Romanul ExperienţeiCamil Petrescu,

“Ultima noapte de dragoste, întâia

noapte de război”

EXPERIENŢA

Conform DEX :

Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară.

Conform Dicţionarului Enciclopedic :

Fluxul de evenimente personale cunoscute doar de posesorul lor şi reprezentând lumea ca fiind într-un fel sau altul, fapt exprimat în limbaj şi în comportament.

Romanul experienţei reprezintă o orientare tematică în romanul interbelic, ce valorifică trăirea cât mai intensă, până la capăt, în plan interior, de către personaje, a unor experienţe personale definitorii(iubirea, prietenia, războiul, moartea). Proza experienţei se bazează pe crearea impresiei de autenticitate, fie prin utilizarea unor elemente care ţin de realitate(pagini de jurnal, de gazetă, scrisori, biografii reale etc.), fie prin fabricarea unora care să dea iluzia realităţii.

Termenul experienţialism este folosit pentru prima dată de Petru Comarnescu în legătura cu scrierile unor autori din tânăra generaţie afirmată după Primul Război Mondial: M. Eliade, A. Holban, Mihail Sebastian, E. Cioran, M. Blecher.

GENEZA ROMANULUIRomanul a apărut în anul 1930, geneza lui stând însă mult timp sub semnul incertitudinii. Poet, dramaturg şi strălucit eseist, Camil Petrescu şi-a descoperit relativ târziu vocaţia de romancier. Iniţial, s-a anunţat cu un volum de nuvele despre război, în Viaţa literară din 21 octombrie1929. Urmează oscilaţii în privinţa titlului: Proces verbal de dragoste şi de război. După Al.Paleologu, acest titlu ar ilustra mai direct o concepţie stendhaliană, rămasă intactă şi în varianta definitivă a cărţii. Criticul afirmă peremptoriu că : “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este <<un perfect roman stendhalian.>>”

CREZUL ARTISTIC :

,,… ca să evit arbitrariul de a pretinde că ghicesc ce se întâmplă în cugetele oamenilor , nu e decât o singură soluţie: să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu…Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti…Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele, conţinutul meu psihologic… Din mine însumi, eu nu pot ieşi… Orice aş face eu, nu pot descrie decât propriile mele senzaţii, propriile mele imagini . Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi…” ( Noua structură şi opera lui Marcel Proust,

Camil Petrescu)

,,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

CAMIL PETRESCU

Titlul iniţial al romanului: ,,Proces verbal de dragoste şi război”

ALTE OPERE:,,Patul lui Procust”

,,Un om între oameni ”,,Turnul de fildeş”

Cartea I:,,Ultima noapte de dragoste”

Plan subiectiv

Cartea a II-a:,,Întâia noapte de război”

Plan obiectiv

TEMA

Tema Tema iubiriiiubirii: cu accent pe radiografia unui : cu accent pe radiografia unui sentiment – sentiment – geloziagelozia

Tema Tema războiuluirăzboiului: cu accent pe experienţa: cu accent pe experienţacontactului nemijlocit cu moarteacontactului nemijlocit cu moartea

Roman subiectiv modern prin:

Esenţa concretăa vieţii

autenticitate

Stil anticalofil

iubire

introspecţie

gelozie moarte

boală

substanţialitate

monolog interior

discurs analiticmemorie involuntară

război

Cartea I:,,Ultima noapte de dragoste”

Subcapitole:

1. ,,La Piatra Craiului, în munte”2. ,,Diagonalele unui testament”

3.,,E tot filozofie”4. ,,Asta-i rochia albastră”5.,,Între oglinzi paralele”

6.,,Ultima noapte de dragoste…”

Cartea a II-a:,, Întâia noapte de război”

Subcapitole:

1.,,…Întâia noapte de război”2. ,,Fata cu obraz verde, La Vulcan”

3.,,Întâmplări pe apa Oltului”4.,,Post înaintat la Colham”

5.,, Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”6.,,Wer kann Rumanien retten?”

7.,,Comunicat Apocrif”

REMA

Forma memorialistă Jurnal de campanie

Există în romanul lui Camil Petrescu un singur personaj care, într-o lungă confesiune, reface două experienţe trăite intens : iubirea şi războiul.Personajul feminin, Ela, este “văzut” doar prin ochii bărbatului care are nevoie continuu de certitudini în dragoste.

Nicolae Manolescu afirmă în Arca lui Noe: “Noi n-o cunoaştem în fond pe Ela decât prin intermediul lui Ştefan şi, înainte de a încerca să ne facem o idee corectă despre ea, trebuie să reuşim să-l înţelegem pe el”.

,, Nu Ela se schimbă (poate doar superficial, dându-şi arama pe faţă, cum se spune, abia după căsătorie), ci felul în care o vede Ştefan.În acest caz, putem afirma că singurele evenimente veritabile nu sunt acelea <<obiective>>, ci acelea din conştiinţa lui Gheorghidiu.”

Ştefan Gheorghidiu, personajul

narator, este un erou lucid care îşi expune clar concepţiile despre iubire şi moarte, despre femeia

iubită:,,Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de

moarte unul asupra celuilalt ”.

A iubi pătimaş înseamnă a gândi profund şi

a-i urma pe filosofi; nu întâmplător, eroul este

student la Filosofie, iar soţia sa, Ela, studentă la Filologie.

Femeia este,, monada supremă”, adică “acel punct

care reflectă în el toată existenţa universului”.

( Leibniz )

Ştefan Gheorghidiu este un învins pentru că s-a înşelat în ceea ce priveşte femeia iubită şi un învingător pentru că şi-a conştientizat eşecul în dragoste, renunţând la“tot”, plecând. Pietro Gralla, eroul din piesa Act veneţian, cu care a fost comparat Ştefan Gheorghidiu, rosteşte următoarea replică: ,,Falimentul iubirii, dacă iubirea a fost, este şi falimentul minţii”.

Paradoxal, confesiunea dedicată femeii iubite pune-n centru, de fapt, trăirile în conştiinţă ale bărbatului, într-un monolog în care femeia nu are drept la replică. Lectorul nu o poate descoperi, dar există câteva replici care oferă indicii:

“Orice s-ar întâmpla cu mine, vreau ca tu să mă faci femeie. Am suferit prea mult din cauza ta .(…)Poţi să mă goneşti în zorii zilei şi să nu mă mai primeşti niciodată în casa ta.”

Ea despre el: ,, Eşti de o sensibilitate imposibilă .”

Aceeaşi confesiune îl lasă pe lector să bănuiască ce cred celelalte personaje despre Ela: familia lui Gheorghidiu, Nae Gheorghidiu, Anişoara, avocatul Grigoriade.

-un intelectual orgolios, pătimaş şi lucid în dragoste, dedicat întru totul femeii pe care o iubeşte; -un inadaptat într-o lume meschină, incapabilă să-l înţeleagă;

-,,un filosof într-o lume de neştiutori de carte cinici…”. (G.Călinescu )

“Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic, aşa ca eul meu, ca mama mea, că ne întâlnisem de la începutul lumii peste toate devenirile, amândoi, şi aveam să pierim amândoi.”

El, bărbatul, este:

Ea, femeia, este aşa cum o vede

el:

-,,un spirit speculativ şi oarecum lipsit de simţul realităţii, care are despre femei păreri disproporţionate, fie de adulaţie, fie de dispreţ fundamental egoist, centrând sentimentele pe ego-ul propriu, bănuitor din vanitate, cel puţin la fel de mult ca din iubire, mai degrabă senzual decât sentimental...”(N.Manolescu)

“Cu ochii mari, albaştri, vii ca nişte întrebări de cleştar, cu neastâmpărul trupului tânăr, cu gura necontenit umedă şi fragedă, cu inteligenţa care irumpea, izvorâtă tot atât de mult din inimă cât de sub frunte, era, de altfel, un spectacol minunat.”

,,…era această fată un continuu prilej de uimire.Mai întâi prin neistovita bunătate pe care o risipea în jurul ei…”

- un erou lucid care îşi expune clar concepţiile despre iubire şi moarte, despre femeia iubită îndeajuns de lucid ca să nu aibă pretenţia că deţine adevărul.

,,Făcea totul cu pasiune.” ,,Şi ea, care nu urma decât franceza şi româna, care avea oroare de matematici (…)numai ca să fim împreună, mă însoţea şi asculta acum, o oră pe săptămână ( …), principiile generale ale calculului diferenţial.”

-un ins hipersensibil în căutare de certitudini pentru că trăieşte o singură dată un mare sentiment;

-gelos şi orgolios, trăind într-o continuă stare de incertitudine.

,,Eu jucasem totul pe această femeie şi trebuia să trag acum toate consecinţele care se impuneau : desfiinţarea mea ca personalitate.” ,,Dar nu toate sufletele acestea de carne şi mătase devin prea târziu şi de prisos, bune.”

Ochii bărbatului văd mai multe ipostaze ale femeii iubite, de la sensibilitate şi frumuseţe la cochetărie şi superficialitate .

-,,un mare naiv ” deoarece, la început, este încântat de frumuseţea şi inteligenţa Elei, fericit de admiraţia pe care o provoacă tuturor, pentru ca după căsătorie s-o descopere cochetă şi interesată mai mult de petrecerile mondene decât de ,,filozofie în patul conjugal”.

Care este adevărata Ela?

În roman sunt câteva indicii”obiective”, care introduc imaginea”reală”a femeii (replici în dialogul cu Gheorghidiu sau cu alte personaje ).

Carl Gustav Jung vorbea despre:

Inconştientul colectiv

Inconştientul personal

Conştientul

Psihicul uman

Cele patru arhetipuri universale sunt:

1. Persona-masca asumată de persoana în raporturile cu ceilalţi;

2. Anima/Animus -proiecţia figurii masculine/feminine;

3. Umbra-natura instinctuală;

4. Sinele-nucleul inconştientului colectiv.

Conform arhetipurilor lui Jung, Umbra poate fi considerată ca având un rol decisiv în determinarea comportamentului lui Gheorghidiu. Pe măsură ce conflictul său interior se amplifică, acesta dă naştere unor gânduri din ce în ce mai iraţionale, apar emoţii disfuncţionale şi în final comportamente dezadaptative (îşi urăşte viaţa, îşi doreşte cu necesitate ca prin război să schimbe ceva, manifestă diferite comportamente distructive- aşa-numitele acte de curaj- care în final îi aduc lauri).

Noi nu putem crea o imagine obiectivă a Elei, deoarece aceasta este prezentată doar din perspectiva personajului principal, ea neavând dreptul de a se apăra. Însă din ce reiese din descrierea lui Gheorghidiu, Ela corespunde arhetipului Persona. Aceasta îşi asumă o mască în societate cu scopul de apărare a Eului. Însă nu ne putem da seama care este adevărata Ela, deoarece nu ştim cu certitudine dacă aceasta este cea reală în interacţiunea cu Ştefan sau în grupurile sociale în care ei pătrund.

Bibliografie• Berce, Sanda , Nostalgia prezentului şi modernitatea romanului românesc, Cluj -Napoca,

Editura Echinox, 2000;

• Cãlinescu, Matei , Cinci feţe ale modernitãţii, Bucureşti, Editura Polirom, 2005;

• Iancu , Marin, Vlădescu, Andreea, Lăzărescu, Rodica, Limba şi literatura română , Manual clasa a X-a, Bucureşi, Editura Corint, 2005:

• Lovinescu, Eugen, I storia literaturii române contemporane, Bucureşti, Editura Minerva, 1975 ;

• Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (vol. II ), Bucureşti, Editura 100+1 GRAMAR ;

• Sasu, A. , Vartic, Mariana , Romanul românesc în interviuri, vol.II, Bucureşti, Editura Minerva, 1985 ;

• Ungureanu, Cornel, Proza româneascã de azi, Bucureşti, Editura Cartea Româneascã, 1985 ;

• Internet, www.didactic.ro

Realizatori

Diana Diana PloscaruPloscaru

ValentinValentin MecherelMecherel

DanielDaniel MMălăescuălăescu

Coordonator , Prof.drd. Geanina Oprea

Clasa a XIClasa a XII-I-a Ea EC. N. “Mircea cel C. N. “Mircea cel BBăătrtrâân”n”, Rm.Vâlcea, Rm.Vâlcea