Curierul AdventistOrgan al Cultului Creştin A dventist de Ziua a Şaptea

din Republica Socialistă România

SFlNTA SCRIPTURĂ„Toată Scrip tura este in su ­

f la tă de D u m n ezeu şi de fo ­los ca să în ve ţe , să m u s tr e , să îndrep te , să dea în ţe lep ­ciune în neprihăn ire, p en tru ca om u l lui D u m n ezeu să fie desăvîrşit şi cu to tu l destoinic p e n tru orice lucrare bună''. 2 T im 3,16-17

J r \ iblia este o carte unică în cea ce priveşte caracterul,

conţinutul şi importanţa ei. Ea este cartea în care Dum nezeu Se des­coperă pe Sine oamenilor. Biblia este cartea în care Dumnezeu îi descoperă omului şi în care omul este descoperit în adevărata sa esenţă — pierdut în păcat dar cu perspectiva vieţii veşnice.

Biblia îşi are originea în actul unilateral de voinţă al lui Dum ne­zeu de a Se descoperi omului. Nim eni nu L-a putut obliga pe Dum nezeu Ia aceasta. Deoarece omul era despărţit de Dumnezeu şi deoarece Dumnezeu este iubire, El S-a descoperit omenirii pe ca­lea revelaţiei.

Revelaţia este o activitate a lui Dumnezeu, prin care El comunică cunoştinţa necesară pentru mîntu- ire, esenţială pentru destinul pre­zent şi viitor al omului. în reve ­laţie, Dumnezeu, ale cărui gînduri nu sînt gîndurile noastre, împăr­tăşeşte gîndurile Sale cu omenirea. In această autodescoperire Dum ­nezeu îş i descoperă propria Sa gîn- dire. El comunică nu numai ade­vărul despre Sine şi intenţiile Sale, dar şi problemele cu privire la om şi viitorul lui. Adevărul pe care-1 face cunoscut Dumnezeu este un adevăr divin, o informa­ţie supranaturală, cunoştinţe pe care omul nu le-ar putea obţine pe

altă cale. Tocmai din acest motiv revelaţia divină este cel mai im ­portant adevăr pe care-1 poate cu­noaşte credinciosul vreodată.

Ceea ce Dumnezeu descoperă nu este doar o informaţie cu privire la S i n e ; El Se descoperă pe Sine. „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veş­nică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine“. Ioan 5,39. De aceea, în Biblie noi găsim pe Dumnezeu, dar nu pe un Dum nezeu al im a­ginaţiei sau un Dumnezeu mort, inert, un idol, ci un Dumnezeu prezent, activ, simţitor, iubitor şi milostiv, într-un cuvînt, un D um ­nezeu viu.

„în Cuvîntul Său, Dum nezeu a încredinţat oam enilor cunoştinţa necesară pentru mîntuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite cao revelaţie autoritară, infailibilă a voinţei Sale. Ele sînt măsura ca­racterului, descoperitorul doctri­nelor şi dovada experienţei'1.

Revelaţia lui Dumnezeu este de­clarată cît se poate de limpede în Evr. 1,1-2 : „După ce a vorbit în vechim e părinţilor noştri prin pro­oroci, în m ulte rînduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul“. Adevărul esenţial enunţat aici este că Dumnezeu vorbeşte. EI a vorbit atît în „vechime" cît şi „la sfîrşi­tul acestor zile“. El a vorbit în m ulte „rînduri", adică în mod re­petat, ceea ce presupune continui­tate. Apoi a vorbit în multe „chi­puri", sau în m ulte feluri. Dintre aceste moduri Biblia este unul, sau mai bine zis, este o sinteză a m o­durilor in care Dum nezeu a com u­nicat cu omul, întrucît în ea găsim natura vorbind, în ea găsim pe pro­oroci vorbind, şi ea constituie ra­portul unic al persoanei şi activi­tăţii Domnului Isus. Biblia nu este

doar una din căile de comunicare dintre Dumnezeu şi om, ci într-un anumit fel le cuprinde pe toate.

Ceea ce deosebeşte Biblia de alte cărţi este rolul pe care l-a îndepli­nit Duhul Sfînt la alcătuirea ei. Sfintele Scripturi nu sînt doar o colecţie de cărţi religioase, ci ele constituie un tot unitar, dovedind în ceea ce priveşte spiritul şi scopul care le leagă laolaltă, originea d i­vină din care provine descoperirea ei. Biblia este raportul descoperiri­lor făcute de Dumnezeu, cu privire la propria Sa persoană, direct oa ­menilor în veacuri şi dispensaţiuni succesive, pînă cînd revelaţia a cul­minat cu venirea şi lucrarea Fiului şi misiunea Duhului Sfînt, „Pe care l-a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere ; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-1 alcătuise în Sine însuş, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lu ­crurile ; cele din ceruri, şi cele de pe pămînt". Ef. 1,8-10.

Tocmai acest aspect al Bibliei este cel care constituie marea ei deosebi­re faţă de toate celelalte scrieri sacre. Acestea, aşa cum arată chiar şi o superficială exam inare a lor, nu au nici o unitate. Ele nu sînt a lt­ceva decît acumulări de materiale eterogene, neprezentînd în întoc­mirea lor nici o ordine, progres sau plan. Motivul este că ele nu întruchipează nici o descoperire istorică ce alcătuieşte un scop in studii consecutive de la începutul germinaţiei lor pînă la încheierea desăvîrşită a acestora. Biblia, prin contrast, este o singură carte de-

(con tinuare în pag. a 2-a)

Anul^LlXjt

noiembrie — decembrie

1982

----- — P AG IN A PREŞEDINTELUI ------- -

Scumpi fraţi şi stimate surori, Iubiţi conlucrători,Zilele vieţii noastre, mesagere ale infini­

tului şi purtătoare de ocazii în care să ne rea­lizăm menirea şi chemarea, să suim alături de Urzitorul şi Desăvîrşitorul mîntuirii noastre treptele veşniciei, începînd de aici şi acum, se derulează implacabil şi cu exactitatea cu care orologiul vremurilor ne-a obişnuit de veacuri.

Pe parcursul existenţei sale, omul, în cău­tările idealurilor şi împlinirilor demne de el, a pendulat între bine şi rău, între culmile în­sorite ale menirii sale de OM şi prăbuşirile egoismului şi ale lipsei de consideraţie, de iu­bire pentru aproapele său.

Ca mărturisitori şi trăitori ai unui adevăr pe care-l considerăm sfînt, pentru că porneşte de la Cel care este izvorul vieţii, care a sta­bilit legile Universului şi ale mecanismului corpului omenesc şi ţinteşte la realizarea în­toarcerii la origine, cu recunoştinţă şi nefăţar­nică umilinţă am înţeles că există în lumea aceasta, a noastră, unele deziderate sfinte pe care sîntem datori să le realizăm şi să le res­pectăm ; libertatea şi munca plină de dăruire, responsabilitatea faţă de viaţă şi societate ş neîmpărţită închinare şi slujire ce le datorăm lui Dumnezeu.

La împlinirea vremurilor, întruparea Cu- vîntului a constituit actul de pămînteană ce­tăţenie, pe lîngă cea cerească, a Fiului lui Dumnezeu, care ne-a iubit atît de mult, încît în balanţa cerului ne-a pus alături cu viaţa Sa şi în natura trupului nostru muritor a plă­tit, cu preţul vieţii Sale şi cu ruşinea răstig­nirii, nerecunoştinţa şi înstrăinarea noastră. Acest eveniment cosmic a fost foarte plastic înfăţişat de Tsaia, evanghelistul Vechiului Testament, astfe l:

„Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi sm erit! Dar El era străpuns pentru pă­catele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi^. Is. 53,4-5. Ioan, ucenicul iubirii, avea să spună: „Fiindcă atît de mult a iubit Dumne­zeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pen­tru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“. Ioan 3,16.

Orice fiinţă omenească, conştientă de res­ponsabilitatea ce o incumbă calitatea sa de om, a căutat întotdeauna, într-un fel sau altul, să contribuie la elevarea şi fericirea lui şi a altuia. In permanenţă a existat un ideal, sau o pluritate de idealuri. A crezut în ceva şi a luptat pentru realizarea idealurilor îmbră­ţişate. Aceste căutări au impulsionat gîndirea,

au fost resorturi ale progresului şi fericirii umane, fără să ignorăm procentul substanţial de subiectivitate existent. în cadrul acestor legi, am răspuns unor îndemnuri tainice ale sufletului nostru şi ne-am aşezat fiinţa şi sen­sibilităţile sufletului nostru, ne-am ancorat credinţa în Hristos, pentru a realiza dezidera­tul universal al vieţii veşnice. De aceea, ne-am conformat cuvîntului care defineşte cu o uimitoare acurateţe acest deziderat:

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cu­noască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17,3).

Pentru noi, credinţa este izvor de respon­sabilitate civică şi umană. Ea a contribuit şi contribuie la formarea unor caractere echili­brate, nobile, altruiste pînă la jertfirea de sine pentru binele altora, după exemplul Fiu­lui lui Dumnezeu, care a avut o unică ţintă în viaţă şi anume, a trăi pentru a face pe alţii fericiţi. Este un principiu activ al trăirii în societate, este datoria ce face să prospere naţiunea, patria.

Ca Adventişti de Ziua a Şaptea nu ne-am implicat niciodată în acţiuni menite a proli­fera atitudini duşmănoase şi ura faţă de aproapele, sau care să primejduiască integri­tatea şi unitatea neamului.

Credinţa noastră a fost armă împotriva obscurantismului, şi am considerat totdeauna ca o binecuvîntare lucrările ştiinţei puse în slujba vieţii şi progresului. Munca, fie ea f i ­zică sau intelectuală, constituie binecuvînta- rea vieţii şi ea a determinat dăruirea noastră pentru binele şi prosperitatea semenilor noştri. „Tot ce găseşte mîna ta“, spune Cuvîntul Scripturii, să facă; să facă cu toată puterea, cu toată abnegaţia, cu dăruire, cu sacrificiu, căci numai acela are dreptul să mănînce care-şi cîştigă în mod cinstit pîinea cea de toate zilele.

In aceeaşi măsură sîntem conştienţi de fap­tul că sîntem legaţi puternic de lucrarea cre­dinţei în Isus Hristos, Domnul nostru. Să ne găsim totdeauna printre făuritorii binelui, printre cei ce au respect faţă de legile şi orînduirile patriei, harnici şi gata a face totul pentru binele comun.

Slujind în acest fel pe Dumnezeu şi aproa­pele, nu vom face altceva decît să împlinim porunca divină, care spune :

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Mat. 22,37-39.

D. Popa

U

Aniversarea Republicii

Ne aflăm la cea de a 3?-a ani­versare a Republicii n o a s tre ! Cu neţărmurită bucurie privim edifi­ciul ei înălţat de braţe vînjoase şi hotărîte de-a lungul celor 3^ de ani pe care i-am trăit odată cu ea, iar pe de altă parte îi privim cu satisfacţie tim pul de aur în care se dezvoltă astăzi.

Un număr frumos de ani : 35 !In toţi aceşti ani, porţi vechi s-au închis ca să se poată deschide a l­tele noi, ziduri roase de vremi s-au năruit, ca să facă loc altora, mai noi, mai înalte, m ai rezistente. Ceea ce a fost neînsem nat a deve­nit magnific, ce a fost de rînd a devenit modern ; ce a fost restrins s-a generalizat ; ce se plănuia a fi înfăptuit s-a realizat cu plusuri. Creşterea i-a fost vădită, procesul f i ind m asiv şi amplu, lumina a de­venit din ce în ce m ai străluci­toare, lansarea din ce în ce mai impetuoasă, posibilităţile mai multe, edificiul mai măreţ. Noi am îm ple­t it republicii adevărate cununi de aur, în anii ei, în care am crescut împreună, iar ea, drept recunoş­tinţă, ni le-a aşezat pe cap, feli- c itîndu-ne ca pe nişte premianţi.

Proclamarea Republicii la 30 decem brie 1947, nu a constituit decît o treaptă, în mersul ascendent al ţării noastre către o viaţă mai dem nă şi mai înaltă. Sînt vrednice de menţionat cîteva din marile

even im ente care au p re g ă ti t procla­marea Republicii : unirea Ţării Româneşti cu Moldova la 24 ia ­nuarie 1859, proclamarea Indepen­denţei de Stat de la 9 mai 1877, unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918, într-un stat naţional unitar român, ca rod al voinţei poporului de a trăi liber în vatra sa strămoşească ; eliberarea Rom âniei de sub dominaţia fas-

f ’ ^DIN CUFMMS?. Sfînta Scriptură . . . c. I

• Pagina Preşedintelui . c. II

. Aniversarea Republicii 1

. Desăvîrşirea în scrierile Ap. P avel . . . . 4

. Pastorul şi „vîrsta a treia“ ...................... "

. Descoperirea îndreptă­ţirii mîntuitoare . . 8

. Dumnezeu-Tatăl . . . 1 1

. îndreptăţirea prin cre­dinţă în cartea Calea Către Hristos (II) . . . 14

1 . Din viata Bisericii . . Io

V_______ ________ J

cistă la 23 august 1944 şi instau­rarea primului guvern democrat la 6 martie 1945.

Pentru ţara noastră, proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947 a însemnat cuce­rirea deplinei independenţe şi su­veranităţi naţionale, prin prelua­rea întregii puteri de stat de către popor. Atunci, clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi-a asumat misiunea de a conduce naţiunea română pe calea făuririi orînduirii socialiste. Foarte curînd apoi la 13 aprilie 1948, s-a adoptat noua con­stituţie, care între altele a constituit actul juridic de trecere în proprieta­tea statului a avuţie i naţionale, de transformări structurale ale ţării pe

baze noi. A urmat naţionalizarea principalelor m ijloace de producţie, care a pus o tem elie trainică dez­voltării patriei.

O altă dată importantă, care se cuvine a fi reamintită, este 21 august 1965, cînd ţara a fost pnjî, clamată Republica Socialistă Româ­nia. In mod cu totul deosebit, de la această dată, mersul ei a fost mereu ascendent, atingînd cele mai înalte culmi de progres şi bună­stare. Prestigiul României, pe arena internaţională, a crescut enorm, iar acum Ia cea de a 35-a aniversare ne bucurăm de toate binefacerile realizate.

Dar, după 35 de ani de la procla­marea Republicii, nu numai cadrul economic este altul şi nu numai cadrul social a cunoscut transfor­mări radicale. Oamenii înşişi sînt alţii. Omul de tip nou, conştient de perspectiva ce-i stă în faţă, omul realizat, este om ul zilei de azi ; cu concepţii noi despre viaţă, cu ori­

zontul lărgit, multilateral dezvol­tat şi pregătit, pentru ceea ce tre­buie să vină. Şi acesta este lucrul cel important.

Astăzi, la cea de a 35-a aniver­sare, îi urăm acestei ţări a liber­tăţii, dreptăţii şi demnităţii, noi paşi spre viitor, m agnifice împliniri, depline stăpîniri pe destinele sale. Şi pe stindardul ei neînfricat, înscri­em azi, împreună cu întregul nostru popor, cuvintele „pace“ şi „dezar­mare", ca deviză a existenţei ei, ca simbol al luptei noastre pentru noi şi depline libertăţi.

Credincioşii Adventişti de Ziua a Şaptea consideră că toate năzu­inţele legitime spre libertate, in ­

dependenţă, suveranitate naţio­nală şi bunăstare, se reali­zează cu succes. Tuturor făari- lorilor ei şi luptătorilor neînfri­caţi, curajoşi, demni şi dîrzi, care s-au consacrat realizării acestui obiectiv, le acordăm deplina noas­tră consideraţie şi alese sim ţă­minte de admiraţie şi preţuire.

Această aniversare ne oferă pri­le j : ! de a ne reînnoi adeziunea faţă de scumpa noastră patrie, Rspublica Socialistă România, şi faţă de idealurile ei măreţe ; îm ­preună cu hotărîrea de a m unci cu elan pentru ridicarea ei pe noi culmi de progres şi bunăstare, aşa cum am făcut-o şi pînă acum ; iar după specificul nostru şi învăţă­tura Evangheliei, ne înălţăm fier­binte ruga către Bunul Tată ceresc pentru ocrotirea şi binecuvîntarea ei în continuare şi pentru pace în lumea întreagă.

Chiţu MarinC onsilier U n iu n e

Noiem brie—Decembrie 1982

SFÎNT A • SCRIPTURA(urm are d in cop. I)

oarece ea întruchipează o asem e­nea revelaţie şi prezintă un ase ­m enea scop. Unitatea cărţii, a lcă­tuită din atîtea părţi, este o atestare a realităţii inspiraţiei pe care o conţine.,Termenul grec pentru „insu­flat" (theopneustos = suflat de Dumnezeu) apare doar odată în Biblie (2 Tim. 3,16): „Toată Scrip­tura este insuflată de D um nezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire11. Cuvîntul arată că Dumnezeu a suflat într-un anumit fel în aceste scrieri propriul Său Spirit creator, întocmai cum El a suflat viaţa în om atunci cînd l-a format din ţărîna pămîntului. (Gen.2,7). Scripturile au fost într-un anu­m it fel îm bibate cu puterea dătă­toare de viaţă a Duhului lui Dum ­nezeu.

Inspiraţia însă este o calitate mai degrabă a persoanelor decît a scri­erilor, şi este puţină îndoială că ceea ce se intenţionează este că Scripturile sînt produsul oamenilor care au fost în mod special inspi­raţi şi îm puterniciţi de Spiritul di­vin.

„Adevărurile descoperite sînt toa­te de origine divină, insuflate de Dum nezeu’, cu toate acestea, sînt exprim ate în cuvinte omeneşti. Cel Infin it a revărsat, prin Duhul Sfînt, lumina care să lumineze mintea şi inim a slujitorilor Săi. El a dat vise, vedenii, simboluri şi înfăţişări. Iar aceia cărora adevă­rul le-a fost astfel revelat au îm ­brăcat gîndul în limbaj omenesc". E. G. White s p u n e : „Biblia este scrisă de bărbaţi inspiraţi, dar nu cuprinde expresiile ş i modul de a gîndi ale lui Dumnezeu. Ele sînt cele ale instrumentelor omeneşti folosite. Dumnezeu, ca scriitor, nu este reprezentat. Oamenii spun adesea că expresia aceasta sau aceea este asem enea lui Dumnezeu. Ele sînt cele ale instrumentelor om eneşti folosite. Dumnezeu, ca scriitor, nu este reprezentat. Oa­m enii spun adesea că expresia aceasta sau aceea este asemenea lui Dumnezeu. Dar să nu confun­dăm lucrurile. Dumnezeu nu S-a aşezat pe Sine în logica, în reto­rica sau în expresiile Bibliei. Scri­itorii Sfintelor Scripturi au fost condeierii lui Dumnezeu nicidecum pana de scris a lui Dumnezeu". Să fim atenţi Ia diferiţii scriitori ai Bibliei.

„Nu expresiile B ibliei au fost inspirate, ci bărbaţii care le-au scris au fost inspiraţi. Inspiraţia nu acţionează asupra cuvintelor ce­lu i inspirat sau a expresiilor lui, c i asupra instrum entului (omului) chem at să facă această lucrare care sub influenţa Duhului Sfînt este dotat cu gînduri inspirate. Dar cuvintele, expresiile folosite primesc im presiile personale ale

celui ce le a ş te rn e în scris. In sp i ­ra ţ ia d iv in ă este d ifuză. G în d irea şi v o in ţa d iv in ă s în t com bina te c i g în d irea şi v o in ţa om enească ; şi în acest fel cele p re ze n ta te de sc r ii ­to ru l in sp ira t s în t cu v in te le lui D um nezeu". (1.S.M.21).

Cu p r iv ire Ia l im b a j n i se spune: „B iblia, cu a d e v ă ru r ile ei d a te de D um nezeu şi e x p r im a te în lim b a ju l oam en ilo r, p re z in tă o u n ire d in tre d iv in şi u m an . O astfe l de u n ire a ex is ta t şi în n a tu ra iui H ristos, c are e ra F iu l lui D um nezeu şi F iu l om ulu i. A cest lu c ru este a d ev ă ra t şi cu p r iv ire la Biblie, to t aşa cum a fost a d e v ă ra t şi ru H ris- tos, an u m e că „C uv în tu l S-a făcu t tru p , şi a locu it p r in tre noi". (Ioan 1,14).

Recunoaşterea aportului omenesc la scrierea Bibliei a tulburat pe cei ce-şi imaginaseră apariţia ei cu totul supranaturală. O criză s-a declanşat în inim ile şi minţile multor oameni ca p r iv ire la cu ­noaştere şi certitudine. Există o strînsă legătură între această criză şi evoluţia aşa-zisului criticism al Bibliei, care a atras atenţia asu­pra naturii Scripturii, prezentînd-o ca fiind scriere omenească. Cu sigu ­ranţă, mărturisirea bisericii nu a negat niciodată folosirea e lem en­tului omenesc, dar odată cu apari­ţia criticismului istoric centrul atenţiei a fost îndreptat cu hotă- rîre către aspectul omenesc. El a primit o sem nificaţie specifică pentru înţelegerea Scripturilor. Adesea Scriptura a fost conside­rată om enească în contrast cu acceptarea anterioară a caracteru­lui ei divin, cu originea ei excep­ţională şi unică din cauza inspira­

ţie i ei su p ra n a tu ra le . T reb u ie su­b lin ia t că acest c ritic ism şi-a găsit baza în fa p tu l de n eco n te s ta t că sc riito rii ei e rau o am en i ; el a re zu lta t d in tr-o opoziţie fa ţă de u n accen t a n te r io r a su p ra naturii d iv ine a S c rip tu rii, care, d u p ă cum s-a crezu t, n u a fost în conformi­ta te cu a d e v ă ra ta lo r n a tu ră . Lo­gica c rit ic ism u lu i este însă pusă în co n tra s t cu ascultarea recep­tivă , necritică , faţă de vocea lui Dum nezeii, cum a fă cu t S a m u e l: „V orbeşte, căci robu l T ău ascu ltă" . (X Sam . 3,10).

D ar re cu n o aş te rea elem entului u m an n u treb u ie să ştirbească cu n im ic autoritatea, infailibilitatea şi su fic ien ţa S crip tu rilo r , după cum re cu n o aşte rea întrupării Domnului Isus n u ştirbeşte cu nim ic div ini­ta te a Lui. F a p tu l că D um nezeu Se pune de acord cu creaturile Lui n u treb u ie să intre în discuţie. D ar că El S-ar pune de acord cu n e ad e v ă ru l este cu totul altceva. D um nezeu este El însuşi autorul instrumentelor pe care tot El le foloseşte p e n tru comunicarea Cu- v în tu lu i Său oamenilor şi le-a al- ca tu it în conformitate cu dorinţa Sa tocm ai p e n tru comunicarea ex ac tă a soliei Sale. Există deci te ­mei p e n tru a ne aştepta ca El să întrebuinţeze toate instrum entele de care se foloseşte în conformi­ta te cu natura lor : pe fiinţele in ­teligente ca f i in ţe inteligente, pe factorii morali ca factori morali. Dar nu există temei just pentru susţinerea că Dumnezeu ar fi in ­capabil de a folosi fiinţe inteli­gente pe care El Însuşi le-a m ode­la t după voia Sa, pentru a procla­ma soliile Lui exact aş~ "um le

dă Ei, sau de a face ca m inţile raţionale să intre în întregime in posesia unor concepte la crearea cărora e le nu au nici o parte, şi nu este nici un temei în a ne imagina că Dumnezeu nu este în stare să m odeleze Cuvîntul Său propriu în limbajul celor cărora li Se descoperă, fără ca acest Cuvînt să înceteze să fie prin aceasta Cu­vîntul Său curat. A vem temei să credem că „oamenii au vorbit" şi au scris „de la Dumnezeu minaţi de Duhul Sfînt“. 2 Petru 1,21.

O caracteristică a Scripturilor o constituie poziţia deosebită pe care o deţine Domnul Isus : „După c e a vorb;t în vechim e părinţilor noştri prin prooroci, în m ulte rîn- duri şi în m ulte chipuri, Dum ne­zeu, la sfîrşitul acestor zile, ne-a vorbit prin F iul“. (Eyr. 1,1-2). în Dom nul isus Hristos urma să se vadă cuvîntul complet şi final al lui Dumnezeu adresat omului. Acest cuvînt nu urma să fie rupt de ceea ce Dumnezeu declarase în timpurile anterioare prin gura profeţilor şi a unor astfel de scri­itori inspiraţi ca David în Psalmi. Din contră, profeţii lui Israel erau priviţi acum ca oam eni care erau m inaţi de Duhul lui Dumnezeu pentru a da mărturie despre Hris­tos şi despre venirea Lui înainte ca evenim entul să aibă loc.

Isus Hristos Se deosebeşte de alte moduri ale lui Dumnezeu de a vorbi prin faptul că El nu este atît de mult un mod de com uni­care divină cît este Fiinţa d i­vină însăşi comunicînd cu omul direct şi prin natura Sa către nea­mul omenesc. Isus Hristos îmbina actul de revelaţie cu cuvîntul re­velaţiei. El este Dumnezeu la lu ­cru, şi atunci cînd El vorbeşte, El este, la rîndul Lui, Dumnezeu care vorbeşte cu autoritate şi infaili­bilitate divină.

Fără îndoială religia biblică este autoritară prin însăşi natura ei. Un D.imnezeu suveran, Creator al Universului, Domn al istoriei, sta ­bileşte şi răsplăteşte ceea ce este bine şi ce este rău. Dumnezeu po­runceşte şi are dreptul să fie as­cultat precum şi puterea să pe­depsească pe cei neascultători şi să răsplătească pe cei credincioşi. Dincolo de voinţa Lui Dumnezeu s e află o putere atotcuprinzătoare. Suveranitatea lui Dumnezeu se ex ­

tinde asupra fiecărei sfere a v ie ­ţii. Se poate form ula astfel suve­ranitatea lui Dum nezeu deoarece ea se extinde şi în sfera adevă­rului. Dumnezeu este Autoritatea care conferă autoritate Scripturi­lor ; inspiraţia este fenomenul special care împărtăşeşte acest ca­racter de autoritate divină scrieri­lor şi necesită în mod logic îm pli­nirea profeţiilor scrise. Această autoritate face din Scriptură sin ­gura normă de credinţă şi practică.

Biblîa este nu num ai o descope­rire autoritară, ci şi suficientă. Intr-un timp cînd viaţa oamenilor se află în rapide schimbări şi în mijlocul complicaţiilor din cauza unor întrebări şi probleme noi, credinciosul este adesea cuprins de teama că această Scriptură — din timpuri străvechi — nu ar mai fi suficientă ca să mai facă pe om în „stare de orice lucrare bună“. El este impresionat de distanţa dintre Cuvîntul lui Dumnezeu şi viaţa zilnică atunci cînd „gînduri negre se frătnîntă“ în sufletul lui, iar „mîngîierile îi înviorează su ­fletul". (Ps. 94,19). în cel mai bun caz, cineva ar fi dispus să vor­bească despre o anumită suficienţă a Scripturilor în legătură cu viaţa lăuntrică, ce are puţin de a face cu capacitatea de a face orice lu­crare bună în cadrul de zi cu zi. Dar acesta nu este decît un con­cept palid cu privire la sufici­enţă. El cu greu poate fi armoni­zat cu perspectiva biblică cu pri­vire la Spirit, care va conduce în tot adevărul (Ioan 16,13) şi cu pri­vire la Scriptura insuflată de Dumnezeu care ţinteşte la întreaga viaţă a omului lui Dumnezeu şi prin care el se evidenţiază. Limitarea rolului Scripturii doar la latura lăuntrică nu lasă loc pentru scopul specific al Scripturii şi nici pentru „mus­trare", pentru „neprihănire" şi cu siguranţă nici „pentru orice lu­crare bună", ceea ce este foarte larg şi cuprinzător. Chiar cînd se admite faptul că Biblia este insu­flată de Dumnezeu, cineva riscă să treacă cu vederea scopul Scripturii ce apare în „orice lucrare bună" din 2 Tim. 3,17.

în faţa necunoscutului, în faţa noului sau nebulosului, Biblia se dovedeşte un ghid suficient şi clar. Această claritate este în mod esen­ţial legată de suficienţa ei. Im agi­

nea călăuzei pe drumuri dificile despre care vorbeşte Domnul Isus Hristos cînd zice : „Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare", (Ioan 16,13) şi a luminii într-un loc în ­tunecos la care se referă Petru în cuvintele : „Şi avem cuvîntul pro- orociei făcut şi mai tare ; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca Ia o lum ină care străluceşte într-un loc întunecos, pînă se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de di­m ineaţă în inim ile voastre", (2 Petru 1,19). „Dar cărarea celor ne­prihăniţi este ca lumina străluci­toare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zi­lei" (Prov. 4,18), exprimă legătura lor intimă. Toate aceste aluzii la viaţa creştină se concentrează asu­pra drumului care se deschide în faţa noastră, în conformitate cu imaginea din Vechiul Testament a candelei pentru picioarele noastre şi a luminii pe cărarea noastră. (Ps. 119,195). Capacitatea de a merge pa acolo pe u;ide nu s-a mai trecut încă este atît de clar arătată ; că noi nu sîntem îndrep­tăţiţi să neglijăm chemarea seri­oasă a Scripturii, ce face ca scu­zele să nu fie nici legitime şi nici posibile. Omul este aşezat sub ar­cul minunat al harului pe un drum ce deschide perspective înalte. Scriptura este suficientă în sensul că nim eni nu este lăsat în întuneric nici pentru o clipă, deoa­rece ea arată totdeauna drumul într-o perspectivă deplină.

Datorită caracterului şi rolului ei unic, Biblia reclamă din partea credinciosului un contact zilnic cu ea. Cel ce vine însă în legătură cu Scriptura trebuie să fie conşti­ent că el se află în legătură cu Fiinţa infinită care prin paginile ei îi vorbeşte şi îi răspunde pro­blemelor lui specifice. A neglija Biblia, a o subestima sau a o con­sidera o carte obişnuită, a pune m ai presus părerile şi ideile pro­prii, înseam nă a-I lua lui Dum ne­zeu posibilitatea de a vorbi prin ea.

Pastor Nicolae Popescu

S e c re ta ru l U n iu n ii de C onferin ţe

N oiem brie—Dec»mbrie 1982

U t s ă l u y i t e a : este ea. oare posib ilă

W / \

DES A VIRŞIREA în scrierile Apostolului Pavel

A. Perspectiva apostolică a perfecţiunii

In sc rie rile aposto lu lu i Pavel, cu v în tu l perfec t, p e rfec ţiune , a p a re fo a r te frecv en t (Rom. 12,2 ; 1 Cor. 2,6 ; 13,10 ; 14,20.37 ; 4,13 ; Filip. 3,12.15 ; Col. 1,28 ; 3,14 ; 4,12). Deşi e l foloseşte e x p res ia cu d iferite a lte în ţe lesu ri, o carac te ris tică p r in c ip a lă , su p re m ă ch iar, se ev i­den ţiază în fo losirea acestei e x p re ­sii de c ă tre Pavel, şi an u m e : p li ­n ă ta te a s tă r ii de ră sc u m p ă ra re a cred incioş ilo r în Isus H ristos. P av e l n u m eş te pe c red incioşi „sfin ţi '1 şi „desăvîi-şiţi" (teleioi), p e n tru că ei prim esc, s în t benefic ia rii p lin ă tă ţ i i d a ru lu i lu c ră r i i ră sc u m p ă ră to a re a D o m nulu i Isus Hristos.

R ă sc u m p ă ra re a în H ristos, în to a tă p l in ă ta te a ei, se d istinge în N ou l T es tam en t p r in două aspecte sa u faze şi anum e, m în tu irea p re ­z en tă a în d re p tă ţ i r i i şi s f in ţir ii p r in c red in ţa în H ristos, pe de o p a r te , şi m în tu ire a v iito a re a s la ­vei, la a doua v e n ire a D om nulu i H ristos, pe de a ltă p a rte .

Asem enea conceptului despre îm părăţia Iui Dumnezeu, tot astfel, DESAVÎRŞIREA este un dar pre­zent şi o realitate ; şi totuşi, în- tr-un alt sens, este o făgăduinţă care urmează a se realiza numai în final ia stabilirea îm părăţiei sla ­vei. Apostolul Pavel aplică această dublă distincţie, de asemenea, con­ceptului că cei credincioşi sînt copii ai lui Dumnezeu. In Rom. 8,14 el asigură pe creştini că ei au devenit deja „fii ai lui Dumnezeu", deoarece ei sînt călăuziţi de Du­hul Iui Dumnezeu. „Căci toţi cei ce sînt călăuziţi de Duhul lui Dum nezeu sînt fii ai lui D u m n e ­zeu".

A postolu l P a v e l su b lin iază acea ­s tă a s ig u ra re a ră sc u m p ă ră r i i sau m în tu ir i i p rezen te , sp u n în d : „Şi voi n -a ţi p r im it u n duh de robie, ca să m ai av e ţi fr ică ; ci a ţ i p r i ­m it u n d u h de în fie re , c a re ne face să s tr ig ăm : A va ! ad ică T a tă ! în su ş i D uhu l ad ev e reş te îm ­p re u n ă cu d u h u l n o stru că sîn tem copii a i lu i D um nezeu". Rom . 8, 15-16. Totuşi, c înd aposto lu l în ­cepe să se ocupe de s lava v i ito a ­re, care n e v a fi descoperită , el face im p o r ta n ta d ec la ra ţie că, în t im p ce a v em D u h u l lu i D um ne ­zeu „susp inăm în noi şi a ş tep tă m în f ie rea (ca fii), ad ică ră sc u m p ă ­r a r e a t ru p u lu i nostru" , (vers. 23).

R e la ţia d in tre D um nezeu şi c re ­dincios, ca T a tă şi fiu, este deci a t î t o re a l i ta te p rezen tă , în tr -u n sens real, cum şi o re a l i ta te v ii­toare , în a lt sens. D ife ren ţa este d e te rm in a tă de c ă tre în se m n ă ta te a celor două v e n ir i a le D om nulu i H ristos. A celaşi p r in c ip iu se ap lică şi folosirii e x p res ie i „desăv îrş it" fo losită de apo sto lu l P av e l. P e de o p a r te e l po a te să sp u n ă că cei credincioşi în H ris tos s în t d e săv îr- şiţi în E l şi p o t c reş te îm p re u n ă în tr -u n t ru p d esăv îrş it sau la o m a tu r i ta te sp ir i tu a lă d ep lin ă (Col. 1,28 ; 3,14 ; 4,12 ; Ef. 4,13 ; 1 Cor. 14,20). P e de a ltă p arte , aposto lu l P av e l su b lin iază fa p tu l că p e rfec ­ţiu n e a f in a lă n -a fost în că a tin să şi este în că în v iito r (1 Cor. 13,10). N u m ai slava celei de -a doua ve­n ir i a D o m nulu i H ris to s v a în d e ­p ă r ta orice n edesăv îrş ire .

în acest fe l aposto lu l cau tă să corecteze, să în d rep te ideile ace ­lo r c red incioşi d in C orin t c a re în m od u n i la te ra l îşi co n cen trau to a ­tă a te n ţia lo r a su p ra p r im e i v e n ir i a D om nulu i H ristos. g în d in d că p e rfec ţiu n ea f in a lă p u tea f i de ja e x p e r im e n ta tă în aceas tă v ia ţă , şi ch ia r se şi m în d re a u , socotindu-se m ai p resu s d e ceila lţi c redincioşi (1 Cor. 4,6-8). U n o ra ca acesto ra n ă d e jd e a în v ie r ii d in m o rţi le e ra n e sem n ifica tiv ă şi c h ia r de prisos, deoarece p e n tru ei în v ie rea ,,a şi ven it" , pe c a re ei p ro b ab il o e x ­p licau ca o e x p e r ien ţă sp ir i tu a lă p r im ită la botez (2 T im . 2,18). A cest fa p t a d e te rm in a t pe aposto l să scrie u n cap ito l fo a r te im p o r­ta n t (1 Cor. 15) cu p r iv ire la sem ­n if ica ţia în v ie rii v iito a re d in m orţi, p e n tru fo losu l ace lo r credincioşi care sp u n eau că „nu este o în v ie re â m orţilo r" , (vers. 12).

Cînd aposto lu l P av e l a au z it că în tr -o a ltă c o m u n ita te d in Grecia, şi a n u m e la Tesalonic, se p ro p o v ă ­d u ia în m od g reşit că n ici a doua v en ire a D o m nulu i H ristos, f ^ iu a cea m are a D om nulu i, n u t reb u ia p r iv ită ca o re a l i ta te v iitoa re , ci ca ceva ce avusese d e ja loc, el le-a scris în m od deosebit cu p r iv ire la re a l i ta tea v i ito a re a zilei D om nulu i H ristos şi „ s tr în g e rea n o a s tră lao ­la l tă ca să-L în tîm p in ăm " (2 Tes. 2).

Această tendinţă de spiritualizare a realităţilor viitoare niîntuitoare, ale învierii şi a celei de-a doua veniri, cum şi recunoaşterea lor în unele experienţe spirituale, pre­

zentate, constituiau o influenţă fa ­tală a gnosticismului, care în m od evident şi-a făcut drum în m ijlo ­cul bisericii primare.

A cest a şa -n u m it gnosticism c reş ­tin , se m ai c a rac te r iza p r in fa p ­tu l că n u p u n ea n ici u n p re ţ pe b u n ă s ta re a fizică şi m o ra lă a c re ­dincioşilor. A m b ele e x tre m e , a s ­cetism ul şi l ib e r t in ism u l moral,, ch ia r d ep rav a rea , e ra u p ro p ag a te ca f iind calea sp re d esăv îrş ire sau e lib e ra re a desăv îrş ită , şi c h ia r s p re iu b ire a desăv îrş ită .

îm p o tr iv a c o m p o rtă r ii lo r im o­ra le şi a fa p tu lu i că se fă leau cu aceas ta (1 Cor. 5.1-6). aposto lu l su ­b lin iază fa p tu l că „ tru p u l n u este p e n tru im ora lita te , e l este p e n tru D om nul" (1 Cor. 6,13) a m in tin d u - le : „N u ş t i ţ i că t ru p u l v o s tru e s te T em p lu l D u h u lu i Sfînt, care locu­ieşte în voi, şi pe care L -a ţi p r i ­m it de la D um nezeu ? Şi că voi n u s în te ţi ai voştri ? Căci a ţi fo s t c u m p ă ra ţ i cu u n pre ţ. P ro s lăv iţi d a r pe D um nezeu în t ru p u l şi în d u h u l vostru , care s în t a le lu i Dum nezeu". 1 Cor. 6.19-20.

A posto lu l P av e l considera c o rp u l om ulu i ca f i in d rezu lta tu l u n e i bune şi s f in te lu c ră r i c rea to a re a iui D um nezeu, care t reb u ie consa­c ra t în s lu jb a lui D um nezeu. în. c o n tra s t cu aceia a l c ă ro r D u m n e ­zeu... „este pîntecele... şi slava lo r este în ru ş in e a lor, şi se g îndesc la lu c ru r i le de pe p ă m în t" (Filip.3.19). A posto lu l P av e l în m od e x ­p lic it re n u n ţă la orice în d re p tă ­ţire de s ine sau d esăv îrş ire p r in sine (Filip. 3,8-12). C ău tîn d n e p r i- h ă n ire a sa în m od exc lusiv n u m a i în H ristos, el p r iv ea în a in te la de- săv îrş irea finală , la în v ie rea d in m o rţi (vers. 11).

„N u că am şi c îş tiga t p rem iu l, sau că am şi a ju n s d esăv îrş it ; d a r a le rg în a in te , c ău tîn d să-l ap u c , în tru c î t şi eu am fost a p u ca t de H ris to s Isus. D a r c e tă ţen ia noas­t r ă e ste în ceru ri, de u n d e ş i a ş ­tep tă m ca M în tu ito r pe D om nul Isus H ristos. E l v a sch im ba tru p u l s tă r ii n o a s tre sm erite , şi-l v a face asem enea tru p u lu i slavei Sale, p r in lu c ra rea p u te r i i pe r a re o a re d e a-Si su p u n e toate lu c ru rile" . Filip . 3.12.20-21.

B. Dublul aspect al îndreptăţirii si sfinţirii

Ce v re a oa re aposto lu l P av e l să în ţe leag ă p r in p e rfec ţiu n ea p re ­zen tă a cred incioş ilo r c reş tin i ? S în t ei oa re desăv îrş iţ i în H ris to s n u m a i în sensu l în d re p tă ţir i i p r in c red in ţă , ceea ce în se am n ă că de- săv îrş irea sau n e p r ih ă n ire a Dom ­nu lu i H ris to s le este a co rd a tă ?

în v ă ţă tu r a aposto lu lu i P a v e l se concen trează în m od spec ia l a su ­p ra acestu i b in ec u v în ta t ad ev ă r, în u rm ă to a re le p a s a j e : „ P e n tru că noi c redem că om ul este socotit n e p rih ă n it, p r in c red in ţă , f ă ră fa p ­tele Legii. Insă , celui ce lucrează , p la ta cu v en ită lu i i se socoteşte n u ca u n h a r , ci ca ceva d a to ra t ; pe cînd , celu i ce n u lucrează , ci

Curierul Adventist

crede în Cel ce socoteşte pe păcă­tos n e p rih ă n it, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihă­nire". Rom. 3,28 ; Rom. 4,4-5.

Acest act al harului lui Dum ­nezeu, socotirea neprihănirii Dom­nului Hristos, sau o perfectă as­cultare, păcătosului pocăit, arată că Dum nezeu pune pe credincios în rela(ii bune, în rinduială cu El. Creştinul, deci, are pace cu Dum­nezeu în conştiinţa şi faţa sa şi nu m ai este sub condamnarea sfintei Legi a lui Dumnezeu. (Rom. 5,1 ;8,1). Iertarea cu desăvîrşire a pă­catelor sale şi a v ieţii sale de pă­cat, de către Dumnezeu, înseamnă iertarea — achitarea desăvîrşită — a vinei sale, înaintea judecăţii f i ­nale a lui Dumnezeu, datorită as­cultării Domnului Hristos..........A st­fe l dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, prin­tr-o singură hotărîre de iertare a venit pentru toţi oam enii o hotă- rere de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei m ulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin as­cultarea unui sin jur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi". Rom. 5,18-19.

Din aceste m otive , P av e l do rea s ă se lau d e n u m a i cu c rucea D om ­n u lu i Isus (Gal. 6,14). P e n tru m a ­re le aposto l Pave l, în d re p tă ţi re a c e lo r n e sf in ţi ţ i (păcătoşi) av ea to ­tu ş i n u n u m a i un asp ec t m în tu i- to r legal, ci avea, de asem enea , u n a sp e c t s f in ţito r d inam ic, p e n tru că D o m n u l H ris tos dev in e îm p ă ra t a l c red in c io su lu i în d rep tă ţi t . „El ne -a izb ăv it de su p t p u te re a în tu n e re - cu lu i, şi n e -a s t ră m u ta t în îm p ă ­r ă ţ i a F iu lu i d ragoste i Lui, în care a v e m ră sc u m p ă ra re a p r in sîngele Lui, ie r ta re a p ă ca te lo r44. Col. 1, 13-14.

îndreptăţirea prin Credinţă im ­plică, deci, transferarea sufletului de sub domnia păcatului, în care a fost născut datorită neascultării lu i Adam, în îm părăţia harului, unde este prezent Duhul Sfînt, pentru că Domnul Hristos este Conducător. Puterea subjugantă a păcatului din lum e a fost frîntă d e Domnul Hristos, deoarece El a înfrînt păcatul în trupul nostru om enesc. (Xoan 16, 33 ; Rom. 8,3).

P r in botezul în H ristos, în m o a r ­te a şi în v ie rea Sa, cred inciosu l e s te în m od legal u n it cu Dom nul H ristos, p a r tic ip în d la to t ceea ce a rea l iza t D om nul H ris to s p r in b i­ru in ţa Sa pe cruce şi p r in înv ie rea Sa (Rom. 6). De pe aceas tă bază a ră scu m p ără r ii , P a v e l p u n e c reş ­t in i lo r d in R om a în tre b a re a p lin ă d e în se m n ă ta te : „Noi, care am m u r i t fa ţă de păca t, cu m să m ai t ră irn în p ă ca t ?“ (vers. 2). E x p ii- c în d p ro fu n d a sem n ifica ţie a b o te ­zu lu i c reştin , ca o m o arte îm ­p re u n ă cu H ristos la cruce, el de ­c la ră : „Ş tim b ine că o m ul no stru ce l vech i a fost ră s t ig n it îm p re ­u n ă cu El, p e n tru ca t ru p u l p ăca ­tu lu i să fie d e zb ră ca t de p u te rea lu i, în a şa fe l ca să n u m ai fim

ro b i a i p ă ca tu lu i41. Rom . 6,6. „Tot aşa şi voi înşivă, soco tiţi-vă m o rţi fa ţă de păca t, şi vii p e n tru D u m ­nezeu în Isus H ristos, D om nul n o s tru 44. Rom . 6,11.

A cest in d ic a tiv m în tu i to r cere o sf in ţire im p e ra tiv ă pe care a p o s ­to lu l o p re z in tă ca o necesita te categorică. „Deci, p ă ca tu l să nu m ai d om nească în t ru p u l vo stru m u rito r , şi să n u m ai a sc u lta ţi de poftele lu i44. Rom . 6,12. „V orbesc om eneşte , d in p r ic in a n e p u tin ţe i f ir ii vo astre p ă m în te ş t i : d u p ă cum od in io a ră v -a ţ i f ă c u t m ăd u la re le v o astre ro ab e a le n ecu ră ţie i şi fă răde leg ii, a şa că săv îrşea ţi f ă ră ­delegea, to t aşa , a cu m treb u ie să v ă face ţi m ă d u la re le v o as tre ro ab e a le n ep rih ă n ir ii , ca să a ju n g e ţi la sf in ţirea v o a s tră !“ Rom . 6,19.

A ceasta este e tica p au lia n ă a pe rfec ţiu n ii c reş tin e ! E a p resu p u n e

o d o b în d ire z iln ică , p r in c red in ţa în v ia ţa şi m o a r te a D om nulu i Isus H ristos, a şa cu m e ra p r im ită la coborîrea în a p a botezului. Ro­m an i cap ito lu l 6 u rm ea ză d u p ă ca ­p ito le le 3-5. O rd in e a aposto lică este u rm ă to a re a : în p r im u l rînd , ră sc u m p ă ra re a şi d u p ă aceea o v ia ţă m o ra lă ; m a i în tî i în d re p tă ­ţ ire a si n u m a i d u p ă aceea sf in ţ i ­re a ; ia r acestea t re b u ie să a ju n g ă a fi o e x p e r ien ţă ziln ică . A posto lu l P av e l în fă ţişează co n sac ra rea d i­n a m ică şi to ta lă a p e rfec ţiun ii c reş tin e în m are le ap e l pe care îl face în R om an i 12, 1-2. „Vă în ­d em n d a r fra ţi lo r , p e n tru în d u ra ­re a lu i D um nezeu , să a d u ce ţi t r u ­p u rile v o as tre ca o je r t fă vie, sfîn tă , p lăcu tă lu i D um nezeu : acea ­s ta v a f i d in p a r te a v o a s tră o s lu j ­b ă duhovnicească . Să n u v ă p o tr i ­v iţi ch ip u lu i v eacu lu i acestu ia, ci să v ă prefaceţi, p r in în n o irea m in ­ţii voastre , ca să p u te ţ i deosebi b in e vo ia lu i D um nezeu : cea bună , p lăc u tă si d e să v îrş ită 41. Rom . 12, 1 - 2 .

In R om ani 12,1-15 ; 13, ap osto ­lu l dezvoltă m o d u l în care nep ri- h ă n ire a lui D u m n ezeu a r t reb u i descoperită , m an ife s ta tă în v ia ţa creş tinu lu i, ca o d o v ad ă a h a ru lu i p rim it. F a p tu l a ce s ta se p a re că este în tr -o fu n d a m e n ta lă a rm o n ie şi co n tin u ita te cu leg ăm in tu l h a ­ru lu i d in V. T es tam en t, în care,

a sc u lta rea de L egea sau con d iţi ile leg ăm în tu lu i, e ra m o tiv a tă de răs­c u m p ă ra re a sau e lib e ra re a d in ro­b ia eg ip tean ă p r in e x p e r ie n ţa exo ­d u lu i şi p a r tic ip a re a ziln ică la ser­viciile san c tu a ru lu i. A posto lu l, deci, p u tea face apel, de a sem e ­nea, la fă g ăd u in ţe le lu i D um nezeu de a da p o p o ru lu i I s ra e l o in im ă cu ra tă şi a sc u ltă to a re (Ex. 36.25-27 :37.27) şi să le ap lice în m od d irec t B isericii C reştine , sp u n în d : „Deci, fi in d că av em as tfe l de făg ăd u in ţe , p re a iub iţilo r, să n e c u ră ţ im de o rice în tin ă c iu n e a că rn i i şi a d u ­hu lu i, şi să ne ducem s f in ţire a p în ă la capăt, în f r ica de D um nezeu".2 Cor. 7,1.

A posto lu l P a v e l co ncre tizează fo a r te sc u r t solia E vanghelie i sau în v ă ţă tu r i i sale, cum şi scopul m o­ra l a l acesteia , sp u n în d : „Şi E l a m u r i t p e n tru to ţi, p e n tru ca cei ce trăiesc , să n u m ai tră ia scă p en ­t r u ei înşişi, ci p e n tru Cel ce a m u r i t şi a în v ia t p e n tru e i44 2 Cor. 5,15, g înd pe care îl su b lin iază şi aposto lu l P e tru a tu n c i c înd sp u n e î „El a p u r ta t p ăca te le n o a s tre In tru p u l Sau, pe lem n, p e n tru ca noi, f iind m o r ţi fa ţă de păca te , să t ră im p e n tru n e p r ih ă n ire ; p r in ră n ile L ui a ţi fost v in d ec a ţi44. 1 P e t ru 2,24.

C. Lupta creştină

Apbstolul Pavel avea o aşa de strînsă comuniune a inimii sale cu Hristos cel Viu, încît el putea să mărturisească : „Căci pentru m ine a trăi este Hristos" (Filip. 1,21) şi de asemenea : „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru m ine“. Gal. 2,20.

Cu aceas tă p ro fu n d ă m ăr tu r ie , aposto lu l P a v e l a tin g e o p ro b lem ă sensib ilă , şi a n u m e lu p ta c reş tin ă lău n trică , pe care el o cunoştea d in e x p e r ie n ţă p e rso n a lă (1 Cor.8.27) şi pe c a re o dezvoltă m ai com ple t în Gal. 5,16-24 şi în Ro­m an i 7,14-25.

M ai în tî i este e sen ţia l să r e ţ i ­n em asp ectu l p as iv a l m ăr tu r is ir i i lui P av e l : „A m fost ră s t ig n it îm p re u n ă cu H ris to s44 (Gal. 2, 20). P av e l se re fe ră aici — în p r i ­m u l r în d — la bo tezu l său în m o artea is to rică a D om nulu i H ris ­tos pe cruce. D in p u n c t de v ed ere legal, în a in tea lu i D um nezeu, în a ­in tea Legii Sa le sfin te, spune apos­tolul, eu s în t m ort, ,.nu m ai t r ă ­iesc e u 44. P r in m o arte a „eu lu i“ său, aposto lu l P a v e l v rea să vizeze ego-cen trism ul f ir ii sale, eu l său firesc. El îl m a i n u m eş te si „om ul cel v ech i44 (Col. 3,9 ; Ef. 4, 22) „ firea p ă m în tea scă îm p re u n ă cu p a tim ile şi po fte le e i“ (Gal. 5,24); sau în m od s im plu „ firea n o a s tră p ă m în tea sc ă 44 (Rom. 7,5). E ste in ­te re sa n t de re ţ in u t fa p tu l că aposto lu l P a v e l n u sp u n e : ,,Eu am fost s tră p u n s cu su liţa , sau tă ia t cu sab ia şi o m o rît44 ; n ici n u sp u n e

Noiem brie—Decembrie 1982 ■UI

ca „eu “ a m fost sp în z u ra t şi am m u r i t ci „eu am fost ră s t ig n it '1, c a re în seam n ă u n proces p re lu n g a l m o rţii .Deşi, d in p u n c t de v e ­d e re legal, cel c ruc if ica t e ra con ­s id e ra t m o r t şi e x te rm in a t od a tă c u se n tin ţa la m o a rte p r in ră s tig ­n ire a şi c ru c if ica rea lui, în re a li ta te u n c ruc if ica t p u tea în că t r ă i c îteva zile şi n o p ţi p e cruce, d a r în tr-o su fe r in ţă şi agonie ce c reş tea şi se am p lif ica m ereu .

A ceastă i lu s tra ţ ie poa te s lu j i la c la r if ic a re a soliei ap o sto lu lu i d in G al. 5 şi R o m an i 7. P e de o p a rte , c reş tin ii bo teza ţi t reb u ie sa se soco­tească e i înşişi, p r in c red in ţa în H ristos, m o r ţi — din p u n c t de ve ­d e re legal — fa ţă de p ă ca t şi deci fa ţă de L egea lu i D um nezeu ce c o n d am n ă p ăca tu l (Rom. 6,11 ; 7,4). P e de a ltă p a r te , e i descoperă fa p ­tu l că eu l cel vech i este în că v ia, este d re p t — în tr-o s ta re em p irică— d a r v iu ! C onsta tă , de asem enea , că ten d in ţe le sp re r ă u m oşten ite şi cu ltiv a te , cu m şi ten d in ţe le spre ră u , îşi fac s im ţite d o rin ţe le şi im - p u ls iu n ile pe care le t r im it cu insis­t e n ţă in im ii cu rate .

Este un fapt important acela că nici o singură epistolă apostolică din Noul Testament nu lasă să se presupună o Biserică sau comuni­tate fără păcat, sau o viaţă de creş­tin, fără o luptă continuă şi stărui­toare cu eul, firea pămîntească. Toate scrierile Noului Testament abundă de sfaturi şi avertizări m o­rale, subliniind necesitatea unei lupte, lupta cea bună a credinţei îm potriva firii pămînteşti, împotriva lum ii şi a puterii întunericului.

In aceas tă lu p tă , p e n tru c red in ­cioşii bo teza ţi n u tre b u ie să ex is te to tu ş i — în m od necesa r — nici d isp e ra re şi n ici s im ţă m în tu l în frân ­gerii. P re z en ţa D om nulu i H ris tos în in im ile lo r a s ig u ră b i ru in ţa (1 Cor. 15,57). C redincioşii s în t ch em a ţi să se în tă re ască „ în D om nul şi în p u ­te re a tă r ie i L u i“ (Ef. 6,10). F iin d conduşi de D u h u l Sfîn t, a tu n c i se v o r p u tea dezvo lta roadele D uhu lu i S f î n t : „dragostea , bu cu ria , pacea, în d e lu n g a ră b d a re , b lîn d e ţea , în - f r în a re a p o fte lo r“ (Gal. 5,22-23). De aceea, apo sto lu l P a v e l sp u n e : „Zic d a r ; u m b la ţ i c îrm u iţi de D uhul, şi n u îm p lin i ţi po fte le f ir ii p ăm în teş ti. C ăci f irea p ă m în tea sc ă p o fteş te îm ­p o tr iv a D uhulu i, şi D uhu l îm p o triv a f ir i i p ă m în te ş t i : s în t lu c ru r i p o tr iv ­n ice u n e le a lto ra , aşa că n u p u te ţ i face to t ce voiţi. D acă s în te ţi c ă lă ­u z iţ i de D uhul, n u s în te ţi sub L ege“. Gal. 5,16-18. „Aşadar, fraţi­lor, noi nu mai datorăm nimic firii pămînteşti, ca să trăim după în ­dem nurile ei. Dacă trăiţi după în ­demnurile ei, veţi m u r i ; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară fa p ­te le trupului, veţi trăi. Căci toţi cei ce sînt călăuziţi de Duhul lui Dum nezeu sînt fii ai lui Dum ne­zeu". Rom. 8, 12-14......... cu privirela felu l vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de om ul cel vechi care se strică după poftele În şe lătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut

după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul". Ef. 4,22-24.

A posto lu l Iaco b a d au g ă im p o r­t a n ta idee, câ d ife rite le în ce rcă r i a le v ie ţii au , p e n tru cei c red in ­cioşi, ro lu l de a p u n e la în ce r ­care, la p ro b ă c red in ţa lor, în ce r ­că r i c are ia c ca cei în cauză să d ev in ă ta r i , n ec l in ti ţ i în c red in ţa lor, şi astfel, în aceas tă lu p tă , să lucreze d e săv îrş irea c a ra c te ru lu i (Iacob 1,2-4 c o m p ară cu R om ani 5,3-4). Aceste sfaturi şi avertizări apostolice arată faptul că viaţa de creştin nu este numai o viaţă de pace şi bucurie, din contră, calea perfecţiunii sau sfinţirii creştine cunoaşte adîncurile de nedescris ale luptei, a le necazului şi pocă­inţei, pe lingă înălţim ile bucuriei mîntuirii. Este aici locul şi cazul a deschide o paranteză şi a subli­nia realitatea adevărului că pacea şi bucuria creştină trebuie să fie permanente, existînd paralel, dar cu o putere şi m ai mare atunci cînd creştinul trece prin încercări, necazuri, suferinţi, etc. Vedem aici rolul credinţei şi al locuirii sau prezenţei Dom nului Hristos în viaţa creştinului.

N u este n ecesa r şi n ici re a l i ta ­tea v ie ţii n u d em o n s trează fa p tu l că to ţi cred incioş ii e x p erim en tează cu aceeaşi in te n s i ta te lu p ta sp ir i ­tu a lă a v ie ţ i i de c red in ţă , aşa cum re m a rcă şi se rv a D om nulu i :

„în tim p ce unii sînt încontinuu hărţuiţi, îndureraţi, mîhniţi şi în necazuri din cauza nefericitelor lor trăsături de caracter, trebuind să se lupte cu vrăjmaşii din fiinţa lor şi cu natura lor stricată, alţii nu trebuie să se lupte nici chiar pe jum ătatea acestora". (2 T/74).

C alea p e rfec ţiu n ii c reş tin e n u p o a te f i n ic io d a tă aceea a s im ţă - m în tu lu i s f in ţ ir i i şi a v ie ţii f ă ră păca t, aceas ta , p e n tru că D um ne ­zeu v a descoperi în m od trep ta t , m a i m u lt şi to t m ai d ep lin defecte le ca ra c te ru lu i nostru , p r in tr -u n p ro ­ces de cu n o aş te re şi în ţe leg e re din ce în ce m a i com ple t şi m ai efi­c ien t a L egii Sale sfin te şi sp ir i ­tuale . A posto lu l P av e l în cea rcă să p rez in te a ce as tă solie deosebită , s-o facă în ţe lea să în m u lt d iscu ­ta tu l cap ito l 7 a l E p isto le i c ă tre R om ani, v e rse te le 14-25. Secretu l în ţe lege rii acestu i pasa j se p a re că rez id ă în în ţe leg e rea fa p tu lu i că p e n tru P av e l, L egea cea sf în tă a lu i D um nezeu , p r in lu c ra rea D u h u ­lu i (Legea duhovn icească , vers. 14), a re în m o d deoseb it ro lu l de a convinge p e credincios, d in ce în ce m ai m u lt , deci u n proces p ro ­gresiv, de în n ăscu ta sa n a tu ră p ă ­cătoasă, în c iu d a d o rin ţe lo r şi a m ­biţie i sa le de sfin ţire . „Ştiu, în a d ev ă r , că n im ic b u n n u locuieşte în m ine , ad ică în f irea m ea p ă m în ­tească, p e n tru că, ce-i d rep t, am v o in ţa să fac b inele, d a r n -a m p u ­t e re a să -l f a c “. Rom. 7,18.

A posto lu l a tin g e apogeu l acestei c u n o aş te r i re lig ioase de sine, a tu n c i c înd în cele d in u rm ă m ă r tu r ise ş te în a in tea lu i D um nezeu a t î t fa li ­m en tu l său m ora l, c ît şi com ple ta

şi ex c lusiva sa în c re d e re în nep ri- h ă n ire a D om nulu i H ristos : „O, nen o ro citu l de m in e ! C ine m ă va izbăvi de acest t ru p de m o arte ? M u lţu m ir i fie aduse lu i D um nezeu, p r in Isus H ristos, D om nul n o s tru !... A stfe l d ar, cu m in tea , eu slujesc L egii lu i D um nezeu ; dar cu firea p ăm în tească , slu jesc legii păcatu­lui". Rom . 7,24-25.

Conştienţa existenţei sim ultane a ambelor adevăruri în matura e x ­perienţă creştină a lui Pavel este dovada cea mai profundă, cea mai concludentă a faptului că perfecţi­unea creştină nu este o viaţă de bucurie extazică, sau de înălţări emoţionale, ci este o viaţă de cre­dincioasă ascultare şi de luptă cu tine însuţi pentru a supune totul» întreaga fiinţă Domnului şi Mîntu- itorului nostru. Luptînd în pute­rea divină şi îmbrăcaţi cu în ­treaga armătură a lui Dum nezeu (Ef. 6,13), cel credincios este che­mat să nimicească orice obstacol ce ar sta în calea legăturii sale vil cu Dumnezeu şi „orice gîiid îl fa ­cem rob ascultării de Hristos". (2 Cor. 10,5).

Cel c red incios n u poa te accep ta , n u se poa te în ch in a n ici u n u i a i t d u m n ezeu şi to tu ş i să s tea în a in ­tea V iu lu i D um nezeu ca f iu a l Său. D o m nul H ris to s d o reşte să re p ro d u că p e rfec ţiu n ea c a ra c te ru ­lu i S ău în ace ia care a u fost c re ­a ţi — la o rig ine — d u p ă ch ip u i şi a se m ă n a re a Sa. „Copilaşii m ei, p e n tru care ia ră ş i s im t d u re r ile n aş te rii , p în ă ce v a lu a H ris to s ch ip în vo i“. Gal. 4,19.

Acest lucru poate f i realizat n u ­mai atunci cînd cel credincios ar© înaintea sa în mod continuu şi pri­veşte cu toată inima sa s lava trans­formatoare a Domnului Hristos, ră- mînînd în dragostea Sa cea sfîntă care consumă, nimiceşte orice pă­cat. „Noi toţi privim cu faţa des­coperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă. prin Duhul Domnului". 2 Cor. 3,18.

Aceasta este perfecţiunea creştină dinamică, care se dezvoltă ca un proces progresiv, pe care o prezintă apostolul şi cu o pasiune sfîntă cheamă biserica primară s-o expe ­rimenteze, s-o trăiască ; în acest fel, cheamă pe fraţii, biserica din toate veacurile, să o trăiască, Obli­gativitatea legămîntului Vechiului Testament de a urma Celui Atot­puternic (IAHWE) nu este anulată, ci, din contră, este îm plinită şl concretizată în reala, adevărata ur­mare a Domnului Hristos. A cu­noaşte pe Domnul Hristos şi a-I* iubi cu tot sufletul nostru şi cu toată inima noastră, nu înseamnă a renunţa la Cel Atotputernic (IAHWE), sau să apostaziem de la învăţăturile lui Moise şi ale pro­feţilor din Israel. Din contră, nu­mai prin Fiul „care este la sînu? Tatălui" (Ioan 1,18), poate fi re­cunoscut Tatăl, poate fi El iubit, ascultat ş i onorat pe deplin.

D. Popa

Curier»! A dventist

<Pag.i n a p a s to ru lu i

... Ş i pu terea ta să ţină cit z ile le ta le " . Deut. 33,25 u.p.

L a sfîrş itu l celor 11 artico le apă­rute în pagina pastorului ,în care s -a scos în relief personalita­tea omului chemat de Dumnezeu pentru a fi „port vocea" Sa faţă d e credincioşi, fam ilia sa cu greută­ţ i le şi frumuseţile împlinirii aces­tei slujbe, cu calităţile cu care tre­buie să fie înzestrat şi dăruirea sa deplină in reuşita idealului luptei şi biruinţei sala, în călăuzirea aces­tora pe calea trasată de Isus, e corespunzător să ne oprim şi asupra încheierii activităţii sale oficiale. Aceasta pentru că, cei care au fost „zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune (Efes.2,8) şi care au privit Ia viaţa şi activitatea pastorului ca la unul care avea dreptul să spu­nă : „Călcaţi pe urmele mele, în- trucît şi eu calc pe urmele lui Hristos" (1 Cor. 11,1) să poată îm ­plin i şi recomandaţia apostolului P avel din Evr. 13,7 : „Aduceţi-vă am inte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvîntul lui Dum ne­zeu ; uitaţi-vă cu băgare de searnă 3a sfîrşitul fe lu lu i lor de vieţuire, şi urm aţi-le credinţa". Da, pasto­rul trebuie să rămînă, pînă la tre­cerea sa la „odihna temporală", »,înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos pentru cei care sînt pe calea mîntuirii... o mireasmă de viaţă spre viaţă. Şi cine este în ­deajuns de destoinic pentru aceste Juc ru ri ?“ (2 Cor. 2,15-16).

în contextul acestor perspective să-l însoţim pe pastor cu atenţie, înţelegere, respect şi condescen­denţă şi în „razele asfinţitului de viaţă".

Pastorul, asem enea multor băr­baţi angajaţi, în munca de condu­cere, întîm pină de obicei încheie­rea activităţii sale pastorale ofici­ale, cu un sentim ent de tristeţe şi abandonare. El, care a fost chemat în lucrarea lui Dumnezeu, pentru biserica Sa, instruit, hirotonit, care a stat zeci de ani în frun­tea unor comunităţi, sau a deţi­nut slujbe administrative sau de c o n d u cere ; omul care a fost fac ­torul determinant în dirijarea v ie ­ţii religioase şi a preocupărilor spirituale ale credincioşilor lui ; care a prezidat orice comitet local şi era consultat în m ulte probleme ale enoriaşilor s ă i ; era totdeauna prezent la reuniunile C u ltu lu i; avea un program zilnic de studiu şi solicitări multiple, să i se spună într-o z i : „Aţi îm plinit vîr- sta de serviciu. Comitetul Confe­rinţei vă recomandă pensionarea. Vă m ulţum im pentru activitatea depusă şi rugăm pe Tatăl ceresc să vă ofere şi în continuare ani de rodnică afirmare".

A m luat parte la m ulte din aceste ocazii şi rare ori even im en­tul a fost întîm pinat cu zîm bet ; dimpotrivă lacrimi brăzdau obra­zul celor în cauză şi un senti­m ent de tulburare apăsa asupra lor. De ce ? Pentru că de obicei există o stare de reţinere din partea pas­torului de a se desprinde de acti­vitatea zecilor de ani serviţi şi i se pare „o grabă" din partea con­ducerii, care îşi dă seama că vîrsta nu mai aduce aportul necesar şi că are şi el dreptul la „transfe­rarea poverilor". Deşi experienţa anilor îi dă prestanţă, posibilită­ţile fizice scad simţitor.

Cu „hotărîrea comitetului" în minte, pleacă şi se opreşte aevea în prag. Priveşte înapoi desfăşurîn- du- i-se pînă departe, în timp, co-

st9

„vîrsta a treia “

pilăria, anii de studii la seminar, activitatea pastorală, cu succesele şi eşecurile ei, la tot ce a putut face şi la ce a m ai rămas de fă­cut celor care îi urmează... şi sim te parcă rupîndu-i-se firul care îl lega de trecut, se întoarce spre viitor ca să-şi descopere suporţii vieţii şi menirii sale.

„Este oare bine să părăsesc lu ­crarea şi să mă pensionez ?“ se întreabă îngîndurat pastorul ajuns la „vîrsta a treia". Vor fi anii ur­mători plăcuţi şi rodnici sau un sentim ent de tristeţe şi abando­nare mă va urmări ?“

Despre m om entul acesta atît de sensibil şi important, fratele Th. Carcich, fost vicepreşedinte la Conferinţa Generală, actualmente pensionar, scria într-un articol : „Pastorul care nu şi-a făcut pla­nuri în vederea trecerii sale de la activitatea sa publică, de la amvon, la activitatea sa laică, la scaunul comod din comunitate, va simţi că ziua pensionării sale devine o stare de tulburare şi traumatism interior şi nu — cum de fapt ar trebui să fie — m omentul elibe­rării sale de griji şi obligaţii, pe

care l-a anticipat... Pentru zeci de ani a fost primul vorbitor, iar acum altul ii ia locul. Dintr-o dată el' nu m ai ocupă locul principal, pentru că colegul său mai tînăr, prin ordinea normală a lucrurilor, continuă aceiaşi lucrare. Credeţi- mă, este nevoie de mult har din partea lui Dumnezeu, ca să te poţi acomoda acestei noi situaţii".

In cartea „înger luptător", re­numita scriitoare Pearl Buck, care a petrecut o bună parte a v ieţii sale împreună cu părinţii în China, povesteşte despre tatăl ei, care era pastor prezbiterian şi care a servit m ulţi ani cu devotament şi dăruire interesele îm părăţiei lui Dumnezeu, că a intervenit un moment în viaţa sa, cînd, din cauza vîrstei şi a unei îmbolnăviri grave, a fost nevoit să dea în primire conduce­rea misiunii unuia din asociaţii lui, mai tinăr, dar pregătit mai bine decît fusese el. Ulterior s-a făcut sănătos, n-a suportat starea de „pastor pensionar" şi a plecat în altă parte unde a mai lucrat... zece ani, întemeind şi conducînd com uni­tăţi, pînă la respectabila vîrstă de 80 ani.

Orice pensionar, care este încă destul de sănătos, nu-şi poate schimba dintr-o dată stilul său de viaţă din m omentul în care nu mai apare pe statul de salarii al C onferin ţe i şi p rim eşte p r im a sa pensie. Asem enea alergătorului in ­tr-un concurs, după ce a trecut linia de sosire, aleargă în conti­nuare pînă îşi poate stabili mer­sul său normal. Tot aşa şi pasto­rul va „trece linia luptei cea bună a credinţei" în mod gradat. Toate experienţele şi calificarea sa, în- demînarea şi succesele sale în lu ­crarea Dom nului sînt încă părţi distincte din fiinţa sa, în ciuda faptului că a devenit peste noapte pensionar. Corpul său se poate angrena mai puţin în eforturi, dar mintea sa rămîne însă „lucrătoare şi sfredelitoare".

A începe tim pul de pensionare cu gîndul numai la odihnă şi inac­tivitate, visînd la zilele frumoase ale trecutului este ocazia de a te expune unei paralizii progresive, care aduce cu siguranţă şi repede sfîrşitul. Pastorul pensionar trebuie să se desprindă de răspunderile specifice activităţii sale din tre­cut, „să nu mai poarte poverile credincioşilor pe inim a sa" (Deut. 10,8 ; Evr. 13,17), dar niciodată nu trebuie să se desprindă de cerin­ţele pe care viaţa şi hirotonirea sa — într-o măsură mai mică — le cer de la darurile şi capacită­ţile sale intelectuale, morale şi spirituale. Ţinînd seama de bogata sa experienţă, el este însă pregătit să ţină o predică, să ofere o în-

_T7fNoiem brie—Decembrie 1982

- j _ 7 j

răţătură, să scrie un articol şi să dea sfaturi celor ce vor să devină cetăţeni ai îm părăţiei Cerurilor. Şi pentru că, în afară de susţină­torul doctrinelor bisericii, a fost tot timpul activităţii sale şi un apărător al organizaţiei, va activa in colaborare directă cu factorii de răspu nd ere: în comunitatea de reşedinţă cu pastorul, iar atunci cînd este invitat în altă com uni­tate sau doreşte să viziteze o co­m unitate în care a lucrat, sau de care îl leagă amintiri trecute, o aprobare a preşedintelui Conferin­ţei este necesară. In felul acesta pastorul pensionar va fi un exem ­plu şi de valoare inspirativă pen­tru colegi, m embri şi comunităţi.

Deşi sînt în pragul pensionării, nu mă consider că aş putea oferi în mod exhaustiv toate datele ne­cesare subiectului. Intenţionez mai curînd să ofer, din culegeri şi con­vorbiri cu colegii care au trecut „linia de demarcaţie a vîrstei a treia“ cîteva sugestii cu scopul de a se evita decepţiile pensionării şi „visările" trecutului.

In loc să te laşi cuprins de tea ­mă, continuă să faci pianuri de perspectivă. Cugetă la faptul că Domnul îţi mai poate oferi cinci, zece sau chiar douăzeci de ani de viaţă de la data pensionării. A cea­sta înseamnă, în unele cazuri, un sfert din viaţa unui om. N-ar tre­bui ca pentru această perioadă de timp providenţial, pe care îl ai îna ­inte, să cugeţi cu toată răspunde­rea, aşa cum ai procedat şi cu anii care s-au scurs ? Priveşte la exem ­plele pozitive din jur şi după ce ai analizat toate perspectivele, decide singur, cu Dumnezeu, unde, cînd şi cum trebuie să-ţi petreci anii „vîr­stei a treia“.

In timpul acestei vîrste impune-ţi un program flexibil, care să-ţi o- fere ocupaţii folositoare în pro­grame de devoţiune, lectură, m u­zică sau orice alte preocupări pre­ferate. Munca în grădină — pentru cei care au această posibilitate — este un sedativ minunat, mai ales In orele de după amiază. Prin toate m ijloacele posibile încearcă să ră- m îi sprinten, bine dispus, optimist şi în cea mai bună stare fizică po­sibilă. Plimbă-te, iuţeşte pasul, fă excursii pe jos, înoată, taie lem ne ; fă tot ce te scuteşte de a deveni imobil şi îmbătrînit. Mănîncă judi­cios şi evită alim entele conservate. Regim ul vegetarian este ideal pen­tru vîrsta a treia. Nu te speria de îmbătrînire. Fiecare om îţi este părtaş pe ultima etapă a drumului vieţii şi dacă te îngrijorezi, poţi adăuga sau scădea măcar o zi din şirul anilor hărăziţi de Dumnezeu ? In loc să te gîndeşti cît mai ai de trăit, concentrează-ţi atenţia ca să faci din fiecare zi cea mai bună şi frumoasă zi posibilă.

Imbracă-te curat şi ordonat. Evită neglijenţa în orice împrejurare, în îmbrăcăm inte sau vorbire. Atît cît este om eneşte posibil — în această epocă a v ieţii — caută să fii p lă ­cut şi prietenos cu toată lumea. Reprezinţi ceva deosebit şi anii

apusului vieţii trebuie să reflecte, \ în toate am ănuntele ei, m ă r eţ ia , noastră în Hristos, încoronarea u n e i ' vieţi închinată pe ogorul Evanghe- \ liei Domnului Hristos. i

Iţi stă la dispoziţie dreptul de a , te stabili în comunitatea in care \ crezi că te ve i simţi cel mai bine, fie una mai mare sau una cu m em - < bri mai puţini. în cea mare se p o a te ' să fii solicitat mai puţin, dar in \ cea mică, unde pastorul vine m ai i rar, membrii vor considera pre- ’ zenţa ta în mijlocul lor un dar d o ) la Dumnezeu. Indiferent de ale- 1 gere, m ulţum eşte-te cu un loc pe , scaun şi ascultă cu atenţie pe ori- i cine este pus să prezinte Cuvin- tul lui Dumnezeu. Acest lucru nu i este uşor pentru cineva care şi-a ' petrecut viaţa întreagă predicînd \ altora, dar prin harul lui D u m n e -1 zeu poţi cultiva arta unei ascul- , tări constructive. Este foarte po- 1 sibil ca stilul şi puterea de expre- 1 sivitate a celui ce predică să nu fie acelea care te-au caracterizat, ' dar ascultîndu-I îţi va face bine sufletului. i

Cu siguranţă că odată pensionat

DESCOPERIREAD upă cum T ată l, c are este v iu

M -a tr im is pe M ine şi E u tră ie sc p r in T a tă l to t aşa, c ine M ă m ă ­n în că pe M ine, v a t ră i şi e l p r in M ine. (Ioan 6,57).

Pe pămînt, Domnul Isus a trăit neprihănirea prin credinţă. Ca om, El a trăit aşa cum toţi oamenii ar trebui să trăiască, o viaţă de în ­credere şi dependenţă deplină de Tatăl Său. Această neprihănire desăvîrşită, nu a m ai fost întîlnită niciodată înainte de venirea lui Isus pe pămînt. El a trăit o viaţă desăvîrşită pe pămînt. A fost cru­cificat şi a murit pentru păcatele tuturor oamenilor. A fost înviat din mormint după Scripturi. Astăzi El este Isus cel viu. El singur este

* i- l îndreptăţirea noastră,nu vei avea pretenţia ca fraţii tai > .

A ceste fa p te s în t va lab ile p en ­t ru veşn ic ii şi e le n u p o t fi în d e ­p ă r ta te a şa cum n ici s te le le n u po t f i o p r ite d in d ru m u l lor. Isus este p laca tu rn a n tă a în treg ii isto ­r ii păcă toase a om ului. î n Isus şi p r in Isus începe v ia ţa n o u ă de sus. Isus a a ru n c a t în v î r te ju l u m an i­tă ţ i i p ăcă to ase u n c u ren t de n ep ri-

să te includă în serviciile divine ori de cîte ori eşti prezent în co- i munitate. Şi dacă o vor face — ' ocazional, e bine şi frumos din \ partea lor, iar tu să primeşti cu i plăcere chiar şi cea mai um ilă in- vitaţie. Să nu spui amărît celui pe \ care îl întîlneşti : „Nu ştiu cum \judecă fraţii mei, dar au trecut . . . , . . . . . . .trei săptămîni şi nu m-au mai in- \ h a n ire a t i t de p u te rn ic in c it sa in ­clus în programul comunităţii“. i Poarca fe ţe le oam en ilo r m apoi la (!!) Şi nu pleca întristat că a mai ' Du m n e zeu. N ic iodată n u m ai poa te trecut un Sabat si n-ai fost invi- \ 5 un aJ *sus care sa at^ Mîţi- tat, aşa cum te-ai obişnu it să fie i tm to r . c lt j?1 D um nezeu. C redinciosul viaţa întreagă. Fercste-te să discuţi i t reb u ie să p riv ească sp re El şi să despre realizările tale din trecut, \ de i?in d ă . de El, c are co n tin u u aco rdă lăsînd impresia că faci mustrare în d re p tă ţi re a Sa celor care tră ie sc altora că ei nu fac ce ai făcut tu i P ™ El­in trecut. îm pacă-te cu schim bările > Şi m ă r tu r is ire a este a c e a s ta : inevitabile care se produc în viaţa \ D um nezeu ne-a d a t v ia ţa veşnică , ta şi consideră-le bune şi necesare i ?i aceas tă v ia ţă este în F iu l Său. pentru suflet dar mai ales pentru / C ine a re pe F iu l a re v ia ţa ; c ine pacea minţii. \ n -a re pe F iu l lu i D um nezeu n -a re

Şi dacă nu mai eşti primul pre- \ v iaţa . (1 Io an 5,11.12). ferat în vîrfu l m untelui eclesiastic, i A ceasta este v es tea cea b u n ă p en - poţi cerceta cu credincioşie văile ' tru p ăcă toşi : a c ţiu n ea ră sc u m p ă ră - lui. în văile vieţii, adesea neglijate \ to are a lu i D um nezeu p rin F iu l de organizaţiile împovărate ale co- l Său. in iţ ia tă şi p lăn u ită de D um - munităţii se află singuraticii, izola- . n ezeu ca o ex p res ie a iu b ir ii şi pu- ţii, cei părăsiţi, bolnavii, descuraja- \ te ri i Sa le veşnic". A ceastă p u te re ţii, toţi flăm înzii şi însetaţii după i d ă ru ie ş te om u lu i ceea ce\_0l n u ar Cuvîntul vieţii. Situaţia liberă de i fi p u tu t n ic io d a tă p e n tru s i n e : răspunderi îţi oferă ocazia să cer- ' m în tu ire , ră sc u m p ă ra re , tran s fo r- cetezi cu plăcere şi interes pe \ m are şi îm p ă c a re cu D um nezeu, aceşti oameni şi să devii pentru ei l M ai m u lt încă, acest d a r d iv in ca ploaia binefăcătoare pămîntului ’ de n e p r ih ă n ire este d e săv îrş it în uscat. Prietenia oferită, afecţiunea \ H ristos. Cînd a v e n it vrem ea ca arătată şi compasiunea pentru ne- i Isus să p ă răsea sc ă pe ucenici, a voile lor vor fi socotite ca raze ale . p ro m is să le t r im ită D u h u l Sfînt, soarelui ceresc. Caută să găseşti în 1 ca re „va dovedi lu m ea v in o v ată noile posibilităţi oferite o schimbare \ în ceea ce p riv eş te p ăca tu l, n e p r i- de ordin spiritual şi nu o cale de i h ă n ire a şi ju d eca ta" . în ceea ce p ri- relaxare, de dormitare şi uitare. ’ veste n e p r ih ă n ire a El a s p u s :

Şi mai presus de toate caută să \ „F iindcă M ă duc la T a tă l şi n u M ă trăieşti o viaţă plăcută şi plină de l v e ţi m a i vedea". (Ioan 16,8-11). bucurie cu soţia şi ceilalţi membri P r in aceas ta Isus în ţe leg ea că da- ai familiei. Ei au împărţit cu tine \ ruj n e p r ih ă n ir ii este a cu m desă- anii de serviciu, petrecînd în sin- vîrşit în El. E ste o n e p r ih ă n ire

_____________________________ desăv îrş ită , o fe rită p r in Isus omu-(continuare în pag. a 10-a) lui ca u n dar.

Curierul AdventUt

Q l i ' p r i k ă n m ' a prin m ' . d . i n ţ a (III'

î n d r e p t ă ţ i r i i m î n t d i t o a r eNiciodată apostolul Pavel nu obo­

seşte să facă din Isus şi din ne- prihănirea Sa pivotul în răscum­părarea omului. în Romani, capi­tolul 5, accentuează aceasta prin comparaţia dintre primul Adam şi Isus, al doilea Adam. Calea către mîntuire a fost închisă de primul Adam şi redeschisă de Isus. Pri­mul om a fost şi primul păcătos. Astfel moartea şi-a început dom­nia şi domneşte încă în lume. Pavel nu spune că toţi oamenii sînt pedepsiţi deoarece Adam a pă­cătuit şi nici nu spune că Dum ne­zeu priveşte pe descendenţii lui A dam ca fiind vinovaţi în virtu­tea vinei lui Adam, ci spune doar că toţi oamenii sînt atinşi de pă­catul şi moartea ce au început cu Adam.

P ă c a tu l lui A d am a a fec ta t în ­t rea g a ra să u m a n ă n u p r in im p li ­c a rea tu tu ro r oam en ilo r în p ăca tu l com is de A dam , ci p r in im p lica ­re a lo r în consecin ţele păca tu lu i. A ceasta este r e a l i ta te a fa ţă de c are oam en ii t reb u ie să-şi a d a p ­teze g în d irea şi v ia ţa lor. P a v e l a v ă zu t în aceas ta m a re a ocazie a lu i D um nezeu de a-Ş i e x p rim a h a ­ru l şi în d u ra re a Sa şi de a oferi o n e p r ih ă n ire d iv ină , p u te re a lui D um nezeu p e n tru m în tu ire . Aşa cum p ăca tu l şi m o a r te a a u v en it p e n tru to ţi oam en ii p r in p ăca tu l îu i A d am to t aşa v ia ţa şi n e p ri- h ă n ire a s în t o fe rite tu tu ro r oam e­n ilo r p r in Isus H ristos. Şi d u p ă cum to ţi m or în A dam , to t aşa, to ti v o r în v ia în H ristos. (1 Cor. 15, 22).

S in g u ru l leac este ■ n e p r ih ă n irea u n u i a lt Om. P e n t ru a t ră i acea n e ­p r ih ăn ire , om ul t reb u ie să fie u n it cu H ris to s p r in c red in ţă . A ceastă n e p r ih ă n ire c a re a p a r ţ in e lu i Isus este d ă ru ită celu i c a re se în cred e pe d ep lin în a ju to ru l lu i H ristos.

Relaţia dintre atitudinea subiec­tivă şi actul obiectiv al răscum­părării are nevoie de o explicaţie specială . . . Manifestarea istorică a neprihănirii care iartă este chiar puterea lui Dumnezeu, care dom ­neşte peste toate, iar partea om u­lui este să i se su p u n ă . . . Aceas­ta înseam nă direct chemat şi oprit de Dumnezeu, adus sub auto­ritatea Sa, făcut părtaş în actul mîntuirii prin credinţă şi aşezat în sfera neprihănirii lui Dum ne­zeu. Toţi cei care cred sînt părtaşi ai acelei neprihăniri. Cererea pen­tru credinţă însoţeşte întotdeauna cele mai obiective afirmaţii cu privire la neprihănirea lui Dum ­nezeu. (Rom. 1,17 ; 3,22-29 ; 4,5.1). Realizarea şi proclamarea mîntuirii nu sînt separate de însuşirea ei. (G ottfried Q uell — G ottlob Schrenk

„R igh teousness“ p. 47,48. N e p r ih ă ­n irea p r in c re d in ţă *).

P av e l a r a tă cu g r i jă re la ţ ia d in ­t re n e p r ih ă n ire a lu i Isus şi Legea lui D um nezeu.

D ar acu m s-a a r ă ta t o n e p r ih ă ­n ire, pe care o d ă D um nezeu, fă ră lege (adică in d ep e n d e n t de Lege). (Rom. 3,25).

P av e l re lie fează fa p tu l că n e ­p r ih ă n ire a m în tu i to a re este cu to tu l d ife r ită de o rice n e p r ih ă n ire re a l i ­z a tă p r in e fo r tu r i le om ulu i de a păzi Legea. M în tu ire a n u v ine p rin face rea de b in e ; în acest caz a r f i m în tu ire p r in Lege.

Isus de asem en ea n u v o rb eş te d esp re v reo n e p r ih ă n ire a ccep ta tă de D um nezeu şi c a re poa te fi r e a ­l iza tă p r in e fo r t u m an . în P re d ica de pe M unte , Isu s a spus :

„Eu vă sp u n că, dacă n e p r ih ă n i ­rea v o astră n u v a în tre c e n e p r ih ă ­n ire a c ă r tu ra r i lo r şi a Farise ilo r, cu n ic i u n ch ip n u ve ţi in tra în îm p ă ră ţ ia C eru rilo r" . (Mat. 5,20).

Isus sp u n e că n e p r ih ă n ire a pe c are o ad u ce şi dă ru ieşte , d ep ă ­şeşte n e p r ih ă n ire a co n d u că to rilo r Evrei. A ră t în d că ev re ii n u a u reu ş it să a ju n g ă la m în tu ire , P av e l a spus :

, ,In tru c ît n u a u cunoscu t n e p r i ­h ă n ire a p e care o d ă D um nezeu , a u c ău ta t să-şi p u n ă în a in te o n e ­p r ih ă n ire a lo r în şiş i şi n u s-au supus as tfe l n e p r ih ă n ir i i pe care o d ă D um nezeu". (Rom. 10, 3).

Evanghelia afirmă că neprihă­nirea mîntuitoare nu poate fi a- tinsă nici prin cea m ai m eticu­loasă năzire a Legii. Cu toate că neprihănirea mîntuitoare cuprinde în ea îm plinirea Legii, nu este atinsă sau produsă de Lege. In pla­nul lui Dum nezeu pentru răscum ­părare prin neprihănirea lui Isus, nu există loc pentru neprihănirea prin fapte a creştinului care să ducă Ia păzirea Legii. Neprihănirea m întuitoare vine printr-o legătură corectă cu Isus şi nu din relaţia omului cu Legea. Cea de-a doua relaţie vine ca un rezultat al celei dintîi. Aici au greşit iudeii.

O ricare a r fi in te rp re ta re a ta a ex p res ie i ,.fără lege" n u treb u ie să spu i n ic io d a tă că L egea a d isp ă ru t sau a fost în d e p ă r ta tă p e n tru veşni cie de la D um nezeu . N u este a d ev ă ­ra t . N u a re acest în ţe les . A tunc i ce în seam n ă ? în se a m n ă oare, că în ­ce rcarea n o a s tră de a păzi L egea de- săv îrş it p rin noi în ş in e ca m ijloc a l m în tu ir i i a fo s t p u să de-o p a r te ? Nu, deoarece Legea n u mai este v a lab ilă , căci A ltc ineva a păz it L egea în m od desăv îrş it p e n tru noi... D o m n u l n o s tru Isus H ristos n e m în tu ie ş te p ăz in d şi o n o rîn d L egea p e n tru noi. D um ne ­

zeu n u a a n u la t Legea. D om nul n o stru Isus H ris to s a îm p lin it-o şi a păzit-o , ia r no i p r im im rodul, rezu lta tu l a ceea ce El a făcut.

Legea lui Dumnezeu este încă valabilă şi este încă folosită ca m ij­loc de judecată : nimeni nu poate sta în prezenţa lui Dumnezeu fără o neprihănire care să răspundă cere­rilor Legii, să le împlinească şi să se conformeze lor. Concepţia noas­tră despre mîntuire nu trebuie să îndepărteze Legea ci să o „întă­rească". (Loyd Jones, op. cit. p. 44. 45).

E v an g h e lia în d u ră to a re a n e p r i ­h ă n ir i i p r in c red in ţă c a re ad u ce m în tu ire n u este o fe rită om ulu i pe b aza u n o r condiţii red u se de a scu l­ta re . N e p r ih ăn irea t r ă i tă de Isus în în tre a g a Sa v ia ţă pe p ă m în t a re s ­p e c ta t cere rile Legii lu i D um nezeu şi constitu ie o îm p lin ire a ei. Dacă Isus a r fi că lca t L egea în cea m ai m ică m ăsu ră , om ul n u a r m ai fi a v u t în d re p tu l lu i o n e p r ih ă n ire d iv ină . î n lu m in a d esăv îrş ite i a scu l­tă r i de L ege a lu i Isus, în ţe leg em că n u po a te f i v o rb a de o „ red u ­cere" a ob liga ţie i m o ra le de a ţ ine L egea lu i D um nezeu . Isus n u ofe ră om ulu i o n e p r ih ă n ire desăv îrş ită p e n tru ca om ul să n u m ai a ib ă n e ­voie de a a scu lta de po runcile lui D um nezeu sau de a tră i n e p r ih ă ­n it, ci tocm ai p e n tru a d a om ulu i p u te re a necesa ră p ăz ir ii lor.

F a p tu l că D um nezeu p r in Isus a făcu t o isp ăş ire p e n tru p ă ca t ca să îm pace pe o am en i cu Sine, n u dă d re p tu l n ici u n u i om să păcă tu ia scă în c o n tin u a re şi să calce Legea lui D um nezeu. P r in n a tu ra ei este m în - tu ire d in şi n u în păcat.

Deci p r in c re d in ţă d e sf iin ţăm noi Legea ? N icidecum . D im potrivă^ noi în tă r im L egea (Rom. 3,31).

Cu p r iv ire la aceas ta sora W hite sp u n e :

„Neprihănirea este ascultarea de Lege. Legea cere neprihănire şi aceasta o datorează păcătosul Legii; el însă, este incapabil să o res­pecte. Singura modalitate prin care poate ajunge Ia neprihănire este prin credinţă. Prin credinţă el poate aduce în faţa lui Dumnezeu meri­tele lui Hristos, iar Domnul pune ascultarea Fiului Său în seama pă­cătosului. Neprihănirea lui Isus este acceptată în locul eşecului omului, iar Dumnezeu primeşte, iartă, con­sideră nevinovat, sufletul credin­cios, pocăit, şi se comportă faţă de el ca şi cum ar fi neprihănit şi îl iu­beşte aşa cum îş i iubeşte Fiul. A st­fe l credinţa este socotită neprihă­nire". (S.M. 1/367).

Fiecare suflet poate spune : „Prin ascultarea Sa desăvîrşită a îndepli­nit cerinţele Legii, iar singura mea speranţă este să privească la El ca înlocuitorul şi asigurarea m ea care a păzit desăvîrşit Legea pentru mine... El mă îmbracă cu neprihăni­rea Sa care îndeplineşte ccrinţele, sînt desăvîrşit în Cel care aduce neprihănirea veşnică. El mă pre­zintă lui Dum nezeu în haina fără de pată în care nu se află ţesătură omenească. Totul este de la Isus şi toată slava, onoarea şi cinstea

Noiem brie—Decem brie 1982■TTi

trebuie arătate M ielului lui Dum ne­zeu care ridică păcatele lumii". (Id.396).

Cel s f în t sau p ăcă tosu l n u t r e ­b u ie să u ite că „Legea negreş it, es te si 'în tă şi p o ru n ca este sfîn tă , d re ap tă ş i b ună". (cap. 7,12), că L egea sf în tă a lu i D um nezeu p e rm a n en t n e vo rb eşte şi n e ad u ce a m in te cît de sac ră este ea p e n tru Isus şi cu m a păzit-o . E l care este p ă r ta ş a l n e p r ih ă n ir ii lu i Isus v a păzi şi c in s ti Legea.

Să n u c red e ţi că am v e n it să s tr ic L egea sau Proorocii, a m v en it n u să s tr ic ci să îm plinesc. Căci a d e v ă ra t v ă spun , c îtă v rem e n u v a trece ceru l şi p ăm în tu l, n u va trece o io tă sau o f r în tu ră de slo ­v ă d in Lege, în a in te ca să se fi în tîm p la t to a te lu cru rile . A şa că, o ric ine v a s tr ica u n a d in cele m ai m ic i d in aceste p o ru n c i ş i v a în ­v ă ţa pe o am en i aşa, v a fi ch em a t cel m ai m ic în îm p ă ră ţ ia C e ru r ilo r . d a r oric ine le va păzi şi v a în v ă ţa pe a lţ i i să le păzească, v a fi ch em a t m are în îm p ă ră ţ ia C eru rilo r. (Mat. 5,18.19).

Dacă Scriptura şi în special Noul Testam ent afirmă că Legea lui Dum nezeu este standardul neprihă­nirii, se opune ca omul să folosea­scă Legea ca o metodă de a căpăta merite în faţa Iui Dumnezeu. Ne- prihănirea prin credinţă este com­plet opusă neprihănirii prin fapte.

Căci n im en i n u v a fi socotit n e ­p r ih ă n i t în a in tea Lui, p r in fap te le Legii, d eoarece p r in Lege v in e c u ­n o ş t in ţa d ep lin ă a p ă ca tu lu i11. (Rom.3,20). '

T o tuşi f i in d că ş tim că o m ul n u este socotit n e p r ih ă n i t p r in fap te le Legii ci n u m a i p r in c red in ţa în Isus H ristos, am c rezu t şi noi în H ris ­tos Isus, ca să fim socotiţi n e p r ih ă ­n i ţ i p r in c red in ţa în H ristos, ia r n u p r in fa p te le Legii ; p e n tru că n i ­m en i n u v a fi socotit n e p r ih ă n i t p r in fap te le Legii. (Gal. 2,16).

Deoarece toţi oamenii calcă Legea lui Dumnezeu intr-un fel sau altul, Legea condamnă tot ce este păcat. Legea judecă şi evaluează faptele oamenilor în raport cu faptele obiective din viaţa unui om. Deci orice apel la faptele făcute într-un efort de a păzi Legea nu poate decît să arate im posibilitatea om u­lui de a o păzi.

M în tu irea p r in c red in ţă în seam ­n ă în c red ere şi co n sacra re n u sieşi ci lu i Isus H ristos. Cu c ît u n om es te m a i convins de p ăcă toşen ia lu i şi de nevo ia u ne i n e p r ih ă n ir i desăv îrş ite , cu a t î t m ai m u lt este convins că n im ic p e d ru m u l m e ­r i tu lu i pe rso n a l sau a scu ltă r ii de ­săv îrş ite n u poa te fi rea liza t fă ră Isus. D acă D um nezeu n u îi d ă ru ­ieşte o n e p r ih ă n ire desăv îrş ită , nu po a te fi n ic io d a tă m în tu it .

Astfel neprihănirea mîntuitoare a lui Isus contrastează puternic cu aşa-numita îndreptăţire de sine a omului. îndreptăţirea de sine nu transformă pe om. Nu creează în om o nouă natură. Omul nu se naşte din nou prin propria voinţă de a păzi Legea. De obicei efectul ei este de a face om ul mai satis­

făcut, mai m ulţum it de sine, m ai puţin conştient de nevoia darului neprihănirii lu i Isus. Nu este in dreptul om ului să-şi aleagă condi­ţiile. Pocăinţa, credinţa şi asculta­rea sînt legate una de alta şi sînt o parte a răspunsului omului către Dumnezeu. Acestea sînt faptele şi atitudinile responsabile ale om u­lui fără Evanghelie.

V ia ţa c re ş tin ă n u constă în dez­v o lta re a eu lu i. N u constă n ici in de săv îrş irea v ie ţ i i n a tu ra le , p ăm în te - şti. E a începe cu în su ş irea p r in c re ­d in ţă a n e p r ih ă n ir i i lu i Isus. A cea ­s ta ad u ce pe om la id e n t i ta te cu D um nezeu şi îi d ă b i ru in ţa a su ­p ra p ăca tu lu i, n u p r in p u te re a vo in ţe i ci p r in p re ze n ţa lu i Isus în v ia ţa sa. A cu m creş tin u l cau tă să tră ia sc ă în n e p r ih ă n ire şi să păzească P o ru n c ile lu i D um nezeu, n u p r in e fo r tu r i p ro p r i i labo rioase ci v en in d to t m a i m u lt su b co n tro ­lu l D u h u lu i S fîn t. A scu lta re a c reş ­t in ă n u v ine p r in c o n fo rm area e x ­te r io a ră la L egea lu i D um nezeu ci p r in re a l i ta te a p rezen ţe i D u hu lu i Sfînt.

Prin credinţa în Isus, Duhul Sfînt arată locul ce I Se cuvine de drept. El este puterea conducă­toare, lum inînd m intea în cunoaş­terea lui Isus, reînnoind voinţa şi inima, dînd putere vieţii pentru a fi în deplină armonie cu Dum ­nezeu.

P riv im cu ad în c ă în g r ijo ra re pe cei c a re c red că oam en ii p o t fi m în tu i ţ i a lt fe l decît p r in Isus H ris ­tos, c are doresc să s tea în fa ţa t r ib u n a lu lu i lu i D um nezeu p r in n e p r ih ă n ire a lor. M inc iuna lui S a tan a : „veţi fi ca D u m n ezeu 11, p ă ­tru n d e şi a cu m în m in ţile oam e­nilor.

Cînd Hristos a venit pe pămînt să poarte păcatele oamenilor şi să aducă cu Sine darul neprihănirii care este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuire, ştia că un singur păcat, sesizat şi judecat în pre­zenţa lui Dumnezeu, era mai mult decît putea să poarte un suflet. Acel păcat nemărturisit şi neier­tat trebuia să împingă în adînci- mile disperării şi nopţii veşnice.

C înd Isus a v en it pe p ă m în t a p r iv it din to a te u n g h iu r ile n e leg iu i­r i le oam en ilo r îm p o tr iv a lu i D u m n e ­zeu. El ştia că om ul fă ră u n M în tu ito r treb u ie să su p o rte p ed eap sa m o rţii veşnice. Isus a v en it să p o a r te p ăca te le o am en ilo r şi să în d e p ă r ­teze p ed eap sa cu m o artea . P ă c a te le lum ii n u a u p u tu t fi ascunse de Isus. T oate fo r ţe le ră u lu i a u con­sp ira t p e n tru a d is truge lu c ra rea şi p e rso an a Sa. F o rţe în locu ri în a lte s-au u n i t p e n tru a face o v ia ţă de n e p r ih ă n ire im posib ilă. A ceasta a fost c riza în destin u l lum ii.

Toate direcţiile istoriei umane s-au întîlnit Ia cruce. Singur Isus a răscumpărat pe oameni. Dum ­nezeu are doar o voce din cer. Isus, Omul desăvîrşit, acoperă pe credincios cu haina neprihănirii Sale. Nici un adevăr Biblic nu este atît de înrădăcinat în ?nima Iui Dumnezeu şi în lumea noastră ca

acela că neprihănirea mîntuitoare ne vine numai prin Isus. Creştinul trebuie să depindă permanent de neprihănirea singurului Om, acolo unde închinarea şi adevărul se în- tîlnesc, iar neprihănirea şi pacea se sărută prin actul suprem de răscumpărare a lui Dumnezeu.

*) In această carte te rm e n u l „lege“ trebu ie iden ti fica t cu Legea Morală a celor Zece Porunci. A ces t aspect spec ific este d is t in c t de fo ­losirea generică a c u v în tu lu i ebraic „tora“. î n contrast cu Decalogul, te rm e n u l „tora“ este m a i f le x ib i l f ie cu pr iv ire la P en ta teuc f ie cu priv ire la în d em n u r ile ori în v ă ţă ­turile d in N o u l T e s ta m e n t , pr im ite de la D um nezeu . în cartea de fa ţă te rm e n u l „lege" are în ţe lesu l a tr i ­buit de P avel în R o m a n i şi Gala- teni. C înd P avel spune „prin Lege v ine cunoştin ţa dep lină a păca tu lu i ', (Rom. 3,20) ; „p ă ca tu l“ n u l-am cu ­noscut decît p r in Lege", (cap. 7,7); ,.dragostea este îm p lin irea Leg ii" (cap. 13,10), vorbeşte despre Decalog.

In rom âneşte de G. Popa

Pastorul şi „vîrsta a treia“

(urm are d in pag. a 8-a)

gurătate zilele şi orele cînd tu erai ocupat în treburile bisericii. Acum ai timp să reîmprospătezi unirea în Isus Hristos. Dovedeşte-le afecţiune, delicateţe şi grijă deo­sebită ; arată-le iubirea ta pro­fundă pentru ei şi înţelege proble­m ele pe măsura anilor fiecăruia. Fă pentru ei lucrurile pe care nu le-ai putut face în trecut. Invită pe toţi membrii fam iliei la ocazii sp e c ia le : petrece împreună cu ei, oferă-le cuvinte de nădejde şi în ­credere în Dumnezeu şi în făgădu­inţele Sale. Iar cu soţia ta, care adesea te-a aşteptat pînă la ore tîrzii din noapte, care ţi-a purtat de grijă şi era continuu îngrijo­rată, în veşnică tensiune şi te purta pe braţele rugăciunii ei, ră- m îi cît mai mult cu ea. Vizitaţi împreună fam ilii nevoiaşe sau îm ­povărate, răspundeţi la invitaţiile restante, vizitaţi împreună parcu­rile oraşului, galerii de artă şi muzee. Dacă bugetul vă permite călătoriţi din cînd în cînd. Capitala şi celelalte oraşe ale ţării, frumuseţile munţilor vă aşteaptă să vă ofere din farmecul comorilor lor.

Pensionează-te dacă trebuie să faci lucrul acesta, dar prinde-te de viaţă şi trăieşte-o din plin în cre­dinţă, în speranţa fericitei nădejdi, la înălţim ea chemării unui sluji­tor Ia apusul vieţii, şi Dumnezeu îţi va binecuvînta şi ultim a parte a drumului început.

P a s to rC. A lexe

10 Curierul A dventiit

D u m n e z e i i - T a t ă l

„Căci ce zice S c r ip tu ra ? „ A vraam a crezu t pe D u m n e ­zeu, şi aceasta i s-a socotit ca n e p r i h ă n i r e R o m . 4,3

j f l £ u l f u m i m bunului nostru Tata ceresc că tot ceea ce Sfînla

Scriptură nu poate în mod sufici­ent explica, cu privire la Dum ne­zeire, totuşi poate fi crezut. De fapt, nici n-am putea pricepe pe deplin cu mintea noastră mărgi­nită pe Cel Nemărginit, decît prin credinţă. Dacă am avea de-a face cu un obiect, atunci calea intelec­tuală de cunoaştere ar fi uşoară. Dumnezeu Se sustrage de la o cu­noaştere ştiinţifică şi vrea să fie acceptat prin credinţă, pentru că num ai credinţa îl provoacă pe om în întregime să-L cunoască pe ca­lea unei experienţe cu EI. Credinţa este dinamică şi face apel să fie experimentată. Intelectul nu pune în mişcare decît o parte din om. Lum ea lui în general este liniştită, unde toate sînt în ordine, şi în cazul că apar greşeli, nereguli, pot fi reparate printr-o opţiune ştiin­ţifică. Dar în existenţa omului nu toate lucrurile stau astfel. Există păcat, durere, suferinţă şi moarte. Dar există şi o ispăşire, o m întu- ire, o răscumpărare. Iubirea lui Dumnezeu nu poate f i calculată sau aflată prin înţelepciune, ea nu poate fi decît revelată şi experi­mentată. Revelaţia biblică, a V e­chiului şi Noului Testament, vor­beşte despre relaţiile pline de iu ­bire ale lui Dum nezeu cu oamenii şi ale acestora cu Dumnezeu. Ea nu conţine propriu-zis o învăţătură despre Dumnezeu, ci despre felul cum Dumnezeu ca un părinte Se pleacă spre om, spre acela pe care El l-a creat.

Descoperirea personalităţii lui Dumnezeu ca Tată s-a putut face numai prin Isus Hristos, culmea re­velaţiei divine, care, ca „taină a întrupării", străpunge transcendenţa Dumnezeirii, curmînd tăcerea (acea­sta deosebindu-L de ceilalţi dum ­nezei omeneşti : (Ps. 50,1.2 ; 115,3- 5 ; 1 Cor. 12,2) şi vorbind omenirii prin : Israel (Ps. 76,1), prin profeţi şi prin Fiul Său. (Rom. 1,1.2. Evr. 1,1.2). Deşi natura lui Dumnezeu rămîne o taină, totuşi acolo unde Se descoperă (Deut. 29,30) apare lu ­mina. De aceea învăţăturile care nu au un „aşa zice Domnul" în dom eniul religiei sînt de prisos şi inutile.

Trinitatea

P lin învăţătura biblică despre Sfîm a Treime, ajungem să cunoaş­tem că Tatăl, F iu l şi D uhul Sfînt apar ca persoane indepen­dente. Deşi apare în trei persoane, pe de altă parte unitatea lui Dumnezeu este tot aşa de clar de­clarată, cele trei persoane ale D um ­nezeirii avînd în unicul Dumnezeuo singură fiinţă, o singură voinţă şi aceleaşi lucrări.

Să reţinem cîteva lu cru r i:a) Concepţiile noastre logice nu

găsesc nici o aplicare cu privire la Dumnezeu, El este cu totul alt­ceva, depăşind puterea noastră de înţelegere (transcedenţa lui Dum­nezeu). Aceasta nu a fost desco­perită omului.

b) Noi trebuie să ne închinăm mai bine în faţa tainelor lui Dum ­nezeu, acceptîndu-le prin credinţă, decît să căutăm să le cercetăm.

c) Fiecare persoană a Dum neze­irii este in sine un Dumnezeu, in ­separabil legată de cealaltă.

d) Putem înţelege mult mai bine pe Dumnezeu ca Tată, prin des­coperirea făcută de persoana Dom ­nului Isus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu.

Menţionarea lui Dumnezeu ca Tată, de către Fiul Său Isus Hris­tos, a produs o întreagă Revoluţie printre teologii iudei, care prin prisma înţelegerii lor rigide nu acceptau decît un singur Dum ne­zeu, neadmiţînd nici o altă formă. Dar, prin venirea lui Mesia cel fă ­găduit, ei puteau să înţeleagă mai clar ceea ce în Vechiul Testament fusese o descoperire mai voalată. Spre exem plificare se poate m en­ţiona :

a) Elohim — Dumnezeu menţionat în Geneza 1,1 — este la forma plural.

b) în Geneza 1,26 — la crearea omului — „Apoi Dumnezeu a z i s : „Să facem om după chipul N os­tru, după asem ănarea N oastră":— întîlnim tot pluralul.

c) Proorocul Isaia am inteşte în două rînduri despre Fiul lui Dum ­nezeu : „Căci un Copil ni S-a năs­cut, un Fiu ni S-a dat..." (cap. 9,6), „De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn : Iată, fecioara va rămîne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune num ele Emanuel (Dum­nezeu este cu noi)“. Cap. 7,14.

d) „Ştiu", i-a zis femeia, „că are să v ină Mesia, (căruia I se zice Hristos) ; cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile". Ioan

4,25. Printre lucrurile care aveau să fie prezentate de Domnul Hris­tos, era şi descoperirea persoanei Tatălui, căruia „închinătorii ade­văraţi" se vor închina Lui în „duh şi adevăr ; fiindcă astfel de în ­chinători doreşte si Tatăl". Ioan 4,23.

înţelepciune şi revelaţieOrice cunoştinţă de natură cre­

ştină despre Dumnezeu Tatăl se bazează pe autorevelaţia lui Dum ­nezeu prin intermediul Sf. Scrip­turi. In mod natural aceasta cre­ează o tensiune intre înţelepciune şi revelaţie.

Ce răspuns ne oferă Scriptura la în treb area: în ce relaţii se află una faţă de alta ?

1. Înţelepciunea nu este de ig ­norat, căci ea este un dar al Crea­torului. (Daniel 2,21 ; 2 Tim. 2,7).

2. înţelepciunea, fiind un dar divin, trebuie preţuită. (Prov. 16, 16).

3. înţelepciunea omenească are lim itele e i ; ea nu poate, nu este în stare să ne facă cunoscut pe Dumnezeu. (Is. 45,16 ; 1 Tim. 6,16 ;1 Cor. 2,14).

4. Cheia pentru adevărata cu­noaştere a lui Dum nezeu ca Tată este Isus, în care se cuprinde toată înţelepciunea. (Col. 2,3; 1 Cor. 1,30).

5. Rezultă o supunere necondi­ţionată a înţelepciunii faţă de re­velaţie. Putem cunoaşte despre Dumnezeu numai ceea ce El vrea să ne descopere şi cît noi putem pricepe. Aceasta face, de fapt, pe Dumnezeu să fie Dumnezeu.

Să căutăm deci să cunoaştem pe Dumnezeu în revelaţia Sfintelor Scripturi, în călăuzirea Fiului Său, Isus Hristos.

„Unul din relele cele m ai mari, care se furişează faţă de interesul pentru cunoaştere şi cercetare, este înclinaţia de a înălţa înţelepciunea omenească peste valoarea ei reală şi sfera ei de acţiune. M ulţi în ­cearcă să judece pe Dum nezeu şl lucrările Sale prin prisma cunoş­tinţelor lor nedesăvîrşite, ajungînd să hotărască natura, însuşirile şi calităţile lui Dumnezeu, dedîndu-se la teorii speculative despre Cel In ­finit. Aceia care se lansează în astfel de strădanii calcă pe un te­ren interzis. Cercetările lor nu vor da rezultate folositoare ci primej- duiesc sufletul". (D.V. 32).

Noiem brie—Decembrie 1982

Cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu

Credinţa în Dumnezeu este ine­rentă omului. Ea face parte din constituţia noastră naturală. Ea este un elem ent caracteristic al naturii umane, intuind existenţa şi prezenţa Sa.

In Rom. 1,20, apostolul Pavel vor­beşte despre mărturia lui Dum ne­zeu cu privire la Sine însuşi. Perso- sonalitatea lui Dumnezeu este o des­coperire numai a Sfintelor Scripturi. Dar trebuie reţinut că această cu­noaştere este numai in parte. Chiar dacă El este fiinţa care prin ex ce ­lenţă gîndeşte, voieşte, iubeşte, vor­beşte, Dumnezeu rămine în primul rînd Cel de necuprins, de nepă ­truns, de nevăzut. (Ps. 92,6 ; Iov 42,3 ; Rom. 11,33.34).

Dumnezeu în creaţiuneDeparte de a prezenta spectacolul

unui haos, istoria lumii ne desco- coperă un Cosmos, un Univers cu o ordine desăvîrşită, ca un „templu maiestos" în care mina invizibilă a lui Dumnezeu este la lucru, şi care ridică gloria Sa pe stînca omenirii. Natura este opera unui Legiuitor pentru că „după legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Iţi sînt supuse". (Ps. 119,91). Ea urmăreşte un scop (teologic), Tatăl esie sursa primară de unde pornesc toate lucrurile. El este, de asemenea, ultim a menire a toată fiinţa creată. El este Atotsuprem „totuşi pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu ; Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn : Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi". (1 Cor.

Microhidrocentrale

S p e c i a l i ş t i i d e l a „ E l e c t r o m o t o r " clin T i m i ş o a r a a u r e a l i z a t a n n o u t ip d e

m ic r o h i d r o a g r e g a t d e s t i n a t p r o d u c e r i i c u r e n t u l u i e l e c t r i c p e n t r u g o s p o d ă r i i l e i z o l a t e . A m p l a s a t e în a p r o p i e r e a u n o r c u r s u r i m i c i cie a p ă , a c e s t e m i c r o h i - d r o a g r e g a t e , d e d i m e n s i u n i r e d u s e ş i u ş o r d e m o n t a t p e n t r u a f u n c ţ i o n a la p u t e r e a p r o i e c t a t ă , (2,5 U V A ) a u n e v o i e d e u n d e b i t d e 0,15 m .c . a n ă p e s e ­c u n d ă ş i o c ă d e r e d e a p r o x i m a t i v 5 m e t r i .

Elemente de faţadă

S p e c i a l i ş t i i d e l a î n t r e p r i n d e r e a d e m a t e r i a l e d e c o n s t r u c ţ i i d i n B r a ş o v , a u r e a l i z a t p r o i e c t e l e , t ip a r e l e ş i t e h n o l o g i a p e n t r u p r o d u c e r e a u n o r e l e m e n t e d e f a ­ţ a d ă o r n a m e n t a l e d i n p r e f a b r i c a t e . P r i ­m e l e p r o d u s e d e a c e s t f e l a u ş i f o s t e x e c u t a t e d i n m a r m u r ă ş i v o r f i , i n c u - r în d , e x p e d i a t e l a h i d r o c e n t r a l a d e la P o r ţ i l e d e F ie r .

Spray

U n c o l e c t i v d e c e r c e t ă t o r i d e l a I n ­s t i t u t u l m e d i c o - f a r m a c e u t i c d i n T g . M u ­r e ş , a s t a b i l i t r e ţ e t a ş i t e h n o l o g i a d e f a b r i c a ţ i e p e n t r u u n s p r a y d e o d o r i z p n t o b ţ i n u t d '11 f r u n z e d e a l u n . P r i n c o l a ­b o r a r e a i n t r e c e r c e t ă t o r i , p r o d u c ă t o r i i d e u t i l a j e ş i r e p r e z e n t a n ţ i i c o m e r ţ u l u i , s - a s t a b i l i t u n p r o sr ra m p e n t r u o b ţ i n e ­r e a d e e x t r a c t e d i n t r - u n m a r e p u m A r d e p l a n t e , i a r la î n t r e p r i n d e r e a „ P r c d -

8,6). El este Autorul suprem, acţio- nînd prin intermediul Fiului Său, „prin care a făcut şi veacurile". Evr. 1,2 u.p.

Providenţa lui Dumnezeu

Istoria nu este rodul întîmplării. Dumnezeu prezidează mersul even i­mentelor. El a fixat mai dinainte ca­drul în care omenirea trebuie să se realizeze. (Deut. 32,8). Lăsînd oam e­nilor o latitudine oarecare, Dum ne­zeu Şi-a rezervat ultimul cuvînt în cursul evenim entelor, istoria dove­dind că El dirijează totul. Putem afirma că istoria este plină de Dumnezeu ca şi natura. Daniel 2,21.

Spiritualitatea lui Dumnezeu

„Dumnezeu este Duh ; şi cine se închină Lui, trebuie să I se în ­chine în duh si adevăr". loan 4, 24.

Domnul Hristos nu a căutat să explice substanţa divină. în fond noi nu ştim nimic despre esenţa m a­teriei sau a spiritului. Se com en­tează despre existenţa a două en ­tităţi distincte (materie şi spirit), aceasta după dualismul curent, sau poate chiar despre o substanţă unică (monism). Un singur lucru este cert, esenţa lui Dumnezeu ne este ascunsă.

In Cuvintul revelat al Sfintelor Scripturi, atît Domnul Hristos cît şi apostolii nu exclud corporalita­tea lui Dumnezeu. Din punct de vedere ebraic, nu poate fi nici o existenţă conştientă independentă de fizic.

„Am văzut un tron şi pe el şe ­dea Tatăl şi Fiul. Am privit chipul lui Isus şi am admirat persoana Lui plăcută. Persoana Tatălui nu

c o m p i e x “_Ja f o s t r e a l i z a t ă o s t a ţ i e p i ­l o t p e n t r u v a l o r i f i c a r e a p l a n t e l o r .

Robot electric

U n c o l e c t i v d e c a d r e d i d a c t i c e ş i s t u ­d e n ţ i a i F a c u l t ă ţ i i d e E l e c t r o t e h n i c i a U n i v e r s i t ă ţ i i C r a i o v a a c o n s t r u i t u n r o b o t c u a c ţ i o n a r e e le c t r i c ă . I n s t a l a ţ ia d e c o m a n d ă d i s p u n e d e o m e m o r i e i n ­t e r n ă d e p o z i t a r ă a i n s t r u c ţ i u n i l o r p e n ­t r u e x e c u t a r e a u n u i p r o g r a m c o m p l e x d e o p e r a ţ i i . î n v i i t o r s e u r m ă r e ş t e d e z ­v o l t a r e a l i m b a j u l u i d e c o m a n d ă ş i p r o ­i e c t a r e a d e r o 'o o ţ i c u g r a d e s u p e r i o a r e .

Recuperare L a î n t r e p r i n d e r e a d e f i e r V i ă h i ţ a clin

j u d e ţ u l H a r g h i t a , a f o s t r e a l i z a t u n p r o c e d e u t e h n o l o g i c p e n t r u r e c u p e r a r e a p u l b e r i l o r d e f i e r d i n p r a f u l d e m :n e - r e u . N o u a s o l u ţ i e c o n s t ă i n i n s t a l a r e a u n o r c a p t a t o a r e p e f l u x u l t e h n o l o g i c d i n a g l o m e r a t o r , c u a j u t o r u l c ă r o r a s e v o r c a p t a ş i r e c u p e r a a n u a l a p r o x i m a ­t i v 850 t o n e m i n e r e u d e f ie r .

Electro-acupunctură L a L i c e u l i n d u s t r i a l n r . 1 d i n B a c ă u

s - a r e a l i z a t u n a p a r a t d e e l e c t r o a c u - p u n c t u r ă p r e v ă z u t c u d e t e c t o r d e p u n c t e t r i g g f r . T e s t a t în s e c ţ i a d e s p e ­c ia l i t a t e a S p i t a l u l u i j u d e ţ e a n , a c o s t a a d a t r e z u l t a t e b u n e a t î t în o p e r a ţ i i l e d e i n v e s t i g a r e c î t ş i l a t r a t a r e a u n o r a f e c ­ţ iu n i . T o t a i c i s - a r e a l i z a t ş i u n a p a r a t p e n t r u e l e c t r o a n e s t e z i i l o c a l e .

R edacţiaCdi l p r e s a z i le i )

am putut să o văd, deoarece II acoperea un nor de lumină stră­lucitoare. A m întrebat pe Isus dacă Tatăl are o formă ca a Lui. El m i-a spus că are, dar că eu nu o puteam privi, deoarece, a zis El: „Dacă ar fi să priveşti odată slava persoanei Lui ai înceta de a mai trăi". (E.V. 54).

„Teoria că Dumnezeu este o esenţă care împînzeşte întreaga natură este primită de m ulţi din­tre cei care pretind a crede Scrip­turile ; dar oricît de frumos îm ­brăcată, teoria aceasta este una din cele mai primejdioase înşelă ­ciuni. Ea reprezintă greşit pe Dumnezeu şi este o dezonoare pentru slava si mărirea Lui“. (M.M. 428).

Deşi într-o mare măsură D um ­nezeul pe care noi II adorăm ră- mîne pentru noi un necunoscut, totuşi : „Fiindcă ce se poate cu­noaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost ară­tat de Dumnezeu. In adevăr, în ­suşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de Ia facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El". Rom. 1,19.20.

„Dar Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mîntuitorule !“ Is. 45,15.

„Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea si puterea vesnioă ! Amin". (1 Tim. 6,16).

Atributele lui Dumnezeu

E te rn ita tea . Dumnezeu este veşnic, „singurul care are nemurirea" (1 T im . 616). El d o m in ă tim pul ca o lin ie infinită.

Im en s ita tea . „Poate cineva să s tea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu ? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul ? zice Dom ­nul". (Ier. 23,24). Dumnezeu depă­şeşte cadrul obişnuit al spaţiului. Grandoarea Lui nu se poate cu­prinde.

Im u ab ilita tea . „Căci E u sînt Dom ­nul, Eu nu mă schimb ; de aceea, voi, copii ai lui lacov, n-aţi fost nimiciţi". (Mal. 3,6). In contrast cu fluctuaţiile omului, care se schim ­bă cînd în bine cînd în rău, Dum ­nezeu este acelaşi. „Isus Hristos este acelaşi ieri si azi si în veci !“ (Evr. 13,8)!

A to tp rezen ţa . (Ps. 139,1-13). Sta­tornicia şim ărim ea lui Dumnezeu reclamă atotprezenţa Lui chiar şi în am ănuntele cotidiene ale omului cu care este confruntat.

A to tp u te rn ic ia . „Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pămînt, în mări şi în toate adîncurile". Ps. 135,6. Atotputernicia lui Dum ne­zeu nu cunoaşte limite. în mod strict spiritual se poate spune că Dumnezeu nu forţează voinţa om u­lui, nu că n-ar avea putere să o facă, dar El respectă libertatea de alegere, personalitatea cu care a fost creat.

Realizări ❖ Raaliiari o Realizari ^ Realizări ^ Realizări

12 Curierul Adventist

A to tştiin ţa . „Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul lo­cuinţei Lai El priveşte pe toţi lo­cuitorii pămîntului. El le întocm eş­te inima la toţi, şi ia aminte Ia toate faptele lor". (Ps. 33,13-15). Dumnezeu cunoaşte nu numai gîn- durile oamenilor dar şi motivele faptelor lor. N ici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face“. (Evr. 4,13).

Atribute personale şi părinteştiDumnezeu este „înţelepciune, ne ­

prihănire, sfinţire şi răscumpărare" (1 Cor. 1,30) dar pe lingă aceste atribute care sînt afirmarea carac­terului absolut al personalităţii Sale, „Dumnezeu este iubire" (Ioan 4,16). Noi recunoaştem că iubirea divină, dovedită printr-un fapt şi anume Isus Hristos şi Acesta răstignit, este o iubire abso­lută, eternă, universală ca şi per­soana lui Dumnezeu. Iubirea este primul niotiv şi ultimul sfîrşit al cauzalităţii divine, urmărind un scop bine determinat în ceea ce priveşte salvarea neam ului om e­nesc.

Calitatea de TatăCalitatea lui Dumnezeu ca pă­

rinte a fost vag prezentată în V e­chiul Testament. Ei nu vedeau în Dumnezeu decît un Stăpîn atotpu.- ternic. Paternitatea lui Dumnezeu a fost afirmată şi clar ilustrată de Domnul Hristos. M ulţumită Lui— Tatăl nostru — această titulatură a intrat definitiv în patrimoniul omenirii. Num ele de Tată pe care ni l-a recomandat să-L folosim, nu este numai un simbol, ci expre­sia adevărată a unei r e a l i ­tăţi morale. Dumnezeu este Tatăl nostru mai ales prin legătura per­sonală care implică o prezenţă pă­rintească şi o filiaţie morală. în această privinţă să permitem să ne apropie de iubirea lui Dumnezeu, emoţionantele cuvinte ale Spiritu­lui Profetic :

„Isus ne învaţă să num im pe Tatăl Său, Tatăl nostru. Lui nu-I este ruşine să ne numească fraţi. Aşa de voioasă, aşa de dornică este inima Mîntuitorului să ne spună bun venit, ca membri ai fa ­miliei lui Dumnezeu, încît în pri­m ele cuvinte, pe care trebuie să Ie folosim cînd ne apropiem de Domnul, El pune asigurarea rude­niei noastre divine : 'Tatăl nostru’".

Aici se dezvăluie acel minunat adevăr, plin de încurajare şi mîn- gîiere, că Dumnezeu ne iubeşte ca pe Fiul Său. Aceasta şi spunea Domnul Isus în rugăciunea Sa din urmă pentru ucenicii Săi : „Tu i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine’. Ioan 17,23.

„Dînd lui Dumnezeu num ele de Tatăl nostru, recunoaştem pe toţi copiii Săi ca fiind fraţi ai noştri. Sîntem toţi o parte din marea ţesătură a omenirii, toţi sîntem m em ­bri ai unei singure familii. In ru­găciunile noastre, trebuie să cu­prindem pe toţi sem enii noştri, ca şi pe noi înşine. Acela care caută

o binecuvîntare num ai pentru sine, nu se roagă cum trebuie.

Dumnezeul nemărginit, zicea Isus, îţi dă privilegiul de a te apropia de El, num lndu-L Tată. Trebuie să înţelegem tot ce cu­prinde acesta în sine.

Dacă dai lui Dumnezeu num ele de Tată al tău, te recunoşti ca fiind copilul Său, spre a fi con­dus de înţelepciunea Sa şi a fi ascultător în toate lucrurile, şti­ind că iubirea Sa nu se schimbă. Orînduirile Saîe le vei primi ca normă de conducere în viaţa ta. Ca fiu al lui Dumnezeu vei socoti onoarea, caracterul, familia şi lu­crarea Sa, ca fiind de cea mai mare însemnătate pentru tine. Va fi o mare bucurie pentru tine de a re­cunoaşte şi cinsti legătura ta cu Tată! tău si cu fiecare membru al fam iliei Sale". (C.M.F. 106).

Dumnezeu în raporturile Sale cu Universul

1. Trancendenţa divină. în opozi­ţie cu panteismul, care identifică pe Dumnezeu cu natura, Scriptura prezintă pe Dumnezeu nu numai în calitate de Creator a! Universului, ci deosebit de natură, distinct şi superior ei.

2. Imanenţa divină. In opoziţie cu deism ul filozofic, care adm ite per­sonalitatea lui Dum nezeu dar care ridică între El şi opera Sa o bari­eră nedefinită, teism ul creştin pro­clamă imanenţa Iui Dumnezeu, pre­zenţa Sa în sînul naturii, acţionînd asupra ei nedeterm inat de o cauză din afară ci prin Sine.

Dumnezeu în lucrarea mîntuirii„Nimeni nu poate veni la Mine,

dacă nu-L atrage Tatăl, care M-a trimis". (Ioan 6,44). Dumnezeu Tatăl a avut iniţiativa ş i în opera m în ­tuirii neam ului omenesc. „Fiindcă atît de mnlt a iubit Dumnezeu lu ­mea, că a dat pe singurul Lui Fiu,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică". Ioan 3,16. Mîntuirea lumii nu a fost o întreprindere a Domnului Hristos, Dumnezeu este autorul acestui iniţiative. Apostolii, inăiţind pe Hristos mai presus de toată creaţiunea, niciodată nu uită să evidenţieze partea care revine lui Dumnezeu Tatăl în lucrarea mîntuirii. Efes. 1,3-6.

Dumnezeu în lucrarea restatornicirii tuturor lucrurilor „Dumnezeu, în adevăr, a pus

to tu l sub p ic ioarele L u i . Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a su p u s totul.

Şi cînd toate lucrurile l i vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi". 1 Cor. 15,27.28.

Dumnezeu Se află în iniţiativa lucrărilor finale : judecata lumii, restatornicirea tuturor lucrurilor, restaurarea finală prin care El va re ad u ce ordinea în Universul tu l­b u ra t de păcat. Atunci din nou U n iversu l se v a găsi în legături no rm ale cu Creatorul său. El va fi totUi în toţi.

A cela spre care Domnul Isus n e -a în d em n a t să privim ca fiind „T atăl nostru", ne recunoaşte îna­in tea lum ii, înaintea îngerilor şi a a lto r lum i, ca fiind copii ai Lui. î io ag ă -te ca să nu aduci nici o dezonoare frumosului Num e pe care-L porţi. Roagă-te ca şi profe­tul I e r e m i a : „Şi totuşi, Tu eşti în m ijlocu l nostru Doamne, şi N u ­m ele T ău este chemat peste noi. De aceea n u ne părăs i !“ Ier. 14, 9. , , ' î - n iu i r e a este a Dum nezeu- h ii n o s tru si a M ie lu lu i!“ Apoc.7,1)0.

P a s to rConstantinescu Alexandru

C onsilier U n iune

Noiem brie—Decembrie 1982

îndreptăţirea prin Credinţăîn cartea „Calea către Hristos" de E.G.Whiie (II)

3. De sub puterea Satanei la Dumnezeu

D ar p a r te a celu i ch em a t ca „slu ­j i to r şi m a r to r '1 n u se înche ie aici. D acă a fost p ă r ta ş şi a d a t a ju to r la n a ş te re a u n u i n ou fiu a l îm ­p ără ţie i , lu c ra rea 'con tinuă . Creş­t in u l de c u r in d n ăscu t n u poa te fi c ru ţa t . „ P u te re a S a tan e i11 se n ă p u s te ş te a su p ra lu i pe a tî te a căi noi, n e ş tiu te p în ă a c u m : prin a m in tire a trecu tu lu i, p r in ob iceiuri care leagă ca şi cătuşele, p r in acea în ro b ito a re p lăce re de păcat.

„Lupta împotriva eului personal este cea mai mare şi cea mai grea luptă din cîte s-au dus vreodată. Supunerea eului şi renunţarea noastră totală pentru Dumnezeu cere o mare luptă ; dar mai îna­inte de a fi schimbaţi, înnoiţi în sfinţenie, noi trebuie să ne supu­nem lui Dumnezeu", (p. 43.44).

C ălăuz irea cu iva în e x p e r ien ţa c a re treb u ie să fio izvoru l de con­sac ra re şi p u te re p e n tru to t re s ­tu l v ie ţii ‘c reştine , şi a n u m e pre­darea, cere d in parîegi p red ica to ­ru lu i cea m ai a te n tă g rijă şi iu b ire ră b d ă to are . S în t m u lte p r im e jd ii c are un eo ri s ting v ia ţa de cu r în d în v io ra tă în H ristos, sau fac ca ea să fie în d re p ta tă pe căi greşite, p oa te cu n e p u tin ţă de în d re p ta t v reo d a tă . I a tă cîteva, în cu p rin su l că r ţ i i : „Conducerea lui Dumnezeu nu se barează, aşa cum a r vrea S a tan a să se înţeleagă, pe o supu­nere oarbă, pe un control lipsit de raţiune. ...O supunere forţată va fi o piedică în calea unei adevă­rate dezvoltări a m in ţii şi a c a ra c ­terului... El ne invită să ne pre­dăm cu totul Lui, pentru ca să poată lucra în noi după toată voinţa Sa. Rămîne ca noi să ale­gem dacă dorim să fim liberi de robia păcatului şi să ne bucurăm de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu", (p. 44).

„O am e»ii g îndesc că este g reu să da i to tu l. M i-e ru ş in e să au d v o rb in d u -se astfe l, şi m i-e ru ş in e să scriu d esp re acest lucru . D om ­n u l n u ne cere să re n u n ţă m la to t ceea ce este sp re b inele nostru . I n to t ceea ce face, El a re în v e ­d e re b in e le cop iilo r Săi. O, dacă to ţi cei ce n -a u a les în că pe H r is ­tos a r p u tea în ţe lege că E l a re ceva cu m u lt m a i b u n să le ofere, d ecît cele d u p ă care a le a rg ă ei în şiş i11, (p. 46).

„Două sînt greşelile împotriva cărora copiii lui Dumnezeu — mai cu seamă aceia care au ajuns să se încreadă în harul Său — tre­buie în mod deosebit să se pă­zească. Prima... este aceea de a privi la propriile tale fapte, încre- zîndu-te în tot ceea ce ele vor pu­tea face, pentru a ne aduce în ar­

monie cu Dumnezeu. A cela care în ­cearcă să devină sfînt prin pro­priile sale fapte de ţinere a Legii, încearcă o imposibilitate. Tot ceea ce poate face omul fără Dumnezeu este m înjit de egoism şi păcat. N u ­mai harul Domnului Hristos, prin credinţă, este acela care ne poate face sfinţi. In opoziţie cu aceasta, dar nu m ai puţin primejdioasă este greşeala de a considera că cre­dinţa în Hristos ar scuti pe oa­meni de păzirea Legii lui D um ­nezeu ; şi că, deoarece noi deve­nim părtaşi ai harului lui Hristos numai prin credinţă, faptele noas­tre nu au nim ic de a face cu m în­tuirea noastră. Dar, în loc de a elibera pe om de ascultarea de Legea lui Dumnezeu, credinţa şi numai credinţa este aceea care ne face părtaşi harului lui Hristos, ne face în stare să-I dăm ascultare", (p. 60.61).

Deci d ezv o lta rea celu i fă cu t p ă r ­taş la h a ru l m în tu ito r t reb u ie fe ­r i tă a t î t de în cu m e ta rea zad a rn ică şi d e sc u ra ja to a re de a p ă s t ra m în ­tu ire a p r in fap te le p ro p rii, c ît şi de d o c tr in a iresp o n sab ilă care lasă pe oam en i în p ăca te le lo r p re tin - z înd d e sf i in ţa rea Legii clivine. T reb u ie în v ă ţa tă calea su p u n e rii b u cu ro ase şi a d ep en d en ţe i co n ti­n ue de p u te re a cerească. R ă sp u n ­sul la în tre b a re a pusă de m u l ţ i : „C um să m ă p re d a u pe m in e în ­sum i lu i D um nezeu ?% este s im ­p lu şi p ra c t ic : „Ceea ce trebuie să înţelegi este adevărata putere a voinţei. A ceasta este puterea care g u v e rn ează natura omului, p u te- te re a ce ia hotărîri sau care face a legerea . Totul depinde de d re ap ta lucrare a voinţei. Dum nezeu a dat oamenilor puterea alegerii ; dato­ria lo r este aceea de a o exercita. Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm inim a şi nici să predăm lui Dum nezeu sim ţăm intele noas­tre, d a r putem alege să -I slujim. Noi putem să-I dăm voinţa noas­tră ; atunci El va lucra în noi şi voinţa şi înfăptuirea după buna Sa găsire cu cale. în acest fel, în ­treaga noastră fiinţă va fi adusă sub controlul Duhului lui H r is to s; sim ţăm intele n o astre vor fi în ­dreptate numai spre El, iar g în- duriîe vor fi în armonie cu El", (p. 47.48).

Şi apoi, cu v in te p lin e de c u ra j : „ P rin d re a p ta fo losire a voin ţe i, se po a te p ro d u ce o sc h im b are to ­ta lă în v ia ţa om ului. D acă su p a i v o in ţa ta lu i H ristos, a tu n c i te a li ­ezi cu acea p u te re care este m ai p resu s de to a te dom niile şi stă - p în irile . A tu n c i ve i p r im i p u te re de sus ca să ră m îi s ta to rn ic şi a s t ­fel, p r in tr -o co n tin u ă p re d a re de sine lu i D um nezeu , vei fi fă cu t în

s ta re să tră ie ş t i v ia ţa cea nouă, v ia ţa de c red in ţă" , (p. 48).

A ceasta este lu c ra re a care ziln ic t reb u ie ren n o ită , şi n im ic n u poate b iru i pe cel c are ră m în e în H r is ­tos. E l t reb u ie să fie în v ă ţa t să se roage în sp ir i tu l ru g ăc iu n ii de la p. 52 : „Eu s în t a l lu i H ris to s ; m -am co n sacra t în to tu l L u i“. A m ăg irile lu i S a tan a îşi v o r p ie r ­de p u te re a „deşi în j u r u l n o s tru s -a r p u tea să fie o a tm o sfe ră in ­fec ta tă , c o ru p tă 11 (p. 100), căci sîn - tem leg a ţi de M în tu ito ru l „p r in leg ă tu r i de iu b ire ce n u v o r p u tea fi ru p te n ic io d a tă 11, (p. 72).

A stfe l se îm p linesc m işcă toare le c uv in te d in 1 P e t ru 2,25 : „Căci e ra ţ i ca n iş te oi ră tăc ite . D a r acum v -a ţi în to rs la P ă s to ru l şi Episco ­pu l su fle te lo r voastre".

4. „Să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate".

P ăcăto su l p r im eşte p r im a m are b in ec u v în ta re a e x p erien ţe i sale c reş tine : ie r ta re a de p ăca te . N u f ă ră ro s t aceas ta este a şeza tă aici, căci c itim c la r : „P o că in ţa p recede ie r ta re a p ăca te lo r ; căci n u m a i in im a zd ro b ită şi sm erită va sim ţi nevoia u n u i M în tu ito r11 (p. 24).

D ar acum , ce fe ric ită a s ig u ra re : „Noi p u tem v en i la E l cu to a tă s lăb ic iu n ea n o astră cu to a tă n e ­soco tin ţa şi p ăcă toşen ia n o astră , căzînd în p o că in ţă la p icioarele Sale. Este m er i tu l s lavei Sa le acela că ne -a cu p rin s în b ra ţe le iu b irii Sale, n e -a leg a t ră n ile şi n e -a cu ­r ă ţ i t de o rice în tin ăc iu n e" . (p. 53). P ăcă to su l t reb u ie condus să cîş- tige o a s ig u ra re p e rso n a lă tem e i­n ică a a p lic ă r ii în d re p tu l să u a m eri te lo r je r tfe i D om nulu i Hristos. In v e d erea aces tu i lucru , e ste de d a to r ia n o a s tră să conducem pe păcă tos la în d ep lin irea ce r in ţe i d i ­v ine : „C ondiţiile p e n tru o b ţin e rea m ile i şi ie r tă r ii lui D um nezeu s în t sim ple, d re p te şi r a ţ io n a le 11 (p. 37), a şa c itim la în ce p u tu l cap ito lu lu i in ti tu la t „M ărtu i-isirea p ă c a te lo r11.

In acest cap ito l se găsesc p r in c i­p ii sănă toase , d rep te , c are să con ­d ucă la îm p lin ire a aceste i condiţii h o tă r îto a re , şi a n u m e m ă r tu r is ire a păca te lo r. E le treb u iesc explicate lă m u r i t celui ce so licită ie r ta rea d iv ină, şi s în t fo a r te po triv ite p e n tru no i ch ia r şi în lu c ră r ile n o as tre d in com ite te sau com uni­tă ţi. Ia tă - le :

„Mărturisiţi-vă păcatele lui Dum ­nezeu, singurul care le poate ierta şi m ărturisiţi-vă greşelile unii a l­tora. Dacă ai jignit, ai făcut vreun rău prietenului sau aproapelui tău, trebuie să-ţi recunoşti greşeala, iar datoria lui este să te ierte. Apoi trebuie să ceri iertare de la Dum ­nezeu, pentru că fratele pe care l-ai rănit este propietatea lui Dumnezeu şi rănindu-1, ai păcă­tuit împotriva Creatorului şi Răs­cumpărătorului său“. (p. 37).

„Cu p r iv ire la aceas tă p ro b lem ă ne s în t d a te in s tru c ţiu n i c lare. M ă r tu r is ire a păca te lo r, fie ea p u ­b lică sau p a r tic u la ră , a r treb u i să fie o e x p r im a re l ib e ră şi d in to a tă in im a. E a n u t reb u ie să fie

im p u să păcătosu lu i. E a n u treb u ie fă cu tă în tr -u n m od u şu ra t ic sau n u m a i de pe buze, şi n ici să nu fie o b ţin u tă cu sila de la ice ia care n -a u a juns, sâ-şi dea seam a de c a ra c te ru l josnic a l păcatului» M ărtu r is irea , însă , c are este o re ­v ă rs a re a lă u n tru lu i fi in ţe i n o as ­tre , găseşte ca lea c ă tre D um nezeu, sp re m ila L u i n e m ă su ra tă " , (p. 38).

„Adevărata mărturisire are tot­deauna un caracter deosebit, şi re­cunoaşte păcatul pe nume. Păcatele pot fi de o aşa natură încît tre­buie mărturisite num ai lui Dum ­nezeu ; pot fi şi din cele care tre­buia să fie mărturisite celor că­rora le-am adus vătămare, sau pot avea un caracter public, şi deci vor trebui mărturisite public. Dar, oricum va fi mărturisirea, ea tre­buie să fie categorică, bine defi­nită şi la subiect, recunoscînd pe num e păcatele de care cel greşit s-a făcut vinovat", (p. 39).

„Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu, dacă nu este însoţită de o pocăinţă sinceră şi de o reformă. Trebuie să se vadă0 schimbare categorică în viaţă", (p. 39).

Şi acum , lu i D um nezeu n u -i treb u ie m u lt t im p ca să acorde ie r ta rea . T otu l este p reg ătit, „ca ­zu l este a d u s apo i în f a ţa s ingu ­ru lu i şi a d e v ă ra tu lu i M ijlocitor, M are le n o stru P reo t, c are în toate lu c ru r i le a fo st isp iti t ca şi n o i r; d a r f ă ră p ă ca t ; şi c are a re m ilă d e s lăb ic iun ile n o a s tre şi poa te să n e c u ră ţea scă de orice în tinăc iune" . Evr. 4,15. (p. 37.38). „Este p riv ile ­g iu l tu tu ro r ace lo ra care îm plinesc co n d iţiile să ştie că ie r ta re a se aco rd ă în d ar, liber, p e n tru fie ­c a re păcat... N im en i n u este aşa de p ăcă tos în c ît să n u găsească p u ­tere , c u ră ţ ire şi n e p r ih ă n ire în H ristos, care a m u r it p e n tru el. El a ş te a p tă să -l dezb race de h a i ­n e le p ă ta te şi m în j i te de păca t, şi să -l îm b race cu h a in e le n e p r ih ă ­nirii... ,Eu, î ţi ş te rg fă răd e leg ile ca u n nor, şi p ăca te le ca o cea ţă “. Is. 44,22. (p. 53).

In lu c ra rea n o astră , adesea în - t îln im p erso an e care c îndva a u p o rn it pe calea m în tu ir ii , d a r a u fost ia ră ş i în f r în ţ i de păca t. Ce p u tem face p e n tru e i ? „U nora ca aceştia le spun , n u d a ţi în ap o i cu ­p r in ş i de d isp e rare . N oi v a treb u i ad esea să ne p lecăm şi să p lîngem la p ic ioarele D o m nulu i H ris tos d in cauza scăderilo r şi g reşe lilo r n o as ­tre , d a r n u t reb u ie să n e descu ­ra jă m . C h ia r d acă s în tem b iru iţ i de v ră jm a şu l, noi n u s în tem lep ă ­da ţi, n u s în tem u i ta ţ i şi resp inşi d e D um nezeu. N u ! D om nul H ristos este la d re ap ta lu i D um nezeu , m ij ­locind p e n tru noi. U cen icu l iub it, Ioan , sp u n ea : ,Copilaşilor, vă sc riu aceste lu c ru r i ca să n u p ă ­cătu iţi. D a r dacă c ineva a p ăcă tu it, a v em la T a tă l u n M ijlocitor, pe Isus H ris to s cel n e p r ih ă n i t ’.1 Ioan 2,1. Să n u u i tă m cuvin te le D o m n u lu i H r i s to s : ,Căci T a tă l

N oiem brie—Decembrie 1982

în su ş i vă iu b eş te ’. Ioan 16,27. El v rea să vă facă ia ră ş i d u p ă ch ip a l Său, şi să v ad ă re flec tîn d u -se în voi c u ră ţ ia şi s f in ţen ia I.ui. Şi, dacă vă« v e ţ i , su p u n e Lui, El care a în cep u t aceas tă lu c ra re b u n ă în voi, o va duce m ai d e p a rte p în ă la z iu a rev en ir i i D om nulu i H ris- to s“. (p. 64.65).

Dar cine sînt cei mai buni pre­dicatori ai iertării nemărginite cu­prinse în jertfa de pe Golgota ? Fără îndoială că nu unul ca Simon cel mîndru, şi nici Fariseul din parabolă. „Cui i s-a iertat puţin, iubeşte puţin". Cei mai convingă­tori vestitori sînt cei cărora li s-a iertat mult, asem enea chiar lui P a v e l : „Măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat în ­durare !“ (1 Tim. 1,13). Aceştia, da, nu vor putea ţine înapoia buzelor închise mărturia lor, aceştia vor popula cerul ca păcătoşi iertaţi şi sfinţiţi prin har !

5. „Şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi".

î n aceste cu v in te se c u p rin d m a ­r i le b in ec u v în tă r i a le v ie ţii c reş ­tine , a t î t cele p rezen te , cît şi cele v iitoare . P re d ic a to ru l t re b u ie să facă pe n o u l său f ra te în H ristos să se b u cu re de acestea , să-şi g ă ­sească dep lin a m u lţu m ire sp ir i tu ­a lă — an tic ip a ţ ie a b u cu rii lo r veşnice. C are s în t aceste b inecu ­v în tă r i p rezen te ?

a) Părtăşia cu Dumnezeu. InD om nul Hristos, tot C eru l n e -a fost d ă ru it . Cele trei Fiin ţe divine, to ţi îngerii, în tre g U n iv e rsu l p rivesc cu iu b ire a su p ra n o astră . M ai m u lt , v ia ţa de c re d in ţă n e face d e ja p ă r ta ş i la v ia ţa ceru lu i. A ces­tea s în t b in ec u v în tă r i scum pe, care n u p o t fi r ă p ite de n im ic . „O v ia ţă t r ă i tă în H ristos, e s te o v ia ţă de pace lăun trică ... D om nul H ris to s sp u n e : .R ăm îneţi în M ine“. A ceste cu v in te n e t ra n s m it ideea de od ihnă, de s tab ili ta te , de încredere", (p. 71). Ceea ce D om nul H ris tos a fost p e n tru ucen ic ii Să i E l poa te să fie şi p e n tru no i : „După ce Domnul Hristos S-a înălţat la ce ­ruri, simţămîntul prezenţei Sale e ra în co n tin u a re cu urmaşii Săi. A ceasta era o prezenţă personală , plină de iubire şi lumină... El S-a înălţat la ceruri ca Fiu al om u­lui. Ei ştiau că Domnul Hristos stă­tea înaintea tronului lui Dumnezeu, ca fiind încă Prietenul şi Mîntui- torul îor ; ştiau că simpatiile Sale erau neschim bate ; că El Se identifica încă cu suferinţele nea­mului omenesc. El prezintă înain­tea Tatălui m eritele sîngelui Său preţios, arătînd spre rănile din mîi- nile şi picioarele Sale în amintirea preţului pe care El l-a plătit pen­tru răscumpăraţii Săi. Ei ştiau că El S-a înălţat la ceruri ca să le pregătească locaşuri şi că El va veni din nou ca să-i ia lr S i’ie". (p. 74).

E x p res ia cea m ai d ep lină a p ă r- tâş ie i cu D um nezeu este ru g ă c iu ­nea : „R ugăc iunea este d e sch ide ­rea in im ii no astre lui D um nezeu ea u nu i p rie ten" , (p. 93). Ce m in u n e , c? ta in ă ! Aici n e , ad u ce iu b irea Sa !

b) P ă r iă ş ia ca sfin ţii. S în tem in ­cluşi în „nob ilim ea ceru lu i". Noi avem „priv ileg iu l de a n e a d u n a lao la ltă sp re a ne în tă r i şi în cu ra ja u n u l pe a ltu l şi a slu ji lu i D u m ­nezeu". P ă r ta ş i la aceleaşi e x p e r i ­e n ţe a le m în tu ir ii , noi ne vom „ad u n a unii cu a lţii" , v o rb in d u n u l a ltu ia d e sp re iu b ire a lui D um nezeu şi d esp re p re ţio a se le a d ev ă ru r i a le m în tu ir ii „ p en tru ca in im ile n o as ­t re să se în tă rească" (p. 103). Ar t reb u i să ne educăm , să ne priv im unii pe alţii cu mai mult respect, avînd încredere în lucrarea pe care Dumnezeu o conduce în viaţa f ie ­căruia. Predicatorul are datoria să integreze în căminul lui Dumnezeu pe fiecare nou venit, ca să se simtă nu străin, nu oaspete, ci om de-al casei, împreună părtaş îa nădejde şi la suferinţă.

In aceas tă şcoală vom în v ă ţa că „ leg ă tu rile d in tre D um nezeu şi fie ­care su fle t s în t a şa de in tim e şi p ro funde , ca şi c înd n u a r m ai fi u n a l t om pe p ă m în t de care El sa Se în g rijească ş i p e n tru c a re El să fi d a t pe F iu l S ău m u lt iub it" , (p. 1 0 1 ).

c) Bucuria slujirii. Desigur, u rm a ­şii lu i H ris tos n u s în t c h em a ţi la o a ş tep ta re in ac tiv ă a îm p ă ră ţ ie i v ii­toare . Ei t reb u ie s-o aşeze in in im ile oam enilor. A cesta este ro stu l B ise ­ricii : „Biserica lui Hristos este in ­strumentul folosit de Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor. M isiu­nea ei este de a duce Evanghelia lumii. Şi această îndatorire stă asupra tuturor creştinilor. Fiecare, în lim itele darului său şi a ocazii­lor pe care le are, tr3buie să aducă la îndeplinire însărcinarea Mîntui- torului. Iubirea lui Hristos, desco­perită nouă, ne face datori faţă de toţi aceia care nu-L cunosc. D um ­nezeu ne-a dat lumină nu numai pentru noi, ci pentru a o revărsa şi asupra altora", (p. 81).

B iserica lu i D um nezeu este acel loc un ic în c a re fiecare îşi poa te găsi locul său cel m a i p o tr iv i t p e n ­t ru lu c ra re şi dezvoltare . A ceasta este de asem en ea d a to r ia p red ica ­to ru lu i, de a găsi p e n tru f iecare o lu c ra re necesa ră de făcu t, de a tran sm ite desto in ic ie şi en tuz iasm în orice lu c ru bun . E l dă s lu j ito ­r i lo r p a r te a lo r de lucru , şi p a r te a lo r de h ra n ă . P r in h a ru l lu i D u m ­nezeu, şi p r in că lău z ire a ten tă , ceea ce a l tă d a tă e ra a t î t de n e p lă ­cut. „ îm p lin irea d a to rie i d ev ine o d e s fă ta re ia r sac rif ic iu l o p lăcere . C alea care în a in te se p ă re a în v ă ­lu ită în în tu n e r ic a ju n g e acu m lu m in a tă de raze le s tră lu c ito a re ale Soare lu i D rep tă ţii" , (p. 59).

In s lu jire se dezvoltă ca rac te ru l. „Spiritul lucrării dezinteresate

pentru alţii, dă caracterului pro- / funzime, statornicie şi o bunătate plină de iubire asemenea lui Hris­tos, care aduce celui ce are un asem enea caracter, pace şi feri­cire... Aceia care au folosit în acest fel harul lui Hristos vor creş­te şi vor deveni puternici spre a lucra pentru Dumnezeu. Ei vor do- bîndi înţelegeri spirituale mai clare şi o credinţă puternică, mereu cres- cîndă, cum şi o mai mare putere in rugăciune. Duhul lui Dumnezeu, lucrînd asupra lor, trezeşte armonii sfinte în suflet, ca răspuns la atin- , gerea divină... Singura cale pentru a creşte în har este aceea de a face în mod dezinteresat lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Domnul Hristos". (p. 80.81).

d) Desăvîrşiiea nădejdii. „Şi lat im p u l cuvenit, p o r ţile ceru lu i vor fi deschise p e n tru a p rim i pe copiii lu i D um nezeu , ia r de pe buzele Regelui m ăr ir i i v a ră su n a în u re ­ch ile lor, a sem en ea u ne i m elodii arm on ioase , b in ecu v in ta re a : , Ve­n iţi...’ Ei s în t fă ră v in ă în a in tea în a l tu lu i t ro n a lb a l lu i D um nezeu, f i in d p ă r ta ş i a i u n i tă ţ i i şi p riv ileg ii­lo r în g e r i lo r14, (p. 128.129).

„P rin c re d in ţă am in tra t în acea ­s tă s ta re ele h a r în care s în tem : şi ne şi b u cu răm , în n ă d e jd e a s la ­vei lu i D u m n ezeu 11. (Rom. 5,2).

DIN VIATA BISERICII

în ch e i a ic i g în d u rile lega te de s tu d iu l c ă r ţi i „C alea c ă tre H ris to s11. D a r in im a sp u n e că de în d a tă t r e ­b u ie să re ia u s tu d ie rea acestei „m in e“ de a d e v ă r p re ze n t p W tru s lu jito rii lu i D um nezeu. P e de o p a r te s im t m ai b ine c ins tea şi b in e ­cuvântările care însoţesc aceas tă m isiune. Ia tă ce d e c la ra ţie u im i­to a re : „D um nezeu a r fi p u tu t să în cred in ţeze în g erilo r d in ce ru r i lu c ra re a de ves tire a so liei E v a n ­gheliei şi to a tă lu c ra rea s lu jir i i d in iub ire . E l a r fi p u tu t să folo­sească a lte m ijlo ace p e n tru îm p li ­n ire a p la n u r i lo r Sale. D a r în m a ­rea Sa iu b ire E l a a les să n e facă co n lu c ră to ri cu El, cu D om nul H ris tos şi cu îngerii, p e n tru ca să p u tem fi p ă r ta ş i b in ecu v în tă rii, b u cu rie i şi în ă l ţă r i i sp ir i tu a le care re zu ltă d in aceas tă s lu jire neego- i s tă 11. (p. 79.80).

T o to d a tă în să în ţe leg m ai bine în se m n ă ta te a h o tă r î to a re a une i p re d ic ă r i c u ra te şi conv ingă toare a a d e v ă ru r ilo r m în tu ir i i p r in c red in ţa în D om nul H ris to s — a tî t p e n tru a conduce la lu m in a pe cei ce c au tă m în tu irea , c ît şi p e n tru a p ă s t r a pe c redincioşii în tre ite i so­lii în tr-o t r ă i r e b iru ito a re a p r in ­c ip iilor E vanghelie i. P ro b le m a aceas ta v a s ta în c en tru l lu p te i h o tă r î to a re d in tre D om nul H ristos şi Sa tana . Rog pe b u n u l D um ne zeu să dea p re d ie ă r ii şi s lu jir i i m ele desto in icie, şi v iz iu n ea n e p ie ­r i to a re a b iru in ţe i finale.

\

\

s\s\

s

\

ţt

P a s to r Io an S toiu

O to am nă darnică, cu zile f r u ­m oase şi călduroase, o to a m n ă ce avea să f ie lungă şi favorab ilă str în - gerii îm be lşuga te lor recolte ale a n u ­lui, îşi face apariţia. La în cep u tu l ei, în zilele de 1, 7 şi 8 sep tem brie 1982, au a v u t loc ob işnu ite le noas­tre adunări cu pastorii şi p rezb i- terii la cele pa tru centre: T i ­m işoara, C lu j-N apoca , B acău şi Bucureşti. A u fo s t p re zen ţi toţi pastorii şi m area m a jo ri ta te a s lu jbaşilor bisericii, al căror i n ­teres p e n tru tem atica pusă în d e z ­b a tere s-a m a n ife s ta t n u n u m a i prin participarea lor la în tî ln ire cît şi p r in luările de cuv in t. C o n tex ­tu l îm p re ju ră ri lo r actuale în v i'iţa in terna ţiona lă , necesita tea de a c u ­n o a ş te şi în ţe lege prob lem ele cil care e s te co n fru n ta tă om enirea z i ­le lor n o a s tr e , necesitatea de a c u ­n o a ş te c o n t r ib u ţ ia ţării noastre si poziţia ei în ţe lea p tă cu priv ire la p roblem ele de in teres m a jor în re la ţi i le d in tre state, s în t preocupări lot a tît de im p o rta n te p e n tru cre­dincioşii A d v e n t iş t i de Z iua a Ş a p ­tea ca şi p rob lem ele religioase ale cred in ţe i noastre scripturistice.

R efera tu l social, care a fost pre­zen ta t de da ta aceasta, a a v u t ca subiect: „Noua ordine econom i ă m ondia lă , garanţie a păcii s ta tor­nice în lum e. în lum ina moralei, re ­ligioase".

Au, luat c u v în tu l în cadrul d e z ­baterilor m a i m u l ţ i vorbitori. R e ­dăm în cele ce urm ează, cîteva f ra g m en te d in cu v în tu l unora d in ­tre ei:

T u lb u re Theodor, p re zb ite r al co­m u n i tă ţ i i M ăderat, jud . A ra d : „A m asculta t sub iec tu l re fera tu lu i şi con ­ţ in u tu l său cu m u l t in teres p en tru că p ro b lem a tra ta tă m -a preocupat şi m i preocupă. Este revo ltă tor fa p tv l că în lu m e exis tă asem enea decalaje. Este revo ltă tor că un ii d ispun de b u n u ri pe care le risi­pesc, în t im p ce alţii s în t lipsiţi de satisfacerea treb u in ţe lo r celor m a i e lem entare. S în te m ală turi şi ne dăm totala n ca tfră adeziune a c ţiu ­n ilor în d rep ta te spre instaurarea unei noi ord in i econom ice în lume.

Dar ce p u te m fa ce m noi în m o d practic ? În ţe legem că nu. trebuie să r isip im bunurile. T rebu ie să în ­t in d e m o m in ă de a ju to r spre cei nea ju tora ţi şi loviţi de soartă. Să red u cem cheltu ie lile şi să e v i tă m risipa cu p r ile ju l n u n ţilo r“.

T a jt i loan , pastor la S f in tu G heor- ghe aprecia că prob lem a ridicată în re fera t este de ac tualita te şi de m are im p ortan ţă , în tru c ît m eca n is ­

m u l econom ic social in terna ţiona l se deteriorează trep ta t, decalajele cresc şi p r im e jd iile se accentuează, iar ţările sărace înreg is trează p ier ­deri con tiune p r in rela ţii eco n o m i­ce inechitabile. î n m ij lo cu l pop o ru ­lu i ro m â n au ex is ta t to tdeauna oa­m e n i care, uneori p r in m ijloc irea artei, ca în cazul lui M iha i E m i- nescu în „ Îm păra t şi proletar", au d en u n ţa t cu vigoare practicile in e ­chitabile ale celor bogaţi îm p o tr i ­va celor nevoiaşi şi au în d em n a t la ac ţiun i p en tru răsturnarea orîn- duirilor nedrepte . E d rep tu l p o ­poarelor sărace, ale căror m a ter ii p rim e s-au scurs de-a lungu l a n i ­lor în tezaure le celor in d u str ia l i ­zate, să fie a ju ta te de către cele bogate. De aceea sa lu tăm cu căl­dură toate in iţ ia tivele de pace şi drep ta te s o c i a l p rom ova te de con­ducerea s ta tu lu i nostru.

T im iş A le x a n d ru , preşed in te le C onfer in ţe i C luj: „Referatul ne-a atras a ten ţia că noi, ca slu jbaşi şi credincioşi ai Bisericii A d ve n tiş ti lo r de Z iua a Ş a tea, n u trebu ie să ne izo lăm de aceste p rob lem e cu care este co n fru n ta tă om enirea în aceste zile. S in t convins că n-ar f i ex is ta t n o ţiu n ea de bogaţi ?i săraci, ţări dezvo lta te şi subdezvo lta te , dacă s-ar f i respecta t p r inc ip iu l biblic prezen ta t de .Moise, acela de egali­ta te şi ech ita te prin e x e m p lu prac­tic şi aceasta în tre to ţi oamenii. Noi s în tem p en tru noua ordine econom ică m ondială , care trebu ie instaura tă c ît m a i curînd .“

B u tn a r iu D um itru , prezb iteru l co­m u n ită ţi i M znoleşti, jud . Botoşani: „Înţeleg m a i bine acum , în u rm a refera tu lu i, cu v in te le M în tu ito ru lu i: „Voi s în te ţ i sarea p ă m î n t u l u i Î n ­ţe leg că acesta este m a i c u p r in ză ­tor, deoarece el se re feră şi la re ­laţia d in tre cei bogaţi şi cei săraci, cei dezvo lta ţ i şi cei subdezvo lta ţi , c u m şi la răspunderile celor a v a n ­ta ja ţi fa ţă de cei neavan ta ja ţi . N u este drep t ca u n ii să m oară de foam e, iar a lţii să m oară de obe­zitate. S in t sta te u n d e can tită 'i im ense de cereale s în t aruncate în apa oceanului sau arse p e n tru a-şi m e n ţin e pre ţu l, în t im p ce în alte zone ale p ă m în tu lu i zi ln ic m o r oa­m e n i d in lipsă de hrană. C eva tre ­buie fă cu t şi sîntem. de acord cu prevederile preconizate de noua or­d ine econom ică, care este în fa vo a ­rea tu tu ro r celor n ed rep tă ţi ţ i de actuala ordine econom ică n ed rea p ­tă. Ca şi sarea care n u şi-a p ierd u t gustu l, in f lu e n ţa spre bine trebu ie să se exerc ite şi aceas­ta este n u m a i d rep t şi face parte d in m ora la creştină".

n aCurierul Adventist

R efera tu l teologic a p re ze n ta t ; „Principiul de in terpretare p ro fe ­tică an-zi“. O biectu l re fera tu lu i n u v izează fa p tu l că noi a m avea în ­doieli cu priv ire la acest princ ip iu biblic sau că a in te rv e n it ceva nou în doc tr ina Bisericii A .Z .S . C o n ţin u ­tu l are d rep t călăuză u n d u b lu scop: rea c tua lim rea acestor proble ­m e de bază ale doctrinei noastre evanghelice p en tru a f i bine c u ­noscute şi în ţe lese de to ţi slu jbaşii ?i credincioşii bisericii noastre.

î n al doilea r înd prezen tarea a- cestu i princ ip iu are şi u n carac­ter p reven tiv , în sensu l că au fost şi vor m a i f i persoane care din d iferite in terese n es f in te sau care a v in d ved er i greşite (devieri sau idei halucinante), vo r căuta să

&to-niecL ideilor.

Templul lui D um nezeuD u m n e z e u a c r e a t c e r u l , p ă m în t u l ,

m a r e a ş l I z v o a r e l e a p e l o r . E x t r a o r d i - a a r a F O R Ţ A c a r e a p i a s m u i t p ă m î n t u l , i - a c r i s t a l i z a t c o n t u r u r i l e i n t r - o g e o g r a ­f i e a e s t e t i c i i . F o r ţ a e i g i g a n t i c ă a î n ­c a d r a t , î n a r m o n i e a b s o l u t ă , m a r i l e e i p e i s a j e a l e T e r r e i .

I i a c e s t c a d r u d e o r a r ă s im e t r i e , o m u l a f o s t c r e a t , c a u n t e m p l u v i u , d e c ă t r e c e l m a i m a r e A r h i t e c t a l t u ­t u r o r t im p u r i lo r — D u m n e z e u . E l a d ă ­r u i t o m u l u i , d u p ă c ă d e r e a s a î n p ă c a t , m i n u n a t u l P l a n d e M in t u i r e , c a p r im p r o i e c t în U n i v e r s p e n t r u o m . D u m n e ­z e u a d e z b ă t u t a c e s t P l a n d e M in tu ir e , p r in p r o i e c t e ş i r e a l i z ă r i d e o p o t r iv ă .

A ş a s e e x p l i c ă , c u m „ T e m p l u l d in p u s t i e " s a u „ C o r t u l Int î l iu r i i" a s t a t c a l o c d e î n t r u n i r e c u C r e a t o r u l . A s t ă z i n u m a i a v e m c o r tu r i , c a p e v r e m u r i ; a s t ă z i , n e I n t î l n im c u a c e l a ş i D u m n e ­z e u în c o r t u r i ( c a s ă n e e x p r i m ă m a şa ) d e b e t o n ş i s t i c lă , u n d e d o m n e ş t e , c a p e v r e m u r i , a r m o n i a s u f l e t e a s c ă . D a r a c e a s t ă a r m o n i e t r e b u i e d u b l a t ă d e o e x p r e s i e p l a s t i c ă a d e c v a t ă t e m p l u l u i c o n t e m p o r a n , p r in r a p o r t u r i d e e c h i ­l ib r u î n t r e g o l u r i ş i p l in u r i , c u o t e x ­t u r ă c r o m a t i c ă a f a ţ a d e l o r , o r i e n t a t e s p r e s i m p l i t a t e ş i r a ţ i u n e .

D e m u l t e o r i , r e n u n ţ ă m , v o i t , l a a l ­b u l i m a c u l a t d e v a r ş i î l î n l o c u i m c u r e s t u r i d e i s t o r i e b a r o c ă , s e c e s i o n i s t ă s a u c l a s i c i s t ă , c e n u - ş i g ă s e s c l o c u l i n ­t r - o e p o c ă u n d e d o m n e ş t e u t i l u l ş i r a ­ţ i o n a l u l , s i m p l i t a t e a ş i f o r ţ a d e e x p r e ­s i e .

T e m p l u l a d v e n t c o n t e m p o r a n t r e b u ie s ă f i e o O A Z A d e c a l m ş i l i n i ş t e , d a t e p r in p r o p o r ţ i e ş i r i t m ic i t a t e , î m b i n a t e c u l i ­n i a s i m p l ă a m o b i l i e r u l u i .

I n t e r i o a r e l e t r e b u i e g î n d i t e î n a ş a f e l in c i t s ă r ă s p u n d ă r e g u l i l o r s t a t o r n i c i t e ş i t r a n s m i s e d e g e n e r a ţ i i — p r i n t r e c a r e r e a m i n t i m d o a r c î t e v a :

— r e g u l a u t i l i z ă r i i c o m p l e t e a s p a ţ i u ­lu i

— r e g u l a c a f i e c a r e p i e s ă d e m o b i l i e r s » a i b ă u n l o c b i n e p r e c i z a t , d e t e r m i ­n a t , -pe l î n g ă f u n c ţ i o n a l i t ă ţ i , ş i d e c r i ­t e r i i e s t e t i e e .

N u m a i a t u n c i c a s e l e n o a s t r e d e c u l t v o r p u t e a r e s u s c i t a p o t e n ţ e l e c ă t r e o a r h i t e c t u r ă c o r e s p u n z ă t o a r e , i n t r e g i t ă în c o n ţ i n u t u l e i d e a r tă .

Gheorghe PetrescuA r h i t e c t

im p u n ă bisericii vederile lor, încer- cînd să sem ene îndoiala. Este nece ­sar ca în asem enea situa tii să a vem su fic ien tă lu m in ă şi să în ţe leg em că s tîlp ii cei vechi ai a devăru lu i stau de nezdruncina t.

Cei care au lua t cu v în tu l au spus:

Cojea Vasile , pastor la Pucioasa: „Vreau să sp u n că princ ipa l este fa p tu l că aceas tă in terpre tare pro ­fe t ică an-zi este d iv ină , poartă p e ­cetea divină. Este ho tărîtor fa p tu l că eve n im en te le d in trecu t au v e ­r if ica t p r inc ip iu l şi l-au co n firm a t în- tărindu-l. A p rec ie z re fera tu l care a reuşit să ne aducă dovez i convingă ­toare asupra va lab ilită ţi i acestui p rin c ip iu de in terpre tare profetică. De fap t, noi a m fo s t co nvinş i şi l -am acceptat fără re ţiner i însă acum a v em în re fera t o d o cum en ta ţie cla­ră, a rg u m en te tem ein ice , că m işca ­rea m ille r ită şi B iserica A d ve n t iş - lor de Z iu a a Şap tea , s în t de ori­g ine d iv in ă “.

Deac Gligor, p reşed in te le C on fe ­r in ţe i Sibiu, cu sed iu l în T im işoa ­ra: „Este necesar să ră m în e m la princ ip iile sigure şi ver if ica te care stau la baza acestei biserici şi se în tem eia ză pe B ib lie şi pe Sp ir i tu l Profetic. S în te m p e n tru acest p r in ­cipiu, p en tru că el are u n p u ter ­n ic fu n d a m e n t biblic."

Roşea D um itru , pastor la Salonta: „R efera tu l este bogat în a rg u m en ­te teologice, în co n ţin u t biblic şi

■ in sp ir it adven tis t . E l ne în tăreşte convingerea noastră p r iv in d te m e ­lia de nezd ru n c in a t a bisericii d in care fa cem parte. S în te m o biserică profetică, a v em convingeri p ro fe ti ­ce, s în te m în te m e ia ţi pe date pro ­fetice , a v em daruri profetice. Cele prezen ta te ne-au d em o n s tra t că ceea ce cred em şi pred icăm , ca biserică este adevăru l

B u n a desfăşurare a acestor în tî l- n iri b inecuv în ta te este m o tiva ţia noastră p e n tru s im ţă m in te le de re ­cunoştin ţă fa ţă de D um nezeu , s im ­ţă m in te pe care le c u l t ivă m în su ­f le tu l nostru de creştin i adven tiş t i şi le e x p r im ă m în rugăciun ile noas­tre arzătoare. Este încura ja tor p e n ­tru no i să consta tăm că B ib lia este de origine d iv in ă şi că noi, ca bi­serică, s tă m pu tern ic legaţi de „C uvîn tu l profe tic , fă c u t şi m a i tare“.

Ş i de această dată s-a fă cu t d o ­vada că biserica noastră nu răm îne in d ife ren tă fa ţă de prob lem ele care co n fru n tă omenirea. In calitate de creştin i ?i cetă ţen i, s în tem p ro fu n d in teresa ţi de p la n u ri ­le în ţe lep te ale conducerii s ta ­tu lu i nostru fa ţă de in iţ ia tive le cu care R o m ânia participă la v ia ţa internaţională .

S în te m in tegra ţi t ru p şi su f le t în m area fa m ilie a om enirii, s în tem alături de cei deza va n ta ja ţi, de ţă ­rile slab dezvo lta te economic. N u ­tr im s im ţă m in te de so lidarita te f a ­ţă de cerin ţe le lor leg itim e la o

e x is ten ţă d e m n ă t i sp r ij in im e for­turile pe care le d e p u n p e n tru o v ia ţă m a i bună.

S u s ţ in e m princ ip iile noii ordini econom ice m ondia le , aşa cu m sîn t cuprinse în concep tu l rom ânesc, bazate pe egalitate, echitate, coope­rare, ju s tiţ ie şi u m a n ism , p en tru că aceste princ ip ii se înscriu pe linia spir itua lită ţii creştine şi se cuprind în regula de aur a B ibliei: „Tot ce vo iţi să vă facă vouă oam enii, face ţi-le şi voi la f e l ; căci în aceas­ta este cuprinsă Legea şi Proorocii“ Mat. 7,12.

N. Popescu

de

cale.

M O R A R U G H E O R G H E , d i n c o m u n i t a ­t e a M i l c o iu , ju d . V î l c e a ş i - a î n c h e i a t r ă ­b o j u l a l e r g ă r i i s a l e p e a c e s t p ă m î n t în l u n a m a i 1982 la f r u m o a s a v î r s t ă d e a p r o a p e 89 a n i , v î r s t a c e lo r ta r i .

C u n o s c î n d a d e v ă r u l î n t r e i t e i s o l i i î n ­g e r e ş t i , a î n c h e i a t s f î n t u l l e g ă m î n t în a n u l 1925, l u c r î n d a p o i c u u n d e o s e b i t z e l p e n t r u c a u z a c e a s f î n t ă a E v a n g h e ­l i e i , î n d u r în d a s p e r i t ă ţ i l e c o n d i ţ i i l o r î n - c e p u t u r i l o s d i n a c e l e v r e m u r i ş i a d u - c în d p e a l ta r a d e v ă r a t e ş i v a l o r o a s e j e r t f e .

C a p r e z b i t e r î n t ă r i t p r in b i n e c u v î n t a r e a a c t i v a t p î n ă în a n u l 1971, d i s t i n g în - d u - s e î n m o d d e o s e b i t p r i n b l î n d e ţ e a v o r b e i ş i p r o c e d e e l o r s a l e , p r in c r e d in - c i o ş i a ş i s e r i o z i t a t e a s a .

E x e m p l u l l u m i n o s a l v i e ţ i i s a l e s ă f ie p e n t r u t o ţ i c e i c e l - a u c u n o s c u t o a d e - v ă s a t ă l u m i n ă p e c ă r ă r i l e v i e ţ i i î

I O R G A G R I G O R E d i n c o m u n i t a t e a D u l c e a n c a , j u d . T e l e o r m a n , a f o s t d e a s e m e n i c h e m a t d e D o m n u l l a o d i h n a t e m p o r a r ă , Ja f r u m o a s a v î r s t ă a t .e lo r t a r i d e 81 a n i .

P r i m i n d a d e v ă r u l b i s e r i c i i n o a s t r e ş i f i in d b o t e z a t în a n u l 1926, a s l u j i t c u c r e d i n c i o ş i e b i s e r i c a f i i n d m u l ţ i a n i p r e z b i t e r c u b i n e c u v î n t a r e s a u d e ţ in î n d a l t e s l u j b e i m p o r t a n t e în c o m u n i t a t e .

B u n c r e ş t i n ş i o m d e o m e n i e , s i n c e r , c r e d i n c i o s ş i c o r e c t a f o s t u n e x e m p l u b u n ş i d e m n d e u r m a t .

F e r i c e d e t o ţ i a c e i a c a r e m o r î n D o m ­n u l i a r f a p t e l e l o r b u n e r ă m î n c a o l u ­m i n ă p e d r u m u r i l e v i e ţ i i .

Z A M F I R E S C U E L I S A B E T A , m e m b r ă a c o m u n i t ă ţ i i D o b r i c e n i , j u d . V î l c e a , a f o s t ş i e a a ş e z a t ă în p a t u l e i d e p u l b e r e , l ă s î n d în u r m a e i m ă r t u r i a u n e i v i e ţ i c r e ş t i n e c u r a t e . D o t a t ă c u c a l i t ă ţ i d e o ­s e b i t e , c u u n s ă n ă t o s d i s c e r n ă m î n t s p i ­r i t u a l , ş i c u u n d u h b l în d ş i b i n e v o i t o r , a p u r t a t c u c i n s t e r ă s p u n d e r e a d e p r e z ­b i t e r a c o m u n i t ă ţ i i d i n c a r e f ă c e a p a r t e , d in a n u l 1957 p î n ă în 1976. A f o s t b i n e c u n o s c u t ă î n r în d u r i l e b i s e r i c i i , m a i a l e s p r in b o g a t e l e s a l e b i n e f a c e r i . A m i n t i r e a v i e ţ i i e i c u r a t e s ă f i e o a d e ­v ă r a t ă l u m i n ă p e n t r u t o ţ i c e i c e a u c u n o s c u t - o .

F e r i c e d e t o ţ i a c e i a c a r e m o r în D o m n u l î

Redacţia

Editura fu r i e r u l c Idveuîis tR evista C urierul A d v e n t is t este organul oficial al C u ltu lu i C reştin A d v e n t is t de Z iu a a Şaptea

d in R ep u b lica Socialistă R o m â n ia

A p a re la două luni, sub conducerea u n u i C om ite t de redacţie fo rm a t d i n : P . Popa, r e d a c to r -ş e f ;

Oct. Coconcea, secretar de redacţie.

M e m b r i i : N . Popescu, A l. Constantinescu,S t. R adu , I. M oldovan şi M. Chiţu .

Redacţia şi A d m in is tra ţ ia :Bucureşti, str. L a b ir in t nr. 116 — Sector 3, Tel. 20.76.65

\

— 41.016 —

I.P.B.O. I I — c. 22434/1982