Embed Size (px)
DESCRIPTION
book
Citation preview
În cele ce urmează veţi vedea cum se realizează pas cu pas construcţia unui cuptor de grădină (grătar) de cărămidă foarte eficient, cu două grătare: unul pentru cărbuni şi unul pentru carnea pe care doriţi s-o frigeţi. Reţineţi că este de concepţie proprie (brevetabilă dar nebrevetată) şi că vi-l oferim cu bucurie. Aveţi toată libertatea să-l îmbunătăţiţi (adăugându-i un rotisor mecanizat, de exemplu), dar trimiteţi-ne şi nouă poze cu invenţiile voastre ca să afle şi alţi creştini despre ele...
Cuprins
[ascunde]
1 Proiectul
2 Realizarea practică
3 Procedura practică de utilizare
4 Pentru gastronomi - reţetă secretă de mici de la Caru cu Bere din 1920
Proiectul
Realizarea practică
Imaginile vorbesc de la sine. Număraţi singuri cărămizile, fie în proiectul de mai sus, fie pe măsură ce sunt puse în operă. Acestea sunt de două feluri: normale şi subţiri. Cele normale sunt refractare roşii (dar ar putea fi şi absolut obişnuite, doar un pic alese), iar cele subţiri sunt de şamotă, galbene. Cei mai dibaci vor vedea că, faţă de proiect, hornul propriuzis este mai înalt în construcţia reală. Mai exact, are 20 de rânduri de cărămizi în loc de 12. Cota de 256 cm din proiect devine astfel 316 cm. Am făcut un horn mai înalt profitând de faptul că aveam un zid în spate de care să-l legăm şi nu riscam să devină instabil. S-a dovedit apoi că am făcut bine, fiindcă avem un tiraj foarte bun, iar fumul se duce mai sus, îndepărtându-se mai mult de "locul faptei"...
Am pus o folie pe jos şi trasăm o linie "la boloboc"
Amestecăm mortarul pentru cărămizi (ciment sau Multibat amestecate cu nisip)
Creăm un postament general pentru cuptor şi pentru lemne. Observaţi că am "arestat" folia dedesubt. Am procedat aşa pentru că, cine ştie, vreodată voi dori - eu sau urmaşii mei - să dărâmăm cuptorul şi n-am vrut să se imprime beton în granitul cu care este pavată curtea (dale puse pe şapă groasă de beton - starea iniţială a substratului pe care stă cuptorul).
Postamentul este terminat!
Mai studiem odată proiectul...
Începem să clădim partea de jos a cuptorului. Veţi observa permanent cum este curăţat mortarul în exces pentru a nu se întări şi a murdări cărămizile.
Partea de jos este gata! Unii ar putea s-o facă mai înaltă cu un rând-două de cărămizi, dacă sunt mai înalţi. Vedeţi mai întâi că apar şi placa de beton, apoi grătarul de dedesubt şi orientaţi-vă mai bine. În cazul nostru am fost nevoiţi să respectăm aliniamentul plăcii de beton cu terasa care se poate observa în partea stângă în poza de mai jos. De acum, descrierea fiecărei operaţii se va afla sub poză!
Construim cofrajul şi turnăm placa principală
Nivelăm faţa plăcii
Decofrăm şi vedem ce a ieşit...
Placăm lateralele cu granit lucios pentru a le curăţa uşor. Granitul, în plăci de 60x60x2 cm se găseşte la firma MAER, dacă vă interesează, şi costă cam 40-50 lei/buc. Dacă vă uitaţi cu atenţie, veţi vedea că toată curtea este placată cu granit şi că - prin grija meşterului - a rămas totul curat şi neatins la finalul construcţiei cuptorului.
Începem construcţia părţii superioare
Partea constantă e gata!
Punem nişte "agrafe" din fier-beton pentru susţinerea arcadei
Finalizăm arcada.
Creăm un cofraj în arc de cerc (calculat)...
...şi alegem cărămizile arcadei frontale.
În treacăt fie spus, meşterul se numeşte Marius Coroi. Folosiţi Contact pentru a obţine numărul lui de telefon.
Aşezăm cu grijă cărămizile arcului.
"Cheia de boltă" (cărămida din mijloc) este scoasă un pic afară pentru aspect, iar lateralele sunt completate cu mortar.
Începem construcţia hornului...
...înalt binişor...
...asigurarea tirajului natural.
Punem deasupra...
...câteva cărămizi cu spaţii între ele pentru a feri incinta de ploaie pentru cazul în care ne prinde ploaia în plină acţiune.
Cuptorul de zidărie este gata!
Aplicăm un glet alb pe rosturi pentru aspect.
Fixăm în mortar cărămizile de şamotă care formează focarul.
Acum sunt puse grătarele. Acestea sunt făcute din fier beton cu diametrul de 8 mm, cu distanţă de 8 mm între bare (deci o bară serveşte ca distanţier între ultima sudată şi următoarea de sudat).
Se observă că au fost montate nişte şine (corniere) pe pereţi, astfel încât grătarul se poate pune mai departe sau mai aproape de jăratic, pe trei nivele.
Când se face focul se scoate grătarul de sus.
Clădiţi lemnele frumos, punând în interior un ziar mototolit. Marea artă este ca focul să se aprindă cu un singur chibrit!
Primele fumuri...
...arată că tirajul lucrează!
Un foc vesel arde în vatră! Cum arată chiar acum, jăraticul abia format este numai bun pentru a adăuga cărbunii din sacul de hârtie -- este suficientă o jumătate de sac de 3 sau 5 kg, după cantitatea de "produse".
Puneţi grătarul superior şi aşteptaţi să se ducă flacăra, apoi curăţaţi grătarul cu peria de sârmă (folosind mănuşi de sudură). Carnea de fript se pune atunci când focul s-a domolit. Alături, pe masă - afară de berea grataragiului - trebuie să stea un pet cu apă al cărui capac să fi fost găurit (cu tirbuşonul, desigur). Cu acesta stingi focul (nedorit), stropind pe cărbuni atunci când pică grăsime pe ei. De remarcat faptul că bucăţile de carne de pui aprind mai tare focul decât ceafa de porc! Iar ceafa de porc este garantat cea mai gustoasă! În poze vedeţi numai pulpă şi câţiva mititei, fiindcă asta am luat atunci în fugă - nu mai aveam răbdare să probăm cum funcţionează noul nostru cuptor de grădină...
Poftă bună!
Rafinamentele constau în utilizarea unui grătar de tip balama, care se poate răsturna uşor, cu carnea prinsă în el şi utilizarea unui vas de ceramică (vas + capac), încălzit lângă foc pentru a menţine friptura caldă pe masă...
