Click here to load reader

Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu al al Lyonului - Contra... · PDF fileSfântul Sfinţit Mucenic Irineu al Lyonului Aflarea şi respingerea falsei cunoaşteri sau Contra ereziilor

  • View
    7

  • Download
    1

Embed Size (px)

Text of Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu al al Lyonului - Contra... · PDF fileSfântul...

  • Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu al Lyonului

    Aflarea şi respingerea falsei cunoaşteri

    sau

    Contra ereziilor

    Volumul 2

    Teologie pentru azi Bucureşti 2007

  • Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu al Lyonului

    Aflarea şi respingerea falsei

    cunoaşteri

    sau

    Contra ereziilor

    Traducere din limba engleză, introducere şi note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

    Teologie pentru azi Bucureşti 2007

  • Traducerea s-a făcut din limba engleză, după ediţia

    Irenaeus, Against Heresies, din colecţia The Ante-Nicene Fathers. The Writings of the Fathers down to A.D. 325, edited by the Rev. Alexander Roberts, D. D., and James Donaldson, L.L.D., editorii americani retipărind ediţia de la Edinburgh, Volumul 1, p. 640-1175. Am avut la dispoziţie ediţia computerizată a Sage Software Albany, Oregon, 1996.

  • Cartea a III-a

    Prefaţă

    Iar dacă, dragul meu prieten, mi-ai cerut să fac lumină

    în cazul învăţăturilor lui Valentin, care sunt ascunse sub o întreagă imagistică, ţi-am arătat diversele lor păreri şi am compus un tratat de respingere a lor, unde am încercat să-ţi explic că învăţăturile lui răsar din Simon [Magul], tatăl tuturor ereticilor [Simone, patre omnium haereticorum]1.

    Şi ţi-am prezentat atât învăţăturile lor, cât şi modul de unde s-au inspirat, creând argumente împotriva acestora.

    Prin urmare, ca să înţelegi ce vor acei oameni, ţi-am expus părerile lor cu de-amănuntul şi ţi-am trimit o carte, în care am cuprins opiniile lor, ţi-am prezentat obiceiurile lor, şi caracterul vieţii pe care o duc.

    În a doua carte, am aruncat la pământ şi am zdrobit învăţăturile lor perverse, şi pe acestea le-ai putut înţelege şi vedea cu ochii tăi.

    Dar în aceasta, în a treia carte, voi aduce dovezi din Scripturi în aşa fel, încât să nu rămână nimic [nediscutat] din ceea ce mi-ai cerut.

    [Dar vei primi] și mai mult decât ceea ce mi-ai cerut. Căci vei primi de la mine combaterea şi învingerea tuturor acelora, care într-un mod sau altul, învaţă numai minciuni.

    Pentru că dragostea de Dumnezeu te face bogat şi mărinimos, încât să dai şi mai mult decât ceea ce ţi s-a cerut.

    Astfel, te chem să cugeţi la lucrurile pe care ţi le-am trimis în primele două cărţi şi să ei tot ceea ce se referă la aceia, căci vei găsi o îmbelşugată respingere a tuturor ereticilor.

    Şi prin aceasta să te arăţi cu totul credincios şi în stare să rezişti acelora, apărând numai credinţa adevărată şi de viaţă-făcătoare (sola vera ac vivifica fide2; only true and life-giving faith), pe care Biserica a primit-o de la Apostoli şi

    1 Vom nota cu Lat. 2, p. X, sursa: Sancti Irenaei, Episcopi Lugdunensis, Libros quinque adversus haereses, edidit W. Wigan Harvey, Tom. II, Typis Academicis, Cantabrigie, M. DCCC. LVIII, 571p. Textul ultimelor trei cărți ale tratatului s-a păstrat, în mare parte, în limba latină, de aceea voi folosi prescurtarea Lat. 2. Aici avem Lat. 2, p. 1. 2 Ibidem.

    4

  • o împărtăşeşte fiilor ei (quam ab Apostolis Ecclesia percepit, et distribuit filiis suis3) 4.

    Pentru că Domnul a dat tuturor Apostolilor puterea Evangheliei, prin care noi am cunoscut adevărul, adică învăţătura despre Fiul lui Dumnezeu.

    Şi după cum ne-a spus Domnul: „Cel care vă urăşte pe voi, pe Mine mă urăşte şi cel care vă dispreţuieşte pe voi, Mă dispreţuieşte pe Mine şi pe Cel care M-a trimis pe Mine” (Lc. 10, 16).

    3 Ibidem. 4 Credinţa apostolică a Bisericii, credinţa nefalsificată reprezintă adevărul, care ne umple de adevărata viaţă. Tocmai de aceea mărturisirea de credinţă a unei Dogmatici Ortodoxe nu trebuie să falsifice adevărul de dragul compromisurilor de tot felul şi a înţelegerilor intelectualiste sau pietiste, ci să arate că adevărul e sfinţenia vieţii, că numai adevărul mântuieşte şi că adevărul trebuie sădit în viaţa noastră prin asceză şi pe el trebuie să îl apărăm până la sânge.

    5

  • Capitolul 1

    Apostolii nu au început să predice Evanghelia şi nu s-

    au mutat în alt loc, până nu au primit darurile şi puterea Sfântului Duh. Ei au predicat un singur Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul.

    1. Noi nu am învăţat de la nimeni altcineva o altă

    lucrare a mântuirii, în afara celor pe care Evanghelia ni le-a adus, şi pe care Apostolii le-au proprovăduit un timp, iar mai apoi, prin voinţa lui Dumnezeu, ni le-au scris nouă în Scripturi5 (per Dei voluntatem in Scripturis nobis tradiderunt)6, ca temelie şi stâlp a adevărului nostru.

    Şi e de prisos să spunem, că înainte de a predica ei aveau „cunoaşterea desăvârşită” (perfectam agnitionem)7, la care tot se referă aceia, care ce se îngâmfă cu cele ale Apostolilor.

    Căci după ce Domnul nostru a înviat din morţi, Apostolii au fost umpluţi cu putere de sus, când Sfântul Duh S-a pogorât peste ei şi i-a umplut de darurile Sale şi le-a dat desăvârşita cunoaştere.

    Şi numai după aceea ei s-au dus până la marginile pământului şi au predicat învăţătura plină de veselie [a Evangheliei] şi lucrurile bune pe care ni le-a dat nouă Dumnezeu şi a vestit pacea cerească oamenilor, pe care toţi le-am primit prin Evanghelia lui Dumnezeu.

    Matei a scris Evanghelia adresându-se evreilor, şi a scris-o în limba lor8, pe când Petru şi Pavel au predicat la Roma şi cu toţii au zidit Biserica.

    După plecarea lor9, Marcu, ucenicul şi comentatorul lui Petru (Ma,rkoj, o` maqhth.j kai. e`rmhneuth.j Pe,trou)10, ne- a lăsat nouă [în Evanghelia sa], ceea ce a predicat Petru. Pe

    5 Adevărul creştin e deplin apostolic. Biserica nu s-a condus după apocrife şi nici nu s-a condus după învăţături eretice, ci după învăţătura Sfinţilor Apostoli, pe care Biserica a păstrat-o cu sfinţenie, nealterată. 6 Lat. 2, p. 2. 7 Ibidem. 8 Adică prima dată Evanghelia Sfântului Matei a fost scrisă în limba ebraică apoi a fost tradusă în greacă. 9 Din Ierusalim. 10 Lat. 2, p. 4-5.

    6

  • când Luca, însoţitorul lui Pavel (Louka/j, o` avko,louqoj Pau,lou)11, a scris în Evanghelia sa ceea ce predica acesta12.

    După ei, Ioan, Ucenicul Domnului, cel care s-a rezemat de pieptul Său, a scris şi el Evanghelia pe care a predicat-o în Asia, la Efes.

    2. Cu toţii ne-au spus că există doar un singur Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, Cel pe care ni L-au vestit Legea şi Prorocii; şi un singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

    Iar cine nu e de acord cu aceste adevăruri, acela dispreţuieşte pe prietenii Domnului (participes Domini)13 şi implicit, pe Hristos, pe Însuşi Domnul.

    Şi cel care face aceasta dipsreţuieşte de asemenea pe Tatăl şi se condamnă de la sine, luptându-se împotriva mântuirii sale, după cum fac ereticii (haereticii)14.

    11 Lat. 2, p. 6. 12 Adică Sfântul Pavel. 13 Lat. 2, p. 6. 14 Ibidem.

    7

  • Capitolul al 2-lea

    Ereticii nu urmează nici Scriptura şi nici Tradiţia

    1. Căci atunci când ei sunt acuzaţi de Scripturi, ei se

    întorc şi contestă Scripturile, lucru care nu e corect şi nu au nicio autoritate să o facă, şi prin aceasta arată că sunt ambigui şi că adevărul nu şi-l extrag din ele15, pentru că nu ştiu Tradiţia (nesciant Traditionem)16.

    Iar dacă pretind că adevărul nu ni s-a transmis nouă prin documente scrise (per literas traditam)17, ci prin viu grai (per vivam vocem)18, atunci le spune Pavel:

    „Noi spunem înţelepciunea celor care sunt desăvârşiţi şi nu înţelepciunea acestei lumi” (I Cor. 2, 6).

    Dar aceştia îşi revendică înţelepciunea din tot felul de ficţiuni (fictionem)19 inventate de către ei. Căci după părerea lor, exista un adevăr în timpul lui Valentin, altul în timpul lui Marcion, altul în timpul lui Cerint şi altul în timpul lui Vasilide sau alţii ca ei, care n-au spus nimic despre mântuire.

    Şi fiecare dintre ei au fost nişte oameni perverşi, care au răstălmăcit adevărul şi nu s-au ruşinat să predice aceaste minciuni.

    2. Iar când noi ne referim la Tradiţia provenită de la Apostoli (Traditionem, que est ab Apostolis)20 şi pe care am păstrat-o prin succesiunea prezbiterilor21 (successiones Presbyterorum)22, în Biserici, ei obiectează împotriva Tradiţiei, şi spun, nu numai că sunt mai înţelepţi decât prezbiterii, ci şi decât Apostolii, din cauză că ei descoperă „adevărul” fără răstălmăciri.

    Căci spun că Apostolii au amestecat lucrurile Legii cu cuvintele Domnului şi că nu

Search related