Upload
vasile-viorel
View
53
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
Muzica: Adagio
din Concertul de Aranjuez
Zi de toamnă
E vremea, Doamne ! Vara a fost lungă. Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare şi vânturile pe câmpii alungă.
Dă fructelor din urmă porunci să fie pline ;mai dă-le două zile de la sud,Îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,şi toarnă dulce suc în vinul crud.
De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.Cel singur va fi singur vreme lungă,
Va sta de veghe,lungi scrisori va scrişi prin alei va rătăci,neliniştit,când frunzele s-alungă
Cad frunzele,cad de departe, parcăs-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtatecu gesturi de negare cad mereu.
Şi cade-n nopţi adânci pământul greude lângă stele în singurătate.
Noi toţi cădem. Mâna de colo cade.Şi altele,şi toate,rând pe rând.
Dar este Unul care ţine-n mână căderea asta, nesfârşit de blând.
Amurgul mi-e o carte-mpodobităcu scoarţe de mătasă,purpurii
Desfac încet lăcata aurită,cu mâini tihnite,făr-a mă grăbi.
Citesc întâia foaie ; ce-ncâtare se află-n tonul paşnic, liniştit-
Pe-a doua, mai domol o-ngân îmi pare,
Acele vorbe, oarecare,obscure şi flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează şi zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,se înoieşte-n ochii tuturor ,
nu au mai mers în cântec niciodatăşi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
Eu te găsesc în lucrurile toate,cu care-s bun, şi-am gingăşii frăţeşti ;
bob, te-soreşti, în cele ne-semnate,şi, mare-n cele mari te dăruieşti.
Acesta-i jocul forţelor vrăjite,ce trec slujind în lucruri şi supus
crescând în rădăcini, în trunchi pierite,
ca să învie-n crengile de sus.
Prietenilor mei,reverii de tomnăîn compania lui RILKE
M .C. OCTOMBRIE,2009. Studioul M & J