RO · directivei conglomerate financiare și a directivei privind cerințele de capital în vederea eliminării din directivele sectoriale a omisiunilor tehnice și a consecințelor

RO RO

RO

RO RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 16.8.2010 COM(2010) 433 final

2010/0232 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 98/78/CE, 2002/87/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește supravegherea suplimentară a entităților financiare care aparțin unui conglomerat

financiar

SEC(2010) 981 SEC(2010) 979

RO 2 RO

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

Cu aproximativ 20 de ani în urmă au început să apară grupurile financiare cu modele economice care combină furnizarea de servicii și produse în diversele sectoare ale piețelor financiare. Acestea au devenit cunoscute sub denumirea de conglomerate financiare. Conglomeratele pot cuprinde bănci, societăți de asigurare și societăți de investiții și, eventual, societăți de administrare a activelor. Timp de mai mulți ani, diverse grupuri europene și internaționale de experți au discutat modalitățile de supraveghere corespunzătoare a unor asemenea conglomerate. Aceste discuții s-au concretizat în publicarea de către forumul mixt1, în 1999, a „Principiilor de supraveghere a conglomeratelor financiare”2. În acest context, Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 20023 (denumită în continuare „directiva conglomerate financiare”) a introdus supravegherea suplimentară consolidată a grupului. Scopul acestei supravegheri suplimentare era controlul riscului care ar putea apărea ca urmare a utilizării suprapuse (utilizarea multiplă a capitalului) și a așa-numitelor riscuri de grup: riscul de contaminare, complexitatea gestiunii, concentrarea și conflictele de interese, care ar putea apărea atunci când sunt combinate mai multe licențe pentru diverse servicii financiare.

În timp ce directivele referitoare la activitatea de asigurări și la cea bancară vizează constituirea de rezerve suficiente de capital pentru protejarea clienților și a deținătorilor de polițe de asigurare, directiva conglomerate financiare reglementează supravegherea suplimentară a riscurilor de grup. Prin urmare, entitățile financiare ce au o relație reciprocă care le afectează profilurile de risc trebuie să intre în domeniul de aplicare al directivei. Directiva conglomerate financiare completează astfel directivele sectoriale, directiva bancară 2006/48/CE4 (denumită în continuare „directiva privind cerințele de capital”) și diversele directive referitoare la activitatea de asigurări, toate aceste directive putând fi aplicate individual, la fiecare identitate autorizată în parte, precum și în mod consolidat atunci când toate entitățile juridice autorizate supuse aceleași directive sunt grupate.

O revizuire a directivei conglomerate financiare a fost prevăzută la câțiva ani după implementarea ei. Revizuirea în 2004 a Acordului de la Basel din 1988, implementarea acestuia în Europa prin intermediul directivei privind cerințele de capital în 2006, și introducerea, de către directiva Solvabilitate II5, a unui set complet de reguli noi pentru societățile de asigurare reflectă evoluțiile recente, în măsura în care entitățile juridice ale unui

1 Comitetul mixt G10 din cadrul Comitetului de la Basel al supraveghetorilor bancari, al Asociației

internaționale de supraveghere a asigurărilor și al Organizației internaționale a reglementatorilor de valori mobiliare.

2 Supervision of Financial Conglomerates, 19 februarie 1999, a se vedea http://www.bis.org/publ/bcbs47.pdf?noframes=1.

3 JO L 35, 11.2.2003, p. 1. 4 Directiva privind cerințele de capital este compusă din două directive: Directiva 2006/48/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare), JO L 177, 30.6.2006, p. 1 și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare), JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

5 Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare), JO L 335, 17.12.2009, p. 1.

http://www.bis.org/publ/bcbs47.pdf?noframes=1

RO 3 RO

grup activează în același sector, sectorul bancar sau sectorul asigurărilor. Până la implementarea directivei Solvabilitate II, directiva conglomerate financiare completează directivele referitoare la activitatea de asigurări, și în special directiva privind grupurile de asigurare6.

Comisia dorește să procedeze în două etape. Prezenta propunere tratează problemele tehnice cele mai urgente identificate în timpul reexaminării, conform analizei Comitetului comun pentru conglomerate financiare7, inclusiv problemele tehnice descoperite în examinările anterioare. În vederea evaluării impactului acestor posibile schimbări s-au solicitat avize și s-a inițiat o consultare8. Ulterior, în cursul anului 2010, se va desfășura o dezbatere mai fundamentală, în contextul evoluțiilor din cadrul G20 referitoare la supravegherea suplimentară. Probabil că această dezbatere se va concentra asupra sferei de aplicare a supravegherii și a chestiunilor legate de capital.

2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

Revizuirea directivei conglomerate financiare a început de fapt în 2008 și reprezintă fundamentul prezentei propuneri legislative. Anumite chestiuni tehnice au fost incluse în propunerea Comisiei referitoare la o directivă Omnibus9, din octombrie 2009, care însoțea regulamentele privind noile autorități europene de supraveghere.

În timpul crizei financiare, în întregul sector financiar s-au materializat așa-numite riscuri de grup, punând în evidență importanța supravegherii suplimentare a conexiunilor din cadrul grupurilor financiare și dintre instituțiile financiare. În SUA și Australia10 au fost luate inițiative similare prezentei revizuiri, bazate pe principiile forumului mixt.

Prezenta propunere legislativă vizează modificarea directivei privind grupurile de asigurare, a directivei conglomerate financiare și a directivei privind cerințele de capital în vederea eliminării din directivele sectoriale a omisiunilor tehnice și a consecințelor neintenționate ale acestora, și a garantării faptului că obiectivele directivei conglomerate financiare sunt într-adevăr atinse.

6 Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și Consiliului din 27.10.1998 privind supravegherea

suplimentară a întreprinderilor de asigurare și reasigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare sau reasigurare, JO L 330, 5.12.1998, p. 1.

7 Comitetul comun pentru conglomerate financiare este comitetul de nivelul 3 pentru conglomerate financiare în cadrul așa-numitei „structuri Lamfalussy”, în timp ce, conform directivei conglomerate financiare, Comitetul european pentru conglomerate financiare este un comitet de nivelul 2.

8 Pentru mai multe informații consultați pagina de internet dedicată conglomeratelor http://ec.europa.eu/internal_market/financial-conglomerates/supervision_en.htm

9 COM(2009) 576 final, propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 1998/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității bancare europene, ale Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale și ale Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe

10 Autoritatea australiană de reglementare prudențială analizează modul în care ar putea supraveghea și controla contaminarea ce ar putea proveni de la entitățile nereglementate din cadrul grupurilor financiare. A se vedea http://www.apra.gov.au/media-releases/10_06.cfm.

http://ec.europa.eu/internal_market/financial-conglomerates/supervision_en.htm

https://webmail.ec.europa.eu/exchweb/bin/redir.asp?URL=http://www.apra.gov.au/media-releases/10_06.cfm

RO 4 RO

2.1. Rezultatele consultărilor

Solicitarea avizului Comitetului comun pentru conglomerate financiare

În ianuarie 2009, Comitetul comun pentru conglomerate financiare a prezentat ministerelor de finanțe reprezentate în Comitetul european pentru conglomerate financiare concluziile sale la cea de-a treia solicitare de aviz a Comisiei. Principalele probleme identificate se referă la supravegherea la nivelul cel mai înalt, identificarea bazată pe risc, includerea fără echivoc în domeniul de aplicare al directivei și în identificarea conglomeratelor și un tratament prudențial clar al participațiilor.

Reuniunile grupului de lucru al Comisiei și audierea publică a Comitetului comun pentru conglomerate financiare

În 18 iunie și 23 noiembrie 2009 și în 21 ianuarie 2010 au avut loc reuniuni ale grupului de lucru al Comisiei cu statele membre. Comitetul comun pentru conglomerate financiare a organizat o audiere publică pe 8 iulie 2009. Aceste discuții cu părțile interesate au confirmat importanța problemelor identificate și au pus în evidență faptul că supravegherea eficace a conglomeratelor ar putea necesita discutarea și a altor aspecte, cum ar fi diferențele dintre sectoare în ceea ce privește capitalul eligibil, precum și posibilele distorsionări datorate utilizării unor metode diferite de calculare a capitalului. De asemenea, inițiativele Comisiei referitoare la administratorii fondurilor de investiții alternative au dus la apariția unor semne de întrebare cu privire la includerea nu doar a societăților de administrare de active, ci și a altor întreprinderi afiliate în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare a riscurilor de grup pentru instituțiile financiare mari și complexe.

Consultarea orientată spre revizuirea directivei conglomerate financiare

Printre răspunsurile la această consultare, lansată în noiembrie 2009, s-au numărat și punctele de vedere a 18 conglomerate, al unei autorități, a două asociații, al unui sindicat și al unui centru de cercetare11, ceea ce corespundea cu numărul limitat de grupuri-țintă ale acesteia și cu natura tehnică a întrebărilor. Inițiativa a fost bine primită, iar respondenții au recunoscut existența problemelor majore enumerate mai jos și au acceptat sugestiile serviciilor Comisiei pentru rezolvarea acestora:

– aplicabilitatea dispozițiilor sectoriale de la nivelul cel mai înalt ale directivelor referitoare la activitatea bancară și la activitatea de asigurare la holdingurile financiare mixte;

– mai multă claritate în ceea ce privește includerea societăților de administrare de active în sfera supravegherii suplimentare;

– o identificare bazată mai mult pe risc a conglomeratelor;

– mai multă claritate în ceea ce privește tratamentul participațiilor în cadrul supravegherii suplimentare.

Au existat însă păreri diferite cu privire la armonizarea trans-sectorială a definiției capitalului, chestiune care a fost avută în vedere de la avizul referitor la capital, din aprilie 2008, al

11 Răspunsurile (neconfidențiale) ale părților interesate sunt disponibile la adresa:

http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/2009/fcd_review_en.htm

http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/2009/fcd_review_en.htm

RO 5 RO

Comitetului comun pentru conglomerate financiare. Statele membre care fac parte din Comitetul european pentru conglomerate financiare și-au indicat preferința pentru reportarea acestor propuneri până la finalizarea discuțiilor sectoriale referitoare la activitatea bancară și la cea de asigurări. Respondenții au subliniat și dificultatea de a face o diferență mai mare între tranzacțiile în cont propriu și tranzacțiile care nu sunt efectuate în cont propriu ale societăților de administrare a activelor conglomeratelor financiare. În fine, consultarea a confirmat faptul că tratamentul participațiilor în cadrul supravegherii suplimentare nu este o problemă care să necesite o soluție integrală în acest stadiu.

În ceea ce privește aspectele care ar putea fi revizuite în viitor, respondenții s-au pronunțat în general împotriva unui tratament trans-sectorial al politicilor salariale12 și în favoarea inițiativelor legate de capital, mai concret coerența dispozițiilor privind eligibilitatea și luarea în considerare a entităților nereglementate care au o influență asupra profilului de risc al grupurilor financiare.

2.2. Rezultatul evaluării impactului

În analiza de impact au fost elaborate 17 de opțiuni strategice diferite, evaluate și comparate în vederea abordării elementelor identificate în analiză. În această secțiune sunt descrise efectele preconizate ale măsurilor de politică preferate din fiecare domeniu.

Supravegherea suplimentară la nivelul holdingului și coordonarea supravegherii

Pentru a armoniza competențele de supraveghere la cel mai înalt nivel al conglomeratelor, a preveni pierderea de competențe la schimbarea structurii grupului, precum și suprapunerea supravegherii la nivel de conglomerat și pentru a facilita coordonarea celor mai importanți supraveghetori, au fost considerate utile următoarele modificări:

– includerea holdingurilor de la nivelul cel mai înalt dintr-un grup bancar sau grup de asigurători care sunt clasificate ca holdinguri financiare mixte, astfel încât dispozițiile și competențele care se aplică fostului holding financiar sau holding de asigurări să nu dispară atunci când clasificarea unui grup și a holdingului său se schimbă ca rezultat al unei achiziții în celălalt sector;

– limitarea definiției „autorităților competente implicate” pentru a include doar supraveghetorii societăților-mamă finale în cadrul sectoarelor individuale și alte autorități competente pe care supraveghetorii societăților-mamă finale le consideră implicate.

Identificarea conglomeratelor financiare

– A fost considerată utilă includerea în toate cazurile a societăților de administrare a activelor în sfera supravegherii suplimentare, completată cu linii directoare referitoare la indicatorii aferenți.

– Pentru a pune capăt ambiguității legate de parametri și de lipsa identificării bazate pe risc a conglomeratelor, a fost considerată utilă elaborarea de linii directoare privind aplicarea

12 Politicile de remunerare din sectorul bancar au fost tratate în propunerea de directivă de modificare a

Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (COM/2009/362). O propunere similară este avută în vedere în privința politicilor de remunerare din sectorul asigurărilor.

RO 6 RO

„opțiunii de derogare” prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din directiva conglomerate financiare pentru grupurile mai mari. Acestea trebuie combinate cu opțiunea de a scuti de supravegherea suplimentară grupurile în care activele deținute de sectorul cel mai puțin important se situează sub pragul absolut de 6 miliarde EUR.

Participații

Problema tratamentului de zi cu zi al participațiilor în cadrul supravegherii suplimentare, agravată de faptul că dreptul societăților comerciale ar putea interzice accesul proprietarilor minoritari la informațiile care nu sunt accesibile altor acționari, trebuie rezolvată prin elaborarea de linii directoare privind participațiile în diverse situații.

Impactul opțiunilor strategice preferate

Modificările strategice considerate utile ar trebui să transforme cadrul de supraveghere suplimentară într-un cadru mai robust, care să eficientizeze stimulentele și practicile de gestionare a riscului. Aceste schimbări ar fi și în beneficiul competitivității internaționale a grupurilor financiare din UE. Aceste opțiuni ar trebui să contribuie în mod pozitiv la limitarea riscului de instabilitate financiară și a posibilelor costuri sociale pe care aceasta le implică. În ceea ce privește grupurile de părți interesate și preocupările sistemice, efectele estimate ale propunerii sunt:

– Anumite grupuri financiare mici din UE, cu o structură simplă și doar câteva autorizații în ambele sectoare vor putea fi scutite de supravegherea suplimentară, putând astfel reduce costurile lor de conformare cu legislația. Această facilitate ar putea fi disponibilă pentru aproximativ zece grupuri financiare mici, ale căror active combinate se ridică la aproximativ 69 miliarde EUR. Pe de altă parte, costurile de conformare cu legislația pentru grupurile de dimensiuni mari care dețin peste o sută de autorizații și activează în ambele sectoare ar putea să crească având în vedere că aceste grupuri, ale căror active reprezintă până la 9 trilioane EUR în cadrul sectorului financiar, ar putea intra în sfera supravegherii suplimentare. Costurile de conformare cu legislația ar putea crește și pentru grupurile financiare în a căror structură se regăsește gestionarea activelor și care, în urma modificărilor propuse ale procesului de identificare a conglomeratelor, vor intra în categoria conglomeratelor financiare. Având în vedere mărimea globală a grupurilor care vor fi supuse pentru prima dată supravegherii suplimentare, costurile lor de conformare cu legislația ar trebui să fie nesemnificative.

– Oricum, aceste costuri ar trebui să fie integral compensate de beneficiile rezultând din practicile mai eficiente de gestionare a riscului. De altfel, identificarea în calitate de conglomerat ar trebui să aibă drept rezultat o mai mare vizibilitate și încredere pe piețe, ceea ce ar trebui să reprezinte un alt aspect pozitiv. Aceste avantaje ar trebui să sporească competitivitatea internațională a marilor grupuri din UE.

– Modificările considerate utile ale procesului de identificare a conglomeratelor vor permite o mai bună delimitare a domeniului de aplicare al supravegherii suplimentare și o monitorizare mai eficientă de către supraveghetori a riscurilor la care sunt expuse grupurile financiare. Combinate cu o raționalizare a supravegherii la nivelul cel mai înalt al conglomeratelor și măsuri prudențiale îmbunătățite de detectare a problemelor de contaminare, concentrare și complexitate și a conflictelor de interese în societăți afiliate conglomeratelor prin participații, acestea ar trebui să aibă o contribuție pozitivă la stabilitatea financiară.

RO 7 RO

– Clarificarea dispozițiilor care guvernează includerea societăților de administrare a activelor în identificarea conglomeratelor și supravegherea suplimentară a acestora ar trebui să asigure condiții egale de concurență în acest domeniu.

– În ceea ce-i privește pe clienții grupurilor financiare implicate, impactul asupra costurilor ar trebuie să fie nesemnificativ având în vedere efectul global net scăzut al opțiunilor reținute.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

O directivă de modificare este instrumentul cel mai adecvat deoarece trebuie modificate mai multe directive. Prezenta directivă de modificare trebuie să aibă același temei juridic ca și directivele pe care le modifică. Prin urmare, propunerea se bazează pe articolul 53 alineatul (1) din TFUE, baza juridică corespunzătoare pentru armonizarea normelor referitoare la instituțiile și conglomeratele financiare. În conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității, prevăzute la articolul 5 din TUE, obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii Europene. Doar legislația europeană poate garanta că conglomeratele financiare care își desfășoară activitatea în mai multe state membre sunt supuse acelorași prevederi și unei supravegheri identice, în cazul de față prin clarificarea dispozițiilor și eliminarea lacunelor create prin inadvertență de modificările anterioare ale directivelor sectoriale. Dispozițiile prezentei propuneri nu depășesc ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite.

4. IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea nu are implicații asupra bugetului Uniunii Europene13.

5. EXPLICAREA DETALIATĂ A PROPUNERII

5.1. Supravegherea la cel mai înalt nivel - articolul 1 (directiva privind grupurile de asigurare) și articolul 3 (directiva privind cerințele de capital) din prezenta propunere. Articolul 1, articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2), articolul 10 alineatul (2) și mai multe pasaje din anexele I și II din directiva privind grupurile de asigurare Articolele 4, 71, 72, 84, 105, 125, 126, 127, 129, 141, 142 și 143 din directiva privind cerințele de capital

Obiectivul principal al prezentei propuneri este garantarea unei supravegheri suplimentare corespunzătoare, altfel spus eliminarea lacunelor neintenționate care au apărut în cadrul supravegherii suplimentare din cauza definițiilor din directivele sectoriale, mai precis din directiva privind cerințele de capital și directivele privind activitatea de asigurare. Având în vedere faptul că supravegherea consolidată/a grupului din directivele sectoriale se aplică doar holdingurilor financiare/de asigurare, iar prevederile sectoriale nu se referă la holdinguri

13 Sarcinile încredințate Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere în privința liniilor

directoare sunt acoperite de mandatul său propus și nu au implicații bugetare specifice sau suplimentare.

RO 8 RO

financiare mixte, un holding financiar/de asigurare care își schimba structura și devine un holding financiar mixt va face doar obiectul supravegherii suplimentare conform directivei conglomerate financiare, iar supravegherea consolidată/a grupului la nivelul societății-mamă finale se pierde. Prin urmare, autoritățile de supraveghere trebuie să aleagă (identificând sau nu un grup drept conglomerat financiar) dacă doresc să continue să clasifice societățile drept holdinguri financiare/de asigurare pentru a menține supravegherea consolidată/a grupului sau să aplice „doar” supravegherea suplimentară, conform directivei conglomerate financiare. Continuarea supravegherii consolidate/de grup nu permite acoperirea riscurilor suplimentare ce apar din combinarea cu alt sector. Supravegherea suplimentară implică însă pierderea tuturor informațiilor prudențiale obținute în urma supravegherii consolidate/de grup. Prin urmare, continuarea aplicării supravegherii sectoriale s-ar putea dovedi insuficientă raportat la riscurile prudențiale suplimentare ce apar datorită creșterii mărimii și complexității grupului. În regimul actual s-ar putea să apară și diferențe în materie de tratament prudențial al conglomeratelor (bazat mai degrabă pe structură decât pe profilul de risc).

Pentru a garanta că supraveghetorii pot utiliza toate instrumentele de supraveghere necesare, prezenta propunere introduce termenul de „holdinguri financiare mixte” în dispozițiile relevante referitoare la supravegherea consolidată/de grup din directivele sectoriale.

5.2. Articolele 3 și 30 din directiva conglomerate financiare - identificarea conglomeratelor financiare

Dispozițiile care stau la baza identificării conglomeratelor financiare duc la apariția a trei probleme:

– În primul rând, directiva nu impune includerea „societăților de administrare de active” în calculul pragurilor. Societățile de administrare a activelor sunt administratori de OPCVM-uri (organisme de plasament colectiv în valori mobiliare), sub incidența directivei privind OPCVM-urile14. În momentul de față OPCVM-urile și administratorii lor nu intră sub incidența supravegherii prudențiale sectoriale din directiva conglomerate financiare, deși această directivă prevede posibilitatea includerii societăților de administrare de active în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare (a se vedea articolul 30).

– În al doilea rând, calculul pragurilor se poate face pe baza unor parametri diferiți raportat la active și la cerințele de capital. Dispozițiile referitoare la baza de calcul sunt ambigue, de exemplu în cazul existenței unor tratamente contabile diferite ale activelor [a se vedea mai jos punctul (i) referitor la articolul 3 alineatul (5) ].

– În al treilea rând, având în vedere valoarea lor fixă, pragurile nu se bazează pe risc, iar calculul pragului nu ține seama de riscul estimat de grup. Prin urmare, grupurile foarte mici cu doar câteva autorizații în fiecare sector fac obiectul supravegherii suplimentare, în timp ce grupurile cele mai mari și mai complexe în mod tehnic pot fi considerate ca nefiind conglomerate. Așadar, dispozițiile actuale referitoare la identificare ar putea periclita realizarea obiectivelor directivei.

14 Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și

a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), OJ L 375, 31.12.1985, p.3, abrogată de Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), JO L 302, 17.11.2009, p. 32.

RO 9 RO

Pentru a remedia aceste deficiențe, prezenta propunere introduce următoarele modificări:

(i) Societățile de administrare a activelor se includ la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 30 litera (c); „totalul activelor administrate” se introduce ca indicator alternativ la articolul 3 alineatul (5); și se prevede posibilitatea adoptării de linii directoare referitoare la aplicarea articolului 3 alineatele (2) și (5).

(ii) Se introduce exceptarea grupurilor mici în cadrul articolului 3 alineatul (3a), permițând emiterea de linii directoare pentru aplicarea acestei excepții grupurilor mici.

(iii) Articolul 3 alineatul (3) este reformulat pentru a se putea identifica în mod clar condițiile aplicabile grupurilor care se situează sub și peste pragul de 6 miliarde EUR și adaugă cerințe referitoare la posibile linii directoare pentru aplicarea excepției la grupurile mai mari, asigurând astfel condiții egale de concurență.

5.3. Articolul 3 alineatul (4) din directiva conglomerate financiare – Tratamentul participațiilor

Lipsa informațiilor pertinente pentru evaluarea corespunzătoare a riscurilor de grup împiedică asigurarea unui tratament armonizat al participațiilor în supravegherea suplimentară de zi cu zi. De exemplu, dacă conglomeratele conduse de o bancă nu pot obține informații cu privire la riscurile aferente participațiilor în societăți de asigurare și reasigurare, acestea nu pot aduce autorităților lor de supraveghere dovada unui nivel de integrare a managementului și a controlului intern suficient pentru realizarea consolidării. În acest caz grupul trebuie să deducă astfel de participații din capitalul său.

Examinarea problemei informațiilor referitoare la participațiile minoritare nu s-a încheiat încă, dar propunerea face un prin pas în acest sens prin introducerea unei excepții în cazul în care o participație este singurul criteriu de identificare [Articolul 3 alineatul (5) noua literă (c)]. Atât timp cât prevederile legislației naționale în domeniul societăților comerciale pot împiedica respectarea acestor dispoziții, articolele 7 și 8 permit un tratament specific în materie de concentrare a riscurilor și de cerințe pentru tranzacțiile intra-grup, care poate fi precizat prin linii directoare. Liniile directoare pot veni și în sprijinul aplicării coerente a proceselor de supraveghere, inclusiv a tratamentului participațiilor, prevăzute la articolul 9 din directiva conglomerate financiare, articolul 124 din directiva privind cerințele de capital și articolul 36 din directiva solvabilitate II.

5.4. Alte aspecte

Articolele 1 și 2 din directiva conglomerate financiare – actualizarea definițiilor

A fost necesară actualizarea articolelor 1 și 2 în lumina directivelor abrogate și reformate. Cu toate acestea, având în vedere mai ales faptul că reformarea directivei privind activitatea de asigurare (Solvabilitate II) abrogă directivele anterioare doar cu începere de la 1 noiembrie 2012, s-au păstrat trimiterile la directivele inițiale privind activitatea de asigurare, încă în vigoare.

Articolul 2 alineatul (17) din directiva conglomerate financiare – modificarea definiției autorității competente implicate și a coordonării supravegherii.

RO 10 RO

Directiva conglomerate financiare completează directiva privind cerințele de capital și directivele privind activitatea de asigurare în privința supravegherii suplimentare la nivelul cel mai înalt al unui grup. În acest sens, aceasta conține prevederi în vederea coordonării diverșilor supraveghetori ai unui grup. Directiva conglomerate financiare definește autoritatea competentă implicată și impune coordonatorului (supraveghetorul nivelului cel mai înalt) să o consulte în anumite chestiuni prudențiale. Dispozițiile în vigoare lasă însă loc unor interpretări diferite în ceea ce privește identificarea autorităților competente implicate. O interpretare largă duce la un număr mare de autorități care trebuie consultate de coordonatorul la nivelul conglomeratului financiar Acest lucru ar putea submina coordonarea eficientă și eficace a sarcinilor „colegiului” compus dintr-un coordonator și autoritățile competente implicate.

Articolul 6 alineatul (4) și anexa I din directiva conglomerate financiare – eliminarea celei de-a treia metode de calcul

Partea II din anexa I la directiva conglomerate financiare enumeră trei metode de calcul al capitalului la nivelul unui conglomerat. O analiză realizată în 2008 de Comitetul comun pentru conglomerate financiare a pus în evidență faptul că prin utilizarea celei de-a treia metode de calcul al capitalului eligibil se obțin de fiecare dată rezultate foarte diferite de cele obținute prin utilizarea metodei 1 (consolidare) și a metodei 2 (deducere și agregare). Prin urmare, a treia metodă trebuie eliminată. Prin limitarea metodelor de calcul disponibile doar la consolidare și la deducere și agregare, directiva conglomerate financiare se aliniază directivelor sectoriale pe care le completează.

Articolul 2 din directiva conglomerate financiare – includerea întreprinderilor de reasigurare

Odată cu introducerea autorizării și supravegherii întreprinderilor de reasigurare în Directiva 2005/68/CE, întreprinderile de reasigurare au fost incluse în domeniul de aplicare al entităților reglementate care pot face parte dintr-un conglomerat financiar. Prin urmare, este necesară includerea în directiva conglomerate financiare a unei referințe la întreprinderile de reasigurare. Referințele sunt adăugate la articolul 2 alineatele (4), (7), (8), (14) și (16).

Articolul 3 alineatul (8), articolul 7 alineatul (5), articolul 8 alineatul (5), articolul 9 alineatul (6) și articolul 11 alineatele (4) și (5) din directiva conglomerate financiare – introducerea unor prevederi referitoare la linii directoare în anumite domenii

Pentru a permite o și mai mare convergență a practicilor de supraveghere, se introduce posibilitatea ca Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale să emită linii directoare, în conformitate cu capitolul IV secțiunea 2 din Regulamentul de înființare a Autorității Bancare Europene15 și capitolul IV secțiunea 2 din Regulamentul de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale16 („Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere”).

15 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității Bancare

Europene {COM(2009) 499 final} {COM(2009) 500 final} {COM(2009) 502 final} {COM(2009) 503 final} {SEC(2009) 1233} {SEC(2009) 1234} {SEC(2009) 1235}} /* COM/2009/0501 final - COD 2009/0142 */

16 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale{COM(2009) 499 final} {COM(2009) 500 final} {COM(2009) 501 final} {COM(2009) 503 final} {SEC(2009) 1233} {SEC(2009) 1234} {SEC(2009) 1235}} /* COM/2009/0502 final - COD 2009/0143 */

RO 11 RO

Aceste linii directoare trebuie să reflecte natura complementară a directivei. De exemplu, atunci când se evaluează concentrarea riscurilor la nivelul unui grup, care se referă la mai multe tipuri de riscuri ce s-ar putea materializa în cadrul grupului (riscul de rată a dobânzii, riscul de piață etc.), această evaluare trebuie să completeze de exemplu supravegherea specifică a expunerilor mari, prevăzută în directiva privind cerințele de capital. Liniile directoare pot veni și în sprijinul aplicării coerente a diferitelor procese de supraveghere, inclusiv a tratamentului participațiilor, prevăzute la articolul 9 din directiva conglomerate financiare, articolul 124 din directiva privind cerințele de capital și articolul 36 din directiva solvabilitate II.

Actualizarea trimiterilor din diverse articole

Articolul 1, articolul 2, articolul 6 alineatele (3) și (4), articolul 19 și articolul 21 alineatul (2) din directiva conglomerate financiare, precum și articolul 143 alineatul (3) din directiva privind cerințele de capital au fost modificate în vederea actualizării trimiterilor și a formulării.

RO 12 RO

2010/0232 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivelor 98/78/CE, 2002/87/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește supravegherea suplimentară a entităților financiare care aparțin unui conglomerat

financiar

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene17,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar conferă autorităților competente din sectorul financiar competențe și instrumente suplimentare în vederea supravegherii grupurilor compuse din numeroase entități reglementate care își desfășoară activitatea în diverse sectoare ale piețelor financiare. Aceste grupuri, cunoscute sub denumirea de conglomerate financiare, sunt expuse riscurilor legate de controlul unui grup, denumite riscuri de grup, printre care se numără riscul de contaminare, ce implică propagarea riscului de la un capăt la celălalt al grupului, concentrarea riscurilor, atunci când același tip de risc apare în diverse părți ale grupului în același timp, complexitatea gestionării a numeroase entități juridice foarte diferite și posibilele conflicte de interese, precum și provocarea alocării capitalului reglementat la toate entitățile reglementate, evitând astfel utilizarea multiplă a acestuia. Pe lângă supravegherea individuală, consolidată sau de grup, conglomeratele financiare trebuie să facă obiectul unei supravegheri suplimentare fără a se suprapune acestora sau a afecta grupul, indiferent de structura juridică a grupului.

(2) Pentru a permite supravegherea grupurilor de asigurători, precum și supravegherea suplimentară corespunzătoare a societăților de asigurări și a altor entități din cadrul

17 JO C […]

RO 13 RO

unui holding financiar mixt, este necesară asigurarea coerenței cu obiectivele Directivei 2002/87/CE și cu cele ale Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și ale Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului18. Prin urmare, Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare și reasigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare sau reasigurare19, trebuie modificată pentru a defini și include holdingurile financiare mixte. În vederea garantării unei supravegheri coerente și în timp util, Directiva 98/78/CE trebuie modificată, în ciuda aplicării iminente a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare)20.

(3) Este necesară identificarea conglomeratelor financiare de pe întreg teritoriul Uniunii Europene în funcție de măsura în care sunt expuse riscurilor de grup, în baza liniilor directoare comune elaborate de Autoritatea bancară europeană și de Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. ../.. de înființare a Autorității Bancare Europene21 și articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. ../.. de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale22, în urma cooperării în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere. De asemenea, este importantă aplicarea într-un mod bazat pe risc a prevederilor referitoare la derogarea de la aplicarea supravegherii suplimentare, conform acestor linii directoare. Acest lucru prezintă o importanță deosebită în cazul marilor conglomerate internaționale.

(4) Monitorizarea exhaustivă și adecvată a riscurilor de grup în cadrul conglomeratelor internaționale mari și complexe, precum și supravegherea politicilor de capital la nivel de grup sunt posibile doar dacă autoritățile competente nu trebuie să se limiteze la cadrul național al mandatului lor pentru a colecta informații prudențiale și a planifica măsurile de supraveghere. Prin urmare, autoritățile competente considerate cele mai implicate în supravegherea unui conglomerat trebuie să coordoneze între ele supravegherea suplimentară a conglomeratelor internaționale între autoritățile competente considerate cele mai implicate în supravegherea suplimentară a unui conglomerat. Colegiul autorităților competente implicate ale unui conglomerat financiar trebuie să reflecte natura complementară a prezentei directive și să aducă astfel valoare adăugată colegiilor existente pentru subgrupul bancar și cel al asigurărilor din conglomerat, fără a le reproduce, duplica sau înlocui pe acestea.

(5) Pentru a contribui la stabilitatea pieței interne a serviciilor financiare, supravegherea suplimentară a conglomeratelor internaționale mari și complexe necesită o coordonare

18 JO L 35, 11.2.2003, p. 1. 19 JO L 330, 5.12.1998, p. 1. 20 JO L 335, 17.12.2009, p. 1. 21 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității Bancare



RO 14 RO

la nivelul Uniunii Europene. În acest scop, autoritățile competente trebuie să convină asupra abordărilor prudențiale în privința acestor conglomerate. Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale trebuie să elaboreze, în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. ../.. de înființare a Autorității Bancare Europene23 și articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. ../.. de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale24, și în urma cooperării în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, linii directoare comune pentru aceste abordări comune, asigurând astfel un cadru prudențial exhaustiv al instrumentelor și competențelor de supraveghere puse la dispoziție în directivele privind activitatea bancară, activitatea de asigurare și conglomeratele financiare. Liniile directoare, elaborate conform dispozițiilor din prezenta directivă, trebuie să reflecte natura complementară a acesteia și să completeze supravegherea specifică fiecărui sector prevăzută de Directivele 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE, 93/22/CEE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2004/39/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/138/CE.

(6) Există o nevoie reală de a monitoriza și a controla riscurile de grup la care ar putea fi expuse conglomeratele din cauza participațiilor pe care le dețin în alte societăți. Pentru cazurile în care competențele specifice de supraveghere prevăzute de prezenta directivă se dovedesc insuficiente, autoritățile de supraveghere trebuie să elaboreze metode alternative de tratare a acestor riscuri și de luare în considerare a acestora în mod corespunzător, de preferință în cadrul lucrărilor desfășurate de Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere. Dacă o participație reprezintă singurul element de identificare a unui conglomerat financiar, supraveghetorii trebuie să aibă posibilitatea de a evalua dacă grupul este expus riscului de grup și de a-l scuti de supravegherea suplimentară, dacă este cazul.

(7) În ceea ce privește anumite structuri de grup, supraveghetorii au rămas fără competențe de supraveghere în timpul crizei actuale, având în vedere că directivele i-au forțat să aleagă între supravegherea specifică sectorului și supravegherea suplimentară. Deși trebuie efectuată o revizuire completă a directivei în contextul lucrărilor G20 cu privire la conglomerate, competențele de supraveghere necesare trebuie restaurate cât mai rapid.

(8) Este necesară asigurarea coerenței cu obiectivele Directivei 2002/87/CE și ale Directivei 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare)25. Prin urmare, Directiva 2006/48/CE trebuie modificată pentru a defini și include holdingurile financiare mixte.

23 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității Bancare



25 JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

RO 15 RO

(9) În conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, obiectivele acțiunilor ce trebuie întreprinse, mai precis îmbunătățirea supravegherii suplimentare a entităților financiare din cadrul unui conglomerat financiar, pot fi atinse doar la nivelul Uniunii Europene. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(10) Prin urmare, Directivele 98/78/CE, 2002/87/CE și 2006/48/CE trebuie modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei 98/78/CE

Directiva 98/78/CE se modifică după cum urmează:

(1) La articolul 1 se adaugă următoarea literă:

„(m) holding financiar mixt înseamnă un holding financiar mixt conform definiției de la articolul 2 punctul (15) din Directiva 2002/87/CE;”

(2) La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Orice întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei întreprindere-mamă este un holding de asigurare, un holding financiar mixt sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță face obiectul unei supravegheri suplimentare, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 5 alineatul (2) și la articolele 6, 8 și 10.”


„1. Exercitarea supravegherii suplimentare în conformitate cu articolul 2 nu presupune în niciun fel faptul că autoritățile competente au obligația de a exercita o funcție de supraveghere asupra întreprinderii de asigurare din țara terță, a întreprinderii de reasigurare din țara terță, a holdingului de asigurare, a holdingului financiar mixt sau a holdingului mixt de asigurare, luate în considerare separat.”


„2. În cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare autorizate în două sau mai multe state membre au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare, aceeași întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, holding financiar mixt sau holding mixt de asigurare, autoritățile competente din statele membre respective se pot pune de acord pentru a le desemna pe acelea dintre ele care vor fi responsabile cu exercitarea supravegherii suplimentare.”


RO 16 RO

„2. În cazul menționat la articolul 2 alineatul (2), calculul include toate întreprinderile afiliate holdingului de asigurare, holdingului financiar mixt, întreprinderii de asigurare dintr-o țară terță sau întreprinderii de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa II.”

(6) Anexele I și II se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta directivă.

RO 17 RO

Articolul 2



(1) Articolele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește normele pentru organizarea supravegherii suplimentare a entităților reglementate care au obținut o autorizație în conformitate cu articolul 6 din Directiva 73/239/CEE, articolul 6 din Directiva 79/267/CEE, articolul 5 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului26, articolul 6 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului27 sau articolul 14 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului28 și care aparțin unui conglomerat financiar.

De asemenea, prezenta directivă modifică normele sectoriale corespondente aplicabile entităților reglementate de directivele respective.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

(1)„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE;

(2) „întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere de asigurare în sensul articolului 13 punctele (1) și (2) din Directiva 2009/138/CE;

(3) „întreprindere de investiții” înseamnă o întreprindere de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2004/39/CE, inclusiv întreprinderile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/49/CE;

(4) „entitate reglementată” înseamnă o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de investiții sau o întreprindere de reasigurare;

(5) „societate de administrare a activelor” înseamnă o societate de administrare în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE, precum și o întreprindere al cărei sediu social se află în afara Uniunii Europene și care ar avea

26 JO L 145, 30.4.2004, p. 1. 27 JO L 177, 30.6.2006, p. 1. 28 JO L 335, 17.12.2009, p. 1.

RO 18 RO

nevoie de o autorizație în cazul în care sediul său social s-ar afla în interiorul Uniunii Europene;

(6) „întreprindere de reasigurare” înseamnă o întreprindere de reasigurare în sensul articolului 13 punctele (4) și (5) din Directiva 2009/138/CE;

(7) „norme sectoriale” înseamnă legislația Uniunii Europene privind supravegherea prudențială a entităților reglementate, în special dispozițiile Directivelor 2004/39/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2009/138/CE;

(8) „sector financiar” înseamnă un sector format din una sau mai multe dintre entitățile menționate în continuare:

(a) o instituție de credit, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare în sensul articolului 4 punctele (1), (5) și (21) din Directiva 2006/48/CE;

(b) o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare sau un holding de asigurare în sensul articolului 13 punctele 1, 2, 4 și 5 și al articolului 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE;

(c) o întreprindere de investiții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/49/CE;

(9) „întreprindere mamă” înseamnă o întreprindere mamă conform definiției de la articolul 1 din a șaptea Directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate29 și orice întreprindere care, în opinia autorităților competente, exercită efectiv o influență dominantă asupra unei alte întreprinderi;

(10) „filială” înseamnă o filială conform definiției de la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE și orice întreprindere asupra căreia, potrivit opiniei autorităților competente, o întreprindere mamă exercită în mod efectiv o influență dominantă; toate filialele unei întreprinderi filiale se consideră, de asemenea, filiale ale întreprinderii-mamă inițiale;

(11) „participație” înseamnă o participație în sensul articolului 17 prima teză din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de întreprinderi30 sau deținerea, în mod direct sau indirect, a cel puțin 20% din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

(12) „grup” înseamnă un grup de întreprinderi format dintr-o întreprindere mamă, filialele acesteia și entitățile în cadrul cărora întreprinderea mamă sau filialele acesteia dețin o participație, precum și întreprinderile între care există o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE și toate subgrupurile grupului;

(13) „legături strânse" înseamnă situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin control sau participație (însemnând relația dintre o

29 JO L 193, 18.7.1983, p. 1. 30 JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

RO 19 RO

întreprindere mamă și o filială, conform articolului 1 din Directiva 83/349/CEE, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere) sau faptul că amândouă sau toate sunt permanent legate de una și aceeași persoană printr-o relație de control;

(14) „conglomerat financiar” înseamnă un grup sau subgrup în sensul punctului 12 care, sub rezerva articolului 3, îndeplinește următoarele condiții:

(a) o entitate reglementată în sensul articolului 1 se află la conducerea grupului sau cel puțin una dintre filialele grupului este o entitate reglementată în sensul articolului 1;

(b) în cazul în care o entitate reglementată în sensul articolului 1 din prezenta directivă este la conducerea grupului, aceasta este fie întreprinderea mamă a unei entități din sectorul financiar, fie o entitate care deține o participație într-o entitate din sectorul financiar, fie o entitate legată de o entitate din sectorul financiar printr-o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

(c) în cazul în care la conducerea grupului nu se află o entitate reglementată în sensul articolului 1, activitățile grupului se desfășoară în principal în sectorul financiar în sensul articolului 3 alineatul (1);

(d) cel puțin una dintre entitățile grupului aparține sectorului asigurărilor și cel puțin o entitate aparține sectorului bancar sau sectorului de servicii de investiții;

(e) activitățile consolidate și/sau agregate ale entităților grupului în sectorul asigurărilor și ale entităților în sectorul bancar și în sectorul serviciilor de investiții sunt semnificative în sensul articolului 3 alineatul (2) sau (3).

(15) „holding financiar mixt” înseamnă o întreprindere mamă diferită de o entitate reglementată, care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puțin una este o entitate reglementată cu sediul social în interiorul Uniunii Europene, și cu alte entități, constituie un conglomerat financiar;

(16) „autorități competente” înseamnă autoritățile naționale ale statelor membre care dispun de competența legală sau de reglementare necesară pentru a supraveghea instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare, întreprinderile de reasigurare sau întreprinderile de investiții, în mod individual sau la nivelul întregului grup;

(17) „autorități competente implicate” înseamnă:

(a) autoritățile competente din statele membre care răspund de supravegherea sectorială consolidată a entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar, în special a ultimei întreprinderi mamă a unui sector;

(b) coordonatorul desemnat în conformitate cu articolul 10, în cazul în care acesta este diferit de autoritățile menționate la litera (a);

RO 20 RO

(c) alte autorități competente, în cazul în care autoritățile menționate la literele (a) și (b) consideră acest lucru oportun;

(18) „tranzacții în interiorul grupului” înseamnă toate tranzacțiile prin care o entitate reglementată care aparține unui conglomerat financiar recurge direct sau indirect la alte întreprinderi din cadrul aceluiași grup sau la orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu întreprinderile din cadrul acestui grup în vederea îndeplinirii unei obligații de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau nu;

(19) „concentrarea riscurilor” înseamnă toate expunerile la risc care prezintă un potențial de pierdere suficient de mare pentru a pune în pericol solvabilitatea sau poziția financiară în general a entităților reglementate din conglomeratul financiar; astfel de expuneri pot fi determinate de riscurile de contrapartidă/de credit, riscurile de investiții, riscurile de asigurare sau riscurile de piață, precum și de alte riscuri, sau de o combinație sau interacțiune a acestor riscuri.”

(2) Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (2), se adaugă un al treilea paragraf după cum urmează:

„Societățile de administrare a activelor în sensul articolului 30 sunt adăugate sectorului căruia îi aparțin în cadrul grupului; dacă nu aparțin în mod exclusiv unui sector din cadrul grupului, ele sunt adăugate sectorului financiar cel mai puțin important.”

(b) Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„3. Se consideră, de asemenea, că activitățile trans-sectoriale sunt importante în sensul articolului 2 punctul 14 litera (e) în cazul în care totalul bilanțului sectorului financiar cel mai puțin important în cadrul grupului este mai mare de 6 miliarde EUR.

În cazul în care grupul nu atinge pragul menționat la alineatul (2), autoritățile competente implicate pot decide de comun acord să nu mai considere grupul un conglomerat financiar. De asemenea, acestea pot decide să nu aplice dispozițiile articolelor 7, 8 sau 9 în cazul în care consideră că includerea grupului în sfera de aplicare a prezentei directive sau aplicarea unor asemenea dispoziții nu este necesară sau ar fi inoportună sau ar deveni o sursă de confuzie având în vedere obiectivele supravegherii suplimentare.

Deciziile luate în conformitate cu prezentul alineat se notifică celorlalte autorități competente implicate.”

(c) La articolul 3, se adaugă următorul alineat (3a):

„3.a În cazul în care grupul atinge pragul menționat la alineatul (2), dar sectorul financiar cel mai puțin important nu depășește 6 miliarde EUR, autoritățile competente implicate pot decide de comun acord să nu considere grupul un conglomerat financiar. De asemenea, acestea pot decide să nu aplice dispozițiile articolelor 7, 8 sau 9 în cazul în care consideră că includerea grupului în sfera de aplicare a prezentei directive sau aplicarea unor asemenea dispoziții nu este necesară

RO 21 RO

sau ar fi inoportună sau ar deveni o sursă de confuzie având în vedere obiectivele supravegherii suplimentare.

Deciziile luate în conformitate cu prezentul alineat se notifică celorlalte autorități competente implicate. ”

(d) La alineatul (4) se adaugă litera (c) după cum urmează:

„(c) să excludă o participație minoritară în sectorul financiar cel mai puțin important dacă o astfel de participație reprezintă singurul element de identificare a unui conglomerat financiar.”

(e) Alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„5. În sensul aplicării alineatelor (1) și (2), autoritățile competente implicate pot, în cazuri excepționale și de comun acord, să înlocuiască criteriul bazat pe totalul bilanțului cu unul sau mai mulți dintre parametrii următori sau să integreze unul sau mai mulți dintre acești parametri, în cazul în care autoritățile consideră că aceștia prezintă un interes deosebit în scopul supravegherii suplimentare în temeiul prezentei directive: structura veniturilor, activitățile în afara bilanțului, activele aflate în gestionare.”

(f) Se adaugă alineatul (8), după cum urmează:

„8. Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează linii directoare comune în vederea realizării convergenței practicilor de supraveghere în ceea ce privește aplicarea alineatelor (2), (3), (3a), (4) și (5) din prezentul articol.”

(3) La articolul 6, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„3. Pentru a determina cerințele privind rata de adecvare a capitalului propriu menționată la alineatul (2) primul paragraf, entitățile menționate în continuare trebuie incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare în modul și în măsura stabilite în anexa I:

(a) o instituție de credit, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare;

(b) o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare sau un holding de asigurare;

(c) o societate de investiții;

(d) un holding financiar mixt.

4. În cazul în care cerințele suplimentare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu al unui conglomerat financiar se calculează conform metodei nr. 1 (consolidare contabilă) menționată în anexa I la prezenta directivă, capitalul propriu și cerința de solvabilitate pentru entitățile din cadrul grupului se calculează aplicând normele sectoriale corespondente privind modul de realizare și amploarea

RO 22 RO

consolidării, prevăzute în mod concret la articolele 133 și 134 din Directiva 2006/48/CE și la articolul 221 din Directiva 2009/138/CE.

În cazul în care se aplică metoda nr. 2 (deducere și agregare) menționată în anexa I, la efectuarea calcului se ia în considerare cota proporțională deținută de întreprinderea mamă sau de întreprinderea care deține o participație într-o altă entitate din cadrul grupului. Prin „cotă proporțională” se înțelege partea din capitalul subscris care este deținută direct sau indirect de întreprindere.”

(4) La articolul 7, se adaugă următorul alineat (5):

„5. Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează linii directoare comune în vederea realizării convergenței practicilor de supraveghere în ceea ce privește aplicarea supravegherii suplimentare a concentrării riscurilor, în conformitate cu alineatele (1) – (4). Acestea elaborează linii directoare comune specifice privind aplicarea alineatelor (1) – (4) participațiilor conglomeratelor financiare în cazul în care dreptul național al societăților comerciale împiedică aplicarea articolului 14 alineatul (2).”


„5. Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează linii directoare comune în vederea realizării convergenței practicilor de supraveghere în ceea ce privește aplicarea supravegherii suplimentare a tranzacțiilor din interiorul grupului, în conformitate cu alineatele (1) – (4). Acestea elaborează linii directoare comune specifice privind aplicarea alineatelor (1) – (4) participațiilor conglomeratelor financiare în cazul în care dreptul național al societăților comerciale împiedică aplicarea articolului 14 alineatul (2).”


„6. Autoritățile competente armonizează aplicarea supravegherii suplimentare a mecanismelor de control intern și a proceselor de gestionare a riscurilor prevăzute în prezentul articol cu procesele de supraveghere prevăzute la articolul 124 din Directiva 2006/48/CE și articolul 36 din Directiva 2009/138/CE. În acest scop, Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează linii directoare comune în vederea realizării convergenței practicilor de supraveghere în ceea ce privește aplicarea supravegherii suplimentare a mecanismelor de control intern și a proceselor de gestionare a riscurilor, prevăzute la prezentul articol, precum și cu privire la coerența cu procesele de supraveghere prevăzute la articolul 124 din Directiva 2006/48/CE și articolul 36 din Directiva 2009/138/CE. Acestea elaborează linii directoare comune specifice privind aplicarea prezentului articol participațiilor conglomeratelor financiare în cazul în care dreptul național al societăților comerciale împiedică aplicarea articolului 14 alineatul (2).”

(7) La articolul 11 se adaugă următoarele alineate (4) și (5):

„4. Coordonatorul instituie un colegiu al autorităților competente implicate, în vederea facilitării cooperării impuse în cadrul prezentei secțiuni și a exercitării sarcinilor enumerate la alineatele (1), (2), și (3) și la articolul 12 și, respectând cerințele de confidențialitate și de compatibilitate cu legislația Uniunii Europene,

RO 23 RO

asigură coordonarea și cooperarea corespunzătoare cu autoritățile competente implicate din țări terțe, atunci când este cazul.

Instituirea și funcționarea colegiului respectiv se bazează pe un acord scris de coordonare în sensul alineatului (1). Coordonatorul decide care dintre autoritățile competente implicate participă la o reuniune sau la orice altă activitate a colegiului respectiv.

5. Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează linii directoare comune în vederea asigurării coerenței acordurilor de coordonare în conformitate cu articolul 131a din Directiva 2006/48/CE și articolul 248 alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE.”

(8) Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Cooperarea cu autoritățile competente din țările terțe

1. Articolul 39 alineatele (1) și (2) din Directiva 2006/48/CE, articolul 10a din Directiva 98/78/CE și articolul 264 din Directiva 2009/138/CE se aplică mutatis mutandis în cazul negocierii de acorduri cu una sau mai multe țări terțe cu privire la modalitățile de exercitare a supravegherii suplimentare a entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar.

2. Fără a aduce atingere procedurilor prevăzute la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu sprijinul Comitetul bancar european, al Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale și al Comitetului pentru conglomerate financiare, Comisia examinează rezultatul negocierilor menționate la alineatul (1) și situația rezultată.”

(9) Titlul capitolului III se înlocuiește cu următorul text:

„COMPETENȚELE CONFERITE COMISIEI, PROCEDURA DE COMITOLOGIE ȘI ADOPTAREA DE LINII DIRECTOARE COMUNE”

(10) Se introduce următorul articol 21b:

„Articolul 21b

Linii directoare comune

Autoritatea bancară europeană și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale elaborează liniile directoare comune menționate la articolul 3 alineatul (3), articolul 7 alineatul (5), articolul 8 alineatul (5), articolul 9 alineatul (6) și articolul 11 alineatul (5) în conformitate cu procedura stabilită la articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. ../.. de înființare a Autorității Bancare Europene și articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. ../.. de înființare a Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale, în urma cooperării în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere.”

RO 24 RO

(11) La articolul 30 primul paragraf se adaugă litera (c) după cum urmează:

„(c) în procesul de identificare în sensul articolului 3 alineatul (2);”

(12) Anexa I se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.

Articolul 3



(1) La articolul 4, se adaugă punctul 49 de mai jos:

„(49) „holding financiar mixt” înseamnă un holding financiar mixt în sensul articolului 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar31;


„2. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 68, 69 și 70, instituțiile de credit controlate de un holding financiar mamă dintr-un stat membru sau un holding financiar mixt mamă dintr-un stat membru respectă, în măsura și modul prevăzute la articolul 133, obligațiile prevăzute la articolele 75, 120, 123 și la secțiunea 5 pe baza situației financiare consolidate a respectivului holding financiar sau holding financiar mixt.”


„2. Instituțiile de credit controlate de un holding financiar mamă din Uniunea Europeană sau un holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană respectă obligațiile prevăzute în capitolul 5 pe baza situației financiare consolidate a respectivului holding financiar sau holding financiar mixt.

Filialele semnificative ale holdingurilor financiare mamă din Uniunea Europeană sau ale holdingurilor financiare mixte mamă din Uniunea Europeană fac publice informațiile menționate în anexa XII partea I punctul 5 pe bază individuală sau subconsolidată.”


„6. În cazul în care o instituție de credit mamă din Uniunea Europeană și filialele sale, un holding financiar mamă din Uniunea Europeană și filialele sale sau un holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană și filialele sale intenționează să utilizeze abordarea RI, autoritățile competente ale acestor diferite entități juridice cooperează îndeaproape, în conformitate cu dispozițiile articolelor 129-132.”

31 JO L 35, 11.2.2003, p. 1.

RO 25 RO

(5) La articolul 105, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„3. În cazul în care abordarea de evaluare avansată trebuie să fie utilizată de o instituție de credit mamă din Uniunea Europeană și de filialele sale, sau de filialele unui holding financiar mamă din Uniunea Europeană sau ale unui holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană autoritățile competente din diferitele entități juridice cooperează îndeaproape, în conformitate cu dispozițiile articolelor 129-132. Cererea cuprinde elementele enumerate în anexa X partea 3.

4. În cazul în care o instituție de credit mamă din Uniunea Europeană și filialele sale sau filialele unui holding financiar mamă din Uniunea Europeană sau ale unui holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană utilizează o abordare de evaluare avansată pe o bază unificată, autoritățile competente pot permite îndeplinirea criteriilor de calificare prevăzute în anexa X partea 3 de către întreprinderea-mamă și filialele sale luate în ansamblu.


„2. În cazul în care instituția de credit are ca întreprindere-mamă un holding financiar mamă dintr-un stat membru sau un holding financiar mamă din Uniunea Europeană sau un holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană, supravegherea pe bază consolidată se exercită de autoritățile competente care au autorizat instituția de credit respectivă în temeiul articolului 6.”

(7) Articolul 126 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 126

1. În cazul în care instituțiile de credit autorizate în două sau mai multe state membre au ca întreprindere-mamă același holding financiar mamă dintr-un stat membru, același holding financiar mamă din Uniunea Europeană, sau același holding financiar mixt mamă, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritățile competente pentru instituția de credit autorizată în statul membru în care holdingul financiar sau holdingul financiar mixt a fost constituit.

În cazul în care întreprinderile-mamă ale instituțiilor de credit autorizate în două sau mai multe state membre cuprind mai multe holdinguri financiare având sediul social în state membre diferite, iar în fiecare dintre aceste state există o instituție de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritățile competente pentru instituția de credit cu cel mai mare total al bilanțului.

2. În cazul în care mai multe instituții de credit autorizate în Uniunea Europeană au ca întreprindere-mamă același holding financiar sau același holding financiar mixt și niciuna dintre aceste instituții de credit nu a fost autorizată în statul membru în care a fost constituit holdingul financiar sau holdingul financiar mixt, supravegherea pe bază consolidată se exercită de autoritățile competente care au autorizat instituția de credit cu cel mai mare total al bilanțului și care este considerată, în sensul prezentei directive, ca fiind instituția de credit controlată de un holding financiar mamă din Uniunea Europeană sau un holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană.

3. În situații particulare, autoritățile competente pot, de comun acord, să nu respecte criteriile menționate la alineatele (1) și (2) în cazul în care aplicarea lor ar fi

RO 26 RO

inadecvată, având în vedere instituțiile de credit și importanța relativă a activităților lor din diferite țări, și să desemneze o altă autoritate competentă pentru a exercita supravegherea pe bază consolidată. În astfel de cazuri, înainte de luarea deciziei, autoritățile competente oferă instituției de credit mamă din Uniunea Europeană, holdingului financiar mamă din Uniunea Europeană, holdingului financiar mixt mamă din Uniunea Europeană sau instituției de credit cu cel mai mare total al bilanțului, după caz, ocazia de a-și exprima opinia cu privire la respectiva decizie.

4. Autoritățile competente notifică Comisiei orice acord care intră sub incidența alineatului (3).”

(8) Articolul 127 se modifică după cum urmează:

(a) Punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1. Statele membre adoptă măsurile necesare, atunci când este cazul, pentru a include holdingurile financiare sau holdingurile financiare mixte în supravegherea pe bază consolidată. Fără a aduce atingere articolului 135, consolidarea situației financiare a holdingului financiar sau a holdingului financiar mixt nu implică în niciun fel obligația autorităților competente de a exercita o funcție de supraveghere asupra holdingului financiar la nivel individual.”

(b) Punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. Statele membre prevăd ca autoritățile lor competente responsabile cu supravegherea pe bază consolidată să poată solicita filialelor unei instituții de credit, ale unui holding financiar sau ale unui holding financiar mixt care nu sunt incluse în sfera supravegherii pe bază consolidată informațiile menționate la articolul 137. În acest caz, se aplică procedurile de transmitere și verificare a informațiilor prevăzute la articolul respectiv.”

(9) La articolul 129, alineatul (1) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pe lângă obligațiile care îi revin în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit mamă din Uniunea Europeană și a instituțiilor de credit controlate de holdinguri financiare mamă din Uniunea Europeană sau de holdinguri financiare mixte mamă din Uniunea Europeană are următoarele responsabilități:”

(10) La articolul 129, alineatul (2) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care se solicită o autorizație menționată la articolul 84 alineatul (1), articolul 87 alineatul (9), articolul 105 sau în anexa III partea 6 de către o instituție de credit mamă din Uniunea Europeană și filialele sale, sau în comun de către filialele unui holding financiar mamă din Uniunea Europeană sau ale unui holding financiar mixt mamă din Uniunea Europeană, autoritățile competente conlucrează pe deplin pentru a decide dacă trebuie sau nu acordată autorizația solicitată și, după caz, pentru a stabili condițiile acordării unei astfel de autorizații.”

(11) Articolele 141 și 142 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 141

RO 27 RO

În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, autoritățile competente dintr-un stat membru doresc, în cazuri specifice, să verifice informațiile cu privire la o instituție de credit, un holding financiar, o instituție financiară, o întreprindere de servicii auxiliare, un holding cu activitate mixtă, un holding financiar mixt, o filială de tipul celor menționate la articolul 137 sau cu privire la o filială de tipul celor menționate la articolul 127 alineatul (3), situate într-un alt stat membru, autoritățile respective solicită autorităților competente din celălalt stat membru să dispună efectuarea acestei verificări. Autoritățile care primesc o astfel de solicitare îi dau curs, în cadrul competențelor lor, procedând la efectuarea verificărilor respective ele însele sau permițând autorităților care au făcut solicitarea să facă verificarea sau permițând unui auditor sau expert să o facă. În cazul în care nu efectuează ea însăși verificarea, autoritatea competentă care a formulat cererea poate participa la efectuarea acesteia, dacă dorește.

Articolul 142

Fără a aduce atingere dispozițiilor lor de drept penal, statele membre asigură posibilitatea de a impune sancțiuni sau măsuri menite să pună capăt neregulilor constatate sau cauzelor lor în cazul holdingurilor financiare, al holdingurilor financiare mixte și al holdingurilor cu activitate mixtă sau al managerilor responsabili care încalcă actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în aplicarea articolelor 124-141 și a prezentului articol. Autoritățile competente cooperează îndeaproape pentru ca aceste sancțiuni sau măsuri să permită obținerea rezultatelor dorite, în special în cazul în care administrația centrală sau sediul principal al unui holding financiar, al unui holding financiar mixt sau al unui holding cu activitate mixtă nu se află în același loc cu sediul său social.”


„1. În cazul în care o instituție de credit a cărei întreprindere-mamă este o instituție de credit, un holding financiar sau un holding financiar mixt care are sediul social într-o țară terță nu face obiectul unei supravegheri consolidate în temeiul articolelor 125 și 126, autoritățile competente verifică dacă instituția de credit respectivă face obiectul unei supravegheri consolidate din partea unei autorități competente dintr-o țară terță, echivalentă supravegherii reglementate de principiile prevăzute de prezenta directivă.

Verificarea se face de autoritatea competentă care ar fi responsabilă cu supravegherea consolidată în cazul în care s-ar aplica dispozițiile alineatului (3), la cererea întreprinderii-mamă sau a uneia din entitățile autorizate în Uniunea Europeană sau din proprie inițiativă. Autoritatea competentă respectivă consultă celelalte autorități competente implicate.”

(13) Anexa X se modifică în conformitate cu anexa III la prezenta directivă.

Articolul 4

Transpunere

1. Statele membre adoptă și publică până la [30 aprilie 2011] actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele

RO 28 RO

membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu [1 iulie 2011].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a [douăzecea] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu Președintele Președintele

RO 29 RO

ANEXA I

Anexele I și II la Directiva 98/78/CE se modifică după cum urmează:

A. Anexa I se modifică după cum urmează:

(14) Secțiunea 2.1 se modifică după cum urmează:

(a) a doua liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„- în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este afiliată unui holding de asigurare sau unui holding financiar mixt cu sediul social în același stat membru ca și întreprinderea de asigurare sau cea de reasigurare și atât holdingul de asigurare sau holdingul financiar mixt, cât și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare afiliată sunt luate în considerare în efectuarea calculului.”

(b) paragraful al cincilea se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre pot, de asemenea, să renunțe la calculul solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, în cazul în care este vorba despre o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare sau unui holding de asigurare sau unui holding financiar mixt cu sediul social într-un alt stat membru, și în cazul în care autoritățile competente din statele membre respective au convenit să acorde autorităților competente ale celui din urmă responsabilitatea de a exercita supravegherea suplimentară.”

(15) Secțiunea 2.2. se înlocuiește cu următorul text:

„2.2 Holdinguri de asigurare intermediare

La calcularea solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care deține o participație într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată, o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță prin intermediul unui holding de asigurare sau al unui holding financiar mixt, se ține seama de situația holdingului de asigurare intermediar sau a holdingului financiar mixt intermediar. Exclusiv în scopurile acestui calcul, care trebuie efectuat în conformitate cu metodele și principiile generale descrise în prezenta anexă, acest holding de asigurare sau holding financiar mixt este tratat ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare sau de reasigurare supusă unei cerințe de solvabilitate zero și condițiilor stabilite la articolul 16 din Directiva 73/239/CEE, la articolul 27 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului32 sau la articolul 36 din Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului33 cu privire la elementele eligibile pentru marja de solvabilitate.”

B. Anexa II se modifică după cum urmează:

(16) Titlul anexei II se înlocuiește cu următorul text:

32 JO L 345, 19.12.2002, p. 1. 33 JO L 323, 9.12.2005, p. 1.

RO 30 RO

„SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ A ÎNTREPRINDERILOR DE ASIGURARE SAU DE REASIGURARE CARE SUNT FILIALE ALE UNUI HOLDING DE ASIGURARE, ALE UNUI HOLDING FINANCIAR MIXT

SAU ALE UNEI ÎNTREPRINDERI DE ASIGURARE SAU DE REASIGURARE DINTR-O ȚARĂ TERȚĂ”

(17) La punctul 1, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„1. În cazul mai multor întreprinderi de asigurare prevăzute la articolul 2 alineatul (2) care sunt filiale ale unui holding de asigurare, ale unui holding financiar mixt sau ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță și care sunt stabilite în state membre diferite, autoritățile competente se asigură că metoda descrisă de prezenta anexă este aplicată în mod consecvent.”

(18) A doua și a treia liniuță și paragraful de după a treia liniuță se înlocuiesc cu următorul text:

„- în cazul în care această întreprindere de asigurare sau de reasigurare și una sau mai multe alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în același stat membru au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare, holding financiar mixt sau aceeași întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o terță țară, iar întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este luată în considerare în calculul prevăzut în prezenta anexă efectuat pentru una din celelalte întreprinderi;

– în cazul în care această întreprindere de asigurare sau de reasigurare și una sau mai multe alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate în alte state membre au drept întreprindere-mamă același holding de asigurare, holding financiar mixt sau aceeași întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o terță țară și în cazul în care s-a încheiat un acord de atribuire a exercitării supravegherii suplimentare prevăzute în prezenta anexă autorităților de supraveghere din alt stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).

În cazul în care alte holdinguri de asigurare sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță dețin participații succesive în holdingul de asigurare sau în întreprinderile de asigurare sau de reasigurare din țara terță, statele membre pot aplica calculele prevăzute în prezenta anexă numai la nivelul întreprinderii-mamă finale a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care este un holding de asigurare, un holding financiar mixt sau o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță.”

(19) Punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. Autoritățile competente veghează ca la nivelul holdingului de asigurare sau al holdingului financiar mixt să se efectueze calcule analoage cu cele descrise în anexa I .

Analogia constă în aplicarea principiilor și a metodelor generale descrise în anexa I la nivelul holdingului de asigurare, al holdingului financiar mixt sau al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță.

Exclusiv în scopul acestui calcul, întreprinderea mamă este tratată ca și cum ar fi o întreprindere de asigurare care trebuie să respecte următoarele condiții:

RO 31 RO

– o cerință de solvabilitate zero, în cazul în care este un holding de asigurare sau un holding financiar mixt,

– o solvabilitate calculată în conformitate cu principiile enunțate în secțiunea 2.3 din anexa I, în cazul în care este vorba de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță,

– condiții identice cu cele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 73/239/CEE sau la articolul 18 din Directiva 79/267/CEE privind elementele eligibile pentru marja de solvabilitate.”

RO 32 RO

ANEXA II

În anexa I la Directiva 2002/87/CE, la secțiunea „II. Metode tehnice de calcul”, metoda nr. 3 și metoda nr. 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Metoda nr. 3: combinare

Autoritățile competente pot permite combinarea metodelor 1 și 2.”

RO 33 RO

ANEXA III

În Directiva 2006/48/CE, în anexa X, partea 3, secțiunea 3, punctul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„30. În cazul în care o instituție de credit mamă din UE și filialele sale sau filialele unui holding financiar mamă din UE sau ale unui holding financiar mixt mamă din UE intenționează să utilizeze abordarea de evaluare avansată, cererea trebuie să includă descrierea metodologiei utilizate pentru alocarea capitalului în vederea acoperirii riscului operațional între diferitele entități ale grupului.”

Documents

RO · directivei conglomerate financiare și a directivei privind cerințele de capital în vederea eliminării din directivele sectoriale a omisiunilor tehnice și a consecințelor