SEMINAR SPECIAL LUCIAN BLAGA curs optional lector univ. dr. Corina Sorana Matei OBIECTIVE: Principalul obiectiv al cursului consta n (re)familiarizarea studentilor cu opera filosofica a lui Lucian Blaga, ndeosebi cu acele concepte si idei-forta care dau masura consistentei si originalitatii ei. n acest sens, vor fi puse n lumina valentele sale filosofice actuale n contextul cultural mai vast al unor domenii si discipline socio-umane (etnografia, antropologia culturala, psihanaliza etc.) De asemenea, cursul urmareste sa surprinda, ntr-o maniera reflexiva, modul n care filosofia lui Blaga a fost receptata n contemporaneitate si ulterior, pna n secolul al XXI-lea, nsa accentul si stringenta ntregului demers se vor concretiza n ndemnul ca studentii sa frecventeze, cu precadere si mai nti, opera filosofului si, abia apoi, exegeza. I. DATE BIOBIBLIOGRAFICE Lucian Blaga se naste la 9 mai 1895, n satul Lancram, judetul Alba, fiind al noualea si ultimul copil al preotului Isidor Blaga. Scoala primara o urmeaza la Sebes, iar studiile liceale le absolva la liceul Andrei Saguna din Brasov, n anul 1914. Pna n 1917, sustragndu-se satisfacerii serviciului militar n armata austro-ungara, urmeaza cursurile Institutului Pedagogic si Teologic din Sibiu (mutat apoi la Oradea), la sectia Teologie. Urmeaza studii universitare de filosofie si biologie la Viena, iar n 1920 obtine titlul de doctor, cu teza Kultur und Erkenntnis (tradusa cu titlul Culturasi cunostinta, n 1922). Este premiat n 1921, de catre Academia Romna, pentru volumele sale de versuri. Urmeaza activitatea redactionala la ziarele Vointa si Patria pna n 1926, cnd debuteaza n cariera diplomatica ce va dura pna n 1939; la Varsovia, Praga, Berna si Viena va fi, pe rnd, atasat de presa, consul si apoi ambasador la Lisabona. Din 1938 pna n 1947 este profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. n 1935 este premiat de catre Academia Romna pentru opera dramaticasi poetica, iar n 1936 este ales membru activ al Academiei Romne. Din 1948 este scos din nvatamnt si activeaza n calitate de cercetator la Institutul de Istorie si Filosofie, apoi ca bibliotecar si apoi ca director-adjunct la filiala din Cluj a Bibliotecii Academiei Romne. Se sfrseste din viata la 6 mai 1961 si este nmormntat la Lancram. Activitatea sa publicistica debuteaza n perioada liceului (1910), n revista Tribuna din Arad. Publica apoi poeme, aforisme, eseuri si studii filosofice n revistele aradene Romnul, Gazeta Transilvaniei, Pagini literare, n 1923 n Prager Presse, din 1924 n Adevarul literar si artistic din Lugoj, iar din 1921 n revista clujeana Gndirea, al carei membru fondator este, dar de care se desparte n 1941, n urma polemicilor purtate cu Nichifor Crainic; nfiinteaza la Sibiu, n 1943, revista de filosofie Saeculum. Din 1957 colaboreaza la revistele clujene Steaua, Tribuna, iar n 1960 si la Contemporanul. Opera literara impresionanta volume de versuri, proza, piese de teatru puncteaza aproape anual cte o noua aparitie editoriala, ncepnd din 1919, de la volumul de debut Poemele luminii, si culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu, pna la volumul de note si aforisme Discobolul, din 1945. Astfel, din opera sa dramatica, amintim: Zamolxe (1921), drama de debut, premiata de Academia Romnasi de Universitatea din Cluj, Tulburarea apelor (1923), piesele Fapta si Daria (1925), Mesterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Arca lui Noe (1944). Volume de versuri publicate n aceeasi perioada: Pasii profetului (1921), n marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpana apelor (1933), La curtile dorului (1938), Nebanuitele trepte (1943). Ca traducator, Blaga ofera publicului romnesc traducerea, n 1955, a operei Faust de Goethe, iar n 1958 a volumului Opere de Lessing. Opera filosofica este structurata, n cea mai mare parte a sa, sub forma celor patru trilogii, al caror cuprins l vom prezenta n continuare, nu n ordine cronologica, ci n ordinea stabilita n final, asa cum vom vedea, de autorul nsusi: Trilogia cunoasterii, cuprinznd: Despre constiinta filozofica (1947, curs universitar), Eonul dogmatic (1931), Cunoasterea luciferica (1933), Cenzura transcendenta (1934), Experimentul si spiritul matematic (1949-1953, aparut postum, n 1969); Trilogia culturii, cuprinznd: Orizont si stil (1936), Spatiul mioritic (1936), Geneza metaforei si sensul culturii (1937); Trilogia valorilor, cuprinznd: Stiinta si creatie (1942), Gndire magicasi religie (1941-1942), Artasi valoare (1939); Trilogia cosmologica, cuprinznd: Diferentialele divine (1940), Aspecte antropologice (1948, curs universitar), Fiinta istorica (1943-1959, aparuta postum, n 1977). Alte scrieri cu caracter filosofic, care nu fac parte din trilogii, dar unele devansnd, ntr-o anumita masura, idei cuprinse n cartile trilogiilor, sunt si pot fi consultate: Filosofia stilului (1924), Probleme estetice (1924), Fenomenul originar (1925), Ferestre colorate (1925), Daimonion (1930), o seama de eseuri si articole ce au fost reunite n volumele: Zari si etape, Isvoade, ncercari filosofice (a se vedea bibliografia orientativa de la final). Sunt remarcabile, de asemenea, romanul Luntrea lui Caron (Humanitas, 1990), lucrarea Gndirea romneasca n Transilvania n secolul al XVIII-lea, publicata n 1966, precum si memoriile sale si aforismele reunite n Pietre pentru templul meu, Discobolul, Hronicul si cntecul vrstelor (1965). Unele dintre aforisme puncteazasi reiau ntr-o forma artistica, asa cum se poate remarca si n poemele blagiene, idei ce isi gasesc teoretizarea n scrierile filosofice ale autorului. II. CONSIDERATII INTRODUCTIVE Motto: Important nu este sa fii numai liber, ci ca aceasta libertate sa fie creatoare, sa-ti dea un loc si o functie n lume, sa-ti creeze un destin, sa-ti atribuie un rol functional n ntreg mecanismul existentei. Si acest ideal nu poate fi ntrevazut dect pe marile culmi, acolo unde Omul se ntlneste cu Cerul. (Anton Dumitriu1) Propunem spre lectura acest curs mai nti ca un posibil ghid n orientarea panoramica, sumativa asupra unei opere de anvergura: cea a filosofului Lucian Blaga. Dat fiind caracterul didactic al acestui ghid, el ofera cititorilor o sistematizare si o abordare cu precadere filosofica a marilor teme din creatia blagiana, n prelungirea notelor de curs prezentate studentilor n cadrul Seminarului special Lucian Blaga. Intentia noastra nu se rezuma nsa la acest scop didactic, ci transpune n text si o implicita invitatie la a aprofunda cunoasterea personalitatii creatoare de exceptie pe care o reprezinta Blaga n cultura romnasi n cea universala; o invitatie la a-i studia opera, dar si biografia, pentru a putea evalua, apoi, masura n care ele sunt n armonie, pentru a realiza faptul ca ni se reveleaza totodata, n acest mod, un model uman. Daca orizontul sau spiritual apare ca neegalat, daca amplitudinea creatiei sale este coplesitoare, daca singularitatea destinului i confera o aura de efigie ndepartata, poate chiar prea straina unora, atunci este suficient sa-i exploram trecutul prin evenimentele de viata ce i-au nsotit, ntr-o cursivitate paralela, creatia, pentru a observa un lucru: aceasta personalitate ntruneste calitati ce nu mereu sunt reunite ntr-un om de cultura un mare creator si deopotriva un caracter nobil, de o superba demnitate intelectuala asa cum remarca Ovidiu Drimba. Chiar necunoscnd prea mult despre personalitatea lui Blaga, s-ar cadea sa cautam mai profund, incitati de aprecierile celor ce l-au cunoscut: cine este acela care, prin opera sa, i-a inspirat lui Eliade previziunea unui om universal n cultura noastra? Cine este cel ce ne poarta subtil si cu aceeasi naturalete prin cultura, metafizicasi natura ca prin salile unui palat asa cum observa Tudor Vianu? Cine este cel pe care Iorga l 1 Dumitriu, Anton, Retrospective, Bucuresti, Editura Tehnica, 1991, p. 93. descria ca un tnar ce ntinde brate de energie catre tainele lumii? Care este resortul unei asemenea extraordinare energii si cum s-a convertit ea ntr-o opera care spune ceva despre Noi nu doar noua, romnilor, ci oricarui cetatean al planetei? Cum reusesc sa se mbine, n aceasta opera cu aspect arhitectonic de biserica, semnificatiile tacerii si ale cuvntului? Toate aceste ntrebari sunt, deopotriva, mirari care nsotesc permanent lectura. Modalitatile diverse n care filosofia lui Blaga a fost si este receptata, nsa, pot fi deconcertante pentru un cititor lipsit de unele criterii de lectura critica, sau tributar, din pacate, obisnuintei facile de a consulta nu autorii, ci, mai degraba, ceea ce se spune despre ei. Analizele, evaluarile, clasificarile ideilor lui Blaga parcurg un registru amplu, de la cele avizate la cele hazardate, de la cele neutre sau laudative la cele denigratoare, de la cele binevenite si restitutive la cele suspecte. Toate acestea se cer cntarite cu discernamnt, altfel riscnd ca ele sa fie percepute ca un indistinct zgomot de fond ce s-ar opune, n mod nepotrivit, acelei metaforice taceri de lebada, care parca nsoteste si vegheaza cu discretie, ca un fundal poetic nevazut, gndul filosofului. Pentru ca, prin multitudinea exegezelor existente, cititorul sa se poata orienta n cunostinta de cauza, este nsa necesar ca el sa cunoasca, n primul rnd, opera filosofului. Astfel va ajunge sa constate ca aceasta nu are nevoie sa fie aparata, reabilitata, justificata n fata nimanui, din exteriorul sau din interiorul culturii noastre; opera lui Blaga se sustine prin ea nsasi, iar valoarea ei trebuie doar aratata, afirmata. Aprofundnd-o cu bunacredinta, vom observa masura si nuantele care fac ca ea sa respire prin traditie, dar si prin inovatie moderna; sa mbine spiritul national cu cel universal; sa fie creativa, pornind de la asimilarea celor mai noi teorii si idei din stiinta, filosofie, arta; sa mpleteasca profunzimea viziunii mitice si magice cu rigoarea spiritului stiintific si cu o viziune personala asupra religiei; sa fie ineditasi, n acelasi timp, sa ilustreze ceva anume din chiar acea matrice stilistica pe care a teoretizat-o; sa abordeze si sa ofere raspunsuri personale marilor probleme filosofice privitoare la relatia omului cu: divinitatea, existenta, cunoasterea, cultura, creatia, istoria. n ultima instanta, sa aproximeze n modui propriu, fertil si cu o consecventa de o viata, dezideratul unei constiinte filosofice privita ca suprema veghe a omului2. Structura acestui curs este conceputa astfel nct cititorul sa asimileze, la nceput, reteaua de concepte ce strabat ntregul sistem de gndire blagian. Atentia noastra va fi axata pe constelatia conceptelor de baza ale filosofiei blagiene, pe lamurirea sumara a semnificatiilor si conexiunilor lor care dau unitate sistemului, astfel nct, odata puse n luminasi contextualizate n opera, sa poata constitui o utila grila de lectura pentru oricare dintre lucrarile filosofului. Un cititor atent va descoperi ca, pornind de la oricare dintre aceste concepte-cheie, va putea reconstitui si se va edifica asupra tuturor celorlalte, ntruct sistemul filosofic blagian prezinta, n viziunea noastra, chiar o structura de constelatie, de retea conceptual-metaforica. Este cunoscut faptul ca, n conceperea si n sistematizarea lucrarilor, scrierea unora dintre ele a fost anterioarasi independenta de mpartirea n cele patru trilogii, mpartire conforma cu testamentul editorial de mai trziu al autorului3; cu toate acestea, fiecare lucrare n parte are o rotunjime a sa si contribuie la unitatea armonioasa a ntregului sistem. Cu att mai mult, familiarizarea cu principalele concepte si cu 2 Blaga, L., Despre constiinta filosofica, Bucuresti, Editura Humanitas, 2003, p. 194. 3 Cf. Testament editorial, scris la 25 august 1959 si Anexa, n idem, op. cit, ed. cit., pp. 201 204. nlantuirea lor coerenta ntr-o retea ideatica va fi edificatoare pentru orice eventuala lectura, nerespectnd neaparat ordinea cronologica a scrierilor. Capitolele ce vor urma prezentarii retelei de concepte vor aborda, pe rnd, fiecare trilogie n parte. Vor fi puse n lumina acele teme ce reprezinta specificul de gndire si conceptie al autorului, vor fi evidentiate palierele de discurs, caracteristicile metodologice ale sistemului, unele implicatii ideatice n domeniile filosofiei culturii, gnoseologiei, axiologiei, metafizicii, antropologiei, esteticii, psihologiei. Ne vor preocupa acele probleme care sunt actuale sau care pot fi reactualizate, filiatiile de idei si nrudirile de spirit ale filosofului romn, contextualizari posibile, exegeze, fructificari n zone ale culturii interdisciplinare sau de interferenta cu filosofia. Ne propunem sa staruim mai mult asupra unora dintre componentele fiecarei trilogii, ntruct spatiul restrns al acestui curs nu ne permite o abordare integrala a lor si egala ca proportii, ntr-un mod util. Consideram ca prezentarea rapsodica a tuturor scrierilor blagiene de factura filosofica nu ar constitui un cstig mai mare dect consultarea unor articole de dictionar. Va fi mai util sa ne oprim si sa supunem atentiei studentilor unele teme si probleme care, prin complexitatea si farmecul lor, vor reprezenta o invitatie la a aprofunda opera lui Blaga. n masura n care anumite puncte de vedere ale autorului sau ale exegetilor vor suscita interesul studentilor, le propunem spre reflectie n eventuale eseuri si referate, desigur, cu titlu de recomandare, si nu de obligativitate. Fiecare capitol se va ncheia cu o lista de ntrebari si teme propuse studentilor spre reflectie si dezbatere si cu mentionarea conceptelor-cheie. De asemenea, vom oferi si unele citate memorabile despre autor, precum si formularile aforistice ale unora dintre ideile ce se regasesc n filosofia sa de sistem. La finalul cursului, studentii vor avea la dispozitie ilustrari din tematica fiecarei trilogii n parte, prin selectia acelor lecturi din opera filosofica a autorului. Vor constitui lectura obligatorie a studentilor: volumul Dimensiunea metafizica a operei lui Lucian Blaga. Antologie de texte din si despre opera filosofica, volum coordonat de Angela Botez; Dictionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, autori Florica si Marin Diaconu; Dictionarul operelor filosofice romnesti, coordonat de Ion Ianosi. Dintre operele blagiene ale trilogiilor se recomanda, cu precadere, cele ale Trilogiei culturii si ale Trilogiei valorilor. Bibliografia de la finalul cursului are un rol orientativ. Cursul abordeazasi scrieri filosofice care nu sunt incluse n cele patru trilogii, cum ar fi, de pilda: Elogiul satului romnesc, Culturasi cunostinta, Filosofia stilului etc., tocmai pentru a cuprinde ct mai edificator arealul filosofic al autorului, dar si evolutia si conturarea sa n opera, de-a lungul timpului. Capitolele de final vor contine, sintetic, sugestii de lectura criticasi prezentarea unor exegeze si problematizari posibile, pornind de la textele blagiene cele mai incitante n acest sens, care prezinta o anume deschidere la interpretari, critici, reconfigurari. Ele vor sublinia, astfel, valoarea, actualitatea, si potentialul peren de reverberatii ideatice ale filosofiei lui Lucian Blaga, ale spiritului n care s-a nascut aceasta filosofie originala. III. CONCEPTE DE BAZA SI CONCEPTE CONEXE. INOVATII TEORETICE SI TERMINOLOGICE Blaga compara sistemul sau filosofic cu o biserica avnd mai multe cupole. Putem considera ca una dintre aceste cupole o reprezinta Trilogia Cunoasterii, prima dintre cele patru trilogii, care articuleaza nu doar o conceptie gnoseologicasi epistemologica, ci si o conceptie metafizica privind cunoasterea, inedita n istoria filosofiei asa cum nsusi autorul remarca n Schita unei autoprezentari filosofice, n 1938; inedita ntruct, pentru prima data, ideea de mister devine axul, centrul unei teorii a cunoasterii si pune n lumina un plan ontologic mai profund. Ea este supusa unor amanuntite analize si clasificari menite sa arate ca nsasi existenta umana se plaseaza n orizontul misterului si pentru revelarea acestuia. Acest orizont ontologic este specific uman; omul mai participasi la orizontul imediat si pentru autoconservare, dar la acesta participasi regnul animal. Orizontul ontologic este nsa unul originar si ireductibil pentru om, n masura n care misterul nu se transforma niciodata n non-mister. El tradeaza un tlc transcendent: faptul ca exista un centru metafizic transcendent, numit printr-o metafora Marele Anonim, de o natura spirituala superioara celei umane, un factor divin al existentei, care opereaza o cenzura n cunoasterea noastra. n Diferentialele divine, lucrare pe care profesorul Ion Ianosi o considera mai curnd un cerc ultim la Trilogia cunoasterii4, (la care, prin testamentul editorial, se adaugasi Despre constiinta filosofica si Experimentul si spiritul matematic5), Blaga declara ca are ntrutotul constiinta ca, prin ideea Marelui Anonim, propune un mit filosofic. Cenzura transcendenta este acea limitare, acel control menit sa mpiedice revelarea misterelor n mod pozitiv si absolut adecvat, cu scopul de a ne feri de primejdia unor asemenea revelatii pe care structura noastra omeneasca nu le-ar putea sustine si, n ultima instanta, de a prezerva echilibrul cosmic si a ne mentine statutul nostru ontologic de fiinte destinate creatiei. O alta motivatie a cenzurii transcendente, care a suscitat vii polemici n epoca, mai ales din perspectiva teologica, este aceea ca Marele Anonim si apara astfel creatia de eventuala aspiratie de a ne substitui lui ca fiinte omnisciente. Ovidiu Drimba, n lucrarea sa, Filosofia lui Blaga, pe care o recomandam spre lectura, si propune o prezentare simpla, clarasi precisa, fara a se ndeparta de text, a filosofiei blagiene. Despre cunoastere, el scrie: Cunoasterea individuata, sub toate formele ei, ne vorbeste necontenit despre realitatea permanenta a misterului. Din punct de vedere metafizic, zicem ca aceasta cunoastere e o imensa apologie a misterului existential. Ceea ce numim cunoastere, e, ontologic vorbind, de fapt o transmutare, o convertire apologica a misterelor.6 Consideram ca o alta inovatie teoretica blagiana o reprezinta n filosofie, si mai ales n consideratiile metafizice, teoria asupra stilului; chiar simpla preluare a acestui termen din esteticasi ridicarea lui la rang de categorie filosofica este inedita, iar autorul 4 Ianosi, Ion, O istorie a filosofiei romnesti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996, p. 245. 5 Cf Blaga, L., Despre constiinta filosofica, ed. cit., pp. 201 202, testament editorial scris la 25 august 1959. 6 Drimba, Ovidiu, Filosofia lui Blaga, Bucuresti, Editura Cugetarea Georgescu-Delafras, 1944, p. 35. marturiseste ca are constiinta inovatiei sale n lucrarea Stiinta si creatie7. Dezvoltarea impozanta a acestei filosofii a stilului se extinde de la lucrarea cu acelasi titlu scrisa n 1924 la toate trilogiile, nsa cu precadere este ea articulata n Trilogia culturii, o alta cupola a sistemului. Filosofia culturii, n viziunea lui Blaga, aglutineazasi transfigureaza n sine si o viziune antropologica aparte: n opinia sa, cultura si conformatia fizica sunt la fel de importante si definitorii pentru om, iar existenta umana este privita deopotriva ca istorica si culturala. Cu o definitie consacrata, stilul este numit un jug n robia caruia traim, sesizndu-l arareori ca atare (el este comparat cu respiratia sau cu miscarea Pamntului); de obicei, traind n spiritul unei anume unitati stilistice, putem sesiza caracteristicile altor unitati stilistice, discernabile n creatiile circumscrise unei anumite vremi sau regiuni geografice. Filosofia culturii poate fi privita ca filosofia stilurilor discernabile ca moduri de expresie pentru constiinta creatoare, ca si coeficienti prin care creatiile si dobndesc demnitatea si legitimitatea n cadrul unei culturi. Creatia n cultura da sens existentei umane, traseaza destinul omului: omul e destinat sa creeze; Aceasta creatie poarta totdeauna pecetea unui stil (nu exista vid stilistic) si, n ultima instanta metafizica, ea aspira la revelarea misterului. n orice caz, stilul nu poate lipsi niciodata; atunci cnd el pare sa lipseasca, avem de-a face mai degraba cu un amalgam de stiluri, sau o suprapunere a lor. Matricea stilistica este amprenta sine qua non a unei culturi, un cadru preformator ce da aerul comun, aerul de familie al creatiilor unei culturi. O alta trasatura structurala inedita a acestei noi viziuni pe care ne-o propune Blaga este plasarea n inconstientul colectiv a determinatiilor matricei stilistice8; aici putem remarca apropierea, dar si detasarea de viziunea psihanalitica a lui Carl Gustav Jung. Trei sunt ideile despre inconstient mpartasite cu celebrul psihanalist elvetian, att de mult citat astazi: 1) n cadrul inconstientului se alcatuiesc, printr-o polaritate, plasmuiri si continuturi de compensatie fata de cele ale constiintei; 2) inconstientul are o zona mai profunda, de extensiune colectiva, n care sunt precipitate experientele ancestrale fundamentale ale vietii; 3) inconstientul devanseaza anumite stari ale personalitatii constiente.9 nsa Blaga si propune articularea unei filosofii a spiritului asadar accentul trebuie pus pe spiritul inconstient colectiv, nu pe sufletul inconstient colectiv, n aspiratia de a pune bazele unei noologii abisale. El scrie: Coordonatele stilistice pe care le vom pune n lumina la diverse popoare, din arhaic pna astazi, n-am vrea sa fie ntelese ca expresii sumare ale unor nebuloase nclinari psihologice, ci ca niste adevarate functii 7 Teoria stilului am dezvoltat-o sistematic, permitndu-i ramificari nevisate pna aici, si asimilnd teritorii ce nu apartin numai psihologiei sau esteticii, sau unei anume filozofii descriptive a culturii, ci antropologiei, ontologiei si metafizicii. n L. Blaga, Stiinta si creatie, Bucuresti, Editura Humanitas, 1996, p. 8.8 n Orizont si stil, Bucuresti, Editura Humanitas, 2003, p 40, Blaga scrie: Contributia noastra la explicatia fenomenului stil consista n faptul fundamental ca introducem, n problematica aceasta, factorul inconstientului n toata amploarea cuvenita, adica nu numai ca un fapt liminar, ci ca marime cu totul pozitiva. [] Baza teoriei noastre este n genere teza ca pe plan inconstient avem de-a face cu continuturi si structuri psihice eterogene fata de cele din ordinea constiintei si, n special, supozitia ca inconstientul poseda orizonturi proprii, care sunt cu totul altele dect cele ale constiintei. 9 Ibidem, p. 18. modelatoare si de putere categoriala, apartinnd spiritului inconstient. Preocuparile noastre nu se leaga de problematica psihologiei popoarelor, ci se ndreapta spre o doctrina posibila a spiritului, pe care-l nzestram cu garnituri eterogene de functii categoriale. O asemenea doctrina, odata deplin lamurita n intentiile ei, ar permite poate sa fie numita noologie abisala (noos spirit, abisal inconstient)10. Factorii stilistici cuprind: 1 orizontul spatial apartinnd inconstientului (infinit, plan, spatiul-bolta, spatiul mioritic, spatiul alveolar-succesiv etc.); 2 orizontul temporal apartinnd inconstientului (timpul-havuz, timpul-cascada, timpulfluviu); 3 accentul axiologic, ca o initiativa pretuitoare a inconstientului fata de orizonturile asupra carora s-a fixat (afirmativ si negativ); 4 atribuirea globala a unui sens fundamental vietii, ca samnta inconstienta din care se formeaza sentimentul fata de destin (sensul putnd fi de naintare atitudine anabasica, de retragere atitudine catabasica, sau de stationare atitudine neutra, ntr-un orizont); 5 nazuinta formativa, acel factor care, n cultura, creeaza o formasi o dezvolta, sustinnd-o dupa o consecventa launtrica (individualul, tipicul, stihialul). Acestia sunt factori primari ce stau la temelia unui stil si lor li se adauga o suma de factori secundari, ntre toti avnd loc complexe interactiuni si combinatii, ce diferentiaza matricea stilistica a culturilor. Blaga noteaza: Matricea stilistica este ca un manunchi de categorii care se imprima, din inconstient, tuturor creatiilor umane, si chiar si vietii ntruct ea poate fi modelata prin spirit. Matricea stilistica, n calitatea ei categoriala, se ntipareste, cu efecte modelatoare, operelor de arta, conceptiilor metafizice, doctrinelor si viziunilor stiintifice, conceptiilor etice si sociale etc. Sub acest unghi trebuie sa notam ca lumea noastra nu e modelata numai de categoriile constiintei, ci si de un manunchi de alte categorii, al caror cuib e inconstientul.11 ntr-o lucrare trzie, Aspecte antropologice, aparuta initial sub forma unui curs universitar si inclusa apoi n Trilogia cosmologica, Blaga adopta descrierea n antiteza a factorilor stilistici, pe de o parte, si a arhetipurilor de inspiratie jungiana (dar n interpretare proprie), pe de alta parte, tocmai pentru a lamuri mai bine diferentele. ntruct dorim sa aprofundam acum conexiunile conceptuale care alcatuiesc reteaua ideatica a filosofiei lui Blaga, vom reda aici acea prezentare. Asadar, arhetipurile: 1. reprezinta cristalizarea unor experiente n circuitul biologic-instinctiv, al fiintei animale, n orizontul lumii sensibile; 2. sunt generale si stereotipe pentru o specie animala, si implica posibilitati reactive nnascute, de natura biologica; 3. sunt mijloace de adaptare la lumea concreta, lund forma unor icoane, si fantasme ca alcatuiri complexe, plastice, cu puternic accent afectiv; 4. Ele se manifesta n viata psihica a omului cnd mai clar, cnd mai camuflat, dar suporta mereu travestiri; 5. Au o existenta bio-psihologica fara vreo relatie speciala ntre ele, dar inclusa n finalitatea de ansamblu a relatiei fiintei animale cu lumea din jur; 10 Stiinta si creatie, ed. cit., p. 11. 11 Orizont si stil, ed. cit., p. 109. 6. Sunt nradacinate n circuite biologic-instinctive, deci sunt stereotipe pentru specia animala, iar prezenta lor n viata psihica umana l leaga pe om de natura, facnd din el o fiinta naturala. n schimb, factorii stilistici: 1. sunt factori modelatori ai spiritului uman care este situat n orizontul specific al necunoscutului ce urmeaza a fi revelat prin creatii de cultura; 2. variaza n functie de epoca, loc si colectivitate, chiar si de la un individ la altul, ceea ce nseamna ca nu implica posibilitati reactive nnascute, de natura biologica; 3. au o eminenta simplitate si o functie exclusiv modelatoare n raport cu plasmuirile prin care spiritul uman ncearca revelarea necunoscutului; 4. nu suporta nici un fel de travestiri; 5. raportndu-se unul la altul, ei sunt arhitectonic complementari, alcatuind mpreuna un cmp stilistic ce imprima o anumita pecete unui ansamblu de creatii de cultura; 6. sunt variabili; n calitatea lor de puteri ce determina forme si anume structuri ale creatiilor de cultura, ei se numara printre factorii care fac din om o fiinta istorica. Consideram ca viziunea aceasta asupra factorilor stilistici, fie si sumar prezentata, deschide posibilitatea unor contextualizari interesante n orientarile actuale de psihanaliza jungiana, ca si de filosofia culturii. n viziunea lui Blaga, categoriile ce stau la baza unui stil reprezinta tot attea frne transcendente prin care ne este oprita revelarea totalasi adecvata a misterelor. Autorul nsusi subliniaza: noi filosofam sub specia misterului ca atare. Misterul e pentru noi suprem unghi de vedere12. Din aceasta perspectiva, articularea conceptiei sale gnoseologice si epistemologice apare cu att mai surprinzatoare cu ct ea este alimentata de foarte bogate informatii si consideratii pe marginea teoriilor stiintifice. De altfel, preocuparea pentru istoria stiintei a fost o permanenta n viata intelectuala a lui Blaga, asa cum remarca si profesorul Mircea Flonta, care l apropie pe filosoful romn, prin viziunea unitatii gndirii stiintifice si filosofice (ce rezida mai ales n scrierile sale din Stiinta si creatie si Experimentul si spiritul matematic) de viziunea contemporanului sau Alexandre Koyr, istoric al stiintei bine cunoscut azi13. Blaga concepe stiinta si gndirea stiintifica nu ca un corp ce creste cumulativ, ci ca un proces cu reluari, reveniri, initiative, (vezi teoria relativitatii, a cuantelor etc.), vorbind chiar despre o instabilitate a stiintei. Chiar unele observatii strict empirice, statornicite n stiinta ca atare, ar fi de fapt ncastrate n perspective teoretice, ntr-o forma data de anume interpretari; n acelasi timp, ele sunt contaminate si de anume orientari stilistice mai mult sau mai putin vremelnice de-ale spiritului omenesc14. n trilogia consacrata cunoasterii, aceasta nu mai este abordata ca n gnoseologiile clasice, care puneau accentul pe distingerea modalitatilor de cunoastere autentica fata de cea iluzorie, pe criterii stiintifice si logice de stabilire a adevarului si falsului si de statuare a enunturilor drept cunostinte, de verificare a corespondentei lor cu realitatea etc. Ineditul gnoseologiei blagiene e dat n primul rnd de fixarea misterului n centrul teoriei sale, reabilitndu-l nu doar pe plan metafizic, ci si instrumental teoretic misterul este obiectul cunoasterii luciferice, denumita astfel pur metaforic, prin distingere calitativa, 12 Blaga, L., Trilogia cunoasterii, ed. cit., p. 496. 13 Cf Flonta, Mircea, Analiza culturala a cunoasterii pozitive, n Dimensiunea metafizica a operei lui Lucian Blaga, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1996, pp. 257 260. 14 Blaga, L., Stiinta si creatie, ed. cit, p. 10. nu cantitativa, de cunoasterea ce a facut obiectul epistemologiei de pna atunci si care este denumita, tot metaforic si simbolic, cunoastere paradisiaca. Misterul, n teoria cunoasterii a lui Blaga, nu este privit nici n cheie teologica, nici ontologica, nici oculta; el se refera la obiectul de cunoscut si are o pluralitate corespunzatoare celei a obiectelor de cunoscut. Trilogia distinge si clasifica amanuntit o ntreaga tipologie a misterelor: latent, deschis, redus, permanentizat, potentat (plus alte tipuri conexe). Vom recurge sintetic la o prezentare n paralel a determinatiilor celor doua tipuri de cunoastere, asa cum reies acestea n special din lucrarea mediana a trilogiei, dar si din Stiinta si creatie15. Cunoasterea paradiziaca: 1) se afla n afara influentei categoriilor stilistice ( si nu tine de spiritul inconstient); 2) se orienteaza complet asupra obiectului concret, care ramne ca atare, iar necunoscutul apare ca lipsa ce trebuie acoperita prin analogie si apel la cunoasterea deja dobndita; 3) nu este o cunoastere care pune problema, care problematizeaza ntr-un sens nalt filosofic, ci are simili-probleme de scurta respiratie, este mpacata, senina, induce spiritului stabilitate calma; 4) urmareste determinarea obiectului. Ceea ce e cunoscut tine de prezenta obiectului n cmpul cunoasterii, ceea ce nu e cunoscut tine de absenta lui, de hiat; 5) nu vizeaza misterul, care totusi poate sa se manifeste ca mister latent; 6) poate exista independent de cunoasterea luciferica; 7) progreseaza prin extensie, acoperind golurile si producnd noi obiecte ale cunoasterii; 8) nu identifica dect lacune, nu si tensiuni interioare; 9) pentru ea, a explica nseamna a descrie. Cunoasterea luciferica: 1) se realizeaza totdeauna ntr-un cmp stilistic (si tine de spiritul inconstient); 2) se detaseaza de obiect, care-i apare ca despicat n: a) fanic partea ce se arata b) criptic partea ce se ascunde E vorba de un mister a carui existenta se aratasi a carui esenta se ascunde; 3) e o cunoastere ce induce neliniste, produce n obiectul sau criza prin acea despicare; aduce n prim-plan problematicul misterul, fata de care se articuleaza tentativele de revelare, cu risc, cu tatonare, cu aventura, cu dezechilibru; 4) urmareste criza obiectului care e doar un simptom si desfacerea misterului astfel nct prin fanic sa fie revelat cripticul (necunoscutul, ascunsul); 5) vizeaza misterul si deschiderea lui; 6) nu poate exista fara cunoasterea paradiziaca, aceasta fiind treapta ei premergatoare; 7) progreseaza calitativ prin: i) reducerea, ii) permanentizarea, sau iii) potentarea misterului apar si se deschid noi mistere, la infinit; 15Vezi Cunoasterea luciferica, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, 2003, cu o sinteza la pagina 220 si Stiinta si creatie, ed. cit., cu o sinteza asemanatoare la pagina 221. 8) identifica tensiunea interioara unei probleme prin divergenta dintre fanic si criptic si prin lansarea unei punti de salt care cauta sa explice sau sa interpreteze cripticul n functie de fanic. Tensiunea interioara creste direct proportional cu discrepanta dintre fanic si puntea de salt; 9) a explica nseamna a deschide un mister. Blaga distinge ntre planul intelectului enstatic, care este structurat logic si cel al intelectului ecstatic, mai nalt, care transgreseaza logica. Modalitatea minus-cunoasterii (aceea care potenteaza misterul) este numita dogmatica, n sensul ca ea, asemeni dogmei, transgreseaza logica printr-o antinomie transfigurata; intelectul ecstatic iese din sine si are acces la ceva transcendent, pe care-l aseaza n tiparul unei sinteze a doua teze antinomice, initial imposibil de conciliat pe planul mai jos al intelectului enstatic. Astfel apare dogma, adica (n viziunea lui Blaga) un continut ininteligibil din punct de vedere logic, pentru ca are enunturi antinomice, dar inseparabile, dar care si dovedeste nebanuite valente cognitive. (Cel mai pregnant exemplu tratat este cel al dogmei Sfintei Treimi.16) De asemenea, minus-cunoasterea nu are valente negative n evaluarea ei cognitiva, ea poate duce la noi descoperiri n cunoastere. Asadar cunoasterea este posibila, dar ea e limitata; cunoasterea pura e inaccesibila, nu putem atinge acea adecvare absoluta ntre obiectul cunoasterii si cunostinta noastra despre el. Cenzura transcendenta este inculcata n nsusi aparatul nostru cognitiv; ea se nscrie ntre Marele Anonim si cunoasterea individuala, ca o protectie si o preventie ontologica a dezvaluirii integrale a misterului, si se manifesta la granita dintre cunoasterea paradiziacasi cea luciferica (printr-o multime de factori cenzoriali). Dar tocmai aceasta face posibila creatia, a carei sansa ontologica se subntinde acestui arc al cenzurii transcendente dintre Marele Anonim si cunoasterea individuala, arc al misterului perpetuu, totodata, ca si al stradaniei perpetue de a-l revela. Printre ideile fundamentale ale filosofiei lui Blaga, pe care ni le putem imagina alcatuind o superba constelatie, ideea creatiei pare a straluci cu aceeasi intensitate ca si aceea de mister. Cu toate ca ideea misterului este centrul metafizicii sale, poate ca, n ultima instanta, latura antropologica a filosofiei blagiene ar prevala, si aceasta tocmai prin generozitatea ideii de creatie care ne devine destin. n variatele ncercari perpetue de revelare, constiinta devine creatoare de cultura. Blaga spune ca un sistem teoretic nseamna o reductie a unui numar de mistere deschise la unul singur, calitativ atenuat (variat)17. Cu privire la oportunitatea constructiei sistematice n filosofie, n Despre constiinta filosofica, el da urmatoarea replica acelora (n speta, existentialistilor) care sustin mpotriva sistemului filosofic ca el ar duce la anchilozarea gndirii: si molustele, daca ar gndi, ar sfatui vertebratele sa nusi alcatuiasca un schelet18. Consideram ca, dincolo de evolutia ulterioara n istoria filosofiei si de perimarea, n cadrul ei, a formulei constructiilor de sistem, arhitectonica filosofiei lui Blaga cere, din partea noastra, minima recunoastere a unei monumentale capacitati de cuprindere si articulare a conceptiilor, dar si a unei energii si inspiratii neegalate n epoca. De asemenea, fertilitatea gndirii lui Blaga se vadeste astazi si prin reverberatiile pe care scrierile sale le creeaza n noul context, ulterior lor, al unor discipline socio16 Eonul dogmatic, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, 2003, pp. 41 51. 17 Blaga, L., Trilogia cunoasterii, ed. cit., p. 355. 18 Idem, Despre constiinta filosofica, ed. cit., p. 158. umane cum este, de pilda, antropologia culturala. Lucrari precum Spatiul mioritic, Elogiul satului romnesc, Aspecte antropologice pot constitui un bun exemplu n acest sens, caci ele dau seama pentru serioasele preocupari de antropologie ale lui Blaga, concretizate nu doar n vaste lecturi, ci si n opera sa. Ele contin elemente deosebit de utile pentru o eventuala cercetare aplicata asupra propriei culturi, prin demersul acceptat mult mai trziu ca valid, n ceea ce s-a numit antropologia de acasa (n prelungirea specificului traditional al antropologiei ca studiu al altor culturi). La fel, pentru cercetarea fenomenelor de aculturatie si enculturatie lucrarile sale sunt ct se poate de inspiratoare. Blaga se nscrie, prin filosofarea privind matricea stilistica, spatiul mioritic, apriorismului romnesc, ntr-o preocupare perena pentru autodefinirea culturii romnesti. Dincolo de relativizarile la care a fost supusa, de-a lungul timpului, ideea specificului national, consideram edificator sa privim identitatea oricarei creatii culturale n cercuri concentrice, de la primul acela al specificului personal al creatorului, la cel mai larg acela universal uman; ntre acestea se ncadreaza, cu siguranta, si specificul etnic si national, neputnd fi eludate. Spatiul mioritic este o opera fata de care noi, astazi, e necesar sa ne manifestam simpla onestitate de a recunoaste ca ne ajuta sa ne autodefinim ca popor. De pilda, sa sesizam determinatia inconstienta de a percepe orizontul nostru spatial ca o realitate ondulatorie, ca o leganare, un echilibru n miscare repetitiva, lina ceea ce imprima n mod inconstient creatiei noastre o nazuinta spre echilibru, cumpatare, o acceptare a urcusurilor si coborsurilor inevitabile din viata noastra. Acelasi ritm leganat, alternant, se regaseste n doine, n hore, n artefactele populare, n decoratiuni si chiar n culorile calde, dar stinse (rosu stins), dar si alb si negru; (o remarca importantasi ndreptatita: gustul pentru frumos n creatia populara nu este dependent de bunastarea materiala). De asemenea, se impune reflectiei noastre ideea acelei dimensiuni sofianice a relatiei omului cu divinitatea n ortodoxie, ilustrata de imaginea rotunjita, boltita a cupolelor de biserici, care sugereaza coborrea divinitatii nspre oameni (spre deosebire de catedralele gotice ndreptate spre cer ca niste sageti). La fel de interesant sunt tratate sentimentul dorului, nelipsit n lirica popularasi reflectat aparte n creatia culta (vezi Eminescu), si relatia transorganica, spiritualizata a omului cu natura, cu pamntul ca strat sub care dorm stramosii, ca muma. Blaga subliniaza ca exista o incontestabila influenta reciproca ntre culturi, dar ca ea are loc totdeauna cu transfigurarile inerente fiecarei culturi n parte. n contemporaneitate, opera blagiana cu relevanta antropologica se nscrie ntr-un context mai amplu, n care si alti gnditori se aplecau asupra specificului culturii noastre. Mircea Vulcanescu considera ca o posibila terapie pentru sufletul ce se simte nenteles, necunoscut, ntoarcerea la traditie, adica la radacini19; astfel, putem deduce noi azi redescoperindu-ne radacinile, vom putea sa ne identificam si sa ne legitimam cu valorile noastre n fata alteritatii, n fata Celuilalt. Mesajul ce pare a se desprinde din opera lui Blaga este ca radacinile nu sunt niciodata anacronice, ci vitale. De altfel, aceasta motivatie a animat si amplul demers al cercetarilor sociologice initiate de Dimitrie Gusti, la care au participat: Mircea Vulcanescu, Traian Herseni, Stefan Milcu, Tudor Vianu, Henri Stahl, Francisc Rainer, Vasile Caramelea, Gheorghe Focsa, Constantin Brailoiu 19 Vulcanescu, Mircea, Dimensiunea romneasca a existentei, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1991, p. 52. etc. Depinde de noi, astazi, sa valorificam mostenirea lasata de acestia, dar si de opera monumentala a lui Blaga, care poate fi privitasi ca o ncercare de autocunoastere.20 Trilogia valorilor este a treia cupola a sistemului blagian, din care supunem atentiei, aici, n special lucrarea mediana, Gndire magicasi religie.21 Premizele ce pot fi desprinse n abordarea gndirii mitice si gndirii magice (n termenii sai, a ideii magicului), ar fi: 1) contextul ontologic al omului este dat de orizontul lumii si orizontul misterului; 2) contextul metafizic al omului este dat de Marele Anonim; 3) cunoasterea urmareste revelarea misterului; 4) cunoasterea se poate obtine att prin stiinta, ct si prin metafizica, religie, arta, mit sau ideea magicului; 5) stilul, factorii stilistici, confera o amprenta specifica oricarei forme de creatie, n cadrul unei culturi; 6) mitul si ideea magicului exista n orice cultura. Blaga, n demersul sau teoretic orientat asupra mitului si magiei, aminteste si aglutineaza mai multe perspective clasice: a) Perspectiva antropologica potrivit careia magicul si mitul sunt substitute sau auxiliare ale gndirii conceptuale, sunt forme primordiale ale gndirii omului, caracterizate prin sincretism: fapte de gndire, protofilosofie, morala; b) Perspectiva metafizica asupra gndirii mitice si magice la romantici (Novalis) si la Hegel; c) Perspectiva psihologizanta asupra gndirii mitice si magice (n psihanaliza, Carl Gustav Jung) ; d) Perspectiva obiectivizanta (E. Swedenborg), potrivit careia exista realitati ascunse, exterioare noua, la care se poate accede prin instrumente si medii special concepute pentru aceasta, ntre care se numarasi mitul si magia. Pentru Blaga, gndirea mitica se nscrie tot n aspiratia de a revela misterul si ea poarta amprenta factorilor stilistici; gndirea magica nu e amprentata stilistic pentru ca nu e structurata ca o gndire, ci ca ritualizare a unor trairi, fiind mai aproape de rit. n ce priveste gndirea primitiva ea este o prezenta perpetua n mentalul omului; Iar magicul functioneaza ca un calmant al apetitului cognitiv, ca o cunoastere-substitut pentru multe necunoscute; magicul fixeaza existenta n orizontul misterului si se manifesta polivalent, ca un element important al vietii spirituale.22 Blaga conchide: Oricta critica i s-ar aduce, e aproape sigur ca ideea magicului nu va putea sa fie niciodata izgonita din constiinta umana, iar daca ar fi izgonita de aici, e sigur ca ideea magicului va continua sa 20 Vasile Bancila remarca n Portrete si semnificatii, Bucuresti, Suplimentul Revistei de Istorie si Teorie Literara, 1987, p. 215: n sfrsit, pentru noi, romnii, opera lui Blaga fiind, pna la un punct, o metamorfoza personalasi transfigurata a structurii noastre etnice, prezinta un interes deosebit. [] autorul n chestiune poate fi apreciat oriunde, daca se trece peste greutatea limbii, dar cea mai mare valoare a lui va ramne n chip fatal pentru noi, asa cum orice poet sau gnditor e mare n primul rnd pentru ai sai. Acest sentiment de nrudire structuralasi de autodefinire prin fenomneul Blaga, ca si prin alti creatori de exceptie ai nostri, va asigura ntotdeauna un adaus de interes sau de actualitate pentru creatia blagiana, n comunitatea romneasca, fara sa fie vorba, n judecata pe care o facem, de nici un exces, de nici o conventie, de nici un accent de trib, ci de o recunoastere de onestitate. 21 Care reuneste doua lucrari distincte: Despre gndirea magica si Religie si spirit. 22 Gndire magicasi religie, Bucuresti, Editura Humanitas, 1996, pp. 166 170. palpite n subconstientul uman, nrurind de acolo orientarea n cosmos si cele mai alese simtaminte ale noastre.23 Religia este abordata filosofic, ca un raport de corelatie ideala ntre ultimele elemente sau coordonate ale misterului existential n genere si ncercarea omului, sub influenta categoriilor stilistice, de autototalizare (prin credinta, fata de divinitatea superioara careia i se supune) si autodepasire (prin mistica, ce presupune uniunea extatica chiar cu acea divinitate, depasind conditia umana). nsa, subliniaza Blaga, supraconstiinta mistica este si ea supusa cenzurii si nfrnarii transcendente care domina toate ncercarile revelatoare ale spiritului uman.24 IV. CTEVA EXEGEZE SI PROBLEMATIZARI POSIBILE Consideram util ca, dupa aceasta scurta trecere n revista a conceptelor principale ce configureaza constelatia categoriala a filosofiei de sistem la Blaga, sa supunem atentiei studentilor unele teme, probleme si puncte de vedere ce pot suscita interesul unor lucrari si studii pe cont propriu. Astfel, n legatura cu tema creatiei n acceptiunea lui Blaga, tema care pare sa se constituie prin replica, sau ca o expresie a temei misterului, n plan ontologic si gnoseologic, se poate zabovi asupra unei duble determinari: sub raport descriptiv si sub raport normativ; ntrebarea care se ridica ar fi : n ce masura creatia este componenta noastra structurala, datul nostru ca fiinte imperfecte si n ce masura creatia este dezideratul nostru n calitate de creaturi ale Marelui Anonim? La fel, n ce masura misterul potenteaza n noi propensiunea spre creatie si n ce masura el este constitutiv att lumii (pe plan ontologic), ct si cunoasterii (pe plan gnoseologic)? O alta tema fertila pentru reflectia personala o reprezinta ideea magicului; ea invita la o cercetare mai atenta a raportului n care se afla magia si mitul cu arta, dar si la dezbaterea punctului de vedere blagian conform caruia gndirea magica nu este o gndire propriu-zisa, spre deosebire de gndirea mitica. De asemenea se poate cerceta mai n detaliu sustinerea ca ideea magicului nu este influentata de factorii stilistici, care actioneaza la nivel inconstient. Modalitatea minus-cunoasterii poate declansa, de asemnenea, multe dezvoltari teoretice. Se poate cerceta masura n care Blaga pretuieste mijloacele logice de cunoastere si le recunoaste rolul n solutionarea unor probleme ontologice, dar si investirea minus-cunoasterii cu capacitatea de a aduce un progres n domeniul cunoasterii umane n genere. Apoi, poate fi chestionata pozitia rationalismului sau ecstatic. Cu privire la terminologia metaforica introdusa de Blaga si la consecventa sau inconsecventa cu care a mentinut-o pe parcursul trilogiilor sale, o opinie ce poate fi dezbatuta (printre multe altele) este cea formulata de catre Sergiu Al-George, n lucrarea sa Arhaic si universal, despre inoportunitatea termenului de dogma, care a fost ulterior nlocuit cu cel de minus-cunoastere. Mai ntlnim la Al-George o interesanta 23 Ibidem, p. 170. 24 Ibidem, p. 380. resemnificare a minus-cunoasterii prin prisma filosofiei indiene, care merita o lectura aplicata. El afirma: Nenteleasa cunoastere dogmatica ce continua sa strneasca nca nedumeriri si ndoieli, prin referirea la antinomiile gndirii indiene, ne revine cu un chip mai accesibil, mai putin enigmatic, n care putem regasi si treapta suprema a liricii lui Blaga.25 Pe de alta parte, Nicolae Bagdasar apreciaza abordarea inedita, gnoseologicasi non-teologica a dogmei, spunnd: Blaga e convins ca dogma nu exprima numai o formula metafizica, ci ca ascunde si un sens metodologic, a carei exacta determinare poate deschide filosofiei perspective noi si poate arunca lumini vii asupra viitorului gndirii filosofice. Se impune nsa ca dogmaticul sa fie privit nu numai prin prisma teologica sub care a fost privit pna acum, si nici sub prisma filosofica unilateralasi gresita sub care l-a privit Kant, imprimndu-i un sens care e unul de osnda. B. extinde sensul dogmei dincolo de granitele nguste ale sensului ei religios si ale complicatiilor teologice si o priveste dintr-un pdv mai nalt, dpdv epistemologic n genere si metafizic. El cerceteaza dogma n structura ei pur intelectuala, cautnd sa demonstreze ca dogmaticul are o noimasi n afara deconsideratiuni teologice, ca dogmei i se poate lua substratul teologic, adica huma cereasca a revelatiei, fara ca prin aceasta dogma ca tip de gndire sa ramna cu radacinile n vnt, ca dogma este un mod de gndire n genere, nu numai unul de gndire teologica.26 Cu privire la fondul anonim si la un presupus filon indic n filosofia lui Blaga avem, prin contrast, opinia lui Stefan Afloroaei: Pe de alta parte, fondul anonim desfasoara o dialectica absolut paradoxala, daca dialectica poate fi numita aceasta. si anunta prezenta prin chiar ceea ce-l face cu totul absent. Se arata att doar ct este perfect ascuns. Este numai n masura n care nu este. Indecidabilul est et non est l caracterizeaza desavrsit. Nu cred ca acest mod perfect paradoxal adica dogmatic n care este vazuta manifestarea sa este de extractie hindusa. Desi se pot stabili anumite relatii ntre felul n care autorul ntelege misterul si cenzura transcendenta cu ceea ce aflam n traditia upanisadica, diferentialele ramn esentiale.27 Conceptia blagiana inedita, personalasi metaforica despre Marele Anonim a provocat n epocasi mai trziu critici, n special de pe pozitiile teologiei ortodoxe. Iata cum si formuleaza Dumitru Staniloae pozitia, dupa decantari de cteva decenii, n Trairea lui Dumnezeu n ortodoxie: Un filozof romn a emis ideea [n Cenzura transcendenta, n.n.] ca fiinta umana este prevazuta cu un fru, prin nsasi constitutia sa, ca sa nu se nalte prea sus si sa pericliteze suveranitatea Marelui Anonim din vrful existentei. nvatatura crestina recunoaste si ea utilitatea unei frne. Dar frna aceasta si-o impune fiinta noastra n mod liber; ea nu e o forta careia i este supusa n mod fatal. Si rostul ei nu este sa mpiedice fiinta noastra de a se nalta spre fiinta absoluta, ci, dimpotriva, de a o dezlega de lanturile care o retin din acest avnt. n conceptia crestina, Dumnezeu nu se teme sa-l ridice pe om pna la mpartasirea de propria Sa fiinta, pna la ndumnezeirea lui. Caci omul, chiar daca devine dumnezeu, prin nsusi faptul ca are fiinta creata, este numai 25 Al-George, Sergiu, Arhaic si universal. India n constiinta culturala romneasca, Bucuresti, Editura Universal Dalsi, 2000, p. 246. A se consulta si Itu, Mircea, Indianismul lui Blaga, Brasov, Editura Orientul Latin, 1996, pp. 223 226, despre caracterul sacru al cunoasterii. 26 Bagdasar, Nicolae, Istoria filosofiei romnesti, Bucuresti, Profile Publishing, 2003, p. 216 sqq. Bagdasar, Nicolae, Istoria filosofiei romnesti, Bucuresti, Profile Publishing, 2003, p. 216 27 Afloroaei, Stefan, Cum este posibila filosofia n estul Europei, Iasi, Editura Polirom, 1997, pp. 120 121. dumnezeu dupa har, si ca atare nu pericliteaza niciodata suveranitatea fiintei divine.28 Probabil ca aceasta confruntare de viziuni detine n continuare un viu potential polemic. O alta problema deschisa n cadrul filosofiei culturii aceea a valorizarii culturilor minorasi majora o formuleaza explicit Blaga, ca pe o invitatie la reflectii ulterioare: Cultura minoratine pe om ndeobste mult mai aproape de natura. Cultura majora l departeazasi-l nstraineaza de rnduielile firei. Filosofic privind, nu se stie daca n cele din urma avantajele spirituale ale unei culturi majore, tensiunile si problematica acesteia, curiozitatile ce le strneste si satisfactiile ce le prilejuieste nu sunt cucerite cu pretul unui dezavantaj, care le tine aproape cumpana: cu nstrainarea prea mare a omului de vesnica Muma. Vrem sa spunem cu aceasta numai ca o comparatie a culturii minore si a culturii majore, sub unghiul valorii, nu e tocmai simpla. Ea ni se pare chiar asa de complicata, nct ne vedem sfatuiti sa nu o atingem dect cu sfiala si cu tacerea noastra. Preferam sa lasam aceasta problema deocamdata deschisa.29 O tema extrem de provocatoare o reprezinta dezbaterea asupra ideii de matrice stilistica si, n special, evaluarea persistentei ei formative n cadrul unei culturi, caracterul ei peren, ritmul modificarilor ei. n lucrarea Fiinta istorica, aparuta postum, Blaga scria: Meditnd asupra duratei factorilor ce alcatuiesc o matrice stilistica sau un cmp stilistic, ajungem la o concluzie nu lipsita de importanta pentru filosofia istoriei. Concluzia ar fi aceasta: niciodata factorii care alcatuiesc un cmp stilistic nu au o durata egala. Prin remanierea unora dintre factorii constitutivi nsusi cmpul stilistic poate deveni un altul. Prin activitatea unor noi factori, n locul acelora care se sting, un cmp stilistic se poate realcatui n complexitatea sa de cmp stilistic, devenind cu aceasta, fireste, un nou cmp stilistic. Din analizele desfasurate n legatura cu durata factorilor ce alcatuiesc un cmp stilistic trebuie sa retinem nca un lucru: un factor stilistic oarecare are sansa de a dura cu att mai ndelungata vreme cu ct se bucura de o mai mare vechime.30 Lista acestor propuneri de teme de reflectie poate fi completata oricnd, n functie de propria grila de lectura a cititorului, ntruct textul plin de susbstanta al lui Blaga suscita la fiecare pas ntrebari, provocari, detasari, apropieri, digresiuni, reveniri este semnul unei filosofii vii si viabile, consistente n sine. Pentru a constata aceasta si a ne mbogati spiritual prin gndirea fecundasi personala a lui Blaga e necesar, asa cum insistam la nceput, doar sa-i deschidem cartile. BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVA*: AFLOROAEI, Stefan, Cum este posibila filosofia n estul Europei, Iasi, Editura Polirom, 1997; AL-GEORGE, Sergiu, Arhaic si universal. India n constiinta culturala romneasca, Bucuresti, Editura Universal Dalsi, 2000; AVRAM, Vasile, Chipurile divinitatii, Baia Mare, Editura Ethnologica, 2006; 28 Staniloae, Dumitru, Trairea lui Dumnezeu n ortodoxie, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000, p. 131. 29 Blaga, L., Spatiul mioritic, n Trilogia Culturii, ed. cit., p. 274. 30 Idem, Fiinta istorica, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp. 148 149. BAGDASAR, Nicolae, Istoria filosofiei romnesti, Bucuresti, Editura Profile Publishing, 1988, pp. 186 - 217; BALOTA, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze romnesti si straine, Bucuresti, Editura Minerva, 1976; BALU, Ion, Lucian Blaga, Bucuresti, Editura Albatros, 1986; BANCILA, Vasile, Lucian Blaga energie romneasca, Timisoara, Editura Marineasa, 1995; BANCILA Vasile, Portrete si semnificatii, Bucuresti, suplimentul anual al Revistei de Istorie si Teorie Literara, 1987; BLAGA, Lucian, Trilogia cunoasterii, Bucuresti, Editura Humanitas, 2003, volumele: Despre constiinta filosofica (vol. I), Eonul dogmatic (vol. II), Cunoasterea luciferica (vol. II), Cenzura transcendenta (vol. IV); BLAGA, Lucian, Experimentul si spiritul matematic, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969; BLAGA, Lucian, Trilogia culturii, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969; BLAGA, Lucian, Trilogia valorilor, Bucuresti, Editura Humanitas, 1996, n trei volume: Stiinta si creatie (vol. I), Gndire magicasi religie (vol. II), Artasi valoare (vol. III); BLAGA, Lucian, Trilogia cosmologica, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, n trei volume: Diferentialele divine (vol. I), Aspecte antropologice (vol. II), Fiinta istorica (vol. III); BLAGA, Lucian, Culturasi cunostinta, Cluj, Editura Ardealul, 1922; BLAGA, Lucian, Filosofia stilului, Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1924; BLAGA, Lucian, Zari si etape, Bucuresti, Editura Minerva, 1990; BLAGA, Lucian, Izvoade, Bucuresti, Editura Humanitas, 2002; BLAGA, Lucian, ncercari filosofice, Bucuresti, Editura Facla, 1977; BLAGA, Lucian, Poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1982; * * * Caiet Lucian Blaga 2, antologie de studii si cercetari realizata de E. Nistor, TrguMures, Editura Ardealul, 2004; CASSIRER, Ernst, Eseu despre om. O introducere n filosofia culturii umane, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994; CAZAN, Gh. Al., Istoria filosofiei romnesti, curs editat de Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Filosofie, 1975; CAZAN, Gh. Al., Istoria filosofiei romnesti, Bucuresti, Editura Didacticasi Pedagogica, 1984; CALINESCU, George, Istoria literaturii romne, ed. a II-a, Bucuresti, Editura Minerva, 1982; CRAINIC, Nichifor, Nostalgia paradisului, studiu introductiv de D. Staniloae, Iasi, Editura Moldova, 1994; DIACONU, F. si DIACONU, M., Dictionar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 2000; * * * Dictionarul operelor filosofice romnesti (coordonator Ion Ianosi), Bucuresti, Editura Humanitas, 1997; * * * Dimensiunea metafizica a operei lui Lucian Blaga. Antologie de texte din si despre opera filosofica (introducere, comentarii si antologare Angela Botez), Bucuresti, Editura Stiintifica, 1996; DOGAN, Mattei si PAHRE, Robert, Noile stiinte sociale. Interpenetrarea disciplinelor, Bucuresti, Editura Academiei Romne, 1993; DRIMBA, Ovidiu, Filosofia lui Blaga, Bucuresti, Editura Cugetarea Georgescu-Delafras, 1944; DUMITRIU, Anton, Retrospective, Bucuresti, Editura Tehnica, 1991; DUMITRIU, Anton, Philosophia mirabilis, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romne, editia a II-a, 1992; * * * Etnologie concepte si arii culturale, coord. Martine Segalen, Timisoara, Editura Amarcord, 2002; ELIADE, Mircea, Comentarii la legenda Mesterului Manole, Bucuresti, Editura Humanitas, 2004; EVSEEV, Ivan, Dictionar de simboluri si arhetipuri culturale, Timisoara, Editura Amarcord, 2001; GADAMER, Hans-Georg, Elogiul teoriei. Mostenirea Europei, Iasi, Editura Polirom, 1999; GEORGIU, Grigore, Istoria culturii romne moderne (curs universitar), Bucuresti, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2000; IANOSI, Ion, O istorie a filosofiei romnesti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996; IORGA, Nicolae, O viata de om asa cum a fost. Orizonturile mele, Chisinau, Editura Universitas, 1991; ITU, Mircea, Indianismul lui Blaga, Brasov, Editura Orientul Latin, 1996; JUNG, Carl Gustav, n lumea arhetipurilor, Bucuresti, Editura Jurnalul Literar, 1994; JUNG, Carl Gustav, Puterea sufletului (antologie n 4 volume), Bucuresti, Editura Anima, 1994; KERNBACH, Victor, Mit, mitogeneza, mitosfera, Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1995; LAPLANCHE, J. si PONTALIS, J.-B., Vocabularul psihanalizei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994; LVI-STRAUSS, Claude, Antropologia structurala, Bucuresti, Editura Politica, 1978;LVI-STRAUSS, Claude, Gndirea salbatica. Totemismul azi, Bucuresti, Editura Babel, 1970; LOVINESCU, Eugen, Istoria literaturii romne contemporane (1900 1937), Chisinau, Editura Litera, 1998; MICU, Dumitru, Estetica lui Lucian Blaga, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1970; MINULESCU, Mihaela, Introducere n analiza jungiana, Bucuresti, Editura Trei, 2001; * * * Lucian Blaga cunoastere si creatie. Culegere de studii, (coord.: D. Ghise, A. Botez, V. Botez), Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1987; MACOVICIUC, Vasile, Initiere n filosofia contemporana, Bucuresti, Editura Economica, 2000; * * * Poezii populare ale romnilor, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965; PAPADIMA, Ovidiu, O viziune romneasca a lumii. Studiu de folclor, Bucuresti, Editura Saeculum I.O., 1995; PNZARU, I., Cercetare de estetica a oralitatii, Bucuresti, Editura Univers, 1989; PRIBAC, Sorin, Orientari si curente n antropologia culturala, Timisoara, Editura Universitatii de Vest, 2004; RADULESCU-MOTRU, C., Etnicul romnesc comunitate de origine, limbasi destin. Nationalismul cum se ntelege, cum trebuie sa se nteleaga, Bucuresti, Editura Albatros, 1996; ROSCA, D. D., Studii si eseuri filosofice, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1970; STANILOAE, Dumitru, Pozitia domnului Lucian Blaga fata de crestinism si ortodoxie, Bucuresti, Editura Paideia, 1993; STANILOAE, Dumitru Trairea lui Dumnezeu n ortodoxie, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000; STANILOAE, Dumitru, Reflectii despre spiritualitatea poporului romn, Bucuresti, Editura Elion, 2002; * * * Scoala sociologica de la Bucuresti. Traditie si actualitate, coord. Maria Larionescu, Bucuresti, Editura Metropol, 1996; TANASE, Alexandru, Lucian Blaga filosoful poet, poetul filosof, Bucuresti, Editura Cartea Romneasca, 1977; TANASE, Alexandru, Introducere n filosofia culturii, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1968; THIESSE, Anne-Marie, Crearea identitatilor nationale n Europa. Secolele XVIII-XX, Iasi, Editura Polirom, 2000; TODORAN, Eugen, Lucian Blaga mitul dramatic, Timisoara, Editura Facla, 1985; TONOIU, Vasile, Ontologii arhaice n actualitate, Bucuresti, Editura Stiintificasi Enciclopedica, 1989; TUDOSESCU, Ion, Lucian Blaga conceptia ontologica, Bucuresti, Editura Fundatiei Romnia de Mine, 1999; VAIDA, Mircea, Pe urmele lui Lucian Blaga, Bucuresti, Editura Sport Turism, 1982; VIANU, Tudor, Studii de filosofia culturii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982; VIANU, Tudor, Arta prozatorilor romni, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1966, p.166; VULCANESCU, Mircea, Dimensiunea romneasca a existentei, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1991; ZAMFIRESCU, Vasile Dem., Filosofia inconstientului, Bucuresti, Editura Trei, 1998. * Bibliografia este orientativa si reflecta lucrarile consultate pentru cursul extins, destinat variantei tiparite. Recomandarile de lectura pentru studenti sunt cele precizate la nceputul sintezei, la care se adauga lucrarea profesorului Ion Tudosescu, Lucian Blaga conceptia ontologica.