MĂGURA VLĂDUŞCA

Tumultul „Ştafetei munţilor” s-a stins treptat peste meleagurile pitoreşti ale Pietrei Craiului, înafara circuitelor de concurs cu plecare de la Fîntîna lui Botorog au rămas o serie de poteci pregătite pentrumarea întrecere turistică, pe care nu le putem dă uitării. Iată mai jos un astfel de circuit frumos care putea fidestinat categoriilor de concurenţi „A" în întregime şi “B" şi “C" (parţial).

Punctul de plecare este acelaşi ca la ştafetă: Fîntîna lui Botorog (850 m), situată pe valea RîulMare al Zărneştilor. Accesul la locul de plecare, cunoscut şi sub numele de „podul Măgurii" se face de lacabana Gura Rîului. De la “podul Măgurii" trecem apa pe partea dreaptă şi părăsim imediat şoseaua DC 57,în dreptul Ogaşului Mic. Flancul nordic al muntelui Măgura se ridică iute, învăluit cu pădure. Poteca silvicăurcă direct pe Ogaş, traversează şoseaua DC 57 la cca 890 m alt. şi continuă pe Ogaş pînă la cca 950 m alt.,unde întîlneşte o altă potecă silvică, trasată pe curba de nivel, în luminişul de la crucea potecilor se află careper o momîie, la locul de schimbare a direcţiei noastre de mers. Pornim la dreapta pe poteca de curbă denivel, tăind prin pădure; depăşim muchia Ogaşului (altă potecă trasată chiar pe muchie) şi urmărind încontinuare poteca de pe curba de nivel apărem în luminiş la şoseaua DC 57 (960 m). Din acest punct intrămpe şoseaua comunală care urcă pe coastă şi iese repede într-o poiană, cu privelişte spre muntele Zănoaga,de dincolo de Prăpăstiile Zărneştilor. Şoseaua taie pe lîngă calcarele Măgurii şi iese pe golul munteluiMăgura la intrarea în satul cu acelaşi nume. Casele frumoase, răspîndite pe pajişti, unele cocoţate pemameloane, artele aninate pe coaste cu mici livezi ne poartă cu gîndul spre localităţile Şirnea, Fundata,Poiana Mărului, adevărate sate de vacanţă. Dincolo de sat, se ridică mohorîtele molidişuri de pe Toancheş,lăsînd şei prin care se vede creasta nordică a Pietrei Craiului, în pîcla dinspre răsărit se conturează Bucegii,cu marele abrupt brănean, detaliind stîncăriile Clincei. Stării şi Ţapului.

Mergem pe şoseaua DC 57 pînă în centrul satului, la răspîntia de drumuri (cota 1045 m). Drumulprincipal se duce spre şcoală şi biserică, apoi se lasă spre ţinuturile Moeciului. Drumul nostru coteşte ladreapta pe culmea unduioasă, în direcţia satului Peştera. Prin golişte, pe uliţa strînsă intre gospodăriiizolate, trecem de o mică şa (1045 m), lăsăm pe stînga o altă ramificaţie cu drum spre valea Măgurii şi după4T de la plecare ajungem pe traseu, la casa Cojan (1055 m), unde va trebui să părăsim drumul sătesc.

După un popas, în timpul căruia vom admira din plin pitorescul culmilor Măgurii şi multicolorelegospodării măgurene, ne pregătim să coborîm înspre adînca Prăpastie a Zărneştilor. De la poarta caseiCojan trecem pîrleazul, străbatem poteca ce ocoleşte la distanţă casa pe la nord şi cotim 45° la stînga, lăsîndşi spre stînga o gospodărie dichisită. Poteca trece un nou pîrleaz în spatele casei Cojan şi coboară pe laturanord-vestică în fîneaţă, pînă ce firul et se bifurcă, spre Gura Cheii (dreapta) şi spre Prepeleac (stînga) Timpde mers: o oră.

Varianta spre Gura Cheii: accesibilă tuturor vara, varianta ocoleşte pe dreapta Ogaşul GuraCheii, taie pe sub muchie două serpentine, coboară pe lîngă colibă la o fîntîniţă şi apoi pe lîngă firulOgaşului pătrunde în pădure. După 10’ de la bifurcaţie descinde pe şoseaua forestieră din CheilePrăpăstiilor. Urcăm pe şosea 250 m şi ajungem în locul numit La Prepeleac (925 m). Ne aflăm în „gîtlejul"cheilor, într-un loc strîmt şi extrem de interesant în acest loc se vede pe stînga o punte de buşteni peste patulsec al văii Prepeleacul, pe unde apare şi poteca variantei. Timp de mers de la casa Cojan 18'.

Varianta spre Prepeleac; de la bifurcaţie poteca, recomandată numai drumeţilor avansaţi(căţărătorilor), şi numai vara, continuă încă puţin pe curba de nivel, trece peste o muchie (pe dreapta, uncolţ calcaros) şi atinge liziera pădurii la marginea Prăpăstiilor. Poteca coboară precipitat în pădure, sestrecoară pe un jghiab pămîntos şi se furişază pe brîna în stîncăriile din peretele estic al Cheii. Parteainferioară a abruptului este formată dintr-o stînci brăzdată de potecă, pieziş tăiată pînă la Prepeleacul, pestecare ajungem direct în drumul forestier. Timp de mers de la bifurcaţie: 15'.

Drumul forestier prin Prăpăstii este marcat cu bandă albastră (direcţia cabana Curmătura) şi cruceroşie (direcţia Folea—Moeciu). Vestitele chei ale Zărneştilor, Prăpăstiile, se văd acum în toată splendoarealor, formînd un labirint tăiat în adîncul muntelui. Şoseaua se strecoară pe lîngă patul uscat al văii strînseîntre pereţi verticali. Iată două grote. Trecem pe podeţ pe dreapta văii, în apropierea unei grote. Pe verticalavineţie se disting pitoane, amintind că ne aflăm la baza unor trasee alpine dificile. Pe stînga văii se vede oaltă grotă cu vatră; loc de refugiu al alpiniştilor. Mai departe pereţii devin surplombaţi. Structura lor sedistinge limpede. Straturi subţiri, paralele, uneori fragmentate asemeni cărămizilor se sti-vuiesc ordonat.Aceste straturi nu sînt numai orizontale, dar şi sinusoidale. Valuri de straturi curbate ne arată puternicele

forţe cu care s-a înfruntat stînca în existenţa ei milenară, într-un cazan larg. unde răzbesc şi cîteva raze desoare, se răsfaţă un perete apreciat de alpinişti, plin de fisuri, tavane, diaclaze, alveole. Acest „perete-şcoală" este folosit des de alpiniştii de la „Torpedo"—Zărneşti — care şi-au clădit aici şi un refugiu. Cheilese strîng din nou şi pereţii sfîrtecaţi de rîpe se ridică puternic spre cer. Sus pe poliţa cîte un mesteacăn saufag se menţine dîrz deasupra abisului.

O lavină de pietre abia înlăturată a măcinat bine şoseaua. După o strînsă cotitură a cheilor se vedeprin fanta îngustă luminişul de la gura văii Vlăduşca. Abia acolo valea Prăpăstiilor se desface puţin, pereţiise retrag spre culme şi lasă loc conurilor de dejecţie şi tăpşanelor înierbate. Poposim la gura văii Vlăduşca(1100 m) în preajma unei căbăniţe ruinate. Timp de mers de la plecare pînă aici: 1 1/4 — 1 1/2 ore

La Gura văii Vlăduşca, Cheia Zărneştilor se desface spre dreapta, avînd prin ea şoseaua forestieră.La stînga se formează Cheia Pisicii, despicătură spectaculoasă prin care valea Vlăduşca confluează cuulucul Zărneştilor. Numele de Cheia Pisicii aminteste de Felix silvestris şi de supleţea cu care această felinafotogenică se strecoară printre stînci. Să ne încumetam sa pătrundem în acest tainic labirint ce înconjoarămunteie Toancheş. La partea interioară Cheia este mai larga şi poteca urcă în desiş pe lîngă jghiabul sec.Către mijlocul cheii la cca 12 minute de urcuş, cheia prezintă pe fir un prim pachet de săritori mici cuversanţi strînşi, dincolo de care se formează o „confluenţă" (1190 m alt.). În stînga noastră coboară unjghiab încins cu turnuri albe care pare a ne ademeni. Ieşirea nu este însă pe acolo Poteca firavă se pierde pebolovani albi din jghiabul central (vest) şi marcajul aproape de negăsit ne descumpăneşte. Săritoarea Pisiciide pe firul central Vlăduşca pare a ne respinge. Tot firul potecii reapare, ne conduce la o căţărare pe blocurimari de calcar, ajunge aici dintre turnurile care străjuiesc săritoarea centrală. Trecerea noastră se face pedreapta săritorii Pisicii (versantul tehnic din stînga) cînd potecuţa urcă cca 50 m diferenţă de nivel.Ajungem în spatele turnului de la săritoare şi trecem pe o mică porţiune alunecoasă, printr-un mic hornpămîntos, pînă ce răzbatem pe firul mijlociu al cheii Pisicii. Stîncile se retrag pe coaste, talvegul este dinnou accesibil, în pădurea rară scapără lumini: se văd pe dreapta pereţii albi lîngă şoseaua forestierăVlăduşca, ramură a şoselei principale din Prăpăstiile Zărneştilor. Ca să ieşim din cheia Pisicii urcăm scurtîn dreapta şi atingem nivelul şoselei forestiere (1265 m). Timp de la gura văii Vlăduşca: 30—35 min.

Pentru a reveni în cheile Prăpăstiilor mergem pe şosea la dreapta şi după 5—6 minute atingem unpas (1280 m), pe muchia dintre cheia Pisicii şi cheia Zărneştilor. Şoseaua coboară iute pe dosul pantei şiatinge firul văii Zărneştilor la răscrucea drumurilor forestiere (1150 m). Varianta de tractor spre nord ducela cabana Curmătura Drumul forestier coboară o serpentină şi atinge din nou firul apei (loc deaprovizionare cu apă) la ramificaţia potecii marcate cu bandă albastră spre cabana Curmătura (1120 m). Dinacest loc important al traseului putem reveni pe şosea la Fîntîna lui Botorog (cca o oră), sau putem urca pepoteca marcată la cabana Curmătura (cca 1½ ore).

NAE POPESCUScanare, OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.comAlte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.yahoo.com/