Sfintii Martiri Brancoveni

7/25/2019 Sfintii Martiri Brancoveni

1/22

Sfintii Martiri Brancoveni

Constantin Brancoveanu a fost un mare "ctitor" de cultura si de lacasuri sfinte, un sprijinitor princuvant si fapta al Ortodoxiei de pretutindeni, o figura de seama din istoria neamului romanesc.Iar prin moartea lui cu adevarat muceniceasca, el a oferit tuturor o minunata pilda de daruire side jertfa pentru tara sa si pentru credinta crestina. Moartea lor a impresionat profund pe

contemporani, chiar si pe necrestini. Ea a fost consemnata cu indignare in putinele ziareeuropene care apareau atunci, dar si de unele rapoarte diplomatice trimise din Constantinopol.Dupa cum era de asteptat, moartea muceniceasca a Brancovenilor a avut un larg ecou in sufletulpoporului roman, care i-a plans in cantece si balade populare

Constantin Brncoveanu s-a nscut n anul 1654, la Brncoveni (actualmente comun n judeulOlt), ntr-o veche familie boiereasc. Sfntul Constantin Brncoveanu era fiul lui Matei (Papa) Brncoveanu i al Stanci (Cantacuzino), sora domnitorului erban Cantacuzino. Rmnnd


2/22

orfan de tat la vrsta de doar un an, Sfntul Constantin a fost crescut de familia Cantacuzino, deunul din fraii mamei sale, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seam al culturiiumaniste n spaiul romnesc), i frate al domnitorului erban Cantacuzino. ConstantinCantacuzino este cel care i-a oferit sfntului o educaie aleas pentru acele vremuri, Brncoveanunvnd, printre altele, greaca, latina i slavona.

La vrsta de 20 de ani, n anul 1674, Constantin Brncoveanu se cstorete cu Marica (Maria),fiica lui Antonie Vod din Popeti. Antonie Vod, fiul lui Mihai Grecul, un comerciant ridicat larang boieresc de Mihai Viteazul, a fost domnitor al rii Romneti ntre 1669 -1672, pus pe tronde ctre familia Cantacuzino. 14 ani mai trziu, n 1688, la vrsta de 34 de ani, Brncoveanu estepropus i susinut de marele postelnic Constantin Cantacuzino i sptarul Mihai Cantacuzino(fraii domnitorului defunct erban Cantacuzino) pentru a deveni Domn al rii Romneti.Sfntul Constantin Brncoveanu a avut cu Marica unsprezece copii, patru fii i apte fiice:Stanca: 1676, Maria: 1678, Ilinca: 1682, Constantin: 1683, tefan: 1685, Safta: 1686, Radu:1690, Ancua: 1691, Blaa: 1693, Smaranda: 1696, Matei: 1698.

Constantin Brncoveanu este, la nivel naional, poate unul dintre cei mai reprezentativi sfini, caurmare a faptelor sale de excepie care au marcat att istoria poporului nostru, ct mai al esstabilitatea lui spiritual. Marele domnitor are meritul deosebit de a fi putut stvili o micareiezuit deosebit de puternic i n plin ascensiune, care a dus la diversiunea prin caremitropolitul Ardealului, Atanasie Anghel, a optat pentru greco-catolici. Pentru ca aceste micrii influene s nu ptrund n spaiul rii Romneti, Brncoveanu a folosit o serie de mijloacefoarte moderne pentru timpul respectiv, prin care a reuit s menin i chiar s promovezespiritul ortodox.

Bunicul su, Preda Brncoveanu, era considerat printre cei mai bogai oameni din S-E Europei,i, cu toate acestea, a dus o via de ascet. El inea toate posturile dup rigorile vieii clugreti,

se ruga ca i ceilali clugri i era un mare ocrotitor al bisericii. Lucrul acesta s-a pstrat nfamilie, iar spiritul credinei practice a fost motenit n special de nepotul su, ConstantinBrncoveanu. ntr-o lume dominat de conflicte, domnul rii Romneti se manifesta ca unadevrat urma al mprailor bizantini.

Fiind format ntr-un mediu crturresc i avnd contiina unitii de neam, reflectat mai ales ntraducerea i tiprirea Bibliei de la Bucureti n anul 1688, Sfntul Constantin Brncoveanu anfiinat Academia Domneasc (1694), precursoare a Universitii din Bucureti, adpostit ncldirile Mnstirii Sfntul Sava din capital. Pe lng intensificarea activitilor culturale ieducaionale ale Academiei Domneti au fost organizate coli n incinta unor mnstiri, n carese preda n romn i n slavon. Aa au fost colile de la Mnstirile Sfntul GheorgheVechii Colea din Bucureti. O alt serie de coli romneti au fost nfiinate totodat n oraelei satele din ara Romneasc. n unele mnstiri au fost nfiinate biblioteci renumite, avnd cuprioritate lucrri provenite din marile centre culturale din Europa apusean.

Imediat dup ce a devenit Domnitor al rii Romneti, Sfntul Constantin Brncoveanu ancurajat activitatea de tiprire a lucrrilor de cultur teologic i laic. Coord onarea tipografieidomneti din Bucureti a ncredinat-o monahului georgian, ulterior mitropolit, Sfntul AntimIvireanul. Printr-o dezvoltare cultural intens, oraul Bucureti a devenit un centru spiritual i


3/22

cultural semnificativ din sud-estul Europei, Domnitorul rii Romneti fiind un cluzitorconstant al culturii i al educaiei, ajutnd cu generozitate Patriarhiile Ortodoxe rsritene, aflatesub stpnire otoman.

Sfntul Constantin Brncoveanu rmne n contiina Bisericii i a poporului ca un ctitor de

mnstiri i de biserici, ridicnd din temelie unele noi i restaurnd sau nzestrnd altele maivechi. Sunt emblematice Mnstirea Hurezi (cel mai vast ansamblu de arhitectur medieval dinara Romneasc) i Mnstirea Smbta de Sus, din ara Fgraului. Dintre biserici,menionm Biserica Sfntul Gheorghe Nou din Bucureti (sfinit la 29 iunie 1707 depatriarhul Hrisant Notara al Ierusalimului), unde, mai trziu, n anul 1720, au fost aezateosemintele ctitorului, prin grija soiei sale, Doamna Maria Brncoveanu.

Sultanul Ahmed al III-lea, venind pe tronul de la Istanbul n anul 1703, a dorit ca s curme bruscfaima de care se bucura pe plan extern domnitorul rii Romneti, devenit un bastion alOrtodoxiei de care multora le era greu s treac. Din execuia sa i a familiei sale i-a dorit sfac un exemplu pentru ntreaga Europ. Tocmai de aceea a ales ca zi a execuiei srbtoarea

Adormirii Maicii Domnului, srbtoare cinstit n mod special de familia domnitorului romn.Nu s-a fcut n decursul timpului o asociere clar ntre intenia sultanului de a-i executa peBrncoveni i data pe care i-o alesese. Dup o veche tradiie cretin, ntlnit chiar n perioadaroman, Maica Domnului era aceea care sprijinea prin rugciunile ei familiile princiare. Avndun rol att de important n viaa Bisericii noastre cretine, sultanul a cutat s denigreze aceastsrbtoare prin executarea celui mai aprig susintor al Ortodoxiei din acele timpuri i a familieisale. Cu toate acestea, tocmai jertfa martiric a Brncovenilor, alturat marii srbtori, a dus lantrirea credinei i la transformarea celor executai n adevrai eroi ai neamului i martiri aicredinei pentru Hristos.

Potrivit mrturiei lui Anton Maria Del Chiaro (nvat italian i secretar al lui domnitorului

Constantin Brncoveanu), detronarea a avut loc la 23 martie 1714 prin trimiterea unei figuri fa-miliare de ctre sultan la Brncoveanu, Mustafa Aga, pentru ca acesta s nu devin suspicios. Adoua zi, nframa de mtase neagr va fi pus pe umerii domnitorului, spunndu-i-se mazil, adicdetronat. n prezena mitropolitului i a boierilor a fost citit firmanul prin care a fost declaratmpreun cu toat familia sa hain, adic rebel. n locul lui a fost ales Marele Sptar tefan Canta-cuzino. Dei Brncoveanu i spuse c e mai bine c domnia i-a fost ncredinat lui dect unuistrin, Cantacuzino nu s-a sfiit ca imediat s purcead la schimbarea i mprirea demnitilor.Mergnd spre calea de la moarte la via a martiriului, i adreseaz lui tefan urmtoarelecuvinte: Finule tefan, dac aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru pcatele mele, fac -Se voia Lui. Dac ns sunt fructul rutii omeneti, pentru pieirea mea, Dumnezeu s ierte pedumanii mei, dar pzeasc-se de mna teribil i rzbuntoare a judecii divine.

n ziua de Pati fusese arestat la Constantinopol i fiica lui Brncoveanu, iar acesta a fost dus nnchisoarea Celor apte turnuri. Aici a fost supus la chinuri grele mpreun cu fiul lui c el mare,Constantin II, timp de cinci zile, pn n ziua de duminic, a Adormirii Sfintei Fecioare, cnd nprezena sultanului, pe rnd Vcrescu, Mateia, Radu, tefni i Constantin, cel mai mare (nordinea n care i prezint Del Chiaro n lucrarea sa) fur decapitai, nu nainte ca tatl lor s -incurajeze prin cuvintele: Fiii mei, fii curajoi, am pierdut tot ce am avut n aceast lume. Celpuin s salvm sufletele noastre i s ne splm pcatele cu sngele nostru.


4/22

Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredincioi n mare, de unde au fost culese decretini milostivi, care le-au ngropat n tain i cu evlavie, nu departe de Constantinopol, ninsula Halchi, n biserica mnstirii Maicii Domnului. Osemintele Sfntului Voievod mucenic aufost aduse n ar la anul 1720 de ctre doamna Maria, soia sa i nmormntate n biserica SfntulGheorghe Nou din Bucureti, ctitoria sa, unde de atunci i pn n zilele noastre vegheaz lumina

candelei care amintete locul de odihn al Voievodului.La 20-21 iunie 1992, Sfntul Sinod alBisericii Ortodoxe Romne l-a canonizat pe marele Voievod martir, Constantin Brncoveanu,mpreun cu cei patru fii i ruda sa, sfetnicul Ianache, trecndu -i n rndul sfinilor, cu zi deprznuire n calendar la 16 august.

Jertfa Sfintilor Martiri Brancoveni

Mareste imaginea.

Jertfa Sfintilor Martiri Brancoveni intre asumarea responsabila a libertatii umane si realitateaautentica a muceniciei crestine...

IntroducerePreambul

Martiriul, jertfa si mucenicia in gandirea Bisericii noastre dreptslavitoare si in intelegerea SfinteiScripturi reprezinta experienta mortii hotarate prin credinta, ca marturie fidela a dragostei pentruDomnul nostru Iisus Hristos. In acest sens, martirul ori mucenicul este marturisitor prin moarteacauzata si pricinuita de dusmanii credintei. In acest fel, marturisirea si moartea presupun olegatura interioara serioasa si profunda, care trebuie privite si abordate impreuna. Puterea de amarturisi pe Iisus Hristos vine din harul Duhului Sfant, care este viu si lucrator in sfintii

mucenici. Cu toate acestea, lucrarea harului presupune si conlucrarea omului cu el. Sfantul IoanGura de Aur afirma in acest sens ca "Domnul nu ingaduie totul harului, in orice imprejurare, ciporunceste ca si ucenicii lui sa-si aduca si ei partea lor". Rolul mucenicilor era astfel acela de a fisacerdoti ai lui Dumnezeu langa altarul de jertfa si de a se ruga pentru pacatele credinciosilor.Realitatea trairii martirului si a muceniciei in relatia lui cu Dumnezeu si cu semenii sai nu este unlucru pur omenesc, ci unul divino-uman, de inalta intensitate duhovniceasca. Momentul centralal vietii martirului si mucenicului este acela al marturisirii lui Iisus Hristos in inima sa si in fatalumii dezlantuite asupra lui, marturisire ce este lucrare a Duhului Sfant in adancurile sufletului
http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1435/143428_sfintii-martiri-brancoveni.jpghttp://str.crestin-ortodox.ro/foto/1435/143428_sfintii-martiri-brancoveni.jpg


5/22

sau, preaplin de Dumnezeu. Este cunoscuta, in acest sens, intensitatea iubirii jertfelnice amartirului si mucenicului, manifestata prin ravna si cuvintele pronuntate inaintea persecutorilor.Acestea fac proba unei experiente intime in comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu oamenii.

Sfantul Ignatie Teoforul, inaintea supliciului sau, cerea ca nimeni sa nu-l impiedice de la acesta,

fiind convins ca abia prin martiriu si jertfa muceniceasca incepea sa fie cu adevarat ucenic alDomnului Iisus Hristos. Ravna lui depasea cele vazute si se indrepta epectatic spre cele nevazutepentru a ajunge la Iisus Hristos. Astfel, el se ruga ca "focul, crucea, multimea fiarelor, taierile,impartirile, risipirea oaselor, strivirea membrelor, sfaramarile intregului trup sa vina asupra lui,numai sa ajunga la Iisus Hristos". Vremea iesirii sale din aceasta lume este vremea nasterii lui inIisus Hristos. Martirul sau mucenicul, in jertfa sa pentru Dumnezeu, iese din sine pentru a-Lintalni pe Dumnezeu. Fiind plin de Dumnezeu, el este anthropos in sensul profund al cuvantului,adica reunificat in sine si impacat cu intreg cosmosul care-l inconjoara. In acest fel, SfantulIgnatie astepta ca, prin mucenicia lui, sa se reverse asupra sa lumina cea curata a lui Iisus Hristossi, odata ajuns acolo unde este Dumnezeu, sa devina cu adevarat om, anthropos.

Prezenta plenara a lui Iisus Hristos in Sfintii Martiri si MuceniciActele Martirice arata cu imbelsugare si prisosinta ca in suferinta lor, sfintii mucenici nu suntniciodata singuri. Dumnezeu, cel "minunat intru sfintii Sai", se afla permanent in ei si in toatemomentele vietii lor. In martiriul Sfantului Policarp se spune ca: "cei chinuiti dovedesc tuturor cain ceasul muceniciei, prea vitejii martiri ai lui Iisus Hristos sunt ca si dezbracati de trup, sau, maibine spus, Domnul Iisus Hristos insusi este de fata si vorbeste cu ai sai". Tot in acest sensgraieste si scrisoarea martirilor din Lyon, care subliniaza faptul ca insusi Domnul Iisus Hristosofera, in mod vadit si evident, celor mai slabi dintre nevoitori, o putere supranaturala. "Noi toti,zice epistola, temandu-ne ca Blandina nu va putea avea curajul sa marturiseasca pe Iisus Hristos,din cauza slabiciunii trupului ei, ea a implinit aceasta cu atata tarie incat cei ce o chinuiau s-au

descurajat si schimbandu-se unii pe altii o chinuiau in tot felul si modul, de dimineata si panaseara; dar ei insisi s-au declarat invinsi, ne mai avand ce sa-i mai faca si se mirau ca mai poate sarespire, intreg trupul ei fiind de jur imprejur sfasiat si deschis de lovituri, ei, marturisind ca unsingur chin de felul acesta era suficient ca sa-i aduca sfarsitul, fara sa mai fie nevoie de atateaalte multe chinuri. Dar fericita, ca un viteaz atlet, isi reinnoia puterile prin marturisirea lui IisusHristos".

Daca Mantuitorul nostru Iisus Hristos Care este ieri, azi si in veci Acelasi - are un rolcovarsitor in viata martirului, trebuie subliniat faptul ca mucenicul, in suferinta sa pentru IisusHristos, nu este niciodata parasit de Sfantul Duh. El este acela care insufla nevoitoruluiraspunsurile in fata persecutorilor. Acest fapt face ca faptele mucenicului si cuvintele sale sa fieconsiderate ca autentice marturisiri de credinta si evenimente liturgice, care se implinesc inacelasi timp. Biserica a considerat aceste manifestari mucenicesti ca fiind lucrari si roade aleSfantului Duh si le-a pus alaturi de Sfanta Scriptura. Cuvintele si invataturile martirilor sunt deciconsiderate ca fiind inspirate de acelasi Mangaietor si sunt lasate Bisericii spre folosul tuturorcredinciosilor ei. Sfantul Ignatie Teoforul in epistolele sale arata ca aceste daruri duhovnicestisunt oferite de Domnul nostru Iisus Hristos fiecarui membru al Bisericii, prin interventia directasi mijlocirea Sfintilor mucenici, care bine s-au nevoit. Ca urmatori ai patimilor MantuitoruluiIisus Hristos, mucenicii isi poarta crucea impreuna cu Domnul lor, renuntand la ei, pentru ca


6/22

Iisus Hristos sa traiasca in ei. Domnul nostru Iisus Hristos este deci in ei, in viata lor,incununandu-le suferinta. Ca purtatori ai acestor chinuri, mucenicii se impartasesc de slava luiDumnezeu si imparatesc impreuna cu El de-a dreapta Tatalui. in acest sens, suferinta lor estevazuta ca act de colaborare si de conlucrare cu suferinta Mantuitorului la opera de mantuire sicuratire a lumii de pacate si patimi. Din alt punct de vedere, modul martirilor de a-l marturisi pe

Iisus Hristos este un botez care curata complet de pacate, realizand astfel, asemanarea cu moarteasi invierea lui Iisus Hristos. Tertulian, in lucrarea sa, De Baptismo, spune ca mucenicii isi dauviata in botezul lor, practicand, in acest fel, botezul sangelui. Daca in botezul cu apa credinciosulprimeste iertarea pacatelor in botezul sangelui martirul primeste coroana si cununa vietii vesnicedin mainile lui Iisus Hristos insusi. Dupa acest botez nimeni nu mai pacatuieste, spune SfantulCiprian al Cartaginei. Faptul ca martirul ori mucenicul s-a unit deplin si desavarsit cu IisusHristos in jertfa si mucenicia sa este con-firmat si de cinstirea pe care o dobandeste dupasacrificiul sau. Biserica a considerat dintotdeauna pe mucenici ca sunt impreuna cu Iisus Hristossi, in acest mod, memoria si toate ale lor au devenit un tezaur de mare pret al ei. Mucenicul estesi din acest punct de vedere nedespartit de Mantuitorul nostru Iisus Hristos si cinstit cu multaveneratie de credinciosi. In martiriul Sfantului Policarp al Smirnei se subliniaza acest adevar: "ne

inchinam lui Hristos, pentru ca el este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri ii cinstim dupa vrednicieca pe ucenicii si imitatorii Domnului, pentru neintrecuta lor iubire fata de imparatul si invatatorullor... Noi am dobandit apoi osemintele lor mai cinstite decat pietrele pretioase si mai scumpedecat aurul si le-am asezat la un loc cuviincios".

Prezenta Mantuitorului nostru Iisus Hristos in viata mucenicilor este subliniata si de momentulmarturisirii credintei mucenicului inaintea muncitorilor si a lumii pagane dezlantuite asupra lui.Aceste clipe se inscriu intr-o noua forma de viata si vietuire care va angaja intreaga fiinta amartirului in procesul de transformare si metamorfozare a lumii. Dialogul sau raportul dintremucenic si calaul sau n-au decat o singura varianta existentiala "converteste-te sau ucide-ma". Casi Mantuitorul Iisus Hristos, care a marturisit cu seninatate si iubire in fata lui Pontiu Pilat, simucenicul vorbeste judecatorului sau ca unui prieten, fara sa-l urasca. Cuvintele lui sunt aleDuhului Sfant, de aceea el propune semenilor sai un limbaj nou, in stare sa vindece necredinta,boala si suferinta cauzata si generata de pacat. De asemenea, vorbele sale determina spre o viatanoua si ajuta pe cel care se hotaraste sa se converteasca si sa-l urmeze pe Iisus Hristos. De celemai multe ori martirii canta, intonand cuvinte din Sfanta Scriptura, aratand prin aceasta ca viataimpreuna cu Iisus Hristos si in Hristos este un imn de slava adus lui Dumnezeu. in acest sensmarturisirea lor este ortofona, in contrast cu zgomotul pacatului si al mortii. Prin acestemanifestari, mucenicii construiesc manifestarea cultica si imnografica a Bisericii in toataplinatatea ei. Opus fiind cuvintelor lor nu poate fi decat blestemul promovat de invataturileinselatoare ale paganilor, care-si au originea in viclenia si perfidia iadului. impotriva diavoluluisi a tuturor mijloacelor sale ucigatoare de suflet se aseaza constient si senin mucenicul si martirullui Iisus Hristos, angajat pe calea adevarului si al dreptatii, ca sa lupte impotriva idolilor siintunecimii diavolilor.

Prin urmare, patimitorii lui Iisus Hristos, plini de forta harica si indrazneala sfanta se prezintainaintea persecutorilor cu puterea lui Dumnezeu, pentru a impune in fata lumii, potrivnicecredintei lor, credinta si iubirea crestina, pe care le marturisesc cu propriul lor sange. Spredeosebire de lumea pacatului, faptele lor sunt logice, sunt faptele unor fiinte care traiesc inDumnezeu si dupa poruncile lui Dumnezeu. Cu toate ca lumea ii considera nebuni si iesiti din


7/22

minte, mucenicii sunt singurii intelepti si rezonabili, intr-o lume intunecata de satana sideteriorata ori degradata de rau, ranitii pentru iubirea lui Iisus Hristos sunt singurii luminati laminte si la chip. Pe acest ring si stadion martirii au posibilitatea sa infrunte direct si pe propriulsau teren pe tatal minciunii, diavolul. Superioritatea lor rezida in faptul ca ei marturisesc peadevaratul Dumnezeu in fata caruia "tot genunchiul trebuie sa se plece si al celor ceresti si al

celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este IisusHristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal". Pentru pagani si rau credinciosi Dumnezeu se ascunde,dar este gasit de aceia care-L cauta cu toata inima si implinesc poruncile lui. Mucenicii sedesfateaza, prin urmare, de dulceata vietuirii in Dumnezeu si primesc puterea de la Iisus Hristos.in asemenea ambianta, inaintea lui Dumnezeu si a ingerilor Lui, lor le este foarte usor sa schimbeviata terestra pentru viata cereasca. Momentul despartirii lor de trup consemneaza pentrumucenici, inceputul unei vieti reale si al unei experiente plenare de comuniune cu Dumnezeu sicu sfintii Sai. Mucenicul doreste sa se uneasca cu Iisus Hristos, a carui imparatie nu este dinaceasta lume, El fiind Dumnezeul real si personal. Trecerea sa din aceasta lume inseamnaintalnirea sa cu cel pretuit, iubit si dorit atat de mult, cum se arata in troparul de la sfintelemucenice: "pe Tine, mirele meu, te iubesc si pe tine, cautand, ma chinuiesc". Ca sa ne dam mai

bine seama de aceasta nazuinta sufleteasca, ne ducem cu mintea la stramosul nostru Adam care,inainte de caderea sa in pacat, traia in comuniune cu Dumnezeu. Cu siguranta, dupa indreptareanoastra prin Iisus Hristos tot comuniunea a ramas ca singura experienta valabila cu tot ceea cepoate avea ea mai intim pentru om.

"Parintii, zice Sfantul Grigorie Palama, ne-au invatat sa cugetam despre Dumnezeu trecand maiintai prin experienta comuniunii", intrucat numai aceasta forma de traire da voie omului sa-sideschida cugetarea spre cel iubit. Acest aspect subliniaza faptul ca Dumnezeu nu se comporta cao fiinta abstracta, ci ca o persoana care poate si doreste sa stea in relatie cu alte persoane, incomuniune de dragoste. Mai intai Dumnezeu, din iubire dumnezeiasca nelimitata si nemarginita,si-a aratat dragostea sa desavarsita, prin coborarea lui la noi cand a luat firea noastra stricacioasa.Cuprinsi in aceasta iubire oamenii urca la Dumnezeu, raspunzand acestei chemari divineinaugurate prin jertfa si invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu nu ingusteaza creaturasa prin cuprinderea ei in sine, ci dimpotriva, ea se imbogateste cu fiecare inaintare in Dumnezeu.Tocmai datorita acestei dispozitii sufletesti pentru viata fericita si aces-tei disponibilitati sprecomuniune, mucenicul devine omul intregii lumi si pentru toate timpurile. Sacrificiul sau reflectajertfa lui Iisus Hristos, Domnul facandu-se si mai vizibil prin ei in lume. Desi El este necunoscutin fiinta lui, totusi este perceptibil in stralucirea sa divina, atat in faptele eroice ale placutilor sai,cat si prin sfintele lor moaste, pline de duh si de adevar. Prin Mantuitorul, mucenicul invata satraiasca drept, sa discearna binele de rau si, in orice loc sau moment al vietii sale, el doreste satraiasca numai cu Dumnezeu. Faptul ca mucenicul isi pecetluieste crezul sau prin moarteviolenta, aceasta nu inseamna ca el doreste neaparat moartea. Cu toate acestea, trebuie totusi sasubliniem faptul ca el este constient ca doar prin jertfa muceniceasca a propriei sale fiinte poatesa ajunga la cel pe care-l iubeste, adica la Iisus Hristos. Prin sangele sau, el pecetluieste iubireasa si ea devine astfel singurul mijloc de a fi in iubirea lui Dumnezeu si de a pecetlui aceastaintimitate cu propria sa viata. Acest semn al sensibilitatii sale pline de dragoste divina estesubliniat de sacrificiul sau pentru Iisus Hristos, gest care reprezinta plenitudinea iubirii sale fatade atotputernicul Dumnezeu si fata de intreaga lume. Potrivit spuselor Sfantului ClementAlexandrinul, "daca trecem la iubire, martirul este fericit cu adevarat cand marturiseste iubireadivina, pe Dumnezeu si pe Iisus Hristos, pe care iubindu-L, L-a recunoscut ca frate si s-a daruit


8/22

lui cu totul".

Prin urmare, vom sustine cu toata taria si convingerea ca, traind experienta imparatiei Cerurilorprin slava hristica a mucenicilor si martirilor, Biserica contempla viata vesnica, prin intermediulsau cu ajutorul soteriologiei si eshatologiei, in cuvintele si gesturile lor. Ea participa la viata

nestricacioasa a Duhului inca de aici, astfel ca fiecare comunitate, angajata in sens mistic prinSfanta Liturghie in taina martiriului, a jertfei si muceniciei, si in mod explicit prin incercarile sipatimirile din lumea aceasta, asumate intr-un duh de credinta, cu toata responsabilitatea, rabdareasi nadejdea crestina, castiga luciditatea duhovniceasca, exprimata in unicul mod eclezial de a fi:"fiti tari in credinta si sa va iubiti unii pe altii". Daca Biserica ignora aceasta paradigma martiricaori muceniceasca si se detaseaza sau dispenseaza de ea, risca sa uite propria ei natura si propriaei vocatie. Cu alte cuvinte, Biserica si martiriul se adeveresc reciproc. Interpretarea cea maiprofunda a martiriului este data in marturisirea cuvantului Bisericii despre harul eshatologicinvingator si biruitor, prin care mucenicii, de ieri, de azi, dintotdeauna, se implinesc pe ei insisivaruind lumea. Martirul si mucenicul da marturie lumii pentru Biserica lui Iisus Hristos in care elramane prin jertfa sa. Totodata, el vorbeste tuturor crestinilor si tuturor timpurilor, spunandu-le

ca moartea lor nu este zadarnica, ci aratand felul autentic de a fi al credinciosului, care s-aimbracat in Iisus Hristos Domnul, Stapanul si Mantuitorul - prin sfanta Taina a Botezului savarsit de catre sacerdotul pururea slujitor si jertfitor, in numele Sfintei si Dumnezeiestii TreimiCelei de viata facatoare, datatoare si ziditoare.

Despre Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voda si cei patru fii ai sai: Constantin, Stefan,Radu si Matei precum si ginerele sau - Sfetnicul Ianache

Istoria romanilor este dominata la sfarsitul sec. al XVII-lea si primele decenii ale celui urmatorde puternica personalitate a voievodului Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu. Indelungatasa domnie, inceputa la 29 octombrie 1688 si incheiata in mod tragic in anul 1714, in ziua de 15august, corespunde unor importante transformari economice, sociale, politice si culturale.

Dupa cum a existat o epoca a lui Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, sau mateiBasarab, prin amploarea faptelor lor politice sau militare, tot asa a existat o epoca a luiConstantin Brancoveanu. Aceasta se deosebeste insa de celelalte prin natura metodelor politice,Brancoveanu Voda incheind epoca voievozilor razboinici si incepand etapa negocierilordiplomatice si a stabilirii de relatii personale cu conducatorii politici ai lumii de atunci.

Constantin s-a nascut in anul 1654, in satul Brancoveni, fostul judet Romanati, fiind nepot alvoievodului Serban Cantacuzino. A ramas orfan de mic, tatal sau fiind omorat in februarie 1655,in timpul rascoalei seimenilor si dorobantilor, ridicati impotriva domniei. Astfel, Constantin afost crescut de mama sa, de bunica dupa tata, Pauna Greceanu, si de unchiul sau, stolniculConstantin Cantacuzino, ceea ce i-a prilejuit primirea unei educatii alese. Copilaria si-a petrecut-o in casele parintesti din Bucuresti, deprinzand carte greceasca si latineasca, dovedindu-se iscusitla invatatura. Murind cei doi frati ai sai mai mari, toata mostenirea parinteasca ramane tanaruluiCantacuzino. Se casatoreste cu Marica, nepoata lui Antonie Voda din Popesti. In 1678, unchiulsau, Serban Cantacuzino ajunge domnitor, astfel ca tanarul Constantin este inaintat vel-logofat,cea mai inalta treapta a ierarhiei boieresti. Avand si o avere insemnata, acesta avea deci o situatiemultumitoare. Cu toate ca nu a ravnit niciodata la tronul Munteniei, a fost nevoit sa primeasca


9/22

ungerea ca domnitor, la aceasta contribuind boierii tarii, impreuna cu mitropolitul Teodosie si cuPatriarhul Ecumenic, cu totii pretuindu-l pentru alesele sale calitati, intelectuale si morale.

Cu toate ca situatia tarii, aflata intre cele trei mari Imperii aflate in conflict permanent(Habsburgic, Tarist si Otoman), Constantin Brancoveanu a reusit cu tact si intelepciune, sa

pastreze o vreme un climat de liniste si de prosperitate. In aceasta perioada, voievodul s-a dedicatrealizarii de lucrari cu rezonanta culturala si spirituala, in special ctitoririi unor asezaminte laicesi bisericesti de mare insemnatate si valoare spirituala si arhitecturala. Astfel, au fost inaltatebisericile de la Potlogi si Mogosoaia, manastirile Hurezi si Brancoveni, precum si palatul de laMogosoaia, care se distinge prin stilul arhitectural brancovenesc, devenit renumit. prin aceasta,Constantin Brancoveanu a ctitorit epoca cea mai stralucita a culturii noastre romanesti.

De asemenea, Voievodul a trimis ajutoare si danii substantiale catre crestinii aflati in afarahotarelor tarii, in Moldova, Transilvania, precum si la Locurile Sfinte. Averea lui imensa insa,ravnita de turci, precum si intrigile de la Curte, i-au grabit sfarsitul. Dar astfel, voievodul si-aincununat fruntea lui, ca si a celor 4 feciori si a lui Ianache Vacarescu, primul sau sfetnic si

dregator, care era si unchiul sotiei sale, cu sfantul nimb al muceniciei pentru credinta ortodoxa,pe care nu a parasit-o nici in fata calaului. Astfel, in apropierea Pastelui anului 1714, printr-untrimis al inaltei porti, care a sosit la Bucuresti, lui Constantin Brancoveanu i se pune pe umarnaframa de matase neagra, semnul maziliei. A fost dus impreuna cu familia si o parte din averi laConstantinopol unde va fi inchis in sumbra inchisoare Edicule (Inchisoarea celor sapteturnuri). Aici au fost tinuti inchisi vreme de 4 luni, fiind supusi la cele mai cumplite chinuri, fiindtorturati pentru a marturisi unde si-au ascuns averile. Dupa cele patru luni de tortura, ostaticii aufost mutati in inchisoarea Bostangi Basa, unde erau inchisi numai inaltii demnitari. Si aici auurmat alte serii de torturi, tot in scopul jefuirii de avere. In cele din urma, muftiul a reusit saobtina gratierea ostaticilor, dar cu conditia trecerii la mahomedanism. Insa batranul voievod varefuza cu barbatie si curaj, ca si cei dimpreuna cu dansul, drept pentru care au fost condamnati lamoarte prin decapitare, in data de 15 august 1714. Aceasta zi era menita sa le adanceasca si maimult durerea din suflet, fiind si Praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar si ziua onomastica avoievodului, care implinea 60 de ani.

Astfel, Brancoveanu, impreuna cu toate rudeniile lui, au fost scosi din temnita, numai in camasi,cu capetele descoperite, si purtati in lanturi pe ulitele Constantinopolului, ca niste facatori derele. spre locul de executie Ialy-Kiosc, din apropierea marelui serai. de fata erau, pe langa sirurilede ieniceri si multimea de popor ingrozita, si sultanul Ahmed al III-lea, crudul sau vizir, Gin Ali,precum si ambasadori mai-marilor puteri europene de atunci, invitasi special la macabrulspectacol. Cumplita drama n-a durat decat un sfert de ceas, dupa spusele unor martori oculari.Calaul i-a pus in genunchi pe toti sase, la o oarecare distanta unul de altul, li s-au scos bonetele,li sa ingaduit sa-si faca o mica rugaciune. Del Charo pastreaza urmatoarele cuvinte deimbarbatare ale lui Brancoveanu: Fii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut in aceastalume, cel putin sa salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sangele nostru. Sub primalovitura de palos a cazut capul vistiernicului Ianache Vacarescu, apoi al fiului mai mare a luiBrancoveanu, apoi cele ale lui Stefan si Radu. Cand calaul a ridicat palosul sa taie capulcopilului Mateias, acesta inspaimantat, s-a rugat sultanului sa-l ierte, fagaduind ca se va facemusulman. dar batranul tata si-a imbarbatat astfel copilul: Din sangele nostru n-a mai fostnimeni care sa-si piarda credinta. Daca este cu putinta, mai bine sa mori de o mie de ori decat sa-


10/22

ti renegi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant.. Copilul, carenascut, isi puse linistit gatul pe taietor si-i zise calaului : Vreau sa mor crestin: loveste, iaracesta ii taie capul. La capatul acestor imagini cutremuratoare pentru sufletul oricarui tata, capullui Constantin Brancoveanu nu s-a putut dezlipi de trup la lovirea calaului, si astfel, cei sasemartiri si-au incredintat viata in mainile Celui care a fost marturisit. Apoi, trupurile celor sase

eroi ai credintei au fost tarate pe uliti si aruncate in apele involburate ale Bosforului, iar capeteleau fost infipte la prima poarta a seraiului, unde au stat trei zile, dupa care si ele au urmattrupurilor. pe ascuns, crestinii au adunat ce se mai putea recupera din trupurile celor sase martiri,si le-au dus in taina de le-au ingropat, nu departe de Constantinopol, in insula Halchi, in bisericamanastirii Maicii Domnului, pe care Domnitorul Brancovean a ajutat-o cu ceva timp mai inainte.

Sotia marelui domnitor a stat inchisa la Constantinopol pana in luna martie anul 1715. cand afost exilata la Kutai, pe malul estic al Marii negre, de unde a fost eliberata si a venit in tara, inanul 1716. Apoi, doamna Marica, in anul 1720, a adus in tara osemintele sotului ei, in timpuldomniei lui Nicolae Mavrocordat, si inmormantate in biserica Sfantul Gheorghe Nou, intremormantul lui Ion Mavrocordat si cel al lui Grigorie Brancoveanu. Nu s-a scris numele

voievodului pe lespedea de pe mormant de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, sapatain piatra stema Tarii Romanesti, ca semn ca acolo odihneste domnitorul acesteia.

La initiativa fostului Patriarh al Romaniei Miron Cristea, in anul 1934, cu prilejul prazniculuiSfintilor imparati Constantin si Elena, sicriul cu osemintele lui Constantin Brancoveanu a foststramutat din biserica Sfantul Gheorghe Nou si depus in Paraclisul Patriarhal, pentru a se savarsicuvenita slujba de pomenire. Apoi, a doua zi a urmat o procesiune, in cadrul careia sicriul cucinstitele oseminte a fost purtat, in sunetele clopotelor bisericilor, de-a lungul a mai multor strazidin Bucuresti, si repuse in biserica Sfantul Gheorghe Nou, unde se afla si astazi. Prin aceasta, s-adat cuvenita cinstire celui care, vreme de un sfert de veac, a stiut sa conduca in mod autonomtara lui, desi conditiile vremii erau vitrege, a reusit sa ridice prestigiul cultural al TariiRomanesti, si mai ales, a stiut sa moara pentru credinta strabuna, in acest fel dovedind inca odata intregii lumi ca romanii au avut parte si de conducatori destoinici, ridicati la rangulsfinteniei. De aceea, in anul 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane va trece pe ceisase martiri in randurile sfintilor, ca zi de praznuire fiind stabilita data de 16 august.

Concluzii si incheierea

In ziua Adormirii Maicii Domnului din anul 1714 Constantin Voda Brancoveanu urma saimplineasca varsta de 60 de ani. Inca de la inceputul anului se pregatise pentru serbareafericitului eveniment, mai ales ca in acelasi an aniversa si 25 de ani de domnie. In dimineata zileide 15 august 1714, desfigurati de tortura, Constantin Brancoveanu, cei patru fii ai sai si ginereleIanache erau purtati de la Yedikule catre Serai, pe strazile pline de gura-casca In acel momentsimti o forta si o liniste necunoscute pana atunci: Vreau sa mor crestin! Loveste!.

Din nefericire, lucrurile aveau sa ia o intorsatura atat de neprevazuta, incat in ziua aniversariisale, domnitorul era purtat in lanturi, impreuna cu fiii si ginerele sau, asemenea talharilor derand, pe strazile Istanbulului. Calvarul incepuse cu sase luni inainte cand, in SaptamanaPatimilor, Brancoveanu primea vestea mazilirii sale. In Vinerea Mare porni, escortat de o gardaturceasca, catre Istanbul, unde, odata ajuns, fu aruncat in temnita Yedikule, impreuna cu cei


11/22

patru fii ai sai si cu vistiernicul Ianache Vacarescu.

In temnita, domnitorul si fiii sai au fost torturati intr-un mod aproape imposibil de imaginat inzilele noastre. Astfel, cronicarul spune ca pe langa butucii in care le-au fost prinse mainile sipicioarele, li se cresta pielea capului, presarandu-se apoi sare, li se ardea pieptul si talpile cu

fierul rosu, erau batuti cu bestialitate in fiecare zi. Si tot acest tratament nu avea decat un singurmotiv: aflarea sumelor de bani depuse de domnitor in bancile apusene.

Dupa sase luni de chinuri, turcii au aflat ce au dorit. Imediat s-a hotarat executarea publica aprizonierilor si, ca o proba de sadism extraordinar, ziua fixata a fost 15 august, zi de maresarbatoare a crestinilor, dar si ziua de nastere a domnitorului si onomastica sotiei sale, doamnaMarica. Cand a transmis aceasta veste intemnitatilor solul a mai mentionat ca din prea multamilostivire a maritului sultan muftiul obtinuse gratierea, in cazul in care condamnatii ar fiparasit legea crestina si s-ar fi convertit la islamism sau mahomedanism.

Dupa cum am mai spus, in dimineata zilei de 15 august 1714, desfigurati de tortura, cu capetele

descoperite, imbracati doar in camasi ponosite si tarand dupa ei lanturile grele, ConstantinBrancoveanu, cei patru fii ai sai si ginerele Ianache erau purtati de la Yedikule catre Serai, pestrazile pline de gura-casca. Ajunsi la locul executiei, au fost asezati in fata sultanului Ahmed alIII-lea, care a tinut in mod special sa participe. Condamnatilor li s-a reamintit ca isi pot crutaviata daca se dezic de Iisus Hristos.

Anton Maria del Chiaro, secretarul florentin al domnitorului, pastreaza urmatoarele cuvinte deimbarbatare ale lui Brancoveanu: Fiii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut in aceastalume, cel putin sa salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sangele nostru. Imediat aufost aliniati si asezati cu capetele pe trunchiuri. Cel dintai a cazut capul sfetnicului Ianache, subnecrutatoarea secure a calaului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Serban si Radu. Candveni randul lui Mateias, mezinul de numai 11 ani, ingrozit de trupurile care se zbateau,improscand cu sange in toate partile si de privirile reci, intiparite pe chipurile fratilor sai, alecaror capete au fost desprinse de corpuri, se arunca la picioarele sultanului, promitand ca se vaface musulman, daca va fi crutat. Mai bine sa mori de o suta de ori, decat sa-ti lepezi credinta,auzi Mateias, printre suspine, glasul parintelui sau.

In acel moment simti o forta si o liniste necunoscute pana atunci. Se ridica in picioare, si mersedirect catre calau, asezandu-si capul pe trunchi. Vreau sa mor crestin! Loveste! In doar catevaclipite capul destrupat al lui Mateias avea aceeasi expresie rece, parca nepasatoare ca a fratilorsai. La urma, langa balta de sange a fiilor sai, ce lucea sub razele amiezii, a fost omorat sibatranul Constantin Brancoveanu de aceeasi lovitura nemiloasa a calaului. Oribilul spectacol s-aincheiat, dupa obiceiul otoman, cu purtarea capetelor in varful sulitelor, pe strazile Istanbulului,iar trupurile mucenicilor au fost aruncate in mare

Trupurile neinsufletite ale domnitorului si fiilor si a ginerelui Ianache au fost, pe ascuns, pescuitedin mare de crestini si inmormantate in biserica din Insula Halki, in biserica Maicii Domnului,zidita de imparatii paleologi, dar ajutata cu multe daruri de domnitorul martir.

Cu foarte mari eforturi, doamna Marica Brancoveanu a reusit sa aduca in tara osemintele


12/22

voievodului, inmormantandu-le in una din ctitoriile sotului ei, biserica Sfantul Gheorghe Noudin Bucuresti. De teama sa nu fie profanat de turci, mormantul a fost acoperit cu o lespede demarmura alba, fara insemnele domnesti. Doar inscriptia discreta cu stema Tarii Romanesti sicandela de argint de deasupra mormantului au fost singurele indicii, pe care 200 de ani mai tarziule-a descifrat Nicolae Iorga, ca acolo odihnea Sfantul Martir Constantin Brancoveanu.

In alta ordine de idei, cu toate ca a fost un martiriu in toata regula, cu nimic diferit de executiilede crestini facute de imparatii romani persecutori, sultanul a fost insotit de ambasadorii marilorputeri europene desigur, crestini si ei Franta, Anglia, Rusia, Imperiul Habsburgic. Poate cafrica, putina credinta sau simplul oportunism politic i-a impiedicat pe reprezentantii puteriloreuropene sa reactioneze sau macar sa inteleaga extraordinarul gest al unui principe crestin. Maimult, saptamanalul francez Gazette de France, aproape in stilul unui tabloid contemporan, a scrisdoar despre problema averii din strainatate, tortura si executie. Despre gestul martiric aldomnitorului sau macar despre eroismul sau nimic. Nici macar un cuvant.

La 20 iunie anul 1992 Biserica Ortodoxa Romana, la initiativa Patriarhului Romaniei Teoctist

Arapasu, a canonizat pe Martirii Brancoveni, fixandu-le zi de pomenire la 16 August (pentru anu coincide cu Praznicul Adormirii Maicii Domnului). In zilele de 15-16 August 1992 au avutloc la Bucuresti si Manastirea Hurezi, din judetul Valcea ceremoniile de proclamare a canonizariiSfintilor Martiri Brancoveni, in prezenta membrilor Sfantului Sinod si a mii de credinciosi, care-si aratau evlavia fata de singurul domnitor roman care a preferat moartea muceniceasca simartirica decat sa renunte la credinta stramoseasca si autentica, in Iisus HristosIn anul acesta 2014, se implinesc 300 de ani de la sfarsitul mucenicesc si martiric al Sfintilor Brancoveni,motiv si prilej pentru Biserica Ortodoxa Romana, la initiativa Parintelui Patriarh Daniel, sadeclare acest an drept unul jubiliar, omagial si comemorativ

Cu alte cuvinte asadar, rasplata martirului sau a mucenicului este preamarirea sa in ceruri (dar sipe pamant), adica trairea lui impreuna cu Iisus Hristos si in unire vesnica cu Dumnezeu. De bunaseama, suferinta indurata aici pe pamant nu are comparatie cu slava cereasca de care s-ainvrednicit. Mucenicul sau Martirul traieste in comuniune cu Dumnezeu in viata pamanteasca,iar dupa sfarsitul sau locuieste in comuniune permanenta si neincetata cu Domnul, in viata ceacereasca, cunoscand in mod desavarsit fericirea deplina in iubirea dumnezeiasca. El va primiinsutit ceea ce a lasat aici, imparatind impreuna cu Iisus Hristos in vesnicie. Pentru jertfa sa sipentru chinurile sale ingrozitoare si mai presus de fire, el s-a facut vrednic cu adevarat de oamintire nepieritoare, dupa cum spune Eusebiu din Cezareea. Dar mucenicii, chiar daca au ajunsin unire desavarsita cu Dumnezeu, raman totusi in Biserica in ajutorul fratilor si surorilor lor. Deaceea Vietile Sfintilor au fost transmise Bisericii in scris, ca sa arate urmasilor modul de a seconduce in viata, dupa poruncile lui DumnezeuCel in Treime Slavit si Laudat!

Acatistul Sfintilor Brancoveni


13/22

Mareste imaginea.

Acatistul Sfintilor Brancoveni

Constantin Voda cu cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, impreuna cu ei sisfetnicul Ianache - Sfinti Martiri !

(16 august)

Condacul 1

Veniti, binecinstitorilor crestini, sa aducem cuvioase laude si cantare duhovniceascadreptcredinciosului voievod Constantin, caci pentru Imparatia cerurilor si pentru neam acestamoarte muceniceasca a primit, dimpreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu, Matei, si cusfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adancul inimilor, cu veselitoare glasuri sa le strigam:

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta mult v-atinevoit!

Icosul 1

Intregind lantul de aur al noilor martiri, cu neasemanare mai curat decat cel de Ofir, in cetateamarelui Constantin cu indrazneala pe Hristos Dumnezeu l-ati marturisit si lepadarile pentrubunatatile vremelnice ale acestui veac trufas si nestatornic, desavarsit le-ati zdrobit. Drept aceea,minunandu-ne de marimea voastra de suflet, va aducem cu umilinta graiuri ca acestea:

Bucurati-va, ca avutia cea stricacioasa ati defaimat.

Bucurati-va, ca bogatia cea gandita ati aflat.Bucurati-va, ca de frumusetea materialnica nu v-ati biruit.Bucurati-va, ca pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ati socotit.Bucurati-va, preainteleptilor, voi partea cea buna ati ales.Bucurati-va, ca roadele blagocestiei cu bucurie ati cules.Bucurati-va, ca vitejeasca rabdare impreuna pana in sfirsit ati aratat.Bucurati-va, ca biruinta deplina asupra lumii, a trupului, si a diavolului ati cistigat.
http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/672/67104_sfintii-brancoveni-acatist.jpghttp://str1.crestin-ortodox.ro/foto/672/67104_sfintii-brancoveni-acatist.jpg


14/22

Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 2-lea

Luminati fiind dintru inaltime, ati primit a patimi si a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El safiti si proslaviti; iar mai dorita decat toata lumea vazuta v-a fost cununa muceniceasca, pentrucare ati mers la jertfa avand pe buze cantarea ingereasca: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Din frageda pruncie ai inteles, voievodule Constantin, ca "frica Domnului este inceputulintelepciunii" si te-ai adapat din izvorul cel nesecat al dumnezeiestilor Scripturi. Apoi la vremecuviincioasa invrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnesti Dumnezeute-a blagoslovit, pe care deasemenea in frica si in certarea Lui crescandu-i, patru au ajunsmucenici mariti. De aceea de la noi acum auziti:

Bucurati-va, ca dumnezeiasca pronie din nefiinta in aceasta lume v-a adus.Bucurati-va, ca inceputul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu totii l-ati pus.Bucurati-va, caci dulceata cea negraita a Sfintelor Scripturi ati aflat.Bucurati-va, caci cu osardie, ziua si noaptea, din izvoarele lor v-ati adapat.Bucurati-va, caci cunostiintei fapta cea buna ati adus.Bucurati-va, caci ravna voastra nu v-a dat clipa de repaos.Bucurati-va, caci zilele cele rele ale acestei vieti bine le-ati chivernisit.Bucurati-va, caci calatoria ati savirsit si la limanul ceresc ati sosit.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 3-lea

Nu ai voit domnie si stapanire pamanteasca, fericite Constantine, stiindu-te domn in casa si pemosia ta, ci mai vartos ai dorit sa domnesti, prin sfinte nevointe si sfinte virtuti, peste patimi.Iubit-ai puterea cereasca a harului Sfantului Duh mai vartos decat pe cea lumeasca, si acumDomnului strigi impreuna cu pruncii tai si cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Silit ai fost de sfatul cel mare al Tarii Romanesti sa primesti a fi domnitor, caci in vremuri mult

tulburate prin inconjurari de osti si de vrajmasi, blandetea si intelepciunea ta au adus bunaocarmuire. Fericiti suntem noi ca ti-ai taiat voia ta si ai primit greul sceptru domnesc, cacispunand si tu intru sine-ti: "eu si neamul meu vom sluji lui Dumnezeu", ne indemnati pe toti cudorire a va striga:

Bucura-te, noule Moise al Tarii Valahiei si a ei propasire.Bucura-te, ca impreuna cu tainicul Ianache ii urzesti buna sporire.Bucura-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz ostean.


15/22

Bucura-te, bine urmandu-l, tu, minunatule Stefan.Bucura-te, Radule, cel vrednic de laude multe.Bucura-te, micule Matei, dar desavarsitule la minte.Bucurati-va, podoabe nepretuite ale Tarii Romanesti.Bucurati-va, margaritare si binecuvantari ale orasului Bucuresti.


Condacul al 4-lea

Lacasuri ale Sfantului Duh ati ajuns prin mucenicie, caci si voi mult ati ajutat poporul luiDumnezeu sa se zideasca in duh, ridicand manastiri, biserici, si tiparind carti cu aleasa hranaduhovniceasca. Cum dar nu vom canta Stapinului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi,cantarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Intunericul necredintei si al nestiintei ai izgonit, si lumina cunostiintei dumnezeiesti a stralucitpeste tara, caci, ca si Solomon, ai iubit, marite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Dintiparnite au iesit sfinte carti, comori de vindecari, bucuria crestinilor evlaviosi, pentru care vabucuram pe voi zicand:

Bucurati-va, iubitorilor de sfinte lacasuri si altare.Bucurati-va, ctitori de manastiri si daruitori de odoare.Bucurati-va, caci tipariturile voastre din popor intunericul risipesc.Bucurati-va, cartileSfantului Ierarh Antim in tara lumina sporesc.Bucurati-va, caci voi tiparirea primei Biblii in romana ati continuat.

Bucurati-va, caci apoiPsaltirea, carti de slujba si zidire sufleteasca ne-ati dat.Bucurati-va, caci cartile voastre si pana astazi se doresc.Bucurati-va, Treimea Sfanta in ctitoriile voastre toti o blagoslovesc.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 5-lea

Faclii luminatoare pentru Tarile Romane si pentru toata Ortodoxia s-au aratat tiparniteleinfiintate sau restaurate de voi la Snagov si Bucuresti, Ramnicu Valcea si Targoviste, Buzau,Tiflis, si Alep, facand pe crestinii romani si greci, iviri si arabi, sa cante cu totii intr-un glas:Aliluia!

Icosul al 5-lea

Slava nepieritoare ti-ai dobandit, evlaviosule domn Constantin, si dupa dreptate ai fost socotit invremea ta aparatorul intregii crestinatati ortodoxe, caci cine a nazuit catre tine si l-ai trecut cuvederea sau catre cine nu s-a revarsat milostivirea ta mai presus de nadejde? Iata pentru ce limbi,
http://www.crestinortodox.ro/sfantul-antim-ivireanul/sfantul-antim-ivireanul-126221.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/psaltirea-rugaciune-aparte-135279.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/editoriale/psaltirea-rugaciune-aparte-135279.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/sfantul-antim-ivireanul/sfantul-antim-ivireanul-126221.html


16/22

semintii, si popoare iti canta tie, Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, si impreuna patimitorilor tai,unele ca acestea:

Bucurati-va, vajnici aparatori a toata Ortodoxia.Bucurati-va, caci ne sunteti taria, slava, si bucuria.

Bucurati-va, stalpi de foc ceresc, voi cerul si pamantul uniti.Bucurati-va, ca pentru tara voastra si intreaga lume mijlociti.Bucurati-va, ca romani si greci cu graiuri alese va heretisesc.Bucurati-va, ca iviri si arabi din inimi recunoscatoare va multumesc.Bucurati-va, ca lucrarea voastra mana cereasca pentru multe tari a insemnat.Bucurati-va, ca roade ceresti ati cules dupa ce cu lacrimi ati semanat.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiriBrancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 6-lea

Dar cum oare vom putea lauda noi, nevrednicii, ravna voastra pentru Sfintele lui Dumnezeulacasuri? Caci unde nu ati zidit sau reinnoit biserici, manastiri, paraclise, schituri, bolnite,trapeze? Pentru toate acestea, din toate partile miluite de voi, orase si sate Romanesti, manastiridin Sfantul Munte al Athonului, ca si din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mariigrecesti si de peste tot Rasaritul Ortodox, pana la muntele Sinai si Ierusalim rasuna cantarea:Aliluia!

Icosul al 6-lea

Precum Binecredinciosul voievod Stefan cel Sfant in Moldova, si voi multe si alese lacasuri deinchinaciune ati ridicat, preafericitilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ati inmultit

talantii vostri, turnul faptelor voastre cele bune desavarsit l-ati inaltat, pentru care auziti:Bucurati-va, ca Marelui Mucenic Gheorghe, lacas luminat in Bucuresti i-ati cladit.Bucurati-va, ca si Mitropoliei muntene frumoasa clopotnita i-ati zidit.Bucurati-va, striga voua manastirile de la Sambata de Sus, Ramnicu Sarat, si Viforita.Bucurati-va si va veseliti, va spun cele de la Brancoveni, Bistrita-Valcea, si Arnota.Bucurati-va, tainic soptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia, si Sadova.Bucurati-va, auziti dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul, si Tismana.Bucurati-va, va spun bisericile voastre din Fagaras, Scheilor din Brasov, si Ocna Sibiului.Bucurati-va, vi se canta in cea a Sfantului Mucenic Dumitru din Targoviste, de la Mogosoaia, siPotlogi.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 7-lea

Craiasa ctitoriilor tale, sfanta manastire Hurezi-Valcea, menita sa fie lacas de ingropare pentrutine si tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da masura darniciei si ravnei de care aifost si tu mistuit pentru infrumusetarea casei lui Dumnezeu, Sfanta Biserica, pentru care
http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfintii-martiri-brancoveni/brancovenii-aparatori-credintei-ai-patriei-69267.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfintii-martiri-brancoveni/brancovenii-aparatori-credintei-ai-patriei-69267.html


17/22

niciodata n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusete si armonie ne indeamna acanta cu glas de praznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatra cea mare a mormantului ce ti-ai gatit in biserica cea mare de aici si azi suspina dupamoastele voastre sfinte, caci manastirea din Halki si biserica Sfintului Gheorghe din Bucuresti auprimit aceasta comoara de nepretuit. Dar duhul, rugaciunea, si urmele pasilor vostri sintpretutindeni la Hurezi si in schiturile ce ati ridicat inchipuindu-le in semnul crucii dimprejur,drept care cu smerenie va laudam, graind:

Bucurati-va, ai marilor imparati bizantini adevarati urmatori.Bucurati-va, ctitoria voastra nu are pereche, e ca luceafarul intre luminatori.Bucurati-va, ca sapte ani la dansa, cu osteneala si fara preget s-a trudit.Bucurati-va, caci mesterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie in piatra v-a izvodit.Bucurati-va, v-a strigat dintru inaltime schitul ocrotit de Botezatorul Ioan.

Bucurati-va, va sopteste Arhidiaconul intai mucenic, din schitul inchinat lui de coconul Stefan.Bucurati-va, auziti si de la schitul patronat de Apostolii Sfinti.Bucurati-va, fericiti sunteti voi, feciori domnesti si ai vostri parinti.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 8-lea

Nu a rabdat mai mult vrajmasul neamului omenesc, tatal minciunii si ucigasul de oameni, multavoastra lucrare savarsita spre slava lui Dumnezeu Cel inchinat in Treime si spre folosul intregiicrestinatati dreptslavitoare, ci impotriviri a pus in calea voastra cea luminoasa. Dar voi, prin

rugaciuni staruitoare, postiri, milostenii, si vegheri, va gateati pentru ziua incununarii, si saprimiti intai paharul patimirii, Domnului cantand: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Multi vrajmasi vazuti si nevazuti a starnit satana asupra voastra, ploaie de pare, minciuni, siviclenii involburand mintile hainului sultan Ahmet si salbaticului sau vizir Gin Ali pasa. Voiinsa, imbracandu-va in platosa dreptatii si intr-armandu-va cu armele luminii, prin smeritapocainta va intareati, pentru care auziti de la noi asa:

Bucurati-va, ca iadul cu slugile lui asupra voastra se porneste.

Bucurati-va, ca oastea cereasca spre ajutorul vostru grabeste.Bucurati-va, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea ravneati.Bucurati-va, caci pentru aceasta veti fi si marturisitori neinfricati.Bucurati-va, ca inaintea crudului sultan fiind adusi, l-ati infruntat.Bucurati-va, ca pe bautorul de sange vizir in nedumerire l-ati aruncat.Bucurati-va, ca puterea cea nebiruita a Sfintei Cruci este cu voi.Bucurati-va, viteji netematori de ai semilunii puhoi.


18/22


Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult graitori nu pot sa spuna cum voi, de neam domnesc fiind si crescuti in desfatari,ati putut merge cu neclintita hotarare si pe calea cea stramta cu inimi pline de barbatie. Acesteasunt minunile credintei noastre savarsite in fiii luminii, ascultarii, si jertfei! Lui Dumnezeu Celuiminunat intru sfintii Sai pentru aceasta impreuna sa-I cantam: Aliluia!

Icosul al 9-lea

In Sfinta siMarea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a ingaduit Iubitorul deoameni, cu judecatile Sale infricosate si neajunse mintilor noastre intunecate, sa se abata maniaurgiei paganesti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plangeau cu amar si jale neostoita totilocuitorii Bucurestiului, ba chiar si pietrele din drumul vostru, vazandu-va urcati in care si dusi

spre Tarigrad, sub paza aspra, spre infricosata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tacea, civom grai catre voi:

Bucurati-va, ca pe Domnul domnitorilor in patimire Il urmati.Bucurati-va, ca de Imparatul imparatilor ati hotarit sa nu va lepadati.Bucurati-va, cu totii, domn, feciori, si gineri, ca spre marturisirea lui Hristos ati pornit.Bucurati-va, ca dintre voi, sase cununa si slava muceniceasca au dobindit.Bucurati-va si pentru mult indurerata doamna Maria, care pe voi va insoteste.Bucurati-va, ca marita doamna, pe Hecuba din vechime in slava cu neasemanare o covarseste.Bucurati-va, caci calatoria voastra, cu a Sfantului Sfintitului Mucenic Ignatie s-a asemanat.Bucurati-va, ca vesnica rasplatire cereasca, precum acela, de la Domnul slavei ati luat.


Condacul al 10-lea

Ajunsi in cetatea Sfantului Imparat Constantin, ati fost aruncati in infricosata temnita SapteTurnuri. In bezna si frigul ce indurati inlantuiti, Duhul Cel Preasfant se ruga intru voi cu suspinenegraite, harul Lui va lumina, va incalzea si va intarea, invatandu-va sa multumiti fierbinte luiDumnezeu pentru toate si sa-I cantati: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine va putea spune multimea caznelor si a chinurilor la care ati fost supusi vreme de aproapepatru luni, prin care ati covarsit chiar si pe multi dintre mucenicii cei din vechime. Ingerilor sioamenilor v-ati facut priveliste infricosata si de mirare, lamurindu-va ca aurul cel curatit de sapteori in foc; iar noi, laudand pe Cel Ce v-a slavit in viata si dupa moarte, va fericim zicand:

Bucurati-va, ca in temnita intunecata si umeda ati fost inchisi.Bucurati-va, ca in lanturi si catuse v-au dat ai vostri parasi.
http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-saptamana-patimilor/predica-sfanta-marea-vineri-71546.htmlhttp://www.crestinortodox.ro/predici/predici-saptamana-patimilor/predica-sfanta-marea-vineri-71546.html


19/22

Bucurati-va, ca ati sangerat cumplit, strujiti ca mucenicii de odinioara.Bucurati-va, caci cu cleste rosit in foc v-au ars pe piept si la subtioara.Bucurati-va, ca tari ca diamantul ati ramas voi in ortodoxie.Bucurati-va, ca ati crezut cu neclintire in viata veacului ce va sa fie.Bucurati-va, ca Mantuitorul Hristos si Preacurata Sa Maica din inaltime va priveau.

Bucurati-va, ca toti sfintii si toate puterile ceresti pentru voi se rugau.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 11-lea

Ziua imparatescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, cand implineai 60 de ani deviata, slavite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit sa o cinsteasca pe Preasfinta ei ocrotitoare, afost aleasa de pagani spre marirea nenumaratelor tale dureri. Caci portile cele grele ale temniteideschizandu-le, ati fost adusi inaintea cruntului sultan, a curtii sale, si a calaului cu iataganulscos, pentru ultima si cea mai grea infruntare. Catre care indreptandu-va cu totii, cantati in

inimile voastre: Aliluia!Icosul al 11-lea

Istoviti de chinuri si suferinte, in grele lanturi ferecati, cu capete descoperite, cu picioare goale sinumai in camasi, au stat vitejii marturisitori in fata paganului tiran, care cu ingrozire vicleana lefagadui viata daca se vor lasa de legea lor si vor trece la legea turceasca. Raspunsu-i-a VodaBrancoveanu: "Noi de legea crestineasca nu ne lasam; in ea ne-am nascut si am trait, in ea voimsa murim". Apoi catre copiii sai zise: "Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe lumea astapamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele; sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducemcurate inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru".

De aceea drept este ca acum sa auziti:Bucurati-va, caci cuvintelor amagitoare ale vicleanului sultan nu v-ati plecat.Bucurati-va, caci ingerii cu cununi ceresti de voi s-au apropiat.Bucurati-va, ca la botezul cel dintai acum pe cel al sangelui il adaugati.Bucurati-va, caci astfel toate pacatele voastre cu desavarsire le spalati.Bucurati-va, osteni viteji si nebiruiti ai Imparatului Ceresc.Bucurati-va, ca vicleanul sarpe nu v-a putut amagi cu nimic pamantesc.Bucurati-va, ca la momiri si ingroziri neplecandu-va, legea paganului Mahomed ati defaimat.Bucurati-va, ca pentru legea cea noua, a darului si a iubirii lui Hristos ati rabdat si de El v-atiincununat.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 12-lea

De a si sovait Mateias pentru o clipa, ca un prunc, inaintea fiorosului gade, dar mai apoi,imbarbatandu-se, prin cuvintele domnescului sau parinte, singur mergand si-a asezat capul pe


20/22

butuc, ravnind cu dorire prealuminatei cete a sfintilor mucenici, in care va canta in veci de veciSfintei, Celei de o fiinta, si nedespartitei Treimi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cadeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnesti si al credinciosului Ianache sub ochiivoievodului, din care curgeau paraiase de lacrimi pentru nespusa durere vremelnica si apropiatafericire vesnica. Dar in inima lui viteaza rasunau cu putere cuvintele proorocesti: "Iata, eu sipruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu". Pentru aceasta, dupa vrednicie, aducem voua acestecantari de lauda:

Bucurati-va, caci prin tare hotarare pacatul, moartea, si iadul ati biruit.Bucurati-va, ca puitorul de nevointe Hristos intru cele ceresti v-a primit.Bucurati-va, ca se ingrozesc tiranii si raucredinciosii privindu-va sau amintindu-si de voi.Bucurati-va, rugatori bineprimiti pentru tara, neam, Ortodoxie, si sarmanii de noi.Bucurati-va, ocrotitori ai Bucurestiului si mijlocitori pentru toata suflarea romaneasca.

Bucurati-va, solitori pentru ea, ca intelepciune de sus si mila bogata sa dobandeasca.Bucurati-va, si nu ne lasati sa ne lepadam de sfanta credinta prin viata pagana.Bucurati-va, invingatorilor, si cereti indurare pentru noi de la Preacurata Stapana.Bucurati-va, mult-patimitorilor martiri Brancoveni, care pentru dreapta credinta bine v-atinevoit!

Condacul al 13-lea

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care ati biruit si v-ati incununat, cautati dintru inaltimea fericiteisi nesfarsitei vieti ceresti catre noi, cei impovarati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, siprimind putina noastra rugaciune ca pe o gangurire prunceasca, mijlociti de la Dumnezeul milei

si al indurarilor sa ne izbaveasca de chinurile cele vesnice ca, mantuiti fiind, pururea sa-I cantamimpreuna cu voi in negraita bucurie a Imparatiei Sale: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Sfintii Imparati Brancoveni

O, Sfintilor martiri Brancoveni, care, prin intelepte osteneli, comoara sfintei si dreptei credintepana in sfarsit o ati pazit, si de la Imparatul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejita cununa

muceniceasca ati primit! Ce graiuri vom indrazni a va aduce noi, nevrednicii, prin care sa laudammult-ravnitoarea voastra viata, de buni iconomi si credincioase slugi ale Preasfintei Treimi,precum si sfarsitul vostru vitejesc, de adevarati eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ati facut privelistede multa mirare oamenilor si ingerilor? Cu adevarat ar trebui mai degraba sa iubim noi tacerea,ca unii ce suntem ingreuiati de multe, mari, grele, si nepocaite pacate, si nimic bun nu aflamintru noi, care sa ne apropie de evlavioasele voastre lucrari si de sfintele voastre virtuti, si sa nedea o cuvioasa indrazneala, spre a indrepta catre voi, cu buna nadejde, smerita noastra rugaciune.Dar unde si catre cine vom putea alerga, daca nu catre Atotputernicul si Atotstiitorul Dumnezeu,


21/22

Cel minunat intru Sfintii Sai, si catre voi, ca si catre aceia care, calatoria vietii prin valea ispitiriisi a plangerii acestui veac inselator bine savarsind, ca aurul trecut prin foc de sapte ori v-atilamurit, si ati ajuns lacasuri sfintite, in care Tatal, Fiul, si Sfintul Duh Dumnezeu s-au salasluit.

O, fericitilor, sfintilor, si bunilor biruitori mucenici Brancoveni! Cautati dintru inaltimea slavei

cerestilor voastre lacasuri catre noi, care in tot ceasul in nenumarate chipuri ne primejduim, sicare pentru multa noastra lenevie si mandrie, covarsiti de boli, pagube, necazuri, si de infricosatesi negandite nevoi, mai mult decat toti, dupa dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticalositi siasupriti. Dar cum oare s-ar fi putut sa nu ajungem pana aici? Voi, intru atata desfatare si avutiepamanteasca aflandu-va, in toata viata voastra dorirea nestricacioaselor bogatii ale haruluineincetat ati avut, iar noi, desi din mila proniei dumnezeiesti saraci si stramtorati fiind, cuvioasaneiubire de agoniseala defaimand, frumusetile mincinoase si stricacioase ale acestui veac trufassi nestatornic pururea ravnind, mai mult decat femeia cea garbova de ele ne-am pironit, iarcugetarea catre cele ceresti cu totul o am nimicit. Voi, socotind toata slava veacului de acum cape un fum, o umbra, si o nalucire de vis amagitor, stapanirea domneasca, multa avere, sanatatea,si insasi viata voastra, pe toate gunoaie le-ati socotit, ca pe Hristos in veci sa-L dobanditi; iar noi,

de buna voie, si de nimeni siliti, prin lacomie materialnica in prapastia iubirii de placeri de carerusine este a si grai ne-am pravalit, si mai mult decat necredinciosii si rau credinciosii iubindprostia si nerusinarea patimilor ne-am paganizat. Pentru aceasta, in loc sa ajungem, dupacuvantul Stapanului, sarea pamantului si lumina lumii, pentru noi se huleste tot mai mult intreneamuri numele cel preasfant si de mare cuviinta al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevarat, siin Treime inchinat. Ce raspuns vom da oare Infricosatului, Dreptului, si NemitarniculuiJudecator, caci stim prea bine ca de neinlaturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata,hotararea, si dreapta rasplatire, pentru cele care cu gandul, cu cuvantul, si cu fapta am lucrat, sipentru ce la chinurile cele vesnice nicicand cugetand, in primejdia de a ajunge in ele mai josdecat cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitoceasca intelegere ne aflam, dupa cumSfantului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lasati sa ne netrebnicim mai mult si staviliti alunecarea noastra spre robia lumii, a trupului,si a diavolului, prin sfintele si pururea primitele voastre rugaciuni, o, preafericitilor martiri,rugatorilor fierbinte catre Dumnezeu pentru toata lumea, pentru Ortodoxie, pentru tara si neamulvostru, pentru toti cei ce alearga catre voi cu credinta tare si umilinta nefatarnica. Mijlociti pentrunoi toate cele bune si de folos pentru luminarea ochilor mintilor si inimilor noastre celorintunecate de grija vietii de acum, ravna aprinsa si neostoita pentru fapta buna ce v-a insufletit pevoi, dobandirea intru cunostiinta a margaritarului celui de mult pret al binecinstitoarei silucratoarei prin dragoste credinte, pretuirea lui mai mult decat lumina ochilor si decat viataaceasta vremelnica, pana la suflarea noastra cea mai de pe urma. Plecati spre mila si indurare pemilostivul si iubitorul de oameni Dumnezeu, sa ne cheme la El pe toti, sa ne deschida usa luminiiSale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca sa voim sa lucram in via si pe ogorul Lui,rascumparand vremea trecuta, pe care rau am cheltuit-o fiind intunecati de nestiinta si biruiti deurate ganduri si de patimi de necinste.

Cereti pentru noi si statornicia neclintita si taria de diamant ce ati avut pana ce v-ati dat sufletelevoastre, curatite prin botezul sangelui, mai stralucitoare decat razele soarelui in mainileZiditorului tuturor. Ca astfel, invrednicindu-ne si noi partii celei de-a dreapta, dimpreuna cu voisi cu toti sfintii care I-au bineplacut Lui de la inceputul veacurilor, sa-L slavim pe Dumnezeul


22/22

vietii noastre, pe Tatal, pe Fiul, si pe Sfantul Duh, in nespusa fericire a Imparatiei Sale, in veciivecilor. Amin.

Documents

Sfintii Martiri Brancoveni