Acatist și Sf. Liturghie, miercur i 30 noiembrie 2016, h 9:00 (Sf. Apostol

Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României).

Program de spovedanie săptămâna aceasta:

Joi, 1 decembrie, h 16:00;

Sâmbătă, 3 decembrie, h 15:00.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

HRAMUL PAROHIEI - ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI

(9 decembrie 2016)

Și anul acesta hramul parohiei noastre va avea loc pe data de 8 decembrie. Sf.

Liturghie va fi oficiată de un sobor de preoți din Roma și împrejur imi.

Colectă hram + cadouri copii

Rugăm pe toți credincioșii parohiei noastre să contribuie la buna organizare a

sărbătorii în primul rând prin rugăciunea lor și apoi dăruind fiecare după putere un

ajutor financiar.

Pregătirea agapei frățești

Rugăm pe toate credincioasele parohiei noastre care pot pregăti ceva de

mâncare pentru masa de hram să ia legătura cu doamna preoteasă Elena Ursachi

(tel 3274423588).

Sf. Ap. Andrei, ocrotitorul României Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sf. Apostol Andrei în fiecare an

pe 30 noiembrie. Acesta este considerat și ocrotitorul României. Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orășel de pe malul lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea și frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Înainte de a sluji pentru a propovădui cuvântul Domnului și de a deveni Apostol, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La o zi distanță după Botezul Domnului în Iordan îl vede pe Ioan cum

arăta cu degetul spre Hristos și zice „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Conform scrierilor bisericești, Andrei merge în Bizanția, Tracia, Macedonia și Bitinia și toate ținuturile de lângă Marea Neagra, de la Dunăre și Sciția și până în Crimeia să propovăduiască cuvântul și iubirea Domnului nostru. Andrei sfârșește ca și mucenic, fiind răstignit lângă Corint, la Patras, unde este așezat cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Această cruce avea să devină cunoscută drept „Crucea Sfântului Andrei”.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 46 (27 noiembrie 2016)

Duminica a XXX-a după Rusalii

(Dregătorul bogat - Păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27

n vremea aceea un om

oarecare s-a apropiat de

Iisus şi L-a întrebat,

zicând: Învăţătorule

bune, ce să fac ca să

moştenesc viaţa veşnică?

Iar Iisus i-a zis: pentru ce

Mă numeşti bun? Nimeni

nu este bun, decât numai

singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să

nu faci desfrănare, să nu ucizi, să nu

furi, să nu fii mărturie mincinoasă;

cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

Iar el I-a răspuns: toate acestea le-

am păzit din tinereţile mele. Auzind

acestea, Iisus i-a zis: încă una îţi mai

lipseşte: vinde toate câte ai şi le

împarte săracilor şi vei avea comoară

în ceruri; apoi vino şi urmează Mie.

Dar el, auzind acestea, s-a întristat,

căci era foarte bogat. Văzându-l că

s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu

vor intra în împărăţia lui Dumnezeu

cei ce au averi! Căci mai lesne este

pentru cămilă să treacă prin urechile

acului, decât pentru bogat să intre în

împărăţia lui Dumnezeu. Iar cei care

au auzit acestea, au zis: atunci cine

poate să se mântuiască? Iar Dânsul

a răspuns: cele ce nu sunt cu putinţă

la oameni sunt cu putinţă la

Dumnezeu.

Fraţilor, îmbrăcaţi-vă, dar, ca

aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea

iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu

bunătate, cu smerenie, cu blândeţe,

cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă

unii cu alţii şi iertând unii altora,

dacă are cineva vreo plângere

împotriva cuiva; după cum şi Hristos

v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.

Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă

întru dragoste, care este legătura

desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos,

întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi

un singur trup, să stăpânească în

inimile voastre; şi fiţi mulţumitori.

Cuvântul lui Hristos să locuiască

întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi

povăţuiţi-vă între voi, cu toată

înţelepciunea. Cântaţi în inimile

voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I,

în psalmi, în laude şi în cântări

duhovniceşti.

Apostol: Coloseni 3, 12-16

Sfânta Evanghelie din Duminica a 30-a după Rusalii ne propune spre meditaţie un text care relatează întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu un oarecare tânăr bogat. Este un text scurt, realizat cu economie de cuvinte, dar cu foarte multe înţelesuri. Întrebat fiind de Mântuitorul dacă ştie poruncile, el a răspuns nu numai că le ştie, ci că pe toate le-a împlinit din tinereţile lui. Din aceste cuvinte se vede că tânărul era curat şi nu a venit, ca alţii, cu gândul de a-L ispiti pe Domnul. El a venit să pună o întrebare în legătură cu mântuirea lui, cum să dobândească viaţa de veci.

Dacă privim cu atenţie câteva din poruncile pe care le-a amintit Mântuitorul, ca de exemplu să nu furi, să nu ucizi, să nu săvârșeşti adulter, sunt uşor de controlat şi am putea formula pe loc răspunsurile. Fiecare poruncă se poate controla şi răspunde dintr-odată: da, asta am făcut, asta n-am făcut. Sunt însă altele mai greu de îndeplinit şi de răspuns pe loc. Să luăm de exemplu: „Să nu depui mărturie mincinoasă”. La început am fi tentați să răspundem: nu, n-am făcut, n-am fost la tribunal, n-am depus mărturie mincinoasă împotriva cuiva. Dar atunci când am vorbit de rău pe cineva, când am insinuat într-o convorbire cu cineva că cutare nu-i prea de treabă, când am discreditat pe cineva prin cine ştie ce cuvinte, cu aparenţă de obiectivitate, oare atunci n-am depus mărturie mincinoasă? Mărturia mincinoasă nu se depune numai în faţa tribunalelor. O putem depune şi în faţa aproapelui, atunci când judeci pe altul, dar mai ales când îl defăimezi.

Sau o altă poruncă: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. Cu toate că ni se pare uşoară, de multe ori ne purtăm cu părinţii în aşa fel încât atitudinea noastră nu este una de cinstire. Dar tânărul nostru a avut conştiinţa că poate răspunde: „Pe toate acestea le-am împlinit din tinereţile mele”, inclusiv pe acestea din urmă. De aceea, deşi Mântuitorul nu a făcut nici un comentariu în legătură cu

aceasta, ci l-a crezut şi l-a aprobat, totuşi face un pas mai departe: „Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor, şi vei avea comoară în cer; apoi vino de-Mi urmează Mie”.

Din aceste cuvinte reiese în primul rând faptul că Mântuitorul a ştiut că tânărul avea avere. L-a cunoscut ca Dumnezeu. Deşi textul Sfintei Evanghelii nu ne spune că el s-ar fi confesat că avea avere, Mântuitorul l-a pus faţă în faţă cu „păcatul” lui, pe care el poate îl ignora. De fapt, aceasta era slăbiciunea lui, aceasta îl domina şi îl priva de libertate. De aceea Mântuitorul l-a lovit în păcatul care-l durea mai tare. Apoi textul se referă la bogăţia concretă, la bunurile materiale pe care tânărul le-a acumulat pentru nevoile lui. Deoarece având bogăţie, aşa cum se întâmplă întotdeauna, prin ea tinzi să stăpâneşti şi pe oameni, şi pe aproapele. De aceasta ar fi vrut Mântuitorul Iisus Hristos să-l elibereze pe tânăr şi să-l aducă între oameni ca frate, nu ca stăpân.

Dar, privind mai atent la cuvintele Mântuitorului, credem că El a avut în vedere şi altceva. S-a gândit şi la averea care te face egoist. Acela care are avere ţine mai mult la puterea lui, la opinia lui, iar din ea creşte egoismul. Averea ne face să devenim un fel de mici stăpânitori, să ni-i aservim pe alţii, să-i facem să gândească precum gândim noi, crezând că numai noi avem dreptate, că totul ni se cuvine numai nouă. Prin urmare, egoismul născut din avere devine sete tot mai mare de bogăție, care în cele din urmă devine sete de stăpânire. Nu averea în sine devine marele obstacol, ci ceea ce naşte ea în noi, iar în acest sens Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Bogăţia sau sărăcia nu sunt prin ele însele nici bune, nici rele, ele devin aşa după dispoziţiile celor care le stăpânesc”, iar în Omilia a II-a despre Statui, acelaşi Sfânt Părinte a zis: „Precum vinul nu e lucru rău, ci beţia e lucru rău, tot aşa nu bogăţia e un rău, ci lăcomia cea rea şi duhul cel

Săptămâna a XXIV-a după Rusalii:

Duminică: Co 3, 12-16; Lc 18, 18-27 - Sf. Mare Mc. Iacob Persul.

Luni: I Tes 2, 20; 3, 1-8; Lc 11, 29-33 - Sf. Mc. Ruf, de la Roma.

Marţi: I Tes 3, 8-13; Lc 11, 34-41 - Sf. Mc. Paramon și cei 370 împreună cu el

Miercuri: I Co 4, 9-16; In 1, 35-51 - Sf. Ap. Andrei, ocrotitorul României.

Joi: I Tes 4, 18; 5, 1-10; Lc 11, 47-54; 12,1 - Sf. Proroc Naum; Sf. Cuv. Filaret

Vineri: I Tes 5, 9-13, 24-28; Lc 12, 2-12 - Sf. Proroc Avacum; Sf. Mc. Miropa.

Sâmbătă: II Co 11, 1-6; Lc 9, 1-6 - Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

hrăpăreţ”. „Bogăţia în afară de măsură – spunea Sfântul Ambrozie –, cu orice titlu şi prin orice mijloc ar fi fost câştigată, are întotdeauna în ea un izvor de nedreptate şi neomenie.” Prin aceste cuvinte Mântuitorul vrea să spună: „Leapădă-ţi averea şi aşa te vei lepăda de egoism. Leapădă-te de tot ceea ce te îndepărtează de altul şi prin altul de Dumnezeu”. Deci sfatul Mântuitorului se adresează absolut către toţi creştinii şi nimeni nu poate fi creştin deplin dacă nu tinde spre desăvârşire.

Ascultând cu atenţie ceea ce i-a recomandat Mântuitorul, tânărul s-a întristat şi a plecat, fiindcă avea multă avere. Nu şi-a putut duce până la capăt eforturile de a-şi trăi convingerile religioase. A respectat poruncile, dar s-a oprit pe drum, pe drumul care duce la desăvârşire. Ceea ce i s-a cerut era prea greu de îndeplinit, deoarece era legat puternic de bunurile lui. De aceea Mântuitorul a gândit atunci cu voce tare: „Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu”. Va să zică: în măsura în care te depărtează de oameni, în a c e e a ş i mă s u r ă b o gă ţ i a t e îndepărtează şi de Dumnezeu.

Dar alături de Mântuitorul se aflau nu numai ucenicii Săi, ci şi cei care-L ascultau. Iar aceştia, auzind cuvintele Sale, speriaţi, i-au pus atunci o întrebare: „Doamne, dar atunci cine poate să se mântuiască?” S-au gândit

că fiecare dintre ei, într-un fel sau altul, are câte o casă, o ţarină, un ban pus deoparte, are câte ceva. Mântuitorul le-a dat pe loc un răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Ce vrea să spună Mântuitorul prin aceste cuvinte? Un răspuns ar putea fi următorul: Oamenilor le e cu neputinţă să trăiască fără bunuri. Ar trebui să nu se mântuiască, în măsura în care îşi pun nădejdea în bunuri. La unii mai puţin, la alţii mai mult, dar de

scăpat nu scapă nimeni de acest păcat al lipirii sufletului de bogății. Dumnezeu î nsă s e milostiveşte şi îi înţelege, şi îi iartă pe cei care n-au căzut de tot în lăcomie şi avariţie. Dumnezeu ne

îngăduie să avem bunuri, cu condiţia să le dăm o întrebuinţare bună, să nu le depozităm şi să nu ne împătimim, strângându-le fără o trebuinţă reală.

Nu trebuie să ne speriem de condiţiile pe care le pune Mântuitorul, ci să ne mângâiem că aceste condiţii nu sunt atât de grele încât să nu le putem îndeplini. Dar pentru a le îndeplini trebuie să fim buni creştini, să trăim curat, să avem intenţii bune, fapte bune, să facem bine şi să gândim bine unii despre alţii. Aceasta este desăvârşirea pe care o propovăduieşte Mântuitorul, şi ea nu presupune adunarea de averi, ci mai ales eliberarea de ele. Să nu credem că porunca desăvârşirii nu este şi pentru fiecare dintre noi. Mântuitorul le cere tuturor: „Fiţi desăvârşiţi”. (fragment, preluat din Ziarul Lumina)