SIALADENITELE ACUTE

Definitie:

Sialoadenitareprezintainflamatia cu caracter acut a glandelor salivare, secundara de obicei uneiobstructii litiazice sau prin hiposecretia salivara.

Anatomia si rolul glandelor salivare Saliva este produsa de trei perechi de glande majore: Glandele parotidese gasesc sub conductul auditiv extern intre ramul vertical al mandibulei si prcesul mastoid; ductele parotidiene traverseaza maseterul si se deschid printro papila mica pe membrana bucala opusa cooranei celui de-al doilea molar superior; prezinta o relatie intima cu nervul facial, care se imparte in ramurile sale si traverseaza glanda. Glandele submandibularesunt de marimea unei alune si se gasesc in fata unghiului mandibular, acoperind marginea posterioara a muschiului miohiloidian; ductele pornesc din planseul bucal lateral de friul limbii. Glandele sublingualese gasesc sub limba si se deschid prin citeva ducte in planseul bucal. Mai exista si un numar de 600-1000 de glande salivare minore distribuite in mucoasa orala, palat, uvula, planseul bucal, limba posterioara, zona retromolara si peritonsilara, faringe, laringe si sinusuri paranazale. Glandele salivare servesc numeroase functii, incluzind lubrifierea, degradarea enzimatica a alimentelor, producerea dehormoni, anticorpi si alte substante sanguine reactive, mediatia gustului si protectie antimicrobiana.

Etiopatogenie.Cauzele favorizante sunt numeroase si variate: igiena bucala defectuoasa, patrunderea de corpi straini pe canalele excretorii, infectii grave, stari casectice si postoperatorii, boli cronice ale glandelor salivare.Cauza determinanta o reprezinta speciile microbiene banale: stafilococul auriu, mai putin pneumococul, streptococul. Unele virusuri par a avea un tropism selectiv pentru glandele salivare (virusul parotiditei epidemice, gripei, rujeolei).

Sialoadenita este mai frecventa la parotide si apare la pacienti dupa 50-60 de ani, la cei cuxerotomie, cu sindrom Sjogren si dupa terapie de iradiere a cavitatii orale. Adolescentii si adultii cuanorexiesunt de asemeni predispusi la aceasta afectiune.

Parotidita acuta epidemica(Oreionul). Este o boala infectocontagioasa si epidemica, caracterizata clinic printr-o parotidita dubla nesupurata, cu etiologie virala. Se raspandeste mai ales la copiii intre 6 si 15 ani, care vin in contact in colectivitati mici, mai putin la adolescenti si rar la adulti. Dupa o perioada de incubatie de 18-20 de zile, boala incepe brusc, prin frison, febra, dureri pretragiene, urmate la 1-2 zile de tumefiere parotidiana unilaterala, apoi la scurt timp, bilaterala. Tumefierea regulata, voluminoasa de consistenta moale, usor dureroasa, deplaseaza in afara lobului urechii. Pielea este intinsa, lucioasa, dar necongestiva, cu edem colateral. Usor trismus si dureri la deschiderea gurii; orificiul canalului Stenon rosu, tumefiat.

Parotidita inflamatorie simpla,catarala, este de cele mai multe ori unilaterala. Debutul, rareori brusc, de obicei insidios, este marcat prin senzatia de uscaciune a gurii, durere spontana in regiunea parotidiana exagerata la masticatie, tumefiere precoce a regiunii, cu pielea intinsa congestiva si edematiata, dureri vii si senzatia de impastare la palpare, eliminarea unei secretii tulburi, redusa cantitativ prin orificiul edematiat si congestionat al canalului Stenon. Bolnavul prezinta frison, febra, insomnie, inapetenta.In 3-4 zile, parotidita catarala poate retroceda, dar mai frecvent evolueaza spre supuratie.

Parotidita supurata.Alterarea starii generale se accentueaza, durerile se intensifica, devin pulsatile. Tumefierea regiunii parotidiene este mai accentuata, difuza, intinsa spre regiunile invecinate. Pielea este intens congestionata, rosie, infiltrata. Tumefierea este dureroasa si se percepe o impastare difuza. Trismus. Prin ostiumul intredeschis, tumefiat, rosu, iese puroi la presiunea pe glanda. Semnele locale si generale se intensifica si, in cele din urma, se produce fistulizarea la piele sau in conductul auditiv extern.

Parotidita gangrenoasase intalneste rar. Simptomele generale sunt grave: adinamie, delir, dispnee, diaree. Regiunea parotidiana mult tumefiata, pielea rosie, violacee, crepitatii datorite gazelor. Glanda in intregime este un burete cu puroi, care se scurge prin canalul Stenon; pot aparea fistule si ulceratii, cu tesuturi sfacelate. in perioada acuta a bolii, sialografia este contraindicata.

Submaxilita acuta.Este datorita de cele mai multe ori unei cauze locale, infectia facandu-se pe cale canaliculara sau interstitiala. Starea generala este alterata, febra, dureri subangulomandibulare, jena la deglutitie, diminuarea salivatiei. Regiunea subangulomandibulara tumefiata, fara limite precise, pielea rosie, intinsa. Glanda submaxilara marita de volum, dura, dureroasa, face repede corp comun cu loja. Mucoasa sublinguala edematiata, congestionata, prin orificiul canalului Wharton intredeschis, tumefiat, iese puroi la presiunea pe glanda. Evolutia, frecvent, spre supuratie si fistulizare.

DiagnosticStudii de laborator Radiologia Sialografia Ultrasonografia Tomografia computerizata

Tratamentul sialoadenitelor acuteTratament profilactic consta din asanarea cavitatii bucale, rehidratarea bolnavilor operati, convalescenti sau cu infectii grave, stimularea activitatii functionale a glandelor salivare.Tratament curativ. In perioada de debut si presupurativa, radioterapie antiinflamatorie de urgenta asociata cu antibioterapie, vitaminoterapie, rehidratare intensa, sustinerea starii generale, excitante ale secretiei salivare, masticoterapie, asociate cu tratamentul rezolutiv local: spalaturi bucale largi, injectii intracanaliculare cu tripsina sau antibiotice.In stadiul supurativ, incizie si drenaj. Pentru glanda parotida se face o incizie subangulomandibulara. Pentru glanda submaxilara, incizie la un lat de deget dedesubtul marginii bazilare a mandibulei.