România Rurală România Rurală

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 3 Anul II, Septembrie 2014

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 12 Anul II, Decembrie 2014

Dr. ing. Ioan Cotârlea:Împădurirea terenurilor degradate- soluţie pentru a ajunge la media UEde acoperire forestieră

Silvicultura înPNDR 2014 -2020

Crăciun în Bucovina

Globurile de la Șelimbărau ajuns la Casa Albă

Plantațiile de Paulowniaapar și în România

Domeniile SâmbureștiReconversie cu fonduri europene

CuprinsEDITORIAL ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 3

INTERVIU

Dr. ing. Ioan Cotârlea: Împădurirea terenurilor degradate – soluţie pentru a ajunge la media UE de acoperire forestieră ......4

DEZVOLTARE RURALĂ

Silvicultura în PNDR 2014-2020 ............................................................................................................................................................................................................................................................... 6

Finanţare nerambursabilă pentru o firmă de prelucrare a lemnului din Mureș .......................................................................................................................... 8

Responsabilitate și profesionalism: Proiect de împădurire al firmei S.C. Robinia S.R.L. din Lugoj ..................................................................... 10

Brazii de Crăciun „made in” Sălaj – căutaţi de supermarketuri, dar și pe piaţa externă ..................................................................................................... 12

„Absolute Carpathian”: Ecoturism pe urmele lupilor și râșilor .......................................................................................................................................................................... 14

WWF-România luptă pentru conservarea și administrarea pădurilor ...................................................................................................................................................... 16

Plantaţiile de Paulownia: „arborele inteligent”, între teorie și practică ...................................................................................................................................................... 18

Istoria creșterii porcilor în România ..................................................................................................................................................................................................................................................... 20

Calendarul satelor noastre ............................................................................................................................................................................................................................................................................... 22

Crăciun încondeiat în Bucovina ................................................................................................................................................................................................................................................................... 24

Plantele tehnice în România - tradiţie și provocări ............................................................................................................................................................................................................ 28

OAMENI

Inginerul Iosif Kiss, cunoscut consultant specializat în înfiinţarea livezilor de nuci din România ...................................................................... 30

Maria Zapca din Săpânţa, mândria târgurilor de meșteri populari ............................................................................................................................................................. 32

Util și plăcut: culesul ciupercilor și al fructelor de pădure .......................................................................................................................................................................................... 34

Ion Art Glass – atelierul din Șelimbăr unde sticla se transformămiraculos în bijuterie ..................................................................................................... 36

EXPERIENŢE

Ferma mea:

Reconversia plantaţiei, de la Vintilă Brătianu, la Valvis Holding .................................................................................................................................................................... 38

Afacerea mea:

Ambiţie oltenească: Cu bani europeni, CEGIM face mobilă trainică pentru români, dar și pentru export ................................................. 40

Comunitatea mea:

Iniţiativă antreprenorială care sprijină plantarea de stejari și salcâmi...................................................................................................................................................... 42

LEADER LA ZI

GAL „Orizonturi 2012”: Tradiţie și modernitate în Lunca Dunării .............................................................................................................................................................. 44

GAL Amaradia-Jiu: Accent pe sprijinirea tinerilor fermieri, a micilor agricultori și pe modernizarea satelor ....................................... 46

ȘTIRI MADR .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 48

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂ .................................................................................................................................................................................................................................................. 50

România rurală – Nr. 12

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Re elei Na ionale de Dezvoltare Rurală

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2,

cod poştal 200421, [email protected].: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREȘStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Noiembrie 2014ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2014

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: GAL Amaradia Jiu, GAL “Orizonturi 2012”, Alin Prunean, CEGIM, Valvis Holding, IoanTătăran, Ioan Tămâian, Liviu Brădean, paulowniadevelopment.ro, WWF-România, Robinia SRL


În prag desărbătoare

În prag de sărbătoare, ne-am ales catemă pădurile României, adevăratăbogăţie pentru sănătatea noastră și acomunităţilor în care trăim. Și neîntrebăm: ce ar trebui să facăRomânia pentru a-și crește din noupădurile tăiate în ultimii 25 de ani?Pentru a arăta că suntem o societatesuficient de matură, trebuie săabordăm cu maximă responsabilitateacest subiect care ne privește pe noitoţi. Pădurile ne apără satele deinundaţii și alunecări de teren, neapără orașele de praf; ne dau oxigen;ne încântă privirile și ne încarcăbateriile când mergem în drumeţii;aici trăiesc specii de animale care nuse mai pot întâlni în sălbăticie înmulte alte state europene. Și mai suntatâtea alte beneficii…

În paginile revistei veţi putea citidespre câteva afaceri în domeniulprelucrării lemnului, care s-audezvoltat inclusiv cu sprijin european.S.C. CEGIM S.R.L, din Bujoreni,Vâlcea, realizează mobilă, oferindlocuitorilor din zonă 50 de locuri demuncă, iar S.C. Andrea Forest S.R.L.din Saschiz recoltează și prelucreazălemnul, cu grijă faţă de mediu. S.C.Robinia S.R.L. din Lugoj este unuldintre puţinii beneficiari aiproiectelor care au vizat împădurireaterenurilor agricole degradate; avândca principală activitate producerea depuieţi forestieri, pomi fructiferi șiplante ornamentale, firma a realizatun proiect de 34.000 de euro, princare a împădurit 5 hectare.

Vă prezentăm și poveștile unoroameni pasionaţi de ceea ce fac:Simona Munteanu, de la „AbsoluteCarpathian”, conduce o mică afacerede ecoturism care îi poartă pe călătoriitemerari pe urmele lupilor, râșilor șiurșilor; Iosif Kiss, cunoscut specialistîn domeniul plantaţiilor de nuci oferăsfaturi celor interesaţi de o astfel de

afacere; Mihai Georoceanu prezintăinformaţii despre plantaţiile dePaulownia, un arbore cu o rată rapidăde creștere, care începe să devinăcunoscut și la noi în ţară; MariaZapca, iscusită creatoare populară dinSăpânţa, vorbește despre munca ei șidespre mândria de a-și purtacostumul tradiţional.

Și pentru că este luna Crăciunului, văinvităm în Bucovina, ca să-idescoperiţi tradiţiile rurale, oameniiși satele în vreme de sărbătoare.Rămânând în spiritul Crăciunului văprezentăm, totodată, și o afacererurală cu brazi, deschisă de unantreprenor din Sălaj, precum și unatelier de sticlărie din Șelimbăr, carecreează globuri unicat, unele dintreele ajunse chiar la Casa Albă. Aflăm și

despre maramureșeanul IoanTătăran, dedicat revitalizării rasei deporc Mangaliţa, precum și desprereconversia Domeniilor Sâmburești,cu fonduri europene.

Veţi putea călători și prin timpulîncărcat de semnificaţii alcalendarului satelor noastre în vremede sărbătoare.

Vă urăm „Crăciun fericit!”. Să avemcu toţii un an îmbelșugat, cu sănătateși bucurii!La mulţi ani, România!

Viviana Vasile, Team Leader alproiectului „Înfiinţarea și SprijinireaReţelei Naţionale de DezvoltareRurală”

Editorial

32


54

Care este situaţia fonduluiforestier din România? Avemmotive de îngrijorare și dacăda, de ce?

Dr. ing. Ioan Cotârlea:Suprafaţa pădurilor în Româniaeste de 6.746.906 hectare, ceea cereprezintă aproximativ 27% dinsuprafaţa ţării. Pentru ca pădureasă-și îndeplinească toate rolurilesale, inclusiv pe cel ecologic și de

protecţie, ar trebui ca o treime dinsuprafaţa ţării să fie împădurită.Când vorbim de faptul că o treimedin suprafaţa României ar trebui săfie acoperită de păduri, ne referim șila câmpie, și la deal, și la munte. Lacâmpie e mult teren agricol, aiciavem doar 10% suprafaţăîmpădurită, iar în zona de dealprocentul este de 20%, în timp cemuntele are o acoperire deaproximativ 60%.

România a avut 7.100.000 dehectare de pădure după PrimulRăzboi Mondial, după care aceastăsuprafaţă a tot scăzut. Nici acumfondul forestier nu este în cele maibune condiţii. Cu procentul nostrude 27% suntem sub media Europei,care are 32% grad de acoperireforestieră. Cota cea mai mare o areSuedia, cu un fond forestier carereprezintă 50% din suprafaţă, apoiFinlanda, în vreme ce noi suntem pelocul 11 în Europa din punct devedere al suprafeţei împădurite.Stăm bine ca volum de masălemnoasă pe picior din totalul depăduri (aceste 6,5 milioane dehectare ocupă un volum de peste 1miliard de metri cubi), dar ocupamîn trecut locul 5 în Europa. Neîntreceau numai Suedia, Finlanda,Franţa și Germania.

Motive de îngrijorare sunt pentru cătrebuie să ajungem la 33%, sărecuperăm cele 6 procente. S-aufăcut defrișări ilegale,descoperindu-se versanţi, acestlucru generând alunecări de teren,afectând clima și mediul, cu impactnegativ asupra ecofondului șigenofondului. Un mare silvicultor,Marin Drăcea, spune: „Împărţireapădurii înseamnă moartea ei”.

Dacă pădurile proprietate publicăcomunală ar fi intrat înadministrarea Regiei Naţionale aPădurilor – Romsilva (RNP), chiardacă primăriile rămâneauproprietare, alta ar fi fost situaţia înprezent, pentru că RNP, în general,gospodărește bine pădurile.

O altă problemă este căretrocedările nu au fost făcutecorect, către adevăraţii proprietari.Dacă nu sunt verificate cu mareatenţie extrasele de carte funciară șiregistrele agricole de până în 1947,când se puteau cumpăra păduri, șidacă persoana care faceretrocedarea nu este de specialitate,terenurile pot fi înapoiate atât cătrevânzătorul, cât și cătrecumpărătorul de atunci.

Foarte multă lume spune că se furălemn. Versanţii pe care îi vedemdespăduriţi, tăiaţi la ras, aceia nusunt furaţi cu căruţele. Ei sunt tăiaţide agenţi economici specializaţi șide proprietarii de păduri.

Care sunt măsurile care artrebui introduse pentru a ajutamicii proprietari de păduri?

Dr. ing. Ioan Cotârlea: Miciiproprietari de păduri trebuie să taiedoar atât cât au creștere anuală, numai mult. Legislaţia prevede că toţiproprietarii de păduri trebuie săsemneze un contract deadministrare cu un ocol silvic, dar înrealitate nu se face întotdeauna așa.Toate pădurile din România trebuiesă respecte regimul silvic carereprezintă totalitatea normelortehnice silvice de amenajare,exploatare, pază și protecţie.500.000 de hectare de pădure dinRomânia nu sunt la niciun ocolsilvic. Când un proprietar taiepădurea, nu respectă aceste norme.Pentru că sunt obligaţi să plantezeîn termen de doi ani acolo unde autăiat pădurea, micii proprietaritrebuie ajutaţi cu material săditor,cu pază (pentru suprafeţe de până la30 de hectare paza este gratuită,asigurată de ocolul silvic, dacăproprietarul are contract) și cuasistenţă tehnică pentru lucrări de

punere în valoare și de îngrijire aarboretelor tinere.

Se discută despre împădurireaterenurilor agricole. Unde șicând se impune o astfel demăsură?

Dr. ing. Ioan Cotârlea: Pentruîmpădurire trebuie să folosimterenurile agricole cu eroziuni,degradate, unde există rupturi alescoarţei. Nouă ne mai trebuie douămilioane de hectare de pădure ca săajungem la 33% acoperireforestieră, de aceea terenuriledegradate ar trebui împădurite. Văinvit să vedeţi Copșa Mică, să vedeţiversanţii împăduriţi în 1997. Amlucrat cu Institutul de Cercetări șiAmenajări Silvice, am adus materialsăditor, după ce cu câţiva ani înaintese făcuseră niște studii de cartăristaţionare și de adaptare a anumitorspecii la emanaţiile de bioxid de sulfși alte noxe industriale. Copșa Mică,la ora actuală, este verde, estemândria mea, este și mândriasibienilor. Mai sunt niște punctecare trebuie corectate, unde suntniște rupturi cu pante de 70-80 degrade, unde încercăm să înierbămacum. Eu am plantat peste 5.000 dehectare de terenuri degradate, ammărit fondul forestier cu 5.000 dehectare, până în 2003.

Vedem în fiecare an căautostrăzile sunt închiseatunci când viscolește. Cumpot fi realizate perdeleforestiere, care să protejezedrumurile în cazul unorintemperii? Există planuri înacest sens, în special pentrua-i sprijini pe proprietarii deterenuri agricole să creezeastfel de zone?

Dr. ing. Ioan Cotârlea: Trebuiecumpărate pământurile de lângă

autostrăzi de la proprietarii privaţiși împădurite de stat. Suntinstrucţiuni date de RNP, cu totfelul de beneficii pentru proprietari(primesc masă lemnoasă, nu plătescimpozit pe suprafaţa cedată etc.),dar proprietarilor de pământ nu leconvin. Noi, la Sibiu, nu am reușitsă îi convingem să dea terenul înconcesiune sau închiriere în acestecondiţii. Soluţia ar fi să cumperestatul și să împădurească. Existăîncă vechi perdele forestiere pe careocoalele silvice le-au îngrijit, dar aurămas prea puţine. În Bărăgan s-autaiat toate perdelele forestiere dupăcolectivizare și nus-a plantat nimic înapoi. Suntproiecte, studii, documente, doarproblema pământului este dificilă.

Ce ne puteţi spune desprecertificarea și managementulresponsabil al pădurilor? Cesuprafeţe au fost certificate șicare sunt beneficiilecertificării?

Dr. ing. Ioan Cotârlea: Princertificare se demonstreazăgestionarea durabilă a fonduluiforestier. S-au certificat până înprezent câteva milioane de hectarede pădure. Prin această măsurătrebuie să ne aliniem la politica UE.Certificarea garantează exploatareasustenabilă a pădurilor și permiteaccesul producătorului pe anumitepieţe, unde numai lemnul certificatpoate fi comercializat și undecumpărătorii sunt interesaţi săachiziţioneze produse care nuafectează nici mediul, nicicomunităţile din apropiereapădurilor. Etichetarea FSC (ForestStewardship Council) este ogaranţie în acest sens. În plus,preţul de comercializare a lemnuluicertificat este mai bun.

InterviuDr. ing. Ioan Cotârlea, Președintele Forumului MontanRomân, Filiala Sibiu:Împădurirea terenurilor degradate – soluţie pentru a ajungela media UE de acoperire forestieră


76

Silvicultura, încotro? Obiectivespecifice conform PNDR 2014 -2020

Noul PNDR se raportează la silviculturăprin prisma a două obiective majore, șianume gestionarea durabilă aresurselor forestiere și managementulriscului în cadrul căruia ar trebui reduseconsecinţele negative ale schimbărilorclimatice.

Există o serie de măsuri specifice careurmăresc tocmai punerea în practică acelor două mari obiective:

1. Investiţiile în dezvoltarea zonelorforestiere și ameliorarea viabilităţii

pădurilor prin acţiuni de împădurire;2. Servicii de silvomediu ce urmărescscăderea numărului de intervenţii silvo-tehnice în pădure și utilizarea unortehnologii de exploatare a lemnului,prietenoase cu solul. În cadrulserviciilor de silvo-mediu intră și plăţilede silvomediu, care se acordă acelordeţinători de terenuri forestiere dincadrul Fondului Forestier Naţional ce seangajează voluntar să respecte măsurilede silvo-mediu, timp de cinci ani dupăsemnarea acordului;3. Menţinerea și îmbunătăţirearesurselor de apă;4. Managementul riscului în agriculturăși silvicultură;5. Conservarea diversităţii biologice și a

valorii de mediu a terenurilor agricole șiforestiere.

Provocările perioadei următoare

O serie de provocări deja cunoscute lanivelul silviculturii din Româniacontinuă să ridice probleme.

Cele mai grave aspecte ţin deschimbările climatice care acţioneazănegativ asupra factorilor de mediu.Procesul de împădurire și de creare aunor perdele forestiere reprezintă o altămare provocare a perioadei de timpurmătoare. Reţeaua de drumuriforestiere redusă, de circa 6 metri liniarila hectar, duce la menţinerea unui gradmic de accesibilitate a pădurilor și acestlucru se așteaptă să reprezinte înurmătorii ani una dintre marileprovocări ce se cer rezolvate.Managementul ecosistemelor forestierese confruntă la nivel local cu oinsuficientă capacitate de consultanţă;de asemenea, sunt foarte slabpromovate practicile de gestionaredurabilă a pădurilor.

Faptul că firmele care acţionează însectorul forestier dispun deechipamente și utilaje depășitereprezintă o altă problemă importantăce trebuie rezolvată. Nu în ultimul rând,o mare provocare a perioadei 2014-2020 este valorificarea corespunzătoarea masei lemnoase, astfel încât aceasta săducă la produse cu o valoare adăugatămai mare; sunt vizaţi în mod specialbuștenii și cheresteaua.

Gestionarea durabilă a pădurilor.Măsuri concrete prin PNDR 2014 -2020

Deși discuţiile pentru găsirea unorsoluţii cât mai viabile în ceea ce priveștecontracararea consecinţelor nefaste ale

schimbărilor climatice rămân deschisela nivelul administratorilor de păduri,PNDR 2014-2020 vine cu câteva măsuriconcrete pentru gestionarea durabilă apădurilor din România.

O primă măsură ar fi investiţiile înmodernizarea infrastructurii agricole șisilvice.

Investiţii urmează să se facă și înîmpădurirea propriu-zisă și în creareade suprafeţe împădurite. Se urmăreșteca în următorii 7 ani, România săcrească suprafaţa ocupată cu păduri aFondului Forestier Naţional la unprocent de 35%. În prezent, aceastăsuprafaţă reprezintă 27% și se traduceprin 6.746.906 hectare.

Deţinătorii terenurilor forestiere dincadrul Fondului Forestier Naţional vorprimi plăţi anuale pentruangajamentele de silvomediu asumate.Suprafaţa minimă trebuie să fie de 100de hectare, iar angajamentul se face pecinci ani. Există două pachete de plăţi:- pentru asigurarea zonelor de liniște(exclusiv lucrări de împădurire,regenerare și întreţinere a culturiiforestiere) suma este de 25 de euro lahectar/an;- pentru utilizarea atelajelor lacolectarea lemnului din rărituri (seadresează exclusiv celor ce asigurăzonele de liniște) suma este de 103 eurola hectar/an.

Înfiinţarea de activităţi non-agricole înzonele rurale reprezintă o măsură ce seadresează silviculturii prin prismaactivităţilor de prelucrare forestieră și aproduselor lemnoase; meșteșugulsculpturii în lemn este și el vizat, încadrul activităţilor tradiţionale.Sprijinul urmărește, pe de o parte,înfiinţarea de întreprinderi mici și, pede altă parte, diversificarea activităţilorfermierilor prin adoptarea unei noiactivităţi, cu un alt profil decât celagricol. Ajutorul financiarnerambursabil se acordă pentrumaximum cinci ani, iar cuantumulvariază între 10.000 de euro și 70.000de euro, în funcţie de activitate.

Noul PNDR 2014-2020 dispune și de omăsură ce urmărește investiţiile încrearea și dezvoltarea activităţilor non-agricole. Sunt vizatemicroîntreprinderile și întreprinderilemici din mediul rural, sprijinite săcreeze sau să dezvolte noi activităţi lasate. Fermierii care urmăresc o

alternativă la activitatea agricolă sunt șiei sprijiniţi prin această măsură.Prelucrarea produselor lemnoase șiactivităţile de meșteșug tradiţionalbeneficiază de investiţii, sprijinul publicnerambursabil fiind de maximum200.000 de euro, într-o perioadă de treiani fiscali consecutivi.

Încurajarea transferului de cunoștinţereprezintă o altă măsură concretăpentru inovare în agricultură șisilvicultură.

Ecosistemele legate de agricultură șisilvicultură vor fi refăcute, consolidateși conservate, în cadrul măsurii de plăţipentru zone care se confruntă cuconstrângeri naturale sau constrângerispecifice. Sunt vizaţi fermierii activi dinzona Munţilor Carpaţi, undeproductivitatea agricolă este limitată declimă și relief. Aceștia vor beneficia deplăţi compensatorii anuale, sume fixe:86 de euro la hectar.

O altă măsură importantă se referă lamărirea și modernizarea căilor de accespe suprafaţa fondului forestier.

Împădurirea. Măsuri vechi șimăsuri noi

Necesitatea investiţiilor în împădurire afost cuprinsă și în PNDR 2007-2013. Aluat forma Măsurii 221, denumită„Prima împădurire a terenuriloragricole”. Obiectivul acesteia a fostîmpădurirea terenurilor agricole ieșitedin uz și crearea de perdele forestiere.În acest fel, Măsura 221 acţiona pozitivasupra condiţiilor de mediu, urmărindprevenirea pagubelor produse defactorii naturali și antropici dăunători,protejarea resurselor de apă și, implicit,îmbunătăţirea calităţii aerului.

În perioada 2010-2013 au fost depuse52 de proiecte (cu o valoare publică de4.354.839 de euro), din care s-auselectat 40. La final, au fost contractate29 de proiecte, cu o valoare publicătotală de 2.144.124 de euro. Dintre cele29 de proiecte, 22 se referă la„Prevenirea eroziunii sau deșertificării”,iar patru proiecte vizează „Combatereaschimbărilor climatice”.

În total, prin PNDR 2007-2013 a fostîmpădurit un procent de circa 56% dinsuprafaţa agricolă estimată, și anume496,27 hectare.

Noul PNDR 2014-2020 conţine măsura

„Împădurirea și crearea de suprafeţeîmpădurite", în cadrul căreia vor fisprijinite acţiunile de împădurire atât asuprafeţelor agricole, cât și a celor non-gricole, prin realizarea de perdeleforestiere.

De noua măsură urmează să beneficiezetoţi deţinătorii publici și privaţi deterenuri agricole și non-agricole șiasociaţiile acestora.

Se vor acorda două prime:- prima de înfiinţare (acoperireacheltuielilor cu întocmirea proiectuluitehnic de împădurire și a costurilorpractice ale lucrărilor de înfiinţare aplantaţiei);- prima anuală pe hectar (acoperireacheltuielilor cu întreţinerea plantaţieiforestiere și compensarea pierderilor devenit agricol ca urmare a împăduririi).Prima anuală pe hectar se acordăpentru o perioadă de 12 ani.

Compensaţiile pentru pierdereavenitului agricol se adresează doarfermierilor activi la momentuldepunerii aplicaţiei. Suprafaţa propusăspre împădurire sub forma perdelelorforestiere trebuie să fie de minimum 0,5hectare, iar suprafaţa compactă minimăîmpădurită trebuie să fie de 0,1 hectare.

Creșterea competitivităţii însilvicultură

PNDR 2014-2020 sprijină creștereacompetitivităţii în silvicultură prinimplementarea unui plan care vizează:- refacerea, conservarea și dezvoltareabiodiversităţii, inclusiv în zonele reţeleiNatura 2000, în zonele ce se confruntăcu constrângeri naturale și în cadrulactivităţilor agricole de mare valoarenaturală. (Reţeaua Natura 2000 aapărut din necesitatea de a conservabiodiversitatea la nivel european,protejând resursele și bogăţiile naturalepe termen lung¸ în interes comunitar.Din reţea fac parte zone ocrotite subaspectul habitatului natural și alspeciilor sălbatice.);- servicii de silvo-mediu, serviciiclimatice și conservarea pădurilor;- investiţii în dezvoltarea zonelorforestiere și ameliorarea viabilităţiipădurilor;- împădurirea și crearea de suprafeţeîmpădurite;- transfer de cunoștinţe și promovareainformaţiilor.

Dezvoltare rurală

Silvicultura în PNDR 2014-2020

Aproape orice discuţie despre pădurile României pornește dela o străveche zicală: „Codrul, frate cu românul”. Dincolo deaspectele sentimentale ale acestui subiect, pădurile ocupăastăzi circa 27% din suprafaţa ţării. Procentul se află încontinuă scădere. De noul PNDR se leagă multe dintresperanţele de mai bine ale silviculturii în România.


9

România are suprafeţe întinse acoperitede păduri. Suprafaţa totală a fonduluiforestier, proprietate publică a statului,reprezintă aproximativ jumătate dinfondul forestier naţional. Noiiproprietari privaţi ai pădurilorretrocedate sunt confruntaţi curezolvarea de probleme financiare petermen scurt. De aceea, creșterea valoriiadăugate a lemnului prin prelucrare șiîmbunătăţirea politicilor de marketingprin atragerea de fonduri europenereprezintă modalităţi eficiente pentru aspori veniturile comunităţilor care deţinfond forestier și pentru crearea de locuride muncă, încurajând totodatămanagementul durabil al pădurilor.

Marius Băcișor, administratorul firmeiS.C. Andrea Forest S.R.L., este unuldintre proprietarii care au văzutoportunităţi de dezvoltare înprelucrarea lemnului, prin accesareafondurilor europene.

Societatea S.C. Andrea Forest S.R.L.,din Saschiz, jud. Mureș, înfiinţată înanul 2007, se ocupă cu exploatarealemnului, cumpără lemn pe picior de laocoalele silvice și de la proprietarii depădure din zonă, îl exploatează, apoivalorifică lemnul ca buștean pentruproducţia de mobilă și lemn de foc, atâtpentru nevoi casnice, cât și industriale.Obiectivul principal al proiectului luiMarius Băcișor, în valoare deaproximativ 800.000 de euro, prinMăsura 123, a fost achiziţionarea demașini specializate pentru recoltarea,transportul și prelucrarea de cheresteaîn regiune. Folosirea de metodeforestiere durabile, tehnologiasuperioară, echipamentele moderne auun impact mai mic asupra pădurilor, înprocesul de recoltare, și utilizează lamaximum lemnul extras, producândcherestea de înaltă calitate pentruexport, cu pierderi minime.

Principalele activităţi preconizate aufost: extracţia de lemn dintr-o zonă de

5.000 ha de pădure, efectuată cu grijăpentru mediu, cu echipamente moderneși eficiente, achiziţionate în cadrulproiectului; uscare și prelucrare decherestea; producerea de lemn de foc șicărbune de lemn pentru export.

Scopul final al proiectului început în2009 a fost dezvoltarea unei industriilocale, ceea ce înseamnă locuri demuncă pentru localnici, precum șicreșterea valorii adăugate a produselorforestiere, un potenţial local important.Situaţia economică din zonă nu era unadin cele mai fericite, fermele de hameiîn care lucrau cei mai mulţi localnicifuseseră închise sau funcţionau lacapacitate minimă. Proiectul răspundeaunor nevoi locale, cea de lemn de foc,principala sursă de încălzire alocuinţelor în zonă, precum și cea delocuri de muncă. Exista o lipsă de locuride muncă pentru tinerii din zonă, înspecial pentru cei care doreau să-șidiversifice veniturile, pe lângă celeobţinute din agricultură.

Marius Băcișor, inginer silvic, avea oexperienţă de numai patru ani îndomeniul forestier, dar a avut curaj șiîncredere în forţele proprii. Așa cum ne-a mărturisit, „îndoieli există în oriceafacere, atât asupra beneficiilor, cât șia riscurilor, mai ales că economia înacele momente era în scădere și toatălumea vorbea de criza economică”. Aavut nevoie de „ambiţie, răbdare șirezistenţă la efort fizic și psihic”, maispune el.

A contractat o firma de consultanţă carel-a ajutat, deși o mare parte adocumentaţiei proiectului a realizat-osingur. Consideră ca informaţiile șiconsultanţa sunt foarte importantepentru a pregăti tinerii din mediul ruralîn vederea iniţierii de proiecte finanţatecu bani europeni.

Marius Băcișor și partenerul său aucontribuit la demararea afacerii cu

aceleași resurse, atât financiare, cât șimateriale și au contractat un creditbancar pentru a accesa fondurileeuropene.

Principalul „obstacol” în dezvoltareaafacerii a fost rigiditatea sistemuluibancar. Nu au putut obţine un credit laînceput, la semnarea contractului definanţare. Avansarea unei sume destulde însemnate pentru a demarainvestiţia din proiect a fost o realăproblemă. Fiind un start-up, a fostdificil să obţină sprijin bancar. Au fostnevoiţi să ceară prelungirea cu un an aimplementării. Creditul l-au obţinut de-abia în 2011, prin garanţii imobiliare șiprin garanţii oferite de FGCR (Fondulde Garantare a Creditului Rural). Un altobstacol, atât în pregătirea proiectului,cât și in implementare, a fost birocraţia.Marius Băcișor salută schimbărilerecente, legate de procedurile deimplementare a proiectelor cu fondurinerambursabile, în care se foloseștesistemul cererilor de plată și nuavansarea din fonduri proprii urmatăde cereri de rambursare.

Rezultatul final al proiectului său îlsatisface. Utilajele noi și performantecare au dus la creșterea valorii adăugatea produselor forestiere au efect șiasupra productivităţii muncii. Dupăpunerea în funcţiune a noilor utilaje,eficienţa a crescut cu aproximativ 20%în primul an și s-a asigurat menţinereape piaţa lemnului printr-o valorificaresuperioară a acestuia.

Acum afacerea este prosperă șipăstrează un trend ascendent.Avantajele competitive sunt: creștereaproductivităţii, reducerea costurilor deexploatare, introducerea în producţie amateriei prime într-un timp mai scurt,ceea ce ajută la respectareacontractelor. Volumul activităţii acrescut cu 100% după primul an.

„Principala satisfacţie este că pot

asigura locuri de muncă pentrulocalnici, pentru tineri. S-au asiguratopt locuri de muncă pe duratănedeterminată și o medie de 14-15angajaţi de-a lungul anului, în funcţiede sezon și de evoluţia pieţei. Mă bucurcă pot exploata eficient o resursăreprezentativă pentru zonă, lemnul.Am învăţat suficient de multe încât laurmătoarele proiecte să nu mai depindatât de mult de consultanţi. Experienţa

e valoroasă nu doar pentru afacereamea, ci și pentru cei care îmi cer sfatul,în special cei din comunitatea locală șimicroregiune, care vor să acceseze și eifonduri nerambursabile.”

Pe toţi cei care vor să îi urmezeexemplul îi sfătuiește să conștientizezecă „fără muncă nu se face nimic, aunevoie de consultanţă pentru că suntmulte acte de întocmit și trebuie să se

înarmeze cu multă răbdare”.

Care este pasul următor? „Îmi propunca, pe lângă exploatarea lemnului, săfac și o fabrică de prelucrare alemnului în care din buștean săproducem cherestea pentru mobilă. Pelângă lemn de foc, să facem și 15-20.000 de metri cubi de cheresteaprelucrată anual.”

8

Finanţare nerambursabilă pentru o firmăde prelucrare a lemnului din Mureș


1110

Microregiunea Lugojului estecaracterizată de o evoluţie economicădinamică, cu investiţii majore îndomeniul industrial. Dar există și unmare potenţial agricol și de protecţie amediului, care încă așteaptă să fie pusîn valoare.

Despre proiectul de împădurire al S.C.Robinia S.R.L., început în 2013, pe bazaunei finanţări prin Măsura 221, ne-aoferit informaţii inginerul DănuţCiorogariu, absolvent al Facultăţii deSilvicultură din cadrul UniversităţiiTransilvania din Brașov și coordonatoral activităţii tehnice a proiectului.

Analiza și viziunea lui constituie unmodel pentru oricine vrea să utilizezeresponsabil banii europeni: „Opersoană care se gândește la accesareade fonduri nerambursabile cred cătrebuie sa fie un bun profesionist îndomeniul ales, să fie condus de dorinţade a face o schimbare în bine pentrusine și pentru cei din jurul lui, pentrunatură, să își aleagă în jurul luipersoane competente. Motivaţia,munca, răbdarea sunt condiţiiesenţiale,” spune Dănuţ Ciorogariu.

Pepiniera Robinia, din Lugoj, a fostînfiinţată în martie 2003 și are ca

principală activitate producerea depuieţi forestieri, pomi fructiferi și planteornamentale. A accesat primele fondurieuropene în 2006, prin programulSAPARD, valoarea eligibilă aproiectului fiind de aproximativ 50.000de euro. Prin proiect, pepiniera a fostdotată cu utilaje moderne șiperformante.

Perseverând în preocuparea de utilizarea fondurilor europene, în anul 2013firma a realizat o plantaţie forestieră de5,06 ha prin Măsura 221, valoareatotală eligibilă a proiectului fiind de34.000 de euro.

„Profilul domeniului în care activămpresupune munci de sezon, cu un vârfprimăvara și toamna, perioade în carepe lângă cei 2 - 4 angajaţi permanenţiatragem de pe piaţă mulţi muncitorinecalificaţi. Proiectul nostru nurăspunde doar nevoii de dezvoltare aeconomiei în microregiune. De fapt,prin implementarea unui proiect deîmpădurire, adevărata recompensăeste obţinută pe termen lung,îmbogăţirea vegetaţiei, implicit afaunei, satisfacţia de a contribui lasustenabilitatea naturii însăși. Ne-amangrenat în derularea acestui proiectde împădurire având la bază, în primulrând, cunoștinţele tehnice din domeniulsilvic și apoi experienţa anterioară aproiectului de accesare a fonduriloreuropene, prin care am reușit dotareapepinierei cu utilaje noi siperformante.”

Principala dificultate a fost, potrivit luiDănuţ Ciorogariu, „birocraţia,îngreunată de caracterul relativ nou alacestui tip de proiect. Dosarulproiectului nostru conţine 152 depagini! Cred că ar fi fost suficiente:proiectul tehnic, documentele careatestă proprietatea asupra terenului șirecepţia tehnică a lucrărilor efectuate

în conformitate cu proiectul.”

„Realizarea unui proiect deîmpădurire din partea unei firmeprivate este un lucru interesant și,până la această dată cel puţin, unic înzonă. Majoritatea impresiilor suntpozitive, deși există și sceptici.Persoane fizice și instituţii, cum ar fiprimării, firme, asociaţii, mănăstiri nesolicită frecvent informaţii despremodalitatea prin care ar putea sărealizeze o plantaţie forestieră și leîmpărtășim cu plăcere din experienţanoastră. Ne face o mare bucurie știindcă puieţii produși de noi ajută larealizarea unor noi păduri. Așteptămsimplificarea procedurilor birocraticepentru accesarea fondurilor, precum șio mai bună pregătire și motivare acelor care trebuie să-i îndrume pe

potenţialii beneficiari. Proiectele seîmpotmolesc din cauze care nu au de-aface cu esenţa lor, ci din pricina unoravize și proceduri la instituţii cum ar ficonsiliile judeţene, finanţele publice,APIA, agenţiile de mediu etc. Uneori înaceste instituţii nu se cunoaște preabine procedura, iar solicitantulcheltuiește bani, timp și alte resurse,iar de multe ori renunţă.

Este o mare satisfacţie să vedem, dupămultă muncă și efort, că o nouă pădurea prins contur într-o zonă deficitară.Rezultatele încep să apară, iar efecteleasupra mediului natural sunt dejavizibile. Arborii se dezvoltă de la un anla altul, păsările și alte animale reușescsă își găsească un loc de siguranţăprintre aceștia și, treptat, seconturează scopul nostru: o pădure în

adevăratul sens al cuvântului, cu toateefectele benefice pe care le are asupramediului înconjurător.”

Reprezentantul proiectului realizat deS.C. Robinia S.R.L. spune că firma s-aimpus pe piaţă și a ocupat locul I în 2011și 2012 în topul firmelor din domeniu,potrivit Camerei de Comerţ Timiș.„Aceste realizări au avut la bază multămuncă și perseverenţă, dar șiresponsabilitate faţă de client: planteși puieţi de calitate, consultanţăpersonalizată, menţinerea uneiimagini pozitive despre afacere,atragerea de noi clienţi și păstrareaclienţilor actuali.”

În România au fost plantaţi în ultimii 10ani peste 3 milioane de puieţi forestieriproduși în pepiniera S.C. Robinia S.R.L.

Responsabilitate și profesionalism:Proiect de împădurire al firmei S.C. RobiniaS.R.L. din Lugoj


12

Szoboszlai Attila a fost profesor defizică și primar al comunei Camăr dinjudeţul Sălaj, timp de patru mandateconsecutive. El a înfiinţat firmaNordman Product S.R.L. în anul2006, ca răspuns la cererea tot maimare de brazi de calitate de pe piaţadin România.

Iniţial a încercat să facă agricultură,pe terenurile rămase comasate, lahotarul localităţii Camăr, dar nu aavut succes. „Lucram în pierdere dela un an la altul, deși aveam utilajeproprii. Aveam pierderi pentru că oricondiţiile atmosferice nu eraucorespunzătoare, ori preţurile de pepiaţă”, povestește antreprenorul.

Ideea cu brazii i-a venit în urma uneivacanţe în ţări europene, când aconstatat că, pe suprafeţele agricoledin Austria, Germania sauDanemarca, se cultivă și brazi în locde porumb sau grâu.

„Am început să culeg informaţii, daram ajuns la concluzia că sunt depășitde necesităţile financiare și decunoștinţele specifice acestuidomeniu”, ne-a spus proprietarulcelei mai mari plantaţii de brazi deCrăciun din România. Norocul i-asurâs atunci când a întâlnit uninvestitor austriac, care corespundeadin ambele puncte de vedere. Astfel,Szoboszlai nu a fost nevoit să apelezela credite bancare, investitorul fiindcel care a asigurat sprijin financiar șiprofesional, iar familia din Sălaj avenit cu terenurile pentru plantaţie,mână de lucru și „ambiţie”.

Firma și-a început activitatea cuinvestiţii serioase, deoarececheltuielile cu înfiinţarea uneiplantaţii de brad sunt mari și, până laprimele venituri, acestea pot depăși10.000 de euro/hectar. O parte dintrecheltuieli au fost acoperite din profitulobţinut în urma valorificării brazilor

importaţi. „Nu am avut mulţiangajaţi, deoarece am lucrat cufirme prestatoare de servicii, dar înperioada de sezon, adică cea a tăieriiși valorificării brazilor, numărulangajaţilor a fost între 40 și 60 depersoane”, ne-a explicat Szoboszlai.Din veniturile obţinute, a încercat săramburseze costurile investiţiilorrealizate și să asigure continuitatea,prin înfiinţarea unor noi plantaţii.

La început, a plantat 100 de hectare,iar când au început să creascăbrăduţii, a fost o adevărată satisfacţie.„Este foarte greu să reziști câţiva anisă nu produci nimic, să nu câștiginimic, dar când vedeam cum crescbrăduţii și mă gândeam că pestecinci-șapte ani o să avem o producţiedin care vom recupera investiţia, îmiziceam că merită să facem acestefort”, a povestit omul de afacerisălăjean.

La Camăr se cultivă specii de bradcare se caută din ce în ce mai mult pepieţele din Europa. După o așteptarede câţiva ani, rezultatele au început săapară, 2012 fiind anul cu primii pomide Crăciun vânduţi de pepiniera dinCamăr. Aici brazii se pregătesc pentruvânzare în diferite variante: curădăcină cu glob de pământ, curădăcină în ghiveci sau ca brazi tăiaţipentru Crăciun. Speciile sunt: bradargintiu (Picea pungens glauca), bradnordmaniana (Abies nordmanianna),molid (Picea abies) și molid negru(Pinus nigra).

În activitatea firmei se implicăîntreaga familie, care se declarăîncântată că a reușit să creeze locuride muncă nu numai pentru membriisăi, ci și pentru oamenii dincomunitatea locală, fără ajutorulcărora visele lor nu s-ar fi pututrealiza.

„În viitor, dorim să ne concentrăm

asupra unei dezvoltări calitative aproduselor noastre, să creștemcantitatea exportată, întrucât braziiromânești sunt competitivi pe pieţeleexterne”, declară fermierul. În ceea ceprivește principalele dificultăţi cu carese confruntă în activitatea de zi cu zi,cele mai importante apar din cauza„neclarităţilor legislative”, în specialprivind nediferenţierea producţiei debrazi pe suprafeţe agricole de cearealizată pe suprafeţe forestiere.Astfel, potrivit managerului său,firma din Sălaj nu poate beneficia definanţare europeană, întrucât nu esteconsiderată nici agricolă, nici silvică.

De ceva vreme, firma exportă pepieţele occidentale (Franţa, Belgia,Germania, Olanda, Danemarca, Italia,Austria, Ungaria), dar și în RepublicaMoldova. Exportul reprezintăaproximativ 25% din activitateacomercială a companiei. La oraactuală, firma are circa 380 de hectarede plantaţii cu pomi de iarnă, dincare, din prima perioadă, sunt dejabrazi cu înălţimea de 1,5-2 metri. Anulacesta au existat comenzi însemnatepentru brazii cu rădăcină, la ghiveci,multe dintre acestea venind de lasupermarketurile din România. Înacest an, au vândut deja mai mult de30.000 de brazi la ghiveci.

În România, dintre brazii tăiaţi sepreferă bradul nordmaniana și,afirmă cu mândrie Szoboszlai, cei maifrumoși molizi și brazi argintii curădăcină, crescuţi în pepinieră și pesuprafeţe extinse, provin dinplantaţiile autohtone.

„Întotdeauna mi-am dorit să realizezpe meleagurile natale un ambientfavorabil traiului meu și al familieimele, iar în prezent sunt convins căla umbra acestor brăduţi dorinţamea se poate realiza”, a conchis omulde afaceri.

Brazii de Crăciun „made in” Sălaj -căutaţi de supermarketuri, dar și pe piaţa externă


14

Un tour-operator din România dă viaţăunor aventuri inedite pentru iubitorii denatură și ecoturism, în Munţii Carpaţi.„Absolute Carpathian” se află laZărnești, lângă Brașov, și oferăexperienţe autentice în mijlocul naturiisălbatice, pentru observarea animalelorși păsărilor din zonă, în habitatul lor.Firma a fost înfiinţată în 2004, deSimona Munteanu și sora ei, dar în cutotul alt domeniu, cel al vânzăriibunurilor în regim de consignaţie.

Ideea „aventurii carpatice” a venit de laun proiect numit „Carnivore Mari dinCarpaţi”, iniţiat în 1993 de un neamţ,Christoph Promberger, și un român,Ovidiu Ionescu, director la Institutul deCercetări și Amenajări Silvice Brașov.Iniţial, proiectul era axat pe cercetarefundamentală, însă treptat a fostdezvoltat pe patru direcţii: cercetare,conservare, educaţie și ecoturism.

Partea de ecoturism a fost dezvoltată deSimona Munteanu (care estespecializată în economie, managementși turism) abia din 2006, după cum apovestit chiar ea, precizând că a decis săfacă acest pas pentru a completa o nișă

neacoperită de tour-operatorii din zonă:posibilitatea ca turiștii interesaţi săpoată observa în condiţii naturale lupii,urșii și râșii.

Firma oferă excursii de mai multetipuri, pentru a ușura accesul cât maimultor turiști la aceste aventuri. Dacă laînceput se punea accent pe activităţifoarte solicitante din punct de vederefizic, dar care ofereau cele mai multeșanse de a vedea speciile respective înmediul lor natural, treptat, intrând încontact cu diverse categorii de turiștimai mult sau mai puţin „sportivi”, dardornici să aibă parte de o experienţălegată de speciile ţintă, au început săadauge și tururi mai ușoare.Colaboratori sunt cercetători foartepricepuţi în depistarea speciilor ţintă,dar care au și pregătire de ghizi turistici.

„Acesta este un aspect esenţial,deoarece există și cercetători foartebuni în munca lor, dar care, puși însituaţia de a lucra cu turiștii, nu au celemai bune rezultate. Pentru excursiilemai dificile nu avem concurenţă înRomânia, însă pentru activităţile maiușoare există și alte firme în domeniu”,

explică Simona Munteanu.

Oaspeţii preferă, de obicei, pacheteturistice complexe, care includ serviciidiverse, inclusiv preluarea de laaeroport, dar și vizite în alte zone,precum Bucovina sau Delta Dunării.Firma colaborează cu mai multepensiuni din zona Zărnești, Măgura,Delta Dunării, Maramureș, Bucovina.Chiar dacă numărul turiștilor de pânăacum nu a fost prea mare, activitateas-a dezvoltat treptat, iar firmacolaborează și cu câteva agenţii turisticedin străinătate, care trimit grupuri depână la 15 persoane. „Nu cred că suntmulţi oameni care au auzit de noi, însăcei care ne-au vizitat își aduc amintemult timp de noi, și, ca dovadă, suntemîncă în legătură cu o parte dintreoaspeţii din anii anteriori”, povesteștemanagerul acestei afaceri.

Turiștii iau legătura cu „AbsoluteCarpathian” prin intermediul website-ului (http://www.absolute-nature.ro),înainte cu câteva luni de a-și programasosirea în România și primesc toateinformaţiile necesare despre pacheteleoferite. Pentru tururile cele mai dificile

15

este nevoie de o anumită condiţie fizicăși există și o listă cu echipamente decare au nevoie, pentru a nu existasurprize neplăcute. Până în prezent aexistat un singur caz, în care unul dinclienţi nu a făcut faţă din punct devedere fizic, fiindcă nu furnizaseinformaţii esenţiale la momentuloportun.

Turiștii sunt încântaţi de peisaje, denatură și de experienţele pe care le au înRomânia, cu o singură excepţie: ei suntsurprinși neplăcut de gunoaiele pe carele întâlnesc chiar și în cele mai izolate șimai frumoase locuri.

Deocamdată sunt interesaţi de acesteactivităţi mai mult străinii. „Româniipoate iau aceste specii extraordinare –urși, lupi, râși – ca pe ceva firesc înpădurile din ţara noastră și, uneori,chiar le consideră o pacoste cu caretrebuie să trăim, așa că nu suntinteresaţi să cheltuiască sute de europentru a le vedea în mediul lor natural,cu eforturi destul de mari”, spuneSimona Munteanu. „Până acum, noiam avut un singur grup mic deromâni.”

Aceste activităţi nu sunt periculoase nicipentru participanţi, nici pentruanimale. Cercetătorii știu exact caresunt metodele de apropiere faţă deanimalele sălbatice, iar observarea seface de la o distanţă de 50-500 de metri.Ecoturismul are ca scop observarea șiaprecierea naturii și a tradiţiilor locale,în locuri mai retrase și sprijinirea

localnicilor și a micilor afaceri, înspecial în zonele rurale. Ecoturismul areși o componentă educativă, deconștientizare privind importanţaconservării naturii, atât în rândulturiștilor, cât și al comunităţilor localeși presupune un impact redus asupramediului înconjurător.

România are mai mult de 5.000 de urși,3.000 de lupi și 1.500 de râși în pădurilesale, aproape o treime din populaţia decarnivore mari din Europa. Acestea,alături de atracţii turistice, precumcastele, biserici fortificate, orașe etc,oferă oportunitatea unei vacanţe deneuitat în ţara noastră, li se explicăturiștilor pe site-ul menţionat.

„Absolute Carpathian”:Ecoturism pe urmele lupilor și râșilor

Vacanţe în mijlocul naturii

Excursiile se pot desfășura pe o perioadă cuprinsă între una și opt zile. De pildă,cea numită „O pauză scurtă în sălbăticie – urșii” este disponibilă anual, înperioada 15 aprilie-1 iunie, și este dedicată observării urșilor bruni. Peisajelesunt impresionante, pot fi văzute și alte animale, cum ar fi capre negre, cerbi,căprioare și marmote, în locuri puţin accesibile din Parcul Natural Bucegi.Grupurile trebuie să fie formate din maximum 5 persoane. Cazarea se face lacort, gătitul este asigurat de ghid, în aer liber, și ziua este petrecută pe cărăride munte, în căutarea animalelor ce pot fi observate cât mai de aproape.Excursia durează cinci zile, iar preţul este de 400 de euro de persoană.O altă excursie se numește „O pauză scurtă în sălbăticie – lupii” și poate avealoc în perioada 15 ianuarie-15 aprilie. Cazarea se face într-o cabană a unui fostvânător, condiţiile sunt rudimentare, pe paturi de lemn, cu saci de dormit, fărătoalete sau dușuri. Durează tot cinci zile și costă 420 de euro de persoană.Gradul de dificultate este cotat ca D, adică cei interesaţi trebuie să aibă un nivelbun de rezistenţă și o experienţă minimă de alpinism. De asemenea, trebuiesă poată face faţă lipsei de somn, pentru zilele sau serile târzii de stat la „pândă”în sălbăticie.Există și tururi mai puţin solicitante, care durează opt zile – „Opt zile de viaţăîn sălbăticie” – unde cazarea se face în unele zile la cort, în altele la pensiuni dinZărnești și sunt incluse și vizite la obiective turistice din zonă, cum ar fi CastelulBran, Castelul Peleș, orașul Brașov, cetatea Prejmer, Lacul Bâlea. În funcţie deexcursia aleasă, confortul pensiunilor alese și mărimea grupului, costul variazăîntre 550-1.550 de de euro de persoană. Pentru unele excursii se specificăfaptul că șansele de a vedea râșii și lupii, în perioada recomandată (noiembrie-decembrie sau ianuarie-aprilie) sunt de 60%, pentru că cercetătorii cunoscexact zona în care să-i caute.


1716

Organizaţia WWF-România deruleazăde peste 10 ani proiecte în domeniulconservării pădurilor, implicându-se înelaborarea de standarde naţionale șipolitici în acest domeniu. De exemplu,WWF s-a implicat, încă din anul 2012,în proiectul de modificare a CoduluiSilvic, pentru a se asigura că acesta varăspunde priorităţilor legate deconservarea biodiversităţii șibunăstarea comunităţilor locale.

Primele propuneri discutate înParlament au cuprins măsuri care ar fideschis calea tăierilor masive și ar firăspuns doar cererii de pe piaţă, nu șiprincipiilor de dezvoltare durabilă.Măsurile au putut fi eliminate din legecu ajutorul miilor de susţinători WWF,care au ales să se implice personal înrezolvarea problemei, în urma uneicampanii derulate de organizaţie în

perioada 2012-2013. Propunereainiţială a fost respinsă definitiv șielaborarea noului Cod Silvic a generat oserie de discuţii și consultări publice,menite să găsească o soluţie acceptatăde toţi factorii interesaţi. În urmaacestor consultări publice, propunerilesusţinute de WWF-România au fostincluse în proiectul de modificare aCodului Silvic începând cu anul 2013 șise regăsesc în forma înaintată Comisieide agricultură, silvicultură, industriealimentară și servicii specifice dincadrul Camerei Deputaţilor. Legea nu afost votată încă în Parlament.

Potrivit WWF, principala problemă însilvicultură este subfinanţarea, la toatenivelurile. De aceea, organizaţiapropune crearea cadrului legal prin carebeneficiarii direcţi ai serviciilor demediu oferite de pădure sunt obligaţi să

contribuie prin plăţi compensatorii lasusţinerea măsurilor restrictive, pe careacum le suportă proprietarii de păduri.Cu alte cuvinte, așa cum în industrieexistă principiul conform căruiapoluatorul plătește, în cazul pădurilor,cei care beneficiază de păduri și valorileoferite de pădure (hoteluri și pensiunimontane, operatori demicrohidrocentrale, orice actoreconomic care obţine profit de pe urmapădurii) trebuie să contribuie lapăstrarea ei.

Pentru sustenabilitatea pădurilor și aeconomiei este nevoie de o prelucraresuperioară a lemnului la nivel local șitrebuie să depășim stadiul în carevindem bușteni și cherestea și să trecemla produse cu valoare superioară, caregenerează venituri suplimentare pentrusectorul forestier și locuri de muncăpentru comunităţile locale, considerăreprezentanţii WWF.

Pe de altă parte, WWF-România susţineconservarea biodiversităţii princonservarea peisajului forestier, ahabitatelor marginale sau gestionarealemnului mort. Lemnul mort este foarteimportant pentru biodiversitatea dinpădure, pentru că oferă hrană șiadăpost pentru numeroase specii deanimale și plante, iar pentru uneledintre acestea existenţa lemnului mortîn pădure este esenţială. Dacă în vechiulcod silvic lemnul mort era o posibilăsursă de infecţie pentru păduri șitrebuia obligatoriu să fie scos dinpădure, noul cod recunoaște valoareaacestuia pentru biodiversitate și pentrupădure.

De asemenea, organizaţia susţineînfiinţarea Catalogului Naţional alPădurilor Virgine și Cvasivirgine,instrument care contribuie la protecţiaefectivă, imediată, a acestor tipuri depăduri. Acesta va fi lansat în 2015, spunreprezentanţii WWF. În urmaCampaniei „Salvaţi pădurile virgine”,s-a reușit crearea legislaţiei cadru

WWF-România luptă pentru conservareași administrarea pădurilor

pentru protecţia acestor păduri. CodulSilvic este ultimul pas sprerecunoașterea și ocrotirea acestorhabitate. Odată înfiinţat acest catalog,orice pădure virgină care corespundecriteriilor definite de autorităţi și WWFva fi introdusă în catalog și va devenipădure strict protejată prin lege.

În decembrie 2011, Ministerul Mediuluişi Pădurilor şi WWF-România ausemnat un protocol privind colaborareaîn vederea identificării, cartării şiprotecţiei pădurilor virgine dinRomânia, aşa cum sunt ele definite decomun acord. Prin semnarea acestuia,pădurile virgine au primit statutul depăduri protejate, fiind excluse prin legede la orice fel de exploatare.

Criteriile de identificare a pădurilorvirgine au fost stabilite în cadrul unuigrup de lucru extins, care cuprindereprezentanţi ai autorităţilor, aisocietăţii civile și ai proprietarilor depăduri. Procesul de identificare șicartare se desfășoară continuu, din anul2012, iar WWF a publicat rezultateledisponibile până acum, pentru judeţeleanalizate.

Din punctul de vedere al finanţării, în2014 s-au făcut pași importanţi pentrususţinerea sectorului forestier dinfonduri europene: în urma eforturilordepuse de WWF-România, SOR(Societatea Ornitologică Română),proprietarii de pădure și Departamentulpentru Ape, Păduri și Piscicultură, înPNDR 2014-2020 au fost introduse

măsuri de silvomediu – plăţicompensatorii pentru măsurile deconservare a valorilor de biodiversitate(de exemplu: asigurarea unor zone deliniște pentru animalele sălbatice).

De asemenea, noul Cod Silvic prevede,pentru prima oară în România, „plăţilecompensatorii pentru servicii demediu”, oferite de pădure. Deasemenea, sunt avute în vedere plăţistimulative pentru proprietarii privaţide pădure, pentru a se proteja valorilede biodiversitate.

O problemă importantă este cea aîmpăduririlor. Codul Silvic își asumă capână în 2030, prin Programul naţionalde împădurire, să fie împădurite unmilion de hectare de terenuri cu altădestinaţie decât cea silvică (pășuni,fâneţe, terenuri degradate etc.). Din1990 până astăzi s-au împădurit înRomânia aproximativ 40.000 dehectare de terenuri degradate.Obstacolele de atunci sunt valabile șiacum: costuri foarte mari (împădurireaunui singur hectar de pădure poatecosta chiar 6.000 de euro) șidisponibilitatea proprietarilor de a cedaterenurile pentru împădurire(transformarea terenurilor agricole înpăduri). Pentru ca România să poatăîmpăduri 1 milion de hectare până înanul 2030, e nevoie de aproximativ 6miliarde de euro și de terenuri.

Noul Cod Silvic specifică faptul căproprietarii care au sub 10 ha de pădurepot exploata 3 metri cubi pe an la hectar

fără amenajament silvic, doar dacă aucontract de pază pe 10 ani și doar dacăstarea pădurii permite acest lucru.Codul prevede asocierea proprietarilorcu suprafeţe mai mici de 100 ha, incluseîn unităţi de producţie/protecţieconstituite pe teritoriul aceleiaşicomune, respectiv al aceluiaşi oraş, șiîntocmirea de amenajamente silvice.

Zilele acestea, WWF derulează ocampanie publică prin care promoveazăRadarul pădurilor, un mecanismeficient de combatere a tăierilor ilegale,introdus în luna octombrie prin HG470/2014. WWF a contribuit laelaborarea acestei hotărâri și apromovat constant mecanismul, atât înrândul publicului, cât și pe teren, cătrefactorii interesaţi.

În viitorul apropiat, în baza unuiprotocol de colaborare întreDepartamentul pentru Ape, Păduri șiPiscicultură și WWF-România se vordezvolta:

• un ghid de bune practici, care va oferirecomandări operatorilor pentruimplementarea adecvată a acestuisistem de prevenţie. Ghidul va sprijinicapacitatea operatorilor naţionali și vaasigura condiţii uniforme de punere înaplicare, tocmai pentru o implementareeficientă a dispoziţiilor regulamentului.Acesta va fi publicat până la sfârșitulanului.• harta zonelor de risc – va prezentazonele din România expuse unui riscridicat de apariţie a tăierilor ilegale.


1918

Plantaţia de Paulownia se bucură înaceste vremuri de un interes în continuăcreștere, nu doar în alte părţi ale lumii,ci și în România.

Mediatizat ca „inteligent” sau„miraculos” (datorită capacităţii saleuluitoare de autoprotecţie), Paulowniaeste copacul cu cea mai rapidă creșteredin lume, este ornamental, poatesusţine o afacere pentru piaţa decherestea și poate acoperi semnificativnevoia de lemn, de biomasă. Poate fivalorificat în producţia de iahturi,avioane ușoare, instrumente muzicale șimobilă scumpă. Poate compensadefrișările uriașe din ultimele decenii.Este extrem de eficient în sechestrareacarbonului și în combaterea încălziriiglobale.

În Romania, subiectul este în zona unordezbateri, nu rareori polemice. Deșiexistă multă informaţie generală șiștiinţifică, este greu să tragem concluziicu privire la domeniul pragmatic aloportunităţilor, al riscurilor șibeneficiilor înfiinţării unor astfel deplantaţii. Am considerat util să văaducem opinii avizate atât din zona

cercetării, cât și din cea a practicienilordin România.

Cu ajutorul domnului MihaiGeoroceanu, Business DevelopmentManager la Paulownia Development, văputem prezenta o experienţă de succescare ne dă o imagine asupraproblemelor, soluţiilor și potenţialuluidomeniului.

„Sunt binecunoscute caracteristicilebenefice ale Paulowniei, impactulpozitiv pe care acești arbori îl auasupra mediului înconjurător. Pelângă rolul lor de stabilizare aterenurilor , rădăcina pivotând până la10-12 metri adâncime, au o capacitatedeosebită de absorbţie a dioxidului decarbon,” a afirmat domnul Georoceanu.„În ultimele decenii au avut loccercetări de laborator cu scopul de amodifica genetic seminţele dePaulownia, astfel încât să își păstrezeși ritmul de creștere, și calităţile, încondiţiile iernilor geroase și ale verilorsecetoase, cu temperaturi tot mairidicate, cum sunt cele întâlnite în ţaranoastră. Am auzit întâmplător despreacest arbore în urmă cu 4-5 ani, era

momentul în care chinezii au reușit sămodifice genetic una dintre cele 17specii de bază, Paulownia tomentosa,în direcţia creșterii toleranţei sale lafrig, la temperaturi foarte joase. Primaplantaţie am început-o din resurseproprii; în urma unor studii de piaţăaprofundate, am considerat că estemai eficient să importăm fiecare butașpe care îl plantăm, decât să încercămsă înmulţim pe plan local o plantămodificată genetic.

Succesul înregistrat de mariiproducători de răsaduri și exportatoride cherestea de Paulownia la nivelmondial se datorează perpetuăriispeciei cu păstrarea și transmitereatuturor proprietăţilor. Orice încercarede înmulţire fără experienţa,cunoștinţele, tehnica și logisticanecesare va avea ca rezultat obţinereaunor puieţi identici ca aspect, în primafază. Aceștia, chiar dacă vorsupravieţui nopţilor geroase în primaiarnă, cu timpul, efectele negative nuvor întârzia să apară. Acum plantaţiaeste în al treilea an de dezvoltare,arborii se prezintă conformașteptărilor, cu un diametru al

Plantaţiile de Paulownia: „arborele inteligent”,între teorie și practică

trunchiului de 10 până la 15 cm și cu oînălţime de peste 5-6 metri.

În 2014 am reușit să atingem unuldintre obiective: înfiinţareaplantaţiilor de Paulownia mai mari deun hectar în peste 10 judeţe ale ţării(Timiș, Constanţa, Galaţi, Teleorman,Călărași, Sălaj, Cluj, Satu Mare, Sibiu,Suceava, Bihor). În 2015 ne propunemsă fim prezenţi în aproape toate zoneledin România care permit plantarea șisă finalizăm cea mai mare plantaţie dePaulownia din România: 100 dehectare. Lucrările premergătoare auînceput deja de un an, în nord-estuljudeţului Timiș.Parteneriatul pe care îl dezvoltăm nupresupune doar vânzarea de puieţi,aceasta este o activitate secundară.Pentru a obţine rezultatele scontate șipentru a exploata materialul lemnosdupă cinci ani de la plantare, trebuie săasigurăm un start ideal fiecărui arborede Paulownia. Dăm o foarte mareimportanţă acestui aspect, este șimotivul pentru care nu oferim garanţiedecât puieţilor plantaţi de societateanoastră. Pregătirea terenului, trasareaplanului de plantare, execuţia gropiloradânci, eliminarea concurenţei laalimentare prin aplicarea unuimaterial geotextil în jurul fiecărui puietsunt unii dintre factorii importanţipentru dezvoltarea în cele mai bunecondiţii a arborilor de Paulownia.În ceea ce privește susţinerea finanţăriiprin bani europeni, este un subiect aflatîntr-un permanent „stand-by”. Noiîncurajăm accesarea acestor fonduri,însă normele de reglementare au fostamânate din nou, le așteptăm încă dinseptembrie 2014.Cu toate acestea, avem informaţii căAPIA va reglementa separat arboriienergetici și va subvenţionasubstanţial atât plantaţiile dePaulownia, cât și plantaţiile de salcieenergetică și de iarba elefantului.”

Cercetarea în sprijinul fermierilor

Doamna Valentina Isac, doctor în

agronomie, protecţia plantelor șivirusologie, cercetător la Institutul deCercetare – Dezvoltare pentruPomicultură – Mărăcineni, ne oferăinformaţii valoroase legate derezultatele cercetării românești.

„Preocupările privind înmulţireaspeciei Paulownia tomentosa auînceput în anii 1998-1999 în cadrulunei teme de cercetare privindstabilirea şi perfecţionareabiotehnologiilor de înmulţire «in vitro»a unor soiuri pomicole şi dendrologice,în vederea obţinerii de plante cu înaltăvaloare biologică. Activitatea decercetare a început cu speciaPaulownia tomentosa având în vederecalităţile decorative speciale ale acesteispecii.

Studiile au permis stabilirea uneibiotehnologii de micropropagare careoferă informaţii privind condiţiile decultură in vitro şi performanţele specieila acest tip de înmulţire. La specia P.tomentosa a fost obţinut un randamentde 46% creştere şi regenerare, o rată demultiplicare de 8,6 – 12microlăstari/explant, 85% plantuleînrădăcinate (calitatea înrădăcinăriieste bună, la un număr mediu de 3,7rădăcini/lăstari lungimea acestora afost de 2,5 cm) şi un randament bun laaclimatizare.

Recent au fost reluate preocupările înacest domeniu pentru a studiacomportamentul speciei Paulowniaelongata Cotevisa 2, creată specialpentru clima din Europa în

laboratoare din Spania. Paulowniaelongata se adaptează condiţiilorclimatice din ţara noastră şi are si alteavantaje: arbore ornamental, melifer,stabilizează solul, absoarbe cantităţimari de bioxid de carbon etc. Și aceastăspecie a avut un comportament bun lacondiţiile de înmulţire in vitro oferitede tehnologia aplicată în laboratoarelede culturi in vitro de la ICDP PiteştiMărăcineni. Rata de multiplicare estebună și permite obţinerea unui numărmare de plante într-un timp scurt.Plantele se pot livra la ghiveci.”

Iniţiative de finanţare bancară

Domnul Andrei Apetrei, din judeţulDâmboviţa, care are o plantaţie dePaulownia de 21 ha, din care 3 km deperdea forestieră, așteaptă de câţiva anisă găsească o linie de finanţare a unorasemenea plantaţii prin fondurinerambursabile. Un model alternativeste creditarea exploataţiei dePaulownia cu o altă cultură deintercalare, cum ar fi iarba energetică,în baza unui protocol de finanţare cu obancă comercială românească, oiniţiativă menită să ajute fermieriiromâni. „Cheltuielile financiaregenerate de creditare vor fi acoperitedin exploatarea culturii de intercalare.Acest concept va fi utilizat pentruexploataţiile înfiinţate în primăvaraanului 2015 și elimină efortul financiarpe care îl generează înfiinţareaexploataţiilor de Paulownia”, a afirmatAndrei Apetrei.

Mai multe informaţii:


2120

Un strop de istorie

Descoperirile arheologice atestăfaptul că vechii daci aveau caactivitate preponderentă creștereaanimalelor, în special a vitelor și aporcilor. Vitele reprezentau o resursăimportantă pentru produsele lactate,iar porcii reprezentau principala sursăde carne.

Sub stăpânirea romanilor, dacii auînvăţat să acorde cultivăriipământului o mai mare atenţie,creșterea animalelor căzând pe loculal doilea. Ierarhia activităţilor s-apăstrat în această formulă până înzilele noastre.

Evoluţia raselor de porci de-alungul timpului

Porcul european domestic primitivpurta denumirea de „Sus scrofaferus”; sute de ani la rând, dacii șiapoi romanii au crescut rase de speciiprimitive, derivate din cea originară.Cea mai veche rasă românească esteStocli, cu două varietăţi: porcul demunte și porcul băltăreţ.

În secolul al XIX-lea, la Arad, a apărutrasa Mangaliţa, prin încrucișareaporcului Sumadia cu mistreţul.Ulterior, accidental, în urmaîncrucișării dintre rasa Mangaliţa șirasa Berk (Anglia), la finalul secolului

al XIX-lea a rezultat rasa Bazna, înTransilvania. Într-o sută de ani, adevenit rasa specifică ardelenilor.

O altă rasă românească, întâlnită însădoar în Depresiunea Haţeg, oreprezintă rasa Negru de Strei,formată la finalul secolului al XIX-lea,prin încrucișarea raselor Mangaliţa șiStocli.

Până în anii 1970, rasele Bazna șiMangaliţa se numărau printre celemai populare în România, însă pefondul necesităţii creșteriiproductivităţii la export, regimulcomunist a început să importe raseceva mai comerciale, cu mai multăcarne și mai puţină grăsime. Au fostaduse în România rase din SUA șiCanada, care ajungeau mai repede lamaturitate. Până în 1989, raseleromânești, Bazna și Mangaliţa,ajunseseră pe cale de dispariţie.Dintr-o cifră de circa 11 milioane de

Istoria creșterii porcilor în România

porci, numai 200 de exemplare maireprezentau rasele românești; dupăRevoluţie, România s-a văzut nevoităsă importe rasa Mangaliţa dinUngaria. În prezent, rasele pureromânești, Mangaliţa și Bazna, audevenit vedete pe plan extern.

Creșterea suinelor la momentulactual

Creșterea suinelor continuă să ocupelocul al doilea printre ramurilezootehniei românești. Jumătate dinconsumul de carne al ţării esteasigurat prin creșterea porcinelor. Separe că, din punct de vedere alconsumului alimentar, româniicontinuă să prefere carnea de porccelei de pasăre sau de vită.

În România, principalele rase de porcise împart, conform originii, în raselocale, apărute pe teritoriul românesc,și rase importate, în special începânddin 1970. Dintre rasele românești,cele mai importante sunt Bazna,Mangaliţa, Stocli, Albul de Banat șiAlbul de Rusetu. Cât privește raseleimportate, este vorba de Marele Alb,Duroc și Landrace, rase foartepopulare în gospodăriile românilor.Conform datelor furnizate deInstitutul Naţional de Statistică, înluna mai a anului 2014, Româniadispunea de 4.518.966 de capete deporci, cu o ușoară scădere faţă de anulprecedent.

În perioada anilor 2003 - 2011,România nu a avut dreptul să exportecarne de porc în Uniunea Europeană,din cauză că animalele erau vaccinatecontra pestei porcine clasice. La

aceasta s-a adăugat și izbucnirea unuifocar de pestă porcină la o fermă dinTimiș, ceea ce a provocat mari pagubecrescătorilor români, obligaţi lasacrificarea a circa 50.000 deanimale, în anul 2007. În paralel, ţaranoastră a importat cantităţi mari decarne de porc din Uniunea Europeanăși continuă să o facă. Pe acest fond,crescătorii autohtoni se simt tot maiameninţaţi. Ei nu pot face concurenţăpreţurilor foarte mici la care se vindeși astăzi carnea importată și riscă săintre în faliment.

Situaţia creată le dă însă posibilitateade a se salva prin reîntoarcerea laorigini. Este vorba de creșterea celordouă rase, Mangaliţa și Bazna, extremde apreciate peste hotare și solicitatela preţuri avantajoase pentruproducători. Rasa Mangaliţa mai estecunoscută și sub numele de „porculsomon”, datorită cărnii cu un nivel decolesterol foarte mic. Reprezintămateria primă ideală pentru o serie demezeluri fine, cel mai cunoscut fiindsalamul de Sibiu. De asemenea,carnea de porc de Mangaliţa esterecomandată persoanelor cu afecţiunicardiovasculare.

În special în Transilvania, aceastărasă pare să renască. Tot mai multegospodării private au început săcrească porci de Mangaliţa. S-aînfiinţat și Asociaţia Crescătorilor dePorci Mangaliţa, care promoveazăaceastă rasă. Câteva lanţuri derestaurante din Capitală, dar șihipermarketuri și magazine dinmarile orașe ale ţării, au încheiatcontracte cu crescătorii de porciMangaliţa, pentru produse

tradiţionale. Deocamdată nu se puneproblema exporturilor, ci doar aconsumului naţional. PorculMangaliţa este considerat „porc delux”, în ceea privește preţul, dar esteîntâmpinat cu încredere deconsumatorul român. În Maramureș,Covasna și Sibiu, rasa Mangaliţa estetot mai des întâlnită în gospodăriileproducătorilor mici și mijlocii. LaTurda, în cadrul Staţiunii de CercetăriAgricole se depun eforturi pentrupăstrarea rasei Mangaliţa în starepură.

Porcul de Bazna face și el pașiimportanţi spre revitalizare. Este orasă care a făcut senzaţie cu circa unsecol și jumătate în urmă, atât prinprisma aspectului său deosebit(culoare neagră cu brâu alb), cât și aușurinţei cu care este crescut. Porculde Bazna este foarte ușor adaptabilcondiţiilor climaterice din România,rezistând atât la temperaturi foartescăzute, cât și foarte ridicate.Reprezintă o rasă precoce, foarterezistentă și lipsită de pretenţii în ceeace privește hrana și îngrijirea.

În ultimii ani, porcul de Bazna adevenit foarte popular la stâneleciobanilor, care au ales să creascăaceastă rasă de porci alături de capreși oi. În zona Blajului, fermierii s-auconcentrat și ei pe creșterea acesteirase. Porcul de Bazna se adapteazăperfect atât la stână, pe crestelemunţilor, cât și în coteţ, îngospodăriile oamenilor. Fascinanteste că poate fi lăsat să pască singuriarba, fiind capabil să recunoascădrumul spre casă pe o rază de unkilometru.

Creșterea porcilor pe teritoriul României reprezintă o tradiţiemilenară. Porcul a fost domesticit odată cu câinele, cu circa9.000 de ani în urmă, și își păstrează și astăzi rolul major îngospodăriile rurale.


2322

Sânicoară – Moșul cel bun

Începutul lunii decembrie stă subsemnul a doi sfinţi-moşi: MoşAndrei/Sf. Andrei şi Moş Nicolae/Sf.Nicolae. Chiar dacă primul dintreaceștia este sărbătorit pe 30noiembrie, numele ultimei luni aanului, Andrea, Indrea sau Undrea îipăstrează amintirea, mărindu-iprestigiul. Se povestește că MoșNicolae ţine paza Soarelui pe cer, sănu fugă mâhnit din cauza răutăţilorpe care le vede în fiecare zi. Tot eladuce ninsoarea, când își scuturăbarba lungă și albă peste lume. Dacăse întâmplă să treacă luna fără săningă şi rămâne pământul negru, sezice că a întinerit Moş Nicolae.Ţăranii îi spun Sânicoară și îl văd cape un sfânt bătrân, ca şi anul care seapropie de sfârşit. Legenda spune căa fost podar, că a oprit potopul pevremea lui Noe, de aceea e consideratcălăuză și protector al oamenilor. Estecel care ajută fetele sărace, copiii,orfanii, văduvele, corăbierii, soldaţii,este generos și bun, aducător debogăţie şi noroc.

Colindatul în ceată bărbătească– datină de două ori mai vechedecât creștinismul

Anul trecut pe vremea aceasta,Colindatul în Ceată Bărbătească dinRomânia și Moldova a fost inclus peLista Patrimoniului MondialUNESCO, devenind astfel patrimoniual umanităţii. Ceea ce ar fi trebuit săfie o adevărată sărbătoare naţională aînsemnat doar o notă de presă. Însatele din Ţara Făgărașului, Ţara deSus a Moldovei, Ţara Loviștei, încătunele din Apuseni și din Bucovina,de Moș Nicolae se adună Ceata deFeciori. Adevărată înfrăţire ce punestăpânire pe sat până la Bobotează,Ceata se organizează după reguliriguros stabilite: se alege mai întâigazda, apoi conducătorul cetei(vătaful mare) şi ajutoarele acestuia,vătaful mic, crâşmarul şi colcerul. Întoată această perioadă, Ceata devinecea mai importantă autoritate din

comunitatea ţărănească. Unele cetesunt însoţite de turcă, altele de steag,uneori vătaful poartă o bâtă, semnarhaic al iniţierii feciorilor în vechime.Doba, nelipsită atât din arsenalulcolindătorilor cât și din recuzita zeilorrăzboiului, însoţește ceata și o apărăde duhurile rele dezlănţuite de haosulprovocat de agonia şi moartea ZeuluiAn.

Ignatul – sacrificiu ceremonialînchinat Soarelui

Chiar dacă dimensiunea ceremonialăa fost înlocuită cu cea gastronomică,ziua de 20 decembrie rămâne unreper al Calendarului Popular. Astăziîi spunem simplu: Ziua de Ignat sauIgnatul Porcilor. Numele sărbătoriivine din latinescul „ignis” (foc) iar învechime marca una dintre cele maiimportante sărbători solare din an. Înaproape toate mitologiile, foculreprezintă proiecţia Soarelui pepământ, iar animalele sacrificateritual în timpul sărbătorilor solaresunt întruchipările zoomorfe ale lui.Slăbit de efortul depus peste an,Soarele avea nevoie de viaţă, de sânge,iar momentul în care omul arhaic s-agândit să intervină pentru a-l salva afost în preajma solstiţiului de iarnă,atunci când astrul lumina cel maipuţin. Femeile erau cele care aveaugrijă ca sacrificiul să se desfășoare înanumite condiţii de spaţiu și timp:purificau locul prin tămâiere saustropire cu apă neîncepută și alegeaumomentul cel mai bun din zi,obligatoriu după răsărit și înainte deapus, atunci când soarele străluceștepe cer. Există ipoteza că în vechimeritualul ar fi cerut jertfă umană, iarconfirmarea poate fi credinţapopulară potrivit căreia „Ignatul arerânduit să moară negreşit un om înziua sa”. Se spune că la tăiereaporcului nu trebuie să asiste niciunom căruia să-i fie milă de animal,pentru că atunci ritualul își pierdeeficienţa, iar carnea nu mai e bună. Pede altă parte, se crede că de Ignat toţioamenii trebuie să vadă sânge, numaiașa vor fi feriţi de boli în noul an. La

rândul lor, copiii sunt puși călare peporc și li se face semnul crucii pefrunte cu sângele animaluluisacrificat, ca să fie rumeni în obraji șiferiţi de deochi tot anul. În această zi,demonismul ritual atinge cotemaxime, iar sacrificiul cu finalitatemagică, aducător de sănătate șibelșug, devine obligatoriu. „Altu’ nulucrăm…nemica decât la tăierea deIgnat a porcului, că-i obiceiu’ dinstrăbuni și-i păcat să nu-l tăiem… așecă nu-i bai de-i negru ori alb… porcu’să fie gras șî fain, să ne ajungă latăţi.” (…) „Doamne, Dumnezăule, dela mine pomană, de la tine mană.”(Marcel Lapteș – „Timpul șisărbătorile ţăranului român”)

Crăciunul, Natalis Solis Invincit,Saturnaliile romane, nașterealui Mithra, NaştereaMântuitorului

Se apropie Crăciunul și e important săștim ce e cu el, de unde vine și de cândse prăznuiește. Să aflăm de ce, dincolode cântecele de stea ce vestescNașterea Mântuitorului, prin satelenoastre se aud colinde cu texte straniidespre leu, despre dulf, despre cerb,cântate războinic de bărbaţi grupaţi încete, unii cu chipul acoperit de măști,alţii purtând o recuzită de obiectesimbolice, ale căror semnificaţii s-aupierdut odată cu trecerea prin vremi.

În primele lui secole, creștinismul nua celebrat Crăciunul drept dată aNașterii lui Iisus Hristos, aceastanefiind precizată în textele cărţilorsfinte. Totuși, străbunii noștri sepregăteau în această perioadă aanului pentru cea mai importantăsărbătoare a lor. Aceasta avea loc pe25 decembrie și era cunoscută subnumele de Naşterea SoareluiNebiruit. După vechiul calendar,aceasta era data solstiţiului de iarnă,moment din care ziua începea săcrească, iar soarele să renască.Totdată, ziua de 25 decembrie se situaundeva la mijlocul Saturnaliilorromane, sărbătoare ce îl venera pezeul Saturn, străveche divinitate ce

Calendarul satelor noastreIulia Gorneanu

patrona muncile agricole și roadelepământului. În perioada antichităţii,cultul zeului persan al luminii,Mithra, a pătruns și s-a răspândit curepeziciune pe întreg teritoriulImperiului Roman. La fel și în Dacia.Nașterea lui Mithra era celebrată totla 25 decembrie, când lumea ceaveche cinstea Naşterea SoareluiNebiruit, cele două sărbătoricontopindu-se ulterior. Ulterior,fundamentele mithraismului fiind înbună măsură apropiate de cele alecreștinismului, populaţia nu a opusrezistenţă atunci când biserica ahotărât, în secolul al IV-lea, săinstituie sărbătoarea Nașterii lui IisusHristos în aceeași zi, de 25 decembrie.

Așadar, până în anul 354, cândcreștinii au consfinţit la Romasărbătorirea Nașterii Mântuitoruluipentru a contracara serbările păgâneprilejuite de renaşterea zeilor solari,au existat cel puţin trei divinităţivenerate în această zi. În toatecazurile este vorba de zeităţi care morși învie prin regenerare, iar frânturidin serbările și ceremoniile închinatelor sunt încă vii în hotarul satuluiromânesc.

De la Colinde la Cântecele deStea

Colinda este o urare cântată vocal, cucaracter festiv, augural, de prevederea viitorului şi asigurare a norocului,de comunicare şi împăcare cusufletele morţilor, de invocare anașterii luminii iar, odată cu venireacreștinismului, a NașteriiMântuitorului. Se leagă de latinescul„calendae”, care în contact cu slava(„koleda”), a generat formaromâneasca – colinda. Uniicercetători derivă termenul dingrecescul „corus”, care înseamnărotire, horă, precum colindatulînseamnă a umbla dintr-un loc înaltul, parcurgând un drum ancestralcircular. Se colindă noaptea, timpconsiderat magic, iar locurileconsacrate sunt îndeosebi cele detrecere: pragul casei, fereastra,

poarta. În desfăşurarea acestui obiceistrăvechi se întâlnesc încă practicicare ne amintesc de funcţia de iniţierea cetelor din vechime, rituri agrare,forme de incantaţie, de provocare aprimăverii, de invocare a zorilor, avictoriei luminii solare asupraîntunericului. Adevărată procesiune asatului românesc, colindatulînseamnă a umbla din casă în casăîntr-o rotire ceremonială ce cuprindeîntreaga comunitate. În timp cecântecele de stea au teme religioase,laitmotivul fiind naștereaMântuitorului, colindele vorbescdespre facerea lumii și vânătorialegorice, despre fete de crai și boierimari, despre disputa dintre vin, grâuși mir, dintre tei și brad, despredragoste și moarte, despre sfârșitullumii. Creştinarea produsă de-alungul secolelor a influenţat atâtobiceiurile dintre ani, cât şi textelecolindelor, ducând la confuziaacestora cu cântecele de stea. Fiindintroduse de dascăli şi preoţi,cântecele de stea au un caractersmerit, religios, origine semicultă,sunt inspirate din psalmi, coraleprotestante şi fragmente de marepopularitate din muzica clasică. Elevorbesc îndeosebi despre miracolulNaşterii Mântuitorului, având otematică exclusiv biblică.

Descolindatul – blestemulcolindătorilor

Anul se apropie de sfârșit, vine ziua încare se deschid ușile colindătorilor șitrebuie să aflăm ce se poate întâmplaîn cazul în care nu îi primim. În lumeasatului tradiţional acest lucru estesancţionat printr-un gest ritualiccontrar colindatului, numit„descolindat”. Descolindatul implicăgesturi ritualice violente precumsmulsul porţii, mânjitul ușilor cupăcură, stricatul acoperişului,alungarea vitelor și păsărilor din curteși este însoţit de formule incantatoriiaducătoare de rele, un contra-ritualpăgubos, revers malefic alcolindatului. Uneori versurile suntcomice: „Câte cuie sunt pe casă /

Atâţia păduchi în casă / Și-atâţiașoareci pe masă!”, alteori chiarlicenţioase: „Colindă, colindă / Bagăiapa-n tindă / O leagă de grindă / Îidă fân să roadă / Și-o pupă subcoadă!”. De multe ori descolindatul setransformă în adevărate blestemeversificate, care mai de care maiînspăimântătoare: „Dare-ar brânca-nporci/ Și holera-n găini/ Dare-arciuma-n boi/ Și gălbeaza-n oi/ Dare-ar turba-n câni/ Lovi-i-ar inima pestapâni!”. O altă formă de descolindatpoate fi considerată și restituireadarurilor gazdei zgârcite, situaţieextrem de rușinoasă în carecolindătorii nemulţumiţi aruncădarurile spunând: „Să vă fie pomanadracului!”, apoi întăresc greutateacelor zise cu un „Amin!” rostit tot încor.

Anul Nou - renașterea Zeul An

Până în secolul al XVI-lea, cumpănadintre ani a reprezentat-o Crăciunul.Atunci se celebra Anul Nou. Timpulcalendaristic îmbătrânit trebuia sămoară spre a renaște. Fiind de datărecentă în raport cu vechimeaCalendarului Popular, sărbătorireaAnului Nou în ultima noapte dindecembrie – prima zi din ianuarie nua prezentat niciodată un interesspecial pentru comunităţile ţărăneștide la noi. Cu atât mai mult cu cât, înŢările Române, Anul Nou s-a celebratpe 25 decembrie, odată cu Crăciunul,până în secolul al XIX-lea. În plus, peteritoriul ţării noastre au mai fostidentificate încă trei începuturi de an:la 1 martie, după calendarul roman, la1 septembrie, după calendarul biblicși, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, înperioada 13 noiembrie-6 decembrie,după calendarul dacic. Mutareasărbătorii Nașterii de la Bobotează laCrăciun, survenită în secolul al IV-lea,precum și mutarea pragului dintre anide la 25 decembrie la 1 ianuarie, aufăcut ca obiceiurile să se amestece.Până când etnologii să le descifrezetaina, să ne bucurăm de ele și săașteptăm cu lumină în suflet NaștereaMântuitorului Iisus Hristos!

IA a inspirat marii pictori și designeri ailumii: Henri Matisse, Yves SaintLaurent, Jean-Paul Gaultier, Oscar de laRenta, Tom Ford, Joseph Altuzarra,Nicole Miller; a fost purtată de celebrităţiprecum Sophia Loren, Brigitte Bardot,Dalida, Virna Lisi, Ali McGraw, RaquelWelch, Jennifer Garner, Kate Moss,Kourtney Kardashian, Halle Berry, Alexa

Chung, Katie Holmes, Anne Hathaway,Liv Tyler, Rita Wilson, Adele; a devenitveșmânt regal graţie reginelor României.

Exemplu de design colectiv de mareexcepţie și rafinament, „pattern-ul” IEIvine din vremuri de demult, fiind de faptun pre-alfabet. Expunerea ţesografică aunor semne-simbol a căror grafie se

întâlnește pe toată planeta ne ajută săreconstituim o gramatică străvechecomună. Astfel, IA – adevărat iconidentitar, arhetip vestimentar al femeiiacestor locuri – înseamnă conectare cutrecutul, cu viitorul și, prin limbajuluniversal al semnelor ei, cu comunităţiletradiţionale ale lumii.

Descoperă IA românească!


2524

În perioada Crăciunului, veselaBucovină răzbate de forfotă și culoriunice în lume. Mai mult ca niciodată,tradiţiile reînvie în toate aspectelevieţii.

Tainele mănăstirilorbucovinene

Mănăstirile Bucovinei dau tonulsmereniei și pocăinţei. Unicitatea lorîn lume se leagă de culoareareprezentativă (albastru de Voroneţ,verde de Arbore, roșu de Humor șigalben de Moldoviţa) și de fresceleinterioare și exterioare ce ilustreazăcu răbdare și migală o serie nesfârșităde predici mântuitoare. Sunt lăcașurifoarte vechi, de circa 500 de ani, șiprin ctitorii lor – Alexandru cel Bun,Ștefan cel Mare, Petru Rareș, fraţiiMovilă – reprezintă o poartă cătreistoria medievală a Moldovei.

Pictura bisericească de la Voroneţ,Suceviţa, Arbore, Humor, Moldoviţa

sub aspectul nuanţelor, dar și alreprezentărilor, se constituie într-ocarte de vizită marcată de enigme.Culorile au rezistat impecabil treceriitimpului și nu pot fi reproduse, înciuda tehnologiilor de azi. Pe lângănisipul de azurit, analizele delaborator au reușit să descifreze unsingur alt ingredient din componenţaculorilor, de altfel inedit – ţuica deprune.

Biserica mănăstirii Arbore deţinefresce exterioare realizate cu omăiestrie tainică: fondul picturii esteverde închis, însă aspectul totalinspiră foarte multă căldură, luminăși seninătate.

Mănăstirea Voroneţ, „Capela Sixtinăa Orientului”, continuă să intrige cutaina culorii sale albastre; s-adescoperit că meșterii lui Ștefan celMare foloseau la obţinerea albastruluide Voroneţ un nisip foarte fin, rezultatprin măcinarea pietrei „azurit”, adusă

din Asia și Africa. Totuși, nuanţa dinfrescele mănăstirii nu poate fi niciastăzi reprodusă.

Mănăstirea Humor este îmbrăcată înstraie rubinii, la interior și exterior,printr-un număr impresionant defresce zugrăvite cu zeci de nuanţe aleculorii roșii.

Frescele mănăstirii Suceviţa ascundtaine de neînţeles: sunt zugrăviţi oserie de reprezentanţi de elită aiGreciei Antice, fără nicio legătură cucreștinismul – Aristotel, Pitagora,Platon și Sofocle – printre sfinţiprecum Sfântul Nicolae sau SfântulGheorghe. Nuanţele de verde alepicturii păstrează și ele un mister denepătruns – nu pot fi reproduse subnicio formă.

Postul Crăciunului

E post aspru la mănăstiri. Monahii seabţin de la bucate și stăruie către

Domnul, cu rugăciuni fierbinţi,spălate în lacrimi. Se mănâncă demaximum două ori pe zi. Troparele serostesc solemn, nu se mai cântă.

În satele bucovinene, postulCrăciunului este ţinut cu sfinţenie.Începând cu 15 noiembrie, casa esteprima care intră într-un ritual alcurăţirii. „Se împodobesc toatecamerele cu busuioc și aghiazmă.Oalele de dulce se dau la o parte, suntînlocuite cu oalele de post, în care nus-au gătit niciodată carne saupreparate cu lactate. Se primeneștecasa, ca să se primenească și sufletul.Se cere mai multă reţinere de lavorbă; apoi, de Sfântul Andrei, setămâiază întreaga gospodărie, casa,curtea, grădina, adăpostulanimalelor. La final, se dă cu usturoila intrare, pe clanţele ușilor, pe toculferestrelor, pentru alungareaspiritelor rele”, dezvăluie meșterulpopular Elena Torac.

Satul bucovinean, tradiţiineștirbite

În special în satele bucovinene demunte, timpul pare că stă în loc.Tradiţia sărbătorilor de iarnă sepăstrează neștirbită.

Satele Ciocănești și Botoș sunt uniceîn lume. Aparţin comunei Ciocănești,declarată oficial comună - muzeu înRomânia. Absolut toate sunt caseîncondeiate, cu faţadele exterioarebrodate cu motive tradiţionale,inspirate de costumul popular.Modelele au fost influenţate demăiestria fiecăruia dintre proprietariicaselor. Unii și-au încondeiat șigardurile. Moda a pornit în anii 1950,când o gospodină pe nume LeontinaŢăran a decis să practice meșteșugulîncondeierii ouălelor la o scară cevamai mare – pe pereţi.

În comuna Breaza există un satdenumit chiar așa: „SatulBucovinean”. Este un tărâm alîntoarcerii în timp, cu vreo 200 de aniîn urmă. Circa șapte case tradiţionale,datând din secolul al XIX-lea, au fosttransportate din mai multe colţuri aleBucovinei și aranjate unele lângă

Crăciun încondeiat în Bucovina


2726

altele, sub forma unei vechi așezărirurale. Absolut toate materialele deconstrucţie sunt cele originale, iar lainterior se găsesc numai obiecte de uzcasnic foarte vechi, din aceeașiperioadă cu locuinţele. Casele SatuluiBucovinean sunt muzeu, dar șipensiuni. Sunt deschise turismului,oferind clienţilor șansa de a petreceun sejur în cel mai tradiţional mod cuputinţă.

Comuna Marginea este renumită întoată Bucovina datorită ceramiciinegre. Nu există gospodărie fără vasenegre. Ceramica neagră este unmeșteșug care datează de cel puţin400 de ani. Arta olăritului în acestspaţiu este încă și mai veche de atât,reprezentând o moștenire dacică.

Poveste de Crăciun bucovinean

Pensiunea Casa Poveste se află pevalea ce duce spre Slătioara și,conform numelui său, spune opoveste de Crăciun pur bucovineană.„Timp de 30 de ani, soţia mea aadunat obiecte vechi, tradiţionale deprin satele Bucovinei; tot ce oameniise pregăteau să arunce la râpă(groapa de gunoi), soţia mea salva șiaducea acasă, din pasiune pentruarta bucovineană. Cu cinci ani înurmă, am decis să colecţionăm șicase, nu doar obiecte. Am cumpăratpatru case vechi, de acum 110-150 deani; le-am dezmembrat, le-am mutatîn localitatea noastră și apoi le-amreasamblat exact cum au fost iniţialconstruite”, povestește domnulCiprian Savin, proprietarul pensiunii.

Trei case sunt date în folosinţă, iar apatra este în construcţie. Interioarelese pot constitui în expoziţii muzeale,însă decorurile sunt adaptatecondiţiilor hoteliere. „Ca mărime acamerelor și dotări, suntemacreditaţi la 4 stele. Închipuiţi-vă căturiștii se culcă în paturi vechi decirca 150 de ani! Noi nu am revopsitmobila, noi doar am curăţat-o.Motivele florale sunt celetradiţionale, ale zonei, iar contrastulde alb și negru e reprezentativ pentruBucovina: albul vine de la varul cucare se vopseau casele și culoareaneagră vine de la păcură".

Din punct de vedere gastronomic,Casa Poveste crede într-un principiurămas de la habsburgi: „Aici găteșteproprietarul”, asta însemnând că șifamilia proprietarului mănâncăaceleași preparate ca și turiștii. ÎnBucovina, nu se gătește cu E-uri.Totul este natural, de la carne până lalactate. „Se respectă postul custricteţe, mai ales că avem reţete dinstrămoși, foarte gustoase; ciorba desfeclă și mâncarea de fasole sunt celemai populare. În restul anului, semănâncă balmoș cu lapte acru șijintiţă de la stână, ciorbe de hribi șide cârnaţi, ciolan de porc cu varză”,explică domnul Savin.

Locuri de vizitat

Chilia lui Daniil Sihastru se află însatul Putna, în apropierea mănăstiriicu același nume, și reprezintă un locde pelerinaj plin de farmec pitoresc.Grota a fost săpată de Daniil Sihastrucu dalta, într-o stâncă de pe valeapârâului Viţău și se compune dintr-unparaclis cu zăbrele metalice pe post deferestre și o chilie mică, în carepustnicul s-a nevoit timp de 20 de ani.Aici l-a primit în mai multe rânduri peȘtefan cel Mare, pe care l-a șiîncurajat să ridice cât mai multebiserici.

Pietrele Doamnei reprezintă un altgen de comoară: sunt formaţiunistâncoase, din calcar, cu o înfăţișarece intrigă. Datorită formei ciudate astâncilor, circulă mai multe legendepe seama lor. Toate au legătură cudoamna Elena, soţia lui Petru Rareș;se spune că, în timpul atacurilorotomane, ea s-ar fi adăpostit într-ogrotă din munţii Rarău, ascunzândacolo și averea familiei. Și-a salvatastfel viaţa, dar comoara a rămasascunsă înăuntru, căci un fulger ar fidespicat stânca muntelui, prăvălind-o peste grotă. Drumul de acces cătrePietrele Doamnei se face dinCâmpulung Moldovenesc.

Drumul Comorilor se adreseazăturiștilor curajoși. A fost dat înfolosinţă în toamna anului 2014 și i semai spune și TransfăgărășanulBucovinei. Denumirea oficială esteTransrarău. Leagă Valea Bistriţei de

Valea Moldovei, printr-o șosea foarteîngustă, șerpuitoare, de-a lungul a 10kilometri, la o altitudine de 1.500metri.

Atmosferă de Crăciun

Perioada sărbătorilor de iarnătransformă Bucovina într-un paradisal culorii și vuietului. Tot omul esteocupat. Cei mai mulţi meșteriîncondeiază ouăle de Crăciun. Deșitradiţia strămoșească face referire laouăle de Paște, faima ouălorîncondeiate i-a determinat pe oamenisă transforme această datină într-oartă pe care o practică de-a lungulîntregului an. Cel mai nou obicei estede a încondeia ouăle de Crăciun cumodele inspirate de peisajul rural deiarnă: căsuţe ţărănești, cete decolindători, icoane creștine, înfăţișăriale lui Moș Crăciun.

„Azi, ouăle încondeiate se golesc deconţinut și se oferă drept cadou, nuse mai sparg la masa de Paști, caînainte. S-au păstrat însă tehnicile șisimbolurile străvechi”, dezvăluiedoamna Elena Torac, meșter popular.„Este vorba de simbolurilebucovinene folosite în cusături, însculptură, pe picturi: calea rătăcită(cel mai vechi simbol bucovinean),Crucea Paștelui, cârligul ciobanului,frunza de trifoi, desagii popii.Culorile sunt naturale, din plante, iartehnicile sunt și ele extrem de vechi.Cea specific bucovineană este tehnicaBatik sau a băilor succesive deculoare; cea cu ceară în relief e foarteapreciată de turiștii străini și maiavem și tehnica ouălor de lemnîmbăiate cu ceară în care suntimpregnate mărgele.” Ouălebucovinene de Crăciun sunt ridicatela rang de artă modernă. Se atârnă înbrad și reflectă secvenţe din viaţarurală, peisaje de sat, copii la săniuș,activităţile ţăranilor sau pe MoșCrăciun.

Doamna Lăcrămioara Mihoreanupictează icoane pe lemn de tei. „Nuam pregătire religioasă, pur șisimplu în urma unei experienţedificile de viaţă mi-am găsit alinareapictând icoane. Deodată, ca dinsenin, am simţit nevoia să pictez

icoane. Le fac pe lemn de tei pentrucă acest lemn se usucă uniform și nuapar denivelări de culoare. Icoanelemele sunt copii ale icoanelorfăcătoare de minuni; fac șireproduceri din iconografiarusească. Trăsăturile sfinţilor trebuiepăstrate, altfel nu se mai poaterecunoaște sfântul. În fiecare zi,petrec cam opt ore cu acestmeșteșug.”

Un alt meșteșug bucovinean specificsărbătorilor de iarnă îl reprezintămăștile. „E foarte veche datina astala noi”, mărturisește meșterulpopular Ana Cazac. În postulCrăciunului, fetele se ocupau cuobiectele artizanale, iar flăcăiiconfecţionau măști cu care să colindeuliţele și casele sătenilor. „Sunt

tradiţionale, la noi, în Bucovina. Sefolosesc în piesele de teatru șispectacolele pentru Crăciun.Reprezintă figuri de moși, babe,ţigănci, cei din alaiul satului. La mineîn familie s-a transmis meșteșugulăsta de prin 1800, dar cred cămăștile de urs sunt chiar mai vechi deatât. Eu le confecţionez din deșeurinaturale, bucăţi de blană, de pânză,boabe de fasole. Le fac din purăplăcere, din dragoste pentru tradiţie.Nu am model, le fac după minteamea, dar trebuie să fie tare expresive.Îmi sunt dragi, atunci când vând omască mă cuprinde jalea.”

În Bucovina, Crăciunul se trăiește lafel cum se trăia cu o sută de ani înurmă. La biserică se merge numai încostum popular. Copiii colindă cu

trăistuţe de lână colorată agăţate peumeri; în ele păstrează până acasăplăcintele, colăceii, fructele și altebunătăţi primite.

Totuși, Malanca este momentul devârf al oricărui Crăciun bucovinean, oformă de teatru popular ce ia diverseînfăţișări în funcţie de zonă. La Putna,la Suceviţa și Arbore, se joacă„Malanca lui Ștefan cel Mare”. Un alaide circa 20 de persoane costumate deepocă străbate uliţele satelor redândcâteva secvenţe din viaţa DomnuluiMoldovei. Malanca cea mai obișnuitărămâne însă cea jucată în curţileoamenilor, plină de ironii. Nu lipsescpersonajele pitorești, costumaţia desărbătoare și accentele satirice.


2928

Culturile de plante tehnice se referă laplante de acelaşi tip, cultivate pe scarălargă din cele mai vechi timpuri, pentrualimente, îmbrăcăminte şi alte utilizăriale omului. Acestea sunt soiurilecultivate pentru a fi recoltate caalimente, furaje animale, combustibil,sau pentru orice alt scop economic, deexemplu, pentru utilizare ca vopsele,medicamente şi cosmetice.Principalele plante din categoriaplantelor tehnice sunt sfecla de zahăr,rapiţa pentru ulei, floarea-soarelui,culturile de in și cânepă pentru fibre,tutunul și hameiul, soia.

Floarea-soarelui – cea maiimportantă sursă de ulei

Floarea-soarelui este o plantă de mareimportanţă economică şi alimentară.Prin conţinutul de substanţe grase alseminţelor (33-56%) şi calitateadeosebită a uleiului rezultat în urmaextracţiei, planta reprezintă una dintreprincipalele surse de grăsimi vegetaleutilizate în alimentaţia omenirii,respectiv cea mai importantă sursă deulei pentru România. Această plantăeste utilizată de peste 5.000 de ani de

americanii nativi care au folositseminţele ca produs alimentar, iarflorile, rădăcinile şi tulpinile în scopuridiverse. Nativii indieni au folositrădăcina plantei pentru a trataînţepăturile veninoase ale şerpilor, iaruleiul de floarea-soarelui a fostîntrebuinţat ca balsam pentru păr.Floarea şi frunzele au fost utilizatepentru tratarea unor boli precumbronşita şi reumatismul. Aztecii și incașiiau crezut în antichitate că floarea-soarelui reprezenta soarele şi, înconsecinţă, au ajuns să o adore. Planta afost adusă în Europa de exploratoriispanioli în secolul al XVI-lea şi de aici s-a răspândit pe tot continentul.

În anul 2009, România deţinea 20% dinsuprafaţa totală cultivată cu floarea-soarelui din Uniunea Europeană, fiindpe locul al doilea, după Spania.România, Spania, Franţa, Bulgaria șiUngaria aveau împreună 90% din totalulsuprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui. Din punct de vedere alproducţiei, România era pe locul 4, cu16% din total. Potrivit unor estimări,pentru a-și asigura necesarul de uleialimentar, România are nevoie anual de

circa 1,2-2 milioane de tone de floarea-soarelui. Ţara noastră figurează printrestatele cu un consum ridicat de ulei pecap de locuitor, de aproximativ 11litri/an, spre deosebire de Ungaria sauAustria, spre exemplu, unde valoarea nudepășește 7 litri/an, respectiv 5 litri/an.

Inul şi cânepa – culturi detradiţie, astăzi în declin

România era cunoscută acum mai binede două decenii pentru tradiţia sa încultivarea şi prelucrarea inului şi acânepii. Dacă în 1989 România ocupalocul I în Europa la cultura inului și acânepii, în ultimele decenii suprafeţelecultivate cu in și cânepă s-au redusdramatic, iar unităţile de prelucrare s-auînchis. Potrivit unor date furnizate deMinisterul Agriculturii și DezvoltăriiRurale pentru AGERPRES, în 2013 s-aucultivat la nivel naţional 184 de hectarede cânepă și 1.893 de hectare cu inpentru ulei, iar anul acesta 839 dehectare cu cânepă și 1.587 hectare cu inpentru ulei.

Grija faţă de mediu și interesul pentru

Plantele tehnice în România- tradiţie și provocări

produsele românești ecologice sunt doardouă dintre motivele care puteaucontribui la readucerea în discuţie acultivării și prelucrării inului și a cânepii,precum și la identificarea unormodalităţi de relansare a acestora.Fibrele de in sunt rezistente la rupere șiputrezire, dar în același timp suntelastice, fine și lucioase. Din fibre de insunt confecţionate pânze pentru corăbii,parașute, lenjerii, articole vestimentare,pânză pentru picturi. Seminţele de in,făina din seminţe de in și turtele suntutilizate în medicină. Puzderiile (adicăresturile de tulpină rămase în urmazdrobirii și meliţării) sunt materii primepentru fabricarea glucozei sau realizareade plăci aglomerate.

Pe lângă variate articole vestimentare,din fibrele de cânepă sunt confecţionate,spre exemplu, aţa utilizată în cizmărie,foile de cort, năvoadele, odgoanele –graţie rezistenţei fibrei la putrezire.Produsele secundare, cum ar fi uleiurile,turtele sau puzderiile au utilizăriasemănătoare celor care provin dinculturile de in.

Pe teritoriul României, cânepa șiinul sunt cultivate din vremuristrăvechi, de circa 2.500 de ani;dacii depindeau de producţia decânepă în mai toate aspectelevieţii lor casnice. Îmbrăcăminteaoamenilor și toate ţesăturilecasei aveau la bază cânepa.

Ţara noastră s-a aflat printrecele mai importanteproducătoare de cânepă și in lanivel mondial până în anul 1989.Pe atunci, România ocupa locul Ila producţia de cânepă și in înEuropa și locul IV la nivelmondial.

Pentru că din cânepă se obţinehașișul indian, o plantaţie decânepă presupune birocraţie șinumeroase controale. Dintrediversele soiuri existente, câneparomânească are, totuși, cel maiscăzut procent de substanţăhalucinogenă din lume, sub0,1%.


3130

Inginerul Iosif Kiss este un model desucces. El a pus bazele unei plantaţiide nuci care-i aduce bani frumoși șisatisfacţii profesionale. Dar mai multdecât un simplu pomicultor, el esteconsiderat cel mai bun consultantspecializat în înfiinţarea livezilor denuci din România, fiind chiarmembru în Comisia de Nuc din cadrulInternational Society forHorticultural Science. Pentru a veniîn ajutorul celor care doresc să-iurmeze sfaturile, el a înfiinţat și unsite dedicat culturii nucului:www.nucifere.com.

Făcând o reclamă foarte eficientănucului, Iosif Kiss enumeră o partedintre beneficiile aduse de acest pom:„Nucii sunt cei mai fideli dintreangajaţii pe care-i vei avea vreodată.

Alungă insectele nedorite. Un hectarde livadă de nuc îţi aduce anual unprofit mai mare decât este acumsalariul mediu anual în România. Îţiasigură umbră și răcoare în zilelecaniculare. Nu sunt foarte sensibili laboli și dăunători. Prin fructe și frunzeau grijă de sănătatea ta și a familieitale. Îţi decorează și înnobilează casacu lemnul lor deosebit.”

Vorbind, apoi, foarte serios despreafacerea cu nuci, inginerul Iosif Kissspune: „Puţină lume înţelege căinvestiţia într-o livadă cu nuci este oinvestiţie în viitor. Spre exemplu, încazul hibrizilor pentru lemn, fiecarelună care trece de la plantarea unuihectar de pomi înseamnă o creștereîn valoare de 1.000 de euro. Niciobancă din lume nu poate oferi o astfel

de dobândă pentru banii depuși.”

„După o perioadă de 4-5 ani în caretrebuie să așteptaţi până când nuciiplantaţi ajung pe rod, afacerea intrăpe profit, iar livada necesită lucrăride mentenanţă care vă vor răpi doardouă săptămâni pe an. Timpul delucru necesar într-un an de zile,pentru un hectar de livada de nuc,este de circa două săptămâni, ceea ceînseamnă că un deţinător de unhectar de livadă de nuc are apoi timpliber 50 de săptămâni pe an pentru elşi familia lui. Și trebuie spus că unhectar de livadă de nuc făcut ca lacarte generează un venit deminimum 10.000 de euro pe an.”

Iosif Kiss este de părere că o afacerecu nuci oferă câștiguri de două ori mai

mari decât cele ale unui salariat cuvenit mediu în România. Pentru aînfiinţa o livadă de nuci, investiţiavariază de la câteva sute de euro la10.000 de euro, bani în care suntincluse sistemele de irigaţii și defertilizare a solului. Din fericire,pentru a-și finanţa afacerea, fermieriiromâni au la dispoziţie și fondurieuropene, prin submăsura dereconversie pomicolă inclusă înProgramul Naţional pentruDezvoltare Rurală 2014-2020.

„Cea mai ieftină soluţie este să puneţiun kilogram de nuci la germinat, înnisip ud. Când nucile înmuguresc, seplantează. Un kilogram de nuci artrebui să fie suficiente pentru unhectar. E o soluţie ieftină, dar arecâteva dezavantaje: nucii vor intramai târziu pe rod și nu e sigur că sevor prinde toţi. Un pic mai costisitor,dar mai eficient, este să cumpăraţipuiet de la o pepinieră. Ideal este săplantaţi nuci de un an pentru căaceștia se adaptează cel mai bine lamediu. Următorul pas este să faceţiun sistem de irigare minim, carecostă numai câteva sute de lei șilivada este gata. Primele nuci potapărea încă din anul întâi de laplantare. Până vor ajunge pomii lamaturitate, puteţi să folosiţipământul plantând orice altcevaprintre ei, mai puţin tutun sau

lucernă, două plante lacome șiegoiste. Tutunul absoarbe dinpământ toate substanţele nutritive,iar lucerna se înfășoară pe rădăcinaoricărei alte plante.”

Iosif Kiss le spune celor care vor săaibă o plantaţie de nuci că, în practică,se întâlnesc scheme de plantarerealizate în sistem extensiv (adică demai puţin de o sută de pomi pehectar), în sistem clasic, semiintensiv,intensiv, superintensiv şi în sistemhiperintensiv. „Schema de plantareinfluenţează în mod direct şi duratade viaţă a livezii şi productivitatea:cu cât productivitatea e mai mare, cuatât mai scurtă este durata de viaţă aacesteia, dar şi durata de amortizarea investiţiei este mai scurtă”, declarăKiss.

„De exemplu, în China – liderulmondial în producţia de nuci, laînfiinţarea plantaţiilor de nuc sepreferă schemele de plantarehiperintensive, cu o densitate de1.250 de nuci pe hectar, ce scot oproducţie anuală de 15 tone de nucăîn coajă/hectar. Acest tip de schemăde plantare are avantajul că scoatemaximum din tot ceea ce poateproduce terenul în cauză, darpresupune un pic de atenţie şirigoare în efectuarea lucrărilor deîntreţinere, fertilizare şi irigare”,

explică fermierul.

„În privinţa valorificării nucilor încoajă , indiferent dacă e vorba devalorificare pe plan naţional sau laexport, este absolut necesar ca nucasă fie cel puţin uscată la o umiditatecare să permită depozitarea încondiţii de siguranţă, respectiv pânăla o umiditate de maximum 15 %. Oumiditate mai ridicată decât aceastacreează premisele pentru apariţiamucegaiurilor, a afla-toxinelor, faptce poate afecta calitatea miezului denucă şi implicit poate deteriora înmod serios sănătatea ficatului celuicare consumă acele nuci”, atrageatenţia Iosif Kiss.

În curând, Iosif Kiss va scoate și ocarte din care cei interesaţi vor puteaafla toate secretele necesare demarăriiși dezvoltării unei afaceri durabile îndomeniul culturii nucului.

„Încurajez pe toată lumea care are osuprafaţă de teren agricol să ia înconsiderare înfiinţarea unei livezi denuc, pentru că oricum timpul trece şirezultatele nu vor întârzia să apară.Un vechi proverb chinezesc spune că«cel mai bun moment pentruplantarea unui pom a fost acum 20de ani. Următorul moment bun esteACUM!».”

OameniInginerul Iosif Kiss, cunoscut consultantspecializat în înfiinţarea livezilor de nuci dinRomânia


3332

demonstra cum se fac zgărdanele. Ne-apovestit cum ţese ea din copilărie şicum a ajuns cunoscută graţie„intelectualilor de la oraş” care-ipreţuiesc cel mai mult arta. „La noi însat toate fetele ţes, de micuţe ştiu săcoasă, să toarcă. La fiecare casă dacăintraţi vedeţi camera de zestre în caresunt lucrurile făcute de mâna fetei. Bachiar şi băieţii lucrează, că nu-i oruşine. Băiatul o ajută pe mama lui lateară, face ţăi, toarce. Toţi băieţii dinsat de la noi torc lână. Ştiu să legecerga, să coasă cerga, să o ducă lavâltoare („vâltoarea " e o „maşină despălat" naturală care foloseşte forţaapei râurilor de munte n.r.). Dar cuatât mai mult fetele. Cu asta se ocupătoate femeile din sat. Ori cu teară, orine îndrugăm una la alta, ne toarcemlâna una la alta... Şi eu am învăţatfoarte de mică văzând-o pe mama. Euam fost crescută în casă de meşteri şimama povestea că, pentru că eraorfană de mică, ea a învăţat a coase dela o vecină şi la 12 ani deja făceacămeşa toată. Iar eu nu-mi amintescsă nu fi avut vreodată teară-n casă.Numa' de Crăciun și de Paști oscoteam. Și văzând-o pe ie şi lucrând cuie, am prins atâta de mare drag că, tre’să spun, spre ruşinea mea, că nici numi-am mai continuat şcoala. Am fost laliceu până-n clasa a noua, da' într-azecea m-am lăsat că era o cooperativăîn sat şi ne dădea lână şi eu ca să ţes câtmai mult nu mai puteam să şi învăţ, săşi lucrez, aşa că m-am lăsat de şcoală.Şi stăteam tătă ziua la teară. Nu măuram (plictiseam. n.r.) niciodată. Niciacum nu mă urăsc, oricât de mult aşlucra. La asta mă ajută şi cântecul. Că,dacă stau prea mult singură la teară,

încep a cânta ca să nu mă urăsc."

Meșteriţa din Săpânţa face într-adevărde toate, ii, cergi, trăistuţe, costumepopulare ţesute la război sau cusute demână, celebrele zgărdane, acele mărgelemulticolore pe care le poartă mândre lagât femeile din Maramureș și câte și maicâte alte minunăţii. Pentru arta ei a fostrăsplătită cu un premiu de MuzeulŢăranului Român, spaţiu în care a avutdeschise de-a lungul timpului maimulte expoziţii.

Maria Zapca a constatat în drumurile eiprin ţară pe la târgurile meşteşugăreştică cei mai interesaţi de arta popularăsunt, totuşi, orăşenii. „Mi-a plăcut că şidacă nu au bani să cumpere, la oraşoamenii mă roagă măcar să-i las săfacă poze sau să-şi îmbrace copiii. Le edrag portul nostru popular. Uniicumpără pentru serbările copiilor sauca să aibă cu ce să-i îmbrace în zi desărbătoare. Cu atât mai mult suntinteresaţi străinii de ceea ce facem noi.Lor le plac mai ales cergile noastre.Omul simplu, de la ţară, râde de ele.«De ce-ai mai venit cu ele-n târg? Cineţi le cumpără?», zic ei, şi când colooamenii deştepţi le apreciază. Io dejaştiu când vine un om la mine săcumpere o cergă că ori e doctor, ori eprofesor, ori e ceva intelectual oricum.Studenţii vin şi ei şi cumpără mărgele,trăistuţe, fetele mai ales, sau ciorapi delână. Omul de la ţară zice că nu maisuportă lâna, că înţeapă, auzi prostie!”

Ca dovadă că orăşenii sunt mari fani aiportului popular, Maria Zapca ne-apovestit că într-o seară a ieşit grăbită dela o expoziţie de la Muzeul Ţăranului

Român, fiind îmbrăcată în portmaramureşean, şi că s-a urcat aşa lavolanul maşinii ei. „Am ajuns la PiaţaVictoriei, unde sunt patru benzi, iar eutrebuia să ajung pe prima, numai căera foarte aglomerat. Dar văzându-măaşa îmbrăcată, toţi şoferii mi-au făcutloc, au claxonat, ba chiar două maşinis-au şi luat după mine şi tinerii careerau în ea îmi făceau semne încântaţi.Şi eu, neatentă, cum mă uitam la tineriiaceia, am trecut pe roşu. Şi m-a opritpoliţia. Da' când m-o văzut poliţaiu'aşe frumos îmbrăcată, m-o iertat. Şi iotot mă tânguiam: «Domnu' poliţist,apăi să nu-mi iei puncte că am luat cunotă maximă examenu'». Şi m-oiertat... Eu unde mă duc îmi port portulmeu. Sunt foarte mândră de el şi-l ducîn tot locul. Mă simt foarte bine încostumul meu de ţărancă făcut demâna mea și-a mamei.”

Despre întâlnirea cu designerul francezPhilippe Guilet, Maria Zapca îşiaminteşte cu mare plăcere: „Ne-amîntâlnit prima dată în Parcul Cişmigiu,la un târg unde eu aveam stand. Apoi avenit şi pe la mine pe acasă de câtevaori şi mi-a văzut lucrările. Mi-a datcomandă să-i fac o ţesătură, mi-a zis elcum vrea să i-o fac, şi a fost foartemulţumit. Şi i-am făcut pentru colecţieşi mărgelele în care a îmbrăcat o fustă.Mi-a plăcut foarte mult ce-a reuşit săfacă el din zgărdanele mele şi cefrumos le-a pus în valoare. Când amfost la prezentarea colecţiei laAmbasada Franţei, am rămasă uimită.Uite aşa oameni ne trebuie nouă, săştie să aprecieze ce e autenticromânesc!"

Deşi casa ei este oarecum pitită pe ostradă lăturalnică și neasfaltată dinSăpânţa, mulţi turişti din categoriacunoscătorilor nimeresc totuşi drumulspre atelierul Mariei Zapca, pe care opot găsi tot timpul anului ţesând la„teară" – războiul moştenit de la mamaşi bunica ei.

Maria Zapca este nelipsită de latârgurile meşterilor populari dinBucureşti şi din alte oraşe, ba încă decâteva ori a reprezentat arta popularăromânească şi peste hotare. Şi ca CV-ulei să fie complet, trebuie să amintimfaptul că lucrările ei au fost folosite dedesignerul francez Philippe Guilet încolecţia de haute couture inspirată dinarta populară românească, „100%.RO”.

Tot la război am găsit-o şi noi. „Poftiţi,poftiţi”, ne-a spus tanti Maria, „da' săaveţi grijă să nu-mi treziţi cuconul”(„cucon” înseamnă copil, atâta lucruştiam şi noi, ăştia veniţi de laBucureşti). Ea ne-a primit în bucătăriade vară plină cu policioare de lemnvopsite în culoarea numită „albastru deSăpânţa". Într-un pătuţ de copil eraîntr-adevăr înfăşat un cucon, dar eraunul de plastic, asta pentru că MariaZapca face straie populare până şipentru păpuşi. „Să nu-mi treziţicuconul”, a mai spus ea, râzând. Ne-amaşezat care pe unde am apucat, apoi aînceput ritualul obligatoriu de la care nuse poate sustrage nici un vizitator alMaramureşului. „No, acum, luaţi şi beţinişte pălincă curată”. „Chiar curată?”„D'apoi cum altfel? Nu punem noizahăr, că zahărul costă bani, da'prunele ne cresc în pomi gratis.”

Artă din mamă-n fiică

În timp ce vorbea cu noi, mâinilemeşteriţei nu stăteau o clipă. Ba încheiao trăistuţă, ba ţesea alta la război, ba ne

Maria Zapca din Săpânţa, mândria târgurilor demeșteri populari


3534

Mulţi dintre compatrioţii noștriîmbină utilul cu plăcutul făcânddrumeţii în pădure pentru a culegeciuperci și fructe de pădure. Se poateface și un ban, chiar dacă doarsezonier, din această îndeletnicire. Dealtfel, mulţi dintre localnicii dinzonele de munte își dedică varaculesului de fructe de pădure, iar,după ploaie, merg după ciuperci pecare fie le vând, fie le pun la conservatpentru iarnă.

Dacă îţi dorești să culegi fructe depădure, trebuie să știi că zmeura bunăde mâncat o găsești de la începutulverii până prin august. Afinele segasesc mai spre toamnă, anotimppotrivit și pentru culegerea măceșelorși a cătinei, iar ca perioadă a zilei,tradiţia populară recomandă zoriizilei, înainte de căderea brumei. Oserie de pensiuni montane din MunţiiBucegi sau Apuseni, de pildă, lerecomandă vara turiștilor o astfel deexperienţă, oferindu-le și sprijin„logistic” în acest sens, dându-le unlocalnic ca ghid.

Culesul ciupercilor este oîndeletnicire mult mai sofisticată dinpricina faptului că mulţi culegători deocazie, mai ales cei de la oraș, nu știusă facă diferenţa între ciupercilecomestibile și cele necomestibile,dintre care unele sunt chiarotrăvitoare. Denumirea ştiinţifică aciupercii este Mycota sau Mycetes.Aşadar, nu e de mirare că ramurabotanicii care se ocupă cu studiereafungilor, de pildă a ciupercilor, senumeşte micologie.

Modul de înmulţire a ciupercilor afost mult timp un mister pentruştiinţă. În prezent, se ştie că ciupercaajunsă la maturitate produce sporimicroscopici care sunt purtaţi devânt. Ajunşi în pământ, sporii setransformă într-o reţea deasă defilamente subţiri, numită miceliu. Dinea se dezvoltă corpul ciupercilor.Aceasta este partea vizibilă a plantei,pe care o culegem.

Pentru a supravieţui, ciupercile aunevoie de materie organică variată.

Ele cresc de obicei în păduri, îngrădini şi pe pajişti. Hrănindu-se curesturi de plante, frunze şi crengi,ciupercile ajută la formarea de humuscare îmbogăţeşte solul.

Ciupercile mai au nevoie de umezealăşi căldură. Iată de ce apar mereu dupăo ploaie de vară, după cum o spune șiexpresia „apar ca ciupercile dupăploaie”. O caracteristică deosebită aunor specii de ciuperci sau a rudelorlor, de pildă trufele, este parfumul lorintens. De aceea, câinii le potadulmeca de la şase metri distanţă, şiasta chiar dacă întregul corp alciupercii creşte sub pământ.

Ciupercile se pot strica uşor. Potrivitopiniei specialiştilor, ciupercilecomestibile care sunt depozitategreşit pot deveni periculoase. Dacă nuvreţi să le mâncaţi imediat, atunciuscaţi-le sau puneţi-le la sterilizat.Astfel, le veţi putea savura oricânddoriţi, în orice perioadă a anului.

Dacă nu aţi cules niciodată ciuperci şi

vreţi să încercaţi acum, e important săadunaţi câteva informaţii. Aflaţi caresunt ciupercile comestibile care crescîn regiunea în care vă aflaţi. Învăţaţisă le recunoaşteţi. Puteţi chiarconsulta un farmacist sau unspecialist în micologie. Nu culegeţiniciodată o ciupercă doar pentru căeste arătoasă sau pentru că miroasebine. Dacă nu sunteţi deplinîncredinţaţi că o ciupercă este bună,nu o culegeţi. Din cauza unei singureciuperci, o gustare poate ficompromisă sau chiar periculoasă.Dacă, după ce aţi mâncat ciuperci,aveţi stare de vomă sau dureri de cap,adresaţi-vă imediat medicului!

Reguli importante pentru culesulciupercilor:• nu încercaţi niciodată ciuperci pecare nu le puteţi identifica, nici chiardacă miros bine și arată bine;• nu culegeţi niciodată ciuperci vechisau foarte mici și nici ciuperciciugulite de animale sau smulse dinpământ;• cel mai bine este să mâncaţiciupercile în ziua în care le culegeţi,întrucât se strică repede;• nu mâncaţi niciodată ciuperci crude;• dacă sunteţi începător în culesulciupercilor, este recomandat să numergeţi singur la cules.

Cât se câștigă din culesulciupercilor și al fructelor depădure

Localnicii din mai multe zone alejudeţului Gorj, de pildă, împânzescvara pădurile în căutareamânătărcilor, ciuperci pe care apoi levând sau le congelează pentru a leconsuma iarna. Mulţi dintre ei lesortează și le vând. Pe cele de calitateaI primesc între 6 și 8 lei pe kilogram,celelalte fiind vândute cu 2 leikilogramul. Ei merg la cules cu mic,cu mare. „Soţia și copilul cel micmerg în pădure după fiecare ploaietimp de mai multe zile”, a spus

Constantin Ţicleanu. „Ei culegciuperci de aproximativ 100 de lei înfiecare zi. Cel mai des soţia merge.Când plouă, se umplu pădurile deoameni, căci sunt multe ciuperci peaici, prin zona noastră. Pe cele bunele vindem și pe celelalte le tăiem și lepunem la uscat. Iar mai târziu levindem și pe acelea. Face soţia șiceva mâncare, dar nu suntem mariconsumatori de ciuperci. Mai bine levindem”, a mai spus nea Constantin.

Tanti Maria, o gospodină din Dănești,din judeţul Gorj, are misiune de lacopiii ei, care locuiesc la Timișoara, săculeagă vara ciuperci pentruconserve. „Strâng după fiecare ploaiecâteva plase bune cu ciuperci decalitatea I, adică ciuperci tinere,sănătoase, de mai mare dragul. Letai și le congelez ca să le mâncămiarna, când nu le mai găsim înpădure. Fac și multe borcane dezacuscă de mânătărci pe care letrimit copiilor, care locuiesc laTimișoara, ca să nu mai cumpere deprin magazine. Sunt bune, noisuntem obișnuiţi cu ele. Cunosc unelepersoane care nu mănâncă ciupercidin pădure de teamă că ar putea fiotrăvite. Dar noi le cunoaștem și știmcare sunt bune și care nu.”

Sute de locuitori din satele de lapoalele Munţilor Bihorului se trezescvara cu noaptea în cap ca să batăcărările şi piscurile doar de ei ştiute,în căutarea afinelor. Fructele segăsesc din belşug, dar este nevoie demult efort pentru a le culege. Merită,însă, mai ales că mulţi trăiesc aproapeexclusiv din vânzarea lor.

„Aici, la munte, numai cu aşa cevaputem câştiga un ban, cu afine",spune Constantin Bogdan, un localnicdin Budureasa, judeţul Bihor. „Suntmulţi oameni nevoiași, care nulucrează, și mai au și copii caretrebuie ţinuţi în şcoală.Supravieţuiesc din asta",completează el.

Pentru a strânge bani din culesulafinelor, cei care se ocupă cu astatrebuie să bată ore întregi panteleabrupte ale muntelui cu rucsacul înspate. Ajung să adune, fiecare, zeci dekilograme de fructe de pădure pe zi.La astfel de cantităţi, nu e de mirarecă din vânzarea lor pe piaţăculegătorii pot câștiga într-un sezonîntre 8.000 și 12.000 de lei.

Util și plăcut:culesul ciupercilor și al fructelor de pădure


36

Sticla, banalul material amorf născutdin grăunţi de nisip, semetamorfozează în adevărate operede artă, pulsând de viaţă și strălucire,în atelierul renumitului artist plasticsticlar din România, Ioan Tămâian. Șiasta pentru că la „Ion Art Glass”, prinţevi se suflă și se modelează chiarbucuria de a crea, în stare pură.

Înfiinţat în anul 1990 cu resursemodeste, atelierul din Șelimbăr,judeţul Sibiu, a ajuns astăzi oîntreprindere cunoscută șirecunoscută nu doar în ţară, ci înaproape întreaga lume. Cel care afăcut sticla să vorbească în culori șiforme nebănuite este copilul crescutîn preajma celei mai vechi fabrici desticlă din România, cea de la PoianaCodrului, liceanul sculptor,absolventul Academiei de Arte „IonAndreescu" din Cluj-Napoca,maestrul alchimist al sticlei IoanTămâian. Practic, o viaţă închinatăunei meserii nobile. „Toată viaţa meaa fost legată de sticlărie. Și tatăl meu

a fost sticlar. Lângă satul nașteriimele, care se află în apropiere deSatu Mare, era fabrica de sticlă de laPoiana Codrului, cea mai veche dinţară. Copil fiind, am văzut acoloprima dată sticlarii lucrând și mi-auplăcut enorm. Și astăzi amconvingerea că sticlarul nu-i doar unmuncitor, ci un adevărat artist”,mărturisește acesta.

După absolvirea facultăţii, IoanTămâian a fost repartizat la Fabricade Sticlă de la Avrig, un pas benefic înformarea sa ca artist, având în vederecă în cei zece ani de muncă acolo areușit să adune informaţii, săînţeleagă amploarea fenomenului lascară mondială, ajungând, în acelașitimp, să dezvolte tehnologii,punându-și amprenta în sectorul decreaţie și design.

Hotărât să-și ia soarta în mâini șiconștient de talentul și cunoștinţelesale, a înfiinţat „Ion Art Glass”, unatelier unde a izbutit să-i adune pe cei

mai buni specialiști cu care a lucratde-a lungul timpului. Firma are, înprezent, 27 de angajaţi, iar producţiaeste de serie mică și unicate. La scurttimp de la înfiinţare, atelierul lui IoanTămâian a reușit să se impună ca celmai bun în domeniu din ţară, iarreverberaţiile nu au întârziat să treacăși dincolo de graniţe. De-a lungultimpului, lucrările sale au fost expuseîn târguri din Germania, Franţa,Italia, Grecia, Austria, Ungaria,Olanda, Norvegia și chiar în StateleUnite ale Americii și Canada.

Artistul nu se ocupă, însă, doar departea de creaţie. Dragostea pentruaceastă meserie înseamnă sămodelezi tu însuţi sticla, în ritmulpropriilor idei și dorinţe. Și,bineînţeles, pentru a avea o echipăunită, trebuie să experimenteziputerea propriului exemplu: „Mi-amdat seama că, dacă vrei ca afacereasă meargă, trebuie să controlezitotul, nu să stai la birou și să daiordine. Mă bucur că am învăţat decând eram copil să modelez și eu laţeavă, alături de sticlari, pentru căaltfel acum aș lucra, cum se spune,«cu mâna altuia». Când te implici,când spui: «Faceţi așa cum vă arateu», atunci încrederea oamenilor întine va crește.”

Globurile de Crăciun, dinȘelimbăr la Casa Albă, înîndepărtata Americă

De ani buni, globurile, unele dintrecele mai iubite accesorii aleCrăciunului, se nasc în mâinilemeșterilor sticlari din Șelimbăr,pentru a se risipi apoi în aproapeîntreaga lume. Asemenea unoradevăraţi spiriduși, sub îndrumareaunui Moș Crăciun cu diplomă în arteplastice – și, ce-i drept, nu cu barbăalbă –sticlarii migălesc aceste obiectefragile menite să înfrumuseţezemarea sărbătoare a Nașterii

Ion Art Glass - atelierul din Șelimbăr unde sticlase transformă miraculos în bijuterie

Mântuitorului. Majoritatea ajung îngalerii de artă, frecventate de artiștide valoare. Altele ajung în magazinecu ștaif, iar o parte destul de mică, lacolecţionari. Unele poposesc chiar înAmerica, la Casa Albă. Doar câtevamii de globuri se produc, anual, la„Ion Art Glass”, pentru că fiecareobiect în sine este un unicat. Picturase realizează manual, în atelierul luiIoan Tămâian funcţionând, practic, oadevărată școală de pictură pe sticlă.Înnobilate cu foiţe de aur sau argint,sunt comori de rafinament, realizatecu migală și pasiune. Globurile nusunt, însă, un accesoriu predilect alCrăciunului. Ele sunt obiectedecorative comandate oricând întimpul anului, pentru a fi expuse pemese, la geamuri sau pentru

înfrumuseţarea lămpilor.

Bijuterii de sticlă și suflet

Un sector aparte al meșteșugului luiIoan Tămâian îl reprezintă bijuteria.De această dată, printr-o tehnică și unstil aparte, dezvoltate de artist încădin facultate, sticla pornește sprefinisajul unei adevărate bijuterii dinaur. „În liceu am făcut sculptură șiîncerc să mă exprim și în prelucrareasticlei tot ca un sculptor. În facultateam făcut și pictură, așa că acum leîmbin. Făceam bijuterii încă dinfacultate și le vindeam la GaleriileFondului Plastic”, spune artistul.Unele primesc patină, ceea ce leconferă un aer aparte, cumvamisterios. Nicio bijuterie nu se repetă,

toate au acea așa-numită amprentăartistică. Realizate din argint, alamăsau cupru, bijuteriile de sticlă de la„Ion Art Glass” fac parte dintr-unsegment aparte, prezentat nu numaiîn târguri, cât și în galerii specialamenajate în ţară și în străinătate.

Accesibile ca preţ – având în vederecă o bijuterie de sticlă se vindeundeva, între 10 și 20 de euro – șispectaculoase ca aspect, ele reprezintăo adevărată atracţie pentru turiștiicare vizitează atelierul de la Șelimbăr.Aici, pe lângă posibilitateaachiziţionării unor astfel desuveniruri, aceștia pot vedea „pe viu”cum sticla se suflă și curge, cu fiecarerespiraţie a sticlarului, într-oirepetabilă picătură de frumuseţe.

37


3938

Desfășurându-și bogăţia pe pământulroditor al dealurilor de sub buzaCarpaţilor și până la apabinecuvântată a Oltului, DomeniulSâmburești este emblematic pentrucultura viţei-de-vie în România.Aşezarea geografică într-un locprotejat de vânturi și răcorit de ape,structura solului, altitudinea șiexpunerea spre sud-vest a teraselor,coborând spre râul Olt și permiţând ocoacere liniștită a strugurilor, daucaracterul de unicitate al acestei zoneși, implicit, calitatea vinurilorobţinute.

Istoria Sâmbureștiului e veche șiîncărcată de semnificaţii. Primuldocument care vorbește despre

existenţa acestui loc este un hrisov dintimpul domniei lui Neagoe Basarab,din anul 1519. Satul s-a aflat înstăpânirea familiei marelui logofătRudeanu, cronicar al lui MihaiViteazul. De asemenea, și numele luiVintilă Brătianu, fost ministru definanţe (1922-1926) şi prim-ministrual României (1927-1928), se leagă deaceste locuri. Moșia acestuia a fosttransformată, la colectivizarea din1949, în gospodărie agricolă de stat.

În prezent, domeniul aparţinegrupului Valvis Holding, care i-aredat, în aproape 10 ani de lapreluare, strălucirea de altădată,reușind în același timp sămodernizeze și să eficientizeze

producţia de vinuri.

Așa cum Vintilă Brătianu a înţeles, lasfatul vestitului oenolog francezAugust Joseph Ville, că trebuie sădefrișeze viile și să replanteze soiurinobile franţuzești, și noua conducerea companiei a decis că secretulsuccesului stă în reconversiasuprafeţelor viticole șiretehnologizarea combinatului devinificaţie.

Astfel, în anul 2008, acest proces aînceput pe o suprafaţă de 74 dehectare, reușindu-se ca până înprezent să fie replantate 260 dehectare din cele 470 care aparţinDomeniilor Sâmburești. Pentru

obţinerea de vinuri roşii au fostachiziţionate soiuri valoroase dinFranţa şi Italia, precum CabernetSauvignon, Pinot Noir și Merlot, și afost introdus și soiul românescFetească Neagră. Astfel, ponderea încultură a soiurilor pentru producereavinurilor roșii a crescut de la 50% la75%. De asemenea, au fost plantate șisoiuri albe – Chardonnay șiSauvignon Blanc – în zonelefavorabile acestora.

Aşa cum a declarat administratorulDomeniului Sâmburești, Cornel Popa,programele de reconversie s-audesfășurat în conformitate cureglementările CEE și cu Ordineleemise de Ministerul Agriculturii.Sumele derulate prin programele dereconversie la Sâmburești sunt depeste 6 milioane euro, din care 3,5milioane euro provin din fondurileUE, prin intermediul APIA.

În cadrul procesului de reconversie afost modernizat sistemul de susţinereși palisaj pentru îmbunătăţireatehnicilor agricole de întreţinere asuprafeţelor viticole și de gestionare aproducţiei și au fost modificatedistanţele de plantare între rânduri,de la 2,00 m la 2,20 m, în vedereaunei mai bune mecanizări a lucrărilor.Un alt obiectiv l-a constituit trecereaformei de conducere de la culturajoasă la cultura semiînaltă.

Schimbarea sistemului de conducereși dirijare a viţei-de-vie, precum șilărgirea spaţiului între rânduri aupermis achiziţia de utilaje agricoleperformante precum: tractoareviticole de putere mai mare,cultivatoare, pluguri și scarificatoarespecifice lucrărilor în viticultură,mașini de stropit cu o capacitatesporită, mașini de tăiere și dirijare a

corzilor etc. De asemenea, datorităintroducerii de clone diferite aleaceluiași soi și necesităţii vinificăriilor separate pentru o mai bunătrasabilitate, s-au făcut investiţiisubstanţiale și în sectorul devinificaţie. Crama de la Sâmburești afost dotată cu noi tancuri defermentare și cisterne de maturare șidepozitare cu temperatură controlată.Au fost achiziţionate butoaie de stejarde capacitate mică (baricuri) pentrucreșterea calităţii la învechireavinurilor roșii. Au fost achiziţionateprese pneumatice completautomatizate, instalaţii de răcire,precum și o linie nouă de îmbuteliere.S-a investit în modernizarea spaţiilorde depozitare a vinurilor îmbuteliateși păstrate spre învechire.

În urma acestor investiţii, au fostcreate circa 10% noi locuri de muncă.În prezent, compania funcţionează cu80 de angajaţi permanenţi, iar însezonul de vegetaţie și cules selucrează și cu angajaţi temporari, înjur de 200 de zilieri.

Programele de reconversie nu au avutca scop creșterea producţiei destruguri la hectar, ci creşterea calităţiistrugurilor, în vederea obţinerii devinuri de calitate deosebită, cudenumire de origine controlată.

„Cred că măsura de reconversie avechilor plantaţii viticole a fost și estela îndemâna tuturor factorilor de

conducere ai societăţilor care deţinsau au în exploatare domenii viticole.Din câte știu, marea majoritate acompaniilor viticole din România aaplicat pentru programe dereconversie și replantare saumodernizare a domeniilor viticoledin administrare. Este, de altfel,domeniul agricol în care fondurileeuropene au fost folosite în proporţiede 100%”, a declarat Cornel Popa,administratorul domeniului.

În perioada următoare, conducereacompaniei intenţionează să continueplantarea soiurilor roșii specifice, darși să realizeze o diversificare asoiurilor, urmând să se facăreconversia unor parcele viticole cusoiuri noi autohtone, cum este Negrulde Drăgășani, Feteasca Neagră,Feteasca Albă, Crampoșie, dar și cusoiuri de rezonanţă internaţională,precum Shiraz.

Cu soiuri premiate la saloaneinternaţionale, cu o gamă largă devinuri apreciate de specialiști, dar șide publicul larg, DomeniileSâmburești sunt parte din tezaurulvini-viticol al României.

Soiul emblemă al podgorieiSâmbureşti rămâne CabernetSauvignon, cultivat încă din vremealui Vintilă Brătianu, vin care în anul1926 a obţinut medalia de aur laexpoziţia mondială de la Paris.

ExperiențeFerma meaReconversia plantaţiei, de la Vintilă Brătianu, laValvis Holding Domeniile Sâmbureşti, podgoriaemblemă pentru vinurile roşii din România


4140

Pe malul drept al Oltului, la nord deRâmnicu Vâlcea, în comuna Bujoreni, ofabrică de mobilă oferă 50 de locuri demuncă pentru locuitorii din zonă șicontribuie la bunăstarea localităţii, prinimpozitele și taxele plătite către bugetulde stat și cel local.

S.C. CEGIM S.R.L. a fost înfiinţată înanul 1993, începându-și activitatea în2000 cu un număr de doar 5 angajaţi.În cei 14 ani de activitate,întreprinderea a reușit să se dezvoltespectaculos, ajungând să își lărgească șisă își diversifice producţia, din care omare parte este destinată exportului.

Fabrica de mobilă, amplasată pe oplatformă de 5.000 de metri pătraţi însatul Olteni, produce mobilier de serieîntr-o gamă diversă de modele, culori șiutilităţi. Toate accesoriile folositeprovin din import. Cu excepţia meselorpliante, toate produsele suntdemontabile, ambalate în cutii de

carton. Pentru a facilita montajul ladomiciuliul clienţilor, fiecare produseste însoţit de schema de montaj șipunguţa cu feronerie. De asemenea,produsele sunt însoţite de certificatelede conformitate și garanţie.

Cele trei hale de producţie sunt dotatecu utilaje performante, de producţieitaliană, atât pentru prelucrarea PAL-ului înnobilat, cât și a elementelor delemn masiv. Materiile prime șiprodusele finite sunt depozitate îninteriorul a două hale bine izolate, deconstrucţie metalică.

Producţia se adresează atât pieţeiinterne, cât și pieţei externe. PentruRomânia, firma produce mic mobilier:mese pliante din PAL melaminat,scaune din lemn masiv sau pliante,comode, dulapuri cu uși simple sauculisante, mobilier pentru birouri,dormitoare, bucătării, sufragerii etc. Unalt sector intern pentru care fabrica din

Bujoreni produce elemente de mobiliereste cel al hotelurilor, școlilor șigrădiniţelor, reprezentând o pondere decirca 7-10% din volumul producţiei. S.C.CEGIM SRL exportă în Canada, MareaBritanie, Austria și Franţa scaune dinlemn masiv, dar și mobilier hotelier.

Produsele din PAL și lemn masiv de fagfabricate aici se adresează populaţiei cuvenituri medii, precum șiadministratorilor de restaurante,hoteluri, pensiuni, care au nevoie demobilă la un raport optim calitate-preţ.Semnificativ în acest sens este, spreexemplu, faptul că scaunele produse augaranţie de utilizare de minimum 10ani.

Preţurile sunt accesibile, în măsura încare cumpărătorul își dorește o mobilăromânească de calitate, conștientizândfaptul că nu își va permite să facă o altăachiziţie într-o perioadă destul de lungăde timp. Conceptul de bază al firmei

CEGIM S.R.L. este următorul: „De ce săproducem mobilă de calitate cu piaţăde desfacere în afară, iar românii să nuse bucure de produse de înaltă calitaterealizate în ţară?”

Ambiţia, seriozitatea și hotărârea de anu face rabat de la calitate au fostingredientele succesului, la care s-aadăugat înţelegerea faptului căaccesarea de fonduri europene este un„detaliu” de multe ori determinant înevoluţia unei afaceri.

Chiar din primii ani de activitate,conducerea firmei și-a îndreptat atenţiaspre accesarea de fonduri, prinprogramele naţionale care, la vremearespectivă, ofereau sprijin IMM-urilor.Astfel, S.C. CEGIM S.R.L. a reușit săachiziţioneze o serie de utilajeperformante necesare producţiei,printr-un proiect în valoare de171.838,70 de lei, prin „Programulnaţional multianual pe perioada 2002-2006 de susţinere a investiţiilorrealizate de către întreprinderi nouînfiinţate și microîntreprinderi, precumși a investiţiilor de modernizare șiretehnologizare a întreprinderilor mici

și mijlocii”. A urmat, în anul 2008, unproiect de 18.928 de lei realizat cufinanţare oferită de „Programul pentrusprijinirea dezvoltării întreprinderilormici și mijlocii prin fonduri în limitasumelor plătite pentru profitul brutreinvestit”.

Pentru accesarea fondurilor europeneprin Programul Operaţional Sectorial„Creșterea competitivităţii economice ”,conducerea S.C. CEGIM S.R.L. a apelatla consultanţi din cadrul Camerei deComerţ şi Industrie Vâlcea. Valoareatotală a proiectului depus a fost de303.807 lei, din care 178.710 lei areprezentat finanţarea nerambursabilă(Fondul European de DezvoltareRegională şi bugetul naţional). Cufondurile obţinute, S.C. CEGIM S.R.L. aachiziţionat echipamente pentrulansarea de produse noi, precum șipentru diversificarea şi îmbunătăţireacalităţii produselor existente.

În urma accesării fondurilor europeneau fost create noi locuri de muncă și acrescut capacitatea de producţie,îmbunătăţindu-se în același timp șicalitatea produselor.

Directorul general Mugur Vișcă, învârstă de doar 34 de ani, absolvent destudii economice superioare, nu a fostdescurajat de mersul greoi al actelor șide piedicile ce s-au ivit în cursulderulării unor astfel de proiecte. Acestaa declarat: „N-a fost totul roz, au existatprobleme financiare privindasigurarea fondurilor necesareimplementării proiectului, dependentede situaţia economică actuală, darpână la urmă totul s-a rezolvat.” Iar caun sfat pentru colegii de breaslă, aadăugat: „Pe cei care doresc să sedezvolte în acest domeniu îi încurajezsă acceseze fonduri europene, cu atâtmai mult cu cât pentru crearea de noilocuri de muncă în mediul rural seacordă punctajul maxim. Deasemenea, le recomand să tratezeaceste accesări cu maximă seriozitate.”În viitor, conducerea S.C. CEGIM S.R.L.are în vedere mărirea capacităţii deproducţie, prin achiziţionarea de noiutilaje performante, intrarea pe altepieţe de desfacere și vânzarea către noisegmente de consumatori.

Afacerea meaAmbiţie oltenească:Cu bani europeni, CEGIM face mobilă trainicăpentru români, dar și pentru export


4342

Din anul 2012, Alin Prunean a cuceritlumea industriei alimentare cu unprodus exclusivist ce reunește tradiţiileși meșteșugurile din Sălaj: apicultura,creșterea ciupercilor, sculptura în lemn,sticlăria și argintăria. Toate se regăsescsub un singur nume: mierea cu hribi.Aceasta are însă și un efect imediatasupra regenerării pădurilor: fiecareborcan vândut duce la plantarea a cincistejari.

„Este un produs de top carepromovează regiunea Sălajului, înspecial, și produsele românești, îngeneral. L-am lansat în octombrie2012, la Paris, la cel mai mare târgeuropean de industrie alimentară șine-am bucurat de un succes enorm.

S-a vorbit despre mierea cu hribi pânăși la postul de televiziune local, TV5”, îșiamintește Alin Prunean.

Omul cu iniţiative

Alin Prunean este originar din comunaIleanda, Sălaj, și în anul 1997 a înfiinţatFundaţia Agapis, cu scopul sprijiniriimicilor gospodării din regiune.

„Am dorit să dăm tuturor șansa de ademonstra valoarea muncii lor. Astfelcă mierea cu hribi a devenit un produstransilvănean al apicultorilor, alcrescătorilor de ciuperci și almeșteșugarilor. Vasul de sticlă în carese vinde mierea cu hribi este făcut deun meșter sticlar din Sibiu, rama destejar în care se găsește recipientul este

sculptată de meșteri din Sălaj, iarlinguriţa de argint, atașată într-unsăculeţ de pânză ţesută la război,reprezintă creaţia meșterilor dinTurda”, dezvăluie Alin Prunean.

Miere cu hribi pentru sănătateapădurii

Calitatea produsului se reflectă în preţ.Un recipient de miere cu hribi constă365 de euro, dar în acești bani seregăsește dorinţa de regenerare aresurselor naturale ce stau la bazaprodusului.

„Pentru fiecare borcan de miere cuhribi vândut, plantăm cinci stejari,care poartă numele cumpărătorului. Înacest fel, căutăm să compensămfolosirea lemnului și să avem grijă demediu. Ciupercile se culeg din pădurileSălajului, deci cu atât mai mult nesimţim datori faţă de natură.Promovând regiunea, încercăm s-o șisalvăm.”

Din 2012, când mierea cu hribi a fostscoasă pe piaţă, au fost plantaţi 2.500de stejari.

„Mierea aceasta este ediţie limitată, amprodus 1001 recipiente, ceea ce setraduce printr-un număr de 5005stejari de plantat; nu am vândut toateborcanele, dar am depășitangajamentul luat, plantând în avansstejarii.”

Alin Prunean a ales stejarul din maimulte considerente. În primul rând, dinrecunoștinţă, pentru că rama de lemn ceîmbracă recipientul cu miere este dinstejar. Apoi pentru că acest copac esteregele pădurilor, chiar dacă ritmul săude creștere este unul mai lent.

„Are esenţă tare și e rezistent. În 2014,ne-am ocupat în special cu întreţinereaplantaţiilor de stejari. Nu ne oprim

aici, vom continua să plantăm stejari șidincolo de angajamentul asumat.Vrem să împădurim în viitor mai multehectare".

La acţiunea de plantare au participatvoluntari din domenii diverse –studenţi, angajaţi ai unor companii derenume, dar și localnici din zonaSălajului care primesc ajutor social, înlipsa unor venituri proprii.

Terenul împădurit a fost ales înlocalitatea Valcăul de Jos, pe suprafaţaunei foste gropi de gunoi, acoperiteulterior cu pământ. „Am ales un loc ceavea nevoie de ajutor; este în pantă și,din cauza ploilor, exista risculalunecării de teren. Dealul cu pricinaameninţa să alunece chiar spre sat,spre gospodăriile oamenilor.”

Salcâmi plantaţi din recunoștinţăpentru mierea obţinută

Cea mai recentă iniţiativă a lui AlinPrunean vizează salcâmul. Numai anulacesta au fost plantaţi 4.000 de puieţide salcâm, în zona Sălajului. „Tot în

Valcăul de Jos am adus și salcâmi. Îmidoresc ca lumea să înţeleagă valoareaacestei specii de plante. Salcâmul creșterepede, are puterea de a stabilizaterenurile degradate și, mai ales, oferănectar pentru producerea mierii”,afirmă Alin Prunean. El insistă ca acestmesaj să fie preluat de apicultorii dintoată ţara, care sunt datori pădurii șimediului înconjurător cu plantareasalcâmilor, la schimb cu miereaobţinută.

„Eu îmi derulez activitatea în Sălaj, așacă aici am de gând să mă concentrez cuplantarea de stejari și salcâmi, însă petermen lung, sper să fac acest lucru șiîn zonele vecine.”

Iniţiativă cu ecou

Lupta lui Alin Prunean și a mierii cuhribi pentru regenerarea pădurilor destejar și salcâm nu a rămas fără ecou. ÎnTârnava Mare, un partener pe produs almierii cu hribi a trecut deja la plantareade stejari, chiar dacă aici hribii suntînlocuiţi cu gem. „Partenerul dinTârnava Mare produce miere cu gem,

dar conceptul de prezentare și mesajuleste același cu al mierii cu hribi.”

Dar și sălăjenii de rând au aderat lainiţiativă. „Sunt foarte mândri deprodusul nostru, se laudă cu el pestetot. Vin și cumpără miere cu hribi pecare o trimit apoi la rudele plecate sămuncească în străinătate; de multe oriplantăm câte cinci stejari cu numelecelor spre care se duce produsul, îndiasporă. Oamenii sunt mulţumiţi,simt că ajută și ei la regenerareapădurilor.”

Pe plan local, Alin Prunean vine cusoluţii simple pentru salvareasilviculturii din România. El militeazăpentru stoparea tăierii masive de lemnși mai ales pentru exportarea lemnuluisub forma produsului finit, nu amateriei prime. „Dar cel mai importantaspect cred că este împădurirea,plantarea de copaci. Acest lucru sepoate face și la scară mică. Depinde defiecare dintre noi. Cum zice și o vorbădin popor – nu se cheamă că ai trăitdacă nu ai plantat măcar un pom.”

Comunitatea meaIniţiativă antreprenorială care sprijină plantareade stejari și salcâmi


4544

Grupul de Acţiune Locală„Orizonturi 2012”, reprezentând unparteneriat public-privat constituit încadrul Programului LEADER, a fostautorizat în anul 2012. Parteneriatuleste alcătuit din nouă reprezentanţi aisectorului public, 16 reprezentanţi aisectorului privat și patru reprezentanţiai societăţii civile.

Teritoriul GAL „Orizonturi 2012” estesituat în partea de sud-vest a judeţuluiOlt, pe malul drept al Oltului, la limitade sud a Câmpiei Române, fiindmărginit de fluviul Dunărea și cuprinde11 comune din judeţul Olt și una dinjudeţul Dolj, însumând peste 35.600 delocuitori. Comunele sunt: Bucinişu,Grojdibodu, Gura Padinii, Ianca,Obârşia, Redea, Rotunda, Urzica,Vădastra, Vădăstriţa, Vişina Nouă(judeţul Olt) şi Amărăştii de Jos(judeţul Dolj).

De-a lungul celor doi ani de funcţionare,GAL „Orizonturi 2012” a lansat șapte

apeluri de selecţie, în urma cărora aufost finanţate 53 de proiecte cu o valoaretotală de 2.437.329 de euro. Dupăaprobarea solicitării de modificare aPlanului de Dezvoltare Locală de cătreAM PNDR, GAL „Orizonturi 2012”intenţionează deschiderea unui nouapel de selecţie pentru Măsura 121 –„Modernizarea exploataţiilor agricole”.Valoarea disponibilă de 142.387 de euroreprezintă diferenţele rezultate în urmafinalizării procedurilor de achiziţie.

Pentru a evidenţia specificul teritoriuluiGAL „Orizonturi 2012”, precum șiinvestiţiile realizate cu fondurinerambursabile prin GAL, prezentămtrei proiecte considerate reprezentativepentru activitatea desfășurată până înprezent.

Conservarea tradiţiei locale

În cadrul Măsurii 322 – „Renovarea,dezvoltarea satelor, îmbunătăţireaserviciilor de bază pentru economia şi

populaţia rurală şi punerea în valoare amoştenirii rurale” a fost finanţat unproiect cu titlul „Achiziţionare costumepopulare fete și băieţi”. Beneficiarulproiectului este comuna Rotunda, undeexistă o veche vatră de obiceiuri șitradiţii populare. Această zestre detradiţii, obiceiuri, cântece și dansuripopulare, moștenită de la înaintași, estepreluată și dusă mai departe deansamblul folcloric mixt ,,Rotunjanu”,ce are în componenţă copii și tineri dinlocalitate. Acest ansamblu activează peteritoriul localităţii și susţine spectacoleatât în localităţi din judeţul Olt, cât și înţară.

Preocupările pentru continuitateatradiţiilor și a portului popular oltenescau început încă din anul 2009 când, încadrul „Proiectului integrat – comunaRotunda” au fost achiziţionate 20 decostume de călușari. Costumeletradiţionale de fete și băieţi, cu motivespecifice zonei, achiziţionate în cadrulproiectului finanţat de GAL „Orizonturi

Leader la zi

GAL „Orizonturi 2012”:Tradiţie și modernitate în Lunca Dunării

2012”, vin în completarea costumelorde călușari și vor ajuta la diversificareaactivităţilor ansamblului folcloric.

Costumele populare confecţionatemanual, decorate cu motive tradiţionaleoltenești, vor fi purtate la sărbătorilelocale și festivaluri, contribuindsubstanţial la păstrarea și promovareapatrimoniului cultural imaterial dinmediul rural.

Bricheţii din paie – alternativăecologică de încălzire

Un alt proiect finanţat pe teritoriul GAL„Orizonturi 2012” a beneficiat defonduri nerambursabile prin Măsura312 – ,,Sprijin pentru crearea șidezvoltarea de microîntreprinderi”.

Proiectul „Achiziţie utilaje pentrudezvoltarea Batrînca I. MarianÎntreprindere Individuală”, al căruireprezentant este Batrînca Marian, untânăr întreprinzător din comuna VișinaNouă prevede construirea și echipareaunei linii de fabricare a bricheţilor dinpaie, utilizaţi ca alternativă de încălzire.

Tipul de activitate pe care și-l propunebeneficiarul are, pe lângă componentaeconomică, și un caracter ecologic,deoarece produsul înlocuiește cu succeslemnul de foc utilizat în mediul rural.Produsele obţinute vor fi destinate atâtconsumului casnic, cât și celuiindustrial.

Proiectul reprezintă o investiţieprofitabilă pe termen lung șicorespunde conceptului de dezvoltaredurabilă a economiei rurale, pe bazaprincipiilor de creștere a locurilor demuncă și a veniturilor adiţionale, prinîncurajarea activităţilor non-agricoledesfășurate în mediul rural. Prinrealizarea acestei investiţii au fost createtrei locuri de muncă. Proiectul este încăîn derulare, a fost depusă cererea deplată urmând să se deconteze de cătreAFIR valoarea acesteia.

Depozit de cereale la Bucinișu

În cadrul Măsurii 123 – „Creștereavalorii adăugate a produselor agricole șiforestiere” a fost finanţat proiectul„Construire spaţii de depozitat cereale

în comuna Bucinișu, judeţul Olt”.

Beneficiarul, Radu Mihai PersoanăFizică Autorizată, este o entitateeconomică înfiinţată în anul 2008 ca oafacere de familie, cu scopul de a cultivacereale. Beneficiarul a demarat afacereapornind la drum cu un singur tractor deputere mică și o combină pentrurecoltat cereale, ambele de producţieautohtonă. Obiectivul principal alinvestiţiei îl reprezintă crearea decapacităţi de depozitare, însumândaproximativ 2.100 de tone, necesarepăstrării, uscării și livrării cerealelor.Prin intermediul investiţiei suntașteptate:- îmbunătăţirea calităţii produselorprelucrate și a calităţii produseloralimentare, cu respectarea cerinţelor desiguranţă alimentară, a trasabilităţii;- îmbunătăţirea siguranţei la locul demuncă și a condiţiilor de igienă înproducţie.

Contact:Email: [email protected]: www.gal-orizonturi2012.ro


4746

Grupul de Acţiune LocalăAmaradia-Jiu reprezintă unparteneriat public-privat carecuprinde 10 autorităţi publicelocale, 19 membri privaţi și patruorganizaţii neguvernamentale dincomunele doljene Brădești,Coţofenii din Faţă, Goiești, Simnicude Sus, Melinești, Fǎrcaș, Tǎlpaș,Mischii, și din comunele gorjeneDănciulești și Crușeţ.

Ȋn ianuarie 2013, GAL Amaradia-Jiua obţinut autorizaţia de funcţionarede la Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și aprobareapentru implementarea strategiei dedezvoltare locală, evaluatǎ la2.850.000 de euro.

Din februarie 2013 și până înprezent, GAL Amaradia-Jiu a lansatapeluri de selecţie în urma cărora aselectat și contractat 36 de proiectede dezvoltare a teritoriului său.Valoarea finală a proiectelor seridică la suma de 2.448.530 de euro.Conform acordului DGDR-AM-PNDR nr. 94993/05.12.2014 demodificare a planului de dezvoltare

locală, GAL va mai lansa în perioadaurmătoare apeluri de selecţie peMăsura 322.1 „Dezvoltareateritoriului, menţinerea obiceiurilorși meșteșugurilor, precum șiîmbunătăţirea serviciilor de bazăpentru economia și populaţiarurală” (30.000 de euro) și Măsura322 „Renovarea, dezvoltareasatelor, îmbunătăţirea serviciilor debază pentru economia și populaţiarurală și punerea în valoare amoștenirii rurale” (66.470 de euro).Totodată, a fost depus la sediul GALși urmează să fie selectat un proiectprin Măsura 421 „Implementareaproiectelor de cooperare”, în valoaretotală de 20.000 de euro, din care5.000 de euro sunt asiguraţi de GALAmaradia-Jiu, în calitate departener, iar diferenţa de 15.000 deeuro este suportată de către GALcoordonator, GAL Colinele Olteniei.

Situaţia proiectelor selectate șicontractate în cadrul strategiei dedezvoltare locală arată astfel:• 10 proiecte prin Măsura 112, învaloare totală de 344.000 de euro;• 10 proiecte prin Măsura 141, învaloare totală de 45.000 de euro;• 8 proiecte prin Măsura 322, învaloare totală de 1.273.428 de euro;• 4 proiecte prin Măsura 322.1, învaloare totală de 371.083 de euro;• 2 proiecte prin Măsura 312, învaloare totală de 248.050 de euro;• 1 proiect prin Măsura 313, învaloare de 199.325 de euro;• 1 proiect prin Măsura 421, învaloare de 5.000 de euro;• 1 proiect prin Măsura 111, învaloare de 64.114 euro.

Investiţiile au vizat:• sprijinirea tinerilor agricultoripentru înfiinţarea de ferme agricole;• sprijinirea fermelor agricole de

semisubzistenţă;• renovarea și dezvoltarea satelor;• îmbunătăţirea infrastructurii fizicede bază pe teritoriului GAL;• stimularea iniţiativelorantreprenorilor în activităţi non-agricole;• construirea, modernizarea,extinderea și dotarea structurilor deprimire turistică;• implementarea proiectelor decooperare;• formarea profesională (training),informarea și difuzarea decunoștinţe.

GAL are și beneficiari care aufinalizat deja proiecte finanţate prinMăsura 112 „Instalarea tinerilorfermieri”, Măsura 312 „Sprijinpentru crearea și dezvoltarea demicroîntreprinderi”, Măsura 322„Renovarea, dezvoltarea satelor,îmbunătăţirea serviciilor de bazăpentru economia și populaţia ruralăși punerea în valoare a moșteniriirurale” și Măsura 322.1„Dezvoltarea teritoriului,menţinerea obiceiurilor șimeșteșugurilor, precum șiîmbunătăţirea serviciilor de bazăpentru economia și populaţiarurală”.

Prin Măsura 312 „Sprijin pentrucrearea și dezvoltarea demicroîntreprinderi”, Bușcǎ EugenÎntreprindere Individuală aachiziţionat un tractor pentruprestarea de servicii mecanizatecătre populaţia rurală, proiectulridicându-se la valoarea totală de48.300 de euro. Gama serviciilormecanizate efectuate cu tractorul,alături de alte echipamente și utilajeagricole pe care beneficiarul ledeţine deja sau pe care le vaachiziţiona pe măsura ce se va

dezvolta, cuprinde: pregătireaterenului, stabilirea culturilor,tratarea culturilor, recoltarea,întreţinerea terenului agricol înbune condiţii agricole și de mediu,utilizarea echipamentelor de irigaţii.Prin Măsura 322 „Renovarea,dezvoltarea satelor, îmbunătăţireaserviciilor de bază pentru economiași populaţia rurală și punerea învaloare a moștenirii rurale”,primăria comunei Coţofenii dinFaţă, judeţul Dolj, a modernizatstrada Coţofenilor care face partedin reţeaua stradală a comunei șieste legată de drumul naţional DN6(E70), proiectul ridicându-se lavaloarea totală de 163.721 de euro.La momentul depunerii cererii definanţare, strada era din pământ șiprezenta o serie de degradări careîngreunau circulaţia mașinilor. Petimp ploios, situaţia era și maidificilă, iar autovehiculele careieșeau pe drumul naţionalmurdăreau cu noroi carosabilul,afectând circulaţia. Lungimea totalăa drumului modernizat este de1.233 de metri, până la intersecţiacu strada Măldărescu.

„Locuitorii comunei Coţofenii dinFaţă aveau nevoie de aceastăinvestiţie de infrastructură rurală,în urma implementării proiectuluiaceștia conducând în condiţii de

siguranţă și la standardeeuropene,” a afirmat primarulcomunei Coţofenii din Faţă,Constantin Cârciumaru, responsabillegal al proiectului.

GAL Amaradia-Jiu a obţinutrezultate satisfăcătoare în perioadade programare 2007-2013, motivpentru care își propune să-șicontinue activitatea și în noulprogram PNDR 2014-2020.

„Cunoscând situaţia actualăprivind stadiul de implementare astrategiei de dezvoltare locală aGAL pe care-l reprezint, privesc cuoptimism reacreditarea AsociaţieiGrupul de Acţiune LocalăAmaradia-Jiu pentru perioada deprogramare 2014-2020. Suntîncrezător că proiectul actual prinMăsura 431.2 «FuncţionareaGrupului de Acţiune Locală,dobândirea de competenţe șianimarea teritoriului» va fifinalizat cu succes și că dinexperienţa acumulată până acumimplementarea viitorului proiect seva derula cu rezultate și mai bune,”a declarat primarul comuneiBrădești, Ionel Răcăreanu,reprezentantul legal al GALAmaradia-Jiu.

GAL Amaradia-Jiu:Accent pe sprijinirea tinerilor fermieri, a miciloragricultori și pe modernizarea satelor


4948

În ultimele două zile ale luniinoiembrie s-a desfășurat la București,la Casa Universitarilor, ediţia specialăa târgului de produse organice șinaturale FRESH MARKET.Evenimentul, organizat de Agro BioConsulting în parteneriat cu A&M

EVENT DAY, a reunit expozanţi dinBucurești, dar și din alte localităţi aleţării, din următoarele domenii:produse alimentare ecologice șinaturale, produse cosmetice bio șinaturale, plante medicinale șiaromatice, produse apicole, sucuri și

cafea ecologică, reviste și publicaţii despecialitate. Participanţii la expoziţieau prezentat promoţii și ofertespeciale. Vizitatorii au putut degustaprodusele culinare și au testatproduse cosmetice, pe care le-auputut achiziţiona la preţuri speciale.

Până în prezent, România a plătit12,84 miliarde de euro din FondulEuropean de Garantare Agricolă(FEGA) și Fondul European Agricolpentru Dezvoltare Rurală (FEADR),alocate în perioada 2007 – 2013.Această sumă reprezintă o rată aabsorbţiei de 80,70%.În ceea ce privește Agenţia de Plăţi șiIntervenţie pentru Agricultură(APIA), plăţile se ridică la suma de6,85 miliarde de euro din FEGA,

reprezentând o absorbţie de 88% dinalocarea de 7,79 miliarde de euro, iarpentru FEADR au fost efectuate plăţide către Agenţia de Finanţare aInvestiţiilor Ruare (AFIR), în valoarede 6 miliarde de euro, reprezentând oabsorbţie de 74% din alocarea de 8,12miliarde de euro.În total, pe parcursul anului 2014 celedouă Agenţii au efectuat plăţicumulate, atât din fonduri europene,cât și din bugetul naţional, în valoare

de 2,6 miliarde de euro.„Aceste sume care au intrat efectiv înagricultură și mediul rural românescnu acoperă în totalitate necesarul definanţare pe care îl avem, dar efecteleacestui aport de capital se văd și credcă performanţa înregistrată desectorul agricol în ultimii doi ani sedatorează în mare parte și baniloreuropeni”, a declarat DanielConstantin, ministrul Agriculturii șiDezvoltării Rurale.

În perioada 11 – 14 februarie 2015, vaavea loc la Nuremberg, Germania,Expoziţia Internaţională pentruProduse Ecologice BioFach2015.

Expozanţi din peste 130 de state voravea ocazia să prezinte produsealimentare și comerciale ecologice. Laeveniment va participa și România,

având în vedere importanţa dată înultima perioada agriculturii ecologiceși creșterea semnificativă a număruluide operatori certificaţi în domeniu. Înparalel cu expunerea produselor, voravea loc conferinţe și alte evenimentemenite să stabilească noi relaţiicomerciale, fiind prezentate și tehniciinovatoare şi tendinţe în preferinţele

consumatorilor din sectorul organicmondial.

Ministerul Agriculturii şi DezvoltăriiRurale va acoperi, din bugetulpropriu, costurile de închiriere,amenajare şi dotare a standurilor şitransportul mostrelor la Nurembergpentru operatorii economici.

Știri MADR

Absorbţie de peste 80% a fondurilor europenepentru agricultură și dezvoltare rurală

Diplome de excelenţă pentru producătorii șiprocesatorii din industria cărnii

Ediţie specială FRESH MARKET – târg de produseorganice și naturale

BIOFACH 2015, la Nuremberg

Seminarul dedicat industriei cărnii,desfășurat în data de 20 noiembrie2014, a adus în discuţie modelele deafaceri aplicate de producătorii deprofil din România, precum și deintegrare a producţiei, în vedereacreșterii profitabilităţii operatoriloreconomici.

Tema generală a seminarului a fost„Reinventarea industriei cărnii de laA la Z”. Liderii de piaţă în domeniu auţinut să aducă în atenţia autorităţilorabordarea problemelor industriei, încontextul politic şi economic actual.

Aceștia, împreună cu reprezentanţiiautorităţilor și cei ai asociaţiilorprofesionale, au încercat să găseascăsoluţii pentru rezolvarea situaţiei decriză cu care se confruntă sectorul de

producere și prelucrare a cărnii.Daniel Dumitru Botănoiu, secretar destat în Ministerul Agriculturii șiDezvoltării Rurale, prezent laeveniment, a declarat: „Producătoriiromâni evoluează într-o piaţăeuropeană extrem de competitivă,care astăzi este afectată deembargoul rusesc. De aceea,operatorii români trebuie săgăsească o formulă prin care să seadapteze mai bine cerinţelor pieţei.Consider că, în contextul politicii dedezvoltare a agriculturii românești,trebuie să avem o altă viziune șianume dezvoltarea fiecărui sector înparte. Trebuie să ne concentrăm peintegrarea producţiei, pe procesare,astfel încât România să câștige de peurma exporturilor de produseprocesate. Totodată, trebuie să

creștem capacitatea internă deproducţie și în sectorul zootehnic șide stocare, dar și să găsim noimecanisme de reacţie rapidă în cazde criză, fie că vorbim de restricţii laexport sau de apariţia unor boli saudăunători”.

În cadrul evenimentului, oficialulMADR a înmânat diplome deexcelenţă unui număr de 15 companiicu activitate în sectorul de producereși procesare a cărnii, care s-auevidenţiat pe piaţa internă prinintegrarea producţiei și ca model deafacere. Acestea sunt: Transavia,Smithfield, Kosarom, Agricola, Cris-Tim, Meda, Caroli, Safir, Sergiana,CAI Curtici, C+C, Ferma Zootehnică,Scandia, Aaylex şi Nutrientul.

În perioada 8-10 decembrie s-audesfășurat, la Azuga, mai multesesiuni de instruire, organizate deReţeaua Naţională de DezvoltareRurală.

Scopul instruirii a fost acela de afurniza participanţilor – membri aicomunităţilor locale rurale – o bazăteoretică și un set de instrumentepractice care să răspundă atât laîntrebarea „ce trebuie să facă?”, darmai ales la „cum trebuie să facă”atunci când se implică în elaborarea

unei Strategii de Dezvoltare Locală.

Modulul I a vizat elaborarea șidezvoltarea strategiilor de dezvoltarelocală.

Modulul II s-a referit la evaluare-monitorizare. Participanţii au găsitrăspunsuri la întrebări precum: ceeste aceasta?; de ce avem nevoie demonitorizare și evaluare?; când seface, cât se face și de către cine? S-avorbit și despre rolul, obiectivele,temele și activităţile evaluării.

Modulul IV a adus în prim-planleadership-ul și abilităţile deconducere.

Modulul V a fost dedicat achiziţiilorpublice. Procesul de achiziţie publică,actorii principali – autorităţilecontractante și operatorii economici– dar și autoritatea de reglementare șisupraveghetorii sistemului, precum șiprincipiile ce trebuie aplicate înachiziţiile publice au constituit bazaunor dezbateri interesante.

Sesiuni de instruire organizate de RNDR, la Azuga

Tinerii fermieri vor beneficia, în anul2015, de o schemă de ajutor prin carear putea primi un spor de plată pentrusuprafeţele de teren agricol pe care le

deţin. Acest sprijin binevenit se vaacorda pentru suprafeţe cuprinseîntre 25 - 60 ha și va consta înacordarea unui spor de plată pe

suprafaţă de 25% pe o perioadă decinci ani. Aplicarea acestei măsuri seva face începând cu primăvara anului2015.

Schemă de ajutor pentru tinerii fermieri

50 51

ASOCIAŢIA PRODUCĂTORILOR DE CARNE DEPORC DIN ROMÂNIA

Reprezintă, promovează, susţine și apără interesele membrilorasociaţi pe plan naţional şi european;Apără interesele membrilor în relaţia cu autorităţile publice localeși centrale;Reprezintă membrii asociaţiei în cadrul colaborării cu organizaţiide profil, organizaţii publice, federaţii, confederaţii, în plannaţional și european;Activează pentru deplina libertate de acţiune a membrilor înscopul dezvoltării și eficientizării activităţii acestora;Promovează concurenţa loială, în condiţiile legii, în scopulasigurării de șanse egale fiecăruia dintre membrii lor;Promovează politici armonizate pentru o mai bună gestionare șicoordonare a pieţei în filieră;Promovează un mediu concurenţial corect la nivel naţional șieuropean;Asigură informarea membrilor asociaţiei privind elaborarea șiaplicarea legislaţiei în domeniu;Elaborează propuneri către autorităţile publice competente pentrulegiferarea unor măsuri de interes pentru membrii asociaţiei.

Contact: Strada Vasile Lascăr nr. 5-7, etaj 1, camera 31-32,București, sector 2, tel/fax: 021-310.33.61E-mail: [email protected], [email protected]

În anul 2005, în parteneriat cu FAM-Dorna ambeneficiat de un program finanţat de Heifer și astfel afost făcut primul pas pentru concretizarea dorinţelornoastre. Acest proiect a pornit de la necesitateaconservării biodiversităţii pășunilor și în acest fel ampopulat munţii cu ovine, iar ca aceasta să vină însprijinul turismului, am populat bazine cu păstrav, amoferit membrilor asociaţiei stupi, am format lucrătoriprofesionali în pensiune agroturistică și am identificatși marcat trasee turistice. Agroturismul în zonamontană trebuie să fie vârf de lance deoarece prinacesta se pot valorifica cu plus valoare produse agricolede ÎNALTĂ CALITATE MONTANĂ.

În lupta noastră de a ne depăși condiţia și de a ofericonsumatorilor noștri o calitate superioară la produsedin lapte, am solicitat, în 2010, concesiunea pășunilor.În același an am început modernizarea stânelor, înconformitate cu legislaţia privind siguranţaalimentară, astfel că am pus în practică un alt conceptal FAMD, FMR, CEFIDEC și în acest context comunaFărcașa a modernizat opt stâne pe opt trupuri depășune.

Acum desfășurăm un alt proiect în parteneriat cuFAMD, Heifer, SAB Elveţia, AGROM Mureș șiRomontana. Acest proiect se dorește a fi un exemplude bune practici în Munţii Carpaţi cu certificare șiatestare de produse tradiţionale, dar și formareprofesională pe măsura vremurilor în care trăim.

Ca aceste lucruri să devină realitate în cel mai scurttimp și cu eforturi normale, punem la dispoziţia celorinteresaţi experienţa noastră și cunoștinţeleacumulate. Nu a fost un lucru ușor, dar, dacă ar fi să oluăm de la capăt, am face acealeași lucruri.

Este nevoie doar de oameni care să pună interesulcomunităţilor montane înaintea celor personale. Sădăruiască și apoi să se bucure de ceea ce lasă în urmalor, să comunice, să informeze și să ofere tot spectrulde cunoștinţe care, coroborate și pe baza unor studiicorect evaluate, să ducă la bunăstarea comunităţilor.Este necesar ca în următoarea perioadă săreconfigurăm priorităţile gospodăriei tradiţionaleromânești, să dăm acesteia un nou suflu pentru a-șirecâștiga titlul de factor de stabilitate economică,socială, culturală și de spiritualitate al acestui popor.Este necesar să se refacă scara de valori și să se pună înoperă potenţialul tuturor zonelor, deoarece estesingura șansă care vine în sprijinul nostru.Cei care gândesc și simt ca noi, oameni cu idei șisfaturi, sunt rugaţi să apeleze [email protected], pentru că noi suntembuni prieteni și tovarăși de drum lung și greu.În pragul sărbătorilor de An Nou, vă dorim roadeîmbelșugate, să ne trăiască România și să înfloreascăașa cum ne-o dorim.Cu multa preţuire,Camelia Alixandru, președinte APM-FărcașaTel: 0753076754, email: [email protected]

ASOCIAŢIA PRODUCĂTORILOR MONTANI-FĂRCAȘA NEAMŢ FIINŢEAZĂ CA O.N.G. DIN

ANUL 2002 ȘI ARE CA SCOP DEZVOLTAREA DURABILĂ A ZONEI MONTANE ȘI, IMPLICIT,SPRIJIN PENTRU AGRICULTORI


52

Deschiși Către Viitor

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România,

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Decembrie 2014

Se distribuie gratuit.

Documents

România Rurală România Rurală