1

¾IVASÜTRA

Cuv^nt \nainte de LILIAN SILBURN

|n 1946 prezentam o prim` traducere a ¾ivasütravimarõini de Kùemaråja ca tez` a {colii practice de Studii \nalte. Comparam atunci {colile Spanda [i Trika cu alte \nv`]`turi ale Indiei \ntr-o lung` introducere pe care am redus-o considerabil pentru aceast` publicare.

Dup` sus]inerea tezei mele "Clip` [i cauz`" \n 1948, am \ntreprins o prim` c`l`torie \n India [i l-am \nt^lnit \n Kaõmir pe Swåmi Lakshman Joo. Am str^ns al`turi de el l`muriri la ¾ivasütra, la glosele lor ca [i la Spandakårikå [i Vijòånabhairava pe care deasemenea le-am tradus.

Am locuit al`turi de el anul acela \ntr-o colib` de p`m^nt abandonat` pe \n`l]imile pustii care domin` lacul Dal spre care coboar` \n trepte terasele gr`dinii Nishad. Am tr`it mai multe luni, singur`, \n inima acestui peisaj excep]ional unde goliciunea muntelui pietros, dulcea]a subtil` a luminii [i imobilitatea adesea vaporoas` a lacului se al`tur` [i se sprijin` pe o armonie [i o pace profunde impregnate \nc`, se pare, de prezen]a marilor mae[tri [ivai]i care au frecventat probabil acest loc. Cel pu]in asta ne permite s` ne g^ndim la prezen]a \n aceste locuri a unui izvor considerat [i ast`zi ca sacru [i a unui mare liñga de piatr` descoperit \n acest loc \n \mprejur`ri deosebite de c`tre Swåmi Ram venit din sudul Indiei cu mul]i ani \nainte.

La \ntoarcerea din Kaõmir dup` o lung` absen]`, el veni s` revad` liñga [i coliba [i fu surprins s` m` g`seasc` acolo. El \mi dest`inui motivul pentru care a construit aceast` cas`: plimb^ndu-se \ntr-o zi pe c`rarea care se \ntinde pe munte deasupra lacului, el g`si locul acesta at^t de propice medita]iei \nc^t avu cetitudinea c` se g`se[te pe locul unui sanctuar foarte vechi. Atunci s`p^nd \n p`m^nt \n acel loc a descoperit \ntr-adev`r \n acel loc un mare liñga culcat dar intact. L-a dus la c^]iva metri de acolo, l^ng` izvor.

Ulterior a fost \nchis \ntr-o construc]ie conic` mic` numit` pompos templu [ivait, c^teva case au fost construite \mprejur; izvoarele [i liñga au fost puse sub cheie [i locul [i-a pierdut din farmecul s`u. Totu[i cu ocazia anumitor s`rb`tori, Swåmi Lakshman [i discipolii s`i se str^ng [i azi acolo [i este un spectacol a c`rui frumuse]e merit` v`zut`, \n apusul soarelui fidelii [ivai]i se r`sp^ndesc printre pietrele goale sub \ndrumarea maiestuas` a lui Swåmi [i \ncremenesc \ntr-o medita]ie t`cut` pe coasta muntelui.

|n vara lui 1949 am avut de asemenea norocul s` particip la marea expedi]ie pe care Swåmi a f`cut-o pe jos p^n` la uria[a st^nc` de la muntele Mahådeva unde, conform lui Kùemaråja, Vasugupta a descoperit ¾ivasütra gravate \n st^nc` de c`tre

2

¾iva. Traversar`m p`durile Mahåråja [i f`cur`m un picnic pe piatra care, dup` ce a oferit sütrele spre citire lui Vasugupta, s-a cobor^t din nou \n ap`, relu^ndu-[i pozi]ia ini]ial` [i ascunz^nd astfel de orice ochi textul divin. |not^nd ad^nc sub piatr` n-am reu[it s` disting nici un caracter. Dar oare ¾iva a \nscris minunatele sale sütre pe piatra de la Mahådeva sau \n inima lui Vasugupta?

La \nceputul acestui studiu ]in s`-mi exprim recuno[tin]a c`tre cei care m-au ajutat, lui Swåmi Lakshman Brahmacårin ca [i lui Marinette Bruno [i lui Jacqueline Chambron.

INTRODUCERE

{coala [ivait` Ka[mirian` SPANDA sau a vibra]iei are ca fondator pe Vasugupta (Vasugupta \nseamn` comoar`-vasu ascuns`-gupta) care a tr`it \n prima jum`tate a secolului 9. Despre el noi nu [tim nimic dec^t c` a tr`it aproape de ¾rìnågar, nu departe de muntele Mahådeva \n valea ¿aèarhadvana, fluviul Harvan.

Linia mistic` (saðpradåya) a [colii SPANDA care pleac` de la Vasugupta \i are continuatori, conform lui Bhåskara, pe Bhaûûasüri, Kallaûa, Pradyumnabhaûûha, apoi fiul s`u Prajòårjuna, Mahådeva [i fiul s`u ¾rìkåæûha Bhaûûa, care a transmis \nv`]`tura sa lui Bhåskara, care a tr`it probabil \n secolul 11.

Asupra originii divine a ¾ivasütra-surilor exist` dou` tradi]ii: dup` cea relatat` de c`tre Kùemaråja [i pe care noi o prefer`m, Vasugupta a primit \n vis revela]iile. Dar dup` Bhåskara, Vasugupta le-a primit de la un siddha - fiin]` des`v^r[it` [i supranatural` - [i le-a transmis venerabilului Kallaûa.

Vasugupta, a c`rui filosofie este esen]ialmente mistic`, se opune la \nv`]`tura dualist` care predomina \n mediile [ivaiste, dar de asemenea [i la cea budist`, puternic` \n Kaõmir [i care nega Sinele \n favoarea unei serii de cuno[tin]e, determin^ndu-se una pe alta f`r` a fi legate printr-un subiect permanent. Contra lor Vasugupta se exprim` chiar de la prima sütr`: "Con[tiin]a este Sinele".

|n ¾ivasütravimarõini, tradus` aici, o glos` celebr` [i profund` la ¾ivasütra, Kùemaråja vede \n Vasugupta pe autorul la Spandakårikå sau Spandaõåstra, numit` de asemenea, din cauza importan]ei sale, Spandasütra. Cit^nd multe versete din aceasta din urm` el \mp`c` \nv`]`tura sa cu aceea a ågama-elor din care face parte ¾ivasütra.

De[i cuv^ntul spanda nu figureaz` \n ¾ivasütra [i este mai degrab` rar dec\t esen]ial \n Spandakårikå \ns`[i, no]iunile de vibra]ie, de cl`tinare (zguduire,

3

zdruncinare, urnire) sunt de asemenea implicate \n al]i termeni ai [colii [i sistemul \ntreg are un pur dinamism, astfel ne apare la lectura textelor.

¾ivasütra, a[a cum ne-au parvenit, constituie aforisme de o extrem` conciziune, [i se prezint` ca o oper` \n trei p`r]i. Fiecare parte se refer` la o cale de re\ntoarcere la ¾iva. Prin cale nu trebuie s` se \n]eleag` aici un drum liniar de parcurs ci o aptitudine mistic` specific` care determin` modalit`]ile de evolu]ie ale yoghinului. Dac` la cel mai \nalt nivel se g`sesc dou` grade ale non-c`ii (anupåya), indescriptibile , Vasugupta examineaz` cele trei c`i: calea lui ¾iva sau calea suprem`, calea intermediar` sau a energiei [i calea inferioar` sau a individului.

|n a sa Vårttika la ¾ivasütra (õl. 4-5), Bhåskara sus]ine c` acestea comport` patru sec]iuni din care primele trei au fost expuse \n Spandasütra [i ultima \n glosa (tìkå) la Tattvårthacintåmaæi. Nici aceast` parte, nici glosa lui Kallaûa nu ne-au parvenit.

Cum nici unul din manuscrisele pe care le-au examinat paæèit -ii de la Departamentul de Cercet`ri din Kaõmir \n 1911 nu con]inea a patra parte, ne-am putea \ntreba dac` trebuie s` acord`m credit acestei teze. Aparent sütrele par complete. Cu toate acestea Kùemaråja, la sfâr[itul lucr`rii sale Spandasaðdoha - glos` a primului verset din Spandakårikå - citeaz` dou` aforisme din ¾ivasütra pe care nu le reg`sim nic`ieri: "Sinele str`luce[te pentru totdeauna [i nic`ieri el nu poate fi lipsit de Lumina con[tient`." (Sakàd vibhåto 'yam åtmå püræo 'sya na kvåpy aprakåõasambhavaê) [i: "Totul (gramatical subiect) este plin de Sine, ansamblu al Con[tiin]ei nedivizate." (Cidghanam åtmapüræam viõvam).

Pe lâng` comentariul lui Bhåskara redactat \n versuri exist` o vàtti a sütrelor \n proz` de autor [i dat` necunoscut`, [i ¾ivasütravårttika \n versuri de Varadaråja (sec. XII probabil) care se inspir` din glosa lui Kùemaråja [i nu prezint` interes.

Discipol [i v`r al lui Abhinavagupta, Kùemaråja a tr`it la \nceputul sec. XI la Vijayeõvara, nu departe de ¾rìnågar.

Numeroase sunt operele sale: \n afar` de vimarõinì, el a f`cut dou` comentarii la Spandakårikå: Spandaniræaya [i Spandasaðdoha, alte glose fiecare numit` "l`murire" (uddyola) la Svacchandatantra, la Netratantra numit` [i Màtyujit, la Vijòånabhairavatantra [i la tratatul de poetic` a lui Abhinavagupta, Dhvanyålocana, acest din urm` comentariu fiind pierdut. Mai not`m o vivàti asupra lucr`rii Stavacintåmaæi de Nåråyana, o ûìkå la Stotråvalì de Utpaladeva [i o alta la Såmbapaòcåõikå.

4

Pe lâng` aceste comentarii el a scris [i opere personale: Pratyabhijòåhàdaya, Bodhavilåsa, Paråpraveõikå. Alte opere, câteva stotra [i glosa la Kramasütra nu ne-au parvenit.

Dup` tratatele sau poemele pe care le-a comentat, Kùemaråja se interesa mai mult de exprien]a mistic` decât de filozofie: toate trateaz` \ntr-adev`r direct cele mai \nalte experien]e pe care Abhinavagupta prefer` s` le examineze sub un unghi metafizic. Chiar când el condenseaz` principiile fundamentale ale [colii Pratyabhijòå, el insist` acolo asupra unei experien]e care \i era familiar` [i care \i pl`cea s` o g`seasc` \n vechile tratate din care el citeaz` \n glosele sale numeroase pasaje, ca de exemplu din Målinìvijaya, Vijòånabhairava, Tantrasadbhåva [i Kålikåkrama, acestea dou` din urm` pierdute.

Cum stilul lui Kùemaråja este dens [i concentrat, traducerea operelor sale \n limbile occidentale este anevoioas`, [i de aceea mi s-a p`rut util s` l`muresc textul [i glosa printr-un comentariu mai explicit pe care cititorul \l va g`si dup` ¾ivasütravimarõinì.

Deosebirea dintre cele trei c`i este fundamental` \n triplicitatea sistemului Trika. Eu am tratat-o deja \n lucr`ri anterioare [i o voi face \ntr-o manier` complet` \n analiza la Tantråloka a lui Abhinavagupta. Cititorul nu va g`si \n prezenta introducere decât câteva no]iuni esen]iale pentru abordarea ¾ivasütra-surilor.

|n introducerea sa Kùemaråja men]ioneaz` un siddha budist, Någabodhi despre care [tim pu]ine. Dup` tradi]ia japonez`, Vajrasattva a primit \nv`]`tura doctrinei budiste Vairocana [i apoi, dup` secole, el a transmis-o lui Någårjuna [i acesta lui åcårya Någabodhi care a transmis-o apoi lui Vajrabodhi, care a fost primul \nv`]`tor al doctrinei esoterice \n China la \nceputul sec. VIII. Amoghavajra care a r`spândit-o, a vizitat regiunea de sud a Indiei unde Någabodhi a predat.

Dac` Kùemaråja \l calific` pe Någabodhi a fi un siddha \nseamn` c` \l consider` o fiin]` puternic` dotat` cu puteri supranaturale. Chiar numele s`u arat` grandoarea sa: någa erau la origine [erpii protectori ai izvoarelor [i adora]i astfel, dup` exemplul asura-[ilor care \n epoca vedic` erau gardienii surselor vie]ii. Ne putem \ntreba dac` mae[trii califica]i drept någa ca de exemplu Någårjuna, Någasena, nu erau oare depozitarii [tiin]ei mistice (rahasya) p`strat` secret`.

Nu este imposibil ca Någårjuna s` fi tr`it un timp \n Kaõmir [i poate chiar la Harvan unde p^n` acum câ]iva ani se mai g`seau ruinele unei importante m^n`stiri budiste care au fost duse recent de un torent. Någabodhi trebuie s` fi tr`it nu departe de valea \n care era Vasugupta.

5

SPANDA "Noi \l l`ud`m continuu pe ¾iva a c`rei

suprem` vibra]ie pune \n mi[care manifestarea

infinitei variet`]i a lucrurilor"

¾ivasütra apar]in [colii Spanda, fondat` de Vasugupta; ele constituie piatra unghiular` a acestei [coli.

Originalitatea acestei [coli ]ine de spanda; Vasugupta a fost \ntr-adev`r primul care a numit spanda puterea liber` care lumineaz`, d` via]` [i mi[care la tot ce exist`.

Spandatattva, Realitate ultim` \n calitate de vibra]ie este Con[tiin]a universal`: o Con[tiin]` simultan \n act [i \n nemi[care (lini[te), o nemi[care (lini[te) pe care ea nu o p`r`se[te niciodat`, un act care niciodat` nu se diminueaz` [i, \n plus, \nflore[te.

|nc` de la \nceputul glosei sale la Spandakårikå (I,p.3) Kùemaråja spune c` Parameõvara, lumin` con[tient`, este energia libert`]ii pure numit` spanda, act vibrant. "...Ca urmare, spune el, Preafericitul este totdeauna realitate (\n plin`) vibra]ie (spandatattva) [i nu este niciodat` lipsit de vibra]ie cum pretind (sus]in) unii (vedantini), pentru care Realitatea suprem` este aspanda deci inert`, inactiv`. Dac` ar fi fost prin esen]` inactiv`, universul ar fi fost lipsit de st`p^n (suveran)."

Kùemaråja precizeaz` mai departe: "Lipsit de energia lui spanda (spandaõakti) [i deci lipsit de con[tiin]` de sine, adic` de pura libertate, brahman nu poate fi dec^t incon[tient" (sl.5). "...Aceast` energie vibratorie const` \n fericirea proprie \nc^nt`rii Eu-lui suprem care cuprinde simultan la pieptul s`u nenum`rate emana]ii [i resorb]ii."

Spanda este identic` cu Via]a cosmic` sau pråæa universal`, identic` cu Inima suprem`, cu Subiectul absolut. Bog`]ia sa \nglobeaz` totul; ceea ce explic` r`d`cina spand- a intra \n mi[care, a frem`ta, a palpita, a vibra, spanda fiind \n acela[i timp mi[care u[oar` [i imperceptibil` (kiðcic calattå), ac]iune ce se clinte[te (zguduie, urne[te), pulsa]ie; [i, la modul general, vibra]ie. Mai mult, \n calitate de spanda generic` sau dhvani, rezonan]` primordial` ce izvor`[te din \ntreaga eternitate [i niciodat` oprindu-se, ea este kuæèalinì universal`, sursa oric`rei mi[c`ri, ea este mai ales marea Inim` a cosmosului a c`rui pulsa]ie constituie fluxul [i refluxul emana]iilor [i resorb]iilor Universului, maree (ürmi) a oceanului Con[tiin]ei [i de care Con[tiin]a nu poate fi lipsit`.

6

Ca r`spuns la obiec]ia "Dac` Con[tiin]a se mi[c`, fie c^t de pu]in, oare nu-[i pierde esen]a sa neschimb`toare (imuabil`)?", Abhinavagupta face observa]ia c` aceast` vibra]ie este o \nflorire \n interiorul Sinelui \nsu[i, ocean al Con[tiin]ei [i nu \n alt` parte.

Dar, chiar datorit` prea marii sale bog`]ii de sensuri, termenul spanda va avea \n cur^nd ca sinonime al]i termeni care mai \nt^i \l comenteaz`, apoi tind s`-i ia locul \n [colile Kula [i Trika care au urmat [colii Spanda. Pentru priza de con[tiin]` vibratorie sau de contact, vom avea termenii vimarõa, pratyavamarõa, åmarõa, paråmarõa, pentru lumina con[tient` sphurattå, scintila]ie, fulgerare frem`t`toare; pentru actul ce se pune \n mi[care, spanda, calattå, catana, spandana, saðrambha, prakùobha [i \nc` udyoga, udyama pentru a desemna elanul; pentru vibra]ia sonor`, dhvani etc.

Acesti termeni aparent diver[i insist` to]i pe vibra]ie. Este chiar din clipa \n care este perceput` spanda, la originea sa, \n punerea \n mi[care perpetu` a actului con[tient, acela al Eu-lui anterior separ`rii subiectului de obiect.

Dac` este adev`rat c` iubirea divin` sau Trezirea ]^[ne[te odat` pentru totdeauna, ea este de asemenea nou` \ntotdeauna, deoarece clipa apari]iei sale este o clip` etern`. De aceea, fiind actual`, spanda nu poate fi niciodat` obiectul unei amintiri.

Pentru a ar`ta cum con[tiin]a este totdeauna \n act, sistemul Spanda se serve[te (utilizeaz`) de expresia satatodita, permanent izvor^toare (]^[nitoare).

Pentru c` este actual`, etern prezent`, spanda este sursa oric`rei eficien]e, este eficien]a \ns`[i.

Suprem`, aceast` spanda este de o frecven]` at^t de \nalt` \nc^t las` impresia imobilit`]ii. Dac` nu presupune nici o oprire [i dac` nu se poate discerne o vibra]ie a acesteia, ea scap` deci determinismului lui "\nainte [i dup`"; act original, bog`]ia sa exclude orice determinare; \nceput absolut, este autonom [i \n plus, liber de a se manifesta cum \i place:

"Libertatea \nn`scut`, spontan`, vibr^nd pretutindeni \n lumea animat` [i \n lumea neanimat`, pe care to]i o simt nemijlocit ca fiind natura lor proprie identic` cu a Domnului, are ca form` Realitatea lui spanda. Reg`sim puterea Sinelui sau a Con[tiin]ei de \ndat` ce p`trundem \n vibranta Realitate."

|NFLORIREA SISTEMULUI FILOZOFIC SPANDA

7

La \nceput simplu fream`t imperceptibil \n s^nul Con[tiin]ei supreme, vibra]ia se \ntinde plec^nd din Centru - Inima universal` - \n valuri din ce \n ce mai \ntinse travers^nd domenii din ce in ce mai mai determinate p\n` la cel al obiectului cognoscibil. |ncetinind (domolindu-se, mic[or^ndu-[i frecven]a de vibra]ie) \n timp [i \n spa]iu, spanda ajunge la materia incon[tient`.

|n esen]` nediferen]iat` [i universal` la origine, ea se destinde [i apare pu]in c^te pu]in ca diferen]iat` [i particular`. Suprem, intermediar [i inferior, acestea sunt cele trei nivele ale realit`]ii. Invers, gra]ie celor trei c`i: cea individual`, cea a energiei [i calea divin`, omul realizeaz` o mi[care de \ntoarcere la Centru, urc^nd cele trei nivele ale realit`]ii, pentru a descoperi adev`rata \nflorire a supremei spanda. C^t despre actul vibrant se observ` deci o dubl` mi[care:

Atunci c\nd Realitatea vibrant` formeaz` un tot, ea este, a[a cum am v`zut, energie liber` (svåtantryaõakti), care con]ine, \nc` nedivizate, cele cinci energii fundamentale: con[tiin]`, beatitudine, voin]`, cunoa[tere [i ac]iune. Dar, chiar datorit` acestei libert`]i perfecte, ¾iva \[i desf`[oar` (\[i manifest`) energia iluziei (måyåõakti) [i Realitatea vibrant`, propriul s`u Sine, pare s`-[i piard` unicitatea sa, \n s^nul unit`]ii indivizibile apare divizarea.

Sub influen]a acestei for]e dizolvante cele cinci energii pure se diferen]iaz`, se disociaz` [i apar distinct, pe r^nd fiecare predomin^nd \ntr-un anume domeniu particular. Dac` cele mai \nalte dou` energii apar]in non-c`ii [i inefabilului, celelalte trei se comport` astfel: actul nediferen]iat, pur interior se manifest` \n trei timpi pe m`sur` ce libertatea se restr^nge; energia voin]ei Icchå õakti care la origine nu era dec^t pur` consim]ire (\nvoire) la plenitudine, devine dorin]` definit`; cunoa[terea jòåna õakti, lumin` pur` con[tient` (prakåõa) - revela]ia sa proprie - apare ca o cunoa[tere distinct` \n subiect-obiect; activitatea (kriyå) din simpla mi[care, clintire, urnire sau \nflorire \n sine \nsu[i \n plenitudinea Eu-lui absolut, se manifest` de acum \nainte \n mi[c`ri dispersate, exteriorizate, av^nd ca rezultat ac]iunea \nrobitoare (karman).

Aceste energii au fiecare un domeniu privilegiat pe m`sur` ce ne \ndep`rt`m de Centru: c^mpul subiectivit`]ii pure pentru voin]`, c^mpul cunoa[terii pentru energia cognitiv`, c^mpul obiectului sau lucrurilor perceptibile pentru activitate.

|n acest ultim domeniu, aflat la periferia ro]ii energiilor, sub influen]a dorin]ei \ndreptate spre exterior, Eu-l se limiteaz` \n consumator (grahaka) (cel care apuc`), cunoa[terea sa pur` devine \n]elegere (grahaæa) (apucare), \n timp ce lucrul nu mai este dec^t luare, apucare, captur` (gråhya) (care este apucat, luat), obiect construit de dorin]` \n vederea unui final folositor.

8

Astfel survine (apare) tripla impuritate: a finitudinii (limit`rii), a iluziei [i a ac]iunii care \n primul r^nd fragmenteaz`, apoi oculteaz` [i \n final restr^nge unica spanda. Via]a se g`se[te atunci cristalizat` \n jurul unei individualit`]i, simplu atom (aæu) de con[tiin]`. Separat` de Realitatea vibrant`, Con[tiin]a unic` (cit) este redus` la starea unei con[tiin]e discursive (citta) \n care vibra]ia original` a devenit oscila]ia slab` a lui vikalpa, g^ndire cu pol dublu legat` de multiplu.

De aceea spanda, de[i permanent prezent` ca energie a vie]ii (pråæanå õakti), animatoare a suflurilor noastre, a g^ndurilor noastre, a cuvintelor noastre, a activit`]ilor noastre, nu poate fi perceput` \n puritatea sa \n timpul vie]ii obi[nuite deoarece mi[c`rile grosiere ale g^ndirii discursive ca [i ac]iunea egoist` (utilitar`) o acoper` [i o ascund. Ele ascund de asemenea universul \n forma sa adevaratå de vibra]ie constant`.

Atunci cum sa lu`m contact cu con[tiin]a vibrant`, cu actul interior \n nediferen]ierea lui primordial` \n momentul \n care se pune \n mi[care?

De fapt limitele noastre nu sunt dec^t structuri \nt^mpl`toare, con[tiin]a noastr` empiric` nu este dec^t o constructie am`gitoare, [i ignoran]a noastr` este cea care ne face sa le lu`m drept lan]uri (leg`turi). Este suficient s` \ndep`rt`m acest penibil edificiu pentru a reg`si Eu-l \n puritatea sa, energia \n nediferen]ierea sa [i individul \n adevarata sa natur`.

Aceast` \ntoarcere se realizeaz` cu ajutorul con[tiin]ei interiorizate [i eficace (eficiente) (citi) care resoarbe (\nghite) structurile [i face s` apar` fondul esen]ial. |n citi mi[carea la apogeul s`u este imperceptibil` sau perceput` exclusiv \n Unul; atunci o numim niêspanda, mi[care \n totalitatea sa, nedisociabil` de unitate, ca [i flac`ra lum^n`rii care se mi[c` f`r` oprire dar \n ea \ns`[i.

Misticul lini[tit [i numai el simte cu intensitate spanda \n inima sa [i p^na \n corpul s`u. Cele trei forme ale acestei vibra]ii sunt: udåna, \n ceea ce prive[te urcarea suflului (uccåra) sau ascensiunea lui kuæèalinì; dhvani, rezonan]` interioar` proprie mantrei pe care o vom examina \n detaliu; camatkåra, puctul culminant al lui spanda, aceast` beatitudine a descoperirii Con[tiin]ei universale.

Asfel, gra]ie con[tiin]ei interiorizate totul apare yoghinului ca identic cu propria sa esen]`, c`ci totul vibreaz` din nou pentru el de \ndat` ce el particip` la \ncincita vibra]ie a energiilor sale de con[tiin]`, de beatitudine, de voin]`, de cunoa[tere [i de ac]iune. El poate atunci s` p`trund` \n Inima universal` pe care de fapt n-a p`r`sit-o niciodat`. Corpul s`u nu este dec^t energie subtil` [i vibratorie c^nd g^ndirea dualizant` redevine nediferen]iat`, spanda fiind totdeauna pur` [i nediferen]iat` prin esen]`.

9

Aceast` \ntoarcere la suprema spanda, fruct al atitudinii numite kramamudrå, se realizeaz` \ntr-o indescriptibil` be]ie mistic` (ghüræi) unde, \n pragul ve[niciei, totul oscileaz`, totul fiind str`b`tut de o singur` [i unic` Via]` frem`t`toare.

O imagine poate evoca trecerea de la g^ndirea dualizant` (vikalpa) la con[tiin]a nediferen]iat` (nirvikalpa) c^nd dualitatea se reduce [i dispare, l`s^nd s` se deta[eze o g^ndire purificat` pe un fond lini[tit: pasul \mpleticit [i ezitant al individului, care f`r` r`gaz \nainteaz` [i d` \napoi \ntr-un ritm contrariant, devine, pe calea energiei, un exerci]iu lu^nd aspectul viu al unei alerg`ri savante, apoi sunetele se atenueaz` [i domne[te singur` t`cerea profund` a c`ii lui ¾iva. Atunci se face auzit din nou un contrapunct spontan a c`rui \nlan]uire nu este dec^t un joc suplu, infinit melodios, acela al libert`]ii totale dincolo de extazul st`rii a Patra, [i care realizeaz` Bhairava.

Astfel, pentru a explica apari]ia lumii, nu este deloc nevoie de un creator care z`misle[te [i mi[c` creaturile sale din exterior. Singur` energia, prin vibra]ia sa este la sursa diviziunii [i aceasta din urm`, dup` cum am v`zut, \l face s`-[i piard` unitatea [i ajunge s` defineasc` manifestarea a[a cum se prezint` ea omului obi[nuit! Dar chiar aceast` energie este de asemenea sursa repaosului \n nediferen]iere. Este a[a cum fluxul [i refluxul au loc \n lacul infinit al energiei con[tiente, receptacol la sursa mereu ]^[nitoare (ucchalattå) [i care nu se scurge dec^t \n el \nsu[i.

Dac` examin`m filozofiile orientului [i ale occidentului, nu se gase[te nic`ieri, dup` ceea ce [tiu eu, vreun sistem care s` aibe ca fundament energia sub form` de vibra]ie. Nu este oare uimitor c` savan]ii occidentului de-abia \ncep s` descopere importan]a vibra]iei [i \ncep s` se intereseze de ea?

Vechile texte budiste ca Dhammapada prefer` termenul "påli phandana", \n sanscrit` spandana, dar care desemneaz` vibra]ia g^ndului dispersat [i care trebuie deci suprimat. La fel mai t^rziu Gauèapada \n Måæèükyakårikå (IV, 47, 48, 72) face aluzie la vibra]ia g^ndului (citta-spandita), cauz` a dualit`]ii subiect-obiect ca [i a aparen]elor fenomenale. C^nd vijòåna, con[tiin]a, \nceteaz` s` vibreze, dualitatea dispare.

Cu toate acestea, Maestrul (p`rintele) Eckhart a recurs la o no]iune apropiat` spandei, no]iune care nu era str`in` curentului neo-platonician dar c`reia experien]a sa \i d` o str`lucire intens`. Coment^nd r`spunsul Domnului dat lui Moise: "Ego sum qui sum", "Eu sunt cel ce sunt", el scrie: repetarea lui sum, reprezint` un fel de efervescen]` sau de na[tere din sine, fiin]a aprinz^ndu-se \n interior, se lichefiaz` [i clocote[te \n sine \nsu[i [i spre sine \nsu[i, lumin` \n lumin` [i spre lumin`, p`trunz^ndu-se pe ea \ns`[i pe deplin, \n totalitate, se reflect` \n \ntregime (complet) asupra ei \ns`[i total [i din toate p`r]ile."

10

Eckahrt nume[te aceast` activitate "bullitio", efervescen]` \n s^nul divinit`]ii, [i nume[te "ebullitio" rev`rsarea care urmeaz` sau scurgerea \n afara fondului divin, produc`tor al universului. "Bullitio" este Via]a \nainte de via]`. Coment^nd un verset a lui Ioan: "|n el era via]a", el scrie: "c`ci via]a desemneaz` un fel de ]^[nire (izbucnire) prin care un lucru se umple interior [i se revars` mai \nt^i \n ea \ns`[i total, toate p`r]ile sale \n toate p`r]ile sale, \nainte de a se rev`rsa [i de a deborda tumultuos \n exterior."

Fernand Brunner precizeaz` \n introducerea sa: "...Na[terea Fiului [i cobor^rea Duhului Sf^nt au loc \n unitatea naturii divine [i na[terea tuturor ideilor fiin]elor, \n unitatea Verbului. Astfel este abunden]a sau Cuv^ntul [i Suflarea lui Dumnezeu nu \nceteaza s` ]^[neasc` [i s` fi ]^[nit [i care, \n crea]ie, se reveleaz` din abunden]`; iat` bel[ugul ce precede rev`rsarea."

|n predica intitulat` "Promisiunea Tat`lui", p`rintele Eckhart arat` re\ntoarcerea la unitate a omului care, dup` ce este ridicat p^n` la spiritul ce realizeaz` rotirea cerului, nu se consider` mul]umit: "Totdeauna \[i croie[te drum mai departe p^n` la \nvolburarea original` \n care \[i are sursa.... Deci spiritul trebuie s` dep`[easc` limitele tuturor numerelor [i \[i croie[te drum prin \ntreaga multiplicitate: atunci el devine p`truns de Dumnezeu. {i, cum m` p`trunde el, eu la r^ndul meu \l p`trund: Dumnezeu conduce acest spirit \n pustiul s`u, \n propria sa unitate unde este pur [i simplu unul (singur) [i tr`ie[te [i se retrage doar \n sine \nsu[i. Acolo spiritul se g`se[te \n unitate [i \n libertate."

TRIPLA CALE Cele trei c`i ale eliber`rii au ca efect de a reda prizei de con[tiin]` r`sp^ndit`

(r`t`cit`) \n multiplicitate, interioritate, eficien]`, intensitate [i universalitate, de a face din ea o vibra]ie nediferen]iat` pornind de la voin]` pentru calea suprem`, de la cunoa[tere pentru calea energiei [i plec^nd de la ac]iune pentru calea individului.

Nivelul la care se situeaz` fiecare dintre aceste c`i difer` prin dep`rtarea lor de libera priz` de con[tiin]` de Sine; iar efortul pentru a face s` vibreze din nou aceast` con[tiin]` este propor]ional cu aceast` distan]`.

Pe calea divin`, foarte aproape de Con[tiin]a infinit`, se afl` icchå care la origine se prezint` ca imperceptibila mi[care, \nvolburare \n s^nul beatitudinii \nainte de a se contura inten]ia sau voin]a determinat`.

{coala Spanda desemneaz` aceast` icchå, identic` cu centrul (c`minul, vatra, nucleul) con[tiin]ei care este Inima, prin urm`torii termeni : aunmukhya, orientarea

11

con[tiin]ei, udyoga, elan \ndreptat spre exterior la \nceputul emana]iei cosmice, udyama [i udyantàtå, elan pur interior \n momentul \ntoarcerii la nediferen]iere, dar totu[i elan interior propriu primului moment al Dorin]ei (prathamatuûi) care con]ine virtual tot ceea ce se va dezvolta mai apoi.

C^nd, dup` ce s-a \ntors spre cunoa[terea discursiv` [i [i-a pierdut intensitatea, icchå redevine dorin]` exclusiv` de Sine sau de ¾iva-bhairava, animat` de via]` frem`t`toare, ea nu mai este dec^t elan, [i acest elan proiect^nd yoghinul \n Con[tiin]a suprem`, \l readuce la actul interior \n stare de emergen]`, spanda. |n consecin]`, cum st`rile noastre de con[tiin]` pornesc din inima noastr` [i din acest impuls ini]ial, putem chiar \n orice moment s` ne \ntoarcem acolo sau, mai bine \nc`, s` r`m^nem acolo \nainte ca inten]ia s` ia o form` definit`; [i asfel r`m^nem, ne afl`m \n sursa \ntregii eficien]e de care dispunem, care nu este alta dec^t spanda.

Se \n]elege chiar de atunci c` acest act de pur` voin]` care pune st`p^nire pe Realitatea de dincolo de cunoa[terea discursiv`, amintire sau expectativ`, nu poate fi perceput` dec^t \ntr-o intui]ie fulger`toare chiar \n momentul \n care se \mpline[te.

Kùemaråja situeaz` udyama la dou` nivele: "Spontan [i liber, elanul se manifest` [i ca un omagiu st`ruitor (sevanå) [i ca o \ntoarcere la interiorizarea perfect`, la gloria \nn`scut` \n expansiunea sa infinit`. A[a este Realitatea vibrant` manifestat` pretutindeni \n con[tient [i incon[tient, [i a c`rei libertate este \nn`scut` [i spontan`."

Nefiind \npotmolit` pe f`ga[ul discursivit`]ii (cu grijile, ezit`rile [i prejudec`tile ei) con[tiin]a treaz`, intens`, aflat` cu totul \n clip`, se percepe ea \ns`[i \n plin` aten]ie (vigilen]`), acea aten]ie a p^ndarului gata s` sar` pe prada sa [i care nu are nevoie s` \ndep`rteze ceea ce nu face obiectul a[tept`rii sale.

Ardoarea sa nu are nimic comun cu vreun efort, \n ea a disp`rut orice dorin]` \ndreptat` spre un ideal, orice urm` a devenirii sau \ntoarcerii asupra lui \nsu[i.

Calea energiei se situeaz` la un grad intermediar \ntre calea superioar` [i cea inferioar`. Yoghinul se str`duie[te s` intensifice [i s` universalizeze energia sa cognitiv` pentru a face din ea o cunoa[tere vibrant` care s`-i permit` s` reg`seasc` elanul unic al c`ii lui ¾iva.

Dar ac]iunea s^rguincioas` pe care o pune \n aplicare [i pe care o desemneaz` termenul prayatna (pra+yat-) a se av^nta \nainte, \n virtutea prefixului s`u implic` un start puternic, o plecare pe orizontal` unde se str^nge (adun`, concentreaz`) pentru a s`ri \nainte, ceea ce \l diferen]iaz` de udyama \n care prefixul ud - indic` ridicarea pe

12

vertical`, [i dac` udyama ac]ioneaz` doar ca elan simplu [i nud al inimii, prayatna mobilizeaz` toate energiile pentru a ajunge la ]int` (conform exemplului pe care \l d`m mai departe cu tirul cu arcul).

Ajutat de un bun intelect, de un discern`m^nt treaz, yoghinul experimenteaz` pe calea energiei st`rile sale interioare, cunoa[terea sa cu dublu pol (vikalpa): dilem`, \ndoial`, sentimente de atrac]ie [i aversiune, c`ut^nd s` se purifice de r`m`[i]ele lor incon[tiente (saðskåra).

Pentru a elibera energia cognitiv` a limbajului obi[nuit care o paralizeaz` [i a-i reda natura sa vibrant` de mantra, yoghinul \[i purific` ale sale vikalpa [i le face subtile, incandescente, face din ele intui]ii vibrante, at^t de vii \nc^t mintea nu are timp s` intervin`, cu at^t mai pu]in s` se exprime clar. Atunci energia cognitiv` culmin^nd \n intui]ie (mati) \[i croie[te drum \ntre cei doi poli ai lui vikalpa [i ajunge la Inima universal`. Gra]ie acestei plonj`ri \n intersti]iu, Con[tiin]a se treze[te [i se universalizeaz` \n timp ce cuv^ntul eficient face numai vibra]ii [i devenit mantra accede la Realitatea vibrant` (spandatattva).

Yoghinul poate profita de asemenea de emo]ii ajunse la paroxism, teroare, furie, pasiune, ale c`ror vibra]ii pot s`-l c`l`uzeasc` spre vibra]ia primordial`. Pe fondul unei emo]ii puternice, energiile converg simultan \n Sine, tensiunea face loc vibra]iei. Individualitatea se [terge atunci ca [i tot ceea ce este superficial - no]iuni, ata[amente; iar yoghinul se \ntoarce \n spontaneitate la surs`, " energia emi]`toare a Domnului prezent` pretutindeni, a c`rei trepida]ie (vibhrama) are savoarea beatitudinii". "|ntr-adev`r, urmeaz` Abhinavagupta, c^nd se aude un c^ntec melodios, ca [i c^nd santalul ar fi atins etc, [i c^nd starea de indiferen]` dispare, vibra]ia pe care o sim]im \n inim` nu este alta dec^t energia fericirii gra]ie c`reia, se zice, omul are inim` (sahàdaya)."

Pun^nd accent fie pe emo]ie fie pe discern`m^nt, yoghinul \n aceast` cale recuz` efortul pentru a alege cu luciditate un curent de energie \n prealabil purificat, asemeni unui om care \nnot^nd cu inteligen]` se las` purtat de curent, nelupt^nd nici contra lui \nsu[i, nici \mpotriva obstacolelor, dar se folose[te (serve[te) de curent pentru a \nnota; bine adaptat mediului \n care se scald` el \l st`p^ne[te cu u[urin]` [i cu suple]e.

Nu este la fel pe calea inferioar`: individul (fiin]a) \nnoat` cu efort; \n lupt` cu curen]ii contrari lui, deseori fiind dus (purtat) departe de port, el sf^r[e[te prin a g`si odihna gra]ie exerci]iilor. La acest nivel spanda, la ultimul grad al manifestarii sale, nu mai const` dec^t \n mi[c`ri diminuate \n activit`]i particulare unde facult`]ile intelectuale joac` un rol determinant.

Calea individului se situeaz` cu precizie chiar \n activitatea dispersat` prin natur` [i pe care yoghinul \[i propune s` o concentreze, interiorizeze. Vigilent \n timpul

13

ocupa]iilor sale, el munce[te (lucreaz`) asupra turbioanelor vàtti care sunt diversele sale func]ii pe care el caut` s` le fac` vibrante. |n acest scop mintea (g^ndirea) sa se interiorizeaz` cu ajutorul medita]iei (dhyåna), ea p`trunde \n inim` [i se lini[te[te acolo imediat ce inima \ncepe s` vibreze. Paralel, suflurile inspirate [i expirate fuzioneaz` (se unesc) \n suflul egal (samåna) care vibreaz` la r^ndul s`u. Diver[ii centrii din corp (cakra) se deschid [i se trezesc; prin recitarea cuvintelor sacre asociate cu suflul, yoghinul redob^nde[te vibra]ia [i a suflului [i a cuv^ntului (\n AUÐ de exemplu) care-l conduce la eficien]a mantrei. A[adar vibr^nd, toate activit`]ile sale unificate \n inim` pierd tendin]ele lor spre dualitate [i preg`tesc adev`rata cunoa[tere a c`ii energiei.

TIRUL CU ARCUL Exemplul \nv`]`rii tirului cu arcul ilustreaz` diversele forme de efort sau de

activit`]i care corespund fiec`reia din cele trei c`i.

La \nceput, arca[ul, ignorant, r`m^ne fascinat de arc [i de m^nuirea sa. St^ngaci, gre[ind de numeroase ori, el se agit` irosindu-[i for]ele, \n timpul execu]iei el se crispeaz` (se for]eaz`, se \ncordeaz`) asupra fiec`rui gest pe care \l descompune \n van, c`ci cel mai adesea nu ajunge nici m`car s` men]in` arcul \ncordat p\n` la plecarea s`ge]ii. Dar pu]in c^te pu]in, gra]ie efortului [i tenacit`]ii sale, el se familiarizeaz` cu realitatea arcului [i cu \nl`n]uirea gesturilor, respira]ia lui se lini[te[te, corpul s`u se destinde, mintea sa se calmeaz`, uit` de arc [i f`r` s` se g^ndeasc` la el, reu[e[te s`-l \ncoarde, s` pun` cu u[urin]` s`geata pe coard`, [i atunci c^nd va fi tras` de el, ea vibreaz` [i s`geata pleac`.

Gra]ie unui efort puternic al corpului, al min]ii (g^ndirii) [i al aten]iei, uit^nd de arc [i de s`geat`, el reu[e[te s` fie absorbit de m^nuirea lor. Cu toate acestea el nu a integrat nici plecarea loviturii nici ]inta, corpul s`u oscileaz` (vibreaz`) odat` cu arcul [i dac` s`geata atinge ]inta este ca din \nt^mplare, el nu poate \n nici un caz s` o fac` din nou c^nd vrea.

La fel, pe calea individual`, yoghinul cu st`pânire (control) asupra obiectivit`]ii [i exteriorului, trebuie s` depun` un efort mare pentru a-[i elibera gândirea de agita]ie, pentru a se elibera de fascina]ia obiectelor [i a ajunge la cunoa[tere. Pe parcursul acestui drum el trebuie s` se dedice unor numeroase practici asupra sim]urilor, suflului, asupra corpului, a vorbirii, gândirii. Ele (acestea) pretind alegere (discern`mânt), aplicare, tenacitate dac` el vrea, datorit` lor, s` ob]in` lini[tea suflului, [i calmul interior \n exercitarea multiplelor sale activit`]i, dar, dac` aceste practici \l conduc la recuperarea [i unificarea energiilor vitale dispersate \n bucuriile sim]urilor [i la vie]uirea \ntr-o pace

14

substan]ial`, ele nu \i reveleaz` calmul profund al c`ii energiei; [i dac` ajunge s` fac` o deschiz`tur` este doar o aventur`, prin gra]ie, [i el nu reu[e[te s` se men]in`.

|n a doua etap` a uceniciei (practicii) arca[ul nu mai este preocupat de gesturi [i de obiecte, sau mai degrab` gesturile [i obiectele sunt integrate \ntr-un nivel de con[tiin]` mult mai subtil, centru de unde gesturile eman` cu totul natural. El \nva]` s` lase s` plece lovitura f`r` tremurare, f`r` s` devieze s`geata.

Datorit` intensit`]ii aten]iei sale, el concentreaz` [i unific` toat` energia sa asupra loviturii care pleac`. Dar \n inima acestei vigilen]e unic` [i global`, deasemenea interiorizat`, imaginea sau con[tiin]a ]intei, r`m^ne pân` când, \n culmea aten]iei, el ]inte[te [i pune s`geata \n arc, abolind definitiv toat` distan]a care separ` s`geata de ]int` (ultim` urm` a exteriorit`]ii). Lovitura se desface (separ`) atunci de arca[ "la fel ca z`pada de pe frunza de bambus", \nainte chiar ca el s` se fi g^ndit la asta sau ca el s` fi intervenit, f`r` nici un efort. |n acela[i moment, \n aceea[i mi[care, s`geata pus` \n arc este eliberat` [i penetreaz` ]inta ca [i cum vibra]ia inimii ar fi trecut prin arc [i atinge ]inta.

Diferitele etape ale tirului, de la primul la ultimul gest, constituie o \nl`n]uire intim` care se deruleaz` \n \ntregime ca [i cum ar fi inclus` \ntr-o singur` [i prim` mi[care, ca eman^nd dintr-un centru. Pe acest parcurs arca[ul eliberat de obiect, de ]int` [i de sine \nsu[i dar lu^nd energia ca trambulin` \ndepline[te tirul. |n intensitatea energiei unificatoare [i vigilente totul se desf`[oar` \n imobilitate, f`r` tremurat (oscilare) [i f`r` agita]ie.

|n acela[i fel pe calea energiei, yoghinul uit^nd obiectul [i pe sine-\nsu[i descoper` jocul liber al energiei prin care el nu are dec^t s` se lase purtat, orice urm` de dualitate fiind abolit`.

Dac`, pe calea inferioar`, yoghinul exercit` activitatea sa \n jonc]iunea a dou` obiecte sau dou` sufluri (respira]ii), pe acest drum, activitatea sa nu-l mai duce chiar asupra obiectului ci asupra ideii sau asupra imagina]iei intime relativ` la obiect [i el dore[te s` pun` cap`t modalit`]ilor de cunoa[tere. Gra]ie unei mari vigilen]e, discern`mântul s`u interior (sattarka) \l face apt \n a alege atitudinea just`, \l face s` elimine orice manevr` gre[it`.

La acest discern`mânt se asociaz` o practic` mistic` foarte subtil` (bhåvanå) prin care el duce la paroxism, f`r` efort mental sau fizic (corporal), o tendin]` obscur` a energiei vitale, tendin]` dinamic` [i lipsit` de discursivitate, care unific` energia \n realizarea imediat` [i ardent` a actului sesizat \n \ntreaga sa totalitate, \n maniera \n care se face o lectur` global` f`r` a distinge nici literele nici cuvintele, \n felul \n care un tat` se gr`be[te pentru a-[i salva fiul \n pericol f`r` a [ti cum o va face.

15

Ardoarea [i zelul ating^nd ]inta f`r` g^ndire, nici expresie, nici efort, intui]ia fulfer`toare apare, este calea eficien]ei mantra-elor. Adoratorul are drept ]int` divinitatea \n]eleas` \n atributele sale, [i drept s`geat` mantra. |n s^rguin]a sa de a enun]a mantra \n favoarea divinit`]ii pe care o ador`, adoratorul se identific` cu ea, nu mai este nici adorator nici adorat ci doar str`fulgerarea purei energii \n priza de con[tiin]` a divinit`]ii.

Atunci s`geata pleac` singur`, atunci totul curge, totul tr`ie[te, yoghinul nu mai are dec^t s` se lase dus de curentul supraabundent al universului de care nimic nu-l separ`, cu care se identific`. Mantra nu mai este asamblarea cuvintelor recitate ci vibra]ia con[tiin]ei, experien]` direct`, liber` de orice rela]ie obiectiv` [i de orice dualitate.

|n a treia etap` arca[ul eliberat de arc, de ]int` [i de el-\nsu[i, trage f`r` scop [i f`r` inten]ie. Av^nd atins` ]inta el a atins centrul lui propriu [i de acum \nainte lovitura pleac` din acest centru. Un singur [i acela[i (unic) elan pune \n mi[care suflul s`u, voin]a sa [i arcul s`u. Men]in^ndu-se imobil la sursa (originea) mi[c`rii care se desf`[oar` liber [i f`r` sprijin, el se joac` cu arcul, cu ]inta [i cu el \nsu[i. Tr`g^nd f`r` efort de aten]ie, liber de orice leg`tur`, el vede f`r` a vedea, simultan con[tient [i incon[tient, el nu mai simte nevoia de a distinge lucrurile unele de altele ci creeaz` \ntr-un fel fiecare gest pe m`sur` ce gesturile se desf`[oar`; \n jocul liber [i spontan datorat marii lui st`p^niri, el gust` f`r` \ncetare pl`cerea pur` a actului totdeauna v`zut ca nou.

La fel pe calea lui ¾iva, yoghinul care, trezit de c`tre maestru, nu se g^nde[te la nimic accede \n regatul suprem.

|n intimitatea inimii unde toate energiile sunt \n mod natural lini[tite, \n sânul unei vacuit`]i f`r` reazem r`sare energia suprem` sau Con[tiin]a nediferen]iat` la care el accede \ntr-o pur` acceptare (consim]ire); aceast` pur` consim]ire este aceea a aspira]iei (fervorii) pure, vid` de orice rela]ie, vid` de sine-\nsu[i [i de Dumnezeu; aici nici adorator, nici divinitate, ci dezvoltarea (zborul) fulger`toare a Con[tiin]ei care dizolv` \ntr-o clip` atemporal` dragostea fidel` [i darul Domnului. Acest elan spontan, imprevizibil \nal]` \n afara lui-\nsu[i pe yogìndra care se men]ine la marginea (limita) voin]ei (dorin]ei), aneantiz^nd orice determinare [i f`c^ndu-l s` ating` Centrul universal pentru totdeauna.

Din acest Centru de acum \nainte eman` activitatea sa; devenind ¾iva, el are drept arc universul; c` el \l manifest` sau c` el se retrage \n sine \nsu[i, c` el deschide sau \nchide ochii, c` el face s` dispar` sau s` apar` universul, este tot timpul acela[i pe care-l gust`, acela[i nectar care-l \mbat`.

16

|nl`untrul (\n inima) oscila]iei primei priviri [i a primului moment, el se men]ine ferm la jonc]iunea dintre subiect [i obiect, a interiorului [i exteriorului pentru a le egala pentru totdeauna. Percep]iile sale fiind impregnate de Con[tiin]a nediferen]iat` r`sp^ndit` pretutindeni, el se bucur` \n mod egal de unitatea \n diversitate, de diversitatea \n unitate, liber Suveran (St`p^n) al jocului universal.

|n sfâr[it, non-calea (anupåya), aici nu mai exist` nici arca[, nici arc, nici s`geat`, nici \nsu[i tirul.

17

¾IVASÜTRAS

CAPITOLUL I.

1. CON{TIIN}A ESTE SINELE. Atunci cum s` existe constr\ngere?

2. LEG~TURA ESTE O CUNOA{TERE limitat`, o impuritate de limitare. Ea este de asemenea [i

3. GRUPUL ILUZIEI [i CORPUL ACTIVITILOR FRAGMENTATOARE. {i anume impurit`]ile de iluzie [i de ac]iune.

4. MATRICEA - måtrikå, originea, ansamblul fonemelor, literelor - ESTE ENERGIA CARE GUVERNEAZ~ CUNOA{TEREA.

Limbajul este cel ce d` na[tere la cele trei impurit`]i, ca [i cunoa[terea limitat`, cauza leg`turii. Cum s` te eliberezi de asta?

5. ELANUL ( av\ntul , entuziasmul ) ESTE BHAIRAVA, ABSOLUTUL, emergen]a

supremei ilumin`ri eliberatoare de leg`tur`, a c`rei \nflorire (deschidere) yoghinul minun\ndu-se o descoper` pu]in c\te pu]in: f`r` s` p`r`seasc` nivelul superior imediat atins, el se orienteaz` spre nivelele inferioare spre a le aduce la natura lor Divina, \ntinz\nd con[tiin]a bhairavian` de la centrul Ro]ii p\n` la periferie.

6. PRIN CONCENTRARE INTENS~ ASUPRA RO}II ENERGIILOR se ob]ine RESORB}IA A TOT CE EXIST~. {i anume universul diferen]iat. De aici rezult`, relativ la ¾iva [i la energie, a Patra stare, con[tiin]` interiorizat` care se va rev`rsa asupra st`rilor ordinare.

7. EXPANSIUNEA CELEI DE A PATRA ST~RI SE FACE P|N~ |N ST~RILE DIFEREN}IATE DE VEGHE, DE VIS {I DE SOMN PROFUND.

8-10. VEGHEA (trezirea) CONST~ |N CUNOA{TERE, VISUL |N G|NDIRE DUALIZANT~ {I SOMNUL PROFUND |N ABSEN}A DISCRIMIN~RII SAU |N ILUZIE.

Defini]ie a marelui yoghin care a reu[it s` fac` s` penetreze savoarea celei de a Patra st`ri \n celelalte trei [i posed` voin]` liber` asupra organelor sale:

11. CEL CARE SE BUCUR~ DE CELE TREI st`ri ESTE SUVERANUL (st`p\nul) EROILOR, energiile sale senzoriale.

Acolo este \nc\ntarea (\nflorirea, deschiderea) sa interioar`.

18

Exist` oare un indiciu care s` permit` recunoa[terea v\rfului atins de acest yoghin?

12. MINUNAREA (uimirea) caracterizeaz` ETAPELE DE YOGA pe care el le traverseaz`. Vismaya, minunarea, uimirea, acompaniat` de pace [i fericire de neclintit (ferme, constante) este esen]ial` pe calea lui ¾iva.

De acum \nainte este energia divin` care se manifest` \n el:

13. VOIN}A SA ESTE ENERGIA UMå, ESTE KUMåR~, FECIOARA.

Energie suprem`, ardent`, f`r` ata[amente, ea nu este niciodat` obiect ci totdeauna subiect. Yoghinul cu voin]` ardent` posed` un corp universal:

14. CORPUL S~U ESTE lumea PERCEPTIBIL~.

Tot ceea ce vede el este corpul s`u. Sau corpul s`u \i apare \ntr-o manier` obiectiv`. Cum s` ob]ii aceast` Con[tiin]` universal`? Iat` dou` moduri: primul este calea divin`, al doilea este calea energiei atunci c\nd (aceast` cale) este foarte apropiat` de calea lui ¾iva:

15. F~C|ND S~ SE DIZOLVE PRIN FRIC}IUNE CON{TIIN}A EMPIRIC~ |N INIM~, EL ARE VIZIUNEA LUMII PERCEPTIBILE {I A LUI SVåPA, ABSEN}A SENZA}IILOR pe calea divin`.

16. SAU PRIN CONCENTRARE INTENS~ ASUPRA REALIT~}II PURE, EL OB}INE ENERGIA NELIMITAT~.

17. DISCERN~M|NTUL ESTE CUNOA{TEREA SINELUI.

Cunoa[tere extins`, c`ci Sinele este aici universul. Acum fructul s`u:

18. BUCURIA DIN SAMåDHI ESTE FERICIREA LUMII.

Acestea dou` se confund` pentru el. Glorie acestu yoghin pe calea energiei:

19. CONCENTR|NDU-SE INTENS ASUPRA ENERGIEI, EL PRODUCE CORPUL dorit.

Alte puteri ob]inute:

19

20. UNIFICAREA ELEMENTELOR, SEPARAREA ELEMENTELOR {I FUZIUNEA CU TOTUL.

Mai de folos este renun]area la aceste puteri [i a continua urm`rirea fericirii esen]ei [i Cunoa[terii. Pe calea lui ¾iva:

21. ATUNCI C|ND APARE PURA CUNOA{TERE, ACOLO ESTE REALIZAREA SUVERANIT~}II (st`p\nirii) ASUPRA RO}II energiilor.

|ntr-un mod analog pe calea energiei:

22. ATUNCI C|ND SE CONCENTREAZ~ ASUPRA MARELUI LAC (Con[tiin]a Suprem`), EL ARE EXPERIEN}A EFICIEN}EI MANTRA-ELOR, cuvinte sacre.

CAPITOLUL II.

Pe calea energiei con[tiin]a iluminat` devine cuv\nt eficient:

1. CON{TIIN}A SA interiorizat` ESTE CUV|NTUL SACRU: MANTRA.

Mijlocul utilizat pentru a penetra mantra-ele:

2. ACTUL S|RGUINCIOS ESTE EFICACITATE aici. El corespunde elanului de pe calea lui ¾iva. Defini]ia eficien]ei cuv\ntului sacru (mantrav`rya):

3. SECRETUL MANTRA-ELOR ESTE EXISTEN}A UNUI CORP DE CUNOA{TERE pur`.

La I.14 este atins corpul universal; aici "corpul" de cunoa[tere pur` desemneaz` ansamblul sunetelor. Sütra 4 descrie iluzia care apare ca replic` a acestei pure Cunoa[teri dac` el se mul]ume[te cu puteri limitate:

4. |NFLORIREA (dezvoltarea) CON{TIIN}EI |N MATRICE, iluzia, const` |NTR-O CUNOA{TERE LIPSIT~ DE DISCRIMINARE, UN VIS.

Dar dac` yoghinul renun]` la asta, el ob]ine f`r` efort khecar`mudrå [i eficien]a mantra-elor:

5. EL OB}INE ENERGIA CARE ZBOAR~ |N SPA}IUL INFINIT, STAREA DE ¾IVA, LA APARI}IA CUNOA{TERII pure.

|n ce mod?

6. MAESTRUL ESTE CALEA.

20

Satisf`cut, el d` discipolului \n chip (loc?) de cunoa[tere:

7. |N}ELEGEREA RO}II FONEMELOR.

|n consecin]` pentru acest yoghin:

8. CORPUL ESTE OFRANDA RITUAL~.

Dup` aceast` renun]are complet` la toat` fiin]a sa, el elimin` absorbind-o cunoa[terea diferen]iat`:

9. CUNOA{TEREA ESTE HRANA SA.

Dar dac` \[i pierde vigilen]a, el recade \n svapna:

10. IMEDIAT CE CUNOA{TEREA MISTIC~ SE RESOARBE, PERCEP}IA PROPRIE "VISULUI" R~SARE DIN ACEAST~ resorb]ie. Ceea ce formeaz` tranzi]ia spre calea inferioar` a individului:

CAPITOLUL III.

1. SINELE ESTE CON{TIIN}A EMPIRIC~.

Pe calea individualului åtman nu este dec\t con[tiin]` limitat` a c`rei:

2. CUNOA{TEREA FORMEAZ~ LEG~TURA.

De ce este o legatur`:

3. ILUZIA CONST~ |N A NU DISCERNE CATEGORIILE CARE S|NT ACTIVIT~}ILE FRAGMENTATOARE, ETC.

Pentru a pune cap`t oric`rei limit`ri:

4. A opera |N CORP RESORB}IA ACTIVIT~}ILOR FRAGMENTATOARE.

S\nt patru metode ce se pot utiliza pentru aceasta:

5. RESORBIREA CANALELOR, ST~P|NIREA ELEMENTELOR GROSIERE, IZOLAREA DE ELEMENTE {I SEPARAREA DE ELEMENTE.

De unde rezult` patru mari siddhi cucerite aici cu efort de c`tre un yogi \nc` victim` a iluziei:

21

6. PUTEREA SUPRANATURAL~ ESTE DATORAT~ VOALULUI OCULT~RII.

C\nd acest voal dispare, yoghinul se bucur` de infinitate [i bucur\ndu-se de ea va intra \n õuddhavidyå:

7. GRA}IE VICTORIEI ASUPRA OCULT~RII, victorie EXTINZ|NDU-SE LA INFINIT, EL DOB|NDE{TE CUNOA{TEREA |NN~SCUT~. Fiind intrat pe calea lui ¾iva gra]ie Cunoa[terii pure, universul nu este pentru el dec\t propria sa radia]ie:

8. VIGILENT, EL ARE DREPT RAZ~ AL DOILEA. (universul).

Totdeauna bine trezit el joac` acolo pantomima universal`:

Descriere a liberei activit`]i a jocului atunci c\nd natura real`, intens` [i subtil` vibra]ie, este atins`:

9. SINELE ESTE DANSATORUL.

10.SINELE INTERIOR ESTE SCENA; el \[i asum` aici roluri multiple.

11.ORGANELE SALE SENZORIALE S|NT SPECTATORII.

12.GRA}IE PUTERII INTUI}IEI, EL ATINGE CU SUCCES NATURA REAL~.

Jocul s`u nu este dec\t con[tiin]` iluminat`:

13.LIBERTATEA ESTE ATINS~ CU SUCCES.

Aceasta const` \n a nu distinge interiorul de exterior, nu numai \n sine-\ns`[i ci \t tot [i oriunde.

14.ASTFEL EL ESTE ACOLO \n corpul lui, ASTFEL EL ESTE |N ALT~ PARTE.

Dar dac` el decade prin lips` de vigilen]`, atunci pe calea inferioar`, apel la o concentrare ne\ntrerupt fixat` asupra germenelui universal, Con[tiin]a:

15.ATEN}IA ASUPRA GERMENELUI trebuie fixat`.

Mijloc de a face aten]ia permanent` [i de a r`m\ne absorbit \n "lacul" Con[tiin]ei, sursa din care curge universul:

16.STABILIT |n ACEAST~ ATITUDINE, EL PLONJEAZ~ CU U{URIN}~ |N LACUL CON{TIIN}EI.

22

Atunci, gra]ie independen]ei sale, el ob]ine puteri supranaturale care nu s\nt dec\t un fascicul de sc\ntei de con[tiin]`:

17.EL REALIZEAZ~ O CREA}IE F~CUT~ DINTR-O BUC~}IC~ DE SINE.

18.AT|T TIMP C|T CUNOA{TEREA pur` NU DISPARE, NA{TEREA |NCETEAZ~.

C\nd õuddhavidyå se manifest` \n mod permanent, nu mai exist` nici na[tere nici moarte. Dar c\nd ea se scufund` cu ocazia aspira]iei la puteri limitate, [i iluzia \l acapareaz`:

19.|N GRUPURILE DE FONEME GUTURALE, ETC., MAREA ZEI}~ {I celelalte ENERGII, aceste MAME ALE FIIN}ELOR ASERVITE devin divinit`]ile directoare care r`t`cesc fiin]ele lipsite de vigilen]` [i captive ale vorbirii; de aceea, cu toat` vigilen]a, aten]ia:

20.A PATRA TREBUIE REV~RSAT~ ASUPRA CELORLALTE TREI CA {I ULEIUL.

Cum s` realizezi asta? Yoghinul p`trunde mai \nt\i \n turya printr-o priz` de con[tiin]` asupra Sinelui iluminat:

21.ODAT~ P~TRUNS \n starea a Patra, EL PENETREAZ~ \n celelalte trei st`ri CU AJUTORUL PROPRIEI SALE CON{TIIN}E INTERIORIZATE.

Apoi el se \ntoarce pe calea lui ¾iva; [i iat` cum efectueaz` el kramamudrå:

22.C|ND SUFLUL FUNC}IONEAZ~ DE MANIER~ EGAL~, EL PERCEPE EGALITATEA \n toate lucrurile la apari]ia st`rii de samådhi. Dar dac` el renun]` la practica egalizatoare a lui kramamudrå [i se mul]ume[te cu a Patra stare, neabsorbindu-se \n turyåt`ta:

23.O CURGERE INFERIOAR~ are loc pe parcursul ETAPEI INTERMEDIARE.

El recade pe calea inferioar` la nivelul cel mai de jos al st`rii a Patra; dar dac` el r`m\ne vigilent:

24.DIN NOU C|ND EL SE CONCENTREAZ~ INTENS ASUPRA EXPERIEN}ELOR SALE DESPRE EU UNINDU-LE CU ST~RILE OBIECTIVE, REAPARE CEEA CE ERA PIERDUT.

23

Fiind con[tient \n toate activit`]ile sale, Con[tiin]a sa pur` reapare, de unde \ntoarcerea sa pe calea lui ¾iva:

25.EL DEVINE ASEMENEA LUI ¾IVA.

Dar nu este dec\t dup` moarte c` el va fi identic cu ¾iva. Rutina sa cotidian`:

26.FUNC}IILE CORPULUI FORMEAZ~ PRACTICA SA RELIGIOAS~.

27.VORBIREA SA ESTE RECITARE, mantra veritabil`,

28.CUNOA{TEREA DE SINE ESTE DARUL.

Activitatea sa cotidian`: a conferi cunoa[terea de Sine la discipolii s`i.

Ca un bun p`stor, el \i protejeaz`:

29.EL |NDEPLINE{TE ROLUL P~STORULUI C~CI EL ESTE SURSA CUNOA{TERII.

|n`l]imi [i cobor\ri ale gloriei sale: din nou, iat` calea energiei, descriere a propriei deschideri (\nfloriri):

30.UNIVERSUL ESTE EXPANSIUNEA PROPRIEI SALE ENERGII.

El vade lumea ca o mas` de energie:

31.MEN}INEREA {I RESORB}IA universului s\nt deasemenea expansiunea energiei sale.

32.DE{I aceste st`ri FUNC}IONEAZ~, EL NU SE |NDEP~RTEAZ~ DE NATURA SA DE SUBIECT CUNOSC~TOR. C`ci acest yoghin:

33.CONSIDER~ DUREREA {I PL~CEREA CA EXTERIOARE lui.

34.DEOARECE EL ESTE COMPLET ELIBERAT, i se spune IZOLAT. Dac` pl`cerea [i durerea nu se topesc \n egalitate, yoghinul recade \n karma, angrenajul actului [i a fructului s`u:

35.DIN CONTR~ CEEA CE RESTR|NGE |NTUNECAREA ESTE F~CUT DIN ACTE KARMICE.

El este juc`ria [i nu cel care se joac`.

24

36.ODAT~ DIFEREN}IEREA ELIMINAT~, EL EFECTUEAZ~ O ALT~ CREATIVITATE, de ordin divin, cu condi]ia s` r`m\n` con[tient de propria sa esen]`. El \n]elege cauza acestei facult`]i pe care o are de a crea la voin]`:

37.FIECARE VERIFIC~ PRIN EXPERIEN}~ PROPRIE ENERGIA CREATOARE \n cursul visului; el \n]elege atunci de ce putere creatoare se bucur` Sinele. Ce trebuie f`cut pe calea individual` pentru a avea o asemenea energie? Relu\nd anima]ia (mi[carea, vioiciunea) plec\nd de la \nceput, el face cu ajutorul celei de a Patra:

38.ANIMEAZ~ CELE TREI ST~RI.

Apoi pe calea energiei, el utilizeaz` acela[i mijloc dar la nivelul paõyant`, [i animeaz` cele trei st`ri:

39.|N CORP, |N ORGANE {I |N OBIECTELE EXTERNE CUM O FACE LA NIVELUL CON{TIIN}EI interiorizate, \ndeplinind astfel o crea]ie divin` a lumii zise obiective. Dac` el nu este vigilent [i dac` o umbr` de dorin]` subzist` \n el sau dac` tendin]e reziduale \l \nclin` spre vreun obiect:

40.DATORIT~ |NCLIN~RII SALE, ORIENT|NDU-SE SPRE EXTERIOR, EL ESTE "T|R|T".

Dar imediat ce con[tiin]a sa este ferm stabilit` \n a Patra stare, atunci aceast` \nclinare dispare [i el se bucur` de libertate:

41.CUNOA{TEREA SA FERM STABILIT~ \n starea a Patra, GRA}IE DISPARI}IEI acestei \nclina]ii

INDIVIDUALITATEA DISPARE COMPLET.

Re\ntoarcere la calea divin`. Ceea ce este natur` absolut` (kaivalya) atunci c\nd eu-l limitat a disp`rut: de[i yoghinul rezid` \n corp acesta nu este pentru el dec\t o \nvelitoare:

42.ELEMENTELE nefiind pentru el dec\t O |NVELITOARE, ATUNCI COMPLET LIBER, EL ESTE EMINAMENTE ASEM~N~TOR CU SUVERANUL, SUPREMUL . El este acoperit de elementele corporale dar nu de dorin]`. Asem`n`tor cu ¾iva, dar nu identic lui c`ci:

43.UNIUNEA CU SUFLUL VIE}II ESTE NATURAL~. Ea nu poate fi evitat`. Dar chiar unit cu corpul, dac` yoghinul r`m\ne vigilent, bine stabilit \n Centru:

25

44.AV|ND STP|NIT~ con[tiin]a REZID|ND |N CENTRUL INTIM AL SUFLULUI NAZAL, CE IMPORTAN}~ MAI ARE PENTRU EL parcursul SUFLULUI |N CANALELE ST|NG, DREPT SAU DE MIJLOC?

Fructul acestei yoga: iluminare continu` care nu este deloc nou`; el a avut-o dintotdeauna:

45.DIN NOU ARE LOC REDESCHIDEREA OCHILOR.

Reapari]ia naturii divine, universul \ntreg se ive[te din Con[tiin]a absolut` la eliberatul \n via]` activ \n aceast` lume.

¾IVASÜTRA

[i comentariul VIMAR¾INÌ al lui K¿EMARÅJA

Strof` introductiv`:

Glorie lui ¾aðkara, Suprema Con[tiin]` !

Aceast` con[tiin]` ¾aðkara este totdeauna victorioas`, \n deplin`tatea ei ea este \n realitate non-dual` de[i are aparen]a de a fi dual`, Realitate vibratorie, Realitate incomparabil` plin` de nectar, plin` de libertate [i fericire.

Din fream`tul ei totul a ]^[nit: universul \ntreg nu este altceva dec^t ea!

Din ea au izvor^t rudra-[ii [i kùetrajòa-[ii (fiin]ele \nrobite), [i \n ea ele \[i g`sesc odihna; ea care este Realitatea fundamental` (yat tattvam), din Libera Ei Voin]` a r`s`rit puterea ei divin` care este plin` de beatitudine produc^nd nemuritoarea spanda (pulsa]ia creatoare primar`)

Glorie ei, glorie Totului care sub aparen]a dualit`]ii este \n sine f`r` dualitate!

Comentariul lui Jaideva Singh:

Versul este o rug`ciune c`tre fundamentala Con[tiin]` Divin`. El indic` [i subiectul sütrelor, care este Realitatea non-dual`, din care totul a luat na[tere, [i \n care totul este resorbit. Aceasta este [i o mañgala-õloka sau un vers de bune auspicii scris \n ideea ca scrierea c`r]ii s` decurg` cu succes, f`r` vreun obstacol.

Se arat` [i puterile principale ale lui ¾iva. Rudra-Kùetrajòa-vargaê samudayati yato indic` kriyå (activitate) [i icchå (voin]`), natura intim` de creativitate a lui ¾iva. yat tattvam arat` puterea Lui de cunoa[tere jòåna, yasya viõvam sphuritamayam-iyat indic` fericirea lui ånanda; caitanyam indic` puterea Lui de con[tiin]` cit. Cele cinci

26

caracteristici fundamentale ale Realit`]ii Supreme (cit, ånanda, icchå, jòåna, kriyå), sunt ar`tate \n acest vers.

Kùemaråja:

Voi expune ¾ivasütra conform sensului lor veritabil c`ci eu am constatat c^t de neadecvate sunt glosele care s-au f`cut (vàttis), \n dezacord cu tradi]ia mae[trilor (åmnåya).

Jaideva Singh:

Kùemaråja spune c` el a observat confuzii \n ¾iva-sütras-vàttis. De aceea el scrie acest comentariu vimarõini. Vimarõini \nseamn` un comentariu bazat pe o temeinic` investiga]ie [i examinare critic`. Nu este clar la ce vàttis se refer` Kùemaråja.

El spune c` a observat \n precedentele vàttis inconsisten]e \ntruc^t se opun \nv`]`turii tradi]ionale a marilor mae[trii ai sistemului (gurvåmnåya-vigånataê); de aceea scrie el acest vimarõini, pentru a \mpr`[tia no]iunile gre[ite cauzate de acele vàttis.

Kùemaråja apar]ine tradi]iei lui Abhinavagupta, care a fost \nv`]`torul s`u.

Kùemaråja:

Tr`ia aici la poalele muntelui Mahådeva o fiin]` deosebit`, un maestru extraordinar numit Vasugupta, adorator al lui Maheõvara. Cu inima purificat` prin justa transmitere a tradi]iei [ivaiste gra]ie siddha -[ilor [i yoginì -lor, el se d`ruia cu r^vn` ador`rii lui ¾iva [i, datorit` acestei Dragoste (bhakti) c`tre Domnul, ochii s`i au fost deschi[i sub influen]a gra]iei divine. El putu atunci s` analizeze critic \nv`]`turile unor siddha ca Någabodhi [i al]ii (mae[trii budi[ti), partizani ai doctrinelor inferioare.

|ntr-o bun` zi, favorizat de gra]ie, el a fost iluminat \n vis, [i supremul ¾iva, doritor s`-i arate favoarea sa, i-a deschis ochii "pentru ca linia \nv`]`turii ezoterice tradi]ionale s` nu fie \ntrerupt` \n aceast` lume de fiin]e impregnate \n majoritate de doctrinele dualiste. Pe o mare st^nc` a acestui munte se g`se[te gravat` doctrina mistic` care trebuie s` o descoperi [i apoi s` o revelezi celor demni de aceast` favoare."

La trezirea sa Vasugupta plec` \n c`utarea acelei mari st^nci care, la simpla atingere a m^inii sale se \ntoarse complet. Verific^nd cu proprii s`i ochi c` visul corespundea realit`]ii, el descoperi astfel ¾ivasütra, compendium upaniùad-ei (\n sensul \nv`]`turii secrete [i infinit pre]ioase) ¾ivaiste.

27

Imediat ce el le-a \n]eles perfect semnifica]ia, el le-a revelat unor discipoli merituo[i ca Bhaûûa Kallaûa [i a f`cut o culegere a strofelor - Spandakårikå.

|n lucrarea mea Spandaniræaya eu am expus \n extenso aceste Spandasütra care ne-au fost astfel tradi]ional transmise. Eu expun acum ¾ivasütra din care primul aforism se opune partizanilor diferen]ierii dintre om (nara) [i Dumnezeu. El spune c` Con[tiin]a absolut` - sau ¾iva \nsu[i - este \n sens ultim Sinele \ntregii manifest`ri.

28

CAPITOLUL UNU Capitolul I, sütra 1: Caitanyam åtmå

"ESEN}A ESTE CON{TIIN}A ABSOLUT~"

caitanyam = con[tiin]`, con[tien]` care are libertate absolut` de cunoa[tere [i de ac]iune;

åtmå = Sine, esen]a sau natura Realit`]ii.

L. Silburn: "Con[tiin]a este Sinele"

J. Singh: "Con[tien]a care are libertate absolut` \n toat` cunoa[terea [i activitatea este Sinele sau natura Realit`]ii".

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,1:

(Prima interpretare: Con[tiin]a care are drept esen]` libertatea este Sinele).

|n aceast` lume tot ceea ce exist`, exist` de fapt \n Con[tiin]` (acetitasya). De aceea se spune c` activitatea Con[tiin]ei este universal`. (Ea se \ntinde peste tot, la con[tient c^t [i la incon[tient.)

Fiin]a con[tient` (cetana) este cea "care ia cuno[tin]`" (g^nde[te, con[tientizeaz`) [i ea este absolut liber` \n toate cuno[tin]ele (cunoa[terile) [i activit`]ile sale. Ea are drept natur` caitanya, Con[tiin]a, cu alte cuvinte o perfect` libertate cu privire la orice cunoa[tere [i la orice activitate (paripüræað svåtantryam). {i este Preafericitul Parama¾iva care singur posed` aceast` libertate absolut`; celelalte fiin]e (de la sakala sau de la sufletele individuale) p^n` la anåõrita¾iva (la acest stadiu energia liber` \ncepe s` voaleze Sinele care pierde intui]ia veritabilei sale naturi) depinz^nd fiecare de Supremul Parama¾iva, nu posed` aceast` libertate absolut`.

El (Supremul ¾iva) are desigur o infinitate de atribute ca: eternitatea, omniprezen]a, absen]a formei, atribute pe care le putem g`si [i altundeva (\n spa]iu de exemplu). |n cazul lui Parama¾iva aceast` infinitate de atribute arat` tocmai c` absoluta sa libertate care nu apare nic`ieri altundeva este atributul s`u privilegiat. Astfel orice alt atribut fiind exclus, caracteristica lui se desemneaz` printr-un cuv^nt abstract (\ntruc^t un cuv^nt abstract exclude alte atribute), prin termenul caitanya (starea de a fi con[tient) al c`rui sufix ya exprim` natura abstract`. (Dup` un verset din Tantråloka de Abhinavagupta I,28: "cuv^ntul caitanya, stare a fiin]ei con[tiente, a c`rui termina]ie ya

29

desemneaz` abstractizarea, este pentru totdeauna pur` libertate f`r` s` se refere la vreo distinc]ie, a[a cum declar` primul aforism din ¾ivasütra." Jayaratha pare s` disting` saðvit, con[tiin]a \n care domin` energia con]in^nd ansamblul atributelor, de caitanya, con[tiin]` \n natura sa abstract` sau ¾iva \n care nu se manifest` nici un atribut). Ea singur` este esen]ialmente åtmå sau Sinele, ea [i nu vreo alt` entitate diferen]iat` cum admit partizanii diferen]ierii (dualismului) (aluzie la sistemele realiste Vaiõesika, Nyåya, pentru care Sinele este incon[tient; ei sus]in doctrina bheda sau diferen]iere \ntre mai mul]i Sine); (Sunt oare ace[ti Sine diferen]ia]i fiin]e con[tiente sau incon[tiente?) Dac` åtmå sau aceast` entitate ar fi privat` de con[tiin]`, neanimat`, ea nu poate fi Sinele, ar fi materie incon[tient`; [i dimpotriv` dac` ea (entitatea afirmat` de duali[ti) este de esen]` con[tient`, ea nu poate fi diferen]iat` (nu ar exista motiv valid pentru a considera un åtman sau Sine diferit de un alt Sine).

|n realitate nu putem pune distinc]ii, diferen]ieri \n Con[tiin]` nici chiar cu ajutorul limit`rilor de timp sau spa]iu sau form`: dac` acestea ar fi diferite de Con[tiin]`, ele nu s-ar manifesta, private de lumina con[tient` ele nu exist`; [i dac` ele sunt dotate cu con[tiin]`, ele se manifest` [i sunt atunci esen]ialmente "con[tiin]`" (deoarece numai con[tiin]a poate apare). Deci con[tiin]ei nu i se poate g`si nici cea mai mic` fragmentare, diferen]iere.

Cum acum este clar c` acei Sine sunt doar con[tiin]` [i nimic altceva, atunci nu este posibil s` se atribuie Sinelui vreo diferen]iere \n interiorul naturii sale deoarece este Con[tiin]` (con[tiin]a este natura tuturor acelor Sine, rezult` c` ei sunt identici), nici s` se sus]in` c` Sinele este diferen]iat (\n mai mul]i Sine) din cauza asocierii sale cu impurit`]ile mala deoarece acestea nu sunt separate de Con[tiin]`, cum tocmai vom ar`ta ([i ele se afl` \n Con[tiin]` deoarece totul este con[tiin]`).

De[i la \nceput impuritatea poate s` existe (\nainte de eliberare), ea ia sf^r[it odat` cu etapa eliber`rii. Nu se poate sus]ine deci teza existen]ei mai multor Sine. Dac` tendin]ele reziduale ale impurit`]ilor ar d`inui dup` eliberare sau dac` fiin]e (textual ¾iva c`ci orice fiin]` este ¾iva \n nondualismul õivait) eliberate ar fi mai pu]in dec^t eternul ¾iva, ele nu ar sc`pa transmigra]iei. (Conform [ivai[tilor duali[ti exist` fiin]e pure anådi¾iva care sunt f`r` malas-uri [i distincte de cele care s-au eliberat purific^ndu-se; dac` acestea din urm` ar fi inferioare primelor, atunci ele nu ar fi cu adev`rat eliberate).

Astfel aceast` sütr` : "Con[tiin]a (ca con[tiin]`) este doar un singur Sine" a ar`tat bine c` teza existen]ei mai multor Sine nu poate fi sus]inut`.

(A doua interpretare: Sinele este Con[tiin]a).

30

Acum, pentru a-i l`muri pe cei ce solicit` (cer) o \nv`]`tur` [i care doresc s` cunoasc` natura Sinelui, autorul declar`, a[a cum a fost spus: "Sinele este Con[tiin]a" (deci Sinele este Voin]` absolut` caracterizat` prin cunoa[tere [i activitate) [i nu este nicidecum corpul, nici suflul, nici inteligen]a sau vidul cum sus]in respectiv Laukika-Cårvåka, Vaidika (Vedas), budi[tii Yogåcåra [i budi[tii Madhyamika. Atunci chiar dac` un subiect con[tient \[i imagineaz` c` corpul s`u [i celelalte atribute ale sale sunt Sinele, aceast` imaginare (chiar o floare celest` pur imaginar` exist` dac` ea este conceput` de c`tre con[tiin]`) vibreaz` [i str`luce[te ca un veritabil subiect a c`rui priz` de con[tiin]` relev` pe Eu care, acesta, nu are nimic imaginar. (n.t. priza de con[tiin]` asupra corpului reveleaz` con[tiin]a).

A[a cum spune ilustrul Mtyujit: "Toate tratatele õivaiste sus]in c` Con[tiin]a formeaz` esen]a Sinelui [i c` esen]a Sinelui suprem este ferit` (scutit`) de orice contingen]` (limitare)"(VIII,28).

G`sim deasemenea \n Vijòånabhairava:

"Cel care are ca proprietate Con[tiin]a (Sinele) \[i are re[edin]a \n toate corpurile; nu exist` nic`ieri \n el diferen]iere. Av^nd atunci \n]eles c` totul este f`cut de aceast` Con[tiin]`, el este omul care a cucerit devenirea, transmigra]ia" (100).

Maestrul Vasugupta a acordat discipolilor s`i o \nv`]`tur` analog` cu ilustrare \n dou` strofe din venerabila Spanda care \ncep astfel: "Realitatea vibratorie din care izvor`[te grupul organelor de sim] care, asociat (grupul) ro]ii interioare Karaneõvarì cakra, de[i aparent incon[tient, devenit con[tient, (ac]ion^nd ca o fiin]` con[tient`), ajunge prin el \nsu[i s` se manifeste (s` mearg` spre un obiect pavàtti), s` subziste (s` resimt` pl`cere \n a-l men]ine dup` ce l-a ob]inut sthiti) [i s` se resoarb` (\n pacea Sinelui) - cu tot zelul [i respectul [i cu credin]` trebuie s` fie cercetat` (examinat`) o asemenea Realitate (divina autonomie) a c`rei libertate este spontan` [i natural` [i universal r`sp^ndit`, \n toate fiin]ele."(I,6-7).

(A treia interpretare: Con[tiin]a este åtmå, esen]a oric`rui lucru.)

Ceea ce numim Con[tiin]` nu este altceva dec^t Sinele, åtmå, adic` natura proprie, [i din moment ce sütra nu sugereaz` nici o indica]ie (despre vreun Sine) particular, este vorba despre natura chiar a universului \ntreg cu modalit`]ile sale de existen]` [i non-existen]` c`ci totul depinde de Con[tiin]`.

Orice apari]ie \[i datoreaz` existen]a luminii con[tiin]ei. Nimic nu poate avea propria sa existen]` f`r` lumina con[tiin]ei. Fiind experimentat, este de natura con[tiin]ei \ns`[i deoarece este identic cu acea lumin`; (ceea ce nu este pus \n eviden]` de con[tiin]`, orice ar fi - pu]in import` cui apar]ine [i c^nd apare - nu are natur`

31

proprie, \n timp ce ceea ce este verificat de ea are drept sine Con[tiin]a \ns`[i pentru c` este identic cu Con[tiin]a str`lucind de propria ei str`lucire.)

Este spus \n Ucchuùmabhairava: "At^t timp c^t nu exist` cunosc`tor, o Prea-iubite, cum s` existe lucruri de cunoscut? Cunosc`torul [i obiectul de cunoscut nu formeaz` dec^t o singur` Realitate. Nimic nu este deci inerent impur."

{i \ntr-o manier` concis` \n dou` kårikå din Spanda:

"Sinele este \ntreaga realitate, deoarece toate fiin]ele \[i trag existen]a din Sine, [i deoarece \n procesul cunoa[terii, cunoscutul devine identic cu Sinele".

"Individul (jìva) este identic cu Totul deoarece el este sursa tuturor lucrurilor... \n reflexiile asupra lucrurilor [i expresiilor lor, nu exist` deci stare care s` nu fie ¾iva. Este numai [i numai subiectul care totdeauna [i peste tot \mbrac` aspectul obiectului experien]ei."(¾l.28-29)

Con[tiin]a form^nd natura proprie a oric`rui lucru, \n van am c`uta s` dovedim existen]a sa cu ajutorul unor criterii de cunoa[tere care, ele \nsele pretind s` fie stabilite de c`tre Con[tiin]a care str`luce[te din propria sa str`lucire. Cum tocmai s-a ar`tat \n mod just, nimic nu poate s` voaleze (acopere, ascund`) aceast` Con[tiin]` a c`rei splendoare este totdeauna prezent`.

Trikahàdaya (sau Trikasåra) declar` deasemenea:

"Energia lui ¾iva este ca a unui om care depune eforturi s` sar` cu picioarele pe deasupra umbrei capului s`u, atunci umbra capului nu se mai g`se[te acolo unde s-au pus picioarele sale; la fel este [i cu Baindavì kalå"

|ntr-o inten]ie similar`, lungul pasaj din Spanda \ncepe astfel:

"Aceast` spanda, unde tot ce a fost creat rezid` [i de unde ea porne[te, nu con]ine vreun obstacol; \n virtutea \ns`[i a naturii sale, ea nu poate fi voalat`."

{i termin^ndu-se prin:

"Nici durere nici pl`cere, nici subiect care percepe nici obiect perceptibil, cu at^t mai mult nici incon[tien]`, \n ceea ce exist` \n sens absolut." (2 Sl. 5).

Conform acestui citat, Con[tiin]a totdeauna luminoas` prin ea \ns`[i, identic` cu ¾iva [i real` \n ultimul aspect, are ca esen]` Realitatea vibratorie (spandatattva).

32

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,1:

Cel mai important lucru de remarcat la prima sütr` este c` caitanyam \n acest sistem nu \nseamn` simpl` con[tiin]`. Deoarece este un nume abstract derivat din cetana (cel ce cunoa[te), reg`sim \n acest termen [i ideea de cunoa[tere [i de activitate. Deci caitanyam \n acest sistem \nseamn` Sarvajòånakriyåmayað paripüræam svåtantryam, perfecta, absoluta libertate de a cunoa[te [i de a face orice.

Urm`torul punct important de remarcat este c` åtmå poate s` \nsemne nu simplu Sine ci [i svabhåva (natur`). Din acest punct de vedere sütra spune c` caitanya sau con[tiin]a este natura sau Realitatea. Cunosc`torul, cunoscutul [i cunoa[terea sunt toate variate forme ale con[tiin]ei.

Al treilea lucru important este c` caitanya nu este doar prakåõa ci este [i p`truns` cu (impregnat` de) con[tiin]a Universal` de Sine care este sursa \ntregii manifest`ri.

Al patrulea lucru important este c` caitanya nu poate fi dovedit` prin nici un mijloc logic, deoarece toate mijloacele de eviden]iere \[i datoreaz` existen]a tot ei [i astfel ele nu pot dovedi, nu pot eviden]ia propria lor surs`.

|n sf^r[it, acest sistem este \n contradic]ie cu teoria multiplicit`]ii Sinelui. Natura tuturor diferi]ilor Sine este con[tiin]a care este una, aceea[i \n diferi]ii Sine. De aceea teoria multiplicit`]ii Sinelui nu este satisf`c`toare.

Comentariul lui Lilian Silburn la sütra I,1:

Conform primei interpret`ri, Con[tiin]a care are drept esen]` libertatea este Sinele, [i numai Parama¾iva are libertate absolut` de a cunoa[te [i de a realiza tot ceea ce el vrea.

Evoc^nd aceast` sütr` \n Tantråloka (I,28), Abhinavagupta identific` Con[tiin]a cu libertatea de dincolo de orice distingere, [i Jayaratha precizeaz`: Con[tiin]a care are drept natur` proprie suveranitatea nu este dec^t libertate; diferen]ierile (atributele) ca eternitate, omniprezen]`, chiar dac` ele o acompaniaz`, nu o privesc deloc.

Con[tiin]a universal` este Realitatea ultim`, lipsit` de orice limitare sau contingen]` (upådhi) cum ar fi corpul, mintea, sau vreun con]inut obiectiv; ea nu depinde de nimic. Str`lucind din propria sa splendoare, ea este putere [i fecunditate infinit`. Con]in^nd totul \n ea \ns`[i, numai ea exist` cu adev`rat c`ci nu are existen]`

33

proprie dec^t ceea ce se manifest` independent de orice. Gra]ie existen]ei sale str`lucesc lucrurile a[a-zis existente - cum sunt o oal`, corpul, suflul, st`ri psihice care, dezgolite de con[tiin]` [i de existen]`-\n-sine, nu ar fi nimic f`r` ea. |ntr-adev`r, tot ceea ce este lipsit de con[tiin]` nu are existen]` separat` sau independent`. Fiin]ele incon[tiente, neexist^nd prin ele-\nsele, datoreaz` existen]a lor luminii con[tiente (prakåõa), singura independent` [i care se manifest` uneori ca sine, alteori ca non-sine.

|n m`sura \n care aceste lucruri sunt incon[tiente, inexistente, apare limitatul, multiplul; dar multiplicitatea este ireal`, c`ci varietatea pe care o sesizeaz` fiin]ele con[tiente este operat` de ele-\nsele atunci c^nd ele percep \ntr-un mod dualizant corpul, obiectele cunoscute [i alte leg`turi (contingen]e, limit`ri) - viziune superficial` [i arbitrar` a non-sinelui, de care yoghinul trebuie s` se elibereze. Subiectul percepe multiplicitatea numai datorit` faptului c` varietatea lucrurilor se manifest` pe fondul con[tiin]ei; [i multiplicitatea nu are alt` realitate dec^t singura Con[tiin]`.

Abhinavagupta explic` \n comentariul s`u la Pratyabhijòåkårikå de Utpaladeva c` nu putem atribui diversitate Con[tiin]ei motiv^nd cu diversitatea lucrurilor, deoarece lucrurile sunt esen]ialmente identice Con[tiin]ei, dac` nu diversitatea lor ar produce o diversitate \n interiorul Con[tiin]ei chiar dac` diversitatea lor, am ar`tat deja, provine numai din Con[tiin]`.

|n paralel se arat` c` nu se poate atribui Sinelui o diferen]iere de natur`. Acest fond de con[tiin]` proprie subiectului, pe care noi l-am examinat mai sus, nefiind altceva dec^t Con[tiin]a, toate subiectele nu fac dec^t unul [i acest Subiect se caracterizeaz` prin via]` [i con[tiin]`. A sus]ine teza "sinelui" diferen]iat ar \nsemna c` Sinele se transform`, trece de la con[tiin]` la incon[tiin]`; el ar \nceta atunci s` existe sub forma sa proprie, ceea ce este exclus deoarece forma sa este con[tiin]`, singura realitate posibil`. Orice alt` realitate, alta dec^t con[tiin]a, nu poate niciodat` s` devin` con[tient`, cu alte cuvinte s` aib` un caracter str`in naturii sale.

|n fine, limitele spa]iale [i temporale nu pot s` introduc` o diferen]iere \n interiorul universalei Con[tiin]e c`ci [i ele sunt doar manifestarea luminii con[tiente cu care ele sunt identice.

|n acest mod Realitatea ultim` a oric`rui lucru se reveleaz` a fi Con[tiin]`. {i aceasta \ntr-o perspectiv` ontologic` profund` pe care ¾ivaismul kaõmirian a pus-o bine \n eviden]` [i care se rezum` \ntr-un cuv^nt: tot ceea ce este manifestat nu este dec^t expresia libert`]ii suverane (absolute) a Con[tiin]ei (svåtantrya).

Aceast` libertate dup` defini]ia pe care o d` Abhinavagupta, d` na[tere (prin puterea sa unificatoare - anusamdhåna) diversit`]ii chiar din unitate [i unit`]ii chiar din diversitate.

34

A doua interpretare: Sinele este Con[tiin]a.

Sinele nu este dec^t lumin` (prakåõa), unitatea ultim` a st`rilor subiective caracterizate prin libertate. Dac` din gre[eal` \l identific`m cu corpul, cu suflul sau cu alte leg`turi, aceste idei eronate ele \nsele particip` la con[tiin]`, vibreaz` \n ea; artificiul ([iretlicul), falsificatul av^nd drept suport EU-l f`r` artificiu [i spontan.

O combatere a sistemelor indiene rezult` de aici:

Materiali[tii Laukika presupun gre[it c` corpul av^nd drept atribut con[tiin]a este identic cu Sinele. Anumi]i partizani ai Vedånta-ei identific` Sinele cu energia suflului. Budi[tii Yogåcåra fac din Sine cunoa[terea (vijòåna). Cei din [coala Mådhyamika confund` Sinele cu vacuitatea. La fel anumi]i filozofi cred \ntr-un absolut vid (¾ünyabrahman), inert, f`r` atribute. |n realitate Sinele nu este nici corpul, nici suflul, nici con[tiin]a empiric` nici vidul extazului, ci numai [i numai pur` Con[tiin]`.

Sinele, subiect cunosc`tor nu poate fi niciodat` obiect de cunoa[tere; el nu este un lucru printre lucruri, el, ultima unitate pe care orice cunoa[tere o presupune. Leg`turile (limit`rile, contingen]ele) care nu fac dec^t s` deghizeze Sinele sunt datorate iluziei, obiceiului \nr`d`cinat de a concepe rela]ia subiectului [i obiectului ca analog` tuturor rela]iilor obiectelor \ntre ele, \n a[a fel \nc^t subiectul este perceput ca un lucru [i cunoa[terea ca un atribut.

A treia interpretare: Con[tiin]a este Sinele, natur` proprie a universului [i deci esen]a universal`.

Din acel moment, luminoasa Con[tiin]` care lumineaz` orice lucru este pentru totdeauna [i peste tot manifestat`. Nici un criteriu de cunoa[tere nu o poate revela.

Nu se poate dovedi nici respinge existen]a Con[tiin]ei - Sine universal sau Dumnezeu str`lucind din propria sa sclipire - nici \n privin]a subiectului, nici \n privin]a obiectului: de fapt, cine dovede[te [i cine respinge? Este corpul, eul [i \n acest caz este el con[tient sau nu este? Dac` nu este con[tient, cum poate el s` redea alt lucru con[tient? [i dac` este con[tient prin el \nsu[i, el va str`luci spontan. {i \n privin]a obiectului, care Dumnezeu l-ar dovedi sau l-ar respinge? Dac` obiectul nu este luminos prin sine \nsu[i, nimic nu-l va face s` str`luceasc`; [i dac` el este luminos prin sine, el nu este dec^t pur` lumin`. Astfel, departe de a demonstra existen]a Con[tiin]ei, aceste mijloace de cunoa[tere depind de Con[tiin]`, f`r` ea nu ar exista. Imediat ce se pune la \ndoial` aceast` con[tiin]` se asum` tacit validitatea sa dup` exemplul dat de Trikahàdaya.

35

Orice cunoa[tere str`luce[te pe fondul Con[tiin]ei de Sine, tr`g^ndu-[i din ea \ns`[i propria sa sclipire; dac` Sinele nu ar str`luci, lumea nu ar fi dec^t o mas` de tenebre - [i nici m`car asta.

Lucrurile - simple limit`ri - stau \n veritabilul Subiect care este esen]ialmente pur` luminozitate [i nu se manifest` dec^t \n virtutea identit`]ii lor cu acest Subiect. Este energia cognitiv` a lui Dumnezeu care face s` apar` aceste lucruri \nc` identice cu Subiectul universal ca distincte de subiectul limitat.

36

Introducerea lui Kùemaråja la sütra I,2:

Dac` natura \ntregului univers constituit din indivizi empirici [i materie inert` este numai con[tiin]` sau cu alte cuvinte Parama ¾iva, atunci cum poate fi explicat` aceast` (aparent`) \nl`n]uire? Pentru a r`spunde la aceast` \ntrebare a fost formulat` sütra urm`toare.

Capitolul I, sütra 2: jòånam bandhaê

"CUNOA{TEREA ESTE O LIMITARE A EI (a Con[tiin]ei Absolute)."

jòåna = cunoa[tere limitat`;

bandhaê = limitare, \nl`n]uire.

L. Silburn: "Leg`tura este o cunoa[tere (limitat`)."

J. Singh: "Ajòåna sau ignorarea naturii reale a fiin]ei, care este un fel de cunoa[tere limitat`, estecauza \nl`n]uirii (Sinelui individual)."

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,2:

Kùemaråja aten]ioneaz` c` aceast` sütr` poate fi citit` \n dou` moduri, (1) conform regulilor Sandhi (unirea literelor finale [i ini]iale): caitanyamåtmåjòånam bandhaê [i forma sütrei ar fi: caitanyam åtmå + ajòånam bandhaê, [i (2) f`r` aceast` unire a literelor final` [i ini]ial`: jòånam bandhaê.

(Prima interpretare: ajòånam bandhah, leg`tura este ignoran]a).

A[a cum tocmai am ar`tat, absolut nimic nu se g`se[te \n afara luminii con[tiin]ei. Duali[tii sus]in c` exist` dou` realit`]i separate, [i anume ¾iva [i mala. (Dac` a[a cum s-a ar`tat nimic nu exist` separat de con[tiin]`), cum poate exista o existen]` separat` pentru mala [i cum poate aceast` mala s` voaleze con[tiin]a Sinelui? Pentru a respinge aceste obiec]iuni f`cute de duali[ti, Målinìvijaya declar`:

"Se consider` impuritatea (mala) ca ignoran]` (ajòåna) (de Sine, a naturii reale proprii). Aceast` ajòåna este åæava mala care este cauza transmigra]iei (saðsåra) sau måyiya mala care serve[te drept cauz` pentru Kårmamala".

{i Sarvåcåra: "Lumea este legat` de c`tre ignoran]` ajòåna; din ea izvor`[te emana]ia [i resorb]ia (na[terea [i moartea)".

37

A[a cum arat` aceste citate, Dumnezeu, gra]ie energiei sale libere, pentru a voala veritabila sa natur` spontan luminoas`, se serve[te de energia marii iluzii [i face s` apar` \n propriul s`u Sine omogen ca spa]iul o limitare extinz^ndu-se la toate fiin]ele \ncep^nd de la ¾iva-f`r`-atribute (anåõrita ¾iva) p^n` la subiectele con[tiente supuse iluziei (måyåpramåtå-sinele sub influen]a lui måyå; aici se include pralayåkala [i sakala). Aceast` limitare este datorat` puterii Lui numite Mahåmåyå care este doar o form` de ocultare a Sinelui produs` de puterea Lui de libertate absolut`. Aceast` limitare singur` este \nl`]uire care este (1) de natura lui ajòåna (ignoran]`) adic` necon[tientizarea faptului c` nu e[ti diferit de ¾iva [i (2) de natura cunoa[terii limitate \n forma lui åæavamala care te face s` te consideri redus cu privire la cunoa[tere [i la ac]iune [i deci imperfect.

(A doua interpretare: jòånam bandhaê, leg`tura este o cunoa[tere limitat`).

Aceasta nu este dec^t o impuritate de finitudine care atribuie eronat naturii noastre o lips` de plenitudine. Aceast` absen]` a cunoa[terii const` deci \n neintui]ia identit`]ii noastre cu ¾iva.

|n comentariul meu Udyota la lucrarea Svacchandatantra, la sf^r[itul capitolului 5 trat^nd dìkõa ini]ierea, noi am ar`tat \n detaliu c` impuritatea nu poate fi considerat` independent` de Con[tiin]` sau ¾iva.

Astfel este sensul aforismului care rezum` o strof` din Spandasütra:

"Sinele empiric individual a pierdut eficien]a sa prin gre[eala impurit`]ilor sale (åæava, måyìya [i kårma mala). El este condus spre a dori diferite obiecte dar datorit` ineficien]ei sale el nu este niciodat` satisf`cut. Atunci c^nd agita]ia min]ii sale va \nceta complet, el va experimenta starea suprem`" (9).

Deci cauza \nl`n]uirii nu este numai cunoa[terea limitat` datorat` ignoran]ei prin care sinele condi]ionat consider` Sinele s`u real ca non-Sine, ci [i cunoa[terea limitat` datorat` acelei ignoran]e prin care sinele condi]ionat consider` ceva care nu este Sinele (corp, etc.) drept Sinele s`u.

La asta face aluzie strofa din Spanda care \ncepe prin:

"La individul condi]ionat paõu toat` cunoa[terea este n`scut` din sim]uri [i construc]ii mentale. Din aceast` cauz` el pierde bucuria ambroziei Sinelui Suprem [i libertatea sa fireasc`." (46).

Acest aforism expune dou` variet`]i ale impurit`]ii de limitare:

38

A[a cum s-a ar`tat \n prima sütr` cuv^ntul caitanya implic` svåtantrya, adic` libertate absolut` de a cunoa[te [i de a face orice (jòåna-kriyå-svåtantrya); datorit` acestui aspect dublu al lui svåtantrya, putem avea dou` cazuri:

1. Libertatea nu se manifest` dar exist` pur` con[tiin]` (cit). Este cazul subiectului dotat cu con[tiin]` care se imagineaz` gre[it ca f`r` plenitudine (f`r` activitate liber`). Exist` prakåõa sau Jòåna (cidåtmani api) dar f`r` kartàtva-svåtantrya. Este cazul Vijòånåkala; exist` åæavamala.

2. Sau libertatea r`m^ne (exist` svåtantrya \n forma de kartàtva - cel care face, indic^nd con[tiin]a de sine) dar con[tiin]a luminat` face gre[eal` c^nd imagineaz` un Sine acolo unde nu este (abodha), [i anume \n corp [i celelalte atribute. Este cazul lui sakala. Exist` din nou åæavamala.

Cum se spune \n Ìõvarapratyabhijòåkårikå:

"Poate exista cunoa[tere bodha sau jòåna, dar f`r` sim]ul ac]iunii sau a con[tiin]ei de sine (este pierderea lui Kartàtva-svåtantrya); sau poate exista sim]ul ac]iunii dar f`r` bodha sau jòåna (care este pierderea lui jòåna-svåtantrya). Astfel poate fi åæavamala \n dou` moduri, ambele dator^ndu-se pierderii st`p^nirii naturii proprii esen]iale". (III, 2.4)

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,2:

Prima sütr` spune c` Sinele este pur` con[tiin]`. |ntrebarea care apare este c` dac` Sinele este pur` Con[tiin]`, cum se face c` el este \nl`n]uit?

Sütra 2 d` r`spunsul la aceast` \ntrebare. Ea spune c` \nl`]uirea individului este datorat` a[a-numitei jòåna (cunoa[tere limitat`) care de fapt este ajòåna sau ignoran]`. Ignoran]a sau ajòåna nu este negativ`; ea este pozitiv`, un fel de jòåna pozitiv`, o cunoa[tere viciat`, limitat`. Aceast` jòåna limitat` este responsabil` pentru \nl`n]uirea individului. Dar acest fel de jòåna sau cunoa[tere este de fapt ajòåna sau ignoran]`. Aceast` ignoran]` este de dou` forme: (1) a nu cunoa[te Sinele real c` este Sinele, complet` retragere din Sinele real [i (2) a cunoa[te ceva ce nu este Sinele (corp, etc.) drept Sine.

Aceast` ajòåna este cunoscut` ca åæavamala, o limitare \nl`untrul individului.

Cui se datoreaz` aceast` åæavamala? Se datoreaz` unei minunate puteri a lui ¾iva. O persoan` poate ascunde totul dar nu-[i poate ascunde propria sa natur`. Dar ¾iva are aceast` minunat` putere de a-[i t`inui propria sa natur`. Aceast` t`inuire,

39

putere a lui ¾iva este numit` Mahåmåyå. |n individul limitat aæu aceast` auto-t`inuire ac]ioneaz` sub forma acestei mala. Aceast` t`inuire este tehnica Sa sau stratagema Sa pentru jocul vie]ii \n variate, multiple forme. Omul este limitat la existen]a transmigratorie numai at^t timp c^t se limiteaz` la cunoa[terea limitat` a sim]urilor sale, a min]ii sale. Dar atunci c^nd el \[i recunoa[te natura sa real`, el este liber.

Comentariul lui Lilian Silburn la sütra I,2:

Dac` numai Con[tiin]a singur` exist` care nu poate fi voalat` de nimic, cum ar fi ea diferen]iat` [i aservit`?

Sütrele 2-3 definesc cele trei impurit`]i care f`uresc robia: impuritatea congenital` sau de finitudine, impuritatea de iluzie [i impuritatea de ac]iune. Prezenta sütr` descrie cea mai fundamental` dintre impurit`]i, åæavamala, care face din fiin]a infinit` o fiin]` finit` c^nd ¾iva, prin voin]a sa liber`, \ntunec` (oculteaz`) plenitudinea esen]ei sale.

Conform leg`turii \ntre vocale se pot citi sütrele 1 [i 2 caitanyam åtmåjòånam bandhah, ca åtmå-ajòånam, leg`tura este ignoran]a, sau åtmå jòånam, leg`tura este cunoa[tere (limitat`).

De[i Kùemaråja amestec` abil \n glosa sa aceste dou` interpret`ri, numai a doua corespunde cu adev`rat pozi]iei fundamentale a partizanilor Spanda [i Trika.

Conform primei interpret`ri, robia const` \n ignoran]`. ¾iva, cu ajutorul energiei sale de iluzie transcendent` (mahåmåyå), tras^nd limite \n el \nsu[i, \mbrac` aspectul subiectelor cunosc`toare multiple.

Dup` a doua interpretare, robia (servitudinea) nu este at^t o ignoran]` c^t o cunoa[tere limitat`, contractat`, datorat` impurit`]ii de limitare. Ea se situeaz` nu \n ¾iva \nsu[i ci la nivelul individului (aæu) care a pierdut intui]ia identit`]ii sale cu ¾iva.

Cit^nd acest al doilea aforism, Abhinavagupta precizeaz` \n Tantråloka (I,27) c` ignoran]a nu este deloc o lips` de cunoa[tere cum s-ar spune apropos de un obiect insensibil; este o cunoa[tere limitat` care nu este coextensiv` Realit`]ii de cunoscut, ¾iva sau Sinele universal.

Prin gre[eala acestei cunoa[teri limitate care \i ascunde veritabila sa natur`, individul se crede limitat, imperfect, dezgolit de plenitudine; el se identific` cu valurile experien]elor sale lu^nd f`r` r`gaz eul (egoul) [i ceea ce nu este Sinele drept Sinele; [i invers, el consider` Sinele ca eu (egou), sau corp sau celelalte atribute.

40

Prima din aceste erori corespunde celei de a doua interpret`ri a sütrei, \n timp ce a doua r`spunde unei a treia interpret`ri, dup` care "cunoa[terea este leg`tura".

Sf^r[itul glosei lui Kùemaråja ca [i citatele din Pratyabhijòåkårikå r`m^n obscure at^t timp c^t nu s-a \n]eles cum se manifest` impuritatea de limitare: pentru a revela universul ¾iva fisureaz` realitatea ultim` - bloc nedivizat de Con[tiin]` [i de putere liber` (svåtantryaõakti) - ascunz^nd par]ial sau omniscien]a sa sau libertatea sa, manifest^nd astfel toat` gama de fiin]e con[tiente [i incon[tiente dup` cum limitarea ac]ioneaz` asupra omniscien]ei sau asupra atotputerniciei: sau cunoa[terea r`m^ne [i activitatea liber` se oculteaz` (\ntunec`) [i vom avea vijòånåkala care au pierdut cunoa[terea complet` a Eului; sau activitatea r`m^ne intact` dar cunoa[terea se voaleaz`, [i vom avea vidyeõvara care consider` universul ca [i cum ar fi distinct de ei.

Totu[i aceste subiecte supuse singurei impurit`]i de finitudine posed` \n comun eternitatea, omniprezen]a; ele transcend sclavii (paõu), victime ale celor trei impurit`]i [i lipsi]i simultan [i de cunoa[tere [i de autonomie veritabil`.

41

Introducerea lui Kùemaråja la sütra I,3:

Aceast` impuritate de limitare åæavamala este singura cauz` a sclaviei? Urm`toarea sütr` spune nu, mai exist` [i måyìyamala [i kårmamala:

Capitolul I, sütra 3: yonivargaê kalåõarìram

"ORIGINEA MANIFEST~RILOR ESTE FRAGMENTAREA CON{TIIN}EI |N FORME"

yoni = sursa (lumii obiective), adic` måyå; vargaê = grupul, ansamblul tattvelor (principii [i elemente);

yonivargah = måyå [i progeniturile sale, adic` grupul elementelor la care ea d` na[tere [i careconstituie sursa acestei lumi;

kala = activitate; õarìra = form`, corp;

kalåõarìram = a c`rui form` este activitatea, adic` activitatea prin care via]a lumeasc` esteprodus`. Deci yonivargaê este måyìyamala iar kålaõarìram este kårmamala. Cuv^ntul bandhaêeste sub\n]eles \n aceast` sütr`.

L. Silburn: "Grupul iluziei ([i) corpul activit`]ii fragmentatoare"

J. Singh: "Måyìya mala [i kårma mala sunt deasemenea cauze ale \nl`n]uirii."

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,3:

Cuv^ntul bandhaê "leag`, limiteaz`, formeaz` leg`tura" completeaz` sütra.

Matricea (yoni) este iluzia, cauza, sursa universal`; vargaê \nseamn` (tattva-samühaê) clasa, grupul de elemente asociat cu Måyå direct sau indirect (prin stadii succesive), constituie ansamblul nivelelor realului care se etajeaz` ca activitate fragmentatoare p^n` la p`m\nt, [i a c`rei opera]ie este limitat`. Ea produce corpul, lumile, kalå [i celelalte kaòcukas, p^n` la p`m\nt. Cauza lor este iluzia care pune \n mi[care corpuri [i lumi. Yonivarga desemneaz` deci impuritatea de iluzie, måyiya mala.

Din contr` activitatea fragmentatoare (kalå) este func]ia care divizeaz` lumea entit`]ilor \n lucruri separate, \n acesta [i acela, prin p`trundere mental`, cu alte cuvinte "activitate". ¾arìra semnific` "forma" de unde sensul de kalåõarìra, a c`rei form` este activitate fragmentatoare. Aici este leg`tura numit` impuritate a actului, kårmamala.

Spandakårikå spune succint:

42

"Sinele empiric este redus la ineficien]` datorit` limit`rilor (åæava, måyiya, kårma mala). El este condus s` doreasc` diferite obiecte, dar datorit` ineficien]ei sale el nu este niciodat` mul]umit. ... imediat ce agita]ia min]ii sale s-a domolit, el atinge regatul suprem."(9).

Aceasta se l`mure[e \n lumina lucr`rii noastre Spandaniræaya: "Aceste kalå, etc., av^nd drept caracteristic` activitatea limitat` [i celelalte plato[e, ader` la substratul, impuritatea de finitudine åæavamala ca baz` a lor, [i \mpiedic` omul voal^nd esen]a sa; natura lor impur`, de condi]ii limitatoare este deci bine stabilit`."

Venerabilul Svacchanda spune de asemenea:

"Con[tiin]a caitanya este ascuns` de impuritate (åæavamala) [i \nzestrat` cu kalå [i vidyå, ea este colorat` (\nfrumuse]at`) de c`tre atrac]ie (råga), limitat` cu privire la timp kåla, limitat` de niyati, necesitatea cauzal`, pream`rit` de convingerea eronat` de a fi un individ (puruùa). Lu^nd natura (prakàti) drept baz` (fundament), ea este \nzestrat` cu trei calit`]i (guæa), cu inteligen]` (buddhi), cu ahaðkåra (ego-ul), manas (minte), organe de sim] (jòånendriyas), organe de ac]iune (karmendriyas), elemente subtile (tanmåtras) [i elemente grosiere."(II,39-40).

Målinìvijaya arat` c` impuritatea de actiune acoper` de asemenea esen]a con[tient` a individului ale c`rui "ac]iunile meritorii [i nemeritorii au drept caracteristic` pl`cere [i durere". (I,24).

Pratyabhijòåkårikå precizeaz` c` impuritatea care rezid` \n iluzie [i ac]iune sub form` de diverse feluri de cuno[tin]e limitate are drept substrat impuritatea de finitudine (åæavamala); aceasta fiind prezent`:

"Desf`[urarea cognoscibilului diferen]iat este numit` impuritate de iluzie \n timp ce impuritatea de ac]iune determin` na[terea [i experien]a c^nd exist` ignoran]a veritabilului Agent. Aceste trei impurit`]i sunt datorate energiei de iluzie (måyåõakti) \ns`[i."(III,2.5)

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,3:

Sütra 2 spune c` individul este \ntr-o stare de limitare, \nl`n]uire datorit` lui åæavamala. Sütra 3 spune c` nu doar åæavamala este responsabil` pentru robia individului. Ata[ate lui åæavamala ca baz`, mai exist` dou` malas, måyìya [i kårma. [i ele produc sclavia individului. Måyìyamala \l \nzestreaz` pe individ cu vehiculele fizic

43

[i psihic \n care el este "legat, limitat"., [i Kårmamala \l determin` s` fac` ac]iuni motivate. Acestea [i urmele lor reziduale sunt for]e karmice care t^r`sc individul de-a lungul vie]ilor.

Comentariul lui Lilian Silburn la sütra I,3:

Glosa la sütra precedent` a ar`tat cum energia voin]ei se transform` \n impuritate atomic` care reduce con[tiin]a nelimitat` la un fragment (aæu), [i acest individ uit` gloria sa nativ` [i identitatea sa cu ¾iva. Prezenta sütr` men]ioneaz` celelalte dou` impurit`]i \nrobitoare. Impuritatea izvor^t` din iluzie (måyìyamala) este numit` yoni, matrice, c`ci tot ceea ce se cunoa[te pe calea piezi[` a dualit`]ii subiect-obiect provine din ea. Ea este energia cunoa[terii (jòånaõakti) care se limiteaz` [i ia orice lucru ca diferen]iat, omniscien]a retr`g^ndu-se atunci \ntr-o cunoa[tere m`rginit` proprie organelor de percep]ie, inteligen]ei, min]ii, ego-ului pref`cut.

Ca impuritate atomic` ea constituie o limitare de ordin cosmic [i omul care le \ndur` pe am^ndou` nu le mai are sub control.

Din contr`, individual` este impuritatea de ac]iune numit` aici "structur` a energiei fragmentatoare". Ea apare \n acest univers diferen]iat imediat ce, la r^ndul s`u, energia ac]iunii (kriyåõakti) pierde atotputernicia sa [i se reduce la o activitate care restr^nge (limiteaz`) organele de ac]iune; ea const` \n acte meritorii [i nemeritorii a c`ror impregn`ri cauzeaz` transmigrarea fiin]ei \nrobite devenirii (transform`rii).

Astfel energiile divine, omnipoten]a, omniscien]a, plenitudinea, eternitatea, omniprezen]a, c^nd ele se limiteaz` se convertesc respectiv \n activit`]i fragmentatoare (kalå), \n cunoa[tere determinat` (vidyå), \n \nclinare sau dorin]` restr^ns` (råga), \n timp (kåla) [i \n necesitate cauzal` (niyati).

44

Introducerea lui Kùemaråja la sütra I,4:

Cum aceste trei feluri de mala-suri produc ele sclavia? Sütra 4 spune:

Capitolul I, sütra 4: jòånådhiùthånam måtàkå

"FUNDAMENTUL CUNOA{TERII ESTE PUTEREA DEEXPRIMARE A SUNETELOR ALFABETULUI"

jòåna = cunoa[tere (limitat`);

adhiùthånam = baz`, fundament, origine;

måtàkå = (necunoscuta, ne\n]eleasa) Mam` sau Puterea Sunetului corespunz^nd sunetelor alfabetului. Este numit` Mam` deoarece ea produce \ntregul univers.

L. Silburn: "Mama - ansamblul fonemelor - este energia care guverneaz` cunoa[terea."

J. Singh: "Ne\n]eleasa Mam` sau Putere a Sunetului inerent` \n alfabet este fundamentul cunoa[terii limitate (\n forma lui åæava, måyìya [i kårmamala)

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,4:

Impuritatea tripl` pe care tocmai am definit-o ca o cunoa[tere limitat`, diversificat` se prezint` sub trei forme: concep]ie a finitudinii (te sim]i incomplet [i imperfect), manifestare a obiectivit`]ii diferen]iate (aduce un sim]`m^nt al diferen]ierii \n toate; eu sunt diferit de ceilal]i, etc.) [i impregnare la sursa actelor bune [i rele.

Pentru aceast` \ntreit` cunoa[tere limitat` måtàkå (sau alfabetul de la A la K¿) este zeitatea generatoare, st`p^nitoare, este Mama necunoscut`, generatoare universal` sub aspectul fonemelor merg^nd de la A la K¿. Cunoa[terea pe care ea o suscit` ia aparen]a obiectiv` limitat` [i variat` ca de exemplu: eu sunt o fiin]` imperfect` (åæavamala), eu sunt slab sau gras (måyiyamala), eu sunt un adorator al sacrificiului focului (kårmamala); aceast` cunoa[tere este subtil` sau \ntr-o form` exprimat` concret (avikalpakasavikalpaka - paråmarõa - mayasya); [i la fiecare din aceste prize de con[tiin]` - fie ele asociate sau nu cu g^ndirea dualizant` - atunci c^nd penetreaz` \n minte cuvintele care le exprim`, avem sentimente de triste]e, mirare, bucurie, atrac]ie, etc.

Måtàkå este Puterea care guverneaz` \n forma diverselor zeit`]i (¾aktir adhiùûhåtri) a[a cum Timirodghåta spune:

45

"Maestrele redutabile Mahåghorå ¾aktis care s`l`[uiesc \n mijlocul con[tiin]ei lui brahmarandhra sunt st`p^nele centrelor pìthas; suspendate de coarda lui brahman, ele \n[eal` omul din nou [i din nou." Måtàkå, mama, originea, str`luce[te \ntr-o serie de energii care prezideaz` grupul fonemelor, activit`]ile fragmentatoare, etc. \n forma lui Bråhmì [i a altor ¾aktis. Ea \ndeamn` oamenii la tot felul de activit`]i [i sentimente cu ajutorul aranjamentului unei succesiuni de litere. Unele ågama, ca de exemplu Sarvavìra, o decriu clar ca animatoarea atunci c^nd ea dispune fonemele \ntr-o ordine semnificativ`.

Ea este st`p^na energiilor care \nl`n]uie roata energiilor numite ambå, jyeùûhå, raudrì [i våmå.

Datorit` st`p^nirii sale asupra energiilor cuv^ntului, ea fiind baza oric`rei cunoa[teri (limitate) nu se poate cerceta intima nediferen]iere (de deplina con[tiin]` de Sine a lui ¾iva), [i toate cunoa[terile sunt orientate spre exterior [i nu se opresc niciodat`. Desemn`m deci aceast` cunoa[tere cu numele de leg`tur`, limitare, \nl`n]uire.

Astfel Spandakårikå spune:

"Se consider` ca un captiv, paõu, atunci c^nd, lipsit de gloria sa (cunoa[terea Sinelui) datorit` activit`]ii sale limitate, el este redus la starea de obiect de care se bucur` grupul energiilor n`scute din ansamblul sunetelor." (45)

O alt` strof` rezum`: "Energiile sale sunt totdeauna gr`bite s`-i ascund` esen]a, deoarece toate ideile sale nu pot apare f`r` folosirea cuvintelor"(47)

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,4:

Baza tuturor celor trei malas sunt ideile exprimate limitat prin cuvinte. Cuvintele sunt o oglindire a literelor [i a sunetului lor cunoscut ca Måtàkå, deci \n ultim` instan]` tocmai Måtàkå este responsabil` pentru cunoa[terea limitat`, adic` pentru cele trei mala-suri. Cuvintele au o influen]` \nsp`im^nt`toare \n formarea ideilor noastre care nu ne d` voie s` realiz`m splendoarea con[tiin]ei lui ¾iva \nchis` \n noi \n[ine.

Comentariul lui Lilian Silburn la sütra I,4:

Cunoa[terea care na[te atrac]ie [i aversiune proprii dorin]ei formeaz` un redutabil obstacol din cauza faptului c` ea este legat` de limbaj. Ea are drept fundament dinamic pe Mama fonemelor (måtàkå), generatoarea celor trei impurit`]i ca [i a activit`]ilor fragmentatoare de unde se nasc fonemele cu care g^ndirea este inextricabil asociat`.

46

Considerat` \n esen]a sa etern`, måtàkå nu este altceva dec^t energia con[tient` (vimarõaõakti), sursa eficien]ei mantra-elor. La ea se refer` sütra atunci c^nd men]ioneaz` "\n]elegerea ro]ii måtàkå". Dar pentru cei care ignor` natura sa veritabil`, Mama fonemelor devine leg`tura care prin mijlocirea fonemelor \i lipse[te de bucuria esen]ei lor native.

Måtàkå se g`se[te \n centrul ro]ii energiilor care cuprind universul \ntreg. Ea con]ine cele 50 de litere ale alfabetului sanskrit care, luate \n totalitate, constituie energia fonematic`. Diversificate, ele sunt situate la periferia acestei ro]i [i sunt identice cu activit`]ile fragmentatoare, artizane ale devenirii. Roata con]ine p^n` acum cele trei energii ale Domnului c^nd suprema måtàkå, sub aspectul de ambikå, Mama lumii, se reveleaz` sub triplul aspect de jyeùûhå, raudrì [i våmå, energii care se etajeaz` de la centru la periferie.

Jyeùûhå, excelenta, corespunde energiei voin]ei care se arat` \n esen]a sa. Benefic` pentru to]i - fie ei vigilen]i sau nu - ea conduce spre un maestru des`v^r[it pe omul ardent care este favorizat de o gra]ie intens` despre care trateaz` sütra urm`toare.

Raudrì, \n raport cu energia cunoa[terii, poate constitui un obstacol pe calea eliberatoare pentru cel ce tinde la ¾iva, dar nef`c^ndu-l niciodat` s` decad`.

Asociat` energiei \n activitatea sa, våmå se prezint` ca aspectul malefic al lui måtàkå atunci c^nd ea se dirijeaz` spre exterior, se voaleaz` [i manifest` multiplul. Fiin]elor distrate, inapte pentru samådhi, ea le ascunde Realitatea; dar dac` ea eman`, "vomit`" (vam-) pentru ei universul obiectiv [i diferen]iat, pentru un yoghin plin de vigilen]` ea revars` universul \n afara lui samådhi.

Abhinavagupta stabile[te o leg`tur` \ntre aceste trei energii [i activitatea suflului: våmå are ca func]ie activitatea vital` la fiin]a care transmigreaz`. Raudrì supravegheaz` aceast` func]ie la cei care aspir` s` \n]eleag` ce este Realitatea, [i jyeùûhå, la fiin]ele perfect luminate (suprabuddha).

Astfel actul vibrant, aceast` energie de Via]` nediferen]iat` (prånanåõakti) total` \n sc^nteierea sa, sub influen]a limbajului asociat activit`]ii mentale, devine o cunoa[tere orientat` spre obiectivitate: subiect [i obiect se afirm` la distan]`, [i actul care ]^[ne[te, deplin con[tient de sine, nu mai este dec^t activitate discursiv`, elaboratoare [i artificial` (kalpanå [i kàtrima).

47

Omul piede contactul cu Sinele interior, cu Dumnezeu [i cu universul perceput \n totalitatea sa. Sub influen]a no]iunilor \nglobate \n cuvinte, el nu mai are intui]ia unicei Realit`]i [i nu recunoa[te energia sa liber`.

Dar cum puterile redutabile ale iluziei \nl`n]uie ele ignorantul? Nu se poate \n]elege f`r` a fi cump`nit puterea prodigioas` care \mbrac` Cuv^ntul \n tradi]ia indian`. Prin limbaj omul nu numai transmite g^ndirea sa dar ac]ioneaz` asupra fiin]elor, provoac` \n ele tot felul de emo]ii. F`r` cuv^nt, nici o cunoa[tere, c`ci cuvintele confer` cunoa[terii caracterul s`u determinat, fac o vikalpa, o no]iune cu pol dublu apt` s` deruteze pe cel este \n[elat de limbaj. C^nd el aude un sunet, [i måtàkå se pune \n mi[care, energiile sale \nsp`im^nt`toare (ghoraõakti) produc \n el o priz` de con[tiin]` determinat`, sunetul cap`t` un sens, cunoa[terea se impregneaz` de afectivitate: dorin]`, speran]`, team`....

Cunoa[terea este un v`l care se interpune \ntre Eu [i realitate deoarece a cunoa[te \n mod discursiv const` numai \n a delimita, "\n a decupa din toate p`r]ile lucrul de cunoscut", \n a-l separa de restul cu care l-am putea confunda.

Determinarea relev^nd certitudinea intelectual` (viniõcaya) implic` \ndoiala la origine [i deci dualitate. Lucrul nu este cunoscut dec^t prin opozi]ie la ceea ce nu este. La vederea unei oale, se pune mai \nt^i posibilitatea c` aceasta n-ar fi o oal`, apoi se respinge aceast` \ndoial` [i se recunoa[te cu siguran]` c` este o oal` [i nimic altceva. Dar aceast` certitudine intelectual` nu este deloc eviden]a care \nso]e[te senza]ia imediat` care o precede.

Imediat ce \l cunoa[tem numindu-l, determin`m lucrul in func]ie de ceea ce el nu este. Aceasta este opera lui apohanaõakti, energia care diferen]iaz` neg^nd, surs` pentru toate vikalpa.

Din contr` Våk, Verbul sau cuv^ntul interior identic Con[tiin]ei, scap` total acestei energii; ea este liber` de vikalpa ca de supraimpunere. |ntr-adev`r, ce am putea supraimpune Luminii con[tiente? Din clipa aceea energia diferen]iatoare nu poate s` opereze \n privin]a sa. Eviden]a Eu-lui, sesizat direct prin prezen]a la sine, nu are nimic comun cu cunoa[terea datorat` g^ndirii diferen]iatoare care opune eu [i non-eu, [i face din Eu-l nediferen]iat (ahað) un eu pref`cut, separat de alte eu-ri ca [i de obiecte (ahaðkåra).

Din moment ce desemnat [i cel care desemneaz`

48

sunt totdeauna lega]i cunoa[terii, trebuie s` suprim`m aceast` uniune am`gitoare dac` vrem s` ne eliber`m redob^ndind vibra]ia original`. Pentru a le impregna de con[tiin]` ne putem concentra asupra Subiectului con[tient f`r` nici cea mai mic` leg`tur` cu cunoa[tere, obiect cunoscut [i expresie verbal`; ne putem de asemenea concentra numai pe sunet, f`r` cunoa[tere de no]iune nici de obiect semnificat, sau \nc` asupra unei cunoa[teri cu totul juste n`sc^ndu-se \nainte de a se fi asociat unei desemn`ri [i nu tinde spre un obiect; putem \n sf^r[it s` ne fix`m pe lucrul \ns`[i, f`r` no]iune [i f`r` desemnare.

|ndat` ce s-a recunoscut måtàkå ca energie suprem` - acest fond al con[tiin]ei pe care se deta[eaz` fonemele, - sunetul disociat de sens devine atunci o mantra, cuv^nt vibrator care serve[te la eliberarea de sclavia cuvintelor; cunoa[terea discursiv` (vikalpa), separat` de desemnare, \[i reg`se[te universalitatea [i nediferen]ierea sa (nirvikalpa) [i devine intui]ie mistic` sau Trezire. Aceasta pentru calea energiei. {i pe calea superioar`, Eu-l, plin de o dorin]` ardent` care Con[tiin]a o face s` vibreze, se re\ntoarce la sursa nediferen]iat` sub forma lui Eu absolut (püræåhantå) \n timp ce lucrurile (bhåva), interioriz^ndu-se, nu mai sunt dec^t natur` proprie spontan` (svabhåva).

S` mai preciz`m c` pentru un eliberat \n via]`, Sine, cunoa[teri, cuvinte [i lucruri se unesc din nou dar de o manier` inefabil` a[a cum sugereaz` sütra III,27: "Conversa]ia sa este japa", adic` cuv^nt sacru, mantra.

Cum s` spargi acest val de cuno[tin]e discursive [i de st`ri psihice care nu se \ntrerup niciodat`, ascunz^ndu-ne astfel fondul imuabil al Realit`]ii? De fapt \n fiecare clip` ni se ofer` posibilitatea de a traversa acest val, c`ci, mereu ren`sc`toare, clipa ne extrage din angrenajul no]iunilor statice [i din lumea obiectiv`, replas^ndu-ne la originea noastr` \n[ine [i a universului, \n Eu-l suprem. Exist` deci o odihn` la nivelul clipei, [i singura problem` pe care misticul o are de rezolvat este de a se instala \n aceast` clip`, aceea a urnirii (clintirii, zguduirii) actului interior, vibra]ie primordial` [i nediferen]iat` (nirvikalpa).

49

Introducerea lui Kùemaråja la sütra I,5:

Sütra urm`toare arat` c` esen]a mijloacelor pentru \ncetarea \nl`n]uirii produs` de c`tre cunoa[terea limitat` const` \n a r`m^ne \n con[tiin]a Bhairavian`:

Capitolul I, sütra 5: udyamo bhairavaê

"SPONTANA DISPARI}IE A LIMIT~RILOR ESTE BHAIRAVA."

udyama = elan, spontan` emergen]` a con[tiin]ei divine, o deschidere-\nflorire a con[tiin]ei, ridicare pe vertical` a con[tiin]ei; nu \nseamn` efort; acest cuv^nt este format din ut + yam . Ut \nseamn` "\n sus" iar yam \nseamn` "a se ridica, a men]ine", deci udyama \nseamn` "mi[care pe vertical`", "elevare a con[tiin]ei".

bhairava = ¾iva, Supremul; acest elan fiind mijloc spontan de a atinge Supremul, el poate fi numit chiar Bhairava.

L. Silburn: "Elanul este Bhairava - Absolutul."

J. Singh: "O brusc` deschidere a con[tiin]ei transcendentale este Bhairava sau ¾iva."

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,5:

Udyama, elanul, este emergen]a supremei ilumin`ri, priz` de con[tiin]`, brusca \nflorire a Con[tiin]ei de Sine a lui ¾iva care expansioneaz` sub forma \ntregului univers. Este emergen]a ilumin`rii sub forma lui pratibhå.

Acest elan este bhairava: 1) deoarece bhairava (bha) sus]ine universul \ntreg f`c^nd s` fuzioneze toate energiile \n el \ns`[i (reduc^nd toate ¾aktis la asem`nare cu El); 2) [i c` el \nghite (ra) integral imperfec]iunile construc]iilor mentale (care sunt responsabile pentru diferen]iere). Acest aforism arat` \n plus c` acest elan este bhairava deoarece el serve[te s` ne revel`m propria noastr` esen]` ca fiind identic` cu bhairava atunci c^nd el izbucne[te la fiin]ele pline de dragoste divin`, pline de aten]ie spre Realitatea interiorizat`.

Målinìvijaya spune:

"Absorb]ia con[tiin]ei individuale \n divin (samåveõa) rezult` dintr-o Trezire (pratibodhataê) acordat` de maestru discipolului lini[tit (liber de agita]ia min]ii, de construc]ii mentale), ea se nume[te proprie lui ¾iva." (II,23). Aceast` samåveõa este numit` ¾ambhava. Un alt \n]eles pentru guruæå pratibodhataê a fost ar`tat de c`tre

50

marii \nv`]`tori:(guru=mare; pratibodha=trezire) "prin marea trezire proprie, prin sine \nsu[i".

Este spus de asemenea \n Svacchanda:

"Oh Frumuse]e (se adreseaz` lui Pårvatì, consoarta lui ¾iva), sunt eficiente mantrele la omul care a realizat esen]a universal` a Sinelui, care a realizat natura sa Bhairavian` printr-o emergen]` a naturii divine interioare [i este astfel unit cu Eternul, [i care i se d`ruie[te continuu; [i el este puternic" (II,142-143).

A realiza (bhåvanå) \nseamn` aici priz` de con[tiin]` sau fervoare \nn`scut` [i interiorizat`, sim]irea emergen]ei con[tiin]ei divine din interior, [i nu o medita]ie sau contempla]ie.

{i Spandakårikå face aluzie la asta:

"Atunci c^nd se urm`re[te un g^nd [i un alt g^nd r`sare, punctul de jonc]iune \ntre cele dou` este unmeùa - o revelare a adev`ratei naturi a Sinelui care este fondul ambelor g^nduri. Fiecare s` verifice pentru el." (41).

Autorul indic` astfel cum se stabilizeaz` spontan [i pentru totdeauna glorioasa apari]ie a supremei ilumin`ri intr^nd spontan la unison cu Bhairava, unicul mod de a pune cap`t robiei. El sus]ine acum c` datorit` acestei prize de con[tiin]` global` excelent`, diferen]iatul nu se mai manifest`, chiar [i \n cadrul activit`]ilor cotidiene.

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,5:

Aceast` sütr` d` pe scurt esen]a c`ii ¾åmbhavopåya. Aceast` imersiune \n con[tiin]a divin` are loc la acela care este un aspirant foarte avansat. Este o brusc` emergen]` a con[tiin]ei divine printr-o orientare a voin]ei spre con[tiin]a creatoare intern` care este totdeauna prezent` \n fiin]`. Aceast` cale nu cere nici o disciplin` de medita]ie, japa, etc.

Comentariul lui Lilian Silburn la sütra I, 5

Atunci se pune \ntrebarea: \n ce mod ne putem mul]umi cu clipa sau s` r`m^nem \n ini]iativa actului? Al cincilea aforism ne \nva]` \n dou` cuvinte care con]in integral calea divin`: "elanul este Bhairava", un asemenea elan care permite s` sari dintr-un singur salt dincolo de fluxul transmigra]iei; este \n acela[i timp ini]iativ` [i des`v^r[ire c`ci ceea ce este atins este Bhairava \nsu[i, \ndumnezeirea \n aceast` via]`.

51

Udyama, apare deci ca resortul Vie]ii f`c^nd s` parvii dintr-o dat` la plenitudine. El duce la descoperirea simultan` a Realit`]ii interioare (antarmukha) - Sinele (åtman) - [i la descoperirea Sinelui universal, Bhairava, [i la fuziunea lor imediat` [i definitiv`. \n el elan mistic [i sc^nteiere divin` sunt nediscernabile.

Din yam - a tinde la, a \ncepe, [i din ud - implic^nd elevare, verticalitate, udyama - desemneaz` actul de a se av^nta, ac]iunea, ardoarea. El comport` o anumit` dorin]` \n cotrast cu udyantàtå, fervoare spontan` \n care el culmineaz`. Aceasta, izbucnind ca o flac`r` reveleaz` natura \nn`scut`, eternul Subiect con[tient.

Kùemaråja define[te cu precizie ce este acest prodigios elan al inimii: \nflorire spontan` a Con[tiin]ei, priz` ne\ntrerupt` de con[tiin]` asupra Sinelui, a c`rei apari]ie nu este dec^t deschiderea Esen]ei universale; aceast` suprem` iluminare care ]^[ne[te din profunzimile Sinelui nu are nevoie s` se uneasc` cu Bhairava, ea este Bhairava \nsu[i, esen]a noastr` proprie recunoscut` \n universalitatea sa.

La origine, am v`zut deja c` Bhairava cuprinde \n el \nsu[i, \nc` nediferen]iate, energiile sub forma Energiei libere. |n consecin]`, \n momentul re\ntoarcerii, tocmai \n acest elan identic cu Bhairava fuzioneaz` energiile care constituie Totul c^nd ele se precipit` spre Bhairava \ntr-un torent at^t de abundent \nc^t el \nghite imediat ansamblul petelor (murd`riilor) [i p^n` la tendin]ele reziduale a imagina]iilor elaboratoare ale devenirii \nrobitoare (rena[terilor).

Realiz^nd o re\ntoarcere la energia liber` a Vie]ii (pråæanåõakti), la sursa emana]iei \n nediferen]ierea sa primordial`, acest act de pur` interioritate nu este dec^t iluminare [i Inim` suprem`.

|n afara limitelor spa]iale [i temporale, udyama \l ridic` (\nal]`) pe bhakta, adorator cu inim` pur`, totdeauna concentrat [i a c`rui dragoste spre esen]a divin` este a[a \nc^t, f`r` umbr` de ezitare sau de efort, el tinde din toat` fiin]a sa spre Bhairava [i p`trunde integral \n el. Dorin]a sa este at^t de ardent` c` exclude orice dialectic` de sine sau semeni, de maestru sau de discipol.

Din acest motiv Abhinavagupta interpreteaz` \n dou` feluri expresia guruæå pratibodhatas. |ntr-adev`r acest bhakta, care nu are alt` preocupare dec^t aceast` Dragoste unic`, p`trunde \n ¾iva fie cu ajutorul unei treziri datorate Maestrului (guru) s`u, fie printr-o trezire deosebit`, merituoas`, prin sine \ns`[i (pratibhå), atunci c^nd face o recunoa[tere de sine-\ns`[i prin sine-\ns`[i care face s` se nasc` identitatea realizat` imediat \ntre gra]ia intens`, maestru [i adoratorul plin de aten]ie p`trunz`toare dr`g`stoas`, to]i trei sc`ld^ndu-se \ntr-o aceea[i stare de nediferen]iere.

52

Perfecta compenetrare dintre bhakta [i ¾iva este a Patra stare, [i ceea ce o transcende (turyåtìta), eliberarea \n timpul vie]ii, stare de maestru, p`storul turmei (pati); "este singurul lucru care are cu adev`rat importan]`".

O asemenea compenetrare divin` (¾åmbhavasamåveõa) care ]ine de calea lui ¾iva conduce la inefabila experien]` mistic` numit` unmeùa, revela]ie universal` a lui Bhairava pe care nimic nu o poate \ntrerupe deoarece, simultan, obiectivitatea se n`ruie.

Kùemaråja se str`duie s` arunce c^teva raze de lumin` asupra acestei ultime experien]e calific^nd-o drept samåpatti [i paråmarõa: punere \n rezonan]` la "diapazonul" universului care corespunde la un samådhi spontan [i de lung` durat`, \n acest caz f`r` sf^r[it; dar de asemenea [i o intens` priz` de posesiune de c`tre con[tiin]` a actului f`r` limit` nici determinare, o priz` de con[tiin]` global` [i suveran` care caracterizeaz` esen]ial energia liber`. Actul de con[tiin]` \ntorc^ndu-se asupra lui \nsu[i redob^nde[te adev`rata sa natur` [i \nghite toat` diferen]ierea.

53

Introducerea lui Kùemaråja la sütra I,6:

Dup` ce a ar`tat cum se ob]ine con[tiin]a Bhairavian` prin emergen]a supremului pratibhå (elan, udyama, iluminare brusc` a con[tiin]ei divine) care este mijloc sigur de a pune cap`t sclaviei produs` de ignoran]a spiritual`, sütra 6 spune c` atunci c^nd con[tiin]a lui ¾iva este complet stabilit`, continu` con[tien]a \ncet`rii tuturor diferen]ierilor chiar \n cursul obi[nuit normal al vie]ii (atunci c^nd aten]ia nu este \n mod necesar orientat` spre interior):

Capitolul I, sütra 6: õakticakrasaðdhåne viõvasaðhåraê

"UNIREA CU ANSAMBLUL ENERGIILOR ADUCE TOTUL |N CENTRU"

õakticakrasaðdhåne = prin unirea cu ansamblul de ¾aktis (roata energiilor), prin con[tien]`-aten]ie intens`;

viõvasaðhårah = dispari]ia universului (ca ceva diferit de con[tiin]`), resorb]ia totului \n con[tiin]`.

L. Silburn: "Concentr^ndu-se intens asupra ro]ii energiilor, se ob]ine resob]ia a tot ce exist`."

J. Singh: "Prin unire cu \ntregul colectiv de ¾akti-s printr-o con[tien]` intens` [i fix`, are loc dispari]ia universului ca ceva separat de con[tiin]` (universul apare ca o form` a con[tiin]ei; de[iexisten]a exterioar` poate continua \n forma corpului [i a altor obiecte exterioare, ea este redus` laasem`narea cu focul supremei con[tiin]e)."

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,6:

Acest Bhairava despre care am ar`tat c` are ca natur` o fervoare (aspira]ie) intens`, o emergen]` a con[tien]ei care este o brusc` iluminare a supremei pratibhå (completa con[tiin]` de Sine a lui ¾iva), posed` suprema energie liber` [i f`r` egal (svåtantrya õakti, deplina libertate de a cunoa[te [i de a face orice).

|n calitate de bhairavìmudrå \n care sim]urile sunt dirijate spre exterior \n timp ce se contempl` \n interior obiectul, energia (con[tient` de natura sa r`m^n^nd \n exterior activ`, [i astfel st`p^nind \ntregul ansamblu de ¾aktis), cucerind Roata tuturor energiilor, cuprinde succesiune (krama), nesuccesiune (simultaneitate) (akrama), transcenden]` \n raport cu succesiunea [i nesuccesiunea, ea este plin`, vid`, simultan plin` [i vid` sau nici vid` nici plin`, ea nu-[i asum` nici una din aceste forme, c`ci ea este indicibil` [i absolut`.

54

Pe fundalul ei (svåtantrya õakti) apare jocul venerabilei ro]i a energiei, pe parcursul fazelor de emana]ie, de resorb]ie, etc., joc care se extinde de la apari]ia p`m^ntului p^n` la repaosul \n supremul Subiect con[tient.

C^nd aceast` concentrare intens` (saðdhåna, unire con[tient`) asupra ro]ii energiilor astfel manifestat` depinde de o priz` de con[tiin]` interiorizat` progresiv` [i adecvat` a[a cum o reveleaz` cele trei doctrine secrete mistice, se produce atunci resorb]ia universului diferen]iat \ncep^nd de la kålågni, focul distrugerii finale, p^n` la ultima kalå. De[i existen]a exterioar` r`m^ne sub form` de corp [i obiecte externe, ea este total asimilat` de c`tre focul supremei Con[tiin]e cu care aceast` existen]` se identific` (apare doar ca o form` a con[tiin]ei).

Conform lui Bhargaõikhå atunci c^nd yoghinul mediteaz` asupra ro]ii energiilor: "El \nghite totul (reduce la identitate cu con[tiin]a): moartea, Timpul, fascicolul kalå-surilor, activitatea fragmentatoare, ansamblul metodelor, identificarea cu convingerile [i ceea ce provine din g^ndurile dualizante despre identitatea lui ¾iva sau construc]ii mentale despre lucruri variate".

{i \n Vìråvalì g`sim: "Contempl` aceast` con[tiin]` situat` \n corp [i care str`fulger` ca focul conflagra]iei finale, kålågni Rudra. Acolo acumularea categoriilor este consumat`, acolo merg toate la disolu]ia lor".

Målinìvijaya tantra descrie acela[i lucru \ntr-o manier` indirect`: "Atunci c^nd un aspirant cu mintea concentrat`, centrat`, \n]elege Realitatea care nu este \n domeniul exprimabilului (grosier sau subtil), el ob]ine samåveõa (absorb]ie \n con[tiin]a divin`); atunci aceast` samåveõa este cunoscut` ca ¾akta (ob]inut` prin calea ¾aktopåya)". (II, 22)

Aceea[i tehnic` de uniune cu ¾akti prin deplin` con[tien]` a fost stabilit` [i printr-o alt` procedur` din ¾astras. Aceasta se poate experimenta numai prin devo]iune, prin venerarea unui maestru des`v^r[it [i mai mult nu a fost descris`. La ea fac aluzie prima [i ultima strof` din Spanda: "Noi oferim lauda noastr` Domnului (¾aðkara), care prin expansiunea [i contrac]ia a lor sale ¾akti face s` apar` [i s` se resoarb` lumea, el care este sursa \ntregii puteri glorioase a multitudinii de ¾aktis, el care, deschiz^nd [i \nchiz^nd ochii face s` dispar` [i s` apar`universul",

{i: "Dar c^nd ne stabilim \n acest singur loc (Realitatea vibratorie, spandatattva, const^nd \ntr-o perfect` con[tiin]` de Sine), atunci, control^nd emana]ia [i resorb]ia acestui corp subtil, accedem la starea veritabilului Subiect, [i devenim st`p^ni pe roata energiilor".

55

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,6:

Aceast` sütr` descrie ¾åktopåya ca un ajutor pentru ¾åmbhavopåya. |n aceasta, \ntreaga manifestare de ¾aktis trebuie s` fie realizat` prin concentrare ca fiind doar o form` a lui Svåtantrya ¾akti a lui ¾iva. Atunci \ntregul univers apare ca o form` a con[tiin]ei. Nu mai este un obiect material complet separat de con[tiin]`, ci doar o expresie a con[tiin]ei \ntr-o form` particular`. Atunci are loc viõvasaðhåra, adic` dispari]ia universului ca ceva extern con[tiin]ei. Viõvasaðhåra \n acest context nu \nseamn` pralaya sau disolu]ie final` a universului ca un lucru separat de con[tiin]` ci reducerea lui la identitate cu con[tiin]a, [i asimilarea lui chiar \n con[tiin]`. Dup` aceasta mintea aspirantului este preg`tit` pentru primirea unei spontane con[tien]e a deplinei con[tiin]e de Sine a lui ¾iva (¾åmbhava upåya).

Comentariul lui Lilian Silburn la sütra I,6:

Sütrele urm`toare arat` \n ce const` aceast` absorbire atunci c^nd un yoghin \n atitudinea bhairavamudrå, deschiz^nd ochii, contempl` universul desf`[ur^ndu-se \n el \nsu[i sub forma Ro]ii infinite a propriilor sale energii. Deoarece el se apleac` spre univers, el coboar` \n domeniul energiilor pentru a le purifica, \nt^lnindu-se astfel cu yoghinul ajuns la punctul culminant pe calea energiei. Dac` [i unul [i altul adopt` atitudinea bhairavamudrå referitor la energia liber`, primul o face dintr-o dat`, f`r` exerci]iu, pe c^nd al doilea trebuie s` fie foarte atent.

Glosa la sütra 4 a explicat cum fiin]ele \nrobite de limbaj r`m^n fixate pe janta ro]ii energiilor unde ei sunt strivi]i, aceast` roat` le apare lor ca lan]ul dureros al unei eterne deveniri (saðsåra), o mi[care care nu duce nic`ieri, [i c`reia ei nu-i pot sc`pa.

Din contr`, yoghinul ajuns la Centru, la butucul lini[tit al Ro]ii, resoarbe acolo cu u[urin]` toate energiile [i percepe aceast` Roat` ca un ardent [i glorios turbion al Con[tiin]ei, surs` de via]`, de fericire [i de putere.

Din centrul Ro]ii universale, el dirijeaz` energiile dup` voin]a sa [i \n toate manierele dorite, dup` o secven]` de emana]ii [i de resorb]ii dac` el parcurge calea energiei, dar f`r` grada]ie pe calea divin`, c`ci energia infinit liber` la acest v^rf include tot [i exclude tot simultan, \n momentul \n care ea ]^[ne[te ca fulgerul. El nu poate deci avea aici un parcurs: la punctul de plecare totul este deja \ndeplinit.

|n realitate datorit` libert`]ii sale, energia scap` exprim`rii discursive, chiar dac` ea se exprim` \n diverse moduri; ea nu este dec^t jocul lui bhairavamudrå \n care, cu

56

ochii mari deschi[i spre via]a universal`, cu privirea \ntoars` spre exterior, yoghinul percepe \n acest timp totul interior, interioritate [i exterioritate sunt deci simultane; exterioritatea se deta[eaz` ca un joc de umbre pe fundalul Con[tiin]ei [i, ca un spectator al unei tragedii al c`rei autor este chiar el, yoghinul se bucur` f`r` s` fie p`c`lit de propriile sale imagina]ii.

F`r` \ndoial`, yoghinul [i ignorantul v`d la fel toate lucrurile \n interior, dar numai yoghinul cunoa[te [i st`p^ne[te viziunile sale. De aici contemplarea sa intuitiv` asupra Sinelui (åtmadàùûi) [i priza sa de con[tiin]` global` proprie Eu-lui absolut (ahaðparåmarõa) \n care se resorb exterioritatea [i diferen]ierea.

Absorbirea \n ¾iva fiind foarte profund`, activit`]ile nu constituie niciodat` un obstacol pentru cel care, deschiz^nd ochii, vede disp`r^nd un univers care era exterior con[tiin]ei; apoi care, \nchiz^nd ochii, vede universul ap`r^nd sub singura form` a purei con[tiin]e.

Trebuie ]inut` secret [i transmis` numai de la maestru la discipol aceast` \nv`]`tur` despre roata universal` care reveleaz` c` \n fiecare energie toate celelalte sunt incluse.

Dar nimic nu este mai dificil dec^t s` une[ti elanul cu roata energiilor, [i s` faci apoi aceast` uniune permanent` \n ciuda derul`rii diverselor st`ri.

Pentru a exprima concentrarea intens` cerut` aici sütra folose[te termenul saðdhåna, aproape de netradus, at^t este de bogat \n semnifica]ii: con[tiin]a identit`]ii cu suprema Con[tiin]`, este mai mult dec^t o simpl` concentrare numai dac` se pune accentul nu asupra efortului de concentrare ci asupra Centrului spre care toate energiile curg [i converg gra]ie unei aten]ii extreme.

57

Introducerea lui Kùemaråja la sütra I,7:

Pentru cel care a asimilat universul \n con[tiin]a sa interioar` Bhairavian`, nu exist` diferen]` \ntre samådhi (concentrarea min]ii \n medita]ie) [i vyutthåna (activitatea cotidian`):

Capitolul I, sütra 7: jågratsvapnasuùuptabhede turyåbhogasaðbhavaê

"R~M@N@ND CONTINU~, CEA DE A PATRA SEDESF~{OAR~ DIFEREN}IINDU-SE |N VEGHE, VIS {I SOMN PROFUND."

jågrat = stare de veghe, de trezire;

svapna = stare de somn cu vise;

suùupti = stare de somn profund;

bheda = diferen]iere;

åbhoga = experien]` \nc^nt`toare;

saðbhava = lit. producere, venire la via]`; \n context: r`m^ne, continu`.

L. Silburn: "Expansiunea celei de a Patra st`ri se produce p^n` \n st`rile diferen]iate de veghe, de vis [i de somn profund."

J. Singh: "Chiar [i \n st`rile diferen]iate ale con[tiin]ei, de veghe, de vis [i de somn profund, areloc experien]a \nc^nt`toare a con[tiin]ei de Sine a celei de a Patra st`ri."

Comentariul lui Kùemaråja la sütra I,7:

Chiar [i atunci c^nd se manifest` st`rile multiple [i diferen]iate de veghe, de vis [i de somn profund (deci atunci c^nd exist` bheda, diferen]iere), st`ri care vor fi definite \n continuare, r`m^ne continuu extazul (åbhoga) celei de a Patra st`ri, aceast` str`fulgerare exprimat` prin "elanul lui bhairava", este o expansiune a luminii interioare urzit` \n toate st`rile; [i acest extaz r`m^ne constant la cel care se d`ruie[te la marea uniune men]ionat` \n sütra 5.

Unii interpreteaz` con[tiin]` \n loc de producere (termenul saðbhavaê din sütr` \l citesc saðvid); sensul c`ruia este clar (\n acest caz \n]elesul ar fi "acolo are loc experien]a, con[tiin]a (saðvid) experien]ei \nc^nt`toare a celei de a Patra st`ri).

"Atunci c^nd luna, la fel ca o floare str`luce[te peste tot, instantaneu ea \nc^nt` universul cu o mul]ime de raze. La fel, o Zei]` (adresare c`tre Pårvatì), atunci c^nd un

58

yoghin se plimb` pe p`m^nt, gra]ie razelor str`lucitoare ale cunoa[terii sale, el \nc^nt` totul \mprejur, de la infern p^n` la ¾iva, lumea at^t de variat`".

Candrajòåna descrie astfel extensia celei de a Patra st`ri pe care marele yoghin o experimenteaz` p^n` \n st`rile de veghe [i de somn.

{i Spandasütra face aluzie la asta \ntr-o strof`: "Con[tiin]a celei de a Patra se r`sp^nde[te \n st`rile diferen]iate de veghe, de somn, etc., care nu sunt \n realitate diferite de ea. Astfel nu p`r`se[te niciodat` esen]a sa de Subiect care percepe, de cunosc`tor, \n toate st`rile".

Cele trei aforisme care urmeaz` definesc st`rile de veghe, de vis [i de somn profund (\n care cea de a Patra se extinde):

Comentariul lui Jaideva Singh la sütra I,7:

|n sütra I, 5 s-a ar`tat c` prin ¾åmbhava Yoga se produce o brusc` emergen]` a unei con[tiin]e profunde care este con[tiin]a lui Bhairava, con[tiin]a de Sine a lui ¾iva.

|n sütra I,7 aten]ia aspirantului este \ndreptat` spre cinci puncte importante:

(1) A Patra stare de con[tiin]` este con[tiin]a martor` atotprezent` \n toate celelalte trei. C`ci cele trei st`ri de veghe, vis [i somn profund nu pot fi experimentate ca trei st`ri diferite f`r` o con[tiin]`, un cunosc`tor care le cunoa[te pe toate trei. Aceast` a Patra stare este deci Sinele nostru real. Este atotprezentul, nemuritorul, åtman, f`r` de moarte, con[tiin]a ne\ntrerupt` care e martor` la tot ce sim]im, g^ndim, facem. Este Eu-l permanent neschimb`tor care e martor la toate schimb`rile noastre de percep]ie a eu-lui.

(2) St`rile noastre de veghe, vis [i somn profund sunt \ntrerupte. Atunci c^nd suntem \n starea de veghe nu exist` stare de vis; atunci c^nd suntem \n stare de vis nu exist` con[tien]` despre starea de trezire, [i atunci c^nd suntem \n somn profund nu exist` con[tien]` despre st`rile de veghe [i de vis.

Mai departe, fiecare stare este datorat` anumitor condi]ii care nu sunt prezente \n cealalt` stare. |n starea de veghe, corpul, pråæa, sim]urile [i manas-ul sunt active. |n starea de vis ochiul, urechea, pip`itul, etc. nu func]ioneaz`. |ntr-un cuv^nt func]iile sim]urilor se opresc. Func]ia lor este luat` de c`tre minte, imagina]ie. |n vis, noi vedem, auzim, alerg`m, m^nc`m, etc. - totul mental. |n aceast` stare numai pråæa [i manas sunt active.

59

|n somn profund, chiar [i func]ia manas-ului se opre[te; numai pråæa func]ioneaz`. Deci [i aceasta este o stare separat`, diferit`.

Oare nu este nimic care s` r`m^n` identic \n toate aceste st`ri diferite?

Este, declar` filozofia ¾aiva. Este a Patra stare de con[tiin]` care nu este implicat` \n toate cele trei st`ri, care st` sub form` de con[tiin]` martor \n toate cele trei. Trebuie re]inut c` este numit` a Patra cu referin]` la celelalte trei. Cuv^ntul "a Patra" \i este atribuit datorit` limit`rii limbajului. |n realitate nici un termen numeric nu \i poate fi atribuit. Este o realitate atotprezent`.

(3) Con[tiin]a turya r`m^ne totdeauna ca un fond la tot ce sim]im, g^ndim, facem, dar noi nu suntem con[tien]i de ea \n starea normal` de con[tiin]`. Ea este totdeauna acolo. Ea este siddha adic` etern prezent`, [i nu sådhya, adic` nu o realitate care s` poat` fi produs` prin efortul nostru, prin vreo disciplin` sau tehnic` yoga. Dac` ar putea fi produs`, nu ar mai fi etern`. Ea nu este la cheremul cuiva. Atunci de ce at^ta agita]ie pentru a o dob^ndi? Care este valoarea metodelor upåya men]ionate \n ¾ivasütra?

R`spunsul este c` de[i ea r`m^ne fondul a tot ceea ce suntem [i facem, noi nu suntem con[tien]i de ea. Nu este o caracteristic` a con[tiin]ei noastre obi[nuite. Metodele upåya sunt men]ionate pentru a ne preg`ti pentru recep]ionarea ei.

¾åmbhavopåya este pentru fiin]e foarte avansate a c`ror minte este deja preg`tit` pentru recep]ia ei. |n ei exist` ut + yama (udyama). |n acest context udyama nu \nseamn` efort, cum l-au interpretat din nefericire unii, ci a[a cum arat` Kùemaråja este unmajjana, udyantàtå - emergen]`. Atunci c^nd suntem preg`ti]i printr-o via]` virtuoas` [i prin decondi]ionarea con[tiin]ei noastre obi[nuite, turya emerge din s`la[ul ei tainic, ia \n posesie con[tiin]a noastr` normal` [i devine caracteristica ei activ`.

(4) Folosind cuvintele din Kaûhopaniùad, este o prabhava, sau folosind cuvintele din ¾ivasütra este o õaðbhava, na[terea unei noi con[tien]e despre noi \n[ine. \n aceast` stare, De[i st`rile de veghe, vis [i somn profund difer`, ea r`m^ne ca o con[tien]` activ` constant` \n toate. Ea produce o transformare a con[tiin]ei noastre normale. |n toate st`rile diferen]iate exist` o con[tien]` integral`. Atunci noi tr`im "sub specie aeternitatis".

(5) Starea de con[tiin]` Turya \n filozofia ¾aiva nu este numai prakåõa, nu este numai Såkùi caitanya, con[tiin]` martor ca \n ¾åðkara Vedånta, ci este [i vimarõa, plin` de turyåbhoga (experien]a \nc^nt`toare a perfectei con[tiin]e a lui ¾iva).

60

Introducerea lui Kùemaråja la sütrele 8 - 10:

Acum sütrakåra (cel ce formuleaz` sütrele) define[te st`rile de veghe, vis, somn profund:

Capitolul I, sütra 8 - 10: jòånað jågrat svapno vikalpåê aviveko måyåsauùuptam

"|N VEGHE PRIN PERCEP}IE, |N VIS PRIN IDEA}IE, G@NDURI, {I |NSOMN PROFUND PRIN NEDISCERNEREA EXISTEN}EI ILUZIEI"

jòånað = \n cunoa[tere, percep]ii;

jågrat = stare de veghe; toat` cunoa[terea ob]inut` prin contact direct cu lumea exterioar` esteinclus` (\ntr-un sens larg) \n categoria st`rii de veghe a con[tiin]ei (c^nd subiectul este \n contact cu lumea obiectiv` din jurul lui);

svapna = starea de somn cu vise;

vikalpåê = g^nduri, construc]ii mentale, idea]ie;

aviveko = nediscernere, nediscriminare, lipsa con[tien]ei;

måyå = iluzia; aici are sensul de mohamayam, de forma r`t`cirii;

suùupti = stare de somn profund, f`r` vise.

J. Singh: 8. "Toat` cunoa[terea ob]inut` prin contactul direct cu lumea exterioar` este inclus` (\ntr-un sens larg) \n categoria st`rii de con[tiin]` numite "veghe" sau "trezire" (c^nd subiectuleste \n contact cu lumea din jurul lui pe orice plan."

9. "Toat` cunoa[terea ob]inut` prin activitatea independent` a min]ii, c^nd Subiectul nu este \n contact direct cu lumea exterioar` (din jurul lui pe nici un plan) este inclus` \n categoria st`rii de vis."

10. "Lipsa con[tien]ei pe toate planurile este somnul profund sau iluzie."

L. Silburn: "Veghea const` \n cunoa[tere, visul \n g^ndire dualizant` [i somnul profund \n absen]a discrimin`rii sau \n iluzie."

Comentariul lui Kùemaråja la sütra 8 - 10:

Veghea este o stare de aten]ie, o cunoa[tere a lumii izvor^t` din organele senzoriale orientate spre exterior relativ la obiectele percepute [i obiectele au aceea[i semnifica]ie pentru to]i, \n timp ce starea de vis este un ansamblu de reprezent`ri n`scute numai din minte (f`r` contact cu lumea exterioar`) [i a c`rei domeniu este specific fiec`ruia, deoarece vikalpåê (construc]iile mentale) predomin`.

61

Starea de somn profund este non-percep]ie, incon[tien]`, absen]a discrimin`rii, iluzie, c`ci se pierde con[tiin]a naturii veritabile; este non-perceperea lucrurilor [i de asemenea \ntunecare (moha) (obstruc]ionare, ascundere, ocultare, r`t`cire). Definind astfel somnul profund, autorul a definit cu ocazia aceasta [i lipsa de con[tien]` (måyå) la care trebuie s` se pun` cap`t.

Aceast` defini]ie arat` c` fiecare stare are un triplu aspect, de exemplu la vis: de pild` \ntr-un vis cunoa[terea care \ncepe s` apar`, [i deci f`r` g^ndire dualizant`, corespunde st`rii de veghe. Apoi vine visul propriu-zis care const` \n g^nduri dualizante, construc]ii mentale, [i apoi vine somnul profund care const` \n non-perceperea realit`]ii obiective.

([i despre somnul profund:)

De[i nu se pot percepe g^nduri \n somnul profund, c^nd e[ti pe punctul de a p`trunde acolo ai totu[i o cunoa[tere ca s` spunem a[a comparabil` st`rii de veghe. Apoi apare visul propriu somnului profund \n calitate de g^nduri sub form` de tendin]e reziduale.

(Aceasta din punct de vedere al omului obi[nuit.)

Dar c^t despre yoghin:

Mai \nt^i veghea este concentrare (dhåraæå) asupra lucrurilor variate [i formeaz` cunoa[terea primar`; apoi visul se compune din g^nduri (vikalpas) form^nd un val ne\ntrerupt de impresii relative la obiectul concentr`rii; \n sf^r[it, somnul profund corespunde la samådhi, unde yoghinul nu mai are con[tien]a diferen]ierii subiect-obiect.

Asta ne arat` sütra cu ajutorul unei alegeri bune a cuvintelor. Anticul tratat (Målinìvijaya II, 43) arat` interpenetrarea visului, veghei [i a somnului profund \n cazul yoghinului astfel: "Experien]a yoghinului care se afl` \n con[tiin]a obiectiv` este de patru feluri: abuddha, neluminat sau netrezit, buddha, luminat sau trezit, prabuddha, bine luminat sau bine trezit [i suprabuddha, perfect luminat sau perfect trezit ([i deasemenea sunt patru feluri de st`ri pentru cei care stau \n pada [i alte patru pentru cei care stau \n rüpa.)", termeni care corespund st`rii de veghe, de vis, de somn profund [i celei de a Patra st`ri.

Iat` prin ce se disting aceste st`ri.

62

Comentariul lui Jaideva Singh la sütrele 8-10:

Sensul mai larg al st`rilor de vis [i somn profund a[a cum sunt date \n text este clar, dar Målinìvijaya citat` de c`tre Kùemaråja d` anumite detalii care necesit` o clarificare.

Conform cu Målinìvijaya st`rile de veghe, vis [i somn profund trebuie cercetate cu referire la pramåtå, cunosc`torul sau subiectul. Totdeauna c^nd un obiect este cunoscut numai ca un obiect extern (prameya), adic` atunci c^nd partea obiectiv` este predominant`, avem starea de con[tiin]` trezit`. Poate fi numit` jågrat-jågrat, deoarece este o condi]ie de trezire \ntr-o stare de veghe. Din punctul de vedere al yoghinului se nume[te abuddha sau stare de adormire.

Atunci c^nd suntem \n starea de veghe [i nu este at^t de predominant obiectul exterior ci cunoa[terea (pramåæa) obiectului predomin` \n con[tiin]`, este starea jågrat-svapna, adic` un fel de vis \n stare de veghe. Din punctul de vedere al unui yoghin starea se nume[te buddha sau trezire.

Atunci c^nd \n stare de veghe cunosc`torul (pramåtå) este predominant \n con[tiin]`, este starea jågrat-suùupti, stare \n care cunosc`torul este treaz relativ la subiect, dar adormit relativ la obiect. Yoghinii o numesc prabuddha sau o stare de bine-trezire.

Atunci c^nd \n stare de veghe este predominant` numai con[tiin]a (pramiti) se nume[te starea jågrat-turya. Yoghinii o numesc suprabuddha sau stare de perfect` trezire.

Din punctul de vedere al omului obi[nuit toate aceste st`ri ]in de jågrat-avasthå. Yoghinii le numesc piæèastha, adic` st`ri referitoare la partea obiectiv`. |n]elep]ii jòånìs (cei ce au con[tiin]a lui ¾iva complet`) numesc aceast` stare sarvatobhadra, deoarece conform lor, \ntreaga lume obiectiv` este plin` de gloria existen]ei divine; \ntreaga manifestare este expresia lui ¾iva, un joc al lui saðvid (con[tiin]a).

{i acum vom analiza cele patru st`ri din svapna. Caracteristicile comune ale st`rii de vis sunt: (1) Este un plan al vikalpas-urilor, adic` idei, fantezii, reverii, construc]ii mentale [i (2) este abåhya adic` independent` de lumea exterioar`, m`rginit` numai la vis`tor.

Atunci c^nd lumea visului fabricat` de c`tre vikalpas apare foarte clar`, precis` [i sta]ionar`, este starea svapna-jågrat. Målinìvijaya o nume[te gatågata, deoarece \n aceast` stare mi[carea lui pråæa [i apåna este foarte pronun]at` [i datorit` ei lumea visului apare foarte clar`.

63

Atunci c^nd \n stare de vis, \ntregul fenomen al visului apare ca fiind \nce]o[at, vag, neclar [i dezordonat, este starea svapna-svapna. Målinìvijaya nume[te aceast` stare suvikùipta, deoarece fenomenul visului este haotic, dezordonat.

Atunci c^nd \n stare de vis vis`torul este capabil s` stabileasc` o conexiune clar` \ntre un obiect al visului [i altul starea se nume[te svapna-suùupti, deoarece vis`torul se bucur` de un somn deplin, pacifist, f`r` s` simt` vreo incongruen]` \ntre obiectele visului s`u. |n]elep]ii jòånìs numesc aceast` stare saðgata, deoarece vis`torul simte \n acest fel de vis o congruen]` sau consisten]` \ntre obiectele visului s`u.

Atunci c^nd \n mijlocul \ntregii fantasmagorii a st`rii sale de vis, vis`torul nu \[i pierde con[tiin]a de sine, c^nd el este deplin con[tient de el \nsu[i [i [tie c` el viseaz`, starea se nume[te svapna-turya. Ea se mai nume[te susamåhita deoarece \n aceast` stare vis`torul este un individ deplin integrat.

Pentru omul obi[nuit starea de vis este pur [i simplu svapna sau stare de vis \n care el vede diferite vikalpas f`r` vreun contact cu lumea exterioar`.

Yoghinii includ toate aceste patru st`ri cu termenul padastha, deoarece prin metodele yoga ei r`m^n \n pada sau starea propriului Sine \n toate condi]iile. Gatågata, suvikùipta, saðgata, susamåhita sunt numai faze ale st`rii padastha.

Din punctul de vedere al \n]elep]ilor aceasta este o stare de vyåpti sau p`trundere, deoarece ei simt p`trunderea propriei lor fiin]e \n toate aceste faze ale st`rii de vis.

S` analiz`m acum starea de suùupti; [i aici sunt patru faze. Mai \nt^i este suùupti-jågrat, trezire \n somn profund. Ea se mai nume[te udita (ridicat), deoarece \n ea exist` impresii reziduale ale \ntregii lumi obiective \ntr-o form` latent`.

Starea suùupti-svapna mai este numit` vipula (gras, crescut), deoarece aici urmele reziduale ale experien]ei lumii obiective sunt hr`nite, sus]inute astfel \nc^t devin mai puternice.

Starea suùupti-suùupti mai este numit` õånta deoarece urmele reziduale ale experien]ei obiective devin supuse, atenuate, lini[tite.

Starea suùupti-turya mai este numit` suprasanna deoarece aici yoghinul intr` \n deplina con[tiin]` de Sine a lui ¾iva [i este plin de pace [i bucurie.

Deci sunt patru faze ale st`rii rüpastha a yoghinului [i anume udita, vipula, õånta, suprasanna.

64

Pe scurt s-ar putea spune c` starea de veghe este aceea \n care aspectul cunoscutului sau a experien]ei obiectului este predominant`; starea de vis este aceea \n care cunoa[terea sau activitatea min]ii este predominant`, [i starea de somn profund este aceea \n care cunosc`torul sau subiectul este predominant.

|n starea de turya sunt numai trei faze. Turya-jågrat este acea stare \n care mintea a[a cum o cunoa[tem noi se retrage complet. Func]ia ei \nceteaz` [i devine activ supermentalul. Este numit` manonmanan. |n aceast` stare activitatea min]ii obi[nuite se opre[te [i intervine unmanå sau supramentalul.

Turya-svapna este acea stare \n care yoghinul dep`[e[te limit`rile cunoa[terii [i intr` \n t`r^mul cunoa[terii f`r` limite. De aceea mai este numit` ananta adic` nelimitat`.

Turya-suùupti mai este numit` sarvårtha deoarece \n aceast` stare orice lucru apare ca o form` a divinei ¾akti.

|n starea de turya aspirantul este identificat cu con[tiin]a lui ¾iva. Omul obi[nuit o denume[te simplu turya sau a Patra stare, deoarece este dincolo de cele trei st`ri cunoscute. El nu are experien]a st`rii de turya. Yoghinii o numesc rüpåtìta deoarece \n aceast` stare forma comun` a obiectului [i a subiectului este transcens`. |n]elep]ii o numesc pracaya care \nseamn` colectivitate, deoarece \n aceast` stare ei v`d totul cufundat \n seva bucuriei divine.

Turyåtìta este acea stare care este plin` de con[tiin]a de Sine divin` \nc^nt`toare, ne\ntrerupt`. Nu se pune problema vreunor faze ale acestei st`ri. Este starea supremei realiz`ri. Nu mai este nevoie de vreo practic` yoga acum. |n]elep]ii numesc aceast` stare mahåpracaya. |n ea chiar [i distinc]ia \ntre transcendent [i imanent dispare. Pentru cel care a intrat \n aceast` stare totul este ¾iva.

Comentariul lui Lilian Silburn la sütrele 7-10:

Atunci c^nd toate diferen]ierile sunt resorbite, fiin]a iluminat` vede cu uimire a Patra stare r`sp^ndindu-se spontan \n celelalte trei st`ri f`r` s` subziste nici cea mai mic` diferen]` \ntre aceast` \nc^ntare [i activit`]ile obi[nuite. Bucuria pe care el o are atunci este o beatitudine universal` pe care el o confer` f`r` efort la cei care \l \nconjoar`, la fel cum luna \mpr`[tie lumina sa asupra tenebrelor.

Imediat ce aceste st`ri diferen]iate sunt umplute cu fericirea, cu savoare unic` a st`rii a Patra, aceast` stare care le-a invadat pe celelalte trei, [i deci totalitatea Con[tiin]ei, nu este abolit`, dar nu mai exist` sub forma de stare distinct` despre care s` se poat` vorbi. Plenitudinea con[tien]ei unui jòånis este sugerat` simplu prin expresia

65

turyåtìta "dincolo de a Patra". O singur` realitate r`m^ne, Sinele universal imuabil [i indescriptibil fiind nediferen]iat [i aici este sensul ultim al termenului samådhi.

|n opozi]ie cu penetrarea \n Realitatea \n cursul c`reia se reveleaz` con[tiin]a de sine [i libertatea plenar`, st`rile de veghe, de vis [i de somn profund relev` fiin]a care transmigreaz` a c`rui Eu (ahantå sau subiectivitate) se g`se[te acoperit de c`tre obiectivitate (idantå).

Aceste st`ri cuprind \n ele toate st`rile psihice pe care un om obi[nuit le poate avea:

- Jågrat se refer` la obiectivitate, la nivelul cognoscibilului (prameya); subiect cunosc`tor, cunoa[tere [i obiect cunoscut (acesta din urm` cuprinz^nd universul, corpul, organele) sunt percepute aici ca fiind exterioare subiectului. Cu veghea, percep]ia obiectelor prin organe este comun` la alte subiecte; ea este \n plus distinct`, evident` [i stabil`. Tot ceea ce ^ndepline[te aceast` condi]ie merit` deci s` fie astfel numit.

- Svapna, vis, este specific` numai celui ce viseaz` [i este independent` de lumea extern`. Const^nd \ntr-o priz` de con[tiin]` sau certitudine mental` (åmarõa), ea este clar` dar instabil` [i iluzorie; ea apare ca "umbra cognoscibilului". Acest termen acoper` un vast c\mp al

experien]ei care se \ntinde \ntre activitatea vigilent` a st`rii de veghe [i incon[tien]a somnului profund. Domeniu de introspec]ie, de reverie, de reminiscen]e, de jocuri ale imagina]iei, de sentimente, de ansambluri de reprezent`ri proprii min]ii (manas), situ`m svapna la nivelul cunoa[terii \n calitate de mijloc (pramåæa). Fiind numai \n interior, el nu depinde deloc de vreo activitate dirijat` spre c^mpul obiectivit`]ii \n vederea unui scop practic (arthakriyåkåritva).

Chiar [i \n via]a obi[nuit`, uneori nu exist` nici o diferen]` \ntre starea de vis [i aceea \n care cognoscibilul se reduce la o construc]ie mental` (vikalpa).

- Suùupti, "somn profund", este propriu pramåtà -inului c`ci aici mai subzist` doar starea subiectului sub form` de germene al altor st`ri [i asociat numai tendin]elor obscure sau reziduurilor lucrurilor. Germene, absen]a percep]iei [i lini[tea caracterizeaz` aceast` stare. Suùupti este repausul perfect al Sine-lui \n vid - dac` nu exist` nimic distinct - sau \n suflul vital (pråæa) - dac` mai r`m^ne o impresie de pl`cere sau de durere. Lini[tea sa (tüùæìm) se \ntinde p^n` la subiect. Ea desemneaz`

66

deci starea in care se pierde con[tien]a Realit`]ii [i interne [i externe. Ea face parte din iluzie (måyå), sursa incon[tien]ei.

- Turya. Aceste trei st`ri trebuie s` fie abandonate \n favoarea celei de a Patra; ele nu au \n realitate alt scop dec^t s` ne conduc` la ea. Pentru aceasta fiecare dintre ele trebuie s` p`trund` \n urm`toarea: cognoscibilul \n instrumentele cunoa[terii, acestea \n subiectul cunosc`tor [i acesta din urm`, \n vederea redob^ndirii plenitudinii, se scufund` \n pramiti, pura intui]ie sau Cunoa[tere definitiv` care se confund` cu starea a Patra, via]a celorlalte trei. |n momentul acestei penetr`ri cele trei st`ri care subsumeaz` toate formele de existen]`, se afl` deci \n pramiti. Dar \n aceast` ultim` Cunoa[tere \n care se deturneaz` lucrurile imediat ce ele sunt cunoscute, acestea nu mai sunt lini[tite ca \n somnul profund [i se transcende starea de indiferen]` (audåsìnya).

Pur` Cunoa[tere, subiectivitate sub forma libert`]ii, independen]`, a[a aste lumina con[tient`, aceast` stare a Patra care str`luce[te din propria sa lumin` [i care subzist` pe parcursul celorlalte st`ri ca un fir care le leag` \ntre ele de[i nu e[ti atent la asta. Dar c^nd ea se orienteaz` spre plenitudine p`trunz^nd \n energia divin`, ea se manifest` ca con[tiin]` a Eu-lui care niciodat` nu se \ntrerupe la marele yoghin.

- Turyåtìta, "dincolo de a Patra", este regatul suprem al Con[tiin]ei, plenar`, ne\ntrerupt`, esen]` minunat` debord^nd de beatitudine. Datorit` plenitudinii sale ea nu poate s` aibe vreo diferen]iere, [i orice cuv^nt despre ea este superfluu.

Dac` \n turya [i \n turyåtìta iluminarea este perfect`, contrar acesteia din urm`, starea a Patra nu este lipsit` de condi]ii limitatoare cum ar fi corpul, suflul, nici de o anumit` dezvoltare c^t` vreme ea n-a impregnat celelalte trei st`ri.

De altfel o fin` analiz` arat` c` fiecare din aceste patru st`ri poate con]ine pe fiecare dintre celelalte \n alian]e bogate \n sensuri care caracterizeaz` st`rile ordinare [i st`rile mistice.

Jocul urm`toarelor rubrici combinate ofer` un tablou complet al psihologiei [i al misticii [colii Trika, a c`rui simplitate nu are egal, gra]ie definirii termenilor a[a cum vom ar`ta, adic` corel`rii stabilite \ntre o stare de con[tiin]` pe de o parte, [i c^mpul s`u sau nivelul de realitate pe de alt` parte. Trebuie s` p`str`m deci aceast` corelare \n minte.

Tabloul va permite sesizarea ei dintr-o privire:

Veghe Vis Somn profund A Patra

67

Obiect cunoa[tere subiect pramiti

prameya pramåæa pramåtà

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Veghe ... obiect cunoa[tere saðskåra-surile Apropiere

cunoscut clar` subzist` de a Patra

Vis ... cunoa[tere cunoastere ele se ascund Adeziune de

dispersat` a Patra

Somn profund ... subiect cunoa[tere ele se resorb identitate

retras` cu a Patra

A Patra stare ... pramiti ... subiect lucid savoarea Eu-lui,

f`r` obiect fericire

Pe orizontal` se v`d cele patru nivele ale realit`]ii care corespund celor patru etape ale realiz`rii mistice [i pe vertical`, o resorb]ie din ce \n ce mai mare a fiec`ruia din aceste nivele p^n` c^nd dispari]ia unuia d` na[tere la nivelul urm`tor.

Starea de veghe [i de obiectivitate (prameya)

Pe fondul st`rii de veghe referitoare la cognoscibil se deruleaz` cele patru st`ri, ele \nsele \n corela]ie cu domeniul respectiv astfel \nc^t o lectur` dubl` este posibil`, resorb]ia obiectivit`]ii dubl^ndu-se cu o progresie mistic` analoag` primei lecturi orizontale.

Jågrat-jågrat, veghe \n starea de veghe: atunci c^nd \n starea de veghe e[ti absorbit \ntr-un lucru obiectiv, o pat` alb` de exemplu, ai, din punctul de vedere yoga, starea de non-trezire \n domeniul cognoscibilului (abuddha a lui prameya).

68

Jågrat-svapna, vis \n stare de veghe; dac` aprofundezi impresia de alb ai cunoa[terea petei albe, un fel de vis care, pentru yoghin este o stare de trezire relev^nd mai ales cunoa[terea instrumental` (buddha a lui pramåæa).

Jågrat-suùupti, somn profund \n stare de veghe. P`r`sind aceast` cunoa[tere \n care mai subzist` rela]ia subiect-obiect, se atinge starea \n care predomin` subiectul cunosc`tor: "eu percep (pata alb`)", pe care yoghinul o nume[te stare de trezire ad^nc` (prabuddha proprie pramåtà -inului).

Jågrat-turya, starea a Patra \n starea de veghe; se ajunge la fructul acestei cunoa[teri [i la vigilen]a st`rii a Patra atunci c^nd spui "este alb, l-am v`zut". Pentru un yoghin starea de cunoa[tere care rezult` este trezire perfect` (suprabuddha a lui pramiti).

Rezum^nd, am v`zut cum modul de percep]ie al obiectului \n jågrat-jågrat relev` ignoran]a proprie percep]iei dualizante a omului obi[nuit care \nceteaz` s` mai fie un ignorant atunci c^nd se treze[te gra]ie "visului": acest termen se aplic` \n acest context cunoa[terii \nc` legat` de dualitatea subiect-obiect; se \n]elege cum se devine apoi un subiect treaz gra]ie somnului profund care ascunde obiectul cunoa[terii; [i se descoper` cum plec^nd de acolo, se reveleaz` a Patra stare.

Omul obi[nuit denume[te starea de veghe jågrat. Yoghinul care practic` samådhi nume[te aceste st`ri \n leg`tura cu obiectivitatea "masive" (piæèastha) deoarece ansamblul lucrurilor este con]inut \ntr-unul singur - pata alb` din exemplul ales.

Cu visul \n stare de veghe, yoghinul se concentreaz` asupra cunoa[terii instrumentale. Cu starea a Patra \n stare de veghe, el o abandoneaz` pentru a atinge a Patra stare; dar ajuns la a Patra, el nu dep`[e[te etapa ineren]ei de Sine (åtmavyåpti). Din contr` un jòånin dotat cu cunoa[tere plenar` ajunge la ineren]a divin` (õivavyåpti). El nume[te starea de veghe sarvabhadra. Pe m`sur` ce str`luce[te \n ochii s`i Realitatea con[tient`, el vede toate lucrurile debord^nd de o existen]` glorioas` [i universal`. Diferen]a \ntre veghe [i somn a disp`rut.

Starea de vis [i mijloc de cunoa[tere (pramåæa)

Pe fondul st`rii de vis (svapna) cele patru st`ri antreneaz` resorb]ia cunoa[terii [i degajeaz` \n final subiectul.

Svapna-jågrat, veghe \n starea de vis este numit` gatågata "tu vii [i tu pleci", c`ci inspira]ia [i expira]ia se manifest` aici; reprezint`, imagini, visuri, halucina]ii care apar aici foarte clar.

69

Svapna-svapna; cu visul \n stare de vis, ceea ce este perceput \n interior este mai pu]in clar [i subiectul [tie c` imaginile sale sunt pur subiective. Se nume[te aceast` stare sukùipta, foarte dispersat` deoarece g^ndirea nu se poate concentra. Visul este deci confuz.

Svapna-suùupti, somn profund \n stare de vis. Aceast` stare este numit` "retras`" sau consistent` (saðgata). Vis`torul se bucur` de un somn lini[tit ale c`rui vise nu sunt lipsite de coeren]` ca \n starea foarte dispersat` care o precede.

Svapna-turya, cu starea a Patra \n stare de vis, vis`torul este perfect concentrat (susamåhita).

Asfel, pe m`sur` ce el avanseaz` de-a lungul acestor etape proprii visului reprezent`rile vor trece de la la claritate la dispersare apoi la retragerea care va permite, odat` cu instaurarea st`rii a Patra \n vis, o stare foarte atent` de pur` luciditate [i, se pare, de con[tien]` de sine \n care vis`torul [tie c` viseaz`, stare care anun]` starea de Subiect con[tient pur.

Omul obi[nuit nume[te aceast` stare svapna sau svåpa, vis.

Yoghinul o desemneaz` prin expresia padastha c`ci pentru el care "merge, c`l`tore[te" (pada) de-a lungul celor patru st`ri descrise aici, urc^nd drumul f`cut din suflul vital [i concep]ii bine unite, universul rezid` (stha) numai \n ideile (saðkalpa) pe care le are.

C^t despre jòånin pentru care visul este o cunoa[tere care, particip^nd la libertate, se joac` cu cognoscibilul f`r` referin]` la exterioritate, el o denume[te vyåpti, ineren]a (p`trunderea) fiin]ei sale \n toate fazele visului.

Somn profund [i subiect cunosc`tor (pramåtà)

Subiectul este inactiv, indiferent la tot \n somnul profund f`r` vis (suùupti), dar cum acest somn con]ine universul \n germene, se poate spune c` \n el rezid` totul.

Pe acest fond de somn profund ceea ce trebuie resorbit sunt tendin]ele sau urmele reziduale (saðskåra) ale cognoscibilului [i ale cunoa[terii care r`m^n \nc` ascunse \n el.

Suùupti-jågrat, cu veghea \n somn profund, tendin]ele reziduale sunt \nc` ivite (udita), de unde numele dat acestei st`ri.

70

Suùupti-svapna, cu visul \n somn profund tendin]ele reziduale sunt mai abundente sau m`rite de unde numele de vipula, abundent. \n aceste ultime dou` st`ri nu subzist` dec^t con[tien]a de a exista.

Suùupti-suùupti, somn profund \n somn profund este numit lini[tit (õånta) c`ci tendin]ele reziduale au disp`rut [i ai impresia c` esti tu \nsu]i dizolvat.

Suùupti-turya, starea a Patra \n somn profund este numit` foarte lini[tit` (suprasanna). Subiectul se orienteaz` spre savoarea Eu-lui [i, la trezire, p`streaz` con[tien]a fericirii avute \n timpul acestui somn profund. Aceast` pace prefigureaz` pramiti, pura intui]ie eliberat` de limite.

Numit suùupti de c`tre omul obi[nuit, acest somn este denumit rüpastha de c`tre yoghinul care "se men]ine ferm \n esen]` (rüpa)", aceea a Subiectului cunosc`tor. |n aceast` stare lucrurile sunt inactive [i subiectul indiferent \n privin]a lor.

Un jòånin o nume[te "mare p`trundere" (mahåvyåpti) acest somn care nu restr^nge deloc cognoscibilul, sau "difuzie omnipenetrant`" deoarece el umple toate lucrurile, c^t de nenum`rate ar fi ele.

Cei doi termeni extremi ai acestei progresii sunt deci obiectul cunoscut sau lume obiectiv` (la nivelul lui jågrat) [i mahåvyåpti. Starea a Patra va avea ca misiune s` acopere distan]a care \i separ`.

Starea a Patra [i cunoa[terea rezultant` (pramiti)

Din gra]ia st`rii a Patra izvor`sc subiect, cunoa[tere [i cunoscut. |n sens invers, p`trunderea \n con[tiin]` care urmeaz` unei progresii merg^nd de la apropiere la adeziune apoi la identitate, define[te cele trei faze ale st`rii a Patra:

Turya-jågrat; cu veghea \n starea a Patra, absorb]ia [i cognoscibilul r`m^n \n apropiere unul de cel`lalt. Se denume[te aceast` stare "dincolo de g^ndire" (manonmana) [i deci lipsit` de construc]ii mentale (nirvikalpa).

Turya-svapna; cu visul in starea a Patra, mijlocul de cunoa[tere (pramåæa) este impregnat (uparåga) de aceast` absorb]ie. Cum ea nu este \n leg`tur` cu organele de sim] se nume[te infinit` (ananta) c`ci nici timpul nici spa]iul nu o determin`.

Turya-suùupti; cu somnul profund \n starea a Patra, subiectul se identific` cu aceast` absorb]ie \n Con[tiin]a ultim`. Deoarece toate obiectele rezid` aici sub forma energiei universale se nume[te sarvårtha.

71

Nu exist` starea a patra \n starea a Patra, aceasta nefiind dec^t Subiect cunosc`tor [i niciodat` obiect de cunoa[tere.

Omul obi[nuit ignor^nd turya o denume[te a Patra. Yoghinul care tinde la plenitudine o desemneaz` prin expresia "dincolo de esen]`" (rüpåtìta), [i anume cea a subiectului [i obiectului proprie la un yoghin \n stare de somn profund \n care totul se odihne[te \n lini[te.

Un jòånin o denume[te acumulare sau totalitate (pracaya) c`ci tot universul se g`se[te aici sub form` de pur` energie cosmic`.

Turyåtìta, "dincolo de a Patra"

Acest suprem t`r^m al Con[tiin]ei care se \ntinde dincolo de a Patra nu este atins dec^t prin practic` mistic` (bhåvanå); yoga nu poate deci s` conduc` aici [i yoghinul care nu are acces la ea \i ignor` numele. Numai un jòånin o atinge prin puterea perfectei contempl`ri a Totului (prasaðkhyåna) [i o nume[te "marea totalitate" (mahåpracaya) din cauza incomparabilei sale plenitudini, c`ci ea con]ine [i energiile obiective [i energiile subiective. Cum ea este plenitudinea nediferen]iat`, cele patru st`ri rezid` \n ea, dar ea nu rezid` deloc \n ele. A spune c` ea este \ntotdeauna vie (satatodita) sugereaz` universala sa ineren]` (sarvavyåpti).

¾iva posed` \n mod egal cele patru modalit`]i ale Con[tiin]iei: el are drept energie a Con[tiin]ei, turyåtìta; drept energie a fericirii, a Patra; drept energie a voin]ei, somnul profund; drept energie a cunoa[terii, visul [i drept energie a activit`]ii, veghea.

Tradus` \n englez` de Dr. Jaideva Singh, Varanasi, 1963. Lucrarea Bodhavilåsa care \i este un compendium \n 42 de versete a fost tradus \n italian` de C. Pensa, Revista de studii orientale vol. 36, Roma 1961.

Verset de Abhinavagupta servind drept introducere la primul verset din Ìõvarapratyabhijòåkårikå de Utpaladeva.

Kùemaråja adaug`: "Titlul de Spandakårikå convine deci perfect unui tratat scris de c`tre mari Mae[trii pentru a ne permite s` realiz`m veritabila noastr` natur`, [i anume Dumnezeu identic cu energia vibratorie (spandaõakti) a c`rui esen]` nu este dec^t iluminare vibratorie (sphurattå).

Spandatattva este aici tradus prin "vibranta realitate" de[i spanda nu este un adjectiv; la fel \n cazul spandaõakti, energie \n calitate de vibra]ie mai degrab` dec^t energie vibrant`.

72

Asupra inefabilei Ro]i a energiilor sub form` de vibra]ie infinit` [i atotputernic`, conform lucr`rii "Imnuri lui Kål`" p.54-55.

{i deci scap` oric`rei c`i (anupåya) de care ele n-au nici o nevoie pentru a dob^ndi infinitatea. La ele se refer` primul aforism din ¾ivasütra.

Dup` glosa lui Utpaladeva la ¾ivadàùûi de Somånanda, I,3-4.

A[a-zisa vibra]ie pe care o prosl`vesc anumi]i occidentali nu are nimic \n comun cu veritabila vibra]ie, aceast` spanda izvor^t` din pacea st`rii de samådhi. Misticii [colii Trika nu ar vedea acolo dec^t turbioane de energie (vàtti) grosier` [i activat` la care trebuie s` se pun` cap`t dac` se dore[te sim]irea vibra]iei interioare a inimii.

Citi al c`rei sufix -ti exprim` un act \nc` virtual, aici con[tiin]a dinamic` \n virtualitatea sa spa]ial` [i temporal`.

Mai \nt^i la nivelul c`ii energiei [i apoi la nivelul c`ii lui ¾iva.

Ca pe calea energiei.

Aceast` compara]ie este fondat` pe un pasaj dintr-o tantra [i o g`sim [i \n cartea lui E. Herrigel - "Zen \n arta cavalereasc` a tirului cu arcul". Asupra arcului lui Rudra-¾iva vede]i lucrarea "Imnuri lui Kål`" de Lilian Silburn.

Bhåvanå culmineaz` \n sevanå, o devo]iune care implic` o perfect` abnega]ie [i un r`spuns instantaneu la chemarea Domnului sau la cea a maestrului.

¾aðkarað caitanyam: ¾am (fericirea revela]iei supremului non-dualism) [i Karoti (produce) formeaz` ¾aðkaraê, adic` cel care produce fericirea revela]iei supremului non-dualism.Caitanya este svåtantrya-svabhåva (Voin]a Liber` atotputernic` \n cunoa[tere [i ac]iune). ¾aðkarað caitanyam \nseamn` deci Libera Voin]` atotputernic` \n cunoa[tere [i \n ac]iune (jòåna [i kriyå) a lui ¾aðkara.

Tajjayati (lit. care este totdeauna victorioas`). Ideea este c` "dep`[e[te orice", aceasta \n ciuda diverselor sale manifest`ri ca subiect, obiect, etc. ea r`m^ne totdeauna \n autonomia [i fericirea sa.

Kùetrajòa este fiin]a \nl`n]uit`, cunoscut` ca paõu, plin` de åæava mala, fiin]e de la Brahmå p^n` la cea mai mic` creatur`.

Rudras sunt sufletele libere la care åæava mala a disp`rut complet. Ei sunt \n categoria pati. Ei produc Sàùûi, Sthiti, Saðhåra (emergen]a, men]inerea, resorb]ia) lumii conform karmei fiin]elor individuale. ¾iva are leg`tur` direct numai cu vilaya (t`inuirea

73

adev`ratei naturi a fiin]ei) [i anugraha (gra]ia sau descoperirea adev`ratei naturi a fiin]ei). Ananta Bhaûûåraka, Aghoreõa [i Rudra sunt sinonime. Rudra corespunde lui Ìõvara din ¾aðkara Vedånta.

Anuttara Spanda tattva: Svåtantrya sau svåcchandya (Voin]a Liber` f`r` obstacol, atotputernic`) a lui Parama ¾iva apare \n pulsa]ia sa creativ` cosmic` primar` (spanda) ca ¾iva. ¾iva este suprema (anuttara) Spanda (pulsa]ia creativ` cosmic`) a lui Parama ¾iva. Acesta a ap`rut datorit` lui ånanda (bucuria creatoare dumnezeiasc`) care izvor`[te din Parama ¾iva sau Absolut.

Cuv^ntul "spanda" care literal \nseamn` pulsa]ie sau vibra]ie este dificil de tradus, el av^nd un sens tehnic \n acest sistem. Este pulsa]ia creatoare cosmic` a Absolutului, puls^nd cu via]`, \ndemn^nd la manifestare.

Siddhas aici se refer` la b`rba]i yoghini care au realizat adev`rul non-dualistic a[a cum este expus \n ¾aiva ågamas.

Yoginì - se refer` la femei yoghine realizate spiritual - reprezent`ri ale lui ¾akti.

Acetitasya - \nseamn` aprakåõitasya (care nu apare prin lumina care este con[tiin]`). Prakåõa \n Filozofia Indian` este un cuv^nt foarte important care nu poate fi tradus. Cuv^ntul prakåõa \nseamn` "lumin`", dar nu \n sensul de lumin` fizic`, este lumina con[tiin]ei prin care chiar lumina fizic` este vizibil`. Deci oriunde apare ceva, este prakåõa sau prezen]a con[tiin]ei. F`r` prakåõa sau lumina con[tiin]ei nimic nu poate apare, tot a[a cum f`r` lumina fizic` nimic nu este vizibil. Conform cu Kaûha Upaniùad II,2,15: "Con[tiin]a este lumina suprem`. Nici o lumin` fizic`, cum ar fi soarele, luna sau stelele nu ar putea str`luci f`r` ea. Con[tiin]a este propria ei lumin`. Numai prin lumina ei orice altceva poate apare".

Caitanya: gramatical, acest cuv^nt este format din cetana (fiin]` con[tient`) [i din affixul taddhita "syaò" care indic` saðbandha sau rela]ie, leg`tur`. Deci caitanya \nseamn` starea con[tiin]ei [i fiind format cu un afix taddhita arat` leg`tura sa cu cel care are absolut` libertate \n toat` cunoa[terea [i activitatea. De aceea Kùemaråja calific` caitanyam cu expresia sarvajòånakriyåsaðbandhamayam [i adaug` paripüræað-svåtantryam ucyate, adic` caitanya indic` absolut` libertate referitor la toat` cunoa[terea [i activitatea.

Svåtantrya - acest cuv^nt \nseamn` literal independen]`. Este un termen tehnic al acestui sistem. El include trei idei importante: (1) libertate absolut` de crea]ie, complet` autonomie a Voin]ei, a nu depinde de nimic exterior pentru activitatea sa, deplin` st`p^nire. (2) Vimarõa sau con[tiin]a de Sine atot-prezent`, un Sine care include tot:

74

cunosc`tor, cunoscut [i mijloace de cunoa[tere). (3) Jòåna [i kriyå; libertatea absolut` de a crea include jòåna [i kriyå.

Anåõrita ¾iva - aceasta este o stare sub tattva ¾akti [i deasupra tattvei Sadå¾iva. Aceasta este numai o avasthå sau stare, nu o tattva. Aceasta se refer` la acea faz` a realit`]ii \n care ¾akti \ncepe temporar s` ascund` Sinele [i deci s` izoleze universul de sine produc^nd akhyåti sau ignoran]a naturii reale.

Eternitatea, atot-p`trunderea, etc. sunt posibile \n cazul lui åkåõa (eter), paramånus (atomi) (a[a cum afirm` [i alte [coli), dar svåtantrya sau libertatea absolut` este posibil` doar \n cazul lui Parama ¾iva sau Realitatea Absolut` a c`rei natur` este Caitanya (con[tiin]`).

Mala: literal \nseamn` rebut, de[eu, pat`, impuritate. Mala este cea care acoper` sau ascunde aurul pur al con[tiin]ei divine. Este o condi]ie limitatoare care \mpiedic` expansiunea liber` a spiritului. Este de trei feluri:

Åæava mala: este condi]ia limitatoare primar` care reduce con[tiin]a universal` la con[tiin]a unei fiin]e individuale, empirice. Datorit` ei jìva sau sufletul individual se consider` apüræa sau imperfect, o entitate separat` de (izolat` de) con[tiin]a universal`. M`re]ia lui ¾iva \n aceast` condi]ie este ascuns` [i individul \[i uit` natura sa real`. Åæava mala este produs` \n dou` feluri. Poate exista bodha sau cunoa[tere, dar perfecta con[tiin]` de Sine a c`rei natur` este libertatea tuturor cunoa[terilor [i activit`]ilor poate lipsi (ca \n Vijòånakala) sau poate exista con[tiin]a de Sine cu abhoda sau ignoran]` (ca \n cazul oamenilor comuni).

Måyìyå mala este condi]ia limitatoare produs` de c`tre måyå care d` sufletului corpul grosier [i corpul subtil. Este deasemenea cosmic`. Este bhinna-vedya-prathå, cea care produce con[tiin]a diferen]ierii \ntre mine [i ceilal]i.

Kårma mala e constituit` din våsanås sau impresiile ac]iunilor f`cute de c`tre jòånendriyas [i karmendriyas sub influen]a lui antaêkaraæa. Este o condi]ie limitatoare produs` de c`tre individ prin karma sa [i prin ale sale våsanås.

Màtyujit, este numai un alt nume pentru Netra Tantra.

Sim]urile sunt cele cinci organe de sim] [i cele cinci organe de ac]iune. Karaneõvarì cakra este grupul puterilor divine care func]ioneaz` \n diferitele sim]uri.

Printr-o atingere a lui spanda.

Puterile pravàtti, sthiti, saðhàti ale diferi]ilor sine empirici sunt derivate din acelea ale Sinelui absolut sau ¾iva.

75

Zelul aici necesar pentru redob^ndirea naturii vibratorii identice cu Bhairava este elanul (udyama) definit la I,5.

Libertatea Sinelui Absolut \n orice face este spontan`, adic` nu depinde de nimic exterior, material extern sau cauz` instrumental`.

Floarea celest` imaginar`.

Dac` totul este ¾iva nediferen]iat, impuritatea \n calitate de dualitate subiect-obiect, bine [i r`u, nu exist`. ¾loka citat` \n Sv.III, 248.

Aceste versete r`spund unei \ntreb`ri anume: cum un simplu individ, un jìva, deloc universal, poate s` b`nuiasc` cum este starea divin`? R`spuns: jìva d` na[tere la tot: cum obiectul pe care el \l percepe nu exist` dec^t prin el (prin jìva), el este deci identic cu orice lucru.

Abhinavagupta spune de asemenea \n T.A. I,55: "Dac` mijloacele logice confer` via]` la tot ce exist`, ceea ce constituie Via]a lor, pentru ei, este Dumnezeu."

Baindavì, acest bindu, "raz` de lun`", simbolizeaz` pe ¾iva \n aceast` lume, Eu-l sau energia autonom`, acest pur subiect care niciodat` nu poate fi obiect. Prin aceast` imagine dintr-o tantra din p`cate pierdut`, se \n]ele pe de o parte c` umbra capului se \ndep`rteaz` pe m`sur` ce \ncerc`m s` o ajungem cu picioarele, [i pe de alt` parte con[tiin]a se afirm` \n chiar efortul pe care ea \l face pentru a se nega.

Baindavì sau Vaindavì Kalå: \nseamn` energia (¾akti) lui para-pramåtå sau supremul cunosc`tor. Vetti iti vinduê. Sinele Suprem sau con[tiin]a care este cunosc`torul este numit Vindu sau Bindu. Baindavì \nseamn` apar]in^nd lui Bindu. Kalå \nseamn` ¾akti. De aceea Baindavì Kalå \nseamn` puterea de cunoa[tere a Sinelui Suprem sau con[tiin]ei. Aici \nseamn` puterea Sinelui prin care el este totdeauna cunosc`torul [i niciodat` cunoscutul.

Conform comentariului lui Abhinavagupta I,46. G`sim [i \n "Evanghelia dup` Toma", 29: "Discipolii \i spuser`: |nva]`-ne despre locul unde e[ti tu, c`ci ne este necesar s` [tim. El le spuse: Cel ce are urechi s` aud`: dac` o lumin` exist` \nl`untrul unei fiin]e luminoase, atunci ea ilumineaz` universul \ntreg, dar dac` ea nu ilumineaz` deloc, ea este o tenebr`".

Åæava mala este de dou` feluri: (1)Pauruùa - ignoran]` \nn`scut`, natural`, fireasc` \n fiin]a individual`, [i (2) Bauddha - ignoran]` inerent` \n buddhi (intelect). Aici ajòåna se refer` la pauruùa ajòåna, ignoran]` a naturii sale reale \nn`scut`, fireasc` individualului.

76

Mahåmåyå. Exist` dou` st`ri de mahåmåyå: aparå [i parå. Aparå este cea care \nflore[te sub ¾uddhavidyå [i deasupra lui måyå. Aici se afl` Vijòånåkala. Ea denot` acea mentalitate a experimentatorului prin care ei au ¾uddha prakåõa sau cunoa[tere clar` dar sunt lipsi]i de pura, deplina con[tiin]` de Sine.

Parå mahåmåyå este acel nivel inferior al st`rii de ¾uddhavidyå \n care se afl` cei din starea Vidyeõvara care, de[i se autoconsider` c` sunt pur` con[tiin]`, consider` totu[i obiectele ca diferite de ei.

Ajòåna sau ignoran]a primar` apare \n dou` forme:

(1) åtmani anåtmåbhimåna adic` a considera Sinele real ca nefiind Sinele (a nu cunoa[te Sinele real ca Sine) [i

(2) anåtmani åtmåbhimåna adic` a considera ceva ce nu este Sinele (corp, suflu, minte) drept Sine.

Ajòåna \n acest sistem nu \nseamn` absen]a complet` a cunoa[terii ci o cunoa[tere imperfect`, limitat`, incomplet`, nu cunoa[tere \n \ntregul ei.

Vijòånåkala: experimentator sub ¾uddhavidyå dar deasupra lui måyå. El are pur` con[tien]` dar nu ac]iune. El este liber de kårma [i måyìyamala dar nu este \nc` liber de åæavamala.

Natur` esen]ial`: natura esen]ial` a Sinelui const` \n libertate absolut` cu privire [i la jòåna [i la kriyå.

Cele cinci limit`ri, constr^ngeri ]in^nd de måyå sunt: Kalå care produce limitare cu privire la ac]iune sau eficien]`; Vidyå, care produce limitare de cunoa[tere; Råga, care produce dorin]`, ata[ament; Kåla produce limitare cu privire la timp [i anume trecut, prezent, viitor; Niyati produce limitare datorat` cauzei, spa]iului [i formei.

Måyìya mala este limitarea datorat` lui måyå care d` sufletului corpul subtil [i grosier [i produce diferen]iere. Kårma mala este datorat` våsanå-surilor sau impresiilor r`mase \n minte datorate karmei sau ac]iunii.

Dorin]a, limit^ndu-se, este lipsit` de universalitatea [i de eficien]a sa; r`t`cind din obiect \n obiect, el nu g`se[te niciodat` satisfac]ie. C^nd acest tumult ia sf\r[it, dorin]a unic` devenit` dorin]` de ¾iva va fi satisf`cut` continuu. \n aceasta const` Realitatea dorin]ei divine pline de eficien]`.

Definite \n citatul urm`tor.

77

Acestea sunt detalii despre måyìya mala.

Måtàkå: sufixul "ka" arat` ideea c` acel lucru la care este ad`ugat acest sufix este necunoscut sau ne\n]eles. Deci måtàkå \nseamn` mama care nu este corect \n]eleas` sau cunoscut`. Måtàkå este forma subtil` a g^ndirii grosiere. Literele [i natura lor esen]ial` ultim` sunt numite Måtàkå. C^nd este necunoscut`, Måtàkå \mpinge, determin` oamenii spre tot felul de activit`]i lume[ti [i sim]`minte. Atunci c^nd Måtàkå este cunoscut`, atunci c^nd puterea ei salvatoare este realizat`, ea conduce la eliberare.

Necunoscut` fiin]elor \nrobite (paõu).

Cele 50 de litere ale alfabetului sanskrit.

Sunt trei ¾aktis: Ghorå, Ghoratarì sau Mahåghorå [i Aghorì. Ghorå (teribila) sunt nenum`ratele ¾aktis (puteri) care asigur` pl`ceri lume[ti oamenilor [i pun obstacole \n calea lor spre progres. Ghoratarì sau Mahåghorå sunt acele nenum`rate ¾aktis care \n[eal` oamenii cu mintea orientat` spre lumesc, spre mondenitate [i \i atrag tot mai mult spre exterior. Aghorå sunt acele ¾aktis care inspir` pe jìvas (sine empirici) spre o cale de evolu]ie spiritual`.

Pìtha = s`la[urile unde locuiesc aceste energii, adic` organele de sim] care sunt re[edin]ele acestor ¾aktis: grupul de litere A al vocalelor (a, å, i, ì, u, ü, ài, àì, ëi, ëì, e, ai, o, au, ð, ê) este prezidat de c`tre Yogeõvarì, grupul Ka (ka, kha, ga, gha, ña) de c`tre Bråhmì, grupul Ca (ca, cha, ja, jha, òa) de c`tre Måheõvarì, grupul Ûa (ûa, ûha, èa, èha, æa) de Kaumarì, grupul Ta (ta, tha, da, dha, na) de Vaiùæavì, grupul Pa (pa, pha, ba, bha, ma) de Våråhì, grupul Ya (ya, ra, la, va) de Aindrì [i grupul ¾a (õa, ùa, sa, ha, kùa) de Cåmuæèa.

Coarda lui brahman este suùumnå. Dac` \n centrul superior, brahmarandhra, energiile divine evolueaz` liber \n Con[tiin]a infinit`, devenite redutabile pentru ignorantul care atrage pl`cerile mondene, ele conduc nodurile at^t de dificil de str`puns pe care le formeaz` aceast` coard` \ntinz^ndu-se de la centrul inferior la cel suprem al omului.

Kalå-surile sunt moduri specifice ale energiilor ¾aktis. Ele sunt aspecte subtile ale lumii obiective. Sunt cinci Kalå-suri: nivàtti, pratiùûha, vidyå, õånti, õåntyatìtå.

Nivàtti kalå este astfel denumit` deoarece aici energia manifestatoare este oprit` [i \ntoars` spre \n sus. Este for]a esen]ial` care lucreaz` \n pàthivì tattva. Sunt 16 bhuvanas \n ea.

78

Prathiùûhå kalå este for]a subtil` a tattvelor de la apas la prakàti (23 de tattve). Ea are 56 de bhuvanas.

Vidyå kalå con]ine tattvele de la puruùa p^n` la måyå. Con]ine 7 tattve [i 28 de bhuvanas.

¾ånti sau ¾åntå kalå este dominant` \n tattvele õuddhavidyå, ìõvara, [i sadåõiva [i con]ine 18 bhuvanas.

¾åntyatìtå kalå este caracteristica tattvelor ¾akti [i ¾iva. Ea nu are bhuvanas.

Etc. include ¿aèadhvå (Varæa, Pada, Mantra, Kalå, Tattva, Bhuvana).

Ambå este acea ¾akti care pune obstacole \n toate ac]iunile. Jyeùûha este ¾ivamayì, acea ¾akti care conduce la eliberare. Våmå este acea ¾akti care este activ` \n manifestarea lumii. Raudrì este acea ¾akti care produce obstacole pentru cel slab [i le \nl`tur` pentru sufletele elevate.

Àg Veda spune: "Este pe nedrept c` ei au primit Cuv^ntul; ei ]es o urzeal` de zdren]e incapabili s` creeze."

Literele deta[^ndu-se pe fondul Con[tiin]ei nu mai sunt \nrobitoare. Despre acest subiect vede]i lucrarea "Imnuri lui Kålì, Roata energiilor divine" p. 62, de Lilian Silburn.

Primul moment din kramamudrå, exerci]iul mistic care, urm`rind egalizarea exteriorului [i interiorului, reintegreaz` \ntr-un al doilea moment universul \n samådhi p^n` la o perfect` fuziune.

Bhartàhari afirm`: "|n aceast` lume, nici o no]iune (pratyaya) care s` nu fie \nso]it` de un cuv^nt. Toate cunoa[terile \n momentul \n care le \ncerc`m sunt a[a-zise penetrate de cuv^nt. Dac` identitatea etern` a g^ndirii [i a cuv^ntului ar trebui s` ia sf^r[it, Lumina con[tient` nu ar mai str`luci c`ci ea este cea care furnizeaz` cunoa[terii priza sa de con[tiin]` definit` (pratyavamarõinì).

Pentru mistic, Eu; pentru gnostic, Cunoa[tere; pentru poet, sunetul \n pura sa rezonan]` (dhvani), eliberat de rela]ia (atributul) sa utilitar` (artha); [i pentru orice artist lucrul intens [i cu totul vibrator, \nc` frem`t^nd de o via]` interioar`.

|n termeni sanskri]i vom avea tabloul urm`tor:

pramåtà pramåæa prameya

79

ahambhåva jòåna õabda bhåva

gråhaka ... grahaæa ... ... gråhya

devenit ... ahaðkåra vikalpa

redevine ... püræåhantå ... bodha .. mantra svabhåva

Pratibhå este un termen tehnic al acestui sistem. El \nseamn` Paråvåka, con[tiin]a divin` creatoare absolut liber`.

Bha, bharaæa = sus]inere sau men]inere a universului; ra, ravaæa = resorb]ia sa [i va, vamana (de la va- a emana, vomita) = emana]ia sa. Termenul bhairava indic` astfel tripla func]ie a lui ¾iva.

Vimarõa [i udyantàtå.

Unmeùa \nseamn` deschidere, emergen]`, revela]ie a adev`ratei naturi a Sinelui.

Aceast` strof` relativ` la cea mai \nalt` experien]` mistic` este foarte dificil de tradus datorit` conciziunii sale: unmeùa este revelarea Sinelui suprem, bhairava, ca [i glorioasa apari]ie a universului sub forma energiei divine. Fiind indicibil`, trebuie verificat` personal. Despre ea se poate spune doar c` izbucne[te spontan la o fiin]` care nu are dec^t un singur interes, o singur` grij` (cintå).

Krama (succesiune) [i akrama (nesuccesiune, simultaneitate) sunt concepte utilizate cu referire la timp. Este doar felul nostru uman de a vorbi; divina ¾akti este deasupra dihotomiz`rii intelective.

Succesiunea const` \n emana]ia, men]inerea [i resorb]ia universului; nesuccesiunea \n apari]ia lor simultan`. Exist` exces c^nd energia este plin` de aceste activit`]i [i lips` c^nd ea este vid`. Se recunosc demersurile dialecticii indiene pe care le exploateaz` Någårjuna cu privire la alternativele: existen]`, nonexisten]`, existen]` [i nonexisten]` simultan, nici existen]` nici nonexisten]`. Kùemaråja arat` aici c` energia divin` scap` oric`rei temporalit`]i [i \ntreb`rilor care se pun despre ea. De[i divina creatoare ¾akti proiecteaz` lucrurile \n afara ei (ceea ce arat` c` ea este perfect plin` [i abundent`), [i le reabsoarbe \nl`untrul ei (ceea ce arat` c` ea este vid` [i trebuie s` ia lucrurile \napoi \n ea pentru a-[i umple golul), ea totu[i transcende toate aceste alternative.

Saðdhå- a viza [i a \ncorda simultan [i cu spontaneitate. Accentul cade [i asupra centrului - interioritate atins` - [i asupra unific`rii tuturor energiilor des`v^r[ite \nl`untrul con[tiin]ei. Concentrare are aici sensul de a aduna cu putere \ntr-un tot.

80

Acesta este planul cel mai inferior, al lui Nivàtti Kalå.

Focul distrugerii apar]ine sferei inferioare, aceea a p`m^ntului, unde emana]ia ia sf^r[it, de aici numele s`u de nivàttikalå. Pratiùûhåkalå, fundamentala, care este superioar`, acoper` sfera Naturii (prakàti); urm`toarea este numit` vidyåkalå, [tiin]a, [i ea relev` sfera iluziei. ¾åntakalå, chintesen]a, apar]ine sferei energiei; \n sf^r[it, ¾åntåtìtakalå, "dincolo de chintesen]`" relev` pe ¾iva transcenz^nd orice kalå.

Se poate \n]elege [i astfel: vikalpa care face din Sine unic, mai mul]i sine.

Inversare dorit` de c`tre Vasugupta: dac` ¾iva deschide ochii universul dispare: el nu percepe dec^t pura con[tiin]`; [i invers, cu ochii \nchi[i, el vede universul \n interior. Asupra jocurilor complexe \ntre unmeùa [i nimeùa vede]i Spandaniræaya de Kùemaråja, glos` la primul verset.

åbhoga este camatkåra, \nc^nt`toarea con[tiin]` de Sine a lui ¾iva care este prezent` \n orice fiin]` \n starea a Patra.

Turya - a Patra stare de con[tiin]`. Ea adun` \mpreun` con[tiin]a celorlalte trei st`ri de veghe, vis [i somn profund. Ea este con[tiin]` atot-prezent` f`r` de care chiar [i celelalte trei nu ar putea fi cunoscute ca st`ri. Este con[tien]` deplin`.

A[a afirm` Bhåskara. Aceast` con[tiin]`, c`reia i se spune expansiunea st`rii a Patra [i are drept esen]` supremul Subiect con[tient, r`m^ne permanent` de[i ea se desf`[oar` diferen]iindu-se \n st`rile de veghe, de vis [i de somn profund.

Primul moment este totdeauna nirvikalpa. Exist` trezire \n vis c^nd pe parcursul visului [tii c` visezi.

La trezire nu ne mai amintim visul.

Veghea \n suùupti se manifest` ca o dorin]` de repaos perfect \n chiar momentul \n care te scufunzi \n incon[tien]`.

Aceste tendin]e reziduale fac o umbr` de con[tien]` \n somnul profund. C^t despre somnul profund propriu-zis, el este de o total` incon[tien]`.

Cu toate acestea vom vedea mai departe cum st`rile de veghe, de vis [i de somn profund devin pentru yoghin st`ri mistice atunci c^nd Eu-l acoper` obiectivitatea [i \n starea a Patra deverseaz` \n celelalte trei.

De fapt starea de veghe este examinat` pe parcursul \ntregii derul`ri a experien]ei mistice, [i distan]a \ntre etapele men]ionate este mare deoarece cuv^ntul "veghe" \n

81

sanscrit` variaz` dup` nivelul la care yoghinul a ajuns, aceasta aplic^ndu-se [i la celelalte st`ri.

Cu åtmavyåpti se descoper` interioritatea, totul rezid` \n Sine; cu õivavyåpti, totul rezid` \n ¾iva, Con[tiin]a str`luce[te \n tot universul.

Gatågata, suvikùiptam, saðgåta, susamåhita.

De acum \nainte prameya este o idantå f`r` vikalpa [i f`r` expresie verbal`: universul \ntreg ]^[ne[te \n st`lucirea gloriei sale, [i deci f`r` obiectivitate, c`ci masa \ntreag` a lucrurilor apare ca scufundat` \n interioritatea sau con[tiin]a spontan` de Sine.

|n aceast` ineren]` sau \ntrep`trundere cosmic`, universul rezid` \n interiorul energiei, [i energia \n Incomparabilul, ¾iva.