Creatorul care și-a ȋnțeles ȋn cele din urmă Menirea și Calea. Concluzii deschise: de la lumină la iluminare, Lucian Blaga

Problema înțelegerii lumii – inclusiv a noastră înșine și a cunoașterii noastre, ca părți “luminoase” ale lumii – reprezintă principala preocupare a cercetării de față. De aceea interesul pentru filosofie s-a materializat în cercetarea operei blagiene pentru care lumina este un element de referință. Lucian Blaga a avut conștiința unității lumii, a splendorii și veșniciei Totului Existențial. El a înțeles “Unitatea și Totalitatea ca proces”22, în sensul reproducerii “diferențialelor ” din Marele Tot al existenței.

Orizontul metafizic al lui Blaga pune în evidență caracteristicile Marelui Tot al existenței nu prin cunoaștere discursivă, ci printr-o cunoaștere mitic-metafizică, în care metafora întregește conceptul și în care intuiția și imaginația fac corp comun cu deducția și inducția. Acest mit metafizic definește Unitatea și Totalitatea cosmică ca o sinteză a elementelor componente, ȋntre care am văzut că lumina este de referință majoră.

Mulți gânditori și filosofi au elaborat “ideea de unitate a lumii”23 ce presupune o conștiință a interdependențelor dintre fenomene, cu scopul de a transcende conceptul de eu și de a se identifica cu realitatea ultimă. Faza supremă a acestei conștiințe este iluminarea, ca o experiență în care este implicată întreaga ființă umană cu modalitățile cunoașterii: paradisiacă sau luciferică. Dar modalitățile cunoașterii – speculative sau empirice sunt condiționate și de trăirea mistică, drept cea mai pură cunoaștere și deci ca premisă a înțelegerii lumii; mai ales că “misticismul oriental este un misticism al luminii”24.

Faptul că subiectul implicit – dar esențial al cercetării – ȋl reprezintă trecerea de la lumină la iluminare, respectiv de la fizic la metafizic, de la intuiție la rațiune – avȃnd ca motiv de referința opera lui Lucian Blaga –

22 Mihail Popescu, Operspectivă românească asupra teoriei culturilor și valorilor (Bazele teoriei culturii și valorilor în sistemul lui Lucian Blaga), Ed. Eminescu, București, 1980, p. 114. 23 Fritjof Capra, Taofizica (o paralelă între fizica modernă și mistica orientală), ediția a III-a, (trad din limba engleză Doina Țimpău) Ed. Tehnica, București, 2004, p. 24. 24 Lucian Blaga, Spațiul mioritic, Ed. Minerva, 1985, p. 52.

14

reprezintă cea dintȃi concluzie pe care se cuvine să o menționăm ȋn contextul de față.

O concluzie pe care consider că am urmărit-o cu obstinență și că am ȋmplinit-o atȃt cȃt a fost cu putință.

***

O altă concluzie pe care cercetarea de față a reușit să o justifice − corelată cu cea de mai sus − o reprezintă unitatea tipurilor de discurs prin care ființa umană și-a ȋmplinit trecerea unitată prin istorie, ca ființă culturală: de la magic la mitic, de la religios la filosofic și științific, avȃnd ca principiu unificator lumina.

În concepția lui Henry Stapp, cercetător în domeniul fizicii cuantice, “Universul, privit ca un TOT, nu este o caracteristică centrală a experienţei mistice, ci şi una dintre cele mai importante revelaţii ale fizicii moderne. Este cea mai importantă descoperire din istoria stiinţei”25. Fizica cuantică este ştiinţa modernă care încearcă să ne explice că lumea este un TOT interconectat prin intermediul iubirii. Vibraţia energiei şi energia magnetică sunt iubirea care face posibilă crearea realităţii, prin intermediul conştiinţei. Mediind ȋntre iubire și ȋnțelepciune, lumina definește acel reper al misterului pe care Blaga l-a ipostaziat unificator ȋn ȋntreaga sa operă.

Misterul lui Lucian Blaga e “plural” fiind formulat “de la caz la caz” în timp ce misterul gândit de metafizica trancendentului e acategorial “e unic și absoarbe în sine toate lucrurile”, iar cel agnostic este “dezarticulat și amorf”. De aceea, cunoașterea cripticului e imposibilă pe calea rațiunii. Numai potențat, misterul poate primi o rezolvare printr-o “sinteză rațională” prin completarea cunoașterii paradisiace cu cea luciferică.

Necesitatea ȋmplinită a unei “fizici metafizice” reprezintă o aspirație care l-a obsedat tacit pe Blaga și pe care ȋn bună măsură a ȋmplinit-o, lăsȃndu-i ȋnsă deschise porțile către viitor. Bunăoară, unitatea religiei cu știința reprezintă ecoul (pr)axiologic al aceste preocupări.

*** Lucian Blaga propune o perspectivă sofianică a modului de comunicare

a sacrului cu profanul. Prototipul îl oferă Agia Sofia, a cărei arhitectură sugerează o anume trăsătură de unire între Divinitatea Trinitară și lumea ca totalitate a creaturilor, unde “omul se simte receptacul al unei transcendențe coborâtoare”26. Sentimentul metafizic al transcendenței care coboară își găsește aplicație în matricea stilistică a spațiului mioritic. Astfel, mergând pe urmele lui Eliade, A. Codoban este de părere că “experiența religioasă este un raport

25 Henry Stapp, Rațiune, materie și mecanică cuantică, Ed. Tehnică, București, 1998, p. 76. 26 Lucian Blaga, Op.cit., pp. 237-238.

15

simbolic cu transcendentul; este o interpretare a lumii sub intenționalitatea sacrului, respectiv o hermeneutică existențială determinată de sacru”27.

Cunoașterea absolutului este nediscursivă, este irațională și reprezintă contopirea sau identificarea subiectului cunoscător cu obiectul de cunoscut, ce are ca sursă cadru a cunoașterii mistice-religioase revelația orientată de credință. Cunoașterea de tip mistic se poate realiza prin iubire, este de părere Nae Ionescu, căci în aceasta un termen se deschide celuilalt. În cunoașterea religioasă există un minim consens asigurat de dogmă. Acest aspect apropie pe de o parte cunoașterea religioasă de cunoașterea științifică și cea comună o distanțează de cunoașterea metafizică a absolutului, care este impregnată de diversitatea construcțiilor metafizice însoțitoare.

*** În Eonul dogmatic exploatează în mod excepțional utila relație dintre

gândirea paradoxală triadică a creștinismului și cea specifică fizicii. Sistemul ca atare este ordonat într-o lucrare Diferențialele divine. Deschiderea spre Marele Anonim izvorăște din irațional (subconștient) printr-o disponibilizare psihică, nu una logică; cenzura se datorează rațiunii și nu meditației ontologice. Fiind inaccesibil logic (cenzurat), transcendentul devine accesibil psihologic. Apropierea transcendentului de imanent decurge din specificul matricii stilistice a demersului metafizic asupra sacrului (ortodoxia răsăriteană) în care se înscrie original și stilul creației și meditației valorice a culturii românești.

Dincolo de mecanismele psihice, logico-raționale (rezonanța asociativă, analogică, transpozitivă etc.) asociate, iluminarea declanșează resursele subtile ale inconștientului, respectiv ale supraconștientului. Rezonanța pe verticală a celor trei paliere ale conștiinței cuplează sinergetic, în procesul creației, tot atâtea instanțe informaționale obiective. Coerența vibrațiilor din propriul câmp psiho-informațional cu vibrațiile “inconștientului colectiv” (Jung) sau ale “transconștientului colectiv” (Freud) asigură individului creator accesul la întreaga experiență spirituală (creatoare) a umanității.

Faptul că Lucian Blaga intuiește posibilitatea unei comuniuni spirituale pe verticala “ierarhiilor luminii” – așezȃnd conștientul uman ȋntre inconștient și transconștient – reprezință o ipoteză de excepție pe care – o dată mai mult – intuiția filsosofului-poet nu a lăsat-o neexplorată.

***

Iată doar cȃteva din concluziile pe care – desprinzȃdu-le din “limbajul-obiect” al cercetării – le regăsim ȋn lumina operei blagiene.

27 Aurel Codoban, Sacru și ontofanie (Pentru o nouă filozofie a religiilor), Polirom, Iași, 1998, p. 43

16

În concluzie, ar trebui să spunem că folosind ca metalimbaj organonul semiotic – analiza situațională (pentadică și hexadică), analiza structurală sau triadică – a ȋngăduit nu numai argumentarea aspectelor mai sus menționate, dar și descoperirea unor trăsături de personalitate, – unificatoare și creatoare – ale lui Lucian Blaga, pe care altfel nu am fi avut putința să le evidențiem.

***

Mai presus de toate, ȋnsă, realizarea lucrării de față m-a confruntat cu propria eurigramă, ȋn măsură să “stea pentru” orice altă aspirație care ȋși propune să contribuie la explicitarea în picături aparținând întregului din care facem parte cu toții. Așa cum Lucian Blaga ȋnșuși a ȋncercat și a reușit să facă. Conștientizarea unei atare performante euristice mi-a ȋngăduit să valorific unificator ceea ce − ȋn alt context − mi-ar fi fost imposibil să o realizez, respectiv:

■ Pe de o parte, confruntȃndu-mă cu un domeniu pe cȃt de incitant, pe atȃt de vast, am ȋnțeles că: • structura și conținutul lucrării de doctorat fac rezultatul lucrărilor anterioare publicate și care dezvoltă o parte din ideile pe care am ales să le prezint aplicativ în contextul lucrării de față; • perspectiva propusă este inter-și transdisciplinară îmbinând sinergetic filosofia cu știința, religia, mitologia și literatura; • accepțiunea ontologică asupra cuplajelor substanță-energie și informație-câmp, mi-a îngăduit să ȋnțeleg posibilitatea unei viziuni integratoare a teoriei cuantice cu teoria câmpului; • contribuțiile aplicative formulate din această perspectivă asupra proceselor de gândire creativă sunt inedite implicând perspectiva biofotonicii − stiința luminii vii (bio-psiho-logice), a cărui cercetare mi-a fost accesibilă prin lectura lucrărilor profesorului Traian D. Stănciulescu.

■ Pe de altă parte, se cuvin menționate aspecte subiective vizȃnd: • calitatea de aspirant la filosofie rezultă din faptul că pentru a fi completă și cu adevărat inedită, prezenta lucrare cuprinde câteva categorii de texte din opera filosofică, respectiv literar-poetică a lui Lucian Blaga; • în calitate de filolog și aspirant la filosofie am fost datoare să conturez cadrul formal al cercetării, stabilindu-i anterior obiectivele; • preocupările de cercetare anterioare ale subsemnatei materializate în publicații venind din domeniul filologiei și semioticii au făcut posibilă o coerență și firească racordare a operei blagiene la conceptul de “lumină”.

***

Dincolo de toate aceste aspecte care vizează o ȋmplinire personală pe care sunt datoare să o mărturisesc, trăiesc cu convingerea că elementele de noutate ale lucrării ȋși vor găsi cititori interesați, care se vor ȋmbogăți cognitiv-

17

spiritual parcurgȃnd paginile unei lucrări complexe, pe cȃt de specializată pe atȃt de larg deschisă la dialog inter- și transdisciplinar.

Apreciez că ȋn rȃndul beneficiarilor interesați ai lucrării ar trebui să se afle: • studenți, persoane cunoscătoare ai operei blagiene și a noțiunilor de filosofie și semiotică; • cititorii de rând – fără o competență științifică anume – care vor avea neîndoielnic dificultăți în urmărirea și înțelegerea argumentației științifice, dar care se vor bucura de sensurile asociate simbolic, ritualic, la sfârșitul fiecărui capitol de analiză științifică; • specialiștii din domeniul științific sau umanistic își vor asuma cu precădere acele secvențe specifice competenței lor, chiar dacă vor avea dificultăți în asumarea secvențelor care ies în afara specialității lor, respectiv în sesizarea întregului de lucrare; • adevărații beneficiari ai cărții – cu profil intelectual și spiritual maxim – vor fi acei cercetători subordonați ei înșiși aspirației de înțelegere / explicație holistică a omului și poziției sale în (meta)cosmosul din care s-au desprins pentru a se naște.

*** Așa cum deja am afirmat, această lucrare este una care își propune să

unească fizica cu metafizica, filosofia cu literatura, știința și religia valorificȃnd proprietățile structural-funcționale ale LUMINII ca “nucleu-dur”, integrator. Dar cum să unești neconflictual fizica cu metafizica? Răspunsul este univoc: apropiindu-le printr-o simultaneitate sau continuitate ontologică de genul: corpuscul-undă, substanță-energie și informație-câmp, respectiv întuneric transformat în lumină, sau invers.

Dificultățile cu care m-am confruntat ȋncă de la inițierea primelor etape ale cercetării au fost legate de complexitatea și profunzimea problemelor teoretice pe care le-am avut în vedere. Demersul analitic pe care ni l-am propus de la bun ȋnceput a fost unul ambițios, care nu se putea realiza decât în urma unei documentări extrem de vaste, interdisciplinare. O atare documentare s-a desfășurat pe două direcții:

● o primă direcție ȋn măsură să cuprindă literatura de specialitate de cea mai mare autoritate, referitoare la opera filosofică și literar-poetică a lui Lucian Blaga, în general, și în special la cel al LUMINII, la sensurile acesteia în filosofie, fizică, literatură cu aplicabilitate în opera blagiană;

● o a doua direcție de documentare a fost aceea legată de instrumentarul semiotic și hermeneutică; și aici am simțit nevoia lărgirii preocupărilor teoretice în direcția aprofundării conceptelor de “semioză creatoare”, “pentamorfoză” în scopul înțelegerii mai profunde a operei lui Lucian Blaga − coroborate cu propriile sale concepte novatoare − avȃnd drept “nucleu dur” conceptul de LUMINĂ.

18

Scopul cercetării trebuie formulat în termenii aspirațiilor pe care le asociem lucrării, respectiv:

― intenția deja declarată de a uni fizica cu metafizica, vizibilul cu invizibilul, știința cu filosofia și religia, materialitatea cu spiritualitatea;

― speranța de a realiza o cercetare științifică privind explicativ modul în care lumina (biologică) – în dubla sa calitate de energie și informație, corpusculară și ondulatorie – asigură atât funcționarea coerentă a subsistemelor biologice, cât și comunicarea / comuniunea omului cu omul, cu semenii întru rațiune, întrupați sau neîntrupați

― aptitudinea de a genera certitudinea că o serie de fenomene magico-religioase sunt susceptible de redescoperire, explicație și valorificare;

― de a transforma convingerile spiritual-teoretice în convingeri practic-aplicative

Finalitatea lucrării nu poate fi decât prezumată în momentul de față, pentru că nimeni nu poate bănui cu ce implicații reale urmează a se derula prezența ei în universul receptării umane. Oricum, această lucrare își va împlini menirea de a oferi un instrument științific, care să dovedească faptul că EXISTĂ.

Abordarea metodică şi foarte apropiată de clasificările structurante şi schemele ilustrativ-sintetice ale Trilogiilor, comentariul explicativ, corelaţiile operative ale conceptelor, individualizarea pe secţiuni a problematicii abordate, cursivitatea şi o anumită ţinută a dicţiei de idei, toate acestea fac din aceste eseuri, oarecum compacte, adevărate prelegeri de interes mai general, prin care Trilogiile blagiene îşi dezvăluie ideaticul lor conţinut metafizic, dar şi somptuoasa structură arhitectonică.

Sau, parafrazȃnd termenii lui G. Călinescu: “Lumea ca o catedrală, pentru care noi, oamenii, suntem adevărata

măsură....”.

19

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

• IZVOARE

BIBLIA sau Sfânta Scriptură (1939), tradusă după textele originale ebraice și grecești de preoții profesori Vasile Radu și Gala Galaction din înalta inițiativă a Majestății Sale Regelui Carol II, Fundația pentru Literatură și Artă “Regele Carol II”, București.

CHEVALIER, Jean, Gheerbrant, Alain (1994), Dicționar de simboluri, vol. I, Ed. Artemis, București.

CHEVALIER, Jean, Gheerbrant, Alain (1995), Dicționar de simboluri, vol II, Ed. Artemis, București.

CUBLEȘAN Constantin (2005), Dicţionarul personajelor din teatrul lui Blaga, Dacia, Cluj-Napoca.

DIACONU, Florica, Diaconu, Marin (2000), Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Introducere prin concepte, Ed. Univers Enciclopedia, București.

EVSEEV, Ivan (1994), Dicționar de simboluri arhetipuri culturale, Ed. Amarcord, Timișoara.

GOCI, Aureliu Lucian Blaga. Dicționar esențial. Oameni din viața lui, Tipo- Moldova, Iași, I, 2017; II, 2018. GREIMAS, Algirdas Julien, Courtés, Joseph (1979), Sémiotique. Dictionnaire

raisonné de la théorie du langage, Hachette Éducation, Paris. KERNBACH, Victor (1989), Dicționar de mitologie generală, Ed. Științifică și

Enciclopedică / Ed. Albatros, Bucucurești.

CĂRȚI

AFLOROAEI, Ștefan (1994), Lumea ca reprezentare a celuilalt, Institutul European, Iași. AL-GEORGE, Sergiu (1981), Arhaic și universal. India în conștiința culturală

românească, Ed. Eminescu, București. ALEXANDRESCU, Sorin (2000), Identitate în ruptură (Mentalități românești

postbelice), Ed.Univers, București. ANGHELESCU, Silviu (1999), Mitul şi literatura, Ed. Univers, Bucureşti,

1999. ARISTOTEL (2007), Metafizica, (Ediția a II-a revăzută și adăugită),

traducere, comentariu și note de Andrei Cornea, Humanitas, București. BACHELARD, Gaston (1997), Aerul și visele, Ed. Univers, București. BACHELARD, Gaston (2005), Poetica reveriei, Ed. Paralela 45, Pitești. BALOTĂ, Nicolae (1999), Euphorion, București, Ed. Cartea Românească.

20

BARTHES, Roland,(1997), Mitologii, Institutul European, Iași. BĂLU, Ion (1996), Viața lui Lucian Blaga, Vol II, Ed. Libra, București. BĂLU, Ion (1997), Opera lui Blaga. Analiza temelor, Ed. Albatros, București,

1997. BĂNCILĂ, Vasile (1995), Lucian Blaga – energie românească, Ed. Marineasa,

Timișoara. BĂRBULESCU, Titus (1997), Lucian Blaga. Teme şi tipare fundamentale, Ed.

Saeculum, București. BEAUFRET, Jean (1999), Lecții de filozofie. De la Platon la Heidegger.Vol.II,

Ed. Armarcord, Timișoara BEJAN, Petru (1999), Istoria semnului în patristică și scolastică, Ed. Fundației

“Axis”, Iași. BERCEANU, Ștefan, Dumitriu, Anton (1985), Cartea interferențelor, Ed.

Științifică și Enciclopedică, București. BERGSON, Henri (1998), Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Ed.

Institutului European, Iași. BICIUȘCĂ, Florin (2000), Centrul lumii locuite, Paideaia, București. BLAGA, Lucian (1920), Pietre pentru templul meu, Ed. Cartea Românească,

București. BLAGA, Lucian (1974), Despre conștiința filosofică, ediție îngrijită de Dorli

Blaga și Ion Maxim, studiu introductiv de Henri Wald, Ed. Facla, Timișoara.

BLAGA, Lucian (1976), Aspecte antropologice, Ed. Facla, Timișoara. BLAGA, Lucian (1977), Ființa istorică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. BLAGA, Lucian (1977), Elanul insulei (Discobolul), Ed. Dacia, Cluj-Napoca. BLAGA, Lucian (1977), Încercări filosofice, Ed. Facla, Timișoara . BLAGA, Lucian (1985), Spațiul mioritic, Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1985), Trilogia culturii, , Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1990), Zări și etape, Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1992), Despre gândirea magică, Ed. Garamond, București. BLAGA, Lucian (1994), Spațiul mioritic, Ed. Humanitas, București. BLAGA, Lucian (1996), Trilogia valorilor, vol.I ,II, III, Ed. Humanitas,

București. BLAGA, Lucian (2008), Meșterul Manole (teatru), ediție îngrijită de Valeria

Filimon, Ed. Agora / Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2008), Aforisme, text stabilit și îngrijit de Monica Manu, Ed.

Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2013), Trilogia cunoașterii, Ed. Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2015), Trilogia cosmologică, Ed. Humanitas, București. BOIA, Lucian (2005), Istorie și mit în conștiința românească, Ed. Humanitas,

București.

21

BOTEZ, Angela (1996), Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga – Antologie de texte din și despre opera filosofică, Ed. Științifică, București.

BRAGA, Corin (1998), Lucian Blaga.Geneza lumilor imaginare, Institutul European, Iași.

BRUGSCH, Heinrich Karl (1988), Religion und Mythologie der alten Ägypter, Leipzig. BULGAKOV, Serghei (1999), Lumina neînserată, Ed. Anastasia, București. CAILLOIS, Roger (1997), Omul și sacrul, Ed. Nemira București. CAPRA, Fritjof (2004), Taofizica (o paralelă între fizica modernă și mistica

orientală), ediția a III-a, Ed. Tehnica, București.. CĂLINESCU, George (1985), Istoria literaturii române de la origini până în

prezent, Ed. Minerva, București. CIMPOI, Mihai (2012), Lucian Blaga. Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul,

Ed. Princeps Edit, Iași. CIOMPEC, Gheorghe (1979), Motivul creaţiei în literatura română, Ed.

Minerva, București. CLARET, Jacques (1982), Ideea și forma, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București. CODOBAN, Aurel (1998), Sacru și ontofanie. Pentru o nouă filozofie a

religiilor, Ed. Polirom, Iași. COJOCARU, Nicolae (2018), O filozofie existențială, în Al.Surdu, Filosofia ca

sărbătoare, Ed. Academiei Române, București. CORNEA, Paul (2006), Interpretare şi raţionalitate, Ed. Polirom, Iaşi. CLARET, Jacques (1982), Ideea și forma, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. CREȚU, Florin (2008), Mituri și simboluri blagiene, Ed. Didactica Militans,

Oradea. CROHMĂLNICEANU, Ovid (1978), Literatura română și expresionismul, Ed.

Minerva, București. CULDA, Lucian (1989), Geneza şi devenirea cunoaşterii, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti. CULIC, Nicolae (1988), Valoarea – dimensiune a existenței umane, Editura

Științifică și Enciclopedică, București. CULIANU, Ioan Petru (1999), Eros şi magie în Renaştere. 1484, traducere din

limba franceză de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă de Sorin Antohi, Bucureşti, Editura Nemira, București.

DAVY, Marie Madeleine (1977), Initiation à la Symbolique romane, Flammarion, Paris. DIONISIE (Pseudo)Areopogitul (1993), Despre numele divine. Teologia

mistică, Institutul European, Iași. DRĂGĂNESCU, Mihai (1989), Inelul lumii materiale, Ed. Științifică și

Enciclopedică, București.

22

DRĂGHICESCU, Dimitrie (1907), Din psihologia poporului român, București. DURAND, Gilbert (1977), Structurile antropologice ale imaginarului, Ed.

Univers, București. ECO, Umberto (2008), O teorie a semioticii (traducere din limba engleză de

Cezar Radu și Costin Popescu), Ediția a II-a, revizuită, Editura Trei, București.

ELIADE, Mircea (1972), Mythes, rềves et mystéres, Éditions. Gallimard. ELIADE, Mircea (1978), Aspecte ale mitului, Ed. Univers, Bucureşti. ELIADE, Mircea (1980), De la Zalmoxis la Genghis-Han, Studii comparative

despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

ELIADE, Mircea (1981), Istoria credințelor și a ideilor religioase. De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, vol. I, Ed.Științifică și Enciclopedică, București.

ELIADE, Mircea (1992), Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Ed. Junimea, Iași.

ELIADE, Mircea (1992), Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, București.

ELIADE, Mircea (1994), Imagini și simboluri, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1995), Mefistofel și androginul, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1995), Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1996), Făurari și alchimiști, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (2003), Mitul reintegrării, Ed. Humanitas, București. EVSEEV, Ivan (1983), Cuvânt, simbol, mit, Ed. Facla, Timișoara. FANACHE, Vasile (2003), Chipurile tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga,

Ed. Dacia, Cluj-Napoca. FANACHE,Vasile (2003), Lucian Blaga. Dramaturgul, Lecturi sub vremuri, FICHTE, Johann Gottlieb (1995), Doctrina Științei, Ed. Humanitas, București. FLORIAN, Mircea (1944), Reconstrucție filosofică, Ed. Casa Școalelor,

București. FLORIAN, Mircea (1983), Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, Ed.

Eminescu, București. FRUNZĂ, Sandu (2001), Filozofie și religie. O abordare multidisciplinară, Ed.

Limes, Cluj GADAMER, Hans-Georg (2001), Adevăr și metodă, Teora, București. GAVRILĂ, Camelia (2002), Mitic și magic în opera lui Lucian Blaga, Ed.

Junimea, Iași. GAVRILIU, Leonard (1977), Inconștientul în viziunea lui Lucian Blaga, Ed.

IRI, București. GAVRILUȚĂ, Nicu (1998), Mentalități și ritualuri magico-religioase, Ed.

Polirom, Iași. GAVRILUȚĂ, Nicu (2000), Jocurile minții și lumile multidimensionale, Ed.

Polirom, Iași.

23

GEORGESCU-ROEGEN, Nicholas (1979), Legea entropiei și procesul economic, Ed. Politică, București.

GENETTE, Gérard (1994), Introducere în arhitext. Ficţiune şi dicţiun), Ed. Univers, Bucureşti.

GIRARD, René (1995), Violența și sacrul, Ed. Nemira, București. GOETHE (1995), Teoria culorilor, Ed. Princeps, Iași. GUSDORF, George (1996), Mit şi metafizică, Ed. Amarcord, Timişoara. HEIDEGGER, Martin (1994), Ființă și timp (traducere din germană de Dorin

Tilincă), Ed. Jurnalul literar, București. HERIVAN, Mircea (1984), Noua mitologie a universurilor deschise, Ed.

Eminescu, București. ICĂ, Ioan jr. (1994), Studiu introductiv la Vladimir Soloviev, Fundamentele

spirituale ale vieții, Ed. Deisis, Alba Iulia. IDEL, Moshe (2014), Mircea Eliade. De la magie la mit, Ed. Polirom, Iași. ILIESCU, Elena (2002), Introducere în gândirea arhetipală, Editor Fundația

Mirabilis, București. INDRIEȘ, Alexandra (1981), Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian

Blaga, Ed. Minerva, București. ISAC, Victor, Stănciulescu, Traian. D. (2006), Fundamentele valorii

(arhetipuri ale spiritului românesc), Ed. Performantica, Iași. JAEGER, Werner Wilhelm (1966), A la naissance de la théologie, Essai sur les

présocratiques, Éd. du Cerf, Paris. JOJA, Athanase (1978), Filozofie și cultură , Ed. Minerva, București. JUNG, Carl Gustav (2014), Arhetipurile și inconștientul colectiv, Opere

complete 9 /1, Ed. Trei, București. KANT, Immanuel (1995), Critica facultății de judecare, Ed. Trei, București. KANT, Immanuel (1998), Critica Rațiunii pure, ediția a III-a, Ed. IRI,

București. KANT, Immanuel (2014), Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va

putea înfățișa drept știință, Ed. Humanitas, București. KERNBACH, Victor (1978), Mituri Esenţiale (Labirintul mitologiei), Ed.

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. KUHN, Thomas S. (1999), Structura revoluțiilor științifice, Ed. Humanitas,

București. KRAPPE, Alexander H. (1938), La Genèse des Mythes, Éditions Payot, Paris. KRAMER, Samuel Noah (1962), Istoria începe la Sumer, Ed. Științifică,

București. LÉVI-STRAUSS, Claude (1970), Gândire sălbatică, Ed. Științifică, București. LINGS, Martin (1975), Qu’est-ce que le soufisme?, Le Seuil, Paris. LIVADĂ, Melania (1974), Inițiere în poezia lui Lucian Blaga, Ed. Cartea

Românească, București. LIICEANU, Gabriel (2005), Jurnalul de la Păltiniș.Un model paideic în

cultura umanistă, Ed. Humanitas, București.

24

LOTMAN, Yuri Mikhailovich (1974), Studii de tipologie a culturii, Ed. Univers, București.

LUCACI, Florea (1989), Creație și umanism. Încercare asupra ideii de creațíe, Ed. Facla, Timișoara.

LUPAȘCU, Ștefan (1982), Logica dinamică a contradictoriului, Ed. Politică, București.

MACOVSCHI, Eugen (1984), Concepția biostructurală și teoriile moleculare ale materiei vii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

MALINOWSKI, Bronislaw (1993), Magie, ştiinţă şi religie, Ed. Moldova, Iaşi.

MARINO, Adrian (1980), Hermeneutica lui Mircea Eliade, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

MAUSS, Marcel, Hubert, Henri (1997), Eseu despre natura și funcția sacrificiului, Polirom, Iași.

MAXIM Mărturisitorul (2006), Ambigua, Ed. Institutului Biblic, București. MAXWEL, John (1995), Magia, Ed. Univers Enciclopedic, București. MICU, Dumitru (1967), Lirica lui Lucian Blaga, Editura pentru Literatură,

București. MIHĂILESCU, Dan C. (1984), Dramaturgia lui Blaga, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca. MIHU, Achim Antropologia naturală, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002. MORETTA, Angelo (1994), Tăcerea și cuvântul, Ed. Tehnică, București. MORARU, Cornel (1974), Circulația mitului în literatura română, în Sinteze

de literatură română, Editura Didactică și Pedagogică, București. MUNTEANU, Ștefan (2003), Ipostaze ale spiritului filosofic românesc, Ed.

Moldavia, Bacău. MUREȘAN, Vianu (2000), Fundamentele filosofice ale magiei, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca. NICOLESCU, Basarab (2007), Transdisciplinaritatea: Manifest, Traducere din limba franceză de Horia Mihail Vasilescu, Editura Junimea, Iaşi. NIETZSCHE, Friedrich Wilhelm (1978), Nașterea tragediei, Vol.“De la

Apollo la Faust”, Ed. Meridiane, București. NOICA, Constantin (1991), Pagini despre sufletul românesc,Ed. Humanitas,

București. NOVALIS (Friedrich Leopold von Hardenberg) (1995) Între veghe și vis.

Fragmente romantice, Ed. Univers, București. OIȘTEANU, Andrei (2004), Ordine și haos. Mit și magie în cultura

tradițională românească, Ed. Polirom, Iași. OTTO, Rudolf (1992), Sacrul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. PALEOLOGU, Alexandru (1970), Spiritul şi litera. Încercări de pseudocritică,

Ed. Eminescu, București. PAMFILE, Tudor (2000), Mitologie românească, ediție îngrijită și prefață de

Iordan Datcu, Editura “Grai și Suflet” – Cultura Națională, București.

25

PAPAPDIMA, Ovidiu (2009;1941), O viziune românească a lumii. Studiu de folclor,ediție definitivă revăzută de autor, cu o prefață de I. Oprișan, Ed. Saeculum I.O., București.

PÂRVU, Ilie (1990), Arhitectura existenței (Paradigma structural generativă în ontologie), Ed. Humanitas, București.

PEIRCE, Charles S. (1990), Semnificație și acțiune, Ed. Humanitas, București. PETCU, Dionisie (1980), Conceptul de etnic, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București. PICHIU, Dumitru, Albuț, Constantin (1994), Teoria valorii și elemente de

praxiologie, Ed. Gheorghe Asachi, Iași. PICHON, Jean-Charles (1971), Histoire des mythes, Éditions Payot, Paris. POENARU, Aritia D. (2013), Arhitectura luminii (inițiere în semiotica

formelor sacre), Ed. Performantica, Iași. PLATON (1993), Opere, vol. II, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. POP, Ion (1999), Lucian Blaga. Universul liric (ediția a II-a adăugită) Colecția

“Deschideri”, seria Universitas, Editura Paralela 45, Pitești. POP, Traian (2007), Lucian Blaga.Ontologia culturii, Ed. Casa Cărții de

Știință, Cluj-Napoca. POPA, Ionel (2003), Meşterul Manole. Glose blagiene, Ed. Ardealul, Târgu-

Mureș. POPESCU, Ion Mihai (1980), O perspectivă românească asupra teoriei

culturilor și valorilor (Bazele teoriei culturii și valorilor în sistemul lui Lucian Blaga), Ed. Eminescu, București.

PRIGOGINE, Ilya, Stengers, Ísabelle (1988), Entre la temps et éternité, Éditions Fayard, Paris.

RAHNER, Karl (1990), Corso fondamentle sulla fede. Introduzione al concetto di cridtianesimo, Edizioni Paoline, Milano.

RAYMOND, Marcel (1970), De la Baudelaire la suprarealism, Ed. Univers, București.

RESTIAN, Adrian (1981), Homo Ciberneticus, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

RESTIAN, Adrian (1989), Unitatea lumii și integrarea științelor sau Integronica, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

RIBOL, Théodule (1988), Logica sentimentelor, Ed. Științifică și enciclopedică, București.

RICOEUR, Paul (1984), Metafora vie, traducere și cuvânt înainte de Irina Mavrodin, Ed. Univers, București.

SĂHLEANU, Victor (1978), De la magie la experimentul științific, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

SĂVOIU, Gheorghe, Iorga-Simăn Ion (2011), Multidisciplinaritatea și educația academică, Ed. Universitară, București.

SCHUON, Frithjof (1982), From the Divine to the Human, World Wisdom Books, NY.

26

SEDLMAYR, Hans (1993), Die Entstehung der kathedrale, Zürich. SIMENSCHY, Theofil, (1978), Cultură și filozofie indiană în texte și studii,

Ed. Științifică și Enciclopedică, București. SMOLIN, Lee (2006), Spațiu, timp, univers (Trei drumuri către gravitația

cuantică, ediția a 2-a, Ed. Humanitas, București. SOLOMON, Lăcrămioara, (2008), Poetica elementelor în lirica lui Lucian

Blaga, Ed. Institutul European, Iași. SOLOMON, Marcus (1985), Timpul, Ed. Albatros, București. SONEA, Ciprian Bogdan (2011), Fenomenul religios la Lucian Blaga și Emil

Cioran, Ed. Limes, Cluj-Napoca. SPENGLER, Oswald (1996), Declinul Occidentului. Schiță de morfologie a

istoriei universale, Perspective ale istoriei universale, Ed. Beladi, Craiova.

SPERANȚIA, Eugeniu (1916), Contribuții la filosofia magiei, Tipografia George Enescu, București.

STANCOVICI, Virgil (1975), Filosofia informației, Ed. Politică, București. STAPP, Henry (1998), Rațiune, materie și mecanică cuantică, Ed. Tehnică, București. STĂNCIULESCU, Traian D. (coord.),Vitalie Belous (1998), Tratat de

creatologie, Ed. Performantica, Iași. STĂNCIULESCU, Traian D., Manea, Daniela M., Metamorfozele luminii.

Introducere în teoria “laserilor biologici”, vol. 2, Ed. Performantica, Iași, 2002a

STĂNCIULESCU, Traian D. (2004), La început a fost semnul (o altă introducere în semiotică), Ed. Performantica, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D. (2005), Miturile creației, ediția a 2-a, Ed. Performantica, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D. (2005), Terapia prin lumină. Fundamente biofotonice ale medicinei complementare ediția a 3-a, Ed. Cristal-Concept, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D. (2007), El poder de la luz. De la magia a la tecnologia, Ed. Performantica, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D.(2007), Semiotica iubirii: inițiere în știința comuniunii, Ed. Performantica, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D. (2019), Ierarhiile luminii: conexiuni (meta)fizice. Introducere în teoria (bio)fotonică a Unității esențiale, Ed. Arithea, Iași.

STĂNILOAIE, Dumitru (1993), Iisus Hristos, Lumina lumii și îndumnezeirea omului, Ed. Anastasia, București.

SURDU Alexandru (1993), Pentamorfoza artei, Ed. Academiei Române, București.

SURDU, Alexandru ( 2000), Gândirea speculativă, Ed. Paideia, București.

27

SURDU, Alexandru (2012), Filosofia pentadică I, Problema Transcendenței, Ed. Herald / Ed. Academiei Române, București.

SURDU, Alexandru (2014), Filosofia pentadică III, Ed. Academiei Române / Ed. Ardealul Târgu Mureș.

SURDU, Alexandru (2018), Filosofia ca sărbătoare, Ed. Academiei Române, București.

SUZUKI, Daisetz Teitaro (1968), On Indian Mahayana Buddhism, Ed. Edward Conze (Harper& Row), New York.

ȘOPTICĂ, Ciprian Iulian (2014), Gândirea dogmatică în gnoseologia lui Lucian Blaga, Ed. Gens Latina, Alba Iulia.

ȘORA, Mariana, (1987), Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, București.

TĂNASE, Alexandru (1977), Lucian Blaga – filosoful poet, poetul filosof, Ed. Cartea Românească, București.

TEODORESCU, Alexandru (1983), Blaga şi cultura populară românească, Ed. Junimea, Iaşi,.

TODORAN, Eugen (1983), Lucian Blaga. Mitul poetic, Ed. Facla, Timișoara. TONOIU Vasile (1988), Ontologii arhaice în ctualitate, Editura Științifică și

Enciclopedică, București. TORÓ, Tiberiu (1973), Fizică modernă și filozofie, Ed. Facla, Timișoara. TUDOSESCU, Ion (1999), Lucian Blaga. Concepțía ontologică, Ed. Fundației

“România de mâine”, București. VIDAM, Teodor (2005), Lucian Blaga și filosofia europeană a secolului XX,

Ed. Casa Cărții, Cluj-Napoca. VULCĂNESCU, Romulus (1985), Mitologie română, Ed. Academiei,

București. WEINBERG, Steven (1984), Primele trei minute ale Universului, Ed. Politică,

București. WOLFF, Maurice (2004), Muhammedanische Eschatologie 3,2 Ed. Georg

Olms Verlag, Hildesheim, Zűrich, New York. WITTGENSTEIN, Ludwig (2001), Tractus logico-philosohicus, Ed.

Humanitas, București. YANNARAS, Christos (2000), Persoană și eros, Editura Anastasia, București.

ARTICOLE

ACĂR, Coculiana (2018), Matricea stilistică și identitatea națională în opera lui Lucian Blaga în auxiliarul didactic “Cultura – spațiu al identității naționale”, Ed. Europe Direct, Comănești.

ACĂR, Coculiana (2018), A historical perspective on the link between Romania and Europe, through the dynamics of spiritual values, CESWP, 2018_X3.

28

ACĂR, Coculiana (2019), Ipostazele luminii blagien în orizontul analizei semiotice. Repere literar-poetice, Pașii Profetului, “Pașii Profetului”, Nr. XXXIX, Ed. Ardealul, Târgu-Mureș.

ACĂR, Coculiana (2019), The Light - An integrating Paradigm Concept in Lucian Blaga’s work în Annals of Language and Literature, volume 3, Issue 2.

ACĂR, Coculiana (2019), The Romanian Mythology—Between National Identity and Globalization, în Advances in Politics and Economic,Vol. 2, No. 1.

ACĂR, Coculiana (2019), Paradigm of Light in Lucian Blaga's Outlook: A Semiotic Approach, în Universal Journal of Physics and Application Vol. 13, Nr.1.

ACĂR, Coculiana (2020), Orizonturi metafizice ale tradiției culturale în viziunea lui Lucian Blaga, Caietele Blaga, Nr. XL, Ed. Ardealul, Târgu-Mureș.

ACĂR, Coculiana (2020), Master Manole – a Romanian Scenario of the (Re)construction of the World. From the Folklore Tradition to the Cult Opera în International Journal of Latest Research in Humanities and Social Science (IJLRHSS), Volume 03 – Issue 02 / www.ijlrhss / /

BLAGA, Lucian (1972), Izvoade, Eseuri, Conferințe, Articole, Ed. Minerva, București.

BLAGA, Lucian (1972), Critica literară și filosofia, Saeculum, 1943, nr.2, reprodus în Isvoade.

BOHR. Niels (1948), On the Notions of Causality and Complementarity în Dialectica, 7 / 8. CONSTANTINESCU, Paul, Traian D. Stănciulescu (1993), Resonance as a

Principle of Universal Creativity. Photonic (Quantical) Hypothesis of Information-Energy, în: Revista de Iventică, nr.12, Iași.

COJOCARU, Nicolae (2018), O filozofie existențială, în Filosofia ca sărbătoare, Ed. Academiei Române, București.

JAMISON, Stephanie W. / Brereton, Joel P. (2014), The Rigveda: The Earliest Religious Poetry of India (X,129), University Press, Oxford.

MAGYARI-BEEK, I. (1992), Creatology: a potential paradigm for an emerging discipline, în Isacksen S.G., Understanding and recognizing creattviry. The emergence of a new discipline, Norwood N.J., Ablex, P.C.

LLOYD Seth și NG, Y. Jack, Computerele, găuri negre”, rev. Scientific American, ediția în limba română, decembrie 2004 - ianuarie 2005.

MOCEANU, Ovidiu (2009), Numirii și atributelor ființei lui Dumnezeu în lirica blagiană, în Tabor, nr.2, Poezia română modernă.

MORARU, Cornel (1974), Circulația mitului în literatura română, în Sinteze de literatură română, Editura Didactică și Pedagogică, București.

MUS, Paul (1937), La Tombe Vivante in “La Terre et la vie”, VII.

29

NOICA, Constantin, Filosofia Domnului Lucian Blaga după Trilogia Culturii, Revista Fundațiilor Regale, an V, febr. Nr. 2.

NISTOR, Eugeniu (2019), Ofensiva critică asupra operei blagiene în obsedantul deceniu, în Dacica Latinítas, Revista bilingüe de historia, literatura, filosofía y arte, Ano IV, Nr.1 (4).

SOROHAN, Elvira (1997), Magic și poetic, în O întâlnire astrală (Centenar Lucian Blaga – Ion Barbu), Analele științifice ale Universității Al.I.Cuza Iași, Ed. Universității Al.I.Cuza, Tomul XLIII.

STĂNCIULESCU, Traian D (1986), Vers une dialectique de la création humaine. Introduction à une théorie générale du devenir, în: Filosofia și problematica lumii contemporane, Universitatea Al.I.Cuza, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D. (1988), Vers une philosophie de la création, în: Revue Roumaine de Sciences Sociales, nr.1.

STĂNCIULESCU, Traian D. (2001), Les signes de la lumière: sur l’unité historique de la connaissance, "Semiotica” 1 /4.

STĂNCIULESCU, Traian D (2003), Signs of light. A biophotonic approach to human metaphisical fundamentals, Cristal-Concept & World Development Organization, Iași-Geneva.

STĂNCIULESCU, Traian D, Iubirea magică, de la lumină la iluminare (2019), Conferință “Lucian Blaga”, USAMV, Cluj-Napoca, mai.

SURDU, Alexandru (2016), Cu Lucian Blaga spre tainiţele sufletului românesc, “Contemporanul”, București, nr. 12.

SURDU, Alexandru (2019), Sistemul filosofic al trilogiilor lui Blaga, în Caietele Blaga, Editura Ardealul, Târgu-Mureș.

URSACHE, Dumitru D. (1995), O hermeneutică a motivelor creației filosofice la Lucian Blaga, în Revista de filozofie, Nr.1-6.

• REVISTE Anthropology Today, An Encyclopedic Inventory (1965), The University of

Chicago, Chicago-London. Biblioteca critică, Lucian Blaga–interpretat de Vladimir Streinu(1981), Editura

Eminescu. Revistă de direcţie literară, artistică și culturală condusă de N. Iorga (1937),

nos. 11, 15, 16, September and October, 3 articles regarding the 15 poems published by Blaga in Gândirea.

30

RESURSE ON-LINE

CONSTANTINESCU, Paul, STĂNCIULESCU, Traian D. (1993), Resonance as a Principite of the “Universal Creativity”, (I) Photonic (Quantical) Hypothesis of Energy-Information, în Revista de Inventică, Iași, nr.12.

CONSTANTINESCU, Paul, Stănciulescu, Traian D.(1994), De la ipostaza fotonică a energiei-informației la ipostaza câmpurilor psiho-informașionale, în Lucrările celui de-al IV-lea Simpozion Național de cercetări psihotronice, “PSI’ 94”, ARCePs, București.

KOCKELMANS, Joseph J. (1994), Edmund Husserl’s Phenomenology, West Lafayette, Purdue University Press.

Manu Daniela M. (1994), Traian D.Stănciulescu, Biological Laser Type Phenomena and System, Programe oh The 2-nd International Inventics Conference, september, 14-18, Iassy, Ed. Gh.Asachi, Iași.

VASILE, Mihai D. (2005), Comensurabilitatea și comunicarea experienței religioase, în Revista filosofică Nr. 5-6, București.

31

"Alexandru Ioan Cuza" University of Iași, Romania Faculty of Social Political Science–Philosophy

Domain: Philosophy

Ph.D. THESIS SUMMARY

THE PARADIGM OF LIGHT IN LUCIAN BLAGA’S VISION. A SEMIOTIC OUTLOOK

Scientific coordinator, Univ. prof. dr., TRAIAN D. STĂNCIULESCU

PhD student,

ACĂR COCULIANA

IAȘI 2020

32

CONTENTS OF THE Ph.D. THESIS SUMMARY

Introductory considerations 5. Light, a paradigm of the current knowledge / 3 6. Between “language-object” and “metalanguage”, the complex light / 4 6.1. Considerations related to the “language - object” / 4 6.2. Considerations related to the “metalanguage” / 7 7. The affiliation of research to the discourse universe of the philosophy/8 8. Between philosophy and poetry, the structure of research: subjective

resonances / 9 1st Part - Conceptual-methodological horizons of Blaga’s creation / 9 2nd Part - The hypostases of the “complex light” in Lucian Blaga’s work: semiotic perspectives / 10 3rd Part - From the story of the “Master” to the “Wonders Corolla of the world”: case semiotic study /12 Open conclusions: From light to illumination, Lucian Blaga / 14 Selective bibliography / 20 Sources / 20 Books / 20 Articles / 27 Magazines / 28 Online resources / 28

33

INTRODUCTORY CONSIDERATIONS The obsession of the wave - of the “wave waves” for which the light is a

(meta) physical archetype - that we meet with reference representatives of the Romanian culture (D. Cantemir, V. Conta, M. Eminescu, C. Brȃncuși) couldn't avoid Lucian Blaga either.

Just the obsession of such a “secret - wave”, transferred to the understanding of the current generation of interpreters, stimulated the conjunction of an ontological horizon of exceptional comprehension - the object - language of the light and of all its ontological faces of being, with the inter - and transdisciplinary metalanguage of the contemporary knowledge, where the unity between mythology and religion, philosophy and literary-poetic creation on one hand, with the top science on the other hand, makes the interest subject of the present research.

1. The Light, the Paradigm of the Current Knowledge

The light - as an “object” of knowledge including in its sphere of meanings the suggestion of an exceptional inner force – it is the symbol that dominated Lucian Blaga's entire existential way, metaphorically converted into an imprint of the Romanian modernism. In Blaga's literary and philosophical creation there is a multivalent view of the light, symbolically connected to: the ontological (physical) significance of the light sign, cosmologically assumed; the gnoseological function with reference to “minus” and “plus knowledge”, respectively the paradisiacal-logical and luciferic-poetic knowledge and the (pr) axiological significance psycho-emotionally assumed.

Starting from the idea that a scientific research can be practiced based on paradigms, Thomas Kuhn stressed that “the paradigm is a model of thinking, a set of principles, ways and techniques of research”28. In the context of the paper, I have chosen - from the multitude of his meanings - to use the concept of paradigm, in the sense conferred by Plato, with the meaning of: • prototype of the sensitive world in which we live; • principle that distinguishes the fundamental links and oppositions between some dominant notions; • model, prototype. Or, summarizing, we shall say that the “PARADIGM OF LIGHT” defines the preamble of a unifying theory between physics and metaphysics, a unification that the current time has an essential need. And which Lucian Blaga intuited brilliantly.

28 Thomas Samuel Kuhn, Structure of the Scientific Revolution, Humanities Publishing House, Bucharest, 1999, p. 75.

34

2. Between “object language” and “metalanguage”, complex light

In view of the above mentioned, in order to be able to correctly

configure the scenario of this paper, some general considerations need to be ab initio formulated, regarding:

• the determination of the “object-language”, respectively the delimitation of the field of interest of the research: the hypostases of Blaga’s light, in their extension both symbolic and practical-applicative;

• establishing the “meta-language”, i.e. of the methodology predominantly used for the interpretation of the associated discourse Universe, using the valences of semiology, general science of signs as present, as little analytically capitalized in the interpretations of the complex works, such as Lucian Blaga’s; a work anchored both in the horizon of the philosophical culture, on one hand, in that of literary creation, on the other hand.

Once these aspects are defined, the determination of the analytical resources and the cultural-professional competence presupposed by the elaboration of the present thesis, respectively the formulation of the difficulties and limits imposed on the research, becomes an imperative as natural as it is necessary.

2.1. Considerations related to the “object - language” Being the object of interest of a research work undertaken from a

complementary view - both inter - and transdisciplinary – the light justifies its dignity as a unifying paradigm by establishing an isomorphism between the micro and macrocosm elements, of the physical, biological and psychosocial levels of reality. Or, in Lucian Blaga’s terms, he said, the work involves the attempt to achieve the structural isomorphism between the Great Anonymous (God, the Archetype) - Cosmos (Divine Differentials) - Human (as a triple flow of matter, energy and information) - Value (a methodological paradigm - ideatic in the history of philosophy) - Culture (light as an embodiment of the human's creative destiny).

Therefore, despite its fundamental diversity that the postmodernist culture asserts, the world is still unitary in its essence. In this sense, at least three points of view are required from which the hypostases of the light can be analyzed, as follows: structural, functional and morphological.

1. From a structural point of view, everything existing in the world presumes the existence of the four components of the “universal matter” itself: Substance and Energy, Information and Field. In a unitary ontological view, we could say that everything in the world is “vibration” (Rig-Veda) or “wave” (Max Born), so that each level of reality has a specific frequency of a certain manifestation of the field (light) connected by resonance mechanisms. Therefore:

35

● According to the mythical-religious beliefs, the Uncreated Field of Light - represented by God himself - is highlighted by the acts of creation, namely:

– Genesis through that “Fiat lux!” defines the presence of God as the Spiritual Light or “informational field of light”. In Blaga’s work, the original light created “on the first day” is put into action by a series of “soars”, “a thirst was for sins, longings, soars, passions, / a thirst for the world and the sun” (Light ).

– The invasion of the light (“the substantial field of light”) on the matter generates on the fourth day of Creation the “cosmic light”, materialized in the sun, moon, stars.

● According to the scientific point of view, the Universe is described by means of two basic partial theories: the general theory of relativity and the quantum mechanics. This justifies, on one hand, Albert Einstein's opinion that everything in the world is the expression of a “condensed light”, which describes the force of gravity and the size of the observable Universe. Viewed from this point of view, the substance manifests itself as energy and mass, and the space curves in itself and closes due to the mass and energy.

On the other hand, the quantum mechanics deals with extremely small-scale phenomena (atomic, subatomic). Mutatis mutandis, in the Blagian language we can say that energy and substance, at their quantum level, are themselves organizations and integrations of “divine differentials”, as the philosopher himself called them.

● From the perspective of a “(meta) physical” integrator model29, to the interference of the two complementary scenarios mentioned above we could say that everything in the world is the result of a transcendental Super-Creative Intelligence, of an omnipotent and fundamental “Field of all fields” manifested by a Creator “Word-Light”, respectively by “Thoughts-Forms” of God.

2. From a functional point of view, taking into account the above

structural considerations, all the phenomena of the world become what they are by virtue of the following three dialectical (meta-physical) laws, somewhat similar to the laws of thermodynamics30:

a. the law of the entropic cycle, which postulates the passage of any system of the world through the stage of entropy - disorganization / non-entropy - organization;

b. the law of informational continuity, which expresses the fact that no reality is ultimate because it creatively transforms its essentialized information in the context of another reality;

29 Traian D. Stanciulescu, The semiotics of Love. Introduction to the Science of Communion. Performantica Publishing House, Iasi, 2007, p. 39. 30 Ibidem.

36

c. the law of cyber reversibility, which postulates the idea that after a complex evolution each system of the world will describe a round cycle (the myth of the “eternal return”), resuming its evolution from the same first beginning, but at a different level of ontical complexity (historical).

Each of these universal laws is found symbolically in the historical vision of the Romanian people on the becoming of the world, in the works of the cultural personalities such as: History of the Ottoman Empire described by D. Cantemir, V. Conta's Theory of universal undulation, The mioritic space in L. Blaga, C. Brâncuși's Infinite Column, forms that suggest an unparalleled “opening that opens” (C. Noica). Therefore, we will find a representation of the World in Master Manole’s myth, which reveals a “creation about creation” suggested by the succession of construction moments, which implies a wavy cyclicity. This deep structure, suggesting “the image of the wave that is constantly born and dies, it doubles that of the spiral becoming, which characterizes any processuality of the world, cosmic or human”31

3. From a morphological point of view, at the interference of the “structural support” (as significant) with the “functional content” (as meaning / significance) are defined (by virtual or real meaning) the essential forms of macrocosm, microcosm and human reality. These “archetypal forms”, metaphorically called: “ovoid, hourglass, column, cluster”32 are the results of the resonance of certain electromagnetic (light) fields.

The light has a cosmic circuit, in the sense that it opens to the eye the image of the natural forms within which the ideal forms that will be received by the intellect are latent. Therefore, starting from the level of the physical light, and taking advantage of Eugen Macovschi's scientific contributions, we can define in the space of metamorphosis three ways of being of light33:

– biolight (bioluminescence), specific to the biological stage of the living beings, in general, of the human beings, in particular;

– psycholight (psycholuminescence), proper to the affective-emotional activity of the human being;

– noesilight that characterizes the emission of the “spiritual light”, generated by the mental (volitional-intellectual) activities of the human being.

At the intersection of these horizons, the presence of the “complex light”34 is defined as the archetype of the ethnic creation (including Romanian),

31 Traian D. Stanciulescu (coord.), Vitalie Belos, Creatology Treaty, Performantica Publishing House, Iasi, 1998, pp. 31-32 32 Ibidem, pp. 98-101. 33 Eugen Macovschi, Biostructural conception and molecular theories of the living matter, Științifică și Enciclopedică Publishing House, Bucharest, 1984, p. 76. 34 Victor Isac, Traian. D. Stănciulescu, The foundations of the value (archetypes of the Romanian spirit), Performantica Publishing House, Iași, 2006, p. 250.

37

which Blaga assumes as a “stylistic matrix” 35. Such a matrix is defining for the exemplification of the “essential unity” of the world, assumed from a philosophical-scientific point of view. Important is “not so much the physical image of the Universe, but especially the correlation between physical, biological and social, between nature and society, synthesized in a philosophical perspective” 36.

Consequently, the meanings of the concept of light specific to the rational discourse, as well as the connotative-symbolic ones come to justify the creation of the world and human, on one hand, regarding the creative manifestations specific to the human being, on the other hand. So, asserting, we can say that the “complex light” would cover - through its presence - an “existential whole”.

2.2. Considerations regarding the “metalanguage” An integrative model, able to describe the meanings of a unitary world

in its diversity, necessarily involves the analytical recovery of the symbolic connotations of the phrase Word - Light - Sign. Such a model must be achieved under the integrative sign of semiotics, which also implies a specific methodological discourse (metalanguage):

• interdisciplinary, by creating a complementary relationship between the symbolic / connotative languages of mythology-religion, philosophy and science - fields of reference in Blaga's work, using the privileges of an already mentioned “analytical hermeneutics”; • transdisciplinary, by describing the world as unitary in its diversity, valuing the integrative capacity of the concept of “sign”, on one hand, through those ontological, epistemological or / and (pr) axiological paradigms, which have “light” as denominator common to all their levels.

* Methodologically speaking, the Blagian Universe of light is anchored in

the “world of creation” and in the various ways (types of discourse) through which the “human knowledge has assumed the genesis of the world”37. The present exegesis will use mainly those meanings of the concept of light specific to the rational discourse on which the contemporary philosophy and science are based, followed by an interpretation of literary-symbolic, mythical-religious texts in terms of current science.

8 Alexandru Surdu, With Lucian Blaga to the secrets of the Romanian soul, “Contemporanul”, Bucharest, no. 12 / December 2016. 36 Ion Tudorescu, The unity of the living world, în I. Tudorescu, M. Florea, C. Popa (coord.), Philosophy, Didactică și Pedagogică Publishing House, Bucharest, 1976, p. 9. 37

Traian D. Stanciulescu, Vers une philosophie de la création, in Reveue Roumaine de Science Sociales, No.1, 1988

38

The archetypal motifs of creation through light are preserved in the symbolism of various practices that transpire to these days, semiotically formulated in the magical-ritual discourse, which develops the meanings of the relationship between man and the cosmic light, the mythical discourse, which associates light with some connotations derived from opposition (physical or / and metaphysics) between light and darkness, the mystical-religious discourse marked by the cosmic communion of man with the sacred light through a symbolic complex.

In terms of scientific discourse, it correlates physics with metaphysics in an inter - and transdisciplinary cognitive vision, able to approximate “the fundamental assertions of the spiritualist genesis of the world of cosmology, quantum physics of the (bio) photonic paradigm field of energy-information”38. Here is an integrative vision that we shall find implicitly expressed especially in Blaga's Trilogies.

3. The Affiliation of Research to the Discourse Universe of Philosophy

Summarizing the ones so far, we should say that the present work is

implicitly subordinated to the discourse field of philosophy, in that it specifically unites an “object-language” with strong ontological, gnoseological and (pr) axiological connotations with an inter - “metalanguage” and separate transdisciplinary (semiotic and meta-physical alike).

The choice of Lucian Blaga's work is defining both for the discourse Universe of philosophy and for that of poetry, which I have mainly assumed as a philologist. Poetry and philosophy are “the external dual form of creative uniqueness” because “poetry cannot be taken out of its philosophy nor philosophy out of its poetry”39. His poetry is one of a metaphysical vision because it is performed around the generalized and insurmountable mystery of existence, for which becoming, passing, searching, permanent anxiety are in a cosmic solidarity with the thirst for demarcation. The unitary understanding of Blaga’s work, first of all supposes the understanding of his philosophical creation. Lucian Blaga's conception - as a philosopher and a poet, respectively philosopher-poet - on light, is justified as a philosophical-scientific concept, (meta)physical and poetic considering that this choice is defining to philosophy.

38Paul V. Constantinescu, Traian D. Stănciulescu, Hierarchies of light: metaphysical connections. Introduction to the (bio) photonic theory of the Essential Unit, Arithea Publishing House, Iași, 2019, p. 14. 39 Vasile Băncilă, Transcendent censorship, in Lucian Blaga, the Romanian energy, Marinescu Publishing House, Timișoara, 1995, p. 44.

39

On the other hand, light is a philosophical, metaphysical and poetic concept alike. The object language of this communication is the “creation of the world” by virtue of a parenting principle - the light with its many connotations.

4. Between Philosophy and Poetry, the Structure of Research: Subjective Resonances

Blaga approaches philosophy with literature, as N. Iorga stated

regarding the volume Poems of Light: “There is also philosophy inside […] that connects together, as in the best products of poetry, from all times, all the external aspects of nature”40. In the approach of Blaga’s work, two integrating concepts are united: light and sign: the Ontos, referring to the (meta) physical reality, and the Logos, aiming at the conceptual approach, the procedural reason through which the sign manifests itself.

*

In summary, the doctoral thesis approaches a transdisciplinary analysis of Blaga's work, having as a “hard core” (Chomsky) PARADIGM OF THE LIGHT-SIGN, assumed from a semiotic view (and not only) at the level of the entire writer’s work, for which the lyrics of the poem Light are the defining ones: “When the Impenetrable one gave a sign ... A sea and a crazy flash of light made in an instant ...”.

In the sense of the premises presented above, the “deep structure” of the paper is conceived on three levels / parts of approach, which logically derive from each other, as follows:

● The first part of the research - conceptual-methodological, meta-physical / meta-semiotic - involves the predominantly syntactic (structural) analysis of the light as an integrative paradigmatic concept, following:

* The conceptual Universe of light: hypostases in ontology, gnoseology, (pr) axiology;

* Unification of the essential concepts in Lucian Blaga’s creation; * Semiotic strategies for interpreting Blaga's work, exemplified in: a. Methods specific to the knowledge of Lucian Blaga’s the literary-

philosophical work: semiotics, hermeneutics, maieutics, speculative and comparative dialectics.

b. In the horizon of the triadic analysis, the light: syntactic, semantic, pragmatic;

c. The virtues of the polygonal semiotic method. For this reason: 40 Nicolae Iorga, Literary, artistic and cultural magazine nos. 11, 15, 16, September and October 1937, 3 articles regarding the 15 poems published by Blaga in Thinking.

40

• the multiple ways of manifestation of light: physical, biological, noesic, metaphysical, etc. define the semantic Universe of the term “complex light” which constitutes a “hard core” (Chomsky) of the whole research work; • the complexity of the forms of light manifestation generated a multitude of cognitive “physical” and / or “metaphysical”, intuitive “magical-mythical” and “religious” perspectives; • the scientific research aims to define the “essential unity” established between human, cosmos and Divinity, proving once again the relationship of homomorphism, “face and likeness”.

● The second part of the work reconfigures the hypostases of the “complex light” in Lucian Blaga's work, starting from the (self) referential-semiotic perspectives, to the magical-mythical and religious one, then philosophical and scientific, integratively unified in the literary-poetic creation. Constituting itself as the “hard core” of the creative semiosis, the light is the generating principle regarding the totality of archaic and / or modern scenarios regarding the birth of the world.

For Blaga, the desire to go back to the roots and to find an ancestral world is equivalent to the aspiration to revalue the intuitive resources of the archaic knowledge in the semantically enriched context of the rational knowledge. A model for interpreting this aspiration is the light - an archetype for the cosmological knowledge by referring to the four major types of knowledge41: experiential and holistic (intuitive knowledge), analytical and experimental (proper to the rational activity).

As a result, the intuitive-luciferic knowledge, in Blaga's terms, is based on the human's experiential resonance with the whole world, respectively on the holistic revelation of the essential truths. The Luciferic knowledge, embodied in the discourse of the mythical thought, has in subsidiary all the specific magical-ritual practices and the discourse of the religious thought, which subordinates its complex of related mystical practices to which we will also refer.

On the other side of the intuitive-luciferic knowledge barrier, the rational-paradisiacal discourse associates light with a set of physical, chemical, biological phenomena, devoid of symbolic connotations, phenomena that it investigates with specific theoretical and experimental means. In this sense, the thinker Lucian Blaga discusses three theories that revolutionized the scientific world of his time, with spectacular roots in the field of philosophy, implicitly assuming the presence of “the complex light” - as a key landmark of the “Essential Unity”, of the human’s connection with the macro - and micro-cosmos - through: the theory of relativity, the quantum theory and the entelechial theory.

41 Marcus Solomon, Time, Albatros Publishing House, Bucharest, 1985, p. 57.

41

The transition from the experiential-holistic knowledge to the predominantly analytical knowledge of the philosophical discourse will culminate in the scientific and technological discourse because philosophy cannot do without the scientific spirit and its way of organizing. In its dual capacity of “information” (meaning-wave) and “energy” (signifier-corpuscle), the “light is an integrative sign”42 which defines the human-specific spiritual knowledge as a light being.

Appreciated by N. Crainic as a peak to which no one of our nation has yet risen, Blaga’s philosophical system is a system with a pentadic “trilogy architecture”. Therefore, in the interpretation of philosophy we set out to follow the model of the pentadic philosophy proposed by Alexandru Surdu and the model of the “essential unity” developed by T.D. Stănciulescu which involves two coordinates:

• the unity between the microcosm (atom), the macrocosm (galactome) and the human (human);

• the unity of the “three matters” (Ștefan Lupașcu) - physical, biological, mental. These two coordinates find their justification in the two levers of interpretation of the paradisiacal knowledge, namely the philosophical and the scientific.

For the philosopher-poet, the world is not only a knowable reality in its immediate concrete, but also a world of signs, of symbols through which the original faces of the universe are discovered. Starting from the relationship of philosophy with poetry, which has known different approaches to the primacy of one or the other until the simultaneity of the two modes of knowledge, we shall see that regardless of the approach, both philosophy and poetry lead us to a permanent aspiration to decipher the incomprehensible world.

The poet recreates the world through the poetic creation whose substance springs from a real metaphysical sensitivity, a sensitivity that seems to be “a light that detaches itself from the whole personality”43. The literary perspective of Blaga's work will mainly use those “meanings of the concept of light” specific to the rational discourse. Therefore, we opt for a philosophical method, more precisely the semiotic situational analysis by which we nuance the paradigm of light with all its metaphysical meanings: light as an organizing principle, the symbol of Genesis, the archetype of Creation and the divine presence in the world, the symbol of knowledge and living through love.

In this intellectual construction, the light - assumed in its many hypostases - has a role of reference. Such a semiosis will be able to define the history of the transition - through the Word-Light - from sacred to profane and from profane to sacred, from the archetypal-motivated forms of nature to the conventionally 42Traian D.Stănciulescu, (Meta) physics of the light: towards a hermeneutics of Eminescu's cosmology, Performantica & Biophotonic-Concept Publishing House, Iași, 2017, p. 69. 43Lucian Blaga, Stones for my temple, Cartea Românească Publishing House, Bucharest, 1920, p. 3.

42

constituted forms of culture / technology, on one hand, for the benefit of an innovative archetype of the (re) construction of the world, on the other hand.

Starting from the fact that the “light is the presence of divinity in the world through formative, vital and intelligible donation”, so that through creation “God becomes world - luminous form”44, we can assert that “the descending transcendent” makes religion, metaphysics, arts, science to appear for and in light, allowing the human’s enlightenment through manifestations of "face and likeness", lowering the Logos in Ontos, as we would say in the Blagian spirit.

● The third part of the paper – From the story of the “Master” to “Corolla of wonders of the world”: semiotic case study – aims at some pragmatic applications, of maximum conceptual complexity, involving specific problems analyzed in terms of the triadic, hexadical semiotic method.

The central idea around which the chapter is configured refers to the role of the (re) construction myth in the human creation - a reference reason for the Romanian spirituality - assumed based on an analogy between the popular legend Master Manole and Blaga's drama. At the intersection of their elements, the light of creation is defined. The structure of the analysis - in the language of hermeneutics / semiotics - represents a way of access to the world of meanings founded by Lucian Blaga and to identify the myth in Blagian's creation.

The semiotic approach takes place through an implicit / explicit overlap of the semantic field called the term myth vs. light with its hermeneutic interpretation. The birth of the world, according to the principle of creation, supposes the exit of the Light (cosmos-order) from Darkness (chaos, disorder), which justifies the fact that “the fundamental forms of nature are generated by the energy-informational fields of “complex lights”45. Therefore, we can say that the light is responsible for the genesis of their fundamental forms and functions in the world.

At another end of the bridge of the Blagian creation it is the conception of the poet-creator's mission to know the mysteries that underlie the world. This opens the “great existential paradox”46 under the sign of which his entire creation as a poet and philosopher will evolve.

The triadic semiotic analysis applied to the content of the poem I do not crush the wonders corolla of the world aims at two aspects of reference, namely:“object-language” through which we enrich the semiotic considerations with the experience of a complex analysis.

For the relevance of the analysis, we shall use - without too many comments - the methodological considerations allowed by the manual “At the

44Mircea Florian, Recession as a structure of the world , vol. I, Eminescu Publishing House, Bucharest, 1983, pp. 48-49. 45Aritea Poenaru, Light architecture. Introduction to the semiotics of sacred forms, Performantica Publishing House, Iași, 2003, pp. 64, 90. 46Sergiu Al-George, Archaic and universal. India in the Romanian cultural consciousness, Eminescu Publishing House, Bucharest, 1981, p. 255.

43

beginning it was the sign ...”, regarding the triadic analysis of a literary text47 Consequently, we can assert that the poet is the one invested with the magical power to understand, to know, he is initiated in signs and mysteries, and the word is replaced by a ritual silence.

At the end of these last chapters of the paper an unequivocal conclusion can and must be once again reiterated48: although it seems to be only an inspired metaphor - the title of this “CREATIVE LIFE POEM” - is one on which the construction of the analytical approach of this paper makes it clearer perhaps than it has been done so far. I think about the fact that it was not by chance that I placed in succession the story of the MASTER and the meanings of the poem I DO NOT CRUSH THE COROLA, from which it obviously follows that:

● The meaning detached from the story of the “mythical construction” of the cathedral - world is as clear as can be. This results from the meaning of a Romanian myth of creation in the spiritual area of Sibiu in which Lucian Blaga grew up: nothing can be established in the world except in “His Name” - as the good Friend asked the Non Friend to do: that is, to bring sand from the deep water abyss - information able to structure harmoniously and unifying everything that exists in the world.

● Blaga's destiny is obviously between the meanings of two poems: → Self-portrait: “Lucian Blaga is dumb as a swan. / In his homeland /

the snow of the creature takes the place of the word. / His soul is in search, / in silence, secular search, / always, / and to the end abroad. / He looks for the water from which the rainbow drinks. / He seeks the water / from which the rainbow / drinks its beauty and non-existence ”(1942).

→ I do not crush the corolla ..., poem - life belief - in which without any doubt about him, Lucian Blaga states what he has already learned: the fact of having found the meanings of beauty and non-being, speaking and creating “IN HIS NAME ”, as the“ Master ”would have been obliged to do, in order not to sacrifice his dignity and the joy of being human.

*

Laying stones for the TEMPLE OF HIS LIFE, Lucian Blaga lived his life fully, being the one who really came to be:

The Creator who finally understood His Purpose and His Path.

47 Traian D. Stănciulescu, At first it was the sign. Another introduction to semiotics , Performantica Publishing House, Iași, 2004, pp. 217-221. 48Traian D. Stanciulescu, The magical love from light to enlightenment. "Lucian Blaga" Conference, USAMV, Cluj-Napoca

44

Open Conclusions: from Light to Enlightenment, Lucian Blaga

The problem of understanding the world - including ourselves and our knowledge as “bright” parts of the world - is the main concern of this research. That is why the interest for philosophy materialized in the research of Blagian's work for which the light is a reference element. Lucian Blaga had the consciousness of the unity of the world, of the splendor and eternity of the All Existential. He understood “Unity and Totality as a process”49, in the sense of reproducing the “differentials” of the Great All of existence.

Blaga's metaphysical horizon highlights the characteristics of the Great All of existence not through discursive knowledge, but through a mythical-metaphysical knowledge, in which metaphor completes the concept and in which intuition and imagination form a common body with deduction and induction. This metaphysical myth defines the Cosmic Unity and Totality as a synthesis of the component elements, among which we have seen that light is a major reference.

Many thinkers and philosophers have developed the “idea of the unity of the world”50 which involves an awareness of the interdependencies between phenomena, in order to transcend the concept of self and identify with the ultimate reality. The supreme phase of this consciousness is enlightenment, as an experience in which the whole human being is involved with the ways of knowledge: paradisiacal or luciferic. But the ways of knowledge - speculative or empirical are also conditioned by mystical experience, as the purest knowledge and therefore as a premise of understanding the world; especially since “Eastern mysticism is a mysticism of light.”51

The fact that the implicit - but essential - subject of the research - is the transition from light to enlightenment, respectively from physical to metaphysical, from intuition to reason – having as a reason for reference Lucian Blaga’s work – represents the first conclusion that we should mention in the present context.

A conclusion that I consider to have been obstinately pursued and fulfilled as much as possible.

*** Another conclusion that the present research has managed to justify -

correlated with the above - is the unity of the types of discourse through which

49 Mihail Popescu, A Romanian perspective on the theory of cultures and values (Basics of the theory of culture and values in Lucian Blaga's system), Eminescu Publishing House, Bucharest, 1980, p. 114. 50 Fritjof Capra, Taophysics (a parallel between modern physics and oriental mysticism), 3rd edition (translated from English by Doina Țimpău) Tehnica, Publishing House, Bucharest, 2004, p. 24. 51 Lucian Blaga, The mioritic space, Minerva, Publishing House, 1985, p. 52.

45

the human being has fulfilled his united passage through history, as a cultural being: from magic to mythical, from religious to philosophical and scientific, having as unifying principle the light.

According to Henry Stapp, a researcher in quantum physics, “The universe, viewed as a WHOLE, is not only a central feature of the mystical experience, but also one of the most important revelations of modern physics. It is the most important discovery in the history of science”52. Quantum physics is the modern science that tries to explain to us that the world is a WHOLE interconnected through love. The vibration of energy and the magnetic energy are the love that makes possible the creation of reality, through consciousness. Mediating between love and wisdom, light defines that landmark of mystery that Blaga has unified as a unifier in his entire work.

Lucian Blaga's mystery is “plural” being formulated “from case to case” while the mystery thought by the metaphysics of the transcendent is categorical “it is unique and absorbs all things in itself”, and the agnostic is “disarticulated and amorphous”. Therefore, knowing the cryptic is impossible by reason. Only potentiated, the mystery can receive a solution through a “rational synthesis” by completing the paradisiacal knowledge with the luciferic one.

The fulfilled need for a “metaphysical physics” is an aspiration that tacitly obsessed Blaga and that he largely fulfilled, leaving the gates open to the future. For example, the unity of religion with science represents the (pr) axiological echo of this concern.

*** Lucian Blaga suggests a Sofian perspective on the way the sacred

communicates with the profane. The prototype is offered by Agia Sofia, whose architecture suggests a certain unifying feature between the Trinitarian Divinity and the world as a whole of creatures, where “human feels the receptacle of a descending transcendence”53. The metaphysical feeling of descending transcendence finds application in the stylistic matrix of the mioritic space. Thus, following Eliade’s footsteps, A. Codoban is of the opinion that the “religious experience is a symbolic relationship with the transcendent; it is an interpretation of the world under the intentionality of the sacred, respectively an existential hermeneutics determined by the sacred”54.

The knowledge of the absolute is non-discursive, it is irrational and represents the fusion or identification of the knowing subject with the object to 52 Henry Stapp, Reason, matter and quantum mechanics, Tehnica Publishing House, București, 1998, p. 76. 53 Lucian Blaga, Op. cit. pp. 237-238. 54 27Aurel Codoban, Sacred and Ontophany (For a New Philosophy of Religions), Polirom, Iași, 1998, p. 43

46

be known, which has as a frame source of the mystical-religious knowledge the faith-oriented revelation. The mystic knowledge can be achieved through love, says Nae Ionescu, because in this one term opens to the other. In the religious knowledge there is a minimum consensus ensured by dogma. This aspect brings on the one hand the religious knowledge to the scientific knowledge and the common one distances it from the metaphysical knowledge of the absolute, which is impregnated by the diversity of the accompanying metaphysical constructions.

*** In the dogmatic Aeon he exploits exceptionally the useful relationship

between the paradoxical triadic thinking of Christianity and that specific to physics. The system as such is ordered in a work Divine Differentials. The opening to the Great Anonymous springs from the irrational (subconscious) through a psychic dismissal, not a logical one; censorship is due to reason and not ontological meditation. Being logically inaccessible (censored), the transcendent becomes psychologically accessible. The approach of the transcendent to the immanent derives from the specificity of the stylistic matrix of the metaphysical approach on the sacred (Eastern Orthodoxy) in which the style of creation and value meditation of the Romanian culture is originally inscribed.

Beyond the associated psychic, the logical-rational mechanisms (associative, analogical, transpositional resonance, etc.), enlightenment triggers the subtle resources of the unconscious, respectively of the superconscious. The vertical resonance of the three levels of consciousness synergistically connects, in the process of creation, as many objective informational instances. The coherence of the vibrations in one's own psycho-informational field with the vibrations of the “collective unconscious” (Jung) or of the “collective transconscious” (Freud) ensures the creative individual access to the entire spiritual (creative) experience of humanity.

The fact that Lucian Blaga intuits the possibility of a spiritual communion on the vertical of the “hierarchies of light” - placing the human conscious between unconscious and transconscious - is an exceptional hypothesis that - once again - the intuition of the philosopher-poet did not leave unexplored.

*** Here are just a few of the conclusions that - detaching them from the

“object - language” of the research - we find in the light of Blagian's work. In conclusion, we should say that using the semiotic organon as a

metalanguage - situational analysis (pentadic and hexadecimal), structural or triadic analysis - allowed not only the argumentation of the above mentioned aspects, but also the discovery of personality traits - unifying and creative - of

47

Lucian Blaga, which otherwise we should not have had the opportunity to highlight.

***

Above all, however, the achievement of this paper confronted me with my own Eurigram, able to “stand for” any other aspiration that aims to contribute to the explanation in drops belonging to the whole of which we are all part. As Lucian Blaga himself tried and managed to do. Awareness of such a heuristic performance allowed me to capitalize unifying what - in another context - would have been impossible for me to achieve, namely:

■ On one hand, when confronted with an exciting and vast field, I understood that: • the structure and content of the doctoral thesis are the result of previous papers published and which develop some of the ideas I chose to present in the context of this paper; • the proposed perspective is inter - and transdisciplinary, synergistically combining philosophy with science, religion, mythology and literature; • the ontological acceptance of the substance-energy and information-field couplings, allowed me to understand the possibility of an integrative vision of quantum theory with the field theory; • the applied contributions formulated from this perspective on the processes of the creative thinking are unique involving the perspective of biophotonics - the science of living light (bio-psycho-logical), whose research was accessible to me by reading the works of Professor Traian D. Stănciulescu.

■ On the other hand, it is worth mentioning subjective aspects concerning: • the quality of aspirant to philosophy results from the fact that in order to be complete and truly original, this paper includes several categories of texts from Lucian Blaga’s philosophical and literary-poetic work; • as a philologist and aspirant to philosophy I was obliged to outline the formal framework of the research, previously establishing its objectives; • the previous research concerns of the undersigned materialized in publications coming from the field of philology and semiotics made possible a coherence and natural connection of the Blagian work to the concept of “light”.

*** Beyond all these aspects that aim at a personal fulfillment that I am obliged to confess, I live with the conviction that the novelty elements of the work will find interested readers, who will enrich themselves cognitively-spiritually by going through the pages of a complex work, so wide open to inter - and transdisciplinary dialogue. I appreciate that among the interested beneficiaries of the work should be:

48

• students, people familiar with Blaga’s work and the notions of philosophy and semiotics;

• ordinary readers - without a specific scientific competence - who will undoubtedly have difficulties in following and understanding the scientific argument, but who will enjoy the meanings associated symbolically, ritually, at the end of each chapter of the scientific analysis;

• specialists in the scientific or humanistic field will assume mainly those sequences specific to their competence, even if they will have difficulties in assuming the sequences that go beyond their specialty, respectively in notifying the whole work;

• The real beneficiaries of the book - with maximum intellectual and spiritual profile - will be those researchers themselves subordinated to the aspiration of holistic understanding / explanation of man and his position in the (meta) cosmos from which they detached to be born.

*** As we have already stated, this work is one that aims to unite physics

with metaphysics, philosophy with literature, science and religion by capitalizing on the structural-functional properties of LIGHT as a “hard core”, integrator. But how to unite conflict with metaphysics? The answer is univocal: approaching them through a simultaneity or ontological continuity such as: corpuscle-wave, substance-energy and information-field, respectively darkness transformed into light, or vice versa.

The difficulties I have faced since the beginning of the first stages of the research have been related to the complexity and depth of the theoretical problems I have considered. The analytical approach that we proposed from the very beginning was an ambitious one, which could only be achieved following an extremely extensive, interdisciplinary documentation. Such a documentary took place in two directions:

● a first direction able to include the specialized literature of the highest authority, referring to the philosophical and literary-poetic work of Lucian Blaga, in general, and especially to that of LIGHT, to its meanings in philosophy, physics, literature with applicability in Blaga's work;

● a second direction of documentation was that related to semiotic instruments and hermeneutics; and here I felt the need to broaden theoretical concerns in the direction of deepening the concepts of "creative semiosis", “pentamorphosis” in order to better understand Lucian Blaga’s work - corroborated with his own innovative concepts - having as “hard core” the concept of LIGHT.

The purpose of the research must be formulated in terms of the aspirations we associate with the paper, respectively:

49

– the already declared intention to unite physics with metaphysics, the visible with the invisible, science with philosophy and religion, materiality with spirituality;

– the hope of conducting scientific research on how explanatory light (biological) light - in its dual capacity as energy and information, corpuscular and undulatory - ensures both the coherent functioning of the biological subsystems and the human communication / communion with man, with fellow human beings in reason, embodied or unincarnated

– the ability to generate certainty that a series of magical-religious phenomena are susceptible to rediscovery, explanation and capitalization;

– to transform spiritual-theoretical beliefs into practical-applicative beliefs

The finality of the work can only be presumed at the moment, because no one can guess with what real implications its presence in the universe of human reception will take place. However, this paper will fulfill its purpose of providing a scientific tool to prove that it EXISTS.

The methodical approach and very close to the structuring classifications and the illustrative-synthetic schemes of the Trilogies, the explanatory commentary, the operative correlations of the concepts, the individualization by sections of the approached problem, the cursiveness and a certain holding of the diction of ideas, all these, true lectures of more general interest, through which Blaga’s Trilogies reveal their ideological metaphysical content, but also the sumptuous architectural structure.

Or, paraphrasing G. Călinescu's terms: “The world as a cathedral, for which we humans are the true measure ....”.

50

SELECTIVE BIBLIOGRAPHY

• SOURCES

BIBLIA sau Sfânta Scriptură (1939), tradusă după textele originale ebraice și grecești de preoții profesori Vasile Radu și Gala Galaction din înalta inițiativă a Majestății Sale Regelui Carol II, Fundația pentru Literatură și Artă “Regele Carol II”, București.

CHEVALIER, Jean, Gheerbrant, Alain (1994), Dicționar de simboluri, vol. I, Ed. Artemis, București.

CHEVALIER, Jean, Gheerbrant, Alain (1995), Dicționar de simboluri, vol II, Ed. Artemis, București.

CUBLEȘAN Constantin (2005), Dicţionarul personajelor din teatrul lui Blaga, Dacia, Cluj-Napoca.

DIACONU, Florica, Diaconu, Marin (2000), Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Introducere prin concepte, Ed. Univers Enciclopedia, București.

EVSEEV, Ivan (1994), Dicționar de simboluri arhetipuri culturale, Ed. Amarcord, Timișoara.

GOCI, Aureliu Lucian Blaga. Dicționar esențial. Oameni din viața lui, Tipo- Moldova, Iași, I, 2017; II, 2018. GREIMAS, Algirdas Julien, Courtés, Joseph (1979), Sémiotique. Dictionnaire raisonné

de la théorie du langage, Hachette Éducation, Paris. KERNBACH, Victor (1989), Dicționar de mitologie generală, Ed. Științifică și

Enciclopedică / Ed. Albatros, Bucucurești.

• BOOKS

AFLOROAEI, Ștefan (1994), Lumea ca reprezentare a celuilalt, Institutul European, Iași. AL-GEORGE, Sergiu (1981), Arhaic și universal. India în conștiința culturală

românească, Ed. Eminescu, București. ALEXANDRESCU, Sorin (2000), Identitate în ruptură (Mentalități românești

postbelice), Ed.Univers, București. ANGHELESCU, Silviu (1999), Mitul şi literatura, Ed. Univers, Bucureşti, 1999. ARISTOTEL (2007), Metafizica, (Ediția a II-a revăzută și adăugită), traducere,

comentariu și note de Andrei Cornea, Humanitas, București. BACHELARD, Gaston (1997), Aerul și visele, Ed. Univers, București. BACHELARD, Gaston (2005), Poetica reveriei, Ed. Paralela 45, Pitești. BALOTĂ, Nicolae (1999), Euphorion, București, Ed. Cartea Românească. BARTHES, Roland,(1997), Mitologii, Institutul European, Iași. BĂLU, Ion (1996), Viața lui Lucian Blaga, Vol II, Ed. Libra, București. BĂLU, Ion (1997), Opera lui Blaga. Analiza temelor, Ed. Albatros, București, 1997. BĂNCILĂ, Vasile (1995), Lucian Blaga – energie românească, Ed. Marineasa,

Timișoara. BĂRBULESCU, Titus (1997), Lucian Blaga. Teme şi tipare fundamentale, Ed.

Saeculum, București.

51

BEAUFRET, Jean (1999), Lecții de filozofie. De la Platon la Heidegger.Vol.II, Ed. Armarcord, Timișoara

BEJAN, Petru (1999), Istoria semnului în patristică și scolastică, Ed. Fundației “Axis”, Iași.

BERCEANU, Ștefan, Dumitriu, Anton (1985), Cartea interferențelor, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

BERGSON, Henri (1998), Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Ed. Institutului European, Iași.

BICIUȘCĂ, Florin (2000), Centrul lumii locuite, Paideaia, București. BLAGA, Lucian (1920), Pietre pentru templul meu, Ed. Cartea Românească, București. BLAGA, Lucian (1974), Despre conștiința filosofică, ediție îngrijită de Dorli Blaga și

Ion Maxim, studiu introductiv de Henri Wald, Ed. Facla, Timișoara. BLAGA, Lucian (1976), Aspecte antropologice, Ed. Facla, Timișoara. BLAGA, Lucian (1977), Ființa istorică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. BLAGA, Lucian (1977), Elanul insulei (Discobolul), Ed. Dacia, Cluj-Napoca. BLAGA, Lucian (1977), Încercări filosofice, Ed. Facla, Timișoara . BLAGA, Lucian (1985), Spațiul mioritic, Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1985), Trilogia culturii, , Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1990), Zări și etape, Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1992), Despre gândirea magică, Ed. Garamond, București. BLAGA, Lucian (1994), Spațiul mioritic, Ed. Humanitas, București. BLAGA, Lucian (1996), Trilogia valorilor, vol.I ,II, III, Ed. Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2008), Meșterul Manole (teatru), ediție îngrijită de Valeria Filimon,

Ed. Agora / Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2008), Aforisme, text stabilit și îngrijit de Monica Manu, Ed.

Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2013), Trilogia cunoașterii, Ed. Humanitas, București. BLAGA, Lucian (2015), Trilogia cosmologică, Ed. Humanitas, București. BOIA, Lucian (2005), Istorie și mit în conștiința românească, Ed. Humanitas, București. BOTEZ, Angela (1996), Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga – Antologie

de texte din și despre opera filosofică, Ed. Științifică, București. BRAGA, Corin (1998), Lucian Blaga.Geneza lumilor imaginare, Institutul European,

Iași. BRUGSCH, Heinrich Karl (1988), Religion und Mythologie der alten Ägypter, Leipzig. BULGAKOV, Serghei (1999), Lumina neînserată, Ed. Anastasia, București. CAILLOIS, Roger (1997), Omul și sacrul, Ed. Nemira București. CAPRA, Fritjof (2004), Taofizica (o paralelă între fizica modernă și mistica orientală),

ediția a III-a, Ed. Tehnica, București.. CĂLINESCU, George (1985), Istoria literaturii române de la origini până în prezent,

Ed. Minerva, București. CIMPOI, Mihai (2012), Lucian Blaga. Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul, Ed.

Princeps Edit, Iași. CIOMPEC, Gheorghe (1979), Motivul creaţiei în literatura română, Ed. Minerva,

București. CLARET, Jacques (1982), Ideea și forma, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. CODOBAN, Aurel (1998), Sacru și ontofanie. Pentru o nouă filozofie a religiilor, Ed.

Polirom, Iași.

52

COJOCARU, Nicolae (2018), O filozofie existențială, în Al.Surdu, Filosofia ca sărbătoare, Ed. Academiei Române, București.

CORNEA, Paul (2006), Interpretare şi raţionalitate, Ed. Polirom, Iaşi. CLARET, Jacques (1982), Ideea și forma, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. CREȚU, Florin (2008), Mituri și simboluri blagiene, Ed. Didactica Militans, Oradea. CROHMĂLNICEANU, Ovid (1978), Literatura română și expresionismul, Ed.

Minerva, București. CULDA, Lucian (1989), Geneza şi devenirea cunoaşterii, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti. CULIC, Nicolae (1988), Valoarea – dimensiune a existenței umane, Editura Științifică și

Enciclopedică, București. CULIANU, Ioan Petru (1999), Eros şi magie în Renaştere. 1484, traducere din limba

franceză de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă de Sorin Antohi, Bucureşti, Editura Nemira, București.

DAVY, Marie Madeleine (1977), Initiation à la Symbolique romane, Flammarion, Paris. DIONISIE (Pseudo)Areopogitul (1993), Despre numele divine. Teologia mistică,

Institutul European, Iași. DRĂGĂNESCU, Mihai (1989), Inelul lumii materiale, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București. DRĂGHICESCU, Dimitrie (1907), Din psihologia poporului român, București. DURAND, Gilbert (1977), Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers,

București. ECO, Umberto (2008), O teorie a semioticii (traducere din limba engleză de Cezar Radu

și Costin Popescu), Ediția a II-a, revizuită, Editura Trei, București. ELIADE, Mircea (1972), Mythes, rềves et mystéres, Éditions. Gallimard. ELIADE, Mircea (1978), Aspecte ale mitului, Ed. Univers, Bucureşti. ELIADE, Mircea (1980), De la Zalmoxis la Genghis-Han, Studii comparative despre

religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

ELIADE, Mircea (1981), Istoria credințelor și a ideilor religioase. De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, vol. I, Ed.Științifică și Enciclopedică, București.

ELIADE, Mircea (1992), Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Ed. Junimea, Iași.

ELIADE, Mircea (1992), Tratat de istorie a religiilor, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1994), Imagini și simboluri, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1995), Mefistofel și androginul, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1995), Sacrul și profanul, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (1996), Făurari și alchimiști, Ed. Humanitas, București. ELIADE, Mircea (2003), Mitul reintegrării, Ed. Humanitas, București. EVSEEV, Ivan (1983), Cuvânt, simbol, mit, Ed. Facla, Timișoara. FANACHE, Vasile (2003), Chipurile tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca. FANACHE,Vasile (2003), Lucian Blaga. Dramaturgul, Lecturi sub vremuri, FICHTE, Johann Gottlieb (1995), Doctrina Științei, Ed. Humanitas, București. FLORIAN, Mircea (1944), Reconstrucție filosofică, Ed. Casa Școalelor, București. FLORIAN, Mircea (1983), Recesivitatea ca structură a lumii, vol. I, Ed. Eminescu,

București.

53

FRUNZĂ, Sandu (2001), Filozofie și religie. O abordare multidisciplinară, Ed. Limes, Cluj

GADAMER, Hans-Georg (2001), Adevăr și metodă, Teora, București. GAVRILĂ, Camelia (2002), Mitic și magic în opera lui Lucian Blaga, Ed. Junimea,

Iași. GAVRILIU, Leonard (1977), Inconștientul în viziunea lui Lucian Blaga, Ed. IRI,

București. GAVRILUȚĂ, Nicu (1998), Mentalități și ritualuri magico-religioase, Ed. Polirom,

Iași. GAVRILUȚĂ, Nicu (2000), Jocurile minții și lumile multidimensionale, Ed. Polirom,

Iași. GEORGESCU-ROEGEN, Nicholas (1979), Legea entropiei și procesul economic, Ed.

Politică, București. GENETTE, Gérard (1994), Introducere în arhitext. Ficţiune şi dicţiun), Ed. Univers,

Bucureşti. GIRARD, René (1995), Violența și sacrul, Ed. Nemira, București. GOETHE (1995), Teoria culorilor, Ed. Princeps, Iași. GUSDORF, George (1996), Mit şi metafizică, Ed. Amarcord, Timişoara. HEIDEGGER, Martin (1994), Ființă și timp (traducere din germană de Dorin Tilincă),

Ed. Jurnalul literar, București. HERIVAN, Mircea (1984), Noua mitologie a universurilor deschise, Ed. Eminescu,

București. ICĂ, Ioan jr. (1994), Studiu introductiv la Vladimir Soloviev, Fundamentele spirituale

ale vieții, Ed. Deisis, Alba Iulia. IDEL, Moshe (2014), Mircea Eliade. De la magie la mit, Ed. Polirom, Iași. ILIESCU, Elena (2002), Introducere în gândirea arhetipală, Editor Fundația Mirabilis,

București. INDRIEȘ, Alexandra (1981), Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga,

Ed. Minerva, București. ISAC, Victor, Stănciulescu, Traian. D. (2006), Fundamentele valorii (arhetipuri ale

spiritului românesc), Ed. Performantica, Iași. JAEGER, Werner Wilhelm (1966), A la naissance de la théologie, Essai sur les

présocratiques, Éd. du Cerf, Paris. JOJA, Athanase (1978), Filozofie și cultură , Ed. Minerva, București. JUNG, Carl Gustav (2014), Arhetipurile și inconștientul colectiv, Opere complete 9 /1,

Ed. Trei, București. KANT, Immanuel (1995), Critica facultății de judecare, Ed. Trei, București. KANT, Immanuel (1998), Critica Rațiunii pure, ediția a III-a, Ed. IRI, București. KANT, Immanuel (2014), Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea

înfățișa drept știință, Ed. Humanitas, București. KERNBACH, Victor (1978), Mituri Esenţiale (Labirintul mitologiei), Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti. KUHN, Thomas S. (1999), Structura revoluțiilor științifice, Ed. Humanitas, București. KRAPPE, Alexander H. (1938), La Genèse des Mythes, Éditions Payot, Paris. KRAMER, Samuel Noah (1962), Istoria începe la Sumer, Ed. Științifică, București. LÉVI-STRAUSS, Claude (1970), Gândire sălbatică, Ed. Științifică, București. LINGS, Martin (1975), Qu’est-ce que le soufisme?, Le Seuil, Paris.

54

LIVADĂ, Melania (1974), Inițiere în poezia lui Lucian Blaga, Ed. Cartea Românească, București.

LIICEANU, Gabriel (2005), Jurnalul de la Păltiniș.Un model paideic în cultura umanistă, Ed. Humanitas, București.

LOTMAN, Yuri Mikhailovich (1974), Studii de tipologie a culturii, Ed. Univers, București.

LUCACI, Florea (1989), Creație și umanism. Încercare asupra ideii de creațíe, Ed. Facla, Timișoara.

LUPAȘCU, Ștefan (1982), Logica dinamică a contradictoriului, Ed. Politică, București. MACOVSCHI, Eugen (1984), Concepția biostructurală și teoriile moleculare ale

materiei vii, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. MALINOWSKI, Bronislaw (1993), Magie, ştiinţă şi religie, Ed. Moldova, Iaşi. MARINO, Adrian (1980), Hermeneutica lui Mircea Eliade, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. MAUSS, Marcel, Hubert, Henri (1997), Eseu despre natura și funcția sacrificiului,

Polirom, Iași. MAXIM Mărturisitorul (2006), Ambigua, Ed. Institutului Biblic, București. MAXWEL, John (1995), Magia, Ed. Univers Enciclopedic, București. MICU, Dumitru (1967), Lirica lui Lucian Blaga, Editura pentru Literatură, București. MIHĂILESCU, Dan C. (1984), Dramaturgia lui Blaga, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. MIHU, Achim Antropologia naturală, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002. MORETTA, Angelo (1994), Tăcerea și cuvântul, Ed. Tehnică, București. MORARU, Cornel (1974), Circulația mitului în literatura română, în Sinteze de

literatură română, Editura Didactică și Pedagogică, București. MUNTEANU, Ștefan (2003), Ipostaze ale spiritului filosofic românesc, Ed. Moldavia,

Bacău. MUREȘAN, Vianu (2000), Fundamentele filosofice ale magiei, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca. NICOLESCU, Basarab (2007), Transdisciplinaritatea: Manifest, Traducere din limba franceză de Horia Mihail Vasilescu, Editura Junimea, Iaşi. NIETZSCHE, Friedrich Wilhelm (1978), Nașterea tragediei, Vol.“De la Apollo la

Faust”, Ed. Meridiane, București. NOICA, Constantin (1991), Pagini despre sufletul românesc,Ed. Humanitas, București. NOVALIS (Friedrich Leopold von Hardenberg) (1995) Între veghe și vis. Fragmente

romantice, Ed. Univers, București. OIȘTEANU, Andrei (2004), Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională

românească, Ed. Polirom, Iași. OTTO, Rudolf (1992), Sacrul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca. PALEOLOGU, Alexandru (1970), Spiritul şi litera. Încercări de pseudocritică, Ed.

Eminescu, București. PAMFILE, Tudor (2000), Mitologie românească, ediție îngrijită și prefață de Iordan

Datcu, Editura “Grai și Suflet” – Cultura Națională, București. PAPAPDIMA, Ovidiu (2009;1941), O viziune românească a lumii. Studiu de

folclor,ediție definitivă revăzută de autor, cu o prefață de I. Oprișan, Ed. Saeculum I.O., București.

PÂRVU, Ilie (1990), Arhitectura existenței (Paradigma structural generativă în ontologie), Ed. Humanitas, București.

PEIRCE, Charles S. (1990), Semnificație și acțiune, Ed. Humanitas, București. PETCU, Dionisie (1980), Conceptul de etnic, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

55

PICHIU, Dumitru, Albuț, Constantin (1994), Teoria valorii și elemente de praxiologie, Ed. Gheorghe Asachi, Iași.

PICHON, Jean-Charles (1971), Histoire des mythes, Éditions Payot, Paris. POENARU, Aritia D. (2013), Arhitectura luminii (inițiere în semiotica formelor sacre),

Ed. Performantica, Iași. PLATON (1993), Opere, vol. II, Ed. Științifică și Enciclopedică, București. POP, Ion (1999), Lucian Blaga. Universul liric (ediția a II-a adăugită) Colecția

“Deschideri”, seria Universitas, Editura Paralela 45, Pitești. POP, Traian (2007), Lucian Blaga.Ontologia culturii, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-

Napoca. POPA, Ionel (2003), Meşterul Manole. Glose blagiene, Ed. Ardealul, Târgu-Mureș. POPESCU, Ion Mihai (1980), O perspectivă românească asupra teoriei culturilor și

valorilor (Bazele teoriei culturii și valorilor în sistemul lui Lucian Blaga), Ed. Eminescu, București.

PRIGOGINE, Ilya, Stengers, Ísabelle (1988), Entre la temps et éternité, Éditions Fayard, Paris.

RAHNER, Karl (1990), Corso fondamentle sulla fede. Introduzione al concetto di cridtianesimo, Edizioni Paoline, Milano.

RAYMOND, Marcel (1970), De la Baudelaire la suprarealism, Ed. Univers, București. RESTIAN, Adrian (1981), Homo Ciberneticus, Ed. Științifică și Enciclopedică,

București. RESTIAN, Adrian (1989), Unitatea lumii și integrarea științelor sau Integronica, Ed.

Științifică și Enciclopedică, București. RIBOL, Théodule (1988), Logica sentimentelor, Ed. Științifică și enciclopedică,

București. RICOEUR, Paul (1984), Metafora vie, traducere și cuvânt înainte de Irina Mavrodin,

Ed. Univers, București. SĂHLEANU, Victor (1978), De la magie la experimentul științific, Ed. Științifică și

Enciclopedică, București. SĂVOIU, Gheorghe, Iorga-Simăn Ion (2011), Multidisciplinaritatea și educația

academică, Ed. Universitară, București. SCHUON, Frithjof (1982), From the Divine to the Human, World Wisdom Books, NY. SEDLMAYR, Hans (1993), Die Entstehung der kathedrale, Zürich. SIMENSCHY, Theofil, (1978), Cultură și filozofie indiană în texte și studii, Ed.

Științifică și Enciclopedică, București. SMOLIN, Lee (2006), Spațiu, timp, univers (Trei drumuri către gravitația cuantică,

ediția a 2-a, Ed. Humanitas, București. SOLOMON, Lăcrămioara, (2008), Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Ed.

Institutul European, Iași. SOLOMON, Marcus (1985), Timpul, Ed. Albatros, București. SONEA, Ciprian Bogdan (2011), Fenomenul religios la Lucian Blaga și Emil Cioran,

Ed. Limes, Cluj-Napoca. SPENGLER, Oswald (1996), Declinul Occidentului. Schiță de morfologie a istoriei

universale, Perspective ale istoriei universale, Ed. Beladi, Craiova. SPERANȚIA, Eugeniu (1916), Contribuții la filosofia magiei, Tipografia George

Enescu, București. STANCOVICI, Virgil (1975), Filosofia informației, Ed. Politică, București. STAPP, Henry (1998), Rațiune, materie și mecanică cuantică, Ed. Tehnică,

56

București. STĂNCIULESCU, Traian D. (coord.),Vitalie Belous (1998), Tratat de creatologie, Ed.

Performantica, Iași. STĂNCIULESCU, Traian D., Manea, Daniela M., Metamorfozele luminii. Introducere

în teoria “laserilor biologici”, vol. 2, Ed. Performantica, Iași, 2002a STĂNCIULESCU, Traian D. (2004), La început a fost semnul (o altă introducere în

semiotică), Ed. Performantica, Iași. STĂNCIULESCU, Traian D. (2005), Miturile creației, ediția a 2-a, Ed. Performantica,

Iași. STĂNCIULESCU, Traian D. (2005), Terapia prin lumină. Fundamente biofotonice ale

medicinei complementare ediția a 3-a, Ed. Cristal-Concept, Iași. STĂNCIULESCU, Traian D. (2007), El poder de la luz. De la magia a la tecnologia,

Ed. Performantica, Iași. STĂNCIULESCU, Traian D.(2007), Semiotica iubirii: inițiere în știința comuniunii, Ed.

Performantica, Iași. STĂNCIULESCU, Traian D. (2019), Ierarhiile luminii: conexiuni (meta)fizice.

Introducere în teoria (bio)fotonică a Unității esențiale, Ed. Arithea, Iași. STĂNILOAIE, Dumitru (1993), Iisus Hristos, Lumina lumii și îndumnezeirea omului,

Ed. Anastasia, București. SURDU Alexandru (1993), Pentamorfoza artei, Ed. Academiei Române, București. SURDU, Alexandru ( 2000), Gândirea speculativă, Ed. Paideia, București. SURDU, Alexandru (2012), Filosofia pentadică I, Problema Transcendenței, Ed.

Herald / Ed. Academiei Române, București. SURDU, Alexandru (2014), Filosofia pentadică III, Ed. Academiei Române / Ed.

Ardealul Târgu Mureș. SURDU, Alexandru (2018), Filosofia ca sărbătoare, Ed. Academiei Române, București. SUZUKI, Daisetz Teitaro (1968), On Indian Mahayana Buddhism, Ed. Edward Conze

(Harper& Row), New York. ȘOPTICĂ, Ciprian Iulian (2014), Gândirea dogmatică în gnoseologia lui Lucian Blaga,

Ed. Gens Latina, Alba Iulia. ȘORA, Mariana, (1987), Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, Ed.

Minerva, București. TĂNASE, Alexandru (1977), Lucian Blaga – filosoful poet, poetul filosof, Ed. Cartea

Românească, București. TEODORESCU, Alexandru (1983), Blaga şi cultura populară românească, Ed.

Junimea, Iaşi,. TODORAN, Eugen (1983), Lucian Blaga. Mitul poetic, Ed. Facla, Timișoara. TONOIU Vasile (1988), Ontologii arhaice în ctualitate, Editura Științifică și

Enciclopedică, București. TORÓ, Tiberiu (1973), Fizică modernă și filozofie, Ed. Facla, Timișoara. TUDOSESCU, Ion (1999), Lucian Blaga. Concepțía ontologică, Ed. Fundației

“România de mâine”, București. VIDAM, Teodor (2005), Lucian Blaga și filosofia europeană a secolului XX, Ed. Casa

Cărții, Cluj-Napoca. VULCĂNESCU, Romulus (1985), Mitologie română, Ed. Academiei, București. WEINBERG, Steven (1984), Primele trei minute ale Universului, Ed. Politică,

București.

57

WOLFF, Maurice (2004), Muhammedanische Eschatologie 3,2 Ed. Georg Olms Verlag, Hildesheim, Zűrich, New York.

WITTGENSTEIN, Ludwig (2001), Tractus logico-philosohicus, Ed. Humanitas, București.

YANNARAS, Christos (2000), Persoană și eros, Editura Anastasia, București.

ARTICLES

ACĂR, Coculiana (2018), Matricea stilistică și identitatea națională în opera lui Lucian Blaga în auxiliarul didactic “Cultura – spațiu al identității naționale”, Ed. Europe Direct, Comănești.

ACĂR, Coculiana (2018), A historical perspective on the link between Romania and Europe, through the dynamics of spiritual values, CESWP, 2018_X3.

ACĂR, Coculiana (2019), Ipostazele luminii blagien în orizontul analizei semiotice. Repere literar-poetice, Pașii Profetului, “Pașii Profetului”, Nr. XXXIX, Ed. Ardealul, Târgu-Mureș.

ACĂR, Coculiana (2019), The Light - An integrating Paradigm Concept in Lucian Blaga’s work în Annals of Language and Literature, volume 3, Issue 2.

ACĂR, Coculiana (2019), The Romanian Mythology—Between National Identity and Globalization, în Advances in Politics and Economic,Vol. 2, No. 1.

ACĂR, Coculiana (2019), Paradigm of Light in Lucian Blaga's Outlook: A Semiotic Approach, în Universal Journal of Physics and Application Vol. 13, Nr.1.

ACĂR, Coculiana (2020), Orizonturi metafizice ale tradiției culturale în viziunea lui Lucian Blaga, Caietele Blaga, Nr. XL, Ed. Ardealul, Târgu-Mureș.

ACĂR, Coculiana (2020), Master Manole – a Romanian Scenario of the (Re)construction of the World. From the Folklore Tradition to the Cult Opera în International Journal of Latest Research in Humanities and Social Science (IJLRHSS), Volume 03 – Issue 02 / www.ijlrhss / /

BLAGA, Lucian (1972), Izvoade, Eseuri, Conferințe, Articole, Ed. Minerva, București. BLAGA, Lucian (1972), Critica literară și filosofia, Saeculum, 1943, nr.2, reprodus în

Isvoade. BOHR. Niels (1948), On the Notions of Causality and Complementarity în Dialectica, 7 / 8. CONSTANTINESCU, Paul, Traian D. Stănciulescu (1993), Resonance as a Principle of

Universal Creativity. Photonic (Quantical) Hypothesis of Information-Energy, în: Revista de Iventică, nr.12, Iași.

COJOCARU, Nicolae (2018), O filozofie existențială, în Filosofia ca sărbătoare, Ed. Academiei Române, București.

JAMISON, Stephanie W. / Brereton, Joel P. (2014), The Rigveda: The Earliest Religious Poetry of India (X,129), University Press, Oxford.

MAGYARI-BEEK, I. (1992), Creatology: a potential paradigm for an emerging discipline, în Isacksen S.G., Understanding and recognizing creattviry. The emergence of a new discipline, Norwood N.J., Ablex, P.C.

LLOYD Seth și NG, Y. Jack, Computerele, găuri negre”, rev. Scientific American, ediția în limba română, decembrie 2004 - ianuarie 2005.

MOCEANU, Ovidiu (2009), Numirii și atributelor ființei lui Dumnezeu în lirica blagiană, în Tabor, nr.2, Poezia română modernă.

58

MORARU, Cornel (1974), Circulația mitului în literatura română, în Sinteze de literatură română, Editura Didactică și Pedagogică, București.

MUS, Paul (1937), La Tombe Vivante in “La Terre et la vie”, VII. NOICA, Constantin, Filosofia Domnului Lucian Blaga după Trilogia Culturii, Revista

Fundațiilor Regale, an V, febr. Nr. 2. NISTOR, Eugeniu (2019), Ofensiva critică asupra operei blagiene în obsedantul

deceniu, în Dacica Latinítas, Revista bilingüe de historia, literatura, filosofía y arte, Ano IV, Nr.1 (4).

SOROHAN, Elvira (1997), Magic și poetic, în O întâlnire astrală (Centenar Lucian Blaga – Ion Barbu), Analele științifice ale Universității Al.I.Cuza Iași, Ed. Universității Al.I.Cuza, Tomul XLIII.

STĂNCIULESCU, Traian D (1986), Vers une dialectique de la création humaine. Introduction à une théorie générale du devenir, în: Filosofia și problematica lumii contemporane, Universitatea Al.I.Cuza, Iași.

STĂNCIULESCU, Traian D. (1988), Vers une philosophie de la création, în: Revue Roumaine de Sciences Sociales, nr.1.

STĂNCIULESCU, Traian D. (2001), Les signes de la lumière: sur l’unité historique de la connaissance, "Semiotica” 1 /4.

STĂNCIULESCU, Traian D (2003), Signs of light. A biophotonic approach to human metaphisical fundamentals, Cristal-Concept & World Development Organization, Iași-Geneva.

STĂNCIULESCU, Traian D, Iubirea magică, de la lumină la iluminare (2019), Conferință “Lucian Blaga”, USAMV, Cluj-Napoca, mai.

SURDU, Alexandru (2016), Cu Lucian Blaga spre tainiţele sufletului românesc, “Contemporanul”, București, nr. 12.

SURDU, Alexandru (2019), Sistemul filosofic al trilogiilor lui Blaga, în Caietele Blaga, Editura Ardealul, Târgu-Mureș.

URSACHE, Dumitru D. (1995), O hermeneutică a motivelor creației filosofice la Lucian Blaga, în Revista de filozofie, Nr.1-6.

• MAGAZINES Anthropology Today, An Encyclopedic Inventory (1965), The University of Chicago,

Chicago-London. Biblioteca critică, Lucian Blaga–interpretat de Vladimir Streinu(1981), Editura

Eminescu. Revistă de direcţie literară, artistică și culturală condusă de N. Iorga (1937), nos. 11,

15, 16, September and October, 3 articles regarding the 15 poems published by Blaga in Gândirea.

ONLINE RESOURCES

CONSTANTINESCU, Paul, STĂNCIULESCU, Traian D. (1993), Resonance as a Principite of the “Universal Creativity”, (I) Photonic (Quantical) Hypothesis of Energy-Information, în Revista de Inventică, Iași, nr.12.

59

CONSTANTINESCU, Paul, Stănciulescu, Traian D.(1994), De la ipostaza fotonică a energiei-informației la ipostaza câmpurilor psiho-informașionale, în Lucrările celui de-al IV-lea Simpozion Național de cercetări psihotronice, “PSI’ 94”, ARCePs, București.

KOCKELMANS, Joseph J. (1994), Edmund Husserl’s Phenomenology, West Lafayette, Purdue University Press.

Manu Daniela M. (1994), Traian D.Stănciulescu, Biological Laser Type Phenomena and System, Programe oh The 2-nd International Inventics Conference, september, 14-18, Iassy, Ed. Gh.Asachi, Iași.

VASILE, Mihai D. (2005), Comensurabilitatea și comunicarea experienței religioase, în Revista filosofică Nr. 5-6, București.