40
"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de gradinar de suflete umane, de calauza a celor mai curate si mai pline de energie mladite"(D. Almas).Sa-i învatam pe copii sa pretuiasca si sa respecte obiceiurile si traditiile în care s-au nascut, sa-i învatam sa iubeasca meleagurile natale, portul românesc si pe români.Sa le sadim în suflet aceste elemente definitorii ale identitatii neamului românesc fara de care nu am mai putea sti de unde veni 14314g69o m si cine suntem de fapt noi românii pe acest pamânt.Sa-i ajutam pe copii sa înteleaga imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populara româneasca este o minunata oglinda în care se reflecta cu cea mai mare intensitate frumusetea României, istoria si mai ales sufletul neamului. În calitate de educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de vizita cu care sa batem la portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fars îndoiala oriunde în lume.În furtunile veacului obiceiurile si traditiile stramosesti au ramas neclintite pastrând valori autentice ale culturii populare traditionale.Copiii se lasa îndrumati si pot fi modelati în asa fel încât pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuante, ce vor îmbogati substanta viitoarei activitati individuale si sociale.Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viata poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari si terminând cu cântecele, dansurile si strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea sa le cunoasca si sa le adune în manunchi pentru a le darui din nou. Valorificând frumusetea traditiilor si obiceiurilor populare în cadrul serbarilor cu prescolarii reusim sa înfrumusetam viata copiilor, îi ajutam sa cunoasca traditiile românesti si rolul important pe care-l au în viata oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste traditii au dainuit peste timp.Prin continutul serbarilor îi ajutam pe copii sa înteleaga mesajul si continutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularitatilor de vârsta si aptitudinilor artistice individuale.Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasa a cântecului, dansului, poeziei,povestilor, glumelor, proverbelor, zicatorilor si strigaturilor a unor evenimente traditionale - Craciunul, Pastele, Mos Nicolae, etc - copiii având posibilitatea sa cunoasca frumusetea si bogatia folclorului, diversitatea traditiilor si obiceiurilor românesti, armonia limbii române.Textele cântecelor si poeziilor, a colindelor, plugusorului, sorcovii, transmit urarile de bine în legatura cu unele îndeletniciri stravechi ale românilor: uratul, semanatul, pastoritul.Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori, strigaturi, patrund în tainele limbii materne si în comorile întelepciunii populare. La vârsta prescolara sunt greu de înteles evenimentele petrecute de Craciun, Boboteaza, Paste.Noi educatoarele încercam sa transmitem din generatie în generatie, portul, graiul, obiceiurile si datinile asa cum le-am mostenit de la strabuni.O ocazie eficienta de valorificare a traditiilor populare si a obiceiurilor românesti o constituie serbarile.Ele sunt un izvor de bucurii si satisfactii care creeaza copiilor o stare de buna dispozitie favorabila atât dezvoltarii psihice, fizice cât si estetice.Copiii trebuie sa interpreteze diferite roluri; cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-si sau perfectionându-si o serie de abilitati artistice. Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În primul rând prin continutul lor, transmit un anumit mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusita serbarii.Încordarea gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea afectiva a grupei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care copilul se obisnuieste sa traiasca în colectiv, sa se debaraseze de timiditate. Serbarile aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei, creaza o atmosfera plina de placere, bucurie.În transmiterea obiceiurilor si traditiilor în serbarile prescolare am pornit de la ideea ca nu exista un alt element artistic care sa poata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educational ca serbarile scolare.

rolul serbarilor

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: rolul serbarilor

"Nimic nu-i mai frumos, mai nobil,decât meseria de educator, de gradinar de suflete umane, de calauza a celor mai

curate si mai pline de energie mladite"(D. Almas).Sa-i învatam pe copii sa pretuiasca si sa respecte obiceiurile si traditiile în

care s-au nascut, sa-i învatam sa iubeasca meleagurile natale, portul românesc si pe români.Sa le sadim în suflet aceste

elemente definitorii ale identitatii neamului românesc fara de care nu am mai putea sti de unde veni 14314g69o m si cine

suntem de fapt noi românii pe acest pamânt.Sa-i ajutam pe copii sa înteleaga imensitatea tezaurului nostru folcloric în care

arta populara româneasca este o minunata oglinda în care se reflecta cu cea mai mare intensitate frumusetea României,

istoria si mai ales sufletul neamului.

În calitate de educatori suntem obligati sa facem din creatia noastra populara o carte de vizita cu care sa batem la

portile cunoasterii si cu care vom fi primiti si apreciati fars îndoiala oriunde în lume.În furtunile veacului obiceiurile si traditiile

stramosesti au ramas neclintite pastrând valori autentice ale culturii populare traditionale.Copiii se lasa îndrumati si pot fi

modelati în asa fel încât pe fondul lor afectiv sa se aseze elementele cunoasterii artistice care vor imprima gândirii lor

anumite nuante, ce vor îmbogati substanta viitoarei activitati individuale si sociale.Începând cu obiceiurile prilejuite de

fiecare eveniment important din viata poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbraca în aceste împrejurari

si terminând cu cântecele, dansurile si strigaturile nelipsite de la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea sa

le cunoasca si sa le adune în manunchi pentru a le darui din nou.

Valorificând frumusetea traditiilor si obiceiurilor populare în cadrul serbarilor cu prescolarii reusim sa înfrumusetam

viata copiilor, îi ajutam sa cunoasca traditiile românesti si rolul important pe care-l au în viata oamenilor din cele mai vechi

timpuri, modul cum aceste traditii au dainuit peste timp.Prin continutul serbarilor îi ajutam pe copii sa înteleaga mesajul si

continutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularitatilor de vârsta si aptitudinilor artistice individuale.Cu acest

prilej introducem copiii într-o lume frumoasa a cântecului, dansului, poeziei,povestilor, glumelor, proverbelor, zicatorilor si

strigaturilor a unor evenimente traditionale - Craciunul, Pastele, Mos Nicolae, etc - copiii având posibilitatea sa cunoasca

frumusetea si bogatia folclorului, diversitatea traditiilor si obiceiurilor românesti, armonia limbii române.Textele cântecelor si

poeziilor, a colindelor, plugusorului, sorcovii, transmit urarile de bine în legatura cu unele îndeletniciri stravechi ale românilor:

uratul, semanatul, pastoritul.Cu aceste ocazii copiii îsi îmbogatesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicatori,

strigaturi, patrund în tainele limbii materne si în comorile întelepciunii populare.

La vârsta prescolara sunt greu de înteles evenimentele petrecute de Craciun, Boboteaza, Paste.Noi educatoarele

încercam sa transmitem din generatie în generatie, portul, graiul, obiceiurile si datinile asa cum le-am mostenit de la

strabuni.O ocazie eficienta de valorificare a traditiilor populare si a obiceiurilor românesti o constituie serbarile.Ele sunt un

izvor de bucurii si satisfactii care creeaza copiilor o stare de buna dispozitie favorabila atât dezvoltarii psihice, fizice cât si

estetice.Copiii trebuie sa interpreteze diferite roluri; cântaret, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-si

sau perfectionându-si o serie de abilitati artistice.

Serbarile au o importanta deosebita în educarea copiilor.În primul rând prin continutul lor, transmit un anumit

mesaj, apoi copiii se pregatesc împreuna si depun eforturi sustinute pentru realizarea unui scop comun, reusita

serbarii.Încordarea gradata din momentul pregatirii serbarilor culmineaza în ziua desfasurarii ei, când tensiunea afectiva a

grupei ajunge la maxim.Astfel, pregatirea si participarea la serbari este actiunea în care copilul se obisnuieste sa traiasca în

colectiv, sa se debaraseze de timiditate.

Serbarile aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginatiei, creaza o atmosfera plina de placere, bucurie.În

transmiterea obiceiurilor si traditiilor în serbarile prescolare am pornit de la ideea ca nu exista un alt element artistic care sa

poata fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educational ca serbarile scolare. Pentru copii ele reprezinta o distractie

vesela, placuta, iar pentru educator constituie prilejul de a oferi manunchiul bucuriei de-a lungul unui sir întreg de

repetitii.Învatând copiii sa desfasoare "Serbarea pomului de iarna" , îi implicam în interpretarea unor roluri pe care le joaca

cu placere:capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul.

Prin interpretarea rolurilor si pregatirea decorurilor pentru diversele "spectacole" urmarim atât un efect artistic cât si

pedagogic, cautând un imbold pentru a trezi la copii dorinta de a cunoaste si pastra traditiile si obiceiurile stramosesti.

Pentru a avea o influenta pozitiva asupra copilului, serbarile trebuie sa fie întelese de acesta si sa-l afecteze

psihologic.Sensul unui spectacol va depinde de:calitatea lui, de folosirea adecvata a costumatiilor si

decorurilor,de participare afectiva a copilului.

Când bat la portile sufletului Sfintele Sarbatori, ne bucuram împreuna cu copiii de neasemuita frumusete a datinilor

stramosesti si scoatem din comoara inimii si din lada de zestre a neamului, tezaurul folcloric românesc: cântecul, jocul si

costumul popular specific sarbatorilor.

Pentru a realiza o serbare reusita, care sa respecte traditiile si obiceiurile de Craciun, este necesara o adaptare si

prelucrare a repertoriului specific vârstei prescolare ce cuprinde în forme traditionale poezii si cantece specifice Craciunului .

Costumele populare, ia si catrinta, bracirile si opincile, camasa si itarii sunt primenite si pregatite pentru

spectacolul mult asteptat.Atmosfera de sarbatoare din sala de festivitati prin ornarea si decorarea cu elemente specifice

Page 2: rolul serbarilor

sarbatorilor constituie un alt prilej de bucurie pentru copii ,ei descoperind traditiile si obiceiurile practicate în timpul

sarbatorilor de iarna, simt si pretuiesc frumusetea obiceiurilor si traditiilor de Craciun.

În atmosfera spirituala a Craciunului, interpretarea unor dansuri populare ( Hategana, Sârba) da posibilitatea de a

cunoaste sufletul taranului român, raritatea portului si cântecului popular.

Dansurile populare prin frumusetea costumelor, a melodiilor sunt îndragite de copii si interpretate cu multa pasiune

aproape la toate serbarile.

Astfel, pentru sarbatoarea "Învierea Domnului" alaturi de dansuri populare, copiii au mai pregatit colinde specifice

Floriilor, rugaciuni, au încondeiat oua pe care le-au oferit invitatilor la serbare.

Cântecele populare întâlnite la toate serbarile antreneaza ,tonifica si energizeaza gândirea, memoria, atentia,

imaginatia, creativitatea , spiritul de disciplina, prietenia.Daca jocul si cântecul nu este trait, nu poate pune în rezonanta

corzile sufletesti ale fiintei umane.

Când priviti o serbare cu obiceiuri stravechi ale românilor, cu cântece si dansuri populare,gânditi-va ca priviti un

moment,oglinda si sufletul acestui popor ce a considerat pastrarea traditiei o datorie si o onoare.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Page 3: rolul serbarilor

Dezvoltarea afectivitatii

a.  Un prim factor al dezvoltarii optime a afectivitatii este existenta unor obstacole în calea tendintelor negative ce apar spontan în primii ani de viata. Pentru gruparea tendintelor în structuri din ce în ce mai complexe este necesara o anumita tensiune. Când nu apare nici o bariera, nici o frustrare, tendintele se consuma imediat în actiuni al caror ecou ramâne redus. Este situatia creata în acele familii unde, existând un singur copil, parintii considera ca o datorie sa îi satisfaca toate dorintele, sa nu-i impuna nici o constrângere, nici o interdictie. Lasând de o parte consecintele dezastruoase în ceea ce priveste formarea caracterului, observam ca acest copil, ajungând adult, nu este atasat de parintii sai (el considera toate sacrificiile facute de ei ca fiind absolut firesti, obligatorii).

b.   Un rol important îl are imitarea emotiilor, atitudinilor celor din jur. Copilul imita cu usurinta pe adulti, mai ales pe aceia pe care îi stimeaza. Emotiile se pot transmite si prin limbaj, si prin povestire. Copiii imita si profesorii cu prestigiu: când profesorul de istorie povesteste cu însufletire si admiratie lupta de la Podu înalt, emotia li se transmite si scolarilor. Desigur, aceste sugestii si acte de imitatie nu duc imediat la formarea de sentimente. Copiii nu devin patrioti, doar pentru ca au audiat câteva lectii de istorie, dar un interes pentru trecutul patriei se poate contura. Asadar, treptat, exemplele din jur, emotiile traite pot avea o influenta importanta, daca intervin conditii favorizante. Acestea au putut fi formulate chiar sub forma unor legi.

c.   Legea transferului afectiv: când un obiect A cauzeaza o stare afectiva durabila, ea se r& 14514n138o #259;sfrânge ("se transfera") asupra altor obiecte B sau C, daca ele se asociaza frecvent cu obiectul A. Daca o persoana ne-a devenit extrem de simpatica, si ne inspira chiar afectiune, încep sa ne impresioneze agreabil câinele cu care se plimba, casa în care locuieste, rudele ce o însotesc adesea etc. Afectul pozitiv se extinde si asupra altor fiinte si obiecte. Avem de a face cu un transfer prin contiguitate(alaturare) demonstrat si experimental de catre J. Watson, binecunoscutul parinte al behaviorismului. El a adus în fata unui copil de un an o cusca în care se afla un iepuras alb. Copilului i-a placut aceasta fiinta blânda si si-a manifestat satisfactia. în zilele urmatoare psihologul a readus cusca, dar când copilul se apropia de ea, cineva tipa puternic, un strigat de groaza care

210

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

Page 4: rolul serbarilor

experimentala a devenit mai unita, certurile si conflictele au fost mult mai rare decât în clasa de control (Cosmovici, A., 1984). Din pacate, pâna la "aerisirea" programelor va fi greu sa organizam, frecvent, lectii cu activitati pe grupe, dar colaborarea poate fi stimulata cu prilejul activitatilor din afara clasei sau extrascolare. Mai întâi, în orice scoala se pregatesc serbari scolare; de obicei elevii mari se bucura sa joace o piesa de teatru. Aceasta, pe lânga beneficiul realizat prin aprofundarea textului literar, este un excelent prilej de întrajutorare. în afara de actori, alti elevi trebuie sa se preocupe de decoruri, de costume, de regia tehnica, e nevoie de sufleur, prezentator etc. O alta ocazie de munca în comun o constituie excursiile, unde se pot împarti numeroase sarcini unor elevi; de buna lor îndeplinire depinde reusita. Excursiile prilejuiesc jocuri, concursuri, lasa amintiri de neuitat. Echipele sportive pot fi o "scoala" a colaborarii si loialitatii, cu conditia sa fie permanente si conduse cu seriozitate. în scolile noastre exista o subestimare a rolului lor educativ, mult mai apreciat în tarile occidentale. în fine, la noi în tara, dupa ce s-a exagerat peste masura cu "munca voluntara" a aparut conceptia ca orice efort trebuie platit. Dar iata, vedem cum presedintele S.U.A., cea mai bogata tara din lume, face apel la cetateni sa se ocupe de înfrumusetarea orasului în care locuiesc, fara pretentii de salarizare ! Elevii trebuie sa depuna eforturi pentru înfrumusetarea propriei scoli (si chiar a localitatii în care traiesc), sa amenajeze un teren sportiv, sa contribuie, eventual, la construirea unui loc de agrement unde sa se poata recrea vara, îndeosebi în vacante s.a.

Toate aceste activitati se includ în ceea ce pedagogii numesc "metoda exercitiului", mijloc esential, nu doar pentru formarea de deprinderi, ci si pentru cristalizarea unor sentimente pozitive. Evident, ele îndeplinesc astfel de obiective numai daca sunt bine organizate si duc la succese îmbucuratoare pentru copiii participanti.

b. Daca activitatile mentionate creeaza posibilitatea unor "combinari afective", transferul este influent mai ales cu prilejul recompenselor, satisfactiilor. Recompensa meritata este un factor deosebit de stimulator, satisfactia succesului dinamizeaza scolarul pentru a obtine si alte rezultate bune; ea se transfera, treptat, si asupra disciplinei unde el a excelat. Un elev poate învata la un obiect care nu-1 intereseaza dintr-un sentiment al datoriei, dar bunele rezultate pot avea ca urmare formarea unui interes pentru materia respectiva. Aici este transfer, dar poate interveni si ceea ce s-a numit "autonomie functionala". Asa se explica de ce unii elevi constiinciosi, care învata foarte bine la toate obiectele, ajung sa aiba multiple interese si le vine greu, la terminarea liceului, sa opteze pentru o singura specializare.

Page 5: rolul serbarilor

A.S. Makarenko, pedagog rus cunoscut prin rezultatele obtinute în reeducarea a numerosi copii delincventi, sublinia ca omul are nevoie sa

PROCESUL ÎNVĂŢĂRII SISTEMATICE

209

pensionare. Atunci, îsi construieste o casa pe malul marii, al carui zgomot îl aude si pe valurile careia se mai avânta din când în când. Deci, s-a format un puternic atasament fasa de ocupatia care la început constituia doar un mijloc. Ea a devenit un nou motiv, unul predominant ce si-a câstigat o deplina autonomie.

f. Observatiile de mai sus ne dau câteva repere importante privind formarea sentimentelor, fara a clarifica deplin mecanismul, perpetua devenire, complicare a afectivitatii. în orice caz se vadeste ca formarea sentimentelor este un proces asociativ, care are o slaba legatura cu dezvoltarea intelectuala. Ceea ce convinge un interlocutor, ceea ce îi câstiga adeziunea nu este atât logica unor argumente, cât atitudinea vorbitorului, propriile sale sentimente ce se transmit mai mult prin ton, postura si gesturi. Progresul afectiv se realizeaza datorita experientei reale, în care individul are unele satisfactii si unele oprelisti - ceea ce treptat duce la aprobarea si îndragirea unor activitati si la ocolirea, dispretuirea altora. Degeaba propaganda comunista înfatisa realitatea în culori trandafirii, când experienta zilnica, cu interdictiile, lipsurile etc. dovedea contrarul. Ca urmare, vom putea favoriza sentimente superioare nu atât prin discursuri moralizatoare, cât prin organizarea activitatii elevilor în asa fel încât sa duca la rezultate pozitive în raport cu obiectivele educationale.

8. Formarea de sentimente superioare în contextul vietii scolare

a. Una din sarcinile educative de prima importanta este dezvoltarea la elevi a acelui "sentiment al comuniunii sociale" (de care am amintit mai sus), a dispozitiei spre colaborare, întrajutorare, al solidaritatii sociale, al preocuparii de soarta celorlalti, simtamânt esential într-o societate democrata. Din pacate, învatamântul aproape exclusiv frontal practicat la noi (care se bazeaza îndeosebi pe studiul individual si obstructioneaza aproape tot timpul colaborarea între elevi în timpul orelor) nu faciliteaza formarea unor deprinderi si înclinatii spre colaborare.

Dimpotriva, activitatea didactica pe grupe îi face pe elevi constienti de valoarea colaborarii, chiar în munca intelectuala, si favorizeaza solidaritatea, prieteniile. într-un experiment efectuat la Liceul "Emil Racovita" din îasi, unde s-au organizat timp de 2 ani cea 200 de activitati didactice pe grupe la o clasa, am putut constata

Page 6: rolul serbarilor

evidente progrese nu doar în ce priveste capacitatea de gândire, ci si de ordin educativ: au aparut frecvente relatii de ajutor între membrii aceleasi grupe la pregatirea lectiilor, vizite reciproce, ajutor în caz de îmbolnavire a unuia dintre ei, a aparut practica de a face cadouri fiecaruia în ziua de nastere. în general, clasa

212

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

e. Cu aceasta am subliniat factorul esential al educarii scolarilor: personalitatea profesorului. Profesorul trebuie sa aiba o mare autoritate care se impune prin deplina sa competenta profesionala si tact pedagogic. Atunci el devine un model pentru copii. Ei vor tinde sa-i imite atitudinile, opiniile. Profesorul organizeaza si conduce lectia, tot el participa cu însufletire la activitatile initiate dupa ore. Dragostea pentru disciplina sa si convingerea în posibilitatile nebanuite ale copiilor ce cresc sub ochii lui le trezeste interesul si da avânt aspiratiilor. Un asemenea profesor ramâne întreaga viata o icoana vie în mintea discipolilor.

Dimpotriva, e de plâns situatia când profesorul are mentalitate de magazioner : el vine în clasa si înregistreaza în catalog cantitatea de cunostinte memorata de mai multi scolari, apoi le preda repede noile cunostinte, dupa care pleaca la alta clasa (alta "sucursala"). Formalismul în munca didactica, indiferenta fata de materia expusa nu fac decât sa genereze o mare plictiseala în sufletul copiilor. Munca profesorului nu da rezultate decât atunci când ea e însotita de constiinta importantei si frumusetii sale. Fara a fi actor, el trebuie sa participe cu însufletire la miracolul cresterii inteligentei, al înfiriparii de idealuri la fiintele doritoare sa cunoasca si sa stapâneasca lumea.

ÎNTREBĂRI:

1.   Ce noi trebuinte, dorinte au aparut în ultimele doua secole datorita progresului civilizatiei ?

2.   Ce conditii ar favoriza diminuarea agresivitatii într-o societate umana?

3.   Cum contribuie scoala la ridicarea nivelului de aspiratie al copiilor ?

4.   Cunoscând fenomenul transferului afectiv, care dintre formele de motivare ale elevului are efectele cele mai putin pozitive ?

5.   De ce sentimentele sunt considerate forme principale de motivatie?

Page 7: rolul serbarilor

6.   Exista o relatie între combinarea afectiva si transferul afectiv?

7.   Ce fenomene intervin în activitatea pe grupe, facând sa se înfiripe sentimente superioare în psihicul participantilor ?

8.   Ce trebuie sa urmareasca profesorul pentru a asigura cristalizarea de sentimente superioare la scolari?

PROCESUL ÎNVĂŢĂRII SISTEMATICE

211

întrevada o bucurie, catre care sa tinda (el spunea "sa aiba o perspectiva"). Acest lucru e valabil mai ales pentru copii: bunaoara sa întrevada placerea unui spectacol ce va avea loc duminica. Dar el poate aspira si la bucuria unei vacante la mare. O data cu adolescenta el va lupta pentru satisfactia admiterii ia o facultate dorita. Totul - spunea pedagogul amintit - e sa stii sa îmbini "perspectivele" mai îndepartate cu altele apropiate. Succesele scolare au drept efect si formarea unei atitudini pozitive fata de munca, deosebit de importanta pentru obtinerea unor frumoase performante profesionale. Dimpotriva, insuccesele repetate pot îndeparta copilul de scoala, de cultura si devin un factor demobilizator, ceea ce nu înseamna ca trebuie sa renuntam la dezaprobare si alte forme de pedeapsa.

c.   E gresita parerea acelor profesori care socotesc binefacatoare indulgenta, acordarea cu usurinta de note mari (9 si 10). Las deoparte ca totdeauna notarea trebuie facuta obiectiv si cu discernamânt (îmi amintesc situatia unei profesoare care acorda studentilor la examen numai 9 si 10, provocând însa mari nemultumiri, întrucât "reusise" sa le puna 10 celor cunoscuti ca foarte slabi si 9 celor foarte buni!). Asa cum am mentionat mai sus, performantele obtinute fara efort nu satisfac. Dificultatea e mult mai atractiva. Exigenta ridicata e foarte importanta. în primul rând pentru ca numai prin eforturi serioase e posibila realizarea unui progres intelectual si fiindca atunci activitatea din scoala e privita ca importanta, devenind sursa de stradanii zilnice, dar si de adevarate satisfactii. Profesoral trebuie sa aiba grija sa gradeze exigentele. El trebuie sa propuna sarcini pe care majoritatea scolarilor sa le poata realiza în cadrul unui studiu concentrat. Dupa familiarizarea cu o problema vor fi ridicate altele mai grele. Dificultatea unei munci depinde si de felul cum e privita de individ. Mark Twain observa ca a înregistra hârtii într-un registru este o munca obositoare, dar sa urci un munte cu un sac de 20 kg în spinare este o placuta distractie! Marea arta a unui profesor e sa faca interesante problemele disciplinei sale.

Page 8: rolul serbarilor

d.  Enumerarea conditiilor de mai sus, fundamentale pentru cristalizarea unor sentimente pozitive, nu exclude si utilizarea expunerilor care îsi au si ele rolul lor ce nu trebuie neglijat. Pe lânga necesitatea predarii clare si argumentate logic, sa nu uitam însemnatatea participarii noastre afective. In pragul celui de-aî doilea razboi mondial, Ia Colegiul Sf. Sava din Bucuresti era profesor de biologie uri batrânel mic, adus de spate, care vorbea cu voce slaba. N-avea autoritate, caci punea cu usurinta notele cele mai mari si de aceea când intra în clasa elevii mari zvârleau cu avioane de hârtie, îl întrebau ce mai face (! ?) etc. Dar când începea sa explice, se facea liniste deplina si era ascultat cu încordare. Secretul succesului sau statea în faptul ca punea tot interesul sau în problemele biologice prezentate, interes care se comunica elevilor si facea ca ora sa treaca pe nesimtite.

214

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

.   absenta unor deprinderi de munca sistematica si a obisnuintei elevului de a-si autoevalua rezultatele scolare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de scoala;

.   insuficiente la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gândirii, de tipul: incompetenta de limbaj (de a raspunde concis sau într-o forma dezvoltata la întrebarile profesorului); incapacitatea de a relationa informatiile (de a le pune în contexte variate si flexibile); absenta unui mod dialectic de gândire, care sa alterneze judecatile pro si contra; slaba capacitate de concretizare (sau ilustrare) a unui fenomen sau principiu învatat la ore; incapacitatea realizarii unui demers ipotetico-deductiv, necesar formularii unor concluzii sau generalizari; absenta spiritului critic în gândire, indispensabil manifestarii unor atitudini fata de ideile receptate si formularea unor judecati de valoare proprii etc.

b) Un esec scolar de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare. Acest tip de esec vizeaza, mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev, la exigentele de tip normativ, pe care le presupune functionarea corespunzatoare a oricarei scoli sau a oricarei colectivitati scolare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul scolar, la parasirea precoce a scolii, în favoarea unui mediu mai putin coercitiv, de regula cel al strazii sau al grupurilor de tineri necontrolati. Cauzele acestei dezadaptari scolare constau fie în probleme individuale de natura afectiva (de exemplu, teama sau repulsie fata de scoala, aparute*în urma unor pedepse severe sau a unor conflicte repetate cu parintii, profesorii), fie în determinari psiho--nervoase de natura congenitala (de exemplu, hiperexcitabilitate, dezechilibru emotional, autism, impulsivitate excesiva etc).

Page 9: rolul serbarilor

Desigur, în evaluarea corecta a esecului scolar trebuie sa luam în consi-derare persistenta si amploarea cu care el se manifesta. Astfel, el poate avea un caracter episodic, limitat la circumstantele unei situatii conflictuale sau tensionale care l-au generat, sau poate lua aspectul unui fenomen de durata, atunci când el se grefeaza pe fondul unor handicapuri senzoriale sau intelectuale, mai mult sau mai putin severe, sau atunci când situatiile psiho-traumatizante care l-au generat persista. De asemenea, esecul scolar poate avea grade diferite de amplitudine: de exemplu, o amplitudine redusa, atunci când insuccesul se manifesta doar în raport cu anumite materii sau sarcini de învatamânt, ca expresie a lipsei de interes si de înclinatii (aptitudini) pentru respectivele materii, sau ca urmare a unui mod neinteresant în care sunt predate acele materii. Acest insucces partial, daca nu este contracarat la timp, poate duce la situatii de corigenta a elevilor în cauza sau la examene restante. Când esecul vizeaza toate materiile de învatamânt, toate aspectele activitatii scolare, se poate spune ca el dobândeste un caracter generalizat. Un astfel de elev cu insucces generalizat prezinta lacune grave în cunostinte, absenteaza nemotivat, manifesta aversiune fata de învatatura si dispret fata de autoritate.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE

PEDAGOGIILE ALTERNATIVE

Moto:''Dati-mi un peste si voi mânca azi,

învatati-ma sa pescuiesc si voi avea ce              mânca o viata.''

        Fiecare dintre noi a asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o ''punere sub lupa'' a sistemului educational, determinat atât de noile schimbari ale societatii cât si de

Page 10: rolul serbarilor

impregnarea valorilor aduse din vest în ceea ce priveste sistemul educational. Aceasta tendinta s-a concretizat în România prin introducerea alternativelor educationale, cele mai multe având la baza initiative private.

          Privite la început cu reticenta, aceste initiative private au ajuns astazi a fi apreciate de cei mai multi dintre cei implicati în actul educational. Daca pâna mai ieri, societatea româneasca se ferea a aminti de alternativele educationale care existau în vest astazi observam o preferinta catre aceste sisteme-lucru deloc neglijab 14214v216o il pentru cei interesati a introduce reforma în învatamânt.

          În comunicatul de presa al M.E.C si C.N.A.E din 31.03.2004 sunt precizate cele 5 forme de educatii alternative existente în România:

          *Pedagogia Waldorf (1990)

          *Pedagogia Montessori (1993)

          *Pedagogia Freinet (1995)

          *Alternativa Step by Step (1996)

          *Planul Jena (1996)

          Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrarii Alternative Educationale din România precizeaza ca educatia traditionala reprezinta elementul static, pe când educatia alternativa reprezinta elementul dinamic. Astfel în învatamântul traditional se pregateste elevul pentru viata, pe când în învatamântul alternativ scoala face parte din viata, cunostintele sunt descoperite de copil.

          PEDAGOGIA WALDORF

Page 11: rolul serbarilor

          Pedagogia Waldorf a fost creata la începutul secolului XX de catre Rudolf Steiner, la initiativa directorului fabricii de tigarete Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazeaza pe antropologia dezvoltata de Rudolf Steiner în cursurile de introducere tinute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o larga raspândire. De la început, organizatorii si-au propus realizarea unei scoli la baza careia sa stea conceptii pedagogice noi, care au în vedere arta educarii, nu doar a omului pamântean, ci si a omului sufletesc si spiritual.

          Aceasta educatie este orientata antropologic, tinând seama de necesitatile si capacitatile fiecarui individ. Continutul disciplinelor nu urmareste însusirea acestora, ci sa stimuleze interesul copilului pentru cunoastere. Dezvoltarea gândirii, simtirii, vointei copilului sunt obiectivele esentiale ale acestei alternative educationale.

          Pedagogia Waldorf  se bazeaza si functioneaza pe baza unui numar de 7 principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrala a fiintei umane conform cu specificul vârstei si având ca tel dezvoltarea personalitatii copilului. Principiul educatiei permanente se refera la faptul ca educatia începe odata cu nasterea fiintei umane si devine o dimensiune a existentei sale pe parcursul întregii vieti. Principiul organizarii ritmice a situatiei educationale-aceasta organizare ritmica este reflectata în pedagogia Waldorf prin planificarea pe ''epoci de studiu''. Crearea unui ambient adecvat obiectivelor este cel de-al patrulea principiu, în timp ce principiul asigurarii unui echilibru între teorie si practica are în vedere obiectivul pedagogiei Waldorf  de a forma si dezvolta elevul nu doar din punct de vedere cognitiv, ci si din punct de vedere volitiv. Principiul predarii artistice se refera la faptul ca predarea este considerata o arta si este profesata ca atare, astfel încât în faza liceala elevul  sa fie apt de a dezvolta o gândire cu un înalt grad de abstractizare. În fine, principiul predarii în imagini care se refera la nevoia de ''imagini vii'' a

Page 12: rolul serbarilor

copilului de vârsta scolara mica. Aceasta nevoie nu este satisfacuta, însa, doar de prezentarea unor planse, diapozitive sau chiar a modelului natural, ci principala modalitate de a crea ''imagini vii'' este cuvântul.

          ''Nevoia de fantezie, simtul pentru adevar, simtul de raspundere-acestea sunt cele trei forte care sunt nervii pedagogiei'', spunea Rudolf, Steiner. Pedagogia Waldorf este o arta ce actioneaza direct asupra fiintei umane în devenire. Dascalii care predau într-o astfel de scoala se confrunta, nu atât cu modalitati diferite de predare sau forme de organizare a învatamântului, ci cu întrebarile: ce forte traiesc în copil? ce trasaturi volitive poseda copilul? cum este gândirea si afectivitatea lui? . Cunoscându-le profesorul actioneaza în sensul dezvoltarii lor. Metodele folosite pentru educarea gândirii, vointei si simtirii copilului se concretizeaza prin exercitiul artistic(educa vointa), cuvântul rostit(actioneaza asupra afectivitatii copilului, oferindu-i posibilitatea sa se concentreze asupra materiei predate), exercitiul practic(duce la învatarea prin fapta, prin activitate concreta, practica).

          O clasa I Waldorf este preluata de un învatator-diriginte timp de 8 ani. El reprezinta interesele clasei în colegiul profesorilor. Se predau lb. straine, sport, abilitati practice, muzica de catre specialisti. Învatatorul-diriginte preda pe perioade de 2-5 saptamâni(matematica, fizica, istorie etc.) în etape succesive(nu sunt paralelisme). Învatatorul-diriginte nu poate fi decât un om cu spectru foarte larg si nerutinier.

          Dupa instructia de baza într-o zi de 90-100min., urmeaza ore cu ritm saptamânal: lb. straine, sport, abilitati practice, etapele mestesugaresti, pregatirea religioasa dupa optiunile parintilor sau pregatire libera daca nu apartine nici unei comunitati religioase. Dupa vârsta instructia dureaza între 24-36 ore saptamânal. La acestea se adauga teatru, orchestra etc.

Page 13: rolul serbarilor

          Nu sunt examene formale, ci conteaza imaginea profesorului despre evolutia elevului. La acestea se adauga teste(caiete de epoca, pe perioade) scrise de copil. La sfârsitul anului se face o caracterizare scrisa, ampla, pe baza careia sunt orientati si copii si parintii.

          Totul se bazeaza pe interes de învatare, nu pe presiune exterioara.

          Aducând în actul predarii în mod armonios grija pentru cele trei componente ale fiintei umane: gândire, simtire, vointa, pedagogia Waldorf uneste gândirea analitica si sintetica, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens si calitativ înalt prin intermediul simtirii artistice si morale. Particularitatile învatamântului Waldorf sunt centrate pe urmatoarele domenii:

1*importanta ritmului

2*învatarea în epoci

3*o scoala fara manuale

4*caietele si instrumentele de scris

5*ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice

6*o scoala fara note

7*conducerea clasei de catre învatator, dincolo de cls.aIV-a

8*conducere colegiala

9*materii si activitati specifice

          1. În scoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei, urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de împartirea cursului principal, ce se desfasoara la începutul cursurilor în primele doua ore, în trei parti:

Page 14: rolul serbarilor

- o parte ritmica, prin care este solicitata vointa copilului

- o parte cognitiva care se adreseaza intelectului          

- o parte de povestire care se adreseaza simtirii

Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta a persoanei educate sa fie abordata si nu numai componenta sa intelectuala. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia si  a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibila adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin însufletirea lor artistica. Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic între orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimia, biologia, istoria, geografia etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

          2.Materiile cognitive sunt studiate în epoci: o clasa studiaza, de exemplu, fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2-4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar. În scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în al doilea rând pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens cele învatate.

          3.Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în comunicarea cu elevii. Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. Formarea unei pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de autodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel scolarizati.

Page 15: rolul serbarilor

          4.În scoala Waldorf înca de la început copilul scrie pe caiete fara liniatura, considerându-se ca liniatura este folosita exact cu scopul de a îngradi si limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu pledeaza pentru un scris dezordonat, ci dimpotriva, ordinea, latura estetica, în general, sunt puternic cultivate în scoala. În absenta liniilor, elevul va trebui sa depuna un efort mai mare pentru a-si ordona scrisul. si în legatura cu instrumentele de scris în scoala Waldorf elevii lucreaza mai mult cu suprafete, în special în primele clase. Astfel, în clasa I elevii scriu cu blocuri cerate, în clasa a II-a grosimea liniei se subtiaza, folosindu-se creioane cerate, din clasa a II-a copiii vor scrie cu creioane colorate groase, în clasa a III-a elevii exerseaza scrisul cu pana si apoi încep sa scrie cu stiloul. Caietele vor fi organizate in asa fel încât, partea estetica, de scriere, de ilustrare si de ornamentare sa fie în permanenta avute în vedere, intr-un mod artistic,de calitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât redactarile în caiete reprezinta forma personala de ''manual'' pe care o realizeaza elevii însisi.

          5. Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din scoala Waldorf, întrucât aceasta îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui elev ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta, iar, dimpotriva, educarea sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa si colaborarea. Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior.

          6.scoala Waldorf este o scoala fara note. Din acest motiv orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschisi,

Page 16: rolul serbarilor

participând în mod natural la ora, fara frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreaba când nu au înteles si ies cu curaj la tabla. La sfârsitul fiecarui an scolar, elevul primeste un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate, parintii afla mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie. În registrul matricol este cuantificata activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau nota, echivalente cu evaluarea facuta în timpul anului.

          7. Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei trepte scolare. Particularitatile de vârsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie coordonatoare. În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie didactica este  numita ''învatatorul clasei'' si are ca si îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu. Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata în România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori în pedagogie si de psihologi.

          8. Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. si pentru ca problemele curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste saptamânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate în discutie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa

Page 17: rolul serbarilor

toti profesorii si învatatorii, caci pe toti ''membrii familiei'' îi intereseaza drumul celuilalt.

          9. O parte din materiile si activitatile specifice scolii Waldorf sunt: scrisul si cititul, limba româna, limbile straine, drumul de la basm la istorie, aritmetica, desenul formelor, desenul geometric cu mâna libera, matematica, zoologia, botanica, geografia, fizica si chimia, euritmia, muzica, abilitatile practice si educatia tehnologica, practica, arta dramatica etc.

        De la fondarea sa în 1919, modelul scolii Steiner s-a implantat în Germania, apoi în Marea Britanie, în Canada, în Africa de sud si în Australia; el a câstigat apoi metropolele din Sud si Japonia. În prezent este în curs de a dobândi teren în tarile Europei de Est. Federatia Waldorf din tara noastra cuprinde 23 asociatii, care reprezinta interesele gradinitelor, scolilor, liceelor si centrelor de pedagogie curativa din România. Rezultatele la examenele nationale de capacitate si de bacalaureat confirma performantele acestui învatamânt alternativ si îi confera o pozitie egala în sistemul national de învatamânt.

          PEDAGOGIA MONTESSORI

          Maria Montessori, pedagog si medic italian, prima femeie medic a Italiei, a înfiintat în 1907 ''casa dei bambini'' pentru copiii de 2-6 ani ai caror parinti erau în cautare de lucru. ''Casa dei bambini'' similara gradinitei este o comunitate educativa care nu se substituie, ci completeaza si desavârseste educatia copilului în familie. Maria Montessori a prezentat în lucrarile sale ideile care au pus bazele pedagogiei Montessori. Ea considera copilul ''fiinta divina, dar neînteleasa''si afirma ca ar trebui ''sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista când ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i învatam sa se adapteze''.

Page 18: rolul serbarilor

          Pedagogia Montessori are drept principiu de baza educatia necesara, adecvata si continua-tendinte ale reformelor actuale din educatie care confirma ideile Mariei Montessori si le fac aplicabile în practica. Ca atare prin pedagogia Montessori se urmaresc promovarea drepturilor copilului, extinderea si intensificarea educatiei timpurii si educarea parintilor, formarea deprinderilor de activitate intelectuala intensa si continua, de adaptabilitate si de asumare a schimbarilor; cresterea rolului mediului educativ în ansamblul educatiei, în familie si în comunitate; educatia cosmica si cea ecologica care pregatesc generatiile urmatoare pentru extinderea relatiilor cu universul fizic si pentru asumarea unor responsabilitati de care poate sa depinda chiar viata umanitatii; educatia pentru libertate, pace, pentru schimbari pozitive asumate responsabil.

          Într-o clasa Montessori copiii sunt pur si simplu absorbiti si foarte preocupati de propria activitate. Aproape toate lectiile sunt individuale, deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activitati pe care educatorul îl gândeste si îl pune în practica în functie de interesul si nivelul la care se afla copilul. Toate materialele din clasa sunt usor accesibile si la dispozitia copiilor, asezate pe rafturi joase. Copilul este liber sa aleaga dintre  materialele care i s-au prezentat anterior si dupa ce termina de lucrat cu ele stie ca trebuie sa le aseze pe raft în acelasi loc si în aceleasi conditii, gata pentru urmatorul copil interesat de aceeasi activitate. Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe care, din pacate, copilul din scoala traditionala nu îl are. În clasele Montessori copilul se poate misca liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior. Cu timpul, exercitiul alegerii devine obisnuinta, adica se dezvolta capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria persoana. Miscarea copiilor obisnuiti sa ia decizii pentru ei însisi devine o miscare inteligenta, cu scop si dictata de vointa, ba mai mult aceasta miscare merge împreuna cu cunoasterea si invatarea, fara ea acestea fiind nenaturale la vârsta copilariei.

Page 19: rolul serbarilor

          Structura fizica a clasei Montessori.

          Într-o clasa Montessori exista patru arii diferite:

          1. Viata practica (practical life ) care cuprinde activitati practice legate de viata de zi cu zi. Toate acestea îl ajuta pe copil sa se adapteze noului mediu din clasa, sa îsi câstige independenta, sa îsi coordoneze miscarile si sa exerseze concentrarea atentiei.

        2. Activitatile senzoriale care vizeaza dezvoltarea simturilor. La aceasta vârsta (3-6 ani) copilul exploreaza prin intermediul simturilor mediul în care traieste. Dezvoltarea lor conduce implicit la o cunoastere mai rafinata si la ascutirea inteligentei. Prin materialul senzorial Maria Montessori a pus concepte abstracte în forma concreta. Materialul senzorial vizeaza dezvoltarea fiecarui simt în parte prin izolarea lui de celelalte. Materialul senzorial pregateste copilul pentru observarea sistematica a mediului, primul pas care duce la mici descoperiri realizate în mod spontan.

          3. Activitatile de limbaj care vizeaza, fireste. Dezvoltarea limbajului cu aspectele lui esentiale: vorbit, scris si citit.

          4. Activitatile de matematica - se bazeaza pe materiale specifice, care respecta caracteristica vârstei, de a opera  în plan concret, senzorial. Treptat, spre sfârsitul celui de-al treilea an în aceeasi clasa, se face trecerea la materiale care se elibereaza de încarcatura senzoriala, nu pentru ca asa spune metoda, ci pentru ca pur si simplu copilul realizeaza ca nu mai are nevoie de suportul concret, ca si-a însusit ideea.

          Într-o clasa Montessori copiii sunt pe trei nivele de vârsta, între 3 si 6 ani. Copiii care au început anul acesta gradinita la 3 ani vor fi în aceeasi clasa înca doi ani de acum înainte. Acum sunt cei mai mici, peste doi ani vor fi cei mai mari. Un proces de crestere si dezvoltare pe care ei însisi îl sesizeaza cu mult

Page 20: rolul serbarilor

entuziasm. În felul acesta relatiile dintre copii în cadrul orelor de program seamana mult mai mult cu viata din afara scolii, adica cu viata reala. Un alt aspect deosebit este faptul ca în clasa Montessori exista un singur exemplar al fiecarui material, ceea ce înseamna ca un singur copil poate desfasura activitatea care implica acel material. În mod implicit, daca un alt copil vrea sa foloseasca acelasi material va trebui sa astepte pâna ce colegul lui termina activitatea si asaza materialul înapoi pe raft. La începutul anului se creeaza conflicte, dar nu ia mult timp ca acceptarea sa devina obisnuinta. În mod indirect, se educa astfel respectul pentru lucrul altuia si rabdarea de a astepta sa-ti vina rândul.

          Dat fiind faptul ca sistemul Montessori este în mod semnificativ diferit de cel traditional, se impune un anumit plan de educatie a parintilor care sunt, fireste, curiosi sa afle la ce anume le este expus copilul. În acelasi timp, o comunicare eficienta si consistenta cu parintii usureaza atât evolutia copilului cât si activitatea educatorului. Parintele si educatorul sunt ca cele doua vâsle ale unei barci. Daca se misca numai una sau daca actioneaza într-o directie diferita exista riscuri: fie ca barca sa se învârta în loc, fie ca în cel mai rau caz sa se rastoarne.

          PEDAGOGIA FREINET

          La sfârsitul sec. XX, un anonim profesor francez, Celestin Freinet pune bazele unui sistem denumit mai târziu pedagogia Freinet. În mare parte, învatatorul plecat dintr-un mic satuc francez nu avea sa-si vada roadele muncii sale de-o viata. Astazi în peste 40 de tari din întreaga lume, zeci de mii de copii din ciclul primar învata sa scrie, sa citeasca, sa se descurce în viata conform pedagogiei Freinet.

          Pedagogia Freinet se bazeaza  pe o serie de principii, clar stabilite: scoala centrata pe copil, munca scolara motivata, activitate personalizata, expresie libera si comunicare, cooperare,

Page 21: rolul serbarilor

învatare prin tatonare experimentala, globalitate a actiunii educative.

          În pedagogia Freinet elevul devine o prezenta activa, el nu mai este un simplu recipient în care se toarna cunoastere. Printr-o analiza critica fata de doctrinele care trateaza scolaritatea ca activitate ludica Frienet evita neajunsurile acestor doctrine prin crearea si justificarea ideii de  ''munca-joc'' contrapusa celei de ''joc-munca'' subliniind astfel rolul muncii asumate liber nu numai în educatie, ceea ce se observase de mult, ci si în învatare. Este relevata repudierea energetica a muncii-corvoada, a muncii-impuse tipice pentru scoala traditionala. În pedagogia Freinet, libertatea nu înseamna libertate de a nu face nimic, ci libertatea de a alege între optiuni diverse. Munca individuala înseamna ca fiecare elev face ce crede ca are nevoie  mai multa în acel moment. Freinet porneste de la ideea ca orice copil poate deveni cel mai bun într-un anume moment al existentei sale, în aceste conditii ierarhizarea într-un grup de copii nu pare cea mai buna idee. Freinet este ''o pedagogie care responsabilizeaza la maxim si îi învata pe copii respectul fata de altii''(Denise Lelouard Fouquer-corespondenta sectorului international al Institutului Cooperativ al scolii Moderne din Franta).

          Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul scolar, corespondenta scolara, ancheta documentara, exprimarea plastica, exprimarea corporala, creatia manuala, exprimarea dramatica, textul liber si iesirea scolara. Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fisiere autocorective, fisiere documentare, planul de munca individual, brevetul, autoevaluarea, evaluarea. Formele de organizare a colectivului de elevi sunt: clasa cooperativa, munca în echipa, traieste-ti proiectul.

          Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe rezolvarea unor probleme de catre grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici

Page 22: rolul serbarilor

este considerata drept mijlocul fundamental de educatie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor si dureaza 3-4 saptamâni. Neinterventia educatorului îi va permite copilului sa constientizeze pentru prima data valoarea sa ca membru al unui grup ca si valoarea celor cu care colaboreaza.

          În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor necesare educatiei, asigurarea si mentinerea climatului de încredere, precum si cultivarea încrederii în parerile celorlalti. În cea mai mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijeaza si coordoneaza activitatile elevilor sai.

          Literatura de specialitate din srainatate observa de-a lungul timpului aplicabilitatea acestui tip de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal.

          STEP BY STEP

          Programul Step by Step este destinat copiilor de la nastere si pâna la vârsta de 13 ani, precum si familiilor acestora. În România, programul a debutat în 1994 sub numele de Head Start, care, în 1995 a luat numele de Step by Step, la initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, prin semnarea unei Conventii cu Ministerul Educatiei  Nationale. Începând din martie 1998 programul este continuat de ''Centrul Step by Step pentru Educatie si Dezvoltare Profesionala'' care ofera noi metode ca o continuare a viziunii de educare a generatiilor viitoare în vederea unei participari active în cadrul societatilor deschise.

          Programul Step by Step creeaza temelia atitudinilor, cunostintelor si deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în rapida schimbare a timpurilor viitoare. Programul este conceput în spiritul respectului fata de necesitatile specifice fiecarei tari si traditiilor culturale, în spiritul respectarii Drepturilor Omului si Conventiei Drepturilor Copilului.

Page 23: rolul serbarilor

          Alternativa educationala Step by Step respecta curriculum-ul national, standardele nationale, este adaptat culturii locale si, în acelasi timp, integreaza standardele si cele mai bune practici internationale din domeniul educatiei.

          Programul promoveaza educatia centrata pe copil, predarea orientata dupa nevoile si interesele copilului, învatarea organizata în centre de activitate, implicarea familiei si comunitatii în educatia copiilor, respectarea si aprecierea diversitatii umane, sustinerea incluziunii grupurilor defavorizate. Alternativa educationala Step by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-si forma o gândire critica, a face optiuni si a avea initiativa, a defini si a rezolva o problema, a comunica usor cu semenii, a-i întelege si a negocia.

           La scolile Step by Step fiecare clasa are câte doua învatatoare. La începutul unei zile în clasa Step by Step are loc întâlnirea de dimineata. Aceasta întâlnire nu este o ora de curs, iar durata ei este variabila si poate tine chiar de la 8:00 pâna 9:00. Este un prilej pentru copii sa se salute, sa comunice, dar si sa afle tema si activitatile zilei. Aceste activitati nu sunt conditionate de timp. Aceasta este una din caracteristicile alternativei educationale Step by Step, care se adreseaza numai copiilor din învatamântul preprimar si primar.   Elevii îsi desfasoara activitatea de învatare dupa modelul scolii depline, între orele 8-16, pe centre de activitate: citire, scriere, matematica, stiinte, arte, constructii, alte imagini. Elevii au responsabilitati diferite: exista copii care raspund de prezenta, de aranjarea materialelor în centre, de îngrijirea florilor etc.

          PLANUL JENA

          Aceasta alternativa pedagogica îsi trage numele de la Universitatea Jena din Germania, acolo unde, cu ani în urma, în 1924 a fost initiat un experiment scolar în urma caruia prof. Peter Petersen si-a expus teoriile la Congresul International de la

Page 24: rolul serbarilor

Locamo din 1924. Cu timpul, vazându-se rezultatele remarcabile obtinute, Planul Jena a început sa fie folosit pe scara larga, el bazându-se pe urmatoarele principii pedagogice: gruparea-majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârsta, dupa modelul familial; activitatile de baza sunt cele care definesc fiinta umana-conversatia, jocul, lucrul, serbarea( serbarile marcheaza începutul si sfârsitul de saptamâna, aniversarile, sosirea sau plecarea unui copil din scoala sau grupul de baza, sarbatori religioase sau nationale, alte evenimente importante din viata individuala, a scolii sau a comunitati); sala de clasa, grupa si toate celelalte spatii sunt spatii educationale; participarea la management, dezvoltarea simtului pentru ordine si a responsabilitatii pentru spatiul comun; participarea copiilor în organizarea experientelor educationale si a activitatii, în amenajarea spatiului, managementul clasei, stabilirea regulilor etc.   Alternativa Jena este în faza de studiu privind continuarea implementarii în sistem.

          Fiecare dintre aceste tipuri educationale ar merita atentia noastra, dar societatea româneasca este doar la stadiul în care se obisnuieste cu astfel de concepte, iar pâna la asimilarea lor deplina este nevoie de timp.

BIBLIOGRAFIE

1. Aldo, Pettini -                        Freinet si tehnicile sale, Editura  

                                                  CEDC, Bucuresti, 1992.

2. Ezechil, Liliana;                     Pedagogie. Fundamente teoretice.

    Radu, Ion T. -                         Editia a II-a, Editura V&I Integral,

                                                   Bucuresti, 2002.  

3. Montessori, Maria-                Copilul fiinta divina, dar

Page 25: rolul serbarilor

                                                   neînteleasa (pentru parinti si

                                                   educatori), Editura CEDC,

                                                    Bucuresti, 1991.         

4. Montessori, Maria-               Descoperirea copilului, Editura

                                                  Didactica si Pedagogica,

                                                  Bucuresti, 1977.

5. Radulescu, Mihaela -           Pedagogia Freinet. Un demers

                                                 inovator, Editura Polirom, Iasi,

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….