Upload
truongkhanh
View
245
Download
4
Embed Size (px)
Citation preview
Minoritatea românească trăieşte azi în 37 de localităţi rurale şi urbane, întinse pe
partea de sud şi centrală a Banatului din Republica Serbia. Pe aceste meleaguri au trăit
strămoşii românilor din timpuri străvechi cum dovedesc izvoarele istorice. Unele
localităţi din această parte a Banatului, în care azi trăieşte populaţia românească, sunt
menţionate încă din Evul Mediu, iar multe sunt amintite în perioada stăpânirii turceşti în
Banat (1552-1718). Unele localităţi au fost înfiinţate mai târziu, în perioada
colonizărilor habsburgice în Banat (secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-
lea).[1]
[1] Mircea Măran, Localităţi bănăţene: trecut istoric şi cultural, Panciova, Libertatea, 2003, p.5.
Din punct de vedere etnografic, localităţile din Banatul Sârbesc unde trăiesc azi români
se pot clasifica în căteva grupuri[2]- zone etnografice ce constituie în teritoriu enclavă
cultural-etnică.
•Din I grup fac parte localităţile din zona Vârşeţului unde trăiesc locuitorii vechi ai
Banatului.
•Din al II grup fac parte localităţi din câmpia Banatului: cu populaţie bănăţeană.
•Din grupa a III-a fac parte localităţile cu populaţie crişano- ardelenească.
•Al IV-lea grup este format de localităţi unde s-au stabilit românii din Oltenia.
Pe lângă aceste localităţi, românii trăiau împreună cu sârbii, maghiarii şi germanii ca
populaţie minoritară şi în localităţile urbane.
[1] Mircea Măran, Kulturne prilike kod rumuna u Banatu 1945-1952.,Vršac, Visoka škola za obrazovanje vaspitača „Mihajlo Pavlov“, 2008, p.7
II grup-satele din câmpia Banatului
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.19.
20.
21.
22.
23.
24.
Alibunar
Seleuş
Bariţe
Mărghita
Nicolinţi
Vladimirovaţ
UzdinEcica
Sutiesca
Toracul Mare
Doloave
Mramorac
Deliblata
În Serbia, gruparea pe zone etnografice
echivalează cu enclava cultural etnică –
denominarea unor comunităţi care au migrat
dintr-un loc, dar teritoriul unde s-au aşezat îşi
păstrează particularităţile zonei de provenienţă.
Uzdin: În anul 1767 are loc colonizarea
românilor din părţile răsăritene ale Banatului, în
localitatea Padina de unde, în anul 1779, se
mută în locul numit “Satul bătrân” pentru ca în
fine, să se stabilească în anul 1801 pe locul
actualului sat.
Uzdin, anul 1915Uzdin, anul 1918
Grupul de sate: Seleuș, Bariţe, Nicolinţi, Alibunar, Mărgita, Vladimirovaț, cu populaţie
înrudită ca origine - stabilită în zona învecinată, cu condiții relativ favorabile de
comunicare, a determinat răspândirea aceluiaşi tip de costum, cu unele variante locale,
mai evidente la nivelul pieptănăturii şi al decoraţiei cătrinţelor. . La sfârţitul secolului
al XIX-lea specialiştii consideră că portul popular din Uzdin este similar celui din
satele amintite. În prejma anilor 50 ai secolului al XX-lea, costumul de sărbătoare al
fetelor şi nevestelor din Uzdin este diferit de costumul celorlalţi români din această
parte a Banatului, reprezentând un fel de enclavă, a costumului popular din grupul de
sate amintite.
Uzdin, anul 1918 Uzdin, anul 1939 Uzdin, anul 1953
Cauza acestui conservatorism al costumului trebuie căutată în poziţia satului.
Uzdinul nu a fost în contact direct cu nici o localitate cu populaţie românească fiind
înconjurat de localităţi cu populaţie care aparţine altor etnii (slovaci, maghiari, sârbi).
Probabil că din această cauză, dar şi datorită faptului că în familii existau cantităţi
mari şi preţioase de piese componente ale costumului popular, timp îndelungat s-au
putut păstra formele vechi al portului românesc.
Găreala capului este unul dintre reperele diferenţiatoare ale portului tradiţional femeiesc
din acest grup de sate. Nevestei i-se pieptăna părul, se împletea şi se strângea la spate pe
un suport numit conci. Peste pieptănătură se aşeza o bonetă numită învălitoar'e. Partea
din spate este împodobită cu un „buchet” de flori artificiale. Pe părţile laterale învălitorii
i-se ataşează câte un pup (bandă de mătase înfăşurată în formă de floare), iar pe frunte
covârlac. Femeile care au încetat să poarte învălitoar'e dar şi nevestele când nu îşi
găteau capul cu această piesă, purtau cârpa cu c'iucuri.
Ciupag cu fodori şi mîn'ecari, Uzdin, anul 1910
Pe lângă acoperitoare de cap, costumul femeiesc se compune din următoarele piese:
cămaşă (c'iupag, c'iupăgari), poale, cătrinţa din faţă (cotrânţă dinaint'e), opregul
(opr'eg) sau cătrinţa din spate (cotrânţă dinapoi), brâu, brăciră.
Trebuie menţionat că ciupagul încreţit în jurul gâtului, purtat la Uzdin, se completa
cu două piese - fodori şi mîn'ecari.
La sfârşitul secolului al XIX-lea se mai purta cătrinţă în faţă şi opreg în spate, după
această perioadă însă, este frecvent portul cu două cătrinţe, cu excepţia costumului
nevestelor tânăre din Uzdin, al căror costum de ceremonial include două oprege, iar
după nuntă, opregul din faţă este înlocuit cu o cătrinţă.
Cotrânţă din spate (anul 1900) ţesută
în trei iţe din păr de lână, motivele
alese cu lânică: fondul roşu –
cărmăjân cu motive geometrice :
câtlij'el, dungi cu scăluşă, margina -
urz'ătura cu fondul violet-fumur şi
urz'ari format din două rânduri de
scăluşe cu bâzon'i.
Cotrânţă din faţă (anul 1930)
ţesută în două iţe din păr de lână,
fondul cu dungi : violet- fumur,
roşu – cărmăjân,maro- măcrişat;
motivele alese cu lânică – araz -
geometrice: creţă cu „S” şi florale:
pui.
Sub aspect ornamental şi cromatic, portul fetelor mari era similar cu cel al tinerelor
femei căsătorite (excepţie acoperitorile de cap – marcă a statutului civil) având o
cromatică vie, armonizată, bazată pe culoarea roşie. La femeile în vârstă, portul se
caracterizează prin restrângerea registrelor decorative şi folosirea unei game cromatice
bazate pe tonuri închise.
Mincie Pieptar Bundiţă
Piesele costumului de iarnă nu se deosebesc de cele purtate vara doar sunt completate cu
veşminte călduroase, cum este şpe'nţul, o haină scurtă cu mâneci, confecţionată din
stofă, pieptar (folari), cârpă mare tricotată din lână, mincie sau bundiţă şi încălţăminte:
ciorapi (ştrimfi) împletiţi din lână, păpuc'i sau pantofi şi ghete în timp de iarnă.
Cătrinţele purtate în faţă sunt late, acoperă şoldurile, fiind formate din două foi de
ţesătură cusute pe mijloc. Cele din spate au lăţimea a unei foi de ţesătură sau sunt
formate din două foi de tesătură mai înguste decât cele din faţă.
Port popular din Uzdin purtat la manifestări culturale