Septembrie 2014

Septembrie 2014 l www.politicidesanatate.ro

Sub auspiciile Equity in Health Institute

Dr. Vasile Ciurchea,președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate


Dr. Vasile Ciurchea,președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătatepreședintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

Eficiență șicontinuarea reformei

Produs al

Director generalal The European Federationof Pharmaceutical Industriesand Associations

Richard Bergström

Profesor de pediatrie la U.M.F. „Victor Babeș” Timișoara

Margit ȘerbanMargit Șerban

DirectorulSpitalului Clinic Filantropia

Gheorghe PeltecuGheorghe Peltecu

CONSILIUL ȘTIINȚIFIC

• Prof. dr. Petru Armean, decan Facultatea de Moaşeşi Asistenţă Medicală de la Universitatea de Medicinăşi Farmacie „Carol Davila”

• Prof. dr. L.A. Leonard Azamfi rei, rector Universitateade Medicină şi Farmacie Târgu Mureş

• Dr. Cristina Berteanu, director medical Neolife Medical Center• Dr. Călin Boeru, manager Spitalul de Obstetrică

şi Ginecologie, Ploieşti• Farm. sp. dr. Ioana Cacovean, preşedinte Patronatul

Farmaciştilor din România• Dr. Theodor Cebotaru, Spitalul Monza• Dr. Victor Gabriel Clătici, Spitalul Universitar

de Urgenţă Elias• Prof. dr. Natalia Cucu, profesor de biochimie, epigenetică

la Universitatea Bucureşti, Departamentul de Genetică, Laboratorul de Epigenetică

• Conf. dr. Ion Daniel, şef Clinica Chirurgie Spital Universitar Bucureşti

• Conf. dr. Carmen-Daniela Domnariu, Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

• Dr. Fausto Felli, preşedinte Equity in Health Institute• Conf. dr. Doru Herghelegiu, director general

Spitalul Sanador• Dr. Dana Ionescu, director medical Spitalul Clinic Colentina,

Bucureşti• Prof. asociat dr. Dana Jianu, copreşedinte Societatea

Internaţională de Medicină şi Chirurgie Regenerativă• Dr. Ștefan Jianu, director general Centrul Medical ProEstetica• Dr. Ion Luchian, preşedinte Comisia de sănătate publică Senat• Prof. dr. Florin Mihălțan, preşedinte Societatea Română

de Pneumologie• Prof. dr. Eugen Moța, vicepreşedinte Societatea Română

de Nefrologie• Prof. dr. Radu Negoescu, m.o. Academia de Ştiinţe Medicale,

director Federaţia Română de Inginerie Biomedicală• Dr. Mircea Olteanu, preşedinte Asociaţia Spitalelor

din România• Dr. Diana Loreta Păun, manager Institutul Naţional

de Endocrinologie „C.I. Parhon”• Prof. Fraco Piovella, La Fondazione I.R.C.C.S. Policlinico

San Matteo, Pavia, Italia• Dr. Adriana Pistol, director general Institutul Naţional

de Sănătate Publică• Şef. lucr. dr. Daniela Pițigoi, vicepreşedinte Societatea Română

de Epidemiologie• Prof. dr. Doina Pleșca, decan Facultatea de Medicină Generală

UMF „Carol Davila”• Conf. dr. Radu Florin Popa, şef Clinică Chirurgie Vasculară,

Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi• Conf. dr. Gabriel Prada, preşedinte Societatea Română

de Geriatrie şi Gerontologie• Prof. dr. Vasile Pușcaș, Universitatea „Babeş-Bolyai”

Cluj-Napoca• Conf. dr. Alexandru Rafi la, preşedinte Societatea Română

de Microbiologie • Prof. dr. Dorel Săndesc, şeful Clinicii de Anestezie Terapie

Intensivă, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara• Prof. dr. ing. Lăcrămioara Stoicu-Tivadar, preşedinte

Societatea de Informatică Medicală• Dr. Daniela Vâlceanu, Şcoala Naţională de Sănătate Publică,

Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti• Paul Vincke, director general European Healthcare Fraud and

Corruption Network • Acad. Victor Voicu, preşedinte Societatea Română de

Farmacologie, Terapeutică şi Toxicologie Clinică• Prof. dr. Mihai Voiculescu, preşedinte Asociaţia Română

pentru Studiul Ficatului, Institutul Clinic Fundeni

Maria Vasilescu – [email protected]

Dr. Cornelia Scărlătescu – director [email protected]

Dr. Richard Constantinescu – redactor-ș[email protected]

ColaboratoriDiana Trașcu, Amali Teodorescu, Andreea Motoc,Cristina Raluca Iliescu

Marketing&publicitateo� [email protected], 0040.723.524.837

Layout și prepress: textus ex machina

Corectură: www.corectura.ro

Adresa: str. Popa Soare nr. 20, sector 2, BucureștiRevista Politici de Sănătate este un produsal Quinn – The Medicine Media


Responsabilitatea pentru conținutul articolelorrevine exclusiv autorilor.

SUMAR

4 Un an de 10 pentru Politici de Sănătate

6 Briefi ng MS

7 Briefi ng CNAS

8 Vasile Ciurchea: Eficiență și continuarea reformei

12 Corneliu Florin Buicu: Fără compromisuri în Sănătate!

14 Marius Neculoiu: Nou centru de transplant renal în Brașov

16 Cristian Buşoi: Numeroși pacienți vor avea șansa să benefi cieze de tratamente inovatoare

18 Eurohealth: Gestionarea introducerii medicamentelornoi și costisitoare în vremuri difi cile: experiențeleUngariei și Poloniei

21 Noile politici sanitare europene

22 Gheorghe Steluţa: Un drept, nu un favor

24 Richard Bergström: Pași importanți în creșterea transparenței

28 Laurenţiu Mihai: Strategia Națională de Sănătate: un prim pas spre o reformă coerentă a sistemului sanitar românesc

30 Margit Şerban: O luptătoare pentru cauza pacienților cu hemofi lie din România

32 Gheorghe Peltecu: În ciuda austerității, nu abandonez!

34 Anca Lupu: E nevoie de secole pentru educarea populațieiși a pacienților!

36 George-Sorin Ţiplica: „Suntem educați să facem și o dermatologie pentru omul sărac...”

38 Ruxandra Ionescu: Povara bolilor reumatice și modalități de diminuare a impactului acestora

40 Corin Badiu: România e altfel pentru că lucrurile sunt alterate de relația medic-pacient...

43 Tumor Board: Colaborare întru vindecare

44 Mircea Savu: Necesitatea unui program național de radioterapie

46 Un examen dermatoscopic anual îți poate salva viața

48 Briefi ng SIMCR

50 Radu Florin Popa: În România, chirurgia vasculară a rămas la nivelul anului 1995

52 Richard Constantinescu: A crea o conștiință a misiunii

54 Octavian Buda: „O modernitate procesuală și voluntară”

56 Lygia Alexandrescu: Fără nutriționist, terapia oncologică șchiopătează

58 Cerasela Elena Gîrd: Suplimentele alimentare/nutritive, între mit și adevăr

60 Adrian Cătălin Lungu: Viața nu are preț!

62 Silvia Săndulescu: Suferința unește oamenii

Școala PaciențilorPatient leadership

În colaborare cu

Modul avansat, 30-31 octombrie, București

NICIO DECIZIE DESPRE NOI, FĂRĂ NOI!

Un proiect educaționaldezvoltat de

REVISTA

Pentru detalii:offi ce&politicidesanatate.rowww.politicidesanatate.ro

Cui se adresează?Benefi ciari direcți: liderii asociațiilor de pacienți din RomâniaBenefi ciari indirecți: membrii asociațiilor de pacienți și pacienții în general

Subiectel Politici de sănătate românești în context

european. Rolul instituțiilor și al colaborării asociațiilor de pacienți cu acestea

l Comunicare cu mass-medial Noțiuni de public speaking

Brandingul asociației. Comunicarea intra și interorganizațională. Social media și medicina participativă

l Managementul asociației și Managementul unei campanii

l Drepturile pacienților și accesul acestora la tratamente

4 www.politicidesanatate.ro

2013n 28 mai, dezbaterea „Soluţii pentru

îmbunătăţirea sănătăţii sexuale a

populaţiei”, Hotel Novotel, Bucureşti;

în parteneriat cu Agerpress.

n 18 iunie, Conferinţa Naţională

„Managementul leziunilor cutanate cronice.

Actualităţi în prevenţie şi tratament”,

Hotel Howard Johnson, Bucureşti.

n 19-20 septembrie, masterclass

internaţional „Health economics in

action for top health care managers”,

Spitalul Monza, Bucureşti; lectori: Malcolm

Withfi eld, profesor de economie sanitară

şi management, director al Centrului de

Sănătate şi Asistenţă Socială, director de

cercetare la Universitatea Sheffi eld Hallam,

Marea Britanie, şi Zoltan Kalo, director al

Centrului de Cercetare în Economie Sanitară,

Departamentul de politici de sănătate

şi economie sanitară de la Universitatea

„Eötvös Loránd”, Budapesta, Ungaria.

n 28 noiembrie, Conferinţa Internaţională

„Sănătatea Femeii”, Palatul Parlamentului,

Bucureşti; sub auspiciile Comisiei de sănătate

publică a Senatului României; evenimentul

a lansat, în premieră pentru România, un

concept răspândit la nivel internaţional,

„gender medicine”. Invitat special: prof.

dr. Marek Glezerman, preşedinte al The

International Society for Gender Medicine.

2014n 23-24 ianuarie, masterclass internaţional

„Health economics in action for top

health care managers. Pricing and

reimbursement”, ediţia a II-a, UNDE?,

Bucureşti; lector: Zoltan Kalo, Ungaria.

n 27 februarie, Conferinţa Internaţională

„Restart 2014: Finanţarea sănătăţii

din fonduri europene şi de investiţii”,

Palatul Parlamentului, Bucureşti;

în parteneriat cu Comisia pentru

sănătate publică din Senat şi CNAS şi în

colaborare cu Societatea Internaţională

de Medicină şi Chirurgie Regenerativă.

n 25 aprilie, revista Politici de Sănătate

şi Quinn – the Medicine Media au

fost organizatorii ceremoniei de

deschidere a Neolife Medical Center

România şi a evenimentului de lansare

a celui mai revoluţionar sistem de

tratament în cancer, TrueBeam.

n 27 mai, Conferinţa Naţională „Soluţii pentru

îmbunătăţirea sănătăţii copiilor”, Palatul

Parlamentului, Bucureşti; manifestarea

a avut loc la iniţiativa Comisiei pentru

drepturile omului, culte şi minorităţi şi

a Comisiei pentru sănătate publică din

Senatul României şi a fost organizată de

revista Politici de Sănătate, în colaborare cu

U.M.F. „Carol Davila” Bucureşti, Societatea

Naţională de Medicina Familiei, Spitalului

Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore

Alexandrescu” şi organizaţia Salvaţi Copiii.

n 12 iunie, Conferinţa Naţională de Medicină

şi Chirurgie Regenerativă, prima ediţie,

Amfi teatrul „Ion Heliade Rădulescu” al

Bibliotecii Academiei Române, Bucureşti;

organizator Societatea Internaţională

de Medicină şi Chirurgie Regenerativă în

parteneriat cu revista Politici de Sănătate.4

Un an de

pentru

şi

Evenimente organizateRevista Politici de Sănătate se afl ă la cel

de-al zecelea număr. De peste un an, oferă

cititorilor interviuri, opinii, comentarii și

texte ale celor mai de seamă personalități

din medicina românească și europeană. În

cuprinsul revistei pot fi regăsite teme din

domeniul reformei sănătății, economiei

medicale, leadership-ului, inovației,

brandingului, comunicării, advocacy-ului,

echității, educației, istoriei medicinei

sau al politicilor europene de sănătate.

O secțiune este dedicată reformelor

sanitare din Republica Moldova.

Revista Politici de Sănătate este un

produs al Quinn – the Medicine Media.

Echipa Quinn are o experiență de peste

zece ani în organizarea de evenimente

naționale și internaționale: dezbateri,

conferințe, congrese, traininguri unice în

spațiul românesc, cu experți internaționali.

Revista Politici de Sănătate reprezintă

singurul concept complex de comunicare

în domeniul sănătății din România.

Serviciile Quinn – the Medicine Media

includ: consultanță PR, campanii CSR

& advocacy, jurnalism de brand pentru

profesioniștii din Sănătate, redactare și

editare articole – conținut personalizat, util

și relevant; redactarea și editarea textelor

de prezentare; redactare newslettere;

realizare video-interviuri; comunicare

online; web design; management și

marketing de eveniment, public speaking.

pentruEvenimente organizate

se afl ă la cel

n Revista Politici de Sănătate a inițiat o campanie de educație pentru sănătate ce se derulează cu sprijinul postului de televiziune The Money Channel, unica televiziune de business din România.

n Emisiunea „De gardă”, difuzată de postul de televiziune The Money Channel și prezentată de Alexandra Stănescu, i-a invitat în numeroase rânduri pe membrii redacției revistei Politici de Sănătate să discute despre investiții, tehnologii medicale moderne, terapii medicamentoase sau comunicare în sănătate. Dr. Cornelia Scărlătescu, director executiv al revistei Politici de Sănătate, a dialogat cu moderatoarea emisiunii despre protecția, dezvoltarea și sănătatea copiilor, despre drepturile pacienților și despre piața asigurărilor de sănătate din România.

n Dr. Richard Constantinescu, redactor-șef al revistei Politici de Sănătate, a fost invitatul lui Constantin Rudnițchi la emisiunea „De gardă”, The Money Channel, unde a analizat „Strategia Națională de Sănătate 2014-2020. Sănătate pentru prosperitate”, elaborată de Ministerul Sănătății și propusă spre dezbatere publică.

n În cadrul emisiunii „Bursa de Sănătate”, realizată de Rodica Sărmaș Furnea la 6 Tv, dr. Richard Constantinescu a fost invitat la un dialog despre comunicarea în Sănătate. Realizatoarea emisiunii a făcut și o scurtă prezentare a revistei Politici de Sănătate.

n Revista Politici de Sănătate, Clinica „Epimedica” din Iași și Radio România Cultural sunt parteneri media și însoțitori ai unui important demers recuperator: publicarea, la Editura Filos, într-o serie de autor, a scrierilor anatomistului și scriitorului Grigore T. Popa; inițiator și coordonator: dr. Richard Constantinescu.

n Din luna iulie 2014, secțiunea„Revista presei – Utile” a HotNews.ro preia știri și articole postate pe site-ul politicidesanatate.ro.

n Revista Politici de Sănătate a lansat și a dezvoltat proiectul educațional „Școala Pacienților”, ce se va derula începând cu luna octombrie 2014.

6 www.politicidesanatate.ro septembrie 2014 7

RAPORT AUTORITĂȚI IULIE-AUGUST 2014

Ministerul Sănătății

n Şapte spitale din România fac parte dintr-un program gratuit destinat profi laxiei morţii subite cardiace din cauză aritmică, pentru care Ministerul Sănătăţii (MS) a alocat cca. 5 milioane de lei. Unităţile medicale urmează să fi e dotate cu dispozitive şi materiale sanitare necesare tratamentului urgenţelor majore cardiovasculare. „În România, s-au făcut paşi importanţi în domeniul urgenţei medicale prin crearea şi dezvoltarea unui sistem modern de urgenţă prespitalicesc şi de Unităţi de Primire a Urgenţelor. Se impunea asigurarea unor condiţii corespunzătoare de îngrijire şi tratament pentru marile urgenţe şi la nivelul spitalelor. Anul acesta, am alocat aproximativ 180.000.000 de lei pentru tratamentul pacienţilor critici cu infarct miocardic acut şi pentru monitorizarea, tratamentul şi îngrijirea pacienţilor critici din secţiile ATI şi vom continua dezvoltarea acestui sistem astfel încât la sfârşitul anului să putem benefi cia de un sistem integrat.” (dr. Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii)

n Ministrul Sănătăţii, într-o întâlnire cu dr. Hans Kluge, şeful Direcţiei de Asistenţă Medicală şi Sănătate Publică din OMS, Biroul Regional Europa, a discutat despre un parteneriat MS – OMS pentru implementarea Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020, pentru susţinerea programului de combatere a tuberculozei multidrogrezistente, precum şi despre colaborări în domeniile politicii medicamentului, asistenţei medicale şi sănătăţii publice.

n Ministrul Sănătăţii a semnat extinderea Programului de Cooperare cu Policlinica San Donato din Milano şi Asociaţia „Bambini Cardiopatici del Mondo”. În cadrul acestui program, medici italieni vor efectua intervenţii chirurgicale la copii cu malformaţii cardiace. Copiii cu probleme cardiace vor fi în continuare trataţi în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Skłodowska-Curie”, dar şi în alte centre medicale din ţară: Cluj, Iaşi, Târgu Mureş şi Timişoara

n La 16 iulie, de „Ziua Donatorului”, Ministerul Sănătăţii a declarat că face toate demersurile necesare pentru facilitarea şi dezvoltarea medicinei de transplant în România.

n Ministrul Sănătăţii a participat la inaugurarea Secţiei Radioterapie şi a sălii de operaţii dermato-oncologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, ce reprezintă un prim pas pentru crearea unui Program Naţional de Radioterapie.

n Ministerul Sănătăţii a precizat că nu va lua în calcul majorarea contribuţiilor la Sănătate. „Ministerul Sănătăţii nu a discutat cu FMI şi nici cu alte organisme internaţionale o eventuală creştere a contribuţiilor la Sănătate. Nu a avut loc o asemenea dezbatere nici în Guvernul României. Ştiu că acum 4 ani, în anul 2010, au existat propuneri privind posibile majorări, dar rămase la stadiul de discuţii. Subliniez faptul că nu vor fi majorate contribuţiile la Sănătate.” (dr. Nicolae Bănicioiu)

n Ministerul Sănătăţii a elaborat „Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020”, intitulată „Sănătate pentru prosperitate”, şi a propus-o spre dezbatere publică.

n Dr. Nicolae Bănicioiu a aprobat, în 23 iulie 2014, ordinul pentru aprobarea „Criteriilor şi metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentaţiei care trebuie depusă de solicitanţi, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care benefi ciază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi a căilor de atac”. Acest document este considerat de către ministrul Sănătăţii ca fi ind „cel mai important pas în continuarea procesului de actualizare a listei de compensate şi gratuite”.

n Peste 25 de milioane de euro provenite din fonduri europene pentru achiziţia de angiografe pentru spitalele româneşti. Categoriile de solicitanţi eligibili sunt instituţiile publice sau de drept public de interes naţional cu activitate de cercetare în domeniul Sănătăţii. Competiţia a fost lansată la sfârşitul lunii august 2014 de către Organismul Intermediar pentru Cercetare din cadrul POS CCE.

n Ministerul Sănătăţii a luat măsurile corespunzătoare pentru gestionarea aspectelor legate de ridicarea nivelului de alertă faţă de îmbolnăvirile cu virusul Ebola, conform recomandărilor OMS şi CE. Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş” din Bucureşti a fost desemnat unitatea medicală cea mai potrivită pentru a trata posibilii pacienţi.

Ministerul SănătățiiBRIEFING

n Echipe mixte de specialişti ai MS şi CNAS au efectuat controale în 77 de spitale din ţară, unde au depistat numeroase nereguli care au adus un prejudiciu statului de 7 milioane de lei. S-au identifi cat neconcordanţe între datele foilor de observaţie şi criteriile de internare/între prescripţiile medicale din foaia de observaţie clinică şi eliberarea medicamentelor din farmacia spitalului sau urgenţe medicale neconsemnate în evidenţele unor Unităţi de Primiri Urgenţe. Spitalele în care au fost sesizate probleme au fost sancţionate cu reducerea fondu-rilor. „Neregulile constatate cu ocazia acestor controale ne demonstrează că nu toţi furnizorii de servicii medicale înţeleg că banii din sistemul de asigurări de sănătate trebuie să fi e folosiţi în mod responsabil şi efi cient, în benefi ciul pacienţilor. Vom continua astfel de acţiuni împreună cu Ministerul Sănătăţii pentru a urmări modul în care sunt trataţi pacienţii şi pentru a preveni risipa banilor din sistem”, a declarat Vasile Ciurchea, preşedintele CNAS.

n Ofi cialii din Sănătatea românească sunt preocupaţi de asi-gurarea accesului pacienţilor la tratamente cu cheltuieli cât mai mici în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi cu o contribuţie personală a asiguratului cât mai redusă, conform unei declaraţii a preşedintelui CNAS. Pentru găsirea soluţiilor care să mulţumească toate părţile implicate în discuţia privind modul de determinare a taxei clawback diferenţiată, s-a consti-tuit un grup de lucru format din reprezentanţi ai MS, Ministeru-lui Finanţelor Publice, CNAS, APMGR şi ARPIM. Reprezentanţii CNAS şi-au exprimat susţinerea implementării unei taxe claw-back diferenţiată.

n Termenul prin care fi nanţarea şi imple-mentarea programelor naţionale de sănătate publică se transferă CNAS a fost prorogat de la 1 august 2014 la 1 ianuarie 2015, conform unui proiect al MS. „În prezent, procesul descentralizării nu a fost fi nalizat, fapt care nu permite

asigurarea resurselor umane la nivelul structurilor administrative din subordi-nea CNAS necesare pentru preluarea implementării, coordonării, monitorizării şi evaluării programelor naţionale de sănătate publică”, afi rmă cei din MS. n Noile norme la Contractul-cadru 2014-2015 nu aduc modifi cări referitoare la numărul de consultaţii acordate bolna-vilor cu afecţiuni cronice. „Atât vechile norme, cât şi noile norme de aplicare ale Contractului-cadru prevăd că asiguraţilor cu diagnostic deja confi rmat, la externa-

rea din spital, li se mai pot acorda maximum două consultaţii în ambulatoriu în cadrul aceleiaşi luni în care au fost internaţi în spital. În cazul în care afecţiunea se acutizează, pacientul se poate prezenta la medicul din ambulatoriul de specialitate, la recomandarea medicului de familie, chiar dacă a benefi ciat de o consultaţie în acea lună ca pacient cronic cu schema terapeutică bine stabilită”, informează site-ul www.cnas.ro.

Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătății

Dacă, într-adevăr, într-un an şi jumătate din

toamna asta, Programul Naţional de Radioterapie

nu este funcţional, îmi dau demisia.

Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătății

într-un an şi jumătate din toamna asta, Programul

Naţional de Radioterapie

Dr. Vasile Ciurchea

A devenit cel de-al 17-lea președinteal CNAS, înlocuindu-l pe Gheorghe

Radu Țibichi, actualmente directorgeneral al instituției. Dl Ciurchea aocupat aceeași funcție în perioada

20 februarie 2007 – 14 ianuarie2009, urmând la conducerea

Casei, înlocuindu-l peprof. dr. Cristian Vlădescu

și fi ind urmat de prof. dr. Irinel Popescu.

CNAS și MS au efectuat procedurile de implementare

a hotărârii de guvern prin care un număr de 17 molecule noi au fost

introduse în lista de medicamente de care benefi ciază asigurații, atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în cadrul programelor naționale de sănătate. Numai în primele

două săptămâni ale lunii iulie au fost aprobate 49 de dosare pentru

tratamentul cu molecule noi.

Dl Ciurchea a ocupat aceeași funcție în perioada 20 februarie 2007 – 14 ianuarie 2009; a preluat

conducerea Casei de la prof. dr. Cristian Vlădescu și a fost înlocuit ulterior de către prof. dr. Irinel Popescu.

BRIEFING CNAS


REFORMA SĂNĂTĂȚII

septembrie 2014 9

Între Ministerul Sănătății și CNAS nu există dispută. Mi-nisterul elaborează politicile de sănătate publică, iar CNAS le transpune în practică, asigurând suportul fi nanciar. Fiecare parte identifi că oportunități sau inoportunități, completându-se reciproc cu scopul de a asigura o satisfacție cât mai mare a pacienților și tuturor persoanelor din sis-tem. Relația dintre MS și CNAS, bazată pe buna colabo-rare pe care o am cu ministrul Sănătății, domnul Nicolae Bănicioiu, mă îndreptățește să afi rm că împreună vom reuși să aducem îmbunătățiri în medicina românească.

Cum gestionați derapajele interne, în sensul împiedicării fraudei și a corupției?Când depistăm o neregulă, o cercetăm la CNAS în limitele permise de legislație. Există niște anchete în curs care vor stabili cum au stat lucrurile în cazurile unor funcționari din cadrul CNAS care sunt cercetați în diverse dosare. Până atunci, oferim sprijinul organelor de anchetă ori de câte ori ne va fi solicitat și le vom pune la dispoziție informațiile și documentele necesare. Aș vrea să nu generalizăm și, mai ales, să nu uităm, totuși, că structurile de control ale MS și CNAS își fac datoria. În urma acțiunilor de control efectuate în luna mai a acestui an la 77 de spitale, pentru neregulile constatate au fost dispuse sancțiuni în valoare de aproximativ 7 milioane de lei. Salut inițiativa ministrului Sănătății de a redirecționa sancțiunile, începând de anul viitor, către echipa de mana-gement. Intenționăm să creștem rolul managerului de spital în așa fel încât să fi e responsabil și pentru lucrurile bune, și pentru cele rele.

2009 și 2014: doi ani în care s-a schimbat conducerea CNAS. Cel care a preluat conducerea după dumneavoastră a continuat reformele sau proiectele pe care le începuseți? Ce veți duce mai departe din ce a început președintele anterior al Casei?Prefer să facem mai puțină istorie și să discutăm mai mult despre prezent și viitor. Atunci când a preluat mandatul de președinte al CNAS, prof. dr. Irinel Popescu a continuat în mare parte proiectele ce se afl au în derulare. Îi mulțumesc domnului Radu Țibichi pentru modul în care a gestionat CNAS pe perioada interimatului. Eu voi continua toate proiectele bune începute, iar acolo unde se impune o modifi care, o voi face, în concordanță cu cerințele actuale. Nu putem progresa dacă stricăm totul și o luăm mereu de la capăt. La preluarea mandatului, în mare parte, am găsit echipa cu care am lucrat în mandatul anterior. Cei mai noi au înțeles că trebuie să facă lucrurile solicitate, nu să găsească motivații pentru a nu le face. Consider că e foarte importantă responsabilizarea fi ecărui om din structura pe care o coordonez. Sistemul sanitar trebuie să funcționeze în totalitatea lui, nu pe bucăți.

Dl Radu Țibichi, actualul director general și fost președinte al CNAS, ne spunea, într-un interviu, că sunt necesare consolidarea poziției și a rolului CNAS în sistem. Se aduce din nou în discuție problema existenței „a două ministere – CNAS și MS”, ce-și dispută întâietatea?În cei 15 ani, CNAS a avut că misiune gestionarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectând principiul solidarității și subsidiarității, conform căruia este garantat accesul asiguraților la tratament, indiferent de veni-turi. Sigur că banii nu sunt sufi cienți, dar nu numai România are această problemă, ci și țări mult mai dezvoltate din lume.

Ar trebui ca și populația să se gândească la efi ciența folosirii banului public. Urmărim să asigurăm tratamente

pentru toată lumea cu medicamentele specifi -ce ariei terapeutice, chiar dacă sunt generi-

ce. Atunci când este recomandat un me-dicament generic, nu înseamnă că nu este bun, doar pentru că este mai ief-tin. Programele naționale de sănătate

asigură acces la tratament tuturor bolnavilor, asigurați și neasigurați.

Terapiile sunt foarte scumpe, iar pacientul nu și le poate permite.

De asemenea, perioada în care se pot administra nu este

nelimitată. În același timp, în cadrul programelor naționale de sănătate încercăm să găsim cel mai bun echilibru între cost și efi ciență, motiv pentru care trebuie să existe un cost mediu care să se ia în calcul pentru un număr de

pacienți cu aceeași afecțiune sau din

aceeași arie terapeutică.

Sistemul informatic a devenit unul dintre subiectele amplu dezbătute în presă.În noiembrie 2008, am fi nalizat faza de construcție a Sistemului Informa-tic Unic Integrat. SIUI era utilizat în sistem descentralizat, fi ecare casă de sănătate își administra propriul server,

iar datele se validau la nivel central. La sfârșitul anului 2010, s-a trecut la versiunea centralizată. Dacă nu ar fi existat momentul în care SIUI să treacă la faza de producție, lucrurile nu ar fi putut continua în direcția dezvoltării sistemelor informatice și, implicit, nu am mai vorbi astăzi despre o evidență clară a serviciilor acordate, a resur-selor fi nanciare folosite ori despre diminuarea risipei în sistem și recupe-rarea în urma unor fraude. Proiectele informatice ale CNAS sunt unice ca dimensiuni, abordare și rezultate așteptate. Nimeni nu le dorește, dar totuși ele trebuie implementate pen-tru că doar așa vom ști când și cui se vor acorda serviciile medicale și pentru ce și cât plătim. O prioritate în momentul de față este distribuirea

Eficiență și continuarea reformei

Interviu cu dr. Vasile Ciurchea,preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

cardului național de sănătate.cardului național de sănătate.medicale să fi e acordate doar în bazamedicale să fi e acordate doar în baza

Intenționăm ca, din 2015, serviciileIntenționăm ca, din 2015, serviciilecontrol mai bun al serviciilor medicale.control mai bun al serviciilor medicale.la nivel național, pentru a avea unla nivel național, pentru a avea un

de sănătate și implementarea luide sănătate și implementarea luieste distribuirea cardului naționaleste distribuirea cardului național

O prioritate în momentul de față

EU VOI CONTINUA TOATE PROIECTELE BUNE ÎNCEPUTE, IAR ACOLO UNDE SE IMPUNE O MODIFICARE, O VOI FACE, ÎN CONCORDANȚĂ CU CERINȚELE ACTUALE. NU PUTEM PROGRESA DACĂ STRICĂM TOTUL ȘI O LUĂM MEREU DE LA CAPĂT.

Dl Radu Țibichi, actualul director general și fost președinte al CNAS, ne spunea, într-un interviu, că sunt necesare consolidarea poziției și a rolului CNAS în sistem. Se aduce din nou în discuție problema existenței „a două ministere – CNAS și MS”, ce-și dispută întâietatea?În cei 15 ani, CNAS a avut că misiune gestionarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectând principiul solidarității și subsidiarității, conform căruia este garantat accesul asiguraților la tratament, indiferent de veni-turi. Sigur că banii nu sunt sufi cienți, dar nu numai România are această problemă, ci și țări mult mai dezvoltate din lume.

Ar trebui ca și populația să se gândească la efi ciența folosirii banului public. Urmărim să asigurăm tratamente

pentru toată lumea cu medicamentele specifi -ce ariei terapeutice, chiar dacă sunt generi-

ce. Atunci când este recomandat un me-dicament generic, nu înseamnă că nu este bun, doar pentru că este mai ief-tin. Programele naționale de sănătate

asigură acces la tratament tuturor bolnavilor, asigurați și neasigurați.

Terapiile sunt foarte scumpe, iar pacientul nu și le poate permite.

De asemenea, perioada în care se pot administra nu este

nelimitată. În același timp,în cadrul programelor în cadrul programelor naționale de sănătate naționale de sănătate încercăm să găsim cel încercăm să găsim cel

afecțiune sau din afecțiune sau din aceeași arie terapeutică.aceeași arie terapeutică.

Interviu cu dr. Vasile Ciurchea,preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

8 www.politicidesanatate.ro nu înseamnă că nu este bun, doar pentru că este mai ieftin.nu înseamnă că nu este bun, doar pentru că este mai ieftin.generice. Atunci când este recomandat un medicament generic,generice. Atunci când este recomandat un medicament generic,

medicamentele specifi ce ariei terapeutice, chiar dacă suntmedicamentele specifi ce ariei terapeutice, chiar dacă suntUrmărim să asigurăm tratamente pentru toată lumea cu

În urma acțiunilor de control efectuate în luna mai a acestui an la 77 de spitale, pentru neregulile

constatate au fost dispuse sancțiuni în valoare de aproximativ 7 milioane de lei. Salut inițiativa

ministrului Sănătății de a redirecționa sancțiunile, începând de anul viitor, către echipa de management.

CNAS



cardului național de sănătate și implementarea lui la nivel național, pentru a avea un control mai bun al serviciilor medicale. Intenționăm ca, din 2015, serviciile medicale să fi e acordate doar în baza cardului național de sănătate.

Adesea se invocă o lentoare în funcționarea sistemului gestionat de CNAS. Există inerente disfuncționalități. Considerați că modul în care acestea se comunică presei ori partenerilor dvs. trebuie revizuit?Încercăm să simplifi căm și să facem mai puțin agresivă birocrația existentă. CNAS e o instituție destul de tehnică, motiv pentru care asigurații și furnizorii de servicii medicale au diverse nemulțumiri legate de modul de comunicare. Există și un număr mic de funcționari în CNAS, pentru

a putea răspunde tuturor solicitărilor. Analizăm toate observațiile exprimate de cei implicați în sistem, ascultăm părerea pacienților, a medicilor, a managerilor de spitale și a furnizorilor de servicii medicale și vom corecta ceea ce e necesar în normele de aplicare la Contractul-cadru, astfel încât să asigurăm un spațiu legal care să permită funcționarea cât mai bună a sistemului. Pentru informații se poate accesa și site-ul CNAS. Cu excepția datelor per-sonale ale asiguraților, toate celelalte date ale sistemului asigurărilor sociale de sănătate sunt publice. Voi rămâne deschis în relația cu presa. E un instru-ment extrem de util în comunicarea cu asigurații. Populația trebuie să fi e informată permanent despre serviciile medicale la care are acces și despre cum sunt folosiți banii în sistem.

Pot privi pacienții cu boli cronice cu speranță înspre CNAS?Șansele pe care sistemul medical românesc le oferă pacienților, de a benefi cia de medicamente și tratamente comparabile cu cele existente în țările europene, cred că nu țin numai de mo-dul de fi nanțare, ci și de relația medic-pacient și de încrederea în tratamentul prescris, care, chiar dacă nu este de ultimă generație, poate avea aceleași efecte. Conștientizarea populației și dezvoltarea tehnologiei au dus la diagnosticarea precoce a multor cancere. Diagnosticările rapide nu sunt întotdeauna în concordanță cu resursele fi nanciare ale CNAS, deter-minând astfel multiplicarea listelor de așteptare. Singura parte bună a acestor liste este că ele identifi că nevoile de fi nanțare. Pentru unele afecțiuni oncologice, s-au creat sub-programe noi, cărora le-au fost alocate fonduri individuale,

astfel încât să poată fi monitorizate mai clar serviciile oferite. Nu am aprobat tratamentul tuturor bolnavilor care au depus dosarele la casele de asigu-rări. Pentru un dosar aprobat trebuie asigurată fi nanțarea până la sfârșitul tratamentului, urmărind, bineînțeles, și efi cacitatea lui. Lunar, comisiile de spe-cialitate din cadrul CNAS aprobă aproxi-mativ 500 de dosare noi pentru pacienții cu afecțiuni oncologice ce necesită tratament cu molecule scumpe. Acestor noi dosare li se adaugă continuările de tratament. În ultimii 6 ani, numărul total al bolnavilor cu afecțiuni oncolo-gice care au acces la tratament, terapie standard sau molecule scumpe a crescut, în medie, cu 3.000 de pacienți pe an, ajungând de la 90.474 de bolnavi în 2008 la 108.000 de bolnavi în 2014. Hepatita este o altă problemă ce ne preocupă. În

2014, valoarea estimată a tratamentelor pentru hepatită este de 470.000 mii lei, pentru un număr de aproximativ 40.000 de pacienți, față de anul trecut, când au fost în tratament aproxi-mativ 32.000 de pacienţi şi s-au alocat 387 de milioane de lei. l

Dr. Richard Constantinescu

Ca obiective prioritare pe care mi le-am propus sunt creşterea efi cienţei în gestionarea fondurilor din asigurările publice de sănătate, reducerea risipei şi a cheltuirii incorecte a banului public în sistemul sanitar. CNAS trebuie să fi e foarte vigilentă în a urmări felul în care furnizorii de servicii medicale, pu-blici sau privaţi, îşi îndeplinesc obligaţiile faţă de asiguraţi, în primul rând, şi obligaţiile contractuale faţă de CNAS. Îmbunătăţirea sistemului de sănătate din România trebuie să fi e un obiectiv la care să participe toţi actorii din sistem. Transmit cititorilor revistei Politici de Sănătate că dorim să oferim ac-ces la tratament tuturor asiguraţilor, indiferent de afecţiunile de care suferă, şi că, pentru noi, pacientul este important, nu boala sa.

OBIECTIVELE PREȘEDINTELUI CNAS



septembrie 2014 13

Arthur Schopenhauer spunea că „Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate nu este nimic”. O pot confi rma toţi pacienţii, indiferent de vârstă, de catego-rie socială sau de pregătire, în momentul când ajung la starea de pacient. Haideţi să încercăm pentru copiii din România, pentru cei care încă nu au ajuns să conştientizeze aceste vorbe, să nu facem compromisuri, nici în alocările bugetare pentru Sănătate, nici în stabilirea politicilor din Sănătate. Asta scrie şi deasupra galeriei miniştrilor din Ministerul Sănătăţii şi sper ca toţi ocupanţii acestui fotoliu să se călăuzească după aceste vorbe.

DEVIZA DUMNEAVOASTRĂ ESTE: „FĂRĂ COMPROMISURI CÂND ESTE VORBA DE SĂNĂTATEA NOASTRĂ!”. INCLUDEȚI AICI ȘI SĂNĂTATEA MORALĂ, DIMENSIUNEA ETICĂ A PERSOANEI?

sau cofi nanțarea pe diverse proiecte.sau cofi nanțarea pe diverse proiecte.ceva, de a obține fi nanțarea necesarăceva, de a obține fi nanțarea necesarăpentru a avea posibilitatea de a facepentru a avea posibilitatea de a face

să fi e totuși „agreat politic” local,

Ați solicitat guvernanților inițierea de programe în scopul identifi cării unor soluții privind accesarea fondurilor europene structurale și de investiții în domeniul sanitar. Ce trebuie să facă România în acest domeniu?Reforma sistemului de sănătate a început și s-a consolidat în zona de prespital, prin generalizarea activităților UPU/CPU la nivel național, sprijinită prin programul guverna-mental, dar și cu ajutorul autorităților locale. De asemenea, prin programele operaționale regionale, ambulatoriile de specialitate ale multor spitale au, pe lângă „altă față”, și dotările necesare activităților specifi ce. Pe lângă con-tinuarea acestor activități este necesară „intrarea în spital”, în sensul că spitalele să aibă posibilitatea de a asigura dotările necesare unui acces egal la servicii medicale și hoteliere necesare omului în suferință.

„Sistemul de sănătate românesc trebuie să devină unul care să ajute oamenii să fi e mai sănătoși, un sistem care să fi e corect, în care oamenii să aibă încredere și care să fi e acolo când e nevoie de el și unul în care să se țină cont de nevoile și de preferințele comunităților pe care guvernanții le deservesc.” Acest tip de declarații, făcute în Parlamentul României, par a fi discordante cu ceea ce se întâmplă în sistemul sanitar românesc. Care sunt șansele de a reforma real sistemul de sănătate românesc?Sistemul de sănătate este tot timpul în reformă. În toate sis-temele de sănătate se caută soluții pentru îmbunătățirea indicatorilor de sănătate. Dacă privim în urmă cu 20 de ani, putem spune că sistemul de sănătate din România a cunoscut reforme substanțiale. Dacă la nivelul unui oraș, primarul, sau la nivelul unui consiliu județean, președintele, a avut între priorități sănătatea, a putut aplica pe programele regionale pentru fi nanțarea ambulatoriilor spitalelor din comunitățile pe care le păstoresc. A putut aloca din bugetul local bani pentru sănătate, în loc de panseluțe. În urmă descentrali-zării, cea mai mare parte din spitale a revenit autorităților locale. Nu toate au știut să se implice în sănătate în sensul îmbunătățirii infrastructurii, în sensul creării cadrului pen-tru a-și atrage specialiști, în sensul îmbunătățirii serviciilor. Corectitudinea în sistemul de sănătate ține nu numai de benefi ciari, de pacienți, ci și de specialiștii din domeniu, de necesitatea recunoașterii importanței sociale a perso-nalului medical și consider că aici mai avem de muncit.

Sunt numirile șefi lor de secție din spitale sub infl uența altor aspecte decât cele profesionale?Prin descentralizare, spitalele au revenit autorităților locale. Primarul și președintele consiliului județean sunt oameni poli-tici care numesc, de fapt, membrii consiliului de administrație care „numește” managerul. Managerul, deși dă un concurs, trebuie să fi e totuși „agreat politic” local, pentru a avea posi-bilitatea de a face ceva, de a obține fi nanțarea necesară sau cofi nanțarea pe diverse proiecte. Este important să renunțăm la politizarea acestor funcții, este important ca managerul sau șeful de secție să fi e profesionistul care să poată pune deasupra interesul pacientului, care este suveran.

Care sunt prioritățile dvs. în următoarea perioadă, până la sfârșitul anului?Am depus la Camera Deputaților un proiect de lege privind reglementarea profesiei de nutriționist-dietetician și sper ca, în sesiunea parlamentară care începe în septembrie, să putem promova acest proiect. Mai doresc, în aceeași perioadă, să reușim la Comisia pentru sănătate și familie să republicăm Legea 95 a reformei în sănătate. Trebuie să vă

În perioada exercițiului fi nanciar european anterior, România avea la dispoziție peste 19 miliarde de euro, din care, chiar și prin aprobarea N+2 de decontare a sumelor până în 2015, nu cred că vom reuși să depășim 10 miliarde, și asta din cauza procentului extrem de redus de absorbție până în 2011 și a blocării programelor până în 2013. Rămâne o diferență de aproximativ 9 miliarde de euro, bani pe care România nu a reușit să îi atragă. Acești bani, pe lângă alte domenii, ar fi însemnat foarte mult pentru infrastructura de sănătate din România. Începând cu 2012, deblocarea fondurilor europene a determinat și pentru infrastructura sanitară un pas înainte. Nu aș vrea să uit și fondurile europene utilizate în cercetarea medicală, parte din aceste fonduri fi ind utilizate pentru echipamente medicale de care benefi ciază pacienții din spitalele din România. Sunt optimist și acest optimism se bazează pe prevederile acordului cu Banca Mondială, care aduce în infrastructura medicală din România peste 200 de milioane de euro în următorii 3-4 ani, dar și speranța că în noul exercițiu fi nanciar european, atât prin programele regionale, cât și din fondurile de cercetare, sănătatea și pacienții să poată benefi cia de dotările necesare. Mă refer aici atât la sume care să fi e direcționate către sistemul public, cât și la sume care să fi e atrase de sistemul privat de sănătate.

spun că această lege, asumată în 2006, are până la acest moment peste 1.300 de amendamente, incluzând aici și pe cele din Ordonanța 2/2014, care a fost retrimisă de președintele Traian Băsescu Parlamentului, pe motiv că medicii nu pot fi scoși din categoria personalului bugetar, mișcare, consider, politică a președintelui, care nu are alt substrat decât a încurca și a bloca sistemul. Revin, sunt multe articole modifi cate de câteva ori, iar cei care lucrează cu această lege știu foarte bine acest lucru. Acest aspect ne duce spre ideea fi e a unei noi legi în Sănătate, fi e către împărțirea sectorială a sistemului, din punct de vedere legislativ, astfel încât să putem vorbi de o legislație mult mai suplă.Voi continua și discuțiile începute deja cu profesioniștii în vederea reglementării profesiei de balne-fi zio-kinetoterapeut, introducerea experților independenți și a unui corp bine defi nit din punct de vedere legislativ în medicina legală, introducerea unor reglementări clare privind publicitatea la medicamente și a comerțului on-line cu medicamente, dar și reluarea discuțiilor privind malpraxisul medical. l

Maria Vasilescu

Fără compromisuri în sănătate!Interviu cu șef lucr. dr. Corneliu Florin Buicu, Universitatea de Medicină şi Farmaciedin Târgu Mureş, secretar al Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor

Competențele de management dobândite prin exercitarea funcțiilor de manager al unui spital municipal și al unui spital regional de urgență, cu 300, respectiv 2.403 paturi, director al DSP Mureș, consilier al ministrului Sănătății, dr. Raed Arafat, și cea de director al UMF Târgu Mureș i-au oferit o înțelegere deplină a sistemului sanitar. Privind înspre activitatea parlamentară, observăm o implicare constantă și consistentă.

ÎNCEPÂND CU 2012, DEBLO-CAREA FONDURI-LOR EUROPENE A DETERMINAT ȘI PENTRU INFRA-STRUCTURA SANITARĂ UN PAS ÎNAINTE.

să fi e totuși „agreat politic” local,Managerul, deși dă un concurs, trebuie

CAMERA DEPUTAȚILOR

SISTEMUL DE SĂNĂTATE ESTE TOT TIMPUL ÎN REFORMĂ. ÎN TOATE SISTEMELE DE SĂNĂTATE SE CAUTĂ SOLUȚII PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA INDICATORILOR DE SĂNĂTATE. DACĂ PRIVIM ÎN URMĂ CU 20 DE ANI, PUTEM SPUNE CĂ SISTEMUL DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA A CUNOSCUT REFORME SUBSTANȚIALE.



septembrie 2014 15

Nou centru de transplant renal în Braşov

Reforma pleacă de la oamenii din sistem. Oamenii din sistem sunt conservatori, de multe ori refractari la schimbare. S-a pus problema evaluării, cuantifi cării performanţei, pentru o plată adecvată. Nu s-a ajuns la vreun consens. Sistemul DRG este valabil pentru spital, dar nu cuantifi că munca medicului.

DUPĂ PĂREREA DVS.,CARE AR FI CAUZA EȘECULUI REFORMEI ÎN ROMÂNIA?

de antibiogramă, ca să se acopere.de antibiogramă, ca să se acopere.bolnavii, fi e că trebuie, fi e că nu, indiferentbolnavii, fi e că trebuie, fi e că nu, indiferent

disponibil în farmacia spitalului, la toțidisponibil în farmacia spitalului, la toțiToată lumea prescrie doar antibioticulToată lumea prescrie doar antibioticul

medicale și la cheltuieli inefi ciente.medicale și la cheltuieli inefi ciente.Modelul actual predispune la greșeli

Care este situația transplantului renal în România?A evoluat foarte mult. Dacă în 1992 a demarat activitatea de transplant renal în România, inițial de la donator viu, din 1997, odată cu apariția Legii transplantului în 1996, au început pre-levările de la donator cadavru și s-a deschis o portiță și pentru transplantul hepatic, și pentru transplantul cardiac. Astăzi, transplantul de la donator cadavru a depășit în România transplantul de la donator viu. Anul trecut, din 260 de transplanturi, 130 de prelevări au fost de la donator cada-vru. Lista de așteptare este, însă, lungă, peste 2.500 de pacienți au insufi ciență renală cronică și suportă dializa renală sau peritoneală. Doar 1 din 10 benefi ciază de transplant renal, pe an. Avantajele economice și medicale ale transplantului față de dializă sunt incontestabile. În primul an, costul este similar cu dializa, dar în anii următori, costurile întreținerii transplantu-lui renal scad la 40% din costul dializei, în plus calitatea vieții este superioară, pacientul se poate integra socioprofesional.

Inițiați în Brașov un nou centru de transplant renal? Centrul Universitar Brașov și Spitalul Județean sunt acreditate din acest an pentru această activitate. Va apărea, din 2014, pe harta țării, încă un spital în care se va face trans-plant renal în România. Barcelona are 17 spitale în care se face transplant renal. La noi sunt doar două centre active. Este o chirurgie de vârf, care pre-supune o activitate multidisciplinară. Este, însă, o problemă cu spitalele din România, majoritatea sunt vechi, de 40 de ani, multipavilionare, nu mai cores-

Care ar fi propunerile Dvs. în privința reformei sănătății ? Ne trebuie o nouă lege a sănătății, cea din ‘95 este multiplu amendată, practic nu mai seamănă cu cea inițială. Ar trebui inițiată în această legislatură. Au fost tentative în ultimul timp, nu s-au materializat din cauza reticenței din sistem, dar trebuie modifi cată și completată cu Legea Spitalelor, Legea persona-lului medical. Personalul medical nu ar trebui supus Legii sa-larizării unice a bugetarilor, acesta este primul pas. Dacă vrei să funcționeze un sistem, nu trebuie să fi i îngrădit după legea salarizării unice, iar posturile nu trebuie limitate. În al doilea rând, statutul spitalelor trebuie schimbat, spitalul public să funcționeze ca o societate comercială sau ONG. Să se autofi nanțeze. Managerul spitalului trebuie să aibă o anumită autonomie să dezvolte activitatea într-un spital, trebuie să plă-tească diferențiat personalul, să poată angaja medici de renume, să îi plătească la fel ca la spitalul privat sau în Vest. Conform legislației actuale, nu poți face acest lucru. Trebuie să angajezi valori, iar pentru gărzi pot fi angajați specialiști, rezidenți.

Care este stadiul pregătirii noii legi a sănătății? Există propuneri. Din păcate, în România legile sunt făcute la guvern. Nu urmează calea normală, ar tre-bui ca Parlamentul să elaboreze legi, nu Guvernul.

Lista medicamentelor compensate? Presiunea fi rmelor de medicamente este foarte mare. Unele sunt foarte bune și ieftine, nu are rost să le scoți. Problema majoră este la medicamentele oncologice. Unde există multe opțiuni, nu este o mare problemă, dar în cazul afecțiunilor oncologice apar foarte multe medicamente noi, cu efi ciență dovedită, foarte scumpe. Numai în cancerul renal, imunoterapia pentru cancerul metastatic renal are o efi ciență spectaculoasă, am văzut tromb tumoral care a dispărut efectiv, dar este foarte scumpă: 1.500 de euro pe lună, toată viața. Cine își permite să dea 1.500 de euro pe lună? Co-misia Casei Naționale aprobă cazurile cu medicamente foarte scumpe, problema este că tot procesul de avizare durează câteva luni, or, până atunci bolnavul cel mai adesea se pierde. Când venea aprobarea, pacientul era mort. Este o problemă de etică medicală în ultimă instanță, cine hotărăște dacă unuia îi iau dreptul la viață și îl pun pe o listă de așteptare sau i-l dau. Ideea este ca, pe criterii medicale clare, să se facă dosarul într-o zi și a doua zi să ai aprobarea. Trebuie informatizat tot sistemul me-dical, prescripțiile, oncologia, astfel previi fraudele, ai control și faci economie. Sistemul trebuie conectat cu baza de date de la evidența populației, dar și acolo se operează greu, cum este posibil să prescrii în continuare, la un mort, medicamente timp de trei ani după deces?

Care sunt proiectele Dumneavoastră personale ? Mi-am propus o inițiativă legislativă pe transplant, pentru introdu-cerea acordului prezumat, care ar crește numărul de donatori. În prezent, este nevoie de acordul familiei pentru donarea de organe. Prin introducerea dosarului medical, asiguratului i se cere acordul

pund ca dotare, circuite funcționale. Din păcate, în perioada 2014-2020 nu s-au negociat fonduri pentru investiții în infrastructura din Sănătate. Pe infra-structură trebuie găsite soluții. Sper ca și în Brașov să se găsească fonduri să se construiască unul dintre cele opt spita-le regionale, dotate la nivel european.O altă problemă este migrarea perso-nalului medical. Criteriul fi nanciar este un motiv de plecare, dar și faptul că posturile în Sănătate sunt blocate. Sistemul de rezidențiat, după păre-

rea mea, trebuie schimbat, medicii rezidenți , cel puțin în specialitățile chirurgicale, nu lucrează efectiv, fac multă muncă de administrație și, în sala de operație, doar privesc. Deși, pe hârtie, ca să iei rezidențiatul trebuie să ai o serie de manopere chirurgicale, număr de operații, în realitate acest lucru nu se întâmplă. Dotările sunt diferite, faci rezidențiatul în clinica universitară și ajungi la spitalele de provincie, nu ai aneste-zist, aparatură; ești nevoit să operezi ca acum 40 de ani.

explicit. Dacă persoanele și-au manifestat voința de a dona, nu ar mai fi nevoie de acordul familiei, bineînțeles, în situația în care există criteriile clare de moarte cere-brală. A doua propunere legislativă vizează faptul că există o contradicție în Legea 95, prin care spitalul este obligat să asigure tratamentul complet al pacientului și este obligat să deconteze pacienților medica-

mentele cumpărate pe perioada internă-rii, din cauza lipsei din spital a acestora. Propunerea vizează schimbarea inclusiv a legii achizițiilor publice de medicamente și materiale sanitare, astfel încât farmaciile de spital cu circuit închis să fi e aprovizionate cu toate medicamentele necesare tuturor secțiilor, după o licitație publică, dar să nu fi e restricționate de un buget limitat. Să fi e o infuzie pe stoc la început, iar decontarea să se facă lunar, în funcție de consum. Este mai ieftin să consumi rațional, iar bolnavul să fi e tratat după criterii medicale obiective, nu după disponibilul de medicamente din farmacie. Modelul actual predispune la greșeli medicale și la cheltuieli inefi ciente. Toată lumea prescrie doar antibioticul disponibil în farmacia spitalului, la toți bolnavii, fi e că trebuie, fi e că nu, indife-rent de antibiogramă, ca să se acopere. S-au selectat tulpini rezistente în spitale. Per total, cheltuielile acum sunt mult mai mari, iar schemele de tratament sunt in-corecte sau inefi ciente pentru bolnav. l

Dr. Cornelia Scărlătescu

Cariera sa profesională începe la Cluj, în 1996, ca asistent universitar. Lucrează alături de prof. dr. Mihai Lucan, care îi deschide orizontul profesional în marea chirurgie oncologică urologică și în domeniul transplantului renal. „Alături de Domnia Sa, eu am fost unul dintre pionierii activității de transplant în România și țin minte că, în 1997, am condus echipele de prelevare de organe în toată Transilvania; alături de prof. dr. Irinel Popescu și de prof. dr. Radu Deac, am participat între 1994 și 2004 la toate prelevările din Ardeal.” În 2004 decide să se întoarcă în orașul natal. „Brașovul nu era foarte cunoscut în disciplina de urologie, așa că am decis ca experiența acumulată să o transfer aici. Dacă în 2004 se făceau operații deschise, acum se face urologie joasă, ureteroscopii, chirurgie laparoscopică, transplant”.

ESTE, ÎNSĂ, O PROBLEMĂ CU SPITALELE DIN ROMÂNIA, MA-JORITATEA SUNT VECHI, DE 40 DE ANI, MULTIPAVI-LIONARE, NU MAI CORESPUND CA DOTARE, CIRCUITE FUNCȚIONALE.

Interviu cu șef lucr. dr. Marius Neculoiu, Facultatea de Medicină, Universitatea „Transilvania” Braşov, membru în Comisia de sănătate publică din Senat

SENATDar 90 % din legi sunt făcute în ministere de funcționari care, în unele cazuri, sunt

aceiași de 40 de ani. De aceea nu ne mirăm că există reticență la schimbare.


POLITICI EUROPENE DE SĂNĂTATE

septembrie 2014 17

Ce acțiuni și inițiative importante ați avut în vechiul mandat din Parlamentul European? Există o inițiativă din vechiul mandat care e relevantă și pentru perioada imediat următoare: Directiva privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora pe lista de com-pensate. Eu am făcut raportul pentru Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor în vechiul mandat. Acum sunt raportor „shadow” din partea PPE în comisia ENVI. Chiar în prima ședință, profi tând de prezența ministrului Sănătății din Italia, am solicitat deblocarea acestei directive. Sunt mari șanse de deblocare.

Să sperăm ca la Bruxelles să se rezolve această problemă? Există multe reticențe la aprobarea acestei directive din partea statelor membre, deși nicio țară nu are o perioadă atât de lungă de neactualizare, nu toate statele dau un răspuns în termen atât de scurt pentru includerea sau nu a unui medicament. Am lu-crat și la directiva de informare a pacienților, am fost raportor pe studiile clinice și această directivă a fost adoptată. În următorii ani, numărul pacienților care vor avea șansa să benefi ci-eze de tratamente inovatoare, mult înainte ca acestea să apară pe piață, va crește, pentru că a scăzut birocrația.În primul rând, directivele care sunt adoptate trebuie imple-mentate. Un bun exemplu este cel cu pacienții transfrontali-eri. În România, a fost adoptată de curând această directivă a serviciilor de sănătate transfrontaliere, chiar dacă legea a fost respinsă de la promulgare de către președinte. În fapt, lucrurile sunt implementate. Deci, pe chestiuni legislative, au un impact direct – sunt subiecte care țin, mai degrabă, de competențele Uniunii Europene. În rest, în dezbaterile din comisie, în întâl-nirile cu comisarul ori cu miniștri ai Sănătății pot fi ridicate subiecte sau făcute comparații între țări, în ceea ce privește bugetul Sănătății sau accesul pacienților la tratament, fon-duri europene, adică e un mecanism foarte viu în care se pot face recomandări, în care există un dialog, pot veni idei… Ați fost raportor în programul UE Horizon 2020 pentru fi nanțarea cercetării, dezvoltării și a inovației.Da, și chiar am obținut o creștere a fi nanțării față de propunerea inițială a Comisiei Eu-ropene. E vorba de cercetări pe domeniul medicinei personalizate (cancer, boli rare) care pot fi efectuate în cadrul acestui pro-gram și care vor benefi cia de sprijin și da-torită implicării Parlamentului European.

Ce înseamnă pentru România acordul de parteneriat semnat cu Comisia Europeană, din punctul de vedere al banilor din fonduri structurale pentru domeniul Sănătății?Într-un fi nal, propunerea României de cheltuire a banilor euro-peni puși la dispoziția sa, de 30,6 miliarde de euro, a fost aprobată. Cel mai probabil, în toamnă vor putea începe primele depuneri de proiecte. Acum e treaba Ministerului Fondurilor Europene și a altor instituții să vină cu ghidurile și cu detalierea tuturor pro-iectelor. Deși nu este o axă separată pentru Sănătate, așa cum ne-am fi dorit și cum s-a insistat în zona celor din Sănătate, de la toate partidele, vor fi anumite proiecte dedicate Sănătății pe zona de e-health, pe zona de dispensare și centre de sănăta-te în mediul rural. Rămâne de văzut dacă intră pe fondurile euro-pene și cele trei spitale mari regionale. Deci nu sunt mai mulți bani decât știam și să vedem cum se realizează și ghidurile de fi nanțare.

Parlamentul European are o nouă comisie pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară. Ce este nou din punct de vedere organizatoric și funcțional? Comisia ENVI a rămas una dintre comisiile principale și foarte solicitate din Parlamentul European. Principala valență a acestei comisii este cea legată de mediu, acolo unde Uniunea Europeană are foarte multe atribuții. Marile decizii în politicile de mediu se iau la Bruxelles, statele membre au puțină marjă de manevră, din acest punct de vedere, dar, din ce în ce mai mult în ultimii ani și din câte am văzut în primele două ședințe de deschidere, cred că și în perioada următoare problematica sanitară va fi foarte pre-zentă în dezbaterea europeană. Există, de asemenea, o inițiativă de a se forma un inter-grup pe politici de sănătate care să adune împreună deputați, din comisia ENVI și din alte comisii, persoane interesate de acest subiect. Cancerul, rezistența antimicro-

biană, bolile hepatice și inegalitățile în materie de sănătate sunt subiecte pe care Parlamentul European le va aborda serios în perioada următoare, nu numai pe dosare legislative, ci și pe rezoluții, declarații ale Parlamentului și inițiative. Rămâne acum de văzut ce personalitate va avea portofoliul Sănătății în comisia domnului Jean-Claude Junker și din ce țară, precum și care sunt obiec-tivele Comisiei Europene în acest sens.

După ce ați fost președinte al CNAS aveți o viziune mult mai amplă și profundă asupra sistemului de sănătate românesc. Ce ați lăsat în urmă și ce considerați că trebuie să se întâmple mai departe?Am avut șansa de a cunoaște în amănunt sistemul de sănătate românesc și experiența aceasta e cu adevărat benefi că. Încercarea de a face instituția mai transparentă, mai aproape de public și de presă, de a spori comunicarea cu alte instituții guvernamentale în mare măsură a reușit. Foarte importantă a fost demararea tipăririi cardurilor electronice de sănătate. Acum suntem în faza fi nală, rămânând să fi e selectat, în urma unei licitații, distribuitorul. Din acest punct de vedere, cred că de la 1 ianuarie 2015 ar trebui să fi e un instrument generalizat și utilizarea cardului pentru de-contarea de servicii medicale ar trebui să fi e condiția de bază. Putem vorbi de realizări și în cazul bolnavilor de cancer? A fost un pas înainte și în ceea ce privește tratamentul acestora, în sensul că, pentru câteva luni, n-am mai avut pacienți pe lista de așteptare. Sigur că, încet, încet, incidența fi ind în creștere, lista se reface dacă nu se cresc fondurile pentru oncologie. La fel, în cazul bolnavilor de hepatită, s-a implementat proiectul-pilot al dosa-rului electronic al pacientului, iar dacă în anii viitori va fi ge-neralizat, va aduce un benefi ciu extraordinar atât pacienților, cât și medicilor, care vor putea mult mai ușor să vadă tot istoricul medical al pacientului și îl vor putea trata mai bine. Cum percepeți asociațiile de pacienți din România, comparativ cu cele din alte state?În România constat un progres. Sigur că, probabil, nu au acces foarte facil la fi nanțare, dar am văzut că sunt din ce în ce mai active și, dacă reprezintă cu adevă-rat interesele pacienților, atunci eu îi susțin total. Vom folosi mai efi cient fondurile structurale alocate Sănătății în noul exercițiu bugetar? Cred că experiența 2007-2014 a fost extrem de relevantă și multe dintre lecții ar trebui învățate. Cu siguranță, nu vom avea un cadru perfect. Vechile bariere, metehne, probleme clasice ale țării și ale administrației românești nu vor dispărea pes-te noapte. Dar o mică îmbunătățire cred că se va resimți. l

Maria Vasilescu

Dr. Cristian Bușoi, membru al Comisiei ENVI,Parlamentul European

benefi cieze de tratamente inovatoarebenefi cieze de tratamente inovatoareNumeroşi pacienţi vor avea şansa să

Marea miză pentru România este că vor fi proceduri mult mai clare, cu termene mult mai scurte, și obligația ca statele membre să notifi ce Comisia Europeană în legătură cu decizia de a include sau nu un medicament și să dea un răspuns argumentat în 90 de zile. Pentru medicamentele generice termenele sunt mai scurte. La fel și stabilirea prețurilor. Deci va fi imposibil să existe ani întregi listele neactualizate.

FOARTE MULȚI PACIENȚI SE ÎNDREAPTĂ CĂTRE BRUXELLES ȘI, DE-A LUNGUL TIMPULUI, AU SPERAT CĂ MESAJELE VENITE DE ACOLO, SPRE AUTORITĂȚILE DIN BUCUREȘTI, SĂ LE DETERMINE PE ACESTEA SĂ IA DECIZII POLITICE ÎN BENEFICIUL PACIENTULUI ROMÂN.

interne au fost prezente mai puțin. interne au fost prezente mai puțin. din punctul meu de vedere, luptele și pasiunile din punctul meu de vedere, luptele și pasiunile

bine și, în general, la Parlamentul European, bine și, în general, la Parlamentul European, europarlamentar cu experiență. Am colaborat europarlamentar cu experiență. Am colaborat

un vicepreședinte român – Daciana Sârbu –un vicepreședinte român – Daciana Sârbu –Pentru România este un lucru bun că ENVI are

PARLAMENTUL EUROPEAN


experienţele Ungariei şi Poloniei


septembrie 2014 19

experienţele Ungariei şi Polonieinoi şi costisitoare în vremuri difi cile:

PRESIUNEA AUSTERITĂȚII ECONOMICE A OBLIGAT AUTORITĂȚILE SĂ IMPLEMENTEZE O GAMĂ LARGĂ DE MĂSURI PENTRU PRODUSELE FARMACEUTICE, cum ar fi : reduceri de preț impuse, schimbări în nivelurile de coplată, procente TVA la medicamente sau marje de distribuție.

Problematica țărilor estice include și impunerea de către producători a unui nivel de preț pentru produsele farmaceuti-ce similar cu al țărilor europene cu venituri mari, pentru a pre-veni importurile paralele, în condițiile în care rata șomajului și salariile reduse au scăzut contribuțiile pentru Sănătate. Plătitorii (cei care rambursează serviciile de sănătate) și ministerele Sănătății oferă acces la medicamente costi-sitoare inovatoare pacienților cu nevoi, în pofi da acestor împrejurări, prin mecanisme cunoscute ca scheme de mana-gement ale intrărilor - managed-entry schemes (deși nu toate dintre ele conțin o componentă risc-sharing, sunt caracteri-zate ca scheme de partajare a riscului - RSS)

PROCESE ȘI STRUCTURI DE RAMBURSARE SISTEMUL DE RAMBURSARE MA-GHIAR ESTE SIMILAR CELUI POLO-NEZ. Răspunderea pentru fi nanțare a

STRATEGII DE CONTROL AL COSTURILOR FARMACEUTICE (COST CONTAINMENT STRATEGIES)

AMBELE ȚĂRI AU ADOPTAT, RE-CENT, REFORME ECONOMICE DRAS-TICE CU IMPLICAȚII DIRECTE PENTRU DEZVOLTAREA FARMACEUTICĂ. Un-garia legiferează planurile de reformă structurală (Széll Kálmán plan), scopul declarat fi ind de a reduce cheltuielile farmaceutice cu peste 35%, în perioa-da 2012-2014. În 2012, Polonia a introdus câteva mecanisme menite să reducă cheltu-ielile farmaceutice, importante fi ind: fun-damentarea prețurilor legale pe negocieri obligatorii; așezarea de limite de preț pentru medicamentele generice și pentru medica-mentele care și-au pierdut exclusivitatea pe piață (ambele, la 75% din prețul original); introducerea de valori fi xe atât pentru en-gros, cât și pentru en-detail. Până în prezent, s-au făcut economii pentru NHF polonez atât prin presiuni descendente asupra prețurilor, cât și prin reducerea nivelului de rambursare pe sectorul farmaceutic plătit de către NHF.

medicamentelor inovatoare noi revine Fondului Național de Sănătate din Ungaria (NHIF), respectiv Fondului Național de Sănătate din Polonia (NHF). Decizia de a le fi nanța este luată de către Departamentul de Rambursare al NHIF și de Ministe-rul Polonez de Sănătate.

Procesul de negociere pentru rambursarea de medicamen-te noi în cele două țări are ca premisă evaluarea tehnologiilor în sănătate (HTAs); în realitate, Ungaria și Polonia tind să considere impactul bugetar cu mult mai puternic decât cost-efi cacitatea în decizia de rambursare.

Ca notă, pragurile de cost-efi cacitate în Ungaria (2-3xPIB per capita/QALY) și Polonia (3XPIB per capita/QALY) sunt puncte de referință orientative. Producătorii pot solicita rambursarea la costurile pe care le stabilesc, dar aprobarea se face dacă raportul de cost-efi cacitate se apropie de limitele propuse.

În același timp, a fost înregistrat un progres privind acce-sibilitatea la medicamente și introducerea de măsuri precum revizuiri bilunare ale listelor de rambursare care au suportat 13 actualizări în 2012 și 2013 (în comparație cu 13 actualizări ce au avut loc între 2005 și 2011).

Ambele țări se angajează în măsuri de recuperare (payback) pentru controlul cheltuielilor farmaceutice, puse în aplicare fi e în raport cu produsele individuale (ex. clawback), fi e prin grupuri terapeutice (recuperarea fi ind bazată pe cota de piață). În ambele țări există o limită pentru bugetul general farmaceutic ca măsură de siguranță suplimentară; când cheltuielile depășesc această limită, i se cere industriei să returneze un anumit procent. În Ungaria, depășirea limitei cu mai mult de 10% obligă industria să plătească 100% din excesul consumat. În Polonia, companiile farmaceutice trebuie să acopere 50% din cheltuieli dacă limita (17% din totalul bugetului pentru sănătate a NHF) este depășită. Returnarea este împărțită între companiile ce au primit o rambursare mai însem-nată în comparație cu anul precedent. Până acum, limitele n-au fost atinse.

Este important de reținut că în ambele țări angajarea în scheme de partajare a riscului exceptează producătorii de la payback.

noi şi costisitoare în vremuri difi cile:Gestionarea introducerii medicamentelor

Ungaria și Polonia înfruntă constrângerile bugetare pentru reducerea cheltuielilor din sistemul de sănătate. Ele doresc, însă, să asigure pacienților medicamente inovatoare eficiente. Schemele de partajare a riscului (risk sharing schemes- RSS) sunt un mecanism de acces la medicamente inovatoare costisitoare, pe care contribuabilii ar ezita, altfel, să le finanțeze din cauza incertitudinii cu privire la cost-eficiența lor reală. Sunt preferate schemele de partajare a riscului (RSS) financiar și nu a celui legat de rezultatele terapeutice.

Danica Kwong, Alessandra Ferrario,Jakub Adamski, András Inotai,Zoltán Kaló

Național de Sănătate din Polonia (NHF).Național de Sănătate din Polonia (NHF).Sănătate din Ungaria (NHIF), respectiv FonduluiSănătate din Ungaria (NHIF), respectiv Fonduluiinovatoare noi revine Fondului Național deinovatoare noi revine Fondului Național de

Răspunderea pentru fi nanțare a medicamentelor

PÂNĂ ÎN PREZENT, S-AU FĂCUT ECONOMII PENTRU NHF POLONEZ ATÂT PRIN PRESIUNI DESCENDENTE ASUPRA PREȚURILOR, CÂT ȘI PRIN REDUCEREA NIVELULUI DE RAMBURSARE PE SECTORUL FARMACEUTIC PLĂTIT DE CĂTRE NHF.

Ungaria Polonia

Proiecte volum preț Da; aplicabil în general pentru toate medicamentele din farmacii

Da

Reduceri confi dențiale Da Da

Plafonare doză/volum Da Da

SCHEME DE PARTAJARE A RISCULUI FINANCIAR ÎN UNGARIA ȘI POLONIA

septembrie 2014 2120 www.politicidesanatate.ro


UTILIZAREA SCHEMELOR DE PARTAJARE A RISCULUI ÎN UNGARIA ȘI POLONIASCHEMELE DE PARTAJARE A RISCURILOR (RSS) SUNT UN MECANISM RELATIV NOU, DISPONIBIL PENTRU FINANȚATORII MEDICAMENTELOR INOVATOARE COS-TISITOARE. Nu există un consens în rândul factorilor de decizie politică privitor la adecvarea RSS sau utilitatea în raport cu răspunderea administrativă. Acest lucru se dato-rează diversității tipurilor de RSS și implementării lor variate în diverse țări, dar, mai ales, lipsei de date adecvate pentru evalu-are.

Cu toate acestea, ca alternativă la strategiile de plafonare a costului (de exemplu, reduceri obligatorii de preț), RSS au avan-taje pe termen lung, distribuie riscul între plătitor și producător pentru a promova obiectivul lor comun, acela de a facilita ac-cesul pacienților la noi medicamente. Pot fi proiectate pentru a partaja riscuri fi nanciare, riscuri cu privire la rezultatul terapiei sau o combinație a celor două.

Exemplele de scheme de risc existente în cele două țări includ:

n Scheme preț-volum: este negociat un volum de vânzări adresat unui segment-țintă de populație; producătorul va acorda reduceri de preț sau discounturi pentru toate vân-zările care depășesc pragul prestabilit.

n Reduceri confi dențiale: producătorii negociază reduceri de preț, în mod independent, cu autoritățile de rambursare din fi ecare țară, fără a fi nevoie să scadă prețul din lista ofi -cială a medicamentelor.

n Acoperire doză/volum: producătorii permit reduceri ori chiar rabat total după atingerea unui anumit prag de vân-zari; pragurile pot fi stabilite per ansamblu sau per pacient.

În Polonia, cele mai întâlnite scheme RSS în 2012 au fost reduce-rile confi dențiale (34,61%), scheme-le de volum-preț (11,54%), proiecte-le de payback (23,08%). Reducerile confi dențiale cuprind majoritatea pro-gramelor propuse, servind atât ca mo-dalitate de reducere a costurilor de către plătitor, cât și ca o contramăsură a pro-ducătorilor față de referințele externe de stabilire a prețului. Astfel de condiții se aplică în general medicamentelor achiziționate de către spitale sau celor utilizate în diverse programe; returnările sunt stabilite în mod direct între compa-nii și NHF.

Este de remarcat faptul că Ministe-rul Sănătății recunoaște valoarea pro-iectelor RSS și încearcă să stimuleze companiile farmaceutice prin scutirea de plată, dacă aceste companii se an-gajează în astfel de proiecte. În același timp, companiile pot fi amendate de către Ministerul Sănătății, dacă nu sunt respec-tate condițiile de partajare a riscului.

În contextul maghiar, schemele de volum-preț sunt obligatorii pentru toate medicamentele inovative rambursate în cadrul bugetului NHIF. Diferite restricții de volum sunt aplicate produselor farma-ceutice din spitale, astfel încât riscul să fi e partajat nu doar cu companiile farma-ceutice, ci și cu spitalele. l

Traducere: Diana Enache

și fi nanțare publică a noului medicament.” și fi nanțare publică a noului medicament.” în luarea unei decizii pozitive de rambursareîn luarea unei decizii pozitive de rambursare

minimum riscurile pentru plătitorminimum riscurile pentru plătitor“Schemele fi nanciare au scopul de a reduce la

ÎN POLONIA, REDUCERILE CONFIDENȚIALECUPRIND MAJORITATEA PROGRAMELOR PROPUSE


PREȘEDINȚIA ITALIEI MARCHEAZĂ DEBUTUL PROGRA-MULUI TRINOMULUI ITALIA-LETONIA-LUXEMBURG, CE VA DURA 18 LUNI, până în decembrie 2015. Prioritățile Ro-mei, în noua legislatură europeană, vizează controlul migrației ilegale, combaterea șomajului în rândul tinerilor și elaborarea politicilor de stimulare a creșterii economice.

Matteo Renzi, premierul Italiei, constata cu tristețe că dacă s-ar surprinde chipul Europei într-o fotografi e, aces-ta ar arăta o fi gură plictisită și fără sufl et. Bătrânul conti-nent trebuie să se schimbe, în sensul unei înnoiri și al unei regăsiri a sensului profund a noțiunii de a fi împreună. De aceea, șeful guvernului italian a propus o luptă comună în slujba găsirii de soluţii; prioritățile consiliului italian: libertăți civile: migrația și protecția datelor; economie: reorientare spre factorii ce pot genera creștere economică; transport: politicile transporturilor – plasate în centrul eforturilor de combatere a schimbărilor climatice; dezvoltare: „advocacy-ul umanitar – dominanta Președinției în zona dezvoltării; ocuparea forței de muncă: combaterea șomajului în rândul tinerilor, a sărăciei și a excluziunii sociale; afaceri constituționale: apel la mai multă transparență; drepturile femeii: militarea ca mai multe femei să fi e în structurile de conducere și redeschiderea discuțiilor pri-vitoare la concediul de maternitate.

În zona de mediu și sănătate publi-că sunt vizate, în mod esențial: securi-tatea energetică, organismele modifi -cate genetic și dispozitivele medicale.

Comisia permanentă de „Mediu, să-nătate publică și siguranță alimentară” (ENVI) este cea mai mare și una dintre cele mai infl uente comisii din Parlamen-tul European, fi ind constituită din 69 de membri. Atribuțiile acesteia sunt legate de politica și de măsurile de protecție a mediului, de sănătatea publică și de siguranța alimentară. Se întrunește cel puțin lunar, analizează documente legis-lative ori amendamente și se afl ă în dia-log cu specialiștii.

Liderul comisiei ENVI este europar-lamentarul italian , membru al Nuovo Centrodestra – Unione di Centro, ce

aparține Grupului Partidului Popular European – Creştin De-mocrat, ce lucrează în strânsă legătură cu Gianluca Galletti, ministrul Mediului, Protecției Teritoriului şi Mării, şi Beatrice Lorenzin, ministrul Sănătății. Vicepreședinți ai comisiei sunt Daciana Octavia Sârbu (România), Benedek Jávor (Ungaria), Pa-vel Poc (Republica Cehă) și Gilles Pargneaux (Franța).

32 de europarlamentari reprezintă statul român la nivel european. Patru dintre aceștia sunt membri în comisia ENVI: Cristian-Silviu Bușoi (PNL, Grupul Partidului Popular Euro-pean – Creștin Democrat), Daciana Octavia Sârbu (PSD, Gru-pul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților), Cla-udiu Ciprian Tănăsescu (PSD, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților) și membru supleant, Theodor Dumitru Stolojan (PDL, Grupul Partidului Popular European – Creștin Democrat).

Când a fost aleasă vicepreședinte al comisiei, Sârbu a declarat că va lupta în continuare pentru ca promovarea unui stil de viață sănătos și a educației nutriționale să de-vină teme de politici publice aplicabile la nivel european. De asemenea, politicile de prevenție a cancerului și cele de suport pentru pacienți și familiile acestora vor intra în sfe-ra preocupărilor sale. l

Noile politici sanitare europeneÎncepând cu data de 1 iulie 2014, președinția semestrială a Uniunii Europene a revenit Italiei, țară ce deține această prerogativă pentru a 11-a oară. Până la finalul anului, comisiile UE vor avea în fruntea lor oficiali italieni. Președinția Consiliului UE revine, pe rând, celor 28 de state membre. Statul care prezidează reuniunile Consiliului va negocia acordurile interstatale și cu alte instituții europene, inclusiv cu Parlamentul și Comisia, în numele tuturor membrilor Consiliului.

Promovăm înfi ințarea de centre de excelență pentru unele boli în diverse orașe europene, care să fi e accesibile tuturor cetățenilor. Reducerea costurilor se va face prin crearea acestor centre, unul putând exista și în București, de exemplu. Giovanni La Via

O preocupare aparte va rămâne proiectul unei Strategii Europene

pentru Sănătatea Copiilor, pe care am propus-o în mandatul trecut,

în mai multe rânduri, autorităților europene. Daciana Sârbu

O preocupare aparte va rămâne proiectul unei Strategii Europene

pentru Sănătatea Copiilor, pe care am propus-o în mandatul trecut,

în mai multe rânduri, autorităților Daciana Sârbu


ECHITATE

septembrie 2014 23

CU SIGURANȚĂ, MAJORITATEA DINTRE DUMNEA-VOASTRĂ A AUZIT CEL PUȚIN O DATĂ ÎN VIAȚĂ SIN-TAGMA: „MAI CONSULTĂ ȘI A DOUA PĂRERE!”. În mo-mentul în care spectrul unui diagnostic apasă necruțător asupra noastră, motivele pentru care am putea face apel la o a doua opinie medicală sunt multiple și ușor de dedus.

De data aceasta, consider că ar fi util să tratăm această a doua opinie medicală (sau second opinion) din perspecti-va juridică sau, mai precis, din aceea a drepturilor pe care le dețineți.

Ceea ce nu este de omis este faptul că această procedură poate fi utilizată atât de medici, cât și de pacienți, iar multe cli-nici din lume oferă absolut gratuit pacienților sfaturi privind evaluarea diagnosticelor actuale.

Indiferent de ţara de origine, dacă un pacient are o boală diagnosticată de medicul acestuia şi dacă trimite documentele medicale către anumite clinici, acesta va primi o a doua opinie medicală şi opţiuni de tratament furnizate de medicii clinicii respective, alături de o estimare a costurilor.

În România, pacienții investigați în sistemul de stat obțin foarte greu înregistrările investigațiilor de înaltă performanță din cauza unei legislații greoaie și necunoscute atât medicilor, cât și pacienților.

În plus, pacientul are dreptul să soli-cite şi să primească la externare un rezu-mat scris al investigaţiilor, diagnosticu-lui, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. Ceea ce trebuie

Potrivit Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera cir-culaţie a acestor date, cu modifi cările şi completările ulterioare, operatorul (unitatea sanitară din sistemul public sau din cel pri-vat) este ţinut de respectarea tuturor drepturilor persoanei vizate (în speţă, pacientul) respectiv dreptul de informare, dreptul de acces, dreptul de intervenţie asupra datelor, dreptul de opoziţie, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale şi dreptul de a se adresa justiţiei.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 677/2001, modifi cată şi completată, pacientului (persoana vizată) trebuie să i se asigure dreptul la informare de către unitatea sanitară (operatorul).

Astfel, unitatea sanitară este obligată să-i furnizeze pacien-tului, în cazul în care datele sunt colectate în mod direct sau indirect de la acesta (cu excepţia situaţiei în care persoana în cauză posedă deja informaţiile respective), o serie de informaţii, cum ar fi :

n identitatea operatorului (unitatea sanitară);n scopul în care se face prelucrarea datelor;n informaţii suplimentare, precum: destinatarii sau categoriile

de destinatari ai datelor; dacă furnizarea tuturor datelor cerute este obligatorie şi consecinţele refuzului de a le furniza; existenţa drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizată, în special a dreptului de acces, de intervenţie asupra datelor şi de opoziţie, precum şi condiţiile în care pot fi exercitate.

Unitatea sanitară, în calitate de operator de date, trebuie să respecte dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 677/2001, mo-difi cată şi completată, care garantează dreptul de acces al persoanei fi zice în cauză la datele ce o privesc.

Orice persoană are dreptul de a obţine de la operator (unitatea sanitară), la cerere şi în mod gratuit pentru o solicitare pe an, confi rmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta. Operatorul este obligat să comunice infor-maţiile solicitate în termen de 15 zile de la data primirii cererii.

să mai știți și să nu omiteți este faptul că datele înregistrate în timpul investigațiilor de înaltă performanță sunt date cu ca-racter personal afl ate sub incidența Legii nr. 677/2001.

DE LA LEGE... LA PRACTICĂÎN PRIVINȚA CELOR DE MAI SUS, LA MOMENTUL ACTUAL ÎN SPITALELE ROMÂNEȘTI, DIN PĂCATE, SITUAȚIA STĂ COMPLET DIFERIT.

Informațiile privind investigațiile de înaltă performanță (RMN; CT) ajung la pacient în moduri diferite, în funcție de furnizorul de servicii medicale (de stat sau privat). Astfel, la unitățile medicale de stat, pacientul este pus în situația de a solicita în scris conducerii spitalului o copie a datelor cu caracter personal, respectiv a înregistrărilor investigațiilor menționate.

De obicei, pacienții nu știu că au dreptul de a solicita înre-gistrarea investigațiilor de înaltă performanță, mulțumindu-se doar cu interpretarea medicală din instituție.

A doua situație se referă la faptul că în unitățile sanitare priva-te asiguratul primește fără alte formalități atât înregistrarea, cât și interpretarea medicală a investigațiilor de înaltă performanță.

Se pune însă problema procedurii de transmitere a investigațiilor de acest gen de către unitatea sanitară de stat și cea privată.

Astfel, având în vedere prevederile legale mai sus men-ţionate, asiguratul, care a benefi ciat de servicii medicale de înaltă performanţă în cadrul unui episod de spitalizare de zi, poate solicita spitalului o copie a datelor cu caracter personal legate de starea sa de sănătate, inclusiv înregistră-rile investigaţiilor menţionate, printr-o cerere întocmită în formă scrisă, datată şi semnată, adresată reprezentantului legal al spitalului.

SITUAȚIA ACTUALĂ. UTILITATE PRIN ACȚIUNE. PACIENTUL, ÎN CALITATE DE PER-SOANĂ VIZATĂ, TREBUIE SĂ FIE IN-FORMAT DE CĂTRE UNITATEA SANI-TARĂ CU PRIVIRE LA FAPTUL CĂ ARE DREPTUL DE ACCES LA DATELE SALE, iar în virtutea acestui din urmă drept, el poate solicita unităţii sanitare (operato-rului) comunicarea, într-o formă inteligi-bilă, a datelor care fac obiectul prelucrării (datele medicale ce îl privesc), inclusiv a „informaţiilor privind investigaţiile de înaltă performanţă (RMN, CT)”.

Fie că este vorba de „cea de-a doua opi-nie” sau de oricare alt aspect, ceea ce este important este faptul că orice cetățean român în calitate de pacient trebuie nu numai să își cunoască drepturile, ci și să le reclame, atunci când este cazul.

Respectarea și aplicarea drepturilor noastre ca pacienți presupune acțiune și implicare din partea noastră, fără să omitem că aceasta trebuie să fi e un proces automat și obligatoriu dublat de revizuirea reglementărilor în domeniu care, în acest moment, nu numai că nu sunt respectate în adevăratul sens al cuvântului, dar tind să fi e și nefolosi-toare.

Având în vedere aceste reglementări juridice destul de stufoase și destul de greu de înțeles pentru pacienți, este necesară revizuirea reglementărilor în domeniu ast-fel încât drepturile pacienților să fi e res-pectate în adevăratul sens al cuvântului. l

Un drept, nu un favorSecond opinion – între necesitate, normalitate și posibilitate

RECENSĂ MÂNTUL ECHIPAMEN-TELOR CU PROFIL RIDICAT REALIZAT LA NIVELUL MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII (CT, RMN, ANGIOGRAF) ESTE DEZASTRUOS, DOAR 138 DE ECHIPAMENTE DESERVESC TOATĂ POPULAȚIA ROMÂNIEI, CEEA CE LIMITEAZĂ ACCESUL PACIENȚILOR LA INVESTIGAȚII MEDICALE.

Serviciul medical spitalicesc prin spitalizare de zi reprezintă totalitatea investigațiilor, tratamentelor și procedurilor medicale acordate pentru rezolvarea unui caz, inclusiv servicii medicale de înaltă performanță: CT, RMN, scintigrafie, angiografie, care se decontează din Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, în condițiile stabilite prin normele de aplicare ale contractului-cadru.

Gheorghe Steluța,consilier coordonator Comisia pentru drepturile omului, minorități și culte din Senatul României

(art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006)(art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006)asigură, în condiţiile legii şi ale contractului-cadru.

de tratament propusă de medicul curant.de tratament propusă de medicul curant.investigații paraclinice, precum și soluțiainvestigații paraclinice, precum și soluția

rezonanță, computer tomografi e, alterezonanță, computer tomografi e, altecategoria căreia intră imaginile decategoria căreia intră imaginile de

a obţine o altă opinie medicală, îna obţine o altă opinie medicală, înpacientul are dreptul de a cere şi depacientul are dreptul de a cere şi de

Prin Legea 46/2003, art. 11,

asigură, în condiţiile legii şi ale contractului-cadru.medicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care semedicale, precum şi casa de asigurări de sănătate la care se

Asiguraţii au dreptul să aleagă furnizorul de servicii


POLITICI FARMA

septembrie 2014 25

La primul summit UE privind bolile cronice, organizat de CE de la Bruxelles, unde am avut plăcerea să particip și unde EFPIA a fost bine reprezentată, s-a vorbit despre îmbătrânirea populației și despre modul de a găsi soluții pentru a oferi pacienților o mai bună calitate a îngrijirilor, acces la tratamente mai efi ciente, dar cu bugete limitate. Care este opinia dumneavoastră cu privire la aceste subiecte? Cum pot ofi cialii europeni să le gestioneze?Concentrarea sporită a atenției asupra prevenției și o mai bună gestionare a bolilor cronice sunt două modalități prin care se pot îmbunătăți rezultatele în domeniul sănătății în vi-itor, în Europa. Bolile cronice sunt un domeniu ce preocupă, în creștere, atât UE, cât și întreaga lume. Primul Summit UE cu privire la bolile cronice, ce a avut loc în luna martie 2014, este un testament pentru grija resimțită, nu numai de părțile interesate ale asistenței medicale ori a cetățenilor, ci și de către factorii de de-cizie europeni. Se știe deja că bolile cro-nice absorb 75% din bugetele asistenței medicale din Europa, peste 700 miliarde €, și diminuează PIB-ul, în unele țări din UE, cu până la 7%. Între timp, fac-tori de risc pentru bolile cronice, cum ar fi vârsta și obezitatea adulților, sunt

Companiile inovatoare investesc foarte mult în cercetare și în crearea de locuri de muncă – fi ind vorba despre economie și bunăstare. Cum aduc medicamentele valoare oamenilor și economiei? Aveți un număr al companiilor farmaceutice ca angajatori/investitori, la nivel european? Valoarea pe care industria farmaceutică o aduce societății, în termeni de benefi cii către asistența medicală, este de netăgăduit. Dezvoltarea și oferirea pentru pacienți a me-dicamentelor noi, continuu îmbunătățite, sunt o pia-tră de temelie a oricărui sistem de sănătate bun.Industria farmaceutică, de asemenea, este unul dintre cele mai importante sectoare ce sporesc valoarea și conectează platforme europene, centre academice, rețele de sănătate, precum și o întreagă infrastructură științifi că și tehnologică a serviciilor de calitate. Aceste avantaje ale forței de muncă pot fi traduse, printr-un impact mare, pozitiv, în timpul cri-zei fi nanciare recente, când sectorul farmaceutic s-a dovedit mai rezistent decât alte industrii. În perioada 2008-2010, angajații nu au fost afectați, fi ind menținuți în sistem, într-un moment când alte sectoare ale producției s-au redus între 10% și 15%. Industria farmaceutică are pes-te 690.000 de persoane angajate în Europa, contribuind cu 17% din totalul angajaților din domeniile cercetării și dez-voltării. În plus, în 2013 excedentul comercial al industriei farmaceutice din Europa a fost estimat la 90 de miliarde €.

Vorbim despre efi ciența sistemelor de sănătate și despre cum putem îmbunătăți productivitatea. Sunt medicamentele factorul-cheie al costului sau nu?În cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Eco-nomică cheltuielile cu medicamentele cresc lent față de alte cheltuieli totale din sănătate. Deci, medicamentele nu sunt cu siguranță factorul-cheie al costurilor. În Euro-pa, cheltuielile cu medicamentele reprezintă mai puțin de 15% din cheltuielile sănătății în general, mult în urma al-tor intervenții medicale, inclusiv spitalizarea și îngrijirea medicală pe termen lung. Între timp, combinația dintre afectarea generală și reglementarea prețurilor a dus la o scădere cu 16% a valorii nominale a medicamentelor, comparativ cu o creștere cu 25% a prețurilor de consum.

Care este principala problemă, în opinia dumneavoastră, a pacientului european și cum o putem rezolva?O schimbare, pe care eu aș dori să o văd, este o includere mai mare a pacienților în dezvoltarea și evaluarea noilor medicamente. Când vine vorba de înțelegerea benefi -ciului real al unui nou tratament și de efectele secundare pe care le poate avea și care pot fi tolerate, nimeni nu o poate spune mai bine decât pacientul. Pacienții trebu-

în creștere. Acțiunea trebuie să înceapă acum pentru a rezolva aceste proble-me ale viitorului. EFPIA consideră că eforturile comune pan-europene sunt soluția în sistemele sanitare.Prin „Strategia de sănătate și dezvol-tare” pentru Europa, cu un puternic ecosistem inovativ în structura sa, EF-PIA oferă o nouă strategie a științelor vieții. Succesul acestei strategii, și un viitor sănătos al UE, depinde de colabo-rarea unei diversități de părți implicate. Aceasta înseamnă că toată lumea - cer-cetători, plătitori și autorități de regle-mentare - trebuie să se implice în dialog.

ie să devină o voce mai importantă în societate – aceasta este una dintre prioritățile noastre în anii următori.

Când vorbim despre cheltuieli cu medicamentul, ar trebui să corelăm acest lucru cu o serie de indicatori, cum ar fi speranța de viață, mortalitatea sau bugetul național de sănătate?Cred că este important să se recunoască ponderea în balanța cheltuieli cu medicamentul vs costuri ale asistenței medi-cale, efecte asupra stării pacientului, a economiei în ansam-blu. Utilizarea precoce și adecvată a medicamentelor este una dintre cele mai efi ciente intervenții pe care un sistem de sănătate o poate lua. Medicamentele ajută la menținerea scăzută a costurilor în asistența medicală.În cazul afecțiunilor cronice, de exemplu, în bolile cardiovas-culare, respiratorii și diabetul zaharat, medicamentele au un

rol esențial și, dacă există o abordare farmacologică adecvată, costurile se reduc semnifi cativ. În plus, utilizarea cu bună măsură și la timp a medica-mentelor poate contribui la evitarea intervențiilor mult mai costisitoare, precum internarea în spital, mai târziu.Un pacient care rămâne aderent la tratamentul medicamentos costă sistemul cu 50% mai puțin în dislipi-demie și cu 90% mai puțin în hiper-tensiunea arterială, față de un pacient care nu continuă tratamentul.

Putem vorbi despre o utilizare adecvată a medicamentelor inovatoare?Este important să asigurăm că medica-mentele inovatoare oferă o platformă adecvată de utilizare și că, în spațiul eu-ropean, există un mediu propice pentru inovare. Acesta este un alt obiectiv din strategia EFPIA. Medicamentele noi nu au nicio valoare dacă nu ajung niciodată la pacienți. Este în desfășurare, așa cum a anunțat Agenția Europeană a Medica-mentului (EMA) la începutul acestui an, derularea unui proiect-pilot cu medi-

creşterea transparenţeicreşterea transparenţeicreşterea transparenţeiPaşi importanţi în

Interviu cu Richard Bergström, director general al The European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA)

Richard Bergström a fost numit în funcția de director general al Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA) în aprilie 2011. Timp de 20 de ani, a lucrat pentru companiile Roche și Novartis, a făcut parte din consiliul de conducere al Institutului Suedez împotriva Corupției și a funcționat ca director general al Asociației Industriei Farmaceutice Suedeze (LIF). Este licențiat în farmacie, absolvent al Universității din Uppsala, Suedia, în 1988. Din 2006, este consilier al O.M.S. privind Buna guvernanță în medicină (GGM).

EFPIAcreşterea transparenţeicreşterea transparenţeicreşterea transparenţei

Paşi importanţi încreşterea transparenţei

Paşi importanţi încreşterea transparenţei

Paşi importanţi în

director general al The European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA)

Richard Bergström a fost numit în funcția de director general al Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA) în aprilie 2011. Timp de 20 de ani, a lucrat pentru companiile Roche și Novartis, a făcut parte din consiliul de conducere al Institutului Suedez împotriva Corupției și a funcționat ca director general al Asociației Industriei Farmaceutice Suedeze (LIF). Este licențiat în farmacie, absolvent al Universității din Uppsala, Suedia, în 1988. Din 2006, este consilier al O.M.S. privind

EFPIA

fi vârsta și obezitatea adulților, sunt în creștere. fi vârsta și obezitatea adulților, sunt în creștere. Între timp, factori de risc pentru bolile cronice, cum ar Între timp, factori de risc pentru bolile cronice, cum ar

diminuează PIB-ul, în unele țări din UE, cu până la 7%.diminuează PIB-ul, în unele țări din UE, cu până la 7%.medicale din Europa, peste 700 miliarde €, șimedicale din Europa, peste 700 miliarde €, și

Bolile cronice absorb 75% din bugetele asistenței

Valoarea pe care industria farmaceutică o aduce societății, în termeni de benefi cii către asistența

medicală, este de netăgăduit. Dezvoltarea și oferirea pentru pacienți a medicamentelor

noi, continuu îmbunătățite, sunt o piatră de temelie a oricărui sistem de sănătate bun.

O SCHIMBARE, PE CARE EU AȘ DORI SĂ O VĂD, ESTE O INCLUDERE MAI MARE A PACIENȚILOR ÎN DEZVOLTAREA ȘI EVALUAREA NOILOR MEDICAMENTE. CÂND VINE VORBA DE ÎNȚELEGEREA BENEFICIULUI REAL AL UNUI NOU TRATAMENT ȘI DE EFECTELE SECUNDARE PE CARE LE POATE AVEA ȘI CARE POT FI TOLERATE, NIMENI NU O POATE SPUNE MAI BINE DECÂT PACIENTUL.


POLITICI FARMA

camente afl ate în proces de dezvoltare. EMA a fost prima care a prezentat un model adaptativ real, în sensul testării acestei abordări in situ. Trebuie să fi m deschiși la astfel de abordări inovatoare.

Cum vedeți cooperarea dintre industria farmaceutică și guvernele din Europa? Care sunt țările unde există un climat mai business-friendly în Europa?„Strategia de sănătate și dezvoltare” pentru Europa a EFPIA dorește să dezlănțuiască puterea colaborării. Lucrând împreună, vom fi capabili să îmbunătățim starea de sănătate și să elimi-năm inegalitățile; să sprijinim sistemele de asistență medicală previzibile, spre a spori viteza accesului la medicamente; și să construim un sector al științelor vieții inovator și prosper, pentru a promova competitivitatea europeană. Acest lucru va necesita un dialog deschis și colaborare între in-dustrie, guverne, contribuabili, autorități de reglementare și alte părți interesate din asistența medicală, dacă se dorește a fi o reușită. Avem câteva exemple de succes în acordurile semnate între industria farma-ceutică și guverne. În luna iulie a acestui an, Ministerul lituanian al Sănătății și EFPIA au anuntat un acord ce va des-chide calea pentru protejarea sănătății și dezvoltării în Lituania. Acordul stabilește o serie de măsuri pentru a proteja inovarea și sănătatea, inclusiv crearea unei „buget rambursabil”, care se va refl ecta și va fi proporțional cu creșterea PIB-ului și creșterea cheltuielilor totale ale îngrijirii sănătății publice. Industria noastră are o serie de acorduri cu guvernele europene, dar acordul lituanian a sta-bilit un nou standard de colaborare înspre rezultate mai bune. Acesta înseamnă un bun început pentru parteneriatele industriei noastre, deoarece oferă o soluție mult mai cuprinzătoare pentru a răspunde nevoilor de sănătate, dar și economice ale cetățenilor.

EFPIA a promovat mereu transparența companiilor farmaceutice. Cum ar trebui/sunt percepute companiile farmaceutice în zilele noastre?Industria a făcut pași considerabili în creșterea transparenței, în ultimii doi ani, iar eu sunt foarte mândru de acest lucru. Codul EFPIA, privind relațiile industriale dintre profesioniștii din domeniul sănătății (HCPs) și organizațiile sanitare (HCOs), este un exemplu excelent. HCPs și HCOs au relații de lucru valoroase cu industria, relații care sunt necesare pentru a avansa în cercetarea și dezvoltarea medicamentelor. Medicii și organizațiile sanitare oferă perspective valoroase în ce privește comportamentul pacientului și managementul bolilor, fapt ce poate ajuta la informarea industriei farmaceutice, care depune eforturi pentru îmbunătățirea îngrijirii acordate pacientului și a opțiunilor terapeutice. Desigur, medicii ar trebui să fi e recompensați pentru timpul și expertiza lor, dar acest lucru ar trebui să devină mai clar. EFPIA, prin codul de transparență, solicită companiilor farmaceutice să dezvăluie și să publice transferurile fi nanciare, sponsorizările și alte transferuri de valori efectuate către profesioniștii din domeniul medical și organizațiile medicale (de exemplu, taxe de limbă pentru un

congres). Scopul este de a clarifi ca relația dintre industrie și HCPs/HCOs, astfel încât pacienții să poată avea încredere deplină în sistem. Mă bucur să observ progresul pe care companiile membre l-au făcut în punerea în aplicare a principiilor EFPIA-PhRMA, pentru Schimbul responsabil al datelor clinice, reguli ce au intrat ofi cial în vigoare la data de 1 ianuarie 2014. Cred că e timpul să se recunoască pașii pe care industria i-a făcut către o reală transparență. În urmă cu doar zece ani, astfel de inițiative ar fi fost de neconceput. l

Maria Vasilescu

Același sfat pe care l-aș da oricărei instituții/organizații interesate de asistența medicală sau liderilor de opinie, indiferent de țară: să fi e deschiși la dialog, să fi e deschiși spre colaborare și să fi e deschiși la idei noi.

AVEȚI VREUN MESAJ PENTRU ORGANISMELE IMPLICATE ÎN SISTEMUL SANITAR ȘI CĂTRE LIDERII DE OPINIE DIN ROMÂNIA?

domeniul medical și organizațiile medicale.domeniul medical și organizațiile medicale.transferuri de valori efectuate către profesioniștii dintransferuri de valori efectuate către profesioniștii din

transferurile fi nanciare, sponsorizările și altetransferurile fi nanciare, sponsorizările și altecompaniilor farmaceutice să dezvăluie și să publicecompaniilor farmaceutice să dezvăluie și să publice

EFPIA, prin codul de transparență, solicită

„STRATEGIADE SĂNĂTATEȘI DEZVOLTARE” PENTRU EUROPA A EFPIA DOREȘTE SĂ DEZLĂNȚUIASCĂ PUTEREA COLABORĂRII.

MĂ BUCUR SĂ OBSERV PROGRESUL PE CARE COMPANIILE MEMBRE L-AU FĂCUT ÎN PUNEREA ÎN APLICARE A PRINCIPIILOR EFPIA-PHRMA, PENTRU SCHIMBUL RESPONSABIL AL DATELOR CLINICE


a sistemului sanitar românescun prim pas spre o reformă coerentă

POLITICI FARMA

februarie 2014 29

un prim pas spre o reformă coerentăStrategia Națională de Sănătate:

UNUL DINTRE CELE MAI MARI RIS-CURI ALE UNEI ASTFEL DE STRATE-GII ESTE CA ACEASTA SĂ RĂMÂNĂ LA STADIUL DE PROIECT, în contextul instabilității cadrului legislativ din Româ-nia și al ciclului electoral, așa cum s-a în-tâmplat cu Strategia Națională din 2004, care a rămas în mare parte neimplemen-tată pe fondul schimbărilor de concepție asupra reformei în domeniul Sănătății.

Pe lângă aceste riscuri, strategia are și un grad de inconsistență între obiectivele asumate și fi nanțarea prevăzută pentru acestea. Obiectivele ambițioase ale stra-tegiei nu pot fi realizate în condițiile în care problema fi nanțării sistemului sa-nitar românesc rămâne nesoluționată. În nota de fundamentare a strategiei se menționează că bugetul alocat Sănătății pentru 2015 se menține la nivelul celui din acest an, iar creșterile estimate pen-tru perioada 2016-2020 rămân margina-le. Dezvoltarea unor servicii de sănătate de calitate și accesibile tuturor, axate pe prevenție, reorganizarea serviciilor

100 de milioane de euro pentru stat și pacienți. O mai mare utilizare a medicamentelor generice este, de altfel,

vizată de Strategia Națională, una dintre măsurile propuse fi ind tocmai realizarea unor campanii de informare privind medica-mentele generice și oportunitatea pentru consumatori de a face economii în farmacii prin alegerea acestora. Măsura este salutară și necesară, mai ales în contextul în care din 2011 s-a înregistrat o reducere a consumului de medicamente generice în favoarea variantelor mai scumpe, de la 36% la 28%. Benefi ciile unor astfel de politici au un impact pe termen lung atât asupra sănătății și cheltuielilor cu sănătatea, cât și în privința creșterii accesului la tratamente de înaltă calitate pentru pacienți.

O altă măsură benefi că este propunerea privind monitorizarea modului în care medicii fac prescrierea de medicamente. Aceasta ar putea rezolva problemele sistemului actual care stimulează re-comandarea medicamentelor scumpe în defavoarea celor generi-ce. Adoptarea unor politici publice care să încurajeze prescrierea de medicamente generice, mai accesibile ca preț însă echivalente din punctul de vedere al calității, siguranței și efi cacității cu produsele originale, și apoi monitorizarea comportamentului medicilor și farmaciștilor ar avea efecte benefi ce incontestabile asupra sistemului de sănătate. În Franța, spre exemplu, există o cotă minimă de prescriere a medicamentelor generice, care este undeva la 80% din totalul medicamentelor prescrise, iar rezultatele sunt extraordinare: s-au obținut economii de apro-ximativ 6 miliarde de euro într-o perioadă de numai 2-3 ani. Acolo, casa de asigurări fi xează praguri de prescriere pentru medici și fi ecare medic care atinge acest prag primește anumite avantaje. Cei care sunt cu mult sub pragul fi xat sunt chemați la discuții și încurajați să facă aceste economii pentru că în acest mod mai mulți pacienți benefi ciază de tratament. În plus, sunt în curs de implementare măsuri de încurajare a eliberării de medicamente generice în farmacii, dar un rol foarte important în această privință îl au campaniile de informare a populației.

spitalicești, consolidarea serviciilor clinice ambulatorii sau dez-voltarea soluțiilor de e-health, măsuri asumate de Ministerul Sănătății prin noul proiect, sunt niște reforme necesare, pliate pe nevoile reale ale sistemului de sănătate și ale populației din România, însă costisitoare. În contextul menținerii nivelului redus de fi nanțare a sistemului sanitar, implementarea acestor programe este nerealistă.

O soluție în acest sens ar putea fi utilizarea mai efi cientă a resurselor existente. Încurajarea consumului de medicamente generice ar determina economii la bugetul de stat și ar putea debloca o parte din fondurile folosite pentru cheltuielile cu me-dicamente. Acești bani ar putea fi apoi direcționați către alte zone sub presiune ale sistemului sanitar. Un studiu realizat de KPMG, la solicitarea APMGR, în 2013, a arătat că o creștere a proporției volumului de prescrieri de medicamente generice poate contribui substanțial la reducerea costurilor sistemului de sănătate publică prin generarea unor economii anuale de peste

Evaluarea obligatorie a impactului bugetar pentru medicamentele nou in-troduse spre compensare este, de ase-menea, o măsură bine-venită, dat fi ind costul ridicat al actualizării listei de medicamente compensate cu noi mo-lecule. Conform estimărilor APMGR, costurile anuale suplimentare deter-minate de medicamentele propuse în acest moment pentru compensare ar putea ajunge la circa două miliarde de lei în 2016, un cost neinclus în actualul buget al Sănătății. APMGR a propus deja autorităților și industriei o regândire a sistemului de compensare pentru trata-mentele farmaceutice, prin înfi ințarea unei structuri de farmaco-economie în cadrul unității de evaluare a tehnologi-ilor medicale (HTA), care să facă o eva-luare reală a impactului fi nanciar cores-punzător includerii de molecule noi în sistemele de compensare. O soluție în acest sens ar putea fi compensarea la un nivel de referință inferior a moleculelor noi care au indicații și efecte similare cu alternativele lor mai accesibile.

Implementarea noii Strategii Naționale de Sănătate ar putea îmbunătăți starea ac-tuală a sănătății din România și ar fi un pas înainte spre crearea unui sistem de sănă-tate modern. Tocmai de aceea, sperăm că de această dată va exista curajul politic pentru transpunerea măsurilor propuse în politici concrete. l

Noua „Strategie Națională de Sănătate 2014-2020” ar putea reforma într-un mod coerent și sustenabil sistemul de sănătate din România, întrucât multe dintre măsurile propuse reprezintă un real progres din punctul de vedere al legislației în domeniul Sănătății. Există însă numeroase impedimente, cele mai importante fiind finanțarea insuficientă a sistemului de sănătate și riscul ca strategia să nu fie respectată și de guvernele următoare.

ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE MEDICAMENTE GENERICE AR DETERMINA ECONOMII LA BUGETUL DE STAT ȘI AR PUTEA DEBLOCA O PARTE DIN FONDURILE FOLOSITE PENTRU CHELTUIELILE CU MEDICAMENTE.

de euro pentru stat și pacienți. de euro pentru stat și pacienți. anuale de peste 100 de milioaneanuale de peste 100 de milioane

publică prin generarea unor economiipublică prin generarea unor economiicosturilor sistemului de sănătatecosturilor sistemului de sănătate

poate contribui substanțial la reducereapoate contribui substanțial la reducereade prescrieri de medicamente genericede prescrieri de medicamente generice

că o creștere a proporției volumuluică o creștere a proporției volumuluisolicitarea APMGR, în 2013, a arătatsolicitarea APMGR, în 2013, a arătat

Un studiu realizat de KPMG, la

ADOPTAREA UNOR POLITICI PUBLICE CARE SĂ ÎNCURAJEZE PRESCRIEREA DE MEDICAMENTE GENERICE, MAI ACCESIBILE CA PREȚ ÎNSĂ ECHIVALENTE DIN PUNCTUL DE VEDERE AL CALITĂȚII, SIGURANȚEI ȘI EFICACITĂȚII CU PRODUSELE ORIGINALE, ȘI APOI MONI-TORIZAREA COM-PORTAMENTULUI MEDICILOR ȘI FARMACIȘTILOR AR AVEA EFECTE BENEFICE INCON-TESTABILE ASU-PRA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE.

Conform estimărilor APMGR, costurile anuale suplimentare determinate de medicamentele

propuse în acest moment pentru compensare ar putea ajunge la circa două miliarde de lei în 2016,

un cost neinclus în actualul buget al Sănătății.

APMGR

Laurențiu Mihai, Director Executiv APMGR


Vorbiți adesea de întâlnirea providențială cu prof. Schramm, președinte al Societății de Tromboză și Hemostază din Germania, ce a determinat intrarea într-un parteneriat cu un centru din München. Pentru dumneavoastră, sprijinul postrevoluționar a venit pe fi lieră germană.Solidaritatea cu totul deosebită a spațiului de limbă

germană, m-a ajutat realmente. Austriecii, prin prof. H. Gadner, ne-au construit o clădire cu trei etaje, germanii

au dotat-o cu aparatură, tirolezii de sud din Italia ne-au construit spălătoria, stația de sterilizare... Trebuie să-l amintesc încă o dată pe profesorul Wolfgang

Schramm, cel care a venit în România, imediat după ’89, dumnealui ocupându-se de problemele de hemostază și în mod deosebit de hemofi lie. A avut loc o ședință la Prefectura Timișoara, unde am ajuns și eu. S-au discutat diverse probleme, apoi am luat și eu cuvântul, prezentând situația din specialitatea mea. Aveam un număr mare

de bolnavi, notați într-un caiet. După ce m-a ascultat, prof. Schramm nu a mai abordat

pe nimeni și, pe loc, a decis: „Vreau să văd clinica. Îmi dau seama că ești serioasă”.

M-a susținut și după tragedia din familie, implicându-se, alături de dna Barbara

Stamm, ministru al sănătății din Bavaria, Germania, în construcția și dotarea

Vorbiți adesea de întâlnirea providențială cu prof. Schramm, președinte al Societății de Tromboză și Hemostază din Germania, ce a determinat intrarea într-un parteneriat cu un centru din München. Pentru dumneavoastră, sprijinul postrevoluționar a venit pe fi lieră germană.Solidaritatea cu totul deosebită a spațiului de limbă

germană, m-a ajutat realmente. Austriecii, prin prof. H. Gadner, ne-au construit o clădire cu trei etaje, germanii

au dotat-o cu aparatură, tirolezii de sud din Italia ne-au construit spălătoria, stația de sterilizare... Trebuie să-l amintesc încă o dată pe profesorul Wolfgang

Schramm, cel care a venit în România, imediat după ’89, dumnealui ocupându-se de problemele de hemostază și în mod deosebit de hemofi lie. A avut loc o ședință la Prefectura Timișoara, unde am ajuns și eu. S-au discutat diverse probleme, apoi am luat și eu cuvântul, prezentând situația din specialitatea mea. A

de bolnavi, notați într-un caiet. După ce m-a de bolnavi, notați într-un caiet. După ce m-a ascultat, prof. Schramm nu a mai abordat ascultat, prof. Schramm nu a mai abordat

pe nimeni și, pe loc, a decis: „Vreau să văd pe nimeni și, pe loc, a decis: „Vreau să văd clinica. Îmi dau seama că ești serioasă”.clinica. Îmi dau seama că ești serioasă”.

M-a susținut și după tragedia din familie, implicându-se, alături de dna Barbara

Stamm, ministru al sănătății din Bavaria, Germania, în construcția și dotarea

pacienţilor cu hemofilie din România

TERAPII INOVATIVE

septembrie 2014 31

o prioritate a medicinei”. Este o inițiativă extrem de generoasă și de utilă, mobilizând toate forțele spre progresul medicinei și soluționarea unor îmbolnăviri, majori-tatea încă lipsite de o soluție terapeutică efi cientă. N-ar fi trebuit să aibă impact negativ asupra asistenței hemofi liei, pentru că hemofi lia este ea însăși o boală rară, dar o boală tratabilă, și în virtutea acestui fapt ar fi trebuit ca situația să nu se fi degradat, ci să se fi îmbunătățit. A existat riscul ca numeroși factori, nu neapărat cei care într-ade-văr sunt implicați în asistența bolilor rare (organizații de pacienți, geneticieni etc.), să interpreteze în mod eronat mesajul și din „bolile rare – o prioritate” să impună direcția și să dea câștig de cauză ideii că „bolile rare benefi ciare ale medicinii inovative – sunt o prioritate”, atitudine cu impact imens în politica sanitară.

De ce ar fi greșit acest mesaj, care promovează medicina inovativă și strategii noi de tratament?Mesajul acesta nu este greșit. Doar că este important pentru fi ecare țară să aprecieze ce poate să-și permită să fi nanțeze. Nu este și nu are voie să existe o discriminare; dar regretabil, ordonarea priorităților este un proces obligatoriu. Este motivul pentru care în toate țările UE a trebuit să se înfi ințeze agențiile de evaluare a tehnologiilor medicale (HTA), cărora le revine sarcina, adesea ingrată, de a stabili, în funcție de cost-efectivitate, posibilitățile de fi nanțare ale diver-selor medicamente sau proceduri terapeutice. În general, trebuie să se accepte tratamentele cu un ICER (incremental cost eff ec-tivity ratio) situat sub GDP-ul țării, și sunt recomandate cele care se situează între 1-3 GDP; cele cu ICER mai mare de 3 GDP, în general, nu pot fi suportate din punct de vedere fi nanciar.

Care este situația hemofi liei în Europa?România este țara cu asistența cea mai săracă din UE: consumul mediu de 0,5-0,6 UI / capita și an de F VIII este mult sub cel reco-mandat în spațiul UE de 3 UI / capita și an. În acest timp, țări ce au pornit odată cu noi, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria etc. au ajuns la un nivel asemănător cu țările vest-europene. Nu dorim să ne comparăm cu aceste țări. Dar Bulgaria, cu care am intrat conco-mitent în UE? Bulgaria a ajuns la 3 unități / capita și an – cifra minim acceptabilă în spațiul UE. De atâția ani ne străduim, ne luptăm să atingem această cifră. Înseamnă luptă pe plan local, în Parlament, Senat, la comisiile de specialitate în care susținem și argumen-tăm necesitățile terapeutice ale acestor bolnavi. Personalitățile mondiale, cărora trebuie să le dăm crezare, derulează studii de intercorelare între potențialul economico-fi nanciar al unei țări și cantitatea de factor folosită. Jeff rey S. Stonebraker de la North Carolina State University (SUA) și Brian O’Mahony (Irlanda), prin studiile lor, au dovedit că sunt state în care există o corelație bună, sunt alte țări care dau tratament ce depășește potențialul economic (cu organizații de pacienți foarte efi ciente și cu solida-ritate între medici și pacienți, ca în Irlanda, Ungaria, care au urcat mult peste potențialul lor), după cum sunt și țări unde cantitatea achiziționată este proporțional mai mică, așa cum este România.

centrului din Buziaș, destinat evaluării, educaţiei, tratamentului şi reabilitării copiilor și tinerilor cu diabet, hemofi lie şi alte boli cronice din întreaga țară.

Hemofi lia a devenit o preocupare constantă.Am înfi ințat o asociație de pacienți, unde am fost președinte fondator, ulterior ono-rifi c, asociație ce a fost imediat afi liată Federației Mondiale; am devenit purtător de cuvânt și susținător pe plan național al acestor bolnavi. Astfel, în calitate de inițiator și având sprijinul ministrului sănătății, la ora aceea un timișorean, am contribuit la introducerea programului național de hemofi lie, ce era mult mai generos ca acum. S-a reușit crearea în cadrul programului național de pediatrie a unui nucleu de asistență profi lactică a hemofi liei. Deci situația era mult mai bună decât este în momentul de față.

De unde această deteriorare?Eu cred că deteriorarea s-a produs în 2007 – 2008. După aderarea la UE, am preluat un mesaj: „Bolile rare trebuie să fi e

Știu că vă mai supără ceva. Mă supără că nu a fost o solidaritate constructivă în interi-orul comunității persoanelor cu hemofi lie. Au fost, și pare să fi e de domeniul trecutului, voci diferite ale celor din Capitală, respectiv din provincie; susținere poate insufi ci-entă a bolnavilor din partea corpului medical. Competiție cu un număr mereu crescând de boli rare, cu costuri prohibitive, din care în mod nedrept hemofi lia a ieșit în pierdere. Occiden-tul și UE sunt cu ochii pe noi în privința hemofi liei; aceasta, mai ales datorită intrării în vigoare a asistenței transfrontaliere și a apelului tot mai consistent din partea bolnavilor noștri la terapie de urgență în alte țări din UE. În România, anul trecut hemofi lia a fost decretată prioritate strategică în sănătatea publică, fi ind acceptată ca atare de autoritățile sanitare de la noi. A fost numit un grup de lucru ce militează pentru implementarea acestei decizii. Este îmbucurător faptul că această decizie s-a tradus anul acesta în creșterea cu peste 80% a bugetului programului național; o promisiune și o speranță de mai bine pentru viitor.

Din cei 2.000 de pacienți cu hemofi lie, unii suferă mai mult.Trebuie să arătăm că a nu trata hemofi lia e mult mai costisitor

decât a o trata. Pacienții, în loc să se poată deplasa, să aibă activități normale și să fi e integrați din punct de vedere socio-profesional, ajung la vârsta adolescenței cu handicap locomotor, candidați la ajutor social sau la pensie de boală... ajung la o stare de pauperitate și la o condiție socială dezavantajată... nemai-vorbind de riscul complicațiilor severe, ce antrenează suferință multă sau adesea moarte prematură. Neîndoielnic, situația cea mai precară o au bolnavii din pro-vincie, din mediul rural, cu domiciliu la distanță de reședințele de județ...

Hemofi licii din România au mama la Timișoara.

Nu știu dacă se poate face o asemenea afi rmație. Ceea ce este adevărat este faptul că aici s-a născut Asociația Română a Pacienților... ea a fost în parteneriat prelungit cu Asociația austriacă și centrul nostru a fost asociat ani buni cu Centrul de Hemofi lie din München. De aici a pornit inițiativa Pro-gramului Național de tratament... aici a fost certifi cat de că-tre EUHANET primul Centru European de Hemofi lie. l


O luptătoare pentru cauza

Când rostești numele doamnei prof. Margit Șerban, primele cuvinte ale interlocutorului sunt: „Doamna aceea cu hemofilia și transplantul de la Timișoara”. Pentru cei din lumea medicală, numele său este asociat cu profesionalismul și verticalitatea. Pacienții cu hemofilie din România suferă. În diverse moduri. Poverii bolii, durerilor, afectării psihologice, social-familiale li se adaugă lipsa unor specialiști competenți care să-i înțeleagă și să le ofere asistență, expertiză și suport (medici, fizioterapeuți, psihologi, asistenți sociali), programul național de hemofilie confuz ori cu finanțare și acces la tratament precare.

Interviu cu prof. dr. Margit Șerban, profesor de pediatrie la U.M.F. „Victor Babeş” Timişoara, medic primar în pediatrie, hematologie şi oncologie, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, preşedinte al platformei de cercetare a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” Timişoara

în spațiul UE de 3 UI / capita și an. în spațiul UE de 3 UI / capita și an. și an de F VIII este mult sub cel recomandatși an de F VIII este mult sub cel recomandat

din UE: consumul mediu de 0,5-0,6 UI / capitadin UE: consumul mediu de 0,5-0,6 UI / capitaRomânia este țara cu asistența cea mai săracă

ÎN ROMÂNIA, ANUL TRECUT HEMOFILIA A FOST DECRETATĂ PRIORITATE STRATEGICĂ ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ, FIIND ACCEPTATĂ CA ATARE DE AUTORITĂȚILE SANITARE DE LA NOI.

susținător pe plan național al acestor bolnavi.susținător pe plan național al acestor bolnavi.Mondiale; am devenit purtător de cuvânt șiMondiale; am devenit purtător de cuvânt și

asociație ce a fost imediat afi liată Federațieiasociație ce a fost imediat afi liată Federațieifost președinte fondator, ulterior onorifi c,fost președinte fondator, ulterior onorifi c,

Am înfi ințat o asociație de pacienți, unde am


MANAGEMENT

septembrie 2014 33

Colaborăm foarte mult cu centrele din străinătate pentru formarea medicilor. De exemplu, şi în septembrie vom avea un training pentru situaţii de urgenţă făcut cu o echipă de la Spitalul Universitar din Basel pe teme de urgenţe obstetricale.În toamnă, vom lansa un tratat de obstetrică-ginecologie care este parte a Tratatului de chirurgie sub conducerea prof. Irinel Popescu. Are 900 de pagini cu ultimele noutăţi în domeniu. Vrem să îl folosim şi ca instrument de lucru pentru rezidenţiat.Mă interesează pentru clinică un mamograf performant, dar dotarea este nesigură din cauza stării de austeritate din sistem. Însă eu nu abandonez ideea de a merge mai departe.

PLANURI?

Cum ați ajuns în această specialitate, respectiv în această funcție? Nu am vrut să fac ginecologia, am fost intern de chirurgie și când am terminat internatul a trebuit să optez pentru o spe-cialitate chirurgicală. La rezidențiat, deși nu am vrut să fac ginecologie, cei din jurul meu m-au îndemnat să aleg Filan-tropia, era clinică universitară și era în București. Mi-au plăcut interdisciplinaritatea, ai conexiuni cu foarte multe specialități, varietatea, nașterile, posibilitatea de a integra totul într-o sin-gură decizie. De la amănunt la generalitate. Astăzi se merge pe supraspecialitate. Poți să vezi patologia femeii în ansamblul ei. Între ‘90-’96, am plecat din România. Întâi în Elveția, la Lau-sanne, cu o bursă în oncologie ginecologică. Am făcut stagii in America, la Clinica Mayo, și apoi la Memorial Hospital, New York. Am ajuns, apoi, în Africa de Sud. Dar simțeam nevoia să mă întorc, se schimbase echipa în România. Pu-blicasem foarte mult și am reușit să devin conferențiar și, ulte-rior, director de spital. Spitalul era într-o perioadă foarte critică din punctul de vedere al construcției. Datează din 1883, este cel mai vechi spi-tal de ginecologie din București. Deși consolidarea durează, în mod normal, 1-2 ani, a durat 6 ani, până în 2006, din cauza limitărilor fi nanciare. În 2007 am

cu noi pentru personalul feminin din ambasadă și din baza militară de la Kogăl-niceanu. Până acum, se tratau la Viena.

În ce constă proiectul de dezvoltare profesională în domeniul subspecialităților în obstetrică și ginecologie? Ceea ce am dezvoltat aici nu a fost un demers instituțional al Minis-terului Sănătății, ci un demers local; am încercat să îmi creez echipe care să fi e complementare. Pentru că nu poți să faci, astăzi, la fel de bine, tot. Am selectat dintre cei mai buni rezidenți și i-am trimis la specializare. Sunt trei colege care s-au format 2 ani la Londra, în clinica profesorului Nicolaides, un alt coleg la spitalul St. George pen-tru uroginecologie, care este un domeniu vast. O altă colegă se afl ă în prezent la UCLH (University College London Hospital) pentru spe-cializare în sarcinile cu risc crescut. Am invitat un profesor de la Yale, am operat împreună timp de o săptămână și apoi am schimbat complet modul de tratare a incontinenței urinare la femei. Depar-tamentul de oncologie ginecologică este recunoscut și acreditat de Ministerul Sănătății. Am format un compartiment de oncologie medicală, apreciat pentru performanță, avem recunoaștere și din străinătate. Avem un departament de chirurgie-ginecologie, departament de medicină fetală, de genetică, facem scre-ening al cancerului de col, screening al cancerului de sân, sun-tem un centru recunoscut și poate unic ca ginecologi, pentru chirurgia cancerului de sân, lideri în tratamentul conservator al cancerului mamar. Serviciul de neonatologie este foarte bun. Intenționez să facem un pas în fertilizarea in vitro, una dintre colege fi ind specializată în reproducere medicală asistată.

Care sunt problemele pe care le-ați identifi cat în specialitatea Dumneavoastră?În ginecologie am făcut parte din co-misiile Ministerului Sănătății care au propus screening-ul cancerului de col, am ajuns în faze destul de avansate, dar întotdeauna când trebuia să se imple-menteze, se schimba ministrul. Până la urmă, s-a acceptat o propunere de a se face screening în anumite centre-pilot, Filantropia fi ind unul dintre ele, în care se face nu numai depistare, ci și tratamentul stărilor precanceroase. În cancerul de sân se face screening oportunist, pentru

inaugurat această parte, oamenii politici au venit la deschidere și când au văzut ce am făcut, cât de frumos arată, ne-au dat bani și de la primărie. În doi ani, am reușit să consolidăm corpurile B și C. Între timp, introdusesem spitalul într-un program cu Banca Mondială și începusem să primim aparatură. În 2009 s-a deschis ofi cial, au venit primul ministru, ministrul sănătății și primarul sectorului 1. Pe lângă aspectul hotelier, și oamenii se schimbaseră, era o emulație generală, am trimis colegi la specializare în străinătate, s-au întors cu competențe noi. A fost o perioadă plină de provocări, nu aveam inițial pregătirea de manager, ulterior am urmat o școală de management la Manchester. Succesul este determinat de faptul că pacienții vin din ce în ce mai mulți, sunt mulțumiți. Au venit de la societăți de asigurare din Austria care au vrut să încheie contracte de servicii de sănătate cu noi și nu am putut să ajungem la o înțelegere pentru că nu există o legislație adecva-tă. A venit reprezentanta Ambasadei Statelor Unite, care a fost încântată de ce a văzut aici, și ne-a spus că ar dori să colaboreze

că nu există un program național pentru cancerul de sân. În domeniul obstetricii screening-ul se face în trimestrul I, pentru boli genetice și malformații, avem singurul departament de medicină fetală funcțional și acreditat de Ministerul Sănătății în București. Departamentul funcționează după un model din Londra, cu dotare ecografi că și specialiști formați în Marea Bri-tanie. Am avut aproape 5000 gravide examinate ecografi c anul trecut, cu un registru de malformații depistate. În cazul unei suspiciuni ecografi ce, medicii fac biopsie de vilozități coriale sau amniocenteza și probele sunt trimise în departamentul de genetică, existent în spital. Stabilim diagnosticul chiar în cadrul aceluiași centru. Facem screening pentru trisomia 13, 18 și 21.

Reforma sănătății în domeniul Dumneavoastră? Pentru mine, screening-ul rămâne o măsură importantă de diagnostic al afecțiunilor genetice sau malformațiilor, pentru că apoi este greu și costisitor să asiști, să tratezi și să îngrijești copii handicapați. Dar screening-ul trebuie făcut în centre acre-ditate în sensul adevărat, nu pe relații. În spital avem psiholog și datorită acestui fapt avem și un număr foarte scăzut de copii abandonați, pentru că psihologul intervine. Pledăm pentru screeningul cancerului de col uterin ca program național, și, pe viitor, pentru cancerul de sân. Trebuie implementate centre-pilot în fi ecare euroregiune, cam 8 în țară. Nu este prac-tic să faci screening în 42 de județe, nu ai dotarea necesară, oamenii, iar adresabilitatea este scăzută. Vaccinarea antiHPV este foarte importantă, eu sunt convins de aceasta, dar am fost dezamăgit de rezultate. Rata de vaccinare nu a depășit în pri-ma campanie 2-5 %, în a doua 10 %. În Anglia este 80%. l

Dr. Cornelia Scărlă tescu

Interviu cu prof. dr. Gheorghe Peltecu, directorul Spitalului Clinic Filantropia

Cum intri în Spitalul Clinic Filantropia, nu poți să nu remarci aerul modern, spațiul curat, parcul cu trandafiri, personalul amabil. Profesorul Peltecu mai întârzie, a fost chemat în sala de operație. Privesc ghidurile de obstetrică și ginecologie, elegant legate.

“Pentru prima oară când am reușit să așez la masă Ministerul, Casa și Societatea (de obstetrică-ginecologie, n.r.). Fiecare avea ghidul său. S-a înființat o comisie care a stabilit prioritățile, tematica, grupele de lucru, un scriitor, membru al comisiei de evaluare, după care am făcut evaluarea externă. Reuniunea de consens a stabilit draftul final. Ghidul a fost aprobat de Ministerul Sănătății, a devenit un instrument de lucru. Este primul rând de ghiduri aprobat. “Traducem ghiduri europene!” Dar ce, noi nu suntem capabili să le elaborăm? Și le-am elaborat după reguli internaționale. Succint, sistematic. Au fost date gratuit. Oferă reguli de diagnostic și tratament, după

care fiecare spital își dezvoltă protocoale interne.

oameni de calitate, să dai direcția, să ridici instituția. oameni de calitate, să dai direcția, să ridici instituția. nu ai făcut nimic. Poți, ca manager, să selectezinu ai făcut nimic. Poți, ca manager, să selectezi

folosești în interesul spitalului, ci în interes personal,folosești în interesul spitalului, ci în interes personal,ai puterea administrativă, dar și dacă o ai și nu oai puterea administrativă, dar și dacă o ai și nu o

Mi-am dat seama că nu poți să faci nimic dacă nu

sarcinilor nedorite. Efectul este dezolant.sarcinilor nedorite. Efectul este dezolant.S-a cheltuit enorm pentru educația de prevenire aS-a cheltuit enorm pentru educația de prevenire a

măsura investițiilor fi nanciare și umane făcute.măsura investițiilor fi nanciare și umane făcute.contracepție. Numărul de chiuretaje n-a scăzut pecontracepție. Numărul de chiuretaje n-a scăzut pemai avem avorturi în spital, acum, când existămai avem avorturi în spital, acum, când există

Rata avorturilor este în scădere, aș fi vrut să nu

nu abandonez!nu abandonez!În ciuda austerităţii,

Cum ați ajuns în această specialitate, respectiv în această funcție? Nu am vrut să fac ginecologia, am fost intern de chirurgie și

Interviu cu

Cum intri în Spitalul Clinic Filantropia, nu poți să nu remarci aerul modern, spațiul curat, parcul cu trandafiri, personalul amabil. Profesorul Peltecu mai întârzie, a fost chemat în sala de operație. Privesc ghidurile de obstetrică și ginecologie, elegant legate.

“Pentru prima oară când am reușit să așez la masă Ministerul, Casa și Societatea (de obstetrică-ginecologie, n.r.). Fiecare avea ghidul său. S-a înființat o comisie care a stabilit prioritățile, tematica, grupele de lucru, un scriitor, membru al comisiei de evaluare, după care am făcut evaluarea

gratuit. Oferă reguli de diagnostic și tratament, după care fiecare spital își dezvoltă protocoale interne.

nu abandonez!nu abandonez!În ciuda austerităţii,În ciuda austerităţii,În ciuda austerităţii,În ciuda austerităţii,

AVEM UN DEPARTAMENT DE CHIRURGIE-GINECOLOGIE, DEPARTAMENT DE MEDICINĂ FETALĂ, DE GENETICĂ, FACEM SCREENING AL CANCERULUI DE COL, SCREENING AL CANCERULUI DE SÂN


MANAGEMENT

septembrie 2014 35

Reforma trebuie făcută din mers, cu bolnavii în spate, nu poți să inventezi roata, trebuie să iei cel mai accesibil model, cel mai apropiat de situația noastră și cel mai posibil de adaptat.

În primul rând, este nevoie de dotări la nivelul unităților sanitare de stat. Pentru dotări rămâne și personalul să lucreze cu ce dorește, la standarde europene.

În al doilea rând: personalul în domeniul hematologiei. Trebuie să ținem persoanele valoroase în România.

În al treilea rând: educarea pacienților și a populației, în general. Pentru aceasta este nevoie de secole.

DIN PUNCTUL DE VEDERE AL REFORMEI SANITARE, AȚI FOST CONSULTAȚI CA SPECIALIȘTI ÎN CADRUL COMISIILOR?

Care este situația hematologiei în România, ce acces au pacienții la diagnostic și tratamente moderne, avansate? Hematologia este o specialitate interesantă, frumoasă, dar și grea,cu multe provocări. Am trăit momente în care colegi rezidenți au abandonat hematologia, au zis „nu pot să rezist”. Cancerele apar în general la 60 de ani, dar leucemiile sunt cele mai frecvente forme de cancer ale copilului și tinerilor. Unele afecțiuni hematologice sunt ereditare, boli rare sau sunt malignități. Nu toate au soluții terapeutice. S-au obținut progrese, dar cu mari costuri și pentru pacienți, și pentru familiile lor. Se încearcă acoperirea prin programe naționale. Un program este cel al bolilor oncologice, în general, programul național împotriva cancerului, care acoperă și cancerele hematologice. Cresc de la an la an fi nanțările.Un alt program este cel de boli rare, din care se desprind și în domeniul hematologiei. În hematologie, pentru bolile rare există programul care vizează talasemia, programul pentru hemofi lie și Boala von Willebrandt și programul pentru trombocitopenie idiopatică, acesta urmând să devină funcțional în curând. Aceste programe includ tratamente efi ciente. Eforturile sunt mari, dar și rezultatele sunt pe măsură. Al treilea program este programul național de transplant și mă refer la cel medular sau, mai bine spus, la transplantul de celule stem hematopoietice, care nu se iau numai din măduvă, ci și din sânge. În leucemiile acute se face

oncologia medicală, radioterapia oncologică, hematologia, cele două secții chirurgicale ORL și chirurgie generală și medicina internă. Profi lul și dotările sunt adaptate profi lului oncologic. Secția ATI are paturi pentru postoperator și reanimare, clinica imagistică - radiologia, radiodiagnosticul, ecografi a, mamografi a, CT, (ne dorim și RMN), radioterapia are simulator, două acceleratoare și brahiterapie. În privința hematologiei, a fost acreditat și fi nanțat compartimentul de transplant medular în secția de hematologie din Spitalul Colțea. Deocamdată, facem autotransplant pentru adulți și dorim să reducem, astfel, listele de așteptare.

Cum vă afectează lipsa actualizării lis-tei de medicamente compensate? În hematologie, situația din punctul de vedere al medicamen-telor rambursate este destul de bună, fără liste de așteptare. Există molecule care n-au intrat în ultimii ani, dar, dintre cele 17 molecule care au fost incluse pentru rambursare pentru boli rare, 9 sunt în domeniul hematologiei. Am două explicații: nu sunt boli frecvente și sunt boli grave care prin tratament au rezultate spectaculoase. Un exemplu este leucemia mieloi-dă cronică: prin tratament, pacienții trăiesc în remisiune, perfect, își văd de viață și de profesie. Din aceste 9 medicamente aprobate pentru hema-tologie, 7 sunt în oncohematologie, acoperă nu numai leucemii și lim-foame cronice, ci și leucemii acute.

transplant de la donator compatibil, cel mai bine de la rude, dar acum avem și bancă de donatori voluntari de celule stem ce s-a afi liat băncilor internaționale. Sunt pași extraordinari făcuți în ultimii ani. Bolile maligne cronice ale adultului la care se face autotransplant sunt limfoamele, mielomul sau aplazia medulară severă. Talasemia majoră se transplantează la vârsta copilăriei. Dezvoltarea imunohistochimiei, imunofenotipării sau a diagnosticului citogenetic, prin biologie moleculară, a tehnicilor de polimerase chain reaction oferă performanță și rapiditate în diagnostic și în controlul răspunsului la tratament.

Cum reușiți să asigurați pacienților serviciile de îngrijire la un nivel optim? Care sunt sursele de fi nanțare în Spitalul Colțea? Orice spital este de dorit să obțină fonduri din mai multe surse. Principala sursă este contractul cu casa de asigurări, îl negociem anual, un contract destul de complex. Apoi, programele naționale, avem în spital patru programe naționale care vizează cancerul, bolile rare (hemofi lia și talasemia), protezarea auditivă (implantul cohlear și protezarea auditivă) și transplantul medular. Ne dorim să avem și mai multe, de ATI, de exemplu. O altă sursă este bugetul local. Însă ne dorim să avem resurse proprii, proiecte de cercetare în care este implicat spitalul, studii clinice internaționale.

Spitalul Colțea este un spital modern, renovat, dotat. Care sunt atuurile sale astăzi? Proiectul de renovare a spitalului a durat din 2000 până în 2011. S-a păstrat monumentul istoric, clădirea veche, integrând clădirea nouă destul de bine. Avem un spital care are un profi l predominant oncologic, cu clinici multiple:

În domeniul hemofi liei, problema este de fi nanțare, care este sub cea a țărilor din jur. Hemofi lia are un număr de 1.000-2.000 de pacienți . Finanțarea pe programul care vi-zează hemofi lia nu a fost la nivelul dorinței asociațiilor de pacienți sau amedicilor, dar nici la nivelul țărilor din jur, comparabi-le ca PIB. Se fac eforturi, a crescut fondul cu 80%. Lupta cea mare este să crească în con-tinuare fi nanțarea și ceea ce se obține să fi -e cât mai judicios folosit. Să se organize-ze cât mai bine rețeaua. Centrele univer-sitare cu tradiție ar trebui să fi e implica-te, nu poate Bucureștiul să acopere și Mol-dova, și Transilvania, nu este normal. l

Dr. Cornelia Scărlătescu

populaţiei şi a pacienţilor!Pe mine m-a atras întotdeauna îngrijirea pacientului, relația cu pacientul, comunicarea cu el, dar și activitatea didactică. Mi-a plăcut să ajut studenții și rezidenții în formare, să le dau din experiența mea, să le dau sfaturi. Pentru că nu este o facultate ușoară și trebuie ca o persoană să te îndrume și să îți spună ce trebuie și cum să înveți.

AVEM UN SPITAL CARE ARE UN PROFIL PREDOMINANT ONCOLOGIC, CU CLINICI MULTIPLE: ONCOLOGIA MEDICALĂ, RADIOTERAPIA ONCOLOGICĂ, HEMATOLOGIA, CELE DOUĂ SECȚII CHIRURGICALE ORL ȘI CHIRURGIE GENERALĂ ȘI MEDICINA INTERNĂ. PROFILUL ȘI DOTĂRILE SUNT ADAPTATE PROFILULUI ONCOLOGIC.

Interviu cu prof. dr. Anca Lupu, directorul Spitalului Colţea, Şeful Clinicii de Hematologie

Și atunci, sigur că și spitalul trebuie să se implice.Și atunci, sigur că și spitalul trebuie să se implice.naționale, trebuie să le aibă spitalul ca fonduri.naționale, trebuie să le aibă spitalul ca fonduri.

Sunt tratamente care nu sunt acoperite de programeleSunt tratamente care nu sunt acoperite de programeleși trebuie acoperite de spital, din veniturile spitalului.și trebuie acoperite de spital, din veniturile spitalului.

Sunt metode de diagnosticare ce nu sunt rambursate

populaţiei şi a pacienţilor!E nevoie de secole pentru educarea


MANAGEMENT

septembrie 2014 37

dermatologie pentru omul sărac...”

Ați fost afectați de măsurile menite să efi cientizeze sistemul medical?Activitatea pe care o desfăşurăm în sec-ţiile de dermatologie are o recunoaștere fi nanciară extrem de limitată. De exem-plu, în cazul unui pacient suferind de psoriazis, boală destul de frecventă, este

recomandată internarea în cazul afectării a mai mult de 10% din suprafaţa corporală. Nu comentez faptul că sunt diferenţe foarte mari fi nanciare pentru îngrijirea unui pacient cu afectare corpo-rală de 80% faţă de un altul cu afectare de 15%, dar vreau să mă opresc asupra valorii indicelui case-mix (ICM) care a fost scăzut de la 1 ianuarie 2014 de la 0,9 la 0,09. Cu alte cuvinte, pentru acelaşi tip de pacient, CNAS rambursează spitalului doar a zecea parte din cât rambursa în urmă cu un an. În această situație, nu mai devine efi cientă internarea pacienților cu psoriazis. Toate afecţiunile dermatologice suferă de această „desconsiderare”. Mai mult, excizia unei tumori cutanate într-o unitate de dermatologie are ICM < 1 pe când aceeaşi intervenţie realizată de medicul de chirurgie plastică este cotata cu un ICM mult mai mare. În condiţiile în care criteriile de efi cienţă pentru o secţie din spital impun realizarea unui ICM mediu de 1,5, este foarte clar că toate unităţile spitaliceşti de dermatologie din ţară sunt foarte, foarte afectate de aceste măsuri de efi cientizare.

Și s-a ajuns la concluzia că dermatologia ar fi bine să funcționeze doar în ambulator?Aceasta este imaginea de ansamblu la nivel naţional, având în vedere măsurile concordante ale Ministerului Sănătăţii şi CNAS. Pacienții pot fi tratați ambulator, dar există și boli dermatologice grave care pun viaţa în pericol. Către Spitalul Colentina sunt direcţionaţi numeroși pacienți din țară, care au tranzitat inclusiv alte unităţi dermatologice şi care ne percep ca pe ultima șansă. Deşi Spitalul Colentina nu are statut de urgenţă, anul trecut peste 10% dintre pacienţi au reprezentat urgenţe, aduşi cu ambulanţa şi fi ind direcţionaţi inclusiv de la spitale de urgenţă. Factorii de decizie trebuie să aibă în vedere susţinerea unor ambulatorii dotate corespunzător pentru asigurarea consultului, diagnosticului şi procedu-rilor terapeutice dermatologice, și să asigure funcţionarea de unităţi naţionale de elită capabile să preia pacienţii cu suferinţe dermatologice severe. Astfel de unităţi există şi funcţionează. Trebuie sprijinite, nu transformate în ambulatorii.

Nu prezentăm doar la curs anumite proceduri, ci implicăm și rezidenții, care efectuează: terapie cu diferite aparate laser, terapie fotodinamică. E necesară recunoașterea, recompensarea și spriji-nirea aceste eforturi ale unităţii pe care o coordonez. Nu este pro-fi tabil ca o clinică dermatologică de elită, cu personal antrenat, să fi e amputată pentru a se încadra într-o „normă” vremelnică. Toți dermatologii din ţară muncesc şi îngrijesc pacienţi, dar trebuie să se înţeleagă faptul că unele unităţi au responsabilități diferite. M-a îngrijorat remarca unui consilier din Ministerul Sănătății care afi rma că din punct de vedere al performanţelor avute în vedere de minister, Secţia Dermatologie II Colentina se vede la fel ca unitatea dermatologică de la Mioveni. La auzul acestei afi rmații, mi-am spus că trebuie să comunic mai bine activitatea clinicii. E foarte uşor să se desfi inţeze sau să se reducă activitatea unui serviciu. Ce se întâmplă însă dacă, după o vreme, se doreşte reînfi inţarea acestuia? Medicii poate vor reveni, dar asistenţii medicali, cei care şi-au format o solidă bază prin practica la locul de muncă nu vor mai putea fi recuperaţi. Una dintre lecţiile pe care le-am învăţat a fost că în dermatologie, mai mult decât în alte ramuri, nu poţi avea performanţă dacă nu ai un coleg asistent medical foarte bine pregătit în specialitate. În situația în care pacienții vor găsi la Spitalul Colentina un spațiu din ce în ce mai restrâns şi posibilităţi de îngrijire tot mai reduse, se vor reorienta. Vor căuta alinarea suferinței în alte zone unde, din păcate, vor fi tratați pentru com-plicaţiile apărute în urma îngrijirii incomplete a tegumentelor.

De ce a fost desfi ințat serviciul de gardă al clinicii?Am suferit când, după 75 de ani de permanență în acordarea îngrijirilor dermatologice non-stop, serviciul de gardă, ultimul de acest tip din Bucureşti, a fost desfi ințat de la 1 iulie 2014. Cri-teriile administrative, care au determinat luarea deciziei, sunt perfect justifi cate fi nanciar. Corect justifi cate au fost şi cele de acum câţiva ani, prin care s-a desfi inţat secţia pediatrică, ultima cu acest specifi c din ţară. Și eu, şi colegii mei ne putem retrage perfect într-o viață de îngrijiri în privat, dar suntem educaţi să facem și o dermatologie pentru omul sărac. Îngrijim pacienți

Cum ați întâmpinat propunerile celor „de sus”?În mai multe memorii, am prezentat activitatea educațională pe care o desfăşurăm. Sunt studenți, medici rezidenți, docto-ranzi, studenți la programe postdoctorale, asistenți medicali care pentru a se forma au nevoie de practică într-o unitate în care, pe lângă mare adresabilitate, să aibă şi posibilita-tea îngrijirii pacientului pe pat de spital. Dacă se neglijează învățământul, vom rezolva pacienții dermatologici, dar nu vom mai putea transmite cunoștințele practice generațiilor următoare. Dermatologia este obligatorie și nu poate să fi e învățată numai din fotografi i sau de pe Internet. În plus, există aspectul cercetării. Secţia pe care o conduc a dezvoltat două laboratoare de cercetare care au benefi ciat de fonduri eu-ropene pentru dotare. Dacă se reduce posibilitatea îngrijirii pacienţilor şi a monitorizării evoluţiei lor, scad considerabil şi posibilităţile de a dezvolta proiecte de cercetare în domeniu.

Care este situația în alte state?Colaborez cu diverse clinici din străinătate și am avut invitate, la Spitalul Colentina, multe personalităţi ale dermatologiei internaţi-onale: prof. Daniel Siegel – președinte al Academiei Americane de Dermatologie, prof. Frank Powel – președinte al Academiei Euro-

pene de Dermatologie şi Venerologie, prof. Thomas Ruzika – şeful Clinicii de Derma-tologie din München, cea mai mare clinică de dermatologie din Europa și prof. Andre-as Katsambas – şeful Spitalului Dermato-logic „Andreas Sygros” din Atena, cea mai mare unitate de profi l din Atena. Ne-au în-curajat în activitatea noastră de a sluji der-matologia, având mereu în minte cele două scopuri: a trata și a educa. Ai nevoie de anumite aptitudini, pe care le poți dobândi prin lucrul de zi cu zi. Aparent este simplu, întrucât pielea pacienţilor se înroșește, se descuamează, se ulcerează şi... cam atât. Dar sunt descrise peste 3.000 de afecţiuni... Ne-am dotat unitatea prin participarea în proiecte de cercetare şi dezvoltare, unele cu atragerea de fonduri europene nerambursabile. Conduc singura clinică universitară din țară în care medicul rezi-dent dermatolog parcurge toată programa.

cu ulcer de gambă, cu scabie, cu suferințe ce arată un status socio-economic scăzut. Acestea aparțin specialității noastre și nu ne dezicem de ele. Putem aplica și terapii complexe, ne-cuprinse în contractul cu CNAS. Am solicitat să ne fi e permisă aplicarea lor, contra cost, la pacienţii ce doresc să urmeze astfel de proceduri. Consider justifi cată această solicitare, întrucât avem dotarea, cunoştinţele şi trebuie să transmitem aceste tehnici rezidenților. Sunt proceduri afl ate în programă şi me-dicul rezident trebuie să şi le însuşească, fără să fi e nevoit să plătească din buzunar cursuri de pregătire după rezidenţiat.

Observ o zbatere pentru pacient și pentru educație.Ca dermatolog și profesor, am menirea de a trata pacienţii şi de a-i învăța pe cei tineri. Dacă nu mi se acordă posibilităţile de lucru, trebuie să mă lupt ca să le am. Rezidenții care se pregătesc la Colenti-na nu vor face decât să ridice mai mult ștacheta calității serviciului, pentru că mulți dintre ei vor ajunge să profeseze în privat, deja instruiți, și nu va mai fi nevoie să piardă timp și bani pentru a se instrui. La fi nalul rezidențiatului, prin diploma primită proaspeţii specialişti au voie să profeseze dermatologia. Dar și derma-

tologia corecțională sau chirurgicală. Pe acestea ar fi bine să le dobândească din timpul rezidențiatului. Vreau să pot să-i învăț ceea ce e necesar, aşa cum se întâmplă în celelalte țări europene. Medicii specializaţi în România pot ajunge să profeseze în clinici din Europa. Când sunt întrebați dacă au lucrat practic ori dacă au făcut proceduri de dermatologie corecțională, deseori trebuie să admită că s-au străduit singuri să dobândească acele tehnici.

Aveți un fel diferit de a fi , comparativ cu mulți profesori din țară, care-i împiedică pe rezidenți să dobândească acele proceduri care sunt menționate în programul de formare ca viitori medici specialiști. Am trăit, în timpul rezidenţiatului, situaţia în care aparatul la-ser se folosea rar şi numai de către profesor. Când am preluat şefi a secţiei, a fost o redistribuţie de echipamente şi am găsit o cutie de lemn în care se afl a un aparat laser dermatologic nefolosit. Am pus echipamentul la lucru. Aici e un fapt noto-riu că rezidenţii sunt implicaţi în intervenţii chirurgicale din primele săptămâni de rezidenţiat. În prezent depun eforturi pentru dezvoltarea învăţământului în zona de fl ebologie der-matologică. Este un spaţiu foarte vast şi recent am colaborat împreună cu colegi din Olanda, Germania şi Italia pentru re-cunoaşterea acestei competenţe de către Uniunea Europeană a Medicilor de Specialitate (UEMS). În fl ebologie, dermatologii au un rol important, care încă nu este valorifi cat în România. l


Interviu cu prof. dr. George-Sorin Țiplica, şeful Secţiei Clinice Dermatologie 2 – Spitalul Clinic Colentina

dermatologie pentru omul sărac...”„Suntem educaţi să facem şi o

DERMATOLOGIA ESTE OBLIGATORIE ȘI NU POATE SĂ FIE ÎNVĂȚATĂ NUMAI DIN FOTOGRAFII SAU DE PE INTERNET. ÎN PLUS, EXISTĂ ASPECTUL CERCETĂRII. SECȚIA PE CARE O CONDUC A DEZVOLTAT DOUĂ LABORATOARE DE CERCETARE CARE AU BENEFICIAT DE FONDURI EUROPENE PENTRU DOTARE.

UNA DINTRE LECȚIILE PE CARE LE-AM ÎNVĂȚAT A FOST CĂ ÎN DERMATOLOGIE, MAI MULT DECÂT ÎN ALTE RAMURI, NU POȚI AVEA PERFORMANȚĂ DACĂ NU AI UN COLEG ASISTENT MEDICAL FOARTE BINE PREGĂTIT ÎN SPECIALITATE.


TERAPII INOVATIVE

tehnologii medicale și al cercetării medicale este crucial și ar trebui să fi e direct proporțional cu efectele negative pe care aceste boli le determină.

Pierderea medie prin incapacitate de muncă este extrem de costisitoare, așa încât și cel mai costisitor medicament va produce o economie societății, dacă este în stare să mențină capacitatea de muncă a pacientului.

Având în vedere efectele economice negative produse de bo-lile reumatice și musculoscheletice la nivel macro și microeco-nomic, o abordare strategică susținută și coordonată ar putea contribui semnifi cativ la îmbunătățirea prevenției, diagnosti-cării cât mai rapide și instituirii terapiilor țintite încă din fazele precoce de boală, cu redarea calității vieții pacienților, care-și vor putea desfășura activitatea la fel ca persoanele sănătoase. l

impact resimțit atât de sistemul de sănătate, cât și de sistemul asigurărilor sociale.

Dintre cele mai cunoscute și mai frecvente sunt: poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, osteoporoza, guta, artro-za și bolile reumatice pediatrice. Din datele raportate de MS, impactul bolilor musculoscheletale în România este mai mare decât al cardiopatiei ischemice, hipertensiunii arteriale, bron-hopneumopatiei cronice obstructive, cancerului pulmonar, cirozei hepatice, diabetului zaharat etc.

Progresele recente înregistrate în domeniul reumatologiei și în special în domeniul bolilor infl amatoare reumatice au schim-bat prognosticul pacienților și au impus stabilirea de strategii noi în vederea optimizării rezultatelor terapiilor folosite. Te-rapii moderne capabile sa inducă remisiunea sunt înregistrate și aprobate la ora actuală pentru pacienții cu boli infl amatoare reumatice, iar rezultatele cercetărilor sunt oglindite în noile re-comandări privind managementul celor mai importante boli reumatice.

Societatea Română de Reumatologie, alături de organismele europene, încearcă implementarea noilor recomandări și stra-tegii de management al bolilor reumatice.

Strategiile de tratament stabilite la nivel european și național oferă pacienților cu boli reumatice posibilitatea de reabilitare și, implicit, reducerea poverii socio-economice induse de aceste boli la nivelul fi ecărui cetățean și al societății.

De aceea este foarte important ca persoanele cu boli reu-matice și musculoscheletale să aibă acces la cele mai efi ciente, sigure și adecvate metode de tratament existente, indiferent de țara de rezidență.

In acest sens, sprijinul în domeniul implementării noilor

de diminuare a impactului acestorade diminuare a impactului acestoraPovara bolilor reumatice şi modalităţi

Bolile reumatice includ peste 200 de entități clinice ce afectează peste 120 de milioane de persoane de toate vârstele pe tot cuprinsul UE. Date științifice recente demonstrează că bolile reumatice și musculoscheletale reprezintă cauza principală de dizabilitate, peste o treime dintre persoanele cu dizabilități din Europa suferind de o boală reumatică sau musculoscheletală. Astfel, aceste boli constituie cauza principală a durerilor acute și cronice musculoscheletale și reprezintă explicația a 38% dintre bolile ocupaționale, fiind în același timp principalul determinant al concediilor medicale și al pensionării anticipate. În același timp, atât inactivitatea fizică, dizabilitatea/ handicapul, cât și patologia digestivă, pulmonară și cardiovasculară secundară, precum și mortalitatea prematură reprezintă consecințe dovedite ale acestor boli.

Impactul socio-economic enorm al bolilor reumatice impune acordarea atenţiei cuvenite acestor boli şi imple-mentarea de acţiuni clare şi efi ciente susţinute de factorii de decizie.Pacienţii cu boli reumatice îşi doresc la fel ca şi persoanele sănătoase şanse egale în ceea ce priveşte

găsirea unui loc de muncă, accesul la un tratament adecvat, un mediu înconjurător accesibil şi suport adec-vat din partea familiei şi societăţii. La nivel european, EULAR (Euro-pean League Against Rheumatism), organizaţia care reprezintă societăţile ştiinţifi ce de reumatologie, asociaţiile

profesioniştilor în sănătate, precum şi asociaţiile persoanelor cu boli reu-matice şi musculoscheletale este total dedicată şi implicată în abordarea cât mai efi cientă a acestor boli, în ve-derea asigurării calităţii vieţii acestor pacienţi, cu prevenirea dizabilităţilor şi păstrarea capacităţii de muncă.

Prin îndrumarea pacienților cu boli reumatice cât mai devreme către specialist, cresc șansele pacientului de a fi tratat precoce, pentru a intra cât mai repede în remisiune, remisiune ce trebuie menținută pe tot parcursul bolii. Implicarea medicului de familie pentru screeningul primar, a medicului reumatolog pentru stabilirea diagnosticului și cooperarea acestuia cu pacientul în stabilirea celei mai adecvate scheme terapeutice vor duce la creșterea aderenței la tratament și la benefi cii majore pentru pacient.

Prof. dr. Ruxandra IonescuPreședinte Societatea Română de Reumatologie

DATE STATISTICE DEMONSTREA-ZĂ CĂ AFECȚIUNILE REUMATICE REPREZINTĂ UNELE DINTRE CELE MAI COSTISITOARE CATEGORII DE BOLI, constituind o povară enormă și pentru individ, și pentru societate, cu

NOILE STRATEGII SE BAZEAZĂ PE O

DIAGNOSTICARE PRECOCE, TRATA-MENT INSTITUIT

RAPID PEN-TRU SALVAREA

ARTICULAȚIILOR ȘI O MONI-TORIZARE

ADECVATĂ A EFICACITĂȚII

ȘI SIGURANȚEI TERAPIILOR

ADMINISTRATE, CU SCHIMBAREA

SCHEMEI DE TRATAMENT ÎN MOMEN-

TUL ÎN CARE ȚINTA

PROPUSĂ NU ESTE ATINSĂ.


EDUCAȚIE

Implicarea dumneavoastră în coordonarea națională a activității de dezvoltare profesională medicală, prin programe educaționale, este cunoscută. Sunteți un susținător important al creșterii calității educației la nivel universitar și postuniversitar. Situația instruirii absolvenților facultăților de medicină din România nu e tocmai la nivelul dorit.Este o problemă în aproape întreg sistemul educațional postlicență. În perioada 2005 – 2009, am fost la conducerea Centrului Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar (CNPDS) și cu acest prilej am contribuit la redactarea Ordinului Comun al Ministrului Să-nătăţii Publice şi al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1141/1386 din 28 iunie 2007 ce stabilea programele de instruire postuniversitară în contextul integrării României în comunitatea europeană. Printre condițiile de integrare, armonizarea programei era opțională. Noi eram înainte cu câțiva pași. Nu a fost ușor. În 2006 s-a emis un ordin de asimilare, ce prevedea dispariția multor specialități și înglobarea unora în specialități mai mari. Specialități de mare tradiție, precum oncologia sau neurologia pediatrică, erau înglobate în medicina internă, respectiv în neurologia adultului. Aceste distorsiuni au consumat multă energie și destulă cerneală tipografi că. La fi nal, s-a revenit și au fost norme concordante, dar nu a durat mult, din 2007 până în 2009. După acel an, un alt ministru al Sănătății a redus durata de pregătire cu câte un an sau chiar doi, pe considerentul că medicii rezidenți stau prea mult timp în școală și că trebuie să devină mai repede independenți. Din păcate, asta s-a făcut cu sacrifi ciul instruirii. În cursul facultății nu mai există acea implicare practică a studenților, așa cum se proceda în urmă cu 20 de ani. Abilitățile practice dobândite după fi nalizarea facultății sunt limitate: dacă îi spui unui student din ultimul an sau unui absolvent să facă o injecție intravenoasă ori intramusculară, ceva elementar, nu

sunt obligatorii. Ele au fost gândite în spirit european. De exemplu, în Germania există pentru orice activitate, pe care medicul specialist trebuie s-o stăpânească, o curbă de învățare și un număr de proceduri pe care trebuie să le realizeze. Nu este posi-bil ca, după ce și-a luat specialitatea, să înceapă să învețe ori să facă experimente pe sănătatea pacienților. Se învață pe parcursul pregătirii rezidențiatului! Dacă nu au fost „mâna I” în n operații, de o anumită categorie, nu au cum să fi e stăpâni pe acea procedură. După ce obțin diploma de medic specialist, ei pleacă în Europa cu abilitățile respective așa-zis stăpânite. Ei se vor angaja și vor începe să muncească, după cum scrie în certifi cat. Programele sunt extrem se minuțioase. Dacă un chirurg generalist trebuie să facă o operație Hartmann, pentru un cancer de sigmoid, în momentul în care și-a luat certi-fi catul e de la sine înțeles că acel chirurg știe să aplice procedura corect. Dacă medicul, pe durata rezidențiatului, n-a fost „mâna I” într-o asemenea intervenție, el nu are cum să se descurce.

Aveți un exemplu concret?Când eram la CNPDS, într-o zi am fost de față la examenul pentru obţinerea titlului de medic specialist la una dintre comisiile de chi-rurgie. Un candidat a primit un caz de neoplasm de sân. Standardul de prezentare a probei clinice este de 20 de minute. El a terminat în 7 minute. A prezentat cazul și a insistat pe impactul psihologic al bolii asupra pacientei. Președintele comisiei de examen a întrebat: „Cum se face? Ce se tratează? E un protocol de diagnostic, de trata-ment. Bilanțul preterapeutic, indicația terapeutică: chirurgie, chimi-oterapie, radioterapie”. Nimic din toate acestea. Candidatul, văzân-du-se încolțit, fi indcă mai mulți l-au întrebat lucruri elementare, a dat un răspuns ce i-a blocat pe toți: „Nu vă supărați, pe parcursul a 6 ani de facultate și 6 ani de rezidențiat în specialitatea de chirur-gie generală, eu nu am văzut niciun caz de cancer de sân!”. Asta a determinat comisia să nu-l oprească. Și i-au dat titlul de specialist.

Specialiști ce știu extrem de puțin și fără viziune de ansamblu. O altă problemă este în cazul celor înscriși pentru a doua specia-lizare. Care se face cu plată. Vin medici și ne spun: „Eu am plătit și vreau să am titlul!”. Dar constatăm, cu surprindere, că nu știu să facă teste elementare: teste dinamice pentru diagnosticul unor boli endocrine, testul de supresie cu dexametazonă sau testul de stimulare cu Synachten. Sunt lucruri atât de simple, elementare, încât ne înfi orăm când vedem, la examenul de specialitate, pe unii spunând: „N-am pomenit să se facă testul ăsta!”. Și, totuși, s-au instruit în specialitate și nu putem admite așa ceva. Mulți profesori, responsabili de formarea rezidenților, blochează accesul, așa este… dar aceștia nu-și merită numele de profesor. Nu au ce să caute în sistemul de instruire. Eu îi întreb pe rezidenți: „Câte cărți ați citit până să vă luați carnetul de conducere?”. Și se uită la mine ciudat și-mi răspund: „Cum adică?! Am condus

știu câți vor reuși să o facă într-un mod în care să nu supere pacientul. Înainte, asistarea unei nașteri era ceva de rutină. Când studentul termina facultatea și era repartizat la țară, trebuia să cunoască bine multe aspecte practice ale medicinei. Înmulțirea numărului studenților nu a infl uențat calitatea învățământului medical? Strategia de dezvoltare a sistemului sanitar, numărul medicilor din teritoriu, evoluția demografi că, mobilitatea populației trebuie să fi e luate în considerare

când se stabilește numărul de studenți / rezidenți. Nu cred că numărul locurilor aprobate de facultăți ar fi o pro-blemă. România trebuie să-și stabilească o strategie prin care să stabilească numărul de medici de o anumită specialitate, pe un număr de locuitori, și să gestioneze calitatea acestor medici. Câtă vreme aceste aspecte lipsesc, nu putem rezolva nimic. Instruirea postlicență s-a degradat semnifi cativ în ultima perioadă. Mulți profesori s-au întrebat: „Ce facem? Cum ne rearanjăm programa de la 5 ani la 4 ani?”. Au fost reduse stagiile complementare și pregătirea de bază și s-a păstrat doar formarea în spe-cialitate. În cazul endocrinologiei este la fel. Bun, medicul trebuie să cunoască endocrinologie, dar dacă nu știe medicină internă, cardiologie, puțină pediatrie, cum să fi e un doctor bun?

Poate s-a luat această decizie știindu-se faptul că rezidenții nu consideră importante modulele complementare.

Când am făcut armonizarea programei, am discutat și aspectele legate de module. Pregătirea unui medic este asemenea unui mozaic, cu piese mai mari sau mai mici, de diferite culori și forme. Imaginea nu se înțelege dacă nu sunt toate împreună. Apare o instruire malformată. Responsabi-lul de formare face instruirea rezidenților doar pe segmental său și, dincolo de asta, nu e problema sa, nu-l interesează. Dar, în practică, asta se vede imediat. Rezidenții nu cunosc lucruri elementare și suntem foarte supărați și surprinși că există acest fenomen. Asta e realitatea. Instruirea tre-buie să fi e uniformă. Modulele de pregătire

mașina!”. „Bun. Și vrei să iei carnetul de chirurg fără «să conduci mașina»?! E mai important să fi i chirurg decât șofer”. Cred eu…

Și ce se poate face, concret? Schimbarea abordării din cadrul formării profesionale. Îna-inte, centrul de perfecționare avea capacitatea să urmăreas-că programele de instruire. Se poate rezolva astfel: susținere națională, comisie de examen alcătuită din profesori competenți, aparținând tuturor centrelor universitare, examen sever de fi nal, după modelul celui de admitere în specialitate, 200 de întrebări din toată materia, cu probă practică etc.

Sunt rezident în specialitatea ortopedie – traumatologie, anul IV, în centrul universitar X. Constat că nu am acoperit nici pe jumătate baremul. Ce pot să fac? În programa de specialitate scrie foarte clar ce trebuie să vezi și să faci practic. Dacă rezidentul și-a îndeplinit baremul minim, poate

sunt alterate de relaţia medic-pacient...sunt alterate de relaţia medic-pacient...România e altfel pentru că lucrurile

Interviu cu prof. dr. Corin Badiu

Catedra de Endocrinologie a U.M.F. „Carol Davila”, șef secție clinică universitară „Patologie tiroidiană de corelație”, Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon” București, președinte executiv al Societății Române de Psihoneuroendocrinologie, raportor expert al Uniunii Europene asupra bolilor rare pentru România, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale

„La chirurgie generală, cei mai mulți rezidenți nu văd cazuri foarte multe. Nu sunt lăsați să lucreze. Nu neapărat că sprijină pereții, dar operează hârtii, să zic așa.” Această declarație o făcea dr. Radu Elisei, medic rezident la Institutul Oncologic din Cluj, într-o emisiune TV, anul trecut. Tânărul medic scrie pe pagina sa de Facebook: „Nu toți rezidenții care sunt interesați să învețe pentru a încerca să fi e cât mai buni și performanți în cariera lor sunt și sufi cient de puternici pentru a avea curajul să își exprime această dorință, de a cere să fi e lăsați să lucreze.”

RESPONSABILUL DE FORMARE FACE INSTRUIREA REZIDENȚILOR DOAR PE SEGMENTUL SĂU ȘI, DINCOLO DE ASTA, NU E PROBLEMA SA, NU-L INTERESEAZĂ. DAR, ÎN PRACTICĂ, ASTA SE VEDE IMEDIAT.

septembrie 2014 43

EDUCAȚIE


merge la șeful de clinică cerându-i să efectueze restul tehnicilor. Sau poate solicita transferul în alt centru. Institutul Național de Endocrinologie este principalul centru medical terțiar de diagnos-tic și tratament din țară. Mulți colegi vin la noi în spital, din Sibiu, din Târgu Mureș ori din alte centre, închiriază apartamente, stau departe de familie, luni bune, tocmai pentru a vedea o patologie complexă. Sunt cazuri de tumori hipofi zare, boală Cushing, fe-ocromocitom, ce ne sunt trimise din alte centre, unde nu există resurse de diagnostic și tratament. Eu stimulez acest comporta-ment. Și noi trimitem colegi rezidenți în alte centre să învețe diverse proceduri: să facă puncție tiroidiană cu mâna lor. Atât rezidenții, cât și centrele universitare care trimit sau primesc rezidenți au de câștigat: experiență, interacțiune, mentalități sau structuri diferite etc. Mobilitatea trebuie stimulată.

Care este cauza dezinteresului? Dezinteresul vine din permisivitatea la examen. Dacă ar fi un examen serios, în care un candidat să fi e pus să opereze un caz, atunci nu va mai avea îndrăzneala să se prezinte la examen. Am alături de mine câțiva colegi care au avut tăria moral-profesională, pentru standardul lor, să zică: „Eu nu sunt îndeajuns de pregătit. Îmi amân examenul!”. Și l-au amânat, cu 6 luni, apoi cu încă 6 luni, până ce s-au simțit pregătiți. Să precizăm un lucru: nu era vorba de exigența comisiei, ci de exigența internă. Asta au dobândit-o după ce au lucrat aici o perioadă. Și-au dat seama de nivelul de cunoștințe adevărat necesare pentru practica curentă. Ăsta e re-zultatul implicării rezidenților. „Acesta este cazul tău! Te ocupi!” În momentul în care știe că e responsabil, o ia în serios, transpiră, nu doarme noaptea, citește, verifi că… Este o problemă extrem de importantă care, dacă s-ar generaliza la nivelul întregului sistem de rezidențiat, ar fi fantastic. Funcționăm într-un sistem pirami-dal, în care expertiza profesorului este una de control și plasă de siguranță. Dar munca zilnică e făcută de echipă, de toți cei care învață. Eu așa văd lucrurile. În străinătate asta e normalitate; în România e altfel pentru că lucrurile sunt alterate de relația medic-pacient. Pacientul e considerat proprietate privată. Cum adică pacientul meu? Bolnavul a venit într-o clinică univer-sitară; nici la cabinetul privat nu putem să spunem așa. Acolo el vrea să mă vadă doar pe mine, nu admite interferența unui sistem de pregătire, pentru că el nu vrea să fi e subiect de tip educațional și vrea doar expertiza mea. În regulă. La cabinetul privat stăm doar noi de vorbă. Poate vrea să-mi spună niște aspecte intime, poate că e o persoană publică și dorește să aibă o relație strict confi dențială…

Ce soluții aveți pentru o formare serioasă a rezidenților?Învățământul cu responsabilitate. E greșit a se considera că re-zidentul nu are responsabilitate. Are responsabilitatea adecvată nivelului său de instruire. Responsabilitatea sa este progresivă, dar și în funcție de cazurile pe care le-a văzut și participat la procesul terapeutic. Am propus, odată, o formă prin care rezidenții să-și al-cătuiască propria listă a cazurilor pe care le-au văzut. Din nefericire, a rămas doar în teorie pentru că, s-a zis, e complicat. De fapt, era o listă ce refl ecta nivelul de implicare a rezidentului: de la nivelul 0

(e observator al unui caz), până la nivelul 5 (când are deprinderea de a coordona un rezident dintr-un an inferior). Considerând toate protocoalele, observăm progresia, de la 0 la 5. Dacă ne uităm în listă și con-statăm că rezidentul, la fi nalul pregătirii, nu a văzut niciun cancer de sân, înseamnă că e vina sistemului, a noastră. Nu e boală rară, e o patologie neoplazică frecventă.

Se poate el deplasa? I se permite? Sigur. E ca și cum ai spune: „Eu vreau să mănânc astăzi fructe de mare și restauran-tul ăsta nu are”. Păi, mergi la un restaurant care are. Vorbești cu profesorul, ca rezident, și îi arăți ce tip de patologie/procedură nu ai văzut/deprins, menu-ul specialității, și îl întrebi: „Nu am acest menu aici. Spuneți-mi unde să mă duc?”. Dacă nu te lasă, îi răspunzi: „Domnule profesor, eu trebuie să

cunosc toate acestea, pentru că ies cu ștampilă și sunt apoi acuzat că nu am făcut ce trebuie”. Regulile există, dar nu sunt aplicate.

Sunt specialități mai dispuse spre mobilitate?Depinde de atmosfera de grup. Sunt unele mai rigide, gine-cologia, de exemplu. Sunt, în schimb, țări în care mobilitatea medicilor e fundamentală. În Germania sau Anglia, bare-mul e foarte clar specifi cat. Dacă nu l-a acoperit în timpul rezidențiatului, se duce, ca observator/asociat, pe banii săi și își face baremul. Nu are voie să se prezinte la examen până nu și-a bifat baremul. Dacă trebuie să facă 10 operații de un anume tip și a făcut doar 3, până nu le face pe toate nu merge la examen! Acesta este nivelul pe care trebuie atins și în România. l


standard pe care trebuie să-l păstrăm.standard pe care trebuie să-l păstrăm.specialist, pentru că există un minim despecialist, pentru că există un minim de

refuzat să acordăm titlul de medicrefuzat să acordăm titlul de medicÎn ultimele sesiuni de examen am

E GREȘIT A SE CONSIDERA CĂ REZIDENTUL NU ARE RESPONSA-BILITATE. ARE RESPONSABILI-TATEA ADECVATĂ NIVELULUI SĂU DE INSTRUIRE. RESPONSABILI-TATEA SA ESTE PROGRESIVĂ, DAR ȘI ÎN FUNCȚIE DE CAZURILE PE CARE LE-A VĂZUT ȘI PARTICIPAT LA PROCESUL TERA-PEUTIC.

EDUCAȚIE

DUPĂ UN NEFERICIT PERIPLU PRIN CLINICI DIN STRĂI-NĂTATE SAU DIN ROMÂNIA, CÂȚIVA PACIENȚI ROMÂNI, DIAGNOSTICAȚI SAU CHIAR OPERAȚI PENTRU DIVERSE TUMORI, l-au întâlnit la București pe prof. Ufuk, personalitate recunoscută pe plan european în domeniul oncologiei. Acesta, după discuția și consultul de specialitate, le-a propus o moda-litate nouă de terapie – proceduri stereotaxice, prin tehnologia revoluționară TrueBeam, recent lansată în România, la Centrul Neolife din Capitală.

O tânără care a suferit două intervenții chirurgicale în străi-nătate pentru o tumoră cerebrală, un bărbat cu o formațiune la nivelul urechii medii și o persoană cu un istoric de boală complex, cu metastaze cerebrale după un neoplasm de sân sunt numai trei dintre pacienții care pot privi încrezători în viitor, după întâlnirea cu prof. Ufuk.

Domnul profesor parcă mi-a deschis fereastra în camera întunecată a vieții mele. Dialogul cu domnia-sa, interacțiunea cu echipa pe care o coordonează la Neolife și planul de tratament propus mi-au luminat ziua. Traumele pe care le-am acumulat de la intervențiile anterioare și procedurile la care am fost supusă m-au marcat. Căzusem în deznădejde. Domnul profesor mi-a dat putere și încredere. Sunt cuvintele unei paciente care a fost consultată în Centrul Neolife. Actualmente, ea urmează tratamentul propus de echipa coordonată de prof. Ufuk Abacıoğlu.

Oncologia a făcut progrese, iar numă-rul pacienților a căror viață se schimbă a crescut substanțial. Pacienții au acum șansa de a fi tratați de o echipă competen-tă, atentă la nevoile lor, și, mai ales, cu o tehnologie unică în România, la Neolife Center din București.

După vizita din România, prof. Ufuk Abacıoğlu a declarat revistei Politici de Sănătate:

„Tratăm pacienții care ni se adresează în ședințe scur-te, cu maximum de protecție a țesuturilor sănătoase. Utilizând tehnologia de radioterapie și radiochirurgie TrueBeam, suntem capabili de a aborda zone de sub un milimetru, prin ghidare sterotaxică, cu o acuratețe a direcționării neîntâlnită la alte dispozitive. Procedeul folosit în Centrul NeoLife din București este utilizat pentru tratamentul tuturor tipurilor de cancer care au indicație de radioterapie. Precizez că pacientul, în loc de 10-15 minute, cât dura o ședință cu un alt tip de terapie, benefi ciază doar de 1-2 minute/ședință. În cazul intervențiilor de radi-ochirurgie, cu o durată cunoscută de 40-120 minute, proce-dura se efectuează aici în 5-20 minute și cu o performanță superioară. Se pot administra doze mai mari, într-un timp redus, având capacitatea creșterii progresive a dozei.Tratamentul este nedureros, nu necesită anestezie, nu este o metodă invazivă și are efecte secundare ne-semnifi cative. Pe durata terapiei nu sunt limitări ale activității curente a pacienților și nici în ce privește vârsta pacienților care pot benefi cia de tratament. Noua tehnologie a scurtat timpii de fracționare și gene-rali ai tratamentului, a îmbunătățit confortul pacientu-lui, iar calitatea vieții acestuia a sporit semnifi cativ.”

Pacienţii pentru care prof. Ufuk a aplicat proceduri stereotaxice, folosind tehnologia TrueBeam, au suferit anterior intervenții chirurgicale în clinici univer-sitare din Europa, cu rezultate postopera-torii rezervate. Actualmente benefi ciază, în România, de evaluare şi tratament adec-vate, cu evoluţie şi prognostic favorabile.

Echipa oncologică NeoLife coordonează terapia unei tinere de 33 de ani diagnostica-tă şi operată pentru o neoplazie cerebrală, a unui pacient de 50 de ani cu tumoră de glomus timpanic şi a unei femei de 39 de ani cu metastaze cerebrale. l

Aflat pentru două zile în România, la Neolife Center din București, profesorul de oncologie Ufuk Abacıoglu a readus speranța în câteva familii. Șef al Departamentului de Oncologie al NeoLife Medical Center din Istambul, prof. Ufuk a revenit în centrul bucureștean pentru a efectua unor pacienți români un set de proceduri oncologice în premieră.

Tumor BoardTumor BoardColaborare întru vindecare


POLITICI SANITARE

septembrie 2014 45

naţional de radioterapie

Situația României din punctul de vedere al aparaturii folosite în terapia cancerului a cunoscut vreo schimbare în ultima vreme? În ce măsură tehnologia de ultimă oră existentă acum în Clinica Neolife poate compensa defi citul constatat?Din păcate, până de curând, radioterapia oncologică a fost tratată drept “Cenușăreasa oncologiei românești” – citez titlul unei prezentări pe care am susținut-o în urmă cu doi ani la Conferința Anuală a Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din Ro-mânia. Pe scurt, rețeaua națională de centre de radioterapie este inexistentă și, conform unui raport ofi cial înaintat Ministerului Sănătății în anul 2008, numai 27% din pacienții care au indicație de radioterapie

prezintă târziu la medic, insufi ciența mij-loacelor de tratament, listele de așteptare de luni bune, incapacitatea de a gestiona corect și la timp efectele secundare, acute sau la distanță, ale tratamentului. Trebuie să subliniez că oncologia, în general, și radioterapia, în special, au făcut progrese remarcabile pe plan mondial și că exista rezultate terapeutice la care nici nu puteam visa în urmă cu 10 – 20 de ani. Revenind la terapiile alternative, știu că sunt o preocupare constantă în multe țări. În România, interesul poate fi mai mare tocmai datorită tare-lor sistemului medical pe care le-am enunțat anterior. Personal, nu cunosc vreun pacient vindecat de cancer exclusiv prin terapii alternative și vă pot relata drame ale unor pacienți care se prezintă prea târziu la medic, după “tratamente naturale sau alte proceduri”. A prezenta cazuri spectaculoase de terapii alternative de succes reprezintă doar un adevăr parțial. Fără a contesta categoric aceste terapii, cred în efi ciența unui ceai de plante în răceală, dar cred mai puțin în efi ciența acestuia în can-cer. Pentru a fi corect până la capăt, sunt convins ca a așeza aceste tratamente la locul potrivit, de terapie ajutătoare sau în efectele secundare, este în avantajul tuturor. Nu exclud efectuarea de tria-luri clinice comune, făcute după reguli, care ne-ar ajuta să realizăm acest deziderat. În ceea ce îi privește pe pacienții clinicii noastre, ei ni se adresează fi ind îndrumați de alți specialiști. După stabilirea indicației terapeutice, urmează o discuție cu medicul curant, în care sunt stabilite perspectivele concrete ale tratamentului, in-clusiv efectele secundare acute și de durată, și dacă pacientul este de acord cu tratamentul semnează “consimțământul informat”.

S-au înmulțit în ultima vreme cărțile ce abordează tema cancerului. În acest peisaj editorial complex este posibilă o privire clară? Cine îi poate orienta pe tinerii medici ori pe bolnavi către volumele care să nu-i ducă pe căi eronate? Revenim într-un fel la întrebarea anterioară. Cea mai populară modalitate de informare o reprezintă nu cărțile, ci Internetul. Încercați să căutați în mediul virtual o informație de specialita-te, să spunem “radioterapia în cancerul prostatei”, și veți vedea câte reclame de genul “Vrei să te vindeci de cancer?” vor apărea. Este imposibil să încerci să ordonezi acest peisaj. Pe de altă parte, este omenește ca într-un moment difi cil, legat de evoluția bolii sau de tratament, să încerci să cauți alternative. Cred că princi-

în cadrul tratamentului oncologic complex sunt iradiați, adesea în condiții tehnice precare și cu mari întârzieri. În prezent, Ministerul Sănătății promite demararea unui program național de radiote-rapie, ale cărui rezultate se vor resimți în câțiva ani. Din această perspectivă, orice investiție în aparatura de radioterapie, mai ales în cea de înaltă performanță, este bine-venita. De altfel, cred că un program național de radioterapie ar trebui realizat prin-tr-un parteneriat public-privat, cu condiția rambursării corecte a costurilor și stabilirii unor protocoale stricte de tratament. Procedând astfel, se poate elimina în bună măsură aspectul, deocamdată restrictiv, al costurilor tratamentului, su-portate în prezent de către pacient. În aceste condiții, acceleratorul liniar din Clinica Neolife, cel mai performant aparat de radiote-rapie din România, ar putea funcționa cu efi ciență maximă.

Clinica Neolife este cunoscută și prin aceea că pune accent, în cadrul radioterapiei, pe lucrul în echipă. Dumneavoastră, ca medic ce elaborează și coordonează planul terapeutic, ce alți profesioniști aveți în echipă? Care sunt rolurile acestora?Prin defi niție, radioterapia, proces complex de tratament onco-logic, înseamnă muncă în echipă. Primul pas al acestei munci în echipă îl reprezintă stabilirea indicației de tratament, în cadrul unei comisii de specialiști, unde se regăsesc oncologi medicali, imagiști, radioterapeuți, anatomo-patologi, medici de alte specialități – ORL, ginecologie, chirurgie, medicină paliativă, psihologie clinică. Din echipa dedicată radioterapiei fac parte specialiști a căror activitate este la fel de importantă precum cea a medicului radioterapeut: medicul specialist în imagistică medicală, fi zicianul medical, care verifi că starea tehnică a aparaturii și care efectuează periodic teste dozimetrice, fi ind și personajul central în elaborarea planului de tratament, tehnicianul-asistent de radioterapie, care urmărește parametrii geometrici ai efectuării radioterapiei și aplică efectiv tratamentul. Din fericire, toate aceste etape pot fi parcurse corect și efi cient în cadrul Clinicii Neolife.

Pacienți care s-au vindecat în urma unor terapii naturale sau prin diverse proceduri privesc neîncrezători terapiile oncologice. Chiar dumneavoastră ați declarat într-un interviu că „marea noastră problemă este că avem mai puține succese și tot mai multe eșecuri”. Cum pot bolnavii și familiile acestora să fi e informați corect în privința benefi ciilor și riscurilor pe care le au terapiile oncologice?Afi rmația la care vă referiți încerca să sublinieze contextul nefa-vorabil al practicii radioterapiei din România – pacienți care se

palii sfătuitori ai unui asemenea pacient ar trebui să fi e medicul de familie, medicul curant, asociațiile de sprijin al pacientului oncologic, dar asta presupune o activitate de educație generală, care ar trebui asumată și demarată în cel mai scurt timp posibil.

O problemă constant ridicată de pacienți este aceea a lipsei de comunicare cu personalul medical. Pacienții cu neoplazii, tulburați emoțional de situația lor, sunt paci-enți difi cili și sensibili, care necesită o abordare specială din partea medicilor. Aparatura performantă care spriji-nă demersul diagnostic și terapeutic nu poate înlocui o strângere de mână sau un cuvânt cald. Cum vă „însoțiți” pacienții în drumul lor prin suferință și deznădejde?Principiul de la care nu abdic este sinceritatea față de pacient, ceea ce, din motive complexe, este difi cil de aplicat în condiții românești. Desigur, una este să adaptezi nivelul informației la educația pacien-tului și la ce-ar dori el să știe și altceva să-l bulversezi cu informații care să-l destabilizeze emoțional și să-i sporească suferința. Încerc să mă comport cu compasiune și să induc, chiar în situațiile critice, un mesaj de speranță. Nu abandonez niciodată un pacient, chiar dacă a-l ajuta efectiv depășește câteodată competența mea profesională strictă. Trebuie să mărturisesc că în condițiile nefericite ale unei liste de așteptare de ordinul lunilor și ale pacienților a căror boală evoluează sub ochii noștri, o relație de acest fel, care ar trebui să fi e un model pentru toți me-dicii, este mare consumatoare de timp și de resurse psihologice.

Cancerul transformă profund interiorul pacienților și afectează deopotrivă și familia. Contactul vreme de trei decenii cu pacienții neoplazici și cu suferința acestora a produs schimbări în viața dumneavoastră?Din acest punct de vedere, nu m-aș lua pe mine drept model. Toți cei care lucrăm în oncologie tragem după noi o povară care crește de la an la an. Avem momente de bilanț, de regulă către sfârșitul anului, care ne accentuează și mai tare tristețea și angoasele. Ceea

ce ne menține funcționali sunt succesele pe care le-am adunat de-a lungul carierei, care există, dar care trebuie apreciate cu alte unități de mă-sură, prin comparație cu celelalte specialități medicale. Profesia ne devorează și ne distruge viețile în plan personal și familial. Toți avem supape, unele dintre ele pot părea ciudate pen-tru cei din jur. Regretul meu cel mai mare este, însă, că nu am reușit să particip la schimbarea destinului acestei specialități medicale în Ro-mânia, ci doar să atrag atenția asupra ei. l

A.P.

Necesitatea unui program

Interviu cu dr. Mircea Savu, medic primar radioterapie Neolife Medical Center

ÎN PREZENT, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PROMITE DEMARAREA UNUI PROGRAM NAȚIONAL DE RADIOTERAPIE, ALE CĂRUI REZULTATE SE VOR RESIMȚI ÎN CÂȚIVA ANI.

precare și cu mari întârzieri.precare și cu mari întârzieri.iradiați, adesea în condiții tehniceiradiați, adesea în condiții tehnice

tratamentului oncologic complex sunttratamentului oncologic complex suntindicație de radioterapie în cadrulindicație de radioterapie în cadrul

Numai 27% din pacienții care au

este difi cil de aplicat în condiții românești.este difi cil de aplicat în condiții românești.față de pacient, ceea ce, din motive complexe,față de pacient, ceea ce, din motive complexe,

Principiul de la care nu abdic este sinceritatea


POLITICI SANITARE

îţi poate salva viaţa

Ana Livia DuțăCristiana VoicuVictor Gabriel Clătici

RISCUL DE MELANOM ESTE ASOCIAT CU MULTIPLI FACTORI DE RISC, CUM AR FI PREDISPOZIȚIA GENETI-CĂ, EXPUNEREA EXCESIVĂ LA SOARE și surse artifi ciale de ultraviolete (UV), fototipul cutanat deschis, număr crescut de nevi pigmentari, istoric familial sau personal de nevi displazici sau cancer de piele.

Identifi carea unor leziuni nou-apărute sau modifi carea le-ziunilor preexistente este difi cilă, chiar imposibil de realizat cu ochiul liber la examenul clinic, mai ales la pacienții cu nevi multipli. De asemenea, melanomul poate fi uneori imposibil de diferențiat clinic și dermatoscopic de un nev melanocitic, astfel încât diagnosticul precoce poate fi o provocare pentru medicul dermatolog.

Pentru a gestiona cât mai efi cient pacienții cu risc crescut de melanom, avem la dispoziție metode indispensabile, pre-cum dermatoscopia digitală și fotografi erea întregii suprafețe corporale (Total Body Photography - TBP).

Dermatoscopia digitală secvențială reprezintă standardul de aur (,,Gold Standard”) pentru urmărirea pacienților cu risc crescut de cancer de piele, prin compararea aceleiași leziuni la momente diferite în timp. Această me-todă permite detectarea unor modifi cări subtile, care pot sugera diagnosticul de melanom, îmbunătățește acuratețea dia-gnosticului comparativ cu examenul cli-nic și reduce rata de excizie a leziunilor benigne.

TBP (se mai utilizează și termenul de Total Body Skin Examination – TBSE) utilizează fotografi i de referință și faci-litează detectarea leziunilor noi, precum și schimbări vizuale la nivelul nevilor

preexistenți, oferind o comparație între imaginile preluate la consultul inițial și examinările ulterioare.

De asemenea, „The two-step method of digital follow-up”, care combină TBP și dermatoscopia digitală, s-a dovedit utilă pentru diagnosticul precoce al me-lanomului la pacienții cu risc crescut și a scăzut rata exciziilor, fi ind însă necesară

o evaluare pe termen lung pentru identifi carea melanoamelor cu creștere lentă.

Urmărirea dermatoscopică a leziunilor pigmentare și com-pararea imaginilor anterioare cu cele prezente, metodă cu-noscută sub numele de digital follow-up, s-a dovedit utilă în diagnosticul precoce al melanoamelor în care criteriile specifi ce dermatoscopice nu erau prezente. La persoanele cu risc ridicat sau pentru leziuni melanocitare individuale suspecte crește rata de diagnostic al melanomului de la 34% până la 61%.

Planul de supraveghere trebuie individualizat, prin efectuarea unei dermatoscopii digitale la intervale de 3 luni pentru pacienții cu istoric familial de nevi displazici sau melanom și între 6 luni și 1 an (în funcție de factorii de risc suplimentari) pentru cei cu sindromul nevilor atipici. La pacienții cu nevi multipli, evalu-area o dată pe an este o strategie folositoare pentru detecția melanoamelor cu creștere lentă și pentru a minimaliza excizia inutilă a unor leziuni benigne.

În ultimele două decenii, dermatoscopia a îmbunătățit în mod remarcabil precizia de diagnostic al leziunilor pigmentare și non-pigmentare, inclusiv al cancerului de piele, boli infl amatorii sau infecțioase, însă aderența scăzută a pacienților reprezintă o provocare pentru evaluator. l

Bibliografi a este disponibilă pe siteul www.politicidesanatate.ro

îţi poate salva viaţaUn examen dermatoscopic anual

Diagnosticul precoce al cancerului de piele.

Cancerul de piele este cea mai frecventă formă de cancer în medicină și cuprinde, în mare parte, trei entități diferite: epiteliomul bazocelular, epiteliomul spinocelular și melanomul. Dintre acestea, melanomul este cea mai agresivă formă, cu rate crescute de mortalitate, astfel încât diagnosticul precoce și detecția în stadii incipiente au un rol extrem de important.

Programări:Tel: 021.9230,Bd. Ficusului 40, Bucureştiwww.neolife.ro

48 www.politicidesanatate.ro noiembrie 2013 49

Prof. asoc. dr. Dana Jianu, copreşedinte SIMCR, va participa, la fi nele acestui an, la cea de-A VI-a Conferinţă Internaţională de Chirurgie Regenerativă, ce va avea loc la

Roma, în perioada 11-13 decembrie 2014. Valerio Cervelli, preşedintele conferinţei, Sydney Coleman şi M.A. Germani, copreşedinţii manifestării, în textul de prezentare postat pe site-ul evenimen-tului, www.regenerativesurgery.it, scriu despre creşterea interesului privind chirurgia regenerativă, în special în comunitatea chirurgilor plasticieni, dar şi a altor domenii medicale. În anul 1893, chirurgul german Gustav Adolf Neuber a utilizat grefe de grăsime de la nivelul antebraţului pentru plastia unor defecte faciale consecutive unei tuberculoze osoase. Spre sfârşitul anilor

1980, Sydney R. Coleman a dezvoltat o tehnică de recoltare, preparare şi uti-lizare a grăsimii, numită lipostructură. Aceasta a devenit o indicaţie majoră în diferite reconstrucţii tisulare, de la atrofi i localizate la defecte voluminoase de părţi moi posttraumatice, congenitale sau consecutive unor ablaţii tumorale. Vineri, 12 decembrie, în cadrul secţiunii „PRP & SVF: Clinical role of regenera-tive surgery”, dr. Dana Jianu va susţine prelegerea „Laser, fat tissue, ADSC & PRP – important pillars in regenera-tive plastic aesthetic surgery. Personal 6 years of clinical experience”.

PROF. ASOC. DR. DANA JIANU

TERAPII INOVATIVE

PROF. DR. ALT U. ECKHARD

Prezent la București, prof. dr. Alt U. Eckhard, cercetător activ și inventator prolifi c, copreședinte al Consiliului Științifi c al Societății Internaționale de Medicină și Chirur-gie Regenerativă (SIMCR), a declar-ant revistei Politici de Sănătate: „Înţelegerea biologiei celulelor stem poate conduce la crearea unor terapii regenerative. Chiar dacă se discută mult despre celulele stem şi numărul studiilor şi cercetărilor creşte, consider că încă ne afl ăm la suprafaţa înţelegerii naturii, fi ziolo-giei şi localizării acestor celule. Cercetătorii extrag celule stem din ţesutul gras, le concentrează şi apoi le injectează în diverse ţesuturi afectate şi constată rezultate ben-

efi ce în boli precum insufi cienţa cardiacă, osteoartrita, defecte ale ţesuturilor moi, muşchi, tendoane şi oase, leziuni care nu se vindecă sau boli neurodegenerative. Succesul pe care l-am avut, injectând celule stem animalelor, după ce le-am extras din ţesutul gras, dorim să-l reproducem şi în medicina umană. Folosind terapia celulară, pe care am aplicat-o în SUA şi Mexic, am salvat un porc vietnamez, un tigru bengalez şi un câine, rasa Golden Retriever. În urmă cu un an, am utilizat această tehnică şi în familie: fi ului meu i-am reparat o leziune cauzată de ruptura ligamentului lateral al genunchiului. Dacă doreşti să produci regenerare la un pacient, trebuie să ai celule proaspete, nu le modifi ci, le extragi şi, în aceeaşi intervenţie, le implantezi. Unei femei de 84 de ani, cu ulcer al piciorului, i-a fost vindecată leziunea prin intermediul ce-lulelor stem. Acest tip de terapie va creşte exponenţial şi ceea ce vreau să afi rm este faptul că este foarte sigur şi funcţionează. Nu am văzut efecte secundare, în afara unui caz în care un medic nu a ştiut cum să facă o puncţie a genunchiului, cu un ac, şi a pro-dus o infl amaţie locală şi un hematom, dar dacă cei care fac aceste proceduri ştiu cum

să le aplice, nu există efecte secundare. Putem vorbi şi despre dublul rol al celulelor stem: în regenerare, dar şi în creşterea tumorală, încât studiul acestora se adresează atât medicinei regenerative, cât şi oncologiei. În cazul tumorilor, în loc de vindecare sau de regenerare a ţesutului, ce-lulele stem construiesc formaţiunea. Celule-le stem sunt atrase de infl amaţie şi tumora e ca un proces infl amator. Ele pătrund în interiorul tumorii şi o ajută. Cu alte cuvinte, ajută tumora să-şi construiască edifi ciul, se integrează în pereţi, construieşte vase noi pentru tumoră. Tumora este prea proastă să-şi construiască casa, ea are nevoie de celulele stem ca sclavi, ca să construiască casa în care tumora să locuiască. Trebuie să avem o înţelegere mai profundă a modului cum aceste celule comunică, spre a deschide noi căi în terapia numeroaselor boli şi de a stopa evoluţia multor cancere, înainte ca acestea să fi e invadante. În cancer, trebuie să modifi ci celulele, altfel ele vor sprijini, mai degrabă, creşterea tumorală, în loc de a o inhiba. Este necesar de a insera, pe cale genetică, câteva meca-nisme în celulele stem care sunt în detri-mentul tumorii şi să-i stopeze creşterea.”

noiembrie 2013 49

RESPONSABILITATE SOCIALĂ CORPORATIVĂ

Cu o medalie de aur și trei medalii de argint, România a ocupat un loc de frunte la această importantă competiție internațională. Maria Andreea Filip, elevă în clasa a XII-a la Liceul Teoretic Internaţional de Informatică din Bucureşti, a primit medalia de aur, iar Dumitru Călugăru, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, Vlad Mihai Mandric, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti, şi Ştefan Bogdan Ivan, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Via-nu” din București, au obţinut medalii de argint. La Olimpiada Internaţională de Chimie de la Hanoi au participat 291 de elevi, din 77 de ţări.

De 23 de ani, Actavis, al treilea cel mai mare producător de medicamente generice din lume, sprijină lotul olim-pic român de chimie prin programul „Susţinem Performanţa”, stimulând creativitatea şi obținerea de rezultate deosebite în rândul tinerilor români, printr-un proiect complex, ce include şi susţinerea fi nanciară a olimpicilor. Par-tenerul şi suporterul lotului naţional al României la olimpiadele internaţiona-le de chimie, Actavis, a investit, înce-pând cu anul 1991, peste 500.000 de euro în crearea cadrului ideal pentru buna desfășurare a pregătirii, transportului și continuității elevilor participanți.

Prima etapă a programului de pregătire oferit elevilor s-a desfășurat în laboratoarele Sindan Pharma, unde au benefi ciat de specialişti și de aparatură deosebite. Ulterior, Actavis a su-portat parțial cheltuielile de deplasare şi participare la compe-tiţia din Vietnam, iar la fi nal rezultatele elevilor au fost recom-pensate cu premii speciale şi cu burse de excelenţă.

În anul 2014, Actavis a decis suplimentarea premiilor oferi-te olimpicilor; elevului care a primit medalia de aur compania i-a dăruit un premiu de 4.000 de euro, iar celor medaliați cu argint li s-a înmânat un premiu de 2.000 de euro. În dorința de

a-i stimula pe olimpicii români să aleagă a studia într-o universitate din România, Actavis le oferă burse lunare în valoare de 300 de euro, pe toată durata studiilor universitare.

Dl Dan Ivan, Director General al Ac-tavis România, afi rma că, de peste două decenii, Actavis „a susținut constant tânăra generaţie şi, în special, pe acei tineri care s-au remarcat prin rezultate deosebite la învățătură”.

Actavis, axată pe dezvoltarea, pro-ducţia şi distribuţia produselor far-maceutice generice, biosimilarelor şi inovative, înțelege și sprijină orice de-mers care sporește cunoașterea și care ajută la îmbunătățirea calității vieții pacienților. l

G.M.

Actavis susține olimpicii româniLotul național de chimie al României s-a clasat pe primul loc, la Olimpiada Internațională de Chimie „Dmitri Mendeleev”, ce a avut loc, în mai, la Moscova, obținând cinci medalii de aur și două medalii de argint. Patru dintre elevii prezenți pe podium în capitala Federației Ruse au readus România în fruntea țărilor premiate, ca medaliați cu aur și argint și în cadrul celei de-a 46-a Olimpiade Internaționale de Chimie, ce s-a desfășurat în capitala Vietnamului, în perioada 20-29 iulie, la Hanoi.

Drumul parcurs până la un astfel de concurs internațional a presupus o pregătire

deosebită din partea elevilor și a celor care le-au fost alături. Sprijinul oferit de

compania Actavis olimpicilor români a fost constant, consistent, onorant și motivant.

Prof. Daniela Bogdan, inspector general în cadrul Ministerului Educaţiei Naționale

www.isrms.eu

medicină şi chirurgie regenerativămedicină şi chirurgie regenerativăBRIEFING Societatea Internaţională de


MANAGEMENT

septembrie 2014 51

Ați fost reprezentantul României în Societatea Europenă de Chirurgie Vasculară și sunteți membru fondator al Societății Române de Chirurgie Vasculară, înfi ințată în 2013, la Timișoara.Rolul meu, în mandatul care s-a în-cheiat în primăvara acestui an, a fost de a informa Consiliul despre situația chirurgiei vasculare românești, de a încerca să ducem o politică sanitară cât mai unitară posibil, să promovăm noile tehnici și concepte ale acestei ramuri, să ne cunoaștem, să stabilim schimburi științifi ce și culturale. În luna octombrie 2014, va avea loc la Sibiu, primul congres național, cu participare internațională, al societății pe care am fondat-o, condusă

buie o echipă, măcar doi specialiști. Din păcate, în afară de Iași, unde, la Spitalul „Sf. Spiridon”, sunt trei specialiști, și la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. Geor-ge I.M. Georgescu”, ce are șase-șapte specialiști, în restul Moldovei mai există doar un specialist la Suceava, unul la Galați și, de curând, un specialist la Piatra Neamț.

Tendința actuală este aceea a tratării bolnavilor cu metode endovasculare, ce au o rată a mortalității, precum și pe cea a complicațiilor mai reduse față de abordările chirurgicale tradiționale. Care este situația în România și în clinica pe care o conduceți?În România, în secțiile de chirurgie vasculară se efectuează nu-mai operații clasice. Nu este creat nici cadrul legislativ pentru funcționarea terapiilor endovasculare în chirurgie în țara noas-tră… În țările din Vest, peste 60% din proceduri sunt endovas-culare, practicate de către chirurgii vasculari. Germania, Anglia, Franța, Belgia, Olanda, Italia, Austria, Cehia, Spania sau Irlanda au departamente de chirurgie vasculară dotate cu aparatură de înaltă performanță, efectuând aceste proceduri frecvent. În spitalul de stat unde lucrez, trimit cazurile selectate că-tre radiologie, pentru a se efectua manevre endovasculare: dilatări, stentări. Avem un ecograf performant în clinică ce ne permite să diagnosticăm patologia venoasă, iar arterele le abordăm prin ecografi a Doppler. În sistem privat, efectuăm operații pentru varice cu laser sau cu radiofrecvență. În curând, vor fi alocate, de către minister, fonduri pentru achiziția unui angiograf performant ce ne va permite instituirea terapiei endo-vasculare la pacienții noștri. Aș dori să nu-mi închei activitatea clinică fără a efectua o revascularizare pe cale endovasculară.

Rata de amputare a membrelor inferioare la pacienții cu diabet este crescută? Ce soluții propuneți pentru creșterea gradului de conștientizare a problemei?Diabetul s-a răspândit mult în populație, iar complicațiile sale sunt extrem de frecvente. Majoritatea pacienților noștri sunt diabetici, cu forme de arteriopatie avansate, fără un trata-ment riguros de mult timp, ceea ce determină și o rată mare de insucces. Conștientizarea ar trebui să fi e la nivel primar. Medicii de familie să semnaleze pacienților la timp complicațiile maladiei. O altă problemă este aceea a recunoașterii patolo-giei vasculare. În România nu există specialitatea de medic angiolog, ceea ce face ca medicii de familie, medicii interniști să depisteze și să trimită acești pacienți spre chirurgie.

de prof. dr. Mihai Ionac. Prin intermediul acestei organizații pro-fesionale, dorim să devenim mai vizibili pe plan național, și să reușim să ne aliniem dezideratelor chirugiei vasculare europene.

Ce ne puteți spune despre fi nanțarea chirurgiei vasculare vs fi nanțarea chirurgiei cardiace în România?Este un subiect sensibil, dacă nu chiar tabu. Chirurgia car-diacă a avut întotdeauna alte posibilități fi nanciare, în comparație cu chirurgia vasculară, ce a rămas, la noi și în multe țări din Est ca un apendice, precum ceva care este foarte greu și cu rezultate incerte. De fapt, așa am și pornit noi la drum, acum 20 de ani. Cu speranța că vom reuși să implementăm tehnici noi și cunoscute, să salvăm picioarele și mâinile oamenilor. Această disciplină a rămas în urmă, în clinicile unde se practică numai chirurgia vasculară, iar chi-rurgii vasculari, de asemenea, se afl ă la stadiul anului 1995.

Este chirurgia vasculară o specialitate „populară”, care să fi e aleasă de către absolvenții de medicină?Înainte, era o disciplină aleasă pe la sfârșitul repartiției. Ac-tualmente, datorită creșterii cererii de chirurgi vasculari în România, dar mai ales în țările vestice, tinerii medici aleg această ramură printre primele specializări chirurgicale, pentru că, după 2-3 ani de rezidențiat în România, au po-sibilitatea de a studia în centre de prestigiu din Europa.

Sunt țări europene în care relativ recent s-a recunoscut chirurgia vasculară ca fi ind o specialitate clinică vitală. Când a devenit chirurgia vasculară specialitate independentă în România?Pentru că bolile cardiovasculare sunt pe primul loc în lume, este lesne de înțeles că această disciplină se încadrează printre cele mai prolifi ce în furnizarea de cazuri ce necesită tratament. Chi-rurgia vasculară a fost recunoscută după 1998, când s-a efectuat împărțirea între chirurgia cardiacă și a vaselor mari și chirurgia vasculară periferică. În Anglia, chirurgia vasculară a devenit specialitate de sine stătătoare în 2013; în restul Europei de Vest chirurgia vasculară este confi gurată de mulți ani.

Din punctul de vedere al organizării sanitare actuale, considerați necesar ca un specialist de chirurgie vasculară să existe în fi ecare spital ori serviciile de specialitate să ofere, la nevoie, specialistul?Un specialist într-un spital nu poate face mai nimic. Tre-

Observ o polemică între dermatologi și chirurgii vasculari când se aduce în discuție ulcerul varicos. Există o oarecare dispută, deoarece medicii dermatologi nu s-au aplecat serios în abordarea bolii varicoase, așa cum se întâmplă în Germania, Franța, Italia sau Austria. Această patologie a rămas spre rezolvare chi-

rurgicală. Dermatologia este aleasă, ca disciplină, printre primele de către rezidenți și cred că, în viitor, se vor selec-ta și la noi medici dermatologi care vor încerca să rezol-ve într-un mod profesionist problema bolii varicoase.

Sunteți recunoscut în țară pentru curajul de a aborda cazuri difi cile. Ce succese a înregistrat chirurgia vasculară ieșeană?Am fost pregătit, în chirurgia vasculară, în Belgia, la unul dintre cele mai renumite spitale, „Gasthuisberg” din Leuven. Sub co-ordonarea profesorului Ralph Suy, am deprins numeroase tehnici de vârf ale chirurgiei vasculare, pe care le-am apli-cat ulterior la Institutul Fundeni din București și, apoi, la Iași. Abordăm patologia carotidei, pe cea a aortei și efectuăm intervenții zilnic. Menționez că am reușit să salvăm pacienți cu infecții de proteză, la care am inserat, în locul protezei, conducte prelevate din venele pacientului. Sunt și alte succese, dar prefer să văd pacienții mulțumiți, decât să amintesc realizările noastre.

Există programe de screening pentru pacienții cu risc crescut de anevrisme abdominale ori de stenoze carotidiene?Nu există. Anevrismele în România sunt mai rare față de patologia obstructivă, de aceea nu avem acest tip de pro-grame. Pentru patologia carotidiană, din păcate, cu mulți neurologi, se depistează și se operează extrem de puțin stenozele carotidiene. În clinica pe care o coordonez, inițal operam numai ceea ce diagnosticam prin examen Doppler, acum mulți colegi ne trimit pacienți cu stenoze carotidiene simptomatice. Trendul este ascendent, dar fără implicarea medicilor neurologi și a celor interniști este foarte difi cil.

Recunoașterea complexității bolii vasculare a produs schimbări. Decizia nu mai este doar a chirurgului, ci a unei echipe: cardiolog, diabetolog, radiolog, neurolog, psiholog. Chirurgii vasculari din România s-au adaptat acestei direcții în care rolul lor, cu decizii unice, s-a schimbat?Avem relații bune cu colegii din spital și încercăm să tra-tăm unitar aceste cazuri. Algoritmul de diagnostic urmează drumul fi resc: de la cardiolog, internist, nutriționist, spre chirurg, iar, dacă este nevoie, se efectuează un transfer in-terclinic și invers. Noțiunea de echipă este bine înțeleasă la noi, fi indcă este un spital important, iar fără această in-terdisciplinaritate nu am putea funcționa efi cient. l


a rămas la nivelul anului 1995a rămas la nivelul anului 1995În România, chirurgia vasculară

Interviu cu conf. dr. Radu Florin Popa, şeful Clinicii de Chirurgie Vasculară a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” din Iaşi

CHIRURGIA VASCULARĂ A FOST RECUNOSCUTĂ DUPĂ 1998, CÂND S-A EFECTUAT ÎMPĂRȚIREA ÎNTRE CHIRURGIA CARDIACĂ ȘI A VASELOR MARI ȘI CHIRURGIA VASCULARĂ PERIFERICĂ.


EDUCAȚIE

CEA DINTÂI EXPERIENȚĂ UNIVERSITARĂ, ÎNTÂLNIREA COLEGILOR, AȘEZAREA ÎN BĂNCI, CLIPELE DE RUMOARE ȘI APOI DE LINIȘTE, când profesorul a pășit în amfi teatru, salutul și primele sale cuvinte și cele ce urmează, marchează și își pun amprenta, în mod esențial, pe mintea și pe sufl etul studenților. Rigiditatea și superioritatea cu care sunt întâmpinați este descu-rajantă. Fiecare student vine la universitate cu o întrebare și își dorește ca profesorul să aibă deschidere, apreciere și înțelegere a importanței acelei întrebări în viața sa. S-a înscris la facultatea de medicină pentru a învăța arta vindecării ori meșteșugul agonisirii unei averi, dar, în subsolul psihicului său, el caută să-și clarifi ce sensul existenței sale. Întâlnirea cu un profesor și, implicit, întâl-nirea cu medicina ar fi de dorit să deschidă mai multe întrebări, decât să ofere răspunsuri ori să pună puncte defi nitive.

Bucuria întâlnirii cu studenții a dispărut. Birocrația din sistemul de învățământ a pietrifi cat relațiile dintre profe-sori și studenți. Modul pasiv și unilateral de transmitere a informațiilor este descurajant, încât, din parteneri ai pro-cesului educațional, studenții devin spectatori. Spectatori ai unor reprezentații frecvent improvizate.

Pe durata studiilor medicale, în procesul de socializare profe-sională studenții internalizează cunoștințe, aptitudini, compor-tamente și valori morale, toate acestea contribuind la formarea unei identități profesionale. Mediul universitar va emite semnale polifonice; voci multiple, de pe poziții diverse, vor transmite mesaje contradictorii, duble sau incoerente, ce pot declanșa în sufl etul studentului sentimente de relativism moral. Uneori, chiar cinism. În procesul de formare, când laicul se transformă în profesionist, socializarea emoțională, constituită prin expunerea la situații și momente critice, când ceea ce anterior producea neliniște și teamă devine rutină, cuprinde întreg spațiul interior de dezvoltare al tânărului și, în el, se instalează ignoranța rațională, nemaifi ind dispus să se implice la nivel subtil, rămânând tributar exteriorității fenomenelor vieții.

Pe cât de complexă devine societatea, pe atât de închisă interior este universitatea. Tineri din diverse spații caută o „universitate fără ziduri” și, pășind în interior, devin captivi ai acelui teritoriu. În locul

dezvoltării unor personalități complexe, studenții trec printr-un proces continuu de omogenizare a identității și de conformism. Aud permanent „ce înseamnă a fi doctor” și, chiar dacă rolul și statutul medicului s-au schimbat, sistemul educațional medical continuă să fi e orientat către abordarea cantitativă, productivă. Evoluția societal-tehnologică nu mai plasează medicul în poziția cen-trală, aceea de erou, ci ca parte a unei rețele complexe. Însă, se observă în continuare, în procesul de formare, dar și în practică, aceeași abordare centrată pe medic, în locul aceleia centrate pe pacient. Nefi ind un concept nou, ci unul reintrat în atenția lumii medicale după anul 1980, concentrarea autentică înspre pacient este fundamentală, dar, mai întâi, medicului îi este necesară o bună centrare interioară, înainte de a face pasul în spațiul dintre el și pacient. Atunci când educația medicală devine etică, progresivă și integrată, când edifi ciul interior este solid, în acel moment centrarea pe pacient încetează a mai fi retorică goală.

Modelul fl exnerian, ce împarte formarea medicală în etape, cu bariere rigide între ele, rămâne modelul de bază în educația studenților și rezidenților. Viața, parcursul unui om nu este line-ară, ci complexă, în straturi, toate fi ind interconectate. Modelul colaborativ și experiențial ar trebui să ia locul educației medicale continue, dar numai după ce, mai întâi, în facultățile de medi-

cină studenții vor fi internalizat concep-tul de cooperare, nu cel de competiție și izolare, și să se deprindă a „conecta, mai degrabă decât, a colecta punctele”, după cum susținea Seth Godin într-una dintre prelegerile sale despre necesitatea schim-bării educației.

Într-o universitate, multiculturalitatea reprezintă o provocare, dar şi un benefi ciu. Medii culturale şi lingvistice diferite, puse împreună, augmentează spiritul creativ. Absolvenţii anilor 2020 vor lucra într-o altă realitate decât cea de astăzi și, de aceea, le sunt necesare merinde bogate şi o dietă diversifi cată. l

A crea o conștiință a misiunii„Sunt propovăduitorul unei educații prin trăire, eroică,

creatoare, jertfelnică...” Iuliu Hațieganu

Recuperarea dimensiunii complexe a medicinei, acea artă pierdută a vindecării, este vitală. Textul de față este primul dintr-o serie prin care ne propunem să evidențiem importanța regândirii educației medicale în contextul actual, a formării medicilor nu numai ca profesioniști, dar și ca persoane implicate în societate și să conturăm ideea că sunt necesare urgente intervenții educaționale, care să se materializeze în politici educaționale coerente.

MODELUL FLEXNERIAN, CE ÎMPARTE FORMAREA MEDICALĂ ÎN ETAPE, CU BARIERE RIGIDE ÎNTRE ELE, RĂMÂNE MODELUL DE BAZĂ ÎN EDUCAȚIA STUDENȚILOR ȘI REZIDENȚILOR.



ISTORIA POLITICILOR SANITARE

„O modernitate procesuală şi voluntară”

Ați alcătuit un volum ce oferă o imagine a societății și medicinei românești, într-o perioadă de formare: „România fără anestezie. Discurs medical și modernitate în vremea lui Carol I: 1872-1912” (Ed. Vremea, București, 2013).Medicii prezenți în această carte au trăit cu ideea că au o misiune: de a crea o Românie modernă, cu o cultură instituțională puternică și cu un sistem valoric de tip occi-dental. Personalitățile acestea erau convinse de rolul civili-zator al medicinei și doreau să depășească în ritm accelerat decalajul științifi c și cultural față de lumea civilizată și de a face din spațiul românesc un reper al civilizației apusene la porțile Orientului. La fi nele secolului al XIX-lea, inau-gurarea unor importante instituţii medicale, deschiderea cursurilor Facultăţii de Medicină sau diversele interpelări din Parlamentul țării, pe tema politicilor sanitare şi sociale româneşti, au dat posibilitatea profesorilor de medicină de a împărtăşi din propria experienţă, de a vorbi despre cei care i-au precedat şi de a trasa reperele specialităţii lor. Fiecare dintre aceștia îşi joacă rolul pe scena istoriei medicinei şi a culturii româneşti, îşi alege o temă care exprimă adesea pro-fesiunea lui şi transmite un mesaj în timp generaţiei viitoare.

Ce valoare are astăzi perspectiva istorică?În zilele noastre, valenţa istorică a medicinei este adesea subestimată, încercându-se inserarea acesteia într-un meca-nism aproape „tehnologic”, într-un proces de tip hic et nunc continuu. Şi totuşi, nimeni nu va putea vreodată să vorbească despre înţelegerea practicii medicale în afara acestei dimensi-uni fundamentale, care este evoluţia ei istorică, laolaltă cu cea a societăţii. Numeroase probleme politice, sociale, economice, sanitare şi morale ale spațiului românesc din urmă cu 150 de ani le regăsim aproape la fel, doar la o altă scară, şi parcă

transferate, printr-un tunel al timpului, societăţii româneşti de azi... Această constatare arată, într-o anumită măsură, tendin-ţa fatală a românilor de a repeta greşelile acute ale trecutului.

Anastasie Fătu, primul medic admis în Societatea Academică, vorbea despre „marea misiune civilizatoare” pe care o aveau românii.Sigur. Și, mai ales, pentru savanții din spațiul românesc nu exista păgubosul concept politic al Europei de Est, ca te-ritoriu de graniță sau de interferență negativă, ci privirea le era ațintită și se raportau direct la centre precum Paris, Berlin, Viena sau Londra. Deja, la sfârșitul sec. al XIX-lea aveam o modernitate bine inserată în circuitul valorilor occidentale, iar glasul personalităților medicale ale vremii, oameni cu vocație civilizatoare, era ascultat și respectat. Românii care au condus destinele țării au avut un program de țară, de care s-au ținut cu foarte mare tenacitate. Acum ne raportăm doar la prezent, improvizând soluții la pro-bleme care ne presează într-un anumit moment. Și este regretabil. Nu avem proiecte de termen lung. România sec. al XIX-lea a avut proiecte de termen lung. Întrebarea mea este de ce ne lipsește viziunea oamenilor acelui timp?!

Dacă ar fi să ne imaginăm că am putea numi pe una dintre personalitățile din această carte în fruntea Ministerului Sănătăți de astăzi, pe care ați alege-o?

Aș alege trei nume: Iacob Felix, Victor Babeș și Gheorghe Marinescu. Și, dacă ar fi să mă decid la o singură persoană, l-aș alege pe Iacob Felix. Cei care diriguiesc la nivel înalt medicina actuală, trăind în provizorat și raportându-se la imediatul politic, știind că au de administrat repede o instituție, deoarece partidele se vântură la conducerea țării, s-ar simți fără replică în preajma lui Iacob Felix. Mișcarea browniană din politică diluează foarte mult ideea de reformă instituțională și de proiecte de termen lung. Ar trebui ca în politica românească să se delimiteze anumite zone în care infl uența politică să nu fi e atât de puternică, iar printre acestea aș numi, indiscutabil, medicina. Există o politică liberală sau social-democrată prin care infecțiile rezistente la tratament pot fi tratate cu mai mult succes? l


Interviu cuprof. dr.

Octavian Buda,şeful disciplinei

Istoria medicinei, U.M.F.

„Carol Davila”, Bucureşti

MODERNIZAREA UNEI SOCIETĂȚI, RIDICAREA STANDARDULUI DE NIVEL DE TRAI ȚIN, EVIDENT ȘI DE O POLITICĂ SANITARĂ CORES-PUN ZĂ TOARE.OCTAVIAN BUDA


terapia oncologică şchiopătează

Pacienților diagnosticați cu diverse forme de cancer le recomandați conversia de la o alimentație mixtă la una strict vegetariană / vegană?Nu se poate susține ideea renunțării com-plete la produsele din carne. În această boală cumplită, sunt etape succesive de alimentație și unghiuri diverse din care trebuie privit. Odată diagnosticul stabilit, pacientul trebuie să renunțe la un aport crescut de proteine. Când începe trata-mentul chimioterapeutic, se constată o slăbire a corpului și, în consecință, este necesar un aport de proteine de calitate superioară. Există diverse curente de opinie la nivel mondial, și în special în SUA, care susțin necesitatea alca-linizării corpului, pornind de la ideea că orice aliment care provine dintr-o sursă animală presupune aciditate. Cred că alcalinizarea ar trebui să fi e aplicată preventiv. Nu este necesar un aport mare de carne după 19 ani, în cazul unui adult sănătos, la care procesele de creștere s-au stabilizat, cel puțin în ce privește sistemul osteo-muscular. Pro-

în ale căror reclame apar femei, cliente, normale ca greutate, promovează femeia obișnuită, cu greutate normală sau ușor crescută. Sunt necesare mai multe campanii prin care să se transmită mesajul nomalității. Nu trebuie să cumpărăm doar ce e pentru modele, pentru că acestea nu sunt reale. Să nu uităm, când răsfoim diverse reviste, că există photoshop. În diverse țări, multe companii și-au adaptat discursul mediatic, iar casele mari de modă încearcă să ajungă, pentru manechine, să stabilească un indice de masă corporală de 19. Până acum nu exista un consens, ori era frecvent sub 17. Se discută de re-guli foarte clare, spre a nu se mai promova femeia scheletică, deoarece majoritatea tinerelor ce doreau să fi e precum mane-chinele ajungeau ca, prin diete dezechilibrate, prin înfometare, să fi e transportate în serviciile de urgență ale spitalelor.

Se „aliniază” România celorlalte țări, în sensul creșterii ponderale? Sigur. Globalizarea a adus și în țara noastră alimente modifi cate, chiar și cele crude, semințele. Modifi cările s-au făcut cu scopul de a le spori rezistența. Populația la nivel mondial a crescut, deci și consumul. Pentru a avea mâncare, plantele trebuie să reziste. Rezistența presupune folosirea unor substanțe care au diverse efecte. Constatăm pubertate precoce, creștere în greutate și alte tipuri de afecțiuni. Totul și toți creștem mai repede și mai mult. Asta este tendința globală, din păcate.

Cum mai putem educa, în aceste condiții?În situația actuală putem face doar un lucru, prin alimentație: să stăm departe de modifi carea continuă, și mai ales de cea produ-să de noi: modifi carea prin prăjire, prin dezechilibrul excluderii fi brelor, adică prin consum de pâine, paste și orez albe. Măcar să învățăm cum să combinăm alimentele, cum să ne hidratăm, cum să ne mișcăm, să dozăm munca și odihna. Sunt mame care lucrează excesiv și nu mai gătesc, preferând să cumpere seara alimente semipreparate sau preparate pentru copil. Mama nu mai gătește acasă, nu îi mai pregătește pachețel, ci îi dă bani să-și cumpere singur ceva… El nu va alege să cumpere ceva să-

teinele au rolul de menținere integră a corpului. După vârsta de 19 ani recomand moderație în consumul de carne, de aport proteic din sursă animală. Excesul de aciditate trebuie evitat.Deci, nu renunțăm, dar folosim cantități progresiv mai mici. În dieta unei persoane recomandăm 100-150 gr. carne / zi până la 19 ani și aceeași cantitate, dar de trei ori pe săptămână, după vârsta respectivă. În zilele fără carne se vor mânca pește sau brânză, mâncăruri făcute din boabe de fasole, linte sau năut.

Prevenția afecțiunilor neoplazice se poate realiza prin politici nutriționale de alcalinizare. Pentru bolnavii de cancer recomand un proces de alcalinizare, în etape, până la începerea tratamentului, care, de obicei, este extrem de invaziv, iar această invazie a medicamentelor, foarte dure pentru corp și pentru celulele sănătoase, trebuie ajutată cu o alimentație echilibrată. Proteina de natură animală este inclusă în aceste cazuri, dar se va consuma pește de captură nu de acvacultură, pescuit mai din pustiu, brânză de capră, dacă se poate de la stână, ce are molecula de lactoză asemănătoare cu a laptelui uman, nu brânză de vacă din lapte pasteurizat. Nu putem afi rma: „Renunțăm la carne și se rezolvă problema”! Bol-navul poate fi mai slăbit la o schimbare radicală, mai ales dacă a fost un consumator frecvent de carne. Orice exces încearcă să acopere niște goluri, dar nu este o soluție. Legumele și fruc-tele pot fi consumate de bolnav, dar, de menționat, enzimele aduse prin excesul de fructe pot interacționa și infl uența terapiile oncologice. Efectul chimioterapiei este alterat, de exemplu, de consumul de grepfrut. În oncologie este foarte im-portantă analiza atentă a interacțiunilor dintre aliment și medi-cament. Deci, consum de fructe și legume crude, dar moderat.

Personalul din sfera oncologiei este informat despre aceste aspecte importante?Colaborez cu diverse departamente și clinici de oncologie, există un proiect cu NeoLife Medical Center București, unde, în cadrul compartimentului de oncologie, asistăm pacienții într-un mod de colaborare interdisciplinar. Pacientul oncologic este consiliat de o echipă din care fac parte oncologi, psiho-logi și nutriționiști. Nu se face nimic invaziv sau brusc, fi ecare pacient este parte a unui program etapizat și personalizat.

Stigmatizarea este frecvent întâlnită în cazul persoanelor „plinuțe”. Există campanii prin care să se promoveze „normalitatea”?Sunt multe femei plinuțe care se simt bine în pielea lor, dar sunt stigmatizate… Câteva fi rme, în special de produse cosmetice,

nătos, pentru că nu există și pentru că publicitatea la alimentele dezechilibrate nutrițional este foarte puternică. Lupta cu acest fel de reclamă este foarte nedreaptă, încât noi, totdeauna, vom pierde. În timp, educând continuu și constant, prin oamenii în care copiii au încredere, aceste aspecte pot fi minimizate.

E un fel de strecurare prin viață…Da… un șir de alegeri. În programele la care lucrăm am inclus cursuri de gătit, pentru că nu e destul să avem alimentul bun dacă-l preparăm într-un mod nesănătos. E o satisfacție fan-

tastică pentru copil atunci când este implicat în prepararea mâncării: să aleagă, să spele legumele și fructele, să așeze farfuriile pe masă. Să le arătăm că se poate găti gustos și prin fi erbere, la aburi sau la cuptor, nu numai prin prăjire. Discut cu familiile pe care le consiliez despre implicarea copiilor când se cumpără alimente sau de când se pregătește masa. Există copii cu greutate normală ai căror părinți sunt obezi, care-și doresc să nu ajungă precum părinții lor. Au grijă la modul în care se alimentează, se hidratează, fac mișcare și do-vedesc, în felul acesta, că educația nutrițională și educația în general bat gena și bat obiceiurile alimentare văzute în casă. Poți fi normoponderal, dacă-ți dorești și lupți să nu ajungi asemenea părinților tăi. Autoeducația și autocontrolul sunt cheia în aceste cazuri. Ne putem infl uența genele prin de-ciziile pe care le luăm. Educația nutrițională bate gena!

Prin decizii clare și un program de viață.Sunt pacienți care vin la cabinet deciși să-și schimbe, din acel moment, stilul de viață. Devin radicali. Este cea mai păgu-boasă alegere. Nu cred în rezultatele de scurtă durată. Schimbările se fac în timp… Abordarea trebuie să fi e moderată, niciun aliment nu ucide, dacă e consumat cu moderație. Nimic nu ne poate ucide de-cât dacă o facem într-un mod constant.Cred cu tărie că educația este singu-rul mod în care putem asigura un vi-itor sănătos națiunii noastre. l


Interviu cu lector dr.

Lygia Alexandrescu,

nutriţionist acreditat de

Comitetul Internaţional

Olimpic

dă bani să-și cumpere singur ceva…dă bani să-și cumpere singur ceva…acasă, nu îi mai pregătește pachețel, ci îiacasă, nu îi mai pregătește pachețel, ci îi

pentru copil. Mama nu mai găteștepentru copil. Mama nu mai găteștealimente semipreparate sau preparatealimente semipreparate sau preparate

mai gătesc, preferând să cumpere searamai gătesc, preferând să cumpere searaSunt mame care lucrează excesiv și nu

POLITICI SANITARE

PROTEINELE AU ROLUL DE MENȚINERE INTEGRĂ A CORPULUI. DUPĂ VÂRSTA DE 19 ANI RECOMAND MODERAȚIE ÎN CONSUMUL DE CARNE, DE APORT PROTEIC DIN SURSĂ ANIMALĂ. EXCESUL DE ACIDITATE TREBUIE EVITAT.

septembrie 2014 57

terapia oncologică şchiopăteazăFără nutriționist,


POLITICI FARMA

septembrie 2014 59

între mit şi adevăr

De regulă, fi topreparatele/suplimentele se administrează atunci când apar defi cienţe pasagere în starea de sănătate (răceli, stări gripale, constipaţii, disfuncţii gastrointestinale minore, medii, astenii), în afecţiuni minore, până la medii (HBP, insufi cienţa cardiacă tip II), afecţiuni cronice rezistente la chimiote-rapice (artrită, stări alergice, dermatoze atopice, infecţii recidivante), în profi la-xia bolilor infecţioase, a dereglărilor metabolice sau a unor boli degenerative, în tratamentul de întreţinere sau în perioadele de convalescenţă, în tratamentul de scurtă durată până la stabilirea diagnosticului.

CÂND PUTEM APELA LA ACESTE TIPURI DE PREPARATE -CÂND SE RECOMANDĂ A FI ADMINISTRATE?

CE SUNT, DE FAPT, ACESTE SUPLIMENTE?Privind în piaţa farmaceutică, este simplu să le încadrăm. Sunt nişte produse farmaceutice sub formă de ceaiuri mono-/multicomponente (ceaiuri complexe), capsule pe bază de pulberi vegetale sau asocieri de extracte nestandardizate/standardizate în principii active, prelucrări sub formă de tinctură etc. Avându-se în vedere faptul că toate aceste preparate vin cu aport terapeutic, nu doar de nutrienţi, vitamine sau oligoelemente, mai corect ar fi ca ele să fi e denumite fi topreparate sau medicamente vegetale (dacă au în compoziţie produse vegetale pulverizate, mărunţite sau extracte obţinute din acestea).

DE CE TOATE ACESTE PRECIZĂRI?Dacă privim o simplă etichetă sau prospect de la un preparat de tip supliment, hârtia în cauză nu ar trebui să conţină informaţii care să atribuie acestora proprietatea de prevenire, tratare sau vindecare a unei boli umane sau să facă referire la asemenea proprietăţi. Dacă citim un simplu prospect al unui asemenea supliment care are în compoziţie frunzele de anghinare, de exemplu, acolo vom găsi cu siguranţă date referitoare la acţiunea farmacologică (coleretic-colagogă, hepatoprotectoare; de stimulare a metabolizării colesterolului în fi cat; diuretică, depurativă, stomahică, hipoglicemiantă), întrebuinţările principale (diskinezie biliară, colecistită, insufi cienţă biliară, hepatite, ciroze) sau alte potenţiale utilizări terapeutice (diabet, hipercolesterolemie, arteroscleroză, edeme cardiorenale, constipaţie, dispepsie, anorexie).

dizate în principii active oferă avantajul ajustării dozei dependent de tipul de afecţiune care trebuie tratată, corelat cu optimizarea perioadei de administrare. 4) CARE ESTE MODALITATEA CORECTĂ DE PRELUCRARE (INFUZIE, DECOCT, MACERAT) ŞI DE ADMINISTRARE (SE ÎNGHITE CU APĂ, CU CEAI, SUC DE FRUCTE?), CÂND (ÎN CE PERIOADĂ A ZILEI, ÎNAINTE SAU DUPĂ MASĂ, LA CE INTERVAL?) ŞI PENTRU CÂT TIMP POATE FI ADMINIS-TRAT PRODUSUL FĂRĂ NICIUN RISC?

Răspunsurile la acestă întrebare sunt dependente de compozi-ţia pe care o are fi topreparatul/suplimentul. Majoritatea producă-torilor recomandă infuzarea, ca modalitate de prelucrare a unui preparat de tip ceai medicinal, indiferent de produsul vegetal sau de amestecul acestuia. În unele situaţii este corectă, dar în altele, nu. În general folosim infuzarea atunci când în com-poziţia ceaiului avem compuşi volatili (fl oarea de tei – Tiliae fl os conţine ulei volatil cu acetat de farnesil cu acţiu-ne calmantă şi antispastică; fl orile de muşețel – Chamomillae fl os, conţin ulei volatil cu bisabolen, bisabolol, bisabo-lol-oxizi, compuşi cu acţiune antiin-fl amatoare, antispastică, antiulceroa-să). Dacă avem în formulare amestecuri de produse vegetale cu ulei volatil, dar şi

ÎNAINTE DE A PRESCRIE/RECOMANDA UN FITOPREPARAT/SUPLIMENT ALIMENTAR PUNEȚI-VĂ URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: 1) CE BENEFICII ADUCE ACEST PRODUS ASUPRA SĂNĂTĂ-ŢII?

Cu siguranţă, un asemenea preparat care conţine fi tocomple-xe (amestecuri de compuşi organici aparţinând de clase chimice diferite, compuşi care acţionează sinergic sau se potenţează) are aport terapeutic, ceea ce se traduce prin ameliorarea unei anumi-te afecţiuni, deci se îmbunătăţeşte starea de sănătate .2) CARE SUNT RISCURILE LA CARE SE SUPUNE PACIEN-TUL DACĂ NU RESPECTĂ RECOMANDĂRILE?

Riscurile sunt multiple, atunci când pacientul nu respectă doza şi perioada de administrare; de exemplu, în perioada de colici abdominale la copii se recurge la fi topreparate/suplimente cu acţiune anticolicativă, la pacienţii cu ulcer gastric sau gastri-tă se folosesc preparate care au în compoziţie principii active cu acţiune gastroprotectoare, antiinfl amatoare, cicatrizantă, anti-ulceroasă. Un produs vegetal frecvent întâlnit, în asemenea preparate, este rădăcina de lemn dulce (Liquiritiae radix). Administrarea abuzivă a preparatelor pe bază de lemn dulce induce hiperaldosteronism manifestat prin edeme, hipoka-lemie, hipertensiune, contracţii musculare anormale, ma-nifestări cardiace, pubertate precoce la copiii cărora li s-a administrat timp îndelungat aceste preparate. Aceste efecte secundare sunt induse de glicirizină şi acid gliciretic şi sunt da-torate inhibiţiei competitive a enzimelor implicate în degradarea steroizilor şi afi nităţii pentru receptorii aldosteronei. 3) CARE ESTE DOZA CORECTĂ CARE TREBUIE ADMINIS-TRATĂ PENTRU A AVEA EFICIENŢĂ MAXIMĂ?

Pentru a preciza doza corectă, trebuie să existe studii clinice pe aceste tipuri de formulări. Trebuie făcute studii pe materia primă vegetală folosită în aceste combinaţii sau pe cea care este folosită în obţinerea extractelor. O materie primă de calitate conduce la preparate de calitate. Un fi topreparat pe bază de extracte standar-

alte tipuri de principii, cum ar fi mucilagi-ile care prezintă acţiune mucoprotectoare (formează un fi lm de protecţie la nivelul mucoasei iritate), pentru ca acestea să se solubilizeze în cantitate mai mare nu este efi cientă doar o simplă infuzare de 5-10 min., atunci trebuie să recomandăm o extracţie combinată de tip infuzare-ma-cerare (după cele 10 min. de contact între produs/produse şi apa fi erbinte să fi e pre-lungită perioada cu cel puţin 30-35 de min. şi abia după aceea să se administreze). Dependent de perioada de administrare, putem benefi cia de efectele terapeutice/secundare, de exemplu, valeriana în doze mici este sedativă, iar în doze mari este excitantă, urzica poate fi diuretică sau pro-edematoasă, ienupărul poate fi diuretic sau iritant la nivel renal (dacă administra-rea este mai mult de şase săptămâni).5) INTERACŢIONEAZĂ CU MEDICA-ŢIA ALOPATĂ?

Din păcate, avem din ce în ce mai multe fi topreparate/suplimente care, administrate odată cu medicamentele alopate, pot induce efecte secundare marcante sau pot reduce efectul tera-

peutic al acestora. De exemplu, preparatele cu sunătoare inter-acţionează cu medicaţia antidepresivă (induc efecte adverse de tip serotoninergic), reduc efectul terapeutic al nifedipinei, sim-vastatinei, omeprazolului, modifi că titrul plasmatic al digoxinei, efectul anticoncepţionalelor orale (nu discutăm de administrarea ocazională); cele cu ginseng oriental (Panax ginseng) sau ameri-can (Panax quinquefolius) nu se administrează cu anticoagulante (inhibă agregarea plachetară), cel cu ginseng siberian (Eleuthero-coccus senticocus) alterează rezultatele titrărilor serice ale nivelu-lui digoxinei la pacienţii suferind de insufi cienţă cardiacă (în câte suplimente este menţionat tipul de ginseng folosit?); preparatele pe bază de pălăria soarelui (Echinacea sp.) reduc sau anihilează efectul imunosupresiv al glucocorticoizilor şi al ciclosporinei. l

între mit şi adevărSuplimentele alimentare/nutritive,

Suplimentele alimentare/nutritive sunt foarte mult utilizate la ora actuală în terapeutică și, conform titulaturii, am fi tentați să credem că această denumire se referă simplu la produsele care suplinesc alimentația sau dieta ori la cele cu aport de vitamine sau minerale. Reclamele difuzate din ce în ce mai frecvent referitor la aceste produse evidențiază efectele terapeutice benefice pe care le aduc organismului. În ultimii ani, s-a constatat un aflux de asemenea preparate în piața farmaceutică, corelat cu simplitatea înregistrării acestora. Așadar, în momentul în care discutăm de toate valențele terapeutice, nu mai putem discuta de existența în piața farmaceutică a unui simplu produs de tip supliment alimentar/nutritiv.

Conf. dr. Cerasela Elena GîrdUMF „Carol Davila” București, Facultatea de FarmacieDisciplina de farmacognozie, fi tochimie, fi toterapie


ECHITATE

septembrie 2014 61

PACIENTA A FOST EVALUATĂ ȘI S-A STABILIT DIAG-NOSTICUL DE SINDROM HEMOLITIC UREMIC, FIIND INIȚIATĂ TERAPIA DE URGENȚĂ, CONFORM PROTO-COALELOR INTERNAȚIONALE: cu hemodializă, plasmă și imunosupresie. Era un copil mare, fără simptome infecțioase și presupuneam că aveam în față una dintre cele mai grave forme ale acestei boli, cea atipică. O afecțiune foarte rară, cu o incidență de 2 / 1 milion, dar cu afectare multiorganică. Te-rapiile clasice internaționale ar fi avut o efi ciență discutabilă, putând salva viața copilului în proporție de 60%.

Trecuseră trei zile, timp în care fetița urma sedințe de di-aliză zilnic, primea plasmă, dar, cu toate acestea, s-a consta-tat hipertensiune arterială. Toxinele, normal eliminate renal, erau crescute, avea anemie marcată și un număr foarte mic de trombocite. S-a decelat o afectare multiorganică și se ob-servau convulsii. Sedată, fetița nu se mai ridica din pat. Rini-chii nu mai funcționau. Sub terapia clasică, nu erau șanse de supraviețuire.

Știam, din discuțiile purtate cu colegi din alte țări, că din anul 2011 FDA și EMA aprobaseră o terapie nouă, efi cientă, pentru sindrom hemolitic uremic atipic (SHUA): eculizu-mab, un anticorp monoclonal ce întrerupe lanțul imun al bo-lii, protejând vasele de sânge și limitând leziunile multiorga-nice. Compania producătoare a acestui medicament, „primul și unicul aprobat” pentru SHUA, încă nu obținuse un preț al produsului în România și nu se putea achiziționa decât prin demersuri speciale. Din păcate, este cel mai scump medica-ment din lume ca terapie anuală, un fl acon costând aproape 5.000 de euro.

Noi ar fi trebuit să administrăm trei sau patru fl acoane săp-tămânal și, posibil, toată viața pacientei. Tratamentul nu poa-te fi întrerupt, din cauza riscului de recădere al afecțiunii. Era necesar să obținem acest medicament: pacienta nu mai rezis-

negociere pentru a obține urgent terapia. Între timp, au fost trimise de la Budapesta rezultatele investigațiilor extinse pen-tru lanțul complementului, precum și testările genetice ale copilului, dar și ale părinților. Ni se confi rma diagnosticul; existau anticorpi împotriva unui factor inhibitor al comple-mentului, precum și două mutații homozigote pentru două proteine implicate în acest proces imun. Incidența acestei afecțiuni tocmai a scăzut de la 2 la 1 milion la 2 la 10 milioane. În Europa mai există doi pacienți cu această boală.

Răspunsul inițial al celor de la companie a fost rezervat, ară-tându-se îngrijorați că vor ajuta un pacient dintr-o țară care nu își va permite să susțină fi nanciar terapia la fi nalul celor șase luni de compasiune. Le-am explicat că avem nevoie urgent de eculizumab, altfel pierdeam acest copil. Rapoartele medicale au ajuns la directorii fi rmei din Europa și din America, precum și la consultanții medicali ai companiei. După o analiză atentă a mai multor dosare, reprezentanții fi rmei au decis acordarea unei șanse la viață acestui copil, aprobând medicația.

Fetița și familia se luptau de două săptămâni cu boala și suferința îi devasta.

La 24 de ore de la aprobarea terapiei, trei fl acoane de ecu-lizumab, prima doză, a ajuns la București, livrată personal, de o persoană trimisă din Zürich. Era cel dintâi program de com-pasiune aprobat de compania producătoare pentru Europa de Est, fetița internată în clinica noastră fi ind primul pacient din România care benefi cia de această terapie.

Prima administrare de eculizumab a fost încărcată de emoții, ale noastre, medici și personal, cât și ale părinților. Oprisem toate terapiile convenționale, cu care eram obișnuiți și pe care le cunoșteam din experiență. A urmat o perioadă de câteva zile de așteptare. Lent, copilul a început să-și revină, constatând o îmbunătățire semnifi cativă după câteva săptămâni. Recuperarea, aproape completă, s-a produs. Fetița nu a rămas cu sechele, rinichii funcționându-i normal, așa încât a revenit la viața pe care o avea înainte de debutul acestei afecțiuni de-vastatoare.

Pentru pacientă, părinți și medici, acest anticorp monoclonal a fost miraculos, prin efecte neașteptat de benefi ce produse. Pentru cei de la Alexion Pharmaceuticals, compania produ-cătoare, acest prim caz în România a fost o poveste de succes, permițându-le să treacă peste temerile legate de Europa de Est și să demareze procedurile de intrare pe piața farmaceutică românească. Eculizumab schimbă radical viața pacienților care trec prin această suferință, aceștia răspunzând pozitiv la terapie, în marea majoritate a cazurilor.

Până în toamna anului 2014, medicamentul Soliris ar tre-bui să aibă un preț ofi cial defi nit în România, pentru a putea fi demarate procedurile de introducere în cadrul unui program național. Prețul îl face inaccesibil persoanelor particulare, iar instituțiile medicale nu își pot permite susținerea fi nanciară de lungă durată. Benefi ciul clinic al acestei terapii este, incontes-tabil, în favoarea pacienților, chiar puțini fi ind, fi indu-le vital, salvându-le viața.

ta mult, plămânul și tubul digestiv erau profund afectate.

Afl asem că fi rma producătoare avea un program de suport, prin care asigura terapie gratuită pacienților fără resur-se fi nanciare, chiar și în cazuri urgen-te ca acesta. Le-am scris și a început o

Până în acest moment, suportul autorităților de reglementare, precum și al Institutului Clinic Fundeni au fost exemplare, ajutându-ne în comunicarea permanentă cu fi rma producătoare pen-tru a putea administra legal medicația, precum și în pașii făcuți pentru introdu-cerea ofi cială în România.

Am inițiat Registrul Român de Sin-drom Hemolitic Uremic, pentru a ofe-ri autorităților informațiile necesare constituirii unei imagini de ansamblu a acestei afecțiuni.

Medicamentul Soliris, produs de fi r-ma americană, a schimbat modul de tra-tare a acestei afecțiuni la nivel mondial, îmbunătățind semnifi cativ prognosticul acestor pacienți. O astfel de terapie consi-der că este necesară și în România, pentru a putea trata cu succes o maladie deosebit de gravă, ce afectează major pacientul, dar și pe cei din jurul său. l

Viața nu are preț!Eram de gardă, într-o sâmbătă de aprilie, când aflu de o rugăminte venită pe firul telefonului. Un spital de pediatrie din București ne întreba dacă acceptăm transferul unei paciente cu o tulburare hematologică severă și cu afectare renală acută. Ni se mai cerea să-i facem plasmafereză. La scurt timp, salvarea aducea o fetiță de 11 ani, palidă, astenică, însoțită de părinți, extrem de îngrijorați pentru starea copilului lor și de faptul că medicii le spuseseră că afecțiunea este foarte gravă. Anterior internării, povestea emoționată mama, fetița fusese un copil normal, cu note foarte bune la școală, cu prieteni și vise.

Dr. Adrian Cătălin Lungu, Clinica de nefrologie și dializă pediatrică Institutul Clinic Fundeni

PÂNĂ ÎN TOAMNA ANULUI 2014, MEDICAMENTUL SOLIRIS AR TREBUI SĂ AIBĂ UN PREȚ OFICIAL DEFINIT ÎN ROMÂNIA, PENTRU A PUTEA FI DEMARATE PROCEDURILE DE INTRODUCERE ÎN CADRUL UNUI PROGRAM NAȚIONAL.PREȚUL ÎL FACE INACCESIBIL PERSOANELOR PARTICULARE, IAR INSTITUȚIILE MEDICALE NU ÎȘI POT PERMITE SUSȚINEREA FINANCIARĂ DE LUNGĂ DURATĂ.


ECHITATE

CEI MAI MULȚI OAMENI SE STRÂNG ÎNTR-O ASOCIAȚIE PENTRU CĂ AU UN LUCRU ÎN COMUN; SE REUNESC DATORITĂ PASIUNII PENTRU ARTĂ, SPORT, MUZICĂ ETC.

Pe noi, sclerodermia ne-a determinat să înfi ințăm o asociație. Din păcate, ea nu este nici sport, nici artă sau muzică, ci este o boală autoimună, foarte rară, o boală a țesutului conjunctiv, caracterizată prin fi -broza excesivă a pielii, a vaselor sangvine și a organelor viscerale. Deseori, aceasta se defi nește prin infl amație și/sau durere musculară, articulară și prin îngroșarea pielii.

Cine suntem? APSR – Asociația Pacienților cu Sclerodermie din România, înfi ințată în 2013, organizație non-guver-namentală ce are ca misiune promovarea drepturilor persoanelor bolnave de scle-rodermie, dreptul la servicii medicale de înaltă calitate, acces la tratament, inclu-ziune socială etc. și susținerea tuturor activităților menite să sprijine aceste persoane. Luptăm pentru diagnosticarea corectă și timpurie a pacienților, pentru in-formarea acestora în ceea ce privește acce-sul la tratament și încercăm să-i ajutăm să treacă mai ușor peste impactul emoțional pe care-l are boala asupra acestora.

Deși suntem la început de drum, am reușit să ne facem cunoscuți atât pe plan

național, cât și internațional, prin participarea la numeroase evenimente.

Printre cele mai importante realizări amintesc constru-irea site-ului pentru informarea și educarea pacienților și a celor interesați, www.sclerodermie.ro, și afi lierea APSR la organizații din țară precum Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC), Liga Română contra (LLR) dar, și internaționale, Federation of European Scleroderma Association (FESCA). Împreună, intenționăm să dezvoltăm numeroase programe pentru pacienți. Actualmente, este în derulare un program de kinetoterapie, în colaborare cu LLR. Pentru viitor, dorim să organizăm workshopuri de îngrijire personală și nutriție, pentru a le arăta pacienților că pot aborda un alt stil de viață, unul sănătos, care să le aducă numai benefi cii.Calitatea de membru o poate primi orice persoană care dorește să se implice alături de noi pentru atingerea scopurilor, iar înscrierea în asociație se poate face completând un formular de adeziune ce poate fi descărcat de pe site sau transmis individual pe e-mail. Nu se percepe vreo taxă de înscriere ori cotizație; încercăm să obținem fondurile necesare din sponsorizări, donații etc.

În asociație sunt înscriși membri din toată țara și ne bucură faptul că, în ultima perioadă, pacienții au devenit mai interesați de asociație, de programele derulate, de nevoia de cunoaștere a tuturor posibilităților de tratament și de educație. l

[email protected]

Suferinţa uneşte oameniiCând eşti bolnav, natura te obligă la cunoaştere; te pomeneşti că ştii fără voia ta. Totul ţi se dezvăluie indiscret, căci tainele şi-au pierdut pudoarea în ştiinţa involuntară care e boala. Emil Cioran

PENTRU VII-TOR, DORIM SĂ ORGANIZĂM WORKSHOPURI DE ÎNGRIJIRE PERSONALĂ ȘI NUTRIȚIE, PEN-TRU A LE ARĂTA PACIENȚILOR CĂ POT ABORDA UN ALT STIL DE VIAȚĂ.

Silvia Săndulescu,președintele

Asociației Pacienților cu Sclerodemie

din România

Documents

Septembrie 2014