Sensurile atribuite conceptului de educaţie sunt variate, multiple după timpul şi intenţionalitatea asociată. C. Cucoş (1996) precizează câteva concepţii referitoare cu privire la educaţie. Astfel: -I.Kant considera educaţia ca o activitate de disciplinare, cultivare, civilizare, moralizare a omului; -Dewey aprecia educaţia ca o reconstrucţie a experienţei adăugată la înţelesul experienţei anterioare, prin acest mod mărindu- se capacitatea de a dirija evoluţia celui ce urmează; -Herbart insista pe acţiunea de formare a individului pentru el însuşi dezvoltând o mulţime de interese. Etimologic, conceptul de educaţie cunoaşte două explicaţii, oarecum distincte: - educo- educare(lat.)- a alimenta, a creşte, a îngriji; - educe- educere (lat.)- a duce, a conduce, a scoate. Prin reunirea într-un singur concept, a celor două interpretări obţinem sintagma „evoluţie dirijată” cu înţelesul primar de „scoatere din natură” iar pe de altă parte „creştere, actualizare a unor potenţialităţi existente doar în stare latentă”. Pe lângă perspectiva etimologică se mai delimitează şi alte perspective referitoare la educaţie (V. Chiş, C. Stan, 2004) : - perspectiva acţională, educaţia ca un ansamblu de acţiuni desfăşurate voit într-o societate pentru transmiterea la generaţiile tinere a comportamentului şi valorilor acumulate în timp; - perspectiva procesuală, educaţia ca proces de transformare pe termen lung a fiinţei umane, în perspectiva unor finalităţi explicit formulate. Transformarea se realizează pe două dimensiuni fundamentale: dimensiune psihologică, de transferare individuală prin acumularea culturii transmise în acţiunea educaţională; dimensiunea socială, de socializare, dobândire de noi comportamente, atitudini, conduite dezirabile din punct de vedere social. - perspectiva relaţională, educaţia fiind o relaţie umană şi socială între educatori şi educaţi, relaţie în care educatorul urmăreşte o schimbare intenţională pentru educat, în conformitate cu un scop bine definit.
Sensurile atribuite conceptului de educaie sunt variate,
multiple dup timpul i intenionalitatea asociat. C. Cuco (1996)
precizeaz cteva concepii referitoare cu privire la educaie. Astfel:
-I.Kant considera educaia ca o activitate de disciplinare,
cultivare, civilizare, moralizare a omului; -Dewey aprecia educaia
ca o reconstrucie a experienei adugat la nelesul experienei
anterioare, prin acest mod mrindu- se capacitatea de a dirija
evoluia celui ce urmeaz; -Herbart insista pe aciunea de formare a
individului pentru el nsui dezvoltnd o mulime de interese.
Etimologic, conceptul de educaie cunoate dou explicaii, oarecum
distincte: educo- educare(lat.)- a alimenta, a crete, a ngriji;
educe- educere (lat.)- a duce, a conduce, a scoate. Prin reunirea
ntr-un singur concept, a celor dou interpretri obinem sintagma
evoluie dirijat cu nelesul primar de scoatere din natur iar pe de
alt parte cretere, actualizare a unor potenialiti existente doar n
stare latent. Pe lng perspectiva etimologic se mai delimiteaz i
alte perspective referitoare la educaie (V. Chi, C. Stan, 2004) : -
perspectiva acional, educaia ca un ansamblu de aciuni desfurate
voit ntr-o societate pentru transmiterea la generaiile tinere a
comportamentului i valorilor acumulate n timp; - perspectiva
procesual, educaia ca proces de transformare pe termen lung a
fiinei umane, n perspectiva unor finaliti explicit formulate.
Transformarea se realizeaz pe dou dimensiuni fundamentale:
dimensiune psihologic, de transferare individual prin acumularea
culturii transmise n aciunea educaional; dimensiunea social, de
socializare, dobndire de noi comportamente, atitudini, conduite
dezirabile din punct de vedere social. - perspectiva relaional,
educaia fiind o relaie uman i social ntre educatori i educai,
relaie n care educatorul urmrete o schimbare intenional pentru
educat, n conformitate cu un scop bine definit. Ioan Nicola(1980,
p.19-20) definea educaia ca o activitate social complex care se
realizeaz printr-un lan nesfrit de aciuni exercitate n mod
contient, sistematic i organizat, n fiecare moment un subiect
individual sau colectiv- acionnd n vederea transformrii acestuia
din urm ntr-o personalitate activ i creatoare, corespunznd
condiiilor istorico- sociale prezente i perspective. Ulterior,
definiia a fost extins de acelai autor prin perspectiva
antropocentric- educaia avnd rolul de a dezvolta calitile generale
ale speciei umane i prin perspectiva sociocentric- educaia pregtete
omul pentru exercitarea diferitelor roluri sociale(I. Nicola, 1994,
p. 18-19).
