CUPRINS

Introducere............................................................................................................................2

1.Perspective istorice in dezvoltarea agriculturii3

2.Agricultura ca ramura biologica a productiei materiale................................................4

3.Particularitile agriculturii..............................................................................................6

4. Functiile agriculturii..........................................................................................................9

5.Sistemele agricole..11

5.1.Tipuri de sisteme agricole11

Concluzii16

Bibliografie17

Introducere

Agricultura este cea mai important ramur a produciei materiale, descoperit i dirijat de om, prin care cu ajutorul plantelor verzi cultivate, are loc transformarea energiei cinetice a soarelui n energie potenial stocat sub form de materie organic ,convertit n continuare de animale n alte produse (lapte, carne, ln, piei, etc.), de strict necesitate. Din natur prin cules (fructe, semine, rdcini, bulbi, etc.) pescuit sau vnat animale slbatice, tiat pdurea, etc., omul i recolteaz direct cele necesare traiului, fr a se implica n procesul de producere direct a acestora. Plantele cultivate i animalele domestice depind n totalitate de om, cel care practic agricultura, de nivelul de cunotine, dotare, condiii pedoclimatice i muli ali f actori naturali i socioeconomici.

Agricultura alturi de resursele naturale vegetale i animale, terestre sau acvatice, este singura ramur care acumuleaz energie nou. Toate celelalte ramuri ale produciei materiale (industrie, construcii, transporturi, etc.) consum energia fosil stocat a Terrei (crbuni, petrol, gaze, etc.)sau cea recent produs de agricultur i silvicultur. De aceea cele mai dezvoltate state ale lumii au agricultura i silvicultura cea mai performant, n stare s capteze la cel mai nalt nivel, energia oferit gratuit de Soare.

Pentru asigurarea populaiei, n continu cretere cu produse agroalimentare i a industriei cu materii prime, n ultimele decenii a sporit ritmul de intensivizare a agriculturii prin utilizarea unor cantitii tot mai mari de ngrminte chimice, de pesticide pentru combaterea buruienilor, bolilor i duntorilor, s -a extins gradul de mecanizare i automatizare, suprafeele amenajate pentru irigat, etc.

1.Perspective istorice in dezvoltarea agriculturii

Istoricul progresului in dezvoltarea agriculturii poate fi despartit pe larg in patru perioade.De la perioada cand a aparut pentru prima data pe pamant pana la "inventarea" unei agriculturi stabile, aproximativ 10000 ani I. H., fiinta umana a vanat si si-a adunat hrana. O combinatie de schimbari climatice si dupa o vanare masivaaurmat sfarsitul Erei Glaciare creand conditii pentru o agricultura stabila. Populatia, in 18418o1412s Orientul Mijlociu, a inceputsaculeaga boabele unei plante salbatice, un precursor al orzului, graului si al secarei din ziua de azi, si le-a sadit. Aceasta colectare si plantare de boabe marcheaza incheierea primei perioadeaagriculturii.

A doua perioadaaagriculturii incepe cu inventia agriculturii stabile si continua cu intemeierea si evolutia mijloacelor traditionale de recoltare si crestere a animalelor, multe din ele existand si astazi.Aceste sisteme au evoluat raspunzand la nevoile si mijloacele de baza relative scarcity ai diferitilor factori de productie.of different factors of production.Larga varietate a sistemelor agricole gasita pe parcursul dezvoltarii lumii este marturie a ingeniozitatii cu care fermierii traditionali se adapteazagreutatilor pe carele au de infruntat

A treia perioada a dezvoltarii agriculturii, stimulata de cunostintele stiintifice si cresterea industriala, a inceput la mijlocul sec.19. Aceasta perioada a fost marcata de mecanizarea agriculturii, dezvoltarea unor varietati de culturi mai eficiente si rase de animale, aplicarea stiintei pentru dezvoltarea fertilizarii chimice si controlului daunatorilor si crearea industriei si infrastruccturii peentru integrarea agriculturii in economia moderna.Expansiunea productiei agricole s-a datorat in mare masura cresterii productivitatii pe terenurile existente (agricultura intensiva).

Crearea si maturizarea institutiilor- politica guvernamentala, structurile legale, structurrile de piata, etc.-ajuta la definirea celei de-a patra perioade in dezvoltarea agriculturii.

Eforturile dedezvoltareseconcentreaza pe imbunatatirea mediului institutional pentru promovarea cresterii agriculturii. Educatia si crearea infrastructurii de piata, la fel ca politica de reforme pentru crearea stimulentelor materiale pentru fermieri, sunt o mare parteaacestei revolutii institutionale.

Institutiile responsabile de generarea, raspandirea si promovarea tehnologiilor sunt o parte criticaaacestei a patra perioade.

2.Agricultura ca ramura biologica a productiei materiale

Un fenomen caracteristic pentru toate tarile l constituie, n economia contemporana, cresterea rolului agriculturii, cu toate ca ponderea contributiei agriculturii la formarea produsului intern brut scade, iar numarul populatiei active din agricultura se reduce. Acest fenomen devine explicabil de ndata ce locul agriculturii n angrenajul economiei generale este abordat nu numai dupa anumite ponderi n structura unor indicatori macroeconomici, ci si printr-o analiza de ansamblu a functiilor agriculturii n cresterea economica generala.

Agricultura constituie o ramura care se bazeaza pe resurse n continua autorennoire, spre deosebire de alte ramuri care utilizeaza resurse naturale (petrol, carbune, minereuri etc.), ce se epuizeaza pe masura exploatarii.

Productia agricola n ansamblul ei apare ca o rezultanta a unor procese complexe de transformare a unei multitudini de substante si forme de energie (solara, chimica, biochimica, fosila etc.) prin intermediul organismului viu al plantelor si animalelor, sub impactul factorilor naturali, ai resurselor materiale si financiare, a muncii, n bunuri materiale specifice.

Caracterul de ramura biologica a agriculturii face ca dezvoltarea plantelor si animalelor n medii de productie naturale sau artificializate sa constituie o problema mult mai complexa dect n orice alta ramura a productiei materiale. Dirijarea procesului de productie agricola constituie o activitate deosebit de complicata, diferentiata n raport cu zona de productie unde se materializeaza procesul agricol.

Sistemul de productie agricolapoate fi considerat ca un ansamblu de activitati productive n domeniul culturii plantelor si cresterii animalelor, sustinut de resurse naturale n cadrul carora pamntul are un rol dominant, precum si de resurse materiale, umane si financiare, avnd drept scop obtinerea de produse agroalimentare si pentru diferite industrializari, la un nivel determinat de eficienta economica.

Transformarea energiei cinetice solare n energie potentiala este apanajul exclusiv al organismelor vii ale plantelor verzi. Ca atare participarea organismelor vii ale plantelor verzi constituie prima trasatura de baza a agriculturii privita ca ramura a productiei materiale.Se poate afirma ca procesele de productie din agricultura ncep si se sfrsesc acolo unde ncep si se sfrsesc procesele biologice, determinate de prezenta organismelor vii.

Procese de creare a substantei organice au loc si n conditii naturale, dar nu se poate vorbi nca de agricultura. Numai din momentul cnd activitatea organismelor vii se desfasoara sub actiunea dirijata a omului, transformnd produsele acestora din daruri ale naturii n produse ale muncii omenesti se poate vorbi despre agricultura. Prin urmare desfasurarea activitatii organismelor vii sub controlul omului constituie a doua trasatura de baza a agriculturii ca ramura a productiei materiale.

n literatura de specialitate s-a conturat definitia potrivit careiaagriculturaeste acea ramura a productiei materiale n care, cu ajutorul organismelor vii ale plantelor verzi si sub actiunea diriguitoare a omului are lor transformarea energiei cinetice a soarelui n energie potentiala, sub singura forma accesibila organismului omenesc - substanta organica.

Importanta deosebita a agriculturii n comparatie cu celelalte ramuri ale economiei nationale deriva din urmatoarele:

- n primul rnd este singura ramura de productie capabila sa acumuleze energie cu ajutorul muncii, n timp ce toate celelalte ramuri consuma energie;

- n al doilea rnd, agricultura a constituit ramura primara a productiei materiale din care s-au desprins celelalte ramuri; nsasi aceasta desprindere si existenta de sine statatoare a tuturor celorlalte ramuri este conditionata de existenta agriculturii ca singura furnizoare de mijloace de subzistenta vitale pentru acea parte a societatii ocupata n celelalte ramuri ale productiei materiale sau n ramurile neproductive;

-n al treilea rnd, actiunea favorabila a factorilor biologici face ca la orice nivel de capitalizare ponderea bunurilor si serviciilor consumate n agricultura sa fie mai redusa dect n alte ramuri ale economiei nationale; de aceea, la acelasi produs intern brut, n agricultura se obtine o valoare adaugata bruta mai mare, fapt care duce la cresterea avutiei nationale;

-n al patrulea rnd produsele agroalimentare au o desfacere sigura pe piata mondiala, aflata ntr-o continua penurie, favoriznd n majoritatea cazurilor cresterea preturilor produselor agricole pe piata mondiala, asigurnd pe aceasta cale o eficienta ridicata a exporturilor de produse agricole.

3.Particularitile agriculturii

Agricultura ca si celelalte ramuri ale economiei nationale se dezvolta dupa aceleasi legitati economice, dar cu forme specifice de manifestare, determinate de existenta unor particularitati tehnice si economice ale acesteia, fapt ce imprima o complexitate deosebita fenomenelor economice din agricultura n comparatie cu aceleasi fenomene economice din industrie.

Prima si cea mai importanta particularitate a agriculturii este aceea capamntul este principalul element al capitalului agricol,functionnd concomitent att ca obiect al muncii ct si ca mijloc de munca.

Pamntul privit sub aspectul sau triplu:unealta de productie, obiect al muncii si instrument de tezaurizare, se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi specifice, care l deosebesc de celelalte mijloace de productie si care au o nsemnata influenta asupra politicilor agrare. Pamntul este o resursa esentiala, fara de care agricultorul nu-si poate exercita meseria. Pamntul ca obiect de analiza economica este un bun particular nemobil, nereproductibil, heterogen, indivizibil, avnd multiple caracteristici nedisociabile (forma, suprafata, pozitie), exercitnd simultan mai multe functii diverse (productie, consum, valoare - refugiu, speculatie).

Pamntul participa nu numai la procesul de productie din agricultura, ci si din celelalte ramuri ale economiei nationale, nsa rolul sau economic este total diferit functionnd ca loc de asezare, ca baza, ca temelie a spatiului de functionare. Numai n agricultura pamntul constituie conditia sine qua non pentru nsasi existenta agriculturii ca utilitate sociala, conditie primara a muncii si obiect general al muncii omenesti.

n agricultura alaturi de pamnt la obtinerea bunurilor materiale participaplantele si animalele ca obiecte si mijloace de munca.Animalele si plantele asa cum se prezinta ele astazi sunt produsele unor transformari care au avut loc timp de mai multe generatii sub controlul omului si prin intermediul muncii omenesti, reprezentnd importante mijloace de productie n agricultura.

n agricultura, spre deosebire de celelalte ramuri ale economiei national,activitatea de productie este direct sau indirect influentata de conditiile naturale pedoclimatice.Daca n industrie rezultatele obtinute depind nemijlocit de cantitatea si calitatea muncii lucratorilor, de modul cum este organizata si condusa ntreaga activitate economica, n agricultura, la aceeasi nzestrare tehnica, la acelasi nivel de organizare si conducere a productiei, randamentele la unitatea de suprafata si pe animal vor fi mai ridicate n conditiile pedoclimatice favorabile si mai scazute n cazul existentei unor conditii pedoclimatice mai putin favorabile.

Reducerea influentei nefavorabile a factorilor naturali asupra rezultatului de productie din agricultura se poate realiza prin introducerea progresului tehnic (mecanizare, chimizare, electrificare, ndiguiri, desecari, irigatii).

O consecinta economica a influentei mari pe care o exercita factorii pedoclimatici o constituie zonalitatea productiei agricole, adica amplasarea teritoriala a diferitelor culturi si specii de animale pe teritoriul tarii acolo unde acestea ntlnesc cele mai favorabile conditii de dezvoltare si unde productia se poate obtine la cel mai nalt grad de eficienta.

O alta particularitate a agriculturii consta nneconcordanta dintre timpul de munca si timpul de productie.Concordanta deplina ntre timpul de munca si timpul de productie se ntlneste n industrie, n timp ce n agricultura (mai ales n cultivarea plantelor) timpul de productie nu corespunde cu timpul de munca, fiind mult mai mare dect acesta.

Neconcordanta dintre timpul de munca si timpul de productie n agricultura face ca utilizarea fortei de munca sa aiba un caracter sezonier, sezonalitate accentuata uneori si de evolutia nefavorabila a conditiilor climatice.

Singurele posibilitati de diminuare a urmarilor negative pe care le are neconcordanta dintre timpul de munca si timpul de productie asupra utilizarii fortei de munca consta n dezvoltarea structurala armonioasa a agriculturii, pe baza mbinarii juste a ramurilor agricole ale caror perioade de munca nu se suprapun precum si n integrarea agriculturii cu industria accesorie rurala pentru prelucrarea materiilor prime din agricultura, a carei functionare nu se suprapune timpului de munca solicitat n special de cultivarea plantelor.

Neconcordanta dintre timpul de munca si timpul de productie afecteaza folosirea rationala a capitalului fix din agricultura. Din cauza acestei neconcordante timpul de folosire a capitalului fix sub forma masinilor si tractoarelor agricole este adeseori ntrerupt pentru o perioada mai mica sau mai mare, functie de natura activitatii desfasurate. Neutilizarea deplina a capitalului fix mecanic atrage dupa sine o oarecare depreciere a sa dar si o scumpire a produselor obtinute, care nglobeaza sub forma cotelor de amortizare o parte a valorii mijloacelor mecanice, dar se iau n considerare nu dupa timpul de functionare, ci dupa timpul calendaristic n care acestea si pierd valoarea.

O alta particularitate a agriculturii o constituie faptul can sectoarele sale principale - productia vegetala si productia animala - nu exista o concordanta ntre momentul si durata de avansare a cheltuielilor de productie si momentul si perioada de recuperare a acestora.

De exemplu la culturile cerealiere de toamna cheltuielile efectuate pentru nsamntare, ntretinere, recoltare etc. se recupereaza numai dupa recoltat, prin valorificarea productiei obtinute. Cheltuielile de productie efectuate timp de noua luni sunt imobilizate n toata aceasta perioada si nu se recupereaza dect dintr-o data, la sfrsitul perioadei de productie.

O alta particularitate a agriculturii ca ramura a productiei materiale este si faptul caalaturi de productia principala se realizeaza nsemnate cantitati de produse secundare,voluminoase si greu transportabile, dar valoroase, utile si importante pentru eficientizarea productiei agricole n ansamblul ei.

n principalele sectoare de productie din agricultura - productia vegetala si productia animala -procesul economic de reproductie se mpleteste organic cu procesul natural de reproductie.

O astfel de particularitate a productiei agricole este determinata de faptul ca n aceasta ramura la realizarea bunurilor materiale, a valorilor de ntrebuintare participa n calitate de mijloace de productie plantele si animalele - organisme vii a caror crestere si dezvoltare se desfasoara dupa anumite legi naturale, biologice. n virtutea acestor legi, care nu pot fi modificate structural de catre om, timpul necesar realizarii productiei ca si ritmul de crestere al animalelor sunt ntotdeauna ncadrate n anumite limitede ordin natural.

4. Functiile agriculturii

Departe de noi de a fi considerati agro-centristi dimpotriva, abordam problematica contributiilor agriculturii la dezvoltarea economica de ansamblu, descompunnd aceste contributii n opt functii importante pe care le ndeplineste aceasta ramura, din dorinta de a puncta si argumenta ntr-un mod ct se poate de limpede rolul agriculturii n dezvoltarea economiei romnesti.

n legatura cu aceste functii trebuie subliniate parerile lui Kuznets n acest domeniu: El considera ca respectivelefunctii trebuie judecate si apreciate prin prisma participarii agriculturii la cresterea PIB, prin productia agricola propriu-zisa, prin participarea sa la schimburile pe piata prin totalitatea cumpararilor si vnzarilor att n cadrul economiei national 919e424j e si n afara, ct si prin furnizarea de mna de lucru si capital sectorului industrial.

Rolul agriculturii n accederea spre dezvoltare este fundamental, pentru ca fiind sectorul dominant este firesc ca dezvoltarea sa sa fie conditia cresterii economice. S-ar putea vorbi n aceasta acceptiune si de efectul de antrenare globala a agriculturii asupra celorlalte sectoare, efect cu att mai puternic cu ct agricultura are o greutate relativa mai importanta n economie (cazul de fapt al Romniei). Trebuie subliniat si faptul ca functiile agriculturii evolueaza proportional si cu gradul de industrializare dar si n functie de specificul fiecarei tari, caracterizata prin propria sa structura economica si sociala. Adaugnd ceea ce unii autori ignora (cei care abordeaza aceasta problema din punct de vedere functionabil) faptul ca n mod logic conform circumstantelor istorice diferitele functii ale agriculturii nu sunt ntotdeauna compatibile ntre ele, configuratiile functionale ale agriculturii trebuie analizate n raport cu specificul lor temporal si spatial.

n cadrul economiei nationale, aflata ea nsasi n tara noastra ntr-un proces general de restructurare, agricultura ndeplineste mai multe functii, determinate de aportul sau la dezvoltarea economiei nationale, ca una dintre ramurile cu mare capacitate de regenerare. Trecem n revista functiile sau contributiile agriculturii subliniind n special faptul ca, continutul si configuratia lor evolueaza n timp si spatiu.

1. Principala functie a agriculturii este aceea defurnizoare de produse agro-alimentare pentru consumul intern al populatieisau mai simplu aceea de a asigura alimentatia populatiei. Acest rol vital al agriculturii are un statut deosebit, recunoscut n toate societatile. Dar aspectul nutritional al alimentatiei ascunde alte functii, scoase n relief prin analiza ricardiana. Dupa Ricardo, bunurile agricole sunt bunuri salariale si acolo unde exista o oferta agricola abundenta, binenteles ca si preturile agricole sunt joase, ceea ce permite practicarea unor salarii joase rezultnd profituri ridicate. Pe aceasta cale indirecta agricultura faciliteaza acumularea de capital n sectoarele non agricole.

Aceasta functie a agriculturii sta la baza eforturilor de realizare n tara noastra a dezideratului privind asigurarea unui consum alimentar apropiat de cel din unele tari din Europa Occidentala.

Omenirea n ansamblul ei este confruntata cu o serie de probleme grave, nerezolvarea lor punnd n pericol nsasi existenta vietii pe pamnt. Unele din aceste probleme - criza alimentara, degradarea mediului natural, cresterea rapida a populatiei, consumurile de energie si materii prime - sunt legate indisolubil de agricultura. Necesitatea solutionarii acestor probleme impune dezvoltarea prioritara a agriculturii. Contributia acestei ramuri la satisfacerea trebuintelor sociale poate fi exprimata printr-o notiune expresiva:"gradul de securitate alimentara".Notiunea a aparut odata cu nrautatirea situatiei alimentare n lume si aparitia dificultatilor n aprovizionarea cu materii prime agricole.

Problema garantarii securitatii alimentare nu se reduce numai la asigurarea cantitativa a necesarului de consum, ci se refera si la asigurarea unei anumite structuri calitative si sortimentale.

5.Sistemele agricole

Sistemul agricol reprezint un ansamblu de sectoare, tehnologii, maini i agregate tehnologice, n care solul este folosit ca principala resurse de producie pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca i pentru creterea animalelor. Structura sectoarelor poate fi diferit de la o ferm la alta. Sistemele de agricultur: agricultura conventionala, agricultura biologica, agricultura durabila, agricultura de precizie etc

n Europa, n domeniul agricol, n funcie de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensificare, specializare, de cantitatea i calitatea biomasei, de raporturile cu mediul nconjurtor, etc. sunt practicate diferite sisteme de agricultur:

durabil;

convenional;

biologic;

organic;

de precizie;

extensive.

5.1.Tipuri de sisteme agricole

Agricultura durabil (integrat)- producie intensiv de produse competitive, avnd raporturi armonioase, prietenoase cu mediul nconjurtor. Expresia ntlnit frecvent sisteme integrate, semnific utilizarea tiinific, armonioas a tuturor componentelor tehnologice: pentru lucrrile solului, rotaia culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor i duntorilor inclusiv prin metode biologice, la creterea animalelor, stocarea, prelucrarea i utilizarea reziduurilor rezultate din activitile agricole etc., pentru realizarea unor producii ridicate i stabile n uniti multisectoriale (vegetale i zootehnice).

Agricultura convenional- intensiv mecanizat, cu produse competitive, dar care se bazeaz n mod deosebit pe concentrarea i specializarea produciei. Diferitele componente ale sistemului tehnologic sunt intens aplicate. Astfel, n mod regulat afnarea solului este efectuat doar prin artura cu ntoarcerea brazdei, fiind urmat de numeroase lucrri secundare de pregtire a patului germinativ i ntreinere n perioada de vegetaie. Se practic fertilizarea mineral cu doze mari i foarte mari, monocultura sau cel mult rotaii scurte de doi, trei ani, tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor i duntorilor.

Acest tip de agricultur a fost larg rspndit n Romnia pn n 1989. Astzi, este unanim acceptat ca acest tip de agricultur poate afecta mediului nconjurtor, mai ales dac diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fr a se lua n considerare specificul local: climat, sol, relief, condiiile sociale i economice, care determin nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate fa de diferitele procese de degradare chimice, biologice, fizice a mediului.Agricultura biologic- mediu intensiv i astfel, mai puin agresiv n raport cu factorii de mediu, cu rezultatele (produse) agricole mai puin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt, dar care sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ. n raport cu mediul nconjurtor acest sistem este mai bine armonizat, tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor i duntorilor sunt de preferine biologice, totui sunt acceptate i doze reduse de ngrminte minerale i pesticide. Pentru controlul calitii produselor este necesar certificarea tehnologiilor utilizate. Produsele sunt comercializate pe o pia special.

Agricultura organic- se deosebete de cea biologic prin utilizarea exclusiv a ngrmintelor organice n doze relativ ridicate, aplicate n funcie de specificul local, cu predilecie n scopul fertilizrii culturilor i refacerii pe termen lung a strii structurale a solurilor, degradate prin activiti antropice intensive i/sau datorit unor procese naturale.Agricultura extensiv cu inputuri reduse - de subzisten, cu o producie slab competitiv. Poate afecta ntr-o anumit msur mediul nconjurtor, inclusiv calitatea biomasei, mai ales prin dezechilibre de nutriie. ngrmintele minerale i alte substane agrochimice (erbicide, insecto-fungicide, amendamente minerale) etc., nu sunt practic utilizate sau aplicate doar n cantiti foarte mici (cu excepia sectorului legumicol). De asemenea, hibrizii i soiurile performante nu sunt rspndite pe scara larg. Acest sistem este practicat i n Romnia de ctre productorii individuali.Agricultura de precizie- cea mai avansat form de agricultur, care este practicat chiar i n cele mai dezvoltate ri ale Uniunii Europene i SUA pe suprafee mai restrnse, avnd la baz cele mai moderne metode de control a strii de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea n timp optim a tuturor componentelor tehnologice i astfel un control riguros asupra posibililor factori care ar determina degradarea mediului ambiental.

Sistemele agricole sunt strns legate de condiiile economice, sociale i de mediu. Soluionarea acestora este cea mai important condiie pentru introducerea i promovarea agriculturii durabile.Alegerea sistemului de agricultur este condiionat de nivelul dotrii tehnice, nivelul de cunotine profesionale, dar i de mentalitatea, educaia n general, ca i de respectul pentru natur, pentru mediul nconjurtor al tuturor care lucreaz n acest domeniu.

Sisteme de agricultur durabil

Sistemele de agricultur durabil (integrat) sunt caracterizate printr-o activitate productiv multisectorial, producia vegetal fiind ntotdeauna n relaie direct cu cea animalier.n sistemele de agricultur durabil, pentru dezvoltarea unei activiti productive intensive, cu rezultate de producie competitive sunt necesare urmtoarele msuri:

diversitate mare a culturilor vegetale, dar n acelai timp soiuri i hibrizi cu un potenial genetic ridicat i adaptai condiiilor locale;

culturile perene sunt folosite, att pentru necesitile sectorului zootehnic, ct i pentru mbuntirea i conservarea strii structurale a solului, culturile de leguminoase perene (dar i anuale) sunt preferate pentru mbuntirea bilanului azotului n sol, culturile ascunse sunt introduse, dup recoltarea culturii principale, pentru protecia solului la suprafa mpotriva factorilor naturali i antropici agresivi (ploi toreniale, vnt, circulaie necontrolat pe sol);

utilizare de materiale organice reziduale provenite de regul din sectorul zootehnic (de preferin a celor solide compostate) n combinaie cu ngrminte minerale;

se folosesc pentru asigurarea cu nutrieni a culturilor, dar i pentru conservarea strii de fertilitate a solului;

folosirea pe scar larg a mijloacelor profilactice i biologice de protecie, limitnd ct mai mult utilizarea substanelor chimice, de mare importan n combaterea buruienilor este i capacitatea plantelor cultivate de reducere a proliferrii acestora precum i calitatea lucrrilor mecanice fcute n acest scop;

exploatare raional i protecia pajitilor i fneelor naturale i a zonelor supuse eroziunii printr-un punat n sistem controlat;

furajarea animalelor trebuie s fie n concordan cu productivitatea rasei, iar manipularea i depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie s respecte anumite reguli n scopul minimizrii polurii. Numrul de animale trebuie sa fie corelat cu suprafaa de teren agricol a fermei;

efectuarea n perioada optim a tuturor lucrrilor solului precum i a celor de recoltat i transport;

la amenajarea fermei trebuie luate n considerare, pe lng aspectele de protecia i conservarea ecosistemelor, a biodiversitii i cele economice i sociale.

Agricultura durabil reprezint pentru zonele rurale, cea mai bun perspectiv, apt s ofere o soluie integrat pentru problemele economice, sociale i de mediu.

Sisteme de agricultur convenional

Aceste sisteme sunt caracterizate prin specializarea i intensificarea puternic a activitii agricole i minimizarea costurilor de producie. ngrmintele minerale i pesticidele sunt folosite pe scar larg la culturile de cmp, dar i n horticultur, viticultur, legumicultur.

Materialele organice reziduale care provin de la animale (gunoiul de grajd, nmolul de la porci etc.) i cele de origine vegetal trebuie aplicate, de regul, pe terenurile agricole chiar dac sunt o surs bogat de elemente nutritive pentru culturi i n acelai timp de protecie a solului mpotriva degradrii.

n asolamente predomin doar anumite plante, cu precdere cele cerealiere i tehnice, cea mai rspndit fiind monocultura (de porumb pentru boabe) i rotaia de doi ani porumb i gru, cu aplicarea unor doze mari de ngrminte minerale i alte substane chimice pentru combaterea bolilor i duntorilor.

Lucrarea solului este intensiv, fiind adesea folosite maini de mare capacitate care, mai ales n condiii de irigare, intensific riscul de degradare i poluare a mediului nconjurtor. n astfel de uniti agricole, scopul major este cel al obinerii unui profit maxim, fiind minimizat protecia resurselor mediului nconjurtor. Sunt organizate ferme mari, concentrri de terenuri i procese de producie, de capital i for de munc, condiiile sociale de via ale mediului rural sunt n mare msur neglijate.

Sisteme de agricultur biologic

Agricultura biologic (ecologic, organic, bioorganic, biodinamic) este considerat o soluie viabil, care rezolv impactul negativ al agriculturii asupra mediului i a calitii produselor. n acest sistem alte substane organice i minerale naturale nlocuiesc fertilizanii minerali, pesticidele, medicamentele i stimulatorii de cretere.

Producia obinut este mai sczut, dar se poate obine un profit economic acceptabil prin vnzarea produselor (de calitate superioar) la pre]uri mai mari pe o pia special organizat.Agricultura biologic are trei obiective majore i anume:

obinerea produselor agricole de calitate, n cantitate suficient i la preuri rezonabile;

mbuntirea i conservarea strii de calitate a tuturor resurselor mediului nconjurtor i reducerea la minimum a surselor de poluare;

crearea cadrului general pentru productorii de produse agroalimentare, care s asigure cantitile necesare dezvoltrii societii, s garanteze securitatea mediului de lucru, s permit creterea veniturilor, s ofere satisfacia muncii i armonizarea vieii cu natura.Agricultura biologic creeaz condiiile necesare pentru construirea ecosistemelor naturale asigurnd dezvoltarea durabil a societii cu precdere n mediul rural.

Pentru promovarea cu succes a unei agriculturi biologice este necesar s se respecte anumite condiii de ctre productorii agricoli, care se refer mai ales la rotaia culturilor, fertilizare i controlul buruienilor, bolilor i duntorilor.

Pierderile posibile de azot din sol sunt reduse la minimum prin fertilizarea cu ngrminte organice naturale, care sunt aplicate n doze optime n funcie de caracteristicile specifice locale i cerinele plantelor cultivate, prin utilizarea plantelor leguminoase fixatoare de azot i prin stimularea activitii microorganismelor din sol. Acest scop poate fi asigurat prin tehnici de cultur mai puin intensive, perioade de timp corect alese pentru lucrrile agricole, includerea culturilor ascunse.

Controlul asupra buruienilor, bolilor i duntorilor trebuie s fie realizat prin intermediul unor mijloace profilactice, biologice i mecanice. Pe ct posibil se va folosi capacitatea natural a culturilor de a inhiba proliferarea buruienilor.

Acest sistem de agricultur este considerat mai apropiat de ceea ce are loc n mod natural pentru producerea de biomas i de aceea i consecinele negative asupra mediului nconjurtor sunt mult mai reduse.

Sistemele de agricultur biologic competitive se bazeaz pe cele mai recente rezultate ale cercetrii, n scopul obinerii unor produse agroalimentare de calitate. n promovarea i dezvoltarea agriculturii biologice, pentru meninerea volumului total al produciei este necesar s creasc suprafaa de teren. Pentru fermieri, procesarea i marketingul produselor biologice, sunt deosebit de importante, datorit nivelului limitat al produciei.

Modelele de agricultur biologic sunt considerate ca sisteme de agricultur durabil. De aceea, orice ferm n sistem biologic va ndeplini cerinele agriculturii durabile n ceea ce privete calitatea produselor, tehnologiile de producie i impactul asupra mediului.

Concluzii:

1.Agricultura a fost, este i va fi principal ndeletnicire a omenirii

2. Agricultura este cea mai important ramur a produciei materiale, descoperit i dirijat de om

3. Agricultura este singurul furnizor de produse agro-alimentare pentru consumul intern al populatiei

4. Agricultura este o ramur important a oricrei economii naionale cu funcii dintre cele mai diverse: biologice, surs principal de activitate economic i de utilizare a forei de munc, factor ecologic de protecie a mediului ambiant i de lupt mpotriva deertificrii n multe zone ale Terrei, un mod de via, o tradiie tehnic i cultural

Bibliografie:

1.G.Cipianu, Dezvoltarea agriculturii n ultima sut de ani (1829-1929),Bucureti 1929, 20p

2.M.Mazoyer, Istoria agriculturilor din lumea ntreag,Chiinu 2002,450 pg

3.http://www.gazetadeagricultura.info/plante/608-agrotehnica/396-sisteme-de-agricultura.html

4.http://www.recolta.eu/arhiva/sistemele-de-agricultura-agricultura-conventionala-agricultura-biologica-agricultura-durabila-agricultura-de-precizie-9460.html

5.http://www.scritub.com/economie/agricultura/PERSPECTIVE-ISTORICE-IN-DEZVOL9418141210.php

6.http://www.scritub.com/economie/agricultura/AGRICULTURA-RAMURA-A-PRODUCTIE181942413.php

7.http://www.usab-tm.ro/rezumat/21ro.pdf

1