Senzatiile

Senzatiile

Caracteristici ale senzatiilor (DURATA, INTENSITATEA SENZATIILOR, ADAPTAREA SENZORIALA)-sensibilitatea,interactiunea analizatorilor-

Dincolo de marea diversitate a continutului informational al senzatiilor de care dispune omul, putem desprinde cteva caracteristici si legitati comune tuturor tipurilor de informatii senzoriale.Desi senzatiile sunt foarte variate, ele au cateva caracteristici comune. Dintre acestea vom vorbi despre durata senzatiei, pragurile senzoriale si adaptarea senzoriala.

Durata senzatiilor: -caracteristica temporala-Senzatiile se produc datorita actiunii stimulilor asupra analizatorilor. Durata de actiune a stimulului, asupra analizatorului,insa, nu coincide intru-totul cu durata senzatiei. Senzatia nu apare imediat dupa ce stimulul a inceput sa actioneze asupra receptorului, ci la un anumit interval de timp numittimp de latenta(acesta la senzatiile tactile este de 130 milisecunde, la senzatiile de durere de 370 milisecunde, la senzatiile gustative de 50 milisecunde).!Senzatia nu dispare imediat dupa incetarea stimularii. Mentinerea senzatiei timp de cateva secunde se numestepostactiune sau post-efect.

In cazul senzatiilor vizuale imaginea care se mentine dupa ce stimulul a incetat sa actioneze se numesteimagine consecutiva. Ea poate sa fie pozitiva sau negativa. Imaginea consecutiva pozitiva corespunde senzatiei originale, iar cea negativa are culoare complementara fata de culoarea stimulului.Post-efectul sta la baza a doua iluzii vizuale denumite fenomenul phi si miscarea stroboscopica.

Fenomenul phise produce in felul urmator: daca avem mai multe beculete asezate foarte aproape si beculetele se aprind succesiv, la intervale foarte scurte de timp, vom vedea o singura lumina care se deplaseaza.

Miscarea stroboscopicaeste un fenomen asemanator. Daca ni se prezinta intr-o succesiune rapida o serie de imagini care se deosebesc putin intre ele, vom vedea imagini in miscare. Pe acest fenomen se bazeaza cinematografia.Aceste iluzii se datoreaza faptului ca imaginea de pe retina si din creier nu dispar imediat dupa ce a disparut lumina sau imaginea din fata noastra, ci persista cateva fractiuni de secunda. Intre timp apare urmatoarea lumina sau imagine si acestea se contopesc

Intensitatea senzatiilor

Intensitatea senzatiiloreste o particularitate cantitativa si este determinata de stimulul care actioneaza si de starea functionala a receptorului si n ultima instanta a ntregului analizator.Daca pe mana cade un fir de praf, nu produce nici un fel de senzatie. Tot asa, un sunet de o intensitate foarte mica nu este auzit, o solutie cu o concentratie foarte mica de zahar nu produce senzatia de dulce. Un stimul produce o senzatie numai daca este suficient de intens.! Cea mai mica intensitate a unui stimul care poate determina o senzatie se numesteprag absolut minim.Stimulii a caror intensitate nu depaseste acest prag se numescsubliminali.Daca un obiect apasa foarte puternic pe mana nu produce senzatie tactila ci durere. La fel, un sunet prea intens sau o lumina prea puternica nu produce senzatie auditiva sau vizuala ci durere, pentru ca are efecte nocive asupra receptorului.! Intensitatea maxima a unui stimul care mai produce o senzatie specifica se numesteprag absolut maxim.Pentru ca doi stimuli diferiti sa produca senzatii diferite, diferenta dintre ei trebuie sa depaseasca un nivel minim care se numeste prag diferential.! Pragul diferential este diferenta minima care trebuie sa existe intre doistimuli pentru ca acestia sa produca senzatii diferite.

Adaptarea senzoriala:

Ex. Daca intrati intr-o sala de cinematograf dupa ce s-a stins lumina, la inceput nu vedeti nimic, apoi "va obisnuiti" cu intunericul. Altfel spus, sensibilitatea analizatorului creste pentru ca si stimulii slabi sa fie receptionati. Din punct de vedere fiziologic acest fenomen se explicaprin faptul ca de la scoarta cerebrala, prin conexiune inversa, ajung comenzi la ochi pentru ca pupila sa se dilate si sa intre in functiune bastonasele. Sensibilitatea analizatorului vizual scade, deoarece stimulul (lumina) are o intensitate prea mare.

Ex. Daca intrati intr-un bazin de inot la inceput apa vi se pare rece, apoi puteti spune ca va obisnuiti. Intr-o incapere in care s-a fumat mult la inceput mirosul de tigara ne deranjeaza, apoi sensibilitatea analizatorului olfactiv scade.

In fiecare din aceste cazuri s-a produs adaptarea analizatorului.

Adaptarea senzorialaconsta in modificarea sensibilitatii analizatorului in functie de intensitatea si durata actiunii stimulului.

Adaptarea se realizeaza in sensul cresterii sensibilitatii,daca stimulii au o intensitate redusa si in sensul scaderii sensibilitatii,daca stimulii au o intensitate mare sau actioneaza timp indelungat.

Aceste modificari au un caracter adaptativ, adica aurolulde a asigura receptionarea optima a stimulilor.Adaptarea senzoriala se manifesta in cazul senzatiilor: vizuale,olfactive,termice,tactile. Adaptarea fata de senzatiile auditive este mai redusa.In cazul unor senzatii adaptarea este foarte redusa pentru ca daca ne-am obisnui cu durerea nu am lua masurile necesare pentru a-i inlatura cauzele

Senzatiile vizuale si tactile1) Senzatiile vizuale

- cromatice - sesizeaza cele sapte culori ale curcubeului;- acromatice - sesizeaza culorile alb-negru si toate nuantele lor.Senzatiile de culoare nu sunt specifice tuturor fiintelor vii. Acest avantaj l poseda doar omul, vederea culorilor i ofera capacitatea de a se adapta mai eficient si de a trai sentimente puternice produse de lumea lor.

Culorile: nchise - au efecte deprimante,cele prea vii - iritante, obositoare,deschise - stimulatorii, pozitive.

Foarte importanta este cromatica ambientala a nvatarii:

albul - permite o mai buna concentrare;

rosul - genereaza activism mintal si ambundenta asociativa;

galbenul - este un calmant al psihonevrozelor, stimuleaza si ntretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de concentrare a atentiei;

verdele -faciliteaza ambundenta de asociatii libere de idei, stimulnd imaginatia;

albastrul - favorizeaza dezvoltarea proceselor de inhibitie si de ncetinire a ritmului activitatii.

2) Senzaiile tactile

Senzaiile tactile sunt provocate de receptorii aflai n piele. Exist 3 feluri de asemenea senzaii Senzaiile de durere i au originea n terminaiile libere ale nervilor senzoriali, aflate n piele. Ele sunt cele mai numeroase i apar n legtur cu orice excitant puternic (presiune mare, neptur, arsur).Pentru durere exist 2 sisteme:cel rapid, care conduce informaia direct la cortex (durerea cauzata de o lovitura)cel lent, (spino-talamic) care conduce difuz durerea cronic i pe cea intern provocat de rnile perene sau durerile intense (de ex. abcesele dentare)

Senzaii de contact i de presiune: Au fost identificate dou categorii de corpusculi n piele :la suprafa gsim corpusculii lui Meissner (care ar reaciona la contactul uor) mai n profunzime, corpusculii lui Pacini, reacionnd la o apsare mai puternicSenzaiile de temperatur:Nu exist receptori distinci pentru cald i rece. Temperatura pielii e sesizat tot prin terminaiile libere ale nervilor n piele. n anestezie, senzaiile termice sunt primele care dispar i ultimele care reapar. Ele depind de creterea sau scderea temperaturii. Impresia de cald apare la o cretere superioar unui punct de zero fiziologic (32-33 Celsius), foarte variabil ns n funcie de ambian (poate s scad pn la 20 i s creasc pn la 36). Sub aceast temperatur, apar senzaiile de frig.

Pragul absolut ,minim si maximI. Pragul absolut minimal

Pragul minim absolut este intensitatea cea mai mica a unui stimul care poate produce o senzatie specifica.

Cantitatea minima de intensitate a stimulului capabila sa produca o senzatie se numeste prag absolut minimal.Acesta este extrem de diferit de la o senzatia la alta (vizuala: 1-2 cuante; auditiv: 16-20 vibratii pe secunda).Pragul absolut minimal a fost luat drept INDICAT al sensibilitatii absolute .

ntre sensibilitatea absluta si pragul absolut minimal exista un raport invers proportional. Cu cit pragul absolut minimal este mai mic, cu atit sensibilitatea absoluta este mai mare si invers, cu cit el este mai mare, cu atit sensibilitatea este mai mica.

Pentru ca o senzaie s apar trebuie ca inensitatea stimulului s ating o anumit msur care se numete prag absolut minimal. Pragul abslut minimal este diferit i specific fiecrui tip de senzaie. Exemplu: pentru apariia senzaiei auditive pragul absolut minim este de 16 vibraii pe secund.Pragul absolut miniml este considerat INDICATOR al sensibilitii absolute

II. Pragul absolut maximal

Pragul absolut maxim care se refera la cea mai mare intensitate aunui stimul ce poate sa determine o senzatie specifica(desigur si farteputernica).

Cantitatea maxima de intensitate a stimului care produce o senzatie de acelasi fel se numeste prag absolut maximal. Depasirea lui declanseaza, ca urmare a suprasolicitarii analzatorului, fie: durerea, fie neutralitatea aparatului in raport cu stimulul.

Pragul absolut maximal este intensitatea maxim a stimulului care mai produce senzaie n cadrul aceleiai modaliti senzoriale.

Pragul maxim absolut este intensitatea cea mai mare a unui stimul care mai determina o senatie specifica. Dincolo de acest prag se produce durerea.

vaz : lumina unei lumanari poate fi vazuta de la 45 de kilometri departare, intr-o noapte clara si dintr-o zona intunecata.;

auz : ticaitul unui ceas poate fi auzit de la 6-7 metri distant, in conditii de liniste;

gust : zaharul poate fi detectat chiar si atunci cand dizolvam o lingurita in 7 litri de apa;

miros : o picatura de parfum poate fi simtita pe tot cuprinsul suprafetei unui apartament spatios de trei camere;

tact : aripioara unei albie care cade de la o distanta de 1 cm poate fi simtita pe obraz.

Alte legi ale senzatieiLegea sensibilizariiLegea sensibilizrii se bazeaz pe interaciunea funcional a analizatorilor. Ea exprim creterea sensibilitii n cadrul unui analizator sub aciunea unui stimul specific asupra altui analizator.Legea contrastuluiExprim modificareasensibilitii ca efect alrapoturilor spaio-temporale a stimulilor de intensiti diferite care acioneaz simultan sau succesiv asupra aceluiai analizator.

Legea depresieiConst n scderea sensibilitii ca urmare a legturilor funcionaleintraanalizatori sau interanalizaton. Funcioneaz exact dup aceleai mecanisme i la aceleai niveluri ca i legea sensibilizrii.Legea adaptariiCresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a actiunii repetate a stimulilor sau a modificarii conditiilor de mediu poarta denumirea de adaptare de mediu.