1

James Clavel

SHŌGUN

vol.2

2

CAPITOLUL 37 Îngrijitorulădeălaăhulub<rieăYineaăpas<reaăgrijuliu,ădarăferm,ăca Toranagaăs<-şiăpoat<ăscoateăhaineleăude.ăGalopaseăpân<ăaiciă prină ploaie.ă Nagaă şiă ceilalYiă samuraiă seă adunaser<ăneliniştiYiăînăuşaăscund<,ănep<s<toriălaăploaiaăcald<ăcareăînc<ăseărev<rsaăînătorente,ăb<tândădarabanaăpeăacoperişulădeăYigl<. Grijuliu,ă Toranagaă îşiă usc<ă mâinile.ă Omulă îiă întinseăporumbelul.ăDoiăcilindriăsubYiri,ădinăargintăb<tut,ăerauăag<YaYiădeăfiecareădintreăpicioareleăp<s<rii.ăDeăobiceiăarăfiăfostădoarăunul.ă Toranagaă trebuiă s<ă seă str<duiasc<ă multă caă s<-şiăst<pâneasc<ătremurulănervosăalădegetelor.ăDezleg<ăcilindriiăşiă seă duseă cuă eiă înă luminaă ferestreiă caă s<ă leă cercetezeăminusculele sigilii. Recunoscu semnul secret al lui Kiri. NagaăşiăceilalYiăîlăpriveauăîncordaYi.ăFaYaăluiănuătr<daănimic. Toranagaă nuă rupseă sigiliileă deîndat<,ă oricâtă deă multă ară fiădorit-o.ă R<bd<tor,ă aştept<ă pân<ă cândă fuă adusă ună chimonoăuscat.ăUnăservitorăîiăYineaăoăumbrel<ămare,ădinăhârtieăuns<ăcuăuleiă şiă elă seă îndrept<ă c<treă propriileă saleă înc<periă dinăfort<reaY<.ă Îlă aşteptauă supaă şiă ceaiul.ă Leă sorbiă şiă ascult<ăploaia.ă Cândă seă simYiă liniştit,ă aşez<ă str<jiă şiă merseă într-o înc<pereăinterioar<.ăR<m<seseădoarăelăsingurăşiăatunciărupseăsigiliul.ă Hârtiaă celoră patruă suluriă eraă foarteă subYire,ăcaractereleăm<runte,ămesajulălungăşiăcifrat.ăDescifrareaădur<ămult.ăCândă lu<ă sfârşit,ă citiămesajulă şiă apoiă îlă recitiă aădouaăoar<.ăApoiăîşiăl<s<ăminteaăs<ăcutreiere. Veni noaptea. Ploaiaăseăopri.ăO,ăBuddha,ăf<ăcaărecoltaăs<ăfieăîmbelşugat<,ăseă rug<.ăAcestaăeraăanotimpulăcândătimpurileădeăorezăerauăinundateăşiăînătoat<ăYaraăr<sadurileădeăorez,ădeăun verde crud, erau plantate în parcelele aproape lichide, f<r<ăurm<ădeăburuian<,ăcaăs<ăfie culese în patru sau cinci luni, dup<ăcumăaveaăs<ăfieăvremea.ăŞiăînăîntreagaăYar<,ăs<rmanăşiăbogat, eta şiăîmp<rat,ăservitorăşiăsamurai,ătoYiăseărugauăpentruă

3

doarăatâtaăploaieăcât<ătrebuiaăşiăsoareăşiăumiditateădoarădup<ătrebuinY<ăînăacelăanotimp.ăŞiăfiecareăb<rbat,ăfemeieăşiăcopilănum<raăzileleăpân<ălaărecolt<. Vom avea nevoie de multe grâne anul acesta, gândi Toranaga. — Naga! Naga-san! Fiulăs<uăsosiăalergând. — Da,ătat<. — Laăprimaăor<ădup<ăr<s<ritulăsoareluiăadu-l pe Yabu-san şiăpe sfetnicii lui pe platou.ăDeăasemeni,ăpeăBuntaroăşiăceiătreiăc<pitaniăaiănoştri.ăŞiăpeăMariko-san. Adu-iăpeătoYiăpeăplatouăîn zori. Mariko-san poateăs<ăserveasc<ăcha. Da.ăŞiăvreauăcaăAnjin-san s<ăfieăgataăînătab<r<.ăStr<jileăs<ăneăînconjoareălaădou<ăsuteădeăpaşi. — Da,ătat<.ăNagaăseăîntoarseăs<ăurmezeăporunca.ăF<r<ăaăseăputeaăst<pâni,ăizbucni:ăEăr<zboi?ăEste? Pentruăc<ăToranagaăaveaănevoieădeăoăund<ădeăoptimismăprinăcetate,ă nuă îşiă mustr<ă fiulă pentruă obr<znicieă şiă lipsaă luiă deădisciplin<. — Da,ăspuse.ăDa.ăDarădup<ăvoiaămea. Naga traseăpanoulădup<ăelăşiăoărupseălaăfug<.ăToranagaăştiaăc<,ă deşiă faYaă şiă purt<rileă luiă Nagaă aveauă s<ă fieă cuă grij<ăcump<nite,ă nimică n-ar fi putut ascunde înfierbântarea mersuluiăs<u,ăsauăflac<raădinăadânculăprivirii.ăAşaăc<ăzvonuriăpesteă zvonuriă aveauă s<ă izbucneasc<ă prină Anjiroă caă s<ă seăr<spândeasc<ăiuteăprinăIzuăşiămaiădeparte,ădac<ăaveauăs<ăfieăaYâYateăcumătrebuie. S-aă hot<râtă acum,ă spuseă tareă c<treă florileă careă seă ridicauăsenine în takonoma, cuăumbreleăunduindăînăluminaăpl<cut<ăaălumân<rii.ăKiriăîiăscrisese: "AlteY<,ăm<ărogăluiăBuddhaăs<ăfiiăbineăşiăînăsiguranY<.ăAcestaăesteăultimulănostruăporumbelăc<l<torăşi,ădeăasemenea,ăm<ărogăluiăBuddhaăcaăs<-lăc<l<uzeasc<ăc<treătine.ăTr<d<toriiăi-au ucis

4

peă toYiă ceilalYiă noapteaă trecut<,ă dândă focă hulub<riei.ă Doarăacestaăaăsc<patănumaiăpentruăc<ăeraăbolnavăşiăîlăîngrijeamăeuăîns<mi.ă Ieriă sear<ă seniorulă Sugiyamaă aă demisionatădintr-odat<,ăcumăaăfostăpl<nuit.ăDarăînainteădeăaăputeaăsc<paăcuă fuga,ă aă fostă încolYită laă margineaă Osak<iă deă roninii lui Ishido. Din nefericire, o parte din familia lui Sugiyama a fostăprins<ăodat<ăcuăel.ăAmămaiăauzităc<ăaăfostătr<datădeăunulădintreă oameniiă lui.ă Suntă zvonuriă c<ă Ishidoă aă propusă unăcompromis.ăC<ădac<ăseniorulăSugiyamaăîşiăamân<ădemisiaăpân<ădup<ăîntâlnireaădeămâineăaăConsiliuluiăRegenYilor,ăaşaăcaăs<ăpoYiăfiăacuzatălegal,ăîiăvaăgarantaăînăschimbăc<ăConsiliulăîiăvaădaăoficialăluiăSugiyamaăîntregăKwantoăşi,ăcaăoădovad<ăaăbuneiă credinYe,ă Ishidoă îlă vaă eliberaă peă elă şiă familiaă luiă deăîndat<.ăSugiyamaă aă refuzată s<ă teă tr<deze.ă Imediată Ishidoăa poruncit unor eta s<-lă conving<.ă I-au torturat copiii, apoi concubina,ăînăfaYaălui,ădarăelănuăte-aăp<r<sit.ăAuăpieritătoYiădeăoămoarteăurât<.ăAălui,ăceaădinăurm<,ăaăfostăceaămaiărea. Desigur, n-auăfostămartoriălaăaceast<ătr<dareăşiătotulăeădoarădin vorbe. Dar eu cred. Desigur, Ishido a negat orice amestec sau participare la omor, spunândăc<ăîiăvaăc<utaăpeăucigaşi.ă Laă început,ă Ishidoă aă susYinută c<ă Sugiyama nu a demisionată niciodat<,ă deă fapt,ă şiă deci,ă dup<ă p<rereaă lui,ăConsiliulăpoateăînc<ăs<ăseăîntruneasc<.ăAmătrimisăcopiiădup<ădemisiaă luiă Sugiyamaă celorlalYiă regenYi,ă Kiyama,ă Itoă şiăOnoshi,ăoăalta,ăpeăfaY<,ăluiăIshidoăşiăamătrimisăalteăpatruăcopiiăs<ă treac<ă peă laă toYiă daimyo. Câtă deă înYeleptă dină parteaă ta,ăTora-chan, s<ăştiiăc<ăvaăfiănevoieădeăcopiiăînăplus.ăAşaăc<ădeăieri,ă exactă cumă aiă pl<nuită cuă Sugiyama,ă Consiliulă nuă maiăexist<ălegal.ăŞiăînăastaăaiăreuşităpeădeplin. Veştiă bune:ă SeniorulăMogamiă aă reuşită s<ă ias<ă dină oraşă cuătoat<ăfamiliaăşiăsamuraiiăs<i.ăAcumăesteăpeăfaY<ăaliatulăt<u,ăaşaă c<ă flanculă celă mai îndep<rtată dină nordă esteă asigurat.ăSenioriiăMaeda,ăKukushima,ăAsano,ăIkedaăşiăOkudiaraăs-au

5

strecuratăcuătoYiiăînăt<cereăafar<ădinăOsaka,ănoapteaătrecut<ăşi,ădeăasemenea,ăseniorulăcreştinăOda. Vesteaăproast<ăesteăc<ă familiileăMaeda,ă IkedaăşiăOda,ă şi o duzin<ădeăalYiădaimyo deăseam<,ănuăauăsc<patăşiăsuntăacumăostateciăaici,ă împreun<ăcuăalYiăcincizeciăsauăşaizeciăsenioriămaiăm<runYiăşiănehot<râYi. Vesteăproast<ăesteăc<,ăieri,ăfrateleăt<uăvitreg,ăZataki,ăseniorulăde Shinano,ă aă declarată publică c<ă eă al<turiă deă moştenitorulăYaemon, acuzându-teă c<ă aiă complotată cuă Sugiyamaă caă s<ăr<storniăConsiliulăRegenYilor,ăcreândăhaos,ăaşaăc<ăhotarulăt<uădin nord-est este descoperităşiăZatakiăşiăceiăcincizeciădeămiiădeăfanaticiăaiăs<iăsuntăîmpotrivaăta. Vesteaă proast< esteă c<ă aproapeă toYiă daimyo au acceptat invitaYiaăÎmp<ratului. Vesteaăproast<ăesteăc<ănuăpuYiniădintreăprieteniiăşiăaliaYiiăt<iădeă aiciă suntă nemulYumiYiă c<ă nuă le-aiă dată deă ştireă dinainteădespreă strategiaă ta,ă aşaă încâtă s<-şiă poat<ă preg<tiă oă caleă deăretragere.ă Vechiulă t<uă prieten,ă mareleă senioră Shimazu,ă eăunulădintreăei.ăAmăauzităînădup<ăamiazaăaceastaăc<ăaăcerutăînăpublică caă Împ<ratulă s<ă porunceasc<ă tuturoră senioriloră s<ăîngenunchezeăînăfaYaăb<iatuluiăYaemonăacum. Vesteaăproast<ăesteăc<ădoamnaăOchibaăîşiăYeseăcuăiscusinY<ăplasa,ăpromiYândăfeudeăşiătitluriăşiăranguriăcelorănehot<râYi.ăTora-chan, eămareăp<catăc<ănuăeădeăparteaăta.ăEăunăduşmanădemnădeăluatăînăseam<.ăDoamnaăYodoko,ăsingur<,ăsf<tuieşteăpeătoYiăs<ăseăroageăşiăs<ăfieăliniştiYi,ădarănimeniăn-o asculta, iar doamnaăOchibaăvreaăs<ăgr<beasc<ăr<zboiulăacum,ăcâtătimpăeaăsimteăc<ăeştiăslabăşiăizolat.ăÎmiăpareăr<u,ăst<pâne,ădarăeştiăizolatăşi,ăcredăeu,ătr<dat. Celă maiă r<uă dintreă toateă esteă c<ă acumă regenYiiă creştiniăKiyamaă şiă Onoshiă s-auă unită peă faY<ă şiă Yiă se opun cu înverşunare.ăÎnădimineaYaăastaăauădatăîmpreun<ăoădeclaraYieăprină careă deplângă "dezertarea"ă luiă Sugiyama,ă spunândă c<ă

6

gestulăs<uăaăadusădezordineăînăîmp<r<Yieăşiăc<ă"trebuieătoYiăs<ăfimăputerniciăpentruăbineleăîmp<r<Yiei.ăRegenYiiăauăceaămaiămare responsabilitate.ă Trebuieă s<ă neă preg<timă s<ă strivimăîmpreun<ă oriceă senioră sauă grupă careă doreşteă s<ă r<stoarneătestamentulăluiăTaikōăsauămoştenitorulălegal!"ăÎnseamn<ăastaăc<ăpl<nuiescăs<ăseă întruneasc<ăsubăformaăunuiăConsiliuădeăpatruăregenYi?ăUnulădintreăspioniiănoştriăcreştiniădeălaăcasaăSutanelor Negre de aici mi-aăşoptităc<ăpreotulăTsukku-san a p<r<sităînătain<ăOsakaăacumăcinciăzile,ădarănuăştiuădac<ăs-a îndreptatăc<treăYedoăsauăNagasaki,ăundeăeăaşteptat<ăCorabiaăNeagr<.ăŞtiaiăc<ăvaăsosiăfoarteădevremeăînăacest an? Poate pesteădou<zeciăsauătreizeciădeăzile? AlteY<,ă m-amă ferită întotdeaunaă s<-Yiă dauă sfaturiă pripiteăspijinindu-m<ă peă vorbe,ă zvonuri,ă iscoadeă sauă intuiYiaăfeminin<.ă(Iat<,ăveziăTora-chan,ăamăînv<Yatădeălaătine.)ăDarătimpulăeăscurtăşiăs-ar putea s<ănu-Yiămaiăpotăvorbiăvreodat<.ăMaiăîntâi,ăpreaămulteăfamiliiăprinseăaici,ăIshidoănuăleăvaăl<saăniciodat<ăs<ăpleceă(aşaăcumănuăneăvaăl<saăniciăpeănoi).ăAceştiăostateciăsuntăunăpericolănem<suratăpentruătine.ăPuYiniăsenioriăauăt<riaăsauăsimYulădatorieiăpeăcare l-a avut Sugiyama. Foarte mulYi,ăcredăeu,ăvorătreceăacumădeăparteaăluiăIshido,ădeşiăf<r<ătragereădeă inim<,ădinăcauzaăacestorăostateci.ăApoi,ăcredăc<ăMaedaăteăvaătr<da.ăŞi,ădeăasemenea,ăprobabilăşiăAsano.ăAmăYinutăsocotealaătuturorăcelorădou<ăsuteăşiăşaizeciăşiăpatruădeădaimyo dinăYinuturileănoastreădintreăcareănumaiădou<zeciăşiăpatruă teăvorăurmaăcuăsiguranY<ăşiăpoateă înc<ăalYiăcincizeci.ăAsta nu-iădeăajuns.ăKiyamaăşiăOnoshiăvorăstrângeătoYi,ăsauăcea mai mare parte dintre daimyo creştiniăşiăeuăcredăc<ănuăYiăseă voră al<turaă acum.ă Seniorulă Mori,ă celă maiă bogată şiă maiămareădintreătoYi,ăesteăîmpotrivaătaăpersonal,ăcaăîntotdeauna,ăşiăîlăvaăatrageăpeăAsano,ăKobayakawaăşi,ăpoate,ăpeăOda,ăînăplasaă sa.ă Cuă frateleă t<uă vitreg,ă seniorulă Zataki,ă potrivnic,ăpoziYiaătaăesteăfoarteănesigur<.ăTeăsf<tuiescăs<ădeclariă"Cerădeă

7

Purpur<"ă deîndat<ă şiă s<ă teă repeziă laă Kyoto.ă Eă singuraă taăsperanY<. CâtădespreădoamnaăSazukoăşiădespreămineăîns<mi,ăsuntemăbineăşiămulYumite.ăSarcinaăseădesf<şoar<ăbine,ăşiădac<ăesteăkarma copiluluiăs<ăse nasc<,ăaceastaăseăvaăîntâmpla.ăSuntemăînăsiguranY<ăînăcolYulănostruădinăcastel,ăcuăuşileăbineăîncuiateăşiăcuăobloaneleăcoborâte.ăSamuraiiănoştriăîYiăsuntădevotaYi,ăYieăşiăcauzeiătale,ăşiădac<ăesteăkarma noastr<ăs<ăp<r<simăaceast<ăviaY<,ăatunciăoăvomăp<r<siăsenini.ăDoamnaătaăîYiăduceămultădorul, foarte mult. Cât despre mine, Tora-chan,ătânjescăs<ăteăv<d,ăs<ărâdăcuătineăşiăs<-Yiăv<dăzâmbetul.ăSingurulămeuăregretăînămoarteăvaăfiăc<ăn-amămaiăpututăs<ăfacăacesteălucruriăşiăs<ăteăpriveghez.ă Dac<ă esteă oă viaY<ă viitoareă şiă Dumnezeu, sau Buddha, sau kami exist<,ăîYiăpromităc<ăamăs<-i fac, cumva, pe toYi,ăs<ătreac<ădeăparteaăta.ăDeşiămaiăîntâiăamăs<-iăfacăs<ăm<ăfac<ămaiăsubYireăşiă tân<r<ăşiă rodnic<ăpentruă tine,ădarăs<-mi laseăbucuriaămânc<rii.ăAceastaăarăfi,ăîntr-adev<r,ăparadisul,ăs<ăfiuăînăstareăs<ăm<nâncăşiăs<ăm<nâncăşiătotuşiăs<ăfiuăde-a pururiătân<r<ăşiăsubYire. ÎYiă trimită râsulămeu.ăFieăcaăBuddhaăs<ăteăbinecuvântezeăpeătineăşiăaiăt<i." *** Toranagaă leă citiă mesajul,ă s<rindă pesteă parteaă careă vorbeaădespre Kiri şiădoamnaăSazuko.ăCândătermin<ăseăprivir<ăcuătoYii,ăf<r<ăs<-şiăcread<ăurechilor, nu doar pentru cele scrise pe hârtie,ă dară şiă pentruă c<ă Toranagaă îiă f<ceaă atâtă deă deschisăp<rtaşiălaătaineleăsale. Erauă aşezaYiă înă jurulă luiă peă saltele,ă într-un semicerc, în centrulă platoului,ă f<r<ă str<ji,ă feriYiă deă iscoade.ă Buntaro,ăYabu,ăIgurashi,ăOmi,ăNaga,ăc<pitaniiăşiăMariko.ăStr<jileăerauăaşezateălaădou<ăsuteădeăpaşiădep<rtare.

8

— Aşăvreaăcâtevaăsfaturi,ăspuseăToranaga.ăSfetniciiămeiăsuntăînăYedo.ăAceast<ăproblem<ăesteăurgent<ăşiăvreauăcaăvoiătoYiăs<ăleăYineYiălocul.ăCe-oăs<ăse-ntâmpleăşiăce-arătrebuiăs<ăfac.ăYabu-san. Yabuăfierbea.ăFiecareăcaleăp<reaăs<ăduc<ălaădezastru. — Maiăîntâi,ăAlteY<,ăceăînsemn<,ădeăfapt,ă"CerădeăPurpur<"? — Este numele codificat pentru planul final deăb<t<lie.ăCuăun singur asalt violent asupra Kyotoului, cu toate legiunile mele, bazându-m<ă peă mobilitateă şiă surpriz<,ă caă s<ă punăst<pânireăpeăcapital<,ăînl<turândăforYeleăduşmaneăcareăacumăoă înconjoar<,ă s<ă smulgă persoanaă Împ<ratuluiă dină gheareleămurdare ale celor care l-auăînşelat,ăconduşiădeăIshido.ăOdat<ăceăFiulăCeruluiăesteăeliberatăcuăbineădinăgheareleălor,ăs<-l rog s<ă retrag<ă mandatulă prezentuluiă Consiliu,ă careă eă v<dităalc<tuită dină tr<d<tori,ă sauă dominată deă tr<d<tori,ă şiă s<-mi încredinYezeămieăacestămandat,ăs<ăformezăunănouăConsiliuăcareăvaăpuneăintereseleăîmp<r<YieiăşiăMoştenitoruluiăînainteaăambiYiilorăpersonale.ăVoiăconduceădou<zeci,ăpân<ălaăoăsut<ădeă miiă deă oameni,ă l<sându-miă p<mânturileă neap<rate,ăflancurileădescoperiteăşiăretragereaăneasigurat<. Toranagaăîiăv<zuăholbându-seăaiuriYiălaăel.ăNuăspuseseănimicădespreă trupeleă deă samuraiă deă elit<ă careă fuseser<ă strecuraYiăatâtă deă tainică înă multeă dintreă casteleleă importanteă şiă înăprovincii,ă înă decursulă anilor,ă şiă careă trebuiauă s<ă seă ridiceădeodat<ă laă r<scoal<ă caă s<ă creezeă haosulă atâtă deă esenYialăplanuluiăs<u. Yabu izbucni: — Dară vaă trebuiă s<ă teă lupYiă pentruă fiecareă pasă dină drum.ăIkawaă Jikkyuă gâtuieă drumulă Tokaidoă peă oă sut<ă deă ri. Şiămulteăalteăînt<rituriăaleăluiăIshido,ărestul. — Da,ă dară euă pl<nuiescă s<ă n<v<lescă spreă nord-est, de-a lungul Koshu- kaido,ăapoiăs<ăizbescăînăjos,ăc<treăKyotoăşiăs<ăm<ăYinădeparteădeăcoast<.

9

CeiămaiămulYiăîşiăcl<tinar<ăcapeteleăşiăîncepur<ăs<ăvorbeasc<,ădar Yabu îi acoperi. — Dar,ăAlteY<,ămesajulăspuneăc<ărudaăta,ăZataki-san, a trecut dejaă deă parteaă duşmanului.ă Acumă drumulă c<treă nordă esteădejaă închis.ă Provinciaă luiă esteă t<iat<ă deă Koshu-kaido. Va trebuiăs<ătreciăluptândăprinătotăShinano,ăcareăeăYinutămuntosăşiăfoarteăgreu.ă Iarăoameniiă s<iă suntă fanaticădeă credincioşiă luiăZataki-san. VeiăfiăciopârYităînămunYiiăaceia. — Astaăesteăsinguraăcale.ăSinguraăcaleăpeăcareăamăoăşans<.ăSuntă deă acordă c<ă suntă preaă mulYiă duşmaniă peă drumulă deăcoast<. YabuătraseăcuăochiulălaăOmi,ădorindăs<ăseăpoat<ăsf<tuiăcuăel,ăblestemândă mesajulă şiă întreagaă încurc<tur<ă deă laă Osaka,ădispl<cându-iăc<ă trebuieăs<ăfieăprimulăcareăs<ăvorbeasc<ăşiăurând, din adâncul sufletului, statutul de vasal pe care îl acceptaseălaăinsistenYeleăluiăOmi. — Esteăsinguraăvoastr<ăşans<,ăYabu-sama, susYinuseăOmi.ăSinguraăcaleăprinăcareăveYiăocoliăcursaăluiăToranagaăşiăv<ăveYiăl<saălocădeămişcare. Igurashi îl întrerupsese furios. — Maiăbineăs<ăs<rimăpeăToranagaăazi,ăcândăareădoarăcâYivaăoameniăaici.ăMaiăbineăomorâYi-lăşiăduceYi-i capul lui Ishido cât mai e timp. — Maiăbineăs<ăaştept<m.ăMaiăbineăs<ăavemăr<bdare. — Ceă seă întâmpl<ă dac<ă Toranagaă porunceşteă st<pânuluiănostruăs<ăcedezeăIzu?ăstrigaseăIgurashi. — Ca de la senior la vasal, Toranaga are acest drept. N-o s-o fac<ăniciodat<.ăAreănevoieădeăst<pânulănostruămaiămultăcaăniciodat< acum. Izu este straja sa din sud. Nu-şiă poateăîng<duiă s<ă aib<ă Izuă dreptă duşman!ă Trebuieă s<-lă aib<ă peăst<pânulănoastruădeăpartea... — Şi dacă îi porunceşte seniorului Yabu să plece? — Neăr<zvr<tim.ăÎlăucidemăpeăToranagaădac<ăeăaici,ăsauăneă

10

lupt<măcuăoriceăarmat<ăpeăcareăoătrimiteăîmpotrivaănoastr<.ăDar n-oă s<ă fac<ă vreodat<ă asta.ă Nuă vezi?ă Caă vasală ală s<u,ăToranagaătrebuieăs<-l apere.... Yabuă îiă l<saseă s<ă seă certeă şiă apoi,ă într-ună târziu,ă v<zuseăînYelepciunea lui Omi. — Foarteă bine.ă Suntă deă acord.ă Şiă amă s<-i ofer sabia mea Murasamaăcaăs<ăpecetluimătârgul,ăOmi-san, se entuziasmase el,ăp<trunsăpeădeplinădeăiscusinYaăplanului.ăDa.ăGenial.ăSabiaăluiăYoshimotoă înlocuieşteăcuăprisosinY<.ăŞi,ădesigur,ă acumăsuntă maiă deă preYă pentruă Toranagaă caă niciodat<.ă Omiă areădreptate, Igurashi. N-am de ales. Sunt de partea lui Toranaga de aici înainte. Vasal! — Pân<ăîncepeăr<zboiul,ăspuseseăOmi. — Desigur,ădesigur,ădoarăpân<ăîncepeăr<zboiul.ăApoiăpotăs<ătrecădeăcealalt<ăparte,ăsauăs<ăfacăoăduzin<ădeăalteălucruri.ăAiădreptate, Omi-san, din nou. Omi e cel mai bun sfetnic pe care l-amăavutăvreodat<,ă îşiăspuse.ăDarăşiăcelămaiăpericulos.ăOmiăesteădestulădeădeşteptăcaăs<ă iaă Izuădac<ămor.ăDarăceămaiăconteaz<ăasta?ăSuntemăcuătoYiiămorYi. — Eştiăînchisădeătot,ăîiăspuseăluiăToranaga.ăEştiăizolat. — Maiăexist<ăalt<ăcale?ăîntreb<ăacesta. — Teărog,ăiart<-m<,ăAlteY<,ăspuseseăOmi.ăDarăcâtădeămultăvaăluaăpreg<tirea acestui atac? — Eăpreg<tităacum. — ŞiăIzuăeăpreg<tit,ăAlteY<,ăspuseăYabu.ăSutaătaădeămiiăşiăceiăşaisprezeceămiiăaiămeiăşiăregimentulăde muschete. E destul? — Nu.ă"CerădeăPurpur<"ăesteăunăplanădisperat.ăTotulăriscatăîntr-un singur atac. — Vaătrebuiăs<ărişti.ăImediatăceăseăoprescăploileăşiăputemăs<ăpurt<măr<zboi,ă insist<ăYabu.ăCeăalt<ăsc<pareăai?ă IshidoăvaăformaăunănouăConsiliuădeîndat<ăfiindc<ăauăunămandat.ăŞiăveiăfiăacuzat,ăaziăsauămâine,ăsauăpoimâine.ăDeăceăs<ăaştept<măs<ă

11

neă înghit<?ăAscultaYi!ăPoateăc<ă regimentulă şi-ar putea croi drumă prină munYi.ă S<ă fieă "Ceră deă Purpur<"!ă ToYiă oameniiăaruncaYiăîntr-unăsingurămareăatac.ăEăCaleaăR<zboinicului – e demn<ă deă ună samurai,ă Toranaga-sama.ă Puştile,ă puştileănoastreăîiăvorăazvârliăpeăZatakiădinăcaleaănoastr<ăşiădac<ăveiăreuşiăsauănu,ăceămaiăconteaz<?ăFaptaăvaăfiăveşnic<. Naga spuse: — Da. Dar vom învinge, vom învinge! CâYivaă dintreă c<pitaniă d<dur<ă din cap în semn de încuviinYare,ăuşuraYiăc<ăr<zboiulăsosise.ăOmiănuăspuseănimic. Toranaga privea la Buntaro. — Ei bine? — St<pâne,ăteărogăs<ăm<ăierYiăpentruăc<ăîmiădauăcuăp<rerea.ăEuăşiăoameniiămeiăfacemăceăhot<r<şti.ăAceastaăesteăsinguraămeaădatorie.ăP<rereaămeaănuăareăvaloareăînăfaYaăta,ăpentruăc<ăeu fac numai ceea ce-miăporunceştiătu. — Înămodăobişnuităaşăacceptaăasta,ădarănuăast<zi. — Atunci,ă s<ă fieă r<zboi!ăCeă spuneă Yabu-san, eă drept.ă S<ăpornimă c<treă Kyoto.ă Ast<zi,ă mâine,ă sauă cândă seă oprescăploile. "CerădeăPurpur<"!ăM-amăs<turatădeăaşteptare. — Omi-san? întreb<ăToranaga. — Yabu-sama areă dreptate,ă AlteY<.ă Ishidoă oă s<ăr<st<lm<ceasc<ătestamentulă luiăTaikō,ăcaăs<ăpoat<ănumiăunănou Consiliu, foarte curând. Noul Consiliu va avea mandatulăÎmp<ratului.ăDuşmaniiăt<iăseăvorăbucuraăşiăceiămaiămulYiădinăprieteniiăt<iăvorăşov<iăşiăastfelăteăvorătr<da.ăNoulăConsiliuăteăvaăacuzaădeătr<dareădeăîndat<.ăApoi... — Atunciăeă"CerădeăPurpur<"?ăîlăîntrerupseăYabu. — Dac<ăseniorulăToranagaăporunceşte,ăda,ădarăeuănuăcredăc< mandatulădeăacuzareăareăvreoăvaloare,ăcâtădeămic<.ăPuteYiăs<ănu-lăluaYiăînăseam<! — Deă ce?ă întreb<ă Toranagaă şiă atenYiaă tuturoră seă îndrept<ăc<treăOmi.

12

— Suntădeăaceeaşiăp<rere,ăAlteY<.ăIshidoăeăpericulos,ăneh? Orice daimyo careă primeşteă s<-l ajute este, de asemenea, periculos.ă B<rbaYiiă adev<raYiă îlă cunoscă peă Ishidoă aşaă cumăesteăşi,ădeăasemenea,ăştiuăc<ăÎmp<ratulăaăfostăp<c<litădinănou. Omiăc<lcaăcuăb<gareădeăseam<ăînănisipuriămişc<toare,ădeşiăştiaăc<ăputeauăs<-lăînghit<. — Euă credă c<ă aă f<cută oă ultim<ă greşeal<,ă ucigându-l pe seniorul Sugiyama. Din cauza acestor omoruri murdare, eu acumăcredăc<ă toYiădaimyo îlă vorăb<nuiădeă tr<dareă şiă foarteăpuYiniădinăceiăaflaYiădeparteădeămânaăluiăIshido,ăseăvorăplecaăporuncilorăacestuiăConsiliu.ăSunteYiăînăsiguranY<,ăpentruăun timp. — Pentru cât de mult timp? — Vaămaiăplouaăînc<ăvreoădou<ăluni.ăCândăseăvorăopriăploile,ăIshidoăvaăpl<nuiăs<-lă trimit<ăpeă IkawaăJikkuăşiăpeăseniorulăZataki,ăîmpotrivaăvoastr<,ădeodat<,ăs<ăv<ăprind<ăînăcleşte,ăiarăarmataă principal<ă aă luiă Ishidoă îiă va sprijini de-a lungul drumuluiă Tokaido.ă Întreă timp,ă pân<ă seă voră opriă ploile,ăfiecare daimyo careăareăcevaădeăîmp<rYităcuăvreunăaltădaimyo, vaăfiăal<turiădeăIshido,ădoarăcuăgura;ăpân<ăceăacestaăvaăfaceăprimaă mişcare.ă Apoi,ă euă credă c<ă oă s<-lă laseă balt<ă şiă oă s<ăînceap<ăseăr<zbune,ăsauăs<ăînşfaceăp<mânturi,ădup<ăvoiaălor.ăImperiulă vaă fiă sfâşiat,ă caă înainteă deă Taikō,ă darădomnia-voastr<,ăAlteY<,ăaliindu-v<ăcuăYabu-sama şiăcuăpuYinănoroc,ă aveYiă destul<ă putereă caă s<ă YineYiă trec<torileă c<treăKwantoăşiăIzu,ăîmpotrivaăprimuluiăvalăşiăs<-iărespingeYi.ăNuăcredăc<ăIshidoăvaămaiăputeaăpreg<tiăaltăatac.ăNuăunulămare.ăCândă Ishidoă şiă ceilalYiă îşiă voră fiă istovită puterile,ă puteYiă s<ăieşiYiă cuă chibzuinY<ă dină spateleă munYiloră împreun<ă cuăseniorulăYabuăşiăs<ăluaYiătreptatăîmp<r<Yiaăînămâinileăvoastre. — Şiăcândăvaăfiăasta? — Înăvremeaăcopiilorăvoştri,ăalteY<. — Spuiă s<ă purt<măoă b<t<lieă defensiv<?ă întreb<ăYabuă bat-

13

jocoritor. — Credăc<ăunindu-v<ăsunteYiăamândoiăînăsiguranY<ăînăspateleămunYilor.ă AşteptaYi,ă Toranaga-sama,ă aşteptaYi pân<ă cândăaveYiămaiămulYiăaliaYi.ăXineYiătrec<torile.ăAstaăseăpoateăface.ăGeneralulăIshidoăesteăprimejdios,ădarănuăatâtădeăprostăcaăs<-şiăarunceăîntreagaăsaăforY<ăîntr-oăsingur<ăb<t<lie.ăOăs<ăsteaădup<ăzidurileăcasteluluiăOsaka.ăAşaăc<,ăpentruăoăvreme,ănu trebuie s<ăfolosimăregimentul.ăTrebuieăs<ăînt<rimăpazaăşiăs<-lăYinemăca pe-oăarm<ăsecret<,ăpreg<tită înăoriceămoment,ăpân<ăcândăveYiă ieşiă dină spateleă munYilor.ăDară acumănuă credă c<ă îlă voiăvedea folosit. Omiăeraăconştientăc<ă toYiăochiiă îlăpriveau.ăSeă înclin< c<treăToranaga. — V<ărog,ăiertaYi-m<,ăc<ăamăvorbităatâtădeămult,ăAlteY<. Toranagaăîlăcânt<riădinăpriviri,ăapoiăseăîntoarseăc<treăfiulăs<u.ăV<zuăagitaYiaăabiaăst<pânit<ăaătân<ruluiăşiăştiuăc<ăeraătimpulăs<-lăaYâYeăasupraăpr<zii. — Naga-san? — Ce spune Omi-san esteăadev<rat,ă spuseăNagaădeîndat<,ăîncântat.ăCeaămaiămareăparte.ăDarăeuăspunăs<ăfolosimăceleădou<ăluniăs<ăneăstrângemăaliaYi,ăs<-lăîmpingemăpeăIshidoăşiămaiămultăşiăcândăseăoprescăploile,ăs<ăatac<măpeăneaşteptate.ă"CerădeăPurpur<". Toranagaăîntreb<: — Nuăeştiădeăp<rereaăluiăOmi-san – unăr<zboiăprelungit? — Nu, dar asta nu e... Naga se opri. — Continu<,ăNaga-san.ăVorbeşteădeschis. AlbălaăfaY<,ăNagaăr<maseăcuăguraăînchis<. — Xiăseăporunceşteăs<ăcontinui. — Ei,ăbine,ăAlteY<,ămi-amădatăseamaăc<... Din nou se opri, apoi spuse dintr-o suflare: — Nuăeăastaăceaămaiămareăocazieăaătaăs<ădeviiăshōgun? Dac<ă

14

reuşeştiăs<ăieiăKyotoăşiăs<ăieiămandatul,ădeăceăs<ăformeziăunăConsiliu?ăDeăceăs<ănuăceriăÎmp<ratuluiăs<ăteăfac<ăshōgun? Ar fiăcelămaiăbineăpentruătineăşiăcelămaiăbineăpentruăîmp<r<Yie. Nagaă seă str<duiaă s<ă nu-şiă arateă teamaădinăvoce,ă pentruă c<ăceeaăceăspuneaăînsemnaătr<dareăîmpotrivaăluiăYaemonăşiăceiămaiămulYiăsamuraiădeăaici,ăYabu,ăOmi,ăIgurashiăşiăBuntaro,ăînăspecial,ăîiăerauădevotaYi. — Eu cred c-ară trebuiă s<ă fii shōgun, se întoarse el, împ<ciuitoră c<treă ceilalYi.ă Dac<ă aceast<ă ocazieă seă iveşte,ăatunciă s<...ă Omi-san, aiă dreptate,ă înă ceeaă ceă priveşteă unăr<zboiădeădurat<,ădarăeuăspunăc<ăseniorulăToranagaătrebuieăs<ăiaă puterea,ă caă s<ă deaă putere.ă Ună r<zboiă lungă vaă ruina Imperiul, îl va despica într-o mie de fragmente, din nou. Cineăvreaăasta?ăSeniorulăToranagaătrebuieăs<ăfieăshōgun. Ca s<-iă d<ruiasc<ă imperiulă luiă Yaemon,ă senioruluiă Yaemon,ăimperiulătrebuieăs<ăfieămaiăîntâiăînăsiguranY<.ăNuăseăvaămaiăiviăniciodat<ăunăprilej... Vorbeleăsaleăseăpierdur<.ăÎşiăîndrept<ăspatele,ăînsp<imântatăc<ă oă spusese,ă bucurosă c<ă spuseseă deschis,ă înă faYaă tuturor,ăceeaăceăgândiseăîntotdeauna.ăToranagaăoft<. — N-amădorităniciodat<ăs<ădevinăshōgun. De câte ori trebuie s<ăoăspun?ăÎmiăsprijinănepotulăYaemonăşiălegatulăluiăTaikō. Priviălaăei,ăunulăcâteăunul.ăUltimulăpeăNaga.ăTân<rulăclipi,ădar Toranaga spuse blând, momindu-l din nou: — ZelulăşiătinereYeaătaăîYiăsuntăscuz<.ăDinănefericire,ămulYiăalYiiămaiăînăvârst<ăşiămaiăînYelepYiădecâtătine,ăcredăc<ăastaăeăambiYiaămea.ăNuăe.ăŞiăsinguraăcaleăde-aăpuneăcap<tăacesteiăprostiiă eă caă seniorulăYaemonă s<ă iaă puterea.ăŞiă astaă amădeăgândăs<ăfac. — Da,ă tat<.ă ÎYiă mulYumesc.ă ÎYiă mulYumesc,ă r<spunseă Nagaădisperat. Toranagaăîşiăîndrept<ăochiiăc<treăIgurashi. — Care-iăsfatulăt<u?

15

Samuraiulăcuăunăsingurăochiăseăsc<rpin<. — Eu... eu sunt doar un soldat, nu un sfetnic, dar eu nu v-aşăsf<tuiăs<ăporniYiă"CerădeăPurpur<".ăNu,ădac<ăneăputemăbateădup<ă voiaă noastr<,ă aşaă cumă spuneăOmi-san. Am luptat în Shinanoă cuă aniă înă urm<.ăUnă Yinută r<u.ă Iară atunci,ă seniorulăZataki era cu noi. N-aşăvreaăs<ăm<ăr<zboiescăînăShinanoădinănou – şiănicidecumădac<ăZatakiămi-arăfiăduşman.ăŞiădac<ănuăneă putemă încredeă înă seniorulă Maeda,ă eiă bine,ă cumă puteYiăpl<nuiăoăb<t<lieădac<ăcelămaiămareăaliatăalăvostruăv-ar putea tr<da?ăSeniorulăIshidoăaăpusădou<-trei sute de mii de oameni împotrivaăvoastr<ă şiă înc<ămaiă Yineăoă sut<ădeămiiă înăOsaka.ăChiarăşiăcuăpuştile,ăn-avemădestuiăoameniăcaăs<ăatac<m.ăDar,ăînă spateleă munYilor,ă folosindă puştile,ă aYiă puteaă rezistaă laănesfârşit,ădac<ăseăîntâmpl<ăcumăspuneăOmi-san. Am putea Yineă trec<torile.ă AveYiă destulă oreză – nuă aprovizioneaz<ăKwantoăjum<tateădinăîmp<r<Yie?ăSau,ăcelăpuYinăoătreime?ăŞiăv-amăputeaătrimiteătotăpeşteleădeăcareăaveYiănevoie.ăAYiăfi în siguranY<.ă L<saYi-lă peă seniorulă Ishidoă şiă peă diavolulă deăJikkyuă s<ă vin<ă laă noi,ă dac<ă eă s<ă seă întâmpleă cumă aă spusăOmi-san, c<,ăînăcurând,ăduşmaniiăseăvorămâncaăuniiăpeăalYii.ăDac<ănu,ăYineYiăpreg<tită"CerădeăPurpur<".ăUnăb<rbatăpoateăs<ămoar<ăpentruăst<pânulăs<uădoarăoădat<ăînăviaY<. — Maiăareăcinevaădeăad<ugatăceva?ăîntreb<ăToranaga. Nimeni nu-iăr<spunse. — Mariko-san? — Euănuă seă cadeă s<ă vorbescă aici,ăAlteY<,ă replic<ă ea.ăSuntăsigur<ă c<ă totă ceă aă fostă deă spusă s-a spus, dar poate îmi îng<duiYiăs<ăv<ăîntreb, în numele tuturor sfetnicilor de aici, ceăcredeYiăc<ăseăvaăîntâmpla? Toranagaăîşiăaleseăcuăgrij<ăcuvintele. — Euăcredăc<ăseăvaăîntâmpl<ăceeaăce-a prezis Omi-san. Cu o singur<ădeosebire.ăConsiliulănuăvaăfiăneputincios.ăConsiliulăvaă aveaă destul<ă influenY< caă s<ă strâng<ă oă forY<ă aliat<ă

16

invincibil<.ă Cândă seă voră opriă ploile,ă eaă vaă fiă aruncat<ăîmpotriva Kwanto-ului,ăocolindăIzu.ăKwantoăvaăfiăînghiYit,ăapoiăIzu.ăNumaiădup<ăceăvoiăfiămort,ăvorăîncepeăuniiădaimyo s<ăseălupteăîntreăei. — Darădeăce,ăAlteY<?ăseăîncumet<ăOmi. — Pentruă c<ă amă preaă mulYiă duşmani.ă St<pânescă Kwanto,ăm-amăr<zboitătimpădeămaiăbineădeăpatruzeciădeăaniăşiăn-am pierdutăniciodat<ăoăb<t<lie.ăTuturorăleăeăteam<ădeămine.ăŞtiu c<,ămaiăîntâi,ăvulturiiăseăvorăadunaăcaăs<ăm<ădistrug<.ăMaiătârziu, se vor distruge între ei, dar mai întâi se vor aduna ca s<ăm<ădistrug<ăpeămine,ădac<ăvorăputea.ăS<ă fieă limpedeăşiăpentruă voiă toYi,ă suntă singuraă ameninYareă adev<rat<ă pentruăYaemon,ăchiarădac<ăeuăcredăc<ănuăsuntăasta.ăAstaăesteăironia.ăToYiăcredăc<ăvreauăs<ăfiuăshōgun. Eu,ănu.ăEsteăunăaltăr<zboi,ăcare nu-i necesar deloc. Nagaăsparseăt<cerea. — Şi-atunci, ce-aiădeăgândăs<ăfaci,ăAlteY<? — Ei? — Ce-aiădeăgândăs<ăfaci? — Desigur,ă"CerădeăPurpur<",ăspuseăToranaga. — Dar spuneai c-oăs<ăneăînghit<. — Desigur,ădac<ăleăd<mătimp,ădarănuăamădeăgândăs<ăleădauăniciăunăpic.ăPornimăr<zboiulădeîndat<. — Darăploile?ăCeăfacemăcuăploile?ăOăs<ăajungemălaăKyotoăuzi. ÎnfierbântaYi,ăîmpuYiYiăşiăuzi. — Surpriza,ămobilitatea,ătemeritateaăşiăpreciziaămanevrelorăcâştig<ăr<zboaiele,ăneh? Yabu-san aveaădreptate.ăPuştileăneăvorădeschideădrumulăprinămunYi. *** Mai bine de-oă or<ă discutar<ă planuriă şiă posibilit<Yileă unuiăr<zboiă peă scar<ă larg<ă înă sezonulă ploios.ă Oă strategieă

17

nemaiauzit<.ăApoi,ăToranagaăîiăl<s<ăs<ăplece,ăcuăexcepYiaăluiăMariko, spunându-iăluiăNagaăs<-iăporunceasc<ăluiăAnjin-san s<ăvin<.ăOăpriviăîndep<rtându-se.ăFuseser<ăcuătoYiiănem<suratădeăentuziaşti,ăodat<ăceăhot<râreaăfuseseăanunYat<ă– NagaăşiăBuntaro,ăînăspecial.ăDoarăOmiăfuseseărezervatăşiăgânditorăşiăneconvins. Toranaga nu-l puseseă laă socoteal<ă peă Igurashi,ăpentruăc<ăştiaăc<,ăpeăbun<ădreptate,ăsoldatulăvaăfaceădoarăceeaăceăporunceaăel.ăŞi-lă înl<tur<ădinăgândurileăsaleăpeăYabu,ăoămomâie,ă tr<d<toră desigur,ă dară totă oă momâie.ă Omiă eraăsingurulădemnădeăluată înăseam<.ăGândi:ă"M<ăîntrebădac<ăaăînYelesăpân<ăacumăce-amădeăgândăs<ăfac,ăcuăadev<rat?" — Mariko-san,ă teă rog,ă afl<,ă cuă tact,ă câtă deă multă ară costaăcontractul curtezanei? Ea clipi din ochi. — Kiku-san,ăAlteY<? — Da. — Acum,ăAlteY<?ăAcum? — Disear<ăarăfiăminunat. O privi prietenos: — Poate contractul nu-iăneap<ratăpentruămine.ăPoateăpentruăunulădintreăofiYeriiămei. — Îmiăînchipuiăc<ăpreYulăvaădepindeădeăpersoan<,ăAlteY<. — Şiăeuăîmiăînchipui,ădarăfixeaz<ăunăpreY.ăBineînYelesăc<ăfataăare dreptulăs<ărefuze,ădac<ădoreşte,ăcândăvaăfiăaflat numele samuraiului, dar spune-iăst<pâneiăsale,ămama-san,ăc<ănuăm<ăaşteptăcaăfataăs<ăaib<ăproastaăcreştereădeăaănuăaveaăîncredereăîn alegerea mea. Spune-iăst<pâneiăei,ădeăasemenea,ăc<ăKikuăesteăoădoamn<ădeăprim<ăclas<ăînăMishimaăşiănuăînăYedo,ăsauăOsaka,ă sauă Kyoto,ă ad<ug<ă inspirată Toranaga,ă aşaă c<ă m<ăaşteptăs<ăpl<tescăpreYurileădinăMishimaăşiănuădinăYedo,ăsauăOsaka, sau Kyoto. — Da,ăAlteY<,ădesigur. Toranagaă îşiă mişc<ă um<rulă caă s<-şiă domoleasc<ă durerea,ă

18

schimbândăpoziYiaăs<biilor. — Potăs<ăv< masezăspatele,ăAlteY<,ăsauăs<ătrimitădup<ăSuwo? — Nu,ămulYumesc,ăamăs<-l chem pe Suwo mai târziu. Toranagaăseăridic<ăşiăseăuşur<ăcuăpl<cere,ăapoiăseăaşez<ădinănou.ă Purtaă ună chimonouă deă m<taseă scurt,ă uşor,ă cuă p<trateăalbastreăşiăsandaleăsimple,ădeăpaie.ăEvantaiulăs<uăeraăalbastruăşiădecoratăcuăemblemaăsa. Soarele era aproape de apus, iar norii de ploaie se îngr<m<deauăgreoi. — Nem<surat<ă eă viaYa,ă spuseă elă fericit.ă Potă aproapeă auziăploaiaăaşteptândăs<ăseănasc<. — Da, spuse ea. Toranagaăgândiăoăclip<,ăapoiărosti, ca un poem: Cerul Pârjolit de soare Plânge Lacrimi fecunde. Supus<,ăMarikoăîşiăpuseăminteaălaălucru,ăcaăs<ăjoaceăacestăjocăde-aă poemulă cuă el,ă atâtă deă populară printreă ceiă maiă mulYiăsamurai.ăR<sucindăneaşteptatăcuvinteleăpoemuluiăpeăcareăîlăf<cuseă el, adaptându-le,ă f<cuă alteleă dină aleă lui.ă Dup<ă unămoment,ăeaăr<spunse: Dar, pădurea, Rănită de vânt Plânge frunze Moarte. — Bine spus, foarte bine spus! ToranagaăoăpriviămulYumit,ăbucurându-se de ceea ce vedea. Eraă îmbr<cat<ă într-un chimonou verde palid, cu desene

19

reprezentândă bambuşi,ă ună obi verdeă închisă şiă oă umbrel<ăportocalie.ăP<rulănegruăalb<strui,ăstrânsăîntr-un coc înalt, sub p<l<riaăcuăboruriălargi,ăaveaăoăminunat<ăstr<lucire.ăÎşiăaminti,ăcuă nostalgie,ă cumă eiă toYi,ă chiară şiă dictatorul Goroda, o voiser<ăcândăaveaătreisprezeceăaniăşiătat<lăei,ăAkechiăJinsai,ăoăprezentaseăpentruăprimaădat<,ăcaăpeăceaămaiămareăfiic<ăaăsa,ălaă curteaă luiăGoroda.ăŞiă cumăNakamura,ă viitorulăTaikō,ă îlărugaseă peă dictatoră s<ă i-oă deaă luiă şiă cum,ă atunci,ă Goroda râseseă şi,ă deă faY<ă cuă toYi,ă îlă numiseă "micaă saămaimuY<-general,ăînăc<lduri",ăşiăcumăîiăspusese:ă"Vezi-Yiădeăb<t<lii,ăY<rane,ănuăteăluptaăs<ăastupiăg<uriădeăvaz<!"ăAkechiăJinsaiărâseseăal<turiădeăceilalYi,ădeăNakamura,ărivalulăs<uălaăbun<voinYaă luiă Goroda, principalul motiv pentru care Nakamuraă g<siseă pl<cere în a-lă zdrobi.ă Şiă pentruă careăNakamura, de asemenea, se bucurase privindu-l pe Buntaro zvârcolindu-seăaniăîntregi,ăBuntaro,ăc<ruiaăiăseăd<duseăfataăcaăs<ăînt<reasc<ăoăalianY<ăîntreăGorodaăşiăToda Hiro-matsu. "M<ă întreb,ă îşiă spuseă Toranagaă r<ut<cios,ă privind-o,ă m<ăîntreb,ă dac<ă ară muriă Buntaro,ă ară primiă eaă s<ă fieă unaă dinăconcubinele mele?" Toranaga preferase întotdeauna femei cu experienY<,ă v<duve,ă sauă divorYate,ă dară niciodat<ă preaădr<guYe,ăsauăpreaăisteYe,ăsauăpreaătinere,ăsauăpreaăsus-puse, ca s<ăn-aib<ăniciodat<ăpreaămulteănecazuriăşiăs<ăfieăîntotdeaunaămulYumit. Chicoti ca pentru el. N-amăs<-iăcerăniciodat<ăasta,ăpentruăc<ăareătotăceeaăceănuăvreauălaăoăconcubin<,ăafar<ădoarădeăvârstaăei, care eăperfect<. — AlteY<?ăîntreb<ăea. — M<ăgândeamă laă poemulă t<u,ă Mariko-san,ă spuseă şiă maiăbinevoitor,ăapoiăad<ug<: De ce atâta viforniţă? Vara

20

Trebuie să vină, ca şi lăsarea Glorioasei toamne. Eaăspuseădreptăr<spuns: Dacă aş putea folosi cuvintele Ca frunzele căzătoare, Ce rug Ar mai face poemele mele! Elărâseăşiăseăînclin<ăcuăpref<cut<ăumilinY<. — ÎYiărecunoscăvictoria,ăMariko-sama.ăCareăarăfiăr<splata?ăUnăevantai,ăoriăoăeşarf<ăpentruăp<rulăt<u? — V<ă mulYumesc,ă AlteY<,ă replic<ă ea.ă Da,ă oriceă v<ă faceăpl<cere. — Zece mii de koku peăan,ăpentruăfiulăt<u. — Oh,ăAlteY<!ăNuămerit<măoăasemeneaăbun<voinY<! — Aiă câştigată oă victorie.ă Victoriileă şiă datoriaă trebuieăr<spl<tite.ăCâYiăaniăareăSarujiăacum? — Cincisprezece, aproape cincisprezece. — Ah, da. A fost logodit cu una dintre nepoatele seniorului Kyama, de curând, nu-iăaşa? — Da,ă AlteY<.ă Înă lunaă aă unsprezecea,ă anulă trecut.ă LunaăÎngheYuluiăAlb.ăAcumăeălaăOsaka,ăcuăseniorulăKyama. — Bine. Zece mii de koku, începândădeîndat<.ăOăs<ătrimităînt<ririleăcuăpoştaădeămâine.ăAcum,ădeăajunsăcuăpoemele.ăTeărog, spune-mi,ăp<rereaăta. — P<rereaămea,ăalteY<,ăeăc<ăsuntemăcuătoYiiăînăsiguranY<ăînămâinileă voastre,ă aşaă cumă p<mântulă esteă înă siguranY<ă înămâinile voastre. — Vreauăs<ăfiiăserioas<. — Oh, dar sunt, AlteY<.ăV<ămulYumescăfaY<ădeăbun<voinYaăar<tat<ăfaY<ădeăfiulămeu.ăAstaăfaceătotulăperfect.ăCredăc<ătotă

21

ceeaăceăveYiă face,ăvaă fiăbine.ă ÎnănumeleăFecioareiă – da, în numeleăFecioarei,ăjurăc<ăcredăînăasta. — Bine.ăDarătotăvreauăp<rereaăta. Îndat<,ăea-iăr<spunse,ăf<r<ăs<-şiăcauteăcuvintele,ăcaădeălaăegalăla egal. — Maiăîntâiăarătrebuiăs<-lăaduciăpeăseniorulăZataki,ăînătain<ăînapoi,ădeăparteaă ta.ăGândescăc<,ă fieă ştiiă cumăs-o faci, fie, probabil,ăaiăoăînYelegereăsecret<ăcuăfrateleăt<uăvitregăşiă i-ai sugerat "dezertareaămistic<",ăînăprimulărând,ăcaăs<ălinişteştiăpe Ishido. Apoi, n-aiă s<ă ataciăniciodat<ăprimul.ăNiciodat<.ăÎntotdeaunaă aiă sprijinită peă ceiă careă auă r<bdareă şi-ai atacat numaiăcândăeraiăsigurăc<ăveiăînvinge.ăAşaăc<,ăporuncindăînăpublică "Ceră deă Purpur<"ă deă îndat<,ă esteă oă alt<ă manevr<.ăApoi,ămomentul:ăp<rereaămeaăesteăc<ăarătrebuiăs<ăfaciăceeaăceăveiăface.ăPref<cându-teăc<ăporunceştiă"CerădeăPurpur<",ădară niciodat<ă pornind.ă Astaă oă s<-lă z<p<ceasc<ă peă Ishido,ăpentruă c<,ă desigur,ă iscoadele,ă deă aiciă şiă dină Yedo, îi vor raportaăplanulăt<uăşi-oăs<ătrebuiasc<ăs<-şiăîmpr<ştieăforYele,ăcaăunăstolădeăpotârnichiăînăvremeăproast<,ăs<ăseăpreg<teasc<ăpentruă oă ameninYareă ceă n-oă s<ă devin<ă niciodat<ă realitate.ăÎntreătimp,ăoăs<-Yiăpetreciăurm<toareleădou<ăluniăadunându-YiăaliaYii,ă caă s<ă n<ruieştiă alianYeleă luiă Ishidoă şiă s<-iă sf<râmiăcoaliYia.ă Ceeaă ceă trebuieă s<ă faciă peă oriceă caleă şi,ă desigur,ătrebuieăs<-lăatragiăpeăIshidoăafar<ădinăcastelulăOsaka.ăDac<ănu,ă AlteY<,ă elă oă s<ă înving<,ă sau,ă celă puYin,ă aiă s<ă pierziăshōgunatul.ăTu... — Mi -amăf<cutădestulădeăclar<ăpoziYiaămeaăfaY<ădeăasta,ăseăr<stiăToranaga,ăf<r<ăs<ămaiăfieăamuzat.ăŞi...ăuiYiădeătine. Marikoăspuseăfericit<ăşiăf<r<ăgrij<: — Trebuieă s<ă dezv<luiă taine,ă ast<zi,ă AlteY<,ă dină pricinaăostatecilor.ăEăunăcuYităînăinimaăta. — Ce-i cu ei? — Aiăr<bdareăcuămine,ăteărog,ăAlteY<.ăS-arăputeaăs<ănuămaiă

22

pot niciodat<ăs<ăvorbescăcuătine,ăînăfelulăpeăcareăAnjin-san l-arănumiă"peăşleau,ăenglezeşte".ăNuăeştiăniciodat<ăsingurăcaăacum.ăTeărogăs<-miăierYiăproasteleămeleămaniere. Marikoăîşiăadun<ătoat<ăvoinYaăşiăspreăuimireaălui,ăcontinu<ăs<ăvorbeasc<ăcaădeălaăegal,ălaăegal. — Opiniaămeaăneclintit<ăesteăc<ăNaga-san a avut dreptate. Trebuieăs<ădeviiăshōgun, altfel nu-ţi vei îndeplini datoria ta către Imperiu şi către neamul Minowara. — Cum îndr<zneştiăs<ăspuiăunăasemeneaălucru? Marikoăr<maseăsenin<,ămâniaăluiăneatingând-o de loc. — Teăsf<tuiescăs<ăteăc<s<toreştiăcuădoamnaăOchiba.ăMaiăsuntăoptăaniăpân<ăcândăYaemonăvaă fiădestulădeă înăvârst<,ădup<ălege,ăs<ămoşteneasc<ăşiăastaăeăoăveşnicie.ăCineăştie ce s-ar puteaăîntâmplaăînăoptăluni,ădar<miteăînăoptăani. — Întreagaătaăfamilieăpoateăfiăştears<ădeăpeăfaYaăp<mântuluiăîn opt zile! — Da,ă AlteY<.ă Dară astaă n-are nimic de-a face cu tine, cu datoriaătaăşiăcuăîmp<r<Yia.ăNaga-san areădreptate.ăTrebuieăs<ăiei putereaăcaăs<ădaiăputere. Cuăgravitateăpref<cut<,ăeaăad<ug<ădintr-o suflare: — Şiăacum,ăîng<duie-iăcredinciosuluiăt<uăsfetnicăs<-şiăfac<ăseppuku, sau trebuie s-oă facă maiă târziu,ă şiă seă pref<cuă c<ăleşin<. Toranagaăr<maseăcuăguraăc<scat<ăînăfaYaănemaipomenitei ei obr<znicii,ăapoiăizbucniăinărâs,ălovindăcuăpumnulăînăp<mânt.ăCândăfuăînăstareăs<ăvorbeasc<,ăspuseăprintreăsughiYuri: — N-amăs<ăte-nYelegăniciodat<,ăMariko-san! — Ah,ăbaăda,ăAlteY<,ăspuseăea,ăştergându-şiătranspiraYiaădeăpeăfrunte.ăEştiăpreaăbunăs<-Yiălaşiăvasalulădevotatăs<ăteăfac<ăs<ărâzi,ăs<ăasculYiăcererileăei,ăs<ăspun<ăceătrebuieăspus,ăceeaăceăeănecesarăs<ăfieăspus.ăTeărog,ăiart<-miăneobr<zarea.ăTeărog. — De ce-aşăface-o? Eh, de ce, zâmbi Toranaga bine dispus. — Dinăcauzaăostaticilor,ăAlteY<,ăspuse ea simplu.

23

— Ah, a lor! Redeveni serios. — Da,ătrebuieăs<ăplecălaăOsaka. — Da,ăspuseăea,ăştiu. CAPITOLUL 38 ÎnsoYitădeăNaga,ăBlackthorneăcoboraămoroc<nosădealul,ăc<treăceleădou<ăsiluete,ăaşezateăpeăperneăînăcentrulăineluluiăformatădeăstr<ji.ă Înăspateleăstr<jilorăseăvedeauă în<lYimileămunYilor,ăcareăseăridicauăpân<ălaăcerulăînnorat.ăEraăz<puşeal<.ăÎlădureaăcapul din cauza necazurilor din ultimile zile, din cauza îngrijor<riiăpricinuiteădeăMarikoăşiăpentruăc<ănuăeraăînăstareăs<ăvorbeasc<ăînăjaponez<ăpentru un timp îndelungat. Acum o recunoscuseăşiăoăparteădinăam<r<ciuneăîlăp<r<si. Fusese de multe ori la casa lui Omi, ca s-oăvad<ăpeăMarikoăsauă s<ă întrebeă despreă ea.ă Samuraiiă îlă îndep<rtaser<ăîntotdeaunaăpoliticos,ădarăhot<rât.ăOmiă îiă spusese,ă caă unuiătomodashi, unuiăprieten,ăc<ăeaăeraăbine. — Nu-Yiăfaceăgriji,ăAnjin-san.ăÎnYelegi? — Da,ăspuseseăel,ăînYelegândădoarăc<ănuăputeaăs-oăvad<. ApoiăfuseseăchematădeăToranagaăşiăvroiseăs<-iăspun<ăatâtea,ădară dină pricin<ă c<-iă lipseauă cuvintele,ă nuă reuşiseă s<ă fac<ăaltcevaădecâtăs<-l enerveze. Fujiko se dusese de mai multe ori s-oă vad<ă peă Mariko.ă Cândă seă întorcea,ă îiă spuneaăîntotdeaunaă c<ă Marikoă eraă bine,ă ad<ugândă nelipsitulă"shinpai suruna Anjin-san, wakarimasu? ", nu-Yiăfaceăgriji,ăînYelegi? Buntaroăseăpurtaădeăparc< nimic nu s-ar fi întâmplat. Când se întâlneau,ăînătimpulăzilei,ăseăsalutauăpoliticos.ăDac<ănuăpuneaălaăsocotealaăfolosireaăb<iiăsale,ădinăcândăînăcând,ăBuntaroăeraă

24

ca oricare alt samurai din Anjiro, nici prietenos, nici neprietenos. Deă dimineaY<ă pân<ă seara, Blackthorne n-aveaă oă clip<ă deăr<gaz,ă dină cauzaă ritmuluiă accelerată ală instrucYiei.ăTrebuiseăs<-şiă domineă sentimentulă deă nemulYumireă şiă stânjeneal<,ăcândăîncercaăs<-iăînveYeăşiăs<ăînveYeălaărândulălui,ălimba.ăLaăc<dereaănopYii,ăeraăîntotdeaunaăistovit.ăÎncins,ăasudatăşiăudăleoarc<ădeăploaie.ăŞiăsingur.ăNiciodat<ănuăseăsimYiseăatâtădeăsingur,ăatâtădeăconştientăc<ănuăaparYineăacesteiălumiăstr<ine. Apoi,ăînăurm<ăcuătreiăzile,ăîncepuseănenorocirea.ăFuseseăoăziălung<ăşiăumed<.ăLaăapusulăsoarelui,ăc<l<reaăobosit spreăcas<ăşiădintr-odat<,ăsimYiseăc<ăcevaăr<uăseăîntâmplaseăînăcasaălui.ăFujikoăîlăîntâmpinaseăneliniştit<. — Nan desu ka? Ea-iăr<spunseseăblând,ăîndelung,ăcuăochiiăcoborâYi. — Wakarimasen! NuăînYeleg!ăNan desu ka? întrebase el din nou,ăner<bd<tor,ăobosealaăf<cându-l nervos. Atunciăeaă îlă chemaseă înăgr<din<.ă Îiă ar<taseă streaşina,ădară iăp<ruseă acoperişulă neatins.ă Cuă multeă cuvinteă şiă semne,ă seădumiriseă celeă dină urm<ă c<ă eaă ar<taă c<treă loculă înă careăatârnase el fazanul. — Oh, am uitat de asta! Watashi... dar nu-şiăputuseăamintiăcumă spune,ă aşaă c<ă doară ridicaseă obosită dină umeri.ăWakarimasu, nan desu kiji ka? ÎnYeleg.ăCeăs-a întâmplat cu fazanul? Servitoriiăpriveauădinăuşiăşiăferestre,ăîmpietriYiădeăspaim<.ăEaăvorbise din nou. Se concentrase, dar cuvintele nu aveau sens. — Wakarimasen, Fujiko-san.ăNuăînYeleg,ăFujiko-san. Ea inspirase adânc, apoi, tremurând, imitase pe cineva care iaăfazanul,ăîlăduceăşi-lăîngroap<. — Ah! Wakarimasu, Fujiko-san. Wakarimasu! Începeaăs<ămiroas<ă preaă tare?ă întrebaseă şiă cumă nuă ştiaă cuvântul în

25

japonez<,ăîşiăYinuseănasulăşiămimaseămirosulăurât. — Hai, hai, Anjin-san. Dozo, gomen nasai, gomen nasai. Eaăimitaseăsunetulămuştelorăşiăcuămâinileăsugeraseăimagineaăunuiănorăzumz<itor. — Ah, so desu! Wakarimasu. Maiădemultăşi-arăfiăcerutăiertareăşi, dac-arăfiăştiutăcuvintele,ăarăfiăspus:ă"Îmiăpareăfoarteăr<uăpentruăc<ăte-a tulburat." În loc deăasta,ăridicaseădoarădinăumeri,ăseăîntinseseăşiămorm<ise: — Shigata ga nai, dorindădoarăs<ăseălaseăp<trunsădeăextazulăb<iiăşiămasajului,ăsinguraăbucurieăcare-iăf<ceaăviaYaăposibil<.ăLaădracu'ăcuăel!,ăspuseseăînăenglez<,ăr<sucindu-seăpeăc<lcâie.ăDac<ă eramă aiciă înă cursulă zilei,ă aşă fiă b<gată deă seam<.ă Laădracu'! — Dozo, Anjin-san? — Shigata ga nai, repetase el, mai tare. — Ah, so desu, arigato goziemashita. — Tare tom desu ka? Cine l-a luat? — Ueki-ya. — Oh,ăşmecherulă<laăb<trân?ăUeki-ya,ăgr<dinarul? B<trânulămolcom,ăf<r<ădinYi,ăcareăîngrijeaăplanteleăcuămâiniăiubitoareăşi-iăf<ceaăgr<dinaăminunat<. — Yoi. Motte kuru. Ueki-ya. Bine. Adu-l încoace. Fujikoăcl<tinaseădinăcap.ăFaYaăeiădeveniseăalb<. — Ueki-ya shinda desu, shinda desu, şoptise. — Ueki-ya ga shindato? Donyoni? Doshité? Doshité shindanoda? Cum? De ce? Cum a murit? Eaă ar<taseă c<treă loculă undeă fuseseă fazanul,ă apoiă rostiseă oăsumedenie de cuvinte blânde,ădeăneînYeles.ăApoi,ăimitaseăoăsingur<ălovitur<ădeăsabie. — Doamne Isuse Christoase! L-aiăucisăpeăb<trânulăacelaădinăcauza unui blestemat de fazan? Dintr-oădat<ătoYiăservitoriiăYâşniser<ăînăgr<din<ăşiăc<zuser<ăînăgenunchi.ăÎşiăpuseser<ăcapeteleăînăY<rân<ăşiăîngheYaser<ăaşa,ă

26

chiarăşiăcopiiiăbuc<tarului. — Ceădr<cia-dracului se-ntâmpl<ăaici? Blackthorneă îşiă ieşiseă aproapeă dină fire.ă Fujikoă aşteptaseăr<bd<toareă pân<ă seă strânseser<ă cuă toYiiă acoloă apoi,ăîngenunchiaseăşiăeaăşiăseăînclinaseăcaăunăsamurai,ănuăcaăun Y<ran. — Gomen nasai, dozo gomen na... — Dar-ar ciuma-n gomen nasai-ul vostru! Cu ce drept ai f<cutătuăasta,ăeh? Şiăîncepuseăs<ăînjureăfurios. — Pentru Dumnezeu, pentru ce nu m-ai întrebat pe mine, mai întâi? Seăstr<duiseăs<ăseăst<pâneasc<,ăconştientăc<ătoYiăslujitoriiăs<iăştiauăc<ăarăfiăputut,ădup<ălege,ăs-oăciopârYeasc<ăpeăFujikoăşiăpeă toYiă laolalt<,ă aici,ă înă gr<din<,ă pentruă c<-iă pricinuiser<ă oăasemeneaănepl<cere,ăsauăchiarăf<r<ăniciăunămotivăşiăc<ăniciăchiarăToranagaăînsuşiăn-arăfiăpututăs<ăseăamestece în felul în care-şiă conduceaă elă propriaă cas<.ă V<zuă unulă dintreă copii,ătremurândă îngrozit.ă "Doamneă Iisuse,ă dină ceruri,ă d<-mi putere!"ă Seă sprijiniă deă unulă dină stâlpiiă verandei,ă caă s<ă seălinişteasc<. — Nuă eă vinaă ta,ă spuseseă r<guşit,ă f<r<ă s<-şiă deaă seamaă c<ăvorbeaăjaponeza.ăEsteăvinaăei.ăTu,ătârf<ăucigaş<! Fujikoăîşiăridic<ăîncetăprivirea.ăV<zuădegetulăacuzatorăşiăuraădeă peă chipulă lui.ă Şoptiă oă porunc<ă slujniceiă ei,ă Nigatsu.ăNigatsuăîşiăcl<tin<ăcapulăşiăîncepuăs<ăspun<ăcevaărug<tor. — Ima. Slujnica porni în fug<.ă Seă reîntoarseă cuă sabiaă lung<ă şiă cuălacrimile curgându-iăpeăfaY<.ăFujikoălu<ăsabiaăşiăoăoferiăluiăBlackthorneăcuăambeleămâini.ăVorbiăşi,ădeşiăelănuăcunoşteaătoateăcuvintele,ăştiaăceăvoiaăs<ăspun<.ă"Suntăvinovat<.ăTeărog,ăia-miăviaYa,ăpentruăc<ăte-am nemulYumit." — Iyé!

27

Elăînşf<c<ăsabiaăşi-oăarunc<. — Creziă c<ă astaă îlă vaă aduceăpeăUeki-ya dinănouă laăviaY<?ăapoi, dintr-odat<,ă înYeleseseă ceă f<cuseă şiă ceă f<ceaă înă aceleăclipe. Oh, Iisuse Cristoase! Îiăp<r<siseăcuprinsădsădisperare.ăSeăduseseăpeăîn<lYimileădeădeasupraăsatului,ălâng<ăaltarulădeăsubăstr<vechiiăchiparoşiăşiăplânsese.ăPlânseseăpentruăc<ăunăomăbunămuriseăf<r<ărostăşiăpentruăc<ăştiaăc<ăelăîlăucisese. — Doamneă Dumnezeule,ă iart<-m<!ă Euă suntă deă vin<,ă nuăFujiko! Eu l-amăucis!ăAmăporuncităcaănimeniăs<ănuăating<ăfazanul,ăînăafar<ădeămine.ăAmăîntrebat-oădac<ătoat<ălumeaăaăînYelesă şiă eaă aă spusă "da".ă Amă poruncită astaă cuă gravitateăpref<cut<,ădarăacumănuămaiăareăimportanY<.ăAmădatăporunci,ăcunoscândă legeaă loră şiă cunoscându-leă obiceiul.ă B<trânulămi-aăînc<lcatăporuncaăprosteasc<,ăaşaăc<ăceăaltcevaăputeaăs<ăfac<ăFujiko?ăEuăsuntădeăvin<. Cuătimpul,ălacrimileăseăistoviser<.ăSeăf<cuseănoapteădeplin<.ăSeăreîntorseseăacas<.ăFujikoăîlăaşteptaseăcaăîntotdeauna,ădarăsingur<.ăSabiaăeraăpeăgenunchiiăei.ăI-o întinse din nou. — Dozo, dozo, Anjin-san. — Iyé, spusese,ăluândăsabiaăaşaăcumăarăfiătrebuităs<ăfieăluat<ăo sabie. Iyé, Fujiko-san, shigata ga nai, neh? Karma, neh? O atinsese, ca pentru a-iăcereă iertare.ăŞtiaăc<ăeaă trebuiaăs<ăîndureă totă ceă eraă maiă r<u din prostia lui. Lacrimile ei izbucniser<. — Arigato, arigato go-goziemashita, Anjin-san, spusese ea suspinând. Gomen nasai... Inimaă luiă fuseseă cuprins<ă deă înduioşare.ă Da,ă îşiă ziseseă cuăadânc<ă tristeYe,ă dară astaă nuă teă poateă scuzaă peă tine,ă sauăîndep<rtaăumilireaăei,ăsauăs<-lăaduc<ăpeăUeki-ya laăviaY<.ăTuăeştiădeăvin<.ăTrebuiaăs<ăteăfiăgândit. — Anjin-san, spuse Naga. — Da, Naga-san.

28

Seăsmulseădinăvalulădeăremuşcareăşiăpriviăînăjos,ăc<treătân<rulăcareăp<şeaăal<turiădeăel. — Iart<-m<,ăce-ai spus? — Am spus c<ăsperăs<ăfiuăprietenulăt<u. — Ah,ăîYiămulYumesc. — Şiăpoateăc<ăarătrebui... Urm<ăoăînv<lm<şeal<ădeăcuvinte,ăpeăcareăBlackthorneănuăoăînYelese. — Poftim? — ÎnveYi,ăneh? ÎnYelegi,ăînveYi?ăS<ăm<ăînveYiădespreălume. — Ah,ăda,ăîmiăpareăr<u.ăS<ăteăînv<Y,ăce,ăte rog? — Despreă p<mânturileă str<ineă dină afaraă p<mânturilorănoastre. Lumea, neh? — Ah,ăacumăînYelege.ăDa,ăîncerc. Seăaflauăacumăînăapropiereaăstr<jilor. — Încep mâine, Anjin-san? Prieteni, neh? — Da, Naga-san. Încerc. — Bine. Foarteă mulYumit,ă Nagaă d<duă dină cap.ă Cândă ajunser<ă laăsamurai,ăNagaăleăporunciăs<ăseădeaălaăoăparte,ăf<cându-i semn luiăBlackthorneăs<ămearg<ăsingur.ăElăseăsupuse,ăsimYindu-se foarteăsingurăînămijloculăcerculuiădeăb<rbaYi. — Ohayo, Toranaga-sama,ohayo, Mariko-san, spuse, al<turându-li -se. — Ohayo, Anjin-san. Dozo suwaru. Bun<ăziua,ăAnjin-san. Te rog, ia loc. Mariko îi zâmbi. — Ohayo, Anjin-san. Ikaga desu ka? — Yoi, domo. Oăprivi,ăbucurosăc<ăoăpoateăvedea. — PrezenYaă taă m<ă umpleă deă bucurie,ă deă oă mareă bucurie,ăspuseăelăînălatin<. — Şiă aă ta.ă Esteă atâtă deă bineă s<ă teă v<d.ăDară esteă oă umbr<ă

29

asupra ta. De ce? — Nan ja? întreb<ăToranaga. Eaă îiă spuseă despreă ceă seă vorbea.ă Toranagaă morm<i,ă apoiăvorbi. — St<pânulămeuăspuneăc<ăar<Yiăap<satădeăgriji,ăAnjin-san.ăŞiăeuă trebuieă s<ă spună acelaşiă lucru.ă Teă întreab<,ă ceă teăîngrijoreaz<? — N-am nimic, domo, Toranaga-sama. Nane mo. Nu-i nimic. — Nan ja, întreb<ăToranagaădirect.ăNan ja? Ascult<tor,ăBlackthorneăreplic<ădeîndat<. — Ueki-ya, spuse neputincios. Ueki-ya. — Ah so desu. Toranaga vorbi îndelung cu Mariko. — St<pâulămeuăspuneăc<ănuăeănevoieăs<ăfiiătristăînăprivinYaăb<trânuluiăgr<dinar.ăÎmiăcereăs<-Yiăspunăc<ătotulăs-a petrecut foarteăoficial.ăB<trânulăgr<dinarăaăînYelesăpeădeplinăceăf<cea. — NuăînYeleg. — Da.ă Xi-ar fi foarte greu, dar, vezi, Anjin-san, fazanul putrezeaă laă soare.ă Muşteleă roiau.ă Îngrozitor.ă S<n<tateaădumitale,ăs<n<tateaăconcubineiădumitaleăşiăs<n<tateaăîntregiiăcaseă eraă ameninYata.ă Deă asemenea,ă îmiă pareă r<u,ă maiăfuseser<ăcâtevaăplângeri,ă foarteădiscreteă şiăpoliticoase,ădinăparteaăşefului servitorilor lui Omi-san şiăaăaltora.ăUnaădinăregulileănoastreăceleămaiăimportanteăesteăcaăindividulăs<ănuătulbureă niciodat<ă armoniaă grupului,ă îYiă aminteşti?ă Aşaă c<,ătrebuiaă f<cută ceva.ă Vezi,ă putreziciuneaă şiă mirosulă deăputreziciuneăsuntărevolt<toareăpentru noi. Este cel mai urât mirosădinălume,ăpentruănoi.ăÎmiăpareăr<u,ăamăîncercatăs<-Yiăspun,ădar...ăeiăbine,ăeăunulădintreălucrurileăcareăneăfaceăs<ăneăpierdemăpuYinăcuăfirea.ăŞefulăservitorilorădomnieiătale... — De ce n-a venit cineva la mine imediat? De ce nu mi-a spus,ăpurăşiăsimplu?ăoăîntreb<ăBlackthorne.ăFazanulăn-avea

30

niciăoăimportanY<ăpentruămine. — Ceăeraădeăspus?ăD<duseşiănişteăporunci.ăEştiăşefulăcaseiătale. Ei nu-Yiăcunoşteauăobiceiurileăşiănuăştiauăcumăs<ăfac<ăaltfel,ădecâtăs<ărezolveăîncurc<turaădup<ăobiceiurileănoastre. Eaă îiă vorbiă luiă Toranagaă pentruă oă clip<,ă explicându-i ce spuseseăBlackthorneăşiăapoi,ăseăreîntoarseălaăel. — TeănemulYumeşteăasta?ăVrei,ăteărog,ăs<ăcotinui? — Da, te rog, Mariko-san. — Eştiăsigur? — Da. — Ei,ăbine,ăşefulăservitorilor,ăbuc<tarulăDinteăMic,ăaăadunatătoYiă slujitoriiă domnieiă tale,ă Anjin-san. Mura, starostele satului,ă aă fostă rugată s<ăparticipeăoficial.ăS-aăhot<râtăc<ăeta satuluiănuăputeauăfiăchemaYiăs<ăiaăfazanulădeăacolo.ăAceastaăeraădoarăoăproblem<ăaăcasei.ăUnulădintreăservitoriătrebuiaăs<-l iaăşiăs<-lăîngroape,ăchiarădac<ădumneataăd<duseşiăporunc<ăc<ănuătrebuiaăs<ăfieămişcatădinăloc.ăDeăbun<ăseam<,ăconcubinaădumitaleă aveaă datoriaă s<ă veghezeă caă ordineleă s<-Yiă fieărespectate.ăB<trânulăgr<dinarăaăcerutăs<ăi seăîng<duieăs<-l ia el.ăÎnăultimaăvreme,ăîlădureaăpânteceleăşiăziuaăşiănoapteaăşiăg<seaăîngenuncheatulăpentruăplivităşiăs<dităfoarteăobositorăşiănu-şiămaiăputeaăîndepliniădatoriaădup<ădorinYaălui.ăAlătreileaăajutoră deă buc<tară s-a oferit, de asemenea, spunândă c<ă eraăfoarteă tân<ră şiă prostă şiă eraă sigură c<ă viaYaă luiă eraă lipsit<ă deăvaloare,ăfaY<ădeăasemeneaăproblem<ăimportant<.ăÎnăceleădinăurm<,ăcinsteaăiăs-aădatăb<trânuluiăgr<dinar.ăPeăbun<ădreptate,ăa fost o mare cinste, Anjin-san. S-auăînclinatăcuătoYiiăînăfaYaălui,ăfoarteăsolemnăşiăelăle-aăr<spuns,ăapoiăaăluatăfericitălucrulăacela,ăşiăl-aăîngropat,ăspreăuşurareaătuturor. Când s-a întors, a venit de-a dreptul la Fujiko-san şiăi-a spus ce-aăf<cută– nu-Yiăascultaseăporunca,ăneh? Ea i-aămulYumităpentruăc<ăîndep<rtaseăpricinaătulbur<rilor,ăapoiăîiăspuseseăs<ăaştepte.ăAăvenită laămineăs<-miăcear<ă sfatulă şiăm-a întrebat

31

ce-arătrebuiăs<ăfac<.ăProblemaăfuseseărezolvat<ădup<ălegeăşiătrebuiaă s<ă fieă sfârşit<ă totă dup<ă lege.ă I-amă spusă c<ă nuă ştiu,ăAnjin-san. L-am întrebat pe Buntaro-san,ădarăniciăelănuăştia.ăEraăcomplicatădinăcauzaădumitale.ăAşaăc<ăeaăl-a întrebat pe seniorulăToranaga.ăSeniorulăToranagaăaăvorbităelăînsuşiăcuăconcubina dumitale. Marikoă seă întoarseă iar<şiă c<treă Toranagaă şi-i spuse unde ajunseseăînăcursulăpoveştii,ăaşaăcumăiăseăceruse. Toranaga vorbi iute. Blackthorne îi privea. Femeia atât de micuY<ă şiădr<guY<ă şiăbinevoitoare,ăb<rbatulă îndesat,ă tareăcaăpiatra,ăcuăcing<toareaăstrâns<ăpesteăpânteculămare.ăToranagaănuăvorbeaădândădinămâini,ăcaăalYii,ăleăYineaănemişcate, stânga proptit<ăînăşoldăşiăcealalt<ăîntotdeaunaăpeămânerulăs<biei. — Hai, Toranaga-sama, hai. Marikoăarunc<ăoăprivireăc<treăBlackthorneăşiăcontinu<ălaăfelăde oficial. — St<pânulănostruăîmiăcereăs<-Yiăexplic,ăîmiăpareăr<u,ădac<ăaiăfi fost japonez, n-ar fi fost nici o dificultate, Anjin-san. B<trânulăgr<dinară s-ară fiădus,ăpurăşiă simplu,ăc<treă loculădeăincinerare,ăcaăs<-şiăprimeasc<ăeliberarea,ădar,ă teărogăs<ăm<ăierYi,ă eştiă str<in,ă chiară dac<ă seniorulă Toranagaă te-aă f<cutăhatamoto, unulă dintreă vasaliiă s<iă personali,ă şiă aă fostă oăproblem<ăde-aăhot<rîădac<ăpoYiăfiăconsideratălegalăsamurai,ăsauă nu.ă M<ă simtă onorat<ă s<-Yiă spună c<ă elă aă hot<râtă c<ădumneataăeştiăsamuraiăşiăc<ăaiădrepturiădeăsamurai.ăAşaăc<ătotulă aă fostă rezolvată deă îndat<ă şiă simplu.ă Oă crim<ă fuseseăcomis<.ă Poruncileă dumitaleă fuseser<ă înc<lcateă cuăbun<-ştiinY<.ăLegeaăeălimpede.ăNuăeădeăales. Deveniăgrav<. — DarăseniorulăToranagaăştieăcâtădeăuşorăteăînduioşeziăcândăesteăvorbaădeăunăomor,ăaşaăc<,ăpentruăaăteăscutiădeăsuferinY<,ăel personal a poruncit unuiaădintreăsamuraiiăs<iăs<-lătrimit<ăpeăb<trânulăsamuraiăînănefiinY<.

32

— Dar de ce nu m-a întrebat pe mine cineva, mai întâi? Fazanul nu însemna nimic pentru mine. — Fazanul n-areăniciăoăleg<tur<ăcuăasta,ăAnjin-san,ăîiăexplic<ăea.ăEştiăşefulăuneiăcase.ăLegeaăspuneăc<ătoYiămembriiăcaseiădumitaleă trebuieă s<-Yiă deaă ascultare.ă B<trânulă gr<dinară aăînc<lcată legea,ă cuăbun<-ştiinY<.ă Întreagaă lumeă s-arăpr<buşi,ădac<ă oameniloră liă s-ară îng<duiă s<ă seă joaceă cuă legea.ăDumitale... Toranagaăoăîntrerupseăşiăvorbi.ăEaăîlăascult<,ăîiăr<spunseălaăcâtevaăîntreb<ri,ăapoi,ădinănou,ăelăîiăf<cuăsemnăs<ăcontinue. — Hai. SeniorulăToranagaăvreaăs<ăteăasigurăc<ăelăpersonalăs-aăîngrijităcaăb<trânulăgr<dinarăs<ăprimeasc<ărepedeăşiăf<r<ădureriă moarteaă onorabil<ă peă careă oă merita.ă Baă chiară i-a împrumutat samuraiului propria sa sabie, care este foarte ascuYit<ăşiăarătrebuiăs<-Yiămaiăspunăc<ăb<trânulăgr<dinarăaăfostăfoarteămândruăc<,ăspreăsfârşitulăzilelorăsale,ăaăpututăs<ăfieădeăajutor casei dumitale, Anjin-san. Mândruă c<ă aă ajutată laălimpezirea statutuluiădumitaleădeăsamurai,ă înăfaYaă tuturora.ăCel mai mult a fost mândru de onoarea care i s-aăf<cut.ăNuăauăfostăfolosiYiăc<l<iiăpublici,ăAnjin-san. Seniorul Toranaga vreaăs<-Yiăexplicăastaăfoarteălimpede. — ÎYiămulYumesc,ăMariko-san.ă ÎYiămulYumesc,ăpentruăc<ăaiăspus-o atât de limpede. Blackthorneăseă întoarseăc<treăToranagaăşiăseă înclin<ăfoarteăcorect. — Domo, Toranaga-sama. Domo, arigato. Wakarimasu, domo. Toranagaăseăînclin<,ălaărândulăs<u,ăbinevoitor. — Yoi, Anjin-san. Shinpai suru monojanai, neh? Shigata ganai, neh? Bine. Acum nu-Yiăfaceăgriji,ăneh? Ceăputeaiăs<ăfaci, neh? — Nané mo. Nimic. Blackthorneă r<spunseă întreb<riloră peă careă Toranagaă iă leă

33

puse,ădespreăpreg<tireaătragerilorăcuămuscheta,ădarănimicădinăceeaăceăspuneauănuăajungeaăpân<ălaăel.ăMintea i se învârtea subă ap<sareaă celoră ce-iă fuseser<ă spuse.ă Seă purtaseă urâtă cuăFujikoă înă faYaă tuturoră servitoriloră şiă nesocotiseă încredereaătuturorăcelorădinăcasaăsa,ăpeăcândăFujikoăf<cuseădoarăceeaăceăeraădrept,ăcaăşiăei,ădealtfel.ăFujikoăn-a avut nici o vin<ăşiăniciăceilalYi.ă Singurulă vinovată sintă eu.ă Nuă potă s<ă întorcă înapoiăceea ce s-a întâmplat. Nici pentru Ueki-ya, nici pentru ea, sauăpentruăei.ăCumăpotăs<ătr<iescăcuăaceast<ăruşine? St<teaă înă faYaă luiă Toranaga,ă cuă picioareleă încrucişate,ă cuăs<biileă înă brâu,ă iară brizaă uşoar<ă dinspreă mareă îiă fluturaăchimonoul.ăAscult<ăposomorâtăşiăr<spunseăşiănimicăn-avea importanY<. — Vineăr<zboiul,ăspuseăea. — Când?ăîntreb<ăel. — Foarteăcurând,ăspuseăea,ăaşaăc<ătrebuieăs<ăpleciădeîndat<ăcuă mine.ă Trebuieă s<ă m<ă însoYeştiă oă parte din drum, Anjin-san,ă pentruă c<ă euă m<ă ducă laă Osaka,ă dară dumneataătrebuieăs<ăajungiălaăYedo,ăpeăuscat,ăs<-Yiăpreg<teştiăcorabiaăpentruăr<zboi. Brusc,ăt<cereaădeveniăap<s<toare.ăApoi,ăp<mântulăîncepuăs<ătremure.ăÎşiăsimYiăpl<mâniiăgataăs<ăexplodezeăşiăfiecareăfibr<ăaăfiinYeiăsaleăîncepuăs<ăYipe,ăînăpanic<.ăÎncerc<ăs<ăseăridice,ădarănuăputuăşiăv<zuăc<ătoateăstr<jileăerauălaăfelădeăneajutorate.ăToranagaăşiăMarikoăseăag<Yaser<ăcuădisperareădeăp<mânt,ăcuămâinileăşiăpicioarele.ăUrletulăcutremur<tor,ăînsp<imânt<tor,ăveneaădinăcerăşiădinăp<mânt.ăÎiăînconjur<,ăcrescândădinăceăînăceămaiămultăpân<ăcândătimpaneleălorăfur<ăgataăs<ăplezneasc<.ăSeă simYir<ă scufundaYiă înă vibraYii.ă Pentruă oă clip<,ă vibraYiileăîncetar<,ă dară eiă r<maser<ă subă st<pânireaă spaimei.ă SimYiăgreaYaă urcândă înă gâtlej,ă minteaă saă refuzândă s<ă înYeleag<,ăYipândă c<ă acestaă eraă p<mântulă careă eraă tareă şiă sigură şiă nuămarea,ă undeă lumeaă seă leg<naă înă fieceă clip<.ă Scuip<ă caă s<ă

34

înl<tureă gustulă amară dină gur<,ă încleştându-se din nou de p<mântulătremur<tor,ăicnindădinănouăşiădinănou. Oăavalanş<ădeăbolovaniăseăporniădinămunYiiădinspreănordăşiăbubuiă înă valeaă deă dedesubt,ă ad<ugându-se tumultului. O parteădinătab<raăsamurailorădisp<ru.ăSeătrântiăpeăbrânci,ăcaăşiăToranagaăşiăMariko.ăSeăauziăstrigând,ădarăniciăunăsunetănuăp<reaăs<ăias<ădeăpeăbuzeleăluiăsauăaleălor. Tremurulăîncet<. P<mântulăeraădinănouănemişcat,ănemişcatăcumăfuseseădinătot-deauna,ănemişcat,ă cumăară fiă trebuită s<ă fieămereu.ăMâinile,ăgenunchiiăşiăîntregulăs<uătrupătremurauănest<pânite.ăÎncerc<ăs<-şiădomoleasc< tremurulăşiăs<-şiărecapeteăsuflul. Apoiă p<mântulă mugiă dină nou.ăAlă doileaă cutremură începu.ăEraă maiă puternic.ă P<mântulă seă despic<ă laă cel<laltă cap<tă alăplatoului.ăCr<p<turaăseăc<sc<ăc<treăeiăcuăoăvitez<ădeănecrezut,ătrecuă laă şaseă paşiă dep<rtareă şiă continu<ă mai departe. Necrezându-şiă ochilor,ă îiă v<zuă peă Toranagaă şiă Marikoăcl<tinându-seăpeămargineaădespic<turii,ăundeăarăfiătrebuităs<ăfieăp<mântătare.ăCaăîntr-unăcoşmarăîlăv<zuăpeăToranaga,ăcelămaiă aproapeă deă genuneaă hulpav<,ă începândă s<ă aluneceă înăadâncuri.ă Îşiă ieşiădinăuluial<ă şiă seăarunc<ă înainte.ăMânaăsaădreapt<ă înşf<c<ă brâulă luiă Toranaga,ă înă timpă ceă p<mântulătremuraăcaăoăfrunz<ăînăvânt. Cr<p<turaăeraăadânc<ădeădou<zeciădeăpaşiăşiălat<ădeăzeceăşiămiroseaă aă moarte.ă Noroiă şiă bolovaniă alunecauă înă jos,ătr<gându-l peă Toranagaă cuă ele.ă Blackthorneă seă zb<tuă s<ăg<seasc<ăunăsprijinămâinilorăşiăpicioarelorăsale,ătânjindădup<ăunăajutorădinăparteaăluiăToranaga,ăaproapeătrasăînăabis.ăÎnc<ăpeăjum<tateăameYit,ăToranagaăîşiăînfipseădegeteleăpicioarelorăînăpereteleăabruptă şi,ă târâtădeăBlackthorne,ăseăc<Y<r<ăafar<.ăZ<ceauăamândoiăgâfâind,ăînăsiguranY<. În acel moment începu un alt cutremur. P<mântulăseădespic<ădinănou.ăMarikoă Yip<.ă Încerc<ăs<ă sar<ă

35

într-oă parte,ă dară nouaă despic<tur<ă oă înghiYi.ă Înnebunit,ăBlackthorneă seă târîă c<treă muchie,ă mişc<rileă p<mântuluiădezechilibrându-l.ă Laă margineaă pr<pastieiă priviă înă jos.ă Eaătremuraă peă ună pragă deă stânc<,ă laă câYivaă paşiă dedesubt.ăP<mântulăseăleg<na,ăiarăcerulăpriveaădeădeasupra.ăCr<p<turaăeraăadânc<ădeătreizeciădeăpaşiăşiălat<ădeăzece.ăMuchia ei se sf<râm<ă subă el,ă ameninY<tor.ă Seă l<s<ă s<ă aluneceă înă jos,ăaproapeăorbitădeănoroiăşiăpietreăşiăoăprinse,ătr<gând-oăc<treăsiguranYaă uneiă alteă lespezi.ă Împreun<ă seă luptar<ă s<-şiăp<strezeă echilibrul.ă Oă nou<ă cutremurare.ă Buzaă pr<pas-tiei ced<ăaproapeăcuătotulăşiăseăsimYir<ăpierduYi.ăApoi,ămânaădeăfieră aă luiă Toranagaă îlă prinseă deă cing<toare,ă oprindu-le alunecarea în iad. — PentruăDumnezeu!ăurl<ăBlackthorne,ăcuăbraYeleăaproapeăsmulseădinăumeriă deăefort,ă Yinând-oă cuăoămân<ă şiă c<utândădisperat puncte de sprijină cuă picioareleă şiă cealalt<ă min<.ăToranagaătraseădeăelăpân<ăcândăajunser<ădinănouălaăunăpragăîngust,ă apoiă brâulă seă rupse.ă Ună momentă deă pauz<ă întreăzguduituriăîiăd<duătimpăluiăBlackthorneăs-o ridice pe muchia deăstânc<,ăînătimpăceăresturileăplouauăpesteăei.ăToranagaăYâşniălaă ad<post,ă strigându-iă s<ă seă gr<beasc<.ă Cr<p<turaă url<ă şiăîncepuăs<ăseăînchid<,ăcuăBlackthorneăşiăMarikoăînc<ăadâncăînăgâtlejul ei. Toranaga nu le mai putea fi de ajutor. Groaza îi d<duăluiăBlackthorneăputeriăneomeneştiăşiăcumvaăreuşiăs-o smulg<ă peă Marikoă dină mormântă şiă s-oă arunceă afar<.ăToranagaă oă înşf<c<ă deă încheieturaă mâiniiă şiă oă traseă pesteămargineaă pr<pastiei.ă Blackthorneă Yâşniă dup<ă ea,ă dară seărostogoliăînapoiăcândăoăparteădinăpereteăseăpr<buşi.ăCel<laltăpereteă scrâşniă înfior<tor,ă apropiindu-se.ă Noroiă şiă pietreăc<deauădinăel.ăPentruăoăclip<ăseăgândiăc<ăeraăprinsăînăcapcan<,ădară seă smulseă şiă seă târîă afar<ădină acelămormânt.ăZ<ceaăpeămuchiaădeăpiatr<ăcareătremura,ăînghiYindăaer,ănefiindăînăstareăs<ăseătârasc<ămaiădeparte,ăcuăpicioareleăînăcr<p<turaăcareăseă

36

închidea.ăMişcareaămuchiilorădeăp<mântăseăopri,ăl<sândăunăşanYădeăşaseăpicioareăl<rgimeăşiăoptăadâncime. Zgomotulă şiă cl<tin<turileă încetar<.ă P<mântulă nuă seă maiămişc<.ăT<cereaăseăîntinseăpesteătot. Înă coateă şiă genunchi,ă aşteptar<ă caă nebuniaă s<ă înceap<ă dinănou.ă Blackthorneă încerc<ă s<ă seă ridice,ă cuă sudoareaăcurgându-iăşiroaie. — Iyé! Toranagaă îiă f<cuă semnă s<ă steaă jos.ă Aveaă faYaă plin<ă deămurd<rieăşiăoădespic<tur<ăurât<ăpeătâmpl<,ăundeăfuseseălovităde un bolovan. GâfâiauătoYi,ăcuăpieptulăgreuăşiăunăgustăamarăînăgur<.ăStr<jileăîncepeauă s<ă seă ridice.ă Cinevaă începuă s<ă alergeă c<treăToranaga. — Iyé! strig<ăel.ăMaté! Aşteapt<! Seăsupuser<ăşiăseăaşezar<ădinănouăpeăbrânci.ăAşteptareaăp<reaăs<ă nuă maiă iaă sfârşit,ă apoiă oă pas<reă Yâşni,ă Yipând,ă dintr-un copacă şiă seă în<lY<ă înă aer.ă Oă urm<ă oă alta.ă Blackthorneă îşiăscutur<ă capul,ă caă s<-şiă îndep<rtezeă sudoareaă dină ochi.ă Îşiăv<zuăunghiileărupte,ăsângerânde,ăag<Yându-se de smocurile deăiarb<.ăApoi,ăînăiarb<,ăoăfurnic<ămişcându-se.ăŞiăînc<ăuna.ăŞiăînc<ăuna.ăÎncepur<ăs<ăcauteăhran<. Înc<ăînsp<imânat,ăseăaşez<ăpeăc<lcâie. — CândăsuntemăînăsiguranY<? Marikoănuăr<spunse.ăP<reaăvr<jit<ădeăprivelişteaăcr<p<turiiădinăp<mânt.ăSeărepeziălaăea. — Eştiăteaf<r<? — Da, da, spuse ea gâfâind. FaYaă îiă eraă vârstat<ă cuă noroi.ă Chimonoulă eraă sfâşiată şiămurdar.ăAmândou<ăsandaleleăşiăunătabi lipseau.ăŞiăumbrela.ăOăajut<ăs<ăseăîndep<rtezeădeăcr<p<tur<.ăEraăînc<ăameYit<. Apoi,ăpriviăc<treăToranaga. — Ikaga desu ka?

37

Toranagaă nuă eraă înă stareă s<ă vorbeasc<,ă pieptulă îiă tres<lta,ăbraYeleă şiă picioareleă erauă br<zdateă deă zgârieturi.ă Ar<t<ă cuădegetul.ă Cr<p<tura,ă careă aproapeă c<ă îlă înghiYise,ă eraă acumădoarăunăşanYăîngust.ăC<treănordăseăc<scaădinănouăîntr-oăravin<ăadânc<,ădarănuăeraăatâtădeălarg<ăpeăcâtăfuseseăodat<. Blackthorneăridic<ădinăumeri: — Karma. Toranagaă râgâiă tare.ă Icni,ă scuip<ă şiă râgâiă dină nou.ă Asta-i d<duă drumulă laă voceă şiă ună torentă deă înjur<turiă seă rev<rs<ăpesteăşanY,ăînătimpăceădegeteleăluiăboante,ăîlăscormoneauăşi,ădeşiă Blackthorneă nuă înYelegeaă toateă cuvintele,ă Toranagaăspunea în felul în care un japonez poate spune, "dar-ar ciuma-n karma, înă cutremură şi-nă şanYă – mi-am pierdut s<biile,ădar-arăciumaăşiăînăele!" Blackthorne izbucni în râs, istovit de bucuriaădeăaăfiăînăviaY<ăşiă deă absurdulă întâmpl<rii.ăDup<ăoăclip<ă începuă s<ă râd<ă şiăToranaga şiăveseliaălorăoăcuprinseăşiăpeăMariko. Toranagaă seă ridic<ă înă picioare,ă cuă grij<.ă Apoi,ă înc<lzită deăbucuriaăvieYii,ăîncepuăs<ăseăprosteasc<ăpeămargineaăşanYului,ăimitându-seă caraghios,ă peă sineă şiă cutremurul.ăSeăopriă şiă îlăchem<ăpeăBlackthorneăs<ăiăseăal<tura,ăapoiăînc<lec<ăşanYul,ăîşiă desf<cuă pânz<ă dină jurulă brâuluiă şiă cuprinsă dină nouă deăhohoteădeărâs,ăîiăspuseăluiăBlackthorneăs<ăfac<ăacelaşiălucru.ăBlackthorneă seă supuseă şiă amândoiă b<rbaYiiă încercar<ă s<ăurinezeăînăşanY.ăDarănuăreuşir<ăs<ăproduc<ănimic,ăniciăm<carăoăpic<tur<.ăÎncercar<ădinăgreu,ăceeaăceăîiăf<cuăs<ărâd<ăşiămaiătareă şi-iă bloc<ă şiă maiă mult.ă Înă celeă dină urm<ă reuşir<ă şiăBlackthorneă seă aşez<ă s<-şiă aduneă puterile,ă l<sându-se pe spate,ă sprijinită înămâini.ăCândă îşiă reveniăpuYin,ă seă întoarseăc<treăMariko. — S-a terminat de tot cutremurul, Mariko-san? — Pân<ălaăurm<torul,ăda. Eaăcontinu<ăs<-şiăcureYeănoroiulădeăpeămâiniăşiăchimonou.

38

— Întotdeaunaăesteăaşa? — Nu.ăCâteodat<ăesteăfoarteăslab.ăAlteoriăvinăunulădup<ăaltulămaiămulteăcutremure,ădup< unăceas,ăsauăoăzi,ădup<ăoăjum<tateădeăceas,ăsauăoăjum<tateădeăzi.ăUneoriăexist<ănumaiăoăsingur<ăzguduitur<.ăNiciodat<ănuăştii,ăAnjin-san. Eăgataăpân<ăcândăîncepe din nou. Karma, neh? Str<jileă îiă priveauă f<r<ă s<ă seă mişte,ă aşteptândă poruncaă luiăToranaga. C<treănordăfl<c<rileăcuprinseser<ătab<raăîncropit<ăînă prip<.ă Samuraiiă seă luptauă cuă fl<c<rileă şiă s<pauă subăavalanşaădeăpietreăcaă s<-iăg<seasc<ăpeăceiă îngropaYiădeăea.ăC<treăest,ălaăcelămaiăîndep<rtatăcap<tăalăcrevasei,ăYabu,ăOmiăşiăBuntaroăst<teauăcuăg<rzile al<turi,ăneatinşi,ăafar<ădoarădeăcâtevaă zgârieturi,ă aşteptând,ă deă asemenea,ă s<ă fieă chemaYi.ăIgurashiădisp<ruse.ăP<mântulăîlăînghiYise. Blackthorneăîşiăl<s<ăgândurileăs<ăr<t<ceasc<.ăDispreYulăfaYaădeăsineădisp<ruseăşiăseăsimYeaădeosebitădeăliniştităşiă întreg. Z<boviămândruăasupraăgânduluiădeăaăfiăsamuraiăşiădeăaămergeălaăYedoăşiăasupraăcorabieiăsaleăşiăaăr<zboiuluiăşiăaăCorabieiăNegreăşiăînapoi,ălaăacelaădeăaăfiăsamurai.ăPriviălaăToranagaăşiăi-ară fiă pl<cută s<-iă pun<ă oă duzin<ă deă întreb<ri,ă dară b<g<ă deăseam<ăc<ădaimyo eraăpierdutăînăpropriileăluiăgânduriăşiăştiaăc<ăarăfiăfostăfoarteănepoliticosăs<-l tulbure. "E destul timp, gândi mulYumităşiăpriviălaăMariko,ăcareăîşiăcur<Yaăp<rulăşiăfaYa,ăaşaăc<ăseăuit<ăînăalt<ăparte.ăSeăîntinseăcâtăeraădeălung.ăPriviălaăcer,ăsimYindă p<mântulă caldă laă spateleă luiă şiă aştept<ă r<bd<tor.ăToranaga îi vorbi din nou, cu seriozitate, de data aceasta. — Domo, Anjin-san, neh? Domo. — Dozo, Toranaga-sama. Nané mo. Hombun, neh? V<ărog,ăToranaga-sama, n-a fost nimic. Datoria. Apoi,ă neştiindă destuleă cuvinteă şiă dorindă s<ă fieă câtă maiădesluşit,ăspuse: — Mariko-san, n-aiăvreaăs<-i explici în locul meu? Se pare c<ă acumă înYelegă ce-aiă vrută s<ă spuiă dumneataă şiă seniorulă

39

Toranaga despre karma şiă despreă stupiditateaă deă aă teăîngrijora asupra a ceea ce este.ăOămulYimeădeălucruriăparămaiălimpeziă acum.ă Nuă ştiuă deă ce.ă Poateă pentruă c<ă n-am fost niciodat<ă atâtă deă însp<imântat.ă Poateă c<ă astaă mi-aă cur<Yatăcapul,ădarăseăpareăc<ăgândescămaiălimpede.ăEste...ăeiăbine,ăcumăarăfiăcuăb<trânulăgr<dinar. — Da. — Totul a fostădinăvinaămeaăşiăîmiăpareăîntr-adev<răr<u,ădarăaăfostăoăgreşeal<,ănuăoăhot<râreăaămea.ăAă fostă s<ă fie,ăaşaăc<ănimicănuămaiăpoateă fiă f<cută înăprivinYaăasta.ăCuăoăclip<ă înăurm<,ăeramă toYiă aproapeămorYi,ă aşaăc<ă toat<ă îngrijorareaă şiătoat<ăfr<mântareaăauăfost zadarnice, nu-iăaşa? — Da. Karma. — Ştiuăacumăce-i karma,ăînYelegi? — Da. Ea îi traduse lui Toranaga. El spuse: — Bine, Anjin-san. Karma esteăînceputulăînYelegerii.ăApoi,ăesteăr<bdarea.ăR<bdareaăesteăfoarteăimportant<.ăCeiăr<bd<toriăsunt puternici, Anjin-san. R<bdareaă înseamn<ă s<-Yiăst<pâneştiă pornireaă c<treă celeă şapteă sentimente:ă ura,ădragostea,ăbucuria,ăneliniştea,ăsup<rarea,ăsuferinYaăşiăteama.ăDac<ănuăteălaşiăprad<ăacestoraăşapte,ăeştiăr<bd<tor.ăŞiăatunci,ăveiă înYelegeăcurândă felulă lucruriloră şiă veiă fi în armonie cu eternitatea. — Crezi asta, Mariko-san? — Da,ăfoarteămult.ăŞiăîncerc,ădeăasemenea,ăs<ăfiuăr<bd<toare,ădar e greu. — Aşaă e.ă Şiă eă deă asemeneaă wa, armoniaă ta,ă "liniştea"ăvoastr<,ăneh? — Da. — Spune-iăc<-iămulYumescădinătotăsufletulăpentruăceeaăce a f<cutăşiăpentruăb<trânulăgr<dinar.ăN-amăf<cut-o mai înainte, nu din adâncul inimii, spune-i asta.

40

— Nu-i nevoie, Anjin-san. Aăştiutădeăla-nceput,ăc<ăn-aiăf<cutăaltcevaădecâtăs<ăfiiăpoliticos. — Cumăaăştiut-o? — Ti-amăspus,ădeălaăînceput,ăc< esteăcelămaiăînYeleptăomădinălume. El rânji. — Iat<,ăspuseăea,ăiarănu-Yiămaiăar<Yiăvârsta. Şiăad<ug<ăînălatin<: — TuăeştiătuăînsuYiădinănouăşi,ămaiăbunădecâtăînainte! — Darătuăeştiăminunat<,ăcaăîntotdeauna. Ochiiă eiă seă înc<lzir<ă şiă şi-i feri de Toranaga. Blackthorne v<zuăastaăşiănu-iăsc<p<ăprecauYia.ăSeăridic<ăînăpicioareăşiăpriviăînă adânculă ravineiă zdrenYuite.ă Seă l<s<ă înă josă cuă grij<ă şiădisp<ru.ăMarikoăYâşniăînăpicioare,ăsperiat<ăpentruăoăclip<,ădarăBlackthorne reveni repede la suprafaY<.ăÎnămâinileăsaleăeraăsabiaă luiă Fujiko.ă Eraă înc<ă înă teac<,ă deşiă plin<ă deă noroiă şiăzgârieturi.ă Sabiaă scurt<ă disp<ruse.ă Îngenunchieă înă faYaă luiăToranagaăşi-iăoferiăsabia,ăaşaăcumătrebuiaăoferit<ăoăsabie. — Dozo, Toranaga-sama, spuse simplu. Kara samurai ni samurai, neh? V<ă rog,ă Toranaga-sama, de la samurai, la samurai, nu? — Domo, Anjin-san. SeniorulădeăKwantoăaccept<ăsabiaăşiăşi-oăpuseălaăcing<toare,ăapoiă zâmbi,ă seă aplec<ă înainteă şi-lă b<tuă peă Blackthorneă peăum<răoădat<,ătare. — Tomo, neh? Prieten. — Domo. Blackthorneă priviă înă dep<rtare.ă Zâmbetulă s<uă disp<ru.ă Unănorădeăfumăpluteaădeasupraăm<guriiăpeăcareăeraăaşezatăsatul.ăÎlă întreb<ădeîndat<ăpeăToranagaădac<ăputeaăs<ăplece,ăs<ăseăîncredinYezeăc<ăFujikoănuăp<Yiseănimic. — El spune da, Anjin-san. Şi...ăşiătrebuieăs<ăneăînf<Yiş<mălaăfort<reaY<,ă laă apusulă soarelui,ă pentruă cin<.ă Suntă câtevaă

41

lucruri,ăpeăcareăvreaăs<ăleădiscuteăcuădumneata. Blackthorne se întoarse în sat. Fusese devastat iar drumul, r<sucităşiăacoperitădeăsf<râm<turi,ăajunseseădeănerecunoscut.ăDar b<rcileăerauăînăsiguranY<.ăMaiămulteăfocuriăînc<ăardeau,ăs<teniiă c<rauă g<leYiă cuă nisipă şiă g<leYiă cuă ap<.ăD<duă colYul.ăCasaăluiăOmiăeraăaplecat<ăîntr-oărân<,ăcaăbeat<.ăAăluiăeraăoăruin<ăfumegând<. CAPITOLUL 39 Fujikoăfuseseăr<nit<.ăNigatsu,ăslujnicaăei,ăeraămoart<.ăPrimulăcutremură d<râmaseă stâlpiiă centraliă aiă casei,ă împr<ştiindăc<rbuniiă foculuiă dină buc<t<rie.ă Fujikoă şiă Nigatsuă fuseser<ăprinseădeăunaădintreăgrinziăşiă fl<c<rileăoă transformaser<ăpeăNigatsu într-oă torY<.ă Fujikoă fuseseă tras<ă afar<.ă Maiă fuseseăucisăunulădintreăcopiiiăbuc<tarului,ădarărestulăservitorilor nu aveau decât zgârieturi sau câte-oă scrântitur<.ă ToYiă erauănespusă deă bucuroşiă s<-lă vad<ă peă Blackthorneă înă viaY<ă şiăneatins. Fujikoă z<ceaă acumăpeăoă salteaă salvat<ă dinădezastru,ă lâng<ăgardul neatinsăalăgr<dinii,ăpeăjum<tateăconştient<.ăCândăv<zuălaărândulăeiăc<ăBlackthorneăeraăneatins,ăaproapeăizbucniăînăplâns. — Îiă mulYumescă luiă Buddhaă c<ă nuă eştiă r<nit,ă Anjin-san, spuse încet. Înc<ăbuim<cit<,ăîncerc<ăs<ăseăridice,ădarăelăoărug<ăs<ănuăseămişte.ăPicioareleăşiăparteaădeăjosăaăspateluiăerauăarseăgrav.ăUnă doctoră sosiseă dejaă şiă oă îngrijea,ă înf<şurându-i în jurul picioarelor bandaje înmuiate în cha şiăalteăierburi,ăpentruăa-i domoliă durerile.ă Blackthorneă îşiă ascunseă îngrijorareaă şiăaştept<ăpân<ăcândădoctorulătermin<,ăapoiăîlălu<ădeoparte.

42

— Fujiko-san yoi ka? DoamnaăFujikoăoăs<ăfieăbine? Doctorulăridic<ădinăumeri. — Hai. Buzeleăîiădescoperir<ădinYiiăproeminenYi. — Karma, neh? Blackthorneăv<zuseădestuiămarinariăarşiămurind,ăcaăs<ăştieăc<ăoriceă arsur<ă grav< eraă periculoas<,ă ranaă deschis<ă aproapeăîntotdeaunaăputrezindăînăcâtevaăzile,ăfiindăcuăneputinY<ăs<ăfieăoprit<ăr<spândireaăinfecYiei. — Nuăvreauăs<ămoar<! — Dozo? Elăspuseăînăjaponez<ăşiădoctorulăcl<tin<ăcapulăşi-iăspuseăc<ădoamnaăseăvaăfaceăcuăsiguranY< bine.ăEraătân<r<ăşiăputernic<. — Shigata ga nai, spuse doctorul, apoi porunci slujnicelor s<ămenYin<ăbandajeleăumede,ăîiăd<duăluiăBlackthorneăierburiăpentruăzgârieturileălui,ăîiăspuseăc<ăseăvaăîntoarceăînăcurând,ăşiăporniă gr<bită laă deal,ă c<treă casaă ruinat<ă aă luiă Omi.ăBlackthorneăseăopriălaăpoartaăgr<diniiăsale,ăcareăr<m<seseăînăpicioare.ăS<geYileăluiăBuntaroăerauăînc<ăînfipteăînăstâlpulădinăstânga. Atinse una dintre ele. A fost karma ei,ăs<ăseăaleag<ăcu arsuri, gândi trist. SeăîntoarseălaăFujikoăşiăporunciăuneiăslujniceăs<ăaduc<ăcha. O ajut<ăs<ăbeaăşi-iăsprijiniăcapul,ăpân<ăcândăeaăadormi,ăsauăp<ruăc<ădoarme.ăServitoriiăs<iăîncercauăs<ămaiăsalvezeăceăseămaiăputea,ămişcându-seăiute,ăajutaYiădeăcâYivaăs<teni.ăToYiăştiauăc<ăîn curând vor începe ploile.ăPatruăb<rbaYiăîncercauăs<ăridiceăunăad<postătemporar. — Dozo, Anjin-san. Buc<tarulă îiă oferiă ceaiă proasp<t,ă încercândă s<ă ascund<ădurereaădeăpeăchip.ăFetiYaămoart<ăfuseseăfiicaăsaăfavorit<. — Domo, r<spunseăBlackthorne.ăSumimasen. Îmiăpareăr<u. — Arigato, Anjin-san. Karma, neh? BlackthorneăîncuviinY<ădinăcap,ăprimiăceaiulăşiăseăpref<cuăc<ă

43

nuăbag<ădeă seam<ădurereaăbuc<tarului,ă caă s<ănuă îlă fac<ădeăruşine.ăMaiătârziu,ăunăsamuraiăsosiăpeădeal,ăaducândăvorb<ădeălaăToranagaăc<ăBlackthorneăşiăFujikoăurmauăs<ădoarm<ăînăfort<reaY<ă pân<ă cândă casaă aveaă s<ă fieă reconstruit<.ă Sosir<ădou<ă palanchine.ă Blackthorneă oă aşez<ă grijuliuă peă Fujikoăîntr-unulă dintreă eleă şiă oă trimiseă de-acolo,ă împreun<ă cuăslujicele.ăD<duădrumulăpalanchinuluiăs<u,ăspunându-leăc<ăoăva urma în curând. Începu ploaia, dar el n-oăb<g<ăînăseam<.ăSeăaşez<ăpeăoăpiatr<,ăînăgr<dinaăcare-iăoferiseăatâtaăpl<cere.ăAcumăeraă r<scolit<.ăMiculăpodăeraăpr<buşit,ăeleşteulărisipit,ăiarăpâriulădisp<ruse. — N-areăimportanY<,ăspuseăf<r<ăs<ăseăadresezeăcuivaăanume.ăPietrele n-au murit. Ueki-ya îiă spuseseă c<ă oă gr<din<ă trebuieă întocmit<ă înă jurulăpropriilorăeiăpietre.ăC<ăf<r<ăeleăoăgr<din<ăesteăgoal<,ămaiămultăună locă deă cultivat.ă Unaă dintreă pietreă eraă colYuroas<ă şiă cuănimicădeosebit<ădeăaltele,ădarăUeki-ya oăaşezaseăînăaşaăfelăîncât,ădac<ăteăuitaiălaăeaăîndelungăşiăatent,ăaproapeădeăapusulăsoarelui,ă înă str<lucireaă roşiatic<ă ceă izvoraă dină veneleă şiăcristaleleă îngropateă înăeaăputeaiă întrez<riă lanYuriă întregiădeămunYiăşiălacuriădomoale,ăadânciăşi,ăfoarteădeparte,ăunăorizontăînverzit de noaptea ce se-aduna acolo. Blackthorne atinse piatra. — Te numesc Ueki-ya-sama, spuse. Astaă îiă f<cuăpl<cereăşiăştiaăc<ădac<ăUeki-ya arămaiăfiă tr<it,ăb<trânulăarăfiăfostă foarteămulYumit.ăChiarăşiămort,ăpoateăc<ăştie,ăîşiăspuseăBlackthorne.ăPoateăkami-ul lui este aici, acum. Shintoiştiiăcredeauăc<ăatunciăcândămor,ădevinăunăkami. — Ce este un kami, Mariko-san? — Kami nu se poate explica, Anjin-san.ă Esteă şiă nuă esteăspirit,ăesteăşiănuăesteăsuflet.ăPoateăc<ăesteăesenYaăimaterial<ăaăunui lucru, sau a unei persoane.ăArătrebuiăs<ăştiiăc<ăoăfiinY<ăuman<ădevineăkami dup<ămoarte,ădarăunăcopac,ăsauăoăstânc<,ă

44

sauă oă plant<,ă sauăoă pictur<,ă poateă fiă înă aceeaşiă m<sur<ă unăkami. Kami suntăveneraYi,ăniciodat<ăîns<ăidolatrizaYi.ăExist<ăîntreăcerăşiăp<mântăşiăvin,ăsauăpleac<ădeăpeăacestăp<mântăalăzeilor,ăoricând,ădup<ăbunulălorăplac. — ŞiăShinto?ăCeăesteăShinto? — Ah,ăniciăastaănuăseăpoateăexplica,ă îmiăpareă r<u.ăEăcaăoăreligie,ădarănuăeste.ăLaăînceputăniciăm<carăn-a avut un nume. I-am spus doar Shinto, Calea kami-lor, acum o mie de ani, ca s-oădeosebimădeăBudsudo,ăCaleaăluiăBuddha.ăDarădeşiănuăseăpoateădefini,ăShintoăesteăesenYaăJaponieiăşiăaăjaponezilor.ăŞiădeşiă nuă areă niciă teologi,ă niciă zei,ă niciă nuă propov<duieşteăcredinY<,ă sauă ună sistemă etic,ă esteă justificareaă existenYeiănoastre.ă Shintoă esteă ună cultă naturistă ală mituriloră şiălegendelor,ăînăcareănimeniănuăcredeăpeădeplinăşiătotuşiătoYiăîlăvenereaz<ăcuăd<ruire.ăOăpersoan<ăesteăshintoăînăacelaşiăfelăînăcare s-aăn<scutăjaponez. — Şiădumneataăeştiăshintoă– şiăînăacelaşiătimpăşiăcreştin<? — Oh, da, foarte, da, desigur... Blackthorne atinse piatra. — Te rog, kami al lui Ueki-ya.ăTeărog,ăr<mâiăînăgr<dinaămea. Apoi,ă f<r<ă s<-iă peseă deă ploaieă îşiă l<s<ă ochiiă s<-l poarte în piatr<,ă pesteă v<ileă luxurianteă şiă lacurileă liniştite,ă c<treăorizontul verde, unde se aduna întunericul. *** Urechileă îiă spuser<ă s<ă seă întoarc<ă laă realitate.ăPriviă înă sus.ăOmiă îlă privea,ă ghemuită r<bd<toră peă c<lcâie.ă Înc<ă plouaă şiăOmiă purtaă ună chimonouă proasp<tă c<lcat,ă subă mantauaă deăploaieădinăîmpletitur<ădinăpaiădeăorezăşiăoăp<l<rieădeăbambus,ăconic<,ăcuăboruriămari.ăP<rulăîiăeraăproasp<tăsp<lat. — Karma, Anjin-san,ăspuseăel,ăar<tândăruineleăfumegânde. — Hai, ikaga desu ka?

45

BlackthorneăîşiăşterseăploaiaădeăpeăfaY<. — Yoi! Omiăar<t<ăc<treăcasaăsa. — Watakushi no yuya wa hakaisarete imasen ostukai ni narimasen-ka? Baiaămeaănuăaăfostădistrus<.ăNuăaiădoriăs-o foloseşti? — Ah, so desu. Hai, Omi-san. Hai, domo. Recunosc<tor,ăBlackthorneăîlăurm<ăpeăOmiăînăsus,ăpeăpotecaăşerpuitoare,ă c<treă curteaă acestuia.ă Subă supraveghereaă lui Mura,ăservitoriăşiămeşteriădinăsatăîncepuser<ădejaăreparaYiile,ăcioc<nindă şiă t<indă cuă fier<str<ul.ă Stâlpiiă centraliă erauă dejaăînapoiă laă loculă lor,ă iară acoperişulă aproapeă terminat.ă Cuăsemneăşiăcuvinteăsimpleăşiăcuămult<ăr<bdare,ăOmiăîiăexplic<ăc<ăservitoriiăluiăreuşiser<ăs<ăsting<ăfoculălaăvreme. — Într-oăziăsauădou<,ăîiăspuseăluiăBlackthorne,ăcasaăvaăfiădinănouăînăpicioare,ălaăfelădeăbun<ăcaăşiăînainte,ăaşaăc<ănuătrebuieăs<ăm<ăîngrijorez.ăAădumitaleăvaăduraămaiămult.ăOăs<pt<mân<,ăAnjin-san. Nu-Yiă faceă griji. Fujiko-san esteă oă gospodin<ăbun<.ăOăs<ăaranjezeătoateăcheltuielileăcuăMura,ăcâtăaiăbateădinăpalmeăşiăcasaădumitaleăvaăar<taămaiăbineăcaăniciodat<.ăAmăauzităc<ăareăarsuri.ăEi,ăşiăastaăseăîntâmpl<ăcâteodat<,ădarănu-Yiăfaceăgriji.ăDoctoriiănştri,ăsuntăfoarteăpricepuYiăînăarsuri. — Trebuieăs<ăfie,ăneh? — Da, Anjin-san.ăAăfostăunăcutremurăr<u,ădarănuăatâtădeăr<u.ăCâmpurileădeăorezăabiaădac<ăauăfostăatinse,ăiarăsistemulădeăirigaYii,ăatâtădeăimportant,ăn-aăsuferitădeăloc.ăNiciăb<rcileăn-au fostăstricateăşiăasta e de asemenea foarte important. Doar o sut<ăşiăcincizeciăşiăpatruădeăsamuraiăauăfostăucişiădeăavalanş<,ădar asta nu e prea mult, neh? Câtă despreă sat,ă s<ă treac<ă oăs<pt<mân<ăşiăcuăgreuăîYiăveiădaăseamaăc<ăaăfostăcutremur.ăAuăfostăucişiăcinciăY<raniăşiăcâYivaăcopii.ăOănimicaătoat<.ăAnjiroăaăfost foarte norocos, neh? Amă auzită c<ă l-ai tras pe Toranaga-sama afar<ădinăaceaăcapcan<ăaămorYii.ăÎYiăsuntemă

46

cuă toYiiă recunosc<tori,ă Anjin-san, foarte.ă Dac<ă l-am fi pierdut...ă Seniorulă Toranagaă spuneă c<ă aă acceptată sabiaădumitale.ăEştiănorocos.ăAstaăesteăoămareăonoare.ăDa.ăKarma dumitaleăesteăputernic<,ă foarteăbun<,ă foarteăbogat<.ăDa,ă îYiămulYumimăfoarteămult.ăAscult<,ăoăs<ăvorbimămaiămultădup<ăceăaiăs<ăteăîmb<iezi.ăM<ăbucurăs<ăteăamăcaăprieten. Omiăchem<ăajutoareleăb<ieşilor. — Isogi! Gr<biYi-v<! ServitoriiăîlăînsoYir<ăpeăBlackthorneălaăcasaădeăbaie,ăcareăeraăaşezat<ă într-ună mică desişă deă arYariă şiă legat<ă deă locuinYaăprincipal<ă printr-oă aleeă şerpuitoare,ă îngrijit<,ă deă obiceiăacoperit<.ăBaiaăeraămultămaiăbogat<ădecâtăaăsa.ăUn perete era cr<patăr<u,ădarăs<teniiăîlălipeauădeja.ăAcoperişulăeraăîntreg,ădeşiă lipseauăcâtevaă Yigleăşiăploaiaăseăstrecuraăprinăel,ă iciăşiăcolo, dar asta nu conta. Blackthorneăseădezbr<c<ăşiăseăaşez<ăpeăsc<unel.ăServitoriiăîlăs<punir<,ăîiăsp<lar<ătrupulăşi capul în ploaie. Când se limpezi, intr<ădinănouăîn<untruăşiăseăcufund<ăînăbaiaăaburind<.ăToateănecazurileăseătopir<. Fujikoăoăs<ăseăfac<ăbine.ăSuntăunăomănorocos.ăNorocos,ăc<ăamă fostă acoloă s<-lă tragă peă Toranagaă afar<,ă norocosă s<ă oăsalvezăpeăMarikoăşiănorocosăc<ăelăeraăacoloăcaăs<ăneăscoat<ăpeănoiădinăgroap<. MagiaăluiăSuwoăîlăînvior<,ăcaădeăobicei.ăMaiătârziu,ăîlă l<s<ăs<-iă îngrijeasc<ă zgârieturileă şiă t<ieturileă şi-şiă puseă oăpânz<ăpetruăşolduriăcurat<,ăchimonouăşiă tabi,ăcareăfuseser<ă l<sateăanume pentru el şiăieşiăafar<.ăPloaiaăseăoprise. Ună acoperişă provizoriuă fuseseă ridicată într-unul dintre colYurileăgr<dinii.ăAveaăoăduşumeaă îngrijit<,ă ridicat<ădeă laăp<mânt,ăpeăcareăerauăîntinseăaşternuturiăcurateăşiăoămic<ăvaz<ăcuăunăaranjamentădeăflori.ăOmiăîlăaştepta,ăiarăal<turiădeăelăseăaflaăoăfemeieăb<trân<,ăf<r<ădinYi,ăcuăoăfaY<ăaspr<. — Te rog, ia loc Anjin-san, spuse Omi.

47

— ÎYiă mulYumescă şiă mulYumescă pentruă haine,ă r<spunseă elăîntr-oăjaponez<ăpoticnit<. — Te rog, n-aiăpentruăce.ăDoreştiăcha sau saké? — Cha, hot<rîă Blackthorne, gândindu-seă c<ă eraă maiă bineăs<-şiăp<strezeăminteaălimpedeăpentruăîntâlnireaăcuăToranaga.ăMulYumesc. — Aceasta este mama mea, spuse Omi ceremonios, cu v<dit<ăveneraYie. Blackthorneă seă înclin<.ă B<trânaă zâmbiă mândr<ă şi-şiă YinuărespiraYia. — Sunt onorat<,ăAnjin-san, spuse ea. — MulYumesc,ădarăeuăsuntăonorat,ărepet<ăBlackthorne,ăf<r<ăs<ă gândeasc<,ă şirulă deă formuleă deă politeYeă înv<Yateă deă laăMariko. — Anjin-san, ne-aăp<rutătareăr<uăs<-Yiăvedemăcasaăînăfl<c<ri. — Ce se putea face? Asta-i karma, neh? — Da, karma. B<trânaăpriviăîntr-oăparteăşiăseăîncrunt<. — Gr<beşte-te. Anjin-san vrea ceaiul cald. Fataă ceă însoYeaă slujnicaă careă aduceaă ceaiulă îiă t<ieă luiăBlackthorneărespiraYia.ă Îşiăamintiăchipulăei.ăNuăeraăfataăpeăcareă oă v<zuseă cuă Omi,ă primaă dat<,ă cândă treceaă prină piaYaăsatuluiăînădrumăspreăgaler<? — AceastaăesteăsoYiaămea,ăspuseăOmiăscurt. — Suntă onorat,ă spuseă Blackthorneă şiă eaă îşiă lu<ă locul,ăîngenunchieăşiăseăînclin<. — Trebuieăs<-iăierYiăîncetineala,ăspuseăb<trâna.ăEsteăceaiulădestul de cald pentru dumneata? — MulYumesc,ăesteăfoarteăbun. B<gaseădeăseam<ăc<ăb<trânaănuăfolosiseănumeleăsoYiei,ăaşaăcum ar fi trebuit s-oă fac<.ă Dară nuă eraă surprins,ă fiindc<ăMarikoăîiăpovestiseădejaădespreăpoziYiaădominant<ăaăsoacreiăînăsocietateaăjaponez<.

48

— MulYumescăDomnuluiă c<ănuăesteă laă felă şiă înăEuropa,ă îiăspusese. — Oăsoacr<ănuăpoateăs<ăgreşeasc<.ăÎnădefinitiv,ăAnjin-san, p<rinYiiăalegăsoYiaămaiăîntâi,ăşiăcumăarăputeaăunătat<ăs<ăfac<ăalegereaăf<r<ăs<-şiăconsulteăsoYia.ăDesigur,ănoraătrebuieăs<ăseăsupun<ă şiă fiulă întotdeaunaă faceă ceeaă ceă mamaă şiă tat<lă luiădoresc. — Întotdeauna? — Întotdeauna. — Şiădac<ăfiulărefuz<? — Astaănuă seăpoate.ăFiecareă trebuieă s<ă seă supun<ăcapuluiăfamiliei.ă Primaă datorieă aă unuiă fiuă esteă c<treă p<rinYiiă lui.ăDesigur,ăunăfiuăprimeşteătotulădeălaămamaălui:ăviaY<,ăhran<,ătandreYe,ăap<rare.ăEaăîlăsprijin<ătoat<ăviaYa.ăAşaăc<,ădesigur,ăesteă dreptă caă fiulă s<ă urmezeă dorinYeleă mameiă sale.ă Noraătrebuieăs<ăseăsupun<.ăAstaăeădatoriaăei. — Nu-i la fel ca la noi. — Eăgreuăs<ăfiiăoăbun<ănor<.ăFoarteăgreu.ăNu-Yiăr<mâneădecât s<ă speriă c-aiă s<ă tr<ieştiă îndeajunsă s<ă aiă fiiiă t<iă şiă s<ă deviiăsoacr<,ălaărândulăt<u. — Şiăsoacraădumitale? — Ah,ăeaăeămoart<,ăAnjin-san.ăAămurităcuămulYiăaniăînăurm<.ăN-am cunoscut-oă niciodat<.ă Seniorulă Hiro-matsu, în înYelepciuneaăsa,ănuăşi-a mai luatăniciodat<ăalt<ăsoYie. — Buntaro-san esteăsingurulăs<uăfiu? — Da.ăSoYulămeuăareăşaseăsuroriă– toateătr<iescă– dar nici un frate. Ea glumise. — Într-un fel, acum suntem rude, Anjin-san. Fujiko este nepoataăsoYuluiămeu.ăCeăs-a întâmplat? — M<ămir<ăc<ănuămi-aiăspusăniciodat<,ăasta-i tot. — Ei bine, e foarte complicat, Anjin-san. Apoi,ăMarikoăîiăexplicaseăc<ăFujikoăeraădeăfaptăfiicaăadoptiv<ă

49

aăluiăNumataăAkimori,ăcareăseăc<s<toriseăcuăceaămaiătân<r<ăsor<ă aă luiă Buntaroă şiă c<ă tat<lă adev<rată ală luiă Fujikoă eraănepotulă dictatoruluiă Goroda,ă dup<ă ceaă de-a opta sa consoart<,ăc<ăFujikoăfuseseăadoptat<ădeăNumataăpeăcândăeraăînăfaş<ăşiălaăporuncaăluiăTaikō,ăpentruăc<ăTaikōădoreaăleg<turiăstrânseăîntreăurmaşiiăluiăHiromatsuăşiăGoroda... — Cum? Mariko râsese, spunându-iă c< da,ă leg<turileă deă familieăjaponezeăerauăfoarteăcomplicate,ăpentruăc<ăadopYiunileăerauăfoarteănormale,ăc<ăfamiliileăschimbauăfiiăşiăfiiceădeseori,ăiarădivorYul,ăc<s<toriileăşiărec<s<toriileăîntreăfamiliiăseăpetreceauătot timpul. Cu atâtea concubine legale şiă cuă uşurinYaădivorYuluiă– înămodădeosebitădac<ăeraălaăporuncaăsenioruluiăde drept – toate familiile deveneau în curând incredibil de amestecate. — Caăs<ădesluşeştiăbineăleg<turileădeăfamilieăaleăsenioruluiăToranagaă Yi-ar trebui multe zile, Anjin-san. Gândeşte-te doară laă câteă complicaYii:ă acumă elă areă şapteă concubineăoficiale înă viaY<,ă careă i-auă dată cinciă fiiă şiă treiă fiice;ă uneleădintreă concubineă suntă v<duve,ă sauă auă maiă fostă c<s<toriteăînainteă cuă alYiiă şiă auă avută fiiă şiă fiice,ă peă uniiă dintreă eiăToranaga i-a adoptat,ăpeăunii,ănu.ăÎnăJaponiaănuăîntrebiădac<ăcineva este fiu adoptiv sau natural. Într-adev<r,ă ceăimportanY<ăare?ăMoştenireaăesteăîntotdeaunaălaăbunulăplacăalăcapuluiăfamiliei,ăaşaăc<,ăadoptatăsauănu,ăeăacelaşiălucru,ăneh? ChiarăşiămamaăluiăToranagaăa fostădivorYat<.ăMaiătârziuăs-a rec<s<torită şi-aămaiă avută treiă fiiă şiă dou<ă fiice,ă cuă celă de-al doileaăsoYăalăei.ăŞiătoYiăaceştiaăsuntăacumăc<s<toriYi.ăCelămaiăînă vârst<ă fiuă dină ceaă de-aă douaă saă c<s<torieă esteă Zataki,ăsenior de Shinano. Blackthorne rumegase toate acestea. Apoi spusese: — Laănoi,ădivorYulănuăeăcuăputinY<. — AşaăneăspunăşiăsfinYiiăp<rinYi.ăÎmiăpareăr<u,ădarăastaănuăeă

50

foarteă înYelept,ăAnjin-san.ă Seă întâmpl<ăgreşeli,ă oameniiă seăschimb<,ăasta-i karma, neh? De ce-ară trebuiăs<ăsuporte un b<rbatăoăsoYieănesuferit<,ăsauăoăfemeie,ăunăb<rbatănesuferit?ăEăoăprostieăs<ăfiiălegatăpentruătotdeauna,ăb<rbat,ăsauăfemeie,ăneh? — Da. — Înă astaă noiă suntemă foarteă înYelepYiă şiă sfinYiiă p<rinYiăgreşesc.ăAcestaăesteăunulădinăceleădou<ămariămotiveăpentru careăTaikōănuăaăîmbr<Yişatăcreştinismul:ăprostiaăcuădivorYulăşiăceleăşaseăporunci.ăS<ănuăucizi.ăAuătrimisăcurieriăpân<ătocmaiălaă Roma,ă cerândă dispens<ă pentruă japoneziă înă privinYaădivorYului.ăDarăSfinYiaăSaăPapa,ăînăînYelepciuneaăSa,ăaăspusănu. Dac<ăSfinYiaăSaăarăfiăspusăda, euăcredăc<ăTaikōăarăfiăfostăconvertit,ătoYiădaimyo arăfiăurmatăacumăadev<rataăcredinY<ăşiăîntreagaăîmp<r<Yieăarăfiăfostăcreştin<.ăCâtădespreăucidere,ăn-ar maiă fiă avută importanY<,ă pentruă c<ă nimeniă nu-iă d<ă niciă oăatenYieăînărealitate,ă iarăcreştiniiăcelămaiăpuYinădintreătoYi.ăOăconcesieăatâtădeămic<ăpentruăatâtădeămult,ăneh? — Da, spusese Blackthorne. Câtă deă înYeleptă p<reaă divorYulă aici.ă Deă ceă eraă ună p<cată deămoarte,ăacas<,ăc<ruiaăiăseăîmpotrivea,ăînănumeleăDomnului,ăfiecareăpreotăcreştin, fie el catolic sau protestant? — Cum e nevasta lui Toranaga? întrebase, dorind s-oăYin<ădeăvorb<. DeăceleămaiămulteăoriăeaăocoleaăsubiectulăToranagaăşiăistoriaăfamilieiă sale,ă dară pentruă Blackthorneă eraă importantă s<ăcunoasc<ătotul. Oăumbr<ătrecuseăpeăfaYaăluiăMariko. — Eămoart<.ăEaăaăfostăceaăde-aădouaăsoYieăşiăaămurităacumăzeceă sauă unsprezeceă ani.ă Eraă soraă vitreg<ă aă luiă Taikō.ăSeniorul Toranaga n-aă avută niciodat<ă norocă cuă soYiile,ăAnjin-san. — De ce?

51

— Oh, cea de-aădouaăeraăb<trân<ăşiăobosit<ăşiăapuc<toare, nebun<ădup<ăaur,ădeşiăpretindeaăc<ănuăera,ăcaăşiă frateleăei,ăTaikō.ăStearp<ăşiărea.ăAăfostăoăc<s<torieăpolitic<,ădesigur.ăAătrebuităs<ăfiuăunaădintreădoamneleăeiădeăonoare,ăpentruăunătimp. Nimic nu-iăf<ceaăpl<cereăşiăniciunulădintreătineri,ăsauădintreăb<rbaYi,ăn-aăpututăs<-i dezlege Nodul din Pavilionul ei de Aur. — Poftim? — Poarta de Jad, Anjin-san.ă Cuă Capeteleă loră deă Broasc<ăYestoas<,ăcuăSuliYeleălorăînfierbântate,ănuăînYelegi?ăAcelăloc... — Oh,ăînYeleg,ăda. — Nimeni n-aă putută s<-i dezlege Nodul – n-a putut s-o mulYumeasc<. — Nici chiar Toranaga? — Niciodat<ă nuă s-a culcat cu ea, Anjin-san, spusese ea uluit<.ăBineînYelesăc<,ădup<ăc<s<torie,ăelăn-a mai avut nimic deăîmp<rYităcuăeaăaltfelădecâtăs<-iădeaăunăcastelăşiăînsoYitoriăşiăcheile de la tezaur. De ce-arăfiăf<cut-o?ăEraădestulădeăb<trân<,ăfuseseă c<s<torit<ă deă dou<ă oriă maiă înainte,ă dară frateleă ei,ăTaikō,ădesf<cuseăc<s<toriile.ăOăfemeieăfoarteănesuferit<.ăToYiăauăr<suflatăuşuraYiăcândăeaăaătrecutăînăNem<rginire,ăchiarăşiăTaikōă şiă toateă nurorileă ei,ă soYiileă fiiloră eiă vitregiă şiă toateăconcubineleăluiăToranagaăauăarsăînătain<ăofrandeăparfumate,ăde bucurie. — Şiăprimaănevast<ăaăluiăToranaga? — Ah,ă doamnaă Tachibana.ă Şiă aceastaă aă fostă oă c<s<torieăpolitic<.ă Seniorulă Toranagaă aveaă optsprezeceă ani,ă eaăcincisprezece. Cu vremea, ea a ajuns o femeie îngrozitoare. Cuă dou<zeciă deă aniă înă urm<,ă Toranagaă aă condamnat-o la moarteăpentruăc<ăaădescoperităc<ăpl<nuiaăînătain<ăs<-l omoare peăseniorulălor,ădictatorulăGoroda,ăpeăcareăîlăura.ăTat<lămeuămi-aă spusă deseoriă c<ă auă avută mareă norocă c<ă şi-auă p<stratăcapetele pe umeri – el,ăToranaga,ăNakamuraăşiătoYiăgeneraliiă

52

– dină cauz<ă c<ă Gorodaă eraă neîndur<tor,ă neînduplecată şiădeosebită deă neîncrez<toră faYaă deă ceiă apropiaYiă lui.ă Aceaăfemeieăară fiăpututăs<ă însemneăpr<buşireaă tuturor,ăoricât de nevinovaYiă ară fiă fost.ă Dină cauzaă complotuluiă eiă împotrivaăseniorului Goroda, singurul ei fiu, Nobunaga, a fost de asemenea condamnat la moarte, Anjin-san.ă Eaă şi-a ucis propriulă fiu.ă Atâtă deă trist,ă atâtă deă teribil.ă S<rmanulăNobunaga, era fiul favorită ală luiăToranagaă şiămoştenitorulăs<uă oficial,ă curajos,ă ajunsă generală prină meriteleă saleă şiădeosebit de credincios lui Toranaga. Era nevinovat, dar ea l-aăamestecatăşiăpeăelă înăcomplot.ăAveaădoarănou<sprezeceăani când Toranaga i-aăporuncităs<-şiăfac<ăseppuku. — Toranagaăşi-aăomorâtăpropriulăfiuăşiănevasta? — Da. El le-a poruncit, dar n-avea de ales, Anjin-san.ăDac<ăn-oăf<cea,ăseniorulăGorodaăarăfiăgândităpeăbun<ădreptateăc<ăşiăToranagaăesteăparteădinăcomplotăşiă i-arăfiăporuncităpeădat<ăs<-şiă despiceă pântecul.ă Oh,ă da.ă Toranagaă aă avută norocă s<ăscapeădeămâniaă luiăGorodaăşiăaăfostă înYeleptăs-oătrimit<ăpeălumeaăcealalt<ăatâtădeă repede.ăCândăaămurit,ănurorileă eiă şiătoate concubinele lui Toranaga au fost aproape bete de bucurie.ă Fiulă eiă aă trebuită s<-şiă trimit<ă acas<,ă înă dizgraYie,ăprimaăsoYie,ălaăporuncaăei,ăpentruăoăofens<ăînchipuit<,ădup<ăceăîiăd<ruiseădoiăcopii.ăFataăşi-aăf<cutăseppuku; Yi-am spus, oare,ăc<ădoamneleăîşiăfacăseppuku t<indu-şiăgâtul,ăAnjin-san, şiă nuă pântecele,ă caă b<rbaYii?ă Dară aă p<şită înă moarteărecunosc<toare,ămulYumit<ăde-aăfiăeliberat<ăde-oăviaY<ăplin<ădeălacrimi,ăcaăşiăceaăde-aădouaăsoYie,ăcareăşi-a dorit moartea, c<ciăsoacraăeiăi-aăf<cutăviaYaălaăfelădeănesuportat. Acum,ăprivindălaăsoacraăluiăMidori,ăc<reiaăiăseăscurgeaăceaiulăpeă b<rbie,ă Blackthorneă ştiaă c<ă b<trânaă cotoroanY<ă aveaăputereădeăviaY<ăsauădeămoarte,ăputeaăs-oădivorYezeăsauăs-o umileasc<ă peă Midori,ă dac<ă soYulă ei,ă şefulă caseiă lor,ă ară fiăîncuviinYatăşiăel.ăŞi,ăorice-arăfiăhot<râtăea,ăOmiăs-ar fi supus.

53

Câtădeăcumplit,ăîşiăspuse. Al<turi deăb<trân<,ăgraYiaăşiăfrumuseYeaăluiăMidoriăieşeaăşiămaiămultăînăevidenY<.ăAveaăfaYaăoval<ăşiăp<rulăbogat.ăEraămaiăfrumoas<ădecâtăMariko,ădarăf<r<ăfoculăşiăvigoareaăei,ăml<dieăcaăoătrestieăşiăfragil<ăcaăunăfunigel. — Undeăsuntăgust<rile?ăDesigurăc<ăAnjin-san trebuieăs<ăfieăfl<mând,ăneh? spuseăb<trâna. — Oh,ă îmiă pareă r<u,ă r<spunseă Midoriă deă îndat<.ă Adu-le imediat,ă spuseă c<treă slujnic<,ă gr<beşte-te.ă V<ă rogă s<ă m<ăiertaYi,ăAnjin-san. — Îmiăpareăr<u,ăAnjin-san,ăspuseăb<trâna. — V<ărog,ănuăv<ăcereYiăiertare,ăîi spuse Blackthorne tinerei femeiăşiăimediatăînYeleseăc<ăastaăeraăoăgreşeal<. Buna-cuviinY<ăcereaăs<ăoăbagiă înăseam<ădoarăpeăsoacr<,ă înămodădeosebitădac<ăaveaăoăreputaYieărea. — Îmiăpareăr<u,ăspuse.ăEuănuăfl<mând.ăAst<ăsear<ăeuăm<nâncătrebuie cu seniorul Toranaga. — Ah, so desu! Amăauzităc<ăi-aYiăsalvatăviaYa.ăArătrebuieăs<ăştiYiă câtă deă recunosc<toriă suntemă toYiă vasaliiă s<i,ă spuseăb<trâna. — A fost datoria, n-amăf<cutănimic. — Aiă f<cută totul,ă Anjin-san. Omi-san şiă seniorulă YabuăpreYuiescăgestulădumitale,ătot atât de mult ca oricare dintre noi. Blackthorneăoăv<zuăprivindu-şiă fiul.ăAşăvreaăs<ăpotăcitiă înătine,ăc<Yeaăb<trân<,ăseăgândi.ăEştiă laă felădeă reaăcaăcealalt<,ăTachibana. Omi spuse: — Mam<,ăsuntănorocosăc<-l am prieten pe Anjin-san. — CuătoYiiăsuntem,ăspuse ea. — Nu, eu norocos,ă r<spunseăBlackthorne.ăEuănorocosă amăprieteni ca familia Kasigi Omi-san. CuătoYiiăminYim,ăgândiăBlackthorne,ădarănuăştiuădeăceăoăfaceYiă

54

voi.ăEuămintăcaăs<ăm<ăap<răşiăpentruăc<ăaşa-i obiceiul. Dar n-amă uitat,ă iaă stai!ă Dac<ă eă s<ă judec drept, n-a fost asta karma? N-aiăfiăf<cutăşiă tuăce-aăf<cutăOmi?ăAăfostăcu-atâta timpă înă urm<,ă caă într-oă alt<ă viaY<,ăneh? Acum nu mai are sens. Ună grupă deă c<l<reYiă urcauă tropotindă c<treă ei,ă cuă Nagaă înăfrunte.ăElă desc<lec<ă şiă p<trunseă înă gr<din<.ăToYiă s<tenii se oprir<ădinălucruăşiăseăl<sar<ăînăgenunchi.ăElăleăf<cuăsemnăs<ăcontinue. — Îmiăpareăr<uăs<ăteătulbur,ăOmi-san, dar seniorul Toranaga m-a trimis. — Teărog,ănuăm<ătulburi.ăTeărog,ăiaălocălâng<ănoi,ăspuseăOmi. Midoriăîiăd<duădeîndat<ăpernaăei,ăaplecându-se foarte adânc. — Dorit cha, sau saké, Naga-sama? — Niciăuna,ăniciăalta,ăîYiămulYumesc.ăNuămi-e sete. Omiă insist<ăpoliticos,ă trecândăprină totă interminabilulă ritualănecesar,ădeşiăeraălimpedeăc<ăNagaăseăgr<bea. — Cum se simte seniorul Toranaga? — Anjin-san, ne-aiă f<cută ună mareă serviciu!ă Da,ă Yină s<-YiămulYumescăeuăînsumi. — A fost datoria, Naga-san,ă dară amă f<cută puYin.ăSeniorulăToranaga m-aătrasădinăp<mânt,ădeăasemenea. — Da,ădarăastaăaăfostădup<ăaceea.ăÎYiămulYumescăfoarteămult. — Naga-san,ă esteă cevaăceă aş puteaă s<ă facăpentruă seniorulăToranaga?ăîntreb<ăOmi,ăcândăpoliteYeaăîiăîng<dui,ăînăsfârşit,ăs<ăînceap<ădiscuYia. — Arădoriăs<ăteăvad<ădup<ăcin<.ăOăs<ăfieăoăîntâlnireăcuătoYiăofiYerii. — Voi fi onorat. — Anjin-san,ădumneataătrebuieăs<ăviiăacumăcuămine,ădac< îYiăfaceăpl<cere. — BineînYeles.ăEsteăoăonoare. Urmar<ămaiămulteăplec<ciuniăşiăsalut<riăşiăapoiăBlackthorneă

55

înc<lec<ă şiă galopar<ă înă josulă dealului.ă Cândă falangaă deăsamuraiăajunseăînăpiaY<,ăNagaătraseădeăfrâu. — Anjin-san. — Hai? — ÎYiă mulYumescă dină toat<ă inimaă pentruă c<ă l-ai salvat pe seniorulăToranaga.ăÎng<duie-miăs<-Yiăfiuăprieten. ŞiăalteăcuvinteăpeăcareăBlackthorneănuăleăînYelese. — Îmiăpareăr<u,ănuăînYelegăkarite iru. — Ah,ă teă rogăs<ăm<ă ierYi.ăKarite iru. Unăb<rbatăkarite iru c<treăaltăb<rbat.ăCaăoădatorie.ăÎnYelegi,ădatorie? "ÎYiăsuntădator",ăîiăstr<fulger<ăluiăBlackthorneăprinăminte. — Ah, so desu, wakarimasu. — Bun.ăAmăspusădoarăc<-Yiăsuntădator. — A fost datoria mea, neh? — Da.ăChiarăşi-aşa,ăeuăîYiădatorezăoăviaY<. *** — Toranaga-sama spuneă c<ă totă prafulă deă puşc<ă şiă toateăghiuleleleă auă fostă înc<rcateă înapoiă peă corabiaă dumitale,ăAnjin-san, aici la Anjiro, înainte de plecarea spre Yedo. Întreab<,ăcâtădeămultăYi-arătrebuiăcaăs<ăfiiăgataăpentruăaăieşiăînălarg? — Astaădepindeădeăstareaăei,ădac<ăaăfostăcarenat<ăşiăcur<Yat<,ăcatargulăînlocuităşiăaşaămaiădeparte.ăŞtieăseniorulăToranagaădac<ăs-auăf<cutătoateăacestea? — Corabiaăpareăînăordine,ăspune,ădarăelănuăesteămarinar,ăaşaăc<ănuăpoateăfiăsigur.ăN-a fost pe ea de când a ancorat prima dat<ă înă portulă Yedo, cândă aă dată instrucYiuniă cumă s<ă fieăîngrijit<.ăPresupunândăc<ănavaăeăînăstareăs<ănavigheze,ăneh, teă întreab<ă câtă deă multă Yi-ară trebuiă caă s<ă teă preg<teştiă deăr<zboi? InimaăluiăBlackthorneătres<ri.

56

— Cuăcineăs<ăm<ăr<zboiesc,ăMariko-san? — Elăteăîntreab<,ăcuăcine ai dori? — CuăCorabiaăNeagr<ădeăanulăacesta,ăr<spunseăBlackthorneădeîndat<,ăluândăoăhot<râreăbrusc<,ăn<d<jduindăcuădisperareăc<ăacestaăeraămomentulăpotrivităs<-iăînf<YişezeăluiăToranagaăplanulăpeăcareăîlăîntocmiseăînătain<,ăde-a lungul zilelor. Miza peăfaptulăc<,ăsalvându-iăviaYaăluiăToranagaăînăaceaădimineaY<,ăc<p<taseăoăpoziYieăspecial<,ăceeaăceăîlăvaăajutaăs<ătreac<ădeămomentele dificile. Marikoăfuseseăluat<ăprinăsurprindere. — Cum? — CorabiaăNeagr<.ăSpune-iăsenioruluiăToranagaăc<ătotăceeaăce trebuieăs<ăfac<ăesteăs<-miădeaăoăîmputernicireăscris<.ăEuăamă s<ă facă restul.ă Cuă corabiaă meaă şiă doară puYină ajutor...ăÎmp<rYimăînc<rc<tura,ănumaiăm<taseăşiăaur. Ea râse. Toranaga, nu. — St<pânulămeuăspuneăc<ăacestaăarăfiăunăactădeăr<zboiădeăneiertat împotrivaăuneiănaYiuniăprietene.ăPortugheziiăsuntădeăneînlocuit pentru Japonia. — Da, sunt – înăacestămoment.ăDarăeuăcredăc<ăsuntăduşmanulălui,ăcaăşiăaiămeiăşiăoriceăserviciiăv<ăpotăfaceăei,ănoiăleăputemăfaceămaiăbine,ălaăunăpreYămaiămic. — El spune, poate, darăelănuăcredeăc<ăChinaăvaăfaceăcomerYăcu voi. Nici englezii, nici olandezii nu sunt puternici în Asia, înc<,ăiarănoiăavemănevoieădeăm<taseăacumăşiăadus<ăcontinuu. — Are dreptate, desigur, dar într-un an, sau doi, lucrurile se vorăschimbaăşiăatunciăoăs<ăaib<ădovada.ăAşaăc<ă iat<ăoăalt<ăpropunere:ă euă suntă dejaă înă r<zboiă cuă portughezii;ă înă afaraălimiteiă deă treiă mileă suntă apeleă internaYionale;ă legal,ă cuăactualele mele scrisori de împuternicire, eu pot s-o iau ca prad<ădeăr<zboiăşiăs-oăducăînăoriceăportăşiăs-o vând,ăîmpreun<ăcuăînc<rc<turaăei.ăCuăcorabiaămeaăşiăunăechipajăarăfiăuşor.ăÎnăcâtevaăs<pt<mâni,ăsauăluni,ăaşăputeaăs<ăaducăCorabiaăNeagr<ă

57

şiătotăceeaăceăeăînăeaălaăYedo.ăAşăputeaăs-o vând în Yedo. Jum<tateădinăvaloareăarăfiăaălui,ăCaătax<ăportuar<. — El spuneăc<ăceeaăceăseăîntâmpl<ăpeămare,ăîntreădumneataăşiă inamiciiă dumitale,ă îlă intereseaz<ă foarteă puYin.ă MareaăaparYineă tuturor,ă dară acestă p<mântă esteă ală nostruă şiă aiciăguverneaz<ă legileă noastreă şiă legileă noastreă nuă trebuieăînc<lcate. — Da. Blackthorneăştiaăc<ădrumulăpeăcareăapucaseăeraăprimejdios,ădarăintuiYiaăîiăspuneaăc<ămomentulăeraăperfectăşiăc<ăToranagaăvaămuşcaămomeala.ăŞiăMariko. — Era doar o sugestie. M-a întrebat cu cine mi-arăplaceăs<ăm<ă r<zboiesc.ăTeă rog,ă iart<-m<,ădară câteodat<ă eăbineă s<ă teăpreg<teştiăpentruăoriceăeventualitate.ăÎnăaceast<ăprivinY<ăcredăc<ăintereseleăsenioruluiăToranagaăsuntăşiăaleămele. Marikoătraduse.ăToranagaămorm<iăşiăvorbiăscurt. — Seniorulă Toranagaă preYuieşteă sugestiileă inteligente,ăAnjin-san, cumă ară fiă p<rereaă dumitaleă despreă oă flot<,ă darăaceastaădeăacumăesteăabsurd<.ăChiarădac<ăaYiăaveaăaceleaşiăinterese,ădarănuăesteăaşa,ăcumăaiăputeaădumneataăşiăalYiănou<ăoameniăs<ăatacaYiăunăvasăatâtădeăuriaş,ăcuăaproapeăoămieădeăpersoane la bord? — Aşăface-o.ăTrebuieăs<-mi fac un echipaj nou, Mariko-san. Optzeciăsauănou<zeciădeăoameni,ămarinariăîncercaYiăşiătunari.ăAmăs<-iăg<sescălaăNagasakiăşiăpeăcor<biileăportugheze. Blackthorneă seăpref<cuăc<ănuăbag<ădeă seam<ă tres<rireaăei,ăsauăfaptulăc<ăevantaiulăîşiăopriseăfluturarea. — Trebuieăs< fieăcâYivaăfrancezi,ăunăenglezăsauădoi,ădac<ăamănoroc,ănişteănemYi,ăsauăolandezi.ăCeiămaiămulYiărenegaYiăsauăforYaYiăs<ăseăîmbarce.ăAşăaveaănevoieădeăunăpermisădeăliber<ătrecereăpentruăNagasaki,ăpuYin<ăprotecYieăşiăpuYinăargint,ăsauăaur. În flotele inamice sunt întotdeauna marinari care ar dezertaăpentruăpuYinăm<runYiş,ăsauăoăparteădinăprad<.

58

— St<pânulămeuăspuneăc<ăoriceăcomandantăcareăs-ar încrede într-oăasemeneaăadun<tur<ăînăcursulăunuiăatac,ăarăfiănebun. — Aşa-i.ăDarăamănevoieădeăunăechipajăcaăs<ăiesăpe mare. — Elăîntreab<,ădac<ăarăfiăcuăputinY<ăs<ăpreg<teştiăsamuraiăşiămarinariiănoştri,ăcaăs<ăfieătunariăşiămarinari? — Uşor,ăcuătimpul,ădarăastaăarăputeaăs<ăiaăluni.ăArăputea,ăcuăsiguranY<,ăfiăgataăanulăviitor.ăN-arăfiăniciăoăşans<ăs<ăieşimăînăcalea Corabiei Negre anul acesta. — SeniorulăToranagaăspune,ănuăpl<nuiescăs<ăatacăCorabiaăNeagr<ă portughez<ă anulă acesta,ă sauă urm<torul.ă Nuă suntăduşmaniiămeiăşiănuăsuntăînăr<zboiăcuăei. — Ştiu,ădarăeuăsuntăînăr<zboiăcuăei.ăTeărog,ăiart<-m<,ădesigur,ăaceasta este numai oădiscuYie,ădarăeuătrebuieăs<-mi fac rost de oameni,ă s<-iă potă fiă deă folosă senioruluiă Toranaga,ă dac<ădoreşte. St<teauă înă înc<perileă luiă Toranagaă careă d<deauă deasupraăgr<dinii.ăFort<reaYaăabiaăfuseseăatins<ădeăcutremur.ăNoapteaăeraă umed<ă şiă înn<buşitoareă şi fumul spiralelor de lemn aromatăseăîn<lYaăleneş,ăcaăs<ăalungeăYânYarii. — St<pânulămeuăvreaăs<ăştieădac<ăaiăaveaăacumăcorabiaăşiăceiăcâYivaă membriă dină echipajă careă auă ajunsă cuă dumneata,ă aiănavigaăc<treăNagasakiăcaăs<-Yiă ieiăaceştiăoameniădeăcareăaiănevoie? — Nu. Asta ar fi prea primejdios. N-aşăputeaăs<ămanevrezăîndeajunsă deăbine.ăAşaă c<ăportugheziiă m-ar captura. Ar fi multă maiă bineă s<ă facă rostă deă oameniă maiă întâi,ă s<-i aduc înapoi în apele de-acas<,ălaăYedo,ăneh? Odat<ăceăamăîntregulăechipajăşiăarme,ăinamicul n-areăcuăceăs<ăm<ăînfrunteăînăapeleăastea. — Elănuăcredeăc<ădumneataăşiănou<zeciădeăoameniăaYiăputeaăînfruntaăCorabiaăNeagr<. — Potăs<-iăiesăînainteăşiăs-o scufund cu Erasmus. Desigur, Mariko-san, ştiuăc<ătoateăasteaăsuntădoarăvorbe,ădarădac<ămiă

59

s-ar permiteăs<-miăatacăduşmanulăînăclipaăînăcare-aşăaveaătotăechipajul,ă aşă ieşiă peă flux,ă spreă Nagasaki.ă Dac<ă CorabiaăNeagr<ăarăfiădejaăînăport,ămi-aşăridicaăsteagulădeălupt<ăşi-aşăîncepeăoăblocad<ădeăpeămare.ăAşăl<sa-oăs<-şiătermineănegoYulăşiăapoi,ăcândăvântulăarăfiăpotrivităpentruăc<l<toriaăeiăspreăcas<,ăm-aşăprefaceăc<ăamănevoieădeăproviziiăşiăaşăl<sa-oăs<ăscapeădinăport.ăAşăprinde-oălaăcâtevaălegheămaiădeparte,ăpentruăc<ănoiă suntemă multă maiă iuYi,ă iară tunurileă meleă ară faceă restul.ăOdat<ăceăşi-ar coborî steagul,ăaşăpuneăunăechipajădeăabordajăpeăeaăşiăaşăîntoarce-o înapoi, la Yedo. S-arăputeaăs<ăaib<ăpân<ăla trei, poate patru sute de tone de aur la bord. — Darădeăceănuăşi-arăsabordaăc<pitanulănava,ăodat<ăceăl-ai învins,ădac<-lăînvingi,ăînainteăs<ăpoYiăajungeăla bord? Blackthorneă eraă gataă s<ă spun<:ă "Deă obiceiă echipajulă seăr<scoal<,ădac<ăc<pitanulăeăfanatic,ădarăn-amăauzităniciodat<ăde vreunul atât de nebun. De cele mai multe ori faci o înYelegereăcuăc<pitanul.ăLeăcruYiăvieYile,ăleădaiăoămic<ăparteădinăprad<ăşi-i debarci, teferi, în cel mai apropiat port. Dar de dataăasta,ăoăs<ăamăde-aăfaceăcuăRodriguesăşi-lăcunoscăşiăştiuăce-oăs<ăfac<."ăDarăseăr<zgândiăs<ăleădezv<luie,ăsauăs<ăleăspun<ăîntregulăplan.ăCelămaiăbineăs<ălaşiăbarbariiăs<ăfieăbarbari,ăîşiăspuse. — De obicei,ănavaăînfrânt<ăseăpred<,ăMariko-san, spuse în loc.ăEăunăobicei.ăUnulădinăobiceiurileănoastreădeăr<zboiăpeămare,ăs<ăcruYiăpierderileăinutileădeăvieYi. — SeniorulăToranagaăspune,ăîmiăpareăr<u,ăAnjin-san,ăc<ăeăunăobiceiă dezgust<tor.ăDac<ă elă ară aveaă cor<bii, nu s-ar preda nimeni. MarikoăsorbiăpuYinăcha, apoi,ăcontiu<: — Şiădac<ăcorabiaănuăesteăînc<ăînăport,ăatunciăvoiăîncrucişaătoate drumurile pe mare, ca s-o prind la câteva leghe în apele internaYionale.ăVaăfiămaiăuşorădeăluat,ăînc<rcat<ădinăgreuăşiăgreu de manevrat, dar mai greu de adus la Yedo. Când se

60

aşteapt<ăs<ăsoseasc<? — St<pânulă meuă nuă ştie,ă poateă înă treizeciă deă zile,ă spune.ăCorabia va sosi mai devreme anul acesta. Blackthorneăştiaăc<ăeraăatâtădeăaproapeădeăvictorie,ăatâtădeăaproape. — Atunci va trebuiă s<ă facă blocad<ă şiă s-oă atacă laă sfârşitulăsezonului. Eaăt<cuseăşiăBlackthorneăseăgândiăc<ăoădezam<gireăde-oăclip<ăstr<b<tuseăfaYaăluiăToranaga.ăSeăîntrerupse,ăcaăşiăcumăs-ar fi gânditălaăalteăposibilit<Yi,ăapoiăspuse: — Dac<ăară fiăEuropa,ă arămaiă fiă oă cale.ăAiăputeaăp<trundeănoaptea, pe mare ca s-oăieiăcuăforYaă– unăatacăsurpriz<. MânaăluiăToranagaăseăîncleşt<ăpeămânerulăs<biei. — Elăspune,ăaiăîndr<zniăs<ăduciăr<zboiăpeăp<mântulănostruăîmpotrivaăduşmanilorăt<i? Lui Blackthorne i se uscase gura. — Nu. Desigur,ăaceastaăesteăoăp<rere,ădarăstareaădeăr<zboiăexist<ă întreăelă şiăportugheziă şiă seniorulăToranagaăvreaă s<-i loveasc<.ăAceastaăarăfiăcaleaăde-a o face. Dac-aşăaveaădou<ăsauătreiăsuteădeălupt<toriăbineădisciplinaYi,ăunăechipajăbunăşi Ernsmus, arăfiăuşorăs<ătragăde-a lungul Corabiei Negre, s-o abordezăşiă s-o scot în larg. Ar putea alege timpul atacului surpriz<,ădac<ăamăfiăinăEuropa. Urm<ăoăt<cereălung<. — SeniorulăToranagaăspune,ăaceastaănuăesteăEuropaăşiănuăexist<ă niciă oă stareă deă r<zboiă şiă nuă vaă exista,ă întreă elă şiăportughezi. — Desigur.ă Înc<ă ceva,ă Mariko-san. Nagasaki nu este sub st<pânireaăsenioruluiăToranaga,ănu-iăaşa? — Nu, Anjin-san.ă Seniorulă Harimaă st<pâneşteă portulă şiăYinuturileădinăjur. — Dar,ădeăfapt,ănuăiezuiYiiăcontroleaz<ăportulăşiătotănegoYul? Blackthorneăb<g<ădeăseam<ăşov<ialaăeiădeăaătraduce,ădarăcon-

61

tinu<ăs<ăinsiste. — Nu-i acesta honto, Mariko-san? Şiă nuă esteă seniorulăHarimaăcatolic?ăNuăesteămaiătotăKyushuăcatolic?ăŞiădeci,ănuăcontroleaz<ăiezuiYiiăîntr-oăoarecareăm<sur<,ăîntreagaăinsul<? — Creştinismulăesteăoăreligie.ăToYiădaimyo îşiăcontroleaz<ăpropriileălorăp<mânturi,ăAnjin-san. Mariko o spusese ca pentru ea. — Dar mi s-aă spusă c<ăNagasakiă esteă cuăadev<rată teritoriuăportughez. Mi s-aăspusăc<ăeiăseăpoart<ăcaăşiăcumăarăfi.ăN-a vândutătat<lăsenioruluiăHarimaăacestăteritoriu,ăiezuiYilor? Vocea lui Mariko se aspri. — Da,ădarăTaikōă aă luată p<mântulă înapoi.ăNiciă unuiă str<inănu-iăesteăîng<duităs<ăaib<ăp<mântăaici,ăacum. — Darănuăaăîng<duităTaikōăcaăedicteleăsaleăs<ăfieănesocotite,ăaşaăc<ăast<ziănimicănuăseămaiăîntâmpl<ăaiciăf<r<ăîncuviinYareaăiezuiYilor?ă Nuă controleaz<ă iezuiYiiă toat<ă navigaYiaă dinăNagasakiăşiătotăcomerYul?ăNuăpoart<ăiezuiYiiătoat<ătocmealaăpentruăvoiăşiănuăfacăeiăpeămisiYii? — Eştiă foarteă bineă informată despreă Nagasaki,ă Anjin-san, spuseăeaăcuăînYeles. — PoateăseniorulăToranagaăarătrebuiăs<ăiaăcontrolulăportuluiădinămâinileăduşmanului. — Eiăsuntăduşmaniiădumitale,ăAnjin-san,ănuăaiănoştri,ăspuseăea,ăînghiYindămomeala,ăînăceleădinăurm<.ăIezuiYiiăsunt... — Nan ja? Ea se întoarse spre Toranaga, cerându-şiăiertareăşi-iăexplic<ăceăseăspuseseăpân<ăatunci.ăCândătermin<,ăelăvorbiăaspru,ăcaăoămustrare. — Hai, spuseăeaădeăcâtevaăoriăşiăseăînclin<ăsmerit<.ăSeniorulăToranagaăîmiăaminteşteăc<ăp<rerileămeleănuăauăniciăoăvaloareăşiăcaăt<lmaciăarătrebuiădoarăs<ătraduc,ăneh? Teărog,ăiart<-m<. Maiă demult,ă Blackthorneă şi-ară fiă cerută iertareă pentruă c<ă oăatr<seseăînăcurs<.ăAcum,ăastaănuăiăseămaiăp<ruănecesarădar,ă

62

deoareceăreuşise,ărâseăşiăspuse: — Hai, kawaii, tsukkuko-sama! Da,ă frumoas<ădoamn<-t<lmaci! MarikoăzâmbiăforYat,ănemulYumit<ădeăeaăîns<şiăc<ăseăl<saseăprins< Înăcurs<. — Yoi, Anjin-san, spuseăToranagaăînc<ăoădat<ăvoios. — Mariko-san, kawaii desu yori! Tsukku-san anamsu ka nori masen, neh? ŞiăMariko-san eămultămaiădr<guY<ădecâtăb<trânul domn Tsukku, nu-iă aşa,ă şiă multă maiă pl<cutămirositoare. Toranaga râse. — Hai. Întrucâtvaă domolit<,ă Marikoă roşiă şiă turn<ă ceai,ă apoiăToranaga vorbi, de data asta serios: — St<pânulă nostruă spune,ă deă ceă aiă pusă atâtă deă multeăîntreb<ri?ă Sauă deă ceă aiă spusă atâtă de multe lucruri despre seniorulăHarimaăşiăNagasaki? — Doarăcaăs<ăar<tăc<ăportulăNagasakiăesteădeăfaptăcontrolatăde străini, de portughezi şi,ădup<ălegeaămea,ăeuăamădreptulăs<ăatacăduşmanulăoriunde. — Dar aici nu este oriunde, spuneăel.ăAcestaăesteăP<mântul Zeilorăşiăunăastfelădeăatacăeădeăneînchipuit. — Suntă deă acordă dină toat<ă inima.ă Dar,ă dac<ă vreodat<ăseniorulăHarimaădevineăduşman,ăsauăiezuiYiiăcare-i conduc peăportugheziădevinăduşmani,ăaceastaăesteăcaleaădeăa-i lovi. — SeniorulăToranagaăspuneăc<ăniciăel, nici un alt daimyo, nu arăîng<duiăvreodat<ăunăatacăalăuneiănaYiiăstr<ineăasupraăalteiaăpeă p<mântă japoneză – sau uciderea lor, de oricare dintre oameniiă noştri.ă Împotrivaă duşmaniloră Împ<ratului,ă aceastaăesteăoăalt<ăproblem<.ăCâtădespreăaăfaceărostădeăr<zboiniciăşiăechipaj,ă ară fiă uşorăpentruăunăomă s<ăobYin<ăoricâYi,ă dac<ăarăvorbiăjaponeza.ăSuntămulYiăwako în Kyushu.

63

— Wako, Mariko-san? — Oh,ăîmiăpareăr<u.ăNoiănumimăcorsariiăwako, Anjin-san. Aveauă multeă ascunz<toriă de-aă lungulă Y<rmuriloră insuleiăKyushu, dar auăfostăzdrobiYiăaproapeădeătotădeăc<treăTaikō.ăSupravieYuitoriiămaiăpotăfiăînc<ăg<siYi,ădinănefericire.ăWako terorizeaz<ăcoasteleăChineiădeăsecole.ăDinăcauzaălor,ăChinaăaăînchis porturile pentru noi. Eaăîiăexplic<ăluiăToranagaăceăseăspuseseăpân<ăatunci.ăEl vorbi dinănou,ămaiăap<sat. — Elăspune,ăc<ăniciodat<ănu-Yiăvaă îng<duiă sauăpl<nui,ă sauăpermiteădumitaleăs<ăporneştiăunăatacăpeăuscat,ădeşiăarăfiădreptăpentruădumneataăs<-Yiăh<rYuieştiăduşmanulăregineiăînălargulăm<rii.ă ÎYiă repet<,ă aiciă nuă esteă oriunde. Aiciă esteă P<mântulăZeilor.ăAră trebuiă s<ăaiă r<bdare,ăaşaăcumă Yi-amăspusă şiămaiăînainte. — Da,ăvoiăîncercaăs<ăamăr<bdareăînăfelulăs<u.ăVreauădoarăs<ălovescăduşmanul,ăpentruăc<ăeiăsunt duşmanul.ăEuăcredădinătotăsufletulăc<ăsuntăşiăduşmaniiălui. — Seniorul Toranagaă spuneă c<ă portugheziiă i-auă spusă c<ădumneata eştiă duşmanul.ă Şiă Tsukku-san şiă P<rinteleăInspector sunt foarte siguri de asta. — Dac<ăaşăfiăînăstareăs<ăcapturezăCorabiaăNeagr<ăpeămareăşiăs-o aduc ca pe-oăcaptur<ălegal<ălaăYedo,ăsubăsteagulăAngliei,ămi s-ar permiteăs<ăoăvând,ăpeăeaăşiă toat<ă înc<rc<turaăei,ă înăYedo,ădup<ăobiceiulănostru? — SeniorulăToranagaăspuneăc<ăastaădepinde. — Dac<ă vineă r<zboiul,ă miă s-ară îng<duiă s<ă atacă duşmanulăsenioruluiăToranagaăcumăştiuăeuămaiăbine? — Elă spuneă c<ă aceastaă esteă datoriaă unui hatamoto. Un hatamoto este,ă bineînYeles,ă subăordineleă saleă personaleă totătimpul.ă St<pânulămeuă îmiă cereă s<-Yiă explică c<,ă înă Japonia,ălucrurileă nuă voră fiă niciodat<ă rezolvateă altfelă decâtă prinămetode japoneze.

64

— Da,ăînYelegăpeădeplin.ăCuăumilinYaăpotrivit<ăaşăvreaăs<ăar<tăc<ăcuăcâtăştiuămaiămultădespreăproblemeleăsale,ăcuăatâtămaiămultăaşăputeaăfiăînăstareăs<-l ajut. — Elă spuneă c<ădatoriaă unuiăhatamoto esteă întotdeaunaă s<ăajuteă st<pânul,ă Anjin-san. Elă spuneă c<ă euă trebuieă s<-Yiăr<spundălaăoriceă întrebareăchibzuit<ăpeăcareămi-o vei pune mai târziu. — MulYumesc.ăPotăs<-lăîntreb,ăarădoriăs<ăaib<ăoăflot<ăaăsa,ăaşaăcum i-amăpropusăpeăgaler<? — Aăspusădejaăc<ăarădoriăs<ăaib<ăoăflot<,ăoăflot<ămodern<,ăAnjin-san,ăcondus<ădeăpropriiăs<iăoameni.ăCeădaimyo nu ar vrea asta? — Atunci, spune-iăasta:ădac<ăaşăfiădestulădeănorocosăs<ăiauăcorabiaăduşman<,ăaşăduce-oălaăYedoăs<ăoăreparăşiăs<ăsocotescăprada.ă Apoiă aşă transbordaă jum<tateă dină prafulă deă aură peăErasmus şiăaşăvindeăCorabiaăNeagr<ă înapoiăportughezilor,ăsau i-aşăda-o lui Toranaga-sama, ca pe-unădar,ăsauăaşăarde-o dup<ăcumăi-arăfiădorinYa.ăApoiăaşăplutiăc<treăcas<.ăÎntr-un an m-aşăîntoarceăînapoiăşiăaşăaduceăpatruăcor<biiădeăr<zboi,ăcaădarădinăparteaăregineiăAnglieiăc<treăseniorulăToranaga. — Elăîntreab<,ăcareăarăfiăcâştigulădumitaleăînăasta? — Honto esteă c<ă ară r<mâneă îndeajunsă şiă pentruă mine,ăMariko-san,ă dup<ă ceă cor<biileă voră fiă pl<titeă deăMaiestatea-Sa. Mai departe: mi-arăplaceăs<ăiauăcuămineăunulădintreăceiămaiădeăîncredereăsfetniciăaiăs<i,ăcaăambasadorăpeălâng<ăreginaămea.ăUnătratatădeăprietenieăîntreăY<rileănoastreăarăputeaăs<-l intereseze. — SeniorulăToranagaăspuneăc<ăastaăarăfiămultăpreaăgeneros.ăElăadaug<,ădarădac<,ăprintr-o minune, un astfel de lucru s-ar întâmplaăşiădumneataăte-aiăîntoarceăcuăcor<biileănoi, cine i-ar preg<tiămarinariiăşiăsamuraiiăşiăc<pitanii,ăcareăs<ăleăconduc<? — Eu,ă laă început.ăDac<ă astaă îiă faceăpl<cere.ăAşă fiă onorat.ăApoiăalYiiăarăputeaăveniădup<ămine.

65

— Elăspune,ăceăînseamn<ăla început? — Doi ani. PeăfaYaăluiăToranagaătrecuăunăzâmbet fugar. — St<pânulă nostruă spuneă c<ă doiă aniă nuă ară fiă deă ajunsă la început. Oricum,ă adaug<ă el,ă astaă esteă ună vis.ă Nuă esteă înăr<zboiăcuăportughezii,ăsauăcuăseniorulăHarimaădinăNagasaki.ăElă repet<:ă ceă faciă dumneataă înă afaraă apeloră japoneze,ă înăpropria dumitale corabie, cu propriul echipaj, este karma dumitale.ăMarikoăp<reaătulburat<.ăÎnăafaraăapelorănoastreăeştiăstr<in,ăspuneăel.ăDarăaiciăeştiăsamurai. — Da,ă înYelegăonoareaăpeăcareămi-aă f<cut-o.ăPotă s<ă întrebăcum poate un samurai împrumuta bani, Mariko-san? — Deă laă ună c<m<tar,ă Anjin-san, cum altfel? De la un negustor murdar de bani. Ea traduse pentru Toranaga. — DeăceăYi-ar trebui bani? — Suntăc<m<tariăînăYedo? — Oh,ăda,ăc<m<tariiăsuntăpretutindeni,ăneh? NuăesteălaăfelăşiăînăYaraădumitale?ăÎntreab<-Yiăconcubina, Anjin-san. Poate ea arăputeaăs<ăteăajute.ăEsteăoăparteădinăîndatoririleăei. — Spuneaiăc<ăplec<mălaăYedoămâine? — Da, mâine. — Din nefericire, Fujiko-san nuăvaăfiăînăstareăs<ăc<l<toreasc<ăatunci. Mariko vorbi cu Toranaga. — SeniorulăToranagaăspuneăc<ăoăva trimite cu galera când aceastaăvaăpleca.ăElăspune,ăpentruăceăîYiătrebuieăs<ăîmprumuYiăbani? — Vaătrebuiăs<-mi fac un echipaj nou, Mariko-san. S<ăpotănavigaăoriunde,ăs<-l servesc pe seniorul Toranaga, oricum ar doriăelăs<ăoăfac.ăEsteăaceastaăîng<duit? — Un echipaj din Nagasaki? — Da.

66

— ElăîYiăvaădaăunăr<spunsăcândăveYiăajungeălaăYedo. — Domo Toranaga-sama. Mariko-san, când voi ajunge la Yedo,ăundeătrebuieăs<ăm<ăduc?ăVaăfiăacoloăcinevaăcareăs<ăm<ăc<l<uzeasc<? — Oh,ănuătrebuieăniciodat<ăs<-Yi faci griji din pricina acestor lucruri, Anjin-san. Eştiăunăhatamoto al seniorului Toranaga. Cinevaăb<tuălaăuşaăinterioar<. — Intr<. Naga deschise panoul-shoji şiăseăînclin<. — Iart<ă– m<,ă tat<,ădară aiădorită s<ă fiiă anunYată cândă seăvorăstrângeătoYiăofiYerii. — MulYumesc,ăamăs<ăfiuăacoloăcurând. Toranagaăseăgândiăoăclip<,ăapoiăîiăf<cuăsemnăluiăBlackthorneăprieteneşte. — Anjin-san, du-te cu Naga-san. Areă s<-Yiă arateă loculădumitale.ăÎYiămulYumescăpentruăp<rerileădumitale. — Da,ă AlteY<,ă v<ă mulYumescă c<ă m-aYiă ascultat.ă V<ămulYumescăpentruăcuvinteleăvoastre.ăDa,ăamăs<ăîncercăfoarteătareăs<ăamăr<bdareăşiăs<ăm<ăperfecYionez. — MulYumesc,ăAnjin-san. Toranaga îl privi înclinându-seă şiă plecând.ăCândă r<maser<ăsinguriăseăîntoarseăc<treăMariko: — Ei bine, ce crezi? — Dou< lucruri,ăAlteY<.ăMaiăîntâiăuraăsaăfaY<ădeăiezuiYiăesteănem<surat<,ă chiară maiă mareă decâtă ceaă faY<ă deă portughezi.ăAşaăc<ăesteăcaăunăbiciăpentruăaăfiăfolosităîmpotrivaăoric<ruiaădintreăei,ădac<ăaveYiănevoieădeăaşaăceva.ăŞtimăc<ăesteăcurajos,ădeci va conduce vitejeşteă oriceă atacă peă mare.ă Apoi,ă baniiăsuntă înc<ă Yelulăs<u.ăÎnăap<rareaă lui,ădinăceeaăceăamăînv<Yatădespreăel,ăputemăspuneăc<ăbaniiăsuntăsingurulămijlocăpeăcareăîlăauăbarbariiăcaăs<ăobYin<ăputrea.ăEiăcump<r<ăp<mânturiăşiăranguri, chiar regina lor este ună felă deă negustoră şiă vindeăp<mânturiă senioriloră eiă şiă cump<r<ă cor<biiă şiă p<mânturi,ă

67

probabil.ăNuăsuntăpreaădiferiYiădeănoi,ăAlteY<,ăînăafar<ădeăasta.ăŞiă deă asemenea,ă înă aceeaă c<ă eiă nuă înYelegă puterea,ă sauă c<ăr<zboiulăesteăviaY<ăşiăviaYaăesteămoarte. — Sunt iezuiYiiăduşmaniiămei? — Nu cred asta. — Portughezii? — Credăc<ăpeăeiăîiăintereseaz<ănumaiăcâştigul,ăp<mânturileăşiăr<spândireaăCuvântuluiăDomnului. — Suntăcreştiniiăduşmaniiămei? — Nu,ă AlteY<.ă Deşiă oă parteă dină duşmaniiă voştriă potă fiăcreştini,ăcatoliciăsauăprotestanYi. — Ah,ăcreziăc<ăAnjin-san esteăduşmanulămeu? — Nu,ăAlteY<.ăNu,ăeuăcredăc<ăv<ă respect<ă şiă cuă timpulăvaădeveniăunăadev<ratăvasal. — Darăcreştiniiănoştri,ăcareăsuntăduşmani? — SeniorulăHarima,ăKiyama,ăOnoshiăşiăoricareăaltăsamuraiăcare vi se împotriveşte. Toranaga râse. — Da,ă dară oareă îiă manevreaz<ă preoYii,ă aşaă cumă pretindeăAnjin-san? — Eu nu cred asta. — Vorăporniăaceştiaătreiăîmpotrivaămea? — Nuăştiu,ăAlteY<.ăÎnătrecutăv-auăfostătoYiăatâtăduşmaniăcâtăşiăprieteni.ăDarădac<ătrecădeăparteaăluiăIshidoăvaăfiăfoarteăr<u. — Aşa-i,ăda,ăeştiăunăsfetnicăpreYios.ăEsteăgreuăpentruătineăs<ăfiiăunăcreştinăcatolic,ăs<ăfiiăcuăduşmanulăşiăs<ăasculYiăideileăduşmanului. — Da,ăAlteY<. — Te-aăprinsăînăcurs<,ăneh? — Da,ădarădeă faptă aă avutădreptate.ăEuănuă f<ceam ceea ce porunciser<-Yi,ă euă m<ă aşezasemă întreă gândurileă luiă şiădomnia-voastr<.ăV<ărogăacceptăaYi-mi scuzele. — Vaăcontinuaăs<ăfieăgreu,ăpoateăchiarămaiămult.

68

— Da,ăAlteY<.ăDarăeămaiăbineăs<ăcunoaştemăambeleăfeYeăaleămonezii. Mult din cele ce a spus el s-auădovedităadev<rate.ăDeă pild<,ă despreă lumeaă careă esteă împ<rYit<ă deă spanioliă şiăportughezi,ădespreăpreoYiiăcareăaducăpeăascunsăarme,ăoricâtădeănecrezutăarăp<reaăasta.ăNuăvaătrebuiăs<ăv<ătemeYiăniciodat<ădespreă credinYaă mea,ăAlteY<.ăOricâtă deă greuă vaă fi, îmi voi face întotdeauna datoria. — MulYumesc.ă Eiă bine,ă aă fostă foarteă interesantă ceă aă spusăAnjin-san, neh? Interesant,ă dară prostesc.ă Da.ă MulYumesc,ăMariko-san,ă eştiă ună sfetnică preYios.ă S<ă poruncescă s<ădivorYeziădeăBuntaro? — AlteY<? — Ei? Oh,ăs<ăfiiăliber<,ăcânt<ăsufletulăei.ăOh,ăFecioar<,ăs<ăfiiăliber<.ăAminteşte-Yiă cineă eşti,ă Mariko,ă aminteşte-Yiă ceă eştiă şiăaminteşte-Yiăc<ădragosteaăesteăunăcuvântăbarbar. Toranagaă oă priveaă înă t<cere.ă Afar<,ă YânYariiă r<t<ciYiă înăspiraleleăfumuluiăaromat,ăseăzb<teauăs<ăscape. Da, cugeta el, ea-iăunăşoim,ădarăasupraăc<reiăpr<ziăs<ăoăîndrept? — Nu,ă AlteY<,ă spuseă Marikoă înă celeă dină urm<.ă V<ămulYumesc,ăalteY<,ădarănu. — Anjin-san esteăunăb<rbatăciudat,ăneh? Capul lui este plin cuăvise.ăEăoăprostieăs<ăteăgândeştiăs<-i ataci pe prieteniiănoştriăportugheziiăsauăCorabiaălorăNeagr<.ăOăprostieăs<ăcreziăceăaăspusăelădespreăpatruăcor<biiăsauădou<zeci. Marikoăşov<i. — Dac<ăelăspuneăc<ăseăpoateăalc<tuiăoăflot<,ăAlteY<,ăatunciăeuăcredăc<ăseăpoate. — Euănuăcredăasta,ăspuseăToranagaăap<sat. Darăaiădreptateăc<ăelă poateă fiă folosită caă oă ameninYareă împotrivaă altora.ă Elă şiăcorabiaăluiădeăr<zboi.ăCâtădeăciudat,ădarăcâtădeălimpede.ăEsteăcumăaăspusăOmi.ăAcumăavemănevoieădeăbarbari,ăs<ăînv<Y<mădeălaăeiăşiăînc<ăeămultădeăînv<Yat,ăîndeosebiădeălaăel,ăneh?

69

— Da. — Eătimpulăs<ădeschidemăîmp<r<Yia,ăMariko-san. Ishido o vaăînchideăcaăpeăoăscoic<.ăDac<ăaşăfiăpreşedinteleăConsiliuluiăRegenYilor,ă dinănou,ă aşă faceă tratateă cuăoriceănaYiune,ă atâtaăvremeăcâtăniăseăarat<ăprieten<.ăAşătrimiteăoameniăs<ăînveYeădeăla alteănaYii,ăda,ăşiăaşătrimiteăambasadori.ăReginaăacestuiăomăară fiăunăbună început.ăPentruăoă regin<ăpoateăc<ăară trebuiăs<ătrimită oă femeieă c<ă ambasador,ă dac<ă eaă ară fiă îndeajunsă deăinteligent<. — Vaă trebuiă s<ă fieă foarteă puternic<ă şiă foarteă inteligent<,ăAlteY<. — Da,ăarăfiăoăc<l<torieăprimejdioas<. — Toateăc<l<toriileăsuntăprimejdioase,ăAlteY<,ăspuseăMariko. — Da. DinănouăToranagaăschimb<ăvorbaăf<r<ăveste. — Dac<ăAnjin-san pleac<ăcuăcorabiaăsaăînc<rcat<ăcuăaur,ăseăvaăîntoarceăelăînsuşi? Dup<ămultătimpăeaăspuse: — Nuăştiu. Toranagaăhot<rîăs<ănuămaiăinsiste. — ÎYiă mulYumesc,ă Mariko-san,ă spuseă elă caă oă prietenoas<ăîncheiere.ăDorescăs<ăfiiădeăfaY<ălaăîntâlnire,ăs<ătraduciăceăvoiăspune pentru Anjin-san. — Totul,ăAlteY<? — Da.ăŞiă laă noapte,ă cândă teă veiă duceă laăCasaă deăCeaiă s<ăcumperi contractul lui Kiku, ia-l pe Anjin-san cu dumneata. Spune-i concubineiăluiăs<ăfac<ătoateăpreg<tirile.ăAreănevoieădeăoăr<splat<,ăneh? — Hai. Când ea ajunsese la shoji, Toranaga spuse: — Deîndat<ăceălucrurileăseărezolv<ăîntreămineăşiăIshido,ăvoiăporunciădivorYulăt<u. Mânaăeiă seă încord<ăpeă ramaăpanoului.ă ÎncuviinY<ăuşorădină

70

cap,ădarănuăpriviăînapoi.ăUşaăseăînchiseădup<ăea. Toranagaă priviă ună timpă fumul,ă apoiă seă ridic<ă şiă trecuă înăgr<din<ăc<treălatrin<ăşiăseăaşez<ăpeăvine.ăDup<ăceătermin<ăşiăfolosiăhârtia,ăauziăunăservitorătr<gândăvasulădeăsubăgaur<ăcaăs<-lă înlocuiasc<ă cuă unulă curat.ă XânYariiă zumz<iauă şiă elă seăplezniăabsent.ăSeăgândeaălaăşoimiăşiăuliiăştiindăc<ăchiarăşiăceiămaiăbuniăşoimiăfacăgreşeli,ăaşaăcumăIshidoăf<cuseăoăgreşeal<,ăKiriăşiăMariko,ăşiăOmi,ăşiăchiarăAnjin-san. *** Ceiă oă sut<ă şiă cincizeciă deă ofiYeriă erauă aliniaYiă înă rânduriăîngrijite,ă cuă Yabu,ă Omiă şiă Buntaroă înă faYaă lor.ă Marikoăîngenuncheăal<turiădeăBlackthorne.ăToranagaăp<şiăîn<untruăcu garda lui personal<ăşiăseăaşez<ăpeăoăpern<ăaparteăînăfaYaălor.ă R<spunseă plec<ciunilor,ă apoiă îiă înştiinY<ă scurtă despreăconYinutulămesajuluiăşiăprezent<ăpentruăprimaăoar<ădeăfaY<ăcuătoYiăplanulăs<uăfinalădeăb<t<lie.ăDinănouăp<str<ădoarăpentruăelăparteaă legat<ă deă tainicele şiă atâtă deă cuă grij<ă pl<nuiteleăr<scoaleăşiădeăasemeneaăfaptulăc<ăataculăvaăporniăpeădrumulădeă nordă şiă nuă peă celă deă peă coastaă dină sud.ă Înă strig<teleătuturor,ă c<ciă toYiă r<zboiniciiă erauă bucuroşiă c<ă înă celeă dinăurm<ă stareaă deă nesiguranY<ă luaseă sfârşit,ă leă spuseă c<,ă deăîndat<ăceăploileăvoră înceta,ăvaădaăcuvântulădeăcodă"CerădeăPurpur<",ăcareăîiăvaăaruncaălaăatac. — Întreătimp,ăm<ăaşteptăcaăIshidoăs<ăconvoaceăilegalăunănouăConsiliuă ală RegenYilor,ă m<ă aşteptă s<ă fiuă acuzată ilegală deătr<dare,ăm<ăaşteptăs<ămiăseădeclareăr<zboiăilegal,ăîmpotrivaălegii. Seăaplec<ăînainteăcuăpumnulăstângăsprijinităcaădeăobiceiăpeăşold,ăcel<laltăstrânsăînăjurulămineruluiăs<biei. — AscultaYi,ăeuăsprijinătestamentulăluiăTaikōăşiăîlărecunoscăpe nepotul meu Yaemon drept kampaku şiăMoştenitor al lui

71

Taikō.ăNuădorescăalteăp<mânturi,ănuăvreauăalteăonorurui,ădarădac<ătr<d<toriiăm<ăatac<,ătrebuieăs<ăm<ăap<r.ăDac<ătr<d<toriiăîlă înşeal<ă peă Majestateaă Saă Imperial<ă şiă încearc<ă s<ă iaăputereaăînăYar<,ăesteădeădatoriaămeaăs<ăîlăap<răpeăÎmp<ratăşiăs<ăstârpescăr<ul,ăneh? Ună tunetă deă aprob<riă întâmpin<ă aceasta.ă Strig<teă deă lupt<ăKasigi şiă Toranaga izbucnir<ă înă înc<pere,ă r<sunândă prinătoat<ăfort<reaYa. — Pesteă cinciă zileă regimentulă deă asaltă seă vaă preg<tiă deăîmbarcareă peă galer<ă pentruă Yedo.ă Todaă Buntaro-san va comanda, Kasigi Omi-san, ală doileaă laă comand<.ă KasigiăYabu,ăv<ă rogăs<ămobilizaYiă Izuă şiă s<ăporunciYiă şaseămiiădeăoameniălaătrec<torileădeălaăhotar,ăînăcazăc<ătr<d<torulăIkawaăJikkyuăvaăîncercaăs<ăn<v<leasc<ăspreăsudăcaăs<ăneătaieăliniileăde comunicaYie.ă Când se vor opri ploile, Ishido va ataca Kwanto. Omi,ăYabuăşiăBuntaroăaprobar<ăînălinişteăînYelepciuneaăluiăToranagaă deă aă p<straă t<cereă asupraă hot<râriiă dină aceaădup<-amiaz<,ădeăaălansaăataculăînăsezonulăploios,ădeăîndat<. Astaă vaă creaă uimire,ă îşiă spuseă Omiă simYindă ună junghiă înăpânteceălaăgândulăunuiăr<zboiăînăploaieăînămunYiiăShinano. — Puştileănoastreăneăvorăcroiădrum,ăspuseseăYabuăatâtădeăentuziastăînăaceaădup<-amiaz<. OmiăîncuviinYase,ăf<r<ăs<ăaib<ăîncredereăînăplan,ădarăniciăoăalt<ăposibilitateădeăoferităînăschimb.ăEăoănebunie,ăîşiăspusese,ădeşiăeraăîncântatăc<ăfuseseăavansatăalădoileaălaăcomand<.ăNuăînYelegăcumăpoateăToranagaăcredeăc<ăeăvreoăşans<ădeăvictorieăpe drumul din nord. Nuăeăniciăuna,ăîşiăspuseădinănouăacum,ădevenindăneatentălaăvorb<riaă înfierbântat<ă aă luiă Toranaga,ă caă s<ă seă poat<ăconcentraăînc<ăodat<ăasupraăr<zbun<riiăsale.ăDesigurăataculăasupraăprovincieiăShinanoăîYiăvaădaăoămulYimeădeăocaziiăcaăs<-lăaduciăpeăYabuăînăprimaălinie,ăf<r<ăniciăunăpericolăpentruă

72

tine.ăR<zboiul,ăoriceăfelădeăr<zboi,ăvaăfiă înăavantajulă t<uă– dac<ănuăvaăfiăpierdut.ăApoi,ăîlăauziăpeăToranagaăspunând: — Ast<ziăeraăcâtăpeăceăs<ămor.ăAst<ziăAnjin-san m-a scos dinăadâncurileăp<mântului.ăAceastaăesteăaădouaăoar<,ăpoateăchiarăaă treia,ăc<ămi-aăsalvatăviaYa.ăViaYaămeaănuă înseamn<ănimicăfaY<ădeăviitorulăclanuluiămeuăşiăcineăpoateăspuneădac<ăaşăfiătr<ităsauăaşăfiămurităf<r<ăajutorulălui.ăDarădeşiăBushido spuneăc<ăvasaliiănuătrebuieăs<ăaştepteăvreodat<ăvreoăr<splat<ăpentruăserviciileălor,ăesteădeădatoriaăsenioruluiăs<ăacordeădinăcând în când favoruri. ÎnămijloculăaclamaYiilorăgenerale,ăcontinu<: — Anjin-san, stai aici. Mariko-san şiă dumneataă deăasemenea. Invidios,ă Omiă priviă b<rbatulă uriaşă ridicându-seă şiăîngenunchindăpeă loculă ar<tată deăToranaga.ăNuă eraăniciă unăb<rbatăînăcamer<ăcare s<ănuăîşiădoreasc<ăs<ăfieăelăacelaăcareăs<ăfiăavutănoroculăs<ăfiăf<cutăceăf<cuseăbarbarul. — Lui Anjin-san iă seă d<ă oă feud<ă lâng<ă satulă deă pescariăYokohama,ălaăsudădeăYedo,ăînăvaloareădeădou<ămiiădeăkoku peăan.ăDreptulădeăaărecrutaăoăsuit<ădeădou<ăsuteădeăsamurai, drepturiă deplineă deă samuraiă şiă hatamoto al casei Yoshi-Toranaga-noh-Chikitada-Minowara, va primi zece cai,ă dou<zeciă deă chimonouri,ă împreun<ă cuă echipamentulăcompletădeălupt<ăpentruăvasaliiăs<i,ăşiărangulădeăamiral-şefăşiăpilot al provinciei Kwanto. Toranagaăaştept<ăpân<ăcândăMariko-san traduseăapoiăstrig<ă: — Naga-san! Ascult<tor,ă Naga-san aduseă pachetulă învelită înă m<tase.ăToranagaă scoaseă învelitoarea.ă Erauă dou<ă s<biiăasem<n<toare,ăunaăscurt<,ăcealalt<ălung<. — B<gândădeăseam<ăc<ăp<mântulămi-a înghiYităs<biileăşiăc<ăeram neînarmat, Anjin-san aăcoborâtăînăpr<pastieădinănouăcaăs<-şiăg<seasc<ăsabiaăsaăşiăs<ămi-o dea mie. Anjin-san,ă Yiăleă

73

dauăînăschimbăpeăacestea.ăAuăfostăf<cuteădeămeşterulăf<urarăYori-ya.ăAminteşte-Yi,ăsabiaăesteăsufletulăsamuraiului.ăDac<ăoăuit<,ăsauăoăpierde,ănu va fi iertat niciodată. Înconjurat de aclamaYiiă şiă maiă puterniceă şiă deă invidiaă fiec<ruia,ăBlackthorneălu<ăs<biile,ăseăînclin<ăcorectăşiăleăpuseălaăbrâu,ăapoiăseăînclin<ădinănou. — V<ămulYumesc,ăToranaga-sama.ăÎmiăfaceYiăoăonoare prea mare.ăV<ămulYumesc. D<duăs<ăseădep<rteze,ădarăToranagaăîiăf<cuăsemnăs<ăr<mân<. — Nu,ăaşeaz<-teăaici,ălâng<ămine;ăAnjin-san. Toranagaă priviă iară chipurileă r<zboinice,ă fanaticeă aleăofiYerilorăs<i.ă"Proştilor!"ăarăfiăvrutăs<ăstrige.ăNuăînYelegeYiăc<ăr<zboiulăacum,ăsauădup<ăîncetareaăploilor,ăarăfiăunădezastru?ăOriceăr<zboiăcuăIshido-Ochiba-YaemonăşiăaliaYiiălorădeăacumăseăvaăsfârşiăcuăsiguranY<ăîntr-unăm<celăalătuturorăarmatelorămele,ă ală vostru,ă şiă cuă distrugereaă meaă şiă aă întregiiă meleăstirpe?ăNuăînYelegeYiăc<ănuăamăalt<ăşans<ădecâtăs<ăaşteptăşiăs<ăn<d<jduiescăc<ăIshidoăîşiăvaăb<gaăsingurăcapulăînălaY? Înălocădeăaceasta,ăîiăînfierbânt<ăşiămaiămult,ăpentruăc<ăcelămaiăimportantălucruăeraăs<-şiădescump<neasc<ăduşmanul. — AscultaYi,ă samurai,ă înă curândă v<ă veYi putea dovedi valoarea,ădeălaăb<rbatălaăb<rbat,ăaşaăcumăauăf<cut-oăînaintaşiiăvoştri.ăÎlăvoiădistrugeăpeăIshidoăşiătoYiătr<d<toriiăşiăprimulăvaăfiă Ikawaă Jikkyu,ă dreptă careă dauă toateă p<mânturileă sale,ăamândou<ăprovinciileăSurugaăşiăTotomi,ăvalorândătreiăsute de mii de koku, vasalului meu credincios, seniorul Kasigi Yabuă şi,ă ad<ugândă Izu,ă îlă declară peă elă şiă urmaşiiă luiă caăst<pâni. AclamaYiileăr<sunar<ăcaăunătunet.ăYabuăroşiădeămulYumire. Omi lovea podeaua strigând la fel de încântat. Acum prada luiăeraăuriaş<,ăpentruăc<ădup<ădatin<ăurmaşulăluiăYabuăaveaăs<ămoşteneasc<ătoateăp<mânturileăsale. Cumăs<-lăomoriăpeăYabuăf<r<ăs<ăaştepYiăr<zboiul?

74

Apoiăochiiăluiăseăoprir<ăpeăAnjin-san, care striga fericit. De ceăs<ănu-lălaşiăpeăAnjin-san s-oăfac<ăpentruătine?ăseăîntreb<ăşiărâse tare la gândul prostesc. Buntaroăseăaplec<ăşiăîlăb<tuăpeăum<răprieteneşte,ăcrezândăc<ărâde de bucurie pentru Yabu. — Înă curândă aiă s<ă primeştiă feudaă peă careă oă meriYi,ă neh? strig<ă Buntaroă deasupraă tumultului.ă MeriYiă recunoştinY<.ăIdeileăşiăsfaturileătaleăsuntăpreYioase. — ÎYiămulYumesc,ăBuntaro-san. — Nu-Yiăfaceăgriji,ănoiăputemătreceăprinăoriceămunYi. — Da. Buntaroăeraăunăgeneralădeosebitădeăs<lbaticăînălupt<ăşiăOmiăştiaăc<ăf<ceauăoăperecheăpotrivit<:ăOmi,ăstrategulăîndr<zneY,ăBuntaroăconduc<torul neînfricat al atacului. Dac<ăcinevaăneăpoateătreceăprinămunYi,ăelăeăacela. Urm<ăoăaltaăexplozieădeăbucurie,ăcândăToranagaăporunciăs<ăfie adus saké, încheindăadunareaăoficial<. Omiăb<uă şiă îlă priviă peăBlackthorneă îmbr<cată înă chimonouăîngrijit,ăcuăs<biileăaşezateăcorect,ăgolindăoăalt<ăceaşc<,ăşiăpeăMariko care îi vorbea întruna. Te-ai schimbat foarte mult, Anjin-san, dină aceaă prim<ă zi,ă gândiă elă mulYumit.ă Multeădintreăideileătaleăstr<ineăsuntăînc<ălaăloculălor,ădarăaproapeăte-ai civilizat. — Ceăseăîntâmpl<,ăOmi-san? — Nimic, nimic, Buntaro-san. — Ar<taiădeăparc<ăunăeta şi-arăfiădezgolitădosulăînăfaYaăta. — Nimică r<u,ănicidecum,ăchiarădimpotriv<.ă Îmiăveniseăunăgând.ăS<ăbem!ăHei,ăFloareădeăPiersic,ămaiăaduăsaké. CeaşcaăsenioruluiăBuntaroăeăgoal<! CAPITOLUL 40

75

— Amăprimităporunciăs<ăm<ăinteresezădac<ăKiku-san ar fi liber<ăînăsearaăasta,ăspuseăMariko. — Oh,ăîmiăpareăr<u,ădoamn<ăToda,ădarănuăsuntăsigur<,ăspuseăbinevoitoare Gyoko, mama-san.ăPotăs<ăîntrebădac<ăonoratulăclient ar dori-o pe doamna Kiku pentru întreaga seara sau doarăpentruăoăparteăaăei?ăSauăpoateăpân<ămâine,ădac<ănuăesteădejaăangajat<? Mama-san eraă oă femeieă înalt<,ă elegant<,ă cuă ună zâmbetăpl<cut,ă abiaă trecut<ădeăcincizeciădeă ani,ădarăbeaăpreaămult saké, aveaăinim<ădeăc<m<tarăşiăunănasăcareăputeaămirosi o moned<ădeăargintădeălaăcincizeciădeări. Celeădou<ăfemeiăerauăîntr-oăcamer<ădeăoptărogojini,ăal<turat<ăînc<periloră luiă Toranaga.ă Fuseseă orânduit<ă anumeă pentruăMarikoă şiă seă deschideaă înă parteaă cealalt<ă c<treă oă mic<ăgr<din<ă careă eraă cuprins<ă înă primulă dintre zidurile de ap<rare.ăPlouaădinănouăşiăpic<turileăstr<luceauăînălumin<. Mariko spuse politicos: — Aceastaăvaăfiălaăvoiaăclientului.ăPoateăc<ăacumăputemăfaceăoăînYelegereăcareăs<ăacopereăoriceăeventualitate. — Îmiăpareăatâtădeăr<u,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarănuăştiuădac<ăeăliber<ădeîndat<.ăEsteăatâtădeăc<utat<,ădoamn<ăToda.ăSuntăsigur<ăc<ăveYiăînYelege. — Oh, da, desigur. Suntem într-adev<ră foarteănorocoşiă s<ăavemăoăastfelădeădoamn<ădeăclas<ăaici,ăînăAnjiro. MarikoăaccentuaseăAnjiro.ăTrimiseseădup<ăGyokoăîn locăs<ăoăvizitezeă ea,ă aşaă cumă poateă ară fiă trebuit,ă iară cândă femeiaăsosise,ăcuăoămic<ă întârziere,ă îndeajunsăcaăs<ă fieăobservat<,ădară nuă îndeajunsă caă s<ă fieă considerat<ă oă mojicie,ă Marikoăfuseseăbucuroas<ăc<ăputeaăs<ăseăînfrunteăcuăunăadversarăpeăm<sur<. — CasaădeăCeaiăaăfostădistrus<ăfoarteăr<u?ăîntreb<. — Nu,ă dină fericire,ă afar<ă deă nişteă vaseă preYioaseă şiă nişteă

76

haine,ădeşiăvaăcostaăoămic<ăavereăs<ărepar<măacoperişulăşiăs<ărearanj<măgr<dina.ăÎntotdeaunaăcost<ămultăcaălucrurileăs<ăfieăaranjate repede, nu credeYi? — Da,ăeăfoarteăgreu.ăLaăYedo,ăMishimaăsauăchiarăşiăînăsatulăasta. — Eăatâtădeăimportantăcaăîmprejurimileăs<ăfieăliniştite,ăneh? Ară doriă poateă clientulă s<ă neă onorezeă Casaă deă Ceai,ă sauădoreşteăcaăKiku-san s<-lăvizitezeăaici,ădac<ăeăliber<? MarikoăîşiăYuguie buzele gândindu-se: — La Casa de Ceai. — Ah, so desu! Numeleăadev<ratăalămamei-san era Heiko-ichi – Primaăfiic<ăaă Meşteruluiă deă Împrejmuiri.ă Tat<lă eiă şiă tat<lă tat<luiă eiăfuseser<ă meşteriă înă aă faceă zidurileă careă împrejmuiauăgr<dinile.ăMulYiăaniăeaăfusese curtezan<ăînăIshima,ăcapitalaăprovincieiă Izu,ă ajungândă pân<ă laă rangulă deă curtezan<ă deăclasaăaădoua.ăNoroculăîiăsurâseseăşiăcuădarurileăprimiteădeălaăpatroni,ă c<roraă leă al<turaseă ună ascuYită simYă ală afacerilor,ăf<cuseă îndeajunsă deă mulYiă baniă caă s<-a cumpere propriul contractă laă timp,ă cândă frumuseYeaă trupuluiă şiă veseliaămolipsitoareăcuăcareăoăd<ruiser<ăzeiiă începuser<ăs<ănuămaiăaib<ăc<utareăşiăastfelăs<ădevin<ăpatroan<ăcuăpropriaăeiăCas<ădeăCeaiăşiăcurtezane.ăAcumăîşiăspuneaăGyoko-san, Doamna Norocoas<.ă La început, când era doar o novice de paisprezeceă ani,ă iă seă d<duseă numeleă deă Tsukaiko,ăÎmblânzitoareaă deă şerpi.ă St<pânulă eiă îiă explicaseă c<ă aceaăparteăspecial<ăaăb<rbatuluiăputeaăfiăasemuit<ăunuiăşarpe.ăC<ăunăşarpeăeraăpurt<torădeănoroc,ăşiădac<ăeaăarăfiăputut deveni o îmblânzitoareădeăşerpiăînăacestăsens,ăatunciăs-ar fi bucurat de ună nem<surată succes.ă Deă asemenea,ă numeleă îiă vaă faceă peăclienYiăs<ărâd<ăşiărâsulăeraăesenYialăînăastfelădeăafacere.ăGyokoănuăd<duseăniciodat<ăuit<riiăimportanYaărâsului. — Saké, Gyoko-san?

77

— MulYumesc,ăda,ămulYumescădoamn<ăToda. Slujnicaăturn<ăsaké, apoiăMarikoăîiăspuseăs<ăplece.ăB<ur<ăînăt<cere.ăMarikoăumpluădinănouăceştile. — Oă ceramic<ă atâtă deă frumoas<,ă atâtă deă elegant<,ă spuseăGyoko. — Esteăfoarteăieftin<.ăÎmiăpareăr<uăc<ătrebuieăs<ăoăfolosim. — Dac<ăaşăputeaăs<ăaranjezăs<ăfieăliber<,ăcinciăkobani ar fi potrivit? Un koban eraăoămoned<ădeă aură careă cânt<reaăoptsprezeceăgrame. Un koban valora trei koku de orez. — Îmiăpareăatâtădeăr<u.ăPoateăc<ănuăm-amăf<cutăpreaăbineăînYeleas<.ă N-amă vrută s<ă cump<ră toat<ă Casaă deă Ceaiă dinăMishima,ădoarăserviciileădoamneiăpentruăoăsear<. Gyoko râse: — Ah,ă doamn<ă Toda,ă faimaă domnieiă voastreă esteăbine-meritat<,ă dară aşă puteaă s<ă ar<tă c<ă Kiku-san este o doamn<ădeăprim<ă clas<.ăBreaslaă i-aă acordată aceast< cinste anul trecut. — Într-adevar,ă şiă suntă sigur<ă c<ă acestă rangă eă meritat,ă darăaceastaăaăfostăînăMishima.ăChiarăşiăînăKyotoă– darădesigurăc<ăglumeai.ăÎmiăpareăr<u. GyokoăînghiYiăvulgaritateaăcareăîiăst<teaăpeălimb<ăşiăzâmbiănevinovat: — Din nefericire va trebuiăs<ădauăînapoiăbaniiăclienYilorăcare,ăcredă c<ă acumă îmiă amintesc,ă auă angajat-oă deja.ă S<rmanaăcopil<!ă Patruă dină chimonourileă eiă auă fostă distruseă deă ap<ăcândăamăstinsăfocul.ăVinăvremuriăgreleăasupraăY<rii,ădoamn<.ăSuntăsigur<ăc<ăînYelegeYi.ăCinciănuăcredăc<ăarăfiăpreaămult. — Desigur.ăCinciăarăfiădeăajunsăînăKyotoăpentruăoăs<pt<mân<ădeădezmierd<riăcuădou<ădoamneădeăprimărang,ădarănuătr<imăvremuriăobişnuiteăşiătrebuieăf<cuteăînlesniri.ăOăjum<tateădeăkoban. Saké, Gyoko-san? — MulYumesc,ă mulYumesc,ă saké-ul e atât de bun, de o

78

calitateăatâtădeăbun<,ăatâtădeăbun<.ăÎnc<ăunaădac<ădoriYi,ăapoiătrebuieăs<ăplec.ăDac<ăKiku-san nuăesteăliber<ăast<-sear<,ăaşăfiăfericit<ăs<ăaranjezăpentruăunaădinăcelelalteădoamneă– Akeko, poate – sauăpoateăalt<ăziăarăfiămulYumitor?ăPoimâine, poate? Marikoă nuă r<spunseă ună timp.ăCinciă kobani era scandalos. Tot atât de mult cât s-arăfiăpl<tităpentruăoăcurtezan<ăfaimoas<,ădeăprim<ăclas<,ăînăYedo.ăOăjum<tateădeăkoban ar fi mai mult decâtă mulYumitoră pentruă Kiku.ă Marikoă ştiaă preYurileăcurtezanelorăpentruăc<ăBuntaroăfoloseaăcurtezaneădinăcândăînăcândăşiăchiarăcump<raseăcontractulăuneia,ăiarăeaătrebuiseăs<ăpl<teasc<ănoteleăcare,ădesigur,ă îiăfuseser<ătrimise.ăOăpironiăpeăGyokoăcuăprivirea.ăFemeiaăîşiăsorbeaăsaké-ul, iar mâna nu-i tremura. — Poate, spuseăMariko,ădarănuăcred.ăNiciăalt<ădoamn<,ăniciăalt<ă sear<.ă Nu.ă dac<ă nuă seă poateă pentruă ast<-sear<,ă mi-e team<ăc<ăpoimâineăvaăfiăpreaătârziu. — Îmiăpareăr<u. — Câtă despreă alteă doamne...ă Marikoă zâmbiă şiă ridic<ă dinăumeri. Gyokoăîşiăaşez<ăcuăp<rereădeăr<uăceaşcaăjos. — Amăauzită c<ă glorioşiiă noştriă samuraiă neăvorăp<r<si.ăCeăp<cat,ănopYileăsuntăpl<cuteăaici.ăÎnăMishimaănuăavemăbrizaăm<riiăcumăaveYiăaici.ăÎmiăvaăp<reaăşiămieăr<uăs<ăplec. — Poate un koban. Dac<ăînYelegereaăeămulYumitoare,ămi-ar placeăs<ădiscut<m cât de mult ar putea costa contractul ei. — Contractul ei? — Da. — Da. Contract – contractul ei. Ehei, asta este altceva. Cinci mii de koku. — EăcuăneputinY<. — Da,ă încuviinY<ă Gyoko,ă dară Kiku-san e ca propria mea fiic<.ăEaăeste propriaămeaăfiic<. Mult mai mult decât propria meaă fiic<.ă Amă educat-oă deă laă şaseă ani,ă Esteă ceaă maiă

79

des<vârşit<ădoamn<ădinăLumeaăS<lciilor,ădinăîntregăIzu.ăOh,ăştiu,ă înăYedoăaveYiădoamneămaiăstr<lucitoare,ămaiăagereă laăminte,ămaiădeălume,ădarăastaănumaiăpentruăc<ăKiku-san nu a avutănoroculăs<ăîntâlneasc<ăacestăfelădeăoameni.ăDarăşiăacum,ăeăneîntrecut<ălaăcântatădinăgur<ăsauădinăsamisen. JurăpeătoYiăzeii.ăDaYi-iăunăanăînăYedo,ăcuăpatronulăpotrivităşiăînv<Y<turaăpotrivit<,ăşiăpoateăstaăal<turi,ăf<r<ăruşine,ădeăoriceăcurtezan<ădină Împ<r<Yie.ăCinciă miiă deăkoku eă oă sum<ă mic<ăpentruă oăastfel de floare. Sudoarea îmbrobonea fruntea femeii. — V<ărogăs<ăm<ăscuzaYi,ădarănuăm-amăgândităniciodat<ăs<-i vând contractul. De-abiaăareăoptsprezeceăani.ăEăf<r<ăcusur,ăsinguraădoamn<ădeăprimaăclasaăpeăcareăamăavutăcinsteaăs<ăoăam. Într-adev<r,ă nuă credă c<ă aşă puteaă s<-iă vândă vreodat<ăcontractul,ăchiarăşiălaăpreYulăpeăcareăl-amăspus.ăNu,ăcredăc<ăvaătrebuiăs<ăm<ăr<zgândesc,ăîmiăpareăr<u.ăPoateăc<ăvomădiscutaăastaă mâine.ă S<ă oă pierdă peă Kiku-san, pe mica mea Kiku-chan? Lacrimileăseăstrânser<ăînăcolYurileăochilorăeiăşiăMarikoăcuget<,ădac<ăacesteaăsuntălacrimiăadev<rate,ăatunciătu,ă Gyoko,ă nuă Yi-aiă desf<cută niciodat<ă picioareleă înă faYaăPistilului Princiar. — Îmiă pareă nespusă deă r<u.ă Shigata ga nai, neh, spuse Marikoăpoliticosăşiăoăl<s<ăpeăfemeieăs<ăsuspineăşiăs<ăplâng<ăşi-iăumpluădinănouăceaşca,ădinăceăînăceămaiădes. Câtă deă multă valoreaz<ă într-adev<ră contractul?ă seă întreb<.ăCinci sute de koku ar fi neînchipuit de mult peste ceea ce era drept.ă Depindeă deă ner<bdareaă b<rbatului,ă careă nuă eăner<bd<toră înă cazulă nostru.ă Desigură seniorulă Toranagaă nuăeste.ă Pentruă cineă oă cump<r<?ă Omi?ă Poate.ă Dară deă ceă i-a poruncit Toranaga lui Anjin-san s<ăfieăaici? — Teăînvoieşti,ăAnjin-san? îl întrebase mai devreme, cu un râs nervos, acoperindăstrig<teleăofiYerilorăbeYi. — Vreiă s<ă spuiă c<ă seniorulă Toranagaă aă aranjată s<ă miă seă

80

trimit<ăoădoamn<ăcaăparteădinăr<splat<? — Da. Kiku-san.ăNuăpoYiăs<ărefuzi.ăEu...ămiăs-aăporuncităs<ătraduc. — Poruncit? — Oh,ă aşă fiă fericit<ă s<ă traducă pentruă dumneata, dar, Anjin-san. Într-adev<ră nuă poYiă refuza.ă Ară fiă cumplită deănepoliticosădup<ăatâtaăcinste,ăneh? Eaăzâmbiseăînăsusăc<treăel,ăprovocându-l,ăatâtădeămândr<ăşiăîncântat<ădeăgenerozitateaădeănecrezutăaăluiăToranaga. — Te rog. N-amă v<zută niciodat<ă oă Cas< de Ceai pe din<untru,ăpân<ăacum.ăMi-arăplaceănespusădeămultăs<ăv<dăşiăs<ăstauădeăvorb<ăcuăoăadev<rat<ădoamn<ăaăLumiiăS<lciilor. — Cum? — Oh,ăliăseăspuneăaşaăpentruăc<ădoamneleătrebuieăs<ăfieătotăatâtădeăgraYioaseăcaăs<lciile.ăCâteodat<ăeăLumeaăPlutitoare, pentruăc<ăsuntăasemuiteănuferilorăceăplutescăpeăunălac.ăHai, Anjin-san,ăteărog,ăaccept<. — ŞiăBuntaro-sama? — Oh,ă elă ştieă c<ă trebuieă s<ă aranjeză astaăpentruădumneata.ăSeniorul Toranaga i-a spus. E totul foarte oficial, desigur. Mi s-aăporuncit.ăŞiădumitale. Te rog! Apoiăspuseăînălatin<,ăatâtădeăfericit<ăc<ănimeniădinăAnjiroănuăvorbeaăaceast<ălimb<. — Maiăeăşiăaltămotivăpeăcareăamăs<ăYi-lăspunăşiăYieămaiătârziu. — A, spune-mi-l acum. — Maiătârziu.ăDarăaccept<ăcuăpl<cere,ăpentruăc<ăteărogăeu. — Tu,ăcumăaşăputeaăs<ăteărefuz? — Darăcuăpl<cere.ăTrebuieăs<ăfieăcuăpl<cere.ăPromite-mi! — Cuăbucurie.ăÎYiăpromităc<ăamăs<ăteăînsoYesc.ăÎYiăpromităc<ăamăs<ăteăurmezăpân<ălaăcap<t. Apoiăeaăîlăp<r<siseăcaăs<ăpreg<teasc<ătotul. — Oh,ă suntă tulburat<ă laă gândulă deă aă vindeă contractul frumuseYiiămele,ăgemeaăGyoko.ăDa,ămulYumesc.ăÎnc<ăpuYină

81

saké. Apoi într-adev<rătrebuieăs<ăplec. Goliăceaşcaăşiăoăridic<ăobosit<ăpentruăa-iăfiăumplut<ădeîndat<. — S<ăspunemădoiăkobani pentruăaceast<ăsear<ă– oădovad<ăaădorinYeiămeleădeăaămulYumiăoădoamn<ăcuăasemeneaămerite. — Unul.ă Dac<ă neă înYelegem,ă poateă c<ă vomă puteaă s<ă maiăvorbimădespreăcontractăînăaceast<ăsear<,ălaăCasaădeăCeai.ăÎmiăpareă tareă r<uă c<ă trebuieă s<ă fiuă atâtă deă gr<bit<,ă dară timpul,ăînYelegi...ăMarikoăscutur<ăvagăoămân<ăc<treăcamera unde se întâlniser<ăofiYerii.ăTreburiăaleăstatuluiă– seniorul Toranaga – viitorulăîmp<r<Yiei,ăînYelegi,ăGyoko-san. — Oh,ăda,ădoamn<ăToda,ădesigur.ăGyokoăîncepuăs<ăseăridice.ăS<ăneăînYelegemălaăunăkoban şiăjum<tateăpentruăsearaăasta?ăBine, atunci ne-am înYele... — Unul. — Oh ko, doamnaăToda,ăjum<tateaăeăcaăunădarăşiănuămerit<ăatenYie,ăseăv<ic<riăGyoko,ămulYumindăzeilorăpentruădib<ciaăeiăşiăp<strându-şiăsuferinYaăpref<cut<ăpeăchip. Un koban şiă jum<tateă ară fiă fostă deă treiă oriă preYul,ă darămaiăpresus de bani aceastaă era,ă înă sfâşit,ă primaă invitaYieă deă laăunulă dintreă nobiliiă adev<raYiă dină întreagaă Japonie,ă pentruăcareăseăzb<tuseăatâtăşiăpentruăcareăarăfiăsf<tuit-oăbucuroas<ăpeăKiku-san s<ăfac<ătotulă– şiăchiarămaiămultă– pe degeaba. — PeătoYiăzeii,ădoamn<ăToda. M<ălasălaămilaădomnieiătale.ăUn koban şiăjum<tate.ăV<ărog,ăgândiYi-v<ălaăceilalYiăcopiiăaiămei,ăcareă trebuieă îmbr<caYiăşiăeducaYiăşiăhr<niYiăaniădeăaiciăînainte,ăcareănuăvorădeveniălaăfelădeănepreYuiYiăcaăKiku-san, darăcareătrebuieăsaăfieăocrotiYiălaăfelăde mult ca ea. — Un koban în aur, mâine, neh? Gyokoă ridic<ă clondirulă deă porYelană şiă turn<ă dou<ă ceşti.ă ÎiăoferiăunaăluiăMariko,ăoăgoliăpeăcealalt<ăşiăşi-o umplu din nou. — Unul, spuse aproape înecându-se. — ÎYiă mulYumesc,ă eştiă atâtă deă bun<ă şiă deă cump<nit<.ă Da, vremurileă suntă grele.ă Marikoă îşiă sorbiă vinulă rezervat<.ă

82

Anjin-san şiăeuăvomăfiălaăCasaădeăCeaiăpesteăpuYinătimp. — Eh, cum-adic<-ce-aYi-spus? — C<ăAnjin-san şiăeuăvomăfiă laăCasaădeăCeaiăpesteăpuYinătimp.ăEuătrebuieăs<ăt<lm<cescăpentruăel. *** — Barbarul?ăKikuăr<maseăcuăguraăc<scat<. — Barbarul.ă Şiă vaă fiă aiciă dintr-oă clip<ă într-altaă dac<ă nu-l oprim – cuăea,ăceaămaiănemiloas<,ămaiăapuc<toareăscorpieădinăcâteăamăîntâlnităpân<ăacum.ăDeaăzeiiăs<ăseăreîncarnezeăcaătârf<ădeăgangădeămânaăaăcincisprezecea! Înăciudaăteamei,ăKikuărâseăvesel<. — Oh, mama-san,ăteărog,ănuăteănec<jiăaşa!ăPareăoădoamn<ăatâtădeădr<guY<!ăŞiăunăîntregăkoban! Aiăf<cutăîntr-adev<răunăaranjament minunat! Hai, hai, avem timp de ajuns. Mai întâi un pic de saké caăs<-Yiăiaătotăfoculădeăla inim<.ăAko,ădeăgrab<,ăcaăoărândunic<! Akoădisp<ru. — Da, clientul e Anjin-san. Gyoko aproape se sufoca. Kiku îiă f<cuă vântă cuă evantaiulă şiă Hana,ă micaă ucenic<,ă <ă puseăierburi mirositoare sub nas. — Credeamă c<ă seă tocmeşteă pentruă seniorulă Buntaro,ă sauăînsuşiăseniorul Toranaga. Desigur, când a zis Anjin-san, am întrebat-oăpeădat<ădeăceăn-aăf<cutăastaăchiarăconcubinaălui;ădoamnaăFujiko,ăaşaăcumăspunăbuneleămaniereăc<ăeădeăfaptăcorect.ăDarătotăceăaăspusăeaăaăfostăc<ădoamnaăFujikoăsufereaămult din cauza arsurilor şiăiăseăporunciseăeiăs<ăvorbeasc<ăcuămineăchiarădeăc<treăseniorulăToranaga. — Oh! oh, de-aşăfiăatâtădeănorocoas<ăs<-l servesc pe marele senior! — Veiăfiăcopil<,ăveiăfiă– dac<ăneăvomăstr<dui.ăDarăbarbarul?ăCeăvorăcredeăceilalYiăclienYiăaiăt<i?ăCeăvorăspune? Desigur, nu

83

amăhot<râtănimic,ăspunându-iădoamneiăTodaăc<ănuăştiuădac<ăeştiă liber<,ă aşaă c<ă înc<ă poYiă refuza,ă dac<ă doreşti,ă f<r<ă s<ăjigneştiăpeănimeni. — Ce-arăputeaăs<ăspun<ăceilalYiăclienYi?ăSeniorulăToranagaăaăporuncită asta.ăNuăeănimicădeă f<cut,ăneh? Kikuă îşiă ascunseăteama. — O,ăpoYiă refuzaă cuăuşurinY<,ă dară trebuieă s-o faci repede, Kiku-chan. Oh ko, arăfiătrebuităs<ăfiuămultămaiăşireat<,ăaşaăarăfi trebuit. — Nu te îngrijora Gyoko-sama, totul va fi în ordine, dar trebuieăs<ăjudec<mălimpede.ăEăunăriscămare, neh? — Da, foarte. — Nuămaiăputemădaăînapoiădac<ăaccept<m. — Da,ăştiu. — Sf<tuieşte-m<. — Nu pot, Kiku-san.ăM<ă simtădeăparc<ăaşă fiă st<pânit<ădeăkami. Astaătrebuieăs<ăfieăhot<râreaăta. Kikuăcânt<riătoat<ăgroz<via.ăApoiăcânt<riălucrurileăbune. — Haiă s<ă încerc<m.ă Haiă s<ă accept<m.ă Înă definitivă esteăsamuraiă şiă hatamoto şiă vasalulă favorită ală senioruluiăToranaga. Nu uita ce-aăspusăprezic<torulăacela,ăc<ăamăs<ăteăajută s<ă deviiă bogat<ă şiă faimoas<.ă M<ă rogă zeiloră s<ă miă seăîng<duieăs<ăfacăasta,ăcaăs<-Yiăr<spl<tescătot<ăbun<tatea. Gyokoăîiăciufuliădr<g<stosăp<rul. — Oh,ă copil<,ă eştiă atâtă deă bun<.ă ÎYiă mulYumesc,ă îYiămulYumesc.ăDa,ăcredăc<ăeştiăînYeleapt<.ăSuntădeăacord.ăLas<-l s<ă vin<ă laă noi.ă Oă ciupiă dr<g<stosă deă obraz.ă Aiă fostăîntotdeaunaăfavoritaămea,ădarăaşăfiăcerutădubluădac<ăaşăfiăştiutăc<ăeăvorbaădeăamiralulăbarbar. — Dar am primit dublu, Mama-san. — Trebuiaăs<ăavemădeătreiăoriămaiămult! Kikuăoăb<tuăpeămân<. — Nu-Yiăfaceăgrij<.ăAstaăesteăînceputulănoroculuiăt<u.

84

— Da,ăşiăeăadev<ratăc<ăAnjin-san nu-i un barbar obişnuit,ăciăunăbarbarăsamuraiăşiăhatamoto. Doamna Toda mi-aăspusăc<ăiăs-aădatăoăfeud<ădeădou<ămiiădeăkoku şiăaăfostăf<cutăamiralăalătuturoră cor<biiloră luiă Toranagaă şiă c<ă seă îmb<iaz<ă caă oriceăpersoan<ăcivilizat<ăşiănuămaiăpute. Akoăsosiă cuă sufletulă laăgur<ă şi turn<ăvinulă f<r<ă s<ăverseăoăpic<tur<.ăPatruăceştiădisp<rur<ăiute,ăunaădup<ăcealalt<.ăGyokoăîncepuăs<ăseăsimt<ămaiăbine. — Noapteaăaceastaătrebuieăs<ăfieăperfect<. — Da,ă dac<ă seniorulă Toranagaă aă poruncit-o,ă desigură aşaătrebuieăs<ăfie.ăN-ar fi poruncit-o personal,ăelăînsuşi,ădac<ăn-ar fi fost important pentru el, neh? ŞiăAnjin-san e-ntr-adev<răcaăun daymio. Dou<ămiiădeăkoku peăan?ăPeătoYiăkami! Ar merita s-avemăaşaănoroc.ăKiku-san, ascult<!ăSeăaplec<ămaiăaproapeădeăeaăşiăAkoăseăapropiaăşiăea,ănumaiăochiăşiăurechi. — Am întrebat-oă peă doamnaă Toda,ă v<zândă c<ă vorbeşteălimbaă loră scârboas<,ă dac<ă ştieă deă vreună obiceiă ciudat,ăpoveşti,ă dansuriă sauă poziYii,ă sauă cântece,ă sauă instrumente,ăsauăînt<ritoare,ăpeăcareăle-ar prefera Anjin-san. — Ah, asta ar fi de mare ajutor, de foarte mare ajutor, zise Kiku,ă speriat<ă c<ă acceptase,ă dorindu-şiă s<ă fiă avutăînYelepciuneaădeăaărefuza. — Nu mi-aăspusănimic!ăVorbeşteălimbaălor,ădarănuăştieănimicădespre obiceiurile lor în pat. Am întrebat-oădac<ăvreodat<ăl-a întrebată despreă astaă şiă eaă a spus da, dar cu rezultate groaznice. Gyoko povesti întâmplarea din castelul Osaka. PoYiăs<-Yiăînchipuiăcâtădeăstânjenitorătrebuieăs<ăfiăfost! — CelăpuYinăştimăc<ănuătrebuieăs<-iăoferimăb<ieYiă– tot e ceva. — Înăafar<ădeăastaăeădoarăoăslujnic<ăînăcasaălui, pe care o mai putem întreba! — Avemătimpăs<ătrimitemădup<ăea? — Amă fostă acoloă euă însumi,ă directă deă laă fort<reaY<.ă Niciăchiară leafaă peă oă lun<ă n-a deschis gura fetei! Gânganie

85

tâmpit<! — Eraăar<toas<? — Oh,ăda,ăpentruăoăservitoareăneeducat<.ăTotăce-a avut de spusăaăfostăc<ăst<pânulăeraăvirilăşiănuăseăl<saăgreu,ăc<ăîmp<rYeaăpernaădesăşiăînăceleămaiăobişnuiteăpoziYiiăşiăc<ăeădeosebitădeăînzestrat. — Asta n-ajut<ăpreaămult,ămama-san! — Ştiu.ăPoateăc<ăcelămaiăbunălucruăeăs<ăavemătotulăpreg<tit.ăS<ăfie.ăTotul, neh? — Da,ăvaătrebuiăs<ăfiuăfoarteăgrijulie.ăEăfoarteăimportantăcaătotulăs<ăias<ăperfect.ăVaăfiăfoarteăgreu,ădac<ănuăcuăneputinY<,ăs<-lădistrezăaşaăcumătrebuieădac<ănuăpotăvorbiăcuăel. — DoamnaăTodaăaăspusăc<ăvaăt<lm<ciăpentruătineăşiăpentruăel. — Ah,ăcâtădeădr<guYădinăparteaăei.ăAstaăvaăfiădeămareăajutor,ădeşi,ădesigur,ănu-iăacelaşiălucru. — Adev<rat,ăadev<rat.ăMaiăpuneăsaké, Ako.ăGraYios,ăcopil<!ăToarn<-lă graYios.ăDar,ăKiku-san eştiă oă curtezan<ă deăprimaăclas<,ă improvizeaz<!ă Amiralulă barbară aă salvată ast<ziă viaYaăsenioruluiă Toranagaă şiă st<ă înă umbraă lui.ă Viitorulă nostruădepindeădeătine.ăŞtiuăc<ăveiăaveaăoăreuşit<ăfrumoas<.ăAko! — Da,ăst<pân<! — ÎncredinYeaz<-teăc<ăsalteleleăsuntădes<vârşite,ăc<ă totulăeădes<vârşit.ăVeziăcaăflorile...ănu,ăamăs<ăm<ăocupăde flori eu îns<miă şiă buc<tar...ă unde-iă buc<tarul?ă Oă b<tuă peă Kikuă peăgenunchi.ăPoart<ăchimonoulăauriu,ăcuăcelăverdeăpeădedesubt.ăTrebuieăs<ăoăimpresion<măpeădoamnaăToda,ăînănoapteaăasta,ăfoarte tare. Ieşiă gr<bit<ă s<ă înceap<ă s<ă pun<ă casaă înă ordineă şiă toateădoamnele,ă slujnicele,ă ucenicileă şiă servitoriiă seă pornir<ă s<ăforfoteasc<ă fericiYi,ă cur<Yândă şiă dândă oă mân<ă deă ajutor,ămândriădeănoroculăcareăd<duseăpesteăcasaălor. Când totul fu pus în ordine, iar programul celorlalte fete

86

rearanjat, Gyoko merse în camera ei şiăseă întinseăpentruăoăclip<ăs<-şiăaduneăputerile.ăNu-iăspuseseăînc<ăluiăKikuădespreăofertaăprivitoareălaăcontractulăei.ăVomătr<iăşiăvomăvedea,ăîşiăspuse,ă dac<ă potă s<ă facă aranjamentele de care am nevoie, atunci poate c-amă s<-i dau drumul dragei mele Kiku, dar niciodat<ăînainteădeăaăştiăpentruăcine.ăSntăbucuroas<ăc<ăamăavutăprevedereaăs<-iăl<murescăastaădoamneiăToda,ăînainteădeăaăpleca.ăDeăceăplângi,ăproast<ăb<trân<?ăEştiăbeat<ădinănou?ăAdun<-YiăminYile!ăCeăînseamn<ănefericireaăpentruătine? — Hana-chan! — Da, mama-sama! Copilul veni alergând – de-abiaătrecut<ădeăşaseăani,ăcuăochiămari,ăc<prui,ăşiăp<rălung,ăminunat,ăpurtaăunăchimonouănou,ăpurpuriu.ă Gyokoă oă cump<raseă cuă dou<ă zileă înă urm<ă deă laăMura,ăprinămisitulădeăcopiiădinăoraş. — CumăîYiăplaceănoulăt<uănume,ăcopil<? — Oh,ăfoarteămult,ăfoarteămult.ăSuntăonorat<,ămama-sama! Numeleă însemnaă "Micaă Floare",ă aşaă cumă Kikuă însemnaă"Crizantema"ăşiăGyokoăi-lăd<duseăînăprimaăzi.ă"Suntămamaăta, de-acum",ăîiăspuseseăGyoko,ăblând,ădarăhot<rât,ădup<ăceăpl<tiseă preYulă şiă oă luaseă înă st<pânire,ă minunându-seă c<ă oăasemeneaă frumuseYeă puteaă s<ă seă nasc<ă dină nişteă pescariăneciopliYiăcaădolofanaăfemeieăTamasaki.ăDup<ăpatruăzileădeătocmeal<ă crâncen<ă pl<tiseă ună koban pentru serviciile copiluluiă pân<ă laă vârstaă deă dou<zeciă deă ani,ă destulă caă s<ăhr<neasc<ăfamiliaăTamasakiătimpădeădoiăani. — Adu-miă nişteă cha, apoiă piept<nulă şiă câtevaă frunzeăparfumateă deă ceai,ă caă s<ă nu-miă maiă miroas<ă r<suflareaă aăsaké. — Da, mama-sama! FataăYâşniăneatent<,ăcuăsufletulălaăgur<,ădornic<ăs<ăplac<ăşiăseăîncurc<ă înă fusteleă caă pânzaă deă p<ianjenă aleă luiăKiku,ă careăap<ruseăînăuş<.

87

— Oh,ăoh,ăoh,ăîmiăpareăatââitădeăr<<<<<<u! — Trebuieăs<ăaiămaiămult<ăgrij<,ăHana-chan. — Îmiăpareăr<u,ăîmiăpareăr<u,ăsor<ămaiămare. Copileiăaproapeăîiăd<duser<ălacrimile. — Deă ceă eştiă trist<,ă Mic<ă Floare?ă Hai,ă hai,ă ziseă Kiku,ăştergându-iădr<g<stoas<ălacrimile.ăÎnăcasaăastaănoiăd<mălaăoăparteălacrimile,ăaminteşte-Yi.ăNoi,ăceleădinăLumeaăS<lciilor,ănuă trebuieă s<ă fimă niciodat<ă triste,ă copil<,ă c<ciă laă ceă ne-ar folosiăasta?ăTristeYeaănuăplaceăniciodat<.ăDatoriaănoastr<ăesteăs<ă pl<cemă şiă s<ă fimă vesele.ăHaide,ă copil<,ă alearg<,ă dară cuăgrij<,ăcuăgrij<ăşiăgraYie! Kikuă seă întoarseă şiă seă înf<Yiş<ă b<trâneiă cuă zâmbetulăstr<lucitor. — AşaăîYiăplace,ăst<pân<-san? *** Blackthorneăseăuit<ălaăeaăşiămurmur<: — Aleluia! — Aceasta este Kiku-san, spuse Mariko ceremonios, încântat<ădeăreacYiaălui. Fataă intr<ă înă înc<pereă într-ună foşnetă deă m<taseă şiăîngenunchieă şiă seăplec<ă şi-i spuse ceva ce Blackthorne nu înYelese. — Spuneăc<ăeştiăbinevenităşiăc<ăfaciăonoareăacestei case. — Domo, spuse el. — Do itashemasite. Saké, Anjin-san? spuse Kiku. — Hai, domo. Îiă priviămâinileă des<vârşiteă apucândă carafaă f<r<ă s<ă şov<ie,ăcercetândă dac<ă b<uturaă eraă atâtă câtă trebuiaă deă cald<,ă apoiăturnândăînăceaşcaăpeăcareăoăridicaseăc<treăea,ăcumăîiăar<taseăMariko,ăcuămaiămult<ăgraYieădecâtăcrezuseăelăposibil. — Aiăpromisăc<ăteăveiăpurtaăcaăunăjaponez,ăaşa-i? îl întrebase

88

Marikoă cândă porniser<ă dină fort<reaY<,ă eaă c<l<torindă înăpalanchin,ă elă mergândă peă al<turi,ă înă josulă poteciiă careă seăr<suceaă c<treă sată şiă c<treă piaYaă ceă seă deschideaă spreămare.ăPurt<toriă deă torYeă alergauă înă faYaă şiă înă spateleă lor.ă ZeceăsamuraiăîiăînsoYeau,ăcaăgard<ădeăonoare. — Amăs<ăîncerc,ăda,ăspuseăBlackthorne.ăCeătrebuieăs<ăfac? — Primulă lucruă peă careă trebuieă s<-lă faciă esteă s<ă uiYiă ce trebuie s<ăfaciăşiădoarăs<-Yiăaminteştiăc<ăaceast<ănoapteăesteădoarăpentruăpl<cereaădumitale. Ast<ziăaăfostăceaămaiăbun<ăziădinăviaYaămea,ăseăgândea,ăiarăînănoapteaăasta...ăcumăoăs<ăfieănoapteaăasta?ăEraăînfierbântatădeăprovocareăşiăhot<râtăs<ăîncerceăs<ăfieăjaponezăşiăs<ăseăbucureădeăoriceăşiăs<ănuăseăsimt<ăstânjenit. — Cât...ăcâtăfaceăseara...ăeiăbine...ăcâtăcost<?ăîntrebase. — Asta este foarte nejaponez, Anjin-san, îl tachinase ea. Ce-are asta de-a face cu celelalte? Fujiko-san a fost de acord c< înYelegereaăeăaşaăcumătrebuie. Oăv<zuseăpeăFujikoăînainteădeăplecare.ăDoctorulăoăvizitaseăşi-iăschimbaseăbandajeleăşiă îiăd<duseă ierburi.ăEaăeraăfoarteămândr<ădeănoileăonoruriăşiănouaăfeud<ăşiăsporov<iseăvesel<ăf<r<ăs<ăarateăc<ăoădoare,ăbucuroas<ăc<ăelăseăducea la Casa de Ceai. Desigur, Mariko-san seăsf<tuiseăcuăeaăşiă totulăfuseseăaranjat.ăCeăbun<ăeraăMariko-san! Câtădeăr<uăîiăp<reaăc<ăaveaăarsurile,ăaşaăc<ăn-aăpututăfaceăeaăîns<şiătoateăpreg<tirile.ăElăatinseseămânaăfemeiiăînainteădeăaăpleca,ăîncepândăs<-i plac<ădeă ea.ă Eaă îiă mulYumiseă şi-şiă ceruseă iertareă dină nouă şiă îlătrimisese la treburile lui, dorindu-iăoăsear<ăminunat<. Gyokoăşiă slujniceleă îiă aşteptaser<ă înăpoartaăCaseiădeăCeai,ăîntâmpinându-i cu tot ceremonialul. — Aceasta este Gyoko-san, ea este aici mama-san. — Preaăonorat<,ăAnjin-san,ăpreaăonorat<. — Mama-san, adic<,ămama?ăMam<?ăEălaăfelăşiăînăenglez<,ăMariko-san. Mama – m<mic<ă– mami.

89

— Oh,ă eă aproapeă laă fel,ă dar,ă îmiă pareă r<u,ă mama-san înseamn<ă mamă vitregă, sau părinte adoptiv, Anjin-san. Mamă, se spune haha-san, sau oba-san. Într-oă clip<ă Gyokoă îşiă ceruă iertareă şiă disp<ruă gr<bit<.ăBlackthorneă zâmbiă c<treă Mariko.ă Fuseseă caă ună copil,ămirându-seădeătotulăşiădeătoate. — Oh, Anjin-san, mi-amădorităîntotdeaunaăs<ăv<dăunulădinălocurileăasteaăpeădin<untru.ăB<rbaYiiă suntăatâtădeănorocoşi.ăNuă eă minunat?ă Nuă eă extraordinar?ă Chiară şiă într-ună s<tucămititel? Gyoko-san trebuieăs<ăoăfiămobilatădeăjosăpân<ăsusăcuăajutorulăunorămeşteriăpricepuYi.ăUite-teălaăcalitateaălemn<rieiăşiă– oh,ăeştiăatâtădeăbunăc<-miăîng<duiăs< teăînsoYesc!ăN-amăs<ămaiăamăniciodat<ăocazia...ăPriveşteăflorile...ăCeăaranjamentădeosebit!ăŞi,ăoh,ăuite,ăafar<,ăînăgr<din<.... Blackthorneă eraă foarteă bucurosă şiă foarteă nemulYumită c<ă oăslujnic<ăeraăînăînc<pere,ăiarăpanourile-shoji deschise, pentru c< chiarăşiăaici,ăîntr-oăCas<ădeăCeai,ăarăfiăfostădeăneînchipuit,ăbaă chiară primejdieă deă moarteă pentruă Mariko,ă s<ă r<mân<ăsingur<ăcuăelăînăaceeaşiăcamer<. — Tuăeştiăminunat<,ăspuseăînălatin<. — Şiătu.ăChipulăîiăeraăplinădeăbucurie.ăSuntăfoarteămândr<ădeătine, Amirală ală Flotei.ă Şiă Fujikoă – oh, ea a fost atât de mândr<,ăc<ăabiaăaăpututăr<mâneăculcat<! — Arsurileăeiăp<reauăgrave. — Nuă aveaă grij<.ă Doctoriiă auă mult<ă experienY<ă şiă eaă esteătân<r<ăşiăputernic<ăşiăîncrez<toare.ăÎnănoapteaăastaăşterge-Yiătotul din minte. Nuă maiă puneă întreb<riă despreă Ishidoă sauăIkawaăJikkyuăsauăb<t<lii,ăcuvinteăcheie,ăfeude,ăsauăcor<bii.ăÎnănoapteaăastaănuăexist<ăgriji.ăÎnănoapteaăastaăvorăfiănumaiălucruri minunate pentru tine. — Tuăeştiăminunat<. Eaăîşiăflutur<ăevantaiulăşiăîiăturn<ăvinăşi nu spuse nimic. El o privi,ăapoiăîşiăzâmbir<.

90

— Pentruăc<ăalYiiăsuntăaiciăşiălimbileăslobode,ătrebuieătotuşiăs<ăfimăprev<z<tori,ădarăoh,ăsuntăatâtădeăfericit<ăpentruătine,ăspuse ea. — Tu.ăCareăeraăcel<laltămotiv?ăMi-aiăspusăc<ămaiăeăunămotivăpentru care aiăvrutăs<ăvinăaiciăînănoapteaăasta — Ah,ăda,ăcel<laltămotiv. Acelaşiăparfumăgreuăpluteaăînăjurulălui, — Eă ună obiceiă str<vechiă ală nostru,ă Anjin-san. Când o doamn<ăcareăaparYineăaltcuivaăYineălaăunăaltăb<rbatăşiădoreşteăs<-iăfac<ăunădarăsubăoăform<ăceănuăîi esteăîng<duit<,ăatunciăeaăvaăaranjaăastfelăcaăalt<ăfemeieăs<ăîiăiaăloculă– un dar – cea mai perfect<ăcurtezan<ăpeăcareăşi-oăpoateăîng<dui. — Aiăspus,ă"cândăoădoamn<ăYineălaăaltcineva".ăVreiăs<ăspuiă"dragoste"? — Da,ădarănumaiăînăaceast<ănoapte. — Tu. — Tu, Anjin-san. — De ce în noaptea asta, Mariko-san? De ce nu mai înainte? — Noapteaăastaăesteăoănoapteăfermecat<ăşiăkami suntăal<turiăde noi. Te doresc. ApoiăKikuăsosiseălaăuş<.ă"Aleluia!"ăşiăfuseseăîntâmpinatăşiăiăse servise saké dup<ăceremonial. — Cumăspunăc<ădoamnaăesteădeosebitădeădr<guY<? Marikoăîiăspuse,ăiarăelărepet<ăcuvintele. Fataărâseăvesel,ăaccept<ăcomplimentulăşi-l reîntoarse. — Kiku-san întreab<ădac<ăYi-arăplaceăs<ăcânteăşiăs<ădansezeăpentru dumneata? — Tu cum preferi? — Aceast<ădoamn<ăesteăaiciăpentruăpl<cereaăta,ăsamuraiule,ănu a mea. — Şiătu?ăŞiătuăeştiăaiciăpentruăpl<cereaămea? — Da, într-un fel, într-un fel numai al meu. — Atunci, te rog, roag-oăs<ăcânte.

91

Kikuăb<tuăuşorădinăpalmeăşiăAkoăaduseăsamisen-ul. Era lung, întocmit oarecum ca oăchitar<ăcuătreiăcorzi.ăAkoăîlăaşez<ăpeăpodeaăşi-iăd<duăplectrumulădeăfildeşăluiăKiku,ăcareăspuse: — Doamn<ă Toda,ă v<ă rogă spuneYi-i prea-onoratului nostru oaspeteăc<ăamăs<ăcântăCânteculăLibelulei. — Kiku-san, aşăfiăonorat<ădac<ăînănoapteaăasta,ăaici,ămi-ai spune Mariko-san. — SunteYiăpreaăbun<ăcuămineădoamn<.ăV<ă rog,ă iertaYi-m<,ăn-aşăputeaăfiăatâtădeănepoliticoas<. — Te rog. — Bine,ă dac<ă astaă îYiă faceăpl<cere,ă deşi...ă zâmbetulă eiă eraăîncântator.ăMulYumesc,ăMariko-sama. Atinseăoăcoard<.ăDinămomentulăînăcareăoaspeYiiăp<şiser<ăpeăpoart<ă înă lumeaă ei,ă toateă simYurileă eiă erauă încordate.ă Îiăpriviseăînătain<ăcâtătimpăfuseser<ăcuăGyoko-san şiăcâtătimpăfuseser<ă singuri,ă c<utândă oriceă semnă careă ară fiă putută s<-i spun<ă cumă s<-iă fac<ă pl<cereă b<rbatului,ă sauă s<ă oăimpresionezeăpeădoamnaăToda.ăNuăseăaşteptaseă laăceeaăceăfoarte curând deveni limpede. Anjin-san o dorea pe doamna Toda,ădeşiăoăascundeaătotăatâtădeăbineăcaăoriceăalt<ăpersoan<ăcivilizat<.ă Astaă deă faptă nuă eraă surprinz<tor,ă pentruă c<ădoamna Toda era deosebit deăfrumoas<ăşiăînzestrat<ăşi,ăcelămaiăimportant,ăeaăsingur<ăputeaăs<ăvorbeasc<ăcuăel.ăCeeaăceăoă uluiă eraă c<,ă f<r<ă putinY<ă deă îndoial<,ă şiă doamnaă Todaă îlădoreaălaăfelădeămult,ădac<ănuăchiarămaiămult. Samuraiulă barbară şiă doamnaă samurai,ă nobilaă fiic<ă aăasasinuluiă Akechiă Jinsai,ă soYiaă senioruluiă Buntaro!ă Ehei,ăs<rmanulăb<rbat,ăs<rmanaăfemeie!ăAtâtădeătrist.ăDesigurăastaăseăvaăsfârşiătragic. Aproapeă îiă d<duser<ă lacrimileă gândindu-seă câtă deă trist<ă eăviaYa,ă câtă deă nedreapt<.ă Oh,ă câtă aşă vreaă s<ă m<ă fiă n<scutăsamurai şiănuăY<ranc<.ăAşaăcaăs<ăpotădeveniăm<carăconcubinaălui Omi-sama, nuă doară oă juc<rieă de-oă clip<.ă Mi-aşă daă

92

bucuroas<,ăpentruăasta,ăsperanYaărenaşterii. D<ălaăoăparteătristeYea.ăOfer<ăpl<cere,ăastaăeădatoriaăta. Degeteleă eiă atinser<ă oă aă douaă coard<,ă oă coard<ă plin<ă deămelancolie,ă apoiă b<g<ă deă seam<ă c<,ă deşiă Marikoă eraăsubjugat<ădeămuzicaăei,ăAnjin-san, nu. Deă ce,ă oare?ă ştiaă c<ă astaă nuă eraă dină cauzaă feluluiă înă careăcânta,ăc<ciăeraăsigur<ăc<ăoăf<ceaăaproapeăperfect.ăIscusinYaăeiănuăeraădat<ămultora. A treia, cea maiăfrumoas<ăcoard<,ăcaăîncercare.ăNuăeăniciăoăîndoial<,ăîşiăspuseăgr<bit<,ănu-iăfaceăpl<cere.ăL<s<ăsunetulăs<ămoar<ă şiă începuă s<ă cânteă f<r<ă acompaniament,ă voceaă eiăridicându-seăodat<ăcuăschimb<rileăbruşteădeă ritm,ăaşaăcumăcereauăaniiădeăeducaYieăpân<ălaăperfecYiune.ăDinănou,ăMarikoăfuăfermecat<,ăiarăelănu,ăaşaăc<ăKikuăseăopriădintr-odat<. — Noapteaă aceastaă nuă esteă pentruă muzic<,ă anunY<ă ea.ăNoaptea aceasta este pentru fericire. Mariko-san, cum spun "teărog,ăiart<-m<"ăînălimbaălui? — Por favor, — Por favor, Anjin-san. În noaptea aceasta vom râde doar, neh? — Domo, Kiku-san, hai. — Eă greuă s<ă distreziă peă cinevaă f<r<ă cuvinte,ă dară nuă eă cuăneputinY<,ăneh? Ah,ăştiu! Eaăs<riăînăpicioareăşiăîncepuăs<ămimezeă– daimyo, purt<torulădeăpalanchin,ăpescarul,ăşoimarul, samuraiul îngâmfat, chiar unăb<trânăfermierăridicândăunăsnopădeăpaieă– şiăleăf<cuăatâtădeăbineăşiăatâtădeăhazosăc<,ăînăscurtătimp,ăMarikoăşiăBlackthorneărâdeauăşiăb<teauădinăpalme.ăApoiăeaăîşiăridic<ămâna.ăÎncepuăs<ăimiteăironic<ăunăb<rbatăurinând,ăstr<duindu-seăs<ăseăYin<,ăsc<pându-se pe el, pripindu-se,ă c<utându-şiă podoabaăinsignifiant<,ă sauă cocoşată deă unaă neînchipuită deă mare.ăParodieătoateămomenteleăvieYiiăunuiăom,ăîncepândămaiăîntâiăca sugar udându-şiăscuteceleăşiăor<c<ind,ăapoiătân<răgr<bităşi

93

altulătrebuindăs<ăseăabYin<,ăunulăînzestratădeosebit,ăiarăaltulăexactă peă dos,ă pân<ă într-acolo în a se întreba "unde o fi disp<rut?"ăşi,ăînăceleădinăurm<,ăunămoşneagăb<trân,ăgemândăînăextazăc<ăputuseăînăsfârşităs<ăseăuşureze. Kikuăseăînclin<ăînăaplauzeleălorăşiăsorbiăcha, îndep<rtându-şiăpic<turileădeătranspiraYieădeăpeăfrunte.ăB<g<ădeăseam<ăc<ăelăîşiămişcaăumeriiăşiăspatele. — Oh, por favor, senhor, şiă îngenunchieă înă spateleă luiăîncepândăs<-iămasezeăgâtul.ăDegeteleăeiăpriceputeăg<sir<ădeăîndat<ăpuncteleăpl<cute. — Oh,ăDoamne,ăaşa,ăhai, chiar acolo! Eaăf<cuăaşaăcumăiăseăcerea. — GâtulădumitaleăseăvaăsimYiămultămaiăbineăînăcurând.ăAiăstatăpreaămultătimpăaşezat,ăAnjin-san. — Asta foarte hun, Kiku-san.ăFaceăSuwoăaproapeăr<u.ăAh,ămulYumesc. — Oh, Mariko-san, umerii lui Anjin-san sunt atât de largi, n-aiăvreaăs<ăm<ăajuYi?ăDoarălaăum<rulăstâng,ăînătimpăceăeuăîiămaseză um<rulă drept?ă Îmiă pareă r<u,ă dară mâinileă nuă suntăîndeajuns de puternice. Marikoăîşiă îng<duiăs<ăseălaseăconvins<ăşiăf<cuăceeaăceă iăseăceruse.ăKikuăîşiăascunseăzâmbetulăcândăîlăsimYiătres<rindăsubădegeteleăluiăMarikoăşiăfuăfoarteămulYumit<ădeăimprovizaYiaăei.ă Acumă clientulă seă simYeaă bineă datorit<ă talentuluiă şiăcunoştinYelorăeiăşiăeraămanevratăaşaăcumăarăfiătrebuităs<ăfie. — E mai bine, Anjin-san? — Bine, foarteăbine,ămulYumesc. — Oh, n-aiădeălocăpentruăce,ăeăpl<cereaămea.ăDarădoamnaăTodaăeămultămaiăîndemânatic<ădecâtămine. Kikuă puteaă s<ă simt<ă atracYiaă dintreă ei,ă deşiă încercauă s<ă oăascund<. — Acum,ăpuYin<ămâncare,ăpoate?ăŞiăaceastaăsosiădeîndat<.ăPentru dumneata, Anjin-san, spuseăeaămândr<.

94

FarfuriaăconYineaăunămicăfazanăt<iatăbuc<Yeleăm<runte,ăfriptăpeăc<rbuni,ăcuăsosădulceădeăsoia.ăEaăîlăservi. — E delicios, delicios, spuse el. Şiăîntr-adev<răera. — Mariko-san? — MulYumesc. Marikoă lu<ă bucataă oferit<,ă dară nuă oă mânc<.ă Kikuă lu<ă oăbuc<Yic<ăcuăbeYişoareleăşiăoămestec<ăcuăpl<cere. — E bun, neh? — Nu, Kiku-san, el foarte bun, foarte bun. — Te rog, Anjin-san, maiă serveşte.ă Eaă maiă lu<ă înc<ă oăîmbuc<tur<.ăEăîndeajuns. — MulYumesc.ăTeărog,ăcumăfaceă– cum asta? Elăar<t<ăc<treăsosulăgros,ămaroniu.ăMarikoăt<lm<ciăpentruăel: — Kikuă spuneă c<ă esteă zah<ră şiă soiaă cuă puYină ghimbir.ăÎntreab<ădac<ăaveYiăzah<răşiăsoiaăînăYaraădumitale. — Zah<rădinăsfecl<,ădarăsoiaănu,ăKiku-san. — Oh,ăcumăseăpoateătr<iăf<r<ăsoia?ăKikuădeveniăsolemn<.ăTeărog, spune-i lui Anjin-san c<ănoiăavemăzah<răaiciădeăoămieădeăani.ăC<lug<rulăbudistăGanjină l-a adus din China. Cele mai bune lucruri ale noastre vin din China, Anjin-san. Ceaiul ne-aăvenităacumăaproapeăcinciăsuteădeăani.ăC<lug<rulăbudistăEisaiă aă adusă câtevaă seminYeă şiă le-a plantat în provicia Chikuzen, unde m-amăn<scut.ăAăadusăşiăZen-budismul. Marikoătraduseăcuăaceeaşiăsolemnitate,ăapoiăKikuăl<s<ăs<-i scape un hohot de râs. — Oh,ă îmiă pareă atâtă deă r<u,ă Mariko-sama, dar amândoi ar<taYiă atâtă de solemni,ă euă doară m<ă pref<ceamă c<ă suntăsolemn<ăînăprivinYaăceaiuluiăcaăşiăcumăarăfiăfostăcevaăfoarteăimportant.ăAăfostădoarăcaăs<ăv<ădistrez. Îlăprivir<ăpeăBlackthorneăterminândăfazanul. — Bun,ă spuseă el,ă foarteă bun.ă Teă rog,ă mulYumeşteăGyoko-san.

95

— Se va simYiăonorat<. Kikuă turn<ă saké pentruă amândoi.ă Apoi,ă ştiindă c<ă sosiseăvremea,ăspuseăsenin<: — Potă s<ă întrebă ceă s-aă întâmplată ast<ziă înă timpulăcutremurului?ă Amă auzită c<ă Anjin-san aă salvată viaYaăseniorului Toranaga. M-aşă consideraă onorat<ă s<ă afluă euăprima ce s-a întâmplat. Seăaşez<ăr<bd<toare,ăl<sându-iăpeăBlackthorneăşiăMarikoăs<ăseăbucureădeăpoveste,ăad<ugândăcâteăună"oh",ăsauă"şiăceăs-a mai întâmplat apoi?", sau turnând saké f<r<ă s<ă întrerup<,ăfiindăascult<torulăperfect.ăIarăcândăeiăsfârşir<ădeăistorisit,ăse minun<ă deă curajulă loră şiă deă noroculă senioruluiă Toranaga.ăVorbir<ăunătimp,ăapoiăBlackthorneăseăridic<ăşiăslujniceiăiăseăporunciăs<-iăarateădrumul.ăMarikoăîntrerupseăt<cerea: — N-aiămaiămâncatăniciodat<ăcarneăpân<ăacum,ăKiku-san, nu-iăaşa? — Este de datoria meaăs<ăfacăoriceăpotăcaăs<ăîiăfacăpl<cere,ădoarăpentruăpuYinătimp,ăneh? — Nu mi-amăînchipuităniciodat<ăcâtădeăperfect<ăpoateăfiăoădoamn<.ă Acumă înYelegă deă ceă trebuieă s<ă fieă întotdeaunaă oăLumeăPlutitoare,ăoăLumeăaăS<lciilorăşiăcâtădeănorocoşiăsuntăb<rbaYiiăşiăcâtădeănepotrivit<ăsuntăeu. — Oh, dar acesta n-aă fostă niciodat<ă scopulă meu,ăMariko-sama,ă şiă nuă esteă scopulă nostru.ă Suntemă aiciă doarăpentruăpl<cere,ăpentruăunămomentătrec<tor. — Da.ăAmăvrutădoară s<ă înYelegiăc<ă teăadmiră atâtădeămult.ăMi-arăfiăpl<cutăs<ăfii sora mea. Kikuăseăînclin<. — N-aşăfiădemn<ădeăoăastfelădeăcinste. FiecareăîşiăsimYeaăsufletulăînc<lzit.ăApoiăeaăspuse: — EsteăunălocăfoarteătainicăşiăaiciătoYiăsuntădeăîncredere.ăNuăiscodeşteă nimeni.ăCameraă pl<ceriiă eă înă gr<din<ă şiă eă foarteăîntunecoas< dac<ă eă nevoie,ă iară întunericulă p<streaz<ă toateă

96

tainele. — Singuraăcaleădeăaăp<straăunăsecretăesteăs<-lăşopteştiăîntr-o fântân<ă secat<,ă laă amiaz<,ă cândă eştiă singur<,ă neh? spuse Mariko într-oă doar<,ă avândă nevoieă deă timpă caă s<ă seăhot<rasc<. — Între surori nu e nevoie de fântâni. I-am spus slujnicei meleăs<ăpleceăşiăs<ărevin<ăînăzori.ăCameraădeăpl<ceriăeăunălocăfoarte izolat. — Acoloătrebuieăs<ăr<mâiăsingur<ăcuăel. — Potăs<ăr<mânăoricândăsingur<,ăoricând. — Eştiăatâtădeăbun<ăcuămine,ăKiku-chan, atât de grijulie. — Eăoănoapteăfermecat<,ăneh? şiăfoarteăspecial<. — NopYileăfermecateăsfârşescăpreaărepede,ăSor<ăMaiăMic<.ăNopYileăfermecateăsuntăpentruăcopii,ăneh? Eu nu sunt copil. — Cineăştieăceăseăpoateăîntâmplaăîntr-oănoapteăfermecat<?ăÎntunericulăpoateăs<ăascund<ăorice. Marikoăcl<tin<ătristădinăcapăşiăoămângâieătandru. — Da,ădarăpentruăel,ădac<ăteăascundeăpeătine,ăastaăarăînsemnaătotul. Kikuăl<s<ălucrurileăaşa. — Sunt un dar pentru Anjin-san, nu m-a cerut el? — Dac<ă te-ară fiăv<zut,ăcumăară fiăputută s<ănuă teăcear<? Pe bun<ădreptate,ăelăesteăcelăonoratăc<ăl-ai primit. — ÎnYelegă astaă acum.ă Dară m-aă v<zută odat<,ă Mariko-san. Eram cu Omi-san, cândă elă aă trecută c<treă corabieă caă s<ămearg<ăpentruăprimaădat<ălaăOsaka. — Oh, Anjin-san aă spusă c<ă aă v<zut-o pe Midori-san cu Omi-san. Tuăeraiălâng<ăpalanchin? — Da.ă Înă piaY<.ăOh,ă da,ă euă eramă Mariko-san nu doamna, soYiaăluiăOmi-sama. El mi-a spus konnichi wa, dar desigur nu-şiăaduceăaminte.ăCumăarăputeaăs<-şiăaminteasc<?ăAstaăs-a întâmplat într-alt<ăviaY<,ăneh? — Oh,ă îşiă aminteşteă – fataă frumoas<ă cuă umbrel<ă verde.ă

97

Spuneaă c<ă esteă ceaă maiă frumoas<ă fat<ă peă careă aă v<zut-o vreodat<.ăMi-a vorbit despre ea de multe ori. Marikoăoăcercet<ămaiăatent. — Da, Kiku-san, aiăputeaăfiăuşorăluat<ădreptăea,ăîntr-o zi ca aceea,ăsubăumbrel<. Kikuă turn<ă saké şiă Marikoă fuă fermecat<ă deă eleganYaă eiăfireasc<. — Umbrela mea era verde ca marea, spuse ea, foarte încântat<ăc<ăelăîşiăamintea. — Cumăar<taă atunciăAnjin-san? Mult diferit? Noaptea cu Urleteătrebuieăs<ăfiăfostăgroaznic<. — Da, da, într-adev<r.ăŞiăelăeraămaiăb<trânăatunci,ăcuăpieleaăfeYeiă br<zdat<ă adânc.ă Dară amă începută s<ă devenimă preaăserioase,ă Sor<ă Maiă Mare.ă Ah,ă nuă ştiiă câtă suntă deă onorat<ăc<-miă îng<duiă s<-Yiă spună astfel.ăNoapteaă aceastaă esteă doarăpentruăpl<ceri,ănuămaiăsuntemăserioase,ănu? — Da, sunt de acord,ăteărog,ăiart<-m<. — Acumăs<ătrecemălaălucruriămaiăpractice.ăN-aiăvreaăs<-mi dai un sfat? — Orice,ăspuseăMarikoălaăfelădeăprietenoas<. — Înăceeaăceăpriveşteăîmp<rYitulăperneiăceiădeănaYiaăluiăauăvreoăpreferinY<ăpentruăvreunăinstrumentăsauăpoziYie pe care s<ăoăcunoşti?ăÎmiăpareăr<uăc<ăîntreb,ădarăpoateăaiăputeaăs<ăm<ăajuYi. ÎiătrebuiăluiăMarikoătoat<ăputereaăcaăs<ănuăseăsimt<ătulburat<. — Nu,ănimicădeăcareăs<ăştiu.ăAnjin-san este foarte sensibil în privinYaăoric<ruiălucruăcareăareăleg<tur<ăcuăîmp<rYitulăpernei. — N-ar putea fi întrebat pe ocolite? — Nuăcredăc<ăpoYiăîntebaăpeăunăstr<inăastfel.ăDesigurănuăpeăAnjin-san. Şiăîmiăpareăr<u,ăeuănuăştiuădespreăceăinstrumenteăvorbeşti,ăînăafar<ădesigurădeăharigata. — Ah. Dină nouă Kikuă seă l<s<ă condus<ă deă intuiYiaă eiă şiă întreb<ă cuă

98

dib<cie: — Xi-arăplaceăs<ăleăvezi?ăAşăputeaăs<ăYiăleăar<tăpeătoate,ăpoateăchiarăcuăelăaici,ăşi-atunci n-arămaiătrebuiăs<-lăîntreb<m.ăAmăputeaăvedeaădup<ăreacYiaălui. Îlă auzir<ă peă Blackthorneă apropiindu-se.ă Kikuă îlă întâmpin<ăşi-iăturn< vin.ăMarikoăîlăb<uăpeăalăei,ăbucuroas<ăc<ănuămaiăeraăsingur<,ăstânjenit<ădeăfaptulăc<ăKikuăîiăputeaăcitiăcuăsiguranY<ăgândurile. Sporov<ir<ăşiăjucar<ătotăfelulădeăjocuriăhazoaseăşiăapoiăcândăKikuă hot<rîă c<ă eraă momentulă potrivit,ă eaă întreb<ă dac<ă nuăle-ar faceăpl<cereăs<ăvad<ăgr<dinaăşiăcamereleăpl<cerii. Ieşir<ăînănoapte.ăGr<dinaăscânteiaăînăluminaătorYelor,ăacoloăundeăînc<ămaiăr<m<seser<ăstropiădeăploaie.ăC<rareaăşerpuiaăpeălâng<ăunălacăminusculăşiăoăcascad<ăgâlgâitoare.ăLaăcap<tulăc<r<riiă seă aflaăoă cas<ămicuY<,ă singuratic<,ă înămijloculă unuiăcâmpădeăbambuşi.ăEraăridicat<ădeasupraăp<mântuluiăîngrijităcur<Yatăşiăaveaăpatruătrepteăpân<ălaăveranda care o înconjura. Totulă laă aceaă locuinY<ă deă dou<ă camereă eraă plină deă gustă şiăpreYios.ăCelămaiăbunălemn,ăceaămaiăbun<ălucr<tur<,ăceleămaiăbune tatami şiăperneădeăm<tase,ăceleămaiăeleganteădeseneăînătakonama. — Este atât de frumos, Kiku-san, spuse Mariko. — Casaă deă Ceaiă dină Mishimaă esteă multă maiă frumoas<,ăMariko-san.ă Teă rog,ă aşeaz<-te confortabil, Anjin-san. Por favor. AstaăîYiăplace,ăAnjin-san? — Da, foarte mult. KikuăînYelegeaăc<ăeraăînc<ăameYitădeănoapteăşiădeăsaké, dar foarteăatentălaăMariko.ăSeăsimYeaăfoarteătentat<ăs<ăseăridiceăşiăs<ă treac<ă înă cameraă al<turat<ă undeă aşternutulă eraă dejaăpreg<tit,ăs<ăias<ăînăverand<ăşiăs<ăplece.ăDar,ădac<ăoăf<cea,ăştiaăc<ăprinăastaăarăfiăînc<lcatălegea.ăMaiămultădecâtăatât,ăsimYeaăc<ăunăastfelădeăgestăarăfiăfostănecugetatăpentruăc<ăştiaăc<ăînăadânculă inimiiăeiăMarikoăeraăgataădeăoriceăşiăaproapeănu-i

99

maiăp<saădeănimic. Nu, se gândi, nu trebuie s-o împing la un astfel de gest tragic,ănecugetat,ăcuăatâtămaiămultăcuăcâtăesteăşiăviitorulămeuăîn joc. I-amăoferităşansa,ădarăMariko-san aăhot<râtăs<ărefuze.ăÎnYeleapt<ă hot<râre.ă Suntă oareă amanYi?ă Nuă ştiu,ă astaă esteăkarma lor. Seăaplec<ăînainteăşi râse tainic. — Ascult<,ăSor<ăMaiăMare,ăteărogăspune-i lui Anjin-san c<ăamăcâtevaă instrumenteăpentruă împ<rYitulăpernei.ă Înă Yaraă luiăsunt? — El spune nu, Kiku-san.ăÎmiăpareăr<u,ăn-aăauzităniciodat<ăde ele. — Oh, l-arăamuzaăs<ăleăvad<?ăSuntăînăcameraăal<turat<,ăpotăs<ăleăaduc.ăSuntăîntr-adev<răfoarteăexcitante. — Xi-ară placeă s<ă leă vezi,ă Anjin-san? Eaă spuneă c<ă suntăîntr-adev<răfoarteănostime. Marikoăschimbaseăcuăbun<-ştiinY<ăcuvântul. — Deăceănu?ăspuseăBlackthorneăcuăgâtulăuscatăşiăîntreagaăsaăfiinY<ă înc<rcat<ă deă parfumulă şiă feminitateaă ei.ăVoiă folosiYiăinstrumenteăcândăv<ăculcaYiăcuăcineva?ăîntreb<. — Kiku-san spune,ăcâteodat<,ăAnjin-san.ăEaăspuneăşiăastaăesteăadev<rat,ăc<ăobiceiulănostruăcereăs<ăîncerciăîntotdeaunaăs<ă prelungeştiă momentulă Noriloră şiă Ploii,ă pentruă c<ă înăaceast<ăscurt<ăclip<,ănoi,ămuritorii,ăsuntemăunaăcuăzeii. Marikoăîlăpriveaăcercet<tor. — Aşaăc<ăesteăfoarteăimportantăs<-lăfaciăs<ădurezeăcâtămaiămultăcuăputinY<,ăneh? E aproape o datorie, neh? — Da. — Da,ăeaăspuneăc<ăaăfiăunaăcuăzeii este foarte important. E bineăs<ăcreziăastaăşiăeăfoarteăposibil,ănu-iăaşa?ăCeeaăceăsimYiăînăclipaăRuperiiăNorilorăesteăatâtădeănep<mânteanăşiăatâtădeăzeiesc,ănu?ăAşaăc<ăsuntemădatoriăs<ăfolosimăoriceămijloaceăcareăteăYinăal<turiădeăzeiăcâtămaiămultăcuăputinY<,ăneh?

100

— Foarte. O, da. — Mai vrei saké, Anjin-san? — MulYumesc. Ea-şiăflutur<ăevantaiul. — Toateăacestea,ădespreăRupereaăNorilorăşiăNoriiăşiăPloaiaăsauăFocăşiăTorent,ăaşaăcumăleămaiăspunemăcâteodat<,ăsuntăfoarte japoneze, Anjin-san. E foarte important s<ăfiiăjaponezăînăceeaăpriveşteăîmp<rYitulăpernei,ăneh? Spreăuşurareaăei,ăelărânjiăşiăseăînclin<ăcaăunăcurtean. — Da, foarte. Sunt japonez, Mariko-san. Kikuă seă reîntoarseă cuă oă caset<ă îmbr<cat<ă înă m<tase.ă Oădeschiseăşiăscoaseăunăpenisădestulădeăm<rişorăf<cutădinăfildeşăşiă altulă dintr-un material mai moale, elastic, cum Blackthorneănuămaiăv<zuseăniciodat<.ăNep<s<toare,ăleăpuseădeoparte. — Acestea desigur, sunt harigata obişnuite,ă Anjin-san, spuseăMarikoăneatent<,ăcuăochiiăaYintiYiălaăcelelalteăobiecte. — Aşa s<ăfie?ăspuseăBlackthorne,ăf<r<ăs<-şiădeaăseamaăce-ar maiăfiăpututăs<ăspun<.ăMam<,ăDoamne! — Dar este o harigata obişnuit<,ăAnjin-san.ăDesigurăc<ăşiăfemeile voastre le au. — Sigură c<ă nu.ă Nu,ă nuă leă au,ă ad<ug<ă încercândă s<-şiăaminteasc<ăparteaădespreăvoioşie. Marikoănuăputeaăs<-şiăcread<ăurechilor.ăÎiăexplic<ăluiăKiku,ăcareăeraălaăfelădeăsurprins<.ăKikuăvorbiăîndelungăşiăMarikoăîncuviinY<. — Kiku-san spuneă c<ă aceastaă esteă foarteă straniu.ă Trebuieăs<-i dau dreptate, Anjin-san.ă Aiciă aproapeă oriceă fat<ăfoloseşteăunulăpentruăuşurareaăfireasc<,ăf<r<ăs<ăseăgândeasc<ăpreaămult.ăCumăarăputeaăaltfelăs<-şiăp<strezeăoăfat<ăs<n<tatea,ăcândă eiă nuă iă seă îng<duieă lucruriă careă iă seă îng<duieă unuiăb<rbat?ăEştiăsigur,ăAnjin-san, nuăglumeşti? — Nu.ăSuntăsigurăc<ăfemeileănoastreănuăauăaşaăceva.ăAstaăară

101

fi, Isuse, asta... ei bine... noi... ele... nu le au. — F<r<ăeleăviaYaătrebuieăs<ăfieăfoarteăgrea.ăAvemăunăproverbăcareăspuneăc<ăoăharigata esteăcaăunăb<rbat,ădarămaiăbun<,ăpentruă c<ă esteă exactă caă p<rYileă luiă celeă maiă bune,ă dară f<r< p<rYileăceleămaiărele,ăneh? Şiădeăasemenea,ămaiăeăbun<ăpentruăc<ănuă toYiăauăatâtaă t<rieăca harigata. Şiădeăasemenea,ă suntăfoarte devotate, Anjin-san.ăŞiănuăobosescăniciodat<,ăaşaăcumăoboseşteăunăb<rbat.ăŞiădeăasemenea,ăpotăfiămaiăaspreăsauămaiăcatifelate, Anjin-san, aiăpromis,ăîYiăaminteşti,ăcuăvoioşie? — Ai dreptate, rânji Blackthorne. Pe Dumnezeu, ai dreptate. Teărog,ăiart<-m<. Ridic<ă harigata şiă oă cercet<ă cuă atenYie,ă fluierindă f<r<ăzgomot. Apoi spuse: — Ceăspuneai,ăînv<Y<torule?ăPoateăs<ăfieămaiăaspru? — Da,ăspuseăeaăvesel<.ăPoateăs<ăfieăoricâtădeăaspruăsauădeăcatifelată doreşti.ă Şiă harigata auă îndeosebiă multă maiă mult<ărezistenY<ădecâtăoriceăaltăb<rbat.ăŞiăniciodat<ănuăobosesc. — Oh,ăastaăcuăsiguranY<. — Da. Nu uita. Nu orice femeie este destul de norocoas<ăs<ăaparYin<ăunuiăb<rbatăviril.ăF<r<ăunulădintreăacesteaăcareăs<ăoăajuteăs<-şiăpotoleasc<ădorinYeleăobişnuiteăşiănevoileă fireşti,ăuneiăfemeiăobişnuiteăiăseăotr<veşteăsângeleăşiăasta,ădesigur,ăoăs<-iădistrug<ăcurândăarmoniaăşiăprinăastaăoăvaăr<ni,ăsauăîiăva faceăr<uăeiăşiăcelorădinăjur.ăFemeileănuăauălibertateaăpeăcareăoăauăb<rbaYii,ămaiămultăsauămaiăpuYin,ăşiăpeăbun<ădreptate,ăneh? LumeaăaparYineăb<rbaYilor,ăpeăbun<ădreptate,ăneh? — Da,ăzâmbiăel,ăşiănu. — Îmiăpareăr<uăpentruăfemeileăvoastre.ăTrebuieăs<ăfie la fel caănoi.ăCândăveiăajungeăacas<ătrebuieăs<ăleăînveYi,ăAnjin-san. Ah, da, spune-iă regineiă voastre.ă Eaă vaă înYelege.ă NoiăînYelegemăfoarteărepedeătotăceăYineădeăîmp<rYitulăpernei. — Amăs<ăvorbescădespreăastaăMajest<Yii-sale. Blackthorne aşez<ăharigata deoparteăcuăpref<cut<ăşov<ial<.

102

— Ceămaiăurmeaz<? Kikuăprezent<ăunăşiragădeăpatruăm<rgeleămari,ărotunde,ădinăjadăalb,ăînşirateălaăoăoarecareădistanY<ăunaădeăcealalt<ăpeăunăfiră tareă deă m<tase.ă Marikoă ascult<ă atent<ă explicaYiile,ăfluturându-şiă evantaiul,ă cuă ochiiă maiă mariă caă niciodat<,ăprivindăuluit<ăm<rgelele,ăînătimpăceăKikuăsfârşiădeăexplicat. — Ah, so desu! Ei bine, Anjin-san,ă începuă eaă hot<rât<,ăacestea se numesc konomi-shinju, PerleleăPl<ceriiăşiăpotăfiăfolositeăatâtădeăc<treăb<rbaYiăcâtăşiădeăc<treădoamne. Saké, Anjin-san? — MulYumesc,ăda. — Leăpoateăfolosiăfieădoamna,ăfieăb<rbatul,ăiarăm<rgeleleăseăbag<ă cuă atenYieă înă loculă dină spateă şiă apoi,ă înă momentulăNoriloră şiăPloii,ă m<rgeleleă suntă traseă afar<ă încet,ă unaă câteăuna. — Cum? — Da.ă Marikoă aşez<ă m<rgelele pesteă pernaă dină faYaă lui.ăDoamnaăKikuăspuneăc<ămomentulăesteăfoarteăimportantăşiăc<ăîntotdeauna – nuă ştiuă cumă aiă spuneă dumneata,ă ah,ă daă – întotdeaunaă trebuieă folosit<ă oă pomad<ă uleioas<,ă pentruăpl<cere,ăAnjin-san. Priviăînăsusălaăelăşiăad<ug<: — Ea spune deăasemeneaăc<ăperleleăpl<ceriiăsuntădeămulteăm<rimiăşiăc<ădac<ăsuntăfolositeăcumătrebuie,ăpotăduceălaăunărezultat deosebit. Elăhohotiăzgomotosăşiăspuseăînăenglez<: — Pariezăunăbutoiădeădubloniăpeăoăbucat<ădeăbaleg<ădeăporc,ăc<ăaşaăe! — Îmiăpareăr<u,ădarăn-amăînYeles,ăAnjin-san. Cândăputuăs<ăvorbeasc<ădinănou,ăspuseăînăportughez<: — Pariezăunămunteădeăaurăpeăunăfirădeăiarb<,ăMariko-san,ăc<ărezultatul este deosebit, într-adev<r. Ridic<ăm<rgeleleăşiăleăcercet<,ăfluierindăf<r<ăs<-şiădeaăseama.

103

— Perleleă pl<cerii, neh? Dup<ă ună timpă leă puseă jos.ă Ceăaltceva mai e acolo? KikuăeraămulYumit<ăc<ăîncercareaăeiăd<deaăroade.ăLeăar<t<ăhimitsu-kawa, PieleaăSecret<. — Esteă ună inelă ală pl<cerii,ă Anjin-san,ă peă careă îlă poart<ăb<rbatulă caă s<ă seă p<strezeă tareă cândă esteă istovit. Cu asta, spune Kiku-san, b<rbatulăpoateămulYumiăfemeiaădup<ăceăaătrecutăpesteăculme,ăsauădorinYaăluiăaăsc<zut. MarikoăîlăpriveaăcuăatenYie. — Neh? — Absolut,ă zâmbiă Blackthorne.ă S<ă m<ă apereă bunulăDumnezeuă deă amândou<ă şiă s<ă m<ă ajuteă s<ă potă mulYumiăîntotdeauna. Roag-o pe Kiku-san s<-miăcumpereătrei,ăcaăs<ăfie! Apoiăliăseăar<t<ăhiro-gumbi, ArmaăOstenitului,ălujeriiăsubYiriăşiăuscaYiăaiăuneiăplante,ăcare,ădac<ăerauăumeziYiăşiăînf<şuraYiăînă jurulă Neasemuiteiă Podoabeă seă înt<reauă şiă oă f<ceauăputernic<.ăApoiăerauătotăfelulădeăalteăînt<ritoareăcaăs<ăexciteăsauă s<ă m<reasc<ă excitaYiaă şiă totă felulă deă pomeziă caă s<ăcatifeleze,ăs<ăîngroaşe,ăs<ăînt<reasc<. — Niciodat<ăs<ăsl<beasc<?ăîntreb<ăspreărâsulătuturor. — Oh, nu, Anjin-san. Asta ar fi de neînchipuit. Apoi Kiku leăar<t<ăalteă ineleăpentruăb<rbaYi,ădinăfildeşăsauădină materialeă elastice,ă sauă m<t<soase,ă cuă noduri,ă sauă Yepi,ăsauăpanglici,ăsauătotăfelulădeăleg<turiăşiăaccesoriiăf<cuteădinăfildeş,ăsauăp<rădeăcal,ăsauăseminYeăşiăchiarăclopoYei. — Kiku-san spuneăc<ăaproape oricare dintre acestea va face dinăceaămaiăruşinoas<ădoamn<,ăoăneastâmp<rat<. Oh, doamne, cât te-aşădoriăeuădeăneastâmp<rat<!ăîşiăspuse. — Darăasteaăsuntănumaiăpentruăb<rbaYi,ăneh? întreb<. — Cuăcâtăesteămaiă înfierbântat<ădoamna,ăcuăatâtăesteămaiămare pl<cereaă b<rbatului,ă neh? spuseăMariko.ăDesigur,ă s<ăd<ruiasc<ă pl<cereă femeiiă esteă înă aceeaşiă m<sur<ă datoriaă

104

b<rbatului,ă nu-iă aşa?ă Şiă cuă unulă dintreă acestea,ă dac<ă dinănefericireăelănuăesteă îndeajunsădeă înzestrat,ăsauăesteăsl<bit,ăsauă b<trân,ă sauă obosit,ă poateă totuşiă s<-iă ofereă pl<cereăonorabil. — Le-ai folosit, Mariko-san? — Nu, Anjin-san. N-amă maiă v<zută aşaă cevaă pân<ă acum.ăAcesteaă sunt...ă soYiileă nuă suntă pentruă pl<cere,ă ciă pentruă aănaşteăcopiiăşiăpentruăaăgospod<riăcasaăşiăavutulăb<rbatului. — SoYiilorănuătrebuieăs<ăliăseăofereăpl<cere? — Nu. De cele mai multe ori, nu. Aceasta este numai pentru doamneleădinăLumeaăS<lciilor. Marikoăîşiăscutur<ăevantaiulăşiăîiăexplic<ăluiăKikoădespreăceăse vorbea. — Eaăspuneăc<ădesigurăeălaăfelăînălumeaăvoastr<.ăC<ădatoriaăb<rbatuluiăesteă s<-iăofereăpl<cereădoamneiă şiădatoriaăei,ă s<ăofereăpl<cereăb<rbatului. — Te rog, spune-iăc<ăîmiăpareăr<u,ădarănuăesteădelocălaăfel,ăbaăchiarădimpotriv<. — Eaăspuneăc<ăaceastaăesteăfoarteăr<u.ăSaké? — Te rog spune-iăc<ănoiăamăfostăînv<YaYiăs<ăne ruşin<mădeătrupurileănoastre,ădeăîmp<rYitulăpernei,ădeăgoliciuneaătrupuluiăşi...ăşiătotăfelulădeăalteăprostii.ăDoarăcândăamăajunsăaiciăamăînYelesăasta.ăAcum,ăc<ăsuntăpuYinăcivilizat,ăînYelegămultămaiăbine. Marikoăt<lm<ci.ăElăgoliăceaşca.ăKikuăi-o reumplu imediat, aplecându-seăşiăYinândămânecaălung<ăaăchimonouluiăcuămânaăstâng<ăcaăs<ănuăating<ăm<suYaăjoas<,ăl<cuit<,ăînătimpăceăturnaăcuămânaădreapt<. — Domo. — Do itashimashite, Anjin-san. — Kikuăspuneăc<ăarătrebuiăs<ăneăsimYimăcuătoYiiăonoraYiăc<ăspui astfel deălucruri.ăAşaăe,ăAnjin-san.ăM<ăfaciăs<ăm<ăsimtăfoarteămândr<.ăAmăfostăfoarteămândr<ădeădumneataăast<zi,ă

105

dar,ădesigur,ănuăesteăatâtădeăr<uăprecumăspui. — Eămaiăr<u.ăEăgreuăs<ăînYelegi,ăcuăatâtămaiămultăs<ăexplici,ădac<ăn-aiăfostăniciodat<ăacoloăsauăn-aiăfostăcrescut<ăacolo.ăVezi,ăadev<rul... Îlă priveauă aşteptândă r<bd<toare,ă multicoloră îmbr<cate,ă atâtădeă dr<guYeă şiă curate,ă cameraă atâtă deă curat<ă şiă liniştit<ă şiăneînc<rcat<.ă Dintr-odat<ă înă minteaă luiă totulă începuă s<ă seăcompareă cuă duhoareaă cald<ă şiă prietenoas<ă aă caseiă saleăenglezeşti,ăcuărogojiniădeăpapur<ăpeăpodeauaădeălut,ăfumulădină vatraă deschis<ă deă c<r<miziă ridicându-se pe gaura din acoperiş.ă Doară treiă dintreă caseleă dină sat,ă aleă celoră foarteăbogaYi,ăaveauănoileămodeleădeăvetreăcuăhornuri.ăVreoădou<ăcamereă miciă pentruă dormită şiă apoiă înc<pereaă mare,ăneîngrijit<,ăundeăseălocuiaăpesteăzi,ăseămânca,ăseăg<teaăşiăseăst<teaădeăvorb<.ă Intraiă înăodaieăcuăcizmeleădeămarinar,ă fieăvar<ăsauăiarn<,ăf<r<ăs<ăbagiăînăseam<ănoroiulăsauăb<legarulăşiăteăaşezaiăpeăunăscaunăsauăpeăoălaviY<.ăMasaădeăstejar,ălaăfelădeăînc<rcat<ăşiăneîngrijit<ăcaăşiăodaia,ătreiăsauăpatruăcâiniăşiăceiădoiă copii,ă fiulă s<uă şiă fataă frateluiă s<uă mort,ă Arthur,ăc<Y<rându-seă şiă rostogolindu-seă şiă jucândă capra,ă Felicityăg<tind,ăcuă rochiaă lung<ă târându-se pesteă rogojin<ă şiănoroi,ăslujnicaă leneş<ă tr<gându-şiănasulăşiă încurcându-teăşiăMary,ăv<duvaăluiăArthur,ătuşindăînăodaiaăal<turat<ăpeăcareăoăridicaseăpentruăea,ăveşnicăpeămoarte,ăf<r<ăs<ămoar<ăniciodat<. Felicity,ădragaăFelicity.ăOăbaieăoădat<ăpeălun<,ăpoate,ăşiăastaăvara,ăcuămareăfereal<,ăînăcadaădeăaram<,ădarăsp<lându-şiăfaYaăşiămâinileăşiăpicioareleăînăfiecareăzi,ăîntotdeaunaăîmbr<cat<ăcuăgrij<ăpân<ălaăgâtăşiăîncheieturi,ăasudândătotăanulăînăstraturiădeălânuriăgroase,ănesp<lateăcuălunileăsauăanii,ăpuYindăcaătoat<ălumea,ămişunândădeăp<duchiăcaătoat<ălumea,ăsc<rpinându-se caătoat<ălumea. ŞiătoateăaceleăprosteştiăcrezuriăşiăsuperstiYiiăc<ăcur<Yeniaăarăputea ucide, ferestrele deschise pot ucide, apa poate ucide,

106

sauăputeaiăfaceăpântec<raie,ăsauăaduceăciuma,ăc< p<duchiiăşiămuşteleă şiă puriciiă şiă mizeriaă şiă bolileă erauă pedeapsaă luiăDumnezeuăpentruăp<cateleădeăpeăp<mânt. Purici,ămuşteăşiărogojiniăproaspeteăînăfiecareăprim<var<,ădarăînăfiecareăziălaăbiseric<ăşiădeădou<ăoriăsâmb<taăcaăs<ăYiăseăbageăîn cap Cuvântul. Nimică altcevaă nuă conteaz<ă decâtăDumnezeuăşiământuireaăsufletului. N<scută înă p<cat,ă tr<indă înă ruşine,ă fructulă Diavolului,ăcondamnat la iad, rugându-seăpentruământuireaăsufletuluiăşiăiertare.ăFelicityăeraăatâtădeăcredincioas<ăşiăplin<ădeăteam<ădeăDumnezeuă şiă îngrozit<ă deă Diavol,ă dorindu-şiă cuă disperareăRaiul.ăApoiăseăduceaăacas<,ăs<-iăhr<neasc<.ăOăhalc<ădeăcarneăfript<ăşiădac<ăoăbucat<ăc<deaăpeăpodea,ăoăridicai,ăoăcur<Yaiădeămurd<rieăşiăoămâncai,ădac<ănuăcumvaăcâinii,ăc<roraăoricumăle aruncai oasele, nu o apucau primii. Pe podea erau gunoaie şiăresturiăaruncateădeăpeămas<,ăspreăaăfiăm<turateăcândvaăşiăpoate, aruncate în drum. Dormind mai tot timpul în hainele cuăcareăumblaiăziuaăşiăsc<rpinându-teăcaăunăcâineămulYumit,ăîntotdeaunaă sc<rpinându-te.ă Îmb<trânită deă tân<r,ă urâYită deătân<răşiămurindădeătân<r.ăFelicity,ăacumălaădou<zeciăşiănou<ădeăani,ă înc<runYit<,ăcuăcâYivaădinYiă înăgur<,ăb<trân<,ăcuăfaYaăbr<zdat<ădeăriduriăşiăuscat<. — Înainteă deă vreme,ă s<rmanaă nenorocit<!ă Doamne,ăDumnezeule!ăCât<ărisip<!ăstrig<ăelăfurios.ăCeărisip<ăafurisit<! — Nan desu ka, Anjin-san. Amândou<ăfemeileăspuser<ăînăaceeaşiăclip<,ămulYumireaălorădisp<rând. — Îmiă pareă r<u...ă numaiă c<...ă SunteYiă amândou<ă atâtă deăcurateă şiă noiă suntemă atâtă deă murdariă şiă totulă seă risipeşte,ănenum<rateămilioaneăşiăeu,ătoataăviaYaămea...ăşiădoarăpentruăc<ănuăştimămaiămult.ăIisuseăCristoase,ăceărisip<!ăDoarăpopii,ăeiăsuntăceiăeducaYiăşiăceiăcareăînvaY<.ăPopiiăauătoateăşcolile,ăeiăsuntă dasc<lii;ă întotdeaunaă înă numeleă luiă Dumnezeu,ă

107

murd<rieăînănumeleăluiăDumnezeu.ă;sta-iăadev<rul! — Oh,ăda,ădesigur,ăspuseăMarikoăliniştitor,ăatins<ădeădurereaălui. Te rog, nu te gândi la asta, acum, Anjin-san. Asta e pentru mâine. Kikuăzâmbea,ădarăeraăfurioas<ăpeăeaăîns<şi.ăArăfiătrebuităs<ăfiiămaiăatent<,ăîşiăspuse.ăProasto,ăproasto,ăproasto. Mariko-san te-aăprevenit,ăacumăaiăl<satăs<ăseăstriceăsearaăşiăfarmeculăs-a dus, s-a dus, s-a dus. Într-adev<r,ă senzualitateaă grea,ă aproapeă palpabil<,ă careă îiăînconjuraseă peă toYi,ă disp<ruse.ă Poateă c<ă într-un fel e bine, gândi.ă Celă puYină Marikoă şiă Anjin-san suntă ap<raYiă înc<ă oănoapte.ă Bietulă b<rbat,ă biataă doamn<,ă atâtă deă trist.ă Îiă priviăvorbind, ghicind-o schimbare în tonul lor. — Acumătrebuieăs<ăteălas,ăspuneaăMarikoăînălatin<. — S<ăplec<măîmpreun<. — Teă rog,ă r<mâi.ă Pentruă cinsteaă taă şiă aă ei.ă Şiă aă mea, Anjin-san. — Nuăvreauăacestădarăalăt<u,ăspuseăel,ăteăvreauăpeătine. — Sunt a ta, crede-m<,ăAnjin-san. Teărog,ăr<mâi.ăTeăimplorăşiăînYelegeăc<ăînănoapteaăaceastaăsuntăaăta. Elănuămaiăst<ruiăcaăeaăs<ăr<mân<. *** Dup<ăplecareaăeiăseăîntinseăpeăspate,ăîşiăpuseăbraYeleăsubăcapăşiăr<maseăprivindăafar<,ăpeăfereastr<,ăînănoapte.ăPloaiaăr<p<iaăpeăYigle,ăiarăvântulăsuflaămângâietorădinspreămare. Kikuă st<teaă îngenuncheat<ă înă faYaă lui,ă f<r<ă s<ă seă mişte.ăPicioareleăîiăînYepeniser<.ăI-arăfiăpl<cutăs<ăseăîntind<,ădar nu vroiaăs<-lătulbureăcuăniciăoămişcare. Nuăeştiăobosit<,ăpicioareleănuăteădor,ăîşiăspuse.ăAscult<ăploaiaăşiăgândeşte-teălaălucruriăpl<cute.ăGândeşte-te la Omi-san şiălaăCasaădeăCeaiădinăMishimaăşiăc<ătr<ieşti,ăiarăcutremurulădeă

108

ieri a fost doar un alt cutremur dintre multe altele. Gândeşte-te la Toranaga-sama şiă laă preYulă neînchipuită deăîndr<zneYăpeăcareăGyoko-san aăcutezatăs<-lăcear<ăprimaădat<ăpentruă contractulă t<u.ă Ghicitorulă acelaă aveaă dreptate.ăNoroculă t<uăoăvaă îmbog<Yiă pesteă oriceă închipuire.ăŞiă dac<ăparteaăastaăeăadev<rat<,ădeăceăn-arăfiăşiărestul,ăc<ăîntr-oăbun<ăziăteăveiăc<s<toriăcuăunăsamurai,ăpeăcareăîlărespecYiăşiăveiăaveaăunăfiuădeălaăel,ăc<ăveiătr<iăşiăveiămuriădeăb<trâneYeăînăcasaălui,ăbogat<ă şiă respectat<ă şiă c<,ăminuneăaăminunilor,ă fiulă t<u va ajungeăegalăînărang,ăsamurai,ăcaăşiăaiăs<i. FaYaă eiă începuă s<ă str<luceasc<ă deă bucurieă laă gândulăincredibilului, dar minunatului, viitor. Dup<ă ună timp,ă Blackthorneă seă întinseă leneş,ă cuprinsă deă oăoboseal<ăpl<cut<.ăOăv<zuăşiăzâmbi. — Nan desu ka, Anjin-san? Elăcl<tin<ădinăcapăbinevoitor,ăseăridic<ăşiădeschiseăshoji-ul c<treăodaiaăurm<toare.ăNiciăoăslujnic<ănuăeraăîngenuncheat<ălâng<ă aşternutulă îngrijit.ă Elă şiă Kikuă erauă singuriă înă aceaăc<suY<ăminunat<. Intr<ăînăodaiaădeădormităşiăîncepuăs<-şiăscoat< chimonoul. Ea seă gr<biă s<-lă ajute.ă Seă dezbr<c<ă deă tot,ă apoiă îşiă puseăchimonoulă uşoră deă m<tase,ă pentruă dormit,ă peă careă eaă i-l întinsese.ă Eaă deschiseă plasaă împotrivaă YânYariloră şiă elă seăîntinseăînăaşternut. Apoi,ăKikuăîşiăschimb<ăîmbr<c<mintea.ăOăpriviăscoYându-şiăobi-ulăşiăchimonoulăexteriorăşiăchimonoulădeădedesubt,ădeăunăverdeăfoarteăpalid,ătivităcuăpurpuriuăşi,ăînăceleădinăurm<,ăjupa.ăÎşiăpuseăunăchimonouăpentruădormit,ădeăculoareaăpiersicii,ăapoiăîşiăscoaseăcomplicataăperuc<ăşiăîşiăl<s<ăp<rulăliber.ăEra negru-alb<strui,ăfinăşiăfoarteălung. Îngenunche în afara plasei. — Dozo, Anjin-san? — Domo.

109

— Domo arigato goziemashita, şoptiăea. Seă strecur<ă peă subă plas<ă şiă seă întinseă al<turiă deă el.ăLumân<rileăşiăl<mpileăcuăuleiăardeauăstr<lucitor.ăEraăbucurosăde lumin<ăpentruăc<ăeaăeraăatâtădeăfrumoas<. DorinYaăluiănes<Yioas<ădisp<ruse,ădeşiădurereaăr<m<sese.ăNuăte vreau, Kiku-san,ăgândi.ăChiarădac<ăaiăfiăfostăMariko,ăarăfiălaăfel.ăChiarădac<ăaiăfiăceaămaiăfrumoas<ăfemeieăpeăcareăamăv<zut-oăvreodat<,ămaiăfrumoas<ăchiar decât Midori-san, pe careă oă credămaiă frumoas<ădecâtă oriceă zeiY<.ăNuă teă doresc.ăPoateămaiătârziu,ădarănuăacum.ăÎmiăpareăr<u. Mânaăeiăseăîntinseăşiăîlăatinse. — Dozo? — Iyé, spuseăelăblând,ăcl<tinândăcapul. Îiă apuc<ă mâna,ă apoiă îşiă strecur<ă ună braYă peă subă umerii ei. Ascult<toare,ăeaăseăcuib<riălâng<ăel,ăînYelegândăîntr-oăclip<.ăParfumulăeiăseăamestecaăcuăcelăalăcearşafurilorăşiăalăsaltelei.ăAtâtădeăcurate,ăîşiăspuse.ăTotulăatâtădeăneînchipuitădeăcurat. Ceă spuseseă Rodrigues?ă "Japoniaă eă raiulă peă p<mânt,ăenglezule,ă dac<ă ştiiă undeă s<ă cauYi",ă sauă "aiciă eă paradisul,ăenglezule!" Nu-miă amintesc.ă Ştiuă doară c<ă nuă esteă acolo,ădincolo de mare, unde credeam eu, nu e acolo. Raiulăpeăp<mântăeăaici. CAPITOLUL 41 Ştafetaă galop<ă peă drumă înă jos,ă înă întuneric,ă c<treă satulăadormit.ă Cerulă eraă tivită deă luminaă zorilor,ă iară b<rcileă deăpescuit,ăceăieşiser<ănoapteaăînălargăs<-şiăîntind<ăplaseleălâng<ărecifuri,ăsoseauăînăport.ăC<l<riseăf<r<ăodihn<ădinăMishima,ăprină trec<torileă munYiloră şiă drumuriă proaste,ă luândă caiăodihniYiădeăpeăunde putuse.

110

Calulă s<uă tropotiă peă str<zileă satuluiă şiă ochiă ascunşiă îlăurm<rir<,ăde-aăcurmezişulăpieYeiăşiă înăsus,ăpeădrumulăc<treăfort<reaY<.ă Stindardulă s<uă purtaă însemneleă luiă Toranagaă şiăştiaă parolaă deă zi.ă Totuşiă fuă oprită şiă cercetată deă patruă oriăînainte de aăiăseăîng<duiăintrareaălaăofiYerulăg<rzii. — ŞtiriăgrabniceădeălaăMishima,ăNaga-san. De la seniorul Hiro-matsu. Nagaălu<ăsululăşiăseăgr<biăîn<untru.ăSeăopriălaăuşaăputernicăp<zit<. — Tat<? — Da. Naga trase panoul într-oăparteăşiăaştept<.ăSabiaăluiăToranaga alunec<ăînapoiăînăteac<.ăUnaădintreăg<rziăaduseăoălamp<ăcuăulei. Toranagaăseăridic<ăîn<untrulăpologuluiăşiărupseăsigiliul.ăCuădou<ăs<pt<mâniăînăurm<ăîiăporunciseăluiăHiro-matsuăs<ăpleceăcuăunăregimentădeăelit<,ăînătain<,ălaăMishima,ăcastelul-cetate de peădrumulăTokaido,ăceăstr<juiaăintrareaăînătrec<toareaăcareăstr<b<teaămunYiiăc<treăoraşeleăAtamiăşiăOdawara,ăpeăcoastaădeăr<s<rităaăprovincieiăIzu.ăAtamiăeraăpoartaăc<treănordăspreăOdawara.ăOdawaraăeraăcheiaăap<r<riiăîntreguluiăKwanto. Hiro-matsu scria: "AlteY<,ă frateleă vostruăvitreg,ăZataki,ă senioră deăShinano,ă aăsosităieriădeălaăOsaka,ăcerândăunăpermisădeăliber<ătrecereăcaăs<ă v<ă vizitezeă laă Anjiro.ă C<l<toreşteă oficială cuă oă sut<ă deăsamuraiăşiăhamaliăsubăsemnulănouluiăConsiliuăalăRegenYilor.ăÎmiă pareă r<uă s<ă v<ă spună c<ă ştirileă doamneiă Kiritsuboă suntăadev<rate.ă Zatakiă aă devenită tr<d<toră şiă şi-aă dată peă faY<ăsprijinulă pentruă Ishido.ă Ceă nuă ştiaă eaă esteă c<ă Zatakiă esteăacum regent în locul seniorului Sugiyama. Mi-aă ar<tatănumireaă saă oficial<,ă semnat<ă corectă deă Ishido, Kyama, OnoshiăşiăIto.ăAmăf<cutătotăceăamăpututăc<ăs<-miăst<pânescăoameniiăs<ănuăseăînfurieăînăfaYaăaroganYeiăsale,ăşiăm-am supus

111

poruncilorăvoastreădeăaă l<saăoriceămesagerăcareăvineădeă laăIshidoăs<ătreac<.ăAşăfiăvrutăs<ăucidăscârn<viaăastaăeuăînsumi.ăCuăelăc<l<toreşteăpreotulăbarbarăTsukku-san, care a ajuns pe mare la portul Numazu, venind din Nagasaki. El a cerut îng<duinYaăs<ăv<ăviziteze,ăaşaăc<ăl-amătrimisăcuăaceeaşiăsuit<.ăAmătrimisădou<ăsuteădintreăoameniiămeiăcaăs<-i escorteze. Vor ajunge la Anjiroă înă dou<ă zile.ă Cândă v<ă întoarceYiă laăYedo?ă Iscoadeleă spună c<ă Jikkyuă strângeă înă tain<ăoşteniă şiăavemăştiriădeălaăYedoăcumăc<ăclanurileădinănordăsuntăgataăs<ăseăal<tureă luiă Ishido,ăacumăc<ăShmano,ăfeudaăluiăZataki,ăeăîmpotrivaăvoastr<.ăV<ăimplorăs<ăplecaYi dinăAnjiroădeîndat<,ăpeămare.ăL<saYi-lăpeăZatakiăs<ăv<ăurm<reasc<ăpân<ălaăYedo,ăundeăputemăs<-iăfacemăfaY<ăcumătrebuie." Toranaga lovi cu pumnul în podea. — Naga-san, adu-l pe Buntaro-san, Yaga-san şiăOmi-san aici,ădeîndat<. Aceştiaăsosir<ăfoarteărepede.ăToranaga le citi mesajul. — Arăfiăbineăs<ăoprimătoateăpreg<tirile.ăTrimiteăregimentulădeămuscheteăpân<ălaăultimulăomăînămunYi.ăNuăvremăs<ăscapeăvreoătain<,ăacum. Omi spuse: — V<ă rog,ă iertaYi-m<,ă AlteY<,ă dară aYiă puteaă g<siă c<-i mai potrivită s<ă întâlniYiă soliaă înă munYi,ă s<ă zicemă laă Yokosé. InvitaYi-l pe seniorul Zataki – aleseătitlulăcuămult<ăgrij<ă– s<ăfac<ăoăcur<ădeăapeălaăunulădintreăizvoareleădinăapropiere,ădarăhot<râYiă întâlnireaă laăYokosé.ăApoi,ădup<ăceă şi-a prezentat mesajul,ăelăşiă toYiăoameniiăs<iăpotăfiă trimişiă înapoi,ă însoYiYiăpân<ălaăhotar,ăsauăstriviYi,ădup<ăcumădoriYi. — Nu cunosc Yokosé. YabuăspuseăcuăimportanY<ă: — Eă minunat,ă aproapeă înă mijloculă provincieiă Izu,ă AlteY<.ăÎntreă munYi,ă într-o vale, pe râul Kano. Kano curge mai departe spre nord,ă prină Mishimaă şiă Numazo,ă c<treă mare,ă

112

neh? Yokosé esteălaăoăr<scruceădeădrumuri:ădrumurileăceăducădeălaănordălaăsudăşiădeălaăestălaăvest. — Da, Yokosé arăfiăunălocăbunădeăîntâlnire,ăalteY<.ăIzvoareleăShuzenjiă suntă înă apropiere,ă foarteă fierbinYi,ă foarteă bune. Uneleădinăceleămaiăbune.ăArătrebuiăs<ăleăvizitaYi,ăAlteY<. — Credăc<ăOmi-san aădatăoăideeăbun<. — Putemăs<ăneăap<r<măacoloăcuăuşurinY<? Omi spuse iute: — Da,ăAlteY<.ăAcoloăeăunăpod.ăXinutulăe-nconjuratădeămunYiăabrupYi.ăOriceăatacatorăvaătrebuiăs<ălupte în susul unui drum şerpuitor.ă Amândou<ă trec<torileă potă fiă Yinuteă cuă oameniăpuYini.ăN-amăputeaăfiăniciodat<ăluaYiăprinăsurprindere.ăAvemăîndeajunsădeămulYiăoameniăcaăs<ăv<ăap<r<măşiăs<ăm<cel<rimădeăzeceăoriămaiămulYiădecâtăsuntăei,ădac<ăvaăfiănevoie. — O s<-iăm<cel<rimăoriceăs-ar întâmpla, neh? spuse Buntaro dispreYuitor.ăDarămaiăbineăacoloădecâtăaici.ăAlteY<,ăv<ărog,ăl<saYi-m<ă s<ă asigură euă locul.ă Cinciă suteă deă arcaşi,ă f<r<ămuschete,ătoYiăc<l<reYi.ăAd<ugaYiăoamenilorăpeăcareăi-a trimis tat<lămeuăvorăfiămaiămult decât de ajuns Toranagaăverific<ădataădeăpeămesaj. — Cândăoăs<ăajung<ălaăr<scruce? Yabuăpriviăc<treăOmiăpentruăconfirmare. — Cel mai devreme în noaptea asta? — Dac<ănu,ăpân<ămâineăînăzori. — Buntaro-san,ăpleciădeîndat<,ăspuseăToranaga.ăÎiăopreştiălaăYokosé,ă dară Yine-iă deă parteaă cealalt<ă aă râului.ăAmă s<ă plecămâineăînăzoriăcuăînc<ăoăsut<ădeăoameni.ăArătrebuiăs<ăajungemăpân<ă mâineă laă amiaz<.ă Yabu-san, pentru moment iei în primireă regimentulă deă muschete,ă şiă neă aperiă retragerea.ăAşeaz<-lăînăambuscad<,ăde-a curmezişulădrumuluiăHeikawa,ăpeă culme,ă aşaă caă s<ă putemă s<ă neă retragemă printreă rânduriădac<ăvaăfiănevoie. Buntaroă seăpreg<tiă s<ăplece,ădară seăopriăcândăYabuăspuse,ă

113

neliniştit: — Cumăarăputeaăs<ătr<dezeăcineva,ăAlteY<?ăN-auădecâtăoăsut<ăde oameni. — M<ăaşteptălaătr<dare.ăSeniorulăZatakiănuăşi-ar pune capul înămâinileămeleăf<r<ăunăplan,ăc<ciădesigurăiăl-aşăluaădac<ăaşăputea,ăspuseăToranaga.ăF<r<ăelăînăfrunteaăfanaticilorăluiăamăaveaăoăşans<ămultămaiămareăcaăs<ătrecemăprinămunYiiăs<i.ăDarădeăceărisc<ăelătotul,ăde ce? Omiăîncerc<ăs<ăghiceasc<: — Nu s-arăputeaăs<ăseăpreg<teasc<ăs<ădevin<ădinănouăaliatulăvostru? ToYiăcunoşteauăvecheaărivalitateăcareăexistaseă întreăceiădoiăfraYiăvitregi.ăPrieteneasc<,ăpân<ăatunci. — Nu. Nu el. N-amăavutăîncredereăînăelăniciăpân< acum. Ar avea vreunul dintre voi încredere în el, acum? Cl<tinar<ăcuătoYiiădinăcap.ăYabuăspuse: — Desigură nuă trebuieă s<ă v<ă nelinişteasc<ă nimic,ă AlteY<.ăSeniorul Zataki e regent, da, dar e doar un mesager, neh? Prostule,ăarăfiăvrutăs<ăstrigeăToranaga,ănuăînYelegiănimic. — Oăs<ăafl<măcurând.ăBuntaro-san,ăpleciăîndat<. — Da,ăAlteY<.ăOă s<ă alegă loculă întâlniriiă cuă grij<,ă dară nu-l l<saYiămaiăaproapeădeăzeceăpaşi.ăAmăfostăcuăelăînăCoreea.ăEăpreaăiuteăînămânuireaăs<biei. — Da. Buntaroăieşiăgr<bit.ăYabuăspuse: — Poateăc<ăZatakiăarăputeaăfiăconvinsăs<-lătr<dezeăpeăIshido,ăcuăvreoăr<splat<,ăpoate.ăCareăs<ăfieămomeala?ăChiarăşiăf<r<ăelăînăfrunte,ămunYiiăShinanoăsuntăs<lbatici. — Momeala e limpede, spuse Toranaga. Kwanto. Nu vrea el asta? N-a vrut-o întotdeauna? Nu vorăastaătoYiăduşmaniiămei?ăN-oăvreaăînsuşiăIshido? Eiănuăr<spunser<.ăNuăeraănevoie.ăToranagaăspuseăgrav: — FieăcaăBuddhaăs<ăneăajute.ăPaceaăluiăTaikōăaăluatăsfârşit.ă

114

Începeăr<zboiul. *** UrechileădeămarinarăaleăluiăBlackthorneădesluşiser<ăgrabaăînăzgomotulă copiteloră ceă seă apropiauă şiă astaă îiă şoptiseăprimejdia. Se trezise din somn într-oăclip<,ăgataăs<ăataceăsauăs<ă fug<,ă cuă toateă simYurileă treze.ă Copiteleă trecur<,ăîndep<rtându-seă înă susulă dealului,ă c<treă fort<reaY<,ăpierzându-seăînădep<rtare. Aştept<.ă Nuă auziă niciă ună sunetă careă s<ă tr<dezeă oă escort<.ăPoate-iăoăştafet<ăsinguratic<,ăîşiăspuse.ăDeăunde?ăAăînceputăr<zboiul? Seăcr<paădeăziu<.ăAcumăputeaăs<ăvad<ăoămic<ăparteăa cerului. Eraăacoperităşiăînc<rcatăcuănoriădeăploaie,ăaerulăcald,ăcuăunăizăde sare în el, unduindă plasaă contraă YânYariloră dină timpă înătimp.ă Ună YânYară bâzâiaă uşoră afar<.ă Seă simYeaă foarteă bineăîn<untru,ăînăsiguranY<ăînăaceaăclip<.ăBucur<-teădeăsiguranY<ăşiălinişte,ăcâtăYine,ăîşiăspuse. Kikuă dormeaă al<turi,ă ghemuit<ă caă ună pisoi.ă R<v<şit<ă deăsomn i seăp<reaăşiămaiăfrumoas<.ăSeăîntinseăcuăgrij<ălaălocăînămoliciuneaăaşternutuluiădeăpeăpodeauaăacoperit<ădeătatami. Aşaăeămultămaiăbineădecâtăîntr-un pat. Mai bine decât într-o cuşet<,ăDumnezeule,ăcuămultămaiăbine!ăDarăînăcurândăamăs<ăfiu înapoi la bord, neh? Înă curândă m<ă voiă n<pustiă asupraăCorabieiăNeagreăşiăoăvoiă lua,ăneh? Credăc<ăToranagaăeădeăacord,ădeşiăn-a spus-oăpeăfaY<.ăN-aăîncuviinYatăel,ăaşaăcumăfacăjaponezii? Nimic nu poate fi rezolvat în Japonia decât cu mijloace japoneze. Da,ăcredăc<ă<sta-i adev<rul. Amăvrutăs<ăafluămaiămulte.ăNuăi-aăspusăelăluiăMarikoăs<-mi traduc<ătotulăşiăs<-mi explice problemele lui politice? Amăvrută baniă caă s<-miă cump<rănoulă echipaj.ăNuă mi-a dat dou<ămiiădeăkoku?

115

I-amăcerutădou<ăsauătreiăsuteădeăcorsari.ăNuămi-a dat el mie dou<ăsuteădeăsamuraiăcuătoat<ăputereaăşiărangulădeăcareăamănevoie? Mi se vor supune? Desigur! M-aă f<cutăsamuraiăşiăhatamoto, aşaăc<ămiăseăvorăsupuneăpân<ălaămoarteăşi-amăs<-i duc pe bordul lui Erasmus. Orăs<ăfieăgrupaămeaădeăabordajăşi-oăs<ăconducăatacul. Ceănorocădeănecrezutăam!ăAmă totăceăvreau,ăafar<ădoarădeăMariko,ădarăoăamăşiăpeăea.ăAm,ăînătain<,ăsufletulăşiădragosteaăei.ăŞiăi-amăavutătrupulănoapteaătrecut<.ăNoapteaăfermecat<,ăcareă nuă aă existată vreodat<.ă Ne-amă iubit,ă f<r<ă s<ă facemădragoste. Este vreo diferenY<ăînăasta? Nuă eă dragosteă întreă Kikuă şiă mine,ă doară oă dorinY<ă careă aăînflorit. M-amăsimYităgrozav,ăsperăc<ăşiăea.ăAmăîncercatăs<ăfiuăpe de-aă întregulă japonezăşiăs<-miăfacădatoria,ăs<-iăd<ruiescăpl<cere,ăaşaăcumăaăf<cutăşiăea. Îşiăamintiăcumăfolosiseăun inelăalăpl<cerii.ăSeăsimYiseăfoarteăstânjenită şiă foarteă ruşinată şiă seă întorseseă cuă spateleă caă s<-l pun<,ăîngrozitălaăgândulăc<-şiăvaăpierdeăvârtoşenia,ădarănuăseăîntâmplaseăasta.ăŞiăapoi,ăcândăîlăaşezaseălaăloculălui,ăf<cuser<ădin nou dragoste. Trupul ei tremuraseă şiă seă r<sucise,ă iarătremurulăacestaăîlăridicaseăpeăoăculmeăaăpl<ceriiăpeăcareănuăoăcunoscuseăvreodat<. Dup<ăaceea,ăcândăputuseăs<ăr<sufleădinănou,ăîncepuseăs<ărâd<ăşiă eaă şoptise:ă "Deă ceă râzi?"ă iară elă îiă r<spunsese:ă "Nuă ştiuăaltcevaădecâtăc<ăm<ăfaci fericit." N-amărâsăniciodat<ăînăacesteăclipe,ăniciodat<ăpân<ăacum.ăAăfostătotulădes<vârşit.ăNuăoăiubescăpeăKiku-san,ăm<ăbucurădeăea. O iubesc pe Mariko-san f<r<ă marginiă şiă îmiă placeăFujiko-san. Aiăîmp<rYiăpernaăcuăFujiko?ăNu.ăDeăfaptănuăcredăc<ăaş putea. Nuăeăastaădatoriaăta?ăDac<ăaccepYiăprivilegiileăunuiăsamuraiăşiăceriăaltoraăs<ăteătratezeăpeăde-a-ntregul ca samurai, cu tot ceeaăceăînseamn<ăasta,ătrebuieăs<ăaccepYiăşiăresponsabilit<Yiă

116

şiădatorii,ăneh? E doar drept, neh? Şiăonorabil,ăneh? E de datoriaătaăs<-iăd<ruieştiăluiăFujikoăunăfiu. ŞiăFelicity,ăce-ar spune ea despre asta? Şiă cândă veiă pleca,ă ceă seă vaă întâmplaă cuă Fujiko-san şiăMariko-san? Te vei întoarce într-adev<răaici,ăp<r<sindătitlulăde cavaler, sau chiar onorurile mai mari, pe care le vei primi cuă siguranY<ă dac<ă teă veiă întoarceă înc<rcată deă comori?ăVelăplutiă dină nouă înă largulă m<riiă duşm<noase,ă s<ă str<baYiăostilitateaă îngheYat<ă aă strâmtoriiă luiă Magellan,ă s<ă înduriăfurtuniăşiămareaăr<scolit<ăşiăscorbutulăşiărevoltaămarinarilorăînc<ă alteă şaseă suteă şiă nou<zeciă şiă optă deă zile,ă caă s<ă maiădebarciăodat<ăaici,ăs<ăîncepiădinănouăviataăasta? Hot<r<şte! Apoiă îşiă amintiă ceă îiă spuseseă Marikoă despreă locurileă dinăminte. "Fii japonez, Anjin-san,ătrebuie,ăcaăs<ăsupravieYuieşti.ăF<ă ceă facemă noi.ă Las<-te,ă f<r<ă s<ă teă ruşinezi,ă înă ritmulăkarmei. Fiiă mulYumită deă forYeleă careă scap<ă controluluiădumitale.ă Puneă fiecareă lucruă înă l<caşulă luiă deosebită şiăp<streaz<-Yiă wa, armoniaă vieYii.ă P<streaz<-Yi-o, Anjin-san. Karma e karma, neh? Da,ăm<ăvoiăhot<rîăcândăoăs<ăvin<ăvremea. Maiăîntâiătrebuieăs<-miăfacărostădeăechipaj.ăApoiăs<ăcapturezăCorabiaăNeagr<.ăApoiă voiă înconjuraă dină nouă jum<tateă dinăp<mântăcaăs<ăajungăînăAnglia.ăApoiăamăs<ăcump<răşi-amăs<ăarmeză cor<biiă deă r<zboiă şiă apoiă oă s<ă hot<r<sc.ă Karma e karma. Kikuă seă r<suci,ă apoiă seă strecur<ă şiă maiă adâncă întreăcearceafuri,ăcuib<rindu-seălâng<ăel.ăÎiăsimYiăc<lduraătrupuluiăprinăchimonoulădeăm<taseăşiăseăsimYiăfericit. — Anjin-chan, murmur<ăeaăînc<ăadormit<. — Hai! Nuă oă trezi.ă Eraă mulYumită s<ă oă Yin<ă înă braYeă şiă s<ă seăodihneasc<,ăr<pitădeălinişteaăpeăcareăabandonareaăi-oăd<duse,ă

117

dar,ăînainteădeăaăadormi,ăoăbinecuvânt<ăpeăMarikoăpentruătotăce-lăînv<Yase. *** — Da, Omi-sama, desigur,ăspuseăGyoko,ăîlăaducăîndat<ăpeăAnjin-san. Teărog,ăiart<-m<.ăAko,ăvinoăcuămine. Gyoko o trimiseăpeăAkoădup<ăceai,ăapoiăseărepeziăînăgr<din<,ăîntrebându-seăceăveştiăimportateăaduseseăînăgalopămesagerulănocturn,ăpentruăc<ăşiăeaăauziseăcopitele.ăŞiădeăceăseăpoart<ăOmi-san atâtădeăciudatăast<zi,ăatâtădeărece,ădurăşiăprimejdios?ăDeăceăaăvenităelăînsuşi pentruăoătreab<ăatâtădeăneimportant<?ăDe ce nu a trimis un samurai oarecare? Eh,ă cineă ştie?ă Omiă eă b<rbat.ă Cumă poYiă s<ă nu-iă înYelegi,ăîndeosebiă peă samurai?ă Dară cevaă nuă eă înă regul<.ă Aă adusăcurierulăoădeclaraYieădeăr<zboi?ăCredăc<ăda.ăDac<ăeăr<zboi,ăatunci e r<zboiăşiăr<zboiulănuăaăf<cutăr<uăniciodat<ănegoYuluiănostru. Daymio şiăsamurai,ăvorăaveaăînăcontinuareănevoieădeădistracYie,ăcaădeăobiceiă– cuăatâtămaiămultăînătimpulăr<zbouluiă–,ăiarăcândăeăr<zboiăbaniiăînseamn<ămaiăpuYinădecâtăoricândăpentru ei. Bun, bun, bun. Îşiă zâmbiă înă sineaă ei.ă Aminteşte-Yiă deă zileleă r<zboiuluiă deăacumăpatruzeciădeăani,ăcândăaveaiăşaptesprezeceăaniăşiăeraiăfloareaăMishimei.ăAminteşte-YiătotărâsulăşiătoYiăceiăcuăcareăaiăîmp<rYită pernaă şiă nopYileă mândreă careă seă topeauă înă zi.ăAminteşte-YiăcumăîlăserveaiăpeăMoşăChelie,ă tat<lă luiăYabu,ăb<trânulădomnădeătreab<ăcareăfierbeaăcriminaliiăaşaăcumăfaceăfiulăs<uăacum.ăAminteşte-Yiăcâtădeăgreuăaătrebuităs<ămunceştiăcaăs<-l înmoi – altfel decât pe fiul lui. Gyoko chicoti. Am împ<rYităpernaătreiăzileăşiătreiănopYi.ăApoiăaădevenităst<pânulămeuă pentruă ună ană întreg.ă Buneă vremuri.ă Bună b<rbat.ă Oh,ăcumăamăîmp<rYităperna! R<zboiăsauăpace,ăce-Yiăpas<?ăShigata ga nai. Sunt destui bani

118

b<gaYiă înă zarafiă şiă negustoriiă deă orez,ă câteă puYină aici,ă câteăpuYinădincolo. Apoi, fabrica de saké dinăOdawaraăşiăCasaădeăCeaiădinăMishimaăînfloreşte,ăiarăast<ziăseniorulăToranagaăoăs<ăcumpereăcontractulăluiăKiku.ăDa,ăvinătimpuriăinteresanteăşiă câtă deă interesantă aă fostă noapteaă trecut<!ă Kikuă aă fostăstr<lucitoareăşiăieşireaăluiăAnjin-san, însp<imânt<toare.ăKikuăaăr<sucitălucrurileălaăfelădeăpriceput<ăcaăoriceăcurtezan<ădinăîmp<r<Yie.ăŞiăapoi,ădup<ăceădoamnaăTodaăaăplecat,ăiscusinYaăluiăKikuăaăf<cutătotulăperfectăşiănoapteaăoăbinecuvântare.ăAh,ăb<rbaYiiăşiăfemeile.ăAtâtădeăuşorădeăcitit.ăÎndeosebiăb<rbaYii. R<mână de-aă pururiă copii.ă Vanitoşi,ă dificili,ă teribili,ănestatornici,ădocili,ăr<i,ărareoriăminunaYi,ădarătoYiăn<scuYiăcuăacelăunic,ă incredibilă lucruăcareăcompenseaz<ă totul,ăpeăcareănoi,ă celeă dină breasl<,ă îlă numimă R<d<cinaă deă Jad,ă Cap de Broasc<ă Xestoas<,ă Pisculă Yang,ă SuliYaă Încins<ă sau,ă pură şiăsimplu, Bucata de Carne. Câtădeăjignitorăşiătotuşiăcâtădeăpotrivit. Gyokoăchicotiăşiăseăîntreb<ăpentruăaăzeceaămiaăoar<,ăpeătoYiăzeiiăviiăsauămorYi,ăsauăcareăoăs<ăseănasc<,ăceăne-am face în lumeaăast<ăf<r<ăBucataădeăCarne? Porniă gr<bit<,ă t<lpileă eiă f<cândă doară atâtă zgomotă câtă s<-şiăanunYeăsosirea.ăUrc<ătrepteleădinăcedruălustruit.ăB<tuălaăuş<ăîntr-un fel anume. — Anjin-san, Anjin-san,ă îmiă pareă r<u,ă dară seniorulăToranagaăaătrimisădup<ădomnia-voastr<.ăViăs-aăporuncităs<ăajungeYiălaăfort<reaY<ădeîndat<. — Cum? Ce-ai spus? Eaărepet<,ăfolosindăcuvinteămaiăsimple. — Ah!ă ÎnYeleg!ăBine,ăeuăacoloă repede,ă îlă auziă spunândăcuăaccentulăs<uăcaraghios. — Îmiăpareăr<u.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăKiku-san? — Da, mama-san? Într-oăclip<ăpanoulăalunec<ă într-o parte. Kiku îi zâmbi, cu

119

chimonoulăşifonatăpeăeaăşiăp<rulăciufulităpl<cut. — Bun<ădimineaYa,ămama-san, ai visat frumos? — Da,ă da,ă mulYumesc.ă Îmiă pareă r<uă c<ă teă deranjez.ăKiku-chan,ăvreiăceaiăproasp<t? — Oh! Zâmbetul luiă Kikuă disp<ru.ă Acestaă eraă semnalulă peă careăGyokoăputeaă s<-lă foloseasc<ă liberă înă faYaăoric<ruiă clientă şiăprinăcareăîiăspuneaăc<ăclientulăeiădeosebit,ăOmi-san, seăafl<ălaăCasaă deă Ceai.ă Atunciă Kikuă puteaă s<-şiă termineă deîndat<ăpovestea, sau cântecul, sau dansulăşiăs<ăseăduc<ălaăOmi-san, dac<ă dorea.ă Kikuă împ<rYeaă pernaă cuă foarteă puYini,ă deşiă îiădistraăpeămulYi,ădac<ăpl<teau.ăFoarte,ăfoarteăpuYiniăîşiăputeauăpermite toate serviciile ei. — Ceăeste?ăîntreb<ăGyoko. — Nimic, mama-san. Anjin-san,ăstrig< vesel Kiku, îmi pare r<u,ădoreştiăcha? — Da, te rog. — Îndat<,ăspuseăGyoko.ăAko,ăgr<beşte-te,ăcopil<. — Da,ăst<pân<. Akoăaduseătavaădeăceaiăşiăceleădou<ăceştiăşiăturn<,ăiarăGyokoăplec<,ăcerându-şiădinănouăiertareăpentruăc<ăîlăderanjase. Kikuăîiăd<duăeaăîns<şiăceaşcaăluiăBlackthorne.ăElăb<uăînsetat,ăiarăeaăîlăajut<ăs<ăseăîmbrace.ăAkoăpreg<tiseăunăaltăchimonouăpentruăea.ăKikuăeraăfoarteăatent<,ădarăeraăm<cinat<ădeăgândulăc<ă înă curândă vaă trebuiă s<-lă însoYeasc<ă peă Anjin-san pân<ădincoloă deă poart<ă şiă s<ă iă seă înclineă laă plecare.ă Aşaă cereaăbuna-cuviinY<.ăMaiămultădeăatât,ăeraăprivilegiulăşiădatoriaăei.ăDoară curtezaneloră deă prim<ă clas<ă liă seă îng<duiaă s<ă treac<ădincoloădeăhotarulă caseiă caă s<ă acordeăaceast<ă rar<ăonoare.ăToateă celelalteă trebuiauă s<ă r<mân<ă înă curte.ă Era de neînchipuităpentruăeaăs<ănuăsfârşeasc<ănoapteaăaşaăcumăeraădeăaşteptată– arăfiăfostăoăinsult<ăcumplit<ălaăadresaăoaspeteluiăei,ăşiătotuşi...

120

Pentruă primaă oar<ă înă viaY<,ăKikuă nuă doreaă s<ă conduc<ă unăoaspeteăînăfaYaăaltuiăoaspete. Nu pot. Nu pe Anjin-san,ăfaY<ădeăOmi-san. Deăce?ăseăîntreb<.ăPentruăc<ăAnjin-san eăbarbarăşi-Yiăeăruşineăpentruăc<ătoat<ălumeaăvaăştiăc<ăte-a avut un barbar? Nu. Tot Anjiroăştieădeja,ăşiăunăb<rbatăesteăcaăoricareăaltul,ădeăceleămaiămulteăori.ăAcestăb<rbatăesteăsamurai,ăhatamoto şiăamiralăalăcor<biilorăsenioruluiăToranaga.ăNu,ănuăesteăasta. Atunci ce? Amădescoperităînăaceast<ănoapteăc<-miăesteăruşineădeăceăi-a f<cutăOmi-san.ăŞiăarătrebuiăs<ăneăfieăruşineătuturor.ăOmi-san n-arăfiătrebuităniciodat<ăs<ăfac<ăasta.ăAnjin-san este însemnat şiă degeteleă meleă p<reauă s<ă simt<ă urinaă peă m<taseaăchimonouluiăs<u.ăM-aăarsăruşineaălui,ăunăb<rbatăbun,ăc<ruiaănuătrebuiaăs<ăiăseăîntâmpleăaşaăceva. Suntăoareăpâng<rit<? Nu,ă desigur,ă doară ruşinat<ă faY<ă deă el.ă Şiă faY<ă deăOmi-san, pentruăc<ăm<ăsimtăruşinat<.ăApoi,ăînăadânculăminYii,ăoăauziăpeămama-san spunândădinănou:ă"Copil<,ăcopil<,ălas<ăb<rbaYilorăgrijile lor. Râsul este balsamul nostru pentru ei, pentru lume, pentruăzeiăşiăchiarăpentruăb<trâneYe." — Kiku-san? — Da, Anjin-san. — Acum eu plec. — Da.ăS<ămergemăîmpreun<. Elăîiălu<ăgrijuliuăfaYaăînămâinileăluiăaspreăşiăoăs<rut<. — ÎYiămulYumesc,ănuăcuvinteăîndeajunsăpentruămulYumesc. — Euă suntă ceaă careă trebuieă s<-Yiă mulYumesc.ă Teă rog,ăîng<duie-miăs<-YiămulYumesc,ăAnjin-san.ăS<ămergem. Oăl<s<ăpeăAkoăs<-iăaranjezeăultimeleăşuviYeădeăp<răpeăcareăleăl<saseă s<ă atârne,ă neatent<,ă îşiă leg<ă eşarfaă înă jurulăchimonouluiăşiăpornir<. Mergeaălâng<ăel,ăaşaăcumăcereaăprivilegiulăei,ănuăcâYivaăpaşiă

121

înă urm<,ă cumă eraă obligat<ă oă soYie,ă consoart<,ă fiic<,ă sauăservitoare.ăÎşi puseămânaăpeăum<rulăeiăpentruăoăclip<ăşiăasteănuă îiăpl<cu,ăpentruăc<ănuămaiăerauă înăsingur<tateaăcamereiălor. Apoi dintr-oădat<ă avuăoăpresimYireăgroaznic<,ă c<ă oăvaăs<rutaăînăpublic,ăînăfaYaăporYii,ăaşaăcumăîiăspuseseăMarikoăc<ăera obiceiul barbarilor. Oh, Buddha,ă f<ă s<ă nuă seă întâmpleăasta,ăîşiăspuse,ăgataăs<ăleşineădeăteam<. S<biileă luiă erauă înă cameraă deă primire.ă Dup<ă datin<,ă toateăarmeleăerauăl<sateăsubăpaz<,ăînăafaraăcamerelorăpl<cerii,ăspreăaă preveniă înc<ier<rileă sângeroaseă întreă clienYiă şiă deăasemenea, spreăaă împiedicaăvreoădoamn<ăs<-şiăpun<ăcap<tăvieYii.ăNuătoateădoamneleădinăLumeaăS<lciilorăerauăfericiteăsau norocoase. Blackthorneă îşiă puseă s<biileă înă brâu.ă Kikuă seă înclin<ă înăverand<,ăundeăelăîşiăpuseăînăpicioareăsandalele.ăGyokoăşiăalYiiăseăadunaser<ăs<ăiăseăînchineălaăplecare,ăcaăunuiăoaspeteădeăseam<.ăDincoloădeăpoart<ăeraăpiaYaăsatuluiăşiămarea.ăMulYiăsamuraiăseăg<seauăacolo,ăsporov<ind,ăcuăBuntaroăînămijloculălor.ăKikuănuăputeaă s<-lăvad<ăpeăOmi,ădeşiă eraă sigur<ăc<ă îiăpândea de undeva. Anjin-san p<reaănem<suratădeăînaltăşiăeaăatâtădeămic<,ăal<turiădeăel.ăAcumătraversauăcurtea.ăAmândoiăîlă v<zur<ă peă Omi,ă înă acelaşiă timp.ă St<teaă lâng<ă poart<.ăBlackthorne se opri. — MneaYa,ăOmi-san, spuse ca unui prieten, înclinându-i-se caăunuiăprieten,ăf<r<ăs<ăştieăc<ăOmiăşiăKikuăerauămaiămultădecât prieteni. Cumăarăfiăpututăşti,ăîşiăziseăea,ănimeniănuăi-a spus. De ce i-ar fiăspusăşiăceăconteaz<ăasta,ăoricum. — Bun<ădimineaYa,ăAnjin-san. VoceaăluiăOmiăeraăprietenoas<,ădarăeaăb<g<ădeăseam<ăc<ăseăînclinase doar atât cât s<ă fieă politicos.ă Apoiă ochiiă s<iăp<trunz<toriăseăîntoarser<ădinănouăc<treăeaăşiăeaăseăînclin<ăcuăunăzâmbetădes<vârşit.

122

— Bun<ă dimineaYa,ă Omi-san. Aceast<ă cas<ă eă onorat<ă deăprezenYaădumitale. — MulYumesc,ăKiku-san. SimYiăprivireaăluiăscormonitoare,ădarăseăpref<cuăc<ănuăbag<ădeă seam<,ă Yinându-şiă ochiiă maiă departeă plecaYi.ă Gyokoă şiăslujniceleăşiăcelelalteăcurtezaneăcareăerauălibere,ăpriveauădeăpeăverand<. — Euăducăfort<reaY<,ăOmi-san, spunea Blackthorne. Totul e bine? — Da.ăSeniorulăToranagaăaătrimisădup<ădumneata. — Plecăacum.ăSperăv<dăcurând. — Da. Kikuăpriviăînăsus.ăOmiăseăuitaăînc<ălaăea.ăEa-i zâmbi cu cel maiăfrumosăzâmbetăalăeiăşiăapoiăseăuit<ălaăAnjin-san. El îl priveaăpeăOmiăcuăatenYie,ăapoiăsimYindu-i ochii se întoarse c<treăeaăşiăîiăzâmbi.ăI seăp<ruăaăfiăunăzâmbetăforYat. — Îmiăpareăr<u,ăKiku-san. Omi-san, acum trebuie plec. Seăînclin<ăc<treăOmi.ăI seăr<spunseălaăfel.ăTrecuădincoloădeăpoart<.ăEaăîlăurm<ăcuăr<suflareaăt<iat<.ăÎnăpiaY<ăîncet<ăoriceămişcare.ă Înă t<cere,ă îlă v<zuă întorcându-seă şiă pentruă unămomentăgroaznicădeălung,ăcrezuăc<ăaveaăs-oăîmbr<Yişeze,ădarăspreă imensaă eiă uşurareă nuă oă f<cu,ă ciă doară st<tuă acoloăaşteptând,ăaşaăcumăarăfiăaşteptatăoriceăpersoan<ăcivilizat<.ăEaăseă înclin<ă cuă toat<ă tandreYeaă deă careă eraă înă stare,ă simYindăprivirea lui Omi sfredelind-o. — MulYumesc,ăAnjin-san,ăspuseăeaăşiăîiăzâmbiădoarălui. Unăsuspinăstr<b<tuăpiaYa. — MulYumesc. Apoiăad<ug<ăînăculmeaăpoliteYii: — Teărogăs<ăneămaiăvizitezi.ăAmăs<ănum<răclipeleăpân<ăneăvom întâlni din nou. Elăseăînclin<ăexactăcuănep<sareaănecesar<ăşi porni arogant, aşaăcumăarăfiăf<cut-oăunăsamuraiădeăseam<.ăApoi,ăpentruăc<ăelă

123

oă trataseă aşaă cumă seă cuveneaă şiă caă s<-iă pl<teasc<ă luiăOmiăpentruăr<cealaăinutil<ădinăsalut,ăînălocăs<ăseăîntoarc<ădeîndat<ăînapoiăînăcas<,ăr<maseăpeălocăşiăpriviădup<ăAnjin-san spre a-i acordaă oă cinsteă şiă maiă mare.ăAştept<ă pân<ă cândă ajunseă laăultimulă colY.ă Îlă v<zuă privindă înapoiă şiă f<cându-i semn cu mâna.ăEaăseăînclin<ăfoarteăadânc,ăacumăîncântat<ădeăatenYiaăpe care i-oăacordauăceiădinăpiaY<,ăpref<cându-seăc<ănuăbag<ădeă seam<. Şiă doară cândă elă nuă seă maiă v<zuă deloc,ă eaă seăîntoarseăînapoi,ămândr<ăşiăelegant<.ăŞiăpân<ăcândăpoartaăseăînchiseăînăurmaăei,ăfiecareăb<rbatăoăpriviăsorbindădinăochiăoăasemeneaăfrumuseYe,ăinvidiosăpeăAnjin-san, careătrebuiaăs<ăfieăunăb<rbatădeosebităpentruăcaăeaăs<ăaştepteăatât. — Eştiăatâtădeădr<guY<,ăspuseăOmi. — Aşăvreaăs<ăfieăadev<rat,ăOmi-san, spuse ea cu un zâmbet deosebit de cel pentru Anjin-san.ă Nuă vreiă puYină cha, Omi-sama, sau mâncare? — Cu tine, da. Gyokoăiăseăal<tur<ămieroas<. — V<ărogăs<-mi scuzaYiăproasteleămaniere,ăOmi-sama. LuaYiămasaăcuănoiăacum?ăAYiămâncatădeădimineaY<? — Nu,ănuăînc<,ădarănuămi-e foame. Omi privi la Kiku. — Ai mâncat? Gyoko îi întrerupse volubil. — Îng<duiYiă s<ă aducemă cevaă ceă n-ar fi prea nepotrivit, Omi-sama. Kiku-san,ă dup< ceă teă schimbi,ă vreiă s<ă niă teăal<turi? — Desigur.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ăOmi-sama, c<ăaparăaşa.ăÎmiăpareăr<u. Fata fugi, cu Ako în urma ei, mimând o fericire pe care nu o simYea. Omi spuse scurt: — Aşă vreaă s<ă fiuă cuă eaă înă searaă asta,ă pentruă mas<ă şiă

124

distracYie. — Desigur, Omi-sama, replic<ă Gyokoă cuă oă plec<ciuneăadânc<,ă ştiindă c<ă nuă vaă fiă liber<.ă Îmiă onoraYiă casaă şiă bineăfaceYi.ăKiku-san esteăatâtădeănorocoas<ăc<ăoăpl<ceYi. *** — Trei mii de koku? Toranaga era scandalizat. — Da,ăAlteY<,ăspuseăMariko. Erau pe veranda-înc<periloră luiă Toranagaă dină fort<reaY<.ăPloaiaăîncepuseădeja,ăf<r<ăs<ămicşorezeăz<puşealaăzilei.ăSeăsimYeaă f<r<ă vlag<ă şiă foarteă obosit<ă şiă îşiă doreaă r<coareaătoamnei. — Îmiăpareă r<u,ădarăn-amăpututăs<ăm<ă tocmescăcuăfemeiaămaiă mult.ă Amă vorbită pân<ă aproapeă înă zori.ă Îmiă pareă r<u,ăAlteY<,ă dară mi-aYiă poruncită s<ă încheiă înYelegereaă noapteaătrecut<. — Dar trei mii, Mariko-san,ă<sta-i jaf! DeăfaptăToranagaăeraăbucurosăs<ăaib<ăoănou<ăproblem<ăcareăs<-iă distrag<ă minteaă deă laă grijileă care-lă copleşeau.ă Preotulăcreştin,ăTsukku-san, c<l<torindăcuăZataki,ăproasp<tulăregent,ănuăprevesteaănimicăaltcevaădecâtănecazuri.ăCânt<riseăfiecareăcaleădeă sc<pare,ă fiecareăposibilitateădeă retragereă şiă atacăpeăcareăunăomăşiăleăputeaăînchipui,ăiarăr<spunsulăfuseseămereuăaceleaşi:ădac<ăIshidoăseămişc<ărepede,ăsuntăpierdut. Trebuieăs<ăcâştigătimp.ăDarăcum? Dac<ăaşăfiăIshido,ăaşăîncepeăacum,ăînainteădeăoprireaăploilor.ăAşăpuneăoameniiăpeăpiciorădeălupt<,ăaşaăcumăamăf<cutăeuăşiăTaikō,ăcaăs<ădistrugem,ăclanulăBeppu.ăAcelaşiăplanăvaăreuşi întotdeauna – e atât de simplu. Ishido nu poate fi atât de nerodăcaăs<ănuăvad<ăc<ăsinguraăcaleădeăaăap<raăKwantoăesteăs<ăst<pâneştiăOsakaăşiătoateăYinuturileădintreăYedoăşiăOsaka.ăAtâtaă timpă câtă Osakaă eă aă duşmanului,ă Kwantoă eă înă

125

primejdie.ăTaikōăoăştia,ădeăceăaltfelăs<ămi-oăfiădatămie?ăF<r<ăKyama,ăOnoshiăşiăpreoYiiăbarbari... Cu un efort Toranaga puse ziua de mâine în compartimentul eiă şiă seă concentr<ă totală asupraă acesteiă sumeă imposibileă deăbani. — Trei mii de koku? Nici nu poate fi vorba. — Suntădeăaceeaşiăp<rere,ăAlteY<.ăAveYiădreptate.ăEsteădoarăgreşealaămea.ăAmăcrezutăc<ăchiarăşiăcinciăsuteăeăpreaămult,ădar femeia Gyoko n-aăvrutăs<ălase.ăEste,ătotuşi,ăşiăoăconcesie. — Care? — GyokoăaăcerutăonoareaădeăaăreduceădinăpreYălaădou<ămiiăcinci sute de koku dac< ia-Yiă faceă cinsteaă deă aă oă primiăpersonal pentru un ceas. — O mama-san ar da de la ea cinci sute de koku, doarăs<-mi vorbeasc<? — Da,ăAlteY<. — Deăce?ăîntreb<ăb<nuitor. — Mi -aăspusămotivul,ăAlteY<,ădarăcuăumilinY<ăaăcerutăcaăs<ăiăseăîng<duieăs<ăvi-lăexpliceăeaăîns<şi.ăCredăc<ăpropunereaăeiăv-ară puteaă interesa,ăAlteY<.ă Şiă cinciă suteă deă koku... ar fi o economie.ăM<ăsimtăruşinat<ăc<ăn-amăpututăs<ăfacăoăînYelegereămaiăbun<,ăchiarădac<ăKiku-san esteădeăprim<ăclas<ăşiămerit<ăpeădeplinăacestărang.ăŞtiuăc<ăv-amăînşelatăaştept<rile. — Aşa-i,ăspuseăacruăToranaga.ăChiarăşiăoămieădeăkoku ar fi prea mult. Aici e Izu, nu Kyoto. — AveYiă dreptate,ă AlteY<.ă Amă spusă femeiiă c<ă preYulă eănemaiauzită şiă c<ă nu-iă cuă putinY<ă s<-lă încuviinYeză doară euăîns<mi.ăChiarădac<ămi-aYiădatămieăporunc<ădirect<ăs<ăîncheiătocmealaănoapteaătrecut<.ăSperăc<-miăveYiăiertaănesupunerea,ădar i-amăspusăc<ăvaătrebuiămaiăîntâiăs<ăm<ăconsultăcuădoamnaăKasigi, mama lui Omi-san, care-iăceaămaiăînăvârst<ădoamn<ădeăaici,ăpentruăaăconfirmaăînYelegerea. Toranagaăseălumin<ălaăfaY<,ăuitându-şiădeăcelelalteăgriji.

126

— Ah,ădeciăînYelegereaăesteăşiănuăpreaăesteăîncheiat<? — Da,ăAlteY<,ănimicănuăesteăhot<râtăpân<ăcândănuăm<ăpotăconsultaăcuădoamna.ăAmăspusăc<ăoăs<ădauăunăr<spunsăazi,ălaăamiaz<.ăV<ărog,ăiertaYi-mi nesupunerea. — Trebuiaăs<ăîncheiăînYelegereaăaşaăcumăamăporuncit! Toranagaăeraă înă tain<ă încântatăc<ăMarikoăîiăd<duseăatâtădeăînYeleptă posibilitateaă s<ă încuviinYeze,ă sauă nu,ă f<r<ă s<-şiăpiard<ăcinstea.ăArăfiăfostădeăneconceputăcaăelăpersonalăs<ăseătocmeasc<, cândăeraăvorbaădeăoă simpl<ăproblem<ădeăbani.ăDar, oh ko, trei mii de koku! — Spuiăc<ăcontractulăfeteiămerit<ăatâtăorezăcâtăs<ăhr<neasc<ăoămie de familii timp de trei ani? — Merit<ă fiecareă boab<ă deă orez,ă dac<ă eă dat<ă b<rbatuluiăpotrivit. — Oh? Spune-mi despreăeaăşiăceăs-a întâmplat. Eaăîiăspuseătotul,ăafar<ădeăsentimenteleăeiăfaY<ădeăAnjin-san şiăprofunzimeaăsentimentelorăluiăfaY<ădeăea,ăsauădespreăofertaălui Kiku. — Bun,ă foarteă bine.ăAstaă aă fostă înYelept,ă spuseăToranaga.ăTrebuieă s<-iă fiă d<ruită mult<ă pl<cere caă s<-lă aştepteă aşaă laăpoart<,ădeăprimaădat<. AproapeăîntregăAnjiroăaşteptaseăacestămoment,ăs<ăvad<ăcumăseăvorăpurtaăceiădoi,ăbarbarulăşiăcurtezanaădeăprimaăclas<. — Da, cei trei koku investiYiăauămeritatădinăplin.ăFaimaăluiăoăs<ăseăr<spândeasc<ăpretutindeni acum. — Da,ă încuviinY<ă Mariko,ă maiă multă decâtă mândr<ă deăsuccesulăluiăBlackthorne.ăEaăeăoădoamn<ădeosebit<,ăAlteY<. ToranagaăeraăintrigatădeăîncredereaăluiăMarikoăînăînYelegereaăei. Dar cinci sute de koku pentru contract ar fi fost mai mult decât cinstit. Cinci sute de koku era mai mult decât strângea o mama-san într-oă viaY<,ă încâtă caă unaă dintreă eleă s<ă seăgândeasc<ădoarăs<ădeaădeălaăeaăcinciăsute... — Merit<ăfiecareăbob,ăspui?ăÎmiăvineăgreuăs<ăcredăasta.

127

— Dat<ăb<rbatuluiăpotrivit,ăAlteY<.ăEuăaşaăcred.ăDarănuăaşăputeaăhot<rîăcineăs<ăfieăacelăb<rbat. Seăauziăoăb<taieăînăuş<. — Da? — Anjin-san esteălaăpoartaăprincipal<,ăAlteY<. — Adu-l aici. — Da,ăAlteY<. Toranagaăîşiăf<cuăvântăcuăevantaiul.ăOăpriviseăpeăascunsăpeăMariko-san şiăz<riseăluminaăfugar<ădeăpeăfaYaăei.ăDinadinsănuăoăpreveniseăc<ătrimiseseădup<ăel. Ce-iădeăf<cut?ăTotăceăfuseseăpl<nuităst<teaă înăpicioare,ădarăacum am nevoie de Buntaro, de Anjin-san şiădeăOmi-san, maiămultăcaăniciodat<.ăŞiăfoarteămultădeăMariko. — Bun<ădimineaYa,ăToranaga-sama. Întoarseă plec<ciuneaă luiă Blackthorneă şiă b<g<ă deă seam<ăc<lduraăbrusc<ăce-lăînv<luiseăcândăb<rbatulăoăz<riăpeăMariko.ăUrmar<ăsaluturileăceruteădeăpoliteYe,ăapoiăspuse: — Mariko-san, spune-iă c<ă trebuieă s<ă pleceă împreun<ă cuămine în zori – şiă dumneataă laă fel.ăDumneata vei continua drumulăpân<ălaăOsaka. Oăstr<b<tuăunăfior. — Da,ăAlteY<. — Eu, Osaka, Toranaga-sama? — Nu, Anjin-san. Mariko-san, spune-iă c<ă m<ă ducă laăizvoareleăShuzenjiăpentruăoăziăsauădou<.ăM<ăveYiăînsoYiăpân<ăacolo.ăTuăveiăcontinuaădrumulăc<treăOsaka.ăElăvaăc<l<toriăcuătineăpân<ălaăhotar,ăapoiăseăvaăduceăsingurălaăYedo. ÎiăpriviăcuăatenYieăînătimpăceăBlackthorneăîiăvorbeaăgr<bităşiăinsistent. — Îmiăpareăr<u,ăToranaga-sama, dar Anjin-san întreab<,ăcuăumilinY<,ădac<ăm<ăpoateăîmprumutaăpentruăînc<ăcâtevaăzile.ăElăzice,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăc<ăprezenYaămeaăal<turiădeăelăvaăgr<biăfoarteămultălucrurileălegateădeăcorabiaăsa.ăApoi,ădac<ă

128

v<ă faceă pl<cere,ă elă vaă luaă deîndat<ă unaă dintreă cor<biileăvoastreădeăcoast<ăşiăm<ăvaăduceălaăOsaka,ăducându-se mai departeălaăNagasaki,ăelăînsuşi.ăElăziceăc<ăastaăarăputeaăcâştigaătimp. — N-amăhot<râtă înc<ănimicădespreăcorabiaă lui,ăsauădespreăechipaj, s-arăputeaăs<ănuăfieănevoieăs<ăseăduc<ălaăNagasaki.ăExplic<-i asta, foarte limpede. Nu, nu s-aăhot<râtănimic,ădarăoăs<ăm<ăgândescălaăcerereaălui,ăînăceeaăceăteăpriveşte.ăOăs<ăprimeştiăhot<râreaămeaămâine.ăAcumăputeYiăpleca...ăOh,ăda.ăÎnc<ă ceva,ă Mariko-san. Spune-iă c<ă vreauă genealogiaă lui.ăPoate s-oăscrieăşiăoăs-oătraduci,ăînt<rindu-i corectitudinea. — Da,ăAlteY<.ăOăvreYiăacum? — Nu.ăPân<ăajungeălaăYedo,ăeădestulătimp. Marikoăîiăexplic<ăluiăBlackthorne. — Deăceăvreaăasta?ăîntreb<. Marikoăîlăpriviăuimit<. — BineînYelesă c<ă toYiă samuraiiă trebuieă s<ă aib<ă naştereaă şiămoartea înregistrate, Anjin-san, caăşiădomeniileă şiă feudeleălor. Cumăaltfelăpoateăunăst<pânăs<ăYin<ăsocotealaătuturor?ăNuăeălaăfelăşiăînăYaraădumitale?ăAici,ăprinălege,ătoYiăcet<YeniiăsuntătrecuYiă înăregistreăoficiale.ăChiarăşiăeta. Naşterea,ămoartea,ăc<s<toria.ăFiecareăc<tunăsauăsat,ăsauăstrad<ădinăoraşă îşiăareăsulul s<uăoficial.ăCumăaltfelăpoYiăfiăsigurăcândăşiăcuiăaparYii? — Noiănuăscriemăasta.ăNuăîntotdeauna.ăŞiănuăoficial.ăToYiăsuntăînregistraYi?ăToYi?ăFiecare? — Oh, da, Anjin-san.ăChiarăşiăeta. E important, neh? Apoi nimeniă nuă poateă pretindeă s<ă fieă ceeaă ceă nuă este şiăr<u-f<c<toriiă potă fiă prinşiămaiăuşor,ă iarăb<rbaYiiă şiă femeile,ăsauăp<rinYii,ănuăpotăs<ăînşeleăînăc<s<torii,ăneh? Blackthorne puse deoparte aceasta, pentru a cugeta asupra ei maiătârziuăşiămaiăjuc<ăînc<ăoăcarteăînăjoculăpeăcareăîlăîncepuseăcuă Toranagaă şiă peă careă speraă c<-l va duce la scufundarea CorabieiăNegre.ăMarikoăîlăascult<ăatent<,ăîntreb<ăceva,ăapoiă

129

se întoarse spre Toranaga. — AlteY<,ă Anjin-san îYiă mulYumeşteă pentruă favorurileă şiănumeroaseleăvoastreădaruri.ăElă întreab<ădac<ăaYiăputeaăs<-l onoraYiăalegându-iăpeăceiădou<ăsuteădeăvasaliăpentruăel?ăElăspuneă c<ă îndrumareaă voastr<ă înă aceast<ă privinY<ă ară meritaăoricât. — Merit<ăoămieădeăkoku? întreb<ăToranagaădeîndat<. V<zuăsurprizaăpeăchipulăeiăşiăalăluiăAnjin-san. M<ăbucurăc<ă înc<ăpotăvedeaăprină tine,ăAnjin-san,ă cuă toat<ăspoialaă taădeăcivilizaYie,ă îşiă spuse.ăDac<ămi-ară fiă pl<cută s<ăpariez,ăaşăziceăc<ăastaăn-aăfostăideeaăta,ăs<ăceriăsprijinulămeu. "Hai", îl auzi pe Blackthorne spunând. — Bun,ăr<spunseăelăscurt.ăDeăvremeăceăAnjin-san e atât de generos, primesc oferta lui. O mie de koku. Astaăoăs<ăajuteăalYiăsamuraiălaănevoie.ăSpune-iăc<ăoameniiăluiăîlăvorăaşteptaăîn Yedo. Ne vedem mâine în zori, Anjin-san. — Da,ămulYumesc,ăToranaga-sama. — Mariko-san,ă vorbeşteă cuă doamnaă Kasigiă deîndat<.ă Deăvreme ce încuviinYeziăsuma,ă îmiă închipuiăc<ăşiăeaăvaă fiădeăacordăcuăînYelegerea,ăoricâtădeăneruşinat<ăpare,ădeşiăeuăcredăc<ăvaăaveaănevoieădeătimpăpân<ămâineăînăzori,ăcaăs<ăcugeteăasupraă uneiă astfelă deă sume.ă Trimiteă ună slujitoră s<-i porunceasc<ă femeiiă Gyokoă s<ă fieă aiciă laă apusul soarelui. Poateăs<ăaduc<ăşiăcurtezanaăcuăea.ăKiku-san poateăs<ăcânteăînătimp ce vorbim, neh? Îiăl<s<ăs<ăpleceăîncântatăc<ăeconomisiseăoămieăcinciăsuteădeăkoku. OameniiăsuntăatâtădeăextravaganYi,ăîşiăspuseănevinovat. *** — Oăs<-miăr<mân< destulăcaăs<-miăg<sescăechipajul?ăspuseăBlackthorne. — Oh, da, Anjin-san, darăelăînc<ănuăaăîncuviinYatăplecareaă

130

dumitale la Nagasaki, spuse Mariko. Cinci sute de koku ar fi maiămultădecâtădeajunsăcaăs<ătr<ieştiăunăan.ăŞiăceilalYiăcinciăsuteăauăs<-Yiăaduc<ăaproapeăoăsut<ăşiăoptzeciădeăkobani în aur caăs<ăcumperiămarinari.ăEsteăoăsum<ămareădeăbani. Fujikoăseăridic<ăcuăgreutateăşi-i vorbi lui Mariko. — Concubinaădumitaleăspuneăc<ănuătrebuieăs<-Yiăfaciăgriji,ăAnjin-san. Poateă s<-Yiă deaă scrisoriă deă credită c<treă anumiYiăc<m<tari,ăcareăoăs<-Yiădeaătotăceeaăce-Yiătrebuie.ăOăs<ăaranjezeăea totul. — Da,ă dară nuă trebuieă s<-miă pl<tescă suita?ă Cumă pl<tescăpentruăcas<,ăFujiko-san? PentruălocuinY<? Marikoăeraăuluit<. — Teă rog,ă îmiă pareă r<u,ă dară asta,ă desigur,ă nuă esteă grija dumitale.ăConcubinaădumitaleă Yi-aăspusăc<ăseăvaă îngrijiădeătoate. Ea... Fujikoăoăîntrerupseăşiăceleădou<ăfemeiăvorbir<ăunătimp. — Ah, so desu, Fujiko-san! Marikoă seă întoarseă c<treăBlackthorne.ăEaăspuneăc<ădumneataănuătrebuieăs<ăpierziătimpăgândindu-te la asta.ă Eaă teă roag<ă s<-Yiă foloseştiă timpul,ăgândindu-te doar la problemele seniorului Toranaga. Ea are baniiăei,ăpeăcareăîiăpoateăfolosi,ădac<ăareănevoie. Blackthorne clipi nedumerit. — Oăs<-mi împrumute din banii ei? — Oh, nu, Anjin-san.ăDesigurăc<ăoăs<ăYi-i dea, dac<ăveiăaveaănevoie, Anjin-san.ăNuăuitaăc<ăastaăeăoăproblem<ădoarăpentruăanulă acesta,ă îiă explic<ă Mariko.ă Anulă viitoră eştiă bogat,ăAnjin-san. Cât despre suita dumitale, timp de un an ei primesc fiecare câte doi koku. Nuăuitaăc<ăToranaga-sama îYiăd<ătoateăarmeleăşiăcaiiăpentruăei,ăiarădoiăkoku e de-ajunsăs<-i hr<neasc<ăpeăei,ăcaiiălorăşiăfamiliile.ăŞiănuăuita,ădeăasemeneaăc<ăi-aiădatăsenioruluiăToranagaăjum<tateădinăvenitulădumitale peăunăan,ăcaăs<ăteăasiguriăc<ăvorăfiăaleşiădeăel,ăpersonal.ăAstaăeste oăonoareăcopleşitoare,ăAnjin-san. Nu crezi?

131

— Oh, desigur. — Fujiko-san eă deă acordă dină toat<ă inima.ă Aiă fostă foarteăiscusităs<ăgândeştiăaşa. — MulYumesc. Blackthorneăîng<duiăcaăoăparteăaăpl<ceriiăpeăcareăoăresimYeaăs<ăseăvad<.ăÎncepiădinănouăs<ăgândeştiăşi începiăs<ăgândeştiăcaăei,ă îşiă spuseă fericit.ăDa,ă aă fostă deşteptă dinăparteaă taă s<ă Yi-l al<turiăpeăToranaga.ăAcumăveiăaveaăceiămaiăbuniăoameniăşiăn-ai fi putut s-oăfaciăsingur.ăCeăînseamn<ăoămieădeăkoku faY<ădeăCorabiaăNeagr<?ăAşaăc<ăînc<ăunulădinălucrurile pe care le-a spus Mariko s-aăadeverit.ăC<ăunaădintreăsl<biciunileăluiăToranagaă eă aceeaă c<ă eă zgârcit.ăDesigur,ă n:a spus-o direct. Doarăc<ăToranagaăşi-aăsporităbog<Yiaămaiămultădecâtăoricareăalt daimyo dină împ<r<Yie.ă Asta,ă ad<ugat<ă laă propriileăobservaYiiă– c<ăToranagaăseăîmbrac<ălaăfelădeăsimpluăprecumăm<nânc<,ăiarăfelulăs<uădeăviaY<ăeăpuYinădiferitădeăacelaăalăunuiăsamuraiă obişnuită –,ă îiă maiă d<duseă oă cheieă caă s<ă deschid<ăpoarta Toranaga. MulYumescă Doamne,ă pentruă Marikoă şiă pentruă frateleăDomingo. Amintirile îlăduser<ăînapoiăc<treăînchisoareăşiăseăgândiăcâtădeăaproapeăfuseseăatunciădeămoarteăşiăcâtădeăaproapeăeraăacum,ăchiarăcuătoateăonorurileăsale.ăCeăd<ăToranagaătotăelăpoateăs<ăiaă înapoi.ăCreziăc<ăeăprietenulă t<u,ădarădac<ăaăfostă înăstareăs<-şiăucid<ăsoYiaăşiăcopilul,ăcâtăcreziăc<ăpreYuieşteăprieteniaăsauă viaYaă ta?ă Nu,ă îşiă spuseă Blackthorne,ă reînnoindu-şiăjur<mântul,ăastaăeste karma. Nu pot face nimic împotriva ei şiăamătr<ităcuămoarteaăînăpreajmaămeaătoat<ăviaYa,ăaşaăc<ănu-i cevaă nou.ă Îmiă voiă p<straă karma înă toat<ă frumuseYeaă ei.ăAccept karma înătoat<ăm<reYiaăei.ăM<ăîncredăînăkarma caăs<ăm<ă treac<ăprină urm<toareleă şaseă luni.ăApoi,ă anulă viitoră peăvremeaăasta,ăamăs<ăplutescăprinăStrâmtoareaăMagellanăc<treăturnul Londrei, departe de puterea lui.

132

Fujiko vorbea. Elăoăprivi.ăBandajeleăerauăînc<ăalbe.ăEaăz<ceaăsuferindă peă aşternuturi,ă iară oă slujnic<ă îiă f<ceaă vântă cuăevantaiul. — Oă s<ă se-ngrijeasc<ă deă totă ceă trebuieă pân<ă înă zori,ăAnjin-san,ăspuseăMariko.ăConcubinaădumitaleăîYiăpropuneăs<ăieiădoiăcaiăşiăunăcalădeăpovar<.ăUnăservitorăşiăoăslujnic<... — Un slujitor va fi de ajuns. — Îmiă pareă r<u,ă dară slujnicaă trebuieă s<ă teă serveasc<ă şiădesigurăunăbuc<tarăşiăunăajutorădeăbuc<tar. — N-orăs<ăfieăbuc<t<riiăpeăcareănoiă– euăs<ăleăpotăfolosi? — Oh,ăbaăda,ădarătotătrebuieăs<ăaiăpropriulădumitaleăbuc<tar,ăAnjin-san. Eştiăhatamoto. Ştiaăc<ăn-aveaărostăs<ăoăcontrazic<. — Las totul în grija dumitale. — Oh,ăastaăeăfoarteăînYeleptădinăparteaădumitale,ăAnjin-san. Foarteă înYelept.ăAcumă trebuieă s<ă plecă şiă s<ă împachetez,ă teărog,ăiart<-m<. Marikoăplec<ămulYumit<.ăNuăvorbiser<ăpreaămult,ădoarăpuYinăînă latin<,ă deajunsă caă fiecareă dintreă eiă s<ă ştieă c<ă noapteaăfermecat<ănuăseăsfirşiseăşiăc<ănuăseăputea,ăasemeniăceleilalteănopYi,ăvorbiădespreăea.ăDarăaveaăs<ătr<iasc<ăînăamintireaălorăpentru totdeauna. — Tu. — Tu. — Amăfostăatâtădeămândr<ăcândăamăauzităc<ăaăstatălaăpoart<ăatâtă deă multă timp.ă Onoareaă taă esteă acumă nem<surat<,ăAnjin-san. — Pentruăoăclip<ăaproapeăc<ăamăuitatăceămi-aiăspus.ăF<r<ăs<ăvreauăamăfostălaăunăpasădeăaăoăs<rutaăînăpublic. — Oh ko, Anjin-san. Asta ar fi fost îngrozitor! — Oh ko, tuăaiădreptate.ăDac<ănuăeraiă tu,ămi-aşă fiăpierdutăcinstea,ăaşăfiăfostăoărâm<ăzvârcolindu-seăînăY<rân<. — Înă locă deă astaă eştiă mareă şiă faimosă şiă b<rb<Yiaă ta,ă

133

neîndoielnic<.ă Xi-aă pl<cută vreunulă dintreă aceleă curioase obiecte? — Ah,ă frumoas<ă doamn<,ă înă Yaraă mea,ă avemă ună obiceiăstr<vechi.ăUnăb<rbatănuădiscut<ăobiceiurileă intimeăaleăuneiădoamne,ăcuăalt<ădoamn<. — Şiănoiăavemăacelaşiăobicei,ădarăeuăte-amăîntrebatădac<ăYi-a pl<cut,ănuădac<ăl-aiăfolosit.ăDa,ăşiăneăYinem la fel de mult de acestăobicei.ăM<ăbucurăc<ăsearaăaăfostăpeăplaculăt<u. Zâmbetul ei era cald. — S<ăfiiăjaponezăînăJaponiaăeăînYelept,ăneh? — Nuă potă s<-Yiă mulYumescă îndeajunsă pentruă celeă ceă m-ai înv<Yat,ă pentruă c<ă m-aiă îndrumat,ă pntruă c<ă mi-ai deschis ochii. Eraă gataă s<ă spun<,ă "pentruă c<ă m<ă iubeşti".ă Înă locă deă asta,ăspuse: — Pentruăc<ăexişti. — Nuăamăf<cutănimic.ăTuăeştiătuăînsuYi. — ÎYiămulYumescăpentruătotă– şiăpentruădarulăt<u. — M<ăbucurăc<ăYi-aăpl<cutăatât. — Îmiăpareăr<uăc<ăpl<cereaătaănuăaăfostădeăaceeaşiăm<sur<.ăSuntăatâtădeăbucurosăc<ăYiăs-aăporuncităs<ămergiălaăShuzenji,ădar de ce la Osaka? — Oh, nu mi s-aă poruncită s<ă mergă laă Osaka.ă SeniorulăToranagaăîmiăîng<duieăs<ăm<ăduc.ăAvemăacoloăpropriet<Yiăşiăproblemeă deă familieă deă careă trebuieă s<ă m<ă îngrijesc. De asemenea,ă fiulă meuă esteă acumă acolo.ă Apoi,ă potă s<ă ducămesaje tainice lui Kiritsubo-san şiădoamneiăSazuko. — Nu e primejdios? Adu-Yiă aminteă ceă mi-ai spus: vine r<zboiulă şiă Ishidoă esteă duşmanul.ă Nuă spuneă şiă seniorulăToranaga la fel? — Da,ădarăînc<ănuăesteăr<zboi,ăAnjin-san.ăŞiăsamuraiiănuăseăr<zboiescăcuăfemeileălor,ădac<ăfemeileănuăseăr<zboiescăcuăei. — Dar tu? Cum a fost pe podul de la Osaka de peste

134

mlaştin<?ăN-aiămersăcuămineăcaăs<-lăp<c<leştiăpeăIshido?ăElăm-arăfiăucis.ăŞiăaminteşte-Yiăsabiaătaăîn lupta de pe corabie. — Ah,ăastaăaăfostădoarăcaăs<ăap<răviaYaăsenioruluiămeu.ăŞiăviaYaă mea,ă cândă aă fostă ameninYat<.ă Eraă datoriaă mea,ăAnjin-san, nimic mai mult. Nu e nici un pericol pentru mine. Amăfostădoamn<ădeăonoareăaădoamneiăYodoko,ăv<duvaăluiăTaikō,ă chiară şiă aă doamneiă Ochiba,ă mamaă Moştenitorului.ăSuntăonorat<ăcuăprieteniaălor,ăsuntăînăsiguranY<.ăDeăastaăîmiăîng<duieăs<ăplecăToranaga-sama. Dar pentru tine în Osaka nuăexist<ălocăsigur,ăpentruăc<ăl-ai ajutat pe seniprul Toranaga s<ăscapeăşiăpentruăceeaăce i s-aăf<cutăsenioruluiăIshido.ăAşaăc<ătuănuătrebuieăniciodat<ăs<ăajungiăacolo.ăNagasakiăvaăfiămaiăsigur pentru tine. — AtunciăaăîncuviinYatăplecareaămea? — Nu,ănuăînc<.ăDarăcândăoăs-oăfac<ăvaăfiăunălucruăsigur.ăAreăputerea în Nagasaki. Vroiăs<ăîntrebe:ă"maiămareădecâtăaăiezuiYilor?",ădarăînălocădeăasta spuse doar: — M<ărogăcaăseniorulăToranagaăs<ăporunceasc<ăs<ămergiăcuăcorabiaă laă Osaka.ă Oă v<zuă tremurândă uşor.ă Ceă teăîngrijoreaz<? — Nimic,ădoarăc<...ămareaănu-mi place. — Oăs<ădeaăporuncaăasta? — Nuăştiu. Eaătrecuădinănouălaălimbaăportughez<ăşiălaămicileăironii. — Darăpentruă s<n<tateaădumitaleă ară trebuiă s-o aducem pe Kiku-san cu noi, neh? În noaptea asta te întorci în camera ei purpurie? Râseăîmpreun<ăcuăea. — Arăfiăminunat,ădeşi... Apoi se opri, c<ciăîşiăamintiseălimpedeăprivireaăluiăOmi. — Ştii,ăMariko-san,ă cândăamă fostă laăpoart<,ă suntă sigură c<ăl-amăv<zutăpeăOmi-san privind-o într-un fel foarte special,

135

ca un iubit, un iubit gelos. N-amăştiuăc<ăsuntăiubiYi. — ÎnYelegăc<ăeăunulădintreăclienYiiăei,ăun client favorit, da. Dar de ce te-ai gândit la asta? — Pentruăc<ăaăfostăoăprivireăfoarteăspecial<,ăfoarteăspecial<. — Nu are nici un drept special asupra ei, Anjin-san. E o curtezan<ădeăprim<ăclas<.ăEăliber<ăs<ăaccepteăsauăs<ăresping<ăpe cine-i place. — Dac<ă amă fiă înăEuropaă şiă aşă împ<rYiă pernaă cuă fataă asta,ăînYelegiăMariko-san? — Credă c<ă înYeleg,ă Anjin-san. Dar de ce ar fi asta grija dumitale?ă Nuă eştiă înă Europa,ă Anjin-san.ă Şiă nuă areă niciă oăputereă oficial<ă asupraă ei.ă Dac<ă vreaă s<ă teă accepteă peădumneataăşiăpeăel,ăsauăchiarăs<ăteăresping<ăpeădumneataăsauăs<-lăresping<ăpeăel,ăceăareăastaăde-a face cu orice altceva? — Îmiăpareăc<ăesteăiubitulăei,ăînăsensulănostruăalăcuvântului.ăAsta are de-a face, neh? — Dar ce are asta de-aăfaceăcuăprofesiaăei?ăOriăcuăîmp<rYitul pernei? Înăceleădinăurm<ăelăîiămulYumiăeiădinănouăşiăl<s<ălucrurileăaşa,ădarăcapulăşiăinimaăluiăîiăspuneauăs<ăseăfereasc<. Nu-i atât de simplu precum crezi, Mariko-san. Nici chiar aici. Omi o crede pe Kiku-san maiă multă decâtă deosebit<,ăchiarădac<ăeaănuăsimteălaăfel.ăAşăvreaăs<ăfiăştiutăc<ăeăiubitulăei.ăMi-arăplaceăs<-lăamăpeăOmiăcaăprietenădecâtăcaăduşman.ăArăputeaăMarikoăs<ăaib<ădinănouădreptate?ăC<ăîmp<rYitulăperneiănu are nimic de-a face cu dragostea, pentru ei? Doamneăajut<!ăSuntăatâtădeăîncurcat.ăOăparte oriental, o parte european.ăTrebuieăs<ăm<ăportăcaăeiăşiăs<ăgândescăcaăeiăcaăs<ăr<mânăînăviaY<.ăŞiămulteădinăceleăînăcareăeiăcredăsuntămultămaiă buneă decâtă felulă nostruă şiă astaă esteă foarteă tentant,ă s<ădoreştiăs<ădeviiăunulădintre-ai lor, pe de-a-ntregul.ăŞiătotuşi...ăcasa este acolo, dincolo de mare, unde s-auăn<scutăstr<moşiiămei,ă undeă tr<ieşteă familiaă mea,ă Felicityă şiă Tudoră şiă

136

Elizabeth, neh? — Anjin-san? — Da, Fujiko-san. — Te rog, nu-YiăfaceăgrijiăînăprivinYaăbanilor.ăNuăpotăs<-mi îng<duiăs<ăteăv<dăîngrijorat.ăÎmiăpareăr<uăc<ănuăpotăs<ămergălaăYedo cu dumneata. — Curând vedem în Yedo, neh? — Da.ăDoctorulăspuneăc<ăm<ăvindecăbineăşiămamaăluiăOmiăeădeăaceeaşiăp<rere. — Când doctor aici? — Laă apus.ă Îmiă pareă r<uă c<ă nuă potă s<ă vină cuă dumneataămâine.ăTeărog,ăiart<-m<. ElăseăgândiădinănouălaăobligaYiileăeiădeăconcubin<.ăApoiăpuseăgândulăacestaăînapoiăînăcompartimentulăs<uăşiăunăaltulăieşiăînăfaY<.ă Cânt<riă aceast<ă ideeă şiă oă g<siă minunat<ă şiă foarteăurgent<. — Acum plec. Întorc repede. Dumneata odihneşti.ăÎnYelegi? — Da.ăTeărogăs<ăm<ăierYiăpentruăc<ănuăm<ăridicăşiăpentru...ăÎmiăpareăr<u. Elă oă p<r<siă şiă trecuă înă cameraă lui.ă Lu<ă ună pistolă dinăascunz<toare,ă verific<ă cremeneaă şiă îlă b<g<ă subă chimonou.ăApoiă seă îndrept<ă singură c<treă casaă luiă Omi.ă Omiă nuă eraăacolo.ăMidoriăîlăprimiăbinevoitoareăşiăîiăoferiăceai,ăpeăcareăelăîlă refuz<ă politicos.ă Fiulă eiă deă doiă aniă eraă înă braYeleă ei.ăEaăspuse:ă"Îmiăpareă r<u,ădarăOmiăseăvaă reîntoarceăcurând.ăArăvrea Anjin-san s<ăaştepte?"ăP<reaărelaxat<,ădeşiăpoliticoas<ăşiăplin< deăgrij<.ăDinănouăelărefuz<ăşiămulYumiăspunândăc<ăseăvaăîntoarceămaiătârziu,ăapoiăcoborîălaăpropriaăcas<. S<teniiă cur<Yaser<ă dejaă gr<dina,ă preg<tindu-seă s<ăreconstruiasc<ătotul.ăNimicănuăputuseăfiăsalvatădinăfoc,ăafar<ădoară deă vaseleă deă g<tit.ă Fujikoă nuă i-ar fi spus costul reconstrucYiei.ăEraăfoarteăieftin,ăspusese.ăTeărogănuăteăîngrijiăde asta.

137

— Karma, Anjin-sama,ăspuseseăunulădintreăs<teni. — Da. — Ceăseăputeaăface?ăNuăv<ăfaceYiăgriji,ăcasaăvoastr<ăvaăfiăînăcurândăgata.ăMaiăbun<ăcaăînainte. Blackthorne îlă v<zuă peă Omiă urcândă laă deal,ă Yeap<nă şiăîncordat.ăSeăduseăs<-lă întâlneasc<.ăCândăOmiăîlăv<zu,ăp<ruăs<-şiăpiard<ăoăparteădinăsup<rare. — Ah, Anjin-san, spuseă prieteneşte,ă amă auzită c<ă pleciă şiădumneataă cuă Toranagaă înă zori.ă Foarteă bine,ă putemă c<l<riăîmpreun<. În ciuda prieteniei lui Omi, Blackthorne era foarte atent. — Ascult<,ăOmi-san,ăacumăeuăm<ăducăacolo.ăŞiăar<t<ăc<treăplatou. Te rog, dumneata mergi cu mine, da? — Ast<ziănuăsuntăpreg<tiYiăsoldaYii. — ÎnYeleg.ăTeărog,ădumneataămergiăcuămine,ăda? Omiăv<zuă c<ă mânaă luiăBlackthorneă eraă peă mânerulă sabieiăsaleă lungiă înă felulăobişnuit,ă echilibrând-o, apoi privirea sa atent<ăz<riăumfl<turaădeăsubăbrâuăşiăînYeleseădeîndat<ădup<ăformaăcareăseăvedeaăînăparteăc<ăeraăunăpistolăascuns. — Cândăunuiăb<rbată iă seă îng<duieă s< poarteădou<ă s<biiă arătrebuiăs<ăfieăînăstareăs<ăleăşiăfoloseasc<,ănuădoarăs<ăleăpoarte,ăneh? întreb<ăelăironic. — Poftim?ăNuăînYeleg. Omi o spuse din nou, mai simplu. — Ah,ăînYeleg.ăDa,ăarăfiăbine.ăDa. — Seniorul Yabu spune – acumă c<ă eştiă peă de-a-ntregul samurai – c<ăarătrebuiăs<ăînveYiămulteădinăceleăpeăcareănoiăleăştimă deja.ă Cumă s<ă fiiă secondantă laă seppuku, de exemplu, chiară s<ă teă preg<teştiă pentruă propriulă seppuku, aşaă cumăsuntemăcuătoYiiăobligaYi.ăDa,ăAnjin-san.ăArătrebuiăs<ăînveYiăs<ăfoloseştiăs<biile. Foarteăfolositorăpentruăunăsamuraiăs<ăştieăcumăs<ăfoloseasc<ăşiăs<-şiăcinsteasc<ăsabia,ăneh? BlackthorneăînYeleseseădoarăjum<tateădinăcuvinte,ădarăştiaăceă

138

spuneaă Omi.ă Deă fapt,ă seă corect<ă el,ă neliniştit,ă ştiuă ceăînseamn<ăcuvintele. — Da,ă adev<rat.ă Important, spuse el. Te rog, într-o zi dumneataă înv<Y<mă – teă rogă s<ă m<ă ierYiă – poate dumneata înveYiălaămine.ăTeărog!ăEuăonorat. — Da, mi-arăplaceăs<ăteăînv<Y,ăAnjin-san. BlackthorneăsimYiăc<ăfierbeă laăauzulăameninY<riiădinăvoceaăluiăOmi.ăFiiăatent,ăseăcert<ăsingur.ăNuăîncepeăs<-Yiăînchipuiălucruri. — MulYumesc.ă Acumă mergemă acolo.ă Teă rog.ă PuYină timp.ăMergiăîmpreun<,ăda? — Foarte bine, Anjin-san,ădarăoăs<ăc<l<rim.ăVinăimediat. Omiăurc<ădealul,ăintrândăînăcurteaăsa.ăBlackthorneăporunciăunuiăservitorăs<-iăînşeuezeăcalulăşiăînc<lec<ăgreoiăpeăparteaădreapt<,ăaşaăcumăeraăobiceiulăînăJaponiaăşiăChina.ăNuăcredăs<ăias<ă mareă lucruă dină asta,ă dac<-lă lasă s<ă m<ă înveYeă luptaă cuăsabia,ă îşiă spuse,ă mânaă dreapt<ă pip<indă pistolulă ascuns,ăsimYindă c<lduraă luiă liniştitoare.ă Încredereaă îi disp<ruă cândăOmiăap<ruăînsoYitădeăpatruăsamuraiăc<l<ri. Galopar<ăîmpreun<ăpeădrumulăc<treăplatou.ăTrecur<ăpeălâng<ămaiămulteăcompaniiădeăsamuraiăînarmaYiăpân<ăînădinYi,ăcuătotăechipamentulă peă ei,ă însoYiYiă deă ofiYeriă şiă cuă fanioaneleăsuliYeloră fluturând.ă Cândă ajunser<ă peă creast<,ă v<zur<ă c<ăîntregulăregimentădeămuscheteăieşeaădinătab<r<ăînăordineădeămarş,ăfiecareăomăal<turiădeăcalulăs<uăşiăunăconvoiădeăbagajeăinăurmaălor,ăcuăYabu,ăNagaăşiăofiYeriiăînăc<ruYe.ăPloaiaăîncepuăs<ăcad<,ădeas<. — Toate trupele pleac<?ă întreb<ă Blackthorneă tulburată şiătrase de frâu. Mergi Shuzenji cu Toranaga-sama, Omi-san? — Nuăştiu. InstinctulădeăconservareăalăluiăBlackthorneăîlăpreveniăs<ănuămaiăpun<ăîntreb<ri.ăDarăunaătotuşiăaveaănevoieădeăr<spuns. — ŞiăBuntaro-sama? El cu noi, mâine, Omi-san?

139

— Nu,ăelăaăplecatădeja.ăÎnădimineaYaăastaăaăfostăînăpiaY<,ăcândăai plecat de la Casa de Ceai. Nu l-aiăv<zută lâng<ăCasaădeăCeai? Blackthorneănuăputuăs<ăciteasc<ănimicăpeăfaYaăluiăOmi. — Nu,ănuăv<zut.ăÎmiăpareăr<u.ăElămergeăShuzenjiălaăfel? — Credăc<ăda,ănuăsuntăsigur. Ploaiaăpicuraădeăpeăp<l<riaăconic<ăaăluiăOmi,ălegat<ăpeăsubăb<rbie.ăOchiiăîiăerauăaproapeăascunşi. — Acum, de ce m-aiăchematăs<ăvinăpân<ăaiciăcuădumneata? — Ar<tăloc,ăcumăamăspus. MaiăînainteăcaăOmiăs<ămaiăpoat<ăspuneăceva,ăBlackthorneăîşiăîmpinseăcalulăînainte.ăCuăsimYulăs<uădeămarinarăluaseărepereăexacteă dină memorieă şiă ajunseă repedeă înă loculă potrivit,ădeasupraăcr<p<turii.ăDesc<lec<ăşiăîlăchem<ăpeăOmi. — Te rog. — Ce este, eh? VoceaăluiăOmiăeraăiritat<. — Te rog, aici, Omi-san, singur. Omiă îşiă îndep<rt<ă g<rzileă şiă îşiă aduseă calulă pân<ă ajunseădeasupra lui Blackthorne. — Nan desu ka? întreb<ăcuămânaăstrâns<ăgr<itorăpeăsabie. — Loculă<sta,ăToranaga-sama...ăBlackthorneănuăputeaăs<-şiăg<seasc<ă cuvinteleă aşaă c<ă explic<ă înă parteă cuă mâinile. ÎnYelegi? — Aici l-aiăscosădinăp<mânt,ăneh? Şi? Blackthorneăpriviălaăelăşiăapoiăcuămult<ăatenYieăînăjosălaăsabie,ăapoiăpriviădinănouălaăelăf<r<ăs<ăspun<ănimic.ăÎşiăşterseăploaiaădeăpeăfaY<. — Nan desu ka? repet<ăOmiăşiămaiănemulYumit. Îns<ă Blackthorneă tot nu-iă r<spunse.ă Omiă priviă înă josă laăcr<p<tur<ăşiădinănouălaăfaYaăluiăBlackthorne.ăApoiăochiiăs<iăseăluminar<. — Ah, so desu! Wakarimasu!

140

Omiăseăgândiăoăclip<,ăapoiăstrig<ădup<ăunulădintreăstr<jeri. — Aduce-Yi-lăpeăMuraăaici,ădeîndat<,ăcuădou<zeciădeăoameni şiălopeYi. Samuraiulăporniăînăgalop.ăOmiăîiătrimiseăpeăceilalYiăînapoiăînăsat,ăapoiădesc<lec<ăşiăr<maseălâng<ăBlackthorne. — Da, Anjin-san, spuse el. E un gând bun. — Gând?ăCeăgând?ăîntreb<ăBlackthorneănevinovat.ăAr<tatădoarăloc.ăCrezutădumneataăvreiăştiut loc, neh? Îmiăpareăr<u,ănuăînYeleg. — Toranaga-sama şi-aăpierdutăaiciăs<biile,ăspuseăOmi.ăS<biiăfoarteă preYioase.ă Vaă fiă mulYumită s<ă leă primeasc<ă înapoi.ăFoarte fericit, neh? — Ah, so desu. Nu gând al meu, Omi-san, spuse Blackthorne. Omi-san gând. — Desigur,ă mulYumesc,ă Anjin-san.ă Eştiă ună prietenă bună şiăgândeştiă repede.ă Ară fiă trebuită s<ă m<ă gândescă laă astaă euăînsumi.ă Da,ă eştiă ună prietenă bună şiă toYiă avemă nevoieă deăprieteniăînălunileăurm<toare.ăR<zboiulăeăacumăaproape,ăfieăc<ăvrem,ăfieăc<ănu. — Poftim? Îmi pareăr<u,ănuăînYeleg,ăvorbeştiăpreaărepede.ăTeărogăiart<. — Bucurosă c<ă suntemă prieteni,ă dumneataă şiă cuă mine,ăînYelegi? — Hai. Aiăspusăr<zboiă– r<zboiăacum? — Curând. Ce putem face? Nimic. Toranaga-sama îl va învingeăpeăIshidoăşiăpeătr<d<toriiălui.ăAsta-i adev<rul,ănu-Yiăfaceăgriji,ăînYelegi? — ÎnYeleg.ăEuăpleac<ăacum,ăcasaămea.ăEăbine? — Da.ăNeăvedemăînăzori.ăDinănouăîYiămulYumesc. Blackthorneăd<duădinăcap,ădarănuăplec<. — Eădr<guY<,ăneh? — Cine? — Kiku-san.

141

PicioareleăluiăBlackthorneăerauăuşorădep<rtateăşiăeraăpreg<tităs<ăsar<ăînapoi,ăs<ăscoat<ăpistolul,ăs<ăocheasc<ăşiăs<ătrag<.ăÎşiăamintiălimpedeămişcareaăneînchipuitădeăiuteăşiăf<r<ăefortăpeăcareăoăf<cuseăOmiăcaăs<-lădecapitezeăpeăprimulăY<ran,ăcuămultătimpă înă urm<ă şiă eraă preg<tit,ă peă câtă seă putea.ă Seă gândiă c<ăsinguraăluiăgaranYieăeraăs<ăgr<beasc<ălucrurileăînăprivinYaăluiăKiku. Omi n-ar face-oă niciodat<.ă Omiă ară fiă socotită oăasemeneaălips<ădeăbun<cuviinY<ădeăneînchipuităşi,ăruşinatădeăpropriaă luiă sl<biciune,ă Omi,ă îşiă vaă ascundeă geloziaă foarteănejaponez<,ă într-ună compartimentă secret.ă Şiă pentruă c<ă eraăatâtă deă str<in<ă şiă deă ruşinoas<,ă geloziaă astaă vaădospiă pân<ăcând, într-unămomentăînăcareătoYiăs-arăfiăaşteptatămaiăpuYin,ăOmiăvaăexplodaăorbeşteăşiăs<lbatic. — Kiku-san? spuse Omi. — Hai. Blackthorneăputeaăs<ăpriceap<ăc<ăOmiăeraăzguduit.ăTotuşi,ăeraăbucurosăc<ăaleseseămomentulăşiălocul. — Eădr<guY<,ăneh? Dr<guY<? — Hai. Ploaiaă seă îndesi.ă Pic<turiă greleă izbeauă noroiul.ăCaiiă loră seăscuturar<ă nemulYumiYi.ă Amândoiă b<rbaYiiă erauă uziă pân<ă laăpiele,ădarăploaiaăeraăcald<. — Da, spuse Omi-san. Kiku-san eăfoarteădr<guY<. Şiăurm<ăunătorentădeăcuvinteăpeăcareăBlackthorneănu-l putu prinde. — Nu cuvinte destule acum, Omi-san. Nu destul vorbit limpede acum, spuse Blackthorne. Mai târziu da, nu acum, înYelegi? Omiăp<reaăs<ănuăaud<.ăApoiăspuse. — E destul timp, Anjin-san. Destulă timpă s<ă vorbim,ă s<ăvorbimăşiădespreăea,ădespreădumneataăşiădespreămine,ădespreăkarma. Darăaşa-i, nu e vremea acum, neh? — Gândesc,ăînYeleg.ăDa.ăIeriănuăştiutăOmi-san şiăKiku-san

142

buni prieteni, spuse Blackthorne, continuând atacul. — Ea nu e proprietatea mea. — Acumăştiuătuăşiăeaăfoarteăprieteni.ăAcum... — Acumăpleac<.ăDiscuYiaăastaăesteăterminat<.ăFemeiaănuăeănimic, nimic. Înc<p<Yânat,ăBlackthorneăr<maseăundeăera. — Data viitoare eu... — Aceast<ădiscuYieăs-a încheiat. N-ai auzit? Terminat. — Iyé, Iyé, pentru Dumnezeu! Mânaă luiă Omiă seă îndrept<ă c<treă sabie.ă Blackthorneă s<riăînapoiădoiăpaşi,ăf<r<ăs<-şiădeaăseama,ădarăOmiănuătraseăsabiaăşiăBlackthorneănuătraseăpistolul.ăAmândoiăb<rbaYiiăerauăgata,ădeşiăniciăunulănuădoreaăs<ăînceap<. — Ceăvroiaiăs<ăspui,ăAnjin-san? — Data viitoare... Mai întâi întreb despre Kiku-san. Dac<ăOmi-san spune da – da,ădac<ănuă– nu.ăÎnYelegi?ăPrietenă laăprieten, neh? Omiăeliber<ăuşorămânerulăs<biei. — ÎYiărepet,ănuăeăproprietateaămea.ăÎYiămulYumescăc<ămi-ai ar<tatăloculăacesta,ăAnjin-san. La revedere. — Prieten? — Desigur. Omiămerseăpân<ălaăcalulăluiăBlackthorneăşiăîlăYinuădeăfrâu.ăBlackthorneăs<riăînăşa.ăPriviădeăsusălaăOmi.ăŞtiaăc<,ădac<ăarăfiăputut, i-ar fi zburat capul samuraiului chiar atunci. Ar fi fost cel mai sigur lucru. — La revedere, Omi-san.ăŞiămulYumesc. — La revedere, Anjin-san. OmiăîlăpriviăpeăBlackthorne,ăîndep<rtându-seăc<lareăşiănuăseăîntoarseă pân<ă cândă nuă trecuă pesteă culme.ă Însemn<ă loculăexactădinăpr<pastieăcuăcâtevaăpietreăşiăapoi,ăr<scolit,ăseăaşez<ăpeăc<lcâieăs<ăaştepte,ăf<r<ăs<ăbageăînăseam<ăpotopulăcareăseărev<rsaădeăsus.

143

Înăcurând,ăMuraăşiăY<raniiăsosir<,ăacoperiYiădeănoroi. — Toranaga-sama aăc<zutăînăaceast<ăcr<p<tur<ăchiarăînăloculăasta,ăMura.ăS<biileăluiăsuntăîngropate aici. Adu-mi-le înainte deăasfinYit. — Da, Omi-san. — Dac<ăaiăfiăavutăcevaăcreier,ădac<ăte-arăfiăfr<mântatăgrijaăpentruăseniorulăt<u,ăaiăfiăf<cut-o deja. — V<ărogăs<-miăiertaYiăprostia. Omiăseădep<rt<ăc<lare.ăÎlăprivir<ăoăclip<,ăapoiăseăr<spândir<ăîn cercă înă jurulăpietrelorăşiă începur<ăs<ăsape.ăMuraă îşiăcoborîăvocea. — Uo,ătuăaiăs<ăpleciăcuăconvoiulădeăbagaje. — Da, Mura-san, dar cum? — Amăs<ăteăd<ruiescăluiăAnjin-san. El n-oăs<ăînYeleag<. — Dar concubina lui, oh ko, ea da. — Eaănuămergeăcuăel.ăAmăaflatăc<ăarsurileăeiăsuntăgrave.ăOăs<ămearg<ă cuă corabiaă pân<ă laăYedo,ămaiă târziu.ă Ştiiă ce-ai de f<cut? — S<-lă cautăpeă sfântulăp<rinte,ă s<ă r<mânăcuăelă întreăpatruăochi,ăs<ăr<spundălaătoateăîntreb<rile. — Da. Muraăseărelax<ăşiăîncepuăs< vorbeasc<ănormal. — PoYiăs<ămergiăcuăAnjin-san.ăOăs<ăteăpl<teasc<ăbine.ăF<-te folositor,ă dară nuă preaă folositor,ă c<ă altfelă oă s<ă teă iaă pân'ă laăYedo. Uo râse. — Hei,ăamăauzităc<ălaăYedoăeăatâtaăbog<Yie,ăc<ătoYiăseăpiş<ăînăYucaleădeăargint.ăChiarăşiăeta. Şiăfemeile au pielea ca spuma m<rii,ăf<r<ăp<răjos,ădeloc. — Eăadev<rat,ăMura-san? întreb<ăaltăs<tean.ăN-auăp<răscurtădeloc? — Yedoăeraădoarăunăc<tunăîmpuYitădeăpescariăcândăamăfostăacoloăprimaădat<,ăleăspuseăMuraăf<r<ăs<ăseăoprasc<ădinăs<pat.ă

144

Asta a fost când eram cu Toranaga-sama şi-i vânam pe-ai lui Beppu. Am luat mai mult de trei mii de capete, fie vorba întreănoi.ăCâtădespreăp<rulădeăjos,ătoateăfeteleăpeăcareăle-am cunoscutăîlăaveau,ăafar<ădoarădeăunaădinăCoreea,ădarăspuneaăc<ăşi-l smulsese fir cu fir. — Ce n-ară faceă uneleă femeiă caă s<ă neă atrag<,ă eh?ă spuseăcineva. — Da, dar mi-ară placeă s<ă v<ză asta,ă spuseă Ninjină celă f<r<ădinYi.ăDa,ămi-arăplaceăs<ăv<zăoăPoart<ădeăJadăf<r<ătufiş. — Aşăfaceăprinsoareăoăbarc<ăplin<ăcuăpeşteăpeăoăg<leat<ăcuăb<legarăc<ădoareăs< smulgiăp<rulă<la,ăfluier<ăUo. — Cândă oă s<ă fiuă kami, oă s<-miă facă locă deă h<l<duial<ă înăPavilionul Ceresc al lui Kiku-san. Cic<ăs-aăn<scutăparfumatăşiăf<r<ăp<r. Printreărâsete,ăUoăîntreb<: — E cumva altfel, Mura-san, cândăataciăoăPoart<ădeăJadăf<r<ătufiş? — Ajungiă foarteă aproape,ă maiă aproapeă deă atâtă niciă c<ă seăpoate.ăEhei,ăamăajunsămaiăaproapeăşiămaiăadâncăcaăniciodat<,ăşiăastaăeă important,ăneh? Aşaăc<ăştiuăc<ăeă întotdeaunaămaiăbineă caă fataă s<-şiă înl<tureă tufişul,ă deşiă uneleă suntăsuperstiYioaseă înă privinYaă lui, iar altele se plâng de mânc<rimi.ăEămaiăbine,ăatâtăpentruătineăcâtăşiăpentruăea,ăs<ăfiiăatâtădeăaproape.ăŞiăcândăeştiăatâtădeăaproapeăeăfoarteădiferit,ăneh? Râser<ă cuă toYiiă şiă seă puser<ă dină nouă peă s<pat.ă Groapaă seăadânceaăînăb<taiaăploii. — M<ăprinzăc<ăAnjin-san s-a apropiat foarte tare noaptea trecut<ăcaăeaăs<ăsteaăînăpoart<ăaşa.ăEi,ăceăn-aşăfiădatăs<ăfiăfostăîn locul lui. Uoăîşiăşterseăsudoareaădeăpeăsprâncene.ăCaătoYiăceilalYi,ăpurtaădoară oă pânz<ă înă jurulă şolduriloră şiă oă p<l<rieă conic<ă dinăbambusăşiăavea picioarele goale.

145

— Ei,ăamăfostăacolo,ăUo,ăînăpiaY<ăşiăamăv<zutătotul.ăAmăv<zutăzâmbetulăeiăşiăl-amăsimYităpân<-năvintreăşiăînăc<lcâie. — Da,ăspuseăaltul,ătrebuieăs<ăzicăşiăeuăc<ănumaiăzâmbetulăeiăşiăm-aăf<cutătareăcaăunăpar. — Da' nu atât de mare ca Anjin-san, eh, Mura-san, chicoti Uo. — Haide, mai departe, te rog, spune-ne povestea din nou! Bucuros,ăMuraăseăsupuseăşiăleăpovestiădespreăprimaănoapteăşiădespreăbaie.ăPovesteaăluiăc<p<taănoiăşinoiăad<ugiriăcuăfiecareăistorisire,ădarănim<nuiănu-iăp<sa. — Oh,ăs<ăfiiăatâtădeămare! Uoăseăpref<cuăaăpurtaăunăm<dularăuriaşădinainteaăluiăşiărâseăatâtădeătareăc<ăalunec<ăînănoroi. — Cine s-arăfiăgândităc<ăstr<inulăbarbarăvaăajungeăvreodat<ădină groap<ă înă paradis?ă Muraă seă sprijiniă oă clip<ă înă cazma,ătr<gându-şiă r<suflarea. N-aşă fiă crezută niciodat<.ă Ca-ntr-o vecheălegend<.ăKarma, neh? — O fi fost de-al nostru într-oă alt<ă viaY<ă şiă s-a-ntors cu aceeaşiăminte,ăda'ăcuăoăalt<ăpiele. NinjinăîncuviinY<ădinăcap. — AstaăarăfiăcuăputinY<.ăTrebuieăs<ăfie,ăfiin'c<ădinăceăspuneăsfântulăp<rinte,ăcrezăc<ătrebuiaăs<ăard<ăînăcuptoareleăiaduluiălui Satan de mult timp. N-aăspusăp<rinteleăc<ăoăs<-l blesteme, anume?ăAmăauzităcumăchemaăr<zbunareaămareluiăkami Iisus aupra lui Anjin-san, şiăoh ko, chiarăşiămieămi-aăfostătareăfric<.ăSeăînchin<ăşiăceilalYiăabiaăb<gar<ădeăseam<.ăDarăDumnezeulăIisusă Christosă Madonnaă îşiă pedepseşteă duşmaniiă foarteăciudat,ădup<ămine. Uo spuse: — Ei bine, eu nu-săcreştin,ăaşaăcumăştiYiăcuătoYii,ădarăîmiăpareăr<u,ămie-miăpareăc<ăAnjin-san eăunăomăbun,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ă maiă bună decâtă p<rinteleă creştin,ă careă puteă şiăblesteam<ăşiă însp<imânt<ăpeă toat<ă lumea.ăŞiăaă fostăbunăcuă

146

noi, neh? Seă poart<ă bineă cuă oameniiă lui.ă Uniiă spună c<ă eăprietenulăsenioruluiăToranaga,ăşiăaşaătrebuieăs<ăfieăcuătoateăonorurile pe care le-a primit, neh? ŞiănuăuitaYiăc<ăKiku-san l-aăonoratăcuăF<gaşulăeiădeăAur. — Chiarăc<ădeăaur.ăAmăauzităc<ănoapteaăaiaăl-a costat cinci kobani! — Cincisprezece koku pentruă oă noapte?ă seă înec<ă Ninjin.ăEheiii, ce norocos e Anjin-san. Karma lui e mare pentru un duşmanăal lui Dumnezeu – Tat<lui,ăFiuluiăşiăFecioarei! Mura spuse: — Aăpl<tităunăkoban, trei koku, darădac<ăcredeYiăc<ăeămult...ăseăopriăşiăpriviătainicăînăjurăcaăs<ăseăconving<ăc<ănuăiscodeaănimeni,ădeşiădeăbun<-seam<ăştiaăc<ăsubăoăastfelădeăploaieăn-ar fi putut fi nimeni – şiăchiarădac<ăarăfiăfost,ăceăconta? Seăoprir<ăcuătoYiiăşiăseăapropiar<. — Da, Mura-san? — Mi -aă şoptită cinevaă c<ă oă s<ă fieă concubinaă senioruluiăToranaga. I-aă cump<rată contractulă înă dimineaYaă asta.ă Trei mii de koku. Eraăoăcifr<ăzguduitoare,ămaiămultădecâtăcâştigaăîntregulălorăsatăînăpeşteăşiăorezăînădou<zeciădeăani.ăRespectulălorăpentruăeaă crescu,ă dac<ă astaă maiă eraă cuă putinY<ă şiă deă asemeneaă şiăpentru Anjin-san,ă careă eraă deciă ultimulă b<rbată peă p<mântăcare se bucurase de ea, curtezana de prim<ăclas<. — Ehei,ăbolborosiăUo,ăputândăcuăgreuăs<ăvorbeasc<.ăAtâtădeămultăb<net!ăNuăştiuădac<-miăvineăs<ăbor<sc,ăs<ăm<ăpiş,ăsauăs<ăb<s. — Niciunaă dintreă ele,ă spuseă Mura,ă laconic.ă Sap<!ă Haiă s<ăg<simăs<biile. Seăsupuser<,ăcufundatăfiecareăînăpropriileăgânduri. Groapa se adânceaăf<r<ăoprire.ăÎnăcurând,ăNinjin,ăr<scolitădeăgrij<,ănuăseămaiăputuăabYineăşiăseăopriădinăs<pat. — Mura-san,ă iart<-m<,ădară ce-aiăhot<râtă înăprivinYaănoiloră

147

taxe?ăîntreb<. Muraăcontinu<ăs<ăsapeăînăacelaşiăritm,ămetodicăşiăiute. — Ce-i deăhot<râtăaici?ăYabu-sama aăspusă"Pl<tiYi!",ăaşaăc<ăpl<tim,ăneh? — Dar Toranaga-sama ne-aă micşorată taxeleă laă patruă p<rYiădinăzece,ăşiăelăeăacumăseniorulănostruădeădrept. — Adev<rat,ădarăsenioruluiăYabuăi-a fost dat înapoi Izu – şiăSurugaă şiă Totomiă peă deasupra – şiă aă fostă f<cută dină nouăst<pân,ăaşaăc<ăcine-iăacumăst<pânulănostruădeădrept? — Toranaga-sama, desigur, Mura-san... — Aiă deă gândă s<ă iă teă plângi,ă Ninjin?ă Ei?ă Trezeşte-te, Yabu-san eăst<pân,ăcaăîntotdeauna.ăNumicănuăs-a schimbat. Şiădac<ăelăm<reşteătaxele,ănoiăpl<timămaiămult.ăGata! — Darăastaăoă s<ăneăm<nânceă toateă rezerveleăpentruă iarn<,ătoate! VoceaăluiăNinjinăurcaseăpân<ălaăunăscâncetăfurios,ădară toYiăştiauăadev<rulăspuselorăsale. — Chiarăşiăcuăorezulăpeăcareăl-am furat... — Pe care l-am economisit! şuier<ă Uoă c<treă el,ăîndreptându-l. — Chiarăşiăcuăasta,ăn-oăs<ăneăajung<ăs<ătrecemădeăiarn<.ăVaătrebuiăs<ăvindemăoăbarc<ăsauădou<. — N-oăs<ăvindemăniciăoăbarc<!ăspuseăMura. Îşiăînfipseăcazmauaăînănoroiăşi-şiăşterseăsudoareaăcareăîiăintraăîn ochi, strângându-şiă maiă tareă cureluşaă p<l<riei.ă Apoiăîncepuăs<ăsapeădinănou. — Munceşte,ăNinjin.ăAstaă oă s<-Yiă iaă gândulă deă laă ziuaă deămâine. — Cumăoăs<ătrecemăprinăiarn<,ăMura-san? — Maiăîntâiătrebuieăs<ătrecemădeăvar<. — Da,ă încuviinY<ă amară Ninjin.ă Amă pl<tită maiă multă decât taxeleăpeădoiăaniăînainteăşiătotănu-i de-ajuns. — Karma, Ninjin, spuse Uo.

148

— Vineăr<zboiul.ăPoateăc<ăvomăaveaăunăst<pânănou,ăcareăvaăfi mai bun, neh? spuse altul. — Nuăpoateăfiămaiăr<u,ănimeniănuăpoateăfiămaiăr<u. — N-aşăpuneăprinsoareăpeăasta,ăleăspuse Mura.ăTr<iYi,ăputeaYiăfiăfoarteămorYiăfoarteăiuteăşiăatunciăadio,ăF<gaşeădeăAur,ăcuăsauăf<r<ăp<dure. Cazmauaăluiăloviăoăpiatr<ăşiăelăseăopri. — D<-miăoămân<ădeăajutor,ăUo,ăb<trâneăprieten. Împreun<ă seă luptar<ă s<ă scoat<ă piatraă afar<ă dină noroi.ă Uoăfluier<ăîngrijorat. — Mura-san, şiădac<ăsfântulăp<rinteăîntreab<ădespreăarme? — Spune-i.ăŞiăspune-iăc<ăsuntemăgataă– c<ăAnjiroăeăgata. CAPITOLUL 42 Sosir<ălaăYokosé în jurul prânzului. Buntaro îl întâlnise deja peăZatakiăcuăoăsear<ăînainteăşi,ăaşaăcumăporuncise Toranaga, îl întâmpinase cu mare ceremonie. — L-amărugatăs<ăîşiăaşezeătab<raăînăafaraăsatului,ăc<treănord,ăAlteY<,ăpân<ăcândăvaăputeaăfiăpreg<tităloculădeăprimire,ăspuseăBuntaro.ăÎntâlnireaăoficial<ăvaăaveaălocăaici,ăînădup<-amiaza asta,ădac<ădoriYi.ăAd<ug<ăf<r<ăveselie:ăcredăc<ăOraăCapreiăvaăfi de bun augur. — Bun. — Ară fiă vrută s<ă v<ă întâlniYiă înă noapteaă asta,ă dară m-am împotrivit. I-amăspusăc<ăaYiăfiăonoratăs<ăv<ăîntâlniYiăast<ziăsauămâine,ăoricândăarăvrea,ădarănuădup<ăc<dereaăîntunericului. Toranaga morm<iă aprobator,ă dară înc<ă nuă desc<lec<ă deă peăcalulăplinădeăspume.ăPurtaăpieptarădeăoYel,ăcoifăşiăoăarmur<ăuşoar<ădeăbambus,ăcaăşiăescortaăsa,ăistovit<ădeădrum.ăPriviădină nouă înă jură cuă mult<ă atenYie.ă Luminişulă fuseseă alesă cuă

149

mult<ă grij<ă şiă nuă eraă vreoă posibilitate de atac prin surprindere. Nu erau copaci sau case prin apropiere, care ar fiăpututăascundeăarcaşiăsauăpurt<toriădeămuschete.ăChiarălaăr<s<ritădeăsatăp<mântulăeraănetedăşiăcumvaămaiăîn<lYat.ăC<treăest,ănordăşiăsudăerauăap<raYiădeăsatăşiădeăpodulădeălemn care se arcuia peste apele reci ale râului. Aici, în strâmtoare, apa era plin<ădeăvârtejuriăşiădeăbolovani.ăC<treăest,ăînăspateleăluiăşiăaăc<l<reYiloră obosiYiă şiă asudaYi,ă potecaă urcaă abruptă c<treătrec<toareaă dintreă cresteleă acoperiteă deă ceaY<,ă laă cinciă ri dep<rtare.ăMunYiiă seă în<lYauădeă jură împrejur,ăceiămaiămulYiăvulcanici, cu mai toate vârfurile lor alunecând printre nori. Înămijloculăluminişuluiăfuseseăridicat<ăpeăpiloniăjoşi,ăspecialăpentruăaceaăocazie,ăoăplatform<ădeădou<sprezeceătatami, cu un acoperişăînaltădeăstufădeasupra.ăNimicădinătoat<ăalc<tuireaănuăl<saăs<ăseăvad<ăgraba.ăDou<ăperneădeăbrocartăerauăaşezateăfaY<ăînăfaY<ăpeătatami. — Amă oameniă aici,ă acoloă şiă acolo,ă continu<ă Buntaro,ăar<tândă cuă arculă spreă toateă în<lYimileă înconjur<toare.ă Seăpoate vedeaă înă toateă direcYiile,ă AlteY<.ă Bun<ă poziYieă deăap<rare.ă Podulă şiă întregulă sată suntă acoperite.ă Laă r<s<rit,ăretragereaă voastr<ă esteă asigurat<ă deă alYiă oameni.ă Desigur,ăpodulăeăbineăYinutădeăsantineleăşiăamăl<satăoăgard<ădeăonoareădeăoăsut<ădeăoameniăînătab<raălui. — Seniorul Zataki e acolo, acum? — Nu,ă AlteY<,ă amă alesă ună hană pentruă elă şiă suitaă luiă laămargineaăsatului,ăc<treănord,ăpeăm<suraăranguluiăs<uăşiăl-am invitatăs<ăseăbucureădeăb<ileădeăacolo.ăHanulăacelaăesteăizolatăşiăbineăp<zit.ăM-amăgândităc<ăoăs< v<ăduceYiălaăb<ileăShuzenjiămâineăşiăoăs<ăfieăoaspeteleăvostru. Buntaroăar<t<ăc<treăunăhanăîngrijit,ăcuăunăsingurăcat,ăaşezatăînămargineaă luminişului,ă cuă faYaă c<treă ceaă maiă frumoas<ăprivelişteădinăîmprejurimi,ăînăapropiereaăunuiăizvorăfierbinte,ăcareăYâşnea clocotind dintr-oăstânc<ăîntr-un bazin natural.

150

— Hanulăacelaăesteăalăvostru,ăAlteY<. ÎnăfaYaăhanuluiăeraăunăgrupădeăoameni,ătoYiăînăgenunchi,ăcuăcapeteleălaăp<mânt,ăînclinându-seănemişcaYiăc<treăel. — Suntă starosteleă şiăb<trâniiă satuluiăN-amăştiutădac< vreYiăs<-iăvedeYiăacum. — Mai târziu. Calulă luiă Toranagaă nechez<ă obosită şi-şiă s<lt<ă capul,ăscuturându-şiăz<balele.ăÎlăb<tuăpeăgâtăşi,ăpeădeplinămulYumitădeăpaz<,ăf<cuăsemnăoamenilorăs<iăşiădesc<lec<.ăUnulădintreăsamuraiiă luiăBuntaroăapuc<ăfrâiele.ăToYiăsamuraii, asemeni luiă Buntaroă şiă deă altfel,ă asemeniă tuturoră celoră deă acolo,ăpurtauăarmuri,ăerauăînarmaYiăcaădeăb<t<lieăşiăgataădeălupt<. ToranagaăseăîntinseămulYumităşiăseămişc<ăşchiop<tândăuşor,ăcaăs<ăscapeădeăcârceiiădinăspateăşiăpicioare.ăC<l<riseăînăfrunte tot drumul de la Anjiro, într-oăsingur<ăetap<ădeămarşăforYat,ăoprindu-seă doară caă s<ă schimbeă caii.ă Restulă convoiuluiă deăbagaje,ăsubăcomandaăluiăOmi,ăcuăpalanchineăşiăhamali,ăeraăînc<ă multă înă urm<,ă întinsă peă drumulă careă coboraă deă peăcreast<.ăDrumulădeă laăAnjiroă şerpuiseăde-a lungul coastei, apoiăseăbifurcase.ăPorniser<ăpeăcelăcareăduceaăspreăinterior,ăc<treăvestăşiăurcaser<ăîntruna,ăprintreăp<duriăbogate,ăplineăcuăvânat,ă l<sândă munteleă Omuraă înă dreaptaă şiă vârfurileăvulcaniceăaleăîn<lYimilorăAmagiăridicateăla aproape cinci mii deă picioare,ă înă stânga.ă C<l<toriaă parc<ă îiă d<duseă viaY<.ă Înăsfârşită trebuiser<ă s<ă treac<ă laă acYiune.ăOăparteă dinădrumă îiăpurtase printr-unăYinutăatâtădeăminunatăpentruăvân<toareaădeăşoimi,ăîncâtăîşiăpromiseseăc<ăîntr-o zi va vâna prin întreg Izu. — Bine,ăda,ăfoarteăbine,ăspuse,ăacoperindăzgomotulăf<cutădeăoameniiăs<iăcareădesc<lecauăvorbindăîntreăei,ăadunându-se în grupuri. Te-ai descurcat bine. — Mi -aYiăfaceăoămareăonoare,ăAlteY<,ădac<ămi-aYiăîng<duiăs<ăterminăcuăseniorulăZatakiăşiăcuăoameniiăs<iădeîndat<. — Te-a insultat?

151

— Nu,ădimpotriv<.ăPurt<rileăluiăsuntădemneădeăunăcurtean,ădarăsteagulăsubăcareăc<l<toreşteăînseamn<ătr<dareăfaY<ădeăvoi. — R<bdare.ăCâtădeădesătrebuieăs<ăYi-o spun? zise Toranaga câtuşiădeăpuYinăsup<rat. — M<ătemămereu,ăAlteY<,ă replic<ămoroc<nosăBuntaro.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Ai fost prietenul lui. — A fost aliatul vostru. — Xi-aăsalvatăviaYaălaăOdawara. — EramădeăaceeaşiăparteălaăOdawara,ăspuseăBuntaro,ăalb,ăşiăapoiă izbucni:ă cumă poateă s<ă v<ă fac<ă asta,ă AlteY<?ă Propriul vostru frate! Nu l-aYiă umplută deă favoruri?ă N-aYiă luptatăîmpreun<ătoat<ăviaYa? — Oameniiăseăschimb<. Toranagaă îşiă concentr<ă întreagaă saă atenYieă asupraăpodiumului.ăPerdeleădelicateădeăm<taseăfuseser<ăatârnateădeăgrinzile de deasupra platformei. Ciucuri din brocart ornamental,ă careă seă potriveauă cuă ceiă aiă pernelor,ă f<ceauăoăfriz<ăpl<cut<,ăiarăalYiiămaiămariăerauăag<YaYiădeăceiăpatruăstâlpiădeălaăcolYuri. — Eămultăpreaăbogatăşiăd<ăîntâlniriiăpreaămult<ăimportanY<,ăspuse.ăFaceYi-lămaiăsimplu.ăScoateYiădraperiile,ătoYiăciucuriiăşiăperneleăşiădaYi-iăînapoiănegustorilor.ăŞiădac<ăn-oăs<-i dea banii înapoi administratorului, spune-iăs<ăleăvând<.ăAduce-Yiăpatru perne – nu,ădou<ă– simple, umplute cu paie. — Da,ăAlteY<. Privireaă luiă Toranagaă c<zuă peă izvoră şiă z<boviă asupra lui. Apa,ăfierbinteăşiăsulfuroas<,ăieşeaăşuierândădintr-oăcr<p<tur<ăînăstânc<.ăTrupulăs<uătânjeaădup<ăoăbaie. — Şiăcreştinul?ăîntreb<. — AlteY<? — Tsukku-san,ăpreotulăcreştin. — Oh,ăel.ăEăundevaăînăsat,ădarădeăparteaăcealalt<ăaăpodului.ăI

152

s-aăinterzisăs<ătreac<ădeăparteaăastaăf<r<ăînvoireaăvoastr<.ăDeăce?ăEăimportant?ăAăspusăcevaădespreăcâtădeăonoratăarăfiăs<ăv<ăvad<,ăcândăveYiădori.ăVreYiăs<-l aduc acum, aici? — Era singur? BuzeleăluiăBuntaroăseăr<sucir<. — Nu,ăaveaăoăescort<ădeădou<zeciădeăacoliYi.ăToYiătunşiăcaăel,ătoYiădinăKyushu,ăAlteY<,ă toYiădeăviY<ănobil<ăşiă toYiă samurai.ăToYiă peă caiă buni,ă dară f<r<ă arme.ă Amă pusă s<-i cerceteze am<nunYit. — Şiăel? — Desigur,ă peă elă maiă multă decâtă peă ceilalYi.ă Aveaă patruăporumbeiăc<l<toriăînăbagaje.ăI-am confiscat. — Bine.ăOmoar<-i.ăUnăprostăaăf<cutăastaădinăgreşeal<,ăîmiăpareăr<u,ăneh? — ÎnYeleg.ăVreYiăs<ătrimitădup<ăelăacum? — Maiătârziu.ăOăs<-lăv<dămaiătârziu. Buntaroăseăîncrunt<. — Amăgreşităc-amăpusăs<-l cerceteze? Toranagaă scutur<ă dină capă şiă privi neatentă înapoiă c<treăcreast<,ăpierdutăînăgânduri.ăApoiăspuse: — Trimiteă câYivaă oameniă deă încredereă s<ă supraveghezeăregimentul de muschete. — Amăf<cutădejaăasta,ăAlteY<. FaYaăluiăBuntaroăseălumin<ădeăoăbucurieăr<ut<cioas<. — Şi-năg<rzileăpersonaleăaleăseniorului Yabu am strecurat câtevaădintreăurechileăşiăochiiănoştri.ăNiciăs<ăseăuşurezeăn-o s<ăpoat<,ăf<r<ăştireaănoastr<,ădac<ădoriYi. — Bine. Capulăcoloaneiădeăbagaje,ăînc<ădep<rtat<,ăap<ruălaăoăcotitur<ăaădrumului.ăToranagaăputeaăs<ăvad<ăceleătreiăpalanchine, pe Omiăc<lareăînăfrunte,ăcumăiăseăporuncise,ăAnjin-san, acum al<turiădeăel,ădeăasemeneaăc<l<rindăcuăuşurinY<. Seăîntoarseăcuăspateleăc<treăei.

153

— Xi-amăadusăsoYiaăcuămine. — Da,ăAlteY<. — Mi -aăcerutăînvoireaăs<ămearg<ălaăOsaka. Buntaroăîlăpriviăf<r<ăs<ăspun<ăceva.ăApoiăîşiămijiăochiiăc<treăsiluetele abia vizibile. — I-amădatăînvoire,ăcuăcondiYia,ădesigur,ăcaăs<ăteăînvoieştiăşiătu. — Oriceăhot<râYi,ăAlteY<,ăeuăm<ăînvoiesc. — PoYiăs<-iăîng<duiăs<ăporneasc<ăpeăuscat,ădeălaăMishima,ăsauă poateă s<-lă însoYeasc<ă pe Anjin-san, c<treă Yedoă şiă deăacoloă peă mareă pân<ă laă Osaka.ă Anjin-san s-aă învoită s<ăr<spund<ăpentruăea,ădac<ăîng<dui.ăArăfiămaiăînăsiguranY<ăpeămare. Buntaro clocotea. — Toateăasteaădepindădeămesajulăpeăcareăîlăpoart<ăseniorulăZataki.ă Dac<ă Ishidoă mi-a declarată oficială r<zboi,ă atunci,ădesigur,ătrebuieăs<ănuăîng<duiăasta.ăDac<ănu,ăsoYiaătaăpoateăs<ăpleceămâine,ăsauăpoimâine,ădac<ăeştiădeăacord. — Oriceăhot<râYi,ăsuntăşiăeuădeăacord. — Înă dup<-amiaza asta, trece-i toate îndatoririle lui Naga-san. E un moment potrivităs<ăfaciăpaceăîntreătineăşiăea. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă AlteY<.ă Aşă staă maiă degrab<ă cuăoameniiă mei.ăV<ă rogă s<ăm<ă l<saYiă s<ă stauă cuăoameniiămeiăpân<ăveYiăfiăînăsiguranY<,ăplecatădeăaici. — În noaptea asta vei trece toate îndatoririle tale fiului meu. Veiăfiăal<turiădeămine,ăcuăsoYia,ălaăcin<.ăVeiălocuiălaăhan.ăŞiăteăveiăîmp<caăcuăea. BuntaroăpriveaăYint<ăînăp<mânt.ăApoiăspuseăşiămaiărece: — Da,ăAlteY<. — Xiăseăporunceşteăs<ăîncerciăs<ăteăîmpaci,ăspuseăToranaga. Aveaăînăgândăs<ăadauge:ă"Oăpaceăonorabil< eămaiăbun<ădecâtăr<zboiul,ăneh?"ădarăastaănuăeraăadev<ratăşiăarăfiăpututăporniăoădisput<ăfilozofic<,ăiarăelăeraăobosităşiănuăvoiaădispute,ădoarăoă

154

baieăşiăodihn<. — Acum, adu-l pe staroste. Starosteleăşiăb<trâniiăsatuluiăd<dur<ăbuznaăunulăpesteăcel<laltăîn grabaălorădeăaăseăînchinaăînăfaYaălui,ăîntâmpinându-l foarte zgomotoşi.ăToranagaăleăspuseăscurtăc<ăsperaăcaănotaădeăplat<,ăpe care aveau s-oăînf<Yişezeălaăplecareăintendentului,ăs<ăfieăcinstit<ăşiăconvenabil<. — ÎnYeles,ăneh? — Hai, r<spunser<ă toYiă într-un glas, umili, binecuvântând zeiiăpentruăneaşteptatulănorocăşiăcâştigulăpeăcareăvizitaăluiăîlăvaă aduce,ă f<r<ă îndoial<.ă Cuă şiă maiă multeă plec<ciuniă şiăcomplimente,ăspunândăcâtădeămulYumiYiăşiăonoraYiăseăsimYeauăc<ăliăseăîng<duiseăs<-lăslujeasc<ăpeăcelămaiămare daimyo al imperiului.ăStarostele,ăunăb<trânăager,ăîiăpoftiăînăhan. Toranagaăcercet<ăcl<direaădeăsusăpân<ăjos,ăprintreăşiruriădeăslujniceă deă toateă vârstele,ă zâmbitoare,ă plecateă pân<ă înăp<mânt,ă aleseă cuă grij<ă dină totă satul.ă Cuib<rită întreă stânci,ăhanul eraăformatădinăzeceăînc<periăaşezateăîmprejurulăuneiăgr<diniădeănedescris,ăcuăoăminuscul<ăCas<ădeăCeaiăînămijloc,ăcuăbuc<t<riiăînăspateăşiăc<treăvest,ăşiăcuăoăcas<ădeăbaie,ămare,ăcareăprimeaăap<ădeă laă izvoareleă calde.ăC<rareaăcareăduceaăc<treăbaieăeraăacoperit<,ăiarăîntregulăhanăeraăînconjuratăcuăunăgardăîngrijit,ăuşorădeăap<rat. — Nu-mi trebuie tot hanul, Buntaro-san, spuse el când se aflar<ădinănouăpeăverand<.ăTreiăcamereăvorăfiădeăajuns.ăUnaăpentru mine, una pentru Anjin-san şiăunaăpentruă femei.ăOăvei lua pe a patra. Nu-iănevoieăs<ăpl<timărestul. — Administratorulămeuă îmiă spuneă c<ă aă f<cută oă înYelegereăfoarteăbun<ăpentruătotăhanul,ăAlteY<.ăCuăplataăcuăziua,ămaiăbună decâtă laă jum<tateă deă preYă şiă esteă înc<ă laă începutulăsezonului.ăAmăîncuviinYatătoat<ăcheltuiala pentruăaăv<ăştiăînăsiguranY<. — Foarteăbine,ă încuviinY<ă f<r<ă tragereădeă inim<ăToranaga.ă

155

Darăvreauăs<ăv<dălistaădeăcheltuieliăînainteădeăplecare.ăNu-i nevoieăs<ăarunc<măbanii.ăMaiăbineăumpleăcamereleăcuăstr<ji,ăpatru într-oăcamer<. — Da,ăAlteY<. Buntaro hot<râseădejaăs-oăfac<. Îlă priviă peă Toranagaă pornindă gr<bit,ă însoYită deă dou<ă g<rziăpersonale, înconjurat de patru dintre cele mai frumoase slujnice,ă c<treă cameraă luiă dină aripaă deă est.ă Moroc<nosă seăîntreb<:ăcareăfemei?ăC<rorăfemeiăleătrebuiaăcamera?ăFujiko?ăNu-Yiăfaceăgriji,ăîşiăspuseăobosit,ăoăs<ăafliăînăcurând. Oăslujnic<ătrecuăînăgoan<.ăÎiăzâmbiăvesel<ăşiăîiăzâmbiăşiăel,ădarăf<r<ăs-oăvad<.ăEraătân<r<ăşiădr<guY<,ăcuăoăpieleăcatifelat<ăşiă seăculcaseăcuăeaănoapteaăceă trecuse.ăDarăal<turareaănu-i d<duseăniciăoăpl<cereăşiădeşiăeaăeraăpriceput<,ăagil<ăşiăbineăpreg<tit<,ădorinYaăluiădisp<ruseărepede.ăN-oădoriseăniciodat<.ăÎnăceleădinăurm<,ădeădragulăbunelorămaniere,ăseăpref<cuseăaăatingeăculmileăpl<ceriiă– aşaădup<ăcumăseăpref<cuseăşiăeaă– apoi ea plecase. Înc<ă moroc<ns,ă ieşiă dină curteă caă s<ă priveasc<ă înă lungulădrumului. De ce Osaka? *** LaăOraăCapreiă santineleleădeăpeăpodăseăd<dur<ă laăoăparte.ăCortegiulă începuă s<ă treac<.ă Maiă întâiă mergeauă heralzii,ăpurtând stindarde împodobite cu însemnele atotputernice ale regenYilor,ăapoiăpalanchinulăbogatăşiă înăceleădinăurm<,ăalteăg<rzi. S<teniiăseăînclinar<.ăToYiăerauăînăgenunchi,ăameYiYiăînăsineaăloră deă atâtaă bog<Yieă şiă fast.ă Starosteleă întrebaseă îngrijoratădac<ă trebuiaă s<ă aduneă întreagaă suflareă caă s<ă cinsteasc<ămomentul. Toranagaăîiătrimiseseăunămesajăc<ăaceiaăcareănuă

156

aveauădeă lucruăputeauăs<ăpriveasc<,ă cuă învoireaăst<pânilorălor.ăAşaăc<ăstarosteleăaleseseăcuăşiămaiămult<ăgrij<ăunăgrupădintreăceiămaiăb<trâniăşiădintreăceiătineriăşiăsupuşi,ăatâtăcâtăs<ăpoat<ăalc<tuiăunăgrupăprimitor – deşiăfiecareăadultădinăsatăarăfiăvrutăs<ăfieăacoloă–,ădarănuăatâtădeănumerosăîncâtăs<ătreac<ăpeste poruncile marelui daimyo. ToYiă ceiă careă puteauă s-o fac<ăpriveauăneclintiYiădinălocuriăînalte,ădeălaăferestreăsauăuşi. Saigawa Zataki, senior de Shinano, era mai înalt decât Toranagaăşiămaiătân<răcuăcinciăani,ăcuăaceeaşiăumeriălargiăşiănasă proeminent.ă Dară pânteceleă luiă eraă plat,ă smoculă b<rbiiănegruă şiă des,ă iară ochiiă – dou<ădespic<turiă de-aă curmezişulăfeYei.ăDeşiăatunciăcândăerauăpriviYiăînăparteăp<rea c<ăexist<ăoăoarecareăasem<nareăîntreăceiădoiăfraYiăvitregi,ăacum,ăcândăseăaflauă împreun<,ă erauă foarteă diferiYi.ă Chimonoulă luiă Zatakiăeraăbogat,ăarmuraădeăceremonieăstr<lucitoareăşiăs<biileăuzate. — Bine ai venit, frate. Toranagaă p<şiă deă peă podiumă şiă seă înclin<.ă Purtaă celă maiăsimpluă cuăputinY<ă chimonou,ă sandaleă dinăpaie,ămilitare,ă şiăs<bii. — Teărogăs<ăm<ăierYiăpentruăc<ăteăprimescăatâtădeălipsitădeăceremonie, dar am venit cât am putut de repede. — Teă rogă s<ă m<ă ierYiă c<ă te-amă tulburat.ăAr<Yiă bine,ă frate,ăfoarte bine. Zatakiă coborîă dină palanchină şiă seă înclin<ă laă rândulă lui,ăîncepândă interminabileleă şiă meticuloaseleă formalit<Yiă aleăceremonialuluiăcareăacumăîiăaveaăînăst<pânireăpeăamândoi. — Teărog,ăiaălocăpeăaceast<ăpern<,ăseniorăZataki. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăaşăfiăonoratădac<ăte-aiăaşezaădomnia-ta mai întâi, senior Toranaga. — Eştiăatâtădeăamabil,ădarăteărog,ăonoreaz<-m<ăaşezându-te primul. Continuar<ă s<ă joaceă joculăpeăcareă îlă jucaser<ădeăatâteaăoriăînainte,ă întreă eiă şiă cuă prieteniă şiă duşmani,ă urcândă treptele

157

puterii, bucurându-se de legile care guvernau fiecare mişcareăşiăfiecareăfraz<,ăcareăap<rauăonoareaăfiec<ruia,ăastfelăc<ăniciunulăn-arăfiăpututăvreodat<ăfaceăvreoăgreşeal<ăîntr-atât încâtăs<ăseăpun<ăînăprimejdieăpeăei, sau misiunea. Înă celeă dinăurm<ă seă aşezar<ă faY<ă înă faY<ă peăperne,ă laă dou<ălungimiădeăs<biiădistanY<.ăBuntaroăseăg<seaăînăspateleăşiăînăstângaăluiăToranaga.ăŞefulăg<rziiă luiăZataki,ăunăsamuraiăînăvârst<,ă cuă p<rulă cenuşiu,ă eraă aşezată înă spateleă acestuiaă şiăc<treăstânga.ăÎnăjurulăpodiumului,ălaădou<zeciădeăpaşi,ăerauăînşiraYiă ofiYeriiă luiă Toranaga,ă toYiă dinadinsă îmbr<caYiă înăaceleaşiăhaineăcuăcareăc<l<toriser<,ădarăcuăarmeleăînăperfect<ăstare.ăOmiăeraăaşezatăpeăp<mânt,ălaăcap<tulăpodiumului,ăiarăNagaădeăparteaăcealalt<.ăOameniiăluiăZatakiăerauăîmbr<caYiăoficialăşiăbogat,ăiarătunicileălor,ăcuăumeriălargiăcaănişteăaripi,ăerauăînchiseăcuăcatarameădeăargint.ăToYiăerauălaăfelădeăbineăînarmaYi.ă Seă aşezaser<ă şiă eiă laă dou<zeciă deă paşiă distanY<.ăMarikoăservi,ădup<ăceremonial,ăcha şiăînăacestătimpăîntreăcei doiăfraYiăseăschimbar<ăcâtevaăcuvinteălipsiteădeăimportanY<,ădeă politeYeă ceremonial<.ă Laă momentulă potrivită Marikoă seăînclin<ă şiă plec<,ă Buntaroă resimYindu-iă durerosă prezenYaă şiănem<suratădeămândruădeăgraYiaăşiăfrumuseYeaăei.ăŞiăatunci,ăprea devreme, Zataki spuse brusc: — AducăporunciădinăparteaăConsiliuluiăRegenYilor. T<cereaă c<zuă bruscă pesteă piaY<.ă ToYi,ă chiară şiă propriiă luiăoameni,ăerauăuluiYiădeălipsaăluiădeăbun<-creştere,ădeămodulăobraznic în care el spusese porunci şiă nuă mesaj şiă pentruăgreşealaăsaădeăaănuăaşteptaăcaăToranagaăs<ăîntrebeă"cuăce-Yiăpotăfiădeăfolos?",ăaşaăcumăcereaădatina. Nagaăarunc<ăoăprivireăscurt<ădeălaăbraYulăcuăcareăZatakiăYineaăsabiaăc<treătat<lăs<u.ăV<zuăgâtulăluiăînroşindu-se, ceea ce era ună semnăsigură c<ă dinăclip<ă înă clip<ă seăputeauăaşteptaă laăoăexplozieă deă mânie.ăDară faYaă luiă Toranagaă eraă liniştit<,ă iarăNagaă seă simYiă cuprinsă deă uluial<,ă cândă îiă auziă r<spunsulă

158

st<pânit. — Îmiăpareăr<u,ăaiăporunci?ăDeălaăcine,ăfrate?ăDesigurăc<ăaiăun mesaj. Zatakiăsmulseădou<ăsuluriăsubYiriădinămânec<.ăLaămişcareaăneaşteptat<ămânaăluiăBuntaroăzbur<ăc<treăsabie,ăc<ciăritualulăcereaă caă toateă mişc<rileă s<ă fieă domoaleă şiă echilibrate.ăToranagaănuăseămişcase.ăZatakiărupseăsigiliulăprimuluiăsulăşiăîl citi cu o voce tare, rece. — Din porunca Consiliului RegenYilor,ă înă numeleăÎmp<ratuluiă Go-Nijo,ă Fiulă Cerului,ă îlă salut<mă peă ilustrulănostru vasal Yoshi-Toranaga-Noh- Minowaraă şi-lă invit<măs<ăfac<ăactădeăsupunereăînăfaYaănoastr<,ădeîndat<,ălaăOsakaăşi-lă invit<mă s<-iă comuniceă deîndat<ă ilustruluiă nostruăambasador,ăregentul,ăseniorulăSaigawaăZataki,ădac<ăinvitaYiaănoastr<ăesteăacceptat<ăsauărefuzat<. Îşiăridic<ăprivirileăşiăcuăoăvoceălaăfelădeăputernic<,ăcontinu<: — EsteăsemnatădeătoYiăregenYiiăşiăpecetluităcuăMareleăSigiliuăImperial. PuseătrufaşăpergamentulăînăfaYaăsa.ăToranagaăîiăf<cuăunăsemnăluiăBuntaro,ăcareăînaint<,ăseăînclin<ăadâncăînăfaYaăluiăZataki,ăridic<ăsulul,ăseăîntoarseăc<treăToranagaăşiăseăînclin<ădinănou.ăToranagaăprimiăsululăşi-iăf<cuăsemnăluiăBuntaroăs<ătreac<ălaăloc.ăToranagaăcercet<ăpergamentul timp îndelungat. — Toateă semn<turileă suntă celeă careă trebuie,ă spuseăZataki.ăAccepYiăsauărefuzi? Cuă voceaă coborât<,ă aşaă încâtă doară ceiă careă seă aflauă peăpodiumăşiăOmiăşiăNagaăîlăputeauăauzi,ăToranagaăspuse: — DeăceănuăYi-aşăluaăcapulăpentruăproasteleătaleăpurt<ri? — Pentruăc<ăsuntăfiulămameiătale,ăr<spunseăZataki. — Asta n-oăs<ăteăapere,ădac<ăveiăcontinuaăaşa. — Atunciăoăs<ămoar<ăînainteădeăvreme. — Cum? — Doamna,ămamaănoastr<ăesteăînăTakato.

159

Takato era capitala proviciei Shinano – provincia lui Zataki – în acelaşiătimpăoăfort<reaYaădeănecucerit. — Regretă c<ă trupulă eiă vaă trebuiă s<ă r<mân<ă acoloă pentruătotdeauna,ăcontinu<ăZataki. — Teălauzi!ăOăcinsteştiălaăfelădeămultăcaăşiămine. — Peăsufletulăeiănemuritor,ăfrate,ăoricâtădeămultăaşăcinsti-o, ur<scămaiămultăceeaăce faci tu în regat. — Nuărâvnescăalteăteritoriiăşiănu... — Încerciăs<-lăr<storniăpeăMoştenitor. — Greşeştiădinănouăşiămi-amăap<ratăîntotdeaunaănepotulădeătr<d<tori. — Tuăurm<reştiăc<dereaăMoştenitorului,ăasta-i ceea ce cred eu,ăaşaăc<ăamăhot<râtăs<ătr<iescăşiăs<ăap<răShinanoăşiădrumulăde nord împotriva ta, cu orice preţ şiăamăs<ă facăastaăpân<ăcând Kwanto va fi în mâinile unui prieten – cu orice preţ. — În mâinile tale, frate? — Orice mâini sigure – careăînseamn<ănuăaleătale,ăfrate. — Te increzi în Ishido? — Nuăm<-ncred în nimeni. Tu m-aiăînv<Yatăasta.ăIshidoăesteăIshido,ădarăcredinYaăluiănuăeăpus<ălaăîndoial<.ăChiarăşiătuăpoYiăs<ărecunoştiăasta. — Oă s<ă recunoscă c<ă Ishidoă încearc<ă s<ă m<ă distrug<ă şiă s<ădezbineă împ<r<Yia,ă c<ă aă uzurpată puterea,ă şiă c<ă încalc< testamentulăluiăTaikō. — Dară tuă aiă complotată cuă seniorulă Sugiyamaă s<ă dezbiniăConsiliulăRegenYilor,ăneh? VânaădeăpeăfrunteaăluiăZatakiăseăzb<teaăcaăunăviermeănegru. — Ceă poYiă s<ă spui?ă Unulă dintreă sfetniciiă luiă aă recunoscutătr<darea,ă c<ă aiă pl<nuită cuăSugiyamaă caă s<ă fieă deă acordă cuănumireaăsenioruluiăItoăînăloculăt<u,ăapoiăs<ădemisionezeăcuăoăziă înainteădeăprimaăîntâlnireăşiăs<ăfug<ănoapteaăşiăastfelăs<ăarunceăîmp<r<Yiaăînădezordine.ăAmăauzităm<rturisirea. — Frate,ăaiăfostăunulădintreăucigaşi?

160

Zatakiăseăroşi. — Ronini preaăzeloşiă l-auăucisăpeăSugiyama,ănuăeuăşiăniciăvreunul dintre oamenii lui Ishido. — Eăfoarteăcuriosăc<ăi-ai luat locul ca regent atât de repede, neh? — Nu.ăStirpeaămeaăeătotăatâtădeăvecheăc<ăşiăaăta,ădarăeuănuăamăporuncitămoarteaăşiăniciăIshido – a jurat-o pe cinstea lui de samurai.ăŞiăeuălaăfel.ăRoninii l-au ucis pe Sugiyama, dar a meritatăs<ămoar<. — Subătortur<,ădezonoratăîntr-oăcelul<ăîmpuYit<,ăcuăcopiiăşiăconcubineleăm<cel<riYiăînăfaYaălui. — ;staă eă ună zvonă împr<ştiată deă spurc<ciuniă r<uvoitoare. Poate de spionii tăi, caăs<-lădiscreditezeăpeăseniorulăIshidoăşiăprină el,ă peă doamnaă Ochibaă şiă Moştenitorul.ă Nu-i nici o dovad<ăpentruăasta. — S<ăneăuit<mălaătrupurileălor. — Roninii au dat foc casei. Nu sunt trupuri. — E foarte potrivit, neh? Cum poYiăs<ăfiiăaşaădeăîncrez<tor?ăNuăeştiăunăY<ranăprost. — Refuză s<ă stauă aiciă şiă s<ă ascultă rahatulă <sta.ă D<-mi r<spunsulăacumăşiăapoiăfieăîmiăieiăcapulăşiăeaămoare,ăfieăm<ălaşiăs<ăplec. Zatakiăseăaplec<ăînainteăşiămaiăspuse: — Laăcâtevaăclipeădup<ăceăcapulăîmi vaăp<r<siăumerii,ăzeceăporumbeiă c<l<toriă voră porniă spreă nord,ă c<treă Takato.ă Amăoameni de încredere, la nord, la est, la vest, la o zi de mers în afaraăputeriiătaleăşiădac<ăeiăn-orăs<ăreuşeasc<,ăsuntămaiămulYiăîn locuri sigure, dincolo de hotarele tale. Dac<ăîmiăieiăcapul,ăsauă puiă s<ă m<ă ucid<,ă sauă moră înă Izuă – din orice motiv –, moareă şiă ea.ă Acumă ia-miă capulă sauă haiă s<ă termin<mă cuăînmânatulămesajelorăşiăplecădinăIzuăimediat.ăAlege! — Ishido l-aăucisăpeăseniorulăSugiyama.ăCuătimpulăpotăs<-Yiăaduc dovezi. Asta e important, neh? Am nevoie doar de

161

puYin... — Nuămaiăaiătimp.ăDeîndat<,ăspuneămesajul.ăBineînYelesăc<ărefuziăs<ăteăsupui,ăbine,ăaşaăc<ăne-amăînYeles.ăIat<ă– Zataki puse al doilea pergament pe tatami – aiciă esteă acuzaYiaăoficial<ădeătr<dareăşiăporuncaăs<-Yiăfaciădeăîndat<ăseppuku, pe careă leă veiă priviă cuă aceeaşiă derâdere,ă fieă caă Buddhaă s<ă teăierte.ăAcumătotulăeăgata.ăPlecăîndat<ăşiădataăviitoareăneăvomăîntâlniăpeăcâmpulădeălupt<ăşi,ăpeăBuddha,ăînainteădeăapusulăsoarelui,ăînăaceeaşiăzi,ămi-amăpromisăc<ăamăs<-Yiăv<dăcapulăîntr-oăYeap<. ToranagaăîşiăYintuiaăadversarulăcuăprivirea. — SeniorulăSugiyamaăeraăprietenulăt<uăşiăalămeu,ăcamaradulănostru,ăsamuraiulăcelămaiădemnădeărespectădinăcâYiăauăfostăvreodat<.ă Adev<rulă despreă moarteaă luiă ară trebuiă s<ă fieăimportant pentru tine. — Alăt<uăareămaiămult<ăimportanY<,ăfrate. — Ishido te-aăp<c<lităcaăpeăunăcopilădeăYâY<. Zatakiăseăîntoarseăc<treăsfetniculăs<u. — Peăonoareaă taădeă samurai!ăAmăpusăoameniădeă straj<ă şiăcare este mesajul? Demn,ăb<trânulăsamuraiăcuăp<răcenuşiu,ăşefulăoamenilorădeăîncredereăaiăluiăZatakiăşiăbine-cunoscut de Toranaga ca un omădeă onoare,ă seă simYeaă îngreYoşată şiă ruşinată deă atâtaă ur<ăînf<Yişat<ădeschis. — Îmiă pareă r<u,ă AlteY<,ă spuseă într-oă şoapt<ă sugrumat<,ăînclinându-seă c<treă Toranaga,ă dară st<pânulă meu spune, desigur,ăadev<rul.ăNuăpoateăfiăniciăoăîndoial<ăşi,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăeădeădatoriaămea,ăcuătoat<ăcinsteaăşiăumilinYa,ăs<ăar<tăamândoruraăc<ăoăasemeneaăuluitoareăşiăruşinoas<ălips<ădeă politeYeă întreă voi,ă nuă eă demn<ă deă rangulă vostruă sauă deăsolemnitateaăîntâlnirii.ăDac<ăvasaliiăvoştri,ădac<-ar fi putut s<ă v<ă aud<,ă m<ă îndoiescă c<ăvreunulă dintreăvoiă i-aYiă maiă fiăputută Yineă înă frâu.ă V<ă uitaYiă datoriaă voastr<ă deă samuraiă şiă

162

datoriaăvoastr<ăc<treăoameniiăvoştri.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăseăînclin<ădinănouăc<treăamândoi,ădarătrebuiaăs<ăfieăspus. Apoiăad<ug<: — Toateă mesajeleă suntă laă fel,ă senioră Toranaga.ă Şiă subăsigiliulăoficialăală senioruluiăZataki:ă"UcideYi-o pe doamna, mamaămea,ădeîndat<." — Cumă potă s<ă dovedescă c<ă nuă încercă s<ă îlă r<stornă peăMoştenitor? îşiăîntreb<ăToranagaăfratele. — RenunY<ă imediată laă toateă titlurileăşiăputereaă înăfavoareaăfiuluiăşiămoştenitoruluiăt<u,ăseniorulăSudaraăşiăf<-Yiăseppuku ast<zi.ăApoiăeuăşiătoYiăoameniiămei,ăpân<ălaăultimul,ăîlăvomăsprijini pe Sudara ca senior de Kwanto. — Oăs<ăm<ăgândescălaăceăaiăspus. — Eh? — Oă s<ă m<ă gândescă laă ceă aiă spus,ă repet<ă Toranagaă maiăap<sat.ă Neă întâlnimă mâineă laă vremeaă asta,ă dac<ă îYiă faceăpl<cere. FaYaăluiăZatakiăseăstrâmb<. — Astaă esteă oă alt<ă capcan<ă de-aă ta.ă Deă ceă s<ă neă maiăîntâlnim? — Caăs<-Yi spunăceăamăhot<râtăînăprivinYaăcelorăceămi-ai spus şiăînăprivinYaăasta.ăToranagaăridic<ăsululăcareăeraăînămânaălui.ăAmăs<-Yiădauăr<spunsulămâine. — Buntaro-san.ăZatakiăar<t<ăc<treăalădoileaăsul.ăTeărog,ăd<-i astaăst<pânuluiăt<u. — Nu! Vocea lui Toranaga r<sun<ă înă jurulă luminişului.ă Cuă mareăceremonieăad<ug<ătare: — Suntă onorată s<ă acceptă mesajulă Consiliuluiă şiă îmiă voiăprezentaă r<spunsulă ilustruluiă ambasador,ă frateleă meu,ăseniorul de Shinano, mâine, la vremea aceasta. Zatakiăîlăpriviăneîncrez<tor. — Ceăr<spuns, oare?

163

— Teărog,ăiart<-m<,ăst<pâne,ăîlăîntrerupseăînăşoapt<ăb<trânulăsamurai, grav, cu demnitate, întrerupând din nou conversaYiaădintreăei.ăÎmiăpareăr<u,ădarăseniorulăToranagaăareăperfect<ă dreptateă s<ă propun<ă asta.ă Esteă oă alegereă solemn<ăceea ce i-ai propus,ăoăalegereăcareănuăesteătrecut<ăînămesaj.ăEsteădreptăşiăonorabilăs<ăiăseădeaătimpulăpeăcareăîlăcere. Zatakiă ridic<ă celă de-ală doileaă sulă şiă îlă strecur<ă laă locă înămânec<. — Foarte bine. Sunt de acord. Senior Toranaga, te rog, iart<-miă proasteleă purt<ri. Şiă acumă spune-mi, unde este Kasigi Yabu-san? Am un mesaj pentru el. Numai unul, de data aceasta. — Oăs<ăYi-l trimit. *** ŞoimiYaăîşiăstrânseăaripileăşiăc<zuăoămieădeăpicioareădinăcerulăserii, izbind porumbelul într-o explozie de pene, apoi îl prinse înă gheare,ă forYându-lă s<ă coboareă spreă p<mânt,ă înc<ărostogolindu-seă caă oă piatr<.ă Abiaă târziu,ă laă câYivaă paşiădeasupraăp<mântului,ăd<duădrumulăpr<ziiăsale,ăacumămoarte,ădeschiseă largăaripileăşiăseăaşez<ăpeăp<mântă într-o coborâre perfect<.ă Iic-iic-iic, Yip<,ăzburlindu-şiămândr<ăpeneleădeăpeăgât,ă sfişiindă cuă gheareleă capulă porumbelului,ă înă bucuriaăînving<torului. Toranagaăsosiăînăgalop,ăcuăNagaălâng<ăel,ăşiăcoborîădeăpeăcal.ăOăchem<ăblândăs<ăiăseăaşezeăpeăpumn.ăAscult<toare,ăeaăp<şiăpeăm<nuş<.ăÎndat<ăfuăr<spl<tit<ăcuăoăbucat<ădeăcarneădintr-o alt<ăprad<.ă Îiă traseăpeăcapăcapişonul,ă strângândăb<ierileăcuădinYii.ă Nagaă ridic<ă porumbelulă şi-l puse, în geanta de vân<toare,ă peă jum<tateă plin<,ă careă atârnaă deă şauaă caluluiătat<luiă s<u,ă apoiă seă întoarseă şiă f<cuă semnă c<treă gonaciiă şiăstr<jileăaflaYiăînădep<rtare.

164

Toranagaăseăs<lt<ăînapoiăînăşa,ăcuăpas<reaăaşezat<ăcomodăpeăm<nuş<,ăYinut<ăînălocădeăleg<turiăsubYiriădeăpiele.ăPriviăînăsus,ăc<treă cer,ă cânt<rindă luminaă careă maiă r<m<sese.ă Înădup<-amiazaă târzieă soareleă str<punseseă norii, iar acum, în valea din care ziua se ducea repede, cu soarele demult culcat dup<ăcresteleămunYilorădinspreăapus,ăeraă r<coareă şiăpl<cut.ăNoriiă fuseser<ă împinşiă c<treă nordă deă c<treă vânturileăobişnuite,ă plutindă pesteă uneleă dintreă vârfurileă munYiloră şiăascunzândăaltele.ăLaăîn<lYimeaăasta,ăînchisăîntreămunYi,ăaerulăeraăcuratăşiădulce. — Arătrebuiăs<ăavemămâineăoăziăbun<ăf<r<ănori,ăNaga-san. Cred c-amăs<ăîncepăs<ăvânezădeăcuăzori. — Da,ătat<. Naga îl privea uluit, temându-seă caă întotdeaunaă s<ă pun<ăîntreb<riă şiă totuşiă dorindă s<ă ştieă totul.ă Nuă puteaă s<-şiăînchipuieă cumă puteaă fiă tat<lă s<uă atâtă deă detaşată dup<ă oăîntâlnireăatâtădeăîngrozitoare.ăS<-lăîndep<rteziăpeăZatakiăcuăceremoniaăpotrivit<,ăapoiăs<-Yiăchemiăşoimariiăşiăh<itaşiiăşiăg<rzileăşiăs<-iăporYiăprintre dealurileăunduitoare,ăprinăp<duri,ăiăseăp<reaă luiăNagaăoănep<mântean<ăst<pânireădeăsine.ăDoarăgândulă laă Zatakiă îiă d<deaă fiori.ă Şiă ştiaă c<ă batrânulă sfetnicăavuseseădreptate.ăDac<ănumaiăoăzecimeădinăconversaYieăarăfiăfostăauzit<,ăsamuraiiăarăfiăs<rităînăap<rareaăonoareiăst<pânilorălor.ă Dac<ă n-ară fiă fostă ameninYareaă careă atârnaă deasupraăcapului prea-iubitei sale bunici, s-ar fi repezit la Zataki el însuşi. Credăc<ăde-astaătat<lămeuăeăceeaăceăesteăşiăeăundeăeste,ă îşiăspuse.ă Ochiiă s<iă desluşir<ă c<l<reYiă ieşindă dină p<dureaă deădedesubtă şiă galopândă c<treă ei,ă pesteă coastaă bolov<noas<ă aădealului.ă Peă fundalulă verdeă închisă ală p<durii,ă râulă eraă oăpanglic<ăneagr<,ăr<sucit<.ăLuminileăhanurilorăstr<luceauăcaălicuricii. — Tat<!

165

— Ah,ăda,ăîiăv<d. — Cine sunt? — Yabu-san, Omi-san... şiăoptăg<rzi. — Ochiiă t<iă suntămaiă buniă decâtă aiămei.ăAh,ă da.ăAcumă îiărecunosc. Nagaăspuseăf<r<ăs<ăseăgândeasc<: — Eu n-aşăfiăl<satăpeăYabu-san s<ăseăduc<ăsingurălaăseniorulăZataki,ăf<r<... SeăopriăşiăamuYi. — Teărogăs<ăm<ăierYi. — De ce nu l-ai fi trimis pe Yabu-san singur? Nagaăseăblestem<ăc<ădeschiseseăguraăşiăseăfisticiăsubăprivireaălui Toranaga. — Teă rog,ă iart<-m<,ăpentruăc<ăatunciăn-aşă ştiăniciodat<ăceăînYelegereă tainic<ăauă încheiat.ăElăarăputea,ă tat<,ă foarteăuşorăunelti împotriva ta. I-aşăfiăYinutădeparteăunulădeăcel<lalt.ăTeărogăs<ăm<ăierYi.ăN-am încredere în el. — Dac<ăYabu-san şiăZataki-san pl<nuiauăs<ăm<ătr<dezeăpeăla spate, ar face-oăindiferentădac<ăaşăfiătrimisăunămartorăsauănu.ăCâteodat<ăeămaiăînYeleptăs<ălaşiămaiămult<ălibertate,ăaşaăcumălaşiămaiămult<ăsfoar<ăcândăprinziăunăpeşte,ăneh? — Da.ăTeărogăs<ăm<ăierYi. Toranagaăpricepuăc<ăfiulăs<uănuăînYeleseseănimicăşiăn-ar fi înYelesăniciodat<,ăarăfiăîntotdeaunaămaiădegrab<ăunăşoimăpeăcareă s<-lă asmuYiă asupraă duşmanului,ă iute,ă pricepută şiăpericulos. — M<ă bucură c-aiă înYeles,ă fiule,ă spuseă caă s<-l încurajeze, ştiindu-iă p<rYileă buneă şiă protejându-le.ă Eştiă ună fiuă bun,ăad<ug<,ădeădataăastaăîncredinYatădeăceleăspuse. — MulYumesc,ă tat<,ă spuseă Naga,ă plină deă mândrieă înă faYaălaudeiăatâtădeărare.ăN<d<jduiesc doar c-aiăs<-miăierYiăprostiileăşiăaiăs<ăm<ăînveYiăs<ăteăslujescămaiăbine. — Nuăeştiăprost.

166

Yabuăeăprost,ăeraăgataăs<ăadaugeăToranaga.ăCuăcâtăafl<ămaiăpuYin<ălume,ăcuăatâtămaiăbine.ăŞiănu-iănevoieăs<-Yiăchinuieştiămintea,ăNaga.ăEştiăatâtădeătân<ră– cel maiătân<răfiuăalămeu,ăafar<ădoarădeăfrateleă t<uăvitreg,ăTadeo.ăCâYiăaniăareăel?ăA,ăşapte.ăDa,ăoăs<ăfac<ăşapte. Arunc<ăoăprivireăfugar<ăc<l<reYilorăcareăseăapropiau. — Ce mai face mama ta, Naga? — Caă întotdeauna.ăCeaă maiă fericit<ă doamn<ă dină lume.ă Şiătotuşiănuăm<ă las<ă s-oăv<dădecâtăoădat<ăpeăan.ăNuăpoYiă s-o convingiăs<ăseăschimbe? — Nu, spuse Toranaga. N-oăs<ăseăschimbeăniciodat<. Sufletulă luiă Toranagaă seă înc<lzeaă întotdeaunaă cândă seăgândea la Chano-Tsuboné, cea de-aăoptaăconcubin<ăoficial<ăaă sa,ă şi mama lui Naga. Râdea în sinea lui amintindu-şiăumorulă eiă s<n<tos,ă obrajiiă cuă gropiYeă şiă feseleă apetisante,ăzvârcolirileăeiăşiăbucuriaăcuăcareăiăseăd<deaăînăpat. Fuseseă v<duvaă unuiă fermieră dină apropiereă deă Yedoă şiă seăsimYiseăatrasădeăeaăcuădou<zeciădeăani înăurm<.ăSt<tuseăcuăelătreiă ani,ă apoiă îlă rugaseă s<ă îiă permit<ă s<ă seă întoarc<ă peăp<mântulă ei.ă Îiă îng<duiseă s<ă plece.ăAcumă tr<iaă laă oă ferm<ăbun<,ă înă apropiereă deă loculă undeă seă n<scuseă ea,ă gras<ă şiămulYumit<,ăc<lug<riY<ăbudist<ăcinstit<ădeătoYiăşiănedepinzând deănimeni.ăDinăcândăînăcândăseăduceaăs<ăoăvad<ăşiă râdeauăîmpreun<,ăprieteneşte,ăf<r<ămotiv. — A,ăeăoăfemeieădeătreab<,ăspuseăToranaga. YabuăşiăOmiăajunser<ălaăeiăşiădesc<lecar<.ăLaăzeceăpaşiăseăoprir<ăşiăseăînclinar<. — Mi -a dat un sul, spuse Yabu furios, fluturându-l.ă"...ăV<ăpoftimăs<ăp<r<siYiădeîndat<ăIzu,ămergândălaăOsakaăast<zi,ăşiăs<ăv<ăînf<YişaYiălaăcastelulăOsakaăpentruăaudienY<.ăAltfelătoateăp<mânturileăvoastreăsuntăconfiscateăşiăsunteYiădeciădeclaratăîn afara legi." Mototoli pergamentul în pumn şi-lăarunc<ăpeăp<mânt.ăAzi!

167

— Atunciă maiă bineă aiă plecaă deîndat<,ă spuseă Toranaga,ăindispusăbruscădeăprostiaăşiăagresivitateaăluiăYabu. — AlteY<,ă v<ă rog...,ă începuă gr<bită Omi,ă c<zândă umilă înăgenunchi. Seniorul Yabu este cel mai devotat vasal al vostru,ă şiă v< rogă cuă umilinY<ă s<ă nuă v<ă bate-Yiă jocă deă el.ăIertaYi-m<ă c<ă suntă atâtă deă necioplit,ă dară seniorulă Zataki...ăiertaYi-m<ăc<ăsuntăatâtădeăprostăcrescut. — Yabu-san, teărogăiart<ăceleăspuse,ădarăn-au fost spuse cu gândăr<u,ăziseăToranaga,ăblestemându-şiăgreşeala. Ar trebui s<ălu<măînăglum<ăasemeneaămesaje,ăneh? Îşiăchem<ăîngrijitorulădeăşoimi,ăîiăd<duăpas<reaădeăpeăpumnulăs<uă trimiYându-lă înapoiă cuă h<itaşii.ă Apoiă îşiă îndep<rt<ă toYiăsamuraii,ăcuăexcepYiaăluiăNaga,ălaăoădistanYaădeăundeănuăseăputea auzi ce vorbeau, seăaşez<ăpeăc<lcâieăşiăîiăinvit<ăs<ăfac<ăacelaşiălucru. — Poateăc<ăarătrebuiăs<-mi spui ce s-a întâmplat? — Nuăeămareălucruădeăspus.ăAmăfostăs<ăm<ăîntâlnescăcuăel.ăM-aăprimităcuăfoarteăpuYin<ăbun<-cuviinY<.ăMaiăîntâiăauăfostăsalut<rileăsenioruluiăIshidoăşiăoăinvitaYieăbrutal<ăs<ăm<ăaliezăînă tain<ă cuă el.ă S<ă preg<timă asasinareaă taă deîndat<ă şiă s<ăucidemă toYiă samuraiiă Toranagaă dină Izu.ă Desigură c<ă amărefuzatăs<ăascultăastaăşiădeîndat<,ădeîndat<ăf<r<ăniciăunăfelădeăpoliteYe,ă mi-a dat asta. Degetul lui se înfipse violent în pergament.ăDac<ăn-ară fiă fostăporuncileă taleăanume,ăcaă s<-l protejeze, l-aşăfiăf<cutăbuc<Yiădeîndat<.ăCerăs<ăretragiăordinul,ănuăpotăs<ătr<iescăcuăruşineaăasta.ăTrebuieăs<ăm<ăr<zbun. — Asta e tot ce s-a întâmplat? — Nu e destul? Toranaga trecu pesteăproastaăcreştereăaăluiăYabuăşiăseăr<stiăc<treăOmi. — Tuăeştiădeăvin<,ăneh? De ce n-aiăfostădestulădeădeşteptăcaăs<-Yiăaperiămaiăbineăseniorul?ăTrebuieăs<-i fi sfetnic. Trebuia s<-iăfiiăscut.ăTrebuiaăs<-lătragiădeălimb<ăpeăseniorulăZataki,ăs<ă

168

încerci s<ă afliă ceă areă Ishidoă înă cap,ă careă eraă momeala,ă ceăplanuriă au.ă Seă spuneă c<ă eşiă ună sfetnică preYios.ă Xiă s-a dat prilejulă s<ă ar<Yiă şiă îlă pierziă caă ună n<t<r<u.ă Omiă îşiă înclin<ăcapul. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<. — Poate am s-oă fac.ăDară nuăv<dădeă ce-ar face-o seniorul Yabu.ăAcumăst<pânulăt<uăaăaceptatăpergamentul.ăAcumăs-a vârâtăînălaY.ăAcumătrebuieăs<ăhot<rasc<ăîntr-un fel sau altul. — Cum? spuse Yabu. — Deă ceă creziă c<ă amă f<cută ceă amă f<cut?ă Caă s<ă întârziiădesigur.ăCaăs<ăîntârzii,ăspuseăToranaga. — Dar, o zi? Câtăvaloreaz<ăoăsingur<ăzi?ăîntreb<ăYabu. — Cineăştie.ăOăziăpentruătineăeăunaămaiăpuYinăpentruăduşman. OchiiăluiăToranagaăYâşnir<ăînapoiăc<treăOmi. — Mesajul de la Ishido a fost verbal, sau în scris? Yabuăr<spunseăînăloculălui. — Verbal, desigur. Toranagaăcontinu<ăs<ăpriveasc<ăstr<pung<torălaăOmi. — Aiădatăgreşăînăa-YiăfaceădatoriaăfaY<ădeăst<pânulăt<uăşiăfaY<ăde mine. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Acum spune ce i-aiăr<spuns? Omi nu scoase un cuvânt. — Xi-aiăuitatăşiăbuna-cuviinY<?ăCeăi-aiăr<spuns? — Nimic,ăAlteY<.ăN-am spus nimic. — De ce? Yabuăexplod<. — N-aăspusănimicăluiăZatakiăpentruăc<ănuăeraăacolo.ăZatakiăaăvrutăs<-miăvorbeasc<ădoarămie. Toranagaă îşiă ascunseă mulYumireaă c<ă Yabuă trebuiseă s<ărecunoasc<ăceeaăceăelădejaăb<nuiaăşiăc<ăoăparteăaăadev<rului fuseseăacumădezv<luit<. — Teărog,ăiart<-m<,ăOmi-san. Amăcrezutăc<,ădeăbun<ăseam<,ă

169

eraiădeăfaY<. — Aăfostăgreşalaămea,ăalteY<.ăArăfiătrebuităs<ăst<ruiesc.ăAveYiădreptate,ănuăamăpututăs<-miăap<răst<pânul,ăspuseăOmi.ăArăfiătrebuităs<ăm<ăYinătare.ăV<ărogăs< m<ăiertaYi,ăYabu-sama, v<ărogăs<ăm<ăiertaYi! ÎnainteăcaăYabuăs<-iăpoat<ăr<spunde,ăToranagaăspuse: — Desigurăc<ăYiăseăiart<ătoate,ăOmi-san. Dac<ăst<pânulăt<uăYi-a poruncit altfel, este privilegiul lui. I-aiă poruncită aşa,ăYabu-sama? — Da, da, dar nu m-am gândităc<ăareăvreoăimportanY<.ăCreziăc<ăeu... — Ei,ăr<ulăs-aăf<cut.ăCe-aiădeăgândăs<ăfaci? — Desigur,ăs<ănuăbagăînăseam<ămesajul,ăAlteY<.ăYabuăeraăneliniştit.ăCreziăc<ăarăfiătrebuităs<ănu-l primesc? — Desigur.ăAră fiă trebuită s<ă teă tocmeştiă cuă elă pentruă oă zi.ăPoateămaiămult,ăchiarăs<pt<mâni,ăad<ug<ăToranaga,ăr<sucindăcuYitulămaiăadâncăînăran<,ăbucurându-seăr<ut<ciosăc<ăprostiaăluiă Yabuă îlă aruncaseă peă acestaă înă laY,ă f<r<ă s<-i pese de tr<dareaă înă careăYabuă fuseseă cuă siguranY<ă atras,ă ademenit,ăîmpresurat cu laude sauăr<spl<Yi,ăsauăameninYat.ăÎmiăpareăr<u,ădar acum n-ai ce face. Nu-Yiăfaceăgriji,ăeăaşaăcumăspuneai:ăcuăcâtămaiăcurândăcinevaăhot<r<şteădeăparteaăcuiăe,ăcuăatâtămaiăbine. Seăridic<ăînăpicioare. — Nuăeănevoieăs<ăteăîntorciălaăregimentălaănoapte,ăv<ăinvităamândoiălaăcin<.ăAmăpreg<tităoădistracYie. PentruătoYi,ăad<ug<ăînăgând,ăcuăfoarteămareămulYumire. *** Degeteleă priceputeă aleă luiă Kikuă atinser<ă oă coard<,ă apoiăîncepuăs<ăcânteădinăgur<,ăiarăpuritateaăvociiăeiăumpluăt<cereaănopYii.ăSt<teauăvr<jiYiăînăcamera mareăcareăeraădescins<ăc<treă

170

verand<ăşiăgr<dinaădinăfund,ăfuraYiădeăextraordinarulăefectăpeăcare-lă f<ceauă subă torYeleă pâlpâitoareă fireleă deă aură aleăchimonoului ei, reflectând lumina când se apleca deasupra samisen-ului. Toranagaă arunc<ă oă privireă scurt<ă în jur,ă conştientă deăîntâmpl<rileă nopYii.ă De-oă parteă aă lui,ă întreă Blackthorneă şiăBuntaro,ăst<teaăMariko,ădeăcealalt<,ăOmiăşiăYabuăunulălâng<ăcel<lalt.ăLoculădeăonoareăeraăînc<ăgol.ăFuseseăinvitatăZataki,ădarădesigurăc<ăelărefuzaseăcuăp<rereădeăr<uădinăcauzaăs<n<t<Yiiăproaste,ădeşiăfuseseăv<zutăgalopândăpeădealurileădinănord,ăiarăacumăîmp<rYeaăpernaăcuălegendaraăluiăvigoare.ăNagaăşiăg<rziăaleseăcuăfoarteămareăgrij<,ăerauăpostateădeăjurăîmprejur,ăiarăGyoko iscodea de undeva din spate. Kiku-san îngenunchiase în verand<ă cuă faYaă c<treă eiă şiă spateleă c<treăgr<din<,ăfragil<,ăsingur<ăşiăfoarteăpreYioas<. Mariko are dreptate, gândi Toranaga. Curtezana face banii. SufletulăluiăeraăfermecatăşiăgrijileăşiăZatakiăseădep<rtaser<.ăS<ătrimită dup<ă eaă dină nouă laă noapte,ă sauă s<ă dorm singur? B<rb<Yiaăluiătres<riăcândăîşiăaduseăaminteădeănoapteaătrecut<. — Deci, Gyoko-san aiădorităs<ăm<ăvezi?ăîntrebaseăînăcameraăluiădinăfort<reaY<. — Da,ăAlteY<. Elăaprinseseăpăm<sur<ădeălemnăaromat. — Teărogăs<ăîncepi. Gyoko se înclinase, dar el n-avusese ochi pentru ea. Era primaădat<ăcândăoăvedeaăpeăKikuădeăaproape.ăApropiereaăîiăîmbog<Yeaă tr<s<turileădeosebiteăşiă înc<ăneatinseădeărigorileăprofesiei ei. — Teărog,ăcânt<ăcevaăînătimpăceăvorbim,ăspuseseăel,ăsurprinsăc<ăGyokoăseăpreg<tiseăs<ăvorbeasc< deăfaY<ăcuăea. Kikuă seă supuseseă deîndat<,ă dară muzicaă eiă deă atunciă nuăsem<naădeălocăcuăceaădinăsearaăasta.ăNoapteaătrecut<ăfuseseămenit<ăs<ăaline,ăunăacompaniamentă laădiscuYiileădeăafaceriă

171

careăseăpurtau.ăÎnănoapteaăastaăexcita,ătulburaăşiăpromitea. — AlteY<,ăîncepuseăoficialăGyoko,ămaiăîntâiăîng<duiYi-miăs<ăv<ă mulYumescă cuă umilinY<ă pentruă cinsteaă careă mi-oă faceYiămieă şiă s<rmaneiă meleă case,ă şiă luiă Kiku-san, prima dintre doamneleă meleă dină Lumeaă S<lciilor.ă PreYulă peă careă l-am cerut pentru contract e obraznic, ştiu,ă imposibil,ă suntăconvins<,ă şiă nuă eă definitivă pân<ă mâineă dimineaY<,ă cândăamândou<ă doamneleă Kasigiă şiă doamnaă Toda,ă înăînYelepciuneaălor,ăvorăhot<rî.ăDac<ăarăfiăfostăoăproblem<ăcareăs<ă v<ă priveasc<,ă v-aYiă fiă hot<râtă deă mult,ă pentruă c<ă ceăînseamn<ăbaniiăpentruăoriceăsamurai,ăchiarăşiăpentruăcelămaiămare daimyo din lume? Gyokoăf<cuseăoăpauz<ăpentruăefect.ăElănuămuşcaseănada,ădarăîşiă mişcaseă uşoră evantaiul,ă ceeaă ceă puteaă fiă înYelesă caănemulYumireălaăvorb<riaăei,ăacceptareăaăcomplimentuluiăsauărespingere total<ăaăpreYuluiăcerut,ădup<ăstareaăei.ăAmândoiăştiauălimpedeăcineăîncuviinYaădeăfaptăpreYul. — Ceă înseamn<ă banii?ă Nimic.ă Doară oă posibilitateă deă aăcomunica,ăcontinu<ăea.ăCaămuzicaăluiăKiku-san. Ce facem noi,ă deă fapt,ă celeă dină Lumeaă S<lciilor,ă altcevaă decâtă s<ăcomunic<măşiăs<ădistr<m,ăs<ăuşur<măsufletulăb<rbatului,ăs<-i îndep<rt<măgreut<Yileăap<s<toare? Toranagaăîşiăîn<buşiseăunăr<spunsăr<ut<cios,ăamintindu-şiăc<ăfemeiaăcump<raseăunăceasăpentruăcinciăsuteădeăkoku, şiăcinciăsute de koku meritauăoăaudienY<ăatent<.ăAşaăc<ăoăl<saseăs<ăcontinue, ascultând-oăcuăoăsingur<ăurecheăşiăbucurându-se deăcurgereaădes<vârşit<ăaămelodieiăcareăseăstrecuraăpân<ăînăceleă maiă ascunseă colYişareă aleă fiinYeiă sale,ă mângâindu-lă şiăîmb<tându-l.ăApoiăfuseseăadusăbrutalăînălumeaăreal<ădeăceea ce Gyoko spusese. — Ce? — Vroiamă doară s<ă sugereză c<ă ară trebuiă s<ă luaYiă LumeaăS<lciilorăsubăprotecYiaăvoastr<,ăs<ăschimbaYiăcursulăistoriei.

172

— Cum? — F<cândă ceeaă ceă aYiă f<cută dină totdeauna,ă AlteY<.ăÎngrijindu-v<ădeăviitorulă întregiiă împ<r<Yiiă înainteaăcelui al domniei-voastre. Nuă luaseă seamaă laă exagerareaă sfruntat<ă şiă îşiă spuseseă c<ătrebuiaă s<-şiă închid<ă urechileă c<treă muzic<,ă c<ă seă l<saseăprins.ă C<zuseă înă primaă capcan<ă spunându-iă luiă Gyokoă s<ăaduc<ăfataăşiăînăaădouaăl<sându-seădesf<tatădeăfrumuseYeaăşiăparfumulăeiăşiăînăaătreiaăîng<duindu-iăs<ăcânteăseduc<torăînătimpăceăst<pânaăvorbea. — LumeaăS<lciilor?ăCe-iăcuăLumeaăS<lciilor? — Dou<ă lucruri,ă AlteY<.ă Maiă întâi,ă Lumeaă S<lciiloră esteăacumă amestecat<ă cuă lumeaă real<ă şiă astaă nuă foloseşteă niciăuneia dintre ele. Al doilea, doamnele noastre nu se pot ridica pân<ălaădes<vârşireaăpeăcareătoYiăb<rbaYiiăauădreptulăs-oăcear<ăsau s-oăaştepte. — Ah? Oăund<ădinăparfumulă luiăKiku,ăoăarom<ăpeăcareăn-oăştiuseăpân<ăatunci,ăajunseseăpân<ălaăel.ăFuseseăaleas<ădes<vârşit. O priviseăf<r<ăs<ăvrea.ăBuzeleăeiăpurtauăunăzâmbetăpierdut,ădoarăpentruă el.ă Îşiă coborâseă ochiiă langurosă şiă degeteleă eiăatinseser<ă oă coard<ă peă careă elă oă resimYiseă înl<untrulă s<u.ăÎncercaseăs<ăseăconcentreze. — Îmiăpareăr<u,ăGyoko-san, ce spuneai? — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYiă pentruă c<ă n-am fost destul de limpede,ăAlteY<.ăMaiăîntâi,ăLumeaăS<lciilorăarătrebuiăs<ăfieădesp<rYit<ădeăceaăreal<.ăCasaămeaădeăCeaiădinăMishimaăeăpeăoăstrad<ădinăsud,ăalteleăsuntăîmpr<ştiateăprinăîntregăoraşul.ăEălaăfelă înă Kyotoă şiă Naraă şiă înă întreagaă împ<r<Yie.ă Chiară şiă înăYedo.ăDarăcredăc<ăYedoăarăputeaăs<ăarateălumiiăcumătrebuieăf<cut. — Cum?ăInimaăîiătres<riseăcândăoăalt<ăcoard<ăfuseseăatins<. — Toateăcelelalteămeşteşuguriăau,ăînămodăînYelept,ăstr<ziăaleă

173

lor, cartiere ale lor. Ar trebuiăs<ăniăseăîng<duieăşiănou<ăloculănostru,ăAlteY<.ăYedoăeăunăoraşănou.ăAYiăputeaăs<ăv<ăgândiYiălaăoăanumit<ăporYiuneădeăterenăpentruăLumeaăS<lciilor.ăAduceYiătoateă Caseleă deă Ceaiă întreă zidurileă acesteiă porYiuniă şiăinterziceYiăoriceăCas<ădeăCeai,ăoricâtădeămic<,ăînăafaraăei. Minteaă luiă seă concentraseă peă deplină pentruă c<ă eraă oă ideeădeosebit<.ăEraăatâtădeăbun<ăc<ăfuseseănemulYumităpeăelăînsuşiăc<ă nuă seă gândiseă laă ea.ă Toateă Caseleă deă Ceaiă şiă toateăcurtezanele într-o împrejmuire,ă deciă uşoră deă controlat,ă deăiscodită şiă deă luată taxeă şiă toYiă clienYiiă loră laă felă deă uşoră deăcontrolată şiă iscodit.ă Simplicitateaă ideiiă îlă cutremur<.ăCunoşteaă deă asemeneaă influenYaă enorm<ă peă careă oă aveauădoamneleădeăprim<ăclas<. Darăchipulăluiănuăl<saseăs<ătr<dezeăniciăoăurm<ădeăbucurie. — Şi ce avantaj e-n asta, Gyoko-san? — Amă aveaă propriaă noastr<ă breasl<,ă AlteY<.ă Cuă toat<ăprotecYiaă peă careă oă breasl<ă poateă s<ă oă ofere,ă oă adev<rat<ăbreasl<ăîntr-unăsingurăloc,ănuăîmpr<ştiat<,ăcaăs<ăzicemăaşa,ăoăbreasl<ăc<reiaăiăseăvorăsupune... — Trebuie s< iăseăsupun<? — Da,ăAlteY<.ăTrebuieăs<ăiăseăsupun<,ăpentruăbineleătuturor.ăBreaslaăvaăaveaăînăgrij<ăcaăpreYurileăs<ăfieăcinstiteăşiăcaătotulăs<ăfieădeăfoarteăbun<ăcalitate.ăŞiăînăcâYivaăani,ăoădoamn<ădeăaădouaăclas<ădinăYedo,ăvaăfiăasemeneaăuneiaădinăKyoto şiăaşaămaiădeparte.ăDac<ătotulăvaămergeăcumătrebuieăînăYedo,ădeăceănuăînăfiecareăoraşădinăYinuturileăvoastre? — Dară proprietariiă careă voră fiă în<untrulă acestuiă gardă vorăst<pâniătotul,ăvorăaveaămonopol,ăneh? Potăs<ăcear<ătaxeădeăintrare prea mari, neh? Pot s<ă închid<ă uşileă altoraă careă arăaveaăacelaşiădreptăcaăs<ălucrezeăînăLumeaăS<lciilor,ăneh? — Da,ăarăputeaăfiăaşa,ăAlteY<.ăŞiăcâteodat<ăseăvaăîntâmplaăpeăcâteăundeva.ăDarăpotăfiăuşorădateălegiăsevereăcaăs<ăasigureăcinstea,ăiarăbineleăseăvaăridicaădeasupraăr<ului,ăpentruănoiăşiă

174

pentruăonoraYiiănoştriăclienYi.ăAlădoilea:ădoamneleăde... — S<ă termin<mă maiă întâiă cuă aceast<ă parte,ă Gyoko-san, spusese el sec. Deci asta e ceva împotriva sugestiei tale, neh? — Da,ăAlteY<,ăeăposibil.ăDarăoriceădaimyo arăputeaăuşorăs<ăporunceasc<ăaltfel.ăŞiăvaăaveaăde-aăfaceăcuăoăsingur<ăbreasl<,ăîntr-un singur loc. Domnia-voastr<,ă AlteY<,ă nuă veYiă aveaănecazuri. În fiecare loc va fi desigur cineva responsabil pentruălinişteaăaceluiăloc.ăŞiăpentruătaxe. — A, da, taxe! Va fi desigur mult maiăuşorăs<ăstrângiătaxele.ă;staăeăunălucruăfoarteăbun,ăînăfavoareaăta. OchiiăluiăGyokoăerauăpeăb<Yulăînmiresmat.ăMaiămultădecâtăjum<tateăseădusese. — Cuă înYelepciuneaă peă careă oă aveYi,ă aYiă puteaă hot<rîă caăLumeaăS<lciilorăs<ăfieăsingurulălocădinăîntregaălume careăs<ănuăfieăniciodat<ăsupusătaxelor. — Niciodat<? — Niciodat<. Priviseădirectăînăsusălaăel,ănevinovat<. — Înădefinitiv,ăAlteY<,ălumeaănoastr<ănu-iănumit<ăşiăLumeaăPlutitoare?ăNuăesteăsinguraăcareăofer<ăfrumuseYeăşiănuăesteăoămareăparteăaăfrumuseYii,ătinereYea?ăNuăeăcevaăatâtădeătrec<torăşiă uşor,ă caă tinereYea,ă ună dară ală zeilor?ă Şiă sacr<?ă Dină toYiăb<rbaYii,ăAlteY<,ădomnia-voastr<ătrebuieăs<ăştieăcâtădeărar<ăşiătrec<toareăesteătinereYeaăşiăfemeia. Muzicaăîncetase.ăOchiiăîiăfuseser<ăatraşiădeăKiku-san. Ea îl priviseăintens,ăcuăoăuşoar<ăîncrunt<tur<ăaăsprâncenei. — Da,ăspuseseăel.ăŞtiuăcâtădeătrec<toareăpoateăs<ăfie. Sorbise din ceai. — Oăs<ăm<ăgândescălaăceămi-aiăspus.ăŞiăalădoileaălucru? — Alădoilea...ăGyokoăîşiăadunaseăgândurile.ăAlădoileaălucruăşiă ultimul,ă AlteY<,ă cuă careă aYiă puteaă s<ă v<ă aşezaYiă numeleăpesteăLumeaăS<lciilorăpentruătotdeauna.ăGândiYi-v<ălaăuneleă

175

din doamnele noastre. Kiku-san deăpild<.ăAăînv<Yatăs<ăcânteădinăgur<ăşiăla samisen şiăs<ădansezeădeăcândăaveaăşaseăani.ăDină zoriă şiă pân<ă înă sear<ă a muncită dină greuă caă s<-şiădes<vârşeasc<ăarta.ăF<r<ăîndoial<ăc<ăaădevenităoădoamn<ădeăprim<ă clas<ă peă drept,ă aşaă cumă merit<ă talentulă eiă f<r<ăasem<nare.ăDarătotuşiăeăoăcurtezan<,ăiarăuniiăclienYiăoăvorăatâtăpentruăartaăeiăcâtăşiăpentruăîmp<rYitulăpernei.ăCred c-ar trebui alc<tuiteă dou<ă claseă deă doamne.ă Maiă întâiă curtezanele,ă caăîntotdeauna,ăcareăs<ădistrezeăvesele,ăfizic.ăApoiăoăclas<ănou<,ăpoate cuvântul gei-sha arăputeaăs<ăliăseăpotriveasc<:ăD<ruiteăArtei – persoane dedicate numai artei. Lor nu li se va cere s<ăîmpart<ăpernaădinădatorie.ăVoră fiă doarăpentruăamuzament,ădansatoare,ăcânt<reYeădinăgur<ăsauălaăinstrument,ăspecializateăînăaşaăcevaăşiăs-arăd<ruiănumaiăacesteiăîndeletniciri.ăGei-sha vorăbucuraăminteaăşiăspiritulăb<rbaYilorăcuăfrumuseYea,ăgraYiaăşiă talentul lor. Curtezanele vor satisface trupul cu frumuseYea,ăgraYiaăşiătalentulălor. Dinănouăfuăizbitădeăsimplitateaăşiăposibilit<Yileădeăviitorăaleăideii ei. — Cum ai alege o gei-sha? — Dup<ătalent.ăLaăadolescenY<,ăst<pânulăeiăvaăhot<rîădrumulăei în viitor.ă Iarăbreaslaăarăputeaă încuviinYaăsauănuăucenica,ăneh? — Eăoăideeăextraordinar<,ăGyoko-san. Femeiaăseăînclinaseăînfiorat<. — V<ă rogă s<-miă iertaYiă p<rerileă preaă atotcuprinz<toare,ăAlteY<.ăDarăînăfelulă<sta,ăcândăfrumuseYeaăseătopeşteăşiătrupulăseăîmplineşte,ăfataăpoateăaveaătotuşiăunăviitorădeosebităşiăcuăadev<rată deă valoare.ă Nuă vaă trebuiă s<ă apuceă înă lungulădrumurilorăpeăcareăoăcurtezan<ădinăziuaădeăaziătrebuieăs<ăleăstr<bat<.ăEuăvorbescăpentruăartiştiiădinărândulănostru,ăcumăeăKiku-san aă mea.ă V<ă rogă s<ă sprijiniYiă viitorulă şiă poziYiaă peăcareăoămerit<ăînăYar<ăceiăcâYivaăfericiYi.ăCaăs<ăînveYiăs<ăcânYiă

176

dină gur<ă şiă laă instrumerită şiă s<ă dansezi,ă eă nevoieă deă multăexerciYiu,ă de-aă lungulă anilor.ă Împ<rYitulă perneiă cereă doarătinereYeăşiănu-i afrodisiac mai bun ca tinereYea,ăneh? — Nu. Toranaga o privi. Gei-sha nuăarăîmp<rYiăperna? — Asta n-arăfaceăparteădinăobligaYiileălor,ăindiferentăcâYiăbaniăs-ar oferi. Gei-sha n-ară fiă niciodat<ă obligat<ă s<ă împart<ăperna,ăAlteY<.ăDac<ăo gei-sha arădoriăs<ăîmpart<ăpernaăcuăunăanume b<rbat,ăastaăarăfiănumaiătreabaăei.ăSauăarătrebui,ăpoate,ăaranjatăcuăîng<duinYaăst<pânei,ăiarăpreYulăs<ăfieădoarăatâtădeămareăcâtăîşiăpermiteăacelăb<rbat.ăOădatorieăaăcurtezaneiăarăfiăs<ăîmpart<ăpernaăcuăart<.ăGei-sha şiăuceniceleăgei-sha vor fi de neatins. V<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăamăvorbităatât. GyokoăşiăKikuăseă înclinaser<.ăMaiăr<m<seseădoarăoăaşchieădinăbeYigaşulăparfumat.ăToranagaăoăopriseăşiăleămaiăpuseseăîntreb<riă ună timpă deă dou<ă oriă maiă îndelungată decâtă celăhot<rât,ă bucurosă deă ocaziaă deă aă înv<Yaă maiă multe despre lumeaălor,ăverificândăideileălorăşiăsperanYeleăşiătemerile.ăCeăînv<Yase,ă îlă înfierbântase.ă Puseă deoparteă informaYiaă pentruăviitor.ăApoiăoătrimiseseăpeăKikuăînăgr<din<. — În noaptea asta, Gyoko-san, mi-arăplaceăs<ăr<mân<,ădac<ăară dori,ă pân<ă înă zori,ă dac<ă eă liber<.ă Aiă vreaă s-o întrebi? Desigur,ă înYelegă c-ară puteaă s<ă fieă obosit<.ă Înă definitivă aăcântată atâtă deă minunată pentruă atâtă deă multă timpă şiă euă potăînYelegeăasta.ăDarăpoateăseăvaăgândi.ăAşăfiărecunosc<torădac<ăai întreba-o. — Desigur,ă AlteY<.ă Dară ştiuă c<ă vaă fiă onorat<ă deă invitaYiaăvoastr<.ăEsteă datoriaă noastr<ă s<ă slujimă înă oriceă felă putem,ăneh? — Da.ăDarăeaăesteăaşaădup<ăcum,ăpeăbun<ădreptate,ăaiăar<tat:ăfoarteădeosebit<.ăAmăs<ăînYelegădac<ăeăpreaăobosit<.ăTeărog.ăÎntreab-o imediat. Îiăd<duse luiăGyokoăoămic<ăpung<ădeăpieleăcuăzeceăkobani, regretândăgestul,ădarăştiindăc<ăpoziYiaăluiăoăcerea.

177

— Poateă c<ă aceastaă teă vaă r<spl<tiă pentruă oă sear<ă atâtă deăobositoare.ă Şiă ară fiă oă mic<ă dovad<ă aă mulYumiriloră meleăpentru ideile tale. — Este de datoria noastr<ăs<ăfimădeăfolos,ăAlteY<,ăspuseseăGyoko. Oăv<zuăîncercândăs<-şiăst<pâneasc<,ăf<r<ăs<ăpoat<,ădegeteleăcareăîncercauăs<ănumereămonezileăprinăpieleaăsubYire. — V<ămulYumesc,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăamăs-o întreb. Apoi,ăciudatăşiăneaşteptat,ăochiiăeiăseăumpluser<ădeălacrimi.ăPrimiYiămulYumirileăuneiăb<trâneănecioplite,ăpentruăpoliteYeăşiă pentruă c<ă a-Yiă ascultat.ă Eă pentruă c<,ă dup<ă ceă împ<rYimăpl<cereaă atâtaă vreme,ă singuraă noastr<ă bucurieă eă ună râuă deălacrimi.ă Adev<rat,ă AlteY<,ă eă greuă s<ă expliciă ceă simteă o femeie,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Ascult<,ăGyoko-san, euăînYeleg,ănu-Yiăfaceăgriji,ăoăs<ăm<ăgândesc la tot ce-aiă spus.ă O,ă da,ă veYiă plecaă amândou<ă cuămine,ăimediatădup<ăr<s<ritulăsoarelui.ăCâtevaăzileăînămunYiăvorăfiăoăschimbareăpl<cut<.ăÎmiăînchipuiăc<ăcontractulăoăs<ăfieăacceptat, neh? Gyokoă seă înclinaseămulYumind,ă apoiă îşiă şterseă lacrimileă şiăspuseăhot<rât. — Potăs<ăîntrebănumeleăpreaăonorateiăpersoaneăpentruăcareăvaăfiăcup<ratăcontractul? — Yoshi Toranaga-noh-Minowara. Acum, în noaptea din Yokosé, aerul r<corosă şiă dulceag,ămuzica lui Kiku-san şiăvocea,ăpuseseăst<pânireăpeăminYileăşiăinimileălor,ăiarăToranagaăîşiăl<s<ăgândurileăs<ăr<t<ceasc<.ăÎşiăamintiă str<lucireaă deă mândrieă careă invadaseă chipulă luiăGyokoăşiăseămir<ăcâtădeăuşorăputeauăfiăp<c<liYiăoamenii. Cât deăneaşteptatăera,ăc<ăceiămaiămulYiăoameni,ădeştepYiăşiăageriălaăminte,ăvedauădoarăceeaăceăvroiauăs<ăvad<ăşiăseăuitauăfoarteărar în spatele lucrurilor. Sau n-arăfiăb<gatăînăseam<ărealitatea,ăocolind-oă caă peă oă aparenY<.ă Iară apoi,ă cândă lumeaă loră seă

178

pr<buşeaă înă buc<Yiă şiă seă aflauă înă genunchi,ă despicându-şiăpânteceleăsauăt<indu-şiăgâtlejurileăsauăseătrezeauăaruncaYiăînălumeaăîngheYat<,ăîşiăsmulgeauăp<rulădinăcap,ăsauăîşîăsfâşiauăhaineleăşi-şiăplângeau karma dând vina pe zei, sau kami, sau noroc,ăsauăst<pâniiălor,ăsauăsoYi,ăsauăvasali,ăoriceăşiăoricine,ădarăniciodat<ăpeăeiăînşişi. Atât de ciudat. Îşiăurm<riăoaspeYii,ăcareăînc<ăpriveauăfata,ăînchişiăînătaineleălor,ăcuăminYileădeschiseădeăartaăei.ăToYi,ăafar<ădeăAnjin-san careă eraă nervosă şiă plictisit.ă Nu-i nimic, Anjin-san, gândi Toranagaă amuzat,ă eă doară lipsaă taă deă civilizaYie.ă Da,ă nu-i nimic,ă oă s<ă vin<ă şiă astaă cuă timpulă şiă chiară niciă astaă nuăconteaz<ăatâtaătimpăcâtăeştiăsupus.ăAcumăamănevoieădeăfireaătaănest<pânit<,ăşiăfuriaăşiăviolenYaăta. Da,ăsunteYiătoYiăaici:ătu,ăOmiăşiăYabu,ăşiăNaga,ăşiăBuntaro,ăşiătu,ăMariko,ăşiăKiku-san, şiăchiarăGyoko,ătoYiăşoimiiăşiăuliiădinăIzu,ă toYiă educaYiă şiă foarteă preg<tiYi.ă ToYi,ă înă afar<ă deă unul.ăPreotulăcreştin.ăŞiă înăcurândăvaăveniărândulă t<u,ăKiku-san, sau poate al meu. *** P<rinteleă Martină Alvitoă dină Ordinulă luiă Isus,ă eraă furios.ăChiară atunci,ă cândă ştiaă c<ă ară fiă trebuită s<ă seă preg<teasc<ăpentru întâlnirea cu Toranaga, la care avea nevoie de întreagaăsaăputereădeăconcentrare,ăeraăpusăînăfaY<ăcuăaceast<ănou<ăgroz<vieăcareănuăputeaăs<ăaştepte. — Ce-aiădeăspusăînăfavoareaăta?ăseăr<stiălaăacolitulăjaponez,ăcuăfaYaăacoperit<ădeăglug<,ăîngenuncheatăumilădinainteaălui. CeilalYiă fraYiă st<teauă înă semicercă deă jură împrejurulă miciiăînc<peri. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăp<rinte.ăAmăp<c<tuit,ăspuseăb<rbatul,ăbâlbâindu-seănenorocit.ăTeărog,ăiart<-m<.

179

— ÎYiărepet,ădoarăDumnezeu,ăAtotputerniculăînăînYelepciuneaăluiăpoateă s<ă ierte,ă nuăeu.ăAiă comisăunăp<catădeămoarte,ă aiăc<lcatăjur<mântulăsfânt.ăEi? R<spunsulăabiaăseăauzi. — Îmiăpareăr<u,ăp<rinte. B<rbatulăeraăsubYireăşiădelicat.ăNumeleădeăbotezăeraăJosefăşiăaveaă30ădeăani.ăCeilalYiăacoliYi,ătoYiăfraYiăaiăOrdinului,ăaveauăîntreă18ă şiă40ădeă ani.ăToYiă erauă tunşi,ă toYiă samuraiădeăviY<ănobil<ăprinănaştere,ădinăprovinciileădinăKyushu,ătoYiăpreg<tiYiăcu grij<ă pentruă preoYie,ă deşiă niciunulă nuă fuseseă înc<ăhirotonisit. — M<rturisescă p<rinte,ă spuseă frateleă Josef,ă Yinândă capulăaplecat. — Şiăcreziăc<ăasta-i destul? Ner<bd<torăAlvito,ăseăîntoarseăşiăseăîndrept<ăc<treăfereastr<.ăCameraăeraăobişnuit<, rogojinile destul de bune, iar hârtia panourilor-shoji lipit<ă prost.ă Ună hană pr<p<dit,ă deă mânaă aătreia,ădarăcelămaiăbunăcareăputuseăfiăg<sităînăYokosé, celelalte fiind ocupate de samurai. Privi un timp în noapte, ascultând voceaă îndep<rtat<ă aă luiă Kikuă ridicându-se peste zgomotul râului.ăAlvitoăştiaăc<ăToranagaănuăvaătrimiteădup<ăelăpân<ăceăcurtezanaănuătermin<ădeăcântat. — Târf<ămurdar<,ăspuseăcaăpentruăel,ătânguitoareaămelopeeăa cântecului japonez iritându-l mai mult ca de obicei, acentuându-i furia pentruătr<dareaăluiăJosef. — AscultaYi,ă fraYiă aiă mei,ă spuseă Alvitoă c<treă ceilalYi,ăîntorcându-seăc<treăei.ăSuntemăaiciăcaăs<-lăjudec<măpeăfrateleăJosef,ă careă aă fostă cuă oă târf<ă dină oraşă noapteaă trecut<,ăînc<lcându-şiă jur<mântulă sfântă deă castitate,ă înc<lcându-şi jur<mântulă sfântă deă supunere,ă pâng<rindu-şiă sufletulănemuritor,ăpoziYiaăluiădeăiezuit,ăloculăînăsânulăBisericiiăşiătotăceăînseamn<ăasta.ăÎnăfaYaăluiăDumnezeu,ăv<ăîntrebăpeăfiecareădintreăvoi:ăaYiăf<cutăaşaăceva?

180

ToYiăîşiăscuturar<ăcapetele. — AYiăf<cutăvreodat<ălaăfel? — Nu,ăp<rinte. — Tu,ăp<c<tosule,ăînăfaYaăluiăDumnezeu,ărecunoştiăp<catul? — Da,ăp<rinte.ăDejaăamăm<r... — ÎnăfaYaăluiăDumnezeu,ăaăfostăprimaădat<? — Nu, n-aăfostăprimaădat<,ăspuseăJosef,ăeuăamămaiăfostăcuăaltaăacumăpatruănopYi,ăînăMishima. — Dar...ă dară ieriă aiă spusă liturghia!ă Cumă r<mâneă cuăspovedaniaă taă deă ieri,ă şiă deă alalt<ieri,ă şiă ceaă dinainteaăacestora? Ieri am spus liturghia! Pentru Dumnezeu, ai luat trupulă Domnuluiă nespovedit,ă peă deplină cunosc<toră c<ă aiăf<ptuităunăp<catădeămoarte! FrateleăJosefăeraăp<mântiuădeă ruşine.ăEraăprintreă iezuYiădeăcând avea opt ani. — Aăfost...ăAă fostă pentruăprimaădat<,ăp<rinte.ăDoară acumăpatruăzile.ăAmăfostăf<r<ădeăp<catătoat<ăviaYa.ăAmăfostădinănouăispitităşi,ăSfântaăFecioar<ăs<ăm<ăierte,ădeădataăastaăamăgreşit. Amătreizeciădeăani.ăSuntăb<rbat,ătoYiăsuntemăb<rbaYi,ăteărog,ăDomnulăIisusăiertaăp<c<toşii.ăDeăceănuăm<ăpoYiăierta?ăSuntemătoYiăb<rbaYi. — SuntemătoYiăpreoYi! — Nuă suntemă preoYiă adev<raYi!ă N-amă fostă încredinYaYiăSfinteloră Taine,ă nuă suntemă niciă m<cară hirotonisiYi!ă Nuăsuntemăcuăadev<ratăiezuYi.ăNuăputemăs<ădepunemăalăpatruleaăjur<mânt,ă caă tine,ă p<rinte,ă spuseă înc<p<Yânată Josef.ă AlteăordineăîşiăhirotonisescăfraYii,ădarănuăiezuYi.ăDeăceănu... — Xine-Yiăgura! — Nu,ăizbucniăJosef.ăTeărog,ăiart<-m<,ăp<rinte.ăDar de ce nu s-arăputeaăcaăuniiădintreănoiăs<ăfieăhirotonisiYi?ăAr<t<ăc<treăunulădintreăfraYi,ăunăb<rbatăînalt,ăcuăfaY<ărotund<,ăliniştit<.ăDeăce n-arăfiăhirotonisităfrateleăMichael?ăStudiaz<ădeăcândăaveaădoisprezeceă ani,ă acumă areă treizeciă şiă şaseă şiă eă ună creştină

181

des<vârşit,ăaproapeăunăsfânt.ăAăconvertitămiiădeăinşi,ădarăn-o s<ăfieăhirotonisit,ădeci,ăînănumeleăDomnului,ăp<rinte,ădeăceănuăpoateăfiăniciăunulădintreănoiăhirotonisit?ăCinevaătrebuieăs<ăîndr<zneasc<ăs<ăte-ntrebe. Josef se ridicase acum în picioare. — M<ă preg<tescă deă şaisprezeceă ani,ă frateleă Matteoă deădou<zeciăşiătrei,ăJuliaoădeămaiămult,ătoat<ăviaYaănoastr<,ăaniăf<r<ănum<r,ăştimărug<ciunileăşiăcatehismulăşiă imnurileămaiăbineădecâtătine,ăiarăMichaelăşiăcuămineăchiarăvorbimălatinaălaăfel de bine ca portu... — Opreşte-te! — ...ăportugheza.ăŞiănoiăYinemămaiătoateăslujbele,ăşiăvorbimăcuăbudiştiiăşiăceilalYiăînchin<toriălaăidoli,ăşiăfacemămaiătoateăconvertirile. Noi! Înă numeleă luiă Dumnezeuă şiă ală SfinteiăFecioare,ăceăeăr<uă laănoi?ăDeăceănuăsuntemădestulădeăbuni pentruăiezuiYi?ăEădoarăpentruăc<ănuăsuntemăportugheziăsauăspanioli?ăSauăpentruăc<ănuăsuntemăp<roşiăşiănuăavemăochiiărotunzi?ăÎnănumeleăDomnului,ăp<rinte,ădeăceănuăesteăniciăunăjaponez hirotonisit? — Acumăaiăs<ătaciădinăgur<! — AmăfostăchiarăşiălaăRoma – Michael,ăJuliaoăşiăeuă– izbucni Josef. N-aiă fostă niciodat<ă laă Roma,ă şiă nuă te-ai întâlnit cu preasfinYiaă sa,ă p<rinteleă Generală ală Ordinului,ă sauă cuăSanctitateaăSa,ăPapa,ăaşaăcaănoi... — ;sta-iăunăaltămotivăcaăs<ăînYelegiăşiăs<ănuăcauYiăceart<.ăAiădepus jur<mântădeăcastitate,ăs<r<cieăşiăsupunere. Ai fost ales dintreămulYi.ăMulYiăalYiiănuăs-auăbucuratădeăcinsteaăasta.ăŞiăacumăîYiălaşiăsufletulăatâtădeăpâng<rităc<... — Îmiăpareăr<uăp<rinte,ădarănuăcredăc<ăniăs-aăf<cutăoăcinsteăcaăs<ă petrecemăoptă aniă peădrumul pân<ă acoloă şiă înapoi,ă dac<ădup<ătoat<ăînv<Y<turaăşiărug<ciunileăşiăpredicileăşiăaşteptareaăniciăunulădintreănoiănuăeăhirotonisit,ăchiarădac<ăniăs-a promis. Aveam doisprezece ani când am plecat, Juliao unsprezece...

182

— ÎYiă interzică s<ă maiă spuiă vreună cuvânt!ă ÎYi poruncesc s<ăîncetezi! Apoi,ăînăt<cereaăîngrozitoare,ăAlvitoăpriviălaăceilalYiăcareăseăînşiraser<ăpeălâng<ăpereYiăprivindăşiăascultândăatenYi. — VeYiă fiă cuă toYiiă hirotonisiYiă cuă vremea,ă dară tu,ă Josef,ăînaintea lui Dumnezeu, tu vei fi... — Înaintea lui Dumnezeu, izbucni Josef, când? — CândăDumnezeuăvaăhot<rî,ăîiăr<spunseăAlvito,ăarzândădeăzel,ăuluitădeăr<zvr<tireaădeschis<.ăÎnăgenunchi! FrateleăJosefăîncerc<ăs<-i înfrunte privirea, dar nu putu, apoi putereaăîlăp<r<si,ăr<sufl<ăadânc,ăseăl<s<ăînăgenunchiăşiăplec<ăfruntea. — Dumnezeuăs<ăseăîndureădeătine.ăEşti...ăXi-ai recunoscut singurăunăp<catăînfior<tor,ădeămoarte,ăvinov<Yiaădeăaăînc<lcaăjur<mântulăsfântădeăcastitate,ăjur<mântulăsfântădeăsupunereăfaY<ădeăsuperiori.ăEştiăvinovatădeăoăobr<znicie de neînchipuit. Cumăîndr<zneştiăs<ădiscuYiăordineleăGeneraluluiănostru,ăsauăfapteleăBisericii?ă Yi-ai pus în primejdie sufletul nemuritor. EştiăoăruşineăînăfaYaăluiăDumnezeu,ăaăOrdinuluiăşiăaăBisericii,ăaăfamilieiăşiăaăprietenilor.ăCazulăt<uăesteăatâtădeăserios încât vaătrebuiăs<ăseăocupeădeăelăîns<şiăP<rinteleăInspector.ăPân<ăatunci n-aiă s<ă primeştiă Sfântaă Împ<rt<şanie,ă n-aiă s<ă fiiăspovedităşiăn-aiăs<ăspovedeştiăşiăn-aiăs<ăieiăparteălaăniciăunaădintre slujbe. Umeriiă luiă Josefă începur<ă s<ă tremureă subă r<scolitoarea remuşcareăceăpuneaăst<pânireăpeăel. — Caă penitenY<ă deă începută Yiă seă interziceă s<ă vorbeşti,ă veiăprimiădoarăorezăşiăap<ătimpădeătreizeciădeăzileăşiăveiăpetreceăfiecareă noapteă dină urm<toareleă treizeciă înă genunchi,ărugându-te Sfintei Fecioare pentru iertareaă p<catuluiă t<uăcumplit,ăiarăacumăveiăfiăbiciuit.ăTreizeciădeălovituri.ăScoateYiărasa. Umeriiăîncetar<ăs<-iămaiătremure.ăJosefăîşiăridic<ăprivirile.

183

— M<ă supună tuturoră celoră poruncite,ă p<rinte,ă şiă îmiă cerăiertareădinăadânculăinimiiăşiăalăsufletuluiămeu.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ă aşaă cumăamă s<ă ceră iertareaăLuiă înă veciiă vecilor.ăDarăn-amăs<ăm<ălasăbiciuităcaăunăcriminalădeărând. — Ai – să – fii – biciuit! — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă p<rinte,ă spuseă Josef.ă Înă numeleăFecioarei.ăNuăeădurerea,ădurereaănuăînseamn<ănimicăpentru mine,ă moarteaă nuă înseamn<ă nimic.ă C<ă sufletulă meuă eăcondamnatăşiăvaăardeăînăfoculăiaduluiăînăveciiăvecilor,ăs-ar puteaăs<ăfieăkarma mea,ăşiăoăs-o îndur, dar sunt samurai. Sunt din familia seniorului Harima... — MândriaătaăîmiăfaceăgreaY<.ăNuăpentruădurere e pedeapsa, ciăpentruă înl<turareaămândrieiă taleădezgust<toare.ăCriminalădeărând?ăUndeăesteăumilinYaăta?ăDomnulănostruăIsusăCristosăaăînduratămoarteaăşiăaămurităal<turiădeăcriminaliădeărând. — Da,ăastaăesteăprincipalaănoastr<ăproblem<ăaici,ăp<rinte. — Cum? — Teă rog,ă iart<-m<ăc<ăvorbescădeschis,ă p<rinte.ăDară dac<ăRegele Regilor n-ar fi murit ca un criminal de rând pe cruce, samuraii ar fi putut accepta... — Opreşte-te! — ...ă creştinareaă multă maiă uşor.ă Ordinulă eă înYeleptă c<ă seăfereşteă s<ă prediceă crucificarea lui Isus, cum fac celelalte ordine. Caăunăîngerăalăr<zbun<rii,ăAlvitoăridic<ăcruceaăcaăpeăunăscutăînăfaYaălui. — ÎnănumeleăDomnului,ătaciăşiăsupune-te, sau – vei – fi – excomunicat! ApucaYi-lăşiădezbr<caYi-l! CeilalYiăprinser<ăviaY<ăşiăînaintar<,ădarăJosefăYâşniăînăpicioare.ăUnăcuYităap<ruăînămânaăluiădeăsubăsutan<.ăÎşiăpuseăspateleălaăperete.ăCeilalYiăseăoprir<ăacoloăundeăerau,ăcuăexcepYiaăfrateluiăMichael,ăcareăînaint<ăîncetăşiăliniştit,ăcuămânaăîntins<. — Teărog,ăd<-miăcuYitul,ăfrate,ăspuseăblând.

184

— Nu,ăteărogăs<ăm<ăierYi. — Atunciăroag<-teăpentruămine,ăfrate,ăaşaăcumăm<ărogăşiăeuăpentru tine. Michaelă întinseă liniştitămânaăc<treăarm<.ă Josefă s<riăunăpasăînapoi,ăapoiăseăpreg<tiăpentruăoălovitur<ămortal<. — Teărog,ăiart<-m<,ăMichael. Michaelăcontinu<ăs< se apropie. — Michael,ăopreşte-te!ăLas<-l în pace, porunci Alvito. Michael se supuse, oprindu-se la câteva degete de lama tremurând<.ăApoi,ăcuăfaYaăp<mântie,ăAlvitoăspuse: — Dumnezeuăs<ăaib<ămil<ădeătine,ăJosef.ăEştiăexcomunicat.ăSatanaăYi-aăluatăînăst<pânireăsufletulăt<uăp<mântescăşiăteăvaăst<pâniăşiădup<ămoarte.ăPleac<. — Euă renunYă laă Dumnezeulă creştin!ă Suntă japonez,ă suntăshinto. Sufletulă meuă îmiă aparYineă acum.ă Nuă mi-eă team<,ăstrig<ă Josef.ă Da,ă suntemă mândri, nu ca barbarii. Suntem japonezi,ănuăsuntemăbarbari.ăNiciăchiarăY<raniiănoştriănuăsuntăbarbari. Grav,ăAlvitoăf<cuăsemnulăcrucii,ăcaăoăprotecYieăpentruătoYiăşiăîntoarseăf<r<ăteam<ăspateleăcuYitului. — S<ăneărug<măîmpreun<,ăfraYiiămeii.ăSatanaăeăprintre noi. CeilalYiă seă întoarser<ă şiă ei,ă ceiă maiă mulYiă trişti,ă uniiă înc<ăuluiYi.ăDoarăMichaelăr<maseăacoloăundeăera,ăprivindălaăJosef.ăJosefă îşiă smulseă m<t<niileă şiă cruceaă şiă seă preg<teaă s<ă leăarunce, dar Michael întinse mâna din nou. — Teărog,ăfrate,ăteărogăd<-mi-le mie. E un dar atât de simplu, spuse. Josefăpriviălaăelăîndelung,ăapoiăiăleăd<du. — Teărogăs<ăm<ăierYi. — Amăs<ăm<ărogăpentruătine,ăspuseăMichael. — N-aiăauzit?ăAmărenunYatălaăDumnezeulăt<u? — Amă s<ă m<ă rogă luiă Dumnezeuă s<ă nuă renunYeă laă tine,ăUraga-noh-Tadamasa-san.

185

— Iart<-m<ăfrate,ăspuseăJosef. Îşiă strecur<ă cuYitulă laă brâu,ă smuciă uşaă şiă porniă orbeşteă înălungulă coridorului,ă afar<,ă peă verand<.ă Lumeaă îlă priveaăcurioas<ăşiăprintreăei,ăUoăpescarul,ăcareăaşteptaăr<bd<torăînăîntuneric.ă Josefă travers<ă curteaă şiă porniă c<treă poart<.ă Unăsamurai i se puse în cale. — Stai! Josef se opri. — Unde te duci, te rog? — Îmiăpareăr<u,ăteărogăs<ăm<ăierYi,ăeu...ăeuănuăştiu. — SlujescăsenioruluiăToranaga,ăîmiăpareăr<u,ăn-amăpututăs<ăn-aud ce s-a întâmplat acolo. Tot hanul trebuieăc<ăaăauzit.ăUluitorădeăproasteăpurt<ri...ăUluitorăcaămai-mareleăvostruăs<ăstrigeăaşaă şiă s<ă tulbureăpacea.ăŞiă tu.ăSuntădeă serviciuă aici,ăcredăc<ăcelămaiăbunălucruăarăfiăs<-lăveziăpeăofiYerulădeăgard<. — Euăcred...ămulYumesc.ăAmăs<ăm<ăducăînăparteaăcealalt<.ăTeărogăs<ăm<ăier... — N-aiăs<ăteăduciănic<ieri,ă îmiăpareăr<u.ăDoarăs<-l vezi pe ofiYerulămeu. — Cum?ăO,ăda,ăda.ăÎmiăpareăr<u,ădesigur. Josefăîncerc<ăs<-şiăpun<ăcreierulălaălucru. — Bun,ăîYiămulYumesc. Samuraiulăseăîntoarse,ăc<ciăunăaltăsamuraiăse apropia dinspre podăşiăsalutase. — Trebuieăs<-l iau pe Tsukku-san pentru seniorul Toranaga. — Bun,ăeraiăaşteptat. CAPITOLUL 43 Toranagaă îlă urm<riă peă preotulă înaltă apropiindu-se prin luminiş,ă luminaă tremur<toareă aă torYeloră f<cându-iă faYaă

186

usc<Yiv<ă s< par<ă maiă încordat<ă caă deobiceiă deasupraăîntunecimiiă b<rbii.ă Sutanaă portocalieă budist<ă eraă elegant<,ăiarălaăbrâuăîiăatârnauăm<t<niiăşiăoăcruce. Laă zeceă paşiă p<rinteleă Alvitoă seă opri,ă îngenuncheă şiă seăînclin<ărespectuos,ăîncepândăceremonialulăobişnuit. Toranagaăst<teaăsingurăpeăpodium,ăcuăstr<jileăînăsemicercăînăjurulă lui,ă destulă deă dep<rtateă caă s<ă nuă poat<ă auzi.ă DoarăBlackthorneăeraăînăapropiereăşiăseăsprijineaădeăplatform<,ăaşaăcumăiăseăporuncise,ăsfredelindăcuăochiiăpreotul.ăAlvitoăp<reaăs<ănu-lăfiăb<gatăînăseam<. — M<ăbucurăc<ăv<ăv<d,ăAlteY<,ăspuseăp<rinteleăAlvito,ăaşaăcumăeraăpoliticosăs<ăoăfac<. — Şiăeuăpeădumneata,ăTsukku-san. Toranagaăîiăf<cuăsemnăs<ăseăaşezeăpeăpernaăcareăfuseseăpus<ăpe un tatami, peăp<mânt,ăînăfaYaăpodiumului. — E mult timp de când nu ne-amăv<zut. — Da,ăAlteY<,ăşiămulteădeăspus. Alvitoăeraăprofundăconştientăc<ăpernaăeraăpeăp<mântăşiănuăpeăpodium.ăDeasemeneaăînYelegeaăfoarteăbineăsensulăs<biilorădeăsamurai pe care le purta acum Blackthorne, atât de aproape deăToranagaăşiăfelulăînăcareăseăleg<naănep<s<tor. — AducăunămesajăconfidenYialădinăparteaăsuperioruluiămeu,ăP<rinteleăInspector,ăcareăv<ăsalut<ăcuărespect. — MulYumesc,ădarămaiăîntâiăspune-mi despre dumneata. — Ah,ăAlteY<,ăspuseăAlvito,ăştiindăc<ăToranagaăeraămultăpreaăager la minte caă s<ă nuă fiă observată nemulYumireaă care-l st<pânea,ăoricâtăarăfiăîncercatăelăs-o alunge. — În noaptea asta mi-arăplaceăs<ămiăseăîng<duieăs<-mi dau la oă parteă datoriaă meaă p<mânteasc<ă şiă s<ă m<ă retragă într-o sih<strie,ăs<ăm<ărogăpentruăiertareăDomnului. Era ruşinatădeăpropriaă luiă lips<ădeăumilinY<.ăŞiăp<catulă luiăJosefăfuseseăgroaznic.ăAlvitoăseăpurtaseăcuăoăgrab<,ămânieăşiăprostie.ă Eraă greşalaă luiă c<ă ună sufletă fuseseă pierdută pentruă

187

totdeauna. — Domnulănostruăaăspusăodat<:ă"Teărog,ătat<,ăîndep<rteaz<ăcupa aceastaădeălaămine."ăDarăchiarăşiăelăaătrebuităs<ăsoarb<ădinăea.ăPeăaceast<ălumeănoiătrebuieăs<ăurm<măpaşiiăluiăcâtădeăbineăputem.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ămi-amăîng<duităs<ălasăs<ăseăvad<ăgrijileămele. — Şiăcareăaăfostăcupaăta,ăprietene? Alvitoă îiă spuse.ă Ştiaă c<ă n-aveaă niciă ună rostă s<ă ascund<ălucrurileă pentruă c<,ă desigur,ă Toranagaă aveaă s<ă leă afleă înăcurând,ădac<ănuă leăştiaădeja.ăŞiăeraămultămaiăbineăs<ăaud<ăadev<rulădecâtăunăzvonăr<st<lm<cit. — Esteă atâtă deă tristă s<ă pierziă ună frate,ă cumplită s<-l îndep<rteziăpeăunul,ăoricâtădeăgroaznic<ăarăfiăgreşala.ăTrebuiaăs<ăfiăavutămaiămult<ăr<bdare.ăAăfostăvinaămea. — Unde e acum? — Nuăştiu,ăAlteY<. Toranagaăchem<ăunăstr<jer. — Caut<-lă peă creştinulă renegată şiă adu-l la mine mâine la prânz. — Ceră îng<duinY<ă pentruă el,ă AlteY<, spuse Alvito repede, sincer. Darăştiaăc<ăoriceăarăfiăspusăn-arăfiăfostădeămareăajutorăcaăs<-l abat<ăpeăToranagaădeă laăcaleaăceă şi-oăalesese.ăDinănouă îşiădoriăcaăOrdinulăs<ăaib<ăşiăaiciăunăbraYăcuăcareăs<ăpoat<ăarestaăşiăpedepsiăapostaYii,ăcaăoriundeăînălume.ăDeănenum<rateăoriărecomandaseăs<ăfieăcreat,ădarăfuseseărefuzat,ăaiciăînăJaponia,ăşiă deasemeneaă laăRoma,ădeăGeneralulăOrdinului.ăŞiă totuşiăf<r<ă ună tribunală propriu,ă gândiă obosit,ă n-oă s<ă fimă înă stareăniciodat<ă s<ă impunemă cuă adev<rată disciplinaă printreă fraYiiănoştriăşiăturmaănoastr<. — Deă ceă nuă suntă preoYiă hirotonisiYiă înă ordinulă vostru,ăTsukku-san? — Pentruăc<,ăAlteY<,ăniciăunulădintreăacoliYiiănoştriănuăesteă

188

destulă deă preg<tit.ă Deă pild<,ă latinaă esteă absolută necesar<,ăpentruăc<ăordinulănostruăcereă fiec<ruiă frateăs<ăc<l<toreasc<ăoriunde în lume, oricând, iar latina, din nefericire, e foarte greuădeăînv<Yat.ăNimeniănuăesteăîndeajunsădeăînv<Yatăsauădeăpreg<tit. Alvitoă credeaă astaă dină toat<ă inima.ă Seă împotriveaădeasemeneaă cu.ă Înc<p<Yânareă form<rii unui cler iezuit hirotonisită dintreă japonezi,ă spreă deosebireă deă P<rinteleăInspector."ăEminenY<,"ăspuseseăelă întotdeauna,ă"v<ă implor,ănuăv<ăl<saYiăprostitădeăexteriorulălorămodest,ăeădoarăoăfaYad<.ăDedesubtăsuntăfiriăpeăcareănuăteăpoYiăbizui,ăiarămândriaălorăşiăfireaă loră japonez<ă voră învingeă pân<ă laă urm<ă întotdeauna.ăN-auă s<ă fieă niciodat<ă slujitoriă adev<raYiă aiă Ordinuluiă sauăsoldaYiă deă încredereă aiă Sanctit<Yiiă Sale,ă Vicarulă luiăDumnezeuăpeăp<mânt,ăsupunându-seănumaiălui.ăNiciodat<." Alvitoăarunc<ăoăscrut<ăprivireăc<treăBlackthorne,ăapoiăînapoiăla Toranaga care spunea. — Dară doiă sauă treiă dintreă aceştiă ucenici-preoYiă vorbescălatina, neh?ăŞiăportugheza.ăEăadev<ratăceăaăspusăomul,ăneh? De ce n-auăfostăeiăaleşi? — Îmiă pareă r<u,ă dară Generalulă Ordinuluiă nu-i socoteşteădestulădeăpreg<tiYi.ăPoateăc<ăpr<buşireaădureroas<ăaăluiăJosefăe un exemplu. — Eă foarteă r<uă s<ă încalciă ună jur<mântă solemn,ă spuseăToranaga. Îşiăaminteaăanulăînăcareăceiătreiăb<ieYandriăporniser<ăpeămareădin Nagasaki într-oăCorabieăNeagr<,ăcaăs<ăfieăprimiYiăcuăfastălaă curteaă regeluiă Spanieiă şiă laă curteaă Mareluiă Preotă alăcreştinilor,ăacelaşiăanăînăcareăfuseseăasasinatăGoroda.ăNou<ăaniămaiătârziuăeiăseăîntorseser<,ădarătotă timpulăcâtăfuseser<ăplecaYiă seă aflaser<ă subă controlă şiă supraveghereă atent<.ăPlecaser<ă caă nişteă creştiniă tineri,ă zeloşiă şiă naiviă şiă seăîntorseser<ă laă felădeă înguştiă laăminteă şiăaproapeă totăatâtădeă

189

prostăinformaYiăcaăatunciăcândăplecaser<.ăProsteasc<ărisip<,ăgândiăToranaga,ărisip<ăaăuneiăocaziiănemaipomeniteădeăcareăGorodaărefuzaseăs<ăprofite,ăoricâtădeămultăîlăsf<tuiseăelăs<ăoăfac<. — Nu, Tora-san avemă nevoieă deă creştiniă împotrivaăbudiştilor,ă spuseseă Goroda.ă Foarteă mulYiă preoYiă budişiă şiăc<lug<riăsuntăsoldaYi,ăneh? CeiămaiămulYi.ăCreştiniănuăsunt,ăneh? Las<-lă peă Preotulă celă Mareă s<-şiă primeasc<ă ceiă treiătineri pe care-iădoreşte.ăSuntădoarănişteăn<t<r<iădinăKyushu,ăneh? ÎYiăspunăc<ătrebuieăs<ăîncuraj<măcreştinii.ăNuăm<ăplictisiăcuăunăplanăcareăoăs<ădurezeăzeceăani.ăArdeăfiecareămân<stireăbudist<ălaăcareăpoYiăajunge.ăBudiştiiăsuntăcaămuştele pe un stârv,ăiarăcreştiniiănimicăaltcevaădecâtăoătraist<ădeăb<şini. Acumă nuă maiă sunt,ă îşiă spuseă Toranagaă cuă oă nemulYumireăcrescând<.ăAcumăsuntăviespi. — Da,ăspuseăcuăglasătare,ăfoarteăr<uăs<ăîncalciăunăjur<mântăşiăs<ăstrigiăşiăs<ătulburiăarmoniaăunuiăhan. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ăşiăiertaYi-miăc<ăamăpomenitădeă necazurileă mele.ă V<ă mulYumescă c<ă aYiă ascultat.ă Gaăîntotdeauna, grija domniei-voastreăm<ăfaceăs<ăm<ăsimtămaiăbine.ăMiăseăîng<duieăs<-l salut pe pilot? ToranagaăîncuviinY<. — Trebuieăs<ăteăfelicit,ăpilotule,ăspuseăAlvitoăînăportughez<,ăs<biileăYiăseăpotrivesc. — MulYumesc,ă p<rinte,ă înv<Yă s<ă leă folosesc,ă r<spunseăBlackthorne.ăDarăîmiăpareăr<uăc<ăoăspun,ănuăm<ădescurcăînc<ăpreaăbineăcuăele.ăOăs<ăr<mânălaăpistoale,ăsabieădeăabordajăsauătun când va trebuiăs<ăm<ălupt. — M<ărogăs<ănuămaiătrebuiasc<ăs<ăteălupYiăvreodat<ăpilotule.ăŞiă caă ochiiă t<iă s<ă seă deschid<ă spreă nem<rginitaă mil<ă aăDomnului. — Aiămeiăsuntădeschişi,ăaiăt<iăsuntăînceYoşaYi. — Pentruă bineleă sufletuluiă t<u,ă pilotule,ă Yine-Yiă ochiiă

190

deschişi,ăşiămintea.ăPoateăc<ăteăînşeli.ăChiarăşiăaşa,ă trebuieăs<-YiămulYumescăc<ăi-aiăsalvatăviaYaăsenioruluiăToranaga. — CineăYi-a spus asta? Alvitoănuăr<spunse.ăSeăîntoarseăc<treăToranaga. — CeăaYiăvorbit?ăîntreb<ăacesta,ăîntrerupândăt<cerea. Alvito îi spuse, ad<ugând: — Deşiă elă esteă duşmanulă credinYeiă meleă şiă pirat,ă suntăbucurosăc<ăv-aăsalvatăviaYa,ăAlteY<.ăNecunoscuteăsuntăc<ileăDomnului. I-aYiăf<cutăoămareăcinsteăf<cându-l samurai. — Eă şiă hatamoto. Toranaga era bucuros de uimirea ce str<b<tuăchipulăpreotului.ăAiăadusădicYionarul? — Da,ăAlteY<.ăCuăcâtevaădintreăh<rYileăpeăcareăle-aYiăcerut,ăar<tândăuneleădintreăbazeleăportughezeăpeădrumulădeălaăGoa.ăCarteaăesteăprintreălucrurileămele.ăS<ătrimităpeăcinevaădup<ăeaăsauăs<ăv-o aduc mai târziu eu însumi? — D<-i-o luiămaiă târziu.ăLaănoapteă sauămâine.ăAiăadusă şiăraportulăcuăarmeleădespreăcareăseăspuneăc<ăauăfostăaduseădinăMakao? — P<rinteleăInspectorăîlăpreg<teşte,ăAlteY<. — Şiă num<rulă mercenariloră japoneziă angajaYiă laă fiecareădintre bazele voastre? — P<rinteleă Inspectoră aă cerută ună raportă careă s<ă conYin<ăcifreleălaăzi,ădeălaătoate,ăAlteY<,ăpeăcareăvi-lăvaădaădeîndat<ăceăe complet. — Bun. Acum spune-mi de unde ai aflat despre salvarea mea? — Rară seă întâmpl<ă caă ună lucruă careă iă seă petreceă luiăToranaga-noh-Minowaraă s< nu fie subiect de zvon sau legend<.ăVenindădeălaăMishima,ăamăauzităc<ăa-YiăfostăaproapeăînghiYitădeăp<mântăîntr-unăcutremur,ăAlteY<,ădarăc<ăBarbarulăcuăP<rulădeăAurăv-aă trasăafar<ăşiă c<ă aYiă f<cutăacelaşiă lucruăpentruăelăşiăoădoamn<.ăCredăc<ădoamnaăMariko. Toranagaăd<duăscurtădinăcap.

191

— Da. E aici în Yokosé. Se gândi un timp apoi spuse. — Mâineăarăvreaăs<ăfieăspovedit<ădup<ăobiceiulăvostru,ădarănumaiăaceleălucruriăcareănuăsuntăpolitice.ăÎmiăînchipuiăc<ăastaăînseamn<ătotăceănuăm<ăpriveşteăpeămineăşiăpeădiferiYiiămeiăhatamoto, neh? I-amăspusăşiăeiăasta. Alvitoăseăînclin<ăînăsemnădeăînYelegere. — Cuă voiaă voastr<,ă potă s<ă spună oă liturghieă pentruă toYiăcreştiniiădeăaici,ăAlteY<?ăArăfiăfoarteădiscretădesigur.ăMâine. — Oăs<ăm<ăgândesc. Toranagaă continu<ă s<ă vorbeasc<ă despreă lucruriă maiă puYinăimportante un timp, apoi spuse. — Ai vreun mesaj pentru mine de la mai-marele vostru? — CuăumilinY<,ăAlteYa,ăv<ărogăs<-miăpermiteYiăs<ăspunăc<ăeăun mesaj personal. Toranagaă seă pref<cuă c<ă seă gândeşteă îaă asta,ă deşiă hot<râse pân<ăînăceleămaiămiciăam<nunteăcumăvreaăs<ăseădesf<şoareăîntâlnireaă şiă îiă d<duseă dejaă luiă Anjin-san instrucYiuniăam<nunYiteădespreăcumăs<ăseăpoarteăşiăceăs<ăspun<. — Foarte bine. Seăîntoarseăc<treăBlackthorne. — Anjin-san, acumăpoYiăs<ăpleci;ăoăs<ăvorbim mai mult mai târziu. — Da,ăAlteY<,ăr<spunseăBlackthorne.ăÎmiăpareăr<u,ăCorabiaăNeagr<ăajunsăNagasaki? — A,ăda,ămulYumesc,ăr<spunseăel,ămulYumităc<ăîntrebareaănuăsunase fals. Ei, Tsukku-san, a ajuns în port? Alvitoă eraă uluită deă japonezaă luiă Blackthorneă şiă foarte tulburat de întrebare. — Da,ăAlteY<.ăAăacostatăacumăpaisprezeceăzile. — A,ăpaisprezece,ăspuseăToranaga.ăÎnYelegi,ăAnjin-san? — Da,ămulYumesc. — Bun.ă Oriceă altcevaă îlă poYiă întrebaă peă Tsukku-san mai

192

târziu, neh? — Da,ăAlteY<.ăV<ărogăiertaYi. Blackthorneăseăridic<,ăseăînclin<ăşiăplec<.ăToranagaăîlăpriviăîndep<rtându-se. — Un om foarte interesant pentru un pirat. Acum spune-mi despreăCorabiaăNeagr<. — AăajunsăînăsiguranY<,ăAlteY<,ăcuăceaămaiămareăînc<rc<tur<ădeăm<taseăpeăcareăaăadus-oăvreodat<.ăAlvitoăîncercaăs<ăpar<ăentuziast.ă Aranjamenteleă f<cuteă întreă senioriiă Harima,ăKiyama,ăOnoshiăşiădomnia-voastr<ăsuntărecunoscuteădeătoYi.ăTrezoreriaăvoastr<ăvaăfiămaiăbogat<ăcuăzeciădeămiiădeăkobani anulă viitor,ă peă vremeaă asta.ă M<taseaă eă deă ceaă maiă bun<ăcalitate, AlteY<.ă Amă adusă oă copieă dup<ă hârtiileă corabieiăpentruăadministratorulăvostru.ăC<pitanulăGeneralăFerreiraăv<ătrimiteărespecteleălui,ăsperândăs<ăv<ăîntâlneasc<ăelăînsuşiăînăcurând. Acesta a fost motivul întârzierii mele pe drumul încoace.ăP<rinteleăInspector m-aătrimisădinăOsaka,ăînăgrab<,ălaăNagasakiăcaăs<ăm<ăasigurăc<ătotulăesteăcumătrebuie.ăChiarăcândăp<r<seamăNagasakiăamăauzităc<ăaYiăplecatădinăYedoălaăIzu,ă aşaă c<ă amă venită încoaceă câtă deă repedeă amă putută cuăcorabiaă laă Nimazu,ă cuă unulă dină celeă maiă iuYiă cutere ale noastre, apoi pe uscat. La Mishima am dat peste seniorul Zatakiăşiăamăcerutăîng<duinYaăs<ăm<ăal<turălui. — Corabiaătaăeăînc<ălaăNimazu? — Da,ăAlteY<.ăOăs<ăaştepteăacoloăpân<ăm<ăîntorc. — Bun. Pentruăoăclip<ăToranagaăseăîntreb<ădac<ăs<ăoătrimit< sau nu peăMarikoăcuăaceaăcorabieălaăOsaka,ăapoiăhot<rîăs<ăseăocupeăde aceasta mai târziu. — Teă rog,ăd<-iădocumenteleă înc<rc<turiiăadministratoruluiămeu, în noaptea asta. — Da,ăAlteY<. — Şiă înYelegereaă înă privinYaă înc<rc<turiiă dină acestă ană eă

193

semnat<? — Da, f<r<ăîndoial<. — Bun.ăAcumăcealalt<ăparte,ăceaămaiăimportant<. AlvitoăîşiăsimYiămâinileăuscate. — Nici seniorul Kiyama, nici seniorul Onoshi n-au fost de acordăs<-lăp<r<seasc<ăpeăgeneraluiăIshido.ăÎmiăpareăr<u.ăN-au s<ă fieă deă acordă s<ă seă al<ture steagurilor voastre acum, în ciudaăinsistenYelorănoastreăceleămaiăputernice. VoceaăluiăToranagaădeveniăoăşoapt<ăcrud<. — Amăar<tat,ădeja,ăc<ăcerămaiămultădecâtăsugestii! — Îmiăpareăr<uăc<ăaducăveştiăproasteădespreăasta,ăAlteY<,ădarănici unul dintre ei nuăvaăfiădeăacordăs<ărevin<ăpublic... — A,ăpublic,ăspui?ăDarăînătain<? — Înătain<ăauăfostăamândoiălaăfelădeăneînduplecaYi. — Aiăvorbităcuăeiăseparatăsauăîmpreun<? — Desigur,ăîmpreun<ăşiăseparat,ăcâtăseăpoateădeăconfidenYial,ădar nimic din cele ce am sugerat nu s-ar... — Ai "sugerat" doar anumite lucruri? De ce nu le-ai poruncit? — AşaăcumăaăspusăP<rinteleăInspector,ăAlteY<,ănoiănuăputemăporunci nici unui daimyo sau... — DarăpoYiăporunci unui frate dintre voi, neh? — Da,ăAlteY<. — I-aiăameninYatăc<ăoăs<-i excomunicaYi? — Nu,ăAlteYa. — De ce? — Pentruăc<ăn-auăcomisăniciăunăp<catădeămoarte. Alvitoăoăspuseseăhot<rât,ăaşaăcumăseăînYeleseăcuădell'Aqua.ăDarăinimaăîiăb<teaăputernicăşiăuraăs<ăfieăpurt<torulăunorăveştiăreleă careă erauă acumaă şiă maiă nepl<cute,ă pentruă c< seniorul Harima,ăcareăst<pâneaăNagasaki,ăleăspuseseăîntreăpatruăochiăc<ăaveaăs<ăseăal<tureăluiăIshidoăcuătoat<ăputereaăşiănem<surataăsaăbog<Yie.

194

— V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ădarănuăeuăfacălegileădivine,ădup<ăcumăniciădomnia-voastr<ănuăfaceăcodulăbushido, Calea R<zboinicului.ăNoi,ănoiătrebuieăs<ăneăsupunemăla... — AYiăexcomunicatăunăs<rmanănebunăpentruăunălucruănaturalăcaăîmp<rYitulăpernei,ădarăcândădoiădintreăconvertiYiiăvoştriăseăpoart<ăaltfelădecâtătrebuieă– da,ăaproapeătr<d<toriă– când am nevoie de ajutorulă vostruă degrab<ă – iar eu sunt prietenul vostru – voiă faceYiă doară "sugestii".ă ÎnYelegiă seriozitateaăacestei probleme, neh? — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Poateăc<ăn-amăs<ăteăiert,ăTsukku-san. Am mai spus-oăşiăînainte:ăacumăfiecareătrebuieăs<ăhot<rasc<ădeăparteaăcuiăeste. — Desigurăc<ăsuntemădeăparteaăvoastr<,ăAlteY<,ădarănoiănuăputemăporunciăsenioruluiăKiyamaăsauăsenioruluiăOnoshiăs<ăfac<ăceva. — Dinăfericireăeuăpotăs<ăporuncescăcreştinuluiămeu. — AlteY<? — Pot s<ăporuncescăeliberareaăluiăAnjin-san, cuăcorabiaăşiătunurile lui. — FeriYi-v<ădeăel,ăAlteY<,ăpilotulăesteădiabolicădeădeştept,ădarăeretic,ăpirat,ăşiănuăeădeăîncredere. — Aici Anjin-san eăsamuraiăşiăhatamoto. Peămareăpoateăc<ăeăpirat.ăDac<ăeăpirat,ăîmiăînchipuiăc<ăoăs<ăaduc<ălaăelămulYiăalYiăcorsariăşiăwako – mulYi.ăCeăfaceăunăstr<inăînălargulăm<riiăeătreaba lui, neh? Astaăaăfostăîntotdeaunaăpoliticaănoastr<ăneh? Alvitoăr<maseăt<cutăşiă încerc<ăs<-şiăpun<ăminteaă laă treab<.ăNuă seă gândiseă c<ă englezulă vaă deveni atât de apropiat lui Toranaga. — Cei doi daimyo creştiniă n-oră s<ă fac<ă cuă mineă niciă oăînvoial<,ăniciăchiarăunaătainic<? — Nu,ăAlteY<.ăAmăîncercatătot. — Nici o concesie, nimic? — Nu,ăAlteY<.

195

— NiciăoăînYelegere,ăniciăunăcompromis,ănimic? — Nu,ăAlteY<.ăAmăîncercat fiecare sugestie, fiecare idee pe care am avut-o,ăv<ărogăs<ăm<ăcredeYi. Alvitoăştiaăc<ăfuseseăprinsăînăcurs<ăşiăoăparteăaădisper<riiăsaleăîncepuseăs<ăseăarate. — Dac<ă ară fiă dup<ă mine,ă da,ă euă i-aşă ameninYaă cuăexcomunicarea,ădeşiăarăfiăoăameninYareăfals<,ăpentruăc<ănuăaşăface-oăniciodat<ădecâtădac<ăarăcomiteăunăp<catămortalăşiănuăs-ar spovedi, sau nu s-arăsupuneăpenitenYei.ăDarăchiarăşiăoăameninYareăpentruăunăfolosăvremelnic,ăarăfiăoămareăgreşeal<ăpentruămine,ăAlteY<.ăUnăp<catădeămoarte.ăAşăriscaăpedeapsa veşnic<. — Vreiă s<ă spuiă c<ă dac<ă ară p<c<tuiă împotrivaă credinYeiăvoastre atunci i-aYiăexcomunica? — Da,ădarănuăvreauăs<ăspunăc<ăastaăarăputeaăfiăfolosităcaăs<-i aduc<ă deă parteaă voastr<,ăAlteY<.ăV<ă rog,ă iertaYi-m<,ă dară eiăsuntă cuă totulă împotrivaă voastr<ă acum.ă Îmiă pareă r<u,ă darăacestaă esteă adev<rul.ă Amândoiă auă spus-o foarte limpede împreun<ă şiă fiecareă înă parte.ă M<ă rogă luiă Dumnezeuă s<ă seăr<zgândeasc<.ă Ne-amă dată cuvântulă înă faYaă luiă Dumnezeu,ăP<rinteleăInspectorăşiăcuămine,ăc<ăvomăîncerca.ăNe-am dus la cap<t promisiuneaăşiăDomnulăştieăc<ănuăamăreuşit. — Atunciăamăs<ăpierd,ăspuseăToranaga.ăŞtiiăasta,ănu-iăaşa?ăDac<ă eiă seă aliaz<ă cuă Ishido,ă toYiă daimyo creştiniă liă seă vorăal<turaă şiă atunciă voiă fiă învins.ă Dou<zeciă deă samuraiăîmpotriva unuia de-al meu, neh? — Da. — Care-iăplanulălor,ăcândăm<ăvorăataca? — Nuăştiu,ăalteY<. — Mi -aiăspune,ădac<ăaiăştii? — Da, da, v-aşăspune. M<ă îndoiesc,ă gândiă Toranagaă şiă priviă departeă înă noapte,ăzdrobitădeăap<sareaăgrijilor.ăAreăs<ăfieăînăceleădinăurm<ăCeră

196

deă Purpur<?ă seă întreb<ă neputincios.ă Asaltulă prostesc,ă f<r<ărost, spre Kyoto? Uraăcuşcaăruşinoas<ăînăcareăseăg<sea.ăCaăşiăTaikō,ăşiăGorodaăînainteaă lui,ă trebuiaă s<ă tolerezeă preoYiiă creştini,ă pentruă c<ăpreoYiiăerauălaăfelădeănedesp<rYiYiădeănegustoriiăportugheziăcaămuşteleă deă peă ună cal, deYinândă putereaă absolut<ă asupraătrupuluiăşiăspirituluiănesupuseiălorăturme.ăF<r<ăpreoYiănuăarăfiăfostănegoY.ăBun<voinYaă lorăcaămisiYiă înădrumurileăCorabieiăNegreă eraă vital<,ă pentruă c<ă eiă vorbeauă limbaă şiă erauăconsideraYiădeăîncredereădeăambeleăp<rYi.ăIar dac<ăvreodat<ăpreoYiiăarăfiăfostădefinitivăalungaYiădinăîmp<r<Yie,ătoYiăbarbariiăseăvorăsupuneăşiăvorăplecaădeîndat<ăcaăs<ănuăseămaiăîntoarc<ănicicând.ă Îşiă amintiă vremurileă înă careă Taikōă încercaseă s<ăscapeădeăpreoYiăşiătotuşiăs<ăîncurajezeăcomerYul.ăTimpăde doi aniănuăfuseseăniciăoăCorabieăNeagr<.ăIscoadeleăraportaser<ăc<ă Mareleă şefă ală PreoYilor,ă aşezată caă ună mareă p<ianjenăotr<vitoră înă Macao,ă porunciseă încetareaă comerYuluiă caăr<spunsă laăedicteleădeăexpulzareăaleă luiăTaikō,ăştiindăc<ă înăceleădinăurm<ăTaikōăvaătrebuiăs<ăseăumileasc<.ăÎnăcelăde-al treileaă ană elă seă înclinaseă înă faYaă sorYiiă şiă chemaseă preoYiiăînapoi,ă uitândă deă edicteleă saleă şiă deă tr<dareaă şiă revoltaă peăcareăpreoYiiăoăsprijiniser<. Nuă poYiă sc<paă deă adev<r,ă gândiă Toranaga.ă Niciodat<.ă Nuăcred ce a zis Anjin-san,ăc<ănegoYulăesteălaăfelădeăimportantăpentruăbarbari,ăcâtăesteăpentruănoi.ăC<ăl<comiaălorăîiăvaăfaceăs<-lăcontinue,ăindiferentăceăvomăfaceăpreoYilor.ăRisculăeăpreaămareă caă s<ă încercă şiă nuă eă timpă şiă nuă amăputereaă careă îmiătrebuie. Am încercat o dat<ăşiăn-amăreuşit.ăCineăştie,ăpoateăc<ăpreoYiiă ară puteaă s<ă aştepteă zeceă ani;ă suntă destulă deănecruY<tori.ăDac<ăpreoYiiăporuncescăîncetareaănegoYului,ăcredăc<ăn-oăs<ămaiăfieăniciăunăfelădeănegoY.ăNuăputemăaşteptaăzeceăani,ă niciă chiară cinci,ă şiă dac<ă d<mă afar<ă dină imperiuă toYiăbarbarii,ăoăs<ăleătrebuiasc<ăzeceăaniăbarbarilorăengleziăcaăs<ă

197

umpleăgolul.ăDac<ăAnjin-san spuneăîntregăadev<rulăşiădac<ă– şiă<sta-iăunăuriaşădacă –, dac<ăchineziiăvorăîncuviinYaăs<ăfac<ănegoYăcuăeiăînăloculăbarbarilorădinăsud.ăNuăcred c<ăchineziiăîşiăvor schimba obiceiurile, n-au făcut-o niciodată. Dou<zeciăde ani e prea mult. Zece ani e prea mult. NuăpoYiăsc<paădeăadev<r.ăIarăcelămaiăr<uăadev<rădintreătoate,ăstafiaăcareă înă tain<ă i-aă înnebunităpeăGorodaăşiăpeăTaikōăşiăacumăîşiăarat<ădinănouăfaYaăhâd<,ăeăc<ăfanaticiiăşiănetem<toriiăpreoYiăcreştini,ădac<ăarăfiăîmpinşiăpreaătare,ăîşiăvorăpuneătoat<ăinfluenYaăşiătoat<ăputereaălorădeănegoYăşiănavigaYieăînămânaăunuia dintre marii daimyo creştini.ăMaiămult,ăvorăalc<tuiăoăforY<ă deă invazieă dină conchistadori la fel de fanatici, îmbr<caYiăînăfierăşiăînarmaYiăcuăceleămaiănoiămuschete,ăcaăs<-i sprijineăpeăaceştiădaimyo creştiniă– aşa cum aproape că au făcut-o ultima dată. Doarăeiăsinguri,ăindiferentăcâtădeămulYiăară fiă invadatoriiăbarbariă şiă preoYiiă lor, nu sunt o primejdie împotrivaăforYelorănoastreăcopleşitoare.ăAmăzdrobităhoardeleăluiă Kublaiă Hană şiă putemă faceă faY<ă oric<ruiă invadator.ăDarăaliaYiăcuăunulădintreăaiănoştri,ădintreămariiădaimyo creştini,ăcuăarmateădeăsamuraiăşiăcuăr<zboiulăcivilăîntinsăînăîntreagaăYar<,ăastaăarăputeaăînăceleădinăurm<ăs<-i dea acestui daimyo putere absolut<ăasupraănoastr<,ăaătuturor. KyamaăsauăOnoshi?ăEălimpedeăacumăc<ătrebuieăs<ăfieăplanulăpreoYilor.ăMomentulăesteăfoarteăpotrivit.ăDarăcareădaimyo? Amândoi, la început,ăajutaYiădeăHarimaădinăNagasaki.ăDarăcareă vaă fiă ultimulă purt<toră deă steag?ă Kyama,ă pentruă c<ăOnoshi,ăleprosul,ănuămaiăaparYineădeămultăacestuiăp<mântăşiădesigur,ăr<splataăluiăOnoshiăpentruăsprijinulăduşmanuluiăs<u,ăKyama,ăarăfiăpromisiuneaăuneiăvieYi veşnice,ăf<r<ădureri,ăînăraiulăcreştin,ăcuăunălocăveşnicălaădreaptaăzeuluiăcreştin. Acumăauăîmpreun<ăpatruăsuteădeămiiădeăsamurai.ăBazaălorăesteă înăKyushuăşiă insulaăastaă îmiăeăpesteămân<.ă Împreun<,ăaceştiaădoiăarăputeaăcuceriăuşorăîntreagaăinsul<ăşiăatunci ar

198

aveaă trupeă f<r<ă num<r,ă proviziiă nesfârşite,ă toateă vaseleătrebuitoare,ă toat<ăm<taseaă şiăNagasaki.ăPrină împ<r<YieămaiăsuntăpoateăalYiăcinciăsauăşaseăsuteădeămiiădeăcreştini.ăDintreăaceştiaămaiămultădeăjum<tateă– convertiYiiă iezuiYiloră– sunt samurai, toYiăpres<raYiăcuăpricepereăprintreă forYeleăcelorlaYiădaimyo, oă uriaş<ă mas<ă deă posibiliă tr<d<tori,ă iscoade,ă sauăasasini – dacă ar porunci-o preoţii. Şiădeăceăn-ar face-o? Ar aveaădeăcâştigatăceeaăceădorescămaiămultădecâtăviaYa:ăputereăabsolut<ăasupraăsufletelorănoastre,ăaleătuturorăşiăastfelăasupraăsufletuluiă acestuiă P<mântă ală Zeiloră – s<ă moşteneasc<ăp<mântulănostruăşiătotăceeaăceăcuprindeă– aşaăcumăaăexplicatăAnjin-san, c<ăs-a întâmplat de cincizeci de ori în acea Lume Nou<ă aă lor...ă Convertescă ună rege,ă apoiă se folosesc de el împotrivaăalorăs<i,ăpân<ăcândăînghitătotăYinutul. Şiăesteăatâtădeăuşorăs<ăneăcucereasc<ăaceast<ămic<ăşleaht<ădeăpreoYiă barbari.ăCâYiă suntă oareă cuă toYiiă înă întreagaă Japonie?ăCincizeciă sauă şaizeci,ă dară eiă auă puterea.ă Şiă cred. Sunt preg<tiYi s<ămoar<ăbucuroşiăpentruăcredinYaălor,ăcuămândrieăşiă curaj,ă cuă numeleă zeuluiă loră peă buze.ă Amă v<zută astaă laăNagasaki,ăcândăîncercareaăluiăTaikōăs-aădovedităoăgreşeal<ănemaipomenit<.ă Niciă unulă dintreă preoYiă nuă şi-a renegat credinYa,ăzeciădeămiiăauăfostămartorii arderilor pe rug, zeci de miiă auă fostă convertiYiă şiă acestă "martiriu"ă aă dată religieiăcreştineăunănem<suratăprestigiu,ădinăcareăpreoYiiăcreştiniăs-au hr<nităîntrunaădeăatunci. Înăceeaăceăm<ăpriveşte,ăpreoYiiănuăauăreuşităînăîncercareaălor,ădar asta n-o s<-iă abat<ădeă laădrumulă lorăneobosită şiă <staă eădesigurăunăadev<r. Deci, e Kyama. Eă oareă planulă dejaă hot<râtă cuă Ishido,ă Doamnaă Ochibaă şiăYaemonă bineă îmbrobodiYi?ă Liă s-aă al<turat,ă oare,ă Harima,ădeja,ă înă tain<?ă S<-i dau drumul lui Anjin-san asupra Corabiei NegreăşiăNagasaki,ădeîndat<?

199

Ceăarătrebuiăs<ăfac? Nimicămaiămultădecâtădeăobicei.ăAiăr<bdare,ăcaut<ăarmonia,ăpuneă deoparteă toateă grijileă despreă Euă şiă Tu,ă ViaY<ă sauăMoarte,ă Uitareă sauă Cealalt<ă ViaY<,ă Acumă şiă Atunciă şiăpreg<teşteăunănouăplanăpeăcareăs<-l pui în aplicare. Ce plan? arăfiădorităs<ăstrigeădisperat.ăNu-i nici unul! — M<ă întristeaz<ă c<ă aceştiaă doiă r<mână cuă adev<ratulăduşman. — Jurăc<ăamăîncercat,ăAlteY<. Alvitoă îlă priveaă comp<timitor,ă v<zândă greutateaă ceă apas<ăsufletulăs<u. — Da,ăteăcred.ăCredăc<ătuăşiăP<rinteleăInspectorăv-aYiăYinutăjur<mântulăsolemn,ăaşaăc<ăamăs<ămi-lă Yinăşiăeuăpeăalămeu.ăPuteYiă s<ă începeYiă s<ă construiYiă templulă laă Yedoă deîndat<.ăP<mântulă aă fostă însemnat.ă Nuă potă s<ă oprescă preoYii,ă peăceilalYiăP<roşi,ăs<ă intreă înă imperiu,ădarăcelăpuYinăpotăs<ăfacănedoriYiă peă domeniulă meu.ă Noiiă barbariă nuă voră fiă niciă eiăbineveniYi,ădac<ăvorăsosiăvreodat<.ăCâtădespreăAnjin-san... Toranagaăridic<ădinăumeri.ăDarăcâtădeătimpătoateăastea...ăeiăbine, asta-i karma, neh? AlvitoămulYumeaăfierbinteăluiăDumnezeu pentruămilaăLuiăşiăneaşteptatulădar. — MulYumesc,ă AlteY<,ă spuse,ă abiaă fiindă ină stareă s<ăvorbeasc<.ăŞtiuăc<ănuăveYiăregreta.ăM<ărogăluiăDumnezeuăcaăduşmaniiă voştriă s<ă fieă împr<ştiaYiă caă pleavaă şiă s<ă primiYiămulYumirileăCerului. — Îmiăpareăr<uăpentruăcuvintele mele aspre. Le-am spus la mânie. I-atât de mult.... Toranagaăseăridic<ăf<r<ăgrab<. — Aiăîng<duinYaămeaăs<-Yiăspuiăslujbaămâine,ăprietene. — MulYumesc,ă AlteY<,ă spuseă Alvito,ă înclinându-se adânc, fiindu-iămil<ădeăb<rbatulăatâtădeămândru.ăV<ămulYumescădin tot sufletul. Fie ca Atotputerniculăs<ăv<ăbinecuvântezeăşiăs<ă

200

v<ăiaăînăgrijaăLui. Toranagaăporniăc<treăhan,ăurmatădeăg<rzileăsale. — Naga-san. — Da,ătat<,ăspuseătân<rul,ăapropiindu-seăgr<bit. — Unde este doamna Mariko? — Acolo,ăAlteY<,ăcuăBuntaro-san, ar<t<ăNagaăc<treăumbreleăcareă seămişcauă în<untrulămiciiăCaseădeăCeai,ă dinămijloculăgr<dinii,ă luminat<ă deă lampioaneă deă hârtie.ă S<ă întrerupăcha-no-yu? Cha-no-yu eraăunăritualătradiYional,ăCeremoniaăCeaiului. — Nu,ăastaănuătrebuieăniciodat<ăîntrerupt<.ăUndeăsuntăOmiăşiăYabu-san? — Laă hanulă lor,ă AlteY<.ă Nagaă ar<t<ă cl<dirileă m<runte,ăîmpr<ştiateădeăcealalt<ăparteă aă râului,ăde-a lungul celuilalt mal. — Cine l-a ales? — Teă rog,ă iart<-m<,ă mi-aiă cerută s<ă leă g<sescă ună han,ă deăparteaăcealalt<ăaăpodului?ăN-amăînYeles bine? — Anjin-san? — Eăînăcameraălui,ăAlteY<.ăAşteapt<ăînăcazăc<ăvreiăs<-l vezi. Dinănou,ăToranagaăcl<tin<ădinăcap. — Amăs<ăvorbescăcuăelămâine. Dup<ăoăpauz<ăspuseăcuăaceeaşiăvoceădep<rtat<: — M<ăducăs<ăfacăbaie,ăacum.ăApoiănuăvreauăs<ăfiuăderanjatăpân<ăînăzori,ăafar<ădoar... Nagaăaştept<ă liniştit,ăurm<rindăprivireaăgoal<ăaă tat<luiăs<u,ăfoarteătulburatădeăaceast<ăpurtare. — TeăsimYiăbine,ătat<? — Cum?ăOh,ăda,ăda.ăM<ăsimtăbine.ăDeăce? — Nimic,ăteărogăs<ăm<ăierYi.ăMaiăvreiăs<ăvâneziăînăzori? — S<ă vânez?ă Ah,ă da,ă astaă eă oă ideeă bun<.ă ÎYiă mulYumescăpentruăidee,ăda,ăastaăarăfiăoăideeăfoarteăbun<.ăAiăgrij<ădeăasta.ăEi,ă bine,ă noapteă bun<.ă Ah,ă da.ă Tsukku-san mi-a cerut

201

învoireaăs<ăfac<ăoăslujb<,ămâine.ăToYiăcreştiniiăpotăs<ămearg<.ăŞiătu. — AlteY<? — În prima zi aăNouluiăAnăveiădeveniăcreştin. — Eu? — DinăpropriaătaăvoinY<.ăSpune-i asta lui Tsukku-san, între patru ochi. — AlteY<? Toranagaăseăr<suciăspreăel. — Eştiăsurd?ăNuăînYelegiăceleămaiăsimpleălucruri? — Teărogăs<ăm<ăierYi.ăDa,ătat<,ăamăînYeles. — Bun. Toranaga reveni la starea lui, apoi porni la întâmplare, urmat deăgardaăsaăpersonal<.ăToYiăsamuraiiăseăînclinar<ăadânc,ădarăel nu-iăb<g<ăînăseam<.ăUnăofiYerăseăapropieădeăNaga,ălaăfelădeănedumerit. — Ceăseăîntâmpl<ăcuăst<pânulănostru? — Nuăştiu,ăYoshinaka-san. Nagaă priviă înapoiă c<treă luminiş.ă Alvitoă tocmaiă pleca,ăîndreptându-seăc<treăpod,ăcuăunăsingurăsamuraiădeăescort<. — Poateăs<ăfieăcevaăînăleg<tur<ăcuăel. — Nu l-amăv<zutăniciodat<ăpeăseniorulăToranagaăp<rândăatâtădeăcopleşit.ăNiciodat<,ăniciodat<.ăSeăspuneăc<ăpreotulăbarbarăeăvr<jitor.ăTrebuieăs<ăfie,ădac<ăvorbeşteăşiălimbaănoastr<ăatâtăde bine, neh? Ară fiă putută s<ă arunceă vreoă vraj<ă şiă asupraăst<pânuluiănostru? — Nu,ăniciodat<.ăNuăcuătat<lămeu. — Barbariiăm<ă facă şiăpeămineăs<ăm<ă înfior,ăNaga-san. Ai auzită despreă ceart<?ă Tsukku-san şiă aiă luiă Yipândă şiăcertându-seăcaănişteăeta f<r<ăbun<-cuviinY<? — Da,ă dezgust<tor.ă Suntă sigură c<ă acelă omă trebuieă s<ă fiădistrusăarmoniaătat<luiămeu. — Dac<ăarăfiădup<ămine,ăoăs<geat<ăînăgâtulăpreotuluiăacelaă

202

l-ar scuti peăst<pânulănostruădeămulteănecazuri. — Da. — Poateă c<ă ară trebuiă s<-i spunem lui Buntaro-san despre seniorulăToranaga.ăElăeăofiYerulănostruăsuperior. — Deăacord,ădarămaiătârziu.ăTat<lămeuămi-aăspusălimpedeăc<ănuă trebuieă s<ă întrerupă cha-no-yu. Am s-aşteptă pân<ă seă vaăsfârşi. *** Înă paceaă şiă linişteaă c<suYei,ă Buntaroă deschiseă ceremoniosăcasetaădinăp<mântăarsăpentruăceai,ădinădinastiaăT'angăşi,ăcuăaceeaşiăgrij<,ălu<ălinguraădeăbambus,ăîncepândăultimaăparteăaăceremonialului.ă Cuă mult<ă pricepereă lu<ă înă lingur<ă exact cantitateaă necesar<ă deă pudr<ă verdeă şiă oă puseă înă cupaă deăporYelan,ă f<r<ă toarte.ă Ună str<vechiă ceainică deă font<ă cântaădeasupraă c<rbunilor.ă Cuă aceeaşiă graYieă liniştit<ă turn<ă apaăclocotind<ăînăceaşc<,ăaşez<ăceainiculăpeătrepied,ăapoiăplimb<ăgrijuliu linguraădeăbambusăprinăvas,ăcaăpulbereaăşiăapaăs<ăseăamestece perfect. Ad<ug<ăoălingur<ădeăap<ărece,ăseăînchin<ăc<treăMariko,ăcareăst<teaăînăgenunchiăînăfaYaălui,ăşi-iăoferiăceaşca.ăEaăseăînclin<ăşiă oă lu<ă cuă acelaşiă rafinamentă m<surat,ă admirândă lichidulăverdeă şi sorbiă deă treiă ori,ă aştept<,ă apoiă sorbiă dină nou,ăgolind-o.ăÎiăîntinseăceaşca.ăElărepet<ăgesturileăsimetriceăaleăceremonialuluiăceaiuluiăşiăîiăoferiădinănou.ăEaăîlărug<ăs<ăgusteăceaiulăelăînsuşi,ăaşaăcumăeraădeăaşteptatădinăparteaăei.ăElăsorbiăde câteva ori pân<ăcândătermin<ăceaşca.ăApoiăf<cuăoăaătreiaăşiăoăaăpatra.ăCelelalteăfur<ăpoliticosărefuzate. Cuămult<ăgrij<ăsp<l<ăşiăusc<ădup<ăritualăceştile,ă folosindăoăbucat<ădeăbumbacă imaculat<,ă aşezându-leăpeăamândou<ă laălocurileă lor.ăSeă înclin<ăc<treă eaă şiăprimiăplec<ciuneaăeiădeăr<spuns.ăCha-no-yu luaseăsfârşit.

203

BuntaroăeraămulYumităc<-şiăd<duseătoat<ăsilinYaăşiăc<ăacum,ăcelăpuYinăînăacestămoment,ăeraăpaceăîntreăei.ăÎnădup<-amiaza aceasta nu fusese. Îiăîntâlniseăpalanchinul.ăPeădat<,ăcaăîntotdeauna,ăseăsimYiseănecioplităşiăvulgar,ăînăcontrastăcuăperfecYiuneaăeiăfragil<.ăCaăunulădintreăs<lbaticii,ădispreYuiYiiăbarbariăp<roşiăaiătriburilorăAinuă careă tr<iser<ă deămultă peă acesteă p<mânturi,ă dară acumăfuseser<ă împinşiă c<treă nord,ă dincoloă deă strâmtoare,ă înănecunoscuta insul<ă Hokkaido.ă Toateă cuvintele,ă îndelungărepetateă şiă cânt<rite,ă îiă pieriser<ă dină minteă şiă oă invitase,ăîncurcat, la cha-no-yu, ad<ugând: — Sunt ani de când noi... nu te-amăinvitatăniciodat<,ădarăînănoapteaăastaăcredăc<ăarăfiăbine. Apoiăizbucnise,ăf<r<ăs<ăvrea, ştiindăc<ăeraăunăgestăprostesc,ălipsitădeăeleganY<ăşiăoăgreşeal<ănem<surat<: — SeniorulăToranagaăaăspusăc<ăaăvenităvremeaăs<ăst<mădeăvorb<. — Dar domnia-taănuăcrezi,ăAlteY<? Înăciudaăhot<râriiăsale,ăelăroşise,ăiarăvoceaăiăseăasprise. — Aşă vreaă armonieă întreă noi,ă da,ă şiă maiă mult.ă Nuă m-am schimbat deloc, neh? — Desigur,ăAlteY<.ăŞiădeăceăaiă face-o?ăDac<ăeăvinaăcuiva,ăatunci nu domnia-taătrebuieăs<ăteăschimbi,ăciăeu.ăDac<ăcinevaăaăgreşit,ăeădinăcauzaămea,ăteărogăs<ăm<ăierYi. — Te iert, spusese, dominând-o cu în<lYimeaălui,ăconştientăc<ăalYiiăpriveau,ăAnjin-san şiăOmiăprintreăei. Eraă atâtă deă minunat<ă şiă fragil<ă şiă unic<,ă cuă p<rulă ridicatăîntr-unăcocăînalt,ăcuăochiiăplecaYi,ăsupuşiăşiătotuşi,ăpentruăelăpliniădeăaceaăr<ceal<ăîntunecat<ăcare-lăf<ceaăîntotdeaunaăs<ăcad<ăîntr-oăfurieăneputincioas<,ăoarb<,ăiscândăînăelădorinYaădeăa ucide, de-aăurlaă şiă de-aă schilodiă şiă zdrobi,ă de-a se purta într-un fel în care un samurai n-ară fiă trebuită s<ă seă poarteăniciodat<.

204

— Am oprit Casa de Ceai pentru o noapte, îi spusese, pentru laănoapteădup<ăcin<.ăNiăs-aăporuncităs<ăfimălaăcin<ăal<turiădeăseniorulăToranaga.ăAşăfiăonoratădac<ămi-aiăfiăoaspeteădup<ăaceasta. — Euăsuntăceaăonorat<. Eaăseăînclin<ăşiăaştept<ăcuăaceeaşiăprivireăplecat<,ăiarăelădoriăs-oăzdrobeasc<ădeăp<mânt,ăapoiăs<ăfug<ădeparteăşiăs<-şiăinfig<ăpumnalul de-aă curmezişulă pântecului,ă l<sândă durereaăveşnic<ăs<-iăcureYeăfoculădinăsuflet. Oăv<zuăprivindăînăsusăc<treăel,ăr<bd<toare. — Maiă vroiaiă s<-miă spuiă şiă altceva,ă AlteY<?ă întreb<ă cuăblândeYe. Sudoarea îi curgea de-aă lungulă spateluiă şiă şoldurilor,ăp<tându-iăchimonoul,ăiarăpieptulăşiăcapulăîlădureauăcumplit. — Aiăs<...ăAiăs<ăr<mâiălaăhanălaănoapte. Apoiă oă p<r<siseă şiă d<duseă porunciă am<nunYiteă pentruăîntreagaă coloan<ă deă bagaje.ă Deîndat<ă ceă putuseă îiăîncredinYaseă toateă sarcinileă saleă luiă Nagaă şiă seă gr<biseă s<ăplece,ă pentruă oă pretins<ă treab<ă foarteă important<,ă înă josulărâului. Când fusese singur, plonjase gol în mijlocul torentului,ăf<r<ăs<-iăpeseădeăsiguranYaăsaăşiăseăb<tuseăcuărâulăpân<ăcândăcapulăiăseălimpeziseăşiădurereaădinăpieptădisp<ruse. Z<cuseăîntinsăpeămalulărâului,ăîncercândăs<ăseăadune.ăAcum,ăc<ă eaă acceptase,ă trebuiaă s<ă înceap<.ă Aveaă puYină timp.ă Îşiăadunaseă întreagaă t<rieă şiă porniseă înapoiă c<treă poartaăgrosolan<ăaăgr<diniiăşiăst<tuseăacoloăunătimp,ăgândindu-se la ceeaă ceă trebuiaă s<ă fac<.ăLaănoapteă ară fiă vrută caă totulă s<ă fiădes<vârşit.ăDesigurăcasa,ămaiămultăoăcolib<,ăeraăimperfect<,ăcaăşiăgr<dina.ăOăîncercareăY<r<neasc<ădeăaăimitaăoăCas<ădeăCeaiă adev<rat<.ă Nu-Yiă faceă griji,ă îşiă spusese,ă vaă trebuiă s<ămearg<ăşiăaşa.ăNoapteaăvaăascundeămulteăgreşeliăşiăluminileăvorăajutaăs<ăumpleăgolurile. Servitoriiăaduseser<ădejaălucrurileăpeăcareăleăporunciseămaiă

205

devreme – tatami, l<mpiă deă ulei,ă vaseă deă p<mântă siăustensileleă deă cur<Yată – cele mai bune din Yokosé, totul foarte nou,ădarămodest,ădiscretăşiănepretenYios. Îşiăscoseseăchimonoul,ăaşezaseăjosăs<biileăşiăîncepuseăs<ăfac<ăcur<Yenie.ăMaiăîntâiămicaăînc<pereădeăprimireăşiăbuc<t<riaăşiăveranda.ă Apoi,ă c<rareaă şerpuitoareă şiă lespezileă înfipteă înăiarb<ă şi,ă înă celeă dină urm<,ă bolovaniiă şiă gr<dinaăîmprejmuitoare.ă Frecase,ă m<turaseă şiă periase,ă pân<ă cândătotulă deveniseă f<r<ă pat<,ă l<sându-seă cufundată înă umilinYaămuncii manuale care era începutul Ceremoniei Ceaiului, undeănumaiăgazdaătrebuiaăs<ăfac<ătotulăşiăf<r<ăgreşeal<.ăIarăprima treapt<ăspreăperfecYiuneăeraăcur<Yeniaăabsolut<. Pân<ălaăasfinYităterminaseăceleămaiămulteăpreg<tiri.ăApoiăseăîmb<iaseă meticulos,ă suferiseă torturaă meseiă deă sear<ă şiăcântecele. Imediat ce putuse, se schimbase din nou în îmbr<c<minteă multă maiă sobr<ă şiă seă gr<biseă înapoiă c<treăgr<din<.ă Încuiaseă poarta,ă apoiă puseă fitileă l<mpiloră cuă ulei,ăapoi,ăgrijuliu,ăstropiseăcuăap<ălespezileăşiăcopaciiăcareăacumăpurtauă iciă şiă coloă luminiYeă tremur<toare,ă pân<ă cândă micaăgr<din<ă deveniseă ună t<râmă deă basmă cuă pic<turiă deă rou<ădansândăînăc<lduraăadieriiădeăvar<.ăSchimbaseăloculăcâtorvaădintreălampioane.ăÎnăceleădinăurm<ămulYumit,ătr<seseăz<vorulăporYiiă şiămerseseă înăvestibul.ăBuc<Yileădeăc<rbuneăaleseăcuăgrij<ăfuseser<ăaşezateăr<bd<torăîntr-oăpiramid<,ăpeănisipăalb,ăcaă s<ă ard<ă corect. Florileă aşezateă înă takonama erau des<vârşite.ă Cur<Yaseă înc<ă odat<ă ustensilele,ă dejaăimpecabile. Ceainiculăîncepuseăs<ăcânteăşiăelăfuseseămulYumităc<ăsunetulăeraăîmbog<Yitădeămicaăbucat<ădeăfierăpeăcareăoăplasaseăatâtădeăgrijuliii pe fund. Totul era gata. PrimulăpasăspreăperfecYiuneăalăunuiăcha-no-yu eraăcur<Yenia,ăalădoilea,ădeplinaăsimplitate,ăultimulăşiăcelămaiăimportant,ă s<ăseăpotriveasc<ăspirituluiăunuiăanumeăoaspeteă

206

sauăoaspeYi. Îiă auziseă paşiiă peă lespezileă deă piatr<,ă sunetulă mâiniloră eiăsp<lându-se dup<ăritualăînăbazinulăcuăap<ăproasp<t<ădeărâuăşiăapoi uscându-le.ăTreiăpaşiăuşori,ăînăsus,ăc<treăverand<.ăÎnc<ădoiă pân<ă laă intrareaă acoperit<ă cuă oă draperie.ă Chiară şiă eaătrebuiseăs<ăseăapleceăcaăs<ăpoat<ătreceăprinăuşaăscund<,ăf<cut<ădinadinsăaşaăîncâtăcel ceăintraăs<ăseăsimt<ăumil.ăLaăcha-no-yu toYiă erauă egali,ă gazdeă şiă oaspeYi,ă celă maiă înaltă daimyo şiăultimulăsamurai.ăChiarăşiăunăY<ran,ădac<ăarăfiăfostăinvitat. Maiă întâiă eaă cercetaseă aranjamentulă florală ală soYuluiă ei.ăAlesese inflorescenYaăunuiăsingurătrandafirăs<lbaticăşiăpuseseăoă singur<ăperl<ădeăap<ăpeă frunzaăverde,ăapoiăoă aşezaseăpeăpietreă roşii.ă Vineă toamna,ă sugeraseă elă cuă ajutorulă florii,ăvorbind cu ajutorul florii. Nu plânge pentru timpul descreşterii,ă anotimpulă morYii,ă cândă p<mântulă începeă s<ădoarm<;ă bucur<-teă deă timpulă noiloră începuturiă şiă tr<ieşteăr<cealaă glorioas<ă aă aeruluiă deă toamn<ă înă aceast<ă sear<ă deăvar<...ă Curândă lacrimaă vaă disp<rea,ă caă şiă trandafirul,ă doarăpietreleăvorăr<mâneă– curândătuăşiăeuăvomădisp<reaăşiădoarăpietreleăvorăr<mâne. O priviseădesprinsădeăsineăînsuşi,ăadâncităînăstareaădeătrans<ăpe care câte un maestru al ceremoniei era destul de norocos s<ăoătr<iasc<,ăpeădeplinăînăarmonieăcuăceleăînconjur<toare.ăEaăseă înclinaseă c<treă floare,ă caă ună omagiuă şiă seă apropiase,ăîngenunchind în faYaălui.ăChimonoulăeiăeraăcenuşiuăînchisăcuăoă urm<ă deă aură arsă laă cus<tur<,ă subliniindă coloanaă alb<ă aăgâtuluiă şiă chipului;ă verdeleă celă maiă profundă eraă culoareaăobi-ului, potrivindu-seăcuăchimonoulădeădedesubt;ăp<rulăeiă– simplu,ăneîmpletităşiăneîncreYit. — Bineă aiă venit,ă îiă spuseseă el,ă cuă oă plec<ciune,ă începândăritualul. — Suntăonorat<,ăreplicaseăea,ăacceptându-şiărolul. Elăserviseăgust<rileăsimboliceăpeăoătav<ăl<cuit<,ăf<r<ăcusur.ă

207

BeYişoareleăaşezateăexactăcumă trebuiau,ă feliileădeăpeşteăpeăorez, pe care elăleăpreg<tiseădup<ădatin<ăşiăpentruăaăcompletaăefectul,ă câtevaă floriă s<lbaticeă g<siteă peă malulă râului,ăîmpr<ştiateă într-oădezordineădes<vârşit<.ăCândă terminaser<ădeă mâncată elă ridicaseă tava,ă fiecareă mişcareă subliniat<ăceremoniosăcaăs<ăfieăprivit<ăşiăjudecat<ăşiăYinut<ăminteăşiăoăduseseăprinăuşaăscund<ăc<treăbuc<t<rie. Singur<,ăînăpace,ăMarikoăpriviseăfocul,ăc<rbuniiă– un munte incandescent pe o mare de nisip orbitor de alb, dedesubtul trepiedului – ascultaseă sunetulă şuier<toră ală foculuiăamestecându-se cu oftatul ceainicului de deasupra, ce clocoteaă încetă şi,ă dină buc<t<riaă ascuns<ă privirii,ă fâşâitulăpânzeiă peă porYelană şiă apaă cur<Yindă vaseleă dejaă curate.ă Unătimpăochiiăeiăhoin<riser<ăpeăgrinzileădinălemnăciopliteăbrutăşiăpeăbambusulăşiăr<d<cinileăceăalc<tuiauăacoperişul.ăUmbreleăaruncateă deă celeă câtevaă lampioaneă peă careă elă leă aşezaseăaparent la întâmplare, schimbau dimensiunile lucrurilor, f<ceauăcaă insignifiantulă s<ăpar<ădeosebită şiă îmbr<cauă totulăîntr-oăarmonieăperfect<.ăDup<ăceăpriviseătotulăşiăîşiăcânt<riseăsufletulă înă luminaă lor,ă merseseă dină nouă înă gr<din<ă c<treăbazinulăpuYinăadânc,ăpeăcareăînădecursulăveacurilorănaturaăîlăs<paseăînăstânc<.ăÎnc<ăodat<ăîşiăcur<Yaseămâinileăşiăguraăcuăapaărece,ăproasp<t<,ăuscându-le pe un prosop curat. Cândăseăîntorsese,ăaşezându-se la locul ei, el spusese: — PoateăacumăaiădoriăpuYinăceai. — Aşă fiă onorat<.ăDar,ă teă rog,ă nuă teă tulburaăpreaămultă dinăpricina mea. — M<ăsimtăonorat,ăeştiăoaspeteleămeu. Şiăoăservise.ăŞi-acumătotulăseăapropiaădeăsfârşit. UnătimpăMarikoăr<maseănemişcat<,ă înăt<cere,ăp<strându-se înă linişteaă ei,ă f<r<ă înc<ă s<ă accepteă sfârşitulă sauă s<ă tulbureăpaceaă ceă oă înconjura.ă Dară simYeaă putereaă ochiloră lui.ăCeremoniaă Ceaiuluiă seă sfârşise.ă Acumă viaYaă trebuiaă s<ă

208

înceap<ădinănou. — Aiă fostă des<vârşit,ă şoptiă ea,ă simYindu-se copleşit<ă deătristeYe. Oălacrim<ăalunec<ădinăochiăşiăc<dereaăeiăîiăsfişieăinima. — Nu,ă teă rogă s<ă m<ă ierYi.ă Tuă eştiă perfect<.ă Aă fostă cevaăobişnuit,ăspuseăel,ătulburatădeăoăasemeneaăneaşteptat<ălaud<. — Aăfostăceaămaiăfrumoas<ăceremonieăpeăcareăamăv<zut-o, vreodat<,ăspuseăea,ămişcat<ădeăcinsteaănepref<cut<ădinăglasulălui. — Nu,ă teă rogă s<ăm<ă ierYi.ăDac<ăaă fostă cumă trebuie,ă aă fostăpentruăc<ăaiăfostăaici,ăMariko-san. A fostădoarăcevaăobişnuită– tu l-aiăf<cutămaiăbun. — Pentruămineătotulăaăfostăf<r<ăcusur.ăCâtădeătristăc<ăalYii,ămultămaiămerituoşiădecâtămine,ăn-auăpututăs<ăfieăşiăeiădeăfaY<. Ochiiăeiăstr<luceauăînăluminaăpâlpâitoare. — Tuăaiăfost.ăAstaăeătotuLăAăfostădoarăpentruătine.ăCeilalYiăn-arăfiăînYeles. SimYiălacrimileăfierbinYiăpeăobraji.ăDeăobiceiăeaăs-arăfiăsimYităruşinat<ădinăpricinaălor,ădarăacumănuăoăderanjau. — MulYumesc.ăCumăaşăputeaăs<-YiămulYumesc? Elăridic<ăunăfirădeăcimbruăs<lbaticăşiăcuădegeteătremur<toareăseăaplec<ăînainteăşi-iăprinseăblândăunaădintreălacrimi.ăT<cut,ăpriviălacrimaăşiăramuraăceăp<reaăşiămaiămic<ăînăpumnulăluiăuriaş. — Tot ce fac eu – sau oricine altcineva – nu-i pe potriva acesteiăfrumuseYi.ăÎYiămulYumesc. Priviălacrimaădeăpeăfrunz<.ăOăbucat<ădeăc<rbuneăc<zuădeăpeămunteăşiăf<r<ăs<ăseăgândeasc<,ăelăapuc<ăcleşteleăşiăîl puse la loc.ă Câtevaă scânteiă dansar<ă prină aer,ă pornindă dină vârfulămuntelui,ăcareădeveniăunăvulcanăînăerupYie. Amândoi alunecau într-oă dulceă melancolie,ă uniYiă deăsimplitateaă aceleiă uniceă lacrimi,ă mulYumiYiă unulă lâng<ăcel<lalt,ăînăt<cere,ăuniYiăînăumilinY<,ăştiindăc<ăceeaăceăfuseseă

209

dat fusese reîntors în puritate. Mai târziu, el spuse: — Dac<ădatoriaănoastr<ăne-arăîng<dui-o,ăYi-aşăcereăs<ămiăteăal<turiăînămoarte.ăAcum. — Aşă mergeă al<turiă deă tine,ă bucuroas<,ă r<spunseă eaădeîndat<.ăHaiăs<ăp<şimăînămoarte,ăacum. — Nuăputem.ăDatoriaănoastr<ăesteăc<treăseniorulăToranaga. Eaălu<ăpumnalulăpeăcareăîlăaveaăînăobi şi-lăaşez<ăînăfaYaăeiăpeătatami. — Atunci,ăteărog,ăîng<duie-miăs<ăpreg<tescădrumul. — Nu.ăAstaăarăînsemnaăc<ănuăne-am îndeplinit datoria. — Ceătrebuieăs<ăfieăvaăfi.ăTuăşiăeuănuăputemăîntoarceălumea. — Da,ă dară noiă nuă trebuieă s<ă plec<mă înainteaă st<pânuluiănostru. Nici tu, nici eu. Are nevoie de fiecare vasal de încredereăpentruăînc<ăpuYinătimp.ăTeărogăs<ăm<ăierYi.ăNuăpotăs<-Yiăîng<dui. — Aşăfiăfostăfericit<ăs<ăplecăînănoapteaăasta.ăSuntăpreg<tit<.ăMaiămultădecâtăatât,ădorescădinătotăsufletulăs<ătrecădincolo.ăDa.ăSufletulămeuăcânt<ădeăbucurie. Un zâmbet timid. — Teărog,ăiart<-m<ăc<ăsuntăegoist<.ăAiăperfect<ădreptateăînăprivinYaădatorieiănoastre. T<işulă ascuYită str<luceaă înă luminaă lumân<rii.ă Îlă privir<ăîmpreun<ăpierduYiăînăcontemplaYie.ăApoiăelădestr<m<ăvraja: — De ce Osaka, Mariko-san? — Suntălucruriăceătrebuieăf<cuteăşiăpeăcareănumaiăeuăpotăs<ăleăfac. Elăseăîncrunt<ăşiămaiămultăprivindăluminaădeălaăflac<raăuneiălumân<riăreflectându-seăînălacrim<ăîntr-un milion de culori. — Ce lucruri? — Lucruriă careă privescă viitorulă caseiă noastreă şiă careătrebuiescăf<cuteădeămine. — Înăcazulă<staătrebuieăs<ăpleci.

210

Oăpriviăcercet<tor. — Darăsingur<? — Da.ă Vreauă s<ă m<ă încredinYeză c< toate aranjamentele familiei,ă întreă noiă şiă seniorulă Kyama,ă pentruă c<s<toriaă luiăSaruji,ăsuntăînăregul<.ăBaniiăşiăzestreaăşiăp<mânturileăşiătoateăcelelalte.ăMaiăeădeăînregistratălegalăfeudaăluiăm<rit<.ăSeniorulăHiro-matsuăşiăseniorulăToranagaăcerăasta.ăEuăr<spundăpentruăcas<. — Da, spuse el încet, e datoria ta. Privirileăliăseăîntâlnir<. — Dac<ăseniorulăToranagaăspuneăc<ătrebuieăs<ăpleci,ăatunciăpleac<.ăDarănuăcredăc<ăYiăseăvaăîng<duiăs<ăintriăacolo.ăChiarăşiăaşaă trebuieă s<ă teă întorciă repede,ă foarteă repede. Ar fi neînYeleptăs<ăstaiăînăOsaka,ăchiarăşiăoăclip<ămaiămultădecâtăeste nevoie. — Da. — Pe mare va fi mai repede decât pe uscat, dar întotdeauna ai urât marea — Înc<ăoăur<sc. — Trebuieăs<ăajungiăacoloărepede? — Nuăcredăc<ăoăjum<tateădeălun<ăsauăoălun<ăarăconta prea mult.ă Poate,ă nuă ştiu.ă Simtă doară c<ă trebuieă s<ă m<ă ducădeîndat<. — Atunciăoăs<ăl<s<mătimpulăşiăhot<râreaăprivitoareălaăplecareăînăgrijaăsenioruluiăToranaga,ădac<ăîYiăîng<duie.ăCuăseniorulăZatakiăaiciăşiăceleădou<ămesaje...ăastaănuăpoateăs<ăînsemne decâtăr<zboi.ăArăfiăpreaăprimejdiosăs<ăpleci. — Da,ămulYumesc. Bucurosăc<ătotulăluaseăacumăsfârşit,ăpriviăînăjur,ămulYumitădeămicaăînc<pere,ăf<r<ăs<-iămaiăpeseăacumăc<ăsiluetaăluiămasiv<ăşiăurât<ădominaălucrurileădinăjur,ăfiecareădintreăcoapseleăluiămai groas<ădecâtămijloculă ei,ă braYeleă luiămaiă groaseădecâtăgâtul ei.

211

— Astaă aă fostă oă înc<pereă minunat<,ă maiă bun<ă decâtăîndr<zneamăs<ăsper.ăM-amăsimYităbineăaici.ăMi-am amintit dină nouă c<ă trupulă nu-iă decâtă oă colib<ă înă s<lb<ticie.ă ÎYiămulYumescăc<ăaiăvenit.ăM<ăbucurăatâtădeămultăc<ăaiăvenitălaăYokosé, Mariko-san. Dac<ă n-ai fi fost tu, n-aşă fiă f<cutăniciodat<ăunăcha-no-yu aiciăşiănuăm-aşăfiăsimYităniciodat<ăatâtăde contopit cu eternitatea. Eaăezit<,ăapoiăridic<ătimid< cutia de ceai din vremea dinastiei Tang.ă Eraă un,ă vasă simplu,ă cuă capac,ă f<r<ă niciă ună felă deăornamente.ăSmalYulăcafeniu- g<lbuiănuăacoperiseătotăvasulăînăcurgereaălui,ăl<sândăoăgean<ăîngust<,ăneregulat<,ădeăporYelanădezgolit,ă careă accentuaă dorinYaă olarului de a nu ascunde simplitateaămaterialelorăşiălipsaădeăf<Y<rnicieăaămunciiăsale.ăBuntaroă oă cump<raseă deă laă Sen-Nakada, cel mai faimos maestru de cha-no-yu dină câYiă tr<iser<ă vreodat<,ă pentruădou<zeciădeămiiădeăkoku. — Eă atâtă deă minunat<,ă murmuraseă ea,ă bucurându-se de atingere.ăAtâtădeădes<vârşit<ăpentruăoăastfelădeăceremonie.ăDa.ă Aiă fostă cuă adev<rată ună maestruă înă noapteaă aceasta,ăBuntaro-san. Mi-ai dat atâta fericire. Vorbeaă cuă glasă coborâtă şiă sinceră şiă st<teaă puYină aplecat<ăînainte. — Totulăaăfostădes<vârşit.ăGr<dinaăşiăfelulăînăcareăYi-ai folosit m<iestriaă caă s<ă ascunziă lipsurileă cuă luminiă şiă umbre.ă Şiăaceasta, atinse din nou cutia de ceai. Totul a fost perfect. Chiarăşiăcaracterulăpeăcareăl-ai scris pe prosop, ai – afecYiune.ăPentru mine, în noaptea aceasta,ăafecYiuneaăaăfostăcuvântulăpotrivit. Dinănou,ălacrimileăîiăcurser<ăpeăobraz. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăîiăspuse,ăştergându-le. Elă seă înclin<ă stânjenită deă atâteaă laude.ă Caă s<-şiă ascund<ăemoYia,ă începuă s<ă înf<şoareă cutiaă înă învelitoareaă eiă deăm<tase.ăCândătermin<,ăoăpuseăînăcasetaăeiăşiăoăaşez<ăcuăgrij<ă

212

înăfaYaăei. — Mariko-san, dac<ăcasaănoastr<ăeăîndatorat<ăcuiva,ăiaăasta,ăvinde-o. — Niciodat<! Eraăsingurulălucru,ăînăafar<ădeăs<biiăşiăarc,ăpeăcareăelăpuseseăpreYăînăviaY<. — Ar fi ultimul lucru pe care l-aşăvindeăvreodat<. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ădarădac<ăplataăvasalilorămeiăîYiăcreeaz<ăgreut<Yi,ăteărog,ăia-o. — Cuăgrij<,ăeădestulăpentruătoYi.ăŞiăceleămaiăbuneăarmeăşiăceiămaiă buniă cai.ă Înă astaă casaă noastr<ă esteă puternic<.ă Nu,ăBuntaro-san, cutia T'ang este a ta. — Nu ne-aămaiăr<masămultătimpăpentruănoi.ăCuiăs<ăi-o las? Lui Saruji? Eaă priviă c<treă c<rbuniă şiă foculă careă mistuiaă vulcanul,ămicşorindu-l. — Nu.ăNuăpân<ăceănuăvaădeveniăunămaestruădeăcha-no-yu, ca şiă tat<lăs<u.ăTeăsf<tuiescăs<ălaşi vasul seniorului Toranaga, careăîlămerit<.ăŞiăs<-lărogiăca,ăînainteădeăaămuri,ăs<ăhot<rasc<ădac<ăfiulănostruăvaămeritaăvreodat<ăs<-lăprimeasc<. — Şiădac<ăseniorulăToranagaăeăînvinsăsauămoareăînainteădeăvenireaăiernii,ăaşaăcumăsigurăc<ăareăs<ăseăîntâmple? — Cum? — Aici,ăîntreănoi,ăpotăs<ăspunăînălinişteăadev<rul,ăf<r<ăs<ăm<ăprefac.ăNuăesteăoăcondiYieăimportant<ălaăcha-no-yu s<ănuăteăprefaci?ăDa,ăvaăpierdeădac<ănuăîiăareăal<turiădeăelăpeăKyamaăşiăOnoshiă– şi pe Zataki. — Atunciăscrieăînătestamentulăt<uăcaăvasulăs<ăfieădus,ăcuăoăsuit<,ă În<lYimiiă Saleă Imperialeă şiă cere-iă s<-lă primeasc<.ăDesigur,ăT'angămerit<ăs<ăsteaăînăpreajmaădivinit<Yii. — Da.ăAstaăarăfiăceaămaiăperfect<ăalegere. Priviăunătimpăpumnalul,ăapoiăad<ug<ăîntunecat: — Ah, Mariko-san, nu-i nimic de f<cută pentruă seniorulă

213

Toranaga. Karma luiăeăhot<rât<.ăVaăînvingeăsauăvaăfiăînvins.ăŞiă dac<ă învingeă şiă dac<ă eă înfrânt,ă oricumă vaă fiă ună mareăm<cel. — Da. St<pânitădeăgânduriăsumbreăîşiălu<ăochiiădeălaăpumnalulăeiăşiăpriviă l<starulă deă cimbruă s<lbatică şiă lacrimaăpur<.ăDup<ăunătimp spuse: — Dac<ăeăînfrântăînainteăcaăs<ămor,ăsauădac<ăsuntămort,ăeu,ăsau unul dintre oamenii mei îl va ucide pe Anjin-san. FaYaăeiăeraădiafan<ăînăîntuneric.ăBrizaăuşoar<ăîiămişcaăfireleăp<rului,ăf<când-oăs<ăpar<ăşiămaiămultăoăstatuie. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăpotăs<ăîntrebădeăce? — Eăpreaăprimejdiosăcaăs<ăfieăl<satăînăviaY<.ăCunoştinYeleălui,ăideileăluiădeăcareăamăauzit,ăchiarăşiălaăaăcinceaămân<,ăoăs<ăseăr<spândeasc<ă înă Yar<ă pân<ă laă seniorulă Yaemon.ă SeniorulăToranaga e deja sub vraja lui, neh? — SeniorulăToranagaăeăbucurosădeăştiinYaălui,ăspuseăMariko. — Când seniorul Toranaga moare, asta va fi condamnarea la moarte a lui Anjin-san.ăDarăsperăcaăochiiăst<pânuluiănostruăs<ă seă deschid<ă înainteă deă momentulă <sta.ă Flac<raă unuiaădintreăopaiYeleăde p<mântătrosniăşiăseăstinse. El privi în sus. — Şiătuăeştiăsubăvrajaălui? — Eăunăomădeosebit,ădarăminteaăluiăeăatâtădeădiferit<ădeăaănoastr<...ă ceă preYuieşteă el...ăDa,ă eă atâtă deădiferită înă atâtă deămulteă feluriă c<ă deă multeă oriă eă aproapeă cuă neputinY<ă s<-l înYelegi.ăOdat<ăamăîncercatăs<-i explic cha-no-yu, dar a fost pesteăînYelegereaălui. — Trebuieăs<ăfieăcumplităs<ăteănaştiăbarbar.ăCumplit,ăspuseăBuntaro. — Da. Ochiiăluiăcoborâr<ădinănouăpeălamaăpumnalului. — Uniiăcredăc<ăAnjin-san a fost japonez într-oăalt< viaY<.ăNuă

214

eăcaăalYiăbarbariăşiă încearc<ădinăgreuăs<ăvorbeasc<ăşiă s<ăseăpoarteăcaăunulădinănoi,ădeşiănuăreuşeşte,ăneh? — Aşă fiă vrută s<-lă fiă v<zut,ă cândă aproapeă c<ă şi-aă f<cutăseppuku, Buntaro-san. Eu... A fost extraordinar. L-amăv<zutăatinsă deă aripaă morYii, careă aă fostă îndep<rtat<ă deă Omi-san. Dac<ă aă fostă japoneză înainte,ă astaă ară explicaămulteă lucruri.ăSeniorulăToranagaă credeă c<ă esteă foarteăpreYiosă pentruă noi,ăacum. — Eătimpulăs<ă înceteziăs<-lămaiă înveYiă şiă s<ădeviiădinănouăjaponez<. — AlteY<? — Credăc<ăseniorulăToranagaăeăsubăvrajaălui.ăŞiătu. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ădarănuăcredăasta. — Noapteaătrecut<,ăînăAnjiro,ăaceeaăcareăs-a terminat prost, înăaceaănoapteăamăsimYităc<ăteăal<turaseşiăluiăîmpotrivaămea.ăDesigur,ăaăfostăunăgândăr<u,ădarăaşaăamăsimYit. Privireaăeiăp<r<siălama.ăÎlăpriviăîndelungăşiănuăr<spunse.ăÎnc<ăoălamp<ătrosniăşiăluminaăeiăseăstinse.ăAcumăînăînc<pereănuămaiăr<m<seseădecâtăoălumin<. — Da, l-amă urâtă înă noapteaă aceea,ă continu<ă Buntaroă cuăaceeaşiăvoceăliniştit<,ăşiăaşăfiăvrutăs<-lăomorăşi odat<ăcuăel,ăpeătineăşiăpeăFujiko-san.ăArculăîmiăşoptea,ăaşaăcumăfaceăuneori,ăcerândămoarte.ăŞiăcând,ăînăzori,ăl-amăv<zutăcoborândădealul,ăcuăpistoaleleăaceleaămici,ă laşe,ă înămâini,ă s<geYileămeleăm<ăimplorauă s<ă leă lasă s<-i bea sângele. Dar am dat la o parte gândurileăasteaăşiăm-am umilit, urându-mi manierele proaste maiămultădecităpeăel,ăruşinatădeăproasteleămeleăpurt<riăşiădeăprea multul saké b<ut. Obosealaăîncepuăs<ăiăseăvad<ăpeăchip. — Atâtădeămult<ăruşineăavemădeăîndurat,ătuăşiăcuămine,ăneh? — Da. — Nu vreiăs<-l omor? — Trebuieăs<ăfaciăceeaăceăcreziăc<ăeădatoriaăta,ăspuseăea.ăAşaă

215

cumăvoiăfaceăşiăeuăîntotdeauna. — R<mânemălaăhanăînănoapteaăasta,ăspuseăel. — Da. Şiă apoi,ă pentruă c<ă eaă fuseseă ună oaspeteă des<vârşit,ă iarăceremonia,ă ceaă maiă bun<ă peă careă oă oferiseă vreodat<,ă seăr<zgândiăşiăîiăd<ruiătimpulăşiăpaceaăînăaceeaşiăm<sur<ăînăcareăle primise de la ea. — Du-te la han. Dormi, spuse. Ridic<ăpumnalulăşiăi-l oferi. — Cândă arYariiă îşiă voră lep<daă frunzele,ă sauă cândă teă veiăîntoarce de la Osaka, vom lua totul de laă cap<t.ăCaă soYă şiăsoYie. — Da,ămulYumesc. — Teăînvoieştiădeăbun<-voie, Mariko-san? — Da,ămulYumesc. — ÎnăfaYaăDumnezeuluiăt<u? — Da.ăÎnăfaYaăluiăDumnezeu. Marikoăseăînclin<ăşiăaccept<ăpumnalul,ăpunându-l la loc în ascunz<toareaălui,ăseăînclin<ăînc<ăodat<ăşiăplec<. Paşiiă eiă seă pierdur<ă înă noapte.ă Buntaroă priviă înă jos,ă c<treăr<muricaă dină mânaă lui,ă cuă lacrimaă înc<ă prins<ă înă capcanaăuneiă frunzuliYe.ă Cuă degeteă tremurândeă îiă aşez<ă grijuliuălujerulă peă ultimulă c<rbune.ă Frunzele, de un verde crud, începur<ăs<ăse r<suceasc<ăşiăs<ăard<.ăLacrimaădisp<ruăcuăunăuşorăfâşâit. Apoi,ăînăt<cere,ăîncepuăs<ăplâng<ădeăfurie,ăconvinsăînăsineaăluiăc<ăeaăîlăînşelaseăcuăAnjin-san. *** Blackthorneăoăv<zuăieşindădinăgr<din<ăşiă traversândăcurteaăbineă luminat<.ă Îşiă Yinuă respiraYiaă înă faYaă imaculateiă eiăfrumuseYi.ăZoriiăseăîntindeauăpeăcerăînspreăr<s<rit.

216

— Salut, Mariko-san. — Oh – salut, Anjin-san.ăDumneata...ă Îmiă pareă r<u,ă m-ai speriat... nu te-amăv<zutăaici.ăNuăte-aiăculcatăînc<? — Dimpotriv<,ăgomen nasai, abia m-am sculat. El zâmbiăşiăar<t<ăc<treăsoareleăceăst<teaăs<ăr<sar<. — Eăunăobiceiăpeăcareăîlăamădeăpeămare,ăs<ăm<ătrezescăchiarăînainteădeăr<s<ritulăsoarelui,ălaătimpăcaăs<ăurcăpeăpunteăşiăs<ăiauăîn<lYimeaăsoarelui. Zâmbetulăluiăseăl<rgi. — Dumneata nu te-aiăculcatăînc<? — Nu mi-amădatăseamaăc<ăaătrecutănoaptea. SamuraiiăaşezaYiălaăporYiăşiălaătoateăuşileăîiăpriveauăcurioşi,ăNagaă printreă ei.ă Voceaă eiă deveniă aproapeă imperceptibil<ăcândăîncepuăs<ăvorbeasc<ăînălatin<. — P<zeşte-Yiă ochii,ă teă rog.ă Chiară şiă întunericulă nopYiiăascunde vestitorii nenorocirii. — ÎYiăcerăiertare. ÎnădreptulăporYiiăseăauziăzgomotădeăcopite.ăPrivir<ăîntr-acolo. Purt<toriădeăşoimiăşiăh<itaşiăşiăg<rzi.ăProstădispus,ăToranagaăieşeaădinăhan. — Totulăeăpreg<tit,ăAlteY<,ăspuseăNaga.ăPotăs<ăteăînsoYesc? — Nu, nu, mulYumesc.ăDu-teă şiă teăodihneşte.ăMariko-san, cum a fost cha-no-yu? — Maiămultădecâtăminunat,ăAlteY<.ăCelămaiăminunatălucru. — Buntaro-san eăunămaestru.ăEştiănorocoas<. — Da,ăAlteY<. — Anjin-san, n-aiăvreaăs<ămergiălaăvân<toare?ăMi-ar place s<ăteăv<dăcumăvâneziăcuăşoimii. — AlteY<? Marikoăt<lm<ciăimediat. — Da,ămulYumesc,ăspuseăBlackthorne. — Bun. Toranagaăîiăf<cuăsemnăc<treăunăcal.

217

— Vino cu mine. — Da,ăAlteY<. Marikoăîiăpriviăplecând.ăCândăgalopauăpeăc<rareăseăîntoarseăşiă intr<ă înăcameraăei.ăSlujnicaăoăajut<ăs<ăseădezbrace,ăs<-şiăştearg<ăfardulăşiăs<-şiăscoat<ăperuca.ăApoi,ăîiăspuseăslujniceiăs<ăr<mân<ăînăcamer<ăşiăs<ănuăoătulbureăpân<ălaăprânz. — Da,ăst<pân<. Marikoăseăîntinse,ăînchiseăochiiăşiăîng<duiătrupuluiăeiăs<ăseăcufundeăînămoliciuneaăpl<cut<ăaăaşternutului.ăEraăistovit<ăşiăfericit<.ă Ceremoniaă Ceaiuluiă oă ridicaseă peă culmeaă uneiăciudateăşiăatotcuprinz<toareălinişti,ăpurificând-oăşiădeăacolo,ăsublimaăşiăplin<ădeăbucurieăhot<râreaădeăaătreceăînămoarteăoăridicaseăpeăculmiăneatinseăînc<.ăÎntoarcereaăprintre oameni îi d<duseăînc<ăodat<ăoăstranieăşiăneînchipuit<ăînYelegereăaăvieYii.ăI seă p<ruseă c<ă pluteşteă înă afaraă ei,ă înă timpă ce-iă r<spundeaăr<bd<toareă luiă Buntaro,ă sigur<ă c<ă r<spunsurileă eiă caă şiăpurtarea,ăfuseser<ălaăfelădeădes<vârşite.ăSeăghemuiăîn pat, atât deă bucuroas<ă deă paceaă careă existaă acum,ă pân<ă voră c<deaăfrunzele. Oh,ăSfânt<ăFecioar<,ăseărug<ăfierbinte,ăîYiămulYumescăpentruămilaă ta,ă pentruă neasemuitaă amânare.ă ÎYiă mulYumescă şiă m<ăînchinăYieădinătoat<ăinimaăşiădinătotăsufletul,ăînăveciiăvecilor. Repet<ăunăAveăMariaăcuăumilinY<ăşiăapoiăcerându-şiăiertareădup<ăobiceiulăeiăşiăascultândădeăporuncileăst<pânuluiăei,ăpuseăpentruă înc<ă oă ziă peă Dumnezeuă într-un compartiment al minYii. Ceăaşăfiăf<cut,ăzâmbiăea,ăchiarăînainteădeăaăseăl<saăfurat< de somn,ădac<ăBuntaroămi-arăfiăcerutăs<ăîmpartăpernaăcuăel? M-aşă fiă împotrivit.ă Şiă atunci,ă dac<ă ară fiă st<ruit,ă c<ciă esteădreptul lui? Mi -aşăfiăYinutăpromisiuneaăfaY<ădeăel.ăOh,ăda.ăNimicănuăs-a schimbat

218

CAPITOLUL 44 La Ora Caprei, cortegiul trecu podul din nou. Totul era ca înainte,ă atâtaă doară c<ăZatakiă şiă oameniiă luiă erauă îmbr<caYiăuşor,ă pentruă drumă – sauă pentruă înc<ierare.ă Erauă cuă toYiiăînarmaYiă pân<ă înă dinYiă şiă deşiă foarteă disciplinaYi,ă toYiă erauădorniciă deă lupt<ă peă viaY<ă şiă peă moarte,ă dac<ă s-ar fi ivit prilejul.ăSeăaşezar<ăordonat,ăînăfaYaăforYelorăluiăToranaga,ăalăc<rorănum<răîiăcopleşea.ăP<rinteleăAlvitoăst<teaădeoparteăcuăalYiăprivitoriăşiăBlackthorne. Toranagaă îlă primiă peăZatakiă cuă acelaşiă ceremonială domol,ăprelungindăînceputulăprotocolar.ăAst<zi, cei doi daimyo erau singuriă peă podium,ă peă perneleă multă dep<rtateă subă cerulăacoperit.ă Yabu,ăOmi,ăNagaă şiăBuntaroă st<teauă peă p<mânt,ăînconjurându-lăpeăToranaga,ăiarăalYiăpatruăsfetnici,ăpreg<tiYiădeălupt<,ăseăaşezaser<ălaăoăoarecareădistanY<ăînăspateleălui. La timpul potrivit Zataki scoase cel de-al doilea sul. — Amăvenităpentruăr<spunsulăt<uăoficial. — M<ă învoiescă s<ă plecă laă Osakaă şiă s<ă m<ă supună voinYeiăConsiliului,ăr<spunseăToranagaăm<suratăşiăseăînclin<. — Aiă deă gândă s<ă teă supui?ă începuă Zataki,ă strâmbându-şiăneîncrez<torăchipul.ăTu,ăToranaga-noh-Minowara... ? — Ascult<,ă îlă întrerupseă Toranagaă cuă voceaă luiă sonor<,ăporuncitoare,ăcareăseăr<sfrânseădeăjurăîmprejurulăluminişului,ăf<r<ăîns<ăaăp<reaăs<ăfieăpreaăputernic<.ăConsiliuluiăRegenYilorătrebuieăs<ăiăseădeaăascultare.ăChiarădac<ăeăilegal,ăelăexist<ăşiănici un singur daimyo nuăareădreptulăs<ăîmping<ăîmp<r<Yiaăspreă dezordine,ă chiară dac<ă dreptateaă ară fiă deă parteaă lui.ăÎmp<r<Yiaăeămaiăpresusădeăorice.ăDac<ăunădaimyo seăr<scoal<,ăesteă datoriaă celorlalYiă s<-l distrug<.ă Amă jurată luiă Taikōă c<ăn-amăs<ăfiuăniciodat<ăcelădintâiăcareăs<ăîncalceăpaceaăşiănuă

219

voiăfi,ăchiarădac<ăr<ulăseăîmpr<ştieăînăYar<.ăPrimesc invitaţia. Astăzi. Surprins,ă fiecareă samuraiă încercaă s<ă prevad<ă ce-ar putea însemnaăaceast<ăîntoarcereăneaşteptat<.ăToYiăerauădurerosădeăsiguriăc<ăceiămaiămulYiădintreăei,ădac<ănuătoYi,ăvorăfiăforYaYiăs<ădevin<ă ronini, cu tot ceea ce însemna asta – pierderea onoarei, a venitului, a familiei, a viitorului. Buntaroăştiaăc<ăîlăvaăînsoYiăpeăToranagaăpeăultimulăs<uădrum şi-iă vaă împ<rt<şiă soartaă – moartea cu întreaga sa familie, indiferentădeăvârst<.ăIshidoăîlăduşm<neaăpreaătareăcaăs<ăuiteăşiăoricum,ăcineăarăfiădorităs<ăr<mân<ăînăviaY<ăcândăst<pânulăluiărenunY<ălaăadev<rataălupt<ăatâtădeălaş.ăKarma, gândiăab<tutăBuntaro.ăBuddha,ăd<-miăputere!ăAcumăsuntăhot<râtăs<-i iau viaYaăluiăMarikoăşiăaăfiuluiănostruăînainteădeăaămi-o lua pe a mea.ăCând?ăCândădatoriaămeaăeăîncheiat<ăşiăcândăst<pânulănostruăeăînăsiguranY<ăşiăcuăonoareăpornităînăNem<rginire.ăVoiăavea nevoie de un secund de încredere, neh? Ne vom duce toYi,ăcaăfrunzeleătoamneiăşiăodat<ăcuănoi,ăviitorulăşiăprezentul.ă"CerădeăPurpur<"ăşiăsoarta.ăChiarăaşa,ăneh? Acum seniorul YaemonăvaăfiăcuăsiguranY<ămoştenitorul.ăSeniorulăToranagaăeraăf<r<ăîndoial<ăispitităînăadânculăinimiiăsaleăs<ăiaăputerea,ăoricâtădeămultăoăneag<ăel.ăPoateăc<ăTaikōăvaătr<iădinănouăprinăfiulăs<uăşi,ăcuăvremea,ăpoateăc<ăneăvomăr<zboiădinănouăcuăChinaăşiăcâştigaădeădataăasta,ăcaăs<ăst<mălaăcârmaălumii,ăaşaăcumă esteă datoriaă noastr<ă divin<.ă Da,ă doamnaă Ochibaă şiăYaemon n-oră s<ă neă tr<dezeă dataă viitoare,ă cumă aă f<cut-o Ishidoăşiălaşiiăcareăl-au sprijinit... Nagaă eraă uluit.ă F<r<ă "Ceră deă Purpur<"?ă F<r<ă ună r<zboiăonorabil?ăF<r<ăoălupt<ăpân<ălaămoarteăînămunYiiăShinano,ăoriăpeă câmpiileă Kyoto?ă F<r<ă oă moarteă onorabil< înă b<t<lie,ăap<rândă eroică stindardulă tat<luiă s<u?ă F<r<ă gr<meziă deăduşmaniă morYiă pesteă careă s<ă teă caYeri,ă într-oă ultim<ă şiăglorioas<ărezistenY<,ăsauăîntr-oăvictorieăsfânt<?ăNiciăunăfelădeă

220

atac,ăchiarăcuăaceleăpuştiămurdare?ăNimicădinătoateăasteaă– doar seppuku, poateă înă grab<,ă f<r<ă fastă şiă ceremonieă sauăonoareăşiăcuăcapulăînfiptăîntr-oăYeap<,ăcaăoameniiădeărândăs<-l batjocoreasc<.ăDoarămoarteaăşiă sfârşitulă spiYeiăYoshi.ăC<ciădesigur,ă fiecareă dintreă eiă vaă muri,ă tat<lă s<u,ă toYiă fraYiiă şiăsurorileăşiăverii,ănepoYiiăşiănepoatele,ăşiăunchii,ăşiăm<tuşile.ăOchiiă s<iă seă oprir<ă peă Zataki.ă Poftaă deă sângeă începuă s<-i întunece mintea. Omiă îlăpriveaăpeăToranagaă f<r<ăs<-lăvad<,ăm<cinatădeăur<.ăSt<pânulănostruăaăînnebunit,ăgândea.ăCumăpoateăs<ăfieăatâtăde prost? Avem o sut<ădeămiiădeăoameniăşiăRegimentulădeăMuscheteăşiă înc<ăcincizeciădeămiiă înăjurulăOsak<i.ă"CerădeăPurpur<"ăeădeăunămilionădeăoriămaiăbunădecâtăoăîmpuYit<ădeăgroap<ăsinguratic<. Mânaă îiăatârnaăgreuăpeămânerulăsabieiăşiă înăbeYiaăclipeiăseăimagin<ă Yâşnindă înainteă şiă retezându-i capul lui Toranaga, înmânându-i-l regentuluiăZatakiăşiăastfelăsfârşindăruşinoasaăşarad<.ă Apoiă s<ă moar<ă deă propriaă saă mân<,ă aici,ă înainteaătuturor.ăC<ciăceărostămaiăaveaăs<ămaiătr<iasc<ăacum?ăAcumăKikuănuămaiăputeaăfiăatins<,ăcontractulăei fiindăcump<ratădeăToranaga, care-iătr<daseăpeătoYi.ăNoapteaătrecut<ăst<tuseăcaăpe jar ascultându-iăcântecul,ăştiindăc<ăeraăînătain<ădoarăpentruăelăşiănumaiăpentruăel.ăUnăfocăneostoită– elăşiăea.ăAşteapt<ă– de ce nu v-aYiăsinucideăîmpreun<?ăS<ămoriăminunatăîmpreun<,ăs<ăfiiăîmpreun<,ăveşnic.ăOh,ăcâtădeăminunatăarăfiăasta!ăS<-Yiăal<turiă sufiteleă înă moarteă caă oă m<rturieă nem<surat<ă aădragosteiădeăviaY<.ăDar,ămaiăîntâi,ătr<d<torulăToranaga,ăneh? Cuăunăefort,ăOmiăseătraseăînapoiădeăpeămargineaăpr<pastiei. Totul merge prost, gândi. Nu-iă linişteă înă casaă mea,ă doarăceart<ăşiămânie,ăiarăMidoriăeăveşnicăînălacrimi.ăR<zbunareaămea asupra lui Yabu nu se apropie. N-am încheiat nici o înYelegereă tainic<ă cuă Zataki,ă cuă sauă f<r<ăYabu,ă tocmit<ă înăoreleănopYiiătrecute.ăNiciăunăfelădeăînYelegere.ăNimicănuămaiăeă

221

cumătrebuie.ăChiarăcândăMuraăg<siseăs<biile,ăamândou<ăerauăatâtădeăstriviteădeăforYaăp<mântului,ăc<ăştiuăc<ăToranagaăm-a urât când i le-amă ar<tat.ă Şiă acumă şiă asta,ă capitulareaă astaălaş<! Parc<ăarăfiăaruncatăasupraămeaăunădescântec,ăoăvraj<ărea.ăAălui Anjin-san? Poate,ă dară totulă eă pierdut.ă Nuă s<bii;ă nuăr<zbunare,ănuăieşireătainic<ădeăsc<pare,ănuăKikuăşiănuăviitor.ăAşteapt<.ăAiăunăviitorăal<turiădeăea.ăMoarteaăeăşiăviitor,ăşiătrecut,ăşiăprezentăşi-arăfiăatâtădeăcuratăşiăsimplu... — Capitulezi?ăNuăpornimălaăr<zboi?ămugiăYabu,ăpricepândăc<ăsfârşitulăluiăşiăaăspiYeiăsaleăerauăacumăsigure. — Primescă invitaYiaă Consiliului,ă r<spunseă Toranaga,ă aşaăcumăveiăprimiăşiătu! — Eu nu... Omiă ieşiă dină viseleă saleă cuă minteaă destulă deă limpedeă ca s<-nYeleag<ăc<ătrebuiaăs<-lăopreasc<ăpeăYabuăşiăs<-l apere de laămoarteaăbrusc<ăpeăcareăoriceăîmpotrivireăfaY<ădeăToranagaăar fi adus-o,ădarăîşiăstrânseăbuzeleăcuăbun<-ştiinY<,ăstrigândăînăsineaă luiă deă bucurieă laă darulă acestaă cerescă şiă aştept<ă caădezastrulăs<ăcoboareăasupraăluiăYabu. — Ce n-aiăs<ăfaci?ăîntreb<ăToranaga. SufletulăluiăYabuăYip<ă"primejdie!".ăReuşiăs<ăhârâie: — Eu...ă eu...ă desigur,ă vasaliiă t<iă seă voră supune.ăDa.ăDac<ăhot<r<şti,ăoriceăhot<r<şti,ăeu...ăeuăamăs<ăfac. Omiă blestem<ă şiă seă l<s< dină nouă furată deă gânduri,ă înc<ăcopleşitădeăcapitulareaăneaşteptat<ăaăluiăToranaga. Furios,ăToranagaăîlăl<s<ăpeăYabuăs<ăseăbâlbâie,ăprelungindăscuzele, apoi, batjocoritor, îl întrerupse: — Bun. Seăîntoarseăc<treăZataki,ădarănuăîşiăsl<biăatenYia. — Deci,ăfrate,ăpoYiăs<ălaşiăde-o parte al doilea sul. Nu mai are rost. Cuăcoadaăochiuluiăv<zuăfaYaăluiăNagaăschimbându-seăşiăseă

222

r<suciăspreăel. — Naga! Tin<rulătres<ri,ăgataăs<ăcad<,ădarămânaăîiăp<r<siăsabia. — Da,ătat<,ăseăbâlbâiăel. — Du-teăşiăadu-mi tot ce trebuie pentru scris! Acum! CândăNagaăseădep<rt<ăîndeajunsădeămult,ăToranagaărespir<ăuşurat,ă mulYumită c<ă preveniseă ataculă asupraă luiă Zatakiăînainteăs<ăfiă început.ăÎlăcânt<riădinăochi,ăatent,ăpeăBuntaro,ăapoiăpeăOmiăşiăînăceleădinăurm<ăpeăYabu.ăSeăgândiăc<ătoYiătreiăerauăacumădestulădeăînăst<pânireaăsaăcaăs<ănuămaiăfac<ăvreunăgestăprostesc,ăcareăarăfiădusălaăoăr<scoal<ăimediat<ăşiălaăunămareăm<cel.ăDinănouăîiăspuseăluiăZataki: — Amă s<-Yiă dauă acceptareaă meaă oficial<,ă înă scris,ă îndat<.ăAstaăoăs<ăpreg<teasc<ăConsiliulăpentruăvizitaămeaăoficial<. Îşiăcoborîăvoceaăşiăvorbiăaşaăfelăcaăs<ăaud<ădoarăZataki. — Câtăeştiă înă YinutulăIzuăeştiă înăsiguranY<,ă regentule.ăŞiă înăafaraăluiăeştiăînăsiguranY<.ăPân<ăcândămamaămeaăîYiăscap<ădinăgheare,ăeştiăînăsiguranY<.ăNumaiăpân<ăatunci.ăÎntâlnireaăs-a terminat. — Bine.ăVizit<ăoficial<? Zatakiăîlăbatjocoreaăf<Yiş: — Cât<ăf<Y<rnicie!ăN-amăcrezutăniciodat<ăc<ăamăs<ăapucăziuaăcând Yoshi-Toranaga-noh-Minowaraăoăs<ăseăploconeasc<ăînăfaYaăgeneraluluiăIshido. — Ce e mai important, frate,ăspuseăToranaga,ăviitorulăspiYeiămeleăsauăviitorulăÎmp<r<Yiei? *** Pesteăvaleăseăl<saseăîntunericul.ăÎncepuseăs<ăplou<ăiarănoriiăîşiă târauăpânteceleă laăniciă treiă suteădeăpicioareădeăp<mânt,ăacoperindă înă întregimeă drumulă ceă duceaă înapoiă c<treătrec<toare. Luminişulăşiăcurteaăhanuluiăerauăplineăcuăsamuraiă

223

agitaYiăşiănervoşi.ăCaiiăloveauăcuăcopitaăînăp<mânt.ăOfiYeriiăstrigauăf<r<ărostăporunciăaspre.ăHamaliăînsp<imântaYiăalergauăîncoloăşiăîncoaceăpeălâng<ăcoloanaăpreg<tit<ădeăplecare.ăNuămaiă r<m<seseă niciă oă or<ă pân<ă laă c<dereaă întunericului.ăToranagaă scriseseămesajulă plină deă înflorituriă şi-l semnase, trimiYându-lă prină curieră luiă Zataki,ă f<r<ă s<ă Yin<ă seamaă deăinsistenYeleăluiăBuntaro,ăOmiăşiăYabu,ălaăsfatulăcareăavuseseăloc. Ascultase toate argumentele lor în t<cereă şiă cândăterminaser<,ăspusese: — Nuă maiă vreauă s<ă audă oă vorb<.ă Amă hot<râtă calea.ăSupuneYi-v<! Leăspuseseăc<ăseăvaăîntoarceălaăAnjiroădeîndat<,ăs<ăaduneăşiărestul oamenilorăs<i.ăMâineăaveaăs<ăseăîndrepteăpeădrumulădeăcoast<ă deă estă c<treă Atamiă sauă Odawaraă şiă deă acolo,ă prinătrec<torileă munYilor,ă c<treă Yedo.ă Buntaro va comanda escorta.ăAădouaăzi,ăRegimentulădeăMuscheteă trebuiaă s<ă seăîmbarceăpeăgalereălaăAnjiroăşiăs<ăporneasc<ăpeămareăcaăs<-l aştepteălaăYedo,ăcuăYabuălaăcomand<.ăÎnăziuaăurm<toareăluiăOmi iă seă porunciseă s<ă seă îndrepteă c<treă hotar,ă peă drumulăprincipal,ăcuătoYiăr<zboiniciiădinăIzu.ăTrebuiaăs<-l sprijine pe Hiro-matsu,ăcareăeraălaăcomandaătuturorăşiăs<ăseăasiguraăc<ăduşmanul,ă Ikawaă Jikkyu,ă nuă f<ceaă nimică careă ară fiă pututăîmpiedica trecerea peăacestădrum.ăOmiătrebuiaăs<ăseăaşezeălaăMishimaădeocamdat<,ăcaăs<ăp<zeasc<ăaceaăparteăaădrumuluiăTokaidoă şiă s<ă preg<teasc<ă palanchineă şiă caiă destuiă pentruăToranagaăşiă importantaăsuit<ădeăcareăaveaănevoieăpentruăoăvizit<ăoficial<. — AnunY<ă toateă staYiileă deă poşt<ă de-aă lungulă drumuluiă şiăpreg<teşte-iăînăaceeaşiăm<sur<ăpeătoYi.ăÎnYelegi? — Da,ăAlteY<. — Aiăgrij<ăcaătotulăs<ăfieăperfect. — Da,ăAlteY<.ăPuteYiăs<ăv<ăbizuiYiăpeămine. ChiarăşiăOmiăîşiăcoborâseăochiiăsubăprivireaăt<ioas<.

224

Cândătotulăfuseseăpreg<tităpentruăplecare,ăToranagaăieşiăpeăverand<.ăToYiăiăseăînclinar<.ăApoiăleăf<cuăsemnăs<-şiăvad<ădeătreab<ăşiătrimiseădup<ăhangiu.ăOmulăsosiălinguşindu-seăşiăîiăprezent<ă notaă înă genunchi.ăToranagaăverific<ă socoteal<ă cuăsocoteal<.ă Totulă eraă foarteă cinstit.ă ÎncuviinY<ă dină capă şiă oăarunc<ă trezorieruluiă s<u,ă apoiă oă chem<ă peă Marikoă şiă peăAnjin-san. Îiăîng<duiăluiăMarikoăs<ăpleceălaăOsaka. — DarădeăaiciăveiăplecaădirectălaăMishima.ăD<-i acest mesaj înămân<ăluiăHiro-matsu-san,ăapoi,ăcontinu<-Yiădrumulăpân<ăla Yedo cu Anjin-san.ă R<spunziă deă elă pân<ă cândă ajungiăacolo. S-arăputeaăs<ăpleciăpeămareălaăOsaka.ăOăs<ăhot<r<scăasta mai târziu. Anjin-san,ă aiă primită dicYionarulă deă laăpreotul-san? — V<ărog,ănuăînYeleg. Mariko traduse. — Îmiăpareăr<u.ăDa,ăeuăcarteăprimit. — Când neă întâlnimălaăYedo,ăaiă s<ăvorbeştiă japonez<ămaiăbine ca acum. Wakarimasu ka? — Hai, gomen nasai. Dezn<d<jduit,ă Toranagaă porniă greoiă c<treă ieşireă cuă unăsamuraiăYinândăasupraăluiăoăumbrel<.ăCaăunăsingurăom,ătoYiăsamuraii,ă toYiă hamaliiă şiă s<teniiă seă înclinar<ă dină nou.ăToranagaă nuă leă d<duă atenYieă şiă într<ă înă palanchinulă luiăacoperitădinăcap<tulăcoloaneiăşiătraseăperdelele. Deîndat<ă şaseă purt<toriă deă palanchin,ă peă jum<tateă goi,ăridicar<ăpalanchinulă şiă pornir<ă cuăunăpasă s<ltat,ă t<lpileă lorăgoale,ă t<b<cite,ă plesc<indă prină b<ltoace.ă Oă escort<ă deăsamuraiă c<lareă mergeaă înă frunteă şiă alt<ă gard<ă c<lareăînconjuraă palanchinul.ă Hamaliă deă schimbă şiă coloanaă deăbagajeăveneaăînăurm<,ătoYiăgr<biYi,ă toYiă încordaYiăşiăpliniădeănemulYumire.ă Omiă conduceaă c<ruYa.ă Buntaroă trebuiaă s< comandeă ariergarda.ă Yabuă şiă Nagaă porniser<ă dejaă c<treăRegimentulădeăMuschete,ăcareăeraăînc<ăînăsusulădrumului,ăînă

225

ambuscad<,ăcaăs<-lăaştepteăpeăToranagaălaătrecereaăcrestei.ăUrmaă s<ă seă grupezeă înă spateleă lor,ă caă s<ă formezeă alt<ăariergard<. — Ariergard<ă împotrivaă cui?ă pufniseă Yabuă c<treă Omi,ă înăceleăcâtevaăclipeădeăsingur<tateăpeăcareăleăavuseser<ăînainteădeăaăporniăînăgalop.ăBuntaroăseăîndrept<ăînapoi,ăc<treăpoartaăînalt<,ăarcuit<,ăaăhanului,ănep<s<torălaărev<rsareaăploii. — Mariko-san! Ascult<toare,ăeaăse gr<biăc<treăel,ăcuăumbrelaăeiăportocalieădinăhârtieăîmbibat<ăcuăulei,ăizbit<ădeăpic<turiăgrele. — Da,ăAlteY<? Ochiiă luiă alergar<ă pesteă ea,ă pân<ă laă margineaă p<l<rieiă deăbambus,ă apoiă seă îndreptar<ă c<treăBlackthorne,ă careă priveaădinăverand<. — Spune-i... apoi se opri. — AlteY<? ElăoăYintuiăcuăprivirea. — Spune-iăc<-lăfacăr<spunz<torăpentruătine. — Da,ăAlteY<,ăîiăspuseăea,ădarăteărogăs<ăm<ăierYi,ăeuăr<spundăpentruămineăîns<mi. Buntaroă seă întoarseă şiă m<sur<ă distanYaă pân<ă laă cap<tulăcoloanei. Când privi înapoi,ăchipulăluiăl<s<ăs<ăseăvad<ăoăparteădin furtuna din sufletul lui. — Acum n-oăs<ămaiăvedemăfrunzeleăc<zând,ăneh? — Astaăeădup<ăcumăvreaăDumnezeu,ăAlteY<. — Nu,ăastaăeădup<ăcumăvreaăseniorulăTaranaga,ăspuseădis-preYuitor. Eaă îşiă ridic<ăochiiă c<treăel,ă f<r<ă s<ă şov<ieă subăprivireaă lui.ăPloaiaă curgeaă pesteă ei.ă Pic<turiă c<deauă deă peă margineaăumbrelei,ăcaăoăcortin<ădeălacrimi.ăNoroiulăstropiseămargineaăchimonoului. Apoi el spuse: — Sayonara, pân<ăcândăoăs<ăneăîntâlnimălaăOsaka. Eaăeraăuimit<.

226

— Oh, îmiăpareăr<u.ăN-amăs<ăteăv<dălaăYedo?ăDesigur,ăaiăs<ăfiiă acoloă cuă seniorulă Toranaga.ă Oă s<ă ajungiă aproapeă înăacelaşiătimp,ăneh? Oăs<ăneărevedemăatunci. — Da,ădarălaăOsaka,ăcândăoăs<ăneăîntâlnimăacolo,ăsauăcândăaiăs<ăteăîntorciădeăacolo,ătotulăvaăîncepeădinănou.ăAtunciăamăs<ăteăîntâlnescăcuăadev<rat,ăneh? — Ah,ăamăînYeles,ăîmiăpareăr<u. — Sayonara, Mariko-san, spuse el. — Sayonara, st<pâne. Marikoăseăînclin<,ăelăîiăr<spunseăYeap<năşiăp<şiăprinămocirl<ăc<treăcalulă s<u.ăS<riă înă şaă şiăporniă înăgalopă f<r<ăs<ă seăuite înapoi. — Mergi cu Dumnezeu, spuse ea, privid în urma lui. *** Blackthorneă oă v<zuă urm<rindu-l cu privirea pe Buntaro. Aştept<ălaăad<postulăacoperişuluiăs<ăseădomoleasc<ăploaia. Înăcurândăcapulăcoloaneiădisp<ruăînănori,ăapoiăşiăpalanchinulălui Toranaga şiăelăr<sufl<ăuşurat,ăînc<ăzguduitădeăhot<râreaăluiăToranagaăşiădeăîntreagaăziăceăseăvesteaănefast<. Înă dimineaYaă aceea,ă vân<toareaă cuă şoimiă începuseă atâtă deăbine.ă Aleseseă ună şoimă micuY,ă cuă aripiă lungi,ă şiă îiă d<duseădrumul cu mult noroc asupra unei ciocârlii pe care o alungaseădinăceăînăceămaiăiuteăc<treăsud,ăc<treăoăperdeaădeăcopaci.ăÎnăfrunteaăvân<torii,ăaşaăcumăeraăprivilegiulă lui,ăseăstrecuraseă prină p<dureă de-aă lungulă uneiă c<r<riă b<t<torite,ăîmpr<ştiindănegustoriiăşiăY<raniiădinăcale.ăDoarăunăvânz<torădeăuleiăcuăfaYaăb<tut<ădeăvreme,ăcuăunăcalălaăfelădeăam<rât,ăiăseăpuseseăînăcaleăşiăîiăr<spunseseăr<stit,ăf<r<ăs<ăseămişte.ăÎnăfierbinYealaă vân<torii,ă Blackthorneă strigaseă laă omă s<ă seămişte,ădarăvânz<torulăambulantăn-oăf<cuse,ăaşaăc<-l înjurase dinăbelşug.ăVânz<torulăîiăr<spunseseăobraznicăşiăstrigaseăalteă

227

înjur<turi,ăapoiăToranagaăsosiseăşiăar<tândăc<treăunulădintreăstr<jeriăîiăspusese:ă"Anjin-san,ăd<-i te rog sabia dumitale, o clip<,"ăşiăînc<ăalteăcuvinteăpeăcareănuăleăînYelesese. Blackthorne se supusese deîndat<.ăÎnainteădeăaăînYelegeăceăseăîntâmpl<,ăsamuraiulăs<riseălaănegustorulăambulant.ăLovituraăluiăfuseseăatâtădeăs<lbatic<ăşiăatâtădeăperfect<ăc<ăvânz<torulădeăuleiămaiămerseseăcâYivaăpaşiăînainteădeăaăc<dea,ădespicatăînădou<ăpân<ălaăbrâu. Toranaga izbiseăcuăpumnulăînăoblânculăşeii,ăîntr-un moment deămulYumire,ăapoiăc<zuseăînapoiăînămelancolie,ăînătimpăceăceilalYiă strigauă bucuroşi.ă Str<jerulă cur<Yaseă lamaă grijuliu,ăfolosindu-şiăcing<toareaădeăm<taseăcaăs<ăprotejezeăoYelul.ăOăb<gaseăînăteac<ăşiăi-o înapoiaseăcuămulYumire,ăspunândăcevaăce Mariko îi explicase mai târziu. — El a spus doar, Anjin-san, c<ă aă fostă mândruă c<ă iă s-a îng<duităs<ăîncerceăoăasemeneaăsabie.ăSeniorulăToranagaăîYiăpropuneăs<ănumeştiăsabiaă"Vânz<torulădeăUlei",ăpentruăc<ăoăastfel de lovitur<ăşiăoăasemeneaăascuYimeătrebuieăamintit<ăcuăcinste.ăSabiaădumitaleăaăintratăacumăînălegend<,ăneh? Blackthorneă îşiăamintiăcumăd<duseădinăcap,ăascunzându-şiănemulYumirea.ă Purtaă acumă "Vânz<torulă deă Ulei"ă – "Vânz<torulădeăUlei"ăiăseăvaăspuneădeăacumăînainte – aceeaşiăsabie pe care Toranaga i-oăd<ruise. Aşăvreaăs<ănu-miăfiăfostăniciodat<ăd<ruit<,ăîşiăzise.ăDarăn-a fostănumaiăvinaălor,ăaăfostăşiăaămea.ăAmăstrigatălaăacelăomăşiăelăaăfostăgrosolanălaărândulălui,ăiarăcuăsamuraiiănuătrebuieăs<ăteăporYiăgrosolan.ăCeăaltcevaăputeaăs<ăurmeze?ăBlackthorneăştiaăc<ănuăseăputeaă întâmplaăaltfel.ăChiară şiă aşa,ăomorulă îiăspulberaseăbucuriaăvân<torii,ădeşiăelăascunseseăastaăcuăgrij<ăpentruăc<ăToranagaăfuseseămoroc<nosăşiădificilătoat<ăziua. Chiară înainteă deă amiaz<ă seă întorseser<ă laă Yokosé, apoi urmaseă întâlnireaă luiăToranagaă cuăZatakiă şiă dup<ăaceea,ăoăbaieă fierbinteă şiă masajă şi,ă dintr-oă dat<,ă p<rinteleă Alvitoă îiă

228

ap<ruseăînăcaleăcaăunăduhăalăr<zbun<rii,ăcuădoiădintreăacoliYiiăs<iăînăurm<,ăcare-lăpriveauăcuăduşm<nie. — Iisuse Cristoase,ăd<-te la o parte din calea mea! — – Nu-iănevoieăs<ăteătemi,ăsauăs<ăblestemi,ăspuseseăAlvito. — Afurisităs<ăfii,ăcuătoYiăpopiiălaolalt<,ăspuseseăBlackthorne,ăîncercândăs<ăseăst<pâneasc<,ăştiindăc<ăeraăadâncăpeăteritoriulăinamic. Maiă devremeă v<zuse peste cincizeci de samurai catolici scurgându-seăpesteăpodăc<treăliturghiaădespreăcareăMarikoăîiăspuseseăc<ăaveaăs<ăfieăYinut<ăînăcurteaădinăfaYaăhanuluiăundeătr<seseăAlvito.ăMânaăluiăc<ut<ămânerulăs<biei,ădarănuăoăpurtaăpesteăhalatulădeăbaieăsauăînămân<ăaşaăcumăeraăobiceiulăşiăîşiăblestem<ăprostia,ănepl<cându-iăs<ăfieăînarmat. — S<ă teă ierteăDumnezeuă pentruă blasfemiileă tale,ă pilotule.ăDa.ăS<ăteăierteăşiăs<-Yiădeschid<ăochii.ăNu-Yiăportăniciăoăur<.ăAmăvenităs<-Yi aduc un dar. Uite, un dar de la Dumnezeu, pilotule. Blackthorneăluaseăneîncrez<torăpachetul.ăCândăîlădeschiseăşiăv<zuseă dicYionarul-gramatic<ă portughez-latin-japonez, îl str<b<tuseă ună fior.ă Îiă r<sfoiă câtevaă pagini.ă Tiparulă eraă cuăsiguranY<ăcelămaiăbunăpe careăîlăv<zuseăvreodat<,ăiarăcalitateaăşiăam<nunYimeaăinformaYiilor,ăuluitoare. — Da, e într-adev<răunădarădeălaăDumnezeu.ăDarăseniorulăToranagaăYi-aăporuncităs<ămi-l dai. — Noi ne supunem doar poruncilor Domnului. — ToranagaăYi-aăcerutăs<ămi-l dai? — Da.ăAmăf<cut-oălaărug<minteaălui. — Şiăoărug<minteăaăluiăToranaga,ănuăeăoăporunc<? — Astaădepinde,ăc<pitaneăpilot,ădeăcineăeşti,ăceăeştiăşiăcâtădeămareăYi-eăcredinYa. Alvitoăar<taseăc<treăcarte: — TreiădintreăfraYiiănoştriăşi-auăpetrecutădou<zeciăşiăşapteăde ani ca s-oăîntocmeasc<.

229

— Şiădeăceămi-o dai mie? — Aşaămiăs-a cerut. — ŞiădeăceănuăaYiăocolită rug<minteaă senioruluiăToranaga?ăSunteYiămaiămultădecâtămeşteriălaăaşaăceva. Alvitoăridicaseădinăumeri.ăBlackthorneăr<sfoiseărepedeătoateăpaginile. Hârtie excelent<,ă tiparulă foarteă curat.ă Numereleăpaginilorăseăînşirauăunulădup<ăcel<lalt. — Eăcomplet,ăspuseăAlvito,ăamuzat.ăNoiănuăfacemăjum<t<Yiăde carte. — AstaăesteăcevaămultăpreaăpreYiosăcaăs<ăfieăunădar.ăCeăvreiăschimb? — Elăaăcerutăs<ăYi-oăd<măYie.ăP<rinteleăInspector s-a învoit. Aşaăc<ăYiăs-aădat.ăAăfostătip<rit<ăchiarăanulă<sta,ădup<ămult<ămunc<.ăEăminunat<,ănu-iăaşa?ăTeărug<mădoarăs-oăîngrijeşti,ăs<ăteăporYiăbineăcuăea.ăMerit<. — Merit<ăs-oăaperiăcuăviaYa.ăAiciăsuntăcunoştinYeănepreYuite,ăca într-unul dintre ruttereleănoastre.ăDarăeămaiăbun<.ăCeăvreiăpentru ea? — Nu cerem nimic în schimb. — Nu te cred. Blackthorneăoăcânt<riseăînămâiniăşiămaiăneîncrez<tor. — Trebuieăs<ăştiiă c<ăastaăm<ăfaceăegalulă t<u.ă Îmiăd<ă toateăcunoştinYeleătaleăşiăm<ăaduceămaiăaproapeăcuăzece sau poate dou<zeciădeăani.ăCuăeaăamăs<ăvorbescăcurândălaăfelădeăbineăcaătine.ăOădat<ăceăpotăs<ăfacăasta,ăpotăs<-iăînv<YăpeăalYii.ăAstaăesteăcheia Japoniei, neh? Limbaă esteă cheiaă oric<ruiă locă str<in,ăneh? Înă şaseă luniă amă s<ă fiuă înă stareă s<ă vorbescă singur cu Toranaga- san. — Da,ăpoateăaiăs<ăpoYi.ăDac<-Yiăvorăr<mâneăşaseăluni. — Ceăînseamn<ăasta? — Nimicămaiămultădecâtăceeaăceăştiiădeja.ăSeniorulăToranagaăvaăfiămortăcuămultăînainteădeătrecereaăaăşaseăluni. — Deăce?ăCeăveştiăi-ai adus? De când a vorbit cu tine e ca un

230

taur furios. Ce i-ai spus? — Mesajulă meuă aă fostă doară pentruă el,ă deă laăEminenYaăSaăc<treăseniorulăToranaga.ăÎmiăpareăr<u,ăeuăsuntădoarăcurier.ăDară generalulă Ishidoă controleaz<ă Osaka,ă aşaă cumă desigurăştii,ă şiă cândă Toranaga-sama ajunge la Osaka, totul s-a terminatăpentruăelăşiăpentruătine. BlackthorneăsimYiăunăfiorădeăgheaY<ăpeăşiraăspin<rii. — Deăceăşiăpentruămine? — NuăpoYiăsc<paădeăsoart<,ăpilotule.ăL-ai ajutat pe Toranaga împotrivaă luiă Ishido.ă Aiă uitat?ă Xi-ai pus mâinile cu brutalitate pe Ishido. Ai condus fuga din portul Osaka. Îmi pareăr<u,ădarăfaptulăc<ăpoYiăs<ăvorbeştiăjaponez<,ăsauăs<biileăşiăstatutulă t<uădeăsamurai,ăn-oăs<ăteăajuteădeloc.ăPoateăc<-i maiăr<uăacum,ăc<ăeştiăsamurai.ăAcumăYiăseăvaăporunciăs<-Yiăfaci seppuku şiă dac<ă refuzi...,ă ad<ugaseă Alvitoă cuă aceeaşiăvoceă blând<.ă Xi-amă spusă dinainteă c<ă suntă ună poporă deăoameni simpli. — Şiănoiăengleziiăsuntemăsimpli,ăspuse,ăf<r<ăniciăunăfelădeăbravad<.ăCândămurim,ămurim,ădarăînainteădeăastaăneăpunemăîncredereaăînăDumnezeuăşiăp<str<măpulbereaăuscat<.ăMaiăamăcâtevaăşiretlicuri.ăNuăteătemi? — Oh,ănuăm<ătem,ăpilotule.ăNuăm<ătemădeănimic.ăNiciădeătine, nici de erezia ta, nici de tunurile tale. Sunt toate hot<râte,ăatâtăînăprivinYaălorăcâtăşiăaăta. — Asta-i karma, sau voia Domnului, zi-i cum vrei, îi spusese Blackthorne cutremurat, dar, în numele Domnului, amăs<-miăiauăcorabiaăînapoiăşiăatunci,ăînăcâYivaăani,ăoăs-aduc aiciăoăescadr<ădeăcor<biiă englezeă şi-oăs<ă teăaruncădraculuiăafar<ădinăAsia. Alvitoăvorbiseădinănouăcuăcalmulăluiădes<vârşit,ăînnebunitor. — Asta e în mâinile Domnului, pilotule, dar zarurile sunt aruncateăşiănimicădinăceleăceăspuiănuăseăvaăîntâmpla.ăNimic. Preotulăîlăpriviseăcaăşiăcumăeraădejaămort.

231

— FieăcaăDomnulăs<ăseăîndureădeătine,ăoăspunăînainteaăluiăDumnezeu, pilotule, sunt sigur c<ăn-aiăs<ăpleciăniciodat<ădinăaceste insule. Blackthorneă fuă str<b<tută de-un fior la amintirea deplinei convingeri cu care Alvito spusese asta. — Xi-e frig, Anjin-san? Marikoăst<teaălâng<ăelăpeăverand<,ăscuturându-şiăumbrelaăînănoapte. — Oh,ăiart<-m<,ănu-miăesteăfrig.ăM<ăgândeamălaăceva. Priviăînăsus,ăc<treătrec<toare.ăÎntreagaăcoloan<ădisp<ruseăînănori.ăPloaiaăseădomoliseăpuYinăşiădeveniseăm<runt<ăşiăblând<.ăCâYivaăs<teniăşiăservitoriăplesc<iauăprinăb<ltoace,ăc<treăcaseleălor.ăCurteaăeraăgoal<ăşiăgr<dina plin<ădeăap<.ăLampioaneleăcuăuleiăseăvedeauăprinătotăsatul.ăNuămaiăerauăstr<jiălaăpoart<ăsauălaăceleădou<ăcapeteăaleăpodului.ăUnăpustiuă imensăp<reaăc<ădomin<ăînserarea. — E mult mai frumos noaptea, nu-iăaşa?ăspuseseăea. — Da,ă îiă r<spunse,ă peă deplină conştientă c<ă erauă singuriăîmpreun<ă şiă înă siguranY<,ădac<ăerauăprev<z<toriă şiă dac<ăeaăvroiaălaăfelădeămultăcaăşiăel. Oăslujnic<ăveniăşi-iălu<ăumbrela,ăaducândăşoseteăuscate.ăFataăîngenuncheăşiăîncepuăs<ăusuceăpicioareleăluiăMarikoăcuăunăştergar. — Mâine în zori oăs<ăîncepemăc<l<toria,ăAnjin-san. — Câtădeămultăoăs<ădureze? — Multe zile, Anjin-san. Seniorul Toranaga a spus... Mariko privi într-o parte, la Gyoko, care se apropia dinspre hanăcuăoăfaY<ămieroas<. Gyokoăseăinclin<ăadânc. — Bun<ă seara,ă doamn<ă Toda.ăV<ă rogă s<ă m<ă iertaYiă c<ă v<ăîntrerup. — Ce mai faci, Gyoko-san? — Bine,ă mulYumesc,ă deşiă aşă vreaă caă ploaiaă astaă s<ă seă

232

opreasc<.ă Nu-miăplaceă umezeala.ăDeşiă atunciă cândă seă vorăopriăploile,ăoăs<ăvin<ăc<lduraăşiăastaăeămultămaiăr<u,ăneh? Dar toamna nu e prea departe. Ah,ăsuntemăatâtădeănorocoşiăs<ăneăputemăgândiălaătoamn<.ăŞiălaăminunataăprim<var<,ăneh? Mariko nu-iăr<spunse.ăSlujnicaăîiătraseăînăpicioareăşoseteleăşiăseăridic<. — MulYumesc,ă îiă spuseă Mariko,ă f<cându-iă semnă s<ă plece.ăDeci, Gyoko-san,ăeăcevaăceăpotăs<ăfac pentru tine? — Kiku-san întreab<ădac<ăaYiădoriăs<ăv<ăserveasc<ălaăcin<ăsauăs<ă dansezeă şiă s<ă cânteă pentruă domniile-voastre,ă disear<?ăSeniorul Toranaga i-aă l<sată instrucYiuniă caă s<ă v<ă distrezeădac<ădoriYi. — Da, mi-a spus, Gyoko-san, asta ar fi foarte frumos, dar poateă nuă înă searaă asta.ă Trebuieă s<ă plec<mă înă zoriă şiă suntăfoarteăobosit<.ăOăs<ămaiăfieănopYi,ăneh? Te rog, spune-iăs<ăm<ăierteăşiăoh,ăda,ă teă rogăspune-iăc<ăsuntă încântat<ăc<ăm<ăveYiăînsoYiăpeădrum. ToranagaăîiăporunciseăluiăMarikoăs<ăiaăceleădou<ăfemei cu ea. Şiă eaă îiă mulYumise,ă bucuroas<ă s<ă leă aib<ă caă însoYitoareăoficiale. — SunteYiăpreaăbun<,ă spuseăGyoko,ă cuămiereă înăglas.ăDarăcinstea,ăesteăaănoastr<.ăTotălaăYedoătrebuieăs<ămergem? — Da, desigur, de ce? — Nimic,ădoamn<ăToda,ădarăîn acest caz poate ne-am putea opriăînăMishimaăpentruăoăziăsauădou<.ăKiku-san arăvreaăs<-şiăiaă câtevaă haine.ă Nuă seă simteă îmbr<cat<ă destulă deă potrivităpentruăseniorulăToranagaăşiăamăauzităc<ăvaraăînăYedoăesteăfoarteăîn<buşitorăşiăplinădeăYânYari.ăArătrebuiăs<-iălu<mătoateălucrurile,ăoricâtădeăs<raceăsuntăele. — Da,ădesigur,ăveYiăaveaăamândou<ătimpădeajuns. GyokoănuăpriviălaăBlackthorne,ădeşiăamândou<ăerauăfoarteăconştienteădeăprezenYaălui. — Eătragicăceăseăîntâmpl<ăcuăst<pânulănostru,ăneh?

233

— Karma, replic<ăMarikoăcuăvoceăegal<.ăApoiăad<ug<ăcuădulceaă r<utateă aă femeiiă – dar nimic nu s-a schimbat, Gyoko-san. Aiăs<-Yiăprimeştiăplataăînăziuaăsosirii,ăînăargint,ăaşaăcumăspuneăcontractul. — Oh,ă îmiă pareă r<u,ă ad<ug<ă b<trâna,ă pref<cându-se surprins<.ăÎmiăpareăr<u,ădoamn<ăToda,ădarăbanii...ă;staăeraăultimulălucruălaăcareăm<ăgândeam.ăNiciodat<!ăM<ăîngrijoramădoarăpentruăviitorulăst<pânuluiănostru. — Elă esteă st<pânulă propriuluiă s<uă viitor,ă spuseă Marikoănep<s<toare,ăf<r<ăs<ămaiăcread<.ăDarăviitorulăt<uăeăbun,ănu-i aşa?ăOrice s-arăîntâmpl<.ăEştiăbogat<ăacum.ăToateăgrijileătaleăp<mânteştiăs-auăsfârşit.ăÎnăcurândăveiăfiăoăputereăînăYedo,ăcuănouaă clas<ă aă curtezanelor,ă oricineă ară st<pâniă Kwanto.ă Înăcurând vei fi cea mai mare dintre toate mama-san şi,ăoriceăs-ar întâmpla, Kiku-san eă înc<ă pupilaă taă şiă tinereYeaă eiă eăneatins<,ăcaăşiăkarma, neh? — Singuraă meaă grij<ă esteă pentruă seniorulă Toranaga,ăr<spunseăGyokoă cuăgravitateă pref<cut<,ă simYindăunănodă înăstomacălaăgândulăcelorădou<ămiiăcinciăsuteădeăkoku atât de aproapeădeăcasaăeiădeăbani.ăDac<ăeă vreoăcaleăprină careă aşăputeaăs<-lăajut,ăaşăface-o. — Cât de generos din partea ta, Gyoko-san.ăAmăs<-i spun despre oferta ta. Da o mie de koku l<saYiădinăpreYăîlăvaăajutaăfoarte mult. Accept în numele lui. Gyokoăîşiăflutur<ăevantaiul,ăîşiăîntinseăunăzâmbetăgraYiosăpeăfaY<ăşiăabiaăseăst<pâniăs<ănuăurleălaăprostiaădeăaăfiăc<zutăînăcurs<ăcaăoănoviceăameYit<ădeăsaké. — Oh,ă nu,ă doamn<ă Toda,ă cumă ară puteaă s<ă ajuteă baniiă unăst<pânăatâtădeăgeneros?ăOh,ănu,ădesigur,ăbaniiănu-i sunt de vreună folos,ă bolborosiă ea,ă încercândă s<-şiă revin<.ă Baniiăn-ajut<,ămaiăbineăinformaYii,ăsauăunăserviciu,ăsau... — Teărog,ăiart<-m<,ăceăinformaYii? — Nimic,ănimicăpân<ăacum,ăspuneamăastaăcaăoăfigur<ădeăstil,ă

234

îmiăpareăr<u,ădarăbanii... — Ah,ăiart<-m<,ăda.ăEiăbine,ăamăs<-iăspunădespreăofertaăta.ăŞiădespreăgenerozitateaăta.ăÎnănumeleălui,ăîYiămulYumesc. Gyokoăseăînclin<ăînăfaY<ăporunciiăvoalateăde-aăoăl<saăînăpaceăşiăseăgr<biăînapoiăc<treăhan.ăMarikoărâseăm<runt. — De ce râzi, Mariko-san? Ea îi spuse despre ce era vorba. — Aceste mama-san trebuieăs<ăfieăînătoat<ălumeaălaăfel:ăf<r<ăalt<ăgrij<ădecâtăbaniiălor.ăOăs<-iăpl<teasc<ăseniorulăToranaga,ăchiarădac<...ăBlackthorneăseăopri. Marikoă aştept<ă nevinovat<.ă Apoi,ă subă privireaă ei,ă elăcontinu<: — P<rinteleă Alvito mi-aă spusă c<ă atunciă cândă seniorulăToranaga ajunge la Osaka s-a terminat cu el. — Oh, da, da, Anjin-san.ăEămaiămultădecâtăadev<rat,ăspuseăMarikoăcuăoălinişteăpeăcareănuăoăsimYea. ApoiăpuseăToranagaăşiăOsakaăînălocurileălorăşiăeraădinănouăliniştit<. — Dar OsakaăeălaămulteămileădistanY<ăşiănenum<rateăceasuriăînăviitoră şiăpân<ăatunci,ăcândăceeaăceăvaă fiă s<ă fieăoăs<ă fie,ăIshidoă nuă ştie,ă bunulă p<rinteă nuă ştieă niciă elă şiă niciă noiă şiănimeniă nuă ştieă ceă seă vaă întâmplaă cuă adev<rat,ă neh? Poate doar bunul Dumnezeu. Dar, el n-oă s<ă neă spun<,ă nu-iă aşa?ăPân<ăcândăaproapeăc<ăseăvaăîntâmpla,ăneh? — Hai. Elărâseăîmpreun<ăcuăea. — EştiăatâtădeăînYeleapt<! — MulYumesc.ă Amă oă propunere,ă Anjin-san: haiă s<ă uit<mătoateăcelelalteănecazuriăînătimpulăc<l<toriei,ătoate. — Tu, spuse el înălatin<,ăeăbineăs<ăteăv<d. — Şiă tu.ăOăprudenY<ădeosebit<ă înăfaYaăcelorădou<ăfemeiă înătimpulăc<l<toriei,ăeăfoarteăpotrivit<,ăneh? — Teărogăs<ăaiăîncredereăînămine,ădoamn<.

235

— Am. Am într-adev<răfoarteămult<. — Acum suntem aproape singuri, neh? Tuăşi cu mine. — Da. Dar asta n-aăfostăşiăn-oăs<ăfieăniciodat<. — Adev<rat.ăDa,ăaiădinănouădreptate.ăŞiăeştiăfrumoas<. Unăsamuraiătrecuăpeăpoart<ăşiăoăsalut<.ăEraăunăomădeăvârst<ămijlocie,ăîncepândăs<ăînc<runYeasc<,ăcuăfaYaăciupit<ădeăv<rsatăşiăşchiop<taăuşor. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădoamn<ăToda,ădarăoăs<ăplec<măînăzori, neh? — Da, Yoshinaka-san. Dar n-areăimportanY<ădac<ăîntârziemăpân<ălaăprânz,ădac<ădoreşti.ăAvemădestulătimp. — Da,ă cumă doriYi.ă S<ă plec<mă laă prânz.ă Bun<ă seara,ăAnjin-san. V<ărog,ă îng<duiYi-miăs< m<ăprezint.ăSuntăAkiraăYoshinaka,ăc<pitanulăescorteiăvoastre. — Bun<ăseara,ăc<pitane. Yoshinakaăseăîntoarseăc<treăMariko. — Euăr<spundădeădumneavoastr<ăşiădeăel,ădoamn<,ăaşaăc<ăspuneYi-iăc<ăamăporuncităcaădoiăoameniăs<ădoarm<ăînăcameraălui înăfiecareănoapte,ăeaăgard<ăpersonal<.ăŞiăapoiăvorăfiăzeceăsentineleădeăgard<ăînăfiecareănoapte.ăVorăfiăpesteătotăînăjur.ăAmăoăsut<ădeăoameniăcuătotul. — Foarteăbine,ăc<pitane.ăDar,ăîmiăpareăr<u,ăarăfiămaiăbineăs<ănu pui pe nimeni în camera lui Anjin-san. E un obicei foarte înr<d<cinatălaăeiăs<ădoarm<ăsinguri,ăsauăsinguriăcuăoădoamn<.ăSlujnicaămeaăvaăfiăprobabilăcuăel,ăaşaăc-oăs<ăfieăap<rat.ăTeărog,ăYineăstr<jileăînăapropiere,ădarănuăpreaăaproape,ăcaăs<ănuăfie stânjenit. Yoshinakaăseăsc<rpin<ăînăcreştetăşiăseăîncrunt<. — Foarteăbine,ădoamn<.ăAşaăamăs<ăfac,ădeşiăcumăamăzis,ăeraămaiăbine.ăAtunci,ăîmiăpareăr<u,ăv<ărogărugaYi-lăs<ănuăias<ăînăniciunaădinăplimb<rileăluiădeănoapte.ăPân<ăcândăajungemălaăYedoă r<spundă deă elă şiă cândă r<spundă deă persoaneă foarteăimportante,ă suntă foarteă nervos.ă Seă înclin<ă Yeap<nă şiă seă

236

dep<rt<. — C<pitanulă teă roag<ă s<ă nuă maiă ieşiă singură noaptea,ă înătimpulăc<l<toriei.ăDac<ăteătrezeşti,ăiaăîntotdeaunaăunăsamuraiăcu dumneata, Anjin-san.ăSpuneăc<ăastaăl-ar ajuta tare mult. — Bine,ăda,ăamăs<ăfacăaşa. Blackthorneăîlăpriveaădep<rtându-se. — Ceă aă maiă spus?ă Amă înYelesă cevaă despreă dormit.ăN-am pututăs<ăînYelegăprea...ăseăopri. Kikuă ieşeaă dină han.ă Purtaă ună halată deă baieă şiă ună ştergarăînf<şurată artistică înă jurulă p<rului.ă Treceaă agale,ă desculY<,ăc<treăcasa deăbaieăcuăizvoareăcalde.ăSeăînclin<ăpeăjum<tateăc<treă eiă şiă leă f<cuă semnă vesel<.ă Îiă r<spunser<ă laă salut.ăBlackthorneăîiăadmir<ăpicioareleălungiăşiăunduireaămersuluiăpân<ăcândădisp<ru.ăSimYeaăochiiăluiăMarikoăcercet<toriăşi-şiăîntoarseăspateleăc<treăea. — Nu,ăspuseăel,ăcuăvoceăegal<ăşiăcl<tin<ădinăcap. Ea râse. — Credeamă c<ă oă s<ă fieă greu.ă C<ă ară fiă stânjenitoră pentruădumneata s-oăaiădoarăcaăoă însoYitoareădeădrum,ădup<ăceăaiăîmp<rYităpernaăcuăeaăatâtădeădeosebit. — Stânjenitor?ăNu,ădimpotriv<,ăfoarteăpl<cut. Am amintiri foarteă pl<cute.ăM<ăbucură c<ă aparYineă senioruluiăToranaga,ăacum.ăAstaăfaceătotulămaiăsimpluăpentruăeaăşiăpentruăel.ăŞiăpentruătoat<ălumea. Era cât pe-aciăs<ăadauge:"pentruătoYi,ăafar<ădeăOmi",ădarăseăr<zgândi. — În definitiv, pentru mine ea a fost doar un dar minunat, foarte deosebit, nimic mai mult, neh? A fost un dar. — Da. Ar fi vrut s-oăating<,ădarăn-oăf<cu.ăÎnălocădeăastaăseăîntoarseăşiăpriviă înă susă c<treă trec<toare,ă nesigură deă ceeaă ceă citiseă înăadânculăochilorăei.ăNoapteaăascunseseătrec<toarea.ăŞiănorii.ăApaăpicuraăpl<cutădeăpeăacoperiş.

237

— Ce-aămaiăspusăc<pitanul? — Nimic important, Anjin-san. CAPITOLUL 45 Drumulăc<treăMishimaăleălu<ănou<ăzileăşiăînăfiecareănoapte,ăpentruăoăbun<ăparteădinăea,ăfur<ăîmpreun<,ăînătain<.ăF<r<ăs<ăştie,ă Yoshinaka le venise în ajutor. În fiecare han alegea, firesc,ăcamereleăal<turateăpentruătoYi. — Sperăc<ănuăv<ăîmpotriviYi,ădoamn<,ădarăastaăvaăfaceăpazaămultă maiă uşoar<,ă spuneaă elă întotdeauna,ă iară MarikoăîncuviinYaăşiă luaăcameraădinămijloc,ăKikuăşiăGyoko-san se instalau într-oă parte,ă Blackthorneă înă cealalt<.ă Apoi,ă înăîntunericulănopYii,ăeaăîşiăp<r<seaăslujnica,ăChimmoko,ăşiăseăduceaă laă el.ă Guă camereleă lipiteă unaă deă cealalt<,ă cuăsporov<ialaăobişnuit<ădinăhan,ăcuăsuneteleănopYiiăşiăcânteceleăşiă zgomoteleă chefuriloră celorlalYiă c<l<tori,ă cuă forfotaănelipsitelorăslujniceădorniceăs<ăplac<,ăatenteleăstr<jiădeăafar<ănuăauzeauănimic.ăDoarăChimmokoămaiăîmp<rt<şeaătaina. MarikoăînYelegeaăc<,ăînăceleădinăurm<,ăGyoko,ăKikuăşiătoateăfemeile din grupul lor puteau afla. Dar asta n-o îngrijora. Ea eraăsamuraiăşiăeleănu.ăCuvântulăeiăaveaăgreutateăfaY<ădeăalălor,ădoarădac<ănuăeraăprins<ăasupraăfaptuluiăşiăniciăunăsamurai,ănici chiar Yoshinaka, n-ară fiă îndr<znită înă modă obişnuită s<ădeschid<ăuşaădeălaăcameraăei,ănoaptea,ănechemat.ăCât despre ceilalYi,ă toYiă ştiauă c<ă Blackthorneă împ<rYeaă patulă cuăChimmoko, sau cu una dintre slujnicele de la han. Nu era treabaănim<nuiădecâtăaălui.ăAşaăc<ădoarăoăfemeieăarăfiăpututăs-oă tr<dezeă şiă dac<ă s-ar fi întâmplat o asemenea dezgust<toareăfapt<,ătr<d<toareaăşiătoateăfemeileădinăgrupăarăfiămuritădeăoămoarteămultămaiăurât<ăşiămaiăchinuitoareădecâtă

238

aăei.ăApoi,ădeăasemenea,ădac<ăarăfiăvrut,ăînainteădeăaăajungeălaăMishimaăsauălaăYedo,ăputeaăs<ăleădeaămorYiiădup<ăbunulăplacăpeătoateăceleăcareăştiauăceva,ăpentru cea mai neînsem-nat<ănesupunere,ăadev<rat<ăsauăînchipuit<.ăMarikoăeraăsigur<ăc<ăToranagaăn-arăfiăavutănimicăîmpotriv<.ăCuăsiguranY<ăs-ar fi bucurat de moartea lui Gyoko, iar în adâncul inimii Marikoăeraăsigur<ăc<ănuăs-ar fi împotrivit nici chiar celei a lui Kiku.ăDou<ămiiă cinciă suteă deăkoku puteauă cump<raămulteăcurtezane de prim rang. Aşaăc<ă seă simYeaă înă siguranY<ădinspreăparteaă femeilor.ăNuăîns<ăşiădinspreăparteaăluiăBlackthorne,ăoricâtădeămultăîlăiubeaăea acum. Nu era japonez, nu fusese educat de la naştereăs<-şiăridiceăaceleăziduriăinterioare,ădeănep<truns,ăînăspateleăc<roraăchipul, gesturile sau mândria l-ară fiă tr<dat.ă Nuă seă temeaăpentru ea – doar pentru el. — Înăsfirşit,ă ştiuăceă înseamn<ădragostea,ămurmuraseăeaă înăprima noapte. Şiă pentruă c<ă nuă seă mai împotrivea dulcei contopiri ci se deschiseseăpeădeplinăirezistibilului,ăgroazaăpentruăsiguranYaăluiăoăm<cina. — Teăiubesc,ăaşaăc<-miăesteăteam<ăpentruătine,ăşoptiseăea,ăîmbr<Yişându-l,ăvorbindăînălatin<,ălimbaăîndr<gostiYilor. — Te iubesc, oh, cât te iubesc! — Te-amădistrus,ădragosteaămea,ăînc<ădeălaăînceput.ăSuntemăosândiYiăacum.ăTe-amădistrus,ă<sta-iăadev<rul. — Nu, Mariko, cumva se va întâmpla ceva care va face totul s<ăfieăbine. — N-arăfiătrebuităs<ăîncepăniciodat<.ăGreşealaăeăaămea. — Nu-Yiăfaceăgriji, te implor. Karma e karma. Înăceleădinăurm<ăeaăseăpref<cuăconvins<ăşiăseătopiăînăbraYeleălui.ăDarăeraăsigur<ăc<ăvaăfiăpropriulăs<uăc<l<u.ăPentruăeaănuăseătemea. NopYileăerauăoăadev<rat<ăbucurie.ăPlineădeătandreYeăşiăfiecareă

239

maiăminunat<ădecâtă cealalt<. Zileleă erauăuşoareăpentruă ea,ăgreleăpentruăel.ăEraăîntotdeaunaăatent,ăhot<rât,ădeădragulăei,ăs<ănuăfac<ăniciăoăgreşeal<. — Nuăvorăfiăgreşeli,ăspuseăea,ăînătimpăceăc<l<reauăîmpreun<,ăîndeajunsă deă departeă deă ceilalYi,ă cuă ună aeră deă deplin<ăîncredere pe chip dup<ă greşealaă eiă dină primaă noapte.ă Eştiăputernic.ăEştiăsamuraiăşiănuăvorăfiăgreşeli. — ŞiăcândăvomăajungeălaăYedo? — Las<ăYedoăs<ăseăîngrijeasc<ădeăYedo.ăTeăiubesc. — Da,ăşiăeuăteăiubesc. — Atunci,ădeăceăeştiătrist? — Nuătrist,ădoamn<,ănumaiăc<ăt<cereaăeădureroas<.ăAşăvreaăs<-miăstrigăiubireaădinăvârfulămunYilor. Seăbucurauădeăsingur<tateaălorăşiădeăsiguranYaăc<ăerauăferiYiăde ochi iscoditori. — Ce-oă s<ă seă întâmpleăcuă ei,ăGyoko-san? întrebase Kiku încetişor,ăînăpalachinulălor,ăînăprimaăziăaăc<l<toriei. — Nenorocire, Kiku-san.ă Nuă eă niciă oă speranY<ă pentruăviitorulălor.ăElăoăascundeăbine,ădarăea...!ăDragosteaăeiăstrig<ăprinăochi.ăPriveşte-o!ăCaăoăfetişcan<!ăOh,ăcâtădeăproast<ăeste! — Dar, oh, cât e de frumos, neh? Câtădeănorocoas<ă s<ăseăîmplineasc<ăastfel, neh? — Da.ăDarăchiarăşiăaşa,ăn-aşădoriămoarteaălorănim<nui. — Ce-oăs<ăfac<ăYoshinakaăcândăoăs<ădescopere?ăîntrebaseăKiku. — Poateă c<ă n-oă s<-şiă deaă seama.ă M<ă rogă s<ă nu-şiă dea.ăB<rbaYiiăsuntăatâtădeăproştiăşiădeăn<t<r<i.ăNuăpotăs<ăvad<ăniciăcele mai simpleă lucruriă înă ceeaă ceă priveşteă femeile,ămulYumit<ă luiă Buddha,ă binecuvântată fie-iă numele!ă S<ă neărug<mă s<ă nuă fieă descoperiYiă înainteă deă aă neă vedeaă noiă deătreburileă noastreă înă Yedo.ă S<ă neă rug<mă s<ă nuă fimă g<siteăvinovate.ăOh,ăfoarte,ăda!ăŞiădup<-amiaza asta, când ne vom opri,ă haiă s<ă c<ut<mă celă maiă apropiată altară şi-amă s<ă aprindă

240

zeceă beYişoareă aromate,ă caă ofrand<.ă Peă toYiă zeii!ă Amă s<ăd<ruiseăunuiătempluăalătuturorăzeilorătreiăkoku pe an, pentru zeceăani,ădac<ăsc<p<mădeăaiciăşiădac<-mi primesc banii. — Dar suntă atâtă deă frumoşiă împreun<,ă neh? N-amă v<zutăniciodat<ăoăfemeieăînflorindăastfel. — Da,ădarăseăvaăuscaăcaăoăcamelieăfrânt<ăcândăvaăfiăacuzat<ăînăfaYaăluiăBuntaro-san. Karma lor e karma lorăşiănuăputemăface nimic pentru ei, sau pentru seniorul Toranaga, sau chiar Omi-san.ăNuăplânge,ăcopil<. — S<rmanulăOmi-san. Omiăîiădep<şiseăînăceaăde-aătreiaăzi.ăSt<tuseălaăhanulălorăşiădup<ă masaă deă sear<ă vorbiseă întreă patruă ochiă cuă Kiku,ăcerându-iăoficialăs<ăiăseăal<tureăpentruăveşnicie. — Din tot sufletul, Omi-san, din totăsufletul,ăîiăr<spunseseăeaădeîndat<,ăîng<duindu-şiăs<ăplâng<,ăpentruăc<ăîlăpl<ceaăfoarteămult.ăDarădatoriaămeaăesteăc<treăseniorulăToranaga,ăcareăm<ăonoreaz<ă şiă c<treă Gyoko-san, care m-aă crescută şiă nu-mi îng<duie. — DarăseniorulăToranagaăşi-a pierdut drepturile asupra ta. S-a predat. E terminat. — Dar contractul lui nu este terminat Omi-san, oricât de multăaşădori.ăContractulăeălegalăşiăm<ăleag<.ăTeărog,ăiart<-m<.ăTrebuieăs<ărefuz... — Nu-miă r<spundeă acum,ă Kiku-san.ă Maiă gândeşte-te, te rog.ăD<-miămâineăr<spunsul,ăspuseseăşiăoăl<sase. Darăr<spunsulăei,ăplinădeălacrimi,ăfuseseăacelaşi. — Nuăpotăs<ăfiuăatâtădeăegoist<,ăOmi-san. Teărog,ăiart<-m<.ăDatoriaămeaăfaY<ădeăseniorulăToranagaăşiăc<treăGyoko-san... Nuăpot,ăoricâtăaşădori-o.ăTeărog,ăiart<-m<. El ridicase tonul.ă Alteă lacrimiă curseser<.ă Îşiă juraser<ădragosteăetern<,ăapoiăeaăîlăf<cuseăs<ăpleceăcuăoăpromisiune. — Dac<ă acestă contractă seă desface,ă sauă seniorulă Toranagaămoareăşiăeuăsuntăliber<,ăatunciăamăs<ăfacăoriceădoreşti,ăamăs<ă

241

m<ăsupunăYie,ăoricareăYi-ar fi porunca. Şiăatunciăelăp<r<siseăhanulăşiăc<l<riseăînainteăc<treăMishima,ăplină deă presimYiriă negre.ă Iară eaă îşiă uscaseă lacrimileă şi-şiăref<cuseăfardul.ăGyokoăoăl<udase. — EştiăatâtădeăînYeleapt<,ăcopil<.ăOh,ăcâtăaşăvreaăcaădoamnaăTodaăs<ăaib<ăpeăjum<tateăînYelepciunea ta. Yoshinakaăîiăconduse,ăf<r<ăs<ăseăgr<beasc<,ădinăhanăînăhan,ăde-aălungulărâuluiăKano,ăcareăşerpuiaăc<treănord,ăc<treămare,ăf<r<ăs<-iăpeseădeătimpulăpierdutăcuăîntârzierileăceăp<reauăc<ăseănasc ca din întâmplare. Toranaga îi spusese între patru ochi c<ă nuă eraă nevoieă s<ă seă gr<beasc<ă şiă c<ă eraă îndeajunsă s<ăsoseasc<ăcuătoYiiălaăMishima,ăteferi,ăpân<ălaăprimaălun<ănou<. — Preferă s<ă ajungeYiă maiă târziuă decâtă maiă devreme,ăYoshmaka-san.ăÎnYelegi? — Da,ăAlteY<,ăr<spunseseăel. Acumăîşiăbinecuvântaăkami-ul p<zitorăpentruăacestăr<gaz.ăLaăMishima, cu seniorul Hiro-matsu – ori la Yedo cu seniorul Toranaga – trebuiaăs<-şiăfac<ăraportulăobligatoriu,ăverbalăsauăînăscris.ăAtunciăvaătrebuiăs<ăseăhot<rasc<ădac<ăs<ăspun<ăceeaăceă credea,ănuă şiă ceeaăceă avuseseăatâtădeămult<ăgrij<ă s<ănuăvad<.ă Ehei,ă îşiă spuseă însp<imântat,ă desigură c<ă m<ă înşel.ăDoamnaă Toda?ă Ea,ă cuă oriceă altă b<rbată şiă maiă alesă cuăbarbarul! Nu-iădeădatoriaătaăs<ăvezi?ăseăîntreb<.ăS<ăg<seştiădovezi?ăS<-i prinziă dup<ăoăuş<ă închis<,ă înă acelaşiă pat?ăAiă s<ă fiiă socotit compliceădac<ăn-o faci, neh? Arăfiăatâtădeăuşor,ăchiarădac<ăsuntăatâtădeăatenYi. Da,ădarănumaiăunănerodăarăfaceăasemeneaăacuzaYie,ăgândi.ăNu-iămaiăbineăs<ăfaciăpeăprostulăşiăs<ăteărogiăcaănimeniăs<ănu-i tr<dezeăpeăei,ăşiădeciăşiăpeătine?ăViaYaăeiăs-aăsfârşit.ăSuntemăcuătoYiiăosândiYi,ăaşaăc<ăceămaiăconteaz<?ăUite-teăînăalt<ăparte,ălas<-i cu karma lor.ăCeăimportanY<ămaiăare?ăDar,ăînăadânculăsufletului,ăsamuraiulăştiaăc<ăareămult<ăimportanY<.

242

*** — Ah,ăbun<ădimineaYa,ăMariko-san.ăCeăziăfrumoas<, spuse p<rintele Alvito, îndreptându-seăc<treăei. Seăaflauăînăafaraăhanului,ăgataăs<ăporneasc<ălaădrum.ăF<cuăsemnul crucii asupra ei. — Domnulăs<ăteăbinecuvântezeăşiăs<ăteăaib<ăînăpaz<ăpentruătotdeauna. — MulYumesc,ăp<rinte. — Bun<ădimineaYa,ăpilotule.ăCumăteăsimYiăast<zi? — Bine,ămulYumesc. Grupulă loră şiă ală iezuiYiloră seă întâlniseă deseoriă înă timpulăc<l<toriei,ăcâteodat<ădep<şindu-se.ăUneoriăst<teauălaăacelaşiăhan,ăalteoriăc<l<toreauăîmpreun<. — N-aiă vreaă s<ă c<l<rescă al<turiă deă tine,ă pilotule?ă Aşă fiăbucurosăs<ăcontinu<mălecYiileădeăjaponez<,ădac<ăaiăchef. — MulYumesc,ăda,ămi-ar place. Înă primaă zi,ă Alvitoă seă oferiseă s<-lă înveYeă peă Blackthorneălimbaăjaponez<. — Înăschimbulăaăce?ăîntrebaseăprev<z<torăBlackthorne. — Înă schimbulă aă nimic.ăAră ajutaă s<-miă treac<ă timpul mai uşorăşiăcaăs<-Yiăspunăadev<rul,ăînăclipaăastaăsuntănemulYumitădeăviaY<ă şiăm<ă simtă b<trân.ăŞiă poateă şiă caăună felă deă scuz<ăpentru cuvintele mele aspre. — N-aşteptăniciăunăfelăseăscuz<ădeălaătine.ăTuăaiădrumulăt<u,ăeu pe al meu. Nu ne putem întâlni. — Poate,ădară înă timpulăc<l<torieiăamăputeaăschimbaăuneleăcunoştinYe,ă neh? Suntemă nişteă c<l<toriă peă acelaşiă drum.ăMi-arăplaceăs<ăteăajut. — De ce? — CunoştinYeleăaparYinăDomnului,ănuăomului.ăMi-ar place s<ăteăajutăcaăunăfelădeădar,ăf<r<ănimicăînăschimb.

243

— MulYumesc,ădarăn-am încredere. — Atunci,ă dac<ă insişti,ă spune-mi despre lumea ta: ce-ai v<zutăşiăpeăunde-ai fost. Orice vrei, dar numai ceea ce vrei. Adev<rulă adev<rat.ă Crede-m<,ă m<ă fascineaz<ă şiă ară fiă unăschimb cinstit. Am venit în Japonia când aveam treisprezece sauăpaisprezeceăaniăşiăn-amăv<zutănimicădinălume.ăAmăputeaăchiarăs<ăajungemălaăunăfelădeăarmistiYiu,ăpeătimpulăc<l<toriei,ădac<ădoreşti. — Da'ăf<r<ăreligieăsauăpolitic<ăşiăf<r<ădoctrineăpapistaşe. — Suntăceeaăceăsunt,ăpilotule,ădarăamăs<ăîncerc. Aşaă c<ă începur<ă s<ă schimbeă informaYiiă cuă prudenY<.ă LuiăBlackthorneă iă seă p<reaă ună schimbă necinstit.ă ErudiYiaă luiăAlvitoă eraă uriaş<.ă Eraă ună dasc<lă neîntrecut,ă peă cândăBlackthorneăgândeaăc<ăistoriseaălucruriăpeăcareăoriceăpilotăleăştia. — Dar asta nu este adev<rat,ă spuseseăAlvito,ăeştiăunăpilotăunic.ăAiăf<cutălucruriădeănecrezut.ăUnulădinăceiăcâYivaădeăpeăp<mânt,ăneh? Cuă timpul,ă armistiYiulă chiară seă stabiliseă întreă eiă şiă astaă oăbucurase pe Mariko. — Asta e prietenie, Anjin-san, sau începutul ei, spusese ea. — Nu, nu prietenie, n-amăîncredereăînăel,ăcaăşiăpân<ăacum.ăŞiăniciăelăînămine.ăSuntemăduşmaniăpeăvecie.ăN-am uitat nimic şiăniciăel.ăEădoarăunărepaosătrec<tor,ăpoateăcuăunăscopăfoarteăspecial pe care n-oă s<-lă m<rturiseasc<ă niciodat<ă dac<ă l-aşăîntreba. Îl înYelegăşiănuăeăniciăunăr<uăînăasta,ăatâtaăvremeăcâtăm<ăp<zesc. ÎnătimpăceăelăîşiăpetreceaătimpulăcuăAlvito,ăeaăc<l<reaălaăpasăcuă Kikuă şiă Gyokoă şiă vorbeauă despreă împ<rYitulă perneiă şiădespreă felurileă deă aă placeă b<rbaYiloră şiă despreă LumeaăS<lciilor.ă Înă schimb, ea le spuse despre lumea ei, împ<rt<şindu-leătoateăamintirileăîntâmpl<rilorălaăcareăfuseseămartor<,ă sauă înă careă participase,ă sauă despreă careă aflase.ă

244

Despreă dictatorulă Goroda,ă despreă Taikōă şiă chiară despreăseniorulăToranaga,ăîntâmpl<riăcump<nităalese,ădespre faptele celorămari,ăîntâmpl<riădespreăcareăunăomădeărândăn-ar fi aflat niciodat<. LaăcâtevaămileăsudădeăMishimaărâulăseăîndreptaăc<treăvest,ăcaăs<ăseăreverseăaleneăc<treăcoast<ăşiămareleăportăNumazu,ăiarăeiăp<r<sir<ă Yinutulă acelaă br<zdată deă defileuriă şiă pornir<ă pesteăcâmpiaă întins<,ă aşternut<ă cuă ogoareă deă orez,ă de-a lungul larguluiă drumă aglomerată ceă seă îndreptaă c<treă nord.ă ErauămulteărâuriăcuăafluenYiiălorădeătrecut.ăUneleăseătreceauăprinăvad,ă alteleă erauăadânciă şiă foarteă lateă şiă trebuiauă trecuteăcuăbacul.ă Foarteă puYineă erauă traversateă deă poduri.ă Deă obicei,ătreceauăpeăumeriiăhamalilorăcareăseăadunauăînănum<rămareăînăpreajmaăvadurilorăanumeăpentruăaceastaăşiăcareăvociferauăşiăseătocmeauăpentruăslujb<. Era cea de-aăşapteaăziădeălaăplecareaădinăYokosé. Drumul se desp<rYeaă şiă aiciă p<rinteleă Alvitoă spuseă c<ă trebuiaă s<-i p<r<seasc<.ă Vaă porniă peă drumulă dinspreă vest,ă urmândă s<ăajung<ălaăcorabiaăsaăcamăpesteăoăzi,ădarăîiăvaăajungeădinăurm<ăşiăliăseăvaăal<turaădinănouăpeădrumulădeălaăMishimaălaăYedo,ădac<ăera îng<duit.ăDesigur,ăsunteYiăamândoiăbineveniYi,ădac<ăvreYiăs<ăm<ăînsoYiYi. — ÎYiă mulYumesc,ă dar,ă îmiă pareă r<u,ă suntă lucruriă peă careătrebuieăs<ăleăfacăînăMishima. — Anjin-san,ădac<ădoamnaăMarikoăvaăfiăatâtădeăprins<,ăaiăfiăbinevenită singur.ăBuc<tarulănostru este foarte priceput, iar vinul e bun. ŞiăjurăînăfaYaăluiăDumnezeu,ăaiăs<ăfiiăînăsiguranY<ăşiăliberăs<ăviiăsauăs<ăpleci,ădup<ădorinY<.ăRodriguesăeălaăbord. Marikoă b<g<ă deă seam<ă c<ă Blackthorneă ară fiă vrută s-o p<r<seasc<.ăCumăpoateăoare?ăseă întreb<ăcuăadânc< tristeYe.ăCumăpoateăs<ăm<ăp<r<seasc<ăacum,ăcândătimpulăesteăatâtădeăscurt?

245

— Te rog, du-te Anjin-san, spuse. Ar fi frumos pentru dumneata.ăŞiăpl<cutăs<-lăîntâlneştiăpeăRodrigues,ăneh? DarăBlackthorneănuăplec<,ăoricâtăarăfiăvrut.ăN-avea încredere în preot. NiciăpentruăRodriguesănuăşi-arăfiăb<gatăcapulăînălaY.ăÎiămulYumiăluiăAlvitoăşiăîlăprivir<ăîndep<rtându-se. — Haiăs<ăneăoprimăacum,ăAnjin-san,ăspuseăMariko,ădeşiăeraădoarăamiaza.ăNuăeăniciăoăgrab<,ăneh? — Excelent. Da, mi-ar place. — P<rinteleăeăunăomădeătreab<,ădarăm<ăbucurăc<ăaăplecat. — Şiăeu.ăDarănuăeăunăomădeătreab<,ăeăpop<. Eaăfuăsurprins<ădeăîndârjireaădinăglasulălui. — Oh,ăîmiăpareăr<u,ăAnjin-san.ăTeărog,ăiart<-m<ăpentruăc<... — N-areăimportanY<,ăMariko-san.ăXi-am spus. Nimic nu s-a uitatăşiăelăîntotdeaunaăoăs<-miăvreaăr<ul. Blackthorneăporniăs<-lăcauteăpeăc<pitanulăYoshinaka. Tulburat<,ăeaăpriviăc<treăr<scruce. Caiiă celoră dină suitaă p<rinteluiă Alvitoă treceauă f<r<ă grab<ăprintreăceilalYiăc<l<tori.ăUniiăseăînclinauăc<treămiculăcortegiu,ăalYiiă îngenuncheauă umili,ă alYiiă erauă curioşi,ă iară alYiiăîncruntaYi,ădarătoYiăseăd<deauăpoliticoşiălaăoăparteădinădrum.ăNuăşiăsamuraii,ăchiarăşiăcelămaiăneînsemnat.ăCândăp<rinteleăAlvitoăîntâlneaăunăsamurai,ăseătr<geaăspreădreaptaăsauăspreăstânga,ăiarăînsoYitoriiăîlăurmau. Eraă bucurosă c<ă oă p<r<seşteă peă Marikoă şiă peă Blackthorne,ăbucuros de schimbare. Avea misive grabnice de trimis P<rinteluiăInspector,ăpeăcareănuăfuseseăînăstareăs<ăleătrimit<ădină pricin<ă c<ă porumbeiiă fuseser<ă ucişiă laă Yokosé. Erau atâtea probleme de rezolvat:Toranaga, Uo pescarul, Mariko şiăpiratul.ăŞiăJosef,ăcareăcontinuaăs<-iăurm<reasc<ăpaşii. — Ceăcaut<ăaici,ăc<pitaneăYoshinaka?ăexplodaseăînăprimaăzi,ăcândă îlă b<gaseă deă seam<ă peă Josefă întreă g<rzi,ă purtândă unăchimonouămilitarăşi,ăstânjenit,ăs<bii. — Seniorul Toranaga mi-aă poruncită s<-l duc la Mishima,

246

Tsukku-san. Acoloă trebuieă s<-l predau seniorului Hiro-matsu.ăOh,ăîmiăpareăr<u,ăvedereaăluiăv<ăofenseaz<? — Nu,ănu,ăspuseseăel,ăneconving<tor. — Ah,ăv<ăuitaYiălaăs<biileălui?ăNuătrebuieăs<ăv<ăîngrijoraYi,ăsunt doar mânerele, nu au lame. Este porunca seniorului Toranaga.ă Seă pareă c<ă omulă aă intrată înă ordinulădomniilor-voastreăatâtădeă tân<răc<ănuăesteă limpedeădac<ăarătrebuiăs<ăaib<ăs<biiăadev<rateăsauănu,ăoricâtăarăfiăelăîndrept<Yităs<ă leă poarte,ă sauă oricâtă deă multă le-ară dori.ă Seă pareă c<ă s-a al<turată Ordinuluiă deă copil,ă Tsukku-san.ă Chiară şiă aşa,ădesigur,ă nuă putemă s<ă l<s<mă ună samuraiă f<r<ă s<bii,ă neh? Uraga-noh-Tadamasaă eă desigură samurai,ă deşiă aă fostă preotăbarbarămaiăbineădeădou<zeciădeăani.ăSt<pânulănostruăaăhot<râtăacestăînYeleptăcompromis. — Ce-oăs<ăiăseăîntâmple? — Trebuieăs<ăi-l predau seniorului Hiro-matsu. Poate c-oăs<ăfieătrimisăînapoiăunchiuluiăs<u,ăpentruăaăfiăjudecat;ăpoateăoăs<ăr<mân<ăcuănoi.ăEuădoarăascultăporuncile,ăTsukku-san. P<rinteleă Alvitoă seă îndreptaseă spreă Josefă cuă gândă s<-i vorbeasc<,ădarăYoshinakaăîlăopriseăpoliticos. — Îmiăpareăr<u,ădarăst<pânulămeuăaăporuncit,ădeăasemenea,ăs<ă fieă Yinută singur,ădeparteădeăoricine.ă Înămodădeosebitădeăcreştini.ă Pân<ă cândă seniorulă Harimaă iaă oă hot<râre,ă aă spusăst<pânul meu. Uraga-san este vasalul seniorului Harima, neh? Seniorulă Harimaă eă creştină deă asemeneaă şiă el,ă neh? SeniorulăToranagaăspuneăc<ăunădaimyo creştinătrebuieăs<ăseăocupeădeăunăcreştinărenegat.ăÎnădefinitiv,ăseniorulăHarimaăeăunchiulăluiăşiăşefulăcaseiăşiăelăaăporuncităs<ăîiăfieădatăînăgrij<ăatunci. Deşiă nuă eraă îng<duit,ăAlvitoă încercaseă dinănouă înă noapteaăaceeaăs<ăvorbeasc<ăcuăJosefăîntreăpatruăochi,ăs<-lăroageăs<ăseăr<zgândeasc<ăşiăs<ăîngenunchezeăpenitentăînăfaYaăP<rinteluiăInspector,ă dară tân<rulă îiă întorseseă spatele,ă îndep<rtându-se

247

rece,ăf<r<ăs<-lăasculteăşiădup<ăastaăJosefăfuseseăîntotdeaunaătrimisădeparteăc<treăcapulăcoloanei. Cumva,ăSfânt<ăFecioar<,ătrebuieăs<-l aducem înapoi la mila Domnului,ăgândiăAlvito,ăneliniştit.ăCeăpotăs<ăfac?ăPoateăc<ăP<rinteleăInspectorăvaăştiăs<ăseădescurceăcuăJosef.ăDa,ăşiăvaăştiă ce-iă deă f<cută dup<ă ceă Toranagaă s-aă hot<râtă atâtă deăneaşteptatăs<ăseăsupun<,ălucruăpeăcareăîlăsocotiseăf<r<ăputinY<ădeăînf<ptuit,ălaăîntâlnireaălorătainic<. — Nu, asta este cu totul împotriva firii lui Toranaga, spusese Dell'Aqua.ăVaăporniăr<zboiulăcândăseăvorăopriăploile,ăpoateăchiarăînainteădac<ăpoateăs<-lăconving<ăpeăZatakiăs<ăreuunYeăşiăs<-lătr<dezeăpeăIshido.ăPreviziuneaămeaăeăc<ăoăs<ăaştepteăatâtădeămultăcâtăvaăputeaăşiăvaăîncercaăs<-l forYezeăpeăIshidoăs<ăfac<ăprimaămişcare.ăEăjoculăluiăobişnuit.ăOriceăs-ar întâmpla, atâtaă timpă câtă Kyamaă şiă Onoshiă îlă sprijin<ă peă Ishidoă şiăOsaka,ăKwantoăvaăfiăînvinsăşiăToranagaădistrus. — Şiă Kyamaă şiă Onoshi?ă Îşiă voră Yineă duşm<niaă îngropat<ăpentru binele comun? — Da.ăSuntăpeădeplinăconvinşiăc<ăoăvictorieăaăluiăToranagaăvaă fiă condamnareaă laă moarteă aă SfinteiăBiserici.ăAcum,ă c<ăHarima a trecut de partea lui Ishido, mi-eăteam<ăc<ăToranagaăe un vis pierdut. Dinănouă r<zboiăcivil,ăgândiăAlvito.ăFrateăcontraă frate,ă tat<ăcontraăfiu,ăsatăcontraăsat.ăAnjiro,ăgataăs<ăseăr<scoale,ăînarmatăcuă muscheteă furate,ă aşaă cumă îiă şoptiseă Uo,ă pescarulă şiăcelelalteă ştiriă însp<imânt<toare.ă Ună regimentă deă muscheteăaproapeă gata!ă Oă unitateă deă cavalerieă modern<,ă deă modelăeuropean, mai mare deă dou<ă miiă deă muschete,ă adaptat<ăr<zboiuluiăjaponez. Oh,ăSfânt<ăFecioar<,ăap<r<-iăpeăcredincioşiăşiăblesteam<-i pe eretici.ăCeăp<catăc<ăBlackthorneăesteăatâtădeăsucit.ăArăputeaăfiăunăaliatăatâtădeăpreYios!ăNuăm-amăgândităniciodat<ăaşa,ădarăeăadev<rat.ăEăneb<nuitădeăagerălaăminteăînătotăceeaăceăpriveşteă

248

mareaăşiălumea,ăcurajosăşiăinteligent,ăcinstităchiarăînăereziaălui,ădreptăşiălipsitădeăascunzişuri.ăNuătrebuieăniciodat<ăs<ăiăseăspun<ă cevaă deă dou<ă ori,ă memoriaă luiă esteă uluitoare.ă M-a înv<Yatăatâtădeămulte despreălumeăşiădespreăel.ăEăastaăoareăoăgreşeal<?ă seă întreb<ă Alvito;ă trist,ă întorcându-seă s<-iă fac<ăsemnă luiă Mariko,ă pentruă ultimaă dat<.ă Eă greşită s<ă înveYiădespreăduşmanulăt<uăşiăînăschimbăs<-lăînveYiătuăpeăelăceva?ăNu.ăEăoăgreşeal<ăs<ăteăfaciăc<ănuăveziăunăp<catădeămoarte? La trei zile de Yokosé frateleăMichaelăf<cuseăoăobservaYieăcare îl zguduise. — Creziăc<ăsuntăamanYi? — Ce e Dumnezeu altceva decât dragoste? Nu este acesta cuvântulăluiăIisus?ăîiăr<spunseseăMichael.ăEuădoarăamăspusăc<ă le-amă v<zută privirile împletindu-seă şiă c<ă eraă atâtă deăminunatădeăprivit.ăDespreă trupurileă lorănuă ştiu,ăp<rinte.ăŞiăîntr-adev<r,ă nu-miăpas<.ăSufleteleă loră seă atingeauă şiă miă seăpareăc<-lăînYelegămaiăbineăpeăDumnezeuădinăcauzaăasta. — Trebuieăs<ăteăînşeliăînăprivinYaălor.ăEaăn-arăfaceăniciodat<ăuna ca asta. E împotriva întregii ei culturi, împotriva legilor loră şiă împotrivaă luiăDumnezeu.ăEaă eă oă creştin<ă adev<rat<.ăŞtieăc<ăadulterulăesteăunăp<catăîngrozitor. — Da,ăastaă esteăceeaăceă spunemănoi,ădarăc<s<toriaă eiă esteăshinto şiănuăînt<rit<ăînăfaYaăbunuluiăDumnezeu,ăaşaăc<ăesteă<staăadulter? — Puiăcumvaălaăîndoial<ăşiăCuvântul?ăTe-aăatinsăcumvaăşiăpe tine erezia lui Josef? — Nu,ăp<rinte,ăteărogăs<ăm<ăierYi.ăNiciodat<ăCuvântul,ădoarăceăaăf<cutăomulădinăel. De atunci înainte îi privise multămaiăatent.ăEraălimpedeăc<ăb<rbatulăşiăfemeiaăseăpl<ceauăunulăpeăcel<laltăfoarteămult.ăDeăce n-arăfiăfostăaşa?ăNuăeănimicăr<uăînăasta.ăÎntrunaăîmpreun<,ăfiecareăînv<Yândădeălaăcel<lalt,ăfemeiiăiăseăporunciseăs<ădeaălaăoăparteăreligia,ăb<rbatulăneavând niciăuna,ăsauădoarăoăurm<ăaă

249

erezieiă lutherane,ăaşaăcumăDell'Aquaăspuneaăc<ăeraăcuătoYiăenglezii.ă Amândoiă puternici,ă pliniă deă viaY<,ă oricâtă deănepotriviYiăunulăfaY<ădeăcel<lalt. Înă timpulă spovedanieiă eaă nuă m<rturisiseă nimic.ă Elă nuă oăforYase.ăOchiiăeiănuăspuseser<ănimicăşiăspuneauătotul.ăDarănuăexistaăcevaăcuăadev<ratăreal,ăpeăcareăs<ăteăsprijini.ăSeăputeaăauzi explicându-iă luiă Dell'Aqua:ă "Michaelă trebuieă s<ă fiăgreşit,ă EminenY<."ă "Dară esteă eaă vinovat<ă deă adulter?ă Esteăvreoădovad<?"ă"Dinăfericire,ăniciăuna." Alvitoătraseădeăfrâieăşiăseăr<suciăînăşaăcaăs<ăpoat<ăpriviăînapoi.ăOă v<zuă stândă peă oă mic<ă ridic<tur<,ă pilotulă vorbindu-i lui Yoshinaka,ă b<trânaă codoaş<ă şiă târfaă eiă vopsit<ă întinseă înăpalanchinulălor.ăEraăr<scolitădeăzelulăfanaticăceăseăridicaăînăsinea lui. Pentruă primaă dat<ă îndr<zniă s<ă întrebeă "Aiăpreacurvit cu pilotul, Mariko-san? Xi-a osândit ereticul sufletulă peă vecie?ă Tu,ă careă aiă fostă aleas<ă s<ă fiiă înă viaY<ăc<lug<riY<ăşiăprobabilăprimaănoastr<ăstareY<ădintreăb<ştinaşi,ătr<ieştiă înă p<catulă murdar,ă nem<rturisit<,ă pâng<rit<,ăascunzândă sacrilegiulă deă confesorulă t<uă şiă prină astaă şiă tuămurd<rit<ăînăfaYaăluiăDumnezeu?" Oăv<zuăf<cându-iăsemnăcuămâna.ăDeădataăastaăseăf<cuăc<ăn-o vedeă şi-i întoarse spatele, înfigându-şiă pinteniiă înă coasteleăcaluluiăşiăporniăgr<bit înainte. *** În noaptea aceea somnul lor a fost tulburat. — Ce s-a întâmplat, dragoste? — Nimic, Mariko-san, dormi. Darăeaănuăputeaăs<ădoarm<ăşiăniciăel.ăCuămultăînainteădeăaătrebuiăs<ăoăfac<,ăeaăseăstrecur<ădinăcameraălui,ăiarăelăseăridic<ăşiăseăduseăînăcurte,ăcercetândădicYionarulălaăluminaălumân<riiăpân<ă înă zori.ăCândă soareleă r<s<riă şiă ziuaă seă înc<lzi,ă grijileă

250

nopYiiădisp<rur<ăşi-şiăcontinuar<,ăînăpace,ădrumul.ăÎnăcurând,ăajunser<ălaămareleădrumăTokaidoăşiăc<l<toriiădevenir<ămultămaiănumeroşi.ăCeiămai mulYi,ămergeauăcaădeăobicei,ăpeăjos,ăcuătotăavutulăînăspate.ăSeăvedeauăcâYivaăcaiădeăpovar<ăşiăniciăoătr<sur<. — Oh,ătr<sur<,ăastaăeăcevaăcuăroYi,ăneh? Nu-s de vreun folos în Japonia, Anjin-san. Drumurile noastre sunt prea abrupte şiăîntotdeaunaăîntret<iateădeărâuriăşiăpâraie.ăRoYileăarăstricaădeăaltfelă şiă faYaă drumurilor,ă aşaă c<ănuă suntă îng<duiteă altcuivaădecâtăÎmp<ratului,ăiarăelăc<l<toreşteădoarăcâYivaări, cu ocazia ceremoniilor, în Kyoto, pe un drum special. N-avem nevoie deă roYi.ă Cumă poYiă s<ă treciă vehicule peste un râu sau un torent?ăIarăaiciăsuntăpreaămulte,ămultăpreaămulteăcaăs<ăfaciăpoduri.ăSuntăpoateăşaizeciădeătorenteădeătrecutădeăaiciăpân<ălaăYedo, Anjin-san. Câte ore au trecut, deja? Zeci, neh? Nu, toYiă mergemă peă josă sauă c<l<rim.ă Desigur,ă caiiă sau palanchinele,ă înă special,ă suntă îng<duiteă doară persoanelorăimportante, daimyo, sauă samurai.ă Şiă niciă chiară tuturorăsamurailor. — Cum?ăNiciăchiarădac<ăîYiăd<ămânaănuăpoYiăs<-l închiriezi? — Nu – dac<ăn-ai rangul potrivit, Anjin-san. Asta-i foarte înYelept,ănuăcrezi?ăDoctoriiăşiăceiăfoarteăb<trâniăpotăc<l<toriăcuă calulă sauă înă palanchin,ă sauă ceiă foarteă bolnavi,ă dac<ăprimescă învoireaă scris<ă deă laă st<pânulă loră deă drept.ăPalanchinele sau caii n-ară fiă potriviYiă pentruă Y<raniă sauăoamenii de rând, Anjin-san. Ar puteaăs<-iăînveYeălaălenevie,ăneh? Eămultămaiăs<n<tosăpentruăeiăs<ămearg<ăpeăjos. — Şi-iăYineălaăloculălor,ăneh? — O,ăda.ăTotulăduceălaăpace,ăordineăşiăwa. Doar negustorii auăbaniădeăaruncatăşiăceăsuntăeiăaltcevaădecâtăparaziYi care nu producă nimic,ă nuă cultiv<ă nimic,ă nuă facă altcevaă decâtă seăhr<nescădinămuncaăaltora?ăF<r<ăîndoial<ăeiătrebuieăneap<ratăs<ămearg<ăpeăjos,ăneh? ÎnăastaănoiăsuntemăfoarteăînYelepYi.

251

— N-amăv<zutăniciodat<ăatâtădeămult<ălumeăpornit<ălaădrum,ăspuse Blackthorne. — Oh, asta-iă nimic.ă Aşteapt<ă pân<ă oă s<ă ajungemă maiăaproapeă deăYedo.ăNou<ă neă placeă s<ă c<l<torim,ăAnjin-san, darărareoriăsinguri.ăNeăplaceăs<ăc<l<torimăînăgrupuri. Dară mulYimeaă nuă leă stânjeneaă înaintarea.ă Semnulă luiăToranaga pe care stindardele lor îl purtau, rangul lui Toda Mariko,ăeficienYaăbrutal<ăaăluiăAkiraăYoshinakaăşiăalerg<toriiăpeăcareăelăîiătrimiteaăînainteăs<ăanunYeăcineăvenea,ăleăasigurauăceleă maiă buneă camere,ă laă celă maiă bună hană şiă trecereănestânjenit<.ăToYiăceilalYiăc<l<toriăşiăsamuraiăse d<deauăiuteăîntr-oăparteăşiăseăînclinauăadânc,ăaşteptândăpân<ătreceau. — TrebuieătoYiăs<ăseăopreasc<ăşiăs<ăîngenunchezeăaşa,ăînăfaYaăoricui? — Oh, nu, Anjin-san. Numai pentru daimyo şiă persoaneăimportanteăşiăc<treăceiămaiămulYiăsamurai.ăDa.ăAstaăarăfiăunăgestăfoarteăînYeleptăpentruăoameniiădeărând.ăEăpoliticosăs-o faci, Anjin-san, şiănecesar,ăneh? Dac<ăoameniiădeărândănuăi-arărespectaăpeăsamuraiăşiănuăs-arărespectaăeiăînşişi,ăcumăarăputeaăs<ăfieărespectat<ălegeaăşiăcârmuit<ăYara?ăApoiăeălaăfelăpentruătoat< lumea. Noi ne-amăoprităşiăne-amăînclinatăşi-am îng<duităcurieruluiăimperialăs<ătreac<,ănu-iăaşa?ăToYiătrebuieăs<ă fieă politicoşi,ă neh? Daimyo maiă m<runYiă trebuieă s<ădescaleceă şiă s<ă seă înclineă înă faYaă celoră maiă importanYi.ăRitualulăneăconduceăvieYile,ădarăYaraăeăsupus<. — S<ăzicemăc<ădoiădaimyo suntăegaliăşiăseăîntâlnesc. — Atunciăamândoiăvorădesc<lecaăşiăseăvorăînclinaălaăfelăşi-şiăvor vedea de drum. — S<ăzicemăc<ăseniorulăToranagaăşiăgeneralulă Ishidoăs-ar întâlni. Marikoătrecuălaălatin<. — Cine sunt ei, Anjin-san? Numeleă asteaă nuă leă ştiu,ă nuăast<ziăşiănuăîntreătineăşiămine.

252

— Tuăaiădreptate,ăteărogăs<ăm<ăierYi. — Ascult<,ă dragosteaă mea,ă haiă s<ă promitemă c<ă dac<ăFecioaraăneăvaăzâmbiăşiănoiăvomăsc<paădinăMishima,ădoarălaăYedo, la primul pod, numai când va fi neap<rat<ă nevoie,ăvomăp<r<siălumeaănoastr<ăanume.ăTeărog,ăda? — Ceăprimejdieădeosebit<ăeăînăMishima? — Acoloă c<pitanulă nostruă trebuieă s<ă prezinteă ună raportăseniorului Hiro-matsu.ăAcoloătrebuieăs<-lăv<dăşiăeu.ăEsteăunăomă înYeleptă şiă foarteă atent.ă Ară fiă uşoră pentruă noiă s<ă fimătr<daYi. — Amăfostăfoarteăprev<z<tori.ăHaiăs<-lărug<măpeăDumnezeuăcaătemerileătaleăs<ăfieăf<r<ărost. — Nu mi-eăteam<ăpentruămine,ădoarăpentruătine. — Iar mie, pentru tine. — Atunciăpromitemăunulăceluilaltăs<ăst<mănumaiăînălumeaănoastr<? — Da. — Haiă s<ă neă prefacemă c<ă eă lumeaă adev<rat<ă – numai a noastr<. *** — Iat<ăMishima,ăAnjin-san. Marikoăar<t<ăpesteăultimulătorent.ăÎntinsulăoraş-cetate, care g<zduiaăaproapeăşaizeciădeămiiădeăoameni,ăeraăînămareăparteăascunsădeăceaYaădimineYii.ăDoarăcâtevaăacoperişuriădeăcaseăşiăcastelulădeăpiatr<ăputeauăfiăz<rite.ăÎnăspateăerauămunYii,ăcareăcoborauă pân<ă laă mareaă dinspreă apus.ă Departe,ă c<treănord-vest,ă eraă gloriosulă munteă Fuji.ă Laă nordă şiă laă r<s<rit,ăpiscurileămunYilorăzgâriauăcerul. — Şiăacum? — Acum Yoshinakaăaăfostărugatăs<ăg<seasc<ăcelămaiăpl<cutăhanăpeăoădistanY<ădeăzeceări. Vomăstaăacoloădou<ăzile.ăOăs<ă

253

îmiă iaă celă puYină atâtă s<-miă termină treburile.ă Gyokoă şiăKiku-san orăs<ăneăp<r<seasc<ăînătimpulă<sta. — Apoi? — Apoiăplec<mămaiădeparte.ăCeăspuneăsimYulăt<uăînăprivinYaăvremii de la Mishima? — C<ăeăprietenoas<ăşiăsigur<,ăr<spunseăel.ăDup<ăMishima,ăceămaiăurmeaz<? Îiăar<t<ăc<treănord-est,ănehot<rât<. — Apoi pornim într-acolo.ăEăoătrec<toareăcareăseăr<suceşteăprintreămunYiăc<tre Hakone. Este cea mai istovitoare parte a întreguluiă drumăTokaido.ăDup<ă astaă drumulă coboar<ă c<treăoraşulăOdawara,ăcareăesteămaiămareădecâtăoraşulăMishima,ăAnjin-san. Eăpeăcoast<.ăDeăacoloăpân<ă laăYedoămaiăavemăpuYinătimp. — CâtădeăpuYin? — Nu îndeajuns. — Greşeşti,ădragosteaămea,ăîmiăpareăr<u,ăspuseăel.ăAvemătotătimpul din lume. CAPITOLUL 46 Generalul Toda Hiro-matsu primi mesajul personal pe care i-l întinse Mariko. Rupse sigiile lui Toranaga. Cele scrise acolo istoriseau pe scurt ceea ce se întâmplase la Yokosé, îi confirmaăhot<râreaăluiăToranagaădeăaăseăsupune,ăîiăporunceaăs<ăYin<ăhotareleăşiătrec<torileăc<treăKwantoăîmpotrivaăoricuiăarăfiăîncercatăs<ăp<trund<,ăpân<ălaăsosireaălui,ădarăs<ălaseăs<ătreac<ă oriceă mesageră deă laă Ishidoă sauă dină est,ă şiă d<dea instrucYiuniăînăprivinYaăcreştinuluiărenegatăşiăaăluiăAnjin-san. B<trânulăsoldatăcitiămesajulăaădouaăoar<,ănemulYumit. — Acum, spune-miătotăceăaiăv<zutălaăYokosé,ăsauăaiăauzit,ăşiă

254

careăareăleg<tur<ăcuăseniorulăToranaga. Mariko se supuse. — Acum, spune-miăceăcreziăc<ăs-a-ntâmplat. Din nou ea se supuse. — Ce s-a întâmplat la cha-no-yu întreătineăşiăfiulămeu? Îiăspuseătotulăaşaăcumăseăîntâmplase. — Fiulămeuăaăspusăc<ăst<pânulănostruăoăs<ăfieăînfrânt,ăînainteăde cea de-a doua întâlnire cu seniorul Zataki? — Da,ăAlteY<. — Eştiăsigur<? — Oh,ăda,ăAlteY<. Urm<ă oă lung<ă t<cereă înă cameraă aflat<ă sus,ă înă donjonulăcasteluluiăceădominaăoraşul.ăHiro-matsuăseăridic<ăînăpicioareăşiămerseă laăambrazuraăpentruăarcaşiă t<iat<ă înăpereteleăgrosădinăpiatr<,ăcuăspateleăşiăîncheieturile înjunghiindu-l, cu sabia înămân<. — NuăînYeleg. — AlteY<? — Niciăpeăfiulămeu,ăniciăpeăst<pânulănostru.ăSuntemăînăstareăs<ărisipimăoriceăarmat<ăpoateăs<ăstrâng<ăIshido.ăCâtădespreăhot<râreaădeăaăseăsupune... Eaăseăjuc< cuăevantaiul,ăprivindăcerulădeăsear<,ăplinădeăsteleăşiăîncânt<tor. Hiro-matsu o cerceta atent. — Ar<Yiăfoarteăbine,ăMariko-san. Maiătân<r<ăcaăniciodat<.ăCare-i taina ta? — N-amăniciăuna,ăAlteY<,ă r<spunseăeaăcuăgâtulădintr-odat<ăuscat. Aştept<ăcaălumeaăeiăs<ăseăsf<râmeăînăbuc<Yele,ădarăclipaătrecuăşiăb<trânulăîşiăîntoarseăochiiăp<trunz<toriăînapoiălaăoraşulădeădedesubt. — Acum, spune-mi ce s-a-ntâmplatădeăcindăaiăp<r<sităOsaka.ăTot ce-aiăv<zutăsauăaiăauzităsauălaăcareăaiăluatăparte,ăspuse.

255

Era târziu în noapteă cândă eaă ispr<vi.ă Îiă povestiseă totul,ădesluşit,ă înă afar<ă deă întâmpl<rileă intimeă dintreă eaă şiăAnjin-san.ăChiarăşiăînăprivinYaăastaăavuăgrij<ăs<ănuăascund<ăfaptulăc<ăîiăpl<ceaădeăel,ăc<ăîlărespectaăpentruăinteligenYaăşiăcurajulălui,ăsauăc<ăToranagaăîiăadmira valoarea. Pentru un timp, Hiro-matsuăcontinu<ăs<ăp<şeasc<ăînăsusăşi-n jos,ămişcareaădomolindu-iădurerea.ăTotulăseăpotriveaăcaădou<ăpic<turiă deă ap<ă cuă raportulă luiăYoshinakaă şiă ală luiăOmiă şiăchiarăcuătotăceeaăceăînşiraseăacestădaimyo înainte de a porni caă oă furtun<ă c<treă Shinano.ă Acumă înYelegeaă multeă dintreălucrurile care-iăfuseser<ătulburiăşiăaveaădestuleăinformaYiiăcaăs<ăiaăoăhot<râreăchibzuit<.ăUneleădintreălucrurileăpeăcareăeaăiăleăpovestiseăîlădezgustau.ăUneleăîlăf<ceauăs<-şiăurasc<ăchiarămai mult fiul.ăPuteaăs<ăînYeleag<ămotiveleăsale,ădarăastaănuăf<ceaălucrurileămaiăbune.ăRestulăcelorăspuseădeăeaăîlăforY<ăs<-i displac<ăbarbarulăşi,ădeăcâtevaăori,ăs<-l admire întrucâtva. — L-aiă v<zută tr<gându-lă peă st<pânulă nostruă c<treă ună locăsigur? — Da. Seniorul Toranagaăarăfiăfostămortăacum,ăAlteY<,ădac<ăn-arăfiăfostăel.ăSuntăfoarteăsigur<.ăDeătreiăoriăi-aăsalvatăviaYaăst<pânuluiă nostru:ă cândă auă fugită dină castelulă Osaka,ă peăgaler<,ăînăportulăOsakaăşi,ăf<r<ăniciăoăîndoial<,ălaăcutremur.ăAmă v<zută s<biileă peă careă le-aă scosă dină p<mântă Omi-san. Erauăr<suciteăcaăt<iYeiiăşiălaăfelădeănefolositoare. — Creziăc<ăAnjin-san chiarăvoiaăs<-şiăfac<ăseppuku ? — Da. Pe Domnul-Dumnezeulă creştin!ă Credă c<ă luaseăhot<râreaăasta.ăDoarăOmi-san l-aăîmpiedicat.ăŞi,ăAlteY<,ăcredăf<r<ăt<gad< c<ămerit<ăs<ăfieăsamurai,ămerit<ăs<ăfieăhatamoto. — NuăYi-amăcerutăp<rereaăînăprivinYaăasta. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<.ăÎntr-adev<rănuăaYiăf<cut-o, dar întrebareaăv<ăst<teaăpeăbuze. — Eştiăcititorădeăgânduri,ădup<ăcumăeştiăşiădasc<lădeăbarbari? — Oh, nu,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăalteY<,ăsigurăc<ănu,ăspuseăcuă

256

ceaă maiă pl<cut<ă voceă aă ei.ă Amă vrută doară s<ă r<spundăc<petenieiăclanuluiămeuăcâtădeăbineăîmiăîng<duieăslabaămeaăpricepere.ăIntereseleăst<pânuluiănostruăsuntăpeăprimulălocăînămintea mea. Interesele voastreăsuntăimediatădup<ăele. — Aşaăs<ăfie? — V<ă rogă ş<ă m<ă iertaYi,ă dară astaă n-ară trebuiă s<ă întrebaYi.ăPorunciYi-mi,ăalteY<,ăşiăamăs<ăm<ăsupun. — Deăceăeştiăatâtădeămândr<,ăMariko-san, oăîntreb<ăiritat,ăşiăai întotdeauna dreptate? Ei? — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi, AlteY<,ă amă fostă nepoliticoas<,ă nuămerit... — Ştiu!ă Niciă oă femeieă nuă merit<!ă spuseă Hiro-matsu.ă şiătotuşi,ă suntă vremuriă cândă avemă nevoieă deă înYelepciuneaăpractic<,ă ascuYit<,ă rece,ă crud<,ăviclean<ăaăuneiă femei.ăSuntămultămaiădeştepteădecâtănoi,ăneh? — Oh, nu AlteY<,ăspuseăea,ăîntrebându-se ce era de fapt în mintea lui. — Eăfoarteăbineăc<ăsuntemăsinguri.ăDac<ăastaăarăajungeălaăurechile altora, s-ară spuneă c<ă b<trânulă Pumn-de-Fier s-a boşorogit,ăc<ăi-aăsosităvremeaăs<ăpun<ăsabiaăjos,ăs<ăseărad<ăînăcapă şiă s<ă înceap<ă s<ă seă roageă luiă Buddhaă pentruă sufleteleăb<rbaYiloră peă careă i-aă trimisă înă Nem<rginireă şi-ar avea dreptate. — Nu,ăAlteY<.ăEăaşaăcumăaăspusăst<pânulămeu,ăfiulăvostru.ăPân<ă cândă soartaă st<pânuluiă nostruănuă esteă hot<rât<ănuăv<ăputeYiădaălaăoăparte.ăNiciădomnia-voastr<,ăniciăst<pânul,ăsoYulămeu, nici eu. — Da.ăŞiătotuşiămi-arăfaceămareăpl<cereăs<ăpunăs<biileăjosăşiăs<ăcautăpaceaăluiăBuddhaăpentruămineăşiăpentruăceiăpeăcareăi-am ucis. R<maseăunătimpăcuăprivireaăaYintit<ă înănoapte,ăsimYindu-se copleşită deă ani,ă apoiă seă întoarseă c<treă ea.ă Femeiaă eraăfrumoas<,ămaiăfrumoas<ădecâtăoricareăalt<ăfemeieăpeăcareăoă

257

cunoscuse. — AlteY<? — Nimic, Mariko-san.ă Îmiă aminteamă deă primaă dat<ă cândăte-amăv<zut. Asta fusese când Hiro-matsuăîşiăîncredinYaseăînătain< sufletul luiăGorodaăcaăs<ăobYin<ăaceast<ăaşchieădeăfat<ăpentruăfiulăs<u,ăacelaşiăfiuăcare-şiăm<cel<riseăpropriaămam<,ăsinguraăfemeieăpe care Hiro-matsuăoăiubiseăcuăadev<rat.ăDeăceăamăluat-o pe Marikoăpentruăel?ăPentruăc<ăamăvrutăs<-lăumilescăpeăTaikō,ăcareăoădoreaăşiăel,ăs<ăumilescăunărival,ănimicămaiămult. A fost într-adev<rănecredincioas<ăconcubinaămea?ăseăîntreb<ăb<trânulăredeschizândăoăneostoit<ăran<.ăOh,ăzei!ăCândăamăs<ăv<ăprivescăînăfaY<,ăoăs<ăv<ăcerăunăr<spunsălaăaceast<ăîntrebare.ăVreau un da, sau unănu!ăPretindăacestăadev<r!ăCredăc<-i o minciun<,ădarăBuntaroăaăspusăc<ăeraăsingur<ăînăînc<pereăcuăacelă b<rbat,ă ciufulit<ă şiă cuă chimonoulă desf<cută şiă s-a întâmplat cu luni înainte de-aă m<ă întoarceă eu.ă Puteaă fiă oăminciun<,ă neh? Sauă adev<rul,ă neh? Trebuie s<ă fiă fostăadev<rul.ă Desigur,ă niciă ună fiuă nuă şi-ar decapita propria mam<,ăf<r<ăs<ăfieăsigurădeăasta. MarikoăcercetaăcuteleădeăpeăfaYaăluiăHiro-matsu, pielea lui încreYit<ăşiăbr<zdat<ădeăvârst<ăşiăputereaăbraYelorăşiăumerilorăs<i.ă Laă ceă teă gândeşti?ă seă întreb<,ă pl<cându-iă b<rbatul.ăAiăputută vedeaă înă mine?ă Aiă aflată despreă mineă şiă despreăAnjin-san,ăacum?ăŞtiiăc<ătremurădinădragosteăpentruăel?ăC<ăatunciăcândăoăs<ăamădeăalesăîntreătine,ăToranagaăşiăel,ăamăs<-l aleg pe el? Hiro-matsuăst<teaălâng<ăambrazur<ăprivind înăjos,ălaăoraşulădeăsubăel,ăstrângândăînăpumniăteacaăşiămânerulăs<biei.ăUitaseădeă ea.ă Seă gândeaă posomorâtă laă Toranagaă şiă laă ceeaă ceăspuseseăZatakiăcuăcâtevaăzileă înăurm<,ăcuăoă scârb<ăamar<,ăscârb<ăpeăcareăi-oăîmp<rt<şise. — Da,ădesigurăc<ăvreauăs<ăcucerescăKwantoăşiăs<-mi înfig

258

stindardulăpeăzidurileăcasteluluiăYedo,ăacum,ăşiăs<ăîlăiauăînăst<pânireaămea.ăMaiăînainteăn-am vrut, dar acum o vreau, îi spuseseăZataki.ăDarăaşa?ăEădezonorant!ăPentruăfrateleămeu,ăpentru tine, sau pentru mine! Sau pentru oricine altcineva! Afar<ădeăIshido,ăşiăY<ranulă<laănuăştieăs<ăseăpoarte, — Atunciă sprijin<-l pe seniorul Toranaga. Cu ajutorul domniei-tale... — Pentruă ce?ă Caă frateleă meuă s<ă devin<ă shōgun şiă s<-l înl<tureăpeăMoştenitor? — Aăspusădeăoăsut<ădeăoriăc<-lăsprijin<ăpeăMoştenitor.ăEuăcredă c<ă spuneă adev<rul.ă Şiă amă aveaă ună Minowaraă s<ă neăconduc<,ănuăunăY<ranăparvenităşiăs<lb<ticiuneaăaiaădeăOchiba,ăneh? NepricepuYiiă<ştiaăvorăaveaăoptăaniăs<ăconduc<ăînainteăcaăYaemonăs<ădevin<ămajor,ădac<ămoareăseniorulăToranaga.ăDeă ceă s<ă nu-iă d<mă senioruluiă Toranagaă ceiă optă ani?ă E Minowara! A spus-oădeămiiădeăoriăc<ăoăs<-i dea puterea lui Yaemon.ăGândeştiăcuăbucile?ăToranagaănuăesteăduşmanulăluiăYaemon,ăsauăalăt<u! — NiciăunăMinowaraănuăvaă îngenuncheaă înă faYaă Y<ranuluiă<la!ăS-aăştersălaădos cuăonoareaăluiăşiăaănoastr<,ăaătuturor,ăaătaăşi-a mea! Seăcertaser<ăşiăseăblestemaser<ăunulăpeăcel<laltăşiăapoi,ăîntreăpatruăochi,ăajunseser<ăaproapeăs<ăseăîncaiere. — Hai!ăîlăaYâYaseăelăpeăZataki.ăTrageăsabia,ătr<d<torule!ăEştiătr<d<torulăfrateluiăt<u,ăcareăesteăc<peteniaăclanului! — Suntăc<peteniaăpropriuluiămeuăclan.ăAvemăaceeaşiămam<,ădarănuăacelaşiătat<.ăTat<lă luiăToranagaăaătrimis-o pe mama meaă înă dizgraYie.ă N-amă s<-lă ajută peă Toranaga.ă Dară dac<ăabdic<ăşi-şiădespic<ăburta,ăamăs<-l sprijin pe Sudara... Nu-i nevoie, spuse Hiro-matsuăînănoapte,ăînc<ăînfuriat.ăNu-i nevoieădeăastaăcât<ăvremeăeuăsuntăînăviaY<ăşiănuăvaăfiănevoieăde o supunere umilitoare. Sunt comandant suprem. Este de datoriaămeaăs<ăap<răonoareaăst<pânuluiămeuăşiăcasaălui,ăchiară

259

deăelăînsuşi, dac<ăeănevoie.ăAşaăc<ăacumăeu hot<r<sc. Ascult<,ăAlteY<.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădarădeădataăastaănuăm<ăvoiăsupune.ăCuămândrie.ăDeădataăastaăamăs<ăteătr<dez.ăAcumăoăs<ăm<ă al<tură fiuluiă şiă moştenitoruluiă t<u,ă seniorulă Sudaraă şiăsoYieiălui,ădoamnaăGenjikoăşiăîmpreun<ăoăs<ăporuncimă"CerădeăPurpur<"ăcândăseăvorăopriăploileăşiă atunciăoă s<ă înceap<ăr<zboiul.ăŞiăpân<ăcândăultimulăb<rbatădinăKwantoănuăvaămuriăcuă faYaă c<treăduşman,ă amă s<ă teă Yină înă siguranY<ă înă castelulăYedo,ăoriceăaiăspune,ăcuăoriceăpreY. *** Gyoko eraă fericit<ă c<ă seă aflaă dină nouă acas<,ă înă Mishima,ăprintreă feteleăeiă şiă catastifeă şiăpoliYeădeă împrumuturi,ă s<-şiăîncasezeădatoriile,ăipotecileăşiădobânzile. — Te-ai descurcat destul de bine, îi spuse administratorului ei. Acesta,ăunăomăm<runt,ăcuăfaYaăzbârcit<,ăbâlbâiăoămulYumireăşiă seă dep<rt<ă şchiop<tând.ă Mânioas<,ă eaă seă r<suciă c<treăbuc<tarul-şef. — Treisprezece chogini deăargintăşiădou<ăsuteădeămomne de aram<,ăpentruăhranaăpe-oăs<pt<mân<? — Oh,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăst<pân<,ădarăzvonurileădeăr<zboiăauăs<ltatăpreYurileăpân<ălaăcer,ăspuseăb<t<iosăb<rbatulăgras.ăTotul:ăpeştele,ăşiăorezul,ăşiălegumele.ăChiarăşiăsosulădeăsoiaăşi-aădublatăpreYulădeălunaătrecut<,ăiarăcu saké-ul eăşiămaiăr<u.ăMunc<,ă munc<,ă munc<ă înă buc<t<riaă aiaă încins<,ă lipsit<ă deăaer,ăc<reia,ădesigur,ătrebuieăs<ăiăseăaduc<ănişteăîmbun<t<Yiri!ăScump! Ha! Într-oăs<pt<mân<ăamăservităoăsut<ăşaptezeciăşiădoiă deă oaspeYi,ă amă dată deă mâncareă laă zeceă curtezane,ăunsprezeceă uceniceă flamânde,ă patruă buc<tari,ă şaisprezeceăslujniceă şiă paisprezeceă servitori.ă V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ăst<pân<,ăîmiăpareăr<u,ădarăbunicaămeaăeăfoarteăbolnav<,ăaşaă

260

c<ătrebuieăs<ăv<ăcerăzeceăzileălibere,ăcaăs<... Gyokoă seă traseă deă p<rulă dină capă îndeajunsă caă s<-l impresioneze,ădarănuăpreaătare,ăcaăs<ănu-şiăstriceăcoafuraăşi-l trimise de acolo,ăspunândăc<ăeraăruinat<,ăruinat<,ăc<ăf<r<ăunăasemeneaă buc<tară des<vârşită vaă trebuiă s<ă închid<ă ceaă maiăfaimoas<ăCas<ădeăCeaiădinăMishimaăşiăc<ătoateăasteaăvorăfiădinăpricinaălui,ăvinaăluiăvaăfiădac<ăeaăvaăfiăsilit<ăs<-şiăarunceăînăz<pad<ătoateăfeteleăeiădevotateăşiăcredincioase,ădarălipsiteăde noroc. — Nuăuitaăc<ăvineăiarna,ăseăv<ic<riăeaălaăplecare,ăcaăoăultim<ălovitur<. Apoi,ămulYumit<,ăsingur<,ăadun<ăcâştigulăşiăsc<zuăpierderile,ăiarăcâştigulăeraădeădou<ăoriămaiămareădecâtăseăaşteptaseăea.ăSaké-ul ei aveaă ună gustă maiă bună caă niciodat<,ă iară dac<ăpreYurileă pentruă mâncareă crescuser<,ă acelaşiă lucruă seăîntâmplaseăşiăcuăcelăalăsaké-ului.ăÎiăscriseădeăîndat<ăfiuluiăeiăîn Odawara, unde se afla fabrica ei de saké, spunându-iăs<ădublezeă producYia.ă Dup<ă astaă descurc<ă nelipsiteleă certuriădintreă slujnice,ă d<duă afar<ă trei,ă angaj<ă alteă patru,ă trimiseădup<ă misitulă eiă deă curtezaneă şiă seă tocmiă îndârjit<ă pentruăcontracteleăaltorăşapteăcurtezaneăpeăcareăeaăleăadmira. — ŞiăcândăaYiădoriăcaăprea-onorateleădoamneăs<ă soseasc<,ăGyoko-san? zâmbiă mierosă b<trâna,ă ştiindă c<ă încasaseă unăcomision bun. — Deîndat<.ăDeîndat<.ăDu-te.ăAlearg<. Dup<ăaceeaăîşiăchem<ătâmplarulăşiăpuser<ălaăcaleăplanurileăpentruă m<rireaă Caseiă deă Ceai,ă camereleă înă plusă pentruădoamneleăcareăurmauăs<ăvin<. — În sfârşit,ă loculă deă peă Stradaă aă şaseaă eă deă vânzare,ăst<pân<.ăVreYiăs<ăîncheiăacteleăacum? Deăluniădeăzileăaşteptaseă loculăacela,ădeăpeăcolY,ădarăacumăscutur<ădină capă şi-lă trimiseă cuă instrucYiuniă s<ă obYin<ă patruăhectareădeăp<mântă sterp,ăpeădealuri,ă laănordulăoraşului, ca

261

opYiune. — Darănuăfaceătotulătu.ăFoloseşteăintermediariăşiănuăfiălacom.ăŞiănuăvreauăs<ăseăafleăc<ăîlăcumperiăpentruămine. — Dar, patru hectare? Asta-i... — CelăpuYinăpatru,ăpoateă chiară cinci,ă înăurm<toareleăcinciăluni.ăDarănumaiăcuădreptădeăopYiune,ă înYelegi?ăS<ăfieă toateăpuse pe numele astea. Îiăîntinseălistaăoamenilorădeăîncredereăşiăîlătrimiseălaătreab<,ăv<zândăcuăochiiăminYiiăoraşulă înăoraş,ă înconjuratădeăziduri,ădejaăplinădeăviaY<.ăR<sufl<ămulYumit<. Chem<ăapoiăfiecareăcurtezan<ăşiăleăfelicit<, sau glumi cu ele, sauă strig<ă laă ele,ă sauă plânseă împreun<ă cuă ele.ă Uneleă fur<ăînaintate,ă alteleă coborâteă înă rang,ăpreYurileă loră ridicateă sauăsc<zute.ăAtunci,ăînămijloculăîntregiiătevaturi,ăfuăanunYatăOmi. — Îmiăpareăr<u,ădarăKiku-san nu se simte bine. Nimic serios, schimbareaăvremii,ăs<rmanaăcopil<. — Insistăs<ăoăv<d. — Îmiă pareă r<u,ă Omi-san, dară desigură c<ă nuă insistaţi. Kiku-san aparYineăst<pânuluiăvostru,ăneh? — ŞtiuăcuiăaparYine,ăstrig<ăOmi.ăVreauădoarăs-oăv<d,ăatâtaătot. — Oh,ăîmiăpareăr<u.ăDesigurăaveYiătotădreptulăs<ăstrigaYiăşiăs<ăblestemaYi,ăîmiăpareăr<u,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădar,ăîmiăpareăr<u,ăeaănuăseăsimteăbine.ăÎnăsearaăastaă– sauăpoateăm<iătârziu,ăsau mâine – ceăpotăs<ăfac,ăOmi-san? Dac<ăseăfaceăîndeajunsădeă bine,ă poateă aşă puteaă s<ă v<ă trimită vorb<,ă dac<ă oă s<-mi spuneYiăundeăstaYi... Elă îiă spuse,ă ştiindă c<ănuăaveaăaltcevaădeă f<cută şiă ieşiă caăoăfurtun<,ădorindăs<ăfac<ăbuc<Yiătoat<ăMishima. GyokoăseăgândiăîndelungălaăOmi,ăapoiătrimiseădup<ăKikuăşi-i spuse programul pe care-lăpreg<tiseăpentruăceleădou<ănopYiădin Mishima. — Poate am izbuti s-oăconvingemăpeădoamnaăTodaăs<ămaiă

262

întârzieăpatru,ăsauăcinciănopYi,ăcopil<.ăŞtiuăpe-aiciăoăjum<tateădeăduzin<ădeăoameniăcareăarăpl<tiăoăavereăcaăs<ăîiădistreziălaăpetrecerileă lor.ă Acum,ă c<ă mareleă daimyo te-aă cump<rat,ănimeniănuăteăpoateăatinge,ăniciodat<,ăaşaăc<ăpoYiăs<ăcânYiăşiăs<ădanseziăşiăs<ăfiiăprimaănoastr<ăgei-sha. — Şiă s<rmanulăOmi-san, st<pân<,ănuă l-amăauzităniciodat<ăatâtă deă furiosă pân<ă acum.ă Îmiă pareă r<uă c-a strigat la dumneata. — Ha! Ce înseamn<ă ună strig<tă sauă dou<ă cândă suntem,ă înăsfârşit,ăconcubineădeădaimyo şiăaleăcelorămaiăbogaYiădintreăbogaYiiămisiYiădeăorezăşiăm<tase.ăÎnănoapteaăastaăoăs<-i spun lui Omi-san undeă aiă s<ă cânYiă ultimaă dat<,ă dară multă maiădevreme,ăaşaăc<ăvaătrebuiăs<ăaştepte.ăOăs<ăaranjezăoăînc<pereăal<turat<.ăÎntreătimpăoăs<ăaib<ăsaké dinăbelşugăşiăAkikoăoăs<-l serveasc<.ăN-oăs<ăstriceănim<nuiădac<-iăcânYiăunăcântecătrist,ăsauăchiarădou<,ădup<ăaceea.ăÎnc<ănuăsuntemăsigureăînăprivinYaălui Toranaga-san, neh? Înc<ă n-am primită avansul,ă f<r<ă s<ămai vorbim de rest. — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă dară Chokoă n-ar fi o alegere mai potrivit<?ă Eă maiă dr<guY<ă şiă maiă tân<r<ă şiă maiă dulce.ă Suntăsigur<ăc<ăoăs<-iăplac<ămaiămult. — Da,ăcopil<,ădarăAkikoăeăputernic<ăşiă foarteăpriceput<ăşiăcând astfel deănebuniiăîiăcuprindăpeăb<rbaYi,ăeiăpotădeveniăcuăuşurinY<ăbrutali,ămaiăbrutaliădecâtăpoYiăs<-Yiăînchipui.ăChiarăşiăOmi-san. Nuă vreauă s<ă iă seă întâmpleă cevaă luiă Choko.ă LuiăAkikoăîiăplaceăprimejdiaăşiăareănevoieădeăpuYin<ăviolenY<ăcaăs<ă fac<ă totulă bine.ă Oă s< toceasc<ă eaă Preaminunatulă Spin.ăAlearg<ăacum.ăCelămaiăfrumosăchimonouăşiăceleămaiăbuneăparfumuri. Gyoko o trimise pe Kiku de-acoloăs<ăseăpreg<teasc<ăşiăînc<ăoădat<ă seă avânt<ă înă rezolvareaă treburiloră casei.ă Apoi,ă toateăterminate,ăchiarăşiăinvitaYiileăoficiale la cha pentru a doua zi, ale celor opt mai importante mama-san din Mishima, pentru

263

aă discutaă oă problem<ă deă mareă importanY<,ă seă cufund<ămulYumit<ăîntr-o baie. — Ahhhhhh! Laăvremeaăpotrivit<,ăunămasajădes<vârşit.ăParfumăşiăpudr<ăşiăfardă şiă coafura.ă Ună chimonouă uşoră dintr-oă m<taseă uşoar<,ăspumoas<ăşiădup<ăaceea,ălaămomentulăpotrivit,ăsosiăfavoritulăei. Avea optsprezece ani, era student, fiul unui samurai s<r<cităşiăseănumeaăInari. — Oh,ăcâtădeăminunat<ăeşti!ăAmăalergatăaiciăînăclipaăînăcareăpoemulăt<uăaăsosit,ăspuseăelăcuăr<suflareaăt<iat<.ăAiăc<l<torităbine?ăM<ăbucurăatâtădeămultăc<ăpotăs<-Yiăspunăbun-sosit.ăÎYiămulYumesc.ă ÎYiă mulYumescă pentruă daruri!ă Sabiaă esteădes<vârşit<ăşiăchimonoul!ăOh,ăcâtădeăbun<ăeştiăcuămine! Da,ăsunt,ăîşiăspuse,ădeşiăoăneg<ăcuăînc<p<YânareăfaY<ădeăel.ăÎnăcurândăst<teaăîntins<ălâng<ăel,ăasudat<ăşiălanguroas<. Ah,ă Inari,ă seăgândiăamuzat<.ăStr<lucitorulă t<uăPistilănuăareăm<rimeaăceluiăalăluiăAnjin-san, dar ce-Yiălipseşteăînăm<rime,ăneîndoielnicăaiăînăvigoareănedomolit<. — De ce râzi?ăoăîntreb<ăsomnoros. — Pentruăc<ăm<ăfaciăfericit<,ăoft<ăea,ăîncântat<ăc<ăavuseseămarele noroc de-aăfiăeducat<. Sporov<iăcuăuşurinY<,ăf<cându-iăcomplimenteăf<r<ăzgârcenieăşiă mângâindu-lă caă s<ă adoarm<,ă mâinileă şiă voceaă eiă g<sindăsingure, dintr-oă îndelungat< obişnuinY<,ă f<r<ă greş,ă toateăgesturile de care era nevoie. Mintea ei era departe. Se gândeaălaăMarikoăşiălaădragosteaăei,ăcânt<rindăşiărecânt<rindăfeluriteleăposibilit<Yi.ăCâtădeămultăs<ăîndr<zneasc<ăs<ăinsiste,ăsauă cuiă ară trebuiă s<-iă spun<?ă S-oă ameninYe, oare, foarte delicat, desigur? Toranaga? Buntaro? Sau cine altcineva? Preotulă creştin?ă Ară fiă vreună câştigă înă asta?ă Sauă seniorulăKiyama?ă Desigur,ă oriceă scandală legată deă doamnaă Todaă şiăbarbarăvaăloviăînăc<s<toriaăfiuluiăeiăcuănepoataăluiăKiyama.ăOare ameninYareaă astaă ară face-oă s<ă seă înduplece?ă Sauă ară

264

trebuiăs<ănuăfacănimic?ăEămaiămultădeăcâştigatădinăasta? P<catădeăMariko.ăOădoamn<ăatâtădeădr<guY<!ăOh,ăarăfiăoăcur-tezan<ă nemaipomenit<!ă P<cată deă Anjin-san. Oh, dar este foarteădeştept.ăAşăputeaăs<ăcâştig o avere de pe urma lui. Cumă aşă puteaă folosiă maiă bineă aceast<ă tain<,ă cuă maiă multăcâştig,ăînainteădeăaănuămaiăfiăoătain<,ăiarăceiădoiăs<ăseădistrug<ăsinguri? Aiăgrij<,ăGyoko,ăseădojeniăea,ănuăYi-aăr<masăpreaămultătimpăs<ăteăhot<r<ştiăînăprivinYaăasta,ăsau a celorlalte taine noi: despre puştileăşiăarmeleăascunseădeăY<raniiădinăAnjiro,ădeăpild<,ăsauădespreă noulă regimentă deă muschete,ă num<rulă oamenilor,ăofiYeriloră şiă ală armeloră şiă organizareaă lui.ă Sauă despreăToranaga,ăcare,ănoapteaătrecut<,ălaăYokosé,ăaăîmp<rYităpernaăcu Kiku, bine dispus, folosind un ritm clasic – şaseăuşoareăşiăcinciăap<sateă– pentruăceleăcâtevaăsuteădeămişc<ri,ăcuăputereaăunuiă omădeă treizeciă deă aniă şiă aă dormită pân<ă înă zoriă caă unăprunc.ăNuăaşaăseăpoart<ăunăomăcopleşitădeăgriji,ăneh? Sau de suferinYaăpreotuluiăvirgin,ăcare,ăgol,ăînăgenunchi,ăs-a rugată maiă întâiă Dumnezeuluiă s<uă creştin,ă cerşindă îndurareăpentruă p<catulă peă careă aveaă s<-lă comit<ă cuă fataă şiă pentruăcel<laltă p<cat,ă celă adev<rat,ă peă careă îlă f<cuseă înă Osaka,ălucruri ciudate, tainice, ale spovedaniei, care-iă fuseser<ăşoptiteă deă ună leprosă şiă peă careă apoi,ă caă ună netrebnic,ă leătrecuse mai departe seniorului Kiyama. Ce-ar face Toranaga cuăastea?ăŞiruriănesfârşiteădeăcuvinteăcare-iăfuseser<ăspuseăşiăpeăcareăelăleărostiseăaltora,ăapoiărug<ciunea,ăcuăochiiăînchişi,ăînainteăcaăs<rmanulănebunăs<ădesfac<ă largăpicioareleă fetei,ăf<r<ă niciă ună felă deă delicateYeă şi,ă maiă târziu,ă s<ă seă furişezeăafar<,ă caă oă s<lb<ticiuneă deă noapte.ă Atâtă deă mult<ă ur<ă şiăsuferinY<ăşiăruşineăf<r<ărost! Sau despre cel de-al doileaăbuc<tarăalăluiăOmi,ăcare-iăşoptiseăuneiă slujnice,ă careă şoptiseă iubituluiă ei,ă care-iă şoptiseă luiăAkiko,ăc<-lăauziseăpeăOmiăşiăpeămamaăluiăpl<nuindămoarteaă

265

luiăKasigiăYabu,ăst<pânulălorălegiuit.ăHa!ăAsemeneaălucruri,ăajunse la urechile tuturor, ar pune pe foc tot clanul Kasigi! Laă felă ară faceă şiă ofertaă tainic<ă f<cut<ă deă Omiă şiăYabuă luiăZataki,ădac<ăarăfiăşoptit<ăluiăToranaga.ăSauăcuvinteleăpeăcareăZataki le-aămurmuratăînăsomn,ăpeăcareăceaăcuăcareăaăîmp<rYităperna le-aăYinutăminteăşiămiăle-a vândut a doua zi pentru un chogin întregă deă argint,ă cuvinteă dină careă seă înYelegeaă c<ăgeneralulă Ishidoă şiă doamnaă Ochibaă mâncauă împreun<,ădormeauă împreun<ă şiă c<ă Zatakiă însuşiă îiă auziseă icnindă şiăgemândăşiăstrigândăcândăYangăstr<punseseăYinăpân<ăsus,ăînăCâmpiileă Îndep<rtate! Gyoko zâmbi Uluitor, neh? Lume atât de sus-pus<! Sauădespreăcelelalteălucruriăciudate,ăcumăc<ăînăclipaăNorilorăşiăaăPloiiăşiădeăcâtevaăoriăînainteădeăasta,ăseniorulăZatakiăoănumiseăpeăfataăcuăcareăîmp<rYeaăperna,ăf<r<ăs<-şiădeaăseama,ă"Ochiba". Ciudat, neh? Oare s-ară purtaă Zataki,ă celă atâtă deă necesară ambeloră p<rYi,ăaltfel,ădac<ăToranagaăi-ar oferi-oăpeăOchibaădreptămomeal<?ăGyokoăchicoti,ă înc<lzit<ădeă toateăacesteă taineă încânt<toare,ătoateăatâtădeăfolositoare,ădac<ăerauăspuseăcuiătrebuie,ăpeăcareăoamenii leăsc<paser<ăodat<ăcuăNectarulăFericirii. — Oăs<ăseăschimbe,ămurmur<ăea,ăîncrez<toare.ăOh,ăfoarte.ăDa. — Cum? — Nimic, nimic, Inari-chan. Ai dormit bine? — Cum? Eaăzâmbiăşi-lăl<s<ăs<ăseăcufundeădinănouăînăsomn.ăApoi,ăcândăelă fuăgata,ă îşiăpuseădinănouămâinileăşiăbuzeleăpeăel,ăpentruăpl<cereaăeiă– şiăaălui. *** — Unde-iăenglezulăacum,ăp<rinte?

266

— NuăştiuăcuăsiguranY<,ăRodrigues.ăÎnc<.ăS-arăputeaăs<ăfieăîntr-unulădintreăhanurileădeălaăsudădeăMishima.ăAmăl<satăunăservitorăs<ăafleăînăcare. Alvito strânse ultimileă resturiă deă sos,ă cuăoă coaj<ă deăpâineăproasp<t<. — Cândăaiăs<ăştii? — Mâine,ăf<r<ăîndoial<. — Que va! Mi -ară placeă s<-lă v<dă dină nou.ă S-a întremat? întreb<ăRodriguesăcaăîntr-oădoar<. — Da. Clopotulăcorabieiăsun<ădeăşaseăori.ăTreiăceasuriădup<ăamiaz<. — Xi-a spus ce i s-aăîntâmplatădup<ăceăaăplecatădinăOsaka? — Ştiuăoăparteădină întâmplare.ăDeă laă elă şiă deă laă alYii.ăE-o povesteălung<ăşiăsuntămulteădeăistorisit.ăMaiăîntâiăamăs<ăm<ăocupădeămesajeleămele,ăapoiăst<mădeăvorb<. Rodriguesăseăl<s<ăpeăspateăînăscaunulăs<uădinăcabinaămic<ădeălaăpup<. — Bine. Asta ar fi foarte bine. V<zuă tr<s<turileă ascuYiteă aleă iezuitului,ă ochiiă p<trunz<tori,ăc<prui,ăcuămiciăpuncteăgalbene.ăOchiădeăpisic<. — Ascult<,ăp<rinte,ăspuse.ăEnglezulămi-aăsalvatăcorabiaăşiăviaYa.ăSigurăc< neăeăvr<jmaş,ăsigurăc<ăeăeretic,ădarăeăpilot,ăunul dintre cei mai buni care-auăexistatăvreodat<.ăNu-iăgreşităs<-YiărespecYiăduşmanul,ăbaăchiarăs<-Yiăplac<ăvreunul. — Domnulă Iisusă şi-aă iertată duşmanii,ă dară eiă totă L-au crucuficat.ăAlvitoăîlăpriveaăliniştit, f<r<ăs<-şiăpleceăochii.ăDarăşiămie-miăplace.ăCelăpuYinăeuă îlă înYelegămaiăbine.ăHaiă s<-l l<s<măpentruăunătimp. RodriguesăîncuviinY<ăbinevoitorădinăcap.ăB<g<ădeăseam<ăc<ăfarfuriaăpreotuluiăeraăgoal<,ăaşaăc<ăseăîntinseăpesteămas<ăşiăaduse mai aproape tava. — Uite,ăp<rinte,ămaiăiaăclapon.ăPâine? — MulYumesc.ăDa.ăOăs<ămaiăiau.ăNuămi-am dat seama cât de

267

foame-mi era. Preotulă rupseă recunosc<toră înc<ă ună copană şi-şiă maiă puseăsalvieă şiă ceap<ă şiămiezădeăpâine,ă şiă turn<ădeasupraăceămaiăr<m<seseădinăsosulăgros. — Vin? — Da,ămulYumesc. — Undeăeărestulăoamenilorăt<i,ăp<rinte? — I-amăl<satăîntr-unăhan,ălâng<ădocuri. Rodriguesăarunc<ăoăprivireăafar<ăprinăhublourileăcareăd<deauăc<treă Nimazu,ă c<treă docuriă şiă port.ă Spreă tribordă seă z<reauăgurile râului Kano, unde apa era mai închis<ă decâtă ceaă aăm<rii.ăNenum<rateăb<rciădeăpescuităveneauăşiăplecau. — Acest servitor pe care l-aiă l<sată acolo,ă p<rinte,ă eă deăîncredere?ăEştiăsigurăc-oăs<ăneăg<seasc<? — Oh,ăda.ăCuăsiguranY<ăc<ăn-oăs<ăpleceădeăacoloăcelăpuYinădou<ăzile. Alvitoăhot<râseădejaăs<ănuăspun<ănimicădeăceeaăceăel,ăsau,ăcaăs<ăfieăcinstit,ăceeaăceăfrateleăMichaelăb<nuia,ăaşaăc<ăad<ug<: — Nuăuitaăc<ăeăoăc<l<torieăoficial<.ăCuărangulădoamneiăTodaăMarikoă şiă cuă stindardeleă luiăToranagaă suntă foarteă oficiali.ăOricine,ăpeăoădistanY<ădeăpatruăleghe,ăoăs<ăafleădespreăeiăşiăunde stau. Rodrigues râse. — Englezulăînăc<l<torieăoficial<?ăCineăarăfiăcrezutăasta?ăCaăun daimyo împuYit! — Asta nu-iă niciă jum<tate,ă pilotule.ă Toranagaă l-aă f<cutăsamuraiăşiăhatamoto. — Ce? — Acum pilotul Blackthorne poart<ă dou<ă s<biiă al<turiă deăpistoale.ăŞiăesteăomulădeăîncredereăalăluiăToranagaăşi,ăîntr-o anumit<ăm<sur<,ăprotejatulălui. — Englezul? — Da.

268

Alvitoă l<s<ă t<cereaă s<ă z<boveasc<ă înă cabin<ă seă întoarseă laămâncarea lui. — Ştiiăşiădeăceăs-a întâmplat asta? — Da, într-oăoarecareăm<sur<.ăToateălaăvremeaălor,ăpilotule. — Spune-miădoarădeăce,ăpeăscurt.ăAm<nunteleămaiătârziu,ăteărog. — Anjin-san i-aăsalvatăviaYaăluiăToranagaăpentruăaătreiaăoar<.ăDeă dou<ă oriă înă timpulă fugiiă dină Osakaă şiă ultimaă dat<ă înăAnjiro, în timpul unui cutremur. Muşc<ăpofticiosădinăcopan.ăOădâr<ădeăgr<simeăiăseăscurseăînăbarbaăneagr<. Rodriguesă aştept<,ă dară preotulă nuă maiă spuseă nimic.ăGânditori,ă ochiiă s<iă z<bovir<ă peă carafaă peă care-oă Yineaă înămâini.ă SuprafaYaă vinului,ă deă ună roşu profund, reflecta lumina.ăDup<ăoăpauz<ălung<ăspuse: — Nu-iă preaă bineă pentruă noiă dac<ă tic<losulă deă engleză eăapropiatul lui Toranaga. Deloc. Neh? — Aşa-i. — Totuşiămi-arăplaceăs<-lăv<d. Preotulă nuă spuseă nimic.ă Rodriguesă îlă l<s<ă s<-şiă goleasc<ăfarfuria în t<cere,ă apoiă îiă maiă oferi.ă Bucuriaă îlă p<r<sise.ăUltimileă r<m<şiYeă aleă p<s<riiă disp<rur<ă însoYiteă deă ună altăpaharădeăvin.ăApoi,ăcaăs<ăîncheie,ănişteăconiacăfinăfranYuzesc,ăpeăcareăp<rinteleăAlvitoăîlăscoaseădintr-un dulap. — Rodrigues, nu vrei un pahar? — Da.ăMulYumesc. Marinarulă îlăurm<riăpeăAlvitoă turnândălichidulădeăculoareaăcojiiădeănuc<ăînăpahareleădeăcristal.ăVinulăşiăconiaculăerauădină rezervaă personal<ă aă P<rinteluiă Inspector,ă caă dară deăplecareăpentruăprietenulăs<uăiezuit. — Desigur,ă Rodrigues,ă eştiă binevenită s<-lă împ<rYiă cuăp<rintele,ăspuseseăDell'Aqua.ăMergiăcuăDomnul.ăFieăcaăelăs<ăteăaib<ăînăpaz<ăşiăs<ăteăduc<ăneatinsăînăportăşiăacas<ădinănou.

269

— MulYumesc,ăEminenY<. Da,ă mulYumesc,ă EminenY<,ă dară niciă oă blestemat<ă deămulYumire,ăîşiăziseăRodriguesăcuăam<r<ciune,ăniciăunăfelădeămulYumireă c<ă l-aiă f<cută peă C<pitanulă Generală s<-mi porunceasc<ă s<ă vină laă bordulă acesteiă cor<biiă borYoaseă subăcomand<ă iezuit<ă şiă s<ăm<ăscoat<ădinăbraYeleăGarcieiămele,ădragaădeăea.ăMadonna,ăviaYaăeăatâtădeăscurt<,ăpreaăscurt<ăşiăprea înşel<toareăcaăs-oăiroseştiăf<cândăpeăd<dacaăpentruăpopiăîmpuYiYi,ăchiarăşiăpentruăAlvito,ăcareăeămaiăb<rbatădecâtămulYiăalYiiăşi,ădinăcauzaăasta,ămaiăprimejdios.ăMadonna,ăajut<-m<ăcumva! — Oh! Tu plec, Rod-san? Plec,ăaşaăcurând?ăOh,ăîmiăpareăaşaădeăr<u! — M<ăîntorcăcurând,ădragaămea. — Oh,ăîmiăpareăr<u...ăNoiădor,ămicuYulăşiăeu. Pentruăoăclip<ăseăgândiseăs-o ia la bordul Santei Filipa, dar abandonaseăgândulăimediat,ăşiindăc<ăarăfiăfostăprimejdiosăşiăpentruăeaăşiăpentruăelăşiăpentruăcorabie. — Îmiăpareăr<u, întorc curând. — Noiăaştept<m,ăRod-san. Teărog,ă iart<-m<,ăeuă trist<,ă îmiăpareăatâtădeăr<u. Întotdeaunaă portughezaă şov<itoare,ă cuă accentă puternic,ă peăcare încerca atât de mult s-oăvorbeasc<,ăinsistândăs<-iăspun<ădup<ănumeleăeiădeăbotez,ăGarcia,ăşiănuădup< atâtădeăpl<cutulăla auz Nyan-nyan,ăcareăînsemnaă"pisoi"ăşiăcareăiăseăpotriveaăatâtădeăbineăşi-iăpl<ceaămaiămult. PorniseădeălaăNagasaki,ăf<r<ăchef,ăblestemândătoYiăpreoYiiăşiăc<pitaniiăgenerali,ădorindăs<ăseăsfârşeasc<ăodat<ăvaraăşiăiarna,ăcaă s<ă ridiceă ancora Corabiei Negre, cu calele ei pline cu lingouriădeăaur,ăşiăs-oăporneasc<ăînăsfârşităc<treăcas<,ăbogatăşiăindependent,ă şiădup<ăasta?ăVeşnicaă întrebareă îlă str<fulger<ăiar<şi.ă Ce-oă s<ă se-ntâmple cu ea şiă cuă copilul?ă Madonna,ăajut<-m<ăs<ăg<sescăunăr<spunsăînălinişteălaăasta!

270

— Oămas<ăexcelent<,ăRodrigues,ăspuseăAlvito,ăjucându-se cuăoăf<râm<ădeăpâineăpeămas<.ăÎYiămulYumesc. — Bun.ă Rodriguesă eraă seriosă acum.ă Careă Yi-e planul, p<rinte?ăArătrebui...ăseăopriă laă jum<tateaăvorbeiăşiă traseăcuăochiulăc<treăhublouri.ăApoi,ănemulYumit,ăseăridic<ădeălaămas<ăşiăşchiop<t<ădurerosăc<treăunăhublouădinspreăY<rmăşiăseăuit<ăafar<. — Ce e, Rodrigues? — Credă c<ă amă simYită schimbareaă fluxului.ăVreauă doară s<ăverificăloculănostruălaăancor<. Deschiseăhubloulămaiămultăşiăseăaplec<ăîn afar<,ădarăînc<ătotănuăputeaăs<ăvad<ăancoraădeălaăprov<. — Teărog,ăiart<-m<ăoăclip<,ăp<rinte. Urc<ă peă punte.ă Valurileă izbeauă lanYurileă ancorei,ă careă eraăcoborât<ăînăapaămâloas<.ăNiciăoămişcare.ăApoi,ăoămic<ăurm<ăînspumat<ă seă iviă şiă corabiaă începuă s<ă seă r<suceasc<ă uşor,ăs<-şiăocupeănouaăpoziYieăînăcurent.ăElăîiăverific<ăpoziYia,ăapoiăstr<jile.ăTotulăeraăînăregul<.ăNiciăoăalt<ăbarc<ănuăseăaflaăînăapropiere.ăDup<-amiazaăeraăminunat<ăşiăceaYaăseăridicaseădeămult.ă Erauă laă ună cablu,ă sauă camă aşa,ă deă Y<rm,ă destulă de departeăcaăs<ănuăpoat<ăfiăluatăprinăsurprindereădeăcinevaăcareăarăfiăvrutăs<ăurceăpeăneaşteptateălaăbordăşiădestulădeădeparteădeădrumurileăc<treădocuri. Corabiaăluiăeraăoălorca,ăoăcoc<ăjaponez<ăadaptat<ăvelelorăşiăarboradeiă moderne,ă portugheze,ă supl<,ă cuă dou<ă catargeă şiăbompres.ăAveaăpatruătunuriăpeăpunteaădinămijloc,ădou<ămaiămiciă laă pup<ă şiă dou<ă maiă miciă laă prov<.ă Seă numeaă Santa Filipa şiă aveaă ună echipajă deă treizeciă deă oameni.ă Ochiiă îiăalunecar<ăc<treăoraşăşiăc<treădealurileădinăspateleălui. — Pesaro! — Da, senhor. — Preg<teşteăbarcazul.ăM<ăducălaă Y<rmăînainteădeăc<dereaăîntunericului.

271

— Bine.ăOăs<ăfieăpreg<tit.ăCândăteăîntorci? — În zori. — Şiămaiăbine.ăAmăs<ăconducăgrupulădeăoameniă laă Y<rm.ăZece oameni. — Nuăseădauăînvoiriă laăY<rm,ăPesaro.ăEăkinjiru. Madonna! Te-ai prostit de tot? Rodriguesăurc<ăpeădunet<ăşiăseăsprijiniădeăparapet. — Nu-iă dreptă caă s<ă sufereă toYi,ă spuseă nostromulă Pesaro,ăînchizându-şiă şiă deschizându-şiă pumniiă b<t<toriYi.ă Amă s<ăconducăeuăgrupulăşiăf<g<duiescăc<ăn-oăs<ăfieăniciăun necaz. Stauăpeănav<ădeămaiăbineădeădou<ăs<pt<mâni. — Autorit<Yileăportuluiădeăaiciăauăspusăkinjiru. Şi-au cerut scuze dar tot kinjiru aă r<mas.ă Aminteşte-Yiă c<ă aiciă nuă eăNagasaki! — Da,ă peă sângeleă luiă Cristos,ă cuă atâtă maiă r<u!ă spuseăposomorâtăb<rbatulăm<t<h<los.ăN-a fost înjunghiat decât un jappo. — UnulăciopârYit,ădoiăr<niYiăgravăşiăoămulYimeăr<niYi,ăprintreăeiă şiăoă fat<,ă înainteăcaăunăsamuraiăs<ăopreasc<ă înc<ierarea.ăV-amăprevenităpeătoYiăînainteădeăaăcoborîălaăY<rm.ă"Nimazuănu e Nagasaki – aşaăc<ăvedeYi cumăv<ăpurtaYi."ăMadonna!ăAmăavutănorocă s<ă sc<p<mădoarăcuăunămarinarămort.ăAră fiăavutădreptul,ădup<ălege,ăs<ăv<ăfac<ăbuc<YeleăpeătoYiăcinci. — Dup<ă legeaă lor,ă pilotule,ă nuă aă noastr<.ă MaimuYeăblestemate!ăAăfostădoarăoăînc<ierareădeăbordel. — Da, dar oameniiă t<iă auă început-o,ă iară autorit<Yileămi-au pusăcorabiaăînăcarantin<.ăAşaăc<ătoat<ălumeaăr<mâneălaăbord.ăŞiătu. Rodriguesăîşiămişc<ăpiciorulăcaăs<-şiădomoleasc<ădurerea. — Aiă r<bdare,ăPesaro.ăAcum,ăc<ă s-aă întorsăp<rintele,ăoă s<ăplec<m. — Cu fluxul, în zori? E ordin? — Nu,ănuăînc<.ăPreg<teşteădoarăbarcazul.ăGomezăoăs<ăvin<ă

272

cu mine. — Las<-m<ăs<ăvinăşiăeu,ăeh?ăPor favor, pilotule!ăSuntăs<tulăpân<ăînăgâtăs<ămaiăstauăînăhârd<ulă<staăîmpuYit! — Nu!ăşi-arăfiămaiăbineăs<ănuăteăduciălaăY<rmălaănoapte,ătu,ăsau oricare altul. — Şiădac<ănuăte-ntorciăpân<ăînăzori? — PutreziYiăaiciălaăancor<ăpân<ăm<ăîntorc.ăLimpede? Mohorealaănostromuluiăseăadânci.ăŞov<i,ăapoiăd<duăînapoi. — Da, da. E limpede, pentru Dumnezeu! — Bun. Rodrigues se duse sub punte. Alvito adormise, dar se trezi în clipaăînăcareăpilotulădeschiseăuşaăcabinei. — Ah, totul e-năregul<?ăîntreb<,ăînvioratăacumălaăminteăşiălaătrup. — Da, s-aăr<sucitădoarăînăjurulăancorei. RodriguesăînghiYiăpuYinăvinăcaăs<ăîndep<rtezeăgustulăamarădinăgur<.ăSeăsimYeaăîntotdeaunaăaşaădup<ăoăîmpotrivireăatâtădeăîndârjit<.ăDac<ăPesaroăn-arăfiădatăînapoiăimediat,ăînc<ăodat<ăRodriguesăarăfiă fostănevoităs<ă trag<ăunăglonYă înăcapulăunuiăom,ăoriăs<-lăpun<ăînălanYuri,ăsauăs<ăporunceasc<ăcincizeciădeăbice,ăsauăs<-lătreac<ăpeăomăpeăsubăchil<,ăsauăs<ăfac<ăoricareădintreăceleăoăsut<ădeăporc<riiăimportante,ădup<ălegeaăm<rii,ălaămenYinereaă disciplinei.ă F<r<ă disciplin<ă oriceă corabieă eraăpierdut<. — Şiăcare-iăplanulăacum,ăp<rinte?ăPlec<măînăzori? — Ce-iăcuăporumbeiiăc<l<tori? — Suntăs<n<toşi.ăMaiăavemăşase – patruăpentruăNagasakiăşiădoi pentru Osaka. Preotulăcercet<ăloculăsoareluiăpeăcer.ăPatruăsauăcinciăceasuriăpân<ă laă asfinYit.ă Deă ajunsă timpă caă s<ă trimit<ă p<s<rileă cuăprimulă mesajă cifrată deă multă pl<nuit:ă "Toranagaă seă pred<ăregenYilor.ăM<ăducămaiăîntâiălaăYedo,ăapoiălaăOsaka.ăOăs<-l însoYescă peă Toranagaă laă Osaka.ă Spuneă c<ă înc<ă putemă

273

construiă catedralaă laă Yedo.ă Trimită mesajeă am<nunYiteă cuăRodrigues." — Vrei,ăteărog,ăs<-iăspuiăîngrijitoruluiăs<ăpreg<teasc<ăacumădoiă pentruă Nagasakiă şiă unulă pentruă Osaka?ă spuse Alvito, apoiăst<mădeăvorb<.ăNuăm<ăîntorcăcuătine.ăPlecălaăYedoăpeăuscat.ăOăs<-miăiaăceaămaiămareăparteăaănopYiiăşiăziuaădeămâineăs<ăscriuăunămesajăam<nunYit,ăpeăcareăaiăs<-lăduciăP<rinteluiăInspectorăşiăaiăs<ăi-lădaiănumaiălui.ăAiăs<ăpleciădeîndat<ăceătermin. — Înăordine.ăDac<ăseăînsereaz<ăpreaătareăoăs<ăaşteptăpân<ăînăzori.ăSuntărecifuriăşiănisipuriămişc<toareăpân<ălaăzeceălegheăîn larg. Alvitoă încuviinY<.ă Celeă dou<sprezeceă oreă înă plusă nuă maiăaveauăniciăoăimportanY<.ăŞtiaăc<ăarăfiăfostămultămaiăbineădac< arăfiăpututăs<-şiătrimit<ăveştileădeălaăYokosé. Blestemat fie diavolulăp<gânăcareămi-aăucisăp<s<rileăacolo.ăAiăr<bdare,ăîşiăspuse.ă Deă ceă atâtaă grab<?ă Nu-iă astaă oă regul<ă vital<ă aăordinuluiănostru?ăR<bdarea.ăR<splataăeăaăceluiăceăareăr<bdareă– şiămunceşte.ăCeămaiăconteaz<ădou<sprezeceăore,ăsauăchiarăopt zile? Asta n-oăs<ăschimbeăcursulăistoriei.ăZarurileăauăfostăaruncate la Yokosé. — Oă s<ă c<l<toreştiă cuă englezul?ă întreb<ă Rodrigues.ă Caăînainte? — Da.ăDeă laăYedoă amă s<ă m<ă întorcă singură laăYokosé, la Osaka. Am s<-lăînsoYescăpeăToranaga.ăAşăvreaăs<ăteăopreştiălaăOsakaă cuă oă copieă aă misiveiă mele,ă înă cază c<ă P<rinteleăInspectorăeăacolo,ăsauăaăp<r<sităNagasakiăînainteădeăaăajungeătuă şiă eă peă drumă încoace.ă PoYiă s<ă i-lă daiă p<rinteluiă Soldi,ăsecretarulăs<u,ădarănumaiălui. — Înăregul<.ăM<ăbucurăc<ăplec<m,ănuăsuntemăiubiYiăaici. — Cu mila Domnului putem schimba toate astea aici, Rodrigues.ă Cuă bun<-voinYaă Domnuluiă oă s<ă convertimă toYiăp<gâniiădeăaici.

274

— Amin. Da. B<rbatulăînaltăîşiăîntinseăpiciorulăşiădurereaăcareăpulsaăîn el seădomoliăpentruăunătimp.ăPriviăoăvremeăafar<ăprinăhublouri,ăapoiăseăridic<ăner<bd<tor. — Amăs<ăaducăeuăporumbeii.ăScrie-Yiămesajulăşiădup<ăaiaăst<mădeăvorb<ădespreăenglez. Merseă peă punteă şiă aleseă p<s<rileă dină paner.ă Cândă seăreîntoarse, preotul se folosiseă deă panaă special<ă cuă vârfulăascuYită caă ună ac,ă caă s<ă scrieă acelaşiămesajă cifrată peă fâşiileăsubYiriă deă hârtie.ă Alvitoă închiseă miciiă cilindri,ă îiă sigil<ă şiăd<duădrumulăcelorătreiăp<s<ri.ăAcesteaăseărotir<ăoădat<,ăapoiăseă îndreptar<ă c<treă vest,ă unulă dup<ă cel<lalt,ă subă soareleădup<-amiezii. — Vorbim aici, sau sub punte? — Aici,ăeămaiăr<coare. Rodriguesăf<cuăunăsemnăc<treămarinarulădeăvegheăpeădunet<,ătrimiYându-l pe puntea din mijloc de unde nu putea auzi. Alvitoăseăaşez<ăpeăscaunulădeăpunte. — Mai întâi despre Toranaga. Îi istorisi pilotului pe scurt ceea ce se întâmplase la Yokosé, s<rindăpesteă întâmplareaă cuă frateleă Josefă şiă b<nuielileă saleădespreăMarikoăşiăBlackthorne.ăRodriguesăeraălaăfelădeăuluitădeăcedareaăluiăToranaga,ăaşaăcumăfuseseăşiăel. — N-oăs<ăfieăr<zboi?ăE-unămiracol.ăAcum,ăchiarăc<ăsuntemăînă siguranY<,ă noiă şiă Corabiaă noastr<ă Neagr<.ă Bisericaă esteăbogat<,ănoiăsuntemăbogaYi.ăS<ămulYumimăDomnului,ăsfinYilorăşiăSfinteiăFecioare!ăAsta-iăceaămaiăbun<ăvesteăpeăcareăputeaiăs-oăaduci,ăp<rinte.ăSintemăînăsiguranY<. — Dac<ăvreaăDomnul.ăUnălucruăpeăcareăl-a spus Toranaga, m-a tulburat. A spus-oăcamăaşa;ă"Potăs<ăporuncescăs<ăiăseădeaădrumulăcreştinuluiămeu,ăluiăAnjin-san,ăcuăcorabiaăluiăşiăcuătunurile." RodriguesăîşiăpierduăbunaădispoziYie.

275

— Erasmus eăînc< laăYedo?ăEăînc<ăînămânaăluiăToranaga? — Da.ăArăfiăgravădac<ăenglezulăeăl<satăliber? — Grav? Ne-aă luată dracu'ă dac<ă navaă luiă – cu el la bord, înarmat<ăşiăcuăunăechipajădoarăpeăjum<tateădinăcâtăseăcuvineă– neăprindeăCorabiaăNeagr<ăundevaăpeădrumulăc<treăMacao. Avemă doară micaă fregat<ă caă s<-i stea în cale, iar ea nu se poateăm<suraăcuăErasmus! Şiăniciănoi.ăPoateăs<ădansezeăînăjurulănostruăşiătotăceăputemăfaceănoiăeăs<ăcoborâmăsteagul. — Eştiăsigur? — Da.ăPentruăDumnezeu!ăAmăfiăoăprad<ăuşoar<! Furios, Rodrigues strânse pumnul. — Aşteapt<ăoăclip<.ăEnglezulăaăspusăc<ăaăsosităaiciădoarăcuădoisprezeceă oameniă şiă nuă toYiă marinari.ă Ceiă maiă mulYi,ănegustori,ăşiăceiămaiămulYiăbolnavi.ăAtâtădeăpuYiniănuăpotăs<ăoămanevreze.ă Singurulă locă undeă ară puteaă s<ă g<seasc<ă unăechipajăarăfiălaăNagasaki.ăSauălaăMacao.ăArăputeaăg<siădestuiălaăNagasaki!ăSuntădestuiăceiăcare...ăArăfiăbineădac<ăarăputeaăfiăYinutădeparteădeăacoloăşiădeăMacao! — S<ăzicemăc<ăarăputeaăaveaăunăechipajădeăb<ştinaşi. — Vreiă s<ă spui,ă câYivaă dintreă cuYitariiă luiă Toranaga?ă Sauăwako? Adic<ădac<ăToranagaăseăpred<,ătoYiăoameniiăluiădevinăronini, neh? Dac<ă englezulă areă destulă timp,ă ară puteaă s<-i preg<teasc<.ă Uşor.ă Iisuseă Cristoase...ă Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ăp<rinte,ăda'ădac<ăenglezulăfaceărostădeăsamuraiăsauăwako... Nuăputemăs<ărisc<măasta.ăEăpreaăbun.ăAmăv<zutăcuătoYiiăastaălaăOsaka.ăCuăelă liberă înăAsia,ă cuă scârboşeniaă aiaă şiă cuăunăechipaj de samurai... Alvito îl privea, mult mai îngrijorat acum. — Credă c<ă ară fiă bineă s<-iă trimită altă mesajă P<rinteluiăInspector.ăArătrebuiăinformat,ădac<ăastaăesteăurgent.ăElăoăs<ăştieăceăs<ăfac<. — Euăştiuăceăs<ăfac! Rodriguesăloviăcuăpumnulăînăparapet.ăSeăridic<ăînăpicioareăşiă

276

se întoarse cu spatele. — Ascult<,ăp<rinte,ăascult<-mi spovedania. În prima noapte – primaădat<,ă chiară la început, a stat aproape de mine, pe galer<,ă acolo,ă înă largulăm<rii,ă cândă plecamădeă laăAnjiroă – inima mi-aăspusăs<-lăucid,ăşiăapoiădinănouăînătimpulăfurtunii.ăDomnul Iisus m-a ajutat. A fost atunci când l-am trimis la prov<ăşiăcuăbun<ăştiinY<ăamăviratăîn vânt,ăf<r<ăs<-l previn – iar el n-aveaăsaul<ădeăsiguranY<ă– caăs<-l ucid, dar englezul n-a c<zută pesteă bord,ă cumă s-ar fi întâmplat cu oricine altul. M-amăgândităc<ăaăfostămânaăDomnului.ăŞiăamăfostăsigurădeăasta mai târziu, când a trecut peste porunca mea şiă mi-a salvatăcorabiaăşiăapoi,ăcândăcorabiaămeaăeraăînăsiguranY<ăşiăm-aăluatăvalulăşiăm<ăînecam,ăultimeleămeleăgânduriăauăfostăc<ăaă fostădeăasemeneaăpedeapsaă luiăDumnezeu,ăpentruăc<ăamăîncercatăs<-l ucid. Nu faci asta unui pilot. El nu mi-arăfiăf<cutăasta niciodat<.ă Amă meritat-oă atunciă şi,ă dup<ă aceea,ă cândăm-amătrezităviuăşiăcuăelăaplecatăasupraămea,ăajutându-m<ăs<ăbeau, mi-aă fostă ruşineă şiă i-amă cerşită dină nouă îndurareăDomnuluiă şiă amă f<cută jur<mântă sfântă c<ă voiă încercaă s<-l r<spl<tesc.ă Madonna,ă izbucniă elă r<v<şit,ă omulă <staă m-a salvat,ădeşiăştia c-amăîncercatăs<-lăucid!ăAmăv<zut-o în ochii lui. M-aăsalvatăşiăm-aăajutatăs<ătr<iescăşiăacumăeuătrebuieăs<-l ucid. — De ce? — C<pitanulăGeneralăaveaădreptate:ăDumnezeuăs<ăneăajuteădac<ă englezulă ieseă înă largă cuă Erasmus, înarmată şiă cuă unăechipajădoarăpeăjum<tateăcaălumea. *** BlackthorneăşiăMarikoădormeauăînălinişteaănopYii,ăînămicaălorăcas<,ăunaădinămulYimeaăcareăalc<tuiauăHanulăCameliilorădeăpe Strada a Noua din Sud. Erau câte trei camere în fiecare.

277

Mariko luase oăcamer<ăpentruăeaăşiăChimmoko,ăBlackthorneăaltaă şiă ceaă de-aă treia,ă ceaă deă laă intrare,ă careă d<deaă c<treăverand<,ă fuseseă l<sat<ă neocupat<,ă pentruă mâncat,ă stată deăvorb<ăşiăpetrecutăziua. — Creziăc<ăeăsigurăaşa?ăîntrebaseăneliniştităBlackthorne.ăS<ănu-lăavemăpeăYoshinaka,ăsauăalteăslujniceăsauăstr<jiăcareăs<ădoarm<ăcuănoi? — Nu, Anjin-san.ăNimicănuăeăcuăadev<ratăsigur,ădarăoăs<ăfieăpl<cutăs<ăfimăsinguri.ăHanulăacestaăseăspuneăc<ăesteăcelămaiăfrumosăşiăcelămaiăfaimosădinăIzu.ăEsteădr<guY,ăneh? Şiă era.ăFiecareă c<suY<ă eraă aşezat<ăpeăpiloniă eleganYiă şiă eraăînconjurat<ădeăoăverand<ălaăcareăduceauăpatruătrepteăf<cuteădinăcelămaiăbunălemn,ătotulălustruităşiăstr<lucitor.ăNuăseăaflauămaiăaproapeădeăcincizeciădeăpaşiăunaădeăcealalt<ăşiăfiecareăavea în jurul ei gr<diniă îngrijite,ă înămijloculăgr<diniiă celeiămari,ăînconjurat<ădeăunăzidăînaltădeăbambus.ăCurgeauărâuleYeăşiăsclipeauăiazuriăminusculeăşiăc<deriădeăap<,ăiarăpesteătotăseăaflauă nenum<raYiă copaciă înfloriYi,ă cuă miresmeă pentruă ziă şiăpentruănoapte,ăpl<cutămirositoareăşiăîmbelşugate.ăC<r<riădinăpiatr<ăcurat<,ăcuăacoperişuriădelicate,ăduceauăc<treăb<ileădinămijloc,ăreci,ăfierbinYiăşiăfoarteăfierbinYi,ăalimentateădeăizvoareănaturale.ăPretutindeniălanterneămulticoloreăşiăservitoriăveseliăşiă slujnice,ă şiă niciă ună cuvântă r<uă caă s<ă tulbureă clopoYeiiăag<YaYiă înăcopaciă şiăgâlgâitulăapeiă şiă cânteculăp<s<rilorădinăcoliviile lor. — Desigură c<ă amă cerută dou<ă case,ă Anjin-san, una pentru dumneataăşiăunaăpentruămine.ăDinănefericireănumaiăunaăeraăliber<,ă îmiă pareă r<u,ă dară Yoshinaka-san nuă eă nemulYumit,ădimpotriv<,ă eă uşurată c<ă nuă aă fostă nevoită s<-şiă împart<ăoamenii.ăAăaşezatăsantineleleălaăfiecareăc<rare,ăaşaăc<ăsuntemădestulă deă înă siguranY<ă şiă n-amăputeaă fiă tulburaYiă caă înă alteălocuri.ăDeăceăamăfiătulburaYi?ăCeăarăputeaăfiăînăneregul<ăcuăoăcamer<ăaiciăşiăoăcamer<ăacoloăşiăChimmoko,ăcareădoarmeăcuă

278

mine? — Nimic. N-amăv<zutăniciodat<ăunălocăatâtădeăfrumos.ăCâtădeădeşteapt<ăeştiăşiăcâtădeăfrumoas<. — Ah,ăcâtădeăbunăeştiă cuămine,ăAnjin-san. Maiă întâiă f<ăoăbaie,ăapoiămasaădeăsear<ăşiămult saké. — Bine, foarte bine. — Las<ăjosădicYionarul,ăAnjin-san, te rog. — Dar m-ai încurajat întotdeauna. — Dac<ăpuiăjosăcartea,ăamăs<-Yiăspunăunăsecret. — Care? — L-am invitat pe Yoshinaka-san s<ăiaămasaăcuănoi.ăŞiăpeăcâtevaădoamne,ăcaăs<ăneădistreze. — Ah! — Da.ăŞiădup<ăceăamăs<ăplec,ăaiăs<-Yiăalegiăuna,ăneh? — Dar asta s-arăputeaăs<-Yiătulbureăsomnul,ăîmiăpareăr<u. — ÎYiăf<g<duiescăc<ăamăs<ădormăfoarteăadânc,ădragosteaămea.ăSerios,ăoăschimbareăYi-ar putea face bine. — Da, dar anul viitor, nu acum. — Fii serios. — Sunt. — Ah,ă înă acestă caz,ă dac<ă dină întâmplare,ă teă r<zgândeştiăpoliticosăşiăoălaşiăs<ăpleceăcurândă– după ce Yoshinaka-san va pleca cu partenera lui – ei,ă cineă ştieă ceă ară puteaăvreunăkami s<ăg<seasc<ăpentruătineăînăast<ănoapte? — Oh? — Am fost laăcump<r<turiăast<zi. — Oh?ăŞiăce-aiăcump<rat? — Ah! Eaă scoseseă laă iveal<ă câtevaă ustensileă pentruă împ<rYitulăpernei,ădinăceleăpeăcareăiăleăar<taseăKikuăşi,ămultămaiătârziu,ădup<ăceăYoshinakaăplecaseăşiăChimmokoăst<teaădeăstraj<ăpeăverand<,ăeaăiăleăoferiseăcuăoăplec<ciuneăadânc<.ăPeăjum<tateăînă glum<,ă elă leă primiseă cuă aceeaşiă politeYeă şiă împreun<ă

279

aleser<ăunăinelăalăpl<cerii. — Pare foarte aspru, Anjin-san, neh? Eştiă sigură c<ă nuă teăderanjeaz<? — Nu,ădac<ăpeătineănu,ădarănuămaiărâde,ăsauăaiăs<ăstriciătotul. Stinge lumânarea. — O,ănu,ăteărog.ăVreauăs<ăm<ăuit. — Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai râde, Mariko! — Darăşiătuărâzi. — Las<ăasta,ăstingeălumina,ăsau...ăuite,ăuiteăce-aiăf<cut. — Oh! — Nu mai râde! N-areărostăs<-Yiăbagiăcapulăînăaşternuturi... Mai târziu, necazuri. — Mariko? — Da, dragostea mea? — Nu-lăg<sesc. — Oh!ăS<ăteăajut. — Ah, e-năregul<.ăAiciăe.ăSt<teamăpeăel. — Oh.ăEştiăsigurăc<ănuăteăderanjeaz<? — Nu,ădarăeăpuYin...ăcumăs<ăzic,ănuăeăpreaăîncurajator.ăToat<ădiscuYiaăastaădespreăelăşiăaşteptatul, nu-iăaşa? — O,ăpeămineănuăm<ăderanjeaz<.ăAăfostăvinaămeaăc<ăamărâsăatât de mult. Oh, Anjin-san, te iubesc atât de mult, te rog, iart<-m<. — Eştiăiertat<. — Îmiăplaceăs<ăteăating. — N-amăcunoscutăniciodat<ăcevaămaiăminunatăcaăatingerileătale. — Ce faci, — Mi -l pun. — E greu? — Da, nu mai râde! — Oh,ăîmiăpareăr<u.ăPoateăc<... — Nu mai râde!

280

— Teărogăs<ăm<ăierYi... Dup<ăaceea,ăeaăadormiseăîntr-oăclip<,ăcompletăistovit<.ăElănuădormise. Pentru el fusese minunat, dar nu perfect. Se gândise prea mult la ea. Hot<râseăc<,ădeădataăasta,ăeraăpentruăpl<cereaăei şiănuăaălui. Da,ăfuseseăpentruăea,ăîşiăspuse,ăiubind-o, dar un lucru a fost perfect:ă ştiuă c<ă amă satisf<cut-o, într-adev<r.ă M<cară acumăsunt absolut sigur. Adormi.ăMaiătârziuăsunetulăvocilorăşiăzgomotădeăceart< şi,ăamestecat<ă cuă ea,ă portugheza,ă începuă s<ă seă strecoareă prinăceaYaă somnului.ă Pentruă momentă seă gândiă c<ă visa,ă apoiărecunoscu vocea. — Rodrigues! Marikoămurmur<,ăînc<ăcufundat<ăînăsomn. Auzindă zgomotulă unoră paşiă peă c<rare,ă elă seă ridic<ă înăgenunchi, încercândăs<-şiăst<pâneasc<ăspaima.ăOăridic<,ăcaăşiăcumă ară fiă fostă oă p<puş<,ă seă îndrept<ă spreă uş<,ă şiă seă opriăînaintea ei chiar când panoul-shoji fuădeschisădinăafar<.ăEraăChimmoko.ăCapulă eiă eraă aplecat,ă iară ochiiă închişiă discret.ăAlerg<ăpeălâng<ăeaăcuăMarikoăîn braYeăşiăoăaşez<ăcuăgrij<ăînăaşternuturileăei,ăînc<ăpeăjum<tateăadormit<,ăapoi,ăalerg<ăt<cutăînapoiăînăcameraălui,ăcuăsudoareaăreceăpeăel,ădeşiănoapteaăeraăcald<.ăSeăînf<şur<ăgr<bităîntr-unăchimonouăşiăieşiăiar<şiăafar<,ăpeăverand<.ăYoshinakaăajunseseălaăcea de-aădouaătreapt<. — Nan desu ka, Yoshinaka-san? — Gomen nasai, Anjin-san, spuse Yoshinaka. Ar<t<ă c<treă torYeleă deă laă poartaă hanului,ă ad<ugândă multeăcuvinteăpeăcareăBlackthorneănuăleăînYelese,ădarăsensulălorăeraăc<ă"acelăb<rbatădeăacolo,ăbarbarul,ăvroiaăs<ăv<ăvad<ăşiăi-am spusăs<ăaştepteăşiăelăaăspusăc<ăn-oăs<ăaştepte,ăpurtându-se ca un daimyo, ceeaăceănuăe,ăşiăaăîncercatăs<-şiăfac<ălocăprintreăstr<jiă şiă euă l-amă oprit.ă Elă spuneă c<ă eă prietenulădomniei-voastre.ăAşaăeste?"

281

— Hei, englezule! Sunt eu, Vasco Rodrigues! — Hei,ăRodrigues!ăr<spunseăveselăBlackthorne.ăVinăimediatăla tine. Hai, Yoshinaka-san. Kare wa watashi no ichi yujin desu. E prietenul meu. — Ah, so desu! — Hai, domo. Blackthorneăalerg<ăînăjosăpeătrepte,ăc<treăpoart<.ăÎnăspateleălui auzi vocea lui Mariko. — Nan ja, Chimmoko? Oăşoapt<,ăapoiăeaăspuseătareăşiăcuăautoritate: — Yoshinaka-san! — Hai, Toda-sama! Blackthorneăarunc<ăoăprivireăînapoi.ăSamuraiulăurc<ătrepteleăşiăseă îndrept<ăc<treăcameraă luiăMariko.ăUşaăeiăeraă închis<.ăChimmokoă st<teaă dincoloădeă ea.ăPatulă eiă r<v<şită eraă chiarălâng<ăuş<,ăafar<,ăundeădormeaăîntotdeauna,ădac<ăst<pânaăeiănuădoreaăcaăeaăs<ăsteaăînăaceeaşiăînc<pereăcuăea.ăYoshinakaăseă înclin<ă înă faYaă uşiiă şiă îşiă începuă raportul.ă Blackthorneăporniă înă lungulă c<r<rii,ă dină ce în ce mai bucuros, cu picioareleă goale,ă cuă ochiiă aYintiYiă asupraă portughezului,ăcare-lăaşteptaăcuăunăzâmbetălargădeăbun-venităpeăfaY<,ăluminaătorYeloră jucându-iă peă cercelă şiă peă cataramaă p<l<rieiă deăcurtean. — Hei,ăRodrigues!ăEăgrozavăs<ăteăv<d.ăCe-Yiăface piciorul? Cum m-aiăg<sit? — Madonna! Ai crescut, englezule, te-aiăîmplinit!ăDa,ăteaf<răşiăs<n<tosăşiăteăporYiăcaăunăscârbosădeădaimyo. RodriguesăîlăstrânseăînăbraYeăcaăunăursăşiăelăîiăr<spunseălaăfel. — Ce-Yiăfaceăpiciorul? — Doareăcaădracu',ăda'ămerge.ăŞi te-amăg<sităîntrebândăundeăst<ămareleăAnjin-san – tic<losulădeăbandităbarbar,ăînaltăşiăcuăochiăalbaştri! Râser<ăîmpreun<ăschimbândăobscenit<Yi,ănep<s<toriăfaY<ădeă

282

samuraiiăşiăservitoriiăcare-i înconjurau. Blackthorne trimise imediată ună servitoră dup<ă saké şiă îlă conduseă peă portughezăînapoiăc<treăcas<.ăAmândoiăp<şeauăcuăpasulălorădeămarinari,ăRodriguesă dup<ă obiceiulă lui,ă cuă mânaă dreapt<ă peă mânerulăfloreteiăşiădegetulăcelămareăalăceleilalteăînfiptăînăcenturaălat<,ălâng<ăpistol.ăBlackthorneăeraăcuăcâYivaăinciămai înalt decât portughezul,ădarăacestaăaveaăumeriiămaiălargiăşiăpieptulămaiăputernic. Yoshinakaăîiăaşteptaăpeăverand<. — Domo arigato, Yoshinaka-san, spuse Blackthorne, mulYumindu-iă dină nouă samuraiuluiă şi-iă f<cuă semnă luiăRodriguesăc<treăunaădintreăperne. — Haiăs<ăst<mădeăvorb<ăaici. Rodrigues puse un picior pe trepte, dar se opri când YoshinakaăseăproptiăînăfaYaăluiăar<tândăc<treăfloret<ăşiăpistolăşi-şiăîntinseămânaăstâng<ăcuăpalmaăînăsus. — Dozo. Portughezulăseăîncrunt<ălaăel. — Iyé, samurai-sama, domo ari... — Dozo. — Iyé, samurai-sama, iyé, repet<ă Rodriguesă maiă ap<sat,ăwatashi yujin Anjin-san, neh? Blackthorneă înaint<ă ună pas,ă înc<ă uluită deă îndârjireaăînfrunt<rii. — Yoshinaka-san, shigata ga nai, neh? spuse cu un zâmbet. Rodrigues yujin, wata... — Gomen nasai, Anjin-san. Kinjiru. Yoshinakaă d<duă oă porunc<ă r<stit<.ă Îndat<ă samuraiiă Yâşnir<ăînainte, înconjurându-lăameninY<toriăpeăRodriguesăşiăridic<ădin nou mâna. — Dozo. — Târfeleăasteaăspurcateăsuntătareăsup<r<cioase,ăenglezule!ăspuse Rodrigues cu un zâmbetăforYat.ăCheam<-le înapoi! Ei?

283

Pân-acum n-aătrebuităs<-miălasăniciodat<ăarmele. — Stai,ă Rodrigues,ă spuseă elă repede,ă ghicindă hot<râreaăprietenuluiăs<u,ăapoiăseăîntoarseăc<treăYoshinaka. — Domo. Gomen nasai, Rodrigues yujin, watashi... — Gomen nasai, Anjin-san. Kinjiru. Apoi,ăaspruăc<treăportughez: — Ima! Rodriguesăîiăr<spunseălaăfelădeăr<stit: — Iyé! Wakarimasu ka? Blackthorneăseăaşez<ăgr<bităîntreăei. — Hei,ăRodrigues,ăceămaiăconteaz<,ăneh? Las<-l într-ale lui pe Yoshinaka-san,ăd<-i armele. N-are nimic de-a face cu tine sau cu mine, e din pricina doamnei Toda Mariko-sama. E acolo,ăîn<untru.ăŞtiiăcâtădeănervoşiăsuntăeiăcândăeăvorbaădeăarme în apropierea acestor daimyo, sauăaăsoYiilorălor.ăOăs<ăneăcert<mătoat<ănoaptea.ăŞtiiăcumăsunt.ăCeămaiăconteaz<? Portughezulăseăstr<duiăs<ăzâmbeascaădinănou. — Desigur. De ce nu? Hai. Shigataga nai, samurai-sama. So desu! Seăînclin<ăcaăunăcurtean,ăf<r<ăsinceritate,ăîşiătraseăfloretaăşiăteacaă dină ag<Y<torileă loră şiă scoaseă pistolulă şiă i-l întinse. Yoshinakaăf<cuăunăsemnăc<treăunăsamurai,ăcareălu<ăarmeleăşiăfugiăc<treăpoart<ăundeăleăpuseăjosăşiăseăaşez<ădeăstraj<ălâng<ăele.ă Rodriguesă începuă s<ă urceă treptele,ă dară dină nouăYoshinaka,ăpoliticosăşiăferm,ăîiăceruăs<ăseăopreasc<.ăUnăaltăsamuraiăînaint<ăs<-l caute. Furios, Rodriguesăs<riăînapoi. — IYÉ! Kinjiru, pentru Dumnezeu! Ce... Samuraiiăs<rir<ăpeăel,ăîlăprinser<ăstrânsădeăbraYeăşi-lăc<utar<ăam<nunYit.ăG<sir<ădou<ăcuYiteăînăcarâmbulăcizmelor,ăunăaltulălegată deăbraYulă stâng,ă dou<ăpistoaleămiciă – unul ascuns în c<ptuşeala haineiăşiăaltulăsubăc<maş<ă– şiăoămic<ăplosc<ădeăcositor.ă Blackthorneă cercet<ă pistoalele.ă Amândou<ă erauăînc<rcate.

284

— Aăfostăşiăcel<laltăînc<rcat? — Da,ă desigur.ă Neă afl<mă printreă vr<jmaşi,ă n-aiă b<gată deăseam<,ăenglezule?ăSpune-leăs<ăm<ălaseăînăpace. — Nu seă preaă obişnuieşteă s<-Yiă viziteziă ună prietenă aşa,ănoaptea, neh? — Xi-amă spusă c<ă neă afl<mă printreă vr<jmaşi.ă Suntăîntotdeaunaăînarmatăaşa.ăNuăeştiăînătoateăminYile?ăMadonna!ăSpune-leătic<loşiloră<storaăs<ăm<ălaseăînăpace. — Asta-? tot? Tot? — Sigurăc<ăda.ăSpune-leăs<ăm<ălaseăînăpace,ăenglezule. Blackthorneă d<duă pistoaleleă samurailoră şiă p<şiă înainte.ăDegeteleă luiă pip<ir<ă atenteă împrejurulă cing<toriiă late,ă deăpiele,ă aă luiă Rodrigues.ă Ună stiletă alunec<ă dină teacaă luiăascuns<,ăfoarteăsubYire,ăfoarteăascuYit,ăf<cutădin cel mai bun oYelă deă Damasc.ă Yoshinakaă îşiă blestem<ă samuraiiă careăf<cuser<ăcercetarea.ăEiăîşiăcerur<ăiertare,ădarăBlackthorneăîlăprivea doar pe Rodrigues. — Maiăeăceva?ăîntreb<ăelăcuăstiletulăînămân<. Rodriguesăîlăpriviăînăochi,ăf<r<ăs<ăseăclinteasc<. — Amăs<ăleăspunăundeăs<ăcauteă– şiăcumăs<ăcaute,ăRodrigues.ăCum ar face-o un spaniol – unii dintre ei, eh? — Me cago en la leche, che cabrón! — Que va, leche! Gr<beşte-te! Totăniciăunăr<spuns.ăBlackthorneăînaint<ăcuăpumnalul. — Dozo, Yoshinaka-san, watashi... Rodriguesăspuseăr<guşit: — Înăpanglicaăp<l<riei. Blackthorne se opri. — Bun,ăspuseăşiăseăîntinseădup<ăp<l<riaăcuăboruriălargi. — N-aiăfiăf<cut-o, nu i-aiăfiăînv<Yat,ănu? — Dar tu? — Aiăgrij<ădeăpan<,ăenglezule,ăYinăfoarteămultălaăea. Panglicaăeraălat<ăşiătareăcaăşiăp<l<ria.ăÎn<untrulăpangliciiăseă

285

aflaă ună stiletă subYireă şiă mic,ă anumeă f<cut,ă oYelulă finăîndoindu-seă cuă uşurinY<ă dup<ă curburaă p<l<riei.ă Furios,ăYoshinakaăseăr<stiădinănouălaăsamurai. — Jur<ăc<ăasta-i tot, Rodrigues! — Madonna,ăYi-am spus! — Jur<! Rodrigues se supuse. — Yoshinaka-san ima, ichi-ban, domo, spuse Blackthorne. E-năregul<ăacum,ămulYumesc. Yoshinakaă d<duă oă porunc<.ă Oameniiă luiă d<dur<ă drumulăportughezului.ă Rodriguesă îşiă frec<ă braYeleă şiă picioareleă caăs<-şiădomoleasc<ădurerea. — Potăs<ăm<ăaşez,ăenglezule? — Da. Rodriguesăîşiăşterseăsudoareaădeăpeăfrunteăcuăoăeşarf<ăroşie,ăapoiă ridic<ă ploscaă deă cositoră şiă seă aşez<ă cuă picioreleăîncrucişateă peă unaă dintreă perne.ă Yoshinakaă r<maseă înăapropiere,ăpeăverand<.ăToYiă samuraii,ă înă afar<ădeăpatru,ă seăîntoarser<ăînapoiălaăposturileălor. — Deăceăsuntăaşaădeănervoşi?ăTuădeăceăeştiăaşaădeănervos,ăenglezule? N-aă trebuită niciodat<ă pân<ă acumă s<-mi las armele.ăSuntăeuăunăucigaş? — Te-amăîntrebatădac<ăerauătoateăarmeleătaleăşiăaiăminYit. — Nu te-ascultam. Madonna! Tu – Yinutăcaăunăcriminalădeărând!ăAd<ug<ăam<rât:ăei,ăceămaiăconteaz<,ăenglezule?ăMaiăconteaz<ă ceva?ă Noapteaă s-aă dus...ă Hei,ă dară aşteapt<,ăenglezule!ăDeăceăs<ăl<s<măcevaăs<ăneăstriceăoănoapteăcaăasta?ăÎiăiert.ăŞiăteăiertăşiăpeătine,ăenglezule.ăAveaiădreptateăşiăeuăamăgreşit.ăÎYiăcerăiertare.ăM<ăbucurăc<ăteăv<d. Deşurub<ădopulăşi-i întinse plosca. — Uiteăaiciănişteărachiuăgrozav. — Tu primul. Rodriguesădeveniăp<mântiuălaăfaY<.

286

— Madonna – creziăc<ăYi-aşăaduceăotrav<? — Nu. Tu bei primul. Rodriguesăb<u. — Din nou. Portughezulăseăsupuse,ăapoiăîşiăşterseăguraăcuădosulămâinii. Blackthorne primi plosca. — Salud! Duseă ploscaă laă gur<ă şiă seă pref<cuă c<ă înghite,ă dară Yinuă peăascunsălimbaăpesteădeschiz<turaăei,ăcaăs<ăîmpiediceăb<uturaăs<-iăp<trund<ăînăgur<,ăoricâtădeămultăarăfiădorităs<ăbea. — Ah, spuse. A fost bun. Ia! — P<streaz<-l, englezule. E un dar. — Deălaăbunulăp<rinte?ăSauădeălaătine? — De la mine. — JuriăînăfaYaăluiăDumnezeu? — Aă luiă Dumnezeuă şiă aă Fecioarei,ă lua-te-ar naiba cu jur<minteleătale.ăAăfostăunădarădeălaămineăşiădeălaăp<rinte.ăElăYineătoat<ăb<uturaălaăbordulăSantei Felipa, darăEminenYaăSaămi-aăspusăc<ăpotăs<ăiauăşiăeu,ăiarăploscaăeăunaădintr-oăduzin<ădeălaăbord.ăEăunădar.ăNuăştiiăs<ăteăporYi? Blackthorneăseăpref<cuăiar<şiăc<ăbeaăşiăi-o întinse din nou. — Uite, mai ia. RodriguesăsimYiăb<uturaăpân<ă înăc<lcâieăşiăeraăbucurosăc<,ădup<ăceăprimiseăploscaăplin<ădeălaăAlvito,ăoăgoliseăînătain<,ăoăsp<laseăcuăgrij<ăşiăoăumpluseăcuărachiuădinăpropriaăsaăsticl<.ăSfint<ăFecioar<,ăiart<-m<,ăseărug<,ăiart<-m<ăc<ăm-am îndoit deă sfântulă p<rinte.ă Oh,ă Sfint<ă Fecioar<,ă DoamneăDumnezeuleăşiăIisuseăCristoase,ăpentruăDumnezeu,ăcoborâYiădinănouăpeăp<mântăşiăschimbaYiălumeaăastaăundeăcâteodat<ănuăîndr<znimăs<ăavemăîncredereăniciăm<carăînăpreoYi. — Ce s-a întâmplat? — Nimic,ăenglezule.ăM<ăgândeamădoarăc<ă lumeaăastaăeăoăcloac<ă scârboas<ă înă careă nuă maiă poYiă aveaă încredereă înă

287

nimeniă zileleă astea.ă Amă venită prieteneşteă şiă acumă eă oăpr<pastieăîntreănoi. — Oare? — Da. — Înarmatăaşa? — Sunt întotdeauna înarmată aşa.ă Deă astaă suntă înă viaY<.ăSalud! Omulăcelăvoinicăridic<ăîntunecatăploscaăşiăb<uădinănou. — M<ăpişăpeălumeaăasta!ăM<ăpişăpeătotăşiătoate! — Vreiăs<ăspui,ăşiăpeămine? — Englezule,ă <sta-s eu, Vasco Rodrigues, pilot al flotei portugheze,ă nuă ună samuraiă c<c<cios.ă Amă schimbată multeăînjur<turiăcuătine,ătoateăprieteneşti.ăÎnănoapteaăastaăamăvenităs<-miăv<dăprietenulăşiăacumănuămaiăamăniciăunăprieten.ăTrist. — Da. — N-arătrebuiăs<ăfiuătrist,ădarăsunt.ăDeăcândăsuntăprietenăcuătine,ăviaYaămeaăaădevenităfoarteăîncâlcit<. Rodriguesă seă ridic<ă înăpicioare,ă îşiă întinseă spatele,ăapoiă seăaşez<ădinănou. — Nu-miăplaceădelocăs<ăstauăpeăafurisiteleăasteaădeăperne!ăScaunele-s mai bune. La bord... Ei, salud, englezule! — Cândăaiă f<cutăvolta-năvântăşiăeuăeramăpeăpunte,ăastaăaiăf<cut-oăcaăs<ăm<ăarunciăpesteăbord,ănu-iăaşa? — Da. Rodriguesăr<spunseădeîndat<.ăSeăridic<ăînăpicioare. — Da.ăM<ăbucurăc<ăm-aiăîntrebat,ăpentruăc<ăîmiăst<ăgroaznicăpeăconştiinY<.ăM<ăbucurăc<ăpotăs<-miăcerăiertareăînăviaYaăasta,ăfiindc<ă n-am putut s-o fac cu de la mine putere: Da, englezule. Nu-Yiăcerăiertare,ăsauăînYelegere,ăsauăoriceăaltceva,ădarăm<ăbucurăs<-miăm<rturisescăruşineaăînăfaYaăta. — Creziăc<ăeuăYi-aşăfaceăasta? — Nu,ădarăcândăvineăoăvreme...ăNuăştiiăniciodat<ăpân<ăcândăvineăvremeaăjudec<Yii.

288

— Aiăvenităs<ăm<ăucizi? — Nu,ănuăcredăc<ăastaămi-aăstatăînăcap,ădeşi,ăpentruăaiămeiăşiăYaraămea,ăştimăamândoiăc<ăarăfiămaiăbineăcaătuăs<ăfiiămort.ăEătristădarăadev<rat.ăCâtădeăprosteasc<-iăviaYa,ăei,ăenglezule? — Nuă vreauă s<ă teă omor,ă pilotule.ă Vreauă doară Corabia Neagr<. — Ascult<,ăenglezule,ăspuseăRodriguesăf<r<ămânie.ăDac<ăneăîntâlnimăpeămare,ătuăînăcorabiaăta,ăînarmatăşiăeuăînăaămea,ăaiăgrij<ădeăviaYaă ta.ăAsta-i tot ce-amăvenită s<-Yiă spun.ăNumaiăasta.ăAmăcrezutăc<ăarăfiăcuăputinY<ăs<-Yiăspunăastaăcaăprieten şiăs<ăr<mânemăînc<ăprieteni.ăAfar<ădoarădeăîntâlnireaăpeămare,ăîYiăsuntăveşnicăîndatorat.ăSalud! — Sperăs<-YiăprindăCorabiaăNeagr<ăpeămare.ăSalud, pilotule. Rodriguesă porniă cl<tinându-se.ă Yoshinakaă şiă samuraiiă îlăurmar<.ăLaăpoart<,ăportughezulăîşiăstrânse armele. În curând fuăînghiYitădeănoapte. Yoshinakaăaştept<ăpân<ăcândăsantineleleăseăaşezar<.ăCândăfuămulYumită c<ă totulă eraă sigur,ă porniă şchiop<tândă c<treăînc<perileăsale.ăBlackthorneăseăaşez<ăpeăunaădintreăperneăşi,ăîntr-oă clip<,ă slujnicaă peă careă oă trimiseă dup<ă saké ap<ruăvesel<,ăp<şindăm<runtăcuătava.ăÎiăturn<ăoăceaşc<ăşiăarăfiăr<masăs<ă îlă serveasc<,ă dară elă oă trimiseă deă acolo.ăR<maseă singur.ăZgomoteleănopYiiăîlăînconjurar<ădinănou,ăfoşneteleăşiăsunetulăcascadeiă şiă mişc<rileă p<s<riloră deă noapte.ă Totulă eraă ca înainte, dar totul se schimbase. Trist,ăseăaplec<ăs<-şiăreumpleăceaşca,ădarăseăauziăunăfoşnetădeăm<taseă şiă mânaă luiă Marikoă îiă întinseă carafa.ă Îiă turn<ă şi-şiăumpluăcealalt<ăceaşc<ăpentruăea. — Domo, Mariko-san. — Do itashimashité, Anjin-san. Seăaşez< peăcealalt<ăpern<.ăB<ur<ăvinulăfierbinte. — Veniseăs<ăteăucid<,ăneh? — Nuăştiu.

289

— Ceăînseamn<ă"s<ăcauYiăcaăunăspaniol"? — Uniiă dintreă eiă îşiă dezbrac<ă laă pieleă prizonierii,ă apoiă îiăcaut<ăprinălocurileăascunse.ăŞiănuăpreaăgrijulii.ăNumescăastaăaă c<utaă con significa, cuă am<nunYime.ă Câteodat<ă folosescăpumnale. — Oh. Eaăsorbiăşiăascult<ăzgomotulăapeiăprintreăpietre. — E la fel aici, Anjin-san,ă câteodat<.ă Deă aceeaă nu-i niciodat<ă înYeleptă s<ă teă laşiă prins.ă Dac<ă eştiă prins,ă te-ai dezonoratătuăînsuYiăatâtădeămultăîncât, orice-Yiăfaceăcelăceăteăareăînămânaălui...ăeămaiăbineăs<ănuăteălaşiăprins,ăneh? Elă priviă lampioaneleă ceă seă leg<nauă înă brizaă r<coroas<,ăpl<cut<. — Yoshinakaă aveaă dreptate.ă Euă amă greşit.ă Trebuiaă s<-l caute. A fost ideea ta, neh ? I-ai spus lui Yoshinakaă s<-l caute. — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă Anjin-san.ă Credă c<ă astaă nuă te-a deranjat. Dar m-am temut pentru dumneata. — ÎYiă mulYumesc,ă spuseă elă folosindădinănouă latina,ă deşiă îiăp<reaăr<uăc<ăseăajunseseălaăoăastfelădeăsituaYie. F<r<ă acelă controlă am<nunYită ară fiă avut,ă înc<,ă ună prieten.ăPoate,ăîşiăspuseăprudent. — N-ai pentru ce, spuse ea, dar a fost doar datoria mea. Marikoăpurtaăunăchimonouădeănoapteăşiăpeădeasupraăunăaltul,ăalbastru,ăp<rulă legatăşiă l<satăs<ăcad<ăpeăspateăpân<ălaăbrâu.ăPriviăînapoiăc<treăpoartaăîndep<rtat<ăaăgr<dinii,ăcareăseăputeaăvedea printre copaci. — Aiă fostă foarteă înYeleptă înă privinYaă b<uturii,ă Anjin-san. Aproape m-amă ciupită deă furieă c<ă amă uitată s<-l previn pe Yoshinaka.ăAiăfostăfoarteăiscusităs<-lăfaciăs<ăbeaădeădou<ăori.ăFolosiYiăotrav<ămult, înăY<rileăvoastre? — Câteodat<.ăUniiăoăfolosesc.ăEăoăcaleămurdar<. — Da,ădarăfoarteăfolositoare.ăSeăîntâmpl<ăşiăaici.

290

— Groaznic, nu-iăaşa,ăs<ănuăpoYiăs<ăteăîncreziăînănimeni? — Oh, nu, Anjin-san,ăîmiăpareăr<u,ăîiăr<spunse ea. Asta este doarăunaădintreăregulileăceleămaiăimportanteăaleăvieYii.ăNiciămaiămult,ăniciămaiăpuYin. CAPITOLUL 47 Legat la cheiul din Yedo, Erasmus sclipeaă înă toat<ăsplendoarea,ăsubăsoareleădup<-amiezii. — Doamne Iisuse Cristoase din ceruri! Mariko, uite-te la ea. Aiămaiăv<zutăcevaăasem<n<tor?ăUit<-te la liniile ei! Corabia lui se afla în spatele barierelor închise care o înconjurauă laă oă sut<ă deăpaşiă dep<rtare,ă amarat<ă laă cheiă cuăsauleănoi.ăToat<ăzonaăeraăbineăp<zit<,ămaiămulYiăsamuraiăseăaflau peăpunteăşiăsemneăaşezateăpesteătotăavertizauăc<ăeraăunălocăinterzis,ăînăcareăseăputeaăp<trundeădoarăcuăîncuviinYareaăpersonal<ăaăsenioruluiăToranaga. Erasmus fuseseă proasp<tă vopsit<ă şiă c<l<f<tuit<,ă punYileă eiăerauăf<r<ăpat<,ăcarenaăraşchetat<ăşiăvelaturaăreparat<.ăChiarăşiăarboreleătrinchet,ăceăfuseseăluatădeăfurtun<,ăfuseseăînlocuităcuăcelădeă rezerv<ădinăcal<ă şiă aşezată laăunghiulăpotrivit.ăToateăcapeteleă sauleloră erauă îngrijită f<cuteă colac,ă toateă tunurileăsclipeau sub un strat protector de ulei în spatele sabordurilor lor.ăIarăzdrenYuitulăLeu al Angliei flutura mândru deasupra tuturor. — Ahoi!ăstrig<ăveselădeădincoloădeăbariere,ădarănimeniănu-i r<spunseălaăchemare. Unaă dintreă santineleă îiă spuseă c<ă nuă erauă barbariă laă bordăast<zi. — Shigata ga nai, spuse Blackthorne. Domo. Îşiă st<pâniă ner<bdareaă crescând<ă deă aă seă urcaă laă bordă

291

deîndat<ăşiăseăîntoarseăstr<lucindădeăfericireăc<treăMariko. — Parc<ă ară fiă ieşită dină reparaYiiă dină docurileă deă laăPortsmouth, Mariko-san.ăUit<-te la tunurile ei – b<ieYiiăauămuncităcaănişteăcâini.ăEăminunat<,ăneh? Abiaăaşteptăs<-lăv<dăpeăBaccusăşiăpeăVinckăşiăpeăceilalYi.ăN-amăcrezutăniciodat<ăc<ăamăs-oăg<sescăaşa,ă IisuseăCristoase!ăArat<ăatâtădeăbine,ăneh? Marikoăîlăpriveaăpeăelăşiănuăcorabia.ăŞtiaăc<ăacumăeaăfuseseăuitat<,ă şiă înlocuit<.ă Nuă maiă conteaz<,ă îşiă zise.ă C<l<toriaănoastr<ăs-aăsfârşit. Înă aceaă dimineaY<ă ajunseser<ă laă ultimaă barier<ă deă laăperiferiileăoraşuluiăYedo.ăÎnc<ăodat<ăhârtiileălorădeăc<l<torieăfuseser<ă cercetate,ă înc<ă odat<ă fuseser<ă l<saYiă s<ă treac<ă cuăpoliteYe,ădarădeădataăastaăoănou<ăgard<ădeăonoareăîiăaştepta. — Trebuieăs<ăneăduc<ălaăcastel,ăAnjin-san.ăAiăs<ăr<mâiăacoloăşiăînăsearaăastaătrebuieăs<ăteăîntâlneştiăcuăseniorulăToranaga. — Bun.ă Atunciă avemă destulă timp.ă Ascult<,ă Mariko-san, docurile nu-s la mai mult de-oămil<ădeăaici,ăneh? Corabia mea-iă acolo,ă peă undeva.ă Nuă vreiă s<-lă rogiă peă c<pitanulăYoshinaka, poate am putea trece pe acolo, te rog? — Elăspune,ăîmiăpareăr<u,ădarănuăareăporunc<ăs<ăfac<ăasta,ăAnjin-san.ăTrebuieăs<ăneăduc<ălaăcastel. — Te rog, spune-i... Poateă ară fiă maiă bineă s<ă încercă eu.ăTaicho-san! Okashira, sukoshi no aida watakushi wa ikatai no desu. Watakushi no funega asoko ni arimasu. C<pitane,ăvreauăs<ămergăacolo,ăacum,ăpentruăpuYinătimp.ăCorabiaămeaăeste acolo. — Iyé, Anjin-san. Gomen nasai. Ima... Marikoăascultaseăîng<duitoareăşiăamuzat<ăcumăBlackthorneăst<ruiseăpoliticosăşiăinsistaseăferm,ădup<ăcare,ăf<r<ătragereădeăinim<,ă Yoshinakaă leă îng<duiseă ocolul,ă dară doară pentruă oăclip<,ăneh? Şiădoarăpentruăc<ăAnjin-san îşiăafirmaseăstatutulăde hatamoto, care-iă d<deaă neîndoiosă anumiteă drepturiă şiă

292

ar<taseăc<ăoăcercetareăgr<bit<ăeraăimportant<ăpentruăseniorulăToranaga,ăc<-lăvaăajutaăcuăsiguranY<ăpeăseniorulăToranagaăs<ăcâştigeămultătimpăpreYiosăşiăeraănespusădeăimportant<ăpentruăîntâlnireaădinăaceaăsear<. — Da, Anjin-san poateăs<ăarunceăoăprivireăoăclip<,ădar,ăîmiăpareăr<u,ădesigurănu-iăeăîng<duităs<ămearg<ăpeăcorabieăf<r<ăhârtiiăsemnateăpersonalădeăseniorulăToranagaăşiătrebuieăs<ăfieădoar pentru o clip<,ăfiindc<ăsuntemăaşteptaYi,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Domo, Taicho-san, spusese bucuros Blackthorne, foarte mulYmitădeăînYelegereaăsa,ătotămaiăbun<,ăaăc<ilorăcorecteădeăaăînvingeăşiăaăiscusinYeiăsaleăînăaleălimbiiăjaponeze. Noapteaăcareătrecuseăşiăceaămaiămareăparteăaăzileiădeăieri,ăoăpetrecuser<ă într-un han, la nici doi ri în josul drumului, Yoshinakaăîng<duindu-leăs<ăleneveasc<,ăcaădeăobicei. Oh,ădarăfuseseăoănoapteăatâtădeăminunat<,ăîşiăspuseăea. Fuseser<ămulteăzileăşiănopYiăminunate.ăToateădes<vârşite,ăcuăexcepYiaă primeiă zileă cândă plecaser<ă dină Mishima,ă când p<rinteleăTsukku-san îiăajunseseădinănouădinăurm<ăşiăfragilulăarmistiYiuă dintreă ceiă doiă b<rbaYiă seă spulberase.ă Ceartaă lorăfuseseăbrusc<,ăs<lbatic<,ălegat<ădeăîntâmplareaăcuăRodriguesăşiă deăpreaămultă rachiu.ăAmeninY<riă şiă contra-ameninY<riă şiăblesteme, iarăapoiăp<rinteleăAlvitoăd<duseăpinteniăşiăporniseăînainteă c<treă Yedo,ă l<sândă dezastruă înă urmaă lui,ă întreagaăbucurieăaăzileiăspulberat<. — Nuătrebuieăs<ăl<s<măs<ăseăîntâmpleăasta,ăAnjin-san. — Darăomulă<staăn-avea nici un drept... — Oh, da, sunt de acord cuă dumneataă şiă desigură c<ă aiădreptate,ă dar,ă teă rog,ă dac<ă laşiă aceast<ă întâmplareă s<-Yiădistrug<ă armonia,ă vomă fiă amândoiă pierduYi.ă Teă rog,ă teăimplor, fii japonez. Pune întâmplarea asta deoparte. Asta este, de fapt, o întâmplare din alte zece mii. Nu trebuieăs<ăîng<duiă s<ă Yiă seă tulbureă armonia.ă Pune-o deoparte, într-un

293

compartiment al ei. — Cum?ăCumăaşăputeaăfaceăasta?ăUit<-te la mâinile mele! Suntăalănaibiiădeăfuriosăşiănuăleăpotăopriădinătremurat! — Priveşteăaceast<ăpiatr<,ăAnjin-san. Ascult-oăcumăcreşte. — Ce? — Ascult<ăcumăcreşteăpiatra,ăAnjin-san.ăÎndreapt<-YiăatenYiaăc<treă asta,ă c<treă armoniaăpietrei.ăAscult<,ă încearc<ă s<ă auziăkami-ul pietrei.ă Ascult<,ă dragosteaă mea,ă pentruă viaYaă taă şiăpentru a mea. ŞiăastfelăelăîncercaseăşiăreuşiseăpuYinăs-oăînYeleag<.ăŞiăînăziuaăurm<toare,ădinănouăprieteni,ădinănouăiubiYi,ădinănouăînăpaceăşiălinişte,ăeaăcontinuaseăs<-lăînveYe,ăîncercândăs<-l modeleze – f<r<ă caă elă s<ă ştieă c<ă eraămodelată – c<treă gardulă deăoptă oriăîmprejmuitor,ă construindăziduriă interioareădeăap<rare,ă care erauăsinguraăluiăcaleăc<treăarmonieăşiăc<treăsupravieYuire. — M<ăbucurăatâtădeămultăc<ăpreotulăaăplecatăşiăn-oăs<ăseămaiăîntoarc<,ăAnjin-san. — Da. — Arăfiăfostămaiăbineădac<ăn-arăfiăfostăniciăoăceart<.ăM<ătemăpentru tine. — Nu s-a schimbat nimic. A fostă şiă vaă fiă întotdeaunaăduşmanulămeu.ăKarma e karma. Darănuăuitaăc<ăînăafar<ădeănoiănuăexist<ăaltceva,ănuăînc<.ăNiciăel,ăniciăaltcineva,ăpân<ăajungem la Yedo, neh? — Da.ăEştiăatâtădeăînYeleptăşiăaiădinănouăatâtaădreptate.ăSuntăatâtădeăfericit<ăc<ăsuntăcuătine... DeălaăMishimaădrumulăp<r<siseăcâmpiileăneteziăşiăîncepuseăs<ă seă strecoareă printreă munYiă c<treă pasulă Hakone.ă Seăodihniser<ă acolo,ă peă vârfulă muntelui,ă dou<ă zile,ă fericiYiă şiămulYumiYi,ă înă splendoareaă r<s<rituriloră şiă apusuriloră deă peămuntele Fuji, al c<ruiăvârfăeraăacoperitădeăunăcaierădeănori. — Întotdeaunaăeămunteleăaşa? — Da, Anjin-san. Deăceleămaiămulteăoriăvârfulăesteăînv<luită

294

în nori, dar asta face ca ocaziile în care Fuji-san se poate vedeaălimpedeăs<ăfieăcuăatâtămaiădeosebite,ăneh? PoYiăs<ăurciăpân<ăînăvârfădac<ădoreşti. — Hai! s-o facem acum. — Nu acum, Anjin-san. Într-o zi o s-oă facem.ăTrebuieă s<ăl<s<mă cevaă şiă pentruă viitor,ă neh? Oă s<ă urc<mă Fuji-san la toamn<. Întotdeaunaă seă g<sauă hanuriă izolate,ă pl<cute,ă peă câmpiileăKwantoăşiăîntotdeaunaărâuri şiăpâraieăşiăpârâiaşeădeătrecut,ăcuămareaămereuăînădreaptaălor.ăColoanaălorăşerpuiseăc<treănordăde-a lungul aglomeratului drum Tokaido, peste cele mai mariă câmpuriă deă oreză aleă împ<r<Yiei.ă Câmpiileă plate,ăaluvionare,ă erauă bogateă înă ap<ă şiă fiecareă petecă din ele, cultivat.ă Aerulă eraă fierbinteă şiă umed,ă înc<rcată deă mirosulăexcrementelorăumane,ăpeăcareăY<raniiăleăamestecauăcuăap<ăşiăleăaşezauăcuădragosteălaăr<d<cinaăplantelor. — Orezulăneăd<ăhran<,ăAnjin-san, rogojini pentru dormit, sandaleăcuăcareăs<ăumbl<m,ăîmbr<c<minteăcaăs<ăneăferimădeăploaieă şiă deă frig,ă acoperişuriă caă s<ă neă Yinemă caseleă calde,ăhârtieăpentruăscris.ăF<r<ăorezăn-am putea exista. — Dar mirosul, Mariko-san? — EăunăpreYăpreaămicădeăpl<tităpentruăatâtaăbog<Yie,ăneh? F<ăaşaăcumăfacemăşiănoi:ădeschideYiăochiiăşiăurechileăşiămintea.ăAscult<ăvântulăşiăploaia,ăgâzeleăşiăp<s<rile,ăascult<ăcreştereaăplanteloră şi,ă înă minteaă ta,ă închipuie-Yiă generaYiileăînşiruindu-seă pân<ă laă cap<tulă timpului.ă Dac<ă faciă asta,ăAnjin-san, înăcurândăaiăs<ămiroşiănumaiăceeaăceăeăpl<cutăînăviaY<.ă Eă nevoieă deă puYină antrenament,ă dară deviiă foarteăjaponez, neh? — Ah,ămulYumesc,ădoamnaămea,ădarătrebuieăîntr-adev<răs<ăm<rturisescăc<ăîncepeăs<-miăplac<ăorezul.ăDa.ăCuăsiguranY<ămaiămultădecâtăcartofiiăşiăs<ăştiiăşiăaltceva,ăîncepeăs<ănu-mi maiălipseasc<ăcarneaăatâtădeămultăcaăpân<ăacum.ăNuăeăciudat?ă

295

Şiănuămaiăsuntăatâtădeăfl<mândăcaăpân<ăacum. — Suntămaiăfl<mând<ădecâtăamăfostăvreodat<. — Ah,ăeuăvorbeamădespreăhran<. — Ah,ăşiăeu. LaătreiăzileădistanY<ădeăpasulăHakone,ăeiăîiăveniseăciclulăşi îl rugaseăs<ăiaăînăpatăunaădintreăslujniceleăhanului. — ArăfiăînYeleptăAnjin-san. — Aşăpreferaăs<ăn-o fac, te rog. — Euăteărog,ăeuăîYiăcer.ăEăoăm<sur<ădeăprevedere. — Pentruăc<ămi-o ceri tu, atunci da, dar mâine, nu în noaptea asta.ăÎnănoapteaăastaăs< dormimăînălinişte. — Da. Da,ăseăgândiăMariko,ăînănoapteaăastaăamădormităliniştiYiăşiăzorile care i-au urmat s-auăar<tatăatâtădeăminunateăîncâtăamăp<r<sită c<lduraă braYeloră saleă şiă amă stată peă verand<ă cuăChimmokoăşiăamăprivitănaştereaăuneiăalteăzile. — Ah, bun<ădimineaYa,ădoamn<ăToda! Gyokoăst<teaălaăintrareaădinăgr<din<ăînclinându-seăc<treăea. — Grozavi nori, neh? — Da,ăminunaYi. — V<ărog,ăaşăputeaăs<ăv<ăîntrerup?ăAşăputeaăs<ăv<ăvorbescăîntreăpatruăochi,ăsingur<,ădespreăoăproblem<ădeăafaceri? — Desigur. Marikoăp<r<siăverandaăc<ciănuăvroiaăs<ătulbureăsomnulăluiăAnjin-san.ăOătrimiseăpeăChimmokoădup<ăcha şiăporunciăs<ăseăaduc<ăp<turiăcaăs<ăfieăaşternuteăpeăiarb<,ălâng<ăcascadaăceaămic<.ă Cândă eraă potrivită s<ă înceap<ă şiă r<maser<ă singure,ăGyoko spuse: — Chibzuiam cumă aşă fiă deă maiă mareă ajutoră luiăToranaga-sama. — Acea mie de koku va fi un gest mai mult decât generos. — Trei secrete s-arăputeaăs<ăfieăunăgestăşiămaiăgeneros. — Unul ar putea fi, Gyoko-san,ădac<ăarăfiăcelăpotrivit.

296

— Anjin-san este un om bun, neh? Viitorulăluiătrebuieăşiăelăsprijinit, neh? — Anjin-san are karma lui,ă r<spunseă ea,ă înYelegândă c<ăsosise vremea târguielilor, întrebându-seă ceă trebuiaă s<ăcedeze,ă dac<ă îşiă puteaă îng<duiă s<ă cedezeă ceva.ă Vorbeamădespre seniorul Toranaga, neh? Sau unul dintre secrete este despre Anjin-san? — Oh,ănu,ădoamn<.ăAnjin-san are propria lui karma. Aşaăcumăsuntăsigur<ăc<ăareăşiăpropriileăsaleătaine.ăMi-a dat doar prină capă c<ă Anjin-san esteă unulă dintreă vasaliiă favoriYiă aiăsenioruluiăToranaga.ăDeciăoriceăîlăslujeşteăst<pânuluiănostru, slujeşteăîntr-unăfelăşiăvasalilorăs<i,ăneh? — Aşa-i.ăDesigur,ă esteă deă datoriaă vasaliloră s<iă s<-iă spun<ăoriceăinformaYieăcareăarăputeaăfiădeăfolosăst<pânuluiălor. — Adev<rată doamn<,ă foarteă adev<rat.ă Ah,ă esteă oă atâtă deămareă onoareă pentruă mineă s<ă v<ă slujesc. Honto. Potă s<ă v<ăspună câtă deă onorat<ă m<ă simtă c<ă potă s<ă c<l<torescă cuădomnia-voastr<,ăs<ăvorbescăcuădomnia-voastr<,ăs<ăm<nâncăşiăs<ărâdăcuădomnia-voastr<?ăŞi,ădinăcândăînăcând,ăs<ăv<ăfiuăunăumilăsfetnic,ăoricâtădeănepriceput<ăaşăfiăînăastfelădeătreburi, lucruă pentruă careă îmiă ceră iertareă şi,ă înă sfârşit,ă s<ă spună c<ăînYelepciuneaăvoastr<ăesteălaăfelădeămareăcaăşiăfrumuseYea,ăiarăcurajulălaăfelăînaltăcaăşiărangul. — Ah, Gyko-san,ă iart<-m<,ă eştiă preaă bun<,ă preaăîng<duitoare.ă Suntă doară soYiaă unuiaă dintreă generalii st<pânuluiănostru.ăCeăspuneai?ăPatruăsecrete? — Trei,ădoamn<.ăM<ăîntrebamădac<ăaYiăputeaăpuneăoăvorb<ăbun<ă pentruă mineă peă lâng<ă seniorulă Toranaga.ă Ară fiă deănegândităpentruămineăs<-i spun direct domniei-sale cele ce ştiuă c<ă suntă adev<rate.ă Astaă ară dovediă oă foarteă proast<ăcreştere,ăpentruăc<ăn-aşăştiăceăcuvinteăs<ăaleg,ăsauăcumăs<-i prezintăceleăceăştiuăşi,ăînăoriceăcaz,ăînăoriceăproblem<,ăoricâtădeăimportant<,ăobiceiulănostruădeăaăfolosiăunăintermediarăesteă

297

mult mai bun, neh? — Desigur, Kiku-san ar puteaăfiăoăalegereămaiăbun<,ăn-am cumăs<ăştiuăcândăoăs<ătrimit<ădup<ămine,ăsauăcâtădeămultăoăs<ătreac<ăpân<ăcândăoăs<ăm<ăprimeasc<ălaăel,ăsauăchiarădac<ăvaăfiăinteresatăînăaăascultaăcevaădinăceăaşăvreaăs<-i spun eu. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădoamn<,ădarăaYiăfiăcuămultămaiăbun<,ămaiăpotrivit<.ăAYiăputeaăjudecaăvaloareaăacestorăinformaYiiă– ea,ănu.ăC<treădomnia-voastr<ăelăîşiăpleac<ăurechea.ăAsupraăei, alte lucruri. — Nu sunt un sfetnic, Gyoko-san, niciă nuă potă s<-mi dau seamaădeăpreYulăacestorălucruri.' — Aşăspuneăc<ăvaloreaz<ăoămieădeăkoku. — So desu ka? Gyokoăseăasigur<ăgrijulieăc<ănimeniănuă tr<geaăcuăurechea,ăapoiă îiă repet<ăceămurmuraseăpreotulă renegat,ăprecumăc<ăelăistorisise unchiuluiăs<u,ăsenioruluiăHarima,ăceeaăceăseniorulăOnoshi îi spusese la spovedanie. Apoi, ce îi spusese cel de-al doileaăbuc<tarăalăluiăOmiăc<ăauziseădespreăcomplotulăluiăOmiăşiăalămameiăsaleăîmpotrivaăluiăYabu.ăŞiăînăceleădinăurm<,ătotăceeeăceăştiaădespreăZataki,ăpoftaăluiăpentruădoamnaăOchiba,ăşiădespreăIshidoăşi doamna Ochiba. Marikoă ascult<ă atent<,ă f<r<ă vorb<,ă deşiă înc<lcareaă taineiăconfesionalului o cutremurase foarte mult, mintea ei tres<rindă laă nesfârşiteleă posibilit<Yiă peă careă celeă auziteă leăf<ceauă cuă putinY<.ă Oă întreb<ă dină nou,ă am<nunYit,ă despreătoate, ca s<ă seă asigureă c<ă înYeleseseă limpedeă ceeaă ceă iă seăspuseseăşiăcaăs<-şiăîntip<reasc<ăfoarteăbineătotulăînăminte. CândăfuămulYumit<ăşiăsigur<ăc<ăpricepuseătotăceeaăceăGyokoăeraăpreg<tit<ăs<ădezv<luieăînăaceaăclip<ă– pentruăc<,ădesigur,ăun negustor atât de abilăvaăYineăîntotdeaunaămulteălucruriăînărezerv<ă– trimiseădup<ăcha proasp<t. Îiăturn<ăluiăGyokoăînăceaşc<ăeaăîns<şiăşiăsorbir<ăpeăîndelete,ăamândou<ăîncordate,ăamândou<ăîncrez<toare.

298

— N-amă cumă s<ă ştiuă câtă deă preYioaseă suntă informaYiileăacestea, Gyoko-san. — Desigur, Mariko-sama. — Îmiăînchipuiăc<ăacesteă informaYiiă şiămiaădeăkoku, îl vor mulYumiănespusăpeăseniorulăToranaga. Gyokoă îşiă înghiYiă cuvântulă urâtă careă îiă st<teaă peă buze.ă Seăaşteptaseălaăoăreducereăimportant<ălaăînceputulătocmelii. — Îmiăpareăr<u,ădar baniiănuăauăniciăoăimportanY<ăpentruăunăasemenea daimyo, deşiăînseamn<ăoăavereăpentruăunăY<ranăcaămine. O mie de koku m-arăfaceăneînchipuitădeăbogat<,ăneh? Întotdeaunaăeăbineăs<ăştiiăceeaăceăeşti,ădoamn<ăToda,ăneh? Glasulăeiăeraăplinădeăt<ioas<ăviclenie. — Da,ăeăbineăs<ăştiiăcineăeştiăşiăceăeşti,ăGyoko-san. E unul dintreăpuYineleădaruriăpeăcareăoăfemeieăleăareăfaY<ădeăb<rbaYi.ăOăfemeieăştieăîntotdeauna.ăDinăfericire,ăeuăştiuăceeaăceăsunt.ăOh,ăfoarte.ăDa.ăTeărog,ăspuneăceădoreşti? Gyokoă nuă clipiă subă ameninYare, dar reînoi atacul cu impoliteYeaăpotrivit<ăclipei. — Adev<rulăesteăc<ăamândou<ăcunoaştemăviaYaăşiăînYelegemămoarteaăşiăamândou<ăştimăşiăcredemăc<ăaşaăcumăvaăfiăînăIad,ăsau oriunde altundeva, depinde de bani. — Oare? — Da.ăV<ărogărogăs<ăm<ăiertaYi,ăcredăc<ăoămieădeăkoku este prea mult. — Moartea e de preferat? — Mi -amăscrisădejaăpoemulămeuădeămoarte,ădoamn<. Când am să mor, să nu mă ardeţi, să nu mă îngropaţi, aruncaţi-mi doar trupul pe un câmp să îngraşe un câine flămând.

299

— Astaăpoateăfiăf<cutăcuăuşurinY<. — Da.ăDară amăurechiă lungiă şiă oă limb<ăascuYit<,ă careă ară fiămultămaiăpreYioas<. Marikoăturn<ăcha. Doar pentru ea. — Îmiăpareăr<u,ăaşaăe? — Oh,ăda.ăOh,ăfoarte.ăDa.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarănuăm<ălaud.ăAmăfostăbineăpreg<tit<,ădoamn<,ăînăprivinYaăastaăşiăînămulte alte lucruri. Nu mi-eă fric<ă deă moarte.ă Mi-am scris testamentulăşiăinstrucYiuniăam<nunYiteăpentruăaiămei,ăînăcazulăuneiă morYiă neaşteptate.ă Amă f<cută paceă cuă zeiiă deă mult<ăvremeăşi,ălaăpatruzeciădeăzileădup<ăce-oiămuri,ăştiuăc<ăamăs<ărenasc.ăŞiădac<ănuă– femeiaăridic<ădinăumeriă– atunciăoăs<ăfiuăkami. Evantaiulăeiăeraănemişcat.ăAşaăc<ăpotăs<-miă îng<duiăs<-mi doresc luna, neh? V<ă rogă s<ă m<ă iertaYiă c<ă amă adusăvorbaădespreăasta,ădarăsuntăşiăeuăcaădomnia-voastr<:ănuăm<ătem de nimic, dar, spre deosebire de domnia-voastr<,ă înăviaYaăastaăn-am nimic de pierdut. — Atâtădeămult<ăvorb<rieădespreălucruriăurâte,ăGyoko-san, într-oădimineaY<ăatâtădeăpl<cut<?ăEsteăpl<cut<,ăneh? Marikoăseăpreg<tiăs<ăîşiăascund<ăghearele. — Aşăpreferaămaiămultăs<ăteăv<dăvie,ătr<indăpân<ălaăadânciăb<trâneYi,ăunulădintreăstâlpiiănoiiătaleăbresle.ăAh,ăastaăaăfostăoăideeădeosebit<.ăOăideeăfoarteăbun<,ăGyoko-san. — V<ămulYumesc,ădoamn<.ăLaăfelădeămultămi-arăplaceăs<ăv<ăştiuăînăsiguranY<,ăvesel<ăşiăînăîmbelşugare,ăcuătoateăbucuriileăşiăcinsteaăpeăcareăleămeritaYi. — Bucurii?ărepet<ăMarikoăameninY<toare. Gyoko era ca un câine dresat trimis pe urmele vânatului. — Suntă doară oă Y<ranc<ă doamn<,ă aşaă c<ă nuă potă s<ă ştiuă ceăonoruriăaYiădoriă şiă ceădistracYiiăv-arăplace,ăvou<,ăsau fiului vostru. Neb<gatăînăseam<ădeăniciunaădintreăele,ămânerulăsubYire,ădeălemn, al evantaiului lui Mariko, trosni între degetele ei.

300

Brizaă încetase.ă Aerulă fierbinteă şiă umedă atârnaă asupraăgr<diniiăcareăseădeschideaăc<treăoămareăf<r<ăvaluri.ăMuşteleăroiauăşiăseăaşezau,ăcaăs<ăseăridice din nou. — Ce...ăCeăonoruriăsauădistracYiiăYi-ai dori pentru dumneata? MarikoăîşiăaYintiăprivireaăcuăoăfascinaYieăr<ut<cioas<ăasupraăb<trâneiă femei,ă peă deplină conştient<ă acumă c<ă trebuiaă s<ă oădistrug<,ăsauăaltfelăfiulăeiăaveaăs<ăsufere. — Nimic pentru mine. Seniorul Toranaga mi-a dat onoruri şiăbog<Yiiămaiăpresusădeăviseleămele,ădarăpentruă fiul meu? Ah, da, lui i s-arăputeaădaăoămân<ădeăajutor. — Ce ajutor? — Dou<ăs<bii. — CuăneputinY<. — Ştiuădoamn<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăEăaşaădeăuşorăs<ădaiăşiătotuşiăatâtădeăimposibil.ăVineăr<zboiul.ăVaăfiănevoieădeămulYiăînălupt<. — N-oăs<ămaiăfieăniciăunăr<zboiăacum.ăSeniorulăToranagaăseăduce la Osaka. — Dou<ăs<bii.ăNu-i prea mult ceea ce cer. — EăcuăneputinY<.ă Îmiăpareă r<u,ădarăeuănuăpotă s<ădauăaşaăceva. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă dară euă nuă v-am cerut domniei-voastre nimic, dar este singurul lucru care mi-ar faceăpl<cere.ăDa,ănimicăaltceva. Oăpic<tur<ădeăsudoareăc<zuădeăpeăobrazulăluiăGyokoăînăpoalaăei. — Mi -arăplaceăs<-i ofer seniorului Toranaga cinci sute de koku dinăpreYulăcontractului,ăcaăoădovad<ăaăstimeiămeleă înăacesteă vremuriă grele.ă CeilalYiă cinciă suteă voră fiă pentruă fiulămeu. Un samurai are nevoie de un venit, neh? — ÎYiăcondamniăfiulălaămoarte.ăToYiăsamuraiiăluiăToranagaăvor muri sau vor deveni ronini foarte curând. — Karma. Fiulămeuăareădejaăfii,ădoamn<.ăEiăvorăspuneăfiiloră

301

lorăc<ăoădat<ăamăfostăsamurai.ăAsta-iă totăceeaăceăconteaz<,ăneh? — Euănuăamăputereaăs<ădauăaşaăceva. — Adev<rat.ă Îmiă pareă r<u,ă dară astaă eă totă ceeaă ceă m-ar mulYumi. *** Nervos,ăToranagaăscutur<ădinăcap. — InformaYiileăeiăsuntăinteresante,ăpoate,ădarănuămerit<ăs<-i fac fiul samurai. Marikoăr<spunse: — Pareăs<ă fieăunăvasalăcredincios,ăAlteY<.ăAăspusăc<ă ară fiăonorat<ă dac<ă aYiă opriă alYiă cinciă suteă deă koku din contract pentru vreun samurai aflat în nevoie. — Asta nu e generozitate. Nu, nici pe departe. Asta, mai degrab<,ă eă oă dovad<ă c<ă seă simteă vinovat<ă pentruă preYulăneruşinatădeălaăînceput. — Poateăc<ămerit<ăs<ăv<ăgândiYi,ăalteY<.ăIdeeaăeiăînăprivinYaăbreslei,ă înă privinYaă acestor gei-sha şiă aă noiiă claseă deăcurtezane vor avea efecte îndelungate, neh? N-areă s<ă fac<ănim<nuiăniciăunăr<u,ăpoate. — Nuăsuntădeăaceeaşiăp<rere.ăNu,ădeăceăarăfiăr<spl<tit<?ăNuăeăniciăoăpricin<ăpentruăcareăs<-iăfacăaceast<ăonoare.ăÎmiăvineăs<ărâd.ăEştiăsigur<ăc<ănuăYi-a cerut-oăeaăîns<şi? — Ară fiă maiă multă decâtă neobr<zareă dină parteă eiă s-oă fac<,ăAlteY<.ăEuăamăf<cutăaceast<ăpropunereăpentruăc<ăcredăc<ăv-ar fi de mare folos. — Arăfaceăbineăs<-mi fie de mai mult folos. Tainele ei sunt probabilă totă nişte minciuni. În zilele astea n-aud decât minciuni. Toranagaăsun<ăunămicăclopoYelăşiăunăslujitorăap<ruăîndat<ălaăuş<.

302

— AlteY<? — Unde este curtezana Kiku? — Înăînc<perileăvoastre,ăAlteY<. — EăşiăfemeiaăGyokoăcuăea? — Da,ăAlteY<. — D<-leă peă amândou<ă afar<ă din castel. Acum. Trimite-le înapoiăla....ănu,ăg<seşte-leăunăhan,ăunăhanădeămânaăaătreiaăşiăspune-leăs<ăaştepteăacoloăpân<ăcândătrimităeuădup<ăele,ăspuseăToranagaă înt<râtat.ă Dezgust<tor!ă Codoaşeă careă voră s<ă fieăsamurai!ă X<raniă împuYiYiă careă nu-şiă maiă cunosc lungul, nasului! Marikoă îlă priveaă stândă aşezată peă perneleă lui,ă cuă evantaiulămişcându-seăagitat.ăEraă tulburat<ădeă schimbareaăpeăcareăoăvedeaă laă el.ă Moroc<nos,ă nervosă şiă nehot<rât,ă cândă înainteăfuseseăîntotdeaunaădoarăîncrez<torăşiămulYumit.ăOăascultaseăcu interes,ădarănuăcuăentuziasmulăpeăcareăeaăîlăaşteptase. Bietulă om,ă seă gândiă cuă mil<,ă s-aă dată b<tut.ă Laă ce-i mai folosescăoriceăinformaYii?ăPoateăc<ăeăînYeleptăc<ăd<ălaăoăparteălucrurileălumeştiăşiăseăpreg<teşteăpentruănecunoscut.ăPoateăarătrebuiăs<ăoăfaci tuăîns<Yi,ăîşiăzise,ămaiămurindăîn<untrulăeiăînc<ăpuYin.ăDa,ă dară nuăpoYi,ă nuă înc<.ăCumvaă trebuieă s<-Yiă aperiăfiul. Seă aflauă laă ală şaseleaă cată ală donjonuluiă înaltă şiă înt<rit,ă iarăferestreleă d<deauă deasupraă oraşului,ă peă treiă p<rYiă aleăorizontului. Apusul eraămohorâtăînăaceaăsear<,ăcornulăluniiăsubYireăşiăcoborâtălaăorizont,ăiarăaerulăumed,ăîn<buşitor,ădeşiăacolo,ălaăaproapeăoăsut<ădeăpicioareădeălaăp<mântăşiădeasupraăziduriloră castelului,ă cameraă eraădeschis<ă oric<reiă adieriă deăvânt.ă Înc<pereaă eraă joas<ă şiă înt<rit<ă şiă ocupaă jum<tateă dinăîntregulăetaj,ăalteăînc<periăînconjurând-o. Toranagaăridic<ămesajulăpeăcareăHiro-matsu i-l trimise prin Marikoă şiă îlă citiă dină nou.ă Eaă b<g<ă deă seam<ă c<ă mânaă luiătremura.

303

— Şiădeăceăvreaăs<ăvin<ălaăYedo? Arunc<ănemulYumităsululăde-o-parte. — Nuăştiu,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăMi-aăcerutădoarăs<ăv<ădau acest mesaj. — Aiăvorbităcuăcreştinulărenegat? — Nu,ăAlteY<.ăYoshinaka-san aăspusăc<ăaYiădatăporunciăcaănimeniăs<ănuăfac<ăasta. — CumăaăfostăYoshinakaăînătimpulăc<l<toriei? — Foarteăpriceput,ăAlteY<,ăspuseăea,ăr<spunzândăr<bd<toareăaădouaăoar<ăîntreb<rii.ăNe-aăp<zităfoarteăbineăşiăne-a adus la vreme. — De ce nu s-a întors preotul Tsukku-san cu voi? — Peădrumulă deă laăMishima,ăAlteY<,ă elă şiăAnjin-san s-au certat. Mariko îiăpovesti,ăf<r<ăs<ăştieăc<ăce-iăspuseseădejaăp<rinteleăAlvitoăluiăToranaga,ăsauădac<,ădeăfapt,ăToranagaătrimiseseădup<ăelăpân<ăatunci. — P<rinteleăaăhot<râtăs<ăc<l<toreasc<ăsingur. — Dinăceăcauz<ăs-au certat? — În parte din pricina mea, a sufletului meu, AlteY<.ăŞiămaiămultădinăpricinaăduşm<nieiădintreăreligiileălorăşiăaăr<zboiuluiădintreăst<pâniiălor. — Cine a început? — AmândoiăsuntălaăfelădeăvinovaYi.ăAăînceputădeălaăoăplosc<ăcuăb<utur<. MarikoăîiăistorisiăîntâmplareaăcuăRodrigues,ăapoiăcontinu<: — Tsukku-san aăadusăoăaădouaăplosc<ăînădar,ădorind,ădup<ăcumă spunea,ă s<ă pun<ă oă vorb<ă pentruă Rodrigues-san, dar Anjin-san aăr<spuns,ăneaşteptatădeăbrutal,ăc<ănuăvreaăniciăunăfelă deă "b<utur<ă papistaş<",ă c<ă prefer<ă saké şiă c<ă n-are încredereăînăpopi.ăSfântulăp<rinte s-aăînroşitătot,ăaăfostălaăfelădeăneaşteptatădeăbrutalăspunândăc<ănuăs-aăocupatăniciodat<ăcuăotr<vurileăşiăn-o s-oăfac<ăniciodat<ăşiăn-arăputeaăniciodat<ăs<ă

304

încuviinYezeăunăasemeneaălucru. — Ah,ăotrav<?ăFolosescăotravaăcaăarm<? — Anjin-san mi-aăspusăc<ăuniiădintreăeiăda,ăAlteY<.ăAstaăaăiscat alte cuvinte urâte. S-au certat apoi cu privire la religie, laăsufletulămeu,ălaăcatoliciăşiăprotestanYi.ăAmăplecatăs<-l aduc pe Yoshinaka-san câtădeărepedeăamăpututăşiăelăaăoprităcearta. — Creştiniiănuăne-aduc altceva decât necazuri, neh? Ea nu-iă r<spunse.ă Nervozitateaă luiă oă descump<nea.ă Nu-i st<teaă delocă înă fireă astaă şiă p<reaă s<ă n-aib<ă niciă ună motivăpentruăasemeneaălips<ăaălegendareiăsaleăst<pâniriădeăsine. Poateăc<ăşoculădeăaăfiăînvinsăeăpreaămultăpentruăel,ăîşiăzise. F<r<ă el,ă suntemă cuă toYiiă terminaYi,ă fiulă meuă eă pierdută şiăKwanto va trece curând în alte mâini. Mohoreala lui o molipsiăşiăpeăea.ăB<gaseădeăseam<,ăpeăstr<ziăşiăînăcastel,ăoăumbr<ăcareăp<reaăc<ăatârn<ădeasupraăîntreguluiăoraş.ăUnăoraşăcare era faimos pentru veselia lui, pentru umorul lui spumos şiăpentruăbucuriaădeăaătr<i. — M-amăn<scutăînăanulăînăcareăaăsosităprimulăcreştinăşiădeăatunciă eiă bântuieă Yaraă neîncetat,ă spuseă Toranaga.ă Deăcincizeciăşiăoptădeăaniăn-aduc altceva decât necazuri, neh? — Îmiăpareăr<uăc<ăv-amăsup<rat,ăAlteY<.ăMaiăesteăşiăaltceva?ăCuăîng<duinYa... — Stai jos. N-amăispr<vităînc<. Toranagaăsun<ădinănouădinăclopoYel.ăUşaăseădeschise. — Trimite-l pe Buntaro-san aici. Buntaroă p<şiă în<untru.ă Întunecată laă faY<,ă îngenuncheă şiă seăînclin<.ăEaă se înclin<ă c<treă el,ă Yeap<n<,ă dară elă n-oăb<g<ă înăseam<. Cuăunătimpăînăurm<ăBuntaroăîntâlniseăconvoiulălorălaăpoartaăcastelului.ăDup<ăună scurtă salută deăbun-g<sit,ă îiă spuseseă c<ătrebuiaăs<ăseăînf<Yişezeădeîndat<ăsenioruluiăToranaga.ăDup<ăAnjin-san aveaăs<ătrimit<ămaiătârziu. — Buntaro-san, m-aiă rugată s<ă m<ă veziă înă prezenYaă soYieiă

305

dumitale,ăcâtădeăcurândăcuăputinY<. — Da,ăAlteY<. — Şiăceădoreşti? — V<ăcerăumilăîng<duinYaăs<ăiauăcapulăluiăAnjin-san. — De ce? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarămieănu-mi place felul în care se uit<ălaăsoYiaămea.ăVoiamăs-oăspunăînăfaYaăei,ăprimaădat<ădeăfaY<ă cuă domnia-voastr<.ă Şiă deă asemenea,ă m-a insultat la Anjiroăşiănuămaiăpotătr<iăcuăruşineaăasta. Toranagaăarunc<ăoăprivireăscurt<ăc<treăMariko,ăcareăp<reaăs<ăfiăîngheYat. — Oăacuziăc<ăl-a încurajat? — Eu...ăeuăv<ăcerăîng<duinYaăs<-i iau capul. — Oăacuziăc<ăl-aăîncurajat?ăR<spunde-mi la întrebare. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ădarăamăcrezutăc<ăarăfiăfostădeădatoriaămeaăs<-iăiauăcapulăînăaceeaşiăclip<,ăr<spunseăBuntaroărece, cu ochii pe tatami. Barbarulă îmiă tulbur<ă într-una armonia.ă Credă c<ă v<ă nec<jeşteă şiă peă domnia-voastr<.ăL<saYi-m<ăs<-iăiauăcapul,ăv<ăimplor. Îşiă ridic<ă privirea.ă Aveaă f<lcileă greleă neb<rbieriteă şiă ochiiăumbriYiădeăcearc<neăadânci. — Sauăl<saYi-m<ăs<ăplecăcuăsoYiaămeaăacumăşiălaănoapteăvomăporniăînainteaăvoastr<,ăs<ăv<ăpreg<timăcalea. — Ce spui de asta, Mariko-san? — EsteăsoYulămeu.ăOriceăhot<r<şteăel,ăamăs<ăm<ăsupun,ădoarădac<ănuăhot<râYiăaltfel,ăAlteY<.ăEădeădatoriaămea. Toranagaăpriviădeălaăb<rbatălaăfemeie.ăApoiăvoceaăiăse aspri şiăpentruăoăclip<ăfuădinănouăToranagaăcelădinătrecut. — Mariko-san,ă aiă s<ă pleciă înă treiă zileă laă Osaka.ă Aiă s<ăpreg<teştiăacestădrumăpentruămineăşiăaiăs<ăm<ăaştepYiăacolo.ăBuntaro-san,ăaiăs<ăm<ăînsoYeştiădreptăcomandantăalăescorteiămele,ăcândăamăs<ăplec.ăDup<ăceăaiăs<ăfiiăsecondantulămeu,ătu,ăsauăunulădintreăoameniiă t<i,ăpoateă s<ă fac<ăacelaşiă lucruăcuă

306

Anjin-san. Cuăsauăf<r<ăînvoireaălui. Buntaroătuşiăcaăs<-şiădreag<ăglasul — AlteY<,ăv<ărogăporunciYiă"Cer..." — Xine-Yiăgura!ăUiYiăcineăeşti?ăYi-am spus "nu" de trei ori! Dataăviitoare,ă cândăveiă aveaăneobr<zareaă s<-mi dai sfaturi necerute,ăaiăs<-Yiătaiăpânteculăîntr-o hazna din Yedo! Fruntea lui Buntaro era pe tatami. — V<ăcerăiertare,ăAlteY<.ăV<ăcerăiertareăpentruăneobr<zareaămea. Mariko era la fel de îngrozit<ă deă izbucnireaă grosolan<,ăruşinoas<ăaă luiăToranagaăşiăseă înclin<ăadâncăşiăea,ăcaăs<-şiăascund<ăstânjeneala.ăDup<ăoăclip<,ăToranagaăspuse: — V<ărogăs<ăiertaYiăpurtarea.ăRug<minteaătaăesteăacceptat<,ăBuntaro-san,ădarănumaiădup<ăceăîmiăveiăfiăsecondant. — V<ă mulYumesc,ă AlteY<.ă V<ă rogă s<ă m<ă iertaYiă c<ă v-am tulburat. — V-amăporuncităamândoruraăs<ăfaceYiăpaceăîntreăvoi.ăAYiăf<cutăaşa? Buntaroăd<duăscurtădinăcap.ăMarikoăîlăimit<. — Bun. Mariko-san, te vei întoarce cu Anjin-san la noapte, la Ora Câinelui.ăAcumăpoYiăs<ăpleci. Eaăseăînclin<ăşiăîiăp<r<si.ăToranagaăseăuit<ăYint<ălaăBuntaro. — Ei, bine, o acuzi? — Nuăeădeăcrezutăc<ăarăputeaăs<ăm<ătr<deze,ăAlteY<,ăr<spunseămoroc<nosăBuntaro. — Şiăeuăsuntădeăaceeaşiăp<rere. Toranagaăizgoniăoămusc<ăcuăevantaiul,ăp<rândăfoarteăobosit. — Eiăbine,ăoăs<ăaiăînăcurândăcapulăluiăAnjin-san. Am nevoie deăelăpeăumeriăînc<ăpuYin<ăvreme. — V<ămulYumesc,ăAlteY<.ăDinănouăv<ă rogăs<ăm<ă iertaYiăc<ăv-am tulburat. — Vremurile sunt tulburi. Toranagaăseăaplec<ăînainte.

307

— Ascult<.ăVreauăs<ă teăduciă laăMishimaădeîndat<,ă caă s<-l înlocuieştiăpeătat<lăt<uăpentruăcâtevaăzile.ăMi-a cerut învoirea s<ă vin<ă aiciă caă s<ă steaă deă vorb<ă cuămine.ăNuă ştiuă deă ce...ăOricum,ătrebuieăs<ăamăpeăcinevaăînăMishima,ăînăcareăs<ăm<ăîncred. N-ai vrea, te rog, s<ăpleciăînăzoriă– pe drumul dinspre Takato? — AlteY<? Buntaroăv<zuăc<ăToranagaăîşiăp<straălinişteaăcuăunăefortăuriaşăşi,ăînăciudaăvoinYeiăsale,ăvoceaăîiătremura. — Am un mesaj personal pentru mama mea, în Takato. Nu trebuieăs<ăspuiănim<nuiăc<ăteăduciăacolo,ădarăodat<ăceăajungiădestulădeădeparteădeăoraş,ătai-o spre nord. — AmăînYeles. — Seniorul Zataki s-arăputeaăs<ăteăîmpiediceăs<ăi-l dai, s-ar puteaă s<ă încerce.ă Trebuieă s<ă i-l dai doar în mâinile ei, înYelegi?ăNumaiăei.ăIaădou<zeciădeăoameniăşiăgalopaYiăpân<ăacolo.ăAmăs<ătrimităunăporumbelăc<l<torăcaăs<ăcerăpermisulădeăliber<ătrecereădeălaăel. — Mesajulăvostruăvaăfiăverbalăsauăînăscris,ăalteY<? — În scris. — Şiădac<ănuăpotăs<ăi-l dau? — Trebuieăs<ăpoYi,ădesigurăc<ătrebuie.ăDeăaiaăte-am ales pe tine! Dar dac<ăeştiătr<dat...ădistruge-l înainte de a te omorî. În momentulă înă careă voiă auziă asemeneaă veştiă rele,ă capulă luiăAnjin-san vaă plecaă deă peă umeri.ă Şiă dac<...ă ceă s<ă facă cuăMariko-san? Ceăs<ăfacăcuăsoYiaăta,ădac<ăcevaănuămergeăcumătrebuie? — V<ă rogă s<ă îiă luaYiă şiă eiă viaYa,ăAlteY<,ă înainteă deă aă muriădomnia-voastr<.ăAşăfiăonoratădac<...ăMerit<ăunăsecondantăpeăm<sur<. — N-oă s<ă moar<ă dezonorat<.ă Aiă f<g<duialaă mea.ă Amă s<ăm<-ngrijesc de asta personal. Acum, te rog, întoarce-te în zoriăpentruămesaj.ăNuăîmiăînşelaăîncrederea. Doar în mâinile

308

mamei mele. Buntaroă îiă mulYumiă dină nouă şiă plec<,ă ruşinată deă faptulă c<ăToranagaă îşiă ar<taseă atâtădeădeschisă teama.ăR<masă singur,ăToranagaăscoaseăoăbatist<ădeăhârtieăşi-şiăşterseăsudoareaădeăpeăfaY<.ăDegeteleă îiă tremurau.ă Încerc<ăs<ăşiă leăst<pâneasc<,ădarănuăizbuti.ăÎiătrebuiseătoat<ăputereaăs<ăcontinueăs<ăfac<ăpeăprostulă mohorât,ă s<-şiă ascund<ă înfierbântareaă nedomolit<,ădin pricina tainelor care, de neînchipuit, promiteau îndelung aşteptataăşans<. — Oă posibil<ă şans<,ă doară posibil<ă – dac<ă suntă adev<rate,ăspuseă cuă glasă tare,ă abiaă înă stareă s<ă gândeasc<,ă uluitoareaăinformaYieăatâtădeăbinevenit<,ăpeăcareăMarikoăi-o adusese de laăfemeiaăGyoko,ăînc<ăr<sunându-i în urechi. Ochiba, râdea el în sinea lui. Deci harpia aia este momeala caă s<-mi aduc fratele de-aă rostogolulă dină cuibulă s<uă deăvultur. Fratele meu o doreşte pe Ochiba. Dar acum este la felădeălimpedeăc<ăvreaămaiămultădecâtăpeăeaăşiămaiămultădecâtăKwanto.ăVreaăîmp<r<Yia.ăÎlăur<şteăpeăIshido,ăîiăeăscârb<ădeăcreştiniă şiă acumăeăbolnavădeăgelozie din cauza cunoscutei pofteăaăluiăIshidoăpentruăOchiba.ăAşaăc<ăoăs<ăseădespart<ădeăIshido,ăKiyamaăşiăOnoshi.ăFiindc<ăvicleanulămeuăfrateăvreaăîntr-adev<răs<ăfieăshōgun. EăMinowara,ăcuătoat<ăstirpeaădeăcareăareănevoie,ătoat<ăambiYia,ădarănuăcuăîmputernicirea. Sau Kwanto.ă Caă s<ă primeasc<ă restul,ă maiă întâiă trebuieă s<ă iaăKwanto. Toranagaă îşiă frec<ă palmeleă fericită gândindu-se la toate minunateleănoiăposibilit<Yiădeăcapcane,ăpeăcareăceleăaflateădeăcurândăiăleăîng<duiauăîmpotrivaăfrateluiăs<u. Şiă Onoshi,ă leprosul.ă Oă pic<tur<ă deă miereă înă urecheaă luiăKiyama,ălaăvremeaăpotrivit<,ăseăgândi,ăiarăspuseleăpreotuluiărenegată r<st<lm<citeăpuYin,ă îmbun<t<Yiteămodestă şiăKiyamaăs-ară puteaă s<-şiă strâng<ă legiunileă şiă s<ă seă porneasc<ă s<-l treac<ăpeăOnoshiăprinăfocăşiăsabia.

309

— Gyokoăeădestulădeăsigur<,ăAlteY<.ăFrateleăJosef,ăacolitul,ăi-aă spusă c<ă seniorulă Onoshiă i-aă şoptită înă confesională c<ă aăf<cută ună tratată secretă cuă Ishido,ă împotrivaă unuiă daimyo creştinăşiăvoiaăiertare.ăPrinătratatăIshidoăpromiteaăsolemnăc<,ăîn schimbul sprijinului de acum, în ziua în care vei muri, acestăcreştinăvaăfiăacuzatădeătr<dareăşiăinvitatăînăNem<rginireăpeăloc,ăcuăforYaădac<ăvaăfiănevoie,ăiarăfiulăşiămoştenitorulăluiăOnoshiăvorămoşteniă toateăp<mânturile.ăNumeleăcreştinuluiănuăaăfostărostit,ăAlteY<. Kiyama,ăsauăHarimaădinăNagasaki?ăseăîntreb<ăToranaga.ăNuăconteaz<.ăPentruămineătrebuieăs<ăfieăKiyama. Seă ridic<ă tremurând,ă înă ciudaă bucurieiă şiă bâjbâiă c<treă unaădintre ferestre, sprijinindu-se greoi de oblonul de lemn. Privi lunaăşiăcerul.ăSteleleăerauăpalide. Se adunau nori de ploaie. — Buddhaăşiăvoiăzei,ăoricareădintreăzei!ăFaceYiăcaăfrateleămeuăs<ămuşteămomealaă– şiăcaătoateăvorbeleăaceleiăfemeiăs<ăfieăadev<rate! Niciăoăsteaăc<z<toareănuăap<ruăcaăs<ăarateăc<ămesajulăfuseseăprimit de zei. Nici un vânt nu se isc<ădinăsenin,ăniciăunănorănuăap<ruădeănic<ieriăs<ăacopereăseceraălunii.ăŞiădac<ăs-ar fi ivit un semn ceresc, el l-ar fi socotit o întâmplare. Aiă r<bdare.ă Puneă laă socoteal<ă doară faptele.ă Staiă şiăgândeşte-te,ăîşiăspuse. Ştiaăc<ăobosealaăîncepuseăs<-şiăarateăcolYii,ădarăeraăvitalăcaăniciăuniiădintreăvasalii,ăsauăapropiaYiiăluiăşiădeciănimeniădintreălegiunileădeăgur<-casc<ăsauăspioniădinăYedo,ăs<ănuăb<nuiasc<ăniciăoăclip<ăc<ădoarăseăpref<ceaăaăseăfiădatăb<tutăşiăjucaărolulăunui învins. La Yokosé înYeleseseăîntr-oăclip<ăc<ădac<ăarăfiăacceptat cel de-alădoileaăsulădeălaăfrateleăs<u,ăînsemnaăs<-şiăprimeasc<ăosândaă laămoarte.ăHot<râseă c<ă singuraă saă şans<ăm<runt<ădeăsupravieYuireăeraăs<-iăconving<ăpeătoYi,ăchiarăşiăpeăelăînsuşi,ăc<ăacceptaseăînfrângereaăpeădeplin, deşiăînărealitateăeraă doară caă s<ă câştigeă timp,ă continuândă obişnuitulă şiră deă

310

tocmeli,ă întârzieriă şiă falseă retrageri,ă întotdeaunaă aşteptândăr<bd<toră pânâă ap<reaă oă cr<p<tur<ă înă armur<,ă deasupraăgâtului,ă caă apoiă s<-şiă înfig<ă sabiaă adânc,ă s<lbatic,ă f<r<ăşov<ire. De la Yokosé petrecuseă îndelungiă nopYiă şiă zileă deă veghe,ăfiecareă dintreă eleă maiă greuă deă îndurată decâtă cealalt<.ă Nuăvânase,ănuărâseseăşiănuăpuseseălaăcaleănimic,ănuăînotase,ănuăglumiseă şiă nuă dansase,ă nuă cântaseă înă pieseleă Noh, care îl desf<taser<ădeăcând seăştia.ăNumaiăacelaşiărolăsinguratic,ăcelămaiăgreuădinătoat<ăviaYaălui:ăposomorât,ăînfrânt,ănehot<rât,ăînăaparenY<ă neajutorat,ă aproapeă l<sându-seă s<ă moar<ă deăbun<voieădeăfoame. Caăs<-şiămaiătreac<ătimpul,ăcontinuaseăs<-şiăîmbun<t<Yeasc< testamentul.ăAcestaăconYineaăoăserieădeăinstrucYiuniăsecrete,ăpersonale,ă c<treă urmaşiiă lui,ă peă careă elă leă alc<tuiseă de-a lungulăanilor,ăar<tându-leăcumăs<ăconduc<ămaiăbineădup<ăel.ăSudaraăjuraseădejaăs<ăseăsupun<ătestamentului,ăaşaădup<ăcumăfiecareă moştenitoră aveaă s<ă fac<ă laă rându-l lui. În acest fel viitorulăclanuluiăvaăfiăasigurat,ăîşiăreamintiăToranagaăînătimpăceăschimbaăunăcuvânt,ăad<ugaăoăpropoziYieă sauăştergeaăunăparagraf,ădac<ăoăs<ăscapădinăcapcanaădeăacum. Testamentul începea asfel: Datoria senioruluiăuneiăprovinciiăconst<ăînăaăasiguraăpaceaăşiăsiguranYaă oameniloră şiă nuă înă aă seă împ<unaă cuă fapteleăstr<moşilor,ăsauăînăaăseăstr<duiăs<ăaduneăaveriăpentruăurmaşiiăs<i... Una dintre maxime spunea: Noroculă şiă nenoroculă trebuieă l<sateă înă seamaă ceruluiă şiă aălegilorăfirii.ăNuătrebuieăcump<rateăcuărugiăsauăcuăoriceăalt<ăîntreprindereăviclean<ădeăvreunăomăoarecare,ăsauădeăcinevaăcareăîşiăspuneăcuădeălaăsineăputere,ăsfânt. Şterseă"cinevaăcareăîşiăspuneăcuădeălaăsineăputereăsfânt"ăşiăschimb<ă propoziYiaă caă s<ă seă sfirşeasc<ă cuă "vreună omă

311

oarecare." Deăobicei,ăîiăpl<ceaăs<-şiăstruneasc<ămintea,ăastfelăcaăs<ăscrieălimpedeăşiă scurt,ădară înă timpulă îndelungilorăzileăşiănopYiă îiătrebuiseăîntreagaăsaăst<pânireădeăsineăcaăs<ăcontinueăs<ăjoaceăunărolăatâtădeăstr<in. C<ă izbutiseă atâtă deă bineă îiă f<ceaă pl<cereă şiă totuşiă îlănemulYumea.ăCumăputeauăoameniiăs<ăfieăatâtădeăcreduli? MulYumescă zeiloră c<ă suntă aşa,ă îşiă spuseă pentruă aămilioanaăoar<.ăAcceptândă"înfrângerea"ăaiăocolitădeădou<ăoriăr<zboiul.ăEştiăînc<ăîncolYit,ădarăacum,ăînăceleădinăurm<,ăr<bdareaătaăşi-a primităr<splataăşi-aiăoănou<ăşans<. Poateăoănou<ăşans<,ăseăcorect<.ăDac<ăsecreteleăsuntăfalseăşiădateădeăunăduşmanăcaăs<ăteăînfundeăşiămaiămult? Pieptulăluiăîncepuăs<-lădoar<.ăSeăsimYiăsl<bităşiăameYit,ăaşaăc<ăseăaşez<ăjosăşiărespir<ăadânc,ăcumăîlăînv<Yaser<ăcuăaniăînăurm<ăprofesoriiă Zen.ă "Zeceă respiraYiiă adânci,ă zeceă uşoare,ă zeceăadânci,ăzeceăuşoare.ăTrimite-Yiăminteaă înăNem<rginire:ăNuăexist<ă trecut,ă sauă viitor,ă fierbinteă sauă rece,ă durereă sauăbucurie – din nimic în nimic." În curândă începuă dină nouă s<ă gândeasc<ă limpede.ă Apoiă seăduseălaămas<ăşiăîncepuăs<ăscrie.ăOărug<ăpeămamaăsaăs<ăîiăfieăintermediară întreă elă şiă frateleă s<uă vitregă şiă s<-i prezinte propunereaăluiăpentruăviitorulăclanuluiălor.ăMaiăîntâiăîşiărug<ăfrateleăs<ăseăgândeasc<ălaăoăc<s<torieăcuădoamnaăOchiba. "Desigurăc<ăară fiădeăneînchipuită s<ă facăeuăasta,ă frate.ăPreaămulYiădaimyo arăfiăînfuriaYiădeăambiYiaămeaăneruşinat<.ăDarăoăastfelădeăleg<tur<ăcuătineăvaăînt<riăpaceaăînăîmp<r<Yieăşiăvaăsprijini succesiunea lui Yaemon. NimeniănuăseăîndoieşteădeăcredinYaă ta,ă deşiă uniiă seă înşal<ă îndoindu-se de a mea. Ai putea,ădesigur,ăs<ăg<seştiăoăsoYieămultămaiăpotrivit<,ădarăeaăcuăgreuăarăputeaăg<siăunăsoYămaiăbun.ăOdat<ăceătr<d<toriiăAlteYeiăSaleă Imperiale,ă voră fiă înl<turaYiă şiă euă îmiă voi relua locul cuvenit,ăcaăPreşedinteăalăConsiliuluiăRegenYilor,ăvoiă invitaă

312

peăFiulăCeruluiăs<ăcear<ăaceast<ăc<s<torie,ădac<ăveiăprimiăs<ăteă încarciăcuăoăastfelădeă sarcin<ăgrea.ăSimtăcuăadev<ratăc<ăacest sacrificiu este singura cale prin care amândoi putem asiguraăsuccesiuneaăşiăs<ăneăfacemădatoriaăpentruăcareăamăjuratăînăfaYaăluiăTaikō.ăAlădoilea,ăYiăseăofer<ătoateădomeniileătr<d<toriloră creştiniă Kiyamaă şiă Onoshi,ă careă acumă urzescăîmpreun<ă cuă preoYiiă barbariă ună r<zboiă mişelescă împotrivaătuturor acelor daimyo necreştini,ă sprijiniYiă deă oă invazieă aăbarbarilor cu muschete, aşa cum au făcut mai înainte împotriva stăpânului nostru legiuit, Taikō. Maiădeparte,ăYiăseăofer<ătoateăp<mânturileăoric<ruiăaltăcreştinădinăKyushu,ăcareăseăal<tur<ătr<d<toruluiăIshidoăîmpotrivaămeaăînăb<t<liaăfinal<.ă(Ştiaiăc<ăY<ranulă<staăparvenităaăavutăneobr<zareaăs<ăfac<ăştiutăc<,ă odat<ă ceă euă voiă fiă mort,ă iară elă vaă conduceă Consiliul,ăpl<nuieşteă s<-lă dizolveă şiă elă însuşiă s<ă seă însoareă cuă mamaăMoştenitorului?) Iar în schimbul celor de mai sus, doar atât, frate: un tratat de alianY<ăsecret,ăacum,ăgarantândătrecereăliber<ăarmatelorămeleăprinămunYiiăShinano,ăunăatacăală forYelorănoastreăunite,ă subăconducereaămea,ăîmpotrivaăluiăIshido,ălaăvremeaăşiăfelulăalesădeă mine.ă Înă sfârşit,ă caă dovad<ă aă încrederiiă mele,ă amă s<-Yiătrimită deîndat<ă peă fiulă meu,ă Sudara,ă soYiaă lui,ă doamnaăGenjikoăşiăcopiiiălor,ăîmpreun<ăcuăsingurulămeuănepot,ăYie,ăînăTakato..." Nuăaşaăseăpoart<ăunăomăînvins,ăîşiăspuseăToranagaăşiăpecetluiăsulul.ă Zatakiă oă s<ă înYeleag<ă astaă imediat. Da, dar acum momealaăeăpus<ăînăcapcan<.ăShinanoăesteăsinguraămeaăcaleăşiăZatakiăesteăprimaăcheieăc<treăcâmpiileăOsak<i. Eăadev<ratăc<ăZatakiăoădoreşteăpeăOchiba?ăRiscăatâtădeămultăpentruăpresupuseleăşoapteăaleăuneiăslujniceăînc<lecateăşiăaleăunuiă b<rbată înă c<lduri.ă Ară puteaă Gyoko,ă lipitoareaă astaăneruşinat<,ă s<ă mint<ă caă s<ă câştigeă deă dou<ă ori?ă Samurai?ăDeciăastaăeăadev<rataăcheieăcaăs<-şiădezv<luieătoateătainele.

313

Trebuieă s<ă aib<ă doveziă înă privinYaă luiă Marikoă şiă aă luiăAnjin-san. De ce oare altfel mi-ar înainta Mariko o astfel de cerere?ăTodaăMarikoăşiăbarbarul!ăBarbarulă şiăBuntaro!ăEi,ăviaYaăeăciudat<. Ună altă junghiă deasupraă inimiiă îlă str<b<tu.ă Dup<ă ună timpăscriseămesajulăpentruăunăporumbelăc<l<torăşiăporniăgreoiăpeăsc<riă c<treă hulub<riaă deă deasupra.ă Aleseă grijuliu un porumbelă pentruăTakatoădinăunulă dintreămulteleă panereă şiăaşez<ălaăloculăluiămiculăcilindru.ăApoiăpuseăporumbelulăpeăstinghie,ăînăcutiaădeschis<ăcareăîiăvaăîng<duiăp<s<riiăs<ăzboareălaăprimaăraz<ădeălumin<. Mesajulăoă rugaăpeămamaăluiăs<ăcear<ă trecereă liber<ăpentruăBuntaro,ăcareăaveaăunămesajăimportantăpentruăeaăşiăfrateleăluiăşiă oă semnaseă caă şiă propunerea,ă YoshiăToranaga-noh-Minowara, folosindu-şiăpentruăprimaăoar<ăînăviaY<ăîntregătitlul. — Zboriăteaf<r<ăşiăbine,ămic<ăpas<re,ăspuseăel,ămângâind-o cuăoăpan<ăc<zut<.ăPorYiămoştenireaăaăzeceămiiădeăani. Înc<ăoădat<ăochiiăiăseăîndreptar<ăc<treăoraşulădeădedesubt.ăOăminuscul<ă gean<ă deă lumin<ă ap<ruă laă orizont,ă spreă r<s<rit.ăJos,ălaădocuri,ăputeaăs<ăvad<ăfl<c<rileăcâtăunăvârfădeăacăaleătorYelorăcareăînconjurauăcorabiaăbarbar<. Asta-iăoăalt<ăcheie,ăseăgândiăşiă începuăs<ăseăgândeasc<ădinănouălaăceleătreiătaine.ăŞtiaăc<ăîiăsc<paseăceva. — Aşăvreaăs<ăfieăKiriăaici,ăîiăspuseănopYii. *** Marikoă eraă îngenuncheat<ă înă faYaă oglinziiă eiă deă metalălustruit.ăSeăuit<ă înă alt<ăparteă caă s<ănu-şiămaiăvad<ă faYa.ă Înămâiniăaveaăpumnalulăcareăsclipeaăînăluminaăl<mpiiădeăulei. — Arătrebuiăs<ăteăfolosesc,ăspuseăea,ăplin<ădeăam<r<ciune. Ochiiăeiăc<utar<ăMadonnaăcuăFiulăînănişaădeălâng<ăminunataă

314

creang<ăcuăfloriăşiăochiiăiăseăumplur<ădeălacrimi. — Ştiuă c<ă sinucidereaă esteă ună p<cată deă moarte,ă dară ce-aşăputeaăface?ăCumăs<ătr<iescăcuăruşineaăasta?ăEămaiăbineăs-o fac înainte de-aăfiătr<dat<. Cameraă eraă laă felă deă t<cut<ă caă întreagaă cas<.ă Eraă casaăfamiliei lor, construit<ăînl<untrulăineluluiăinteriorădeăap<rareăşiăalăşanYuluiă larg,ăceă înconjuraăcastelul,ăundeănumaiăcelorămaiăonoraYiăşiădeăcredinY<ăhatamoto liăseăîng<duiaăs<ătr<iasc<.ăÎnăjurulăcaseiăseăg<seaăoăgr<din<ăînconjurat<ăcuăunăgardădeăbambusăşiăprinăcareătreceaăun pârâuămic,ătrasădinăbelşugulădeăape ce înconjurau castelul. Auziăpaşi.ăPoartaădină faY<ă seădeschiseă şiă seăauziă zgomotulăservitoriloră alergândă s<-şiă întâmpineă st<pânul.ă Puseă iuteăpumnalul deoparte în obi şi-şiăusc<ălacrimile.ăÎnăcurândăseăauzir<ăpaşiăşiăea deschiseăuşaăînclinându-seăpoliticoas<. Prostădispus,ăBuntaroăîiăspuseăc<ăToranagaăseăr<zgândiseădinănou,ăc<ăacumăiăseăporunciseăs<ăpleceălaăMishimaăpentruăunătimp. — Amăs<ăplecăînăzori.ăAmăvrutăs<ăîYiăurezăoăc<l<torieăpl<cut<. Seăopriăşiăseăuit<ăîndelung la ea. — De ce plângi? — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăAlteY<.ăEădoarăpentruăc<ăsuntăfemeieăşiăviaYaă miă seă pareă atâtă deă grea.ă Şiă dină pricinaă luiăToranaga-sama. — Elăeăoăramur<ărupt<.ăMi-eăruşineăs-o spun. Groaznic, dar astaăaădevenităacum.ăArătrebuiăs<ăpornimăr<zboiul.ăMaiăbineăînălupt<,ădecâtăs<ăştiuăc<ăsingurulăviitorăpeăcareăîlăamăeăs<ăv<dăfaYaămurdar<ăaăluiăIshidoărâzândădeăkarma mea. — Da,ăîmiăpareăr<u.ăAşăvreaăs<ăpotăfaceăceva,ăs<-Yiăfiuădeăajutor. Vrei saké sau cha? Buntaroă seă întoarseă şiă url<ă laă ună servitoră careă aşteptaă înăcoridor. — Adu saké! Gr<beşte-te!

315

Seăîntoarseăşiăintr<ăînăcameraăei.ăMarikoăînchiseăuşa.ăElăseăaşez<ă lâng<ă fereastr<ă privindă laă zidurileă casteluluiă şiă laădonjonul de dincolo de ele. — Te rog, nu te-ngrijora,ăAlteY<,ăspuseăea.ăBaiaăeăpreg<tit<ăşiăamătrimisădup<ăconcubinaătaăfavorit<. El nu-şiămişc<ăochiiădeăpeădonjon,ăfierbândăînăsineaălui,ăapoiăspuse: — Arătrebuiăs<ădemisionezeăînăfavoareaăsenioruluiăSudara,ădac<ănuămaiăareăsnag<ăîndestulăpentruăaăneăconduce.ăSeniorulăSudara este fiul s<uăşiămoştenitorulăs<uălegal,ăneh? Neh? — Da,ăAlteY<.ăDa. — Sau,ăşiămaiăbine,ăarătrebuiăs<ăfac<ăcumăaăspusăZataki.ăS<-şiăfac<ăseppuku. Atunci l-amăaveaăpeăZatakiăşiăarmataă luiădeăparteaănoastr<.ăCuăeiăşiăcuămuscheteleăamăputeaăs<ăstr<batemăpân<ălaăKyoto. Ştiuăc<ăputem.ăChiarădac<ăd<măgreş,ăeămaiăbineădecâtăs<ăneăpred<măcaănişteălaşiăşiăîmpuYiYiămânc<toriădeăusturoi.ăSt<pânulănostruă şi-a pierdut toate drepturile, neh? Neh? Seăr<suciăc<treăea. — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă nuă potă s<ă spună asta.ă Elă eă st<pânulănostru legiuit. Buntaroă îiă întoarseă dină nouă spatele,ă posomorât,ă caă s<ăpriveasc<ădonjonul.ăLuminileăsclipeauălaătoateăcaturile,ăşiăînămod deosebit, la cel de-alăşaselea. — Sfatulămeuăpentruăceiădinăconsiliulăs<uăesteăs<-lăinviteăs<ăse despart<ădeănoiăşiădac<ănu, s<-lăajut<m.ăS-a mai întâmplat astaă deă nenum<rateă ori.ă Suntă mulYiă care-miă împ<rt<şescăp<rerile,ădarănuăşiăseniorulăSudara.ăNuăînc<.ăPoateăc-o face în sineaălui,ăcineăştieăceăcredeăoareăcuăadev<rat?ăCândăaiăs<ăteăîntâlneştiă cuă doamnaă Genjiko,ă vorbeşte-i, convinge-o. La rândulăei,ăeaăoăs<-lăconving<.ăEaăîlăduceădeănas,ăneh? SunteYiăprietene.ăPeătineăoăs<ăteăasculte.ăConvinge-o. — Credăc<ăarăfiăunălucruăr<u,ăAlteY<.ăAsta-iătr<dare.

316

— ÎYiăporuncescăs<-iăvorbeşti. — Amăs<ăm<ăsupun. — Da, te vei supune unei porunci, nu-iă aşa?ă pufniă el.ăSupunere.ăDeăceăeştiăîntotdeaunaăatâtădeăreceăşiăacr<,ăneh? Ridic<ăoglindaăşiăi-oăvârîăînăfaY<. — Priveşte-te! — Teărogăs<ăm<ăierYiădac<ănu-Yiăplac,ăst<pâne. Voceaăeiăeraăegal<ăşi-lăpriveaăpesteăoglind<ădreptăînăfaY<. — Nuăvreauăs< teăsup<r. Oăpriviăoăclip<ăşiăapoiăarunc<ăbruscăoglindaăînapoi,ăpeămasaăl<cuit<. — Nuăteăacuzăpeătine.ăDac<ăaşăfiăb<nuităc<...ăn-aşăfiăşov<it. Mariko se auzi aruncându-i: — N-aiăfiăezitatăs<ăfaci,ăce?ăS<ăm<ăucizi,ăAlteY<?ăSauăs<ăm<ălaşiăînăviaY<ăcaăs<ăm< ruşineziăşiămaiămult? — Nu te-amăacuzatăpeătine,ănumaiăpeăel!ăurl<ăBuntaro. — Darăteăacuzăeuăpeătine!ăYip<ăeaădreptăr<spuns,ăiar tu m-ai acuzat pe mine! — Xine-Yiăgura! — M-aiă f<cută deă râsă înă faYaă st<pânuluiă nostru!ă M-ai învinov<Yităşiănuăeştiă înăstareăs<-Yiă faciădatoria!ă Yi-eă team<!ăEşti un laş! Unălaşămurdar,ămânc<torădeăusturoi! Sabiaăluiăieşiădinăteac<ăşiăeaăseăbucur<ăc<ăcelăpuYinăîndr<zniseăs<-lăîmping<ădincoloădeămargineaăr<bd<rii,ădarăsabiaăr<maseăridicat<ăînăaer. — AmăpromisiuneaătaăînăfaYaăzeuluiăt<u,ălaăOsaka,ăînainteăcaănoiăs<ăp<şimăînămoarte.ăAmăpromisiuneaătaăşi... Râsulăeiămuşc<torăeraăascuYităşiăr<ut<cios. — O, da, prea-puterniceăst<pân!ăAmăs<ăfiuăpernaătaăînc<ăoădat<,ădarăprimireaătaăvaăfiăuscat<,ăamar<ăşiăsilnic<! Elă izbiă orbeşte,ă cuă toat<ă putereaă celoră dou<ămâini,ă într-un stâlpă şiă lamaă str<b<tuă aproapeă înă întregimeă lemnulă vechi,ăgros de aproape un picior. Trase de sabie, dar aceasta se

317

înYepenise.ăÎnebunitădeăfurieăr<suciăşiăoăsmuciăşiăatunciălamaăplesni.ă Cuă ună ultimă blestem,ă arunc<ă mânerul rupt prin pereteleă subYireă şiă plec<ă cl<tinându-seă caă beată c<treă uş<.ăServitorulă îlă aşteptaă acoloă tremurând,ă cuă tavaă cuă saké. Buntaro i-o smulse din mâini. Într-oăclip<ăomulăîngenunche,ăîşiăpuseăfrunteaălaăpodeaăşiăîngheY<ăaşa. Buntaro se sprijini de canatulăuşiiăsf<râmate. — Aşteapt<...ăAşteapt<ăpân<ălaăOsaka. Seărepeziăorbeşteăafar<ădinăcas<. Ună timp,ă Marikoă r<maseă nemişcat<,ă caă înă trans<.ă Apoiăculorileăîncepur<ăs<-iărevin<ăînăobraji,ăochiiăeiăîncepur<ădinănouăs<ăvad<.ăSeăreîntoarseăt<cut<ălaăoglind<.ăÎşi cercet<ăunătimpăimaginea,ăapoi,ăfoarteăliniştit<,ăispr<viădeăîntinsăfardul. *** Blackthorneăurcaăînăgoan<ăsc<rile,ăcâteădou<ădeodat<,ăurmatădeăg<rzileăsale.ăSeăaflaăpeăscaraăprincipal<ădinădonjonăşiăeraăbucurosă c<ă nu-lă încurcauă s<biile.ă Trebuiseă s<ă leă predea ceremonios,ă înă curte,ă primeloră g<rzi,ă care-lă c<utaser<ă deăasemeneaăpoliticos,ădarăam<nunYit.ăTorYeleăluminauăsc<rileăşiăpaliereleădeălaăfiecareăetaj,ăPeăcelăde-al cincilea palier se opri,ăaproapeăexplodândădeăînfierbântareăşiăstrig<: — Mariko-san, te simYiăbine? — Da,ăda.ăSuntăbine,ămulYumesc,ăAnjin-san. Începuăs<ăurceădinănou,ăsimYindu-seăuşorăşiăfoarteăputernic,ăpân<ăcândăajunseălaăultimulăcat,ălaăcelăde-alăşaselea.ăAcestănivelă eraăputernicăp<zit,ă caă toateă celelalte.ăSamuraiiă care-l însoYeauăseăîndreptar<ăc<treăceiăadunaYiăînăjurulăuşiiăferecateăînă fieră şiă seă înclinar<.ăLiă seă r<spunseă şiă îiă f<cur<ă semnă luiăBlackthorneăs<ăaştepte. Lucr<turaă înă lemnăşiă fierădină întregulăcastelăeraădeosebit<.ăAici,ă înă donjon,ă toateă ferestrele,ă deşiă delicateă şiă înalte,

318

serveauăşiăcaăpuncteădeătragereăpentruăarcaşiăşiăerauăpreg<titeăobloane grele, acoperite cu fier, gata de-aăfiăaşezateălaăloculălor,ăpentruăoămaiămareăprotecYie. Marikoăd<duăultimulăcolYăalăsc<riiăuşorădeăap<ratăşiăajunseălâng<ăel. — Eştiăbine?ăîntreb<ăel. — Oh,ăda.ăBine,ămulYumesc,ăîiăr<spunse,ăgâfâindăuşor. Dară înc<ă eraă st<pânit<ă deă aceeaşiă ciudat<ă senin<tateă şiădetaşareăpeăcareăelă leăb<gaseădeăseam<ăcândăoă întâlniseă înăcurteăşiăpeăcareănuăleămaiăîntâlniseălaăeaăpân<ăatunci. Las<ăasta,ăîşiăspuseăîncrez<tor.ăEădoarăcastelulăşiăToranagaăşiăBuntaroăşiăfaptulăc<ăeăaici,ăînăYedo.ăŞtiuăceăs<ăfacăacum. Deăcândăv<zuseăErasmus eraăplinădeăoăimens<ăbucurie.ăNuăseăaşteptase,ă într-adev<r,ă s<-şiă g<seasc<ă corabiaă atâtă deădes<vârşit<,ăatâtădeăcurat<ăşiă îngrijit<ăşiăpreg<tit<.ăCuăgreuămaiăputeaăg<siăacumăunămotivăde-aămaiăr<mâneăînăYedo.ăOăs<ă aruncă doară oă privireă scurt<ă subă punYi,ă s<ă v<dă cala,ă oăscufundareă iuteă peă subă coc<,ă caă s<ă cerceteză chila,ă apoiătunurile,ă magaziaă deă muniYii,ă înc<rc<turileă şiă velele.ă Înătimpul drumuluiă c<treă Yedo,ă pl<nuiseă cumă s<ă foloseasc<ăm<taseăgroas<ăsauăpânzaădeăbumbacăpentruăvele.ăMarikoăîiăspuseseăc<ăpânz<ădeăcânep<ănuăexistaă înă Japonia.ăDoară s<ăpunăveleleălaăpunct,ăseăbucur<ăelăşiăoriceăalteărezerveăavemănevoie,ăapoiăieşimăspreăNagasakiăca un fulger. — Anjin-san! Samuraiul se întorsese. — Hai. — Dozo. Uşaă ferecat<ă seă deschiseă t<cut<.ă Toranagaă eraă aşezată laăcap<tulă cel<laltă ală înc<periiă p<trate,ă peăoăporYiuneă în<lYat<,ăacoperit<ăcuătatami. Singur. Blackthorneă îngenuncheă şiă seă înclin<ă adânc, cu palmele aşezateăpeăpodea.

319

— Konbanwa, Toranaga-sama. Ikaga desu ka? — Okagesana de genki desu. Anata wa? Toranagaăp<reaămaiăb<trân,ămaiăobosităşiămultămaiăslabăcaăînainte. Shigata ga nai, îşiă spuseă Blackthorne.ă Karma lui Toranaga n-oăs<ăating<ăErasmus – eaăoăs<ăfieăsalvareaălui,ăjurăpe Dumnezeu. R<spunseăîntreb<rilorăobişnuiteăaleăluiăToranagaăcuăcuvinteăsimple, dar bine rostite, folosind un mod simplificat de vorbire, pe care îl pusese la punct cu ajutorul lui Alvito. Toranagaăîlăfelicit<ăpentruăcâtăavansaseăînăcunoaştereaălimbiiăşiăîncepuăs<ăvorbeasc<ămaiăiute. Blackthorneăfolosiăunaădintreăfrazeleăînv<Yateăpeădinafar<,ăpeăcareăleăalc<tuiseăcuăAlvitoăşiăMariko. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăst<pâne,ădeoareceăjaponezaămeaănuăesteă atâtă deă bun<,ă v<ă rogă s<ă vorbiYiă maiă rară şiă s<ă folosiYiăcuvinteămaiăsimple,ăaşaăcumăşiăeuăvoiăfolosiăcuvinteăsimple.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăv<ăpricinuiescăatâteaănepl<ceri. — Foarte bine. Da, desigur. Spune-mi,ă teă rog,ă cumă Yi-a pl<cutăYokosé? Blackthorneă repet<,ă Yinândă pasulă cuă Toranaga,ă deşiăr<spunsurileă saleă erauă opintite,ă iară vocabularulă s<uă înc<ăfoarteălimitat,ăpân<ăcândăToranagaăpuseăoăîntrebareăaleăc<reiăcuvinteăîiăsc<par<ăînăîntregime. — Dozo? Gomen nasai, Toranaga-sama? spuse el cerându-şiăiertare. Wakarimasen. NuăînYeleg. Toranagaă repet<ă ceă spuseseă înă cuvinteă maiă simple.ăBlackthorneăarunc<ăoăprivireăluiăMariko. — Îmiăpareăr<u,ăMariko-san.ăCeăînseamn<ă"sonkei su beki urni"? — Dac<ăpoateănaviga,ăAnjin-san. — Ah! Domo. Blackthorneăseăîntoarse.ăToranagaăîntrebaseădac<ăpoateăs<ăseăconving<ăiute,ădac<ănavaăsaăeraăînăstareăs<ăias<ăînălargăşiăcâtă

320

de mult i-arăfiăluat.ăR<spunse: — Da,ăcuăuşurinY<.ăÎnăjum<tateăzi,ăst<pâne. Toranagaăseăgândiăoăclip<,ăapoiăîiăspuseăs-oăfac<ăaădouaăziăşiăs<-iătransmit<ărezultatulădup<ăamiaz<,ăîn timpul Orei Caprei. — Wakarimasu? — Hai. — Apoi,ăîYiăveiăputeaăvedeaăoamenii. — AlteY<? — Vasalii.ăAmătrimisădup<ădumneataăcaăs<-Yiăspunăc<ămâineăaiăs<-Yiăprimeştiăvasalii. — Ah,ăv<ă rogăs<ăm<ă iertaYi,ă înYeleg.ăSamurai-vasali.ăDou<ăsute de oameni. — Da. Noapteăbun<,ăAnjin-san. Ne vedem mâine. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăalteY<.ăPotărespectuosăs<ăv<ăîntrebătrei lucruri? — Care? — Maiăîntâi:ăcuăputinY<ăv<zutăechipajulămeuăacum,ăv<ărog?ăCâştigătimp,ăv<ărog. Toranagaă încuviinY<ă şiă d<duă ună ordină scurtă unuiaă dintreăsamuraiăs<-lăconduc<ăpeăBlackthorne. — Iaăoăgard<ădeăzeceăoameniăcuătine.ăIa-l pe Anjin-san de aiciăşiăadu-l înapoi, la castel. — Da,ăst<pâne. — Apoi, Anjin-san? — V<ă rog,ă putemă vorbiă singuri?ă PuYină timp.ă V<ă rog,ăiertaYi-miăobr<znicia. Blackthorneăîncerc<ăs<ănuălaseăs<ăiăseăvad<ănelinişteaăcândăToranagaă oă întreb<ă peă Marikoă dspreă ceă eraă vorba.ă Eaăr<spunseăcinstităc<ăştiaădoarăc<ăAnjin-san avea ceva foarte particular de spus, dar nu întrebase ce anume. — Eştiă sigur<ă c<ă eă bineă s<ă îlă rog,ă Mariko-san? spusese Blackthorneăînătimpăceăurcauăsc<rile. — Oh,ăda.ăDac<ăaştepYiăpân<ătermin<ăel,ădarăs<ăteăasiguriăc<ă

321

ştiiă exactă ceă vreiă s<ă spui,ă Anjin-san. El nu mai e atât de r<bd<torăcaădeăobicei. Nu-lă întrebaseăceăvoiaăs<ăcear<ăşiăelănuăspuseseădeă laăsineănimic. — Foarte bine, Anjin-san,ăspuseăToranaga.ăTeărog,ăaşteapt<ăafar<,ăMariko-san. Eaăseăînclin<ăşiăplec<. — Da? — V<ă rogăs<ăm<ă iertaYi.ăAudăseniorăHarimaădinăNagasakiăacumăduşman. Toranagaăeraăuluităpentruăc<ăaflaseădeăhot<râreaăpublic<ăaăluiăHarima de a se al<turaăluiăIshidoădoarăcândăelăînsuşiăajunseseăla Yedo. — DeăundeăaiăprimităinformaYiaăasta? — V<ărog? Toranagaărepet<ăîntrebareaămaiărar. — Ah!ă ÎnYeleg.ă Auzită deă seniorulă Harimaă laă Hakone.ăGyoko-san mi-a spus. Gyoko-san auzit în Mishima. — Femeiaăastaăeăbineăinformat<.ăPoateăpreaăbine. — AlteY<? — Nimic.ăContinu<.ăCe-i cu seniorul Harima? — AlteY<,ăpotărespectuosăs<ăspun,ăcorabiaămea,ămareăarm<ăîmpotriva Corabiei Negre, neh? Dac<ăeuăiauăCorabiaăNeagr<ăfoarteărepede,ăpreoYiiăfoarteăfurieăpentruăc<ănuăbaniălucrareăcreştin<ă aici.ă Nuă baniă deă asemeneaă portugheziă înă alteăp<mânturi.ăAnulătrecutănuăCorabieăNeagr<ăaici,ădeciănuăbani,ăneh? Dac<ăacumăiauăCorabieăNeagr<ăiute,ăfoarteăiuteăşiălaăfelăanulă viitor,ă toYiă preoYiiă auă mareă team<.ă Acesta-iă adev<rul, AlteY<.ă Cred,ă preoYiiă trebuie s<ă seă pleceă dac<ă ameninYaYi.ăPreoYiiăaşaăpentruăToranaga-sama. Blackthorneăîşiăstrânseăpumnulăcaăs<-şiăsubliniezeăcuvintele.ăToranaga ascultase atent, privindu-iăbuzeleăaşaăcumăf<ceaăşiăel.

322

— ÎnYeleg.ăDarăcare-ar fi scopul, Anjin-san? — AlteY<? Toranagaăc<zuăînăacelaşiăjocădeăaăfolosiăcuvinteăpuYine. — S<ăobYinăce?ăS<ăprindem,ăce?ăS<ăavemăce? — SeniorulăOnoshi,ăseniorulăKiyamaăşiăseniorulăHarima. — Deciăvreiăs<ăteăamesteciăînăpoliticaănoastr<,ăcaăşiăpreoYii.ăCreziăc<ăştiiăcumăs<ăneăconduci,ăAnjin-san? — Îmiăpareăr<u,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ănuăînYeleg. — Nuăconteaz<. Toranaga se gândi mult timp, apoi zise: — PreoYiiă spună c<ă nuă auă putereă s<ă porunceasc<ă acelorădaimyo careăsuntăcreştini. — Nuă adev<rat,ă AlteY<,ă v<ă rogă s<ă m<ă iertaYi. Banii mare putereăasupraăpreoYilor.ăEăadev<rul,ăAlteY<.ăDac<ănuăCorabieăNeagr<ăanulăacestaăşiălaăfelăanulăurm<torănuăCorabieăNeagr<,ădezastru.ă Foarteă r<uă pentruă preoYi.ă Esteă adev<rul,ă AlteY<.ăBaniiăsuntăputere.ăV<ărog,ăgândiYi-v<.ăDac<ă"CerădeăPurpur<"ăînă acelaşiă timpă sauă înainte,ă euă atacă Nagasaki.ă Nagasakiăduşmanăacum,ăneh? EuăiauăCorabieăNeagr<ăşiăatacăc<ileăpeămareă întreăKyushuăşiăHonshu.ăPoateăameninYareă îndeajunsăcaăs<ăfacemăduşmanul,ăprieten? — Nu,ăpreoYiiăorăs<ăîncetezeănegoYul.ăNuăsuntăînăr<zboiăcu preoYii,ăsauăcuăNagasaki,ăsauăcuăaltcineva.ăM<ăducălaăOsaka.ăN-areăs<ăfieăniciăună"CerădeăPurpur<".ăWakarimasu? — Hai. Blackthorneă nuă eraă tulburat.ă Ştiaă c<ă acum,ă ToranagaăînYeleseseă limpedeă c<ă aceast<ă tactic<ă posibil<ă ară fiă atrasă oămareăparteădinăforYele Kiyama-Onoshi-Harima, care se aflau toateă înă Kyushuă şiă Erasmus puteaă s<ă z<d<rniceasc<ă oriceămişcareădeătrupeăimportant<ăpeămare,ădinăaceaăinsul<ăc<treăinsulaăprincipal<. Aiăr<bdare,ăîşiăspuseăel.ăLas<-lăpeăToranagaăs<ăseăgândeasc<ălaăasta.ăPoateăoăs<ă fieăaşaăcumăaăspusăMariko.ăEăoăbucat<ă

323

bun<ădeătimpădeăaiciălaăOsakaăşiăcineăştieăceăs-ar mai putea întâmpla.ă Preg<teşte-te pentru ce-i mai bine, dar nu-Yiă fieăteam<ădeăce-iămaiăr<u. — Anjin-san,ădeăceănuăspuiăastaăînăfaYaăluiăMariko-sama? Ea oăs<ăspun<ăpreoYilor?ăCreziăasta? — Nu,ă AlteY<.ă Amă vrută doară s<ă vorbimă direct.ă Nuă treabaăfemeilorăr<zboiul.ăUnaăultim<ăîntrebare,ăToranaga-sama. Blackthorneăseăarunc<ăpeădrumulăales. — Obicei hatamoto cereă favoareăcâteodat<.ăV<ă rogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<.ăPotăcuărespectăs<ăspunădac<ăacumăcuăputinY<ăîntrebat? Evantaiul lui Toranaga se opri. — Ce favoare? — ŞtiuădivorYăuşorădac<ăst<pânăspune.ăRogăTodaăsoYie. Toranagaăr<maseăprostităşiăBlackthorneăseătemuăc<ămerseseăprea departe. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYiăpentruăobr<znicie,ăad<ug<. Toranagaăîşiăreveniărepede. — Mariko-san încuviinYeaz<? — Nu, nu, Toranaga-sama.ăTain<ămeu.ăNiciodat<ăspusăei.ăNim<nui.ă Tain<ă meuă numai.ă Nuă spusă Todaă Mariko-san niciodat<.ă Kinjiru, neh? Dară ştiuă sup<r<riă întreă soY,ă soYie.ăDivorYulăuşorăînăJaponia.ăAcesta secret al meu numai. Rog senioră Toranagaă numai.ă Foarteă secret.ă Niciodat<ăMariko-san. V<ărogăs<ăm<ăiertaYiădac<ăv-am ofensat. — Aceastaăesteăoăcerereăfoarteăîndr<zeaY<ăpentruăunăstr<in.ăNemaiauzit<.ăPentruăc<ăeştiăhatamoto, datoriaăm<ăleag<ăs<ăYinăseamaădeăea,ădeşiăYiăseăîntreziceăs<ăpomeneştiădespreăea,ăoriceăarăfi,ăfieăei,ăfieăsoYuluiăei,ăeălimpede? — V<ărog?ăîntreb<ăBlackthorneăf<r<ăs<ăînYeleag<ătotul,ăabiaăîn stare de-a gândi. — Foarteăreaăîntrebareăşiăgând,ăAnjin-san.ăÎnYelegi? — Da,ăAlteY<.ăÎmiăpare...

324

— Pentruă c<ă Anjin-san hatamoto, euă nuă sup<rat.ă M<ă voiăgândi,ăînYelegi? — Da.ăCredăc<ăda.ăV<ărogăs<-miăiertaYiăjaponezaăproast<.ăÎmiăpareăr<u. — S<ă nuă vorbeştiă cuă ea,ă Anjin-san, despreă divorY.ăMariko-san, sau Buntaro-san. Kinjiru, wakarimasu? — Da, st<pâne.ă ÎnYeleg.ă Doară secretă eu,ă domnia-voastr<.ăSecret.ă MulYumesc.ă V<ă rogă iertaYi-miă grosol<niaă şiă v<ămulYumescăpentruăr<bdare. Blackthorneăseăînclin<ădes<vârşităşiăcaăîntr-unăvis,ăieşi.ăUşaăseăînchiseăînăspateleălui.ăPeăsc<riătoYiăîlăpriveauăîntreb<tori.ăAră fiă vrută s<ă împart<ă victoriaă saă cuă Mariko,ă dară îlă opriăsenin<tateaăeiăvis<toareăşiăprezenYaăg<rzilor. — Iart<-m<ăc<ăte-amăf<cutăs<ăaştepYi,ăfuătotăceăspuse. — Aăfostăpl<cereaămea,ăîiăr<spunseăeaălaăfelădeăneatent<. Coborâr<ădinănouăsc<rile.ăApoi,ădup<ăcâteva etaje, ea spuse: — Felulădumitaleăsimpluădeăaăvorbiăeăciudat,ădeşiăseăînYelegeădestul de bine, Anjin-san. — M-amăpierdutădeăpreaămulteăori.ăŞtiindăc<ăeştiăaici,ăm-a ajutatănem<surat. — N-amăf<cutănimic. Înăt<cere,ăp<şir<ămaiădeparte,ăMarikoăpuYinăînăspateleăluiăaşaăcumăeraăcorectădup<ădatin<.ăLaăfiecareăcatătrecur<ăprintr-un şiră deă samurai,ă apoiă dândă ună colYă ală sc<rilor,ă poalaăchimonouluiăeiăseăprinseă întreăscândurileă treptelorăşiăeaăseăîmpiedic<.ă Elă oă prinseă şiă atingereaă neaşteptat<ă leă f<cuăpl<cere amândoura. — MulYumesc,ăspuseăeaătulburat<,ăînătimpăceăelăoăaşezaăjos. Îşiăcontinuar<ădrumul,ămultămaiăapropiaYiădecâtăfuseser<ăînănoaptea dinainte. Afar<,ăînăcurteaăluminat<ădeăfacle,ăsamuraiiăerauăpesteătot.ăÎnc<ăoădat<ăpermiseleălorăfur<ăverificateăşiătrecur<,ăînsoYiYiădeăpurt<toriădeătorYe,ăprinăpoartaăprincipal<ăaădonjonului,ăde-a

325

lungulăuneiătreceriăcareăşerpuiaăprinălabirintulăpereYilorăînalYiădeăpiatr<ăaiăînt<riturilorăc<treăpoartaăurm<toare,ăcareăduceaălaăprimulăşanYăşiăpodămobilădeălemn.ăCuătoate,ăerauăşapteăineleădeăşanYuriăînăcomplexulăcastelului,ăUneleăerauăf<cuteădeăom,ăalteleă adaptateă dină pâraieleă şiă râurileă careă seă g<seauă dinăbelşugăînăîmprejurimi.ăÎnătimpăceăseăîndreptauăc<treăpoartaăprincipal<,ăpoartaădeăsud,ăMarikoăîiă spuseăc<,ăpesteăun an, cândăfort<reaYaăvaăfiăgata,ăvaăputeaăg<zduiăoăsut<ădeămiiădeăsamuraiă şiă dou<zeciă deă miiă deă caiă cuă toateă proviziileătrebuincioase pentru un an de zile. — Atunci va fi cea mai mare din lume, spuse Blackthorne. — Acesta a fost planul seniorului Toranaga. Voceaăeiăeraăgrav<. — Shigata ga nai, neh? Înăceleădinăurm<,ăajunser<ălaăultimulăpod. — Uite, Anjin-san,ă poYiă s<ă vezi,ă c<ă castelulă esteă inimaăoraşuluiăYedo,ăneh? Seăafl<ăînămijloculăunuiăp<ienjenişădeăstr<zi,ăcareăseădesprindădinăelăcaăs<ădevin<ăoraşul. Cu zece aniăînăurm<ăaiciăeraădoarăunăsatămicădeăpescari.ăAcum,ăcineăştie?ăTreiăsuteădeămii?ăDou<?ăPatru?ăSeniorulăToranagaănuăşi-aănum<ratăînc<ăoamenii.ăDarăsuntătoYiăaiciăpentruăunăsingurăYel:ăs<ăslujeasc<,ăcastelulăcareăap<r<ăportulăşiăcâmpiileăcareăhr<nescăarmata. — Nimicăaltceva?ăîntreb<ăel. — Nu. N-aiădeăceăs<ăteăîngrijoreziăatât,ăMariko,ăşiăs<ăar<Yiăatâtădeăsolemn<,ăîşiăspuseăfericit.ăAmărezolvatătoateăastea.ăToranagaăoăs<-miăîmplineasc<ăcererea. Laăcap<tulă luminatădeă torYeăalăpoduluiăIchi-bashi – Primul Pod – careăduceaăc<treăoraşulăpropriu-zis, ea se opri. — Trebuieăs<ăteălasăacum,ăAnjin-san. — Cândăpotăs<ăteăv<d? — Mâine,ălaăOraăCaprei.ăAmăs<ăteăaşteptăînăcurteaăinterioar<.

326

— Nuăpotăs<ăteăv<dădisear<,ădac<ăm<ăîntorcădevreme? — Nu,ăîmiăpareăr<u,ăteărogăs<ăm<ăierYi.ăNuăînănoapteaăasta. Apoi,ăseăînclin<ăpoliticoas<. — Konbanwa, Anjin-san. Seă înclin<ă şiă el.ă Caă ună samurai.ă Oă urm<riă cuă privireaăîntorcându-seă înapoiă pesteă pod,ă luândă cuă eaă câYivaă dintreăpurt<toriiădeătorYe,ăinsecteleăroindăînăjurulăf<cliilor înfipte în suporturileălorădeăpeăstâlpi.ăÎnăcurândăfuăînghiYit<ădeămulYimeăşiănoapte. Atunci,ă dină ceă înă ceă maiă ner<bd<tor,ă întoarseă spateleăcasteluluiăşiăporniădup<ăc<l<uzaăsa. CAPITOLUL 48 — Barbarii stau acolo, Anjin-san. Samuraiulă f<cuă ună semnă înainte.ă Neliniştit,ă Blackthorneăcercet<ă cuă ochiiămijiYiă întunericul,ă prină aerulă irespirabilă şiăîn<buşitor. — Unde? Casa aceea, acolo? — Da,ăaşa-i,ăîmiăpareăr<u.ăOăvedeYi? Laăoăsut<ădeăpaşiăînăfaY<,ădincoloădeăpeteculăgolădeăp<mântăml<ştinos,ă seă z<reaă oă încâlceal<ă deă cocioabeă şiă aleiă şiădeasupraă lor,ă seă în<lYaăoă cas<ămare,ă profilat<ănel<murităpeăcerul întunecat. Blackthorneăpriviăînăjurăunătimpăcaăs<ăseăorientezeăcâtădeăcât,ăap<rându-se cu evantaiul de gâzele care-l înconjurau. Foarte curând,ă îndat<ă ceă p<r<sise Primul Pod, se pierduse în labirint. Drumulălorătrecuseăprinănenum<rateăstr<ziăşiăalei,ămaiăîntâiăc<treăY<rm,ăocolindăapoiăunătimpăc<treăvest,ăpesteăpoduriămaiămariă şiă maiă mici,ă apoiă dină nouă c<treă nordă de-a lungul

327

Y<rmuluiă unuiă altă pârâuă ceă seă strecura printre casele de la periferie,ăpeăunăterenăjosăşiămocirlos.ăCuăcâtăteăîndep<rtaiădeăcastel,ăcuăatâtădrumurileăerauămaiăproasteăşiălocuinYeleămaiăs<race,ă oameniiă erauămaiă umiliă şiă dină ceă înă ceămaiă puYineălic<ririă deă lumin<ă seă strecurauă printreă shoji. Yedo era o îngr<m<direăhaotic<ădeălocuinYeăceăseărev<rsaăc<treăcâmpie,ăcareăiăseăp<reaăalc<tuit<ădinăc<tunuriăseparateădoarădeăstr<ziăşiăpâraie. Aici,ă laă margineaă deă miaz<ziă aă oraşului,ă drumulă musteaăputuros.ăDeă cât<vaă vremeă duhoareaă seă înt<riseă simYitor, o miasm<ădeăalgeămarine,ăfecaleăşiămâlăşiăpeădeasupraătuturorăacestora,ă ună mirosă dulceă acrişor,ă peă careă nu-l putea recunoaşte,ădarăcare-iăp<reaăfamiliar. — Puteă caă laă Billingsgateă peă vremeă deă reflux,ă murmur<,ăomorândă oă alt<ă gânganieă deă noapteă careă iă seă aşezaseă peăobraz. Întregul trup îi era lipicios din cauza sudorii. Apoi auzi melodiaăabiaăb<nuit<ăaăunuiăcântecămarin<resc,ăînăolandez<,ăşiătoat<ănepl<cereaăseăşterse. — S<ăfieăVinck? Uşuratăporniăgr<bităc<treăloculădeăundeăveneaăzgomotul,ăcuăpurt<toriiădeă torYeă luminându-iă grijuliiă drumulă şiă urmatădeăsamurai. Acum,ă maiă aproape,ă b<g<ă deă seam<ă c<ă construcYiaă cuă unăsingură cată eraă înă parteă japonez<,ă înă parteă european<.ă Eraăridicat<ăpeăstâlpiăşiăînconjurat<ădeăunăgardăînaltăşiăşubredădeăbambus,ăpuYinămai într-oăparteăfaY<ădeăcelelalteăcaseăşiămaiănou<ădecâtăcocioabeleăcareăseăînghesuiauăînăapropiere.ăNuăeraăniciăoăpoart<ă înăgard,ădoarăoăgaur<.ăAcoperişulă eraădeătrestie,ă uşaă dină faY<ă dină lemnă masiv,ă pereYiiă dină scânduriăgrosolane, iar ferestrele acoperite cuăobloaneăolandeze.ăIciăşiăcolo,ăprinăcr<p<turi,ăstr<b<teauărazeădeălumin<.ăCânteculăşiărâseteleăseăauzeauămaiătare,ădarăînc<ănuăputeaăs<ădeosebeasc<ă

328

vocile.ăOăc<rareăpietruit<ăduceaădreptăc<treătrepteleăverandeiăprintr-oăgr<din<ăneîngrijit<.ăUnăcatargăscurt era legat cu funii deă stâlpiiă porYii.ăSeăopriă şiă seăuit<ă laă el.ăUnă steagăolandezăîncropităatârnaălegatădeăel,ămoaleăşiăf<r<ăviaY<,ăiarăpulsulăiăseăiuYiălaăvedereaălui. UşaădinăfaY<ăeraădat<ădeăperete.ăOăpat<ădeălumin<ăseăformaseăpeăverand<.ăBaccusăvan Nekkăseăîmpleticiăbeatăc<treăcap<tulăacesteia,ă cuă ochiiă peă jum<tateă închişi,ă îşiă d<duă laă oă parteăleg<turaăpentruăprohabăşiăurin<ăîntr-un jet înalt, arcuit. — Ah,ămurmur<ă într-unăgeam<tă extaziat.ăNimicănu-i ca o pişare. — Aşaă s<ă fie?ă strig<ă tareă Blackthorneă înă olandez<,ă deă laăpoart<.ăDeăceănuăfoloseştiăoăg<leat<? — Eh?ăVanăNekkăclipiămiopăînăîntunericăc<treăBlackthorne,ăcareăst<teaăcuăsamuraiiăînăluminaătorYelor. — IisuseCristoasedincerurisamurai! Seăscutur<ăcuăunăgeam<tăşiăseăînclin<ăstângaciădinămijloc. — Gomen nasai samurai-sama? Ichi-bon gomen nasai la toateămaimuYele-sama. Seăîndrept<,ăseăstr<duiăs<ăzâmbeasc<ăcuăgreuăşiămurmur<ăpeăjum<tateăc<treăel: — 'Să maiă beată decâtă credeam.ă Amă crezută c<ă tic<loşiiă <iaăblestemaYiă vorbeauă olandez<.ă Gomen nasai, neh? strig<ăiar<şiă tare,ă îndreptându-seă cl<tinată c<treă spateleă casei,ăsc<rpinându-seăşiătr<gândădeăleg<turaăpentruăprohab. — Hei,ăBaccus,ăaltcevaămaiăbunădecâtăs<-YiăîmpuYiăpropriulăculcuşănuăştii? — Cum? VanăNekkăseăr<suciăbruscăşiăseăholb<ăorbăînăluminaătorYelor, încercândăcuădisperareăs<ăvad<ălimpede. — Pilotule?ăicniăel.ăTuăeşti,ăpilotule?ăAfurisiYiădeăochi!ăNuăpotăs<ăv<d.ăPilotule,ăpentruănumeleăluiăDumnezeu,ătuăeşti? Blackthorneă râse.ăVechiulă s<uăprietenăp<reaă atâtă deăgolă şiă

329

tâmpă aşaă cumă st<teaă acolo,ă cuă penisulă atârnândă afar<ă dinăpantaloni. — Da, eu sunt. Apoi,ăc<treăsamuraiiăcareăpriveauăcuădispreYăabiaăascuns: — Matte curasai. AşteptaYi-m<,ăv<ărog. — Hai, Anjin-san. Blackthorneăînaint<ăşiăacum,ăînăpataădeălumin<,ăputuăs<ăvad<ăgunoiulă împr<ştiată pesteă totă înă gr<din<.ă Dezgustat,ă seădesc<lY<ădeăsandaleăşiăurc<ăpeătrepte. — Salut,ă Baccus,ă eştiă maiă grasă deă cândă amă plecată dinăRotterdam, neh? Îlăb<tuăc<ldurosăpeăumeri. — Iisuseă Cristoase!ă Dumnezeule!ă Eştiă chiară tu?ă SfinteăIisuse! — Da,ăsigurăc<ăsuntăeu. — Te credeam mort de mult. VanăNekkăîntinseămânaăşi-lăatinseăpeăBlackthorneăcaăs<ăseăconving<ăc<ănuăvisa. — Iisuse,ă rugileă meleă aă fostă ascultate.ă Pilotule,ă ceă Yiă s-a întâmplat?ăDeăundeăvii?ăEăunămiracol.ăTuăeştiăcu-adev<rat? — Da. Acum, te rog, pune-Yiă leg<turaă laă loculăeiă şiăhaiăs<ăintr<m,ăîiăspuseăBlackthorne,ăconştientădeăsamuraiiălui. — Cum?ăOh,ăiart<-m<,ăeu... Gr<bit,ăvanăNekkăseăsupuseăşiălacrimileăîncepur<ăs<-iăcurg<ăpe obraji. — Oh,ăIisuse,ăpilotule.ăAmăcrezutăc<ădraciiădinăginăîşiăb<teauădin nou joc deămine.ăHaide,ădarălas<-m<ăpeămineăs<ăteăanunY,ăda? Porniă înainteă c<treă intrare,ă cl<tinându-seăpuYin,ămareăparteădină beYieă risipindu-se din cauza bucuriei. Blackthorne îl urm<.ăVanăNekkă îiă deschiseă uşa,ă apoiă strig<ăpesteă l<l<ialaăcelorlalYi: — B<ieYi,ăia uitaYiăceăne-aăadusăMoşăCr<ciun!

330

Trântiăuşaădup<ăelăcaăs<ăm<reasc<ăefectul. Seăl<s<ăbruscăt<cere. Ochiloră luiă Blackthorneă leă trebuiă cevaă timpă caă s<ă seăobişnuiasc<ăcuă lumina.ăAerulăputurosăaproapeă îlă sufoca.ă Îiăv<zuăpeătoYiăcuăgurileăc<scateălaăelăcaăşiăcum ar fi fost un duh. Apoiă vrajaă seă risipiă şiă începur<ă strig<teă deă bună venită şiăbucurieăşiătoat<ălumeaătr<geaădeăelăşi-l înghiontea, vorbind toYiăodat<. — Pilotule, de unde vii? — IaăoăînghiYitur<... — Cristoase!ăEăcuăputinY<? — Lua-m-arănaiba!ăEăgrozavăs< te vedem! — Te credeam mort. — Nu,ănoiăsuntemăbine.ăAproapeătoYi. — D<-teălaăoăparteădeăpeăscaun,ătârf<,ăpilotul-sama trebuieăs<ăstea în cel mai al dacului scaun! — Hei! Grog, neh? Mai repede, afurisitelor. Mai repede! — AfurisiYiă deăochi!ăDaYi-v<ă laăoăparte.ăVreauă s<-i strâng mâna... Înăceleădinăurm<,ăVinckăr<cni: — Peă rând,ă b<ieYi,ă câteă unul!ăL<saYi-lă s<-şiă trag<ă sufletul!ăDaYi-iăunăscaunăşiădeăb<ut,ăpentruăDumnezeu!ăDa,ăşiăeuăamăcrezutăc<-i samurai. Cineva împinse un pocal de lemn în mâinile lui Blackthorne. Seăaşez<ăpeăscaunulăşubredăşiătoYiăîşiăridicar<ăc<nileăşiăvalulădeăîntreb<riăseăporniădinănou. Blackthorneăpriviă înă jur.ă Înc<pereaă eraămobilat<ă cuăb<nci,ăcâtevaă scauneă grosolaneă şiă meseă şiă prostă luminat<ă deălumân<riăşiăl<mpiăcuăulei.ăUnăuriaşăbutoiăcu saké eraăaşezatăpeă podeauaă murdar<.ă Unaă dintreă meseă eraă acoperit<ă cuăfarfuriiă murdareă şiă oă halc<ă deă carneă peă jum<tateă fript<,ăn<p<dit<ădeămuşte. Şaseăfemeiăşleampete,ăîngenuncheateăumil,ăseăînclinauăc<treă

331

elăînşirateăpeălâng<ăunulădintreăpereYi. Oamenii lui,ă toYiă str<lucindă deă bucurie,ă îlă aşteptauă s<ăînceap<:ă Sonkă buc<tarul,ă Johannă Vinck,ă ajutorulănostromuluiă şiă tunară şef,ă Salamonă mutul,ă Croocqă musul,ăGinselăvelarul,ăBaccusăvanăNekk,ăstarosteleănegustorilorăşiătrezorieră şiă înă celeădinăurm<,ă JanăRoper,ă cel<laltănegustor,ăcareăst<teaădeoparte,ăcaăîntotdeauna,ăcuăacelaşiăzâmbetăamarăpeăfaYaăluiăsubYire,ăsmead<. — Unde-iăC<pitanulăGeneral?ăîntreb<ăBlackthorne. — Mort,ăpilotule.ăAămurit,ăîiăr<spunser<ăşaseăvoci,ăîncercândăs<ăseăacopereăunaăpeăcealalt<,ăînv<lm<şindu-se în povestire, pân<ăcândăBlackthorneăridic<ăînăsusăoămân<. — Baccus, ce-aăp<Yităc<pitanul? — A murit, pilotule. N-aămaiăieşitădinăgroap<.ăÎYiăaminteştiăc<ăeraăbolnav.ăEh?ăDup<ăceăte-au luat... Ei bine, în noaptea aia l-am auzit înecându-se în întuneric. Nu-iăaşa,ăb<ieYi? Un cor de "da"-uriăşiăvanăNekkăad<ug<: — St<teamălâng<ăel,ăpilotule.ăÎncercaăs<ăajung<ălaăap<,ădarănuămaiăeraăşiăseăînecaăşiăgemea.ăNuăsuntăpreaăsigurădeătimp.ăEramă toYiă însp<imântaYiă deă moarte,ă dară pân<ă laă urm<ă s-a sufocatăşiăapoi,ăeiăbine,ăşi-aădatăduhul.ăAăfostăr<u,ăpilotule. JanăRoperăad<ug<: — A fost groaznic, da, dar a fost pedeapsa lui Dumnezeu. Blackthorneăpriviădeălaăunulălaăcel<lalt. — L-aălovităcinevaăcaăs<-lăfac<ăs<ătac<? — Nu,ănu.ăOh,ănu,ăîiăr<spunseăvanăNekk.ăAăhârâitădoar. A fostăl<satăînăgroap<ăcuăcel<lalt,ăcuă japul. ÎYiăaminteşti?ă;laăde-a-ncercatăs<ăseăîneceăînăg<leataăînăcareăneăuşuram?ăDup<ăasta seniorul Omi i-aăpusăs<-iăscoat<ătrupulăluiăSpillbergenăafar<ă şiă l-auă ars.ăAm<râtulă <l<laltă aă r<masă acolo.ăSeniorulăOmi i-aădatădoarăunăcuYităşiăşi-aăt<iatăsingurăblestemataădeăburt<ăşiăeiăauăumplutăgroapa.ăÎYiăaminteştiădeăel,ăpilotule? — Da.ăŞiăce-i cu Maetsukker?

332

— Mai bine spune-i tu asta, Vinck. — MicuYulă FaY<-de-şobolană aă putrezit,ă pilotule,ă începuăVinckăşiă ceilalYiă seăpornir<ă s<ă strigeăam<nunteă şiă s<ă spun<ăpovestea,ăpân<ăcândăVinckămugi: — Baccus m-aărugatăpeămine,ăpentruăDumnezeu!ăOăs<ăv<ăvieălaătoYiărândul! Vocileăseădomolir<,ăiarăSonkăspuseăbinevoitor: — Spune tu, Johann. — Pilotule,ăbraYulăluiăaăînceputăs<ăputrezeasc<.ăS-a ales c-o t<ietur<ă într-oă înc<ierare.ă ÎYiă aminteştiă înc<ierarea,ă cândă aiăleşinat?ăIisuseăCristoase,ăpareăc<ăaătrecutăatâtaătimp!ăOricum,ăbraYulăiăs-a obrintit. I-amăluatăsângeăaădouaăziăşiăînc<ăoădat<ăînăziuaădeădup<ăasta,ăapoiăaăînceputăs<ăseăînnegreasc<.ăI-am zis c-ară fiămaiăbineă s<ă i-lă ard,ă sauă toat<ămânaăoă s<ă trebuiasc<ăt<iat<.ăI-amăzisădeănuăştiuăcâteăori.ăToYiăi-am spus, da' el n-a vrut.ăÎnăaăcinceaăziăranaăaăînceputăs<ăput<.ăL-amăYinutăşiăeuăi-amăt<iatăceaămaiămareăparteăaăputreziciunii,ădarăn-a fost de niciăunăfolos.ăŞtiamăc<ăn-oăs<ăajute,ădarăuniiădintreănoiăauăzisăc<ămerit<ăîncercat.ăTic<losulă<laăde-doctor galben a venit de câteva ori, da' nici el n-aăpututăfaceănimic.ăFaY<-de-şobolanăaămaiă Yinut-oă oă ziă sauă dou<,ă dară putreziciuneaă intraseă prea adâncă şiă aă aiurată oă gr<mad<.ă Aă trebuită s<-lă leg<m,ă c<treăsfârşit. — Aşa-iăpilotule,ăspuseăSonk,ăsc<rpinându-seămulYumit.ăAătrebuităs<-lăleg<m. — Ce s-aăîntâmplatăcuătrupulălui?ăîntreb<ăBlackthorne. — L-auădusăpeădealăşiăl-auăarsăşiăpeăel.ăAmăvrutăs<-i facemăşiăluiăşiăC<pitanuluiăGeneralăoăîngrop<ciuneăcreştin<,ăcumăseăcade, dar nu ne-auăl<sat,ăle-au dat foc. Seăl<s<ăt<cerea. — Nu te-aiăatinsădeăb<utur<,ăpilotule. Blackthorneăoăridic<ălaăgur<ăşiăgust<.ăCanaăeraămurdar<ăşiăîiăveniă s<ă icneasc<.ă Alcoolulă brut îi arse gâtlejul. Mirosul

333

trupurilorănesp<lateăşiărâncede,ăalăhainelorăsoioase,ăaproapeăîl dobora. — Cumăeăgrogul,ăpilotule?ăîlăîntreb<ăvanăNekk. — Grozav, grozav... — Spune-i despre el, Baccus, hai, zi-i! — Hei,ăamăf<cutăunăcazan,ăpilotule. VanăNekkăeraăfoarteămândruăşiăceilalYiăseăîmpieptoşauăşiăei. — Îl facemăacumăcuăbutoiul.ăOrezăşiăfructeăşiăap<ăşi-lăl<s<măs<ăfermenteze.ăAştept<măoăs<pt<mân<,ăsauăcamăpe-acoloăşiădup<ăaia,ăcuăajutorulăuneiămiciăvr<ji...ăB<rbatulărotofeiărâseăşiăseăsc<rpin< fericit. Sigur c-arăfiămaiăbineăs<-lăYinemăunăan,ăsauămaiămult,ă s<ă seă înmoaie,ăda'lă bemămaiă repedeădecât...ăcuvinteleăiăseăpierdur<.ăNu-Yiăplace? — Oh,ăiart<-m<,ăeăgrozav.ăEăstraşnic. Blackthorneăv<zuăp<duchiăînăp<rulărarăalăluiăvanăNekk.ăJanăRoper spuse provocator: — Şiătu,ăpilotule?ăAr<Yiătareăgrozav,ănu?ăCe-i cu tine? Unăaltăvalădeăîntreb<ri,ăcareăseădomoliăcândăVinckăstrig<: — L<saYi-lăs<ăr<sufle! Apoiăb<rbatulăcuăchipulăt<b<cităizbucniăfericit: — Iisuse! Când te-amăv<zutăstândăînăuş<,ăamăcrezutăc<-i una dinămaimuYe,ăpeăcinsteaămea! UnăaltăcorădeăîncuviinY<riăşiăvanăNekkăîiăîntrerupse: — Aşaăe.ăAfurisiteăchimonouri!ăAr<Yiăcaăoăfemeie,ăpilotuleă– sauăunulădintreăjum<t<Yileăasteaădeăb<rbaYi.ăPerverşiăafurisiYi!ăSodomiYiăafurisiYi!ăEh,ăoămulYimeădeă japi suntăsodomiYi,ăpeăDumnezeulămeu!ăUnu'ăumblaădup<ăCroocq... Urmar<ă multeă strig<teă şiă glumeă obscene,ă apoiă Vană Nekkăcontinu<: — Poateăvreiăhaineăcaălumea.ăPilotule,ăascult<,ăYiăle-am adus aici. Am venit la Yedo cu Erasmus. Au remorcat-o pân' aci şiă niă s-aă îng<duită s<ă ne-aducemă haineleă laă Y<rm,ă cuă noi.ăNimic altceva. Ne-auăl<satăs-oăfacem,ăs<ăleăp<str<măpentruă

334

tine.ăXi-am adus un sac. Toate hainele tale de marinar. Sonk, adu-le încoace, da? — Sigur c-oă s<ă leă aduc,ă da'ă maiă încolo,ă nu,ă Baccus?ă Nuăvreauăs<-mi scape ceva. — E-năregul<. ZâmbetulăsubYireăalăluiăJanăRoperăeraăbatjocoritor. — S<biiăşiăchimonou.ăCaăunăp<gânăadev<rat.ăPoateăc<ăacumătr<ieştiăcaăp<gânii,ănu,ăpilotule? — Haineleăsuntăr<coroase.ăSuntămaiăbuneădecâtăaleănoastre,ăr<spunseă nesigură Blackthorne.ă Am uitată c<ă suntă îmbr<catăaltfel. S-auăîntâmplatăatâtea...ăAsteaăsuntătotăceeaăceăam,ăaşaăc<ăm-amăobişnuită s<ă leă port.ăNuăpreaăm-am gândit la ele. SuntăcuăsiguranY<ămaiăcomode. — S<biileăaleaăsuntăadev<rate? — Da. De ce? — Nou<ă nuă niă seă îng<duieă s<ă purt<mă arme. Orice fel de arme!ăpufniăbatjocoritorăJanăRoper.ăDeăceăteălas<ăs<ăporYi,ăcaăoriceăsamuraiăp<gân? Blackthorne râse scurt. — Nu te-ai schimbat Jan Roper, nu-iă aşa?ă Totăsfântul-sfinYilor?ăHei,ă toateălaăvremeaălor,ăşiădespreăs<biileămele, dar mai întâi cea maiăbun<ădintreăveşti.ăAscultaYi,ăcamăîntr-oălun<ăoăs<ăfimădinănouăînălargulăm<rii. — DoamneăIisuse!ăNuăminYi,ăpilotule?ăspuseăVinck. — Nu,ăchiarăaşa. Urm<ăoăavalanş<ădeăstrig<teăveseleăşiăunăaltăvalădeăîntreb<riăşiăr<spunsuri. — Xi-am spus c-oăs<ăplec<m. — Xi-amăspusăc<ăDumnezeuăoăs<ăaib<ăgrij<ădeănoi.ăL<saYi-l s<ăvorbeasc<! — L<saYi-lăpeăpilotăs<ăvorbeasc<. Înăceleădinăurm<ăBlackthorneăîşiăridic<ămâna.ăF<cuăunăsemnăc<treăfemei,ăcareăînc<ăst<teauăîngenuncheateăf<r<ăs<ăseămişte,ă

335

şi mai umile acum, sub privirea lui. — Cine-s astea? Sonk râse. — Astea-să pipiYeleă noastre,ă pilotule.ă Târfeleă noastre.ă Şiăieftine,ăIisuseăCristoase!ăAbiaăneăcost<ăoăparaăpeăs<pt<mân<.ăAvemă oă cas<ă întreag<ă d-asteaă pesteă drumă şi-să oă gr<mad<ăaltele în sat. — Seămişc<ăcaăiepuroaicele,ăseăamestec<ăCroocq,ăiarăSonkăspuse; — Aşa-i,ă pilotule.ăSigură c<-să îndesateă şiă cr<c<nate,ă da'ă auămult<ăvlag<ăşiăn-au sifilis. Vrei una, pilotule? Avem paturile noastre,ă fiecare,ă nuă caă maimuYele.ă Avemă fiecareă patulă şiăcameraănoastr<. — Încearc-oă peă Maryă Buc<-mare, pilotule. Ea-iă bun<ă deătine, spuse Croocq. VoceaăluiăJanăRoperăseăridic<ădeasupraătuturor. — Pilotul n-are nevoie de nici una din târfele noastre. O are pe-aălui.ăAşa-i, pilotule? FeYeleălorăseăluminar<. — E-adev<rat, pilotule? Ai femei? Hai, spune-ne! MaimuYeleă astea-să celeă maiă starşniceă dintreă toate,ă neh? Spune-neădespreăpipiYeleătale,ăpilotule! Sonkăseăsc<rpin<ădeăp<duchi. — Sunt multe de povestit, spuse Blackthorne, dar ar trebui s<ăr<mân<ăîntreănoi.ăCuăcâtămai puYineăurechi,ăcuăatâtămaiăbine, neh? TrimiteYiă femeileăde-aici,ădup<ăaiaăputemăvorbiăliniştiYi. Vinckăleăf<cuăsemnăcuădegetul. — Sp<laYiăputina!ăHai! Femeileă seă înclinar<,ă murmurar<ă mulYumiriă şiă scuzeă şiădisp<rur<ăînchizândăuşaăf<r<ăzgomot. — Mai întâi, despreăcorabie.ăEădeănecrezut.ăAşăvreaăs<ăv<ămulYumescăşiăs<ăv<ăfelicită– pentruătoat<ămunca.ăCândăoăs<ăneă

336

întoarcemăacas<,ăoăs<ăst<ruiescăs<ăprimiYiădeătreiăoriămaiămultădinătoat<ăprada,ăpentruătoat<ămuncaă– şi-oăs<ămaiăfieăşiăcevaăîn plus. Îşiăv<zuăoamenii uitându-seăunulălaăcel<lalt,ăstânjeniYi. — Ce s-a întâmplat? Van Nekk spuse încurcat: — N-am fost noi, pilotule. Au fost oamenii regelui Toranaga.ăEiăauăf<cut-o. Vinck le-aăar<tatăcum,ăda'ănoiăn-am f<cutănimica. — Ce? — Nou<ă nuă niă s-aă îng<duită s<ă neă întoarcem pe bord. De atunci,ădeăprimaădat<.ăNiciăunulădintreănoiăn-a fost la bord, în afar<ădeăVinckăşiăelăseăduceăoădat<ălaăzeceăzile,ăsauăcamăaşa.ăNoi n-amăf<cutănimic. — El singur, spuse Sonk, Johann le-aăar<tat. — Darăcumăvorbeştiăcuăei,ăJohann? — Unul dintreăsamuraiăvorbeşteăportughezaăşiăvorbimăaşa.ăDestulăs<ăneăînYelegemăunulăpeă<l'lalt.ăPeăsamuraiulă<staăîlăcheam<ăSato-sama, a fost pus mai-mareăpesteătoYiăcândăamăvenităaci.ăAăîntrebatăcareădintreănoiăerauăofiYeri,ăsauămarinariăşi-am spus c-ar fi Ginsel,ă da'ă elă eă tunară maiă mult,ă euă şiăSonk... — Care-iăcelămaiăprostăbuc<tar,ăcare... — Închide-Yiăafurisitaădeăgur<,ăCroocq! — Laănaiba!ăTuănuăeştiă înăstareăs<ăg<teştiăpeăuscat,ăda'ăpeăap<!ăPentruăDumnezeu! — V<ărog,ă t<ceYiăvoiădoi,ă spuseăBlackthorne.ăD<-i drumul Johann. Vinckăcontinu<. — Sato-sama m-aăîntrebatăceănuăeraăînăregul<ăcuăcorabiaăşiăi-amăspusăc<ătrebuieăs<ăfieăcarenat<ăşiăraşchetat<ăşiăreparat<ăpeste tot. Ei bine, i-amăspusă totăceăştiamăşiăeiă s-au pus pe treab<.ă Auă carenat-oă straşnică şiă i-au cur<Yată calele,ă le-au

337

frecatădeăparc<ăarăfiăpalatulăunuiăprinY!ăCelăpuYin,ăsamuraiiăporunceauă şiă alteă maimuYeă munceauă caă diavolii,ă suteă dinăam<râYiiă <ştia.ăLaănaiba,ăpilotule!ăN-aiăv<zutămuncitoriă caă<ştia! — Astaăaşa-i, spuse Sonk. Ca diavolii! — Amă f<cută tot ce-am putut mai bine pentru ziua când... Iisuse,ăpilotule!ăChiarăcreziăc<ăamăputeaăpleca? — Da.ăDac<ăavemăr<bdareăşiădac<... — Dac<ăvreaăDomnul,ăpilotule.ăNumaiăatunci. — Da, poate c-aiă dreptate,ă îiă r<spunseă Blackthorne,ăgândindu-se:ă"Ceădac<ăRoperăeunăfanatic? Am nevoie de el, deătoYi.ăŞiădeăajutorulăluiăDumnezeu." Da, avem nevoie de ajutorulă luiă Dumnezeu,ă spuseă şiă seă întoarseă c<treă Vinck.ăCum e chila? — Curat<ăşiăzdrav<n<,ăpilotule.ăAuăf<cut-o mai bine decât amă crezută c<-iă cuă putinY<.ă Tic<loşiiă <ştiaă sunt la fel de deştepYiă caăoriceă tâmplar,ămarangozăşiămeşterădeă funiiădinăOlanda.ăArboradaăeăperfect<ă– totul. — Velele? — Auăf<cutăunărândădinăm<tase,ătareăcaăcânepa,ăcuăaltulădeărezerv<.ăLe-auădatăpeăaleănoastreă josăşiă le-au copiat la fel, pilotule. Tunurile sunt cât de bune se poate. Toate înapoi la bordăşiăeăpulbereăşiăghiuleleădinăbelşug.ăEăgataăs<ăias<ăînălargălaăfluxănoapteaăasta,ădac<-iănevoie.ăSigurăc<ăn-aăieşităînălarg,ăaşaăc<ănuăştimăcumăeăcuăveleleăpân<ăcândănuănimerimăîntr-o furtun<,ădarăîmiăpunăgâtulăc<ăîncheieturileăeiăsuntălaăfelădeăstrânseă caă atunciă cândă aă fostă l<sat<ă primaă dat<ă laă ap<,ă înăZuideră Zee,ă baă maiă ceva,ă fin'c<ă lemnulă eă acu'ă maiă vechi,ăslav<ăDomnului! Vinckăseăopriăs<-şiătrag<ăsufletul. — Cândăplec<m? — Într-oălun<. Îşiă f<cur< semneă uniiă altora,ă str<lucindă deă bucurieă şiă

338

închinar<ăzgomotosăînăcinsteaăcorabieiăşiăaăpilotului. — Şiăcumăeăcuăcor<biileăduşmane?ăEăvreunaăprinăpreajm<?ăŞiăprada,ăpilotule?ăîntreb<ăGinsel. — Dinăbelşug.ăMaiămultădecâtăaYiăvisat.ăSuntemătoYiăbogaYi. O alt<ăizbucnireădeăveselie. — Era timpul. — BogaYi,ăei?ăOăs<-miăcump<răunăcastel. — Sfinteă Dumnezeuleă Atotputernic!ă Cândă oă s<ă ajungăacas<... — BogaYi!ăUraăpentruăpilot! — Papistaşiădeăucisădinăbelşug?ăBun,ăşoptiăJanăRoper.ăFoarteăbine. — Care-i planul, pilotule?ăîntreb<ăvanăNekkăşiătoYiăt<cur<. — Amă s<ă ajungă laă astaă într-oă clip<.ă V<ă p<zeşteă cineva?ăPuteYiăs<ăv<ămişcaYiăprinăjurădup<ăvoiaăvoastr<,ăcândăvreYi?ăCât de des? Vinck spuse iute: — Putemăs<ăneămişc<măoriundeăînăsat,ăpoateăcaleădeăoăjuma'ăde leghe împrejur,ădarănuăniăseăîng<duieăs<ăintr<măînăYedo... — Şiă nuă dincoloă deă pod,ă îlă întrerupseă veselă Sonk.ă Spuneădespre pod, Johann. — Oh,ăpentruănumeleăIuiăDumnezeu!ăAjungeamăşiălaăpod,ăSonk.ă Pentruă Dumnezeu!ă Nuă m<ă maiă întrerupeă într-una. Pilotule, e un pod la aproapeăoăjuma'ădeămil<ăc<treăsud-vest. SuntăoămulYimeădeăsemneăpeăel.ăPân'ăacoloăniăseăîng<duieăs<ămergem. N-avemăvoieăs<ătrecemădeăasta.ă"Kinjiru", z<u,ăaşaăspuneăsamuraiul.ăÎnYelegiăkinjiru, pilotule? Blackthorneăd<duădinăcapăşiănuăspuseănimic. — În afar<ădeăastaăputemăs<ămergemăpeăoriundeăvrem,ăda'ănumaiăpân<ălaăbariere.ăSuntăbariereăpesteătot,ăcamălaăoăjuma'ădeă legheădep<rtare.ăDoamneăDumnezeule,ăpoYiă s<ă creziă c<ăcurândăajungemăacas<? — Spune-iădespreăfelcer,ăei,ăşiădespre...

339

— Samuraii trimit un felcerădină cândă înă când,ă pilotule,ă şiătrebuieăs<ăneăscoatemăhaineleăşiăelăseăuit<ălaănoi.ăDa,ăîYiăvineăs<ăbor<ştiăcândăseăuit<ă tic<loasaăaiaădeămaimuY<ăp<gân<ălaătine,ăaşaăgol.ăÎnăafar<ădeăasta,ăpilotule,ănuăneăderanjeaz<ăcuănimica,ădoarăc<... — Hei, nu uita c<ă felceru'ă neăd<ănişteă împuYiteă deă ierburiăpisate de "cea", peăcareătrebuieăs<ăleămuiemăînăap<ăfierbinte,ăda' noi le-arunc<m.ăCândăsuntemăbolnavi,ăb<trânulăJohannăneălas<ăsângeăşiăneăfacemăbine. — Da,ăspuseăSonk,ăarunc<mă"cea"-iul. — Înăafar<ădeăasta,ădoar c<... — Mareănorocăavemăaici,ăpilotule,ănuăcaăprimaădat<. — Aşaăe.ăLa-nceput... — Spune-iădespreăinspecYie,ăBaccus! — Ajungeamălaăasta.ăAiăr<bdare.ăPentruăDumnezeu,ăl<saYiăomu-nă pace!ă Cumă potă s<-iă spună ceva,ă dac<ă voiă toYiăflenc<niYi?ă DaYi-miă deă b<ut,ă spuseă vană Nekk,ă însetată şiăcontinu<.ăLaăFiecareăzeceăzile,ăcâYivaăsamuraiăvinăaciăşiănoiăneă înşir<măafar<ăşiăeiăneănum<r<.ăDup<ăastaăneăd<ăsaciăcuăorezăşiăm<runYişădeăaram<.ăEădeăajunsăpentruă tot,ăpilotule.ăSchimb<măorezulăpentruăcarneăşiăalteăalea,ăfructe,ăsau orice neă trebuie.ă Suntă dină belşugă deă toateă şiă femeileă facă totă ceăvrem. La început, noi... — Da' n-aăfostăaşaălaăînceput.ăSpune-i despre asta, Baccus! VanăNekkăseăaşez<ăpeăpodea. — Doamne,ăd<-mi putere! — TeăsimYiăr<u,ăb<trâne?ăîntreb<ăbinevoitorăSonk.ăMai bine nu mai bea, c-oră s<ă te-apuccă iară dracii.ă Îlă apuc<ă dracii,ăpilotule,ăoădat<ăpeăs<pt<mân<.ăPeătoYiăne-apuc<. — Aiădeăgândăs<-YiăYiiăguraăcâtătimpăîiăpovestescăpilotului? — Cine, eu? Eu n-am spus nimic. Eu nu te-mpiedic. Poftim, ia de bea! — MulYumesc, Sonk. Ei bine, pilotule, la început ne-au pus

340

într-oăcas<ăc<treăvestulăoraşului. — Cam prin preajma ogoarelor. — La dracu'! Atunci spune tu, Johann. — E-năregul<.ăIisuse,ăpilotule!ăAăfostăcumplit.ăNiciăhaleal<,ăniciăb<utur<ăşiăcaseleăasteaăafurisiteădeăhârtie!ăEăcaăşiăcumăaiătr<iăînăcâmp.ăNuăpoateăomulăs<ăseăuşureze,ăsauăs<ăseăscarpineăînănas,ănuăpoa'ăs<ăfac<ănimicaăf<r<ăcaăcinevaăs<ănuăseăuiteălaăel.ăDa,ăşiălaăcelămaiămicăzgomot,ăveneauăveciniiăgr<mad<ăpeănoi,ăcuăsamuraiiăînăfrunte,ăşiăcine-iăvreaăpeătic<loşiiă<ştiaăprinăjur?ă Îşiă scuturauă afurisiteleă deă s<bii,ă strigândă şiă urlând,ăspunându-neăs<ăfacemălinişte.ăEiăbine,ăîntr-o noapte cineva a r<sturnatăoălumânareăşiămaimuYeleăs-auăn<pustitătoateăpesteănoiăcaăieşiteădinăminYi!ăIisuseăCristoase!ăS<ăleăfiăauzit! Au dat n<val<ă cuă g<leYiă deă ap<,ă blestemândă caă nebunii,ă urlândă şiăf<cândă plec<ciuniă şiă blestemând...ă N-a luat foc decât un am<râtădeăperete,ăda'ăsuteădinăeiăfojg<iauăprinătoat<ăcasa,ăcaăgândacii.ăTic<loşii!ăDac<-ai fi... — Treci peste asta! — Vreiăs<ăspui tu? — HaiăJohann,ăcontinu<,ănu-iădaăatenYie.ăEădoarăunăbuc<tarăscârbos. — Ce? — Oh,ătaciădinăgur<,ăpentruăDumnezeu! VanăNekkăreîncepuăs<ăpovesteasc<ăgr<bit: — A doua zi, pilotule, ne-au scos de-acoloă şiă ne-au dus într-oăalt<ăcas< deăpeăchei.ăAcoloăeraălaăfelădeăr<u.ăŞiădup<ăaia,ăcâtevaăs<pt<mâniămaiă încolo,ăJohannăaădatăpesteă locu'ă<sta.ăElăeraăsingurulădintreănoiăc<ruiaăiăseăîng<duiaăs<ăias<,ădinăcauzaăcorabiei,ăpeăvremeaăaia.ăÎlă luauăînăfiecareăziăşi-l aduceauă înapoiă laă asfinYit.ă Ieşiseă s<ă pescuiasc<ă – suntem numa' la câteva sute de iarzi în susul râului... Mai bine spune-i tu, Johann. BlackthorneăsimYiăoăînYep<tur<ăpeăpiciorulăgolăşiăseăfrec<ăf<r<ă

341

s-oă bageă înă seam<.ă Mânc<rimeaă crescu.ă V<zuă umfl<turaăroşcat<ăaăuneiămuşc<turiădeăpurece.ăVinckăcontinu<ămândru: — E-aşaă cumă aă zisă Baccus,ă pilotule.ă L-am întrebat pe Sato-sama dac<ăputemăs<ăneămut<măaciăşi-a zis da, de ce nu? Deăobiceiăm<ăl<sauăs<ăpescuiescădintr-unaădinăb<rcuYeleălorămici,ă caă s<-miă treac<ă vremea.ă Nasulă meuă m-a adus aici, pilotule.ăB<trânulămeuănasăspunea:ăsânge! Blackthorne spuse: — Unăabator!ăUnăabatorăşi-oăt<b<c<rie!ăAsta-i... Elăseăopriăşiăseăalbi. — Ce s-a întâmplat? Ce e? — ;staăesteăunăsatăeta. lisuseăCristoase!ăOameniiă<ştiaăsuntăeta. — Ce-iăr<uăcuăeţii? întreb<ăvanăNeklc.ăSigurăc<ăsuntăeţi. Blackthorneăalung<ăYânYariiăcareăroiauăprinăaer,ăsimYindăc<-l trec fiorii. — Afurisiteădeăgâng<nii!ăOăadev<rat<ăblestem<Yie,ănu-iăaşa?ăAiciăeăoăt<b<c<rie,ănu-iăaşa? — Da,ăcâYevaăstr<ziămaiăsus.ăDeăce? — Nimic.ăNuărecunoşteamămirosul, asta-i tot. — Ce-i cu eţii? — Nu mi-amădatăseama,ăprostulădeămine.ăDac<ăaşăfiăv<zutăpeăvreunulădintreăb<rbaYi,ăaşăfiăştiutădup<ătunsoareaălorăscurt<.ăCuăfemeileănuăştiiăniciodat<.ălart<-m<.ăContinu<ăcuăpovestea,ăVinck. — Ei,ăşiăatunciăauăspus... Jan Roper îl întrerupse: — Staiăoăclip<,ăVinck.ăCeăeăr<uăpilotule?ăCe-i cu eţii? — Doarăc<ăjaponeziiăcredăc<ăeiăsuntădiferiYi.ăEiăsuntăc<l<ii,ălucreaz<ăpieileăşiăseăocup<ădeăcadavre. LeăsimYiăprivirile,ăîndeosebiăpeăaăluiăJanăRoper. — Eta lucreaz<ăpieile,ăspuse,ăîncercândăs<ăpar<ănep<s<torăşiăomoar<ătoYiăcaiiăb<trâniăşiăboiiăşiăseăocup<ădeăcadavre.

342

— Da' ce-iăr<uăcuăasta,ăpilotule?ăTuăaiăîngropatăcuăzecileăşiăi-ai pus în giulgiuri, i-aiăsp<lat.ăToYiăamăf<cutăasta,ăeh?ăNeăt<iemă carneaă noastr<,ă caă întotdeauna.ă Ginsel aici a fost c<l<u.ăCe-iăr<uăcuătoateăastea? — Nimic,ăspuseăBlackthorne,ăştiindăc<ăeraăadev<rat,ătotuşiăsimYindu-seănepl<cut. Vinck pufni: — Eţii suntăceiămaiăbuniăp<gâniăpeăcareăi-amăv<zutăaici.ăSuntămaiă multă caă noiă decâtă tic<loşiiă <ilalYi.ă Suntemă afurisit de norocoşiă s<ă fimă aici,ă pilotule.ă Carneaă proasp<t<ă nu-i o problem<,ăsauăseul.ăNuăneăfacăniciăunăfelădeănecaz. — Aşa-i.ăDac<ăaiăfiătr<ităcuăeţii, pilotule... lisuse Cristoase, pilotulăaătrebuităs<ătr<iasc<ăcuătic<loşiiă<ilalYiătoat<ăvremea!ăN-are cumă s<ă ştie!ă Ce-ară fiă s<ă i-o aducem pe Mary Buc<-mare, Sonk? — Sau pe Tremurici? — Laănaiba!ăNuăpeăea!ăNuăpeătârfaăaiaăb<trân<!ăPilotulăoăs<ăvrea ceva deosebit. Hai s-oăîntreb<măpeămama-san... — M<ăprindăc<ă i-eăpoft<ădeăhaleal<ăadev<rat<!ăHei,ăSonk,ătaie-iăoăbucat<ădeăcarne. — Maiăiaănişteăgrog... — De trei ori ura pentru pilot! Înăveseliaăzgomotoas<,ăvanăNekkăîlăb<tuăpeăBlackthorneăpeăumeri. — Eştiăacas<,ăb<trâneăprieten.ăAcumăte-aiăîntors,ărug<ciunileănoastreăauăfostăascultateăşiătotulăeăbineăînălume.ăEştiăacas<,ăprietene.ăAscult<,ăiaăpatulămeu.ăZ<u... *** Vesel,ăBlackthorneăf<cuăsemnăcuămânaăpentruăultimaăoar<.ăDeădincoloădeămiculăpodăseăauziăunăstrig<tădeăr<spuns,ăapoiăseă întoarseăşiăbucuriaă luiă forYat<ăseăspulber<ăşiăd<duăcolYulă

343

înconjurat de garda de zece samurai. Peădrumulădeăîntoarcereăc<treăcastel,ăseăsimYeaătareătulburat.ăNimicănuăeraăînăneregul<ăcuăeta şiătotulăeraăînăneregul<ăcuăei.ă;staăeăechipajulămeu,ăoameniiămei,ăiară<ştilalYiăsuntăp<gâniăşiăstr<iniăşiăduşmani... Str<zile,ă aleileă şiă podurileă trecur<ă caă înă vis.ăApoiă b<g<ădeăseam<ăc<ămânaăsaăeraăîn<untrulăchimonouluiăşiăseăsc<rpinaăşiăse opri brusc locului. — BlestemateăşiăîmpuYite... Îşiădesf<cuăbrâulăşiăîşiăsmulseăchimonoulăleoarc<ădeăsudoareăşi,ăcaăşiăcumăarăfiăfostăspurcat,ăîlăarunc<ăîntr-oăgroap<. — Dozo, nan desu ka, Anjin-san? întreb<ă unulă dintreăsamurai. — Nani mo! Nimic, pentru Dumnezeu! BlacklhorneăporniămaiădeparteăYinându-şiăs<biileăînămân<. — Ah, eta! Wakarimasu! Gomen nasai! Samuraiiăp<l<vr<gir<ăîntreăei,ădarăel nu-iăb<g<ăînăseam<. Aşa-iămaiăbine,ăseăgândiăuşurat,ăf<r<ăs<ăbageădeăseam<ăc<ăeraăaproapeă gol,ă ciă doară c<ă pieleaă nu-lă maiă mâncaă acum,ă c<ăsc<paseădeăchimonoulăplinădeăpurici. Iisuse Cristoase! Ce-aşăfaceăoăbaieăchiarăacum! Istorisiseăechipajuluiă întâmpl<rile prin care trecuse, dar nu c<ăeraăsamuraiăşiăhatamoto,ăsauăc<ăeraăunulădintreăprotejaYiiăluiăToranaga,ăsauădespreăMariko.ăşiănuăleăspuseseăc<aveauăs<ădebarceăînăforY<ălaăNagasakiăşiăs<ăiaăCorabiaăNeagr<ăcuăasalt,ăsauăc<ăelăvaăfiăînăfrunteaăsamurailor.ăO saăvin<ămaiătârziuăşiărestul,ăîşiăspuseăobosit. Aşăfiăpututăoareăs<ăleăspunădespreăMariko-san? Sandaleleă deă lemnă trop<iauă peă scândurileă Primuluiă Pod.ăSamuraiiă deă santinel<,ă deă asemeniă peă jum<tateă goi,ădormitau.ăCândăîlăz<rir<,ăseăînclinar<ăpoliticoşiăcâtătimp trecu peă lâng<ă ei,ă privindu-lă atenYi,ă pentruă c<ă acestaă eraănemaiv<zutulă barbar,ă careă eraă uluitoră deă bine-v<zută deă

344

seniorulăToranagaă şiă c<ruiaăToranagaă îiă acordase,ă s<ă nu-Yiăvin<ăs<ăcrezi,ănemaiîntâlnita-pân<- -atunci-pentru-un-barbar cinste, de a fi hatamoto şiăsamurai. Laă poartaă ceaă mare,ă deă sud,ă aă castelului,ă aşteptaă oă alt<ăc<l<uz<.ă Fuă însoYită laă înc<perileă saleă dină înt<riturileăinterioare. I seă d<duseă oă camer<ă într-una dintre casele de oaspeYiă înt<rite,ă dară pl<cute,ă dară elă refuz<ă politicosă s<ă seăîntoarc<ăacolo,ăatunci. — Maiăîntâiăbaie,ăv<ărog,ăspuseăsamuraiului. — Ah,ăînYeleg.ăAstaăesteăfoarteăchibzuitădinăparteaăvoastr<.ăCasa de baie este într-acolo, Anjin-san. Da, e o noapte fierbinte, neh? Şiăamăauzităc-aYiă fostă jos,ă laă"ceiămurdari".ăCeilalYiă oaspeYiă aiă caseiă voră apreciaă grijaă voastr<.ă V<ămulYumescăînănumeleălor. BlackthorneănuăînYeleseătoateăcuvintele,ădarăprinseăînYelesulă"ceiămurdari".ăAcumăeăvorbaădeăoameniiămeiăşiădeămineă– noi,ănuăei,ăs<rmanii. — Bun<ăseara,ăAnjin-san, spuse mai-mareleăb<ieşilor. Eraăunăb<rbatăîntreădou<ăvârste,ăvoinic,ăcuăunăpântecăuriaşăşiăcuămuşchiăenormi.ăOăslujnic<ăabiaăîlătreziseăcaăs<-lăanunYeăc<ăsoseaă ună clientă întârziat.ăB<tuă dină palme.ă Slujniceleă deă laăbaieăsosir<.ăBlackthorneăleăurm<ăîn<untruăşiăeleăîlăcur<Yar<ăşi îlăs<punir<,ăiarăelăleăceruăs-oămaiăfac<ăînc<ăodat<.ăDup<ăaceeaătrecuăînăcad<,ăintr<ăînăapaăfierbinte,ăluptându-se un timp cu c<ldura,ăapoiăseăl<s<ăînăîmbr<Yişareaăeiăadormitoare. Laăvremeaăpotrivit<,ămâiniăputerniceăîlăajutar<ăs<ăias<ăşiă îiămasar<ăpielea cuăuleiuriăaromateăşi-iădeznodar<ămuşchiiăşiăgâtul,ă apoiă îlă duser<ă înă cameraă deă odihn<ă şi-iă d<dur<ă unăchimonouăproasp<tăsp<lat.ăCuăunăoftatăadâncădeăpl<cereăseăl<s<ăpeăspate. — Dozo gomen nasai? Cha, Anjin-san? — Hai, domo. Ceaiul sosi. Îi spuse slujnicei c<ăvaăr<mâneăacoloăînănoapteaă

345

aceeaăşiănuăseăvaămaiăosteniăs<ăseăîntoarc<ăînăînc<perileăsale,ăapoiă r<masă singură îşiă sorbiă ceaiulă înă linişte,ă simYindu-se purificat;ă"...ăierburiăîmpuYiteădeăcea... " se gândi dezgustat. — Aiăr<bdare.ăNu-Yiă l<saăarmoniaă tulburat<,ăspuseăcuăglasătare.ăSuntănişteăs<rmaniăneroziăignoranYi,ăcareăhabarăn-au de mai bine. Ai fost la fel cândva. Nu-Yiăfaceăgriji.ăAcumăpoYiăs<ăleăar<Yi,ăneh? PoYiăs<-iăînveYi. Şi-iă scoaseă dină minteă şiă seă întinseă dup<ă dicYionar.ă Dară înănoaptea aceea, pentruăprimaădat<ădeăcândăprimiseăcartea,ăoăpuse grijuliu de-oă parteă şiă sufl<ă înă lumânare.ă Suntă preaăobosit,ăîşiăspuse. Darănuăpreaăobosităcaăs<ăr<spundălaăoăîntrebareăsimpl<.ăSuntăoare într-adev<ră nişteă neroziă ignoranYi,ă sauă tuă teă prosteştiăsingur? Oăs<ă r<spundă laă astaămaiă târziu,ă cândăoă s<-iă vin<ăvremea.ăAcumăr<spunsulănuăareăimportanY<.ăAcumăştiuădoarăc<ănu-i vreau prin preajma mea. Se întoarse pe-oă parteă şiă puseă problemaă într-un compartimentăalăeiăşiăadormi. Seătreziăreîmprosp<tat.ăUnăchimonouăcuratăşiăoăpânz<ădeăpusăînă jurulă şolduriloră şiă tabi seă aflauă aşezateă lâng<ă el.ăTecileăs<biiloră saleă fuseser<ă lustruite.ă Seă îmbr<c<ă iute.ă Afar<ă îlăaşteptauăsamuraii.ăSeăridicar<ăînăpicioareăşiăseăînclinar<. — Suntemăstrajaăvoastr<ăast<zi,ăAnjin-san. — MulYumesc.ăMergem corabie acum? — Da. Acesta e permisul. — MulYumesc.ăBine.ăPoYiăs<-mi spui numele, te rog? — Musashi Mitsutoki. — MulYumesc,ăMushashi-san. Mergem acum? Coborâr<ă c<treă docuri.ă Erasmus era ancorat bine, la trei stânjeni deasupra unui fund nisipos. Calele erau minunate. Seăscufund<ăpeăsubăcorabieăşiăînot<ăpeăsubăchil<.ăErauădoarăcâtevaăurmeădeăalgeăşiădoarăcâtevaăscoici.ăPanaăcârmeiăeraă

346

zdrav<n<.ă Înă magazii,ă careă erauă uscateă şiă sclipeauă deăcur<Yenie,ă g<siă oă cremeneă şiă aprinseă cuă oă scânteieă oă mic<ăgr<m<joar<ădeăpulbere.ăLu<ăfocăimediat,ăaşaăcumătrebuia. Laăpror<,ălâng<ăcatarg,ăc<ut<ăcr<p<turi.ăNiciăacoloăşiăniciăpeăgrijele,ă sauă peă vergileă peă careă leă puteaă z<ri.ă Multeă dintreăfungi,ăsauleăşiăparâmeăfuseser<ălegateăgreşit,ădarăastaăi-ar fi luat doar un ceas sauădou<ăcaăs<ăleăschimbe. Ajunsădinănouăpeădunet<ăîşiăîng<duiăs<ăzâmbeasc<ălarg. — Eştiăzdrav<n<ăcaăo...ăcaăoăce? Nu se putea gândi la un suficient de mare ce aşaăc<ădoarărâseăşiăcoborîădinănouăsubăpunYi.ăÎnăcabin<ăseăsimYiăstr<inăşiăfoarteăsingur.ă S<biileă luiă erauă peă cuşet<.ă Leă atinse,ă apoiă traseă"Vânz<torulă deă ulei"ă afar<ă dină teac<.ă Lucr<turaă eraăminunat<,ăiarăt<işulădes<vârşit.ăÎiăf<ceaăpl<cereăs<ăpriveasc<ăsabia,ăpentruă c<ăeraă într-adev<răoă lucrareădeăart<.ăDarăunaăucigaş<,ăseăgândiăcaăîntotdeauna,ăr<sucind-oăînălumin<. OareăcâYiăaiăomorâtăînăviaYaătaădeădou<ăsuteădeăaniăşiăcâYiăaiăs<ămaiăomori,ăînainteădeăaămuriătuăîns<Yi?ăOareăuneleăs<biiăauăoăviaY<ăaălor,ăaşaăcumăspuneăMariko?ăMariko...ăce-i cu ea? Privirile-iăc<zur<ăpeăcuf<rulăs<uădeămarinar,ăcareăseăreflecta înă luciulă s<bieiă şiă astaă îlă scoaseă dină melancoliaă saăneaşteptat<. Puseăînăteac<ă"Vânz<torulădeăUlei",ăgrijuliuăs<ănuăating<ăcuădegeteleă lama,ă fiindc<ădatinaă spuneaă c<ă chiară şiă oă singur<ăatingereăarăfiăpututăv<t<maăoăastfelădeăperfecYiune. Se sprijiniădeăcuşet<ăşiăseăuit<ălaăcuf<rulăgol. — Unde-orăfiăc<rYile-pilotăşiăinstrumenteleădeănavigaYie?ăîşiăîntreb<ă chipulă reflectată înă lampaă deă aram<,ă careă fuseseălustruit<ăîndelung,ăcaătoateăcelelalte.ăSeăv<zuăpeăsineăînsuşi,ăr<spunzând: — Aiăs< cumperiăalteleălaăNagasakiăîmpreun<ăcuăechipajul.ăŞi-aiăs<-lă r<peştiăpeăRodrigues.ăDa,ăaiă s<-lă r<peştiă înainteaăatacului, neh?

347

Îşiăpriviăzâmbetulădinăceăînăceămaiălarg. — Eştiăatâtădeăsigurăc<ăToranagaăoăs<ăteălaseăs<ăpleci,ănu-i aşa?ăDa,ă îşiă r<spunseă cuă încredereă total<.ăDac<ă seăduceă laăOsakaăsauănu,ăeuăamăs<ăamăceeaăceăvreau.ăŞiăpeăMariko. MulYumităîşiăpuseăs<biileăînăbrâuăşiăieşiăpeăpunte,ăaşteptândăpân<ăcândăuşileăfur<ăsigilateădinănou. Cândăajunseăînapoiălaăcastelănuăeraăînc<ăamiaz<,ăaşaăc<ămerseăîn înc<perileăsaleăcaăs<ăm<nânce.ăMânc<ăorezăşiădou<ăporYiiădeăpeşteăpr<jităpeăc<rbuni,ăcuăsoia,ăpreg<titădeăbuc<tarulăs<u,ăaşaăcumă îlă înv<Yaseăelă însuşi.ăOăcaraf<ămic<ădeăsaké, apoi cha. — Anjin-san? — Hai? Panoul – shoji se trase de-oparte. Fujiko zâmbi timid<ăşiăseăînclin<. CAPITOLUL 49 — Uitasemădeătine,ăspuseăelăînăenglez<.ăMi-eraăteam<ăc-ai murit. — Dozo goziemashita, Anjin-san. Nan desu ka. — Nani mo, Fujiko-san,ăîiăspuse,ăruşinatădeăelăînsuşi.ăGomen nasai. Hai, gomen nasai. Ma-suware odoroita honto ni mata aete ureshi. Teărogăs<ăm<ăierYi...ăOăsurpriz<,ăneh? M<ăbucurăs<ăteăv<d.ăTeărog,ăstaiăjos. — Domo arigato goziemashita, ziseăeaăşi-i spuse cu vocea ei subYireăşiăascuYit<ăcâtădeăbucuroas<ăeraăc<-l vede, cât de mult seă îmbun<t<Yiseă japonezaă lui,ă câtă deă bineă ar<taă şiă câtă deăfericit<ăeraăeaăc<ăseăaflaăacolo. OăpriviăîngenunchindăgreoiăpeăperneleădinăfaYaălui. — Picioarele...

348

C<ut<ăcuvântulăarsuri,ădarănuăşi-lăputuăaminti,ăaşaăc<ăspuseăînăschimb: — Picioareleăfocădurereăr<u? — Nu, teărogăs<ăm<ăierYi,ădarăînc<ădoareăpuYinăcândăm<ăaşez,ăspuseăFujikoăatent<,ăprivindu-i buzele. — Picioareleădor,ăîmiăpareăr<u.ăTeărog,ăarat<-mi. — Iart<-m<,ăteărog,ăAnjin-san. Nuăvreauăs<ăteănec<jesc.ăAiăalte probleme. Eu... — NuăînYeleg,ăpreaărepede.ăIart<-m<. — Ah,ă iart<-m<,ă picioareleă suntă foarteă bine.ăNuă necazuri,ăziseăeaărug<tor. — Necaz.ăEştiăconcubin<,ăneh? Nuăruşine.ăArat<ăacum. Ascult<toareăseă ridic<.ăEraă limpedeăc<ăcevaăoăderanja,ădarăodat<ăceăr<maseăînăpicioare,ăîncepuăs<-şiădesfac<ăleg<turile de la obi. — Teărog,ăcheam<ăslujnic<,ăporunciăel. Eaăseăsupuse.ăDeăîndat<ăpanoul-shoji alunec<ăîntr-oăparteăşiăoăfemeie pe care el n-oărecunoscuăseăgr<biăs-o ajute. Mai întâi fuă desf<cută obi-ul tare.ă Apoi,ă slujnicaă puseă pumnalulă şiăobi-ul deoparte. — Cumăteăcheam<?ăoăîntreb<ăbruscăpeăslujnic<,ăaşaăcumăarăfiăf<cut-o un samurai. — Oh,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<.ăNumeleămeuăesteăHanaăIki. Elămorm<iăaăîncuviinYare.ăDomnişoaraăPrim<ăFloare.ăIat<ăunănumeă dr<guY!ă Toateă slujnicele,ă dup<ă tradiYie,ă seă numeau domnişoaraăPerie,ăsauăPeşte,ăsauăCocor,ăsauăAăDouaăM<tur<,ăsauăAăPatraăLun<,ăsauăStea,ăsauăPom,ăsauăRamur<ăşiătotăaşa. HanaăIkiăeraăoăfemeieăîntreădou<ăvârsteăşiăfoarteăgrijulie.ăM<ăprindăc<ăeădinăfamilie,ăîşiăspuse.ăPoateăunăvasalăalăultimuluiăsoYă ală lui Fujiko.ă SoY.ăUitasemădespreă elă şiă despreă copilulăcareăaăfostăucis,ăaşaăcumăşiăsoYulăaăfostăucisădeătic<losulădeăToranaga,ăcareănuăeătic<los,ăciădaimyo şiăunăbună– poate mare

349

– conduc<tor.ăDa,ăpoateăc<ăsoYulăaămeritatăsoarta,ădac<ăs-ar ştiăadev<rul-adev<rat, neh? Darănuăcopilul,ă îşiăzise.ăPentruăasta nu poate exista iertare. Fujikoăîşiăl<s<ăs<ăcad<ălaăpicioareăchimonoulăcuădeseneăverzi.ăÎşiădesf<cuăcuădegeteătremur<toareăb<ierileăsubYiriădeăm<taseăaleăchimonouluiăgalbenădeădedesubt,ăşi-lăl<s<ăşiăpeăacestaăs<ăcad<.ă Pieleaă eiă eraă palid<ă şiă parteaă dină sâniă careă puteaă fiăîntrez<rit<ăprintreăcuteleăm<t<sii,ăar<taăc<ăaceştiaăerauămiciăşiăplaYi.ă Hanaă Ikiă îngenunchieă şiă desf<cuă b<ierileă jupeiă careăcoboraădeălaămijlocăpân<ălaăpodea,ăcaăs<-iăîng<duieăst<pâneiăeiăs<ăp<şeasc<ădinăea. — Iyé, porunci el. Seăapropieă şiă ridic<ăpoalele.ăArsurileă începeauădină spateleăgleznelor. — Gomen nasai, spuse el. Eaă r<maseă nemişcat<.ă Oă pic<tur<ă deă sudoareă îiă coborîă peăobraz, stricându-iăfardul.ăRidic<ăpoaleleămaiăsus.ăPieleaăeraăars<ăpeătoat<ăparteaădinăspateăaăpicioarelor,ădarăp<reaăs<ăseăvindeceăperfect.ăSeăformaser<ădejaăcicatriciăşiănuăseăvedeaăniciăurm<ădeăinfecYie,ăsauăsupurare,ădoarăunăfirişorădeăsângeăcurat,ă acoloă undeă coajaă r<niiă seă cr<paseă cândă eaăîngenunchease. Îiă d<duă chimonoul de-oparteă şiă sl<biă jupaă deă dedesubt.ăArsurileăseăopreauăînăsusulăpicioarelor,ălipseauădeăpeăşolduri,ăundeăgrindaăoăprinseseăşiăoăap<rase,ăapoiăîncepeauădinănouădeălaămijlocăînăsus.ăOăurm<ădeăarsur<ădeăl<Yimeaăuneiăpalmeăîiăîncingea mijlocul. Acolo se formaser<ă cicatriciă caă nişteădungiă subYiri,ă careă aveauă s<ă r<mân<ă pentruă totdeauna.ă Seăvindecau foarte bine. — Doctorăfoarteăbun.ăCelămaiăbunăv<zutăvreodat<. L<s<ăchimonourileăs<ăcad<. — Cel mai bun, Fujiko-san.ă Urmeleă ceă conteaz<,ă neh? Nimic.ăAmăv<zutămulteăr<niăfoc,ăînYelegi?ăVreauăv<d,ăapoiă

350

sigurăbineăsauănuăbine.ăDoctorăfoarteăbun.ăBuddhaăvegheaz<ăFujiko-san. Îşiăpuseămâinileăpeăumeriiăeiăşiăoăpriviăînăochi. — Nuăgrij<ăacum.ăShigata ganai, neh? ÎnYelegi? O podidi plânsul. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăAnjin-san. Suntăatâtădeăstânjenit<.ăTeărogăs<-miăierYiăprostiaăde-aăfiăacolo,ăşiăaăm<ăl<saăprins<ăcaăunăeta nerod.ăArăfiătrebuităs<ăfiuăcuădumneata,ăs<ăteăpriveghez,ănuă s<ă m<ă înfundă cuă servitoriiă înă cas<.ă N-aveam nimic de f<cutăînăcas<.ăNimic.ăNiciăoăpricin< s<ăm<ăafluăînăcas<. Oă l<s<ă s<ă vorbeasc<,ă deşiă nuă înYelegeaă aproapeă nimică dinăceeaăceăspunea,ăîmbr<Yişând-oăînYeleg<tor. Trebuieăs<ăafluăce-a folosit doctorul, se gândi înfierbântat. Esteăceaămaiăiuteăşiăperfect<ăvindecareăpeăcareăamăv<zut-o vreodat<.ă Fiecareă c<pitană deă peă cor<biileă Majest<Yiiă Saleătrebuieăs<ăafleătainaăastaă– da, într-adev<r,ăfiecareăc<pitanădeăpeăoriceă corabieă dinăEuropa.ăStaiă oă clip<!ăN-ar da fiecare c<pitanăaurăbunăpentruătainaăasta?ăAiăputeaăs<ăfaciăavere!ăDa,ădarănuăaşa.ăNiciodat<ăaşa.ăNiciodat<ăpeăseamaăsuferinYelorămarinarilor. Eănorocoas<,ădeşiăaăfostădoarăspateleăpicioarelorăşiămijloculăşiănuăfaYa.ă Îşiăcoboriăprivirileăc<treăchipulăei.ăEraă laăfelădeăp<tratăşiăturtităcaăşiăpân<ăatunci,ăcuădinYiiălaăfelădeăascuYiYi,ăcaăaiăuneiănev<stuici,ădarăc<lduraăcareă seă rev<rsaădinăochiiăeiăcompensaăurâYenia.ăOăîmbr<Yiş<ădinănou. — Gataăacum.ăF<r<ăplâns.ăPorunc<! Trimiseăslujnicaădup<ăcha proasp<tăşiăsaké şiămulteăperneăşiăoăajut<ăs<ăsteaărezemat<ădeăele,ăoricâtădeătareăoăstânjeneaăpeăeaăs<ăseăsupun<. — CumăYi-aşăputeaămulYumiăvreodat<?ăspuseăea. — F<r<ămulYumiri.ăDauăînapoi... Blackthorneăseăgândiăoăclip<,ădarănu-şiăputuăamintiăcuvinteleăjaponezeă pentruă "favoare",ă sauă "amintire",ă aşaă c<ă scoaseă

351

dicYionarulă şiă leă c<ut<.ă "Favoare:ă onegai... Aminti: omoi dasu. — Hai. Mondoso o-negai! Omi desu ka? Dau înapoi favoare.ăAminteşti? Ridic<ămânaăimitândăpistoaleleăşiăYintindăcuăele. — Omi-san, îYiăaminteşti? — Oh,ădesigur,ăstrig<ăea. Apoi, minunându-se,ă ceruă s<ă priveasc<ă cartea.ă Nuă v<zuseăniciodat< scriereălatin<ăpân<ăatunciăşiăcoloaneleădeăcuvinteăjaponeze,ăînălatin<ăşi-năportughez<ăşiăinvers,ănuăaveauăniciăunăînYelesăpentruăea,ădarăîiăprinseărepedeărostul. — Eăoăcarteăcuătoate...ăÎmiăpareăr<u.ăCarteădeăcuvinte,ăneh? — Hai. — Hombun? întreb<ăea. El îiă ar<t<ă cumă s<ă g<seasc<ă cuvântulă înă latin<ă şiă înăportughez<. — Hombun: datorie.ă Apoiă ad<ug<ă înă japonez<:ă înYelegădatorie. Datorie de samurai, neh? — Hai! Eaă b<tuă dină palmeă caă şiă cumă iă s-ară fiă ar<tată oă juc<rieăfermecat<.ăDarăesteăfermecat<,ănu-iăaşa,ăîşiăspuse, un dar de laăDumnezeu.ăAstaăoăs<ădeschid<ăminteaăeiăşiăaăluiăToranaga,ăasta-iăcheiaăşiăînăcurândăamăs<ăvorbescăperfect. Eaăîiămaiăspuseăşiăalteăcuvinteăşiăelăiăleăspuseăînăenglez<ăsauălatin<ă sauăportughez<,ă întotdeaunaă înYelegândăcuvinteleăpeăcare eaă leă aleseă şiă g<sindu-leă f<r<ă greş.ă DicYionarulă nu-l înşel<ăniciodat<. C<ut<ăunăcuvânt. — Majutsu desu, neh? Eăfermecat<,ănu? — Da, Anjin-san. Carteaăeăfermecat<. Sorbi din cha. — Acumăpotăs<-Yiăvorbesc,ăîntr-adev<răpotăs<-Yiăvorbesc. — PuYin.ăNumaiărar,ăînYelegi?

352

— Da.ăTeărogăaiăr<bdareăcuămine.ăTeărogăs<ăm<ăierYi. Uriaşulăclopotăalădonjonuluiăsun<ăOraăCapreiăşiătempleleădinăYedoăîiăr<spunser<ăcaăunăecou. — Acum plec. Merg senior Toranaga. Puseăcarteaăînămânec<. — Amăs<ăteăaşteptăaici,ădac<ăîmiăîng<dui. — Unde stai? Eaăîiăar<t<. — Oh,ăacolo.ăCameraămeaăeăal<turi.ăTeărogăs<ăm<ăierYiăc-am dat buzna... — Rar,ăvorbeşteărar.ăVorbeşteăsimplu! Eaărepet<ămaiărarăcuămaiămulteăscuze. — Bine, spuse el. Bine. Ne vedem mai târziu. Eaăîncerc<ăs<ăseăridice,ădarăelăscutur< dinăcapăşiăieşiăînăcurte.ăZiuaăeraămohorât<,ăaerulă în<buşitor.ăStr<jileă îlăaşteptau.ă Înăcurândăseăaflaăînăcurteaăinterioar<ăaădonjonului.ăMarikoăeraăacolo,ămaiăsupl<ăcaăniciodat<,ămaiănep<mântean<,ăcuăchipulăca de alabastru sub umbrela ei de culoarea aurului vechi. Era înveşmântat<ăîntr-un maroniu sobru tivit eu verde. — Ohayo, Anjin-san. Ikaga desu ka? întreb<,ăînclinându-se politicoas<. Îiăr<spunseăc<ăseăsimYeaăminunat,ăp<strândăbucurosăobiceiulăloră deă aă vorbiă japonez<ă câtă deă multă putea,ă trecândă laăportughez<ă numaiă cândă eraă obosită sauă cândă doreauă s<ăvorbeasc<ădespreălucruriănumaiăaleălor. — Tu,ă ad<ug<ă elă prev<z<tor,ă înă timpă ceă urcauă sc<rileădonjonului. — Tu,ă îiă r<spunseă Marikoă caă ună ecouă şiă trecuă imediată laăportughez<ăcuăaceiaşiăseriozitateăcaănoapteaătrecut<.ăÎmiăpareăr<u,ăteărog,ăf<r<ălatin<ăast<zi,ăAnjin-san.ăAst<ziălatinaănuăeăpotrivit<.ă Latinaă nuă poateă ajuta...ă Nuă poateă slujiă scopuluiăpentruăcareăaăfostăf<cut<,ăneh? — Undeăaşăputeaăs<-Yiăvorbesc?

353

— Astaă esteă foarteă greu,ă îmiă pareă r<u.ă Amă datoriiă deăîmplinit. — Nu s-aăîntâmplatănimicăr<u,ănu? — O,ănu,ăîiăr<spunseăea.ăTeărogăs<ăm<ăierYi.ăCe-arăputeaăs<ăseăîntâmple? Nu s-aăîntâmplatănimicăr<u. Maiăurcar<ăunăetajăînăt<cere.ăLaăcel<laltăpalierăpermiseleălorăfur<ăverificateăcaăîntotdeaunaăşiăpornir<ăcuăg<rzileăînainteaăşiăînăurmaălor.ăPloaiaă începuăvijelioas<ăşiăastaămaiăsc<zuădinăumiditate. — Oăs<ăplou<ăoreăînăşir,ăspuseăel. — Da,ădarăf<r<ăploaieănuăeăorez.ăCurândăseăvorăopriăploileădeătot,ă înădou<ăsauă treiăs<pt<mâni,ăapoiăoăs<ă fieăcaldăşiăumedăpân<ăînătoamn<. Priviăafar<ăpeăfereastr<ălaăpotopulăcareăîiăînghiYise. — Oăs<-Yiăplac<ătoamna,ăAnjin-san. — Da. Elăpriveaăînădep<rtare,ălâng<ăchei,ălaăErasmus. Apoi ploaia acoperiăcorabiaăşiăelămaiăurc<ăpuYin. — Dup<ă ceă vorbimă cuă seniorulă Toranaga,ă vaă trebuiă s<ăaştept<măpân<ă cândăoă s<ă treac<ă asta.ăPoateă c<ă atunciă oă s<ăg<simăunălocăunde-amăputeaăstaădeăvorb<. — Asta s-arăputeaăs<ăfieăfoarteăgreu,ăspuseăeaăvagăşiăluiăiăseăp<ruăciudat.ăDeăobiceiăeraăhot<rât<ăşiăîşiăimpuneaăsugestiileăpoliticoaseăcaăpeănişteăporunciăcareăar fi trebuit urmate foarte firesc. — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă Anjin-san, dar pentru mine unele lucruriăsuntăfoarteăcomplicateăacumăşiăsuntămulteălucruriăpeăcareăleăamădeăf<cut. SeăopriăpuYinăşiăîşiătrecuăumbrelaăînăcealalt<ămân<,ăYinându-şiăcu mâna poalele chimonoului. — Cum a fost seara? Cum au fost prietenii domniei-tale? Echipajul? — Grozav, totul a fost grozav, spuse.

354

— Dar nu grozav? întreb<ăea. — Grozav, dar foarte ciudat. O privi din nou. — Bagiădeăseam<ătotul,ănu? — Nu, Anjin-san. Dar n-aiăpomenitădespreăeiăşiăte-ai gândit foarteă multă laă ciă ină ultimaă s<pt<mân<.ăNuă suntă vr<jitoare,ăiart<-m<... Dup<ăoăpauz<ăelăspuse: — Sigurăc<ătoateăsuntăînăregul<ăcuădumneata?ăNuăaiănecazuriăcu Buntaro-san, neh? NuămaiăvorbiseădespreăBuntaroăcuăeaăşiănu-i mai pomenise numele de la Yokosé. Printr-oă înYelegere,ă dină primaă clip<ăn<lucaăastaănuăfuseseăniciodat<ăstârnit<ădeăniciăunulădintreăei. — Asta-iăsinguraămeaărug<minte,ăAnjin-san,ăîiăşoptiseăeaăînăprima noapte. Orice s-ară întâmplaă înă timpulă c<l<torieiănoastreă c<treăMishimaă sau,ă cuăvoiaăFecioarei,ă c<treăYedo,ăasta n-are nimic de a face decât cu noi, neh? Nimic din cele ce există în realitate nu trebuie pomenite între noi, neh? Nimic, te rog. — M<ăînvoiesc.ăJur. — Şiăeuălaăfel.ăC<l<toriaănoastr<ăoăs<ăseăsfârşeasc<ălaăPrimulăPod în Yedo. — Nu. — Trebuieă s<ă fieă ună sfârşit,ă dragulă meu.ă Laă Primulă Podăc<l<toriaă noastr<ă seă sfârşeşte.ă Teă rog,ă sauă amă s<ă moră deăteam<ăpentruătine,ădinăpricinaăprimejdieiăînăcareăte-am pus... Cuăoăziăînăurm<ăseăopriseăînăcap<tulăPrimuluiăPod,ăsimYindăbrusc o greutate pe suflet, în ciuda bucuriei pe care i-o pricinuise Erasmus. — Arătrebuiăs<ătrecemăpodulăacuma,ăAnjin-san, spusese ca. — Da, dar e doar un pod. Unul dintre multele. Vino, Mariko-san.ăP<şeşteălâng<ămineăpesteăacestăpod.ăAl<turiăde mine,ă teă rog.ăHaiă s<-lă trecemă împreun<.ăApoiăad<ugaseă înă

355

latin<:ă şiă închipuie-Yiă c<ă eştiă purtat<ă înă braYeă şiă c<ă trecemămân<ăînămân<ăîntr-un nou început. Eaă ieşiseă dină palanchinulă eiă şiă merseseă al<turiă deă elă pân<ăajunseser<ă înă cealalt<ă parte.ă Acoloă seă întorsese înapoi în litieraă eiă acoperit<ă şiă porniser<ă înă susulă panteiă uşoare.ăBuntaroăîiăaşteptaălaăpoartaăcastelului. — N-aiăniciăunănecazăcuăel,ănu?ăîntreb<ădinănouăînătimpăceăseăapropiau de ultimul palier. Eaăcl<tin<ădinăcap. *** Toranaga spuse: — Corabia foarte gata, Anjin-san? Nuăteăînşeli? — Nuăm<ăînşel,ăAlteY<.ăCorabieăperfect<. — Câtă mulYiă înă plusă oameni...ă Câtă deă maiă mulYiă doreştiăpentruă corabie...ă Toranagaă arunc<ă oă privireă iuteă c<treăMariko.ăTeărogăîntreab<-lăceăechipajăareănevoieăcaăs<ăpoat<ănavigaăcuăcorabiaăînăbun<ăregul<.ăVreauăs<ăfiuăfoarteăsigurăc<ăînYelegeăceăvreauăs<ăştiu. — Anjin-san spune,ă caă s<ă navighez,ă celă puYină treizeciă deămarinariă şiădou<zeciădeă tunari.ăEchipajulă luiădeă laă începutăaveaăoăsut<ăşapte,ăcuăbuc<tarulăşiănegustorii.ăCaăs<ănavighezeăşiă s<ă lupteă înă apeleă acestea,ă ad<ugireaă deă dou<ă suteă deăsamurai va fi de ajuns. — Şiă credeă c<ă ceilalYiă oameniă deă careă areă nevoieă potă fiăangajaYiăînăNagasaki? — Da,ăAlteY<. ToranagaăspuseădispreYuitor: — Eu nu m-aşăîncredeăînămercenari. — V< rogăs<ăm<ăiertaYi.ăDoriYiăs<-iătraducăasta,ăalteY<? — Ce?ăO,ănu,ălas<ăasta. Toranagaă seă ridic<ă înă picioare,ă înc<ă pref<cându-se

356

moroc<nos,ăşiăseăuit<ăpeăfereastr<ălaăploaie.ăÎntregulăoraşăeraăacoperitădeăn<valaăapei.ăDe-arăplouaăcuălunile,ăseăgândi.ăToYi zeii,ăfaceYiăcaăploaiaăs<ăYin<ăpân<ălaăAnulăNou.ăCândăoăs<ăseăîntâlneasc<ăBuntaroăcuăfrateleămeu? — Spune-i lui Anjin-san c<ăamăs<-i dau vasalii mâine. Azi e oăvremeăgroaznic<.ăPloaiaăastaăoăs<ăYin<ătoat<ăziua.ăN-are rost s<ăneăfacemăleoarc<. — Da,ăAlteY<,ăoăauziăspunând-oăşiăzâmbiăironicăînăsineaăsa.ăNiciodat<ăînăviaYaăluiănuăîlăîmpiedicaseăvremeaăs<ăfac<ăceva.ăAstaăoăs<ăoăconving<ăcuăsiguranY<,ăpeăeaăsauăpeăalYiiăcareăseămaiă indoiau,ă c<ă m-amă schimbată definitivă înă r<u,ă îşiă zise,ăştiindăc<ăînc<ănuăseăputea abate de la drumul ales. — Mâineăsauăpoimâine,ăceămaiăconteaz<?ăSpune-iăc<ăoăs<ătrimitădup<ăelăcândăoăs<ăfiuăpreg<tit.ăPânaăatunciătrebuieăs<ăaştepteăînăcastel. Oăauziăt<lm<cindu-i poruncile lui Anjin-san. — Da,ăSeniorăToranaga,ăînYeleg,ăr<spunseăBlackthorne. Dar potăs<ăv<ăîntrebăcuărespect,ăpotămergeăNagasakiăiute?ăCredăimportant.ăIertaYi-m<. — Oăs<ăhot<r<scăastaămaiătârziu,ăspuseăToranagaăbrutal,ăf<r<ăs<-lăcruYe.ăÎiăf<cuăsemnăs<ăplece.ăLaărevedere,ăAnjin-san. O s<-Yiăhot<r<scăviitorulăînăcurând. V<zuăc< omulăară fiăvrută s<ă st<ruiasc<,ădarădinăpoliteYeăn-o f<cu.ăBun,ăseăgândi,ăcelăpuYinăînvaY<ăbuna-cuviinY<. — Spune-i lui Anjin-san c<ă nuă areă rostă s<ă teă aştepte,ăMariko-san. La revedere, Anjin-san. Marikoă f<cuă cumă iă seă poruncise.ă Toranagaă seă întoarseă cuăspateleăcaă s<ăpriveasc<ăoraşulă şiăpotopulădeăafar<.ăAscult<ăsuneteleăploii.ăUşaăseăînchiseăînăurmaăluiăAnjin-san. — De ce v-aYiăcertat?ăoăîntreb<ăToranagaăf<r<ăs<ăoăpriveasc<. — AlteY<? Urechileăluiăatenteăprinseser<ăuşorulătremurădinăvoceaăei. — Desigurăc<ăeăvorbaădeăBuntaroăşiădeătine.ăSauăaiămaiăavută

357

şiăalteăcerturiăcareăm<ăprivesc,ăad<ug<ăcuăironieămuşc<toare,ădorindăs<ăporneasc<ătotulărepede.ăCuăAnjin-san, poate. Sau cuăduşmaniiămeiăcreştini,ăsauăcuăTsukku-san. — Nu,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăAăînceput ca întotdeauna, AlteY<,ă caă celeă maiă multeă certuriă dintreă soYă şiă soYie.ăÎntr-adev<rădinănimic.ăApoi,ădintr-oădat<,ăcaăîntotdeauna,ătotătrecutulăseărevars<ăşiămolipseşteăb<rbatulăşiăfemeia,ădac<ăeiănuăseăpotăst<pâni. — Şiătuănuăte-aiăpututăst<pâni? — Da,ăv< rogăs<ăm<ăiertaYi.ăMi-amăprovocatăsoYulăf<r<ămil<.ăAă fostă înă întregimeă vinaă mea.ă Regret,ă AlteY<.ă Înă acesteăvremuri,ăiertaYi-m<,ăoameniiăspunălucruriăurâte. — Haide,ăgr<beşte,ăceălucruriăurâte? Eraăcaăoăc<prioar<ăîncolYit<.ăFaYaăeiăp<reaădeăcret<.ăŞtiaăc<ăiscoadeleă trebuiauăs<-iă fiă şoptitădejaăceeaăceă seă strigaseă înăt<cereaăcaseiă lor.ăÎiă înşir<ătotăceăseăspusese,ăcâtădeăbineăîşiăputuăaminti.ăApoiăad<ug<: — Credă c<ă soYulă meuă aă vorbită laă mânie.ă Peă careă euă i-am pricinuit-o.ă Elă eă credincios.ă Ştiuă c<ă eă credincios.ă Dac<ăcinevaătrebuieăpedepsit,ăeuăsuntăaceea,ăAlteY<.ăEuăi-am iscat nebunia. Toranagaăseăaşez<ădinănouăpeăpern<,ăcuăspateleădreptăşiăfaYaăde granit. — Ce-a spus doamna Genjiko? — N-amăvorbităcuăea,ăAlteY<. — Dar aveai de gând, nu? — Nu,ă AlteY<.ă Cuă îng<duinYaă domniei-voastre, aveam de gândăs<ăplecădeîndat<ălaăOsaka. — Aiăs<ăpleciăcândăspunăeuăşiănuămaiăînainte,ăiarătr<dareaăesteăoăfiar<ăblestemat<ăoriundeăoăîntâlneşti. Eaăseăînclin<ăsubăşfichiulălimbiiăsale. — Da,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăGreşeala e a mea. Elăsun<ăunăclopoYel.ăUşaăseădeschise.ăNagaăst<teaăacolo.

358

— Da,ăAlteY<? — Porunceşteă senioruluiă Sudaraă s<ă vin<ă aiciă cuă doamnaăGenjiko.ăÎndat<. — Da,ăAlteY<. Nagaăseăîntoarseăs<ăplece. — Aşteapt<!ăApoiăconvoac<ăconsiliulămeu,ăYabuăşiătoYi...ăşi toYiăgeneralii.ăS<ăfieăaiciă laămiezulănopYii.ăŞiăgoleşteăetajulă<sta.ăToateăg<rzile!ăTeăîntorciăcuăSudara! — Da,ăAlteY<. Cuăchipulăalbăcaăvarul,ăNagaăînchiseăuşaădup<ăel. Toranagaăauziăzgomotădeăpaşiăînăjosulăsc<rilor.ăSeăîntoarseălaăuş<ăşiăoădeschise.ăPalierulăsc<riiăeraăgol.ăTrântiăuşaăşiăîiăpuseăz<vorul.ăRidic<ăunăaltăclopoYelăşiăsun<.ăLaăcel<laltăcap<tăalăînc<periiă seă deschiseă oă uş<ă interioar<.ă Uşaă abiaă puteaă fiădeosebit<,ăatâtădeăiscusităfuseseăîmbinat<ăcuărestulălemn<riei.ăOă femeieă voinic<,ă întreă dou<ă vârste,ă st<teaă acolo.ă Purtaă oăsutan<ădeăpreotăbudist,ăcuăglug<. — Da,ăm<riteăst<pân? — Cha, te rog, chano-san, spuse el. Uşaăseăînchise.ăOchiiăluiăToranagaăseăîntoarser<ălaăMariko: — Deciăcreziăc<ămi-e credincios? — Ştiuăasta,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăaăfostăgreşealaămeaăşiănuăaălui,ăspuseăea,ăîncercândădisperat<ăs<-lămulYumeasc<.ăEu l-am provocat. — Da,ăaşaăaiăf<cut.ăDezgust<tor.ăGroaznic.ăDeăneiertat. Toranagaăscoaseăoăbatist<ădeăhârtieăşiăîşiăşterseăfruntea. — Din fericire, spuse el. — AlteY<? — Dac<ănuăl-aiăfiăprovocat,ăpoateăc<ăn-aşăfiăaflatăniciodat<ădeăvreoă tr<dare.ăŞiădac<ăelăn-ară fiă spusă toateăasteaă f<r<ă s<ă fieăprovocat,ăatunciăară fiă fostănumaiăunăsingură lucruădeă f<cut.ăAşa,ăcontinu<ăel,ăîmiămaiădaiăoăcale. — AlteY<?

359

El nu-iăr<spunse.ăSeăgândea.ăAşăvreaăcaăHiro-matsuăs<ăfieăaici.ăAtunci,ăcelăpuYin,ăară fiăm<carăunăomăînăcareăaşăputeaăaveaăîncredereădeplin<. — ŞiăceăpoYiăs<-miăspuiădeătine,ădespreăcredinYaăta? — V<ărog,ăAlteY<,ătrebuieăs<ăştiYiăc<ăv<ăsuntăcredincioas<. Elănuăr<spunse.ăOchiiălui erauănecruY<tori. Uşaăinterioar<ăseădeschiseăşiăchano,ăc<lug<riYa,ăintr<ăf<r<ăs<ăşov<ieăînăcamer<,ăf<r<ăs<ăbat<,ăcuăoătav<ăînămâini. — Iart<-m<,ă m<riteă st<pân,ă eraă preg<tită pentruă tine.ăÎngenuncheăcaăoăY<ranc<.ăMâinileăeiăerauăaspreăcaăaleăuneiăY<r<nci,ă dară siguranYaă eiă deă sineă eraă nem<rginit<ă şiămulYumireaăeiăinterioar<ăiăseăvedeaălimpedeăpeăchip. — FieăcaăBuddhaăs<ăteăbinecuvântezeăcuăpaceaălui. Apoiăeaăseăîntoarseăc<treăMariko,ăseăînclin<ăcaăoăY<ranc<ăşiăseăaşez<ăcomod. — Poateăc<ămi-aiăfaceăcinsteaăs< torni,ădoamn<.ăOăs-o faci cu mult<ăgraYie,ăf<r<ăs<ăverşi,ăneh? Ochiiăeiăstr<lucir<ădeăveselieăulterioar<. — Cuă pl<cere,ă Oku-san, r<spunseă Mariko,ă folosindă unăcuvântă cuă sensulă religiosă deă "mam<",ă ascunzându-şiăsurpriza. N-oăv<zuseăpân<ăatunciăpeămamaăluiăNaga.ăŞtiaăpeăceleămaiămulteădintreăcelelalteădoamneăaleăluiăToranaga,ăc<ciăleăv<zuseălaăceremoniileăoficiale,ădarăseăînYelegeaăbineănumaiăcuăKiritsuboăşiăcuădoamnaăSazuko. Toranaga spuse: — Chano-chan, aceasta este doamna Toda Mariko-noh-Buntaro. — Ah, so desu. Iart<-m<.ă Amă crezută c<ă eştiă unaă dintreăprea-onorateleădoamneăaleăm<rituluiă st<pân.ăTeă rogăs<ăm<ăierYi,ă doamn<ă Toda.ă Fieă caă binecuvântareaă luiă Buddhaă s<ăcoboare asupra ta. — MulYumesc,ăspuseăMariko.ăÎiăîntinseăceaşcaăluiăToranaga.ăElăoăprimiăşiăsorbi.

360

— Toarn<ăpentruăchano-san şiăpentruădumneata,ăspuseăel. — Îmiăpareăr<u,ănuăpentruămine,ăm<riteăst<pân,ăcuăvoiaăta,ădarăsuntăplin<ăpân<ălaăgâtădeăatâtăcha şiăpân<ălaăg<leat<ăeăunădrumătareălungăpentruăoaseleăasteaăb<trâne. — Mişcareaăoăs<-Yiă fac<ăbine,ăspuseăToranaga,ăbucurosăc<ătrimiseseădup<ăeaăcândăseăîntorseseălaăYedo. — Da,ăm<riteăst<pân,ăaiădreptate,ăcaăîntotdeauna.ăChanoăîşiăîndrept<ă atenYiaă dină nouă c<treă Mariko.ă Deciă eştiă fiicaăseniorului Akechi Jinsai. CeaşcaăluiăMarikoăşov<iăînăaer. — Da,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — O, n-aiă deă ceă s<-Yiă ceriă iertare,ă copil<.ă Chanoă râseăbinevoitoareăşiăpânteculăeiăs<lt<ăînăsusăşiăînăjos.ăNuăreuşeamăs<ăfacăleg<turaăîntreătineăşiănumeleăt<u.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădarăultimaădat<ăcândăte-amăv<zutăaăfostălaănuntaăta. — Oh? — O, da. Te-amă v<zută laă nunt<,ă dară tuă nuă m-aiă v<zută peămine. Te-amăiscoditădinăspateleăunuiăparavan.ăDa,ăpeătineăşiăpeă toateăcelelalteăm<rimi,ăDictatorulă şiăNakamura,ăviitorulăTaikōăşiătoYiănobilii.ăO,ăeramămultăpreaăruşinoas<ăcaăs<ăm<ăamestec printre ei. Darăaăfostăoăvremeăminunat<ăpentruămine.ăCeaămaiăbun<ădinăviaYaămea.ăEraăînăalădoileaăanăcândăm<ritulămeuăst<pânăm<ăcinsteaYiăeramăgrea.ăÎiăpurtamăcopilulă– deşiătotăY<ranc<,ăcumăoăs<ăfiuăîntotdeauna,ăeram. Laăcoadaăochilorăeiăseăformar<ăcuteăşiăad<ug<: — EştiăfoarteăpuYinăschimbat<ăfaY<ădeăaceleăzile.ăÎnc<ăunaădinăcele alese de Buddha. — Ah,ăaşăvreaăs<ăfieăadev<rat,ăOku-san. — Eăadev<rat.ăŞtiiăc<ăeştiăunaădinăceleăaleseădeăBuddha? — Nu sunt, Oku-san,ăoricâtădeămultăaşăvreaăs<ăfiu. Toranaga spuse: — Eaăeăcreştin<. — Ah,ăcreştin<?ăCeăconteaz<ăastaăpentruăoăfemeie,ăcreştin<ă

361

sauăBuddha,ăm<rite,ăst<pân?ăNuăpreaămult,ăcâteodat<.ăDeşiăunăzeuăeătareădeătrebuinY<ăuneiăfemei.ăChanoăchicotiăvesel<.ăNoi,ăfemeile,ăavemănevoieădeăunăzeu,ăm<riteăst<pân,ăs<ăneăajuteăs<ăneădescurc<măcuăb<rbaYii,ăneh? — Şiănoi,ăb<rbaYii,ăavemănevoieădeăr<bdareăzeiasc<ăcaăs<ăneădescurc<măcuăfemeile,ăneh? Femeiaă râseă şiă astaă înc<lziă înc<pereaă şi,ă pentruă oă clip<,ăîndep<rt<ăoăparteădinăpresimYirileănegreăaleăluiăMariko. — Da,ă m<riteă st<pân,ă continu<ă chano.ă Şiă toateă dină cauzaăunui Pavilion Ceresc care n-areă viitor,ă puYin<ă c<ldur<ă şiăprea-deajuns iad. Toranagaămorm<i: — Ce zici de asta Mariko-san? — DoamnaăchanoăesteăînYeleapt<ămaiăpresusădeătinereYeaăei,ăspuse Mariko. — Ah,ădoamn<,ăspuneYiălucruriădr<guYeăuneiăb<trâneăproaste.ăÎmiă amintescă atâtă deă bineă deă tine.ă Chimonoulă t<uă eraăalbastru, cu cel mai minunat desen cu cocori pe care l-am v<zutăvreodat<,ăînăargint. Ochiiăeiăseăîntoarser<ăc<treăToranaga. — Eiăbine,ăm<riteăst<pân,ăamăvrutădoarăs<ăşedăpentruăoăclip<.ăTeărogăs<ăm<ăierYiăacum. — Maiăeăînc<ătimp.ăStaiăcuănoi. — Da,ă m<riteă st<pâne,ă spuseă chano,ă ridicându-se greoi în picioare. M-aşă supuneă caă întotdeauna,ă dară naturaă cheam<.ăAşaăc<ăteărog,ăfiiăbunăcuăoăb<trân<ăY<ranc<.ăNu-miăplaceăs<ăteăfac de râs. Eăvremeaăs<ăplec.ăTotulăeăgata.ăEămâncareăşiăsaké cândăveiădori,ăst<pâne. — MulYumesc. Uşaăseăînchiseăf<r<ăzgomotăînăurmaăei.ăMarikoăaştept<ăpân<ăcândăceaşcaăluiăToranagaăfuăgoal<,ăapoiăoăumpluădinănou. — Laăceăteăgândeşti? — Aşteptam,ăAlteY<.

362

— Ce, Mariko-san? — St<pâne,ă suntă hatamoto. Nu v-amă cerută niciodat<ă oăfavoareăpân<ăacum.ăAşăvreaăs<ăv<ăcerăoăfavoareăcaăhata... — Nuăvreauăs<-mi ceri nici o favoare ca hatamoto, spuse Toranaga. — AtunciăoădorinY<ădeăoăviaY<. — NuăsuntăsoYăcaăs<-Yiăîmplinescăasta. — Uneoriăunăvasalăpoateăs<ăcear<ăst<pân... — Da,ă uneori,ă dară nuă acum!ă Acumă aiă s<ă îYiă Yiiă guraă inăprivinYaăoric<reiădorinYeădeăoăviaY<ăsauăfavoareăsauăcerereăsauăorice altceva. OădorinY<ădeăviaY<ăeraăoărug<minteăpeăcare,ăprintr-o veche datin<,ăoăsoYieăputeaăs< oăcear<ăsoYuluiăei,ăsauăfiulătat<luiăşiăcâteodat<ă soYulă soYiei,ă f<r<ă s<-şiă piard<ă demnitatea,ă cuăcondiYiaăc<,ădac<ădorinYaăeraăîmplinit<,ăcelăcareăoăceruseăseălegaăcaăniciodat<ăînăviaY<ăs<ănuămaiăcear<ăalta.ăDup<ădatin<,ănici o întrebare despre ceea ce se cereaănuăputeaăfiăpus<,ăşiăniciănuămaiătrebuiaăpomenităvreodat<. Seăauziăoăcioc<nitur<ăpoliticoas<ăînăuş<. — Trageăz<vorul,ăspuseăToranaga. Eaă seă supuse.ă Sudaraă intr<ă urmată deă soYiaă lui,ă doamnaăGenjikoăşiădeăNaga. — Naga-san, coboar<ăjosălaăcelăde-alădoileaăcatădeădesubt,ăşiăveziăs<ănuăurceănimeniăf<r<ăporuncaămea. Nagaăporniăgr<bit. — Mariko-san, închideăuşaăşiăstaiăaici. Toranagaă ar<t<ă c<treă ună loc,ă puYină maiă înă faYaă luiă şiă aăcelorlalYi. — V-amă poruncită s<ă veniYiă amândoiă aiciă pentruă c< sunt probleme personale, grabnice, de familie, de discutat. OchiiăluiăSudaraăseăîndreptar<ăf<r<ăs<ăvreaăc<treăMariko,ăapoiăînapoiăc<treătat<lăs<u.ăDoamnaăGenjikoănuămişc<. Toranaga spuse brutal:

363

— Eaăeăaici,ăfiulămeu,ădinădou<ămotive.ăMaiăîntâiăpentruăc<ăvreauăs<ăfieăaici,ăşiăalădoileaăpentruăc<ăvreauăs<ăfieăaici. — Da,ă tat<,ă r<spunseăSudaraă ruşinatădeă lipsaădeăpoliteYeăaătat<luiă s<uă faY<ă deă toYi.ă Pot,ă teă rog,ă s<ă întrebă cuă ceă te-am sup<rat? — Eăvreoăpricin<ăpentruăcareăarătrebuiăs<ăfiuăsup<rat? — Nu,ăAlteY<,ădecâtădac<ăzelulămeuăpentruăsiguranYaă taăşiăîmpotrivireaămeaădeăaăteăl<saăs<ăp<r<seştiăacestăp<mântăesteăoăcauz<ădeăsup<rare. — Ceăaiăziceădeătr<dare?ăAmăauzităc<ăaiăîndr<znităs<ăîmiăieiăloculădeăc<petenieăaăclanuluiănostru. SudaraăseăalbiălaăfaY<.ăLaăfelăşiădoamnaăGenjiko. — N-amăf<cutăniciodat<ăastaăcuăgândulăsauăcuăvorbaăşiăniciăn-am dorit-o.ăŞiăniciăunulădintreămembriiăfamilieiămeleăsauăaltcinevaădeăfaY<ăcuămine. — Asta-iăadev<rat,ăalteY<,ăspuseădoamnaăGenjikoăcuăaceeaşiăhot<râre. Sudaraăeraăunăb<rbatăsuplu,ămândru,ăcuăochiăreci,ăînguştiăşiăbuzeăsubYiri,ăcareănuăzâmbeauăniciodat<.ăAveaădou<zeciăşiăpatruădeăani,ăeraăunăgeneralăminunatăşiăalădoileaădintreăceiăcinciă fiiă înăviaY<ăaiă luiăToranaga.ă Îşiă adoraăcopiii,ănuăaveaăconcubineăşiăeraădevotatăsoYieiăsale. Genjikoăeraăscund<,ăcuătreiăaniămaiăînăvârst<ădecâtăsoYulăeiăşiădeformat<ădeăceiăpatruăcopiiăpeăcareăîiăn<scuseădeja.ăDarăîşiăYineaăspateleădreptăşiăaveaătoat<ămândriaăsuroriiăei,ăOchiba.ăÎiăap<ra,ă înverşunat<,ă peă aiă ei,ă cuă aceeaşiă s<lb<ticieă ascuns<, moştenit<ădeălaăbuniculălor,ăGoroda. — Oricine l-arăfiăacuzatăpeăsoYulămeu,ăeăunămincinos,ăspuseăea. — Mariko-san, spuse Toranaga, spun-i doamnei Genjiko ce Yi-aăporuncităsoYulădumitale. — St<pânulămeu,ăBuntaro,ămi-a cerut, mi-aăporuncităs<ăv<ăconvingă c<ă aă venită vremeaă caă seniorulă Sudaraă s<ă preiaă

364

puterea,ăc<ăceilalYiădinăconsiliuăîmp<rt<şescăp<rerileăsoYuluiămeuă şiă c<ă dac<ă st<pânulă nostruă Toranagaă nuă accept<ă s<ăcedeze,ăatunciăarătrebuiăs<-iăfieăluat<ăcuăforYa. — Niciodat<ăvreunulădintreănoiănuăs-a gândit laăaşaă ceva,ătat<,ăspuseăSudara.ăÎYiăsuntemăcredincioşiăşiănuăm-aş... — Dac<ăYi-aşădaăputerea,ăceăaiăface,ăîntreb<ăToranaga. Genjikoăr<spunseădeîndat<: — Cumăpoateă seniorulăSudaraă s<ă ştie,ă cândănuă s-a gândit niciodat<ălaăoăasemeneaăblestem<Yie?ăIertaYi-m<,ăAlteY<,ădarănu-iăcuăputinY<ăs<ăv<ăr<spund<,ăpentruăc<ăastaănuăi-a trecut niciodat<ă prină minte.ă Cumă ară fiă putut?ă Câtă despreăBuntaro-san, desigurăc<ăeăst<pânitădeăvreunăkami. — BuntaroăsusYineăc<ăşiăalYiiăîiăîmp<rt<şescăp<rerile. — Cine,ă întreb<ă Sudaraă veninos. Spune-miă cineă şiă oă s<ămoar<ăpeăloc. — Tuăs<ăîmiăspui. — Nuăştiuăpeănimeni,ăAlteY<,ăsauăYi-aşăfiăspusăîndat<. — Nu i-ai fi ucis mai întâi? — Primaătaălegeăesteăs<ăaiăr<bdare,ăiarăaădouaăs<ăaiăr<bdare.ăXi-amăurmatăîntotdeaunaăporuncile.ăAşăfiăaşteptatăşi Yi-aşăfiăspus.ăDac<ăte-amăofensat,ăporunceşteăs<-mi fac seppuku. Nu meritămâniaăta,ăst<pâne.ăNuăsuntăvinovatădeătr<dare.ăNuăpotăs<ăîndurămâniaătaărev<rsându-se asupra mea. DoamnaăGenjikoăiăseăal<tur<: — Da,ă AlteY<.ă V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă dar,ă cuă umilinY<,ă m<ăal<tură soYuluiă meu.ă Eă f<r<ă vin<ă şiă aşaă suntemă cuă toYii.ă ÎYiăsuntemăcredincioşi.ăTotăceăavemăesteăalăt<u,ătotăceăsuntem,ăsuntemădatorit<ăYie,ătotăceăporunceşti,ănoiăvomăface. — Aşaă deci,ă voiă sunteYiă vasaliă credincioşi,ă supuşi?ăÎntotdeaunaăv<ăsupuneYiăporuncilor? — Da,ăAlteY<. — Bine,ăatunciămergiăşiăiaăviaYaăcopiilorăt<i.ăAcum. Sudaraă îşiădezlipiăochiiădeăpeă tat<lă s<uăşiă seă întoarseăc<treă

365

soYiaălui. Capulăeiăseămişc<ăpuYinăşiăeaăîncuviinY<. Sudaraă seă înclin<ă c<treă Toranaga.ă Mânaă luiă seă strânseă peămânerulăsabieiăşiăseăridic<.ăÎnchiseăt<cutăuşaădup<ăel.ăSeăl<s<ăoă t<cereăap<s<toareă înăurmaălui.ăGenjikoăpriviăoădat<ăc<treăMariko,ăapoiăîşiăpironiăprivirileăpeăpodea. Clopoteleăsunar<ămijloculăOreiăCaprei.ăAerulădină înc<pereăp<reaăs<ădevin<ăap<s<tor.ăPloaiaăseăopriăpentruăpuYinătimp,ăapoiăîncepuădinănou,ămaiăn<valnic<. Chiară dup<ă ceă clopoteleă b<tur<ă oraă urm<toareă seă auziă oăb<taieăînăuş<. — Da. Uşaăseădeschise.ăNagaăspuse: — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăAlteY<,ăfrateleămeu,ăseniorulăSudara,ădoreşteăs<ăvin<ădinănouăsus. — D<-i drumul, apoi întoarce-teălaăpostulăt<u. Sudaraăintr<,ăîngenuncheăşiăseăînclin<.ăEraăudăleaoarc<ăşiăcuăp<rulăîncâlcitădeăploaie.ăUmeriiăluiătremurauăuşor. — Copiii... Copiii mei sunt... Mi-aiăluat,ădeja,ăcopiii,ăAlteY<. Genjikoă seă cl<tin<ă şiă aproapeă c<zu.ă Dară îşiă st<pâniăsl<biciuneaăşiăseăholb<ălaăsoYulăei. — Nu... Nu i-ai ucis? Sudaraăscutur<ădinăcapăşiăToranagaăspuseăîntunecat: — Copiiiăt<iăsuntăînăînc<perileămele,ălaăetajulădeădedesubt.ăI-am poruncit lui chano-san s<-iă aduc<ă dup<ă ceă te-am chemat aici.ă Amă nevoieă s<ă fiuă sigură deă voiă amândoi.ăVremurileă cumpliteă ceră încerc<riă cumplite.ă Sun<ă dinăclopoYel. — ÎYi...ă ÎYiă retragiă porunca,ă AlteY<?ă întreb<ă Genjiko,ăstr<duindu-se,ădisperat<ăs<-şiăp<strezeăoădemnitateărece. — Da, poruncile mele sunt retrase. De data asta. Era nevoie s<ăv<ăcunosc.ăPeăvoiăşiăpeămoştenitoriiămei. — V<ămulYumesc.ăV<ămulYumesc,ăAlteY<.ăSudaraăîşiăcoborîă

366

capul umil. Uşaăinterioar<ăseădeschise. — Chano-san, adu-miănepoYiiăaiciăoăclip<,ăspuseăToranaga. Curând,ă treiă d<daceă îmbr<cateă sobruă şiă oă doic<ă aduser<ăcopiii. Feteleă aveauă patru,ă treiă şiă doiă ani,ă iară sugarulă câtevaăs<pt<mâniă şiă dormeaă înă braYeleă doiciiă sale.ă Feteleă purtauăchimonouriăpurpuriiăcuăpangliciădeăaceeaşiăculoareă înăp<r.ăD<daceleăîngenunchear<ăşiăseăînclinar<ăc<treăToranaga,ăiar copiiiă leă imitar<ăpliniădeă importanY<ă şi-şiă lipir<ă frunYileădeătatami, cuăexcepYiaăceleiămaiămiciădintreăfete,ăalăc<ruiăcapătrebuiăs<ăfieăajutatădeăoămân<ăblând<,ădarăferm<.ăToranagaăleăr<spunseăcuăgravitate.ăApoi,ăcuădatoriaă împlinit<,ăcopiiiăseăaruncar<ă înă braYeleă lui,ă înă afaraă celeiă maiă miciă careă p<şiăm<runtăc<treămamaăsa. *** LaămiezulănopYiiăYabuăp<şiăarogantăde-aăcurmezişulăcurYiiăinterioareăaădonjonului,ă luminat<ădeă torYe.ăTrupeleădeăelit< dinăgardaăluiăToranagaăseăaflauăpesteătot.ăLunaăeraăpalid<ăşiăînv<luit<ăînăceaY<,ăiarăsteleleăabiaăseăvedeau. — Ah, Naga-san, care-i pricina pentru toate astea? — Nuăştiu,ăAlteY<,ădarătuturorăliăs-aăporuncităs<ăvin<ăînăsalaădeă consiliu.ă V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă dară trebuieă s<ă v<ă l<saYiăs<biileălaămine. Yabuăseăroşiălaăaceast<ăînc<lcareănemaiauzit<ăaăetichetei. — Eşti...ăSeăr<zgândiăsimYindăîncordareaăreceăaătân<ruluiăşiănervozitateaăg<rzilorădinăapropiere. — Din ale cui porunci, te rog, Naga-san? — Din ale tat<luiămeu,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăPuteYiăs<ăfaceYiăcumădoriYi,ădac<ănuăvreYiăs<ămergeYiă laăîntâlnire,ădarătrebuieăs<ăv<ăsf<tuiescăc<ăporuncileăsuntăs<ăintraYiăf<r<ăs<biiă

367

şi,ăiertaYi-m<,ăaşaăv<ăveYiăprezenta.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarănu am de ales. Yabuă v<zuă gr<madaă deă s<biiă format<ă dejaă laă ad<postulăcamereiădeăgard<ădeălâng<ăuriaşaăpoart<ădeăintrare.ăCânt<riăprimejdiaăunuiărefuzăşiăoăg<siăcopleşitoare.ăF<r<ătragereădeăinim<ăîiă întinseăarmele.ăNagaăseăînclin<ăpoliticos,ă laăfelădeăstânjenit,ă şiă leă primi.ă Yabuă intr<.ă Înc<pereaă uriaş<ă aveaăambrazuri,ăpodeaădeăpiatr<ăşiătavanădinăbârneădeălemn. Înăcurând,ăceiăcincizeciădeăgeneraliăerauăadunaYi.ăDou<zeciăşiătreiădeăconsilieriăşiăşapteădaimyo apropiaYiăluiăToranaga,ădinăprovinciiămaiăpuYinăimportanteădinănord.ăToYiăerauănervoşiăşiăstânjeniYi. — Despreăceăeăvorba?ăîntreb<ăYabuăşiăseăaşez<ăacruălaăloculălui. Unăgeneralăridic<ădinăumeri. — Poateădespreădrumulăc<treăOsaka. UnăaltulăpriviăînăjurăplinădeăsperanY<. — Poate s-a schimbat ceva, neh? Poateăc<ăoăs<ăporunceasc<ă"CerădeăPurpur<." — Iart<-m<,ădarăeştiăcuăcapulăînănori.ăS-aăhot<rât.ăSt<pânulănoastru s-aă hot<rât.ă Eă Osakaă şiă nimică altceva.ă Ei,ăYabu-sama, când ai ajuns aici? — Ieri. M-am înfundat cu trupele mele într-ună împuYitădeăs<tucădeăpescari,ănumităYokohama, la sud de aici, mai mult deădou<ăs<pt<mâni.ăPprtulăeăgrozav,ădarăgâng<niile,ăYânYariăscârboşiăşiăploşniYe,ăn-auăfostăniciodat<ăaşaădeăr<iăînăIzu. — Aiăauzitătoateăştirile? — Vreiăs<ăspuiătoateăştirileărele?ăPlecareaăeătotăînăşaseăzile,ăneh? — Da. — Groaznic.ăRuşinos. — Aşaăe,ădarăînănoapteaăastaăeăşiămaiăr<u,ăspuseăîntunecatăunăgeneral. N-amămaiăfostăpân<ăacumăf<r<ăs<bii,ăniciodat<.

368

— Eăoă insult<,ă spuseăYabuăcuăbun<ă ştiinY<,ă şiă toYiă ceiădinăapropiereăseăuitar<ălaăel. — Aşaăe,ăr<spunseăgeneralulăKiyoshio,ăîntrerupândăt<cerea. Serataă Kiyoshio,ă ună b<rbată c<runt,ă dur,ă eraă comandantulăceleiădeăaăşapteaăArmate. — N-amăfostăniciodat<ăînăpublicăf<r<ăs<bii.ăM<ăfaceăs<ăm<ăsimtă caă ună negustoră împuYit.ă Cred...ă Ei,ă poruncileă suntăporunci, dar unele porunci n-ar trebui date. — Astaăcamăaşaăe,ăr<spunseăcineva.ăCeăarăfiăspusăb<trânulăPumnădeăFier,ăceăarăfiăf<cutădac<ăarăfiăfostăaici? — Şi-ar fi despicat burta înainte de a-şiă daă s<biile.ă Ară fiăf<cut-oăînănoapteaăasta,ăînăcurte,ăspuseăunătân<r. Era Serata Tomo, cel mai mare fiu al generalului, al doilea la comand<ăînăarmataăaăşaptea. — AşăvreaăcaăPumnădeăFierăs<ăfieăaici.ăArăputeaăs<...ăşi-ar fi t<iatămaiăîntâiăburta. — Oăs<ăm<ăgândescălaăasta. GeneralulăKiyoshioăîşiădreseăglasulăcuăputere. — Cinevaă trebuieă s<ă fieă responsabilă şiă s<-şiă fac<ă datoria!ăCinevaă trebuieă s<ă arateă c<ă aă fiă senioră însemn<ăresponsabilitateăşiădatorie! — IertaYi-m<,ă dară aveYiă grij<ă ceă spunsYi,ă d<duă Yabuă cuăp<rerea. — Laăceăfoloseşteălimbaăînăguraăunuiăsamurai,ădac<ăluiănuăiăse îng<duieăs<ăfieăsamurai? — Laănimic,ăspuseăIsamu,ăunăb<trânăsfetnic.ăAşaăe.ăMaiăbineămort. — IertaYi-m<,ă Isamu-san, dară <staă esteă viitorulă nostruăapropiat,ă spuseă tân<rulă Serataă Tomo.ă Suntemă porumbeiăneajutoraYi,ădaYiăprad<ăunuiăşoimădezonorat! — Teărog,ăYine-Yiăgura!ăspuseăYabu,ăascunzându-şiăpropriaăluiăsatisfacYie. Apoiăad<ug<ăcuăgrij<:

369

— Esteăst<pânulănostruălegiuităşiăpân<ăceăseniorulăSudaraăsauăconsiliulăîşiăvaăluaăpeăfaY<ăresponsabilitatea,ăr<mâneăst<pânulănostruălegiuităşiătrebuieăs<ăiăneăsupunem. Generalulă Kiyoshoă îlă cercet<ă cuă privirea,ă c<utândă f<r<ă s<ăvreaămânerulăs<biei. — Ce ai auzit, Yabu-sama? — Nimic. — Buntaro-san..., începu sfetnicul. Generalul Kiyosho îl întrerupse: — Teă rogă s<ăm<ă ierYi,ă Isamu-san, dar ce a spus generalul Buntaro, sau ce n-aă spus,ă nuă areă importanY<.ă Ceă spuneăYabu-sama eă adev<rat.ăUnă senioră esteă ună senior.ăChiară şiăaşa,ăunăsamuraiăareădrepturi,ăunăvasalăareădrepturi.ăChiarăşiăun daimyo, neh? Yabuă îiă întoarseă privirea,ă cânt<rindă dedesubturileă acesteiăinvitaYii. — Izu este o provincie a seniorului Toranaga. Eu nu mai sunt daimyo deăIzu.ăDoarăst<pânescăînănumeleălui.ăArunc<ăoăprivireăînăjurulăînc<perii.ăEătoat<ălumeaăaici,ăneh? — Înă afar<ă deă seniorulă Noboru,ă spuseă ună general,ăamintindu-l pe cel mai mare fiu al lui Toranaga, detestat de toYi. — Da. N-areă aă face,ă generale.ă Boalaă chinezeasc<ă oă s<ă îlătermineăcurândăşiăoăs<ăseăsfârşeasc<ăcuămohorealaăluiăpentruătotdeauna, spuse cineva. — Şiăcuămirosul. — Când se întoarce? — Cineă ştie?ăNuă ştimăniciăm<carădeăceă l-a trimis în nord Toranaga-sama. Maiăbineăs<ăr<mân<ăacolo,ăneh? — Dac<ăaiăaveaăboalaăasta,ăaiăfiălaăfelădeămohorâtăcaăşiăel,ăneh? — Da, Yabu-san,ăda.ăAşaăaşăfi.ăP<catăc<ăaăluatăsifilis.ăEăunăgenerală bun,ă maiă bună decâtă Peşteă Rece,ă ad<ug< generalul

370

Kiyoshio, folosind porecla lui Sudara. — Ei,ăşuier<ăsfetnicul,ăînănoapteaăastaăumbl<ădiavolulăprinăaerădeăYi-ai dat frâu liber limbii. Sau e saké? — Poate-iăboalaăchinezeasc<,ăr<spunseăgeneralulăKiyoshioăcu un râs amar. — S<ă m< apereă Buddhaă deă asta!ă spuseă Yabu.ă Deă şi-ar schimbaăseniorulăToranagaăînăprivinYaădrumuluiălaăOsaka! — Mi -aşă despicaă pânteculă acum,ă dac<ă astaă l-ar convinge, spuseătân<rul. — Nuăvreauăs<ăteăjignesc,ăfiule,ădarăcapulăt<uăeăînănori.ăN-o s<ăseăschimbeăniciodat<. — Da,ătat<,ădarănu-lăînYeleg... — Trebuieă s<ă mergemă toYiă cuă el,ă înă acelaşiă grup?ă întreb<ăYabuădup<ăunătimp. Isamu,ăb<trânulăsfetnicăspuse: — Da.ă Trebuieă s<ă mergemă caă escort<,ă cuă dou<ă miiă deăoameni,ăcuătoat<ăYinutaădeăceremonieăşiăoăs<ăneăiaătreizeciădeăzileă caă s<ă ajungemă acolo.ă Ne-auă maiă r<masă şaseă pân<ă laăplecare. Generalul Kiyoshio spuse: — Nu-i prea mult timp. Nu-iăaşa,ăYabu-sama? Yabu nu-iă r<spunse.ă Nuă eraă nevoie.ă Generalulă nuă aveaănevoieă deă ună r<spuns.ă Seă adâncir<ă dină nouă fiecareă înăgândurile lui. O uşaălateral<ăseădeschise.ăToranagaăintr<,ăurmatădeăSudara.ăToYiăseăînclinar<,ăYepeni.ăToranagaăleăr<spunseăşiăseăaşez<ăcuăfaYaă laă ei.ă Sudara,ă caă moştenitor,ă puYină înainteaă lui,ădeasemenea,ă cuă faYaă laă ei.ă Nagaă seă aşez<ă înă faYaă uşiiăprincipaleăşiăoăînchise. DoarăToranagaăpurtaăs<bii. — Mi -aăajunsălaăurechiăc<ăuniiădintreăvoiăumbl<ăcuăvorbeădeătr<dare,ă seă gândescă laă tr<dareă şiă pl<nuiescă tr<dare,ă spuseărece. Nu-iăr<spunseănimeniăşiăniciănuămişcar<.ăÎncet,ăneînduplecat,ă

371

Toranagaăîşiăplimb<ăprivireaădeălaăunulăla altul. Nimeni nu mişc<,ăapoiăgeneralulăKiyoshioăvorbi: — Potă s<ă v<ă întrebă cuă respect,ă AlteY<,ă ceă înYelegeYiă prinătr<dare? — Oriceăcomentariuăaăuneiăporunci,ăhot<râreăsauăatitudineăaăunuiăst<pânădeădrept,ăoricând,ăeătr<dare,ăseăr<stiăToranaga. Generalul îşiăîndrept<ăspatele. — Atunci,ăsuntăvinovatădeătr<dare. — Atunciăieşiăafar<ăşiăf<-Yiăseppuku deîndat<. — Aşaăvoiăface,ăAlteY<,ăspuseămândruăoşteanul,ădarămaiăîntâiăcerădreptulăs<ăvorbescăliberăînăfaYaăvasalilorăt<iăcredincioşi,ăofiYerilor,ăşiăsfetnicilorăşi... — Xi-ai pierdut toate drepturile. — Foarte bine. Atunci v-oă ceră caă oă dorinY<ă deă moarte.ăOăultim<ădorinY<.ăCaăhatamoto. Şiă înăschimbulăaădou<zeciăşiăopt de ani de serviciu credincios. — S<ăfieăfoarteăscurt. — Da,ăAlteY<,ăr<spunseăreceăgeneralulăKiyoshio.ăV<ărogăs<ăm<ăascultaYi.ăMaiăîntâi,ămergândălaăOsakaăşiăînclinându-v<ăY<ranuluiă Ishidoă eă tr<dareă împotrivaă onoareiă voastre,ă aăclanuluiă vostru,ă aă onoareiă vasaliloră voştriă credincioşiă şiă aămoşteniriiăvoastreădeosebiteăşiăîntrutotulăîmpotrivaăcoduluiăbushido. Alădoilea,ăv<ăfacăvinovatădeăaceast<ătr<dareăşiăspunăc<ăv-aYiăpierdutăastfelătoateădrepturileădeăaăfiăst<pânulănostruălegiuit.ăAlătreilea,ăv<ărogăca,ădeîndat<,ăs<ăabdicaYiăînăfavoareaăsenioruluiăSudaraăşiăs<ăplecaYiăonorabilădinăaceast<ăviaY<,ăsauăs<ăv< radeYiă capulă şiă s<ăv<ă retrageYiă într-oăm<n<stire,ădup<ăcumădoriYi. Generalulăseăînclin<ăYeap<n,ăapoiăseăaşez<ădinănouăînapoiăpeăc<lcâie.ăToYiăaşteptau,ăabiaăr<suflând,ăacumăc<ăceeaăceăeraădeăneînchipuit devenise realitate. Brusc,ăToranagaăşuier<: — Ce mai aştepYi?

372

GeneralulăKiyoshioăîlăpriviăYint<. — Nimic,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Fiulăs<uăîncepuăs<ăseăridice. — Nu.ăXiăseăporunceşteăs<ăr<mâiăaici,ăspuseăel. Generalulă seă înclin<ă pentruă ultimaă dat<ă spreăToranaga,ă seăridic<ăînăpicioareăşiăieşiăcuănem<surat<ădemnitate.ăCâYivaăseăfoir<ănervoşiăşiăunăfream<tăstr<b<tuăînc<perea,ădarăToranagaăîiădomin<ădinănouăneînduplecat. — Maiăeăcinevaăcareăîşiărecunoaşteătr<darea?ăAltcinevaăcareăîndr<zneşteăs<ăcalceăbushido? Cinevaăcareăîndr<zneşteăs<-şiăacuze seniorul legiuitădeătr<dare? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ăspuseăliniştităb<trânulăsfetnicăIsamu,ădarăîmiăpareăr<uăc<ătrebuieăs<ăspunăc<,ădac<ămergeYiălaăOsaka,ăeătr<dareăîmpotrivaămoşteniriiăvoastre. — Înăziuaă înă careă euăoă s<ăplecă laăOsakaă tuăoă s<ăp<r<seştiăaceast<ălume. B<trânulăc<runtăseăînclin<ăpoliticos. — Da,ăAlteY<. Toranagaăîiăcuprinseăcuăprivireaănemilos.ăCinevaăseămişc<ăneliniştită şiă elă îşiă arunc<ă ochiiă într-acolo. Samuraiul, un r<zboinicăcare,ăcuăaniăînăurm<,ăîşiăpierduseăt<riaădeăaăluptaăşiăîşiăr<seseăcapulăcaăs<ădevin<ăc<lug<răbudistăşiăeraăacumăunulădintre administratorii lui Toranaga, nu spuse nimic, îng<lbenindu-seădeăoă spaim<ăpeăcareă încercaădisperată s<ăoăascund<. — De ce te temi, Numata-san? — Deănimic,ăAlteY<,ăspuseăb<rbatulăcuăochiiăplecaYi. — Bine. Atunci du-teă şiă f<-Yiă seppuku pentruă c<ă eştiă unămincinosăşiăfricaătaăduhneşteămolipsitor. B<rbatulăscânciăşiă ieşiă împleticindu-se. Spaima îi cuprinse peătoYi.ăToranagaăîiăprivea.ăŞiăaştepta.ăAerulădeveniăap<s<tor,ătrozneteleăuşoareăaleăf<cliilorăp<reau nefiresc de puternice. Apoi,ăştiindăc<ăeraădatoriaăşiăresponsabilitatea sa, Sudara se

373

întoarseăşiăseăînclin<. — V<ărog,ăAlteY<,ăaşăputea,ărespectuos,ăs<ăspunăceva? — Ceăs<ăspui? — AlteY<,ăcredăc<...ăCredăc<ănuămaiăexist<ătr<dareăaici!ăŞiăc<ăn-auăs<ămaiăfieăalteătr<... — Nu-Yiăîmp<rt<şescăp<rerea. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<.ăŞtiYiăc<ăm<ăsupun.ăNeăvomăsupuneăcuătoYii.ăNuădorimădecâtăceăeămaiăbineăpentru... — Celămaiăbineăesteăcumăhot<r<scăeu.ăHot<râreaămeaăeste ceaămaiăbun<. Neajutorat, Sudara se înclin<ă înă semnă deă încuviinYareă şiăr<maseă t<cut.ă Neândur<tor,ă Toranagaă nu-şiă lu<ă privireaăstr<pung<toareădeălaăel. — Nuămaiăeştiămoştenitorulămeu. Sudar<aă p<li.ă Atunciă Toranagaă sparseă încordareaă dinăînc<pere. — Eu sunt stăpân legiuit aici! Aştept<ăoăclip<,ăapoi,ăînădeplin<ăt<cere,ăseăridic<ăînăpicioareăşi,ăarogant,ăieşi.ăUşaăseăînchiseăînăurmaălui.ăUnăoftatăadâncătrecuăprinăînc<pere.ăMâinileăc<utar<ăneputincioaseămânereleăs<biilor.ăDarăniciăunulănu-şiăp<r<siălocul. — În...ăînădimineaYaăastaăam...ăAmăauzitădeălaăcomandantul nostruăsuprem,ăîncepuăSudaraăînăceleădinăurm<,ăc<ăseniorulăHiro-matsuăoăs<ăfieăaiciăînăcâtevaăzile.ăAmăs<ăvorbescăcuăel.ăStaYiăliniştiYi,ăr<bd<tori,ăfiYiăcredincioşiăst<pânuluiănostru.ăS<ămergemăşiăs<ăîiăaducemăultimulăomagiuăgeneraluluiăSerata Kiyoshio... Toranagaăurcaăsc<rileăcuprinsădeăoănem<surat<ăsingur<tate,ăpaşiiăluiăstârnindăecouriăînăpustietateaăturnului.ăAproapeădeăvârfăseăopriăşiăseăsprijiniăunătimpădeăperete,ărespirândăgreu.ăDurereaă îiă cuprinseseă dină nouă pieptulă şiă încerc<ă s<ă oădep<rteze. — Eădoarălips<ădeăexerciYiu,ămorm<i,ădoarăatât.ăDoarălips<ădeă

374

exerciYiu. Continu<ăs<ăurce.ăŞtiaăc<ăeraăînămareăprimejdie.ăTr<dareaăşiăteamaăerauămolipsitoareăşiăamândou<ătrebuiauăînl<turateăf<r<ămil<ădinăclipaăîn care se iveau. Nici chiar atunci nu puteai fi niciodat<ăsigurăc<ăerauăstârpite.ăLuptaăînăcareăseăîncleştaseănuăeraăunăjocădeăcopii.ăCeiăslabiătrebuiauăs<ăfieăhran<ăpentruăceiăputernici,ăceiăputerniciăp<puşiăpentruăceiăfoarteăputernici.ăDac<ăSudaraă îşiă afirmaă înăpublicădrepturileădeămoştenitor,ăn-aveaă niciă oă putereă s<-lă împiedice.ă Pân<ă cândă Zatakiăr<spundea,ătrebuiaăs<ăaştepte. Toranagaăînchiseăuşaăşiătraseăz<vorulăşiămerseălaăfereastr<.ăDedesubtă puteaă s<ă vad<ă generaliiă s<iă şiă sfetnicii,ă înşiraYiăt<cuYiă pe drumulă c<treă caseleă loră dină afaraă împrejmuiriiădonjonului.ăSubăzidurileăcasteluluiăoraşulăz<ceaăaproapeăînăîntunericădeplin.ăDeasupra,ălunaăeraăpalid<ăşiăînceYoşat<.ăEraăoănoapteăîntunecoas<,ămohorât<ăşiăseăp<reaăc<ănenorocireaăplutea deasupra tuturor. CAPITOLUL 50 Blackthorneăst<teaăsingurăînăsoareleădimineYii,ăîntr-unăcolYăalăgr<diniiă dină faYaă caseiă saleă deă oaspeYi,ă visândă cuă ochiiădeschişi,ăcuădicYionarulăînămân<.ăEraăoăziăminunat<,ălipsit<ădeănori,ăprimaădeămulteăs<pt<mâniăşiăaăcinceaădeăcândăîlăv<zuse pentruăultimaădat<ăpeăToranaga.ăÎnătotăacestătimpăfuseseăYinutăînăcastelăf<r<ăs<ăoăpoat<ăvedeaăpeăMariko,ăsauăs<-şiăvizitezeăcorabiaă sauă echipajul,ă sauă s<ă r<t<ceasc<ă prină oraş,ă sauă s<ămearg<ălaăvân<toare,ăsauăs<ăc<l<reasc<.ăOădat<ăpeăziămergeaăs<ăînoateăcuăalYiăsamuraiăîntr-unulădinăşanYurileădeăap<rareăşi,ăcaăs<-iătreac<ătimpul,ăîiăînv<Y<ăpeăuniiăs<ăînoateăşiăpeăalYiiăs<ăseăscufunde.ăDarăastaănuăf<ceaăaşteptareaămaiăuşoar<.

375

— Îmiăpareăr<u,ăAnjin-san,ădarăeălaăfelăpentruătoat<ălumea,ăspusese Mariko cu oă ziă înă urm<ă cândă oă întâlniseă dinăîntâmplare,ă înă aceaă parteă aă castelului.ă Chiară şiă seniorulăHiro-matsuăeăYinutăs<ăaştepte.ăDeădou<ăzileăaăajunsăşiăînc<ănuăl-aăv<zutăpeăseniorulăToranaga.ăNimeniănuăl-aăv<zut. — Dar asta e important, Mariko-chan. Am crezut c<ăînYelegeăc<ăfiecareăziăeăvital<.ăNuăeăvreoăcaleăprinăcareăaşăputeaăs<-i trimit vreun mesaj? — O, da, Anjin-san. Astaăeăsimplu.ăScrie.ăDac<ăîmiăspuiăceăvreiă s<-iă transmiYi,ă amă s<-iă scriuă pentruă dumneata.ă Toat<ălumeaă trebuieă s<ă cear<ă înă scrisă audienYa.ă Astea sunt poruncileă luiă deă acum.ă Teă rog,ă fiiă r<bd<tor.ă Astaă eă totă ceăputemăs<ăfacem. — Atunci,ăteărog,ăcereăoăaudienY<.ăM-aşăbucuraădac<... — Astaănuăeăgreu.ăEăpl<cereaămea. — Undeăaiăfost?ăDeăpatruăzileănuăteăamăv<zut. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ădarăamăavutădeăf<cutăatâteaălucruri...ăEăpuYinămaiăgreuăpentruămine.ăSuntăatâteaăpreg<tiri... — Ceăseăîntâmpl<?ăTotăcastelulăeăcaăunăstupăgataăs<ăroiasc<ăpesteăoăs<pt<mân<. — O,ăiart<-m<.ăTotulăeăînăregul<,ăAnjin-san. — Z<u?ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ăunăgeneralăşi un administrator de seam<ăîşiăfacăseppuku în curtea donjonului – aşaăeădeăobicei?ăSeniorulă Toranagaă seă încuieă înă turnulă deă fildeş,ă Yinândăoameniiăs<ăaştepteăf<r<ăvreoăpricin<ăevident<ă– şiă<sta-i un lucruăobişnuit?ăŞiăce-i cu seniorul Hiro-matsu? — SeniorulăToranagaăeăst<pânulănostru.ăOriceăfaceăelăeăbine. — Şiădumneata,ăMariko-san, de ce nu te-amăv<zut? — Teărogăs<ăm<ăierYi.ăÎmiăpareăr<u,ădarăseniorulăToranagaămi-aă poruncită s<ă teă lasă s<ă înveYi.ăAcumă mergă s<-Yiă vizitezăconcubina, Anjin-san, nu pe dumneata. — De ce ar avea ceva împotriva... — Maiădegrab<ăcredăc<ăvreaăs<ăteăobligeăs<ăvorbeştiălimbaă

376

noastr<.ăAuăfostădoarăcâtevaăzile,ăneh? — Când pleci la Osaka? — Nuăştiu.ăM<ăaşteptamăs<ăplecăacumătreiăzile,ădarăseniorulăToranaga nu mi-aăsemnatăpermisulăînc<.ăAmăpreg<titătotul,ăhamaliă şiă cai,ă şiă înă fiecareă ziă înainteză documenteleă deăc<l<torieăsecretaruluiăs<uăpentruăaăfiăsemnate,ădarăîmiăsuntăîntotdeaunaătrimiseăinapoi.ă"AduceYi-le mâine." — Darăamăcrezutăc<ătrebuiaăs<ăteăducălaăOsakaăcuăcorabia.ăN-aăspusăelăc< trebuieăs<ăteăducăcuăcorabia? — Da. Da, a spus, dar, ei bine, Anjin-san, nuă poYiă fiăniciodat<ăsigurăcuăst<pânulănostru.ăSeăr<zgândeşte. — Aăfostăîntotdeaunaăaşa? — Daă şiă nu.ă Deă laă Yokosé e plin cu... Cum ai spune... melancolie, neh? Da,ămelancolie.ăŞi foarte deosebit. El... da, acum e altfel. Schimbat. — Şiădumneataăeştiăplin<ădeămelancolieăşiăfoarteăschimbat<.ăDaăeştiăaltfelăacum. — PrimulăPodăaăfostăunăînceputăşiăunăsfârşit,ăAnjin-san. Şiăpromisiuneaănoastr<,ăf<g<duiala,ăneh? — Da,ăteărogăs<ăm<ăierYi. Seăînclinaseătrist<ăşiă îlăp<r<siseăşiăapoi,ăodat<ăînăsiguranY<,ădeparte,ăf<r<ăs<ăseăîntoarc<,ăşoptise: — Tu. Cuvântulă z<boviseă îndelungă înă coridor,ăodat<ă cuăparfumulăei. Laămasaădeăsear<ăîncercaseăs<ăoăîntrebeăpeăFujiko,ădarăniciăeaănuăştiaănimicăimportant,ăsauănuăvroia,ănuăputeaăs<-i explice ceănuăeraăinăregul<ăînăcastel. — Dozo gomen nasai, Anjin-san. Seăduseălaăculcareăfierbândădeăfurie.ăFuriosăc<ănuăputeaăfaceănimică împotrivaă amân<riloră şiă aă nopYiloră f<r<ă Mariko.ă SeăsimYeaăîntotdeaunaănepl<cutăs<ăştieăc<ăeraăatâtădeăaproape,ăc<ăBuntaroăeraăplecatădinăoraşăşiăacum,ădinăcauzaăaceluiă"Tu",ă

377

c<ădorinYaăeiăeraătotăatâtădeăputernic<ăcaăşiăaăsa.ăCuăcâtevaăzileăînăurm<ăseăduseseă laă casaă eiă subămotivăc<ăaveaănevoieădeăajutorăpentruăjaponez<.ăSamuraiulădeăstraj<ăîiăspusese:ă"Îmiăpareăr<u,ănuăesteăacas<."ăElă îiămulYumiseăşiăapoiăhoin<riseăf<r<ăodihn<ăpeălâng<ăpoartaădeăsud.ăPuteaăvedeaăoceanul.ăDinăpricinaă c<ă p<mântulă eraă atâtă deă plat,ă nuă puteaă s<ă vad<ăcheiurileă sauă docurile,ă deşiă crezuă c<ă puteaă s<ă desluşeasc<ăcatargeleăînalteăaleăcorabieiăsaleăînădep<rtare. Oceanul îl chema. Mai mult orizontul decât marea, nevoia deăunăvântă bună careă s<-lă înv<luie,ă s<ă priveasc<ă înă zareă cuăochiiămijiYiădinăcauzaărafalelorălui,ăs<-iăsimt<ăgustulăs<ratăpeălimb<,ă punteaă leg<nându-se subă picioareă şi,ă deasupra,ăvergileă şiă parâmileă şiă fungileă troznindă şiă gemândă subăap<sareaăvelelorăcare,ădinătimpăînătimp,ăpocnesc,ăbucuroase,ăcândă brizaă puternic<ă îşiă schimbaă direcYiaă cuă ună gradă sauădou<. Şiămaiămultădecâtăorizontul,ăeraălibertatea.ăLibertatea de a se duceăoriunde,ăpeăoriceăvremeăşiăoricândădorea.ăS<ă steaăpeădunet<,ăs<ăhotărască, aşaăcumăaiciăsingurăToranagaăhotăra. Blackthorne privi în sus la cel mai înalt cat al donjonului. Soareleăstr<luceaăpeăarcadeleăluiăm<iestrităacoperiteăcuăYigle.ăNu v<zuseăniciodat<ăvreoămişcareăacolo,ădeşiăştiaăc<ăfiecareăfereastr<ădeăsubăultimulăcatăeraăp<zit<. Gongurileăsunar<ăschimbareaăorei.ăPentruăprimaădat<ăminteaăluiăîiăspuseăc<ăeraămijloculăOreiăCaluluiăşiănuăcartulădeălaăoptăclopote – amiaza. Îşiă puseă dicYionarulă înă mânec<,ă bucurosă c<ă sosiseă vremeaăpentruă primaă mas<ă adev<rat<.ă Ast<ziă aveaă oreză şiă creveYiăpr<jiYiăşiăsup<ădeăpeşteăşiălegumeămurate. — Maiădoreşti,ăAnjin-san? — MulYumesc,ăFujiko.ăDa,ăorez,ăteărog,ăşiăpuYinăpeşte.ăBun,ăfoarte... C<ut<ăcuvântulă"delicios"şiăîlăspuseădeăcâtevaăoriăcaăs<ăîlăYin<ă

378

minte. — Da, delicios, neh? Fujikoăeraăîncântat<. — MulYumesc.ăAcestăpeşteădinănord.ăApaămaiăreceăînănord,ăînYelegi?ăNumeleăluiăesteăkurima-ebi. Repet<ănumeleă şiă încerc<ă s<ă îlă Yin<ăminte.ăCândă ispr<viă şiăt<vileăfur<ăluate,ăeaăîiămaiăturn<ăcha şiăscoaseăunăpachetădinămânec<. — Aici bani, Anjin-san.ăÎiăar<t<ămonezileădeăaur.ăCincizeciăkoban. Valoreaz<ă oă sut<ă cincizeciă de koku. Îi vrei, neh? Pentruămarinari.ăTeărog,ăiart<-m<,ăînYelegi? — Da,ămulYumesc. — N-ai pentru ce. De ajuns? — Da,ăcredăc<ăda.ăUndeăg<sit? — C<petenieă Toranaga-sama...ă Fujikoă c<ut<ă oă caleă maiăsimpl<ă deă aă oă spune.ă Amă fostă omă importantă Toranaga.ăC<petenie.ăCaăMura,ăneh? Nu samurai, numai zaraf. Semnat numele meu pentru dumneata. — Ah,ăînYeleg.ăMulYumesc.ăBaniiămei?ăKoku al meu? — O, da. — Casaăasta.ăMâncare.ăServitori.ăCineăpl<teşte? — O,ăeuăpl<tesc.ăDin...ăDinăkoku pe un an. — E de ajuns, te rog? Îndeajuns koku? — O,ăda,ăda,ăcredăc<ăda,ăspuseăea. — Deăceăîngrijorat<,ăîngrijorat<ăpeăfaY<? — O,ăteărogăs<ăm<ăierYi,ăAnjin-san,ănuăsuntăîngrijorat<. — Durere? Arsurile durere? — Nu durere. Uite. Fujikoă seă ridic<ă grijulieă deă peă perneleă groaseă peă careă elăst<ruiseăs<ăleăfoloseasc<.ăÎngenucheădirectăpeătatami f<r<ăniciăunăsemnădeăsuferinY<,ăapoiăseăaşez<ăînapoiăpeăc<lcâieăşiădinănou pe perne. — Uite, totul mai bine.

379

— Ei,ăfoarteăbine,ăspuseăelămulYumităpentruăea.ăArat<,ăda? Seăridic<ădinănouăcuăgrij<ăşi-şiăridic<ăpoaleleăşiă îlă l<s<ăs<-i priveasc<ăpicioarele.ăCicatricileănuăseămaiăcr<paser<ăşiănuăseăvedeau urme de supurare. — Foarte bine, spuse el. Da. Curând ca pielea de sugar, neh? — MulYumesc,ăda,ămoale.ăMulYumesc,ăAnjin-san. Elă b<g<ă deă seam<ă uşoaraă schimbareă dină voceaă ei,ă dară nuăinsist<.ăÎnănoapteaăaceeaănuăoăîndep<rt<. Împ<rYitulă perneiă aă fostă mulYumitor,ă nuă maiă mult.ă Dup<ăaceeaă nuă simYiseă niciă aceaă fericireă inv<luitoare,ă niciămoleşealaăpl<cut<.ăAăfostădoarăoăîmpreunare. Amăgreşit,ăîşiăzise,ăşiătotuşiăn-amăgreşit,ăneh? Înainteădeăaăpleca,ăeaăîngenucheaseăşiăseăînclinaseădinănouăşi-şiăaşezaseămâinile pe fruntea lui. — ÎYiă mulYumescă dină toat<ă inima.ă Teă rogă dormiă acuma,ăAnjin-san. — MulYumesc,ăFujiko-san. Dorm mai târziu. — Teărog,ădormiăacum.ăEsteădatoriaămeaăşiămi-ar face mare pl<cere. Atingereaă mâiniiă eiă eraă cald<ă şiă uscat<ă şiă delocă pl<cut<.ăTotuşi,ă seă pref<cuă c<ă doarme.ă Eaă îlă mângâiaseăneîdemânatic<,ă deşiă cuă mareă r<bdare.ă Apoi,ă înă t<cere,ă seăîntorsese înapoi în camera ei. Dinănouăsingur,ăbucurosăs<ăfieăsingur,ăBlackthorneăîşiăpuseăbraYeleă subă capă şiă r<maseă cuă privireaă aYintit<ă înă sus,ă înăîntuneric.ă Seă hot<râseă înă privinYaă luiă Fujikoă înă timpulăc<l<torieiădeălaăYokosé la Yedo. — Eădeădatoriaăta,ăîiăspuseseăMariko,ăstândăîntins<ăînăbraYeleălui. — Credăc<ăarăfiăoăgreşeal<,ăneh? Dac<ăr<mâneăgrea,ăeiăbine,ăoăs<-miăiaăpatruăaniăs<ăajungăacas<ăşiăs<ăm<ăîntorcăşiăînătimpulă<sta,ăDumnezeuăştieăceăseăpoateăîntâmpla. ÎşiăamintiăcumătremuraseăMarikoăatunci.

380

— O, Anjin-san, astaăînseamn<ăfoarteămultătimp. — Trei,ăatunci.ăDarătuăaiăs<ăfiiă laăbordăcuămine.ăAmăs<ăteăaduc înapoi cu... — Xine-Yi promisiunea, dragul meu! Nimic din ceea ce este, neh? — Ai dreptate, da. Dar cu Fujiko s-ar putea întâmpla atât de multeălucruriărele...ăNuăcredăc<ăarăvreaăcopilulămeu. — N-aiădeăundeăs<ăştiiăasta.ăNuăteăînYeleg,ăAnjin-san. Este datoria dumitale. Ea ar puteaă întotdeaunaă s<ă împiediceă s<ăr<mân<ăgrea,ăneh? Nuăuita,ăesteăconcubinaădumitale.ăŞi,ăpeăbun<ădreptate,ăoăfaciădeăruşineădac<ănuăoăprimeştiăs<ăîmp<rYiYiăperna.ăÎnădefinitiv,ă însuşiăToranagaă i-aăporuncităs<ăvin<ă înăcasa dumitale. — Deăceăaăf<cutăasta? — Nuăştiu.ăNuăconteaz<.ăElăaăporuncit-o, deci e cel mai bun lucruăpentruădumneataăşiăpentruăea.ăAăfostăbine,ăneh? Şi-a f<cutădatoriaăcâtădeăbineăaăputut,ăneh? Teărog,ăiart<-m<,ădarănuăcreziăc<ăarătrebuiăs<ăYi-oăfaciăşiădumneata? — GataăcuălecYiileătale!ăIubeşte-m<ăşiănuămaiăvorbi. — Cumăs<ăteăiubesc?ăA,ăcumămi-a spus azi Kiku-san? — Cum e asta? — Uiteăaşa. — Aşaăeăfoarteăbine.ăAtâtădeăbine... — Oh, am uitat. Te rog, aprinde lampa, Anjin-san. Am ceva s<-Yiăar<t. — Mai târziu. Acum cu... — Oh,ăteărog,ăiart<-m<. Trebuieăs<ăfieăacum.ăAmăcump<rat-o pentruătine.ăEăoăcarteădespreăîmp<rYitulăpernei.ăDeseneleăsuntăfoarte nostime. — Nuă vreauă s<ă m<ă uită acumă laă oă carteă despreă împ<rYitulăpernei. — Dar,ăiart<-m<,ăAnjin-san, poateăunulădintreădeseneăareăs<ăte înfierbânte. CumăpoYiă s<ă înveYiădespreă împ<rYitulă perneiă

381

f<r<ăoăcarteădespreăîmp<rYitulăpernei? — Sunt deja înfierbântat. — Dar Kiku-san aăspusăc<ăesteăprimaăşiăceaămaiăbun<ăcaleădeăaăalegeăpoziYii.ăSuntăpatruzeciăşiăşapte.ăUneleădintreăeleăarat<ăuluitorăşiăparăfoarteădificile,ădarăeaăspuneăc<ăeăimportantăs<ăleăîncerci pe toate... De ce râzi? — Tu râzi. De ce n-aşărâdeăşiăeu? — Dară cuă râdeamă pentruă c<ă tuă chicoteaiă şiă Yi-amă simYităpânteculăs<ltândăşiănuăvreiăs<ăm<ă laşiă s<ăm<ăridic.ăTeărog,ălas<-m<ăs<ăm<ăridic, Anjin-san! — Ah,ădarănuăpoYiăfiăp<c<lit<,ăMariko,ădragaămea.ăNuăexist<ăvreoăfemeieăînălumeăcareăpoateăfiăp<c<lit<ăm<carăpuYin... — Dar, Anjin-san,ă teă rog,ă trebuieă s<ă m<ă laşiă s<ă m<ă ridic.ăVreauăs<-Yiăar<t. — Bine,ădac<ăasta... — O, nu, Anjin-san. Nu vroiamăs<...ăNuătrebuie...ăNuăvreiăs<ăteăîntinziădoarăpuYin...ăTeărog,ănuăînc<...ăTeărog,ănuăm<ăl<sa...ăO,ăcumăteăiubescăaşa... Blackthorneă îşiă amintiă aceaănoapteă deădragoste.ăMarikoă îlăînfierbântaseă maiă multă decâtă Kikuă şiă Fujikoă eraă nimică peălâng<ăele.ăDarăFelicity? Ah,ăFelicity,ăîşiăzise,ăgândindu-seălaăaceast<ămareăproblem<ăaălui.ăTrebuieăs<ăfiuănebunăs-oăiubescăpeăMarikoăşiăpeăKiku.ăŞi,ătotuşi,ăadev<rulădespreăFelicityăesteăc<ăacumănuăpoateăstaăal<turiă niciă m<cară cuă Fujiko.ă Fujikoă eă curat<.ă S<rmanaăFelicity. N-amă s<ă fiuă niciodat<ă înă stareă s<-i spun. Dar imagineaă eiă şiă aă mea,ă împreunându-ne ca o pereche de viezuri,ăînăfinăsauăsubăp<turiăslinoase,ăm<ăfaceăs<ăm<ăînfior.ăAcumăştiuăcumăeămaiăbine.ăAcumăaşăputeaăs-băînv<Y.ăDarăvaăvreaă s<ă înveYe?ă Şiă cumă amă puteaă oareă s<ă fimă curaYiă şiă s<ăr<mânemăcuraYiăşiăs<ătr<imăînăcur<Yenie? Acas<ămormaneleădeăgunoiăseăînalY<ăuneleăpesteăaltele,ădarăacoloă eă loculă undeă eă soYiaă meaă şiă undeă suntă copiiiă meiă şiă

382

acolo e locul meu. — Nu te gândi la casa aceea, Anjin-san, îi spusese Mariko odat<ăcândăfuseseăcopleşitădeăgânduriănegre.ăCasaăadev<rat<ăeăaici.ăCealalt<ăeădeămilioaneăşiămilioaneădeăoriămaiădeparte.ăAiciăeărealitatea.ăAiăs<-YiăieşiădinăminYiădac<ăîncerciăs<ăal<turiălucruriă cuă neputinY<ă deă al<turat.ă Acult<.ă Dac<ă vreiă pace,ătrebuieăs<ăînveYiăs<ăbeiăcha dintr-oăceaşc<ăgoal<. Îiăar<taseăcum. — ÎYiăînchipui c<ăadev<rulăseăafl<ăînăceaşc<.ăÎYiăînchipuiăc<ăexist<ăcha acolo – b<uturaăcald<,ăverdeăpalid,ăaăzeilor.ăDac<ăteăconcentreziătare...ăAh,ăunăprofesorădeăZenăarăputeaăs<-Yiăar<te,ăAnjin-san.ăEsteăcelămaiăgreu,ădarăeăatâYădeăuşor...ăCâtădeămultăaşăvreaăs<ăfiuă îndeajunsădeădeşteapt<ăcaăs<-Yiăar<t,ăpentruăc<ăatunciătoateălucrurileădinălumeăar fiăaleătale,ădoarăs<ăleăceri.ăChiarăşiăcelămaiăgreuădeăobYinutădară– deplinaălinişteăsufleteasc<. Încercaseă deă multeă ori,ă dară nuă putuseă niciodat<ă s<ă beaăb<uturaăcareănuăeraăacolo. — Nu-Yiăfaceăgriji,ăAnjin-san. ÎYiătrebuieămult<ăvremeăcaăs<ăînveYi,ădarăoăs<ăînveYiăcândva. — DumneataăpoYi? — Rareori.ăDoarăînăclipeleădeămareătristeYeăsauăsingur<tate.ăDar gustul acestui cha irealăpareăs<ădeaăunăînYelesăvieYii.ăEăgreuă deă explicat.ă Amă f<cut-oă oă dat<ă sauă deă dou<ă ori.ăCâteodat<ăcâştigiăwa doar încercând. Acum, întins pe spate, înă întunericulă castelului,ă cuă somnulă careă întârziaă s<ă seăapropie, aprinse lumânareaă cuă amnarulă şiă seă concentr<ăasupraămiciiăceştiădeăporYelanăpeăcareăi-oăd<duseăMarikoăşiăpeăcareăoăaveaăîntotdeaunaălâng<ăpat.ăÎncerc<ătimpădeăoăor<.ăDară nuă reuşiă s<-şiă limpezeasc<ă mintea.ă F<r<ă încetare,ăaceleaşiă gânduriă iă seă perindauă prină minte:ă vreauă s<ă plec, vreauă s<ă r<mân,ă mi-eă team<ă s<ă r<mân.ă Mi-eă team<ă s<ă m<ăîntorc.ăLeăur<scăpeăamândou<ăşiă leăvreauăpeăamândou<.ăŞiă

383

apoiămaiăsuntăşiăeţii. Dac<ăarăfiănumaiădup<ămine,ăn-aşăpleca.ăNuăînc<.ăDarămaiăsuntăşiăalYiiăşiăelănuăsuntăeţi şiăamăsemnatăcaăpilot:ă"Jur pe bunul Dumnezeu, să scot flota în larg şi, cu mila Domnului, s-o aduc înapoi acasă, din nou." O vreau pe Mariko. Vreau s<ăv<dăp<mântulăpeăcareăToranagaămiăl-aădatăşiăsimtănevoieăs<ă stauă aici,ă s<ă m<ă bucură deă roadeleă mareluiă meuă norocăpentruădoarăînc<ăpuYinătimp.ăDa.ăDar,ădeăasemenea,ămaiăeăşiădatoriaăşiăastaăeămaiăpresusădeăorice,ăneh? Laăsosireaăzorilor,ăBlackthorneăştiaăc<,ădeşiăseăpref<cuseăc<ăamânaseădinănouăhot<rârea,ădeăfaptăseăhot<râseădefinitiv. Dumnezeuă s<ă m<ă ierte.ă Înă primulă şiă înă ultimulă rând,ă sunt pilot. *** Toranagaădesf<şur<ămicaăfâşieădeăhârtieăcareăsosiseălaădou<ăoreă dup<ă ivireaă zorilor.ă Mesajulă dină parteaă mameiă saleăspunea simplu: "Frateleă t<uă încuviinYeaz<,ă fiule.ă Scrisorileă saleă deăconfirmareăvorăplecaăast<zi,ăprintr-un curier. Vizita oficial<ăaăsenioruluiăSudaraăşiăaăfamilieiăsaleă trebuieăs<ă înceap<ăînăzece zile." Toranagaăseăaşez<ăjos,ăsl<bit.ăPorumbeiiăb<tur<ădinăaripiăînăcuştileă lor,ă apoiă seă liniştir<ă dină nou.ă Soareleă dimineYiiă seăstrecuraăpl<cutăînăhulub<rie,ăprintreănoriiădeăploaie care se adunaser<.ă Adunându-şiă puterile,ă porniă gr<bită înă jos,ă peăsc<ri,ăc<treăînc<perileăsaleădeădedesubt,ăcaăs<ăînceap<. — Naga-san! — Da,ătat<? — Trimite-l pe Hiro-matsuă aici,ă şi,ă dup<ă el,ă peă secretarulămeu. — Da,ătat<.

384

B<trânulă generală sosiă iute,ă cuă încheieturile troznind din cauzaăurcuşului.ăSeăînclin<ăadânc,ăcuăsabiaăYinut<ăînămâini,ăcaă întotdeauna,ă faYaă luiă maiă încruntat<ă şiă maiă b<trână caăniciodat<,ăşiăchiarămaiăhot<rât. — Eştiăbine-venit,ăb<trâneăprieten. — MulYumesc,ăst<pâne.ăHiro-matsuăîşiăridic< privirea. Sunt întristatăs<ăv<dăgrijileălumiiăpeăfaYaăYa. — Şiăeuăsuntăîntristatăs<ăv<dăşiăs<ăaudăatâYaătr<dare. — Da,ătr<dareaăeăunălucruăgroaznic. Toranagaăv<zuăb<trâniiăochiăcercetându-l. — PoYiăs<ăvorbeştiăliber. — M<ăştiYiăs<ăfiăvorbităvreodat<ăaltfel,ăAlteY<? B<trânulăeraăgrav. — Teărog,ăiarY<-m<ăc<ăte-amăf<cutăs<ăaştepYi. — Teărog,ăiart<-m<ăc<ăteănec<jesc.ăCareăYi-eădorinYa,ăAlteY<?ăTe rog, spune-mi ce-aiă hot<râtă înă privinYaă viitoruluiă caseiătale.ăE,ăînăceleădinăurm<,ăOsaka?ăTeăîncliniăînăfaYaăgr<mezii <leiaădeăb<legar? — M<ă ştiiă s<ă fiă luată vreodat<ă vreoă hot<râreă definitiv<ă înăprivinYaăvreunuiălucru? Hiro-matsuăseăîncrunt<ăapoi,ăgânditor,ăîşiăîndrept<ăspateleăcaăs<ădomoleasc<ădurereaădinăumeri. — Teăştiuădintotdeaunaăcaăunăomăr<bd<torăşiăhot<râtă şi ai câştigatăîntotdeauna.ăDeăastaănuăteăpotăînYelegeăacum.ăNuăst<ăînăfireaătaăs<ăteădaiăb<tut. — NuăeăÎmp<r<Yiaămaiăimportant<ădecâtăviitorulămeu? — Nu. — IshidoăşiăceilalYiăregenYiăsuntăînc<ăcârmuitoriălegali,ădup<ătestamentulăluiăTaikō. — Eu sunt vasalul lui Yoshi Toranaga-noh-Minowaraăşiănuărecunosc pe nimeni altcineva. — Bine. Poimâine este ziua pe care am ales-o pentru plecarea la Osaka.

385

— Da, am auzit asta. — Aiă s<ă comanziă escorta.ă Buntaroă areă s<ă fieă ală doileaă laăcomand<. B<trânulăgeneralăoft<. — Ştiuăşiăasta,ăAlteY<.ăDar,ădeăcândăm-amăîntors,ăAlteY<,ăamăvorbităcuăsfetniciiăt<iămaiăimportanYiăşiăgenera... — Da,ăştiu.ăŞiăcare-iăp<rereaălor? — C<ă n-ară trebuiă s<ă p<r<seştiă Yedo.ă C<ă poruncileă taleă arătrebuiăs<ăfie,ăpentruăunătimp,ăanulate. — De cine? — De mine. De poruncile mele. — Asta-iăceăvorăei?ăSauăceăaiăhot<râtătu? Hiro-matsuă îşiă puseă sabiaă peă podea,ă înă apropiereaă luiăToranagaăşiăacum,ăr<masăf<r<ăap<rarare,ăîlăpriviădreptăînăfaY<. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăAlteY<.ăVreauăs<ăteăîntrebăceăarătrebuiăs<ăfac?ăDatoriaămeaăpareăs<-miăspun<ăc<ăarătrebuiăs<ăpreiauăcomandaă şiă s<ă teă împiedică s<ă pleci.ă Astaă oă s<-lă forYezeăimediată peă Ishidoă s<ă porneasc<ă împotrivaă noastr<.ă Da,ădesigurăc<ăoăs<ăfimăînfrânYi,ădarăastaăpareăs<ăfieăsinguraăcaleăonorabil<. — Darăprosteasc<,ăneh? Sprânceneleăc<runteăaleăgeneraluluiăseăadunar<ăpeăfrunte. — Nu.ăMurimăînălupt<,ăcuăcinste.ăRecâştig<măwa. Kwanto vaăfiăprad<ădeăr<zboi,ădarăn-oăs<ătr<imăs<ăapuc<mănoulăst<pânăînăaceast<ăviaY<.ăShigata ga nai. — Nu mi-aăpl<cutăniciodat<ăs<-mi irosesc oamniiăf<r<ărost.ăNuăamăpierdutăniciodat<ăoăb<t<lie,ăşiănuăv<dădeăceăarătrebuiăs<ăo fac acum. — S<ăpierziăoăb<t<lieănuăeădezonorant,ăAlteY<.ăS<ăteădaiăb<tutăe mai onorabil? — V-aYiăînYelesăcuătoYiiăs<ăm<ătr<daYi? — AlteY<,ă teă rogă s<ă m<ă ierYi.ăAmă cerută fiec<ruiaă oă p<rereămilitar<ădoar.ăAstaănuăesteătr<dareăsauăcomplot.

386

— Totuşi,ăaiăascultatăvorbeădeătr<dare. — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă dară dac<ă euă încuviinYez,ă fiindăcomandantulăt<uăsuprem,ăatunciăastaănuămaiăesteătr<dare,ăciăpolitic<ălegal<ădeăstat. — S<-Yiăîmpiediciăst<pânulălegiuităs<ăiaăhot<râriăeătr<dare. — AlteY<,ăs-aăîntâmplatădeăpreaămulteăoriăs<ăfieăînl<turatăunăsenior.ă Tuă aiă f<cut-o,ă Gorodaă aă f<cut-o,ă Taikō,ă toYiă amăf<cut-o – baă chiară maiă r<u.ăCelă ceă învingeă nuă eă niciodat<ăînvinov<Yitădeătr<dare. — Aiăhot<râtăs<ăm<ăînl<turi? — ÎYiăcerăajutorulăînăhot<râreaăasta. — Eştiă singuraă persoan<ă înă careă amă crezută c<ă potă s<ă m<ăîncred. — PeătoYiăzeii,ănuăvreauăs<-Yiăfiuădecâtăcelămaiăsupusăvasal.ăSuntă doarăună soldat.ăVreauă s<-miă facădoarădatoriaă faY<ă deăYine.ăNu m<ăgândescădecâtălaătine.ăÎYiămerităîncrederea.ăDac<ăastaăYi-ar fi de ajutor, ia-miăcapul.ăDac<ăastaăteăvaăconvingeăs<ăteălupYi,ă îYiădauăbucurosăviaYaămea,ăviaYaăîntreguluiămeuăclan,ăast<zi,ăînăpublic,ăsauăpeăascuns,ăsauăoricumăveiădori.ăNuăastaăaăf<cutăprietenul nostru, generalul Kiyoshiu? Îmi pare r<u,ă dară euă nuă înYelegă deă ceă ară trebuiă s<-Yiă îng<duiă s<-YiăiroseştiăoăviaY<ădeăeforturi. — Refuzi,ădeci,ăs<ăteăsupuiăporuncilorămeleăşiăs<ăîmiăconduciăescortaăcareăvaăporniăc<treăOsakaăpoimâine? Un nor trecu pesteăsoareăşiăamândoiăb<rbaYiiăprivir<ăafar<,ăpeăfereastr<. — Oăs<ăplou<ădinănou,ăînăcurând,ăspuseăToranaga. — Da.ă Preaă mult<ă ploaieă anulă <sta,ă neh? Ară trebuiă s<ă seăopreasc<ăcurând,ăsauărecoltaăoăs<ăseăpiard<. Privir<ădinănouăunulălaăcel<lalt. — Ei bine? Pumn de Fier îi spuse simplu: — Teă întrebă oficial,ă AlteY<.ă Îmiă porunceştiă s<ă teă însoYescă

387

poimâineăcaăs<ăîncepemămarşulăc<treăOsaka? — Deoareceă seă pareă c<ă toYiă sfetniciiă meiă m<ă sf<tuiescăîmpotriv<,ăamăs<ăprimescăp<rereaăloră– şiăaătaă– şiăamăs<-mi întârzii plecarea. Hiro-matsuăeraătotalănepreg<tităpentruăasta. — Ei? N-oăs<ăplecaYi? Toranagaărâse,ămascaăc<zuăşiăfuădinănouăvechiulăToranaga. — N-amăavutăniciodat<ădeăgândăs<ăplecălaăOsaka.ăDeăceăaşăfiăatât de prost? — Cum? — ÎnYelegereaă deă laă Yokosé n-a fost altceva decât o înşel<torieă caă s<ă câştigă timp,ă spuseă prieteneşteă Toranaga.ăIshidoă aă înh<Yată momeala.ă Prostulă m<ă aşteapt<ă înă Osakaăpesteăcâtevaăs<pt<mâni.ăZatakiăaămuşcatăşiăel.ăŞiătu,ăşiătoYiăvasaliiămei,ăb<t<ioşiă şiă neîncrez<tori,ă aYiămuşcatămomeala.ăF<r<ăs<ădauădeăfaptănimicădeălaămine,ăamăcâştigatăoălun<ăşiăi-amăpusăpeăjarăpeăIshidoăşiăpeăaliaYiiăluiăîmpuYiYi.ăAmăauzităc<ă s-auă înc<ierată dejaă pentruă Kwanto.ă I s-aă promisă şiă luiăKiyamaăşiăluiăZataki. — N-aiăavutăniciodat<ădeăgândăs<ăpleci? Hiro-matsuă îşiă scutur< capul, apoi limpezimea ideii îl izbi dintr-oădat<.ăFaYaăiăseăîntinseăîntr-unăzâmbetădeămulYumire. — Totulăaăfostăoăp<c<leal<? — Desigur.ăAscult<,ătoat<ălumeaătrebuiaăs<ăcad<ăînăea,ăneh? Zataki,ătoYi,ăchiarăşiătu!ăAltfelăiscoadeleăi-ar fi spus lui Ishido şiăelăarăfiăpornităîmpotrivaănoastr<ădeîndat<ăşiăniciăunănorocădeă peă p<mântă sauă zeiă dină ceră nuă m-ar fi putu feri de nenorocire. — Astaăaşaăe...ăAh,ăst<pâne,ă iart<-m<.ăSuntăatâtădeănerod.ăMerităs<-mi pierd capul. Deci totul a fost o prostie. Dar... dar ce a fost cu generalul Kiyoshiu? — Aăspusăc<ăeraăvinovatădeătr<dare.ăN-am nevoie de generali tr<d<tori.ăNumaiădeăvasaliăsupuşi.

388

— Dar de ce te-aiăn<pustităasupraăsenioruluiăSudara?ăDeăceăYi-ai retras mâna de deasupra lui? — Pentruăc<ămi-aăpl<cut mie, spuse Toranaga aspru. — Da,ă teă rogăs<ăm<ă ierYi.ăAcestaăeste,ă într-adev<r,ădreptulăt<u.ăTeărogăs<ăm<ăierYiăc<ăm-am îndoit de tine. — De ce te-aşăiertaăpentruăc<ăaiăfostătu,ăb<trâneăprieten?ăAmăavutănevoieădeătineăs<ăfaciăceăaiăf<cutăşiăs<ăspuiăceăai spus. Acumăamănevoieădeătineămaiămultăcaăniciodat<.ăAmănevoieădeăcinevaăînăcareăm<ăpotăîncrede.ăDeăastaăîYiăspunătainaămea.ăTrebuieăs<ăr<mân<ăunăsecretăîntreănoi. — O,ăAlteY<,ăm<ăfaciăatâtădeăfericit... — Da,ăspuseăToranaga.ă;staăeăsingurulălucruădeăcare îmi e team<. — AlteY<? — Eştiă comandantă suprem.ă Tuă singură poYiă s<ă împiediciăaceast<ăneroad<ăr<scoal<ăcareămocneşteăcâtătimpăaştept.ăM<ăîncredăînătine,ăşiă trebuieăs<ăm<ăîncredăînătine.ăFiulămeuănuăpoateă s<-miă Yin<ă generaliiă înă mân<,ă deşiă elă nuă şi-ar da niciodat<ăpeăfaY<ăbucuriaăcunoaşteriiătaineiă– dac<ăarăşti.ăDarăfaYaătaăesteăoăpoart<ăaăsufletuluiăt<u,ăprietene. — Atunciăîng<duie-miăs<-miăiauăviaYa,ădup<ăceăm<ăvoiăocupaăde generali. — Asta nu-miă ajut<.ă Tu trebuieă s<ă îiă Yiiă înă mân<ă pân<ă laăpretinsa mea plecare, neh? Trebuieădoarăs<-Yiăp<zeştiăchipulăşiăsomnulăcaăniciodat<ăpân<ăacum.ăEştiăsingurulăînălumeăcareăştie.ăEştiăsingurulăînăcareătrebuieăs<ăm<ăîncred,ăneh? — Teă rogă s<ă m<ă ierYiă pentruă prostiaă mea.ă N-amă s<ă teădezam<gesc.ăExplic<-miăceătrebuieăs<ăfac. — Spuneă generaliloră meiă adev<rul.ă C<ă m-ai convins s<-Yiăascultă sfatul,ă careă este,ă deă asemenea,ă şiă ală lor,ă neh? Oă s<ăporuncescăoficialăamânareaăplec<riiăcuăşapteăzile.ăMaiătârziuăo s-oămaiăamânăoădat<.ăBoala,ădeădataăasta.ăEştiăsingurulăcareăoăştie.

389

— Apoi?ăApoiăoăs<ăfieă"CerădeăPurpur<"? — Nuăaşaăcumăaăfostăpl<nuitădeălaăînceput.ă"CerădeăPurpur<"ăaăfostăîntotdeaunaăultimaăsoluYie,ăneh? — Da.ăDarăcumăr<mâneăcuăRegimentulădeăMuschete?ăPoateăs<-şiăcroiasc<ăcaleăprinămunYi? — O parte a drumului, dar nu tot drumulăpân<ălaăKyoto. — Puneăs<ăfieăasasinatăZataki. — Astaăară fiăcuăputinY<.ăDară IshidoăşiăaliaYiiă s<iă r<mânădeăneînvins. Toranagaă îiă înşir<ă argumenteleă luiăOmi,ăYabu,ă Igurasiiiă şiăBuntaro din ziua cutremurului. — Înă ziuaă aceeaă amă poruncită "Ceră deă Purpur<"ă caă oă alt<ămanevr<ăcaăs<-lădescump<nescăpeăIshido.ăŞi,ădeăasemenea,ăamăf<cutăcaăaceleăp<rYiăpotriviteădinădiscuYiiăs<ăfieăşoptiteăînăurechileăcareătrebuiau.ăDarăadev<rulăesteăc<ăarmataăluiăIshidoăeste,ătotuşi,ădeăneînfrânt. — Cumă amă puteaă s<-iă dezbin<m?ă Ce-iă cuă Kiyamaă şiăOnoshi? — Nu,ă<ştiaădoiăsuntăhot<râtă împotrivaămea.ăToYiăcreştiniiăvor fi împotriva mea – înă afaraă creştinuluiămeu,ă iară luiă şiăcorabieiă saleă amă s<-iă g<sescă curândă oă întrebuinYareă foarteăbun<.ăTimpăeăceeaăce-mi trebuie cel mai mult. Am aliaYiăşiăprieteniătainiciăînăîntregăImperiului,ădac<ăamătimp...ăFiecareăziăpeăcareăoăcâştigăîlăsl<beşteăşiămaiămultăpeăIshido.ăAsta-i planulămeuădeăb<t<lie.ăFiecareăziădeăamânareăeăimportant<.ăAscult<,ădup<ăoprireaăploilor,ăIshidoăvaăporniăspreăKwantoăîntr-o mişcareă deă înv<luire,ă cuă Ikawaă Jikkyuă str<pungândăspreăsudăşiăZatakiăînănord.ăÎlăvomăopriăpeăJikkyuălaăMishima,ăapoi ne vom retrage prin pasul Hakone la Odawara, unde vomădaăultimaălupt<.ăÎnănordăîlăvomăYineăpeăZatakiăînămunYi,ăde-a lungul drumului Hosho-kaido,ăundevaălâng<ăMikawa.ăEăadev<ratăceăaăspusăOmiăşiăIgurashi.ăPutemăs<ăYinemăpieptăprimuluiăatacăşi,ădup<ăaceea,ăn-ar trebui s<ămaiăfieăoămareă

390

invazie.ăOăs<ăneălupt<măşiăoăs<ăaştapt<măînăspateleămunYilorănoştri.ăOăs<ălupt<măşiăoăs<ătragemădeătimpăşiăoăs<ăaştept<măşiăapoi,ăcândăfructulăvaăfiăîndeajunsădeăcopt,ă"CerădeăPurpur<". — Eeei, de-ar veni ziua asta cât mai curând. — Ascult<,ăb<trâne,ădoarătuăpoYiăs<-miăYiiăgeneraliiăînăfrâu.ăCuă timpă şiă cuă Kwantoă înă siguranY<,ă putemă s<ă înfrunt<măprimul atac, iar dup<ăastaăalianYeleăluiăIshidoăvorăîncepeăs<ăseăsf<râme.ăOdat<ăceăastaăseăîntâmpl<,ăviitorulăluiăYaemonăesteăasiguratăşiătestamentulăluiăTaikōăneatins. — N-aiăs<ăieiăsingurăputerea,ăAlteY<? — Pentruă ultimaă dat<:ă "Legeaă poateă s<ă tulbureăbuna-cuviinY<,ă dară buna-cuviinY<ă nuă trebuieă s<ă tulbureăniciodat<ălegea,ăsauăîntreagaăsocietateăseăvaădestr<maăcaăunătatami vechi.ăLegeaă poateă puneă laă îndoial<ă buna-cuviinY<,ădar buna-cuviinY<ănuătrebuie,ăcuăniciăunăchip,ăfolosit<ăcaăs<ăr<stoarneălegea."ăTestamentulăluiăTaikōăeste lege. Hiro-matsuăseăînclin<ăaăîncuviinYare. — Foarteă bine,ă AlteY<.ă N-amă s<ă maiă pomenescă deă astaăniciodat<.ă Teă rogă s<ă m<ă ierYi.ă Acum...ă L<s<ă s<-i scape un zâmbet.ăAcumăceătrebuieăs<ăfac? — Pref<-teăc<ăm-aiăconvinsăs<ăamânăplecarea.ăXine-iăpeătoYiăînăpumnulăt<uădeăfier. — Câtădeămultătrebuieăs<ăm<ăprefac? — Nuăştiu. — N-amăîncredereăînămine,ăAlteY<.ăAşăputeaăfaceăoăgreşeal<,ăf<r<ă s<ă vreau.ăCredă c<ă aşă puteaă s<-miă Yină ascuns<ă bucuriaăpentruăînc<ăcâtevaăzile.ăCuăîng<duinYaăta,ă"durerile"ămeleăarăputea deveni atât de puternice,ă încâtă s<ă cadă laă pat.ă F<r<ăvizitatori, neh? — Bine.ăF<ăastaăpatruăzile.ăLas<ăoăparteăaădureriiăs<ăYiăseăvad<ăpeăfaY<ăchiarăazi.ăAstaăn-oăs<ăfieăpreaăgreu,ăneh? — Nu,ăAlteY<.ăÎmiăpareăr<u.ăM<ăbucurăc<ăb<t<liaăvaăîncepeăanulă<sta.ăAnul viitor s-arăputeaăs<ănuămaiăfiuăînăstareăs<ădauă

391

ajutor. — Prostii.ăDarăoăs<ăfieăanulă<sta,ăfieăc<ăeuăzicăda sau nu. În şaisprezeceăzileăamăs<ăplecădeălaăYedoălaăOsaka.ăPân<ăatunciăîYiă veiă da,ă "f<r<ă tragereă deă inim<",ă încuviinYareaă şiă aiă s<ăconduciămarşul.ăNumaiătuăşiăcuămineăştimăc<ăoăs<ămaiăfieăşiăalteăamân<riăşiăc<,ăcuămultătimpăînainteădeăaăajungeălaăhotar,ăamăs<ăm<ăîntorcăînapoiălaăYedo. — Teă rogăs<ăm<ă ierYiă c<ăm-am îndoit de domnia-ta.ăDac<ăn-ară trebuiăs<ăr<mânăînăviaY<ăs<ă teăsprijină înăplanurileătale, n-aşăputeaătr<iăînăruşineaăasta. — N-aiădeăceă s<ă teă ruşinezi,ăprietene.ăDac<ă tuăn-ai fi fost convins,ăIshidoăşiăZatakiăarăfiădescoperităînşel<toria.ăOh,ăc<ăveni vorba, cum era Buntaro-san când l-aiăv<zut? — Fierbeaădeămânie,ăAlteY<.ăI-arăfaceăbineăoăb<t<lie. — Aăpropusăs<ăm<ăîndep<rteze? — Dac<ămi-ar fi spus asta, i-aşăfiăluatăcapulădeîndat<. — Amăs<ătrimitădup<ătineăpesteătreiăzile.ăCereăs<ăm<ăveziăînăfiecareăzi,ădarăeuăamăs<ărefuzăpân<ăatunci. — Da,ăAlteY<.ăB<trânulăgeneralăseăînclin<ăumil.ăTeărog,ăiart<ăpeă prostulă <staă b<trân.ă Aiă dată dină nouă ună Yelă vieYiiă mele.ăMulYumesc. Plec<. Toranagaăscoaseămiculăpeticădeăhârtieădinămânec<ăşiă recitiădinănouămesajulămameiăsale,ăcuăneY<rmurit<ăsatisfacYie.ăDac<ădrumulădinănordăeraădeschis,ă şiă Ishidoăară fiăputută fiă tr<datăaici,ăşanseleăsaleăcreşteauăenorm.ăD<duăfocămesajului.ăHârtiaăseăr<suciăşiăseăpref<cuăînăcenuş<.ăMulYumit,ăm<runYiăcenuşa,ătransformând-oăînăpulbere.ăŞiăacum,ăcineăarătrebuiăs<ăfieănoulăcomandantăsuprem?ăseăîntreb<. Laă amiaz<,ă Marikoă travers<ă curteaă donjonuluiă printreărândurileă t<cuteă deă g<rziă încruntateă şiă p<trunseă în<untru.ăSecretarulăluiăToranagaăoăaşteptaăîntr-una din anticamerele de la parter.

392

— V<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăamătrimisădup<ădomnia-voastr<,ădoamn<ăToda,ăspuseăelămaiămultădinăpoliteYe. — Aăfostăpl<cereaămea,ăKawanabi-san. Kawanabiăeraăunăsamuraiăînăvârst<,ăcuătr<s<turiăascuYiteăşiăcuăcapulăras.ăOdat<,ădeămult,ăfuseseăpreotăbudist.ăDeăaniădeăzileăseăocupaădeăcorespondenYaăluiăToranaga.ăDeăobiceiăeraăvoiosăşiăplinăde viaY<.ăAst<zi,ăcaăceiămaiămulYiădinăcastel,ăeraăfoarteătulburat. Îi întinse un sul mic. — Aici sunt documentele domniei-voastreăpentruăc<l<toriaălaăOsaka,ăsemnateădup<ăcuviinY<.ăTrebuieăs<ăplecaYiămâineăşiăs<ăajungeYiăacoloăcâtădeăcurândăcuăputinY<. — MulYumesc. Propriaăeiăvoceăîiăp<reaăf<r<ăvlag<. — Seniorulă Toranagaă spuneă c<ă s-ară puteaă s<ă aib<ă mesajeăpersonaleăpeăcareăs<ăleădaYiădoamneiăKiritsuboăşiădoamneiăKoto.ă Deă asemenea,ă pentruă seniorulă generală Ishidoă şiădoamnaăOchiba.ăV<ăvorăfiăînmânateămâineăînăzori,ădac<...ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădac<ăsuntăgata.ăAmăs<ăm<ăîngrijescăs<ăv<ăfieăînmânate. — MulYumesc. Dintr-oămulYimeădeăsuluriăstivuiteăcuănespus<ămeticulozitateăpeăm<suYaăsaăjoas<,ăKawanabiăaleseăunădocumentăoficial. — Mi s-aă spusă s<ă v<ă dauă asta.ă Esteă actulă deă m<rireă aăveniturilor fiului domniei-voastre,ă f<g<duit<ă deă seniorulăToranaga. Zece mii de koku anual.ăPoart<ădataăultimeiăzileădeălunaătrecut<ăşi...ăei,ăiat-o. Eaăoăprimi,ăoăcitiă şiăverific<ăpeceYile.ăTotulăeraădes<vârşit,ădar nu-iăf<cuăniciăoăpl<cere.ăAmândoiăcredeauăc<ăeraăacumăoăhârtieăgoal<.ăDac<ăviaYaăfiuluiăeiăaveaăs<ăfieăcruYat<,ăaveaăs<ădeven<ăronin. — MulYumesc.ă Teă rog,ă mulYumeşte-i seniorului Toranaga pentru cinstea pe care mi-oăface.ăMiăseăpoateă îng<duiăs<-l v<dăînainteădeăaăpleca?

393

— Oh, da.ă Cândă plecaYiă deă aici,ă acum,ă sunteYiă rugat<ă s<ămergeYiălaăcorabiaăbarbar<.ăViăseăcereăs<-lăaşteptaYiăacolo. — Trebuieăs<...ătrebuieăs<ăt<lm<cesc? — Nu mi-aăspus.ăCredăc<ăda,ădoamn<ăToda. Secretarulăarunc<ăoăprivireăpeăoălist<ăpeăcareăoăYineaăînămân<. — C<pitanuluiăYoshinakaăiăs-aăporuncităs<ăconduc<ăescortaăvoastr<ălaăOsaka,ădac<ăv<ăfaceăpl<cere. — Aşăfiăonorat<ăs<ăfiuădinănouăînăgrijaălui.ăMulYumesc.ăPotăs<ăîntreb cum se simte seniorul Toranaga? — Pareăîndeajunsădeăbine,ădarăpentruăunăb<rbatăplinădeăviaY<ăcaăel,ăs<ăsteaăînchisăzileăîntregi...ăCeăpotăs<ăspun? Îşiădesf<cuăneajutoratăbraYele. — Îmiă pareă r<u.ă Celă puYină ast<zi,ă l-a primit pe seniorul Hiro-matsuăşiăaăacceptatăoăamânare.ăAădorit,ădeăasemenea,ăs<ăseăocupeăşiădeăalteăcâtevaălucruri...ăpreYurileăorezului trebuie fixateă acum,ă înă cază deă recolt<ă proast<...ă Dară suntă atâtă deămulteădeăf<cutăşi...ăNuămaiăesteădeloc,ădoamn<ăToda,ăcelădeădinainte. Sunt vremuri groaznice, neh? Şiăsemneăgroaznice:ăprezic<toriiăspunăc<ărecoltaăoăs<ăfieăproast<ăanulă<sta. — N-amăs<ăcredăastaăpân<ălaăvremeaărecoltei. — ÎnYelept,ăfoarteăînYelept.ăDarănuămulYiădintreănoiăvorăapucaăaceaăvreme.ăTrebuieăs<ămergăcuăelălaăOsaka. Kawanabiăseăînfior<ăşiăseăaplec<ăînainteăneliniştit. — Amăauzităunăzvonăc<ăarăfiăizbucnitădinănouămolimaăîntre KyotoăşiăOsaka.ăBubaăneagr<.ăOăfiăunăaltăsemnăcerescăc<ăzeiiăşi-auăîntorsăfaYaădeălaănoi? — Nu-Yiăst<ăînăfireăs<ăcreziăînăzvonuriăsauăînăsemneăcereşti,ăKawanabi-san.ă Sauă s<ă vorbeştiă despreă asta.ă Ştiiă ceă credeăseniorulăToranagaădespreăaşaăceva. — Ştiu,ăiertaYi-m<.ăDarătotuşi...ăEi,ănimeniănuămaiăpareăs<ăfieănormal în zilele astea, neh? Poateă c<ă zvonurileă nu-s adev<rate.ăM<ărogăs<ănuăfie. Eaăîşiăîndep<rt<ăgândurileănegre.

394

— Aăfostăstabilit<ănouaădat<ăpentruăplecare? — Amă înYelesă c<ă seniorulăHiro-matsu ar fiă spusă c<ă aă fostăamânat<ă cuă şapteă zile.ă M<ă bucură c<ă comandantulă nostruăsuprem s-aăreîntorsăşiăsuntăatâtădeăbucurosăc<ăl-a convins... Aşăvreaăcaăplecareaă s<ă fieă amânat<ă pentruă totdeauna.ăMaiăbineăs<ăneăbatemăaici,ădecâtăs<ă fimă f<cuYiădeă ruşineăacolo,ăheh? — Da,ăîncuviinY<ăea,ăştiindăc<ănuămaiăaveaăniciăunărostăs<ăseăprefac<ăc<ăgândurileăasteaănuăleătreceauăprinăminteătuturor.ăAcum,ăc<ăseniorulăHiro-matsu s-aăîntors,ăpoateăc<ăst<pânulănostruăoăs<ăînYeleag<ăc<ăaăteădaăb<tutănuăeăceaămaiăbun<ăcale. — Doamn<,ă numai pentru urechile voastre. Seniorul Hiro-matsu... Elăseăopri,ăîşiăridic<ăprivireaăşi-şiăîntinseăunăzâmbetăpeăfaY<.ăYabuăp<şiămândruăînăînc<pere,ăcuăs<biileăz<ng<nind. — Ah,ăseniorăKasigiăYabu!ăCâtăm<ăbucurăc<ăv<ăv<d! Seăînclinar<ăşiăelăşiăMarikoăşiăurmar<ăcomplimentele,ăapoiăelăspuse: — Seniorulă Toranagaă v<ă aşteapt<,ă AlteY<.ă V<ă rog,ă urcaYiăimediat. — Bine.ăDeăceăvreaăs<ăm<ăvad<? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ănuămi-aăspus.ăDoarăc<ădoreşteăs<ăv<ăvad<. — Cum se simte? Kawanabiăşov<i. — Niciăoăschimbare,ăAlteY<. — Plecareaălui...ăAăfostăfixat<ăoănou<ădat<? — AmăînYelesăc-oăs<ăfieăpesteăşapteăzile. — Poateăc<ăseniorulăHiro-matsu o s-o mai amâne, neh? — Astaăeădup<ăvoiaăst<pânuluiănostru,ăAlteY<. — Desigur. Yabuăieşi. — CeăspuneaYiădespreăseniorul Hiro-matsu?

395

— Doarăpentruăurechileăvoastre,ădoamn<ă– cum Buntaro-san nuăesteăaici,ăşoptiăsecretarul.ăCândăb<trânulăPumnădeăFierăaăieşită deă laă întâlnireaă cuă seniorulă Toranaga,ă aă trebuită s<ă seăodihneasc<ăaproapeăunăceas.ăAveaămariădureri,ădoamn<. — Oh,ăarăfiăgroaznicăs<ăiăseăîntâmpleăcevaăacum. — Da.ăF<r<ăelăoăs<ăavemăoăr<zmeriY<,ăneh? Întârzierea asta nuă l<mureşteă lucrurile,ă nu?ă Eă doară oă amânare.ă Adev<rataăproblem<ăeăc<...ăM<ătemăc<ădeăcândăseniorulăSudaraăaăslujităde secondant oficial generalului de Kiyoshio,ădeăfiecareădat<ăcândă numeleă senioruluiă Sudaraă esteă pomenită înă faYaăst<pânuluiă nostru,ă elă devineă foarteă furios.ă Doară seniorulăHiro-matsu l-aă convinsă s<ă amâneă şiă <sta-i singurul lucru care... Lacrimileăîncepur<ăs<ăcurg<ăpeăobrajiiăsecretarului. — Ceăseăpetrece,ădoamn<.ăS-a pierdut cu firea, neh? — Nu,ăspuseăeaăhot<rât<,ădarăf<r<ăs-oăcread<.ăSuntăsigur<ăc<ătotulă vaă fiă înă ordine.ă ÎYiă mulYumescă c<ă mi-aiă spus.ă Amă s<ăîncercăs<ăîlăvizitezăpeăseniorulăHiro-matsu înainte de a pleca. — MergeYiăcuăDumnezeu,ădoamn<. Eaăseăopriăuluit<. — Nuăştiamăc<ăeştiăcreştin,ăKawanabi-san. — Nuăsunt,ădoamn<,ădarăştiuăc<ăesteăobiceiulăvostru. P<şiă afar<,ă înă soare,ă tareă îngrijorat<ă deă celeă auziteă despreăHiro-matsuă şiă înă acelaşiă timpă binecuvântându-l pe Dumnezeuăc<ăaşteptareaăeiăluaseăsfârşităşiăaădouaăziăaveaăs<ăscape.ăPorniăc<treăpalanchinulăşiăescortaăcareăoăaştepta. — Ah,ă doamn<ă Toda,ă spuseă Gyoko,ă p<şindă dină umbr<ă înăcalea ei. — Ah,ă bun<ă dimineaYa,ă Gyoko-san.ă M<ă bucură c<ă teă v<d.ăSperă c<ă eştiă bine,ă spuseă eaă cuă voceă pl<cut<,ă simYindu-se str<b<tut<ădeăunăfiorărece. — M<ătemăc<ănuăpreaăbine.ăIertaYi-m<.ăEăatâtădeătrist.ăSeăpareăc<ă nuă neă maiă bucur<mă deă bun<voinYaă st<pânuluiă nostru,ă

396

Kiku-san şiăcuămine.ăDeăcândăamăvenităaici,ăsuntemăYinuteăîntr-unăhanăîmpuYit,ădeăminaăaătreia,ăunde n-aşăpuneăniciăunăcurtezanădeăultimaăclas<. — Oh,ăiart<-m<.ăSuntăsigur<ăc<ătrebuieăs<ăfieăoăgreşal<. — Ah,ăda,ăoăgreşeal<.ăSperăs<ăfieăaşa,ădoamn<.ăÎnăceleădinăurm<,ăast<zi,ămiăs-aădatăîng<duinYaăs<ăvinălaăcastel,ăînăceleădinăurm<ăexist<ăunăr<spunsălaăcererea mea de a-l vedea pe M<ritulăSt<pân,ăînăceleădinăurm<ămiăseăîng<duieăiar<şiăs<ăm<ăînclinăînăfaYaăM<rituluiăSt<pân,ăast<zi,ăpeăsear<. Gyoko zâmbi strâmb. — Amăauzităc<ăaYiăvenitălaăseniorulăsecretar.ăAşaăc<ăm-am gândităs<ăv<ăaşteptăşiăs<ăv<ăîntâmpin.ăSperăc<ănuăv<ăsup<r<. — M<ăbucurăc<ăteăv<d,ăGyoko-san. V-aşăfiăvizitat,ăpeătineăşiăpe Kiku-san, sau v-aşăfiăchematăs<ăm<ăvizitaYiăamândou<,ădarădin nefericire asta n-aăfostăcuăputinY<. — Da, foarte trist. Acestea sunt vremuri triste. Greu pentru nobili,ă greuă pentruă Y<rani.ă S<rmanaă Kiku-san, e aproape bolnav<ă deă grij<ă c<ă nuă seă maiă bucur<ă deă bun<voinYaăst<pânuluiănostru. — Suntă sigur<ă c<ă nu-iă aşa,ă Gyoko-san. El... Seniorul Toranaga, are multe probleme grabnice, neh? — Adev<rat,ă adev<rat.ă Amă puteaă luaă puYină cha acum, doamn<ăToda?ăAşă fiă onorat<ă dac<ă mi-ară fiă îng<duită s<ă v<ăvorbescăoăclip<. — Ah,ăîmiăpareăr<u,ădarămiăs-aăporuncităs<ăm<ăducăîntr-un loc anume. Altfel m-aşăfiăsimYităonorat<. — Ah,ăda.ăTrebuieăs<ămergeYiălaăcorabiaăluiăAnjin-san. Am uitat,ăiertaYi-m<.ăCumăseăsimteăAnjin-san? — Credă c<ă bine,ă spuseă Mariko,ă furioas<ă c<ă Gyokoă îiă ştiaătreburile personale. L-amăv<zutădoarăoăsingur<ădat<ăşiăatunciădoar pentru câteva clipe, când am sosit. — Unăomă interesant.ăDa,ă foarte.ăTristă s<ă nu-Yiă poYiă vedeaăprietenii, neh?

397

Amândou<ăfemeileăzâmbeau,ăvocileă lorăerauăpoliticoaseăşiănep<s<toare,ă dară amândou<ă erauă conştienteă deă samuraiiăner<bd<tori,ăcareăpriveauăşiăascultau. — Amăauzităc<ăAnjin-san şi-a vizitat prietenii – echipajul. Cum i s-aăp<rut? — Nu mi-a spus, Gyoko-san. Aşaăcumăamămaiăspus,ănuăl-am v<zutădecâtăpentruăoăclip<.ăIart<-m<,ădarătrebuieăs<ăplec. — Eătristăs<ănu-YiăpoYiăvedeaăprietenii.ăPoateăaşăputeaăs<ăv<ăspunădespreăei.ăDeăpild<,ăc<ălocuiesc într-unăsaYăeta. — Cum? — Seăpareăc<ăprieteniiăluiăauăcerutăîng<duinYaăs<ălocuiasc<ăacolo,ăpl<cându-le mai mult decât locurile civilizate. Curios, neh? Nu ca Anjin-san, careăeăaltfel.ăSeăziceăc<ăacoloăseăsimtăcaăacas<ă– în satul eta. Ciudat, neh? MarikoăîşiăamintiăcâtădeăstraniuăseăpurtaseăAnjin-san peăsc<riăînăaceaăzi.ăAstaăexplic<ătotul,ăîşiăzise. Eta! Sfânt<ăFecioara,ăbietulăom.ăCâtădeăruşineătrebuieăs<-i fi fost. — Iart<-m<,ăGyoko-san, ce-ai spus? — Amăspusădoarăc<ăeăciudatăc<ăAnjin-san e atât de diferit de ceilalYi. — Cum sunt ei? I-aiăv<zutăpeăceilalYi? — Nu,ădoamn<.ăN-aşămergeăacolo.ăCe-aşăaveaăeuădeăaăfaceăcu ei? Sau cu eta. Trebuieăs<ăm<ăgândescălaăclienYiiămeiăşiălaăKiku-san şiălaăfiulămeu. — Ah,ăda.ăFiulăt<u. FaYaăluiăGyokoăseăîntrist<ăsubăumbrel<,ădarăochiiăr<maser<ăcaădou<ăcremeneăcenuşii,ăaceeaşiăculoareăcuăaăchimonoului. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăcredăc<ănuăştiYiădeăceănuăneămaiăbucur<mădeăîng<duinYaăsenioruluiăToranaga? — Nu.ăDarăsuntăsigur<ăc<ăteăînşeli.ăContractulăaăfostăsemnat,ăneh? Dup<ăcumăne-amăînYeles. — Oh,ă da.ă MulYumesc.ă Amă oă scrisoareă deă credită pentruănegustoriiădeăorezădinăMishima,ăpl<tibil<ălaăcerere.ăMaiăpuYină

398

decât ne-amăînYeles.ăDarăbaniiăsuntăultimulălucruălaăcareăm<ăgândesc.ă Ceă înseamn<ă banii,ă cândă aiă pierdută bun<voinYa st<pânuluiăt<u,ăoricineăarăfiăelă– sau ea, neh? — Suntăsigur<ăc<ăv-aYiăp<stratăbun<voinYaălui. — Ah,ăbun<voinYa!ăM<ăîngrijoreaz<ăşiăbun<voinYaăvoastr<,ădoamn<ăToda. — Veiă aveaă întotdeaunaă sprijinulă şiă prieteniaă mea,ăGyoko-san. Poateă st<mă deă vorb<ă alt<dat<. Acum chiar trebuieăs<ăplec,ăiart<-m<. — Ah,ă câtă deă bun<ă sunteYi,ă ad<ug<ă Gyokoă cuă ceaă maiămieroas<ă voceă cândă Marikoă aproapeă c<ă seă întorseseă cuăspatele.ăDarăveYiăaveaăoareătimp?ăPlecaYiămâineălaăOsaka. Marikoă simYiă ună acă deă gheaY<ă înă pieptă cândă capcanaă seăînchise. — S-aăîntâmplatăceva,ădoamn<? — Nu. Nu, Gyoka-san. Poate în timpul Orei Câinelui, la noapte.ăXi-ar conveni? — SunteYiă preaă bun<,ă doamn<.ăOh,ă da.ă Şiă dac<ă totă îlă veYiăîntâlniă peă st<pânulă nostruă acum,ă înainteaă mea,ă nuăvreYiă s<ăpuneYiă oă vorb<ă bun< pentru noi? Avem nevoie de un mic sprijin, neh? — Voiăfiăbucuroas<ăs-o fac. Marikoăseăgândiăoăclip<. — Uneleăfavoruriăpotăfiăcerute,ădarătotuşiănuăpotăfiăpromise. Gyokoăseăîncord<ăuşor. — Ah, l-aYiărugatădejaăs<-şiăpleceăochiiăasupraănoastr<? — Desigur, de ce n-aşăfiăf<cut-o?ăîiăspuseăatent<ăMariko.ăNuăeste Kiku-san oăfavorit<ăaă lui?ăNuăeştiădumneataăunăvasalădevotat? Nu v-aYiămaiăbucuratăînătrecutădeăbun<voinYaălui? — Cererile mele sunt întotdeauna atât de umile... Tot ceea ceăamăspusăst<ăînăpicioare,ădoamn<.ăPoateăchiarămaiămult. — Despre câinii cu pântece goale? — DespreăurechiălungiăşiălimbiăascuYite.

399

— Ah,ăda.ăŞiătaine. — Arăfiăatâtădeăuşorăs<ăm<ămulYumiYi.ăBun<voinYaăst<pânuluiămeu – şiăaădoamneiămeleă– nu e prea mult ceea ce cer, neh? — Nu.ăDac<ăseăiveşteăprilejul...ăNuăpotăs<ăf<g<duiescănimic. — Pân<ăînăsearaăasta,ădoamn<. Seăînclinar<ăunaăc<treăcealalt<ăşiăniciăunulădintreăsamuraiănuăpricepuă nimic.ă Marikoă intr<ă înă palanchină printreă şiruriă deăplec<ciuni,ăascunzându-şiătremurulăcareăoăst<pânea.ăColoana porni.ăGyokoăpriviăîndelungădup<ăea. — Tu,ă femeie,ă spuseă aspruă ună tân<ră samuraiă ceă treceaă peăacolo,ăceămaiăaştepYi?ăVezi-Yiădeătreburileătale. — Ha!ă îiă r<spunseă Gyokoă batjocoritoare,ă spreă veseliaăcelorlalYi.ăFemeie,ăspui,ăb<ieYaş?ăDac<ăm-aşăocupaădeătreaba ta, s-arăputeaăs<-miăvin<ăfoarteăgreuăs-oăg<sesc,ănu?ăDeşiănuăeştiăînc<ăb<rbatăcuătuleie! CeilalYiă râser<.ă Cuă ună zvâcnetă ală b<rbieiă eaă porniă înainteănetem<toare. *** — Bun<ăziua,ăspuseăBlackthorne. — Bun<ăziua,ăAnjin-san.ăAr<Yiăfericit! — MulYumesc.ăE pentruăc<ăv<dăoădoamn<ăatâtădeădr<guY<,ăneh? — Ah,ămulYumesc,ăr<spunseăMariko.ăCumăeăcorabia? — Clasaăîntâi.ăNuăYi-arăplaceăs<ăurciălaăbord?ăAşăvreaăs<ăYi-o ar<t. — Eăîng<duit?ăMiăs-aăporuncităs<ăvinăaiciăcaăs<-l întâlnesc pe seniorul Toranaga. — Da.ăToYiăîlăaştept<m. Blackthorneăseăîntoarseăşiăvorbiăsamuraiuluiăceluiămaiămareăîn grad de pe chei. — C<pitane,ă oă iauă peă doamnaă Todaă acolo.ă Ar<tă corabie.ă

400

CândăseniorulăToranagaăsoseşte,ădumneataăchemi,ăneh? — CumădoriYi,ăAnjin-san. Blackthorne porni înainte. Samuraiiăst<teauădeăstraj<ălaătoateăbarierele,ăiarăpeăpunteăpazaăeraămaiăsever<ăcaăniciodat<.ăMaiăîntâiăurc<ăpeădunet<. — Aceastaăesteăaămea,ătoat<ăaămea,ăspuseăelăcuămândrie. — E cineva din echipajul dumitale aici? — Nu,ănimeni.ăNuăast<zi,ăMariko-san. Îi ar<t<ătoateăcâtădeăiuteăputu,ăapoiăoăconduseăsubăpunte. — Aceastaăeăcabinaăprincipal<. Ferestreleădeălaăpup<ăd<deauăc<treăY<rm.ăÎnchiseăuşa.ăAcumăerau singuri. — Esteăcabinaădumitale?ăîntreb<ăea. Scutur<ădinăcap,ăprivind-oăîndelung.ăEaăseăarunc<ăînăbraYele lui. El o strânse puternic. — Oh, cât de mult mi-ai lipsit! — Şiătu,ămie.ăAmăatâtădeămulteăs<-Yiăspun.ăŞiăs<ăteăîntreb,ăspuse el. — N-amănimicăs<-Yiăspun,ădoarăc<ăteăiubescădinătoat<ăinima. Eaă seă cutremur<ă înă braYeleă lui,ă încercândă s<-şiă înl<tureăgroazaăc<ăGyokoăsauăaltcinevaăi-ar putea pârî. — M<ătemăatâtăpentruătine! — Nu-Yiăfieăteam<,ăMariko,ădragosteaămea.ăTotulăoăs<ăfieăînăregul<. — Astaăîmiăspunăşiăeu,ădarăast<ziăesteăcuăneputinY<ăs<ăacceptăkarma şiăvoiaăDomnului. — Aiăfostăfoarteăreceăultimaădat<. — AiciăesteăYedo,ădragosteaămea.ăŞiădincoloădeăPrimulăPod. — A fost din pricina lui Buntaro-san, nu-iăaşa? — Da,ăspuseăeaăsimplu.ăAstaăşiăhot<râreaăluiăToranagaădeăaăseăpreda.ăEsteăatâtădeădezonorantăşiăf<r<ărost...ăN-am crezut niciodat<ă c<ă amă s<ă spună asta tare, dar trebuie s-o spun. Iart<-m<.

401

Seăcuib<riămaiăaproape,ălaăad<postulăum<ruluiăs<u. — Cândăelăpleac<ălaăOsaka,ăs-aăterminatăşiăcuătine,ăaşa-i? — Da.ăClanulăTodaăeăpreaăputernicăşiăpreaăimportant.ăOriceăs-ar întâmpla, n-amăs<ăfiuăl<sat<ăînăviaY<. — Atunciătrebuieăs<ăviiăcuămine.ăOăs<ăsc<p<m.ăOăs<... — Iart<-m<,ădarănuăexist<ă sc<pare.ăDoarădac<ăToranagaăoăîng<duie,ăneh? De ce-arăîng<dui-o? Iute,ăBlackthorneăîiăspuseăceăvorbiseăcuăToranaga,ădarănuăşiăc<ăoăceruseădeăsoYie. — Ştiuăc<ăpotăs<-iăforYezăpeăpopiăs<-iăaduc<ăpeăKiyamaăşiăpeăOnoshiădeăparteaălui,ădac<ăoăs<-miăîng<duieăs<ăiauăCorabiaăNeagr<ădeăanulăăsta, ispr<viăelăînfierbântat,ăşiăştiuăc<ăpotăs<ăfac asta! — Da,ă spuseă eaă bucuroas<ă pentruă Biseric<,ă BlackthorneăfiindăYinutăînăfrâuădeăhot<râreaăluiăToranaga.ăCump<niăînc<ăodat<ălogicaăplanuluiăs<uăşiăoăg<siăf<r<ăcusur.ăArătrebuiăs<ămearg<,ăAnjin-san. Acum,ăc<ăHarimaăeă împotrivaănoastr<,ănuăv<dădeăceăToranaga-sama n-ar porunci un atac – dac<ăvaăporniălaăr<zboiăşiănuăseăvaăpreda. — Dac<ăseniorulăKiyamaăsau seniorul Onoshi, sau amândoi, iăseăal<tur<,ăn-arăaplecaăastaăbalanYaădeăparteaălui? — Baăda,ăspuseăea.ăCuăZatakiăşiăcuăcevaătimp. Îiă explicaseă dejaă importanYaă strategic<ă aă controluluiă luiăZataki asupra drumului de nord. — DarăZatakiăseăîmpotriveşteăluiăToranaga-sama. — Ascult<,ăeuăpotăs<-iăstrângăcuăuşaăpeăpopi.ăIart<-m<,ădarăeiăsuntăduşmaniiămei,ădeşiăsuntăpreoYiiăt<i.ăPotăs<-iăYinăînăfrâuăînăfolosul lui – şi-alămeu,ădeăasemenea.ăOăs<ăm<ăajuYiăs<-l ajut? EaăîşiăaYintiăprivirileăînăochiiălui. — Cum? — Ajut<-m<ăs<-lăconvingăs<-miădeaăşansaăşiăconvinge-lăs<-şiăîntârzie plecarea la Osaka. Deăpeă cheiă seă f<cuă auzită tropotulă unoră caiă şiă ală unoră vociă

402

ridicate.ă TulburaYi,ă seă îndreptar<ă c<treă fereastr<.ă Samuraiiătr<geauălaăoăparteăunaădintreăbariere.ăP<rinteleăAlvitoăd<duăpinteniăcaluluiăşiăînaint<ăînăloculăr<masăliber. — Ce-oăvrea?ămurmur<ăacruăBlackthorne. Îlăprivir<ăpeăpreot,ăcareădesc<lec<ăşiăscoaseădinămânec<ăunăsul, dându-lăsamuraiuluiămaiămareăînăgrad.ăB<rbatulăîlăciti.ăAlvitoăpriviăînăsusăc<treăcorabie. — Orice-oăfi,ăeăoficial,ăspuseăeaăcuăoăvoceăpierdut<. — Ascult<ă Mariko-san. Nu sunt împotriva Bisericii. Bisericaănuăeărea,ăpopiiăsunt.ăŞiănu-săcuătoYiiăr<i.ăAlvitoănuăe,ădeşiăeăfanatic.ăJurăînăfaYaăluiăDumnezeu,ăc<ăeuăcredăc<ăiezuiYiiăseăvorăplecaăvoinYeiăsenioruluiăToranaga,ădac<ăleăiauăCorabiaăNeagr<ăşi-oăameninYăpeăceaădeăanulăviitor,ăpentruăc<ătrebuieăs<ă aib<ă bani.ă Portugaliaă şiă Spaniaă trebuieă s<ă aib<ă bani.ăToranagaăeămaiăimportant.ăOăs<ăm-ajuYi? — Da.ăDa,ăamăs<ăte-ajut, Anjin-san, dar,ăteărogăs<ăm<ăierYi, nuăpotătr<daăBiserica. — Tot ce-Yiăcerăeăs<ăvorbeştiăcuăToranaga.ăSauăs<ăm-ajuYiăs<ăvorbescăcuăel,ădac<ăcreziăc<ăaşaăeămaiăbine. SeăauziăsunetulăuneiătrâmbiYe.ăPrivir<ădinănouăpeăfereastr<.ăToYiăochiiăerauăîndreptaYiăc<treăvest.ăCapulăuneiăcoloaneădeăsamurai,ă înconjurândă oă litier<ă acoperit<,ă seă apropiaă dinădirecYiaăcastelului.ăUşaăcabineiăseădeschise. — Anjin-san, v<ărogăveniYiăacum,ăspuseăsamuraiul. Blackthorneăporniăînainteaălor,ăurcândăpeăpunteăşiăcoborândăapoiăpeăchei.ăD<duădinăcapăc<treăAlvito,ăcuăo politeYeărece.ăPreotulă fuă laă felă deă rezervat.ă FaY<ă deă Mariko,ă Alvitoă fuăbinevoitor. — Bun<ăziua,ăMariko-san.ăM<ăbucurăc<ăteăv<d. — MulYumesc,ăp<rinte,ăspuseăea,ăplecându-se adânc. — FieăcaăbinecuvântareaăDomnuluiăs<ăcoboareăasupraăta. F<cuăsemnulăcruciiădeasupra ei. — In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti.

403

— MulYumesc,ăp<rinte. Alvitoăarunc<ăoăprivireăscurt<ăc<treăBlackthorne. — Ei, pilotule, cum e corabia? — Suntăsigurăc<ădejaăştii. — Da,ăştiu. Încordat,ăAlvitoăîşiăplimb<ăprivireaăpesteăErasmus. — FieăcaăblestemulăDomnuluiăs<ăcoboareăpesteăeaăşiăpesteătoYiăceiăcareăsuntăînăea,ădac<ăeăfolosit<ăîmpotrivaăcredinYeiăşiăa Portugaliei. — De-astaăaiăvenităaici,ăcaăs<ăîmpr<ştiiămaiămultăvenin? — Nu,ă pilotule.ă Amă fostă chemată aiciă s<ă m<ă întâlnescă cuăseniorul Toranaga.ăG<sescăprezenYaătaălaăfelădeănapl<cut<ăcaăşiătuăpeăaămea. — PrezenYaă taă nu-iă nepl<cut<,ă p<rinte,ă doară r<ulă peă care-l reprezinYi. AlvitoăseăînroşiăşiăMarikoăspuseărepede: — V<ă rog,ă eă r<uă s<ă v<ă certaYiă aşaă înă public.ă V<ă rogă peăamândoiăs<ăaveYiămaiămult<ăgrij<. — Da,ăteărogăs<ăm<ăierYi.ăÎmiăcerăiertare,ăMariko-san. P<rinteleăAlvitoăseăîntoarseăşiăseăuit<ăc<treălitieraăacoperit<,ăcare trecea acum printre bariere, cu însemnele lui Toranaga fluturândă şiă samuraiiă înă uniform<ă înainteă şiă înă urmaă ei,ăînconjurândăoăadun<tur<ăpestriY<ăşiădezlânat<ădeăsamurai. Palanchinulăseăopri.ăPerdeleleăseăd<dur<ăîntr-oăparteăşiăYabuăp<şiăafar<ădinăel.ăToYiăerauăuluiYi,ătotuşiăseăînclinar<.ăYabuăr<spunseăarogantălaăsalut. — Ah, Anjin-san, spuse el, ce mai faci? — Bine,ămulYumesc,ăAlteY<.ăŞiădomnia-voastr<? — Bine,ămulYumesc.ăSeniorulăToranagaăeăbolnav.ăM-a rugat s<ăvinăînăloculălui.ăÎnYelegi? — Da,ă înYeleg,ă îiă r<spunseă Blackthorne,ă încercândă s<-şiăascund<ă dezam<girea.ă Îmiă pareă r<uă c<ă seniorulă Toranagaăbolnav.

404

Yabuă ridic<ă din umeri,ă cl<tin<ă nep<s<toră dină capă c<treăMariko,ăseăpref<cuăc<ănu-lăobserv<ăpeăAlvitoăşiăcercet<ăcuăprivireaă corabia.ă Zâmbeaă strâmbă cândă seă întoarseă c<treăBlackthorne. — So desu, Anjin-san.ăCorabiaătaăeăschimbat<ădeăcândăamăv<zut-oăultimaădat<,ăneh? Da. Corabia s-a schimbat, tu te-ai schimbat, toate s-auă schimbat.ă Chiară şiă lumeaă noastr<ă s-a schimbat, neh? — IertaYi-m<,ănuă înYeleg,ăAlteY<.ăV<ă rogăs<ăm<ă iertaYi,ă darăcuvintele voastre foarte repede. Blackthorneă începuă frazaă înv<Yat<ă peă deă rost,ă dară Yabuă îlăîntrerupseăr<guşit: — Mariko-san,ăteărog,ăt<lm<ceşteăpentruămine. Eaăseăsupuse.ăBlackthorneăd<duădinăcapăşiăspuseăîncet: — Da, schimbat, Yabu-sama. — Da,ăfoarteăschimbate.ăTuănuămaiăeştiăbarbarăciăsamuraiăşiălaăfelăşiăcorabiaăta,ăneh? Blackthorneăobserv<ă zâmbetulă deăpeăbuzeleăgroase,ă Yinutaăagresiv<ă şiădintr-odat<ă seăv<zuă înapoiă laăAnjiro,ă înapoiăpeăplaj<,ăînăgenunchi,ăCroocqăînăcazan,ăurleteleăluiăPieterzoonăsunându-iă înă urechi,ă duhoareaă gropiiă înă n<riă şiă minteaă luiăstriga:ă "Atâtă deă f<r<ă rostă toateă astea.ă Toat<ă suferinYaă şiăspaimaă şiă Pieterzoonă şiă Spillbergenă şiă Maetsukkeră şiăînchisoareaăşiăeta şiăcapcaneleăşiătotulădinăvinaăta!" — TeăsimYiăbine,ăAnjin-san? întreb<ăMariko,ăîngrijorat<ădeăprivirea din ochii lui. — Ce?ăOh,ăda.ăDa,ăm<ăsimtăbine. — Ce s-a întâmplat cu el? spuse Yabu. Blackthorneăîşiăscutur<ăcapulăîncercândăs<ăşi-lălimpezeasc<ăşiăs<ăînl<tureăuraădeăpeăchipulălui. — IertaYi-m<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăEu...ăNu-i nimic. Capul r<u.ăNuăsomn.ăIetaYi-m<. PriviădreptăînăochiiăluiăYabu,ăsperândăc<ăîşiăputuse ascunde

405

sc<pareaăprimejdioas<. — Îmiă pareă r<uă Toranaga-sama bolnav.ă N<d<jduiescă nuănecazuri, Yabu-sama. — Nu. Nu, necazuri. DarăYabuăgândea:ă"Da,ănecazuri.ăNuăeştiăaltcevaădecâtăunănesfârşită şiră deă necazuri.ă Şiă euă n-am avut altceva decât necazuri de cândă tuă şiă corabiaă taă împuYit<ă aYiă ajunsă peăY<rmurileă mele.ăAmăpierdută Izu,ă puştile,ă onoareaă şiă acum,ăcapul mi-eăprimejduitădinăcauzaăunuiălaş." — Nu, necazuri, Anjin-san,ă spuseă elă cuă oă voceă pl<cut<.ăToranaga-sama m-aărugatăs<-Yiăprezintăvasalii,ăaşaăcumăYi-a promis. Ochiiăluiăc<zur<ăpeăAlvito. — Deci, Tsukku-san,ă deă ceă eştiă duşmanulă luiăToranaga-sama? — Nu sunt, Kasigi Yabu-sama. — Acei daimyo creştiniăsunt,ăneh? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ănoiăsuntemănumaiăpreoYi.ăNuăputemă fiă învinov<YiYiă deă vederileă politice ale celor care se închin<ă Adev<rateiă CredinYe.ă Şiă niciă nuă avemă controlulăasupra acelor daimyo care... — Adevărata Credinţă aă acestuiă P<mântă ală Zeiloră esteăShinto,ăîmpreun<ăcuăTao,ăcaleaăluiăBuddha. Alvitoănuăr<spunse.ăYabuăseăîntoarseădispreYuitorăşi strig<ăunăordin.ăGrupulădeăsamuraiăzdrenY<roşiăîncepuăs<ăseăînşireăînăfaYaăcorabiei.ăNiciăunulănuăpurtaăarme.ăCâYivaăaveauămâinileălegate.ăAlvitoăînaint<ăşiăseăinclin<. — Poateăc<ăm<ăveYiăierta,ăAlteY<.ăTrebuiaăs<-l întâlnesc pe seniorul Toranaga. Cum el n-a venit... — SeniorulăToranagaăaăvrutăs<ăviiăaici,ăcaăs<ătraduciăpentruăelăşiăAnjin-san,ăîlăîntrerupseăYabuăcuăproast<ăcreştereăbineăstudiat<,ă aşaă cumă îiă spuseseă Toranagaă s-oă fac<.ă Da,ă caă s<ăt<lm<ceştiăaşaăcumătuăsingurăpoYiăs-oăfaci,ăvorbindădirectăşiă

406

dintr-odat<,ă neh? Desigură c<ă n-ai de ce te împotrivi ca, înainteădeăaăpleca,ăs<ăfaciăpentruămineăceăYi-a cerut seniorul Toranaga — Nu.ăDesigurăc<ănu,ăAlteY<. — Bine. Mariko-san,ăseniorulăToranagaăîYiăcereăs<ăaiăgrij<ăcaăr<spunsurile lui Anjin-san s<ăfieăla fel de bine traduse. Alvitoăseăînroşi,ădarăseăst<pâni. — Da,ăAlteY<,ăspuseăMariko,ăsimYindăc<-lăur<şteăpeăYabu. Yabuăl<tr<ăunăaltăordin.ăDoiăsamuraiămerser<ălaălitier<ăşiăseăînapoiar<ăc<rândăcuăgreuăîntreăeiăcasetaădeăbaniăaănavei. — Tsukku-san, acumăoăs< începi.ăAscult<,ăAnjin-san. Mai întâi, seniorul Toranaga mi-aăcerutăs<-Yiăînapoiezăasta.ăEsteăproprietatea ta, neh? Deschide-o, porunci el samuraiului. Cutiaăeraăplin<ăvârfăcuămoneziădeăargint. — Esteăaşaăcumăaăfostăluat<ădeăpeăcorabie. — MulYumesc. Lui Blackthorne nu-iăveneaăs<-şiăcread<ăochilor,ăpentruăc<ăastaăîiăd<deaăputereaăs<-şiăcumpereăcelămaiăbunăechipaj,ăf<r<ăniciăunăfelădeăalteăf<g<duieli. — Trebuieăpus<ăînăcameraătezaurului,ăpeăcorabie. — Da, desigur. Yabuăleăf<cuăsemnăcelorădoiăsamuraiăs<ăurceălaăbord.ăDup<ăcare,ă spreă furiaă crescând<ă aă luiă Alvito,ă careă continuaă s<ătraduc<ăaproapeăînăacelaşiătimp,ăspuse: — Apoi:ăSeniorulăToranagaăspuneăc<ăeştiăliberăs<ăpleci,ăsauăs<ă r<mâi.ă Câtă eştiă peă p<mânturileă noastre,ă eştiă samurai,ăhatamoto şiă teă supuiă legilor samurailor. Pe mare, în afara Y<rmurilorănoastreăeştiăaşaăcumăeraiăînainteădeăaăveniăaiciăşiăteăsupuiălegilorăbarbare.ăXiăseăd<ădreptulăpeăviaY<ădeăaăancoraăînăoriceăportăaflată înăst<pânireaăsenioruluiăToranaga,ăf<r<ăaăfiăcercetată deă autorit<Yileă portului.ă Şi,ă înă sfârşit,ă aceştiă dou<ăsuteădeăoameniăsuntăvasaliiăt<i.ăM-aărugatăs<ăYi-i dau, oficial, cuăarme,ăaşaăcumăYi-a promis.

407

— Potă s<ă plec,ă cândă şiă cumă vreau?ă întreb<ă Blackthorneăneîncrez<tor. — Da, Anjin-san. PoYiă s<ă pleci,ă aşaă cumă aă încuviinYatăseniorul Toranaga. BlackthorneăpriviălungălaăMariko,ădarăeaăîşiăferiăochii,ăaşaăc<ăîşiăîntoarseăprivirileăc<treăYabu. — Aşăputeaăs<ăplecămâine? — Da,ă dac<ă doreşti.ă Înă privinYaă acestoră oameni:ă toYiă suntăronini, toYiădinăprovinciileădinănord.ăToYiă auă fostădeăacord s<-Yiă jureă supunereă veşnic<,ă Yieă şiă urmaşiloră t<i.ă ToYiă suntăbuniăr<zboinici.ăNiciăunulăn-aăcomisăoăcrim<ăcareăarăputeaăfiădovedit<.ă ToYiă auă devenită ronini pentruă c<ă st<pâniiă lorălegiuiYiăauăfostăucişi,ăauămurit,ăsauăauăfostăînl<turaYi.ăMulYiăauăluptat peăcor<biiăîmpotrivaăwako. Yabuăzâmbiăînăfelulăs<uăr<ut<cios. — Unii s-arăputeaăs<ăfiăfostăwako. ÎnYelegiăwako? — Da,ăAlteY<. — AceiaăcareăsuntălegaYiăsuntăpoateăbandiYiăsauăwako. S-au oferită înăgrup,ădeăbun<ăvoie,ăs<ă teăslujeasc<ă f<r<ă team<,ă înăschimbul iert<riiă pentruă toateă crimeleă trecute.ă Auă juratăînaintea seniorului Noboru, care i-aă alesă elă însuşiă peă toYiăaceştiăoameniăpentruă tine,ă laăporuncaăsenioruluiăToranaga,ăc<ă n-auă comisă niciodat<ă vreoă crim<ă împotrivaă senioruluiăToranaga sau a vreunuia dintre samuraiiă s<i.ă PoYiă s<-i primeştiă peă toYi,ă înă grup,ă sauăpeă fiecareă înă parte,ă sauă s<ă îiărespingi,ăînYelegi? — Potăs<ăîlărespingăpeăoricareădintreăei? — De ce-aiă faceă asta?ă întreb<ăYabu.ă SeniorulăNoboruă i-a alesăcuăgrij<. — Desigur,ă iertaYi-m<,ă r<spunseă Blackthorne, obosit, simYindănemulYumireaăcrescând<ăaădaimyo-ului. ÎnYeleg,ădarăaceiaă careă suntă legaYi,ă ceă seă întâmpl<ă cuă eiă dac<ă nu-i primesc?

408

— Oăs<ăliăseătaieăcapul,ădesigur,ădarăceăareăastaăde-a face cu celelalte? — Nimic,ăiertaYi-m<. — Vinoădup<ămine. Yabu porniăcuăpaşiămariăc<treălitier<.ăBlackthorneăarunc<ăoăprivireăiuteăc<treăMariko. — Potăs<ăplec.ăAiăauzit! — Da. — Astaăînseamn<...ăParc<ăvisez.ăAăzisăc<... — Anjin-san! Ascult<tor,ăBlackthorneă seăgr<biădup<ăYabu.ăAcumă litieraăserveaăcaăpodium.ăUnăsljbaşăaşezaseăoăm<suY<ăjoas<,ăpeăcareăseăaflauăsuluriădeăhârtie.ăCevaămaiădeparte,ăsamuraiiăp<zeauăoăgr<mad<ădeăs<biiăscurteăşiă lungi,ăsuliYe,ăscuturi,ă topoare,ăarcuriăşiăs<geYi,ăpeăcareăhamaliiă leădesc<rcauădeăpeăcaiiădeăpovar<.ăYabuăîiăf<cuăsemnăluiăBlackthorne s<ăsteaăal<turiădeăel,ă Alvitoă chiară înă faYaă loră şiă Mariko,ă deă parteaă cealalt<.ăSlujbaşulă începuă s<ă strigeă nume.ă Fiecareă omă înainta,ă seăînclinaăcuămareăceremonie,ăîşiăspuneaănumeleăşiăspiYa,ăjuraăsupunere,ăîşiăsemnaăsululăs<uăşiăîlăpecetluiaăcuăoăpic<tur<ăde sângeăpeăcareăslujbaşulăi-l culegea ritual din deget. Fiecare îngenunchea,ăînăceleădinăurm<,ăînăfaYaăluiăBlackthorne,ăapoiăseăridicaăşiăseăgr<beaăc<treăarmurier.ăMaiăîntâiăprimeaăsabiaăceaălung<,ăapoiăceaăscurt<.ăFiecareăleăprimeaăcuărespectăşiăleăcercetaăcuămult<ăatenYie,ăam<nunYit,ăexprimându-şiămândriaăfaY<ă deă calitateaă loră şiă şiă leă puneaă laă brâuă cuă mulYumireăs<lbatic<.ăApoiăiăseăd<deauăcelelalteăarmeăşiăunăscutădeălupt<.ăCândăoameniiă îşiă luar<ănoileă locuri,ă completă înarmaYi,ă dinănouăsamuraiăşiănuăronini, erauămaiăputerniciăşiăseăYineauămaiădreptăşiăar<tauăchiarăşiămaiăs<lbatic. Ceiădinăurm<ăfur<ăceiătreizeciădeăronini legaYi.ăBlackthorneăinsist<ăs<ătaieăelăînsuşiăleg<turileăfiec<ruia.ăUnulăcâteăunul,ăjurar<ăsupunere,ăcaăşiăceilalYi: "Pe cinstea mea de samurai,

409

jurăc<ăduşmaniiăt<iăsuntăşiăaiămeiăşiădeplin<ăsupunere." Dup<ăceăfiecareăomăjura,ăîşiăprimeaăarmele. Yabuăstrig<: — Uraga-noh-Tadamasa. B<rbatulăp<şiăînainte.ăAlvitoăsimYiăunăjunghiăînăinim<.ăUragaă– fratele Josef – st<tuseăneb<gată înăseam<ăprintreăsamuraiiăadunaYiă înă apropiere.ăEraă neînarmată şiă purtaă ună chimonouăsimpluăşiăoăp<l<rieădeăbambus.ăYabuăpufniăbatjocoritorăfaY<ădeădescump<nireaăluiăAlvitoăşiăseăîntoarseăc<treăBlackthorne. — Anjin-san, acesta este Uraga-noh-Tadamasa, samurai, acum ronin. Îlărecunoşti?ăÎnYelegiă"recunoşti"? — Da.ăÎnYeleg.ăDa,ărecunosc. — Bun.ăCândva,ăpreotăcreştin,ăneh? — Da. — Acum,ănu.ăÎnYelegi?ăAcumăronin. — ÎnYeleg,ăYabu-sama. YabuăîlăpriviăpeăAlvito.ăAlvitoăseăuitaănemişcatălaăapostat,ăcare r<spunseăcuăoăc<ut<tur<ăplin<ădeăur<ăpriviriiălui. — Ah, Tsukku-san,ăîlărecunoştiăşiătu? — Da.ăÎlăcunosc,ăAlteY<. — Eştiă preg<tită s<ă t<lm<ceştiă dină nou?ă Sauă nuă teă maiă Yinăb<ierile? — V<ărog,ăcontinuaYi,ăalteY<. — Bun. Yabuăflutur<ăoămân<ăc<treăUraga. — Ascult<,ăAnjin-san:ăSeniorulăToranagaă îYiăd<ăacestăom,ădac<ă îlăvrei.ăAăfostăpreotăcreştinăcândva.ăUnăpreotănovice.ăAcumănuămaiăe.ăAcumăaărenunYatălaăzeulăstr<in,ămincinos,ăşiăs-aă întorsă laă Adev<rataă CredinY<ă Shintoă şi...ă Seă opri,ă c<ciăpreotulă seă opriseă şiă el. Aiă spusă chiară aşa,ă Tsukku-san? Adevărata Credinţă Shinto? Preotulă nuă r<spunse.ă R<sufl<ă adânc,ă apoiă repet<ă întocmai,ăad<ugând:

410

— Aşaăaăspusăel,ăAnjin-san. S<-l ierte Dumnezeu. Marikoă l<s<ăs<ă treac<ăasta,ă f<r<ăs<ăspun<ăceva,ăurându-lă şiămai mult pe Yabu, promiYindu-şiăs<ăseăr<zbuneăpeăelăcâtădeăcurând.ăYabuăîiăprivi,ăapoiăcontinu<: — Deci, Uraga-san eăunăfostăcreştin.ăAcumăeăpreg<tităs<ăteăslujeasc<.ăPoateăs<ăvorbeasc<ălimbaăbarbarilorăşiăaăfostăunulădintreăceiăpatruătineriăsamuraiătrimişiăpeăp<mânturileăvoastre. L-aăîntâlnităchiarăşiăpeămai-mareleătuturorăcreştinilor,ăaşaăseăzice.ăDarăacumăîiăur<şteăpeătoYi,ăcaăşiătine,ăneh? Yabuă îlă priveaă peăAlvitoă muşc<toră şiă ochiiă îiă zburar<ă iuteăc<treăMariko,ăcareăascultaălaăfelădeăatent<. — Ur<ştiăcreştinii,ăAnjin-san, neh? — Ceiă maiă mulYiă dintreă catoliciă suntă duşmaniiă mei,ă da,ăr<spunseăel,ă simYindăpân<ă înă r<runchiăprezenYaă luiăMariko,ăcareăpriveaăîmpietrit<ăînădep<rtare.ăSpaniaăşiăPortugaliaăsuntăduşmaniiăY<riiămele. — Da.ă Creştiniiă suntă şiă duşmaniiă noştri.ă Nu-iă aşa,ăTsukku-san? — Nu,ăAlteY<,ăiarăcreştinismulăîYiăd<ăcheiaăvieYiiăveşnice. — Aşa-i, Uraga-san? spuse Yabu. Uragaăscutur<ăcapul.ăVocea-iăeraăr<guşit<. — Nuămaiăcredăasta,ăAlteY<.ăNu. — Spune-i lui Anjin-san. — Senhor Anjin-san, spuse Uraga cu accent puternic, dar rostindă corectă şiă uşoră deă înYelesă cuvinteleă portugheze,ă nuăcredăc<ăcatolicismulăesteălac<tul...ăiertaYi-m<,ăesteăcheiaăc<treăveşnicie. — Da,ăspuseăBlackthorne.ăŞiăeuăcredălaăfel. — Bun,ă continu<ă Yabu.ă Deciă seniorulă Toranagaă îYiă ofer<ăacest ronin, Anjin-san. E renegat, dar e dintr-oăbun<ăfamilieădeă samurai.ă Uragaă jur<,ă dac<-lă primeşti,ă c<ă oă s<-Yiă fieăsecretar,ătranslatorăşi-oăs<ăfac<ătotăceăvrei.ăVaătrebuiăs<-i dai s<bii.ăCeăaltceva,ăUraga?ăSpune-i.

411

— Senhor, v<ărogăiertaYi-m<.ăMaiăîntâi... Uragaăîşiăscoaseăp<l<ria.ăP<rulăluiăabiaăr<s<rise,ăcreştetulăeraărasăcaăsamuraii,ădarănuăaveaăînc<ăcoad<. — Mai întâi, mi-eăruşineăc<ăp<rulămeuănuăesteăaşaăcumăarătrebuiăşiănuăamăcoad<ăaşaăcumăarătrebuiăs<ăaib<ăunăsamurai.ăDarăp<rulăîmiăvaăcreşteăşiădinăpricinaăastaănuăsuntămaiăpuYinăsamurai. Îşiăpuseălaălocăp<l<riaăpeăcap.ăÎiăspuseăluiăYabuăceăzisese,ăiarăroninii careăerauăînăapropiereăşiăputuser<ăs<ăaud<,ăascultar<ădeăasemeneaăatenYi,ăînătimpăceăelăcontinua: — Alădoilea,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarănuăpotăfolosiăs<bii,ăsauăoriceă alt<ă arm<.ăEu...ă euă n-amă fostă niciodat<ă înv<Yată s<ă leăfolosesc,ădarăamăs<ăînv<Y,ăcredeYi-m<ăc<ăamăs<ăînv<Y.ăV<ărogăs<ăîmiăiertaYiăruşinea.ăV<ăjurăsupunereădeplin<ăşiăv<ăimplorăs<ăm<ăprimiYi. Sudoarea i se scurgea peăfaY<ăşiăpeăspate.ăBlackthorneăspuseăînYeleg<tor: — Shigata ga nai, neh? Ukeru anatawa desu, Uraga-san. Ce conteaz<ăasta?ăTeăprimesc,ăUraga-san. Uragaăseăînclin<,ăapoiăîiăexplic<ăluiăYabuăceăspusese.ăNimeniănuărâseăînăafar<ădeăYabu,ădarărâsulăs<uăfuăîntrerupt brusc de începutul unei certe între ultimii doi ronini, care se certau pe s<biileăr<mase. — Voiădoi,ăt<ceYiădinăgur<!ăstrig<ăel. Amândoiăb<rbaYiiăseăr<sucir<ăbruscăşiăunulăseăr<sti: — Nuăeştiăst<pânulămeu!ăUnde-Yiăesteăbuna-cuviinY<?ăSpuneă"te rog" sau taci tu! Înăaceeaşiăclip<ăYabuăYâşniăînăpicioareăşiăseărepeziăcuăsabiaăridicat<ă laă celă care-lă jignise.ă Oameniiă seă împr<ştiar<,ă iarăroninul oărupseălaăfug<.ăLâng<ămargineaăcheiului,ăomulăîşiăsmulseă sabiaă şiă seă întoarseă bruscă laă atac,ă cuă ună strig<tă deăb<t<lieăs<lbatic.ăDeîndat<ăprieteniiăluiăîiăs<rir<ăînăajutorulăluiăcuăs<biile,ăiarăYabuăfuăîncercuit.ăB<rbatulăatac<.ăYabuăseăferiă

412

deăoălovitur<ăviolent<ădeăsabie,ăizbiălaărândulăluiăşiăgreşi,ăiarăgloataăseăarunc<ăasupraăluiăs<-lăucid<.ăPreaătârziu,ăsamuraiiăluiăToranagaăYâşnir<ăînainte,ăştiindădejaăc<ăYabuăeraămort. — Opriţi! strig<ăBlackthorneăînăjaponez<. ToYiăîngheYar<ăsubăputereaăvociiălui. — Duceţi-vă acolo! ar<t<ă elă loculă undeă oameniiă fuseser<ăaliniaYiămaiăînainte.ăAcum! Poruncă! Pentruăoăclip<,ă toYiăb<rbaYiiădeăpeăcheiă r<maser<ăneclintiYi.ăApoiă începur<ă s<ă seă mişte.ăVrajaă seă destr<m<.ăYabuă Yâşniăasupra celui care-l insultase. Roninul s<riăînapoi,ăf<cuăunăpasăîntr-oă parte,ă cuă sabiaă ridicat<ă multă deasupraă capului,ăaşteptândănetem<torăurm<torulăatac.ăPrieteniiăluiăşov<ir<. — Duceţi-vă acolo! Acum, poruncă! F<r<ătragereădeăinim<,ădarăsupuşi,ărestulăb<rbaYilorăseăd<dur<ălaăoăparteădinăcaleaălorăşiăîşiăpuser<ăs<biileăînăteac<.ăYabuăşiăcel<laltăomăîşiăd<deauăîncetăocol. — Tu!ă strig<ă Blackthorne.ă Opreşte-te. Sabia jos! Eu poruncesc! Omulăîşiăp<str<ăprivireaăfurioas<ăpeăYabu,ădarăauziăporuncaăşi-şiăumeziăbuzele.ăSeăpref<cuăc<ăp<şeşteălaăstânga,ăapoiălaădreapta.ă Yabuă seă retraseă şiă omulă seă strecur<ă peă lâng<ă el,ăalerg<ăc<treăBlackthorneăşi-şiăpuseăsabiaăjos,ăînăfaYaălui. — M<ăsupun,ăAnjin-san. Nu am atacat eu. Cândă Yabuă îlă atac<ă elă iă seă feriă dină caleă şiă seă retraseănetem<tor,ămaiătân<rădecâtăYabu,ăb<tându-şiăjocădeăel. — Yabu-san, strig<ăBlackthorne.ă Iart<-m<.ăCredă greşeal<,ăneh? Poate... DarăYabuăl<s<ăs<-i scape o rev<rsareădeăcuvinteăjaponezeăşiăoăporniăînăfug<ădup<ăronin, careăseăferiădinănou,ăf<r<ăteam<. Alvito se amuza rece. — Yabu-san aăspusăc<ănuăeăniciăoăgreşeal<,ăAnjin-san. Acest cabrón trebuieăs<ămoar<,ăspune.ăNiciăunăsamuraiăn-ar putea acceptaăoăastfelădeăinsult<.

413

BlackthorneăsimYiătoYiăochiiălorăaYintiYiăasupraăluiăşiăîncerc<ăcuă disperareă s<ă seă hot<rasc<ă ceă aveaă deă f<cut.ă V<zuă cumăYabuăsareăasupraăb<rbatului,ăiarăc<treăstângaăunăsamuraiăalăluiă Toranagaă ridic<ă arcul.ă Nuă seă auzea dccât zgomotul r<sufl<rilorăcelorădoiăşiăalăpaşilorăşiăstrig<telorălor.ăRoninul se traseăînapoi,ăapoiăseăr<suciăşiăfugiădinănouădeăjurăîmprejurulăloculuiă liber,ă s<rindă dintr-oă parteă înă cealalt<,ă ocolindă totătimpul, ferindu-seătotătimpul,ărev<rsândăoăînşiruire de injurii r<guşite. Alvito spuse: — ÎşiăbateăjocădeăYabu,ăAnjin-san. Spune: Eu sunt samurai – euănuăucidăoameniăneînarmaYi,ăcaătineă– tuănuăeştiăsamurai,ăeştiăunăY<ranăîmpuYită– Ah,ădeciăastaăe,ănuăeştiăsamurai,ăeştiăeta, neh? Mama ta a fost eta, tal<lăt<uăaăfostăeta şi... IezuitulăseăopriăcândăYabuăl<s<ăs<-i scape un muget de furie şiăar<t<ăc<treăunulădintreăb<rbaYiăstrigândăceva. — Yabuăspune:ăTu!ăD<-i sabia ta! Roninul şov<iăşiăseăuit<ălaăBlackthorne,ăaşteptândăoăporunc<.ăYabuăseăîntoarseăc<treăBlackthorneăşiăstrig<: — D<-i sabia! Blackthorneăridic<ăsabia. — Yabu-san.ăRogănuălupt<,ăspuse,ădorindu-şiăs<-lăvad<ămort.ăTeărog,ănuălupt<. — Dă-i sabia! Un murmur de mânie trecu printre oamenii lui Blackthorne. Elăridic<ămâna. — Linişte!ăPriviăc<treăvasalul s<uăronin. Vino aici, te rog! Acestaăseăuit<ă laăYabu,ăseăpref<cuăc<ăseăduceăspreăstânga,ăapoiă c<treădreaptaă şiă deă fiecareădat<ăYabuă izbiă spreă cuăcuăfurieă s<lbatic<,ă dară omulă reuşiă s<ă seă strecoareă dină nouă şiăalerg<ă c<treă Blackthorne.ă Deă dataă astaă Yabuă nu-l urm<ri.ăAştept<ă şiă privi,ă caă ună taură furios,ă preg<tindu-se de atac. Omulăseă înclin<ăc<treăBlackthorneă şi-şiă lu<ă sabia.ăApoiă seă

414

întoarseă c<treă Yabuă şi,ă cuă ună urletă prelungă deă b<t<lie,ă seăarunc<ălaăatac.ăS<biileăseăizbir<ăoădat<ăşiăînc<ăoădat<.ăAcum,ăcei doiăoameniăîşiăd<deauăocolăînăt<cere.ăUrm<ăunăaltăschimbăfuriosă deă lovituriă şiă s<biileă z<ng<nir<.ă Apoiă Yabuă seăîmpiedic<ă şiă roninul atac<,ă aşteptându-seă laă oă lovitur<ăuşoar<.ă Dară Yabuă p<şiă iuteă într-oă parteă şiă izbi.ă Mâinileăb<rbatului,ăînc<ăYinândăsabia,ăfur<ăretezateădeălaăîncheieturi.ăPentruă oă clip<,ă roninul r<maseă aşa,ă urlând,ă privindu-şiăcioturile,ăapoiăYabuăîiăretez<ăcapul.ăSeăl<s<ăt<cere.ăApoiăunătunetădeăaplauzeăîlăînconjur<ăpeădaimyo. Acestaămaiăizbiăînc<ăoădat<ăînătrupulăcareăseăzb<tea.ăDup<ăcare,ăcu cinsteaăsp<lat<,ăridic<ădinăprafăcapul,ăYinându-lădeănodulădinăcreştet,ăscuip<ăatentă chipulă şi-lă arunc<ă deoparte.ă Seă înapoieă liniştită lâng<ăBlackthorneăşiăseăînclin<. — Teă rog,ă iart<-miă proasteleă purt<ri,ă Anjin-san.ă ÎYiămulYumescăc<ăi-ai dat sabia, spuse cuăvoceăpoliticoas<. Alvitoăt<lm<ci. — ÎYiă ceră iertareă pentruă strig<te.ă ÎYiă mulYumescă pentruă c<ămi-aiăîng<duităs<-mi însângerez onorabil sabia. Ochiiă îiă coborâr<ă c<treă moştenireaă peă careă i-oă d<duseăToranaga.ăGrijuliu,ăîiăcercet<ăt<işul.ăEraăînc<ădes<vârşit.ăÎşiădesf<cuăbrâulădeăm<taseăcaăs<ăcureYeăsângele. — Niciodat<ăs<ănuăatingiălamaăcuădegetele,ăAnjin-san. Altfel oăstrici.ăOălam<ătrebuieăs<ăsimt<ănumaiăatingereaăm<t<sii,ăsauătrupuluiăduşmanului.ăSeăopriăşiăîşiăridic<ăochiiăspreăel.ăPotăs<ăîYiă sugereză politicos,ă s<ă îng<duiă vasaliloră t<iă s<-şiă încerceăs<biile?ăArăfiădeăbunăaugurăpentruăei. Blackthorneăseăîntoarseăc<treăUraga. — Spune-le! *** Yabuăseă întoarseă târziuăacas<ă înăaceaăzi.ăServitoriiă îiă luar<ă

415

îmbr<c<minteaăleoarc<ădeăsudoareăşi-iăd<dur<ăunăchimonou proasp<tăşiăîiăpuser<ăînăpicioareătabi curate.ăYuriko,ăsoYiaălui,ăîlă aşteptaă înă r<coareaăverandeiăcuăcha şiăsaké clocotit,ă aşaăcumăîiăpl<ceaăluiăs<-l bea. — Saké, Yabu-san? Yurikoă eraă oă femeiaă înalt<,ă cuă p<rulăînspicatăcuăcenuşiu.ăChimonoulăeiădeăculoareăînchis<ăeraădeăproast<ă calitate,ă dară îiă scoteaă înă evidenY<,ă pl<cut,ă pieleaăpalid<. — MulYumesc,ăYuriko-san.ăYabuă b<uă recunosc<toră vinul,ăbucurându-seă deă dulceaYaă şiă deă asprimeaă luiă peă gâtlejulăuscat. — A mers bine, am auzit. — Da. — Cât de obraznic acel ronin! — Asta mi-aăajutat,ădoamn<,ă foarteămult.ăM<ăsimtăgrozavăacum.ăAmăînsângeratăsabiaă luiăToranagaăşiăamăf<cut-o, cu adev<rat,ăaămea. Yabuă ispr<viă ceaşcaă şiă eaă oă umpluă dină nou.ă Mâinileă luiămângâiar<ăteacaăsabiei. — DarănuăYi-arăfiăpl<cutălupta.ăAăfostăunăcopil.ăAăc<zutăînăprimaăcapcan<. Eaăîlăatinseădr<g<stoas<. — M<ăbucurăc<ăs-aăîntâmplatăaşa,ăsoYulămeu. — MulYumesc.ăDarăabiaăamăavutătimpăs<ăasud.ăYabuărâse.ăArăfiătrebuităs<-l vezi pe preot atunci. Te-arăfiăînc<lzităs<ăveziăcum asuda barbarul. Nu l-amăv<zutăniciodat<ăaşaăfurios.ăEraăatât de furios, încât aproape se îneca de mânie. Canibali! SuntătoYiăcanibali.ăP<catăc<ănuăeăvreoăcaleăs<ăîiăzdrobimăpeătoYiăînainteădeăaăp<r<siăaceast<ălume. — Creziăc<ăAnjin-san ar putea? — Oăs<ăîncerce.ăCuăzeceădintreăcor<biileăsaleăşiăzeceăcaăel,ăaşăputeaă controlaă m<rileă deă aiciă laă Kyushu.ă Numaiă cuă elă aşăputeaăs<ăleăfacămultăr<uăluiăKiyama,ăOnoshiăşiăHarima,ăs<-l

416

zdrobescăpeăJikkyuăşiăs<ăp<strezăIzu!ăNeătrebuieădoarăpuYinătimpăşiăfiecare daimyo o s<ăseăbat<ăcuăduşmanulălui.ăIzuăoăs<ăfieăînăsiguranY<ăşiăalămeu,ădinănou.ăNuăînYelegădeăceăToranagaăseă preg<teşteă s<-l lase pe Anjin-san s<ă plece.ă Asta-iă alt<ărisip<ăprosteasc<!ăÎşiăstrânseăpumnulăşiăizbiăcuăelăînătatami. Slujnicaătres<riădarănuăspuseănimic.ăYurikoănuăf<cuăniciăceaămaiămic<ămişcare.ăUnăzâmbetătrecuăpesteăchipulăei. — Cum a primit Anjin-san eliberareaă luiă şiă aă vasalilor,ăîntreb<ăea. — Eraătotăatâtădeăfericităcaăunăb<trânăcareăaăvisatăc<ăaăîmp<rYităperna de patru ori. El... Oh, da. Yabu se încrunt<,ăamintindu-şi.ăDarăs-a întâmplat un lucru pe care nu-lăînYeleg.ăCândăaceştiăwako m-au înconjuratăprimaădat<,ăeramăunăomămort.ăNuăm<ăîndoiescădeăasta.ăDarăAnjin-san i-aăoprităşiămi-a salvatăastfelăviaYa.ăN-avea nici un motiv s-oăfac<,ăneh? Chiar cu puYină înainteă v<zusemă ur<ă peă chipulă lui.ă Atâtă deăcopil<rescăs<ăpretinziăaltceva,ădeăparc<ăm-aşăfiăîncrezutăînăel. — Xi-aăsalvatăviaYa? — O, da. Ciudat, neh? — Da.ăMulteălucruriăciudateăseăîntâmpl<,ăb<rbate. Eaă f<cuă semnă slujniciiă s<ă plece,ă apoiă îlă întreb< cu voce sc<zut<: — Ce vrea, de fapt, Toranaga? Yabuăseăaplec<ăînainteăşiăşopti: — Credăc<ăvreaăs<ădevinăcomandantăsuprem. — Deăceăarăfaceăasta?ăEăpeămoarteăPumnădeăFier?ăŞiăce-i cu seniorul Sudara, sau Buntaro, sau seniorul Noboru? — Cineă ştie,ă doamn<?ă Nu seă maiă bucur<ă niciă unulă deăfavorurile lui, neh? Toranagaă seă r<zgândeşteă atâtă deă des,ăîncâtă nimeniă nuă poateă s<ă b<nuiasc<ă ce-oă s<ă fac<ă înă clipaăurm<toare.ăMaiă întâiămi-aă cerută s<ăm<ăducă înă loculă luiă peăY<rmăşiămi-aăspusăcumăvroiaăs<ăfieătotulăspusăşiăf<cut, apoi mi-a vorbit despre Hiro-matsu,ăcâtădeămultă îmb<trânise,ăşiă

417

m-a întrebat ce credeam, de fapt, despre Regimentul de Muschete. — Arăputea,ăoare,ăs<ăpreg<teasc<ădinănouă"CerădeăPurpur<"? — Acesta-iă întotdeaunaăpreg<tit.ăDarănuăareădestul<ăsnag<ăpentru asta.ă Pentruă astaă îYiă trebuieă iscusinY<ă şiă putereă deăconducere.ăOdat<ăleăavea.ăAcumaănuăleămaiăare.ăAcumăesteăoăumbr<ă aă aceluiă Minowaraă careă aă fost.ă Amă fostă uluită cumăar<ta.ăIart<-m<,ăamăf<cutăoăgreşeal<.ăArăfiătrebuităs<ătrecădeăpartea lui Ishido. — Baăcredăc<ăaiăalesăcumătrebuie. — Ce? — Maiăîntâiăf<ăoăbaie,ăapoiăcredăc<ăamăunădarăpentruătine. — Ce dar? — Frateleăt<u,ăMizuno,ăvineălaănoiădup<ăcin<. — ;sta-iădar?ăpufniăYabu.ăCeăs<ăfacăcuănerodulă<la? — Anumeăştiri,ăsauăcuvinteăînYelepte,ădeălaăunăn<rod pot fi la fel de folositoare ca de la un sfetnic, neh? Câteodat<ăchiarămai mult. — Ceăştiri? — Maiăîntâiăf<ăbaie.ăŞiăm<nânc<.ăOăs<ăaiănevoieădeăunăcapălimpede în noaptea asta, Yabu-chan. Yabuăarăfiăst<ruit,ădarăbaiaăîlăîmbiaăşi,ăîntr-adev<r,ăseăsimYeaăcuprinsădeăoăleneăpl<cut<,ăpeăcareăn-oămaiăsimYiseădeămulteăzile. Parte din ea se datora respectului pe care i-lă ar<taseăToranagaă înă aceaă dimineaY<,ă parteaă respectuluiă peă careă i-l ar<taser<ă generaliiă înă ultimele zile. Dar, în cea mai mare parte, se datora omorului din acea zi, valului de bucurie care îlăstr<b<tuseăpornindădinălamaăs<biei,ăprinăbraY,ăc<treăcreştet.ăAh,ă s<ă uciziă atâtă deă curat.ă B<rbată laă b<rbată – înă faYaăbărbaţilor. Asta-iăoăbucurieădat<ăatâtorădeăpuYiniăşiăatâtădeărar!ăÎndeajunsădeărar<ăcaăs<ăfieăapreciaat<ăşiăgustat<ăpic<tur<ăcuăpic<tur<.ăAşaăc<ăl<s<ăpeăsoYiaăsaăşiăseăcufund<ămaiădeparteăînăbucuriaăsa.ăÎng<duiămâinilorăs<-iăîngrijeasc<ătrupulăşiăapoi,ă

418

împrosp<tată şiă ren<scut,ă merseă c<treă oă camer<ă ceă seădeschideaăpeăverand<.ăUltimeleă razeăale apusuluiă înroşeauăcerul.ă Lunaă abiaă r<s<rise,ă caă oă secer<ă subYire.ă Unaă dintreăslujniceleăsaleăîiăservi,ădelicat<,ămasaădeăsear<.ăMânc<ăpuYinăşiăînăt<cere.ăPuYin<ăsup<ăşiăpeşteăşiălegumeămurate. Fata zâmbi îmbietor. — S<ădesfacăacumăaşternuturile,ăAlteY<? Yabuăscutur<ădinăcap. — Mai târziu. Mai întâi, spune-iă soYieiămeleă c<ăvreauă s-o v<d. Yuriko sosi, purtând un chimonou îngrijit, dar vechi. — So desu ka? — Frateleă t<uă teă aşteapt<.ă Ară trebuiă s<-lă primeştiă singur.ăVorbeşteăîntâiăcuăel,ăAlteY<,ăapoiăcuămine.ăNumai noi doi. Te rogăs<ăaiăr<bdare,ăneh? KasigiăMizuno,ăcelămaiă tân<răfrateăală luiăYabu,ăşiă tat<lă luiăOmi,ăeraăunăb<rbatăm<runt,ăcuăochiăbulbucaYi,ăfrunteăînalt<ăşiăp<rărar.ăS<biileăp<reauăs<ănuăiăseăpotriveasc<ăşiăabiaăseăputeaădescurca cu ele. Nici cu arculăşiăs<geataănuăseădescurcaămaiăbine. Mizunoăseăînclin<ăşi-lăfelicit<ăpentruăîndemânareaăar<tat<ăînăaceaădup<-amiaz<,ăfiindc<ăştirileădespreăastaăseăr<spândiser<ăiuteă prină totă castelul,ă înt<rindă şiă maiă multă reputaYiaă deălupt<toră aă luiă Yabu.ă Apoi,ă dornică s<-iă fac<ă pl<cere,ă seăîntoarse la subiect. — Amă primită oă scrisoareă cifrat<ă ast<zi,ă deă laă fiulă meu,ăAlteY<.ăDoamnaăYurikoăaăcrezutăc<ăarăfiămaiăbineăs<ăYi-o dau eu însumi. Îiăînmân<ăsulul,ăîmpreun<ăcuătextulădescifrat.ăMesajulădeălaăOmi spunea: "ăTat<,ăteărog spune-iăsenioruluiăYabu,ădegrab<,ăşiăîntreăpatruăochi. Mai întâi: seniorul Buntaro a venit la Mishima, în taina, prin Takato. Unulădintreăoameniiăluiăaăl<satăs<-i scape

419

astaă înă timpulă uneiă seriă deă beYieă peă careă amă preg<tit-o în cinstea lor. Al doilea: în timpul acestei vizite tainice la Takato,ăcareăaăYinutătreiăzile,ăBuntaroăs-a înlâlnit cu seniorul Zatakiădeădou<ăoriăşiăcuădoamna,ămamaăluiăZataki,ădeătreiăori. Al treilea: înainte ca seniorul Hiro-matsuăs<ăp<r<seasc<ăMishima, el i-a spus noii sale concubine,ădoamnaăOko,ăs<ănu-şiă fac<ă grijiă pentruă c<,ă «atâtaă timpă câtă suntă înă viaY<,ăseniorul Toranaga n-oă s<ă p<r<seasc<ă Kwanto.» Al patrulea...." Yabuăîşiăridic<ăprivirile. — CumăeăcuăputinY<ăcaăOmi-san s<ăştieăceăaăspusăPumnădeăFier concubinei sale. N-avem iscoade în casa lui. — Acumăavem,ăAlteY<.ăTeărog,ăciteşteămaiădeparte. "Alăpatrulea:ăc<ăHiro-matsuăesteăhot<râtăs<ătr<deze,ădacă e nevoie, şiă s<-lă Yin<ă închisă peă Toranagaă înă Yedo,ă dacă e nevoie, şiă vaă porunciă «Ceră deă Purpur<» peste capul lui Toranaga, cu sau f<r<ă încuviinYareaă senioruluiă Toranaga,ădacă e nevoie. Alăcincilea:ăc<ăacesteaăsuntăadev<ruriăînăcareăseăpoateăcrede.ăSlujnicaăpersonal<ăaădoamneiăOkoăesteăfiicaădoiciiăsoYieiămeleăşiăaăfostăprimit<ă înăslujbaădoamneiăOko,ăaiciă laăMishima,ăcând,ădinăp<cate, slujnica ei a murit de o boal<ă ciudată. Ală şaselea:ă Buntaro-san e ca un nebun, întunecată şiă furios.ă Ast<ziă aă provocată şiă aă m<cel<rită unăsamuraiăcuăbun<ăştiinY<,ăblestemândătoat<ăvremeaănumeleăluiăAnjin-san.ăŞi,ăînăceleădinăurm<,ăiscoadeleăne-au rapotat c<ăIkawaăJikkyuăaăstrânsăzeceămiiădeăoameniălaăSuruga,ăgataăs<ătreac<ă hotareleă noastre.ă Teă rog,ă transmite-iă salut<riăseniorului Toranaga." RestulămesajuluiănuăaveaăimportanY<. — Jikkyu,ăeh?ăTrebuieăs<ătrecăînămoarteăf<r<ăs<ăm<ăr<zbunăpeădiavolulă<sta. — Te rog,ăaiăr<bdare,ăalteY<,ăspuseăYuriko. — Spune-mi, Mizuno-san.

420

— AlteY<,ăîncepuăomulăm<runt,ădeăluniădeăzileăamăîncercatăs<-Yiăpunemăplanulăînăaplicare.ăCelăpeăcareăl-aYiăpropusăcândăaăajunsăpentruăprimaăoar<ăbarbarulăaici.ăÎYiăaminteşti, cu toate aceleămonedeădeăargint,ăaiăspusăc<ăoămie,ăsauăchiarăcinciăsuteăînă mâinileă buc<taruluiă potrivit,ă l-ară îndep<rtaă peă IkawaăJikkyuăoădat<ăpentruătotdeauna. OchiiăluiăMizunoăp<reauăs<ăsemeneăşiămaiămultăcuăceiăaiăuneiăbroaşte. — Seăpareăc<ăMura,ăstarosteleădinăAnjiro,ăareăunăv<răcareăareăună v<ră ală c<ruiă frateă esteă acumă celă maiă bună buc<tară dinăSuruga.ăAmăauzităc<ăast<ziăaăfostăprimităînăcasaăluiăJikkyu.ăI s-auădatădou<ăsuteăînăavansăşiăîntregăpreYulăeădeăcinciăsute. — N-avemăatâYiaăbani!ăCuăneputinY<!ăDeăundeăs<ăscotăcinciăsute?ăSuntăatâtădeăîndatorat,ăc<ănuăpotăniciăm<carăs<ăscotăoăsut<! — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăAlteY<,ăîmiăpareăr<u,ădarăbaniiăsuntădejaăpuşiă deoparte.ă Nuă toateă monezileă barbaruluiă auă r<masă înăcuf<r.ăOămieădeămoneziăs-au pierdut înainte deăaăfiănum<rateăoficial.ăIerYaYi-m<. Yabuăr<maseăcuăguraăc<scat<. — Cum? — Seă pareă c<ă luiă Omi-san i s-aă poruncită s<ă fac<ă astaă înănumeleă t<u.ă Baniiă auă fostă aduşiă aici,ă înă tain<,ă doamneiăYuriko, de la care s-aăcerută îng<duinY<ă– şiă amăprimit-o – înainte de a riscaăs<ăv<ănemulYumim. Yabuăseăgândiălaăastaămult<ăvreme. — Cine a poruncit-o? — Eu.ăDup<ăceăamăcerutăîng<duinY<. — ÎYiă mulYumesc,ă Mizuno-san. Şi-Yiă mulYumesc,ăYuriko-san.ăYabuăseăînclin<ăc<treăamândoi.ă– Deci, Jikkyu, eh?ăÎnăsfârşit! Îşiă b<tuă c<ldurosă frateleă peă um<ră şiă omulă celă m<runYelăaproapeăleşin<ădeăpl<cere.

421

— Te-aiădescurcatăfoarteăbine,ăfrate.ăAmăs<-Yiătrimităcâtevaăbuc<Yiădeăm<taseădinătezaur.ăCumăseăsimteădoamna,ăsoYiaăYa? — Bine,ăAlteY<,ăfoarteăbine.ăM-aărugatăs<-Yiătrimităceleămaiăbuneăur<ri. — Trebuieăs<ămânc<măîmpreun<.ăBine,ăbine.ăAcum,ădespreărestul raportului. Care-săp<rerileătale? — Niciăunele,ăAlteY<.ăAşăfiăfoarteăcuriosăs<ăştiuăceăcredeYiăc<ăpot însemna? — Întâiă şi-ntâi...ă Yabuă seă opriă cândă întâlniă privireaă soYieiăsale,ăşiăschimb<ăVorba.ăÎntâi,ăalădoileaăşiăultimulălucruăeăc<ăOmi-san, fiulă t<uă esteă credinciosă şiă ună vasală deă n<dejde.ăDac<ăaşăcontrolaăviitorulăl-aşăîn<lYaăînărang.ăDa,ămerit<ăasta,ăneh? Mizunoăseăgudur<ăbucuros.ăR<bd<tor,ăYabuăp<l<vr<giăcuăel,ăfelicitându-lădinănouăşi,ăcât deăcurândăfuăpoliticos,ăîlăl<s<ăs<ăplece. Yurikoă trimiseă dup<ă cha. Cândă fur<ă dină nouă singuri,ă elăspuse: — Ceăînseamn<ărestul? FaYaăeiăoglindeaăînfierbântareaăceăoăcuprinsese. — Teărogăiart<-m<,ăAlteY<,ădarăvreauăs<-Yiădauăoănou<ăidee:ăToranaga ne ia pe toţi de proşti şi n-are de gând, şi nici n-a avut vreodată, să plece la Osaka şi să se predea. — Prostii! — Las<-m<ăs<-Yiăar<tălucrurileăaşaăcumăsunt...ăO,ăAlteY<,ănuăştiiăceănorocosăeştiăc<ăîlăaiăpeăOmiăvasalăşiăc<ănerodulă<laădeăfrateăalăt<uăaăfuratăoămieădeămonezi.ăDovad<ăaăcelorăceăamăspusă ară puteaă fiă urm<toarele:ă Buntaro-san, un om de încredere,ăesteătrimisăînătain<ălaăZataki.ăDeăce?ăEălimpedeăc<ăduceăoănou<ăpropunere.ăCeăarăputeaăs<ăîlăatrag<ăpeăZataki?ăKwanto,ă numaiă asta.ă Aşaă c<ă propunereaă esteă Kwanto, în schimbulă supunerii,ă odat<ă ceă Toranagaă esteă dină nouăPreşedintele Consiliului Regenţilor – unul nou, cu

422

împuternicire nouă. Poateă s<-şiă îng<duieă s<ă oă deaă atunci,ăneh? Eaăaştept<,ăapoiăcontinu<,ăst<ruitoare.ăDac<ăîlăconvingeăpeăZatakiă s<-lă tr<dezeă peă Ishido,ă aă f<cută dejaă ună sfertă dinădrumulăc<treăcapital<. — Cumăarăputeaăfiăînt<rit<ăînYelegereaăcuăfrateleăs<u? — Ostatici!ă Amă auzită înă dup<amiazaă astaă c<ă seniorulăSudara, doamna Genjiko cu fiicele şi fiul lor se vor duce pesteăzeceăzileălaăTakatoăs<-şiăvizitezeăpreaiubitaăbunic<. — ToYi? — Da.ă Dup<ă asta,ă Toranagaă îiă d<ă înapoiă luiă Anjin-san corabia,ăcaăşiănou<,ăcuătoateătunurileăşiăpulbereaădeăpuşc<,ădou<ăsuteădeăfanaticiăşiăbaniiă<ia,ăcuăsiguranY<ăîndeajunsăs<-şiăcumpereă alYi mercenari barbari, gunoaie wako, din Nagasaki. — De ce? — Caă s<ă poat<ă atacaă şiă luaă Corabiaă Neagr<ă aă barbarilor.ăNumaiăc<,ăf<r<ăCorabieăNeagr<,ănuăsuntăbani.ăŞiănesfârşiteănecazuriă pentruă preoYiiă creştiniă careă îiă controleaz<ă peăKiyama,ăOnoshiăşiăpeătoYiătr<d<toriiădeădaimyo creştini. — Toranaga n-ară îndr<zniă niciodat<ă s<ă fac<ă asta!ăTaikōă aăîncercată şiă n-aă reuşit.ă Şiă elă eraă puternic.ă Barbariiă oră s<ăse-nfurieăşiăorăs<ăplece. — Da.ăDac<ăoă facemănoi.ăDarădeădataă astaă voră fiă barbariăîmpotriva barbarilor, neh? N-areănimicădeăaăfaceăcuănoi.ăŞiăs<ăzicemăc<ăAnjin-san atac<ăNagasakiăşiă îiăd<ăfocă– nu ne suntăvr<jmaşiăHarimaăşiăKiyamaăşiăOnoshiăşi,ădinăpricinaălor,ăceiămaiămulYiădaimyo dinăKyushu?ăS<ăzicemăc<ăAnjin-san d<ăfoc la câteva dintre celelalte porturi ale lor,ă leă risipeşteăcor<biileăşi,ăînăacelaşiătimp... — Înă acelaşiă timpă Toranagaă porneşteă "Ceră deă Purpur<",ăexplod<ăYabu. — Da.ă O,ă da,ă încuviinY<ă fericit<ă Yuriko.ă Nuă explic<ă astaăpurtareaăluiăToranaga?ăNuăseăpotriveşteătoat<ăsfor<raiaăastaă

423

caăoăm<nuş<?ăNuăfaceăceeaăceăaăf<cutăîntotdeauna,ăaşteptândăcaăîntotdeauna,ătr<gândădeătimpăcaăîntotdeauna,ăoăziăaici,ăoăziădincoloăşiăînăcurândăaătrecutăoălun<ăşi,ădinănou,ăareăoăforY<ăcopleşitoareă careă poateă m<turaă toat<ă împotrivirea?ă Aăcâştigatăaproapeăoălun<ădeăcândăZatakiă i-aăadusăinvitaYiaălaăYokosé. YabuăîşiăsimYeaăpulsulăbubuindăînăurechi. — AtunciăsuntemăînăsiguranY<? — Nu,ădarănuăsuntemăpierduYi.ăCredăc<ăn-oăs<ăfieăniciăunăfelădeăpredare.ăEaăşov<i.ăDarătoYiăauăfostăp<c<liYi.ăO,ăeăatâtădeădeştept,ăneh? ToYiă s-auă l<sată prostiYiă caă noi,ă pân<ă înă searaăaceasta. Omi mi-aădeschisăochii.ăToYiăamăuitatăc<ăToranagaăeăun mare actor Noh, careăpoateăs<ăîşiăpoarteăchipulăcaăpeăoămasc<ădac<ăeănevoie,ăneh? Yabuăîncerc<ăs<-şiăpun<ăordineăînăgânduri,ădarănuăreuşi. — Darăîshidoăareăînc<ătoat<ăJaponiaăîmpotrivaănoastr<. — Da,ămaiăpuYinăZataki.ăŞiătrebuieăs<ămaiăfieăşiăalteăalianYeătainice.ăToranagaăşiăcuătineăputeYiăYineătrec<torileăcâtăvreYi. — IshidoăareăcastelulăOsakaăşiăpeăMoştenitorăşiăbog<YiaăluiăTaikō. — Da.ăDarăoăs<ăsteaăpitităîn<untru.ăCinevaăoăs<-lătr<deze. — Ce-arătrebuiăs<ăfac? — ExactăpeădosăceăfaceăToranaga.ăLas<-lăpeăelăs<ăaştepte.ăTuătrebuieăs<ăteăgr<beşti. — Cum? — Primulălucru,ăAlteY<,ăesteă<sta:ăToranagaăaăuitatăceeaăceătuăaiă b<gată deă seam<ă înă dup<amiazaă asta.ă Furiaă adânc< a lui Tsukku-san. — De ce? — Pentruăc<ăAnjin-san ameninY<ăviitorulăcreştinilor,ăneh? Aşaăc<ătrebuieăs<-l iei sub aripa ta pe Anjin-san, deîndat<,ăpentruă c<ă aceştiă preoYi,ă sauă oamneniiă lor,ă oră s<-lă ucid<ă înăcâteva ceasuri. Apoi, Anjin-san areănevoieădeătineăs<-l aperi

424

şiă s<-lă îndrumi,ă s<-lă ajuYiă s<-şiă iaă echipajulă celă nouă laăNagasaki.ăF<r<ă tineă şiă oameniiă t<i,ă elă eă pierdut.ăF<r<ă elă şiăcorabiaăşiătunurileăluiăşiămaiămulYiăbarbari,ăNagasakiăn-oăs<ăfieă cuprinsă deă fl<c<riă şiă astaă trebuieă s<ă seă întâmple, sau Kiyama,ă Onoshiă şiă Harimaă şiă preoYiiă împuYiYiă n-oră s<ă fieăîndeajunsă deă stânjeniYiă caă s<-şiă retrag<,ă m<cară pentruă unătimp, ajutorul dat lui Ishido. Între timp Toranaga, acum sprijinităcaăprinăminuneădeăZatakiăşiăfanaticiiălui,ăcuătineălaăconducereaăRegimentuluiădeăMuschete,ăvaăn<v<liăprinăpasulăShinano în câmpiile Kyoto. — Da. Da, ai dreptate, Yuriko-chan.ăTrebuieăs<ăfieăaşa.ăO,ăeştiăatâtădeădeşteapt<,ădeăînYeleapt<! — ÎnYelepciuneaăşiănoroculănuăfacădoiăbaniăf<r<ămijloaceleăde-a pune planul în aplicare,ăAlteY<.ăTuăsingurăpoYiăfaceăasta.ăTuă eştiă conduc<torul,ă r<zboinicul,ă generalulă peă careăToranagaătrebuieăs<-lăaib<.ăTrebuieăs<ăteăîntâlneştiăcuăelăînănoaptea asta. — Nuăpotăs<ăm<ăducălaăToranagaăşiăs<-iăspunăc<ăi-am ghicit înşel<toria,ăneh? — Nu. Dară oă s<-lă imploriă s<-Yiă îng<duieă s<ă teă duciă cuăAnjin-san,ă c<ciă trebuieă s<ă pleciă deîndat<.ă Trebuieă s<ă neăgândim la un motiv potrivit. — Darădac<ăAnjin-san atac<ăNagasakiăşiăCorabiaăNeagr<,ăn-orăs<ăopreasc<ă<ştiaănegoYulăşiăoră s<ă ridiceăpânzeleăşiă s<ăplece? — Baăda,ăeăcuăputinY<.ăÎns<ăastaăoăs<ăfieăanulăviitor.ăŞiăanulăviitorăToranagaăoăs<ăfieăregent,ăPreşedinteăalăRegenYilor.ăŞiătuăaiăs<ăfiăcomandantăsuprem. Yabu coborî din nori. — Nu,ă spuseă hot<rât.ă Odat<ă ceă vaă aveaă puterea,ă oă s<-mi porunceasc<ăs<-mi fac seppuku. — Multăînainteădeăastaăoăs<ăaiăKwanto. El clipi.

425

— Cum? — Toranaga n-oă s<-iă deaă niciodat<ă Kwantoă frateluiă s<uăvitreg.ă Zatakiă esteă oă ameninYareă veşnic<.ă Zatakiă eă ună omăs<lbatic,ă plină deă mândrie,ă neh? Vaă fiă foarteă uşoră pentruăToranagaă s<-lă fac<ă peă Zatakiă s<ă cear<ă ună locă înă frunteaăb<t<liei.ă Dac<ă Zatakiă n-oă s<ă fieă ucis,ă poateă c<ă ună glonYăr<t<cit,ăsauăoăs<geat<...ăPoateăunăglonY.ăTrebuieăs<ăconduciăRegimentulădeăMuschete,ăAlteY<. — De ce n-aşăprimiăşiăeuăunăglonYăr<t<cit? — S-arăputea,ăAlteY<.ăDarătuănuăeştiădinăfamiliaăluiăToranagaăşi,ădeci,ănu-iăameninYiăputerea.ăAiăs<ădeviiăcelămaiădevotatăvasal.ă Areă nevoieă deă generaliă r<zboinici.ă Aiă s<ă meriYiăKwanto,ăaiăs<ăcâştigiăKwantoăşiăastaătrebuieăs<ăfieăsingurulăt<uăYel.ăOăs<ăYi-lădeaăcândăIshidoăvaăfiătr<dat,ăpentruăc<ăoăs<ăiaăOsaka pentru el. — Vasal?ăDarăspuneaiăc<ăs<ăaşteptăşi,ăînăcurând... — Acumăteăsf<tuiescăs<-lăsprijiniăcuătoat<ăputereaăta.ăNuăs<-i urmeziăporuncileăorbeşte,ăcaăb<trânulăPumnădeăFier,ă ciă cuăînYelepciune.ă Nuă uita,ă Yabu-chan, înă timpulă b<t<liei,ă ca-n oriceă b<t<lie,ă soldaYiiă facă greşeli.ă GloanYeleă r<t<citeă suntănumeroase.ă Aşaă c<,ă atâtaă vremeă câtă conduciă Regimentul,ăpoYiăalegeăoricând,ăneh? — Da, spuse încântat de ea. — Aminteşte-Yi,ăToranagaămerit<ăs<ăfieăurmat.ăEăMinowara.ăIshidoă eă ună Y<ran.ă Ishidoă eă prostul.ă Potă s<ă v<dă astaă acum.ăIshidoăarătrebuiăacumăs<ăizbeasc<ăînăporYileădeălaăOdawara.ăChiarăacum,ăfieăc<ăplou<ăsauănu.ăN-a spus asta Omi-san, cu luniă înă urm<?ăNuă aă r<masăOdawaraă cuă oă garnizoan<ă preaămic<?ăNuăesteăToranagaăizolat? Încântat, Yabu izbi cu pumnul în podea. — Atunciăeăr<zboi,ăînăsfârşit!ăCâtădeădeşteapt<ăeştiăs<ăveziăprinăel!ăAh,ădeciăaăf<cutăpeăvulpeaătoat<ăvremea,ăneh? — Da,ăspuseăea,ăfoarteămulYumit<.

426

*** Marikoăajunseseăşiăeaălaăaceeaşiăconcluzieăuluitoare,ădeşiănuăpornind deălaăaceleaşiăfapte.ăToranagaătrebuieăc<ăseăpreface,ăjoac<ă ună jocă secret,ă chibzuiă ea.ă Astaă eă singuraă explicaYieăposibil<ă pentruă purtarea lui de necrezut – s<-i dea lui Anjin-san corabia,ăbanii,ătoateătunurile,ăşiălibertateaăînăfaYaălui Tsukku-san. Acum, Anjin-san oă s<ă porneasc<,ă f<r<ăîndoial<,ă împotrivaă Corabieiă Negre.ă Oă s-oă iaă şiă oă s<ă oăameninYeă peă ceaă deă anulă viitoră şi,ă deci,ă oă s<ă loveasc<ăgroaznicăînăSfântaăBiseric<ăşiăoăs<-iăforYezeăpeăsfinYiiăp<rinYiăs<ăîiăconving<ăpeăKiyamaăşiăOnoshiăs<-lătr<dezeăpe Ishido. Darădeăce?ăDac<ăasta-iăadev<rat,ăseăgândiăeaădescump<nit<,ăiarăToranagaăseăgândeşteălaăunăastfelădeăplanăcuăb<taieălung<,ăatunciădesigurăcâăelănuăseăpoateăduceălaăOsakaăs<ăseăînchineăînăfaYaăluiăIshido,ăneh? Trebuieăc<...ăAh!ăAst<zi,ăHiro-matsu l-aă convinsă peă Toranagaă s<ă amâneă plecarea.ă Oh,ă Sfânt<ăFecioar<ădinăceruri,ăToranagaăn-aăavutăniciodat<ădeăgândăs<ăse predea! Totul eăoăînşel<ciune. Deăce?ăCaăs<ăcâştigeătimp. Caă s<ă obYin<ă ce?ă Caă s<ă aştepteă şiă s<ă Yeas<ă oă mieă deă alteăvicleşuguriăşiănuăconteaz< care,ădoarăc<ăToranagaăeăînc<ăoădat<ă ceeaă ceă aă fostă întotdeauna,ă atotputerniculă maestruă alăurzelilor. Oareă câtă oă s<ă maiă durezeă pân<ă cândă Ishidoă oă s<-şiă piard<ăr<bdarea,ăoăs<-şiăridiceăstindardeleădeălupt<ăşiăoăs<ăporneasc<ăîmpotrivaănoastr<?ăOălun<,ăcelămultădou<,ănuămaiămult.ăDeci,ădup<ăceaăde-aăNouaălun<ăaăacestuiăcelăde-al Cincilea An al Keicho, bătălia pentru Kwanto va începe. Darăceăcâştig<ăToranagaăînădou<ăluni?ăNuăştiu.ăŞtiuădoarăc<ăacumăfiulămeuăareăoăşans<ăs<ămoşteneasc<ăceiăzeceămiiăde koku, s<ă tr<iasc<ă şiă s<ă aib<ămoştenitoriă şiă c<ă acum,ăpoate,ă

427

spiYaătat<luiămeuăn-oăs<ăseăştearg<ădeăpeăfaYaăp<mântului. Seă desf<t<ă cuă nouaă saă descoperire,ă jucându-se cu ea, cercetând-oăpeătoateăfeYele,ăg<sind-oăf<r<ăcusur.ăDarăce-i de f<cută pân<ă atunci,ă seă întreb<. Nimic altceva decât ce faci dejaăşiăceăte-aiăhot<râtăs<ăfaci,ăneh? — St<pân<? — Da, Chimmoko? — Gyoko-san e aici. Are o întâlnire, spune. — Ah,ăda.ăAmăuitată s<-Yiă spun.ăMaiă întâiă înc<lzeşteăsaké, dup<ăaceeaăadu-l aici – şiăpeăea. Marikoă seă gândiă laă dup<-amiazaă aceea.ă Îşiă amintiă braYeleăînconjurând-oăatâtădeăocrotitoareăşiăcaldeăşiăputernice. — Potăs<ăteăv<dălaănoapte,ăîntrebaseăelăfoarteăprudentădup<ăceăYabuăşiăTsukku-san plecaser<. — Da,ă spuseseă eaă f<r<ă s<ă seă poat<ă st<pâni.ăDa,ă dragosteaămea. Cu de fericit<ăsuntăpentruătine.ăSpune-i lui Fujiko-san... roag-oăs<ătrimit<ădup<ămineădup<ăOraăPorcului. SimYiăunănodăînăgât.ăAtâtădeămult<ăprostieăşiăprimejdii. Îşiăcercet<ăchipulăşiăpiept<n<turaăînăoglind<ăşiăîncerc<ăs<ăseăadune. Auzi apropiindu-seăpaşi.ăPanoul-shoji lunec<ă într-o parte. — Ah,ădoamn<,ăspuseăGyoko,ăînclinându-se adânc. Cât de bun<ăsunteYiăc<ăm<ăprimiYi. — Eştiăbinevenit<,ăGyoko-san. B<ur<ăsaké, Chimmokoăturnândăfiec<reia. — Oăceramic<ăfoarteădr<guY<,ădoamn<.ăAtâtădeăfrumoas<. Discutar<ăpoliticos,ăapoiăChimmokoăfuăl<sat<ăs<ăplece. — Iart<-m<,ăGyoko-san, dară st<pânulă nostruănuă aă sosită înădup<-amiaza aceasta. Nu l-amăv<zut,ădeşiăn<d<jduiescăs<ăoăfac înainte de a pleca. — Da,ăamăauzităc<ăYabu-san a venit pe chei în locul lui. — Cândăamăs<ăm<ăîntâlnescăcu Toranaga-sama,ăamăs<-l mai rogăînc<ăoădat<.ăDarăm<ăaşteptăcaăr<spunsulăluiăs<ăfieăacelaşi.

428

Marikoăturn<ăsaké pentruăamândou<. — Iart<-m<,ănuăcredăc<ăoăs<ăîncuviinYezeăcerereaămea. — Da,ăv<ăcred.ăNuăpân<ăcândănu-lăoblig<ăcineva. — Nuăamăcumăs<-l oblig. Iart<-m<,ăîmiăpareăr<u. — Şiămieăîmiăpareăr<u,ădoamn<. Marikoăpuseăjosăceaşca. — Atunciăaiăhot<râtăc<ăuneleălimbiănuăsuntăsigure? Gyoko spuse aspru: — Dac<ă aveamă deă gândă s<ă dezv<luiă taineă despreădomnia-voastr<ăv-aşăspune-oăpeăfaY<?ăCredeYiăc<ăaşăfiăatâtădeăneroad<? — Poateăc<ăarăfiămaiăbineăs<ăpleci.ăIart<-m<,ădarăamăatâteaădeăf<cut. — Da,ădoamn<,ă şiă eu,ă îiă r<spunseăGyokoăcuăaceeaşiăvoceăaspr<.ăSeniorulăToranagaăm-a întrebat, pe faţă, ceăştiuădespreădomnia-taăşiăAnjin-san.ăDup<-amiaza aceasta. I-amăspusăc<ăn-aăfostănimicăîntreăvoi.ăAmăspus:ă"O,ăda,ăAlteY<,ăamăauzităzvonuriămurdareăşiăeu,ădarănuăeăniciăunăadev<răînăele.ăJurăpeăcapulă fiuluiă meu,ă AlteY<,ă şiă peă fiiiă s<i.ă Dac<ă cinevaă ştie,ădesigurăc<ăaceeaăsuntăeu.ăPuteYiăfiăsigurăc<ătotulăeăoăminciun<ămurdar<.ă Bârfe.ă Bârfeă pizmaşe,ă AlteY<..."ă O,ă da,ă doamn<,ăputeYiăs<ăm<ăcredeYiăc<ăamăfostăcâtătrebuiaădeătulburat<,ăjoculămeuădes<vârşităşiăelăaăfostăconvins. GyokoăînghiYiăsaké-ui şiăad<ug<ăamar: — Acumă suntemă cuă toYiă ruinaYiă – dac<ă elă cap<t<ă dovezi.ăCeea ce n-arăfiăpreaăgreuădeăf<cut,ăneh? — Cum? — S<-lă pun<ă peă Anjin-san la încercare – cu metode chinezeşti.ăPeăChimmokoă– cuămetodeăchinezeşti.ăPeămine,ăpe Kiku-san, peă Yoshinaka,ă iertaYi-m<,ă chiară şiă peădumneavoastr<,ădoamn<ă– cuămetodeăchinezeşti. Marikoăoft<ăadânc. — Potăs<ăteăîntrebădeăceăYi-ai luat un asemena risc?

429

— Pentruăc<,ăînăanumiteăsituaYii,ăfemeileătrebuieăs<ăseăapereăunaă peă alt<ă împotrivaă b<rbaYilor.ă Pentruă c<,ă deă fapt,ă n-am v<zutănimic.ăPentruăc<ănuămi-aYiăf<cutăniciăunăr<u.ăPentruăc<ăîmiăpl<ceYi,ăca şiăAnjin-san, şiăcredăc<ăamândoiăaveYi karma domniilor-voastre.ăŞiăpentruăc<ămi-arăplaceăs<ăv<ăştiuăînăviaY<ăşiăs<-miăfiYiăprieten<,ămaiădegrab<ădecâtămoart<ăşiăesteăfoarteăpl<cutăs<ăv<ăprivescă– treiămoliiădândăroat<ăfl<c<riiăvieYii. — Nu te cred. Gyoko râseăîncetişor. — MulYumesc,ădoamn<.ăSt<pânindu-se, spuse cu sinceritate: Foarteăbine.ăAmăs<ăv<ăspunăadev<rataăpricin<.ăAmănevoieădeăajutorul vostru. Da, Toranaga-sama n-oă s<ă încuviinYezeăcerereaămea,ădarăpoateăc<ăaYiăputeaăs<ăv<ăgândiYiălaăoăcale.ăSunteYi singuraăşans<ăpeăcareăamăavut-oăvreodat<,ăpeăcareăoăs-oăamăînăviaYaăastaăşiănuăpotăs-oăscapăuşor.ăIat<,ăacumăştiYi.ăV<ărog.ăV<ărog,ăumil<,ăs<ăm<ăajutaYi.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăÎşiăpuseăamândou<ăpalmeleăpeăsalteaăşiăseăînclin<ăadânc.ăV<ărogăs<-miăiertaYiăneobr<zarea,ădoamn<ăToda.ăDarătotăceeaăceăamăesteădeăparteaăvoastr<ădac<ăm<ăajutaYi. Seă aşez<ă înapoiă peă c<lcâie,ă îşiă aranj<ă cuteleă chimonouluiăşi-şiăispr<viăsaké-ul. Marikoăîncerc<ăs<ăgândeasc<ălimpede.ăIntuiYiaăeiăîiăspuneaăs<ăseă încread<ă înă femeie,ă dară minteaă îiă eraă înc<,ă înă parte,ăînceYoşat<ădeănouaăeiădescoperireăşiădeăuşurareaăc<ăGyokoănuăoă tr<dase,ă aşaă cumă seă aşteptase.ă Deci,ă seă hot<rîă s<ă pun<ădeoparteăhot<rârea,ăpentruăaăoăcânt<riămaiătârziu. — Da,ăamăs<ăîncerc.ăDarătrebuieăs<-mi dai timp, te rog. — Potăs<ăv<ădauămaiămultădecâtăasta.ăIat<ăoăîntâmplare.ăAYiăauzit de Amida Tong, asasinii? — Ce-i cu ei? — V<ăamintiYiădeăcelădinăcastelulăOsaka,ădoamn<?ăElăaăvenitădup<ăAnjin-san, nuădup<ăToranaga-sama.ăŞefulăslujitorilorăsenioruluiăKiyamaăaădatădou<ămiiădeăkoku pentru încercarea

430

aceea. — Kiyama? De ce? — Eăcreştin,ăneh? Anjin-san eraăduşmanulăchiarăşiăatunci,ăneh? — Dac<ă aă fostă aşa,ă atunciă cumă oă s<ă fieă acum?ă Acumă c<ăAnjin-san eăsamuraiăşiăliberăcuăcorabiaălui? — Alt Amida aici? Gyokoăridic<ădinăumeri. — Cine ştie?ăDarăn-aşădaăoăcârp<ăde-a unui eta peăviaYaăluiăAnjin-san dac<ănuăeăprev<z<torăcândăieseădinăcastel. — Unde-i acum? — Înăînc<perileăsale,ădoamn<.ăOăs<-lăvedeYiăînăcurând,ăneh? Poateăc<ăarăfiăbineăs<ăîlăpreveniYi. — Seăpareăc<ăştiiătotăceăseăîntâmpl<, Gyoko-san. — ÎmiăYinăochiiăşiăurechileădeschise,ădoamn<. Marikoăîşiăst<pâniăîngrijorareaăînăprivinYaăluiăBlackthorne. — I-ai spus lui Toranaga-sama? — O, da, i-amăspusăşiăasta.ăColYurileăochilorăluiăGyokoăseăumplur<ădeăcuteăşiăeaăsorbiădinăsaké. Deăfapt,ănuăcredăc<ăaăfost prea surprins. Asta-iăinteresant,ănuăcredeYi? — Poateăc<ăte-aiăînşelat. — Poate.ăÎnăMishimaăamăauzităunăzvonăc<ăcinevaăaăîncercatăs<-lăotr<veasc<ăpeăseniorulăKiyama.ăGroaznic,ăneh? — Ce încercare? Gyokoăîiăspuseăam<nuntele. — CumăeăcuăputinY<?ăUnădaimyo creştinăn-arăfaceăniciodat<ăaşaăcevaăaltuiădaimyo creştin.ăMarikoăumpluăceştile.ăPotăs<ăte întreb ce se mai spune? Ce-aYiămaiăvorbit? — Înă parte,ă doamn<,ă aă fostă rug<minteaă meaă deă aă c<p<taăînapoiăbun<voinYaădomnieiăsaleăşiădeăaăsc<paădeăacelăhanăplinădeă puriciă şiă cuă astaă aă fostă deă acord.ăAcumă avemă înc<periăcuviincioaseăînăcastel,ălâng<ăAnjin-san, într-una din casele deăoaspeYiăşiăpotăs<ăvinăşiăs<ăplecădup<ăpoftaăinimii.ăAărugat-o

431

pe Kiku-san s<ăîlădistrezeălaănoapteăşiă<staăeăunăalt lucru bun, deşiănimicăn-oăs<-lăscoat<ădinămelancoliaăsa,ăneh? Gyokoă oă priveaă întreb<toare.ă Marikoă îşiă p<str<ă faYaănemişcat<ăşiădoară încuviinY<ăuşorădinăcap.ăCealalt<ă femeieăoft<ăşiăcontinu<: — Da,ă foarteă trist.ă P<cat.ă Parteă dină vremeă amă petrecut-o vorbind despre cele trei taine. Mi-aăcerută s<ă repetăceeaăceăştiam,ăceeeaăceăv-am spus. Ah,ăgândiăMariko,ăc<ciăastaămaiăl<mureaăceva.ăOchiba?ăDeciăastaă aă fostă momealaă pentruă Zataki.ă Şiă Toranagaă are,ă deăasemenea,ăoăsabieădeasupraăcapuluiăluiăOmiădac<ăarăfiănevoie şiăoăarm<ădeăfolosităîmpotrivaăluiăOnoshiă– cu Harima sau chiar Kiyama. — ZâmbiYi,ădoamn<? O,ă da,ă ară fiă vrută Marikoă s<ă spun<,ă dorindă s<-şiă împart<ăuşurareaă cuă Gyoko.ă Câtă deă importanteă trebuieă c<ă auă fostăinformaYiileătaleăpentruăst<pânulănostru,ăarăfiăvrut s<-iăspun<ăluiăGyoko.ăAcumăară trebuiăs<ă teă r<spl<teasc<.ăAră trebuiă tuăîns<Yiăs<ăfiiăf<cut<ădaimyo. Şiăcâtădeăneînchipuitădeăabilăpoateăfi Toranaga-sama caă s<ă asculteă atâtă deă nep<s<tor,ă înăaparenY<.ăCeăminunată este.ăDarăTodaăMariko-noh-Buntaro scutur<ădoarădinăcapăşiăspuseăliniştit<: — Îmiăpareăr<uăc<ăinformaYiileătaleănuăl-au înveselit. — Nimic din ce i-am spus nu i-au schimbat proasta dispoziYie.ăAăfostămereuăposomorâtăşiăab<tut,ătrist,ăneh? — Da.ăÎmiăpareăr<u. — Da. Gyokoăsuspin<. — Alt<ă informaYieă înainteă deă aă pleca,ă careă ară puteaă s<ăv<ăintereseze,ădoamn<,ăşiăs<ăînt<reasc<ăprieteniaănoastr<.ăEăcuăputinY<ăcaăAnjin-san s<ăfieăfoarteăfertil. — Ce? — Kiku-san aăr<masăgrea.

432

— Anjin-san? — Da, sau seniorul Toranaga. Sau poate Omi-san. ToYiăauăfost la timpul potrivit.ăDesigur,ăeaăşi-aă luatăprecauYiiădup<ăOmi-san, caădeăobicei,ădar,ădup<ăcumăştiYi,ăniciăoămetod<ănuăeă des<vârşit<,ă niciă nu-iă vreodat<ă garantat<ă şiă greşeliă seăîntâmpl<,ăneh? Eaăcredeăc<ăaăuitatădup<ăAnjin-san, dar nu e sigur<.ăAstaăaăfostăînăziuaăîn care a sosit curierul în Anjiro. Şi-nă fierbinYealaă aceea,ă grabaă deă aă plecaă laă Yokosé, a cump<r<riiăcontractuluiăeiădeăc<treăseniorulăToranaga,ăeădeăînYeles,ăneh? Gyokoăîşiăridic<ămâinile,ăfoarteătulburat<. — Dup<ăseniorulăToranaga,ălaăsugestiaămea,ăeaăaăf<cutăaltfel.ăDeăasemenea,ăamăaprinsăbeYişoareăaromateă şiăne-am rugat pentruăunăb<iat. Marikoăcercet<ăatent<ădeseneleădeăpeăevantai. — Cine?ăCineăcreziăc<ăe? — Acesta-iănecazul,ădoamn<.ăNuăştiu.ăAşăfiărecunosc<toareăpentru un sfat. — Începutulă <staă trebuieă oprit, desigur. Nu e nici un risc pentru ea. — Aşa-i. Din nefericire, Kiku-san nu vrea. — Ce?ă Suntă uluit<,ă Gyoko-san. Desigură c<ă trebuie.ă Sauătrebuieăs<ă iă seăspun<ăsenioruluiăToranaga.ă Înădefinitiv,ăs-a întâmplat înainte ca el... — Poate s-a întâmplat înainte,ădoamn<. — Trebuieă s<ă iă seă spun<ă senioruluiăToranaga.ăDeă ceă esteăKiku-san atâtădeăneascult<toareăşiăproast<? — Karma, doamn<.ăVreaăunăcopil. — Al cui copil? — Nuăspune.ăTotăceăaăspusăeăc<ăfiecareădintreăaceştiaătreiăareăavantaje. — ArăfiăfoarteăînYeleapt<ăs<ăscapeădeăacestaăşiăs<ăfieăsigur<ădata viitoare.

433

— Suntădeăacord.ăAmăcrezutăc<ătrebuieăs<ăştiYiă înăcazăc<...ăSuntămulte,ămulteăzileăpân<ăcândăseăvaăputeaăvedeaăceva,ăsauăpân<ă cândă pierdereaă copiluluiă ară puteaă s<-iă primejduiasc<ăviaYa.ăPoateăc<ăse vaăr<zgândi.ăÎntr-astaănuăpotăs<ăoăoblig.ăEaănuămaiăesteăproprietateaămeaădeşi,ăpentruăunătimp,ăîncercăs<ăm<ă îngrijescă deă ea.ă Ară fiă minunată dac<ă copilulă ară fiă alăsenioruluiăToranaga.ăDarăs<ăzicemăc<ăareăochiăalbaştri...ăşiăună ultimă sfat,ă doamn<.ă SpuneYi-i lui Anjin-san s<ă nuă seăîncread<ă preaă multă înă acestă Uraga-noh-Tadamasaă şiăniciodat<ăînăNagasaki.ăNiciodat<ăacolo.ăPân<ălaăurm<ăacestăomăvaăfiădevotatăunchiuluiăs<u,ăseniorulăHarima. — Cum de afli lucrurile astea, Gyoko-san? — B<rbaYiiăsimtănevoiaăs<-şiăspun<ătainele,ădoamn<.ăAstaăneăfaceă diferiteă deă ei.ă Eiă auă nevoieă s<-şiă împart<ă taineleă cuăcineva,ădarănoi,ăfemeile,ăniăleădezv<luimăcaăs<ăcâştig<măunăavantaj.ăCuăpuYinăargintăşi-oăurecheăpreg<tit<,ăşiăeuăleăamăpeăamândou<,ă esteă atâtă deă uşor.ă Da.ă B<rbaYiiă auă nevoieă s<-şiăîmp<rt<şeasc<ă tainele.ă Deă astaă leă suntemă superioareă şiă deăastaăoăs<ăfieăîntotdeaunaăînăputereaănoastr<. CAPITOLUL 51 Înăîntunericulădinainteaăzorilor,ăgrilajulăcuăYepiăalăuneiăporYiălateraleăseăridic<ăf<r<ăzgomotăşiăzeceăoameniătrecur<ăgr<biYiăpesteă îngustulă podă mobilă l<sată pesteă şanYulă cuă ap<ă dinăinteriorulă cet<Yii.ă Grilajulă deă fieră coborîă înă urmaă lor.ă Laăcap<tulă cel<laltă ală poduluiă santineleleă seă întoarser<ă cuăspateleăşiăîng<duir<ăoamenilorăs<ătreac<ăf<r<ăs<-i cerceteze. ToYiăpurtauăchimonouriăînchiseăşiăp<l<riiăconiceăşi-şiăYineauăs<biileă înă mân<.ă Naga,ă Yabu,ă Blackthorne, Uraga-noh-Tadamasaăşiăşaseăsamurai.ăNagaăeraăînăfrunteăşi-i

434

duseăf<r<ăşov<ial<ăprintr-unălabirintăcuătreceriăînguste,ăsc<riăcareăurcauăşiăcoborauăşiăcoridoareăpuYinăfolosite. De câte ori întâlneau patrule sau santinele, întotdeauna atente, Naga ridicaăună însemnădeăargintăşiăgrupulăeraă îng<duităs<ă treac<ăf<r<ăvreoăîntrebare. Peăc<iăocoliteăîiăscoaseălaăpoartaăprincipal<ădinăsud,ăcareăeraăsingura trecere peste primul mare şanYăcuăap<ăalăcastelului.ăAiciăîiăaşteptaăoăcompanieădeăsamurai.ăAceştiaăînconjurar<ăînă t<cereăgrupulă luiăNaga,ăocrotindu-lăşiă trecur<ăcuă toYiiă înăgrab<ă pesteă pod.ă Niciă aiciă nuă fur<ă opriYi.ă Coborâr<ă maiădeparteăînăjosulăpanteiăuşoare,ăc<treăprimulăpod,ăYinându-se peăcâtăputeauădeparteădeăluminaănumeroaselorătorYeădinăjurulăcastelului.ă Odat<ă trecută primulă pod,ă oă luar<ă c<treă sud,ăpierzându-seăînălabirintulădeăaleiăceăduceaăc<treămare. Chiar înainte de cordonul de santinele ce înconjura cheiul lui Erasmus, samuraii care-iăînsoYeauăseăoprir<ăşiăleăf<cur<ăsemnăcelorăzeceăs<ăînainteze,ăapoiăsalutar<,ăseăr<sucir<ăpeăc<lcâieăşiăseătopir<ădinănouăînăîntuneric. Naga îi conduse printre bariere. I seă îng<duiă s<ă ajung<ăpeăpasarel<ăf<r<ăvorb<.ăAcoloăerauămaiămulteăf<clii şiăg<rziăcaăînainte. — Totulăeăgata?ăîntreb<ăYabu,ăluândăacumăconducerea. — Da,ăAlteY<,ăspuseăsamuraiulămaiăînăvârst<. — Bine. Anjin-san, aiăînYeles? — Da,ămulYumescăYabu-san. — Bine.ăArăfiăbineăs<ăteăgr<beşti. Blackthorneă îşiă v<zuă propriiă samuraiă adunaYi de-o parte într-unăcareuănuăfoarteăordonat,ăşiăîiăf<cuăsemnăluiăUragaăs<ătreac<ăîntr-acolo,ăaşaăcumăfuseseăpl<nuit.ăOchiiăluiăalergar<ăpesteăcorabie,ăverificândăşiăreverificând,ăînătimpăceăseăgr<beaăs<ăurceălaăbordăşi,ăfericit,ăseăopriăpeădunetaălui.ăCerulăeraăînc<ăîntunecat,ă f<r<ă vreoă raz<ă deă lumin<.ă Toateă semneleăprevesteauăoăziăfrumoas<,ăcuămareăliniştit<.

435

Priviă înapoiă c<treă chei.ă Yabuă şiă Nagaă erauă adânciYiă într-o discuYie.ă Uragaă explicaă vasaliloră s<iă ceă seă întâmpla.ă Apoiăbariereleăseădeschiser<ădinănou şiăBaccusăvanăNekkăşiărestulăechipajului,ătoYiăv<dităneliniştiYi,ăap<rur<ăîmpleticindu-se în loculăr<masăliber,ăînconjuraYiădeăg<rzileăironice.ăBlackthorneăseăaplec<ăpesteăparapetăşiăstrig<: — Hei,ăveniYiălaăbord! Cândă îlă z<rir<,ă oameniiă luiă p<rur<ă maiă puYină speriaYiă şiăîncepur<ăs<ăseăgr<beasc<,ădarăg<rzileă îiăblestemar<ăşiăeiă seăoprir<ăpeăloc. — Uraga-san, spune-leăs<-mi lase oamenii la bord! Acum! Uragaă seă supuseă îndatoritor.ă Samuraiiă ascultar<ă şiă seăînclinar<ăc<treănav<ăşiăeliberar< echipajul. Vinck fu primul la bord,ăiarăBaccusăbâjbâiaăînăurmaătuturor.ăOameniiăerauăînc<ăînsp<imântaYi,ădarăniciăunulănuăveniăpeădunet<,ăcareăeraădoarălocul lui Blackthorne. — Dumnezeule mare, pilotule! gâfâi Baccus acoperind v<lm<şagulădeăîntreb<ri.ăCeăseăîntâmpl<? — Care-iănecazul,ăpilotule?ăiăseăal<tur<ăVinckăşiăceilalYi,ăcaăună ecou.ă Iisuse,ă acu'ă dormeam,ă apoiă porYileă iaduluiă s-au deschis,ăuşaăs-aălovitădeăpereteăşiămaimuYeleăne-au luat din urm<,ămânându-neăc<tre-ncoace! Blackthorneăridic<ămâna. — AscultaYi! Cândăseăf<cuăt<cereăîncepuăliniştit: — Îl ducem pe Erasmus, c<treăunăportăsigur,ădincoloăde... — N-avem destui oameni, pilotule! îl întrerupse Vinck, neliniştit.ăOăs<... — Ascult<,ăJohann,ăoăs<ăfimăremorcaYi.ăCealalt<ăcorabieăoăs<ăajung<ăaici dinăclip<ă înăclip<.ăGinsel,ădu-teă laăprov<.ăOăs<ăarunciă sonda.ăVinck,ă treciă laă cârm<,ă JanăRoperă şiăBaccus,ăstaYiă lâng<ăvinciulădinăprova.ăSalamonăşiăCroock,ă laăpup<.ăSonck, du-teă josă şiă verific<ăproviziile.ăF<ă cevaă grog,ă dac<ă

436

g<seşti.ăŞterge-o! — Aşteapt< o clipa, pilotule, spuse Jan Roper. Ce-i cu graba asta?ăUndeămergemăşiădeăce? Blackthorneă simYiă c<-lă încearc<ă ună vală deă nemulYumireă înăfaYaăîntreb<rilor,ădarăîşiăamintiăc<ăaveauădreptulăs<ăştie,ăc<ănuăerauăvasaliăşiăniciăeta, ci echipajul lui, camarazii lui de punte şiăîntr-oăoarecareăm<sur<,ăaproapeătovar<şiădeănegoY. — Acesta e începutul anotimpului furtunilor. Ei le numesc tai-fun-uri, furtuniămari.ăLoculă<staădeăancorareănuăeăsigur.ăDincoloădeăport,ălaăcâtevaălegheăc<treăsud,ăesteăcelămaiăbunăşiămai sigură locă deă ancorareă ală lor.ă Eă lâng<ă ună sată numităYokohama. Erasmus oăs<ăfieăînăsiguranY<ăacoloăşiăpoateăs<ăfac<ăfaY<ălaăoriceăfurtun<.ăAcum,ăştergeYi-o! Nimeniănuămişc<.ăVanăNekkăspuse: — Doar câteva leghe, pilotule? — Da. — Şiădup<ăaia?ăŞi,ăeiăbine,ădeăce neăgr<bim? — Seniorulă Toranagaă aă încuviinYată caă euă s-o fac acum, r<spunseăBlackthorne,ăspunândăpeăjum<tateăadev<rul.ăCuăcâtămai repede, cu-atât mai bine, m-am gândit. S-arăputeaăs<ăseăr<zgândeasc<ă dină nou,ă neh? La Yokohama... privi într-o parteăc<treăYabu,ăcareăurcaătropotindăpeăpunteăcuăceleăşaseăg<rzi. Oameniiăiăseăferir<ădinăcale. — Iisuse,ăseăînec<ăVinck,ăeăel!ăEătic<losulăCareăi-aăf<cut-o lui Pieterzoon! Yabuăajunseălâng<ădunet<ăzâmbindălarg,ăconştientădeăgroazaăcare cuprinsese echipajul când îl recunoscuser<.ăAr<t<ăc<treămare. — Anjin-san, priveşteăacolo.ăTotulăe-n ordine, neh? Caă oă uriaş<ă omid<ă marin<,ă oă galer<ă vâsleaă t<cut<ă c<treă eiădinspre vest, din întuneric. — Bun, Yabu-sama. Vrei stai aici?

437

— Mai târziu Anjin-san. Yabuă seă îndrept<ă c<treă pasarel<. Blackthorne se întoarse c<treăoameniiălui. — TreceYiălaăprov<.ăMaiăiuteăşiăYineYi-v<ăgura!ăVorbiYiădoarăolandezaădeăacas<.ăEăunulălaăbordăcareăînYelegeăportugheza.ăOă s<ă vorbescă cuă voiă dup<ă ce-oă s<ă pornimă laă drum.ăMişcaYi-v<! Oameniiăseăîmpr<ştiar<ăbucuroşiăs<ăseăîndep<rtezeădeăYabu.ăUragaăşiădou<zeciădintreăsamuraiiăluiăBlackthorneăurcar<ălaăbord.ăCeilalYiăseăaliniauăpeăcheiăcaăs<ăseăurceăşiăeiălaăbordulăgalerei. Uraga spuse: — Acesteaă suntă g<rzileă voastreă personale,ă dac<ă v<ă faceăpl<cere,ăsenhor. — Numele meu e Anjin-san, nu senhor, spuse Blackthorne. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAnjin-san. Uragaăîncepuăs<ăurceătreptele. — Stai!ă R<mâiă jos!ă Nimeniă nuă urc<ă peă dunet<ă f<r<ăîng<duinYaămea.ăSpune-le!. — Da, Anjin-san. V<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Blackthorneă seă sprijiniă deă copastieă caă s<ă priveasc<ă galeraătr<gândălaăchei,ăchiarăînspreăapus. — Ginsel, du-teăpeăY<rmăşiăveziăs<ăneăiaăremorcile!ăVeziăs<ăfieăprinseăcaălumea.ăMaiăcuăviaY<! Apoi,ă st<pânindă corabia,ă Blackthorneă cercet<ă atentă ceiădou<zeciăde oameni. — DeăceăsuntătoYiăaleşiădinăgrupulăcelorălegaYi,ăUraga-san? — Sunt un clan, Anjin-san.ăCaăfraYii,ăAlteY<.ăV<ăimplor<ăs<ăleădaYiăcinsteaădeăaăv<ăap<ra. — Anatawa – anatawa – anatawa. Blackthorneăar<t<ăzeceăoameniălaăîntâmplareăşiăleăporunciăs<ăcoboareăpeăY<rm,ăcaăs<ăfieăînlocuiYiădeăceilalYiăvasaliăaiăs<i,ădeăasemeneaăaleşiălaăîntâmplareădeăUraga.ăŞi-i spuse lui Uraga s<-iăfac<ăs<ăînYeleag<ăc<ătoYiăvasaliiăs<iătrebuiauăs<ăseăaib<ăcaă

438

fraYii,ăsauăputeauăs<-şiăfac<ăseppuku chiar atunci. — Wakarimasu? — Hai, Anjin-san.Gomen nasai. Înă curândă remorcileă deă laă prov<ă fur<ă trecuteă laă bordulăceleilalteă cor<bii.ă Blackthorneă cercet<ă totul,ă verificândăvântulăcuătoateăsimYurileăsaleădeămarinar,ăştiindăc<,ăchiarăînăapeleămolcomeăaleămareluiăportăYedo,ăc<l<toriaălorăputea fi primejdioas<ădac<ăîncepeaădinăseninăoăvijelie. — Mola!ăstrig<.ăIma, c<pitan-san! Cel<laltă c<pitană îşiă flutur<ă mânaă şiă îşiă l<s<ă galeraă s<ă seăîndep<rtezeădeăponton.ăNagaăeraălaăbordulăei,ăcareăeraăplinăcuăsamuraiă şiă restulă vasaliloră luiă Blackthorne. Yabuă st<teaăal<turiădeăBlackthorne,ăpeădunet<.ăCorabiaăseăleg<naăuşorăşiăoă vibraYieă trecuă prină eaă cândă porniă s<ă înfrunteă curentul.ăBlackthorneă şiă totă echipajulă erauă pliniă deă bucurie,ăentuziasmulă loră deă aă fiă înc<ă odat<ă peă mareă dep<şindăneliniştile.ă Ginselă se aplecase peste balustrada de funii a platformeiă deă laă tribord,ă coborândă sondaă şiă strigândăadâncimile.ăDebarcaderulăr<maseăînăurm<. — AhoiăînăfaY<,ăyukkuri sei! Mai încet! — Hai, Anjin-san! seăauziăstrig<tulădeăr<spurs. Cu luminile aprinse la catarg, celeădou<ăcor<biiă îşiă croiauădrumăînfruntândăîmpreun<ăcurentulădinăport. — Bine, Anjin-san, spuse Yabu, foarte bine! Aştept<ăpân<ăcândăieşir<ăde-a binelea în larg, apoi îl trase pe Blackthorne de-o parte. — Anjin-san, spuse rar, mi-aiă salvată viaYaă ieri.ă ÎnYelegi? Chemându-i înapoi pe acei ronini. ÎYiăaminteşti? — Da. Doar datoria mea. — Nu,ănuădatorie.ăLaăAnjiro,ă îYiă aminteştiă cel<laltă b<rbat,ămarinarul?ăÎYiăaminteşti? — Da, îmi amintesc. — Shigata ga nai, neh? Karma, neh? Asta a fost înainte de

439

samurai sau hatamoto... Ochiiă luiă Yabuă str<luceauă înă luminaă felinareloră deă peăcorabie.ă Atinseă sabiaă luiă Blackthorneă vorbindă încetă şiădesluşit: — Înainteădeă"Vânz<torulădeăUlei", neh? Ca de la samurai la samurai,ărogăuit<mătotăînainte.ăÎnceputănouăînănoapteaăasta.ăTe rog?ăÎnYelegi? — Da,ăînYeleg. — Ai nevoie de mine, Anjin-san.ă F<r<ă mineă n-ai barbari wako. NuăpoYiăs<ăfaciărostădeăei,ăsingur.ăNuădeălaăNagasaki.ăNiciodat<.ăEuăpotăs<ăfacărostădeăei,ăs<ăte-ajutăs<-i ai. Acum lupt<măde-aceeaşiăparte.ăDeăparteaăluiăToranaga.ăDe-aceeaşiăparte.ăF<r<ămineănuăwako, înYelegi? BlackthorneăpriviăpentruăunătimpăgaleraădinăfaYaălor,ăarunc<ăalt<ă privireă cercet<toareă peă punteă şiă laă marinariiă s<i,ă apoiăpriviăînăjosăc<treăYabu. — Da,ăînYeleg. — ÎnYelegiă"ur<"?ăCuvântulă"ur<"? — Da. — Ura vineădinăteam<.ăEuănuăm<ătemădeătine.ăTuănuătrebuieăs<ăteătemiădeămine,ăniciodat<.ăVreauăceăvreiăşiătu:ăcor<biileătaleăceleănoi,ăaici,ătuăaici,ăc<pitanăalăacestorăcor<biiănoi.ăPotăs<ă teăajută foarteămult.ăMaiă întâiăCorabiaăNeagr<...ăAh,ăda,ăAnjin-san, spuse, v<zândă bucuriaă inundândă chipulă luiăBlackthorne.ăAmăs<-lăconvingăpeăseniorulăToranaga.ăŞtiiăc<ăsuntă ună r<zboinic,ă neh? Oă s<ă conducă atacul.ă Amă s<ă iauăCorabiaăNeagr<ăpentruătine,ălaăY<rm.ăÎmpreun<,ătuăşiăcuămine,ăsuntem mai puternici, neh? — Da. Pot avea mai mulYiăoameni?ăMaiămultădecâtăoăsut<ădeăoameni? — Dac<ăaiănevoieădeădou<ămiiădeăoameni,ădeăcinciămii,ănu-Yiăface griji. Tu condu corabia, eu conduc lupta. De acord? — Da.ăÎnvoial<ăcinstit<.ăMulYumesc.ăM<-nvoiesc.

440

— Foarte bine, Anjin-san, spuseăYabuămulYumit. Ştiaăc<,ăoricâtădeămultăl-arăfiăurâtăbarbarul,ădinăaceast<ăalianY<ăaveauăs<ătrag<ăamândoiăfoloase.ăDinănouălogicaăluiăYurikoăfuseseăf<r<ăgreş. Maiădevremeăînăaceaăsear<,ăîlăv<zuseăpeăToranagaăşi-i ceruse îng<duinYaăs<ăpleceădeăîndat<ălaăOsaka,ăs<ăpreg<teasc<ăcaleaăpentru el. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ădarăamăcrezutăc<ăproblemaăeădestulădeăurgent<.ăÎnădefinitiv,ăAlteY<,ăspuseseăYabuăgrijuliu,ăaşaăcumăpl<nuiseăcuăsoYia,ăarătrebuiăs<ăaiăpeăcinevaămaiădeărangăacolo,ăs<ăseăasigureăc<ătoateăpreg<tirileăsuntădes<vârşite. Ishido e un Y<ranăşiănuăînYelegeăceremonialul,ăneh? Toate aranjamentele trebuieă s<ă fieăperfecte,ă sauăn-ară trebuiă s<ă teăduci,ăneh? Ar duraăs<pt<mâni,ăneh? Fuseseă încântată deă uşurinYaă cuă careă Toranagaă seă l<saseăconvins. — Apoi, mai e de asemenea corabia barbarului,ăAlteY<.ăMaiăbine s-oăavemălaăYokohamaădeîndat<,ăînăcazădeătai-fun. Am s<ăsupraveghezăastaăeuăînsumiăcuăîng<duinYaăta,ăînainteădeăaăpleca.ă Regimentulă deă Muscheteă poateă s<-iă slujeasc<ă deăgard<.ăLeăd<măcevaădeăf<cut.ăDup<ăaceeaăm<ăducădirectălaăOsakaăcuăgalera.ăPeămareăvaăfiămaiăbineăşiămaiăiute,ăneh? — Foarteă bine.ă Da.ăDac<ă creziă c<ă eă înYelept,ăYabu-sama, f<-o. Dar ia-l pe Naga-san cuădumneata.ăLas<-lălaăcomand<,ăla Yokohama. — Da,ăAlteY<. Apoi îi spusese lui Toranaga despre mânia lui Tsukku-san; c<,ădac<ă seniorulăToranagaădoreaăcaăAnjin-san s<ă tr<iasc<ăîndeajunsăcaăs<-şiăpoat<ăfaceărostădeăoameniălaăNagasaki,ăînăcazăc<ăToranagaădoreaăcorabiaăs<ăias<ăînălarg,ăatunciăpoateăc<ăastaăarătrebuiăf<cut<ăîndat<,ăf<r<ăşov<ial<. — Preotul a fost foarte mâniat.ă Destulă caă s<-şiă trimit<ăoamenii împotriva lui Anjin-san.

441

— Eştiăsigur? — Oh,ăda,ăAlteY<.ăPoateăarătrebuiăs<-l pun pe Anjin-san sub protecYiaămea,ăpentruămoment. Apoi,ăcaăşiăcândăi-ar fi trecut chiar atunci prin minte, Yabu ad<ugase: — Cel mai simplu lucruăarăfiăs<-l iau pe Anjin-san cu mine. Potăs<ăîncepăpreg<tirileălaăOsaka,ăs<ăcontinuiăc<treăNagasaki,ăs<-iăiauăpeănoiiăbarbari,ăapoiăs<ăcontinuiătoateăpreg<tirileălaăîntoarcere. — F<ătotăceăcreziăc<ăeăpotrivit,ăspuseseăToranaga.ăAmăs<ăteălasăpeătineăs<ăhot<r<şti,ăprietene.ăCeămaiăconteaz<,ăneh? Mai conteaz<ăceva? Yabuăfuseseăbucurosăc<ăînăceleădinăurm<ăputeaăs<ătreac<ălaăfapte.ăDoarăprezenYaăluiăNagaănuăfuseseăpl<nuit<,ădarăastaănuăcontaăşiăîntr-adev<r,ăarăfiăfostăînYeleptăs<-l ia la Yokohama. Îl privi pe Anjin-san, înalt,ăcuăYinut<ămândr<,ăcuăpicioareleăuşorădep<rtate,ă leg<nându-seăcuăuşurinY<ăodat<ăcuă ruliulă şiătangajulănavei,ăp<rândăaă faceăparteădină ea,ă atâtădeăuriaşă şiăputernică şiă deosebit.ă Atâtă deă deosebită faY<ă deă cândă eraă peăuscat.ăCuăbun<ăştiinY<ăYabuăîncepuăşiăelăs<ăiaăaceeaşiăYinut<,ăimitându-lăcuăgrij<. — Vreau mai mult decât Kwanto, Yuriko-san, îiă şoptiseănevesteiă saleă chiară înainteă deă aă plecaă deă acas<.ă Dar,ă înc<ăceva:ă vreauă s<ă potă comadaă peă mare.ă Vreauă s<ă fiuă MareăAmiral.ă Oă s< sprijinim cu tot venitul provinciei Kwanto planul lui Omi de a-l însoţi peăbarbarăc<treăcasaălui,ăde-a mai cump<raăcor<biiăşiădeăaleăaduceăînapoi.ăOmiăoăs<ămearg<ăcuăel, neh? — Da,ăspuseseăeaăfoarteăfericit<.ăÎnăelăpoYiăs<ăaiăîncredere. *** Cheiul de la Yedoă eraă acumă pustiu.ă Ultimaă dintreă g<rziă

442

disp<reaăînăaleileălateraleăcareăduceauăc<treăcastel.ăP<rinteleăAlvitoă ieşiă dinăumbr<,ă cuă frateleăMichaelă lâng<ă el.ăAlvitoăpriveaăc<treămare. — Fieăeaăafurisit<,ăcuătoYiăceiăcareăplutescăpeăea! — Cuăoăsingur<ăexcepYie,ăp<rinte.ăUnulădintreăoameniiănoştriăeăacumăpeăcorabie.ăŞiăNaga-san. Naga-san aăjuratăs<ădevin<ăcreştinăînăprimaălun<ădinăanulăurm<tor. — Dac<ăoăs<ămaiă fieăanulăurm<torăpentruăel,ăspuseăAlvitoăplinădeăam<r<ciune.ăNuăştiuăce-iă cuăNaga.ăPoateăc<ă spuneăadev<rul,ăpoateăc<ănu.ăCorabiaăastaăoăs<ăneădistrug<ăşiănoiănuăputem face nimic. — Dumnezeuăoăs<ăneăajute. — Da,ădară întreă timpăsuntemăsoldaYiiăDomnuluiăşiă trebuieăs<-lă ajut<mă noi.ă P<rinteleă Inspectoră trebuieă prevenitădeîndat<,ăcaăşiăC<pitanulăGeneral.ăAiăg<sităvreunăporumbelăc<l<torăpentruăOsaka? — Nu,ă p<rinte,ă oricâYiă baniă aşă fiă dat.ă Niciă m<cară pentruăNagasaki.ăCuăluniăînăurm<ăToranaga-sama aăporuncităs<ăfieădaYiăluiătoţi. NemulYumireaăluiăAlvitoăseăadânci. — Trebuieă s<ă maiă aib<ă cinevaă vreunul.ă Pl<teşteă oricât e nevoie.ăEreticulăoăs<ăneăr<neasc<ăadânc,ăMichael. — Poateăc<ănu,ăp<rinte. — Deă ceă şi-au luat corabia de acolo? Desigur pentru siguraY<,ădarăşiămaiăsigurăcaăs-oăîndep<rtezeădeănoi.ăDeăceăi-a dată Toranagaă ereticuluiă dou<ă suteă deă wako şiă toYiă baniiăînapoi?ăCuăsiguranY<ăcaăs<-iăfoloseasc<ăcaăunăgrupădeăasalt.ăŞiă nemerniculă oă s<ă cumpereă şiă maiă mulYiă piraYi,ă tunariă şiămarinari!ăDeăceă s<-iădeaă luiăBlackthorneă libertatea?ăCaăs<ăloveasc<-nănoi,ălovindăînăCorabiaăNeagr<.ăDumnezeuăs<ăneăajute! Toranaga ne-aăp<r<sităşiăel! — Noi l-amăp<r<sit,ăp<rinte. — Nuăputemăs<ăfacemănimicăs<-lăajut<m.ăAmăîncercatătotulă

443

cu acei daimyo. Suntemăneputincioşi. — Poateăc<ădac<ăne-am fi rugat mai tare, Dumnezeu ne-ar fi ar<tatăoăcale. — Ne-amărugatăşiăne-amărugat,ădarăpoateăc<ăDumnezeu ne-a p<r<sit,ăMichaelăşiăpeăbun<ădreptate.ăPoateănuămerit<mămilaăLui.ăEuăştiuăc<ăn-o merit. — Poateăc<ăAnjin-san n-oăs<ăg<seasc<ătunari,ăsauămarinari.ăPoateăc<ăn-oăs<ăajung<ăvreodat<ălaăNagasaki. — Argintulăluiăoăs<ăcumpereătoYiăoameniiădeăcareăareănevoie. Chiară şiă catolici,ă chiară şiă portughezi.ăOameniiă seă gândescăprosteşteămaiămultălaălumeaăastaădecâtălaăceaăviitoare.ăN-o s<-şiădeschid<ăochii.ăÎşiăvândăsufleteleămultăpreaăuşor.ăDa.ăM<ărogăcaăBlackthorneăs<ăn-ajung<ăvreodat<ăacolo,ăelăsau trimişii lui. Nu uita, nu-iă nevoieă s<ă ajung<ă chiară elă acolo.ăOameniiă potă fiă cump<raYiă şiă aduşiă laă el.ă Haide,ă vino,ă s<ămergemăacas<ăacum. Mihnit,ăAlvitoăporniăc<treămisiuneaăiezuit<ăcareăseăaflaălaăoămil<ăşiămaiăbineăînspreăapus,ălâng<ădocuri,ăînăspateleăunuiaădintre marileădepoziteăcareădeăobiceiăg<zduiauăm<t<surileăşiăorezulă şiă alc<tuiauă oă parteă dintreă caseleă deă negoYă peă careăiezuiYiiă leă st<pâneauă înă folosulă cump<r<toruluiă şiăvânz<torului. Merser<ăunătimpăpeălâng<ăY<rm,ăapoiăAlvitoăseăopriăşiăseăuit<ădinănouăc<treămare.ăSeăcr<paădeăziu<.ăNuăputeaăs<ăvad<ănimicădinăceleădou<ăcor<bii. — Careăarăfiăşansaăcaămesajulănostruăs<ăajung<? Cuă oă ziă înă urm<,ă Michaelă descoperiseă c<ă unulă dintreă noiiăvasaliăaiăluiăBlackthorneăeraăcreştin.ăCândăvesteaăfulgeraseăprinăreYeauaăsecret<ădin Yedo,ănoapteaătrecut<,ăc<ăcevaăaveaăs<ăseăîntâmpleăcuăAnjin-san şiăcorabiaălui,ăAlvitoămâzg<liseăînă grab<ă ună mesajă cifrată cuă toateă veştileă noiă pentruăDell'Aqua,ă şi-lă rugaseăpeăacelăomăs<ă i-lă înmânezeă înă tain<ădac<ăaveaăs<ăajung<ăvreodat<ălaăOsaka.

444

— Mesajulă vaă ajunge,ă ad<ug<ă înă şoapt<ă frateleă Michael.ăOmulănostruăştieăc<ăpluteşteăcuăduşmani. — S<-lăapereăDumnezeuăşiăs<-iădeaăputereăşiăblestematăfieăUraga. Alvitoăpriviălaăb<rbatulămaiătân<r. — De ce? De ce-a devenit el apostat? — Xi-amăspusăp<rinte,ăspuseă frateleăMichael.ăVroiaăs<ă fieăpreot hirotonisit în Ordin. Nu era prea mult ce-a cerut pentru un mândru slujitor al lui Dumnezeu. — Eraăpreaămândru,ăfrate.ăDumnezeu,ăînăînYelepciuneaăLui,ăl-aăispitităşiăelăs-aăar<tatăslab. — Da.ăM<ărogăs<ănuăm< ar<tăslabăcândăîmiăvaăveniărândul. Alvitoătrecuăpeălâng<ămisiuneăc<treămareaăparcel<ădeăp<mântăoprit<ă deă Toranagaă pentruă catedralaă ceă urmaă s<ă seă înalYeăcurândădinăp<mânt,ă întruăslavaăDomnului.ă IezuitulăoăputeaădejaăvedeaăcuăochiiăminYii,ăînalt<,ămaiestuoas<,ădeşiădelicat<,ădominândăoraşul,ăcuăclopoteleăneasemuite,ăturnateăînăMacaoăsau Goa sau chiar în Portugalia,ăsunândăorele,ăcuăuşileăuriaşeădeăbronzădeschiseăşiămaiămultănobilimiiăcredicioase.ăPuteaăsimYiămirosulăt<mâieiăşiăauziăsunetulăcântecelorăînălatin<. Darăr<zboiulăoăs<ădistrug<ăacestăvis,ăîşiăspuse.ăOăs<ăvin<ădinănouăr<zboiulăs<ăbântuieăp<mântulă<staăşi-oăs<ăfieădinănouăcaăînainte. — P<rinte,ăşoptiăfrateleăMichaelăatr<gându-iăatenYia. Înă faYaă loră oă femeieă priveaă laă fundaYiileă începute,ă dejaăînsemnateă şiă înăparteă s<pate.ăLâng<ăeaăerauădou<ăslujnice.ăAlvitoă aştept<ă f<r<ă s<ă fac<ă vreună zgomot,ă încercândă s<ăstr<pung<ăcuăprivireaăsemi-întunericul. Femeia avea chipul acoperită cuă ună v<lă şiă eraă îmbr<cat<ă bogat.ă Apoiă frateleăMichaelă seă mişc<ă uşor.ă Piciorulă luiă atinseă oă piatr<ă şiă oărostogoli zgomotos, lovind-oădeăoăbucat<ădeăfier,ănev<zut<ăînăpenumbr<.ăFemeiaăseăîntoarseăsurprins<.ăAlvitoăoărecunoscu. — Mariko-san? Suntăeu,ăp<rinteleăAlvito.

445

— P<rinte?ăOh,ăeu...ăeu...ăveneamăs<ăv<ăv<d.ăPlecăcurând,ădarăvroiamăs<ăv<ăvorbescăînainteădeăaăpleca. Alvito se apropie de ea. — Suntăatâtădeăbucurosăc<ăteăv<d,ăMariko-san. Da, am auzit c<ă pleci.ă Amă încercată s<ă teă v<dă deă câtevaă ori,ă dară pentruămomentănuămiăseăîng<duieăs<ăintruăînăcastel. F<r<ă ună cuvânt,ă Marikoă priviă înapoi la începutul de catedral<.ăAlvitoăarunc<ăoăprivireăc<treăfrateleăMichael,ăcareăeraălaăfelădeăuluităc<ăoădoamn<ăatâtădeăimportant<ăseăg<seaăacoloăcuăatâtădeăpuYiniăînsoYitori,ăumblândăatâtădeădevremeăşiăf<r<ăs<ăfieăanunYat<. — Aiăvenitădoarăcaăs<ăm<ăvezi, Mariko-san? — Da.ăŞiăs<ăv<dăcorabiaăplecând. — Ceăpotăs<ăfacăpentruătine? — Aşăvreaăs<ăm<ăspovedesc. — Atunci s-oăfacemăaici,ăspuse.ăFieăcaăm<rturisireaătaăs<ăfieăprimaădinăacestăloc,ădeşiăp<mântulăeăde-abiaăs<pat. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă dară aYiă putea spune slujba aici, p<rinte? — Nuăeăniciăbiseric<ăşiăniciăaltarăşiăn-amăniciăod<jdii,ăsauăSfinteleăTaine.ăAşă puteaă faceă astaă înă capelaă noastr<,ă dac<ămai... — Am putea bea cha dintr-oăceaşc<ăgoal<,ăp<rinte?ăV<ărog,ăîlărug<ăcaăcuăoăvoceăsubYire.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăv<ăcerăasta. E-atâtădeăpuYinătimp... — Da,ăîncuviinY<ăel,ăînYelegând-oăpeădat<. Seăîndrept<ăc<treăloculăînăcareăaltarulăarăfiăpututăfiăîntr-o zi, în mijloculămagnificuluiănaos,ă subăunăacoperişă arcuit.ăAst<ziăcerulă abiaă luminată eraă acoperişulă şiă p<s<rileă şiă sunetulăvalurilor – Corul.ăÎncepuăs<ărosteasc<ăfrumuseYeaăsolemn<ăaăliturghieiăşiă frateleăMichaelă îlăajut<ăşi,ă împreun<,ăcoborâr<ăveşniciaă peă p<mânt.ă Dar,ă înainteă deă a-i da Sfânta Cuminec<tur<,ăseăopriăşiăspuse:

446

— Acumătrebuieăs<-Yiăaudăspovedania, Maria. Îlă îndep<rt<ăpeă frateleăMichaelă şiă seă aşez<ăpeăunăbolovan,ăîntr-ună confesională închipuită şi-şiă închiseă ochii.ă Eaăîngenunche. — Înă faYaă luiăDumnezeu,ă înainteădeăaă începe,ăp<rinte,ăpotăs<-Yiăcerăoăfavoare? — Mie sau lui Dumnezeu, Maria? — CerăoăfavoareăînăfaYaăluiăDumnezeu. — Careăs<ăfieăaceasta? — ViaYaăluiăAnjin-san,ăînăschimbulăunorăveşti. — ViaYaăluiănu-miăaparYine,ăcaăs<ăYi-o pot da sau nu. — Da,ăîmiăpareăr<u,ădarăoăporunc<ăarăputeaăfiătrimis<ătuturorăcreştinilor,ă caă viaYaă luiă s<ă nuă fieă luat<,ă caă ună sacrificiuăînchinat Domnului. — Anjin-san eă duşman.ăUnă duşmană groaznică ală credinYeiănoastre.ăDar,ăchiarăşi-aşa,ăm<ărogăpentruăviaYaălui. — Înăschimb...ânăschimbăpoateăaşăputeaăfiădeămareăajutor. — Cum? — Miăseăd<ăaceast<ăfavoareăp<rinte,ăînăfaYaăluiăDumnezeu? — Nuăpotăs<-Yiădauăoăastfelădeăfavoare.ăNuăst<ăînăputereaămeaăs<ăoădauăsauănu.ăNuăteăpoYiătocmiăcuăDomnul. Marikoă şov<iă îngenunchindă peă p<mântulă tareă dină faYaă lui.ăApoiăseăînchin<ăşiăîncepuăs<ăseăridice. — Foarteăbine.ăAtunciăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Alvito spuse: — Amăs<ăinaintezăcerereaătaăînainteaăP<rinteluiăInspector. — Nu-iădeăajuns,ăp<rinte.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Amăs<-iăprezintăcerereaă taăşiăamăs<-l implor în numele Domuluiăs<ăîncuviinYezeăcerereaăta. — Dac<ăceeaăceăv<ăvoiăspuneăeăfoarteăpreYios,ăoăs<ăjuraYiăînăfaYaăluiăDumnezeuăc<ăoăs<ăfaceYiătotăceăv<ăst<ăînăputere,ăorice,ăs<-lăap<raYiăşiăs<-lăajutaYi,ădac<ăseăvaădovediăc<ănuăeădirectăîmpotriva Bisericii?

447

— Da,ădac<ănuăeăîmpotrivaăBisericii. — Şi,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăv<ăînvoiYiăs<ăînaintaYiărug<minteaămeaăP<rinteluiăInspector? — ÎnăfaYaăluiăDumnezeu,ăda. — V<ămulYumesc,ăp<rinte.ăAscultaYi-m<,ăatunci. Şi-iă spuseă p<rereaă eiă despreă Toranagaă şiă despreă vicleniileăsale. Dintr-oădat<ătotulăc<p<t<ăînYelesăpentruăAlvito. — Ai dreptate. Trebuieă s<ă aiă dreptate.ă Dumnezeuă s<ă m<ăierte, cum am putut fi atât de nerod? — V<ă rog,ă ascultaYi-m<ă dină nouă p<rinte.ă Maiă suntă şiă alteălucruri. ÎiăşoptiătaineleădespreăZatakiăşiăOnoshi. — NuăeăcuăputinY<! — Eădeăasemeneaăunăzvonăc<ăseniorulăOnoshiăpl<nuieşteăs<-l otr<veasc<ăpeăseniorulăKyama. — Imposibil! — V<ă rogă s<ăm<ă iertaYi,ă esteă foarteă posibil.ăSuntăduşmaniăvechi. — CineăYi-a spus toate astea, Maria? — Zvonulă ziceă c<ă Onoshiă oă s<-lă otr<veasc<ă peă seniorulăKyama în timpul postului Sfântului Bernard de anul acesta, spuseă Marikoă obosit<,ă ocolindă cuă bun<ă ştiinY<ă întrebarea.ăFiulăluiăOnoshiăvaăfiănoulăsenior,ăst<pânăalăp<mânturilorăluiăKyama.ă Generalulă Ishidoă aă încuviinYată asta,ă dac<ă seădovedeşteăc<ăst<pânulămeuăaătrecutădejaăînăNem<rginire. — Dovezi, Mariko-san. Unde sunt dovezile? — Îmiăpareăr<u,ănuăamăniciăuna,ădarăseniorulăHarimaăeăparteălaăaceast<ăînYelegere. — Deăundeăştiiăasta?ăCumădeăştieăHarima?ăSpuiăc<-i parte din complot? — Nu,ăp<rinte.ăDoarăc<ăarăcunoaşteătaina. — CuăneputinY<!ăOnoshiăeăpreaăt<cutăşiămultăpreaăviclean.ă

448

Dac-ar fi pus la cale asta, nimeni n-arăfiăştiut.ăTrebuieăc<ăteăînşeli.ăCineăYi-aădatăacesteăinformaYii? — Nuăpotăs<ăv<ăspun,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăDarăcredăc<ăsuntăadev<rate. Alvitoă îşiă l<s<ă minteaă s<ă z<boveasc<ă asupraă tuturorăposibilit<Yilor. — Uraga!ăUragaăaă fostă confesorulă luiăOnoshi!ăOh,ăSfânt<ăFecioar<!ă Uragaă aă înc<lcată tainaă confesionaluluiă şiă aă spusăst<pânuluiăs<u! — Poateă c<ă tainaă aceastaă n-areă vreună sâmbureădeă adev<r,ăp<rinte,ădară credăc<ă eă adev<rat<,ă totuşi.ăNumaiăDumnezeu cunoaşteăadev<rulăadev<rat,ăneh? Mariko nu-şiăd<duseălaăoăparteăv<lurileăşiăAlvitoănuăputeaăs<ăvad<ăchipulăei.ăDeasupraăzoriiăseăîntindeauăpeăcer.ăPriviăspreămare.ă Acumă puteaă vedeaă dou<ă cor<bii,ă laă orizont,ăîndreptându-seăc<treăsud-vest, vâslele galerei afundându-se laă unison.ă Vântulă eraă potrivită şiă mareaă liniştit<.ă Pieptulă îlădureaăşiăcapulăîiăr<sunaădeăgroz<viaăcelorăce-iăfuseser<ăspuse.ăSeărug<ăcaăDumnezeuăs<-iăvin<ăînăajutorăşiăîncerc<ăs<ădeaălaăoăparteăadev<rulădeăînchipuire.ăÎnăadânculăinimiiăştiaăc< toate taineleăerauăadev<rateăşiăc<ăce-iăspuseseăeaăeraăf<r<ăcusur. — Spuiăc<ăseniorulăToranagaăoăs<-lăp<c<leasc<ăpeăIshido?ăC<ăoăs<ăcâştige? — Nu,ăp<rinte,ădarăf<r<ăajutorulăvostruăseniorulăToranagaăoăs<ăpiard<.ăNuăteăpoYiăbizuiăpeăseniorulăZataki.ăZataki trebuie s<ăfieăîntotdeaunaăoăameninYareăpentruăst<pânulămeu.ăZatakiăştieă astaă şiă c<ă toateă f<g<duielileă luiă Toranagaă suntă f<r<ăvaloare,ă pentruă c<ă înă celeă dină urm<ă Toranagaă trebuieă s<ăîncerceă s<ă scapeădeă el.ăDac<ă aşă fiăZataki,ă l-aşă distrugeăpeăSudaraăşiăpeădoamnaăGenjikoăşiăpeătoYiăcopiiiălor,ăînăclipaăînăcare mi-ară c<deaă înă mân<ă şi-nă aceeaşiă clip<ă aşă porniăîmpotrivaă înt<rituriloră luiă Toranagaă dină nord.ă Aşă aruncaălegiunile împotriva nordului, ceea ce-i va atrage pe Ishido,

449

IkawaăJikkyuăşiătoYiăceilalYiăafar< din prosteasca lor letargie. ToranagaăpoateăfiăînghiYităpreaăuşor,ăp<rinte. Alvitoăaştept<ăoăclip<,ăapoiăspuse: — Ridic<-Yiăv<lul,ăMaria. V<zuăc<ăfaYaăeiăeraăîmpietrit<. — De ce mi-ai spus toate astea? — Caăs<ăîiăscapăviaYaăluiăAnjin-san. — Tr<deziăpentru el, Maria? Tu, Toda Mariko-noh-Buntaro, fiicaă generaluluiă Akechiă Jinsai,ă tr<deziă dină cauzaă unuiăstr<in?ăVreiăcaăeuăs<ăcredăasta? — Nu,ăîmiăpareăr<u,ădarăşiăcaăs<ăap<răBiserica.ăMaiăîntâiăcaăs<ăap<răBiserica,ăp<rinte...ăNuăştiuăceăs<ăfac.ăAmăcrezutăc<ăaYiăputea...ăSeniorulăToranagaăesteăsinguraăsperanY<ăaăBisericii.ăPoateă c<ă puteYiă cumvaă s<-lă ajutaYi.ăCaă s<ă ap<raYiăBiserica,ăseniorulăToranagaătrebuieăs<ăfieăajutatăacum.ăEăunăb<rbatăbunăşiă înYelept,ă iară Bisericaă vaă înfloriă cuă ajutorulă lui.ă Ştiu c<ăIshido esteăadev<ratulăduşman. — Ceiă maiă mulYiă daimyo creştiniă credă c<ă Toranagaă vaădistrugeă Bisericaă şiă peă Moştenitoră dac<ă îlă vaă învingeăvreodat<ăpeăIshidoăşiăvaăc<p<taăputerea. — S-ară putea,ă dară euă m<ă îndoiesc.ă Seă vaă purtaă bineă cuăBiserica.ăÎntotdeaunaăaăf<cut-o. Ishido este anti-creştin,ăcaăşiădoamna Ochiba. — ToYiămariiădaimyo creştiniăsuntăîmpotrivaăluiăToranaga. — Ishidoă eă Y<ran.ă Toranaga-sama eă dreptă şiă înYeleptă şiăsprijin<ănegoYul. — Trebuieăs<ăfieănegoY,ăoricineăarăcârmui. — Seniorul Toranaga a fost întotdeaunaăprietenulăvostruăşiădac<ăsunteYiăcinstiYiăcuăel,ăvaăfiăîntotdeaunaăcuăvoi. Ar<t<ăc<treăfundaYie. — Nuăeăastaăoădovad<ăaăcinsteiăsale?ăV-aădatăacestăp<mântădeăbun<-voie,ăchiarădac<ănuăl-aYiăsprijinităşiăaăpierdutătotul,ăchiarăşiăprieteniaăvoastr<.

450

— Poate. — Şi-năceleădinăurm<,ăp<rinte,ădoarăToranaga-sama poateăs<ăîmpiediceăunăr<zboiănesfirşit,ătrebuieăs<ăştiYiăasta.ăCaăfemeieănuăvreauăs<ăexisteăunăr<zboiăveşnic. — Da, Maria. E singurul care ar putea face asta, poate. Ochiiă luiăalunecar<ăpeădeasupraăei.ăFratele Michael plutea îngenuncheată înă rug<ciuni,ă celeă dou<ă slujniceă aşteptauăr<bd<toareă lâng<ă Y<rm.ă Iezuitulă seă simYeaă copleşită şiă totuşiăîn<lYat.ăIstovităşiătotuşi,ăplinădeăputere. — M<ăbucură c<ă aiă venită aiciă şiă mi-aiă spusă toateă astea.ă ÎYiămulYumesc,ă pentruă Biseric<ă şiă pentruă mine,ă ună slujitoră alăBisericii.ăAmăs<ăfacătotăceeaăceăamăspus. Eaăîşiăînclin<ăcapulăşiănuăspuseănimic. — Mariko-san, vreiăs<ăduciăunămesajăP<rinteluiăInspector? — Da,ădac<ăeălaăOsaka. — Un mesaj personal. — Da. — Mesajul e prin viu grai. Spune-i tot ce mi-aiăspusămieăşiăceăYi-am spus eu. Totul. — Foarte bine. — Amăf<g<duialaăta,ăînainteaăluiăDumnezeu? — Nuăeănevoieăs<ăspuneYiăastaăpentruămine,ăp<rinte.ăEuăamăprimit. Elăoăpriviăînăochi.ăErauăfermi,ănemişcaYiăşiăhot<râYi. — Teă rogă s<ă m< ierYi,ă Maria.ă Acum,ă haideă s<-Yiă ascultăconfesiunea. Ea-şiăcoborîădinănouăv<lurile. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăp<rinte.ăNuămerităniciăm<carăs<ăm<ăspovedesc. — Toat<ălumeaăareăcâte-unămerităînăfaYaăDomnului. — Înăafar<ădeămine.ăEuănu-lămerit,ăp<rinte. — Trebuieăs<ă teă spovedeşti,ăMaria.ăNuăpotă s<ăcontinuiăcuăliturghia,ătrebuieăs<ăieşiăînainteaăDomnuluiăcur<Yat<.

451

Ea îngenunche. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăp<rinte,ăc<ăamăp<c<tuit,ădarăpotădoarăs<ăm<rturisescăc<ănuăsuntăvrednic<ăs<ăfiuăspovedit<,ăşoptiăeaăcu vocea tremur<toare. Comp<timitor,ăp<rinteleăAlvitoăîşiăpuseăuşorămânaăpeăcapulăei. — Fiica Domnului, voi cere iertarea lui Dumnezeu pentru p<cateleătale.ăÎnănumeleăDomnului,ăteădezlegădeăp<cateăşiăteăînf<Yişezăneîntinat<ăînăfaYaăLui. Oă binecuvânt<,ă apoiă continu< liturghia pentru ea, în catedralaă închipuit<,ă subă cerulă careă seă luminaă deă ziu<.ă Oăslujb<ă maiă adev<rat<ă şiă maiă minunat<ă decâtă ară fiă putută fiăvreodat<,ăpentruăelăşiăpentruăea. *** Erasmus eraăancoratăînăcelămaiăbunăportăad<postitădeăfurtuniăpe care-lăv<zuseăvreodat<ăBlackthorne,ădestulădeădeparteădeăY<rmăcaăs<-iălaseădestulălocădeăbalansăşiătotuşiăîndeajunsădeăaproapeăcaăs<ăfieăînăsiguranY<.ăŞaseăstânjeniădeăap<ălimpedeădeasupraă unuiă fundă deă mareă tareă şi,ă înă afar<ă deă îngustaăgâtuitur<ăaăintr<rii,ădeăjurăîmprejurăeraăunăY<rmăînalt,ăcareăarăfiăYinutăoriceăflot<ălaăad<postădeămâniaăoceanului. C<l<toriaă deă laă Yedo,ă lipsit<ă deă peripeYii,ă dară obositoare,ăduraseăoăzi.ăGaleraăseăaflaăancorat<ălâng<ăunădebarcaderălaăoăjum<tateădeări c<treănord,ălâng<ăsatulădeăpescari Yokohama şiăacumăseăaflauăsinguriălaăbord,ăBlackthorneăşiătoYiăoameniiăs<i,ă olandeziă şiă japonezi.ă Yabuă şiă Nagaă erauă peă Y<rm,ăinspectândăRegimentulădeăMuscheteăşiăliăseăspuseseăs<ăliăseăal<tureăcâtădeă curând.ăC<treăvestă soareleă eraă jos,ă deasupraăorizontuluiăşiăcerulăroşuăpromiteaăoăziăminunat<,ăaădouaăzi. — De ce acum, Uraga-san? înteba Blackthorne de pe dunet<,ăcuăochiiăroşiiădinăcauzaălipseiădeăsomn.

452

Porunciseă echipajuluiă şiă tuturoră s<ă seă aşeze,ă iară Uragaă îiăceruseă s<ă maiă întârzieă oă clip<,ă caă s<ă afleă dac<ă eraă vreunăcreştinăprintreăvasaliiăs<i. — Nuăamăputeaăaşteptaăpân<ămâine? — Nu,ăAlteY<,ăîmiăpareăr<u. Uragaăpriveaăînăsusăc<treăel,ăînăfaYaăvasalilorăs<iăadunaYi,ăiarăechipajulă s<uă olandeză seă strânseseă într-ună ghemă neliniştitălâng<ătrepteleădunetei. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăesteăfoarteă importantăsaăaflaYiăastaănumaidecât.ăSunteYiăcelămaiămareăduşmanăală lor,ădeciătrebuieăs<ăştiYi,ăpentruăsiguranYaăvoastr<.ăVreauădoarăs<ăv<ăap<r.ăNuădureaz<ămult,ăneh? — SuntătoYiăpeăpunte? — Da,ăAlteY<. Blackthorneăseăapropieămaiămultădeăbalustrad<ăşiăstrig<ătareăînăjaponez<: — Eăcinevaăcreştin? Nuăr<spunseănimeni. — Poruncescătuturorăcreştinilorăs<ăînainteze! Nuăr<spunseănimeni,ăaşaăc<ăseăîntoarseăc<treăUraga: — Trimiteăzeceăg<rziăpeăpunte,ăapoiăd<-le drumulăcelorlalYi. — Cuăîng<duinYaăvoastr<,ăAnjin-san.... Deă subă chimonouă Uragaă scoaseă oă mic<ă icoan<ă pictat<ă peăcareăoăaduseseădeălaăYedoăşiăoăarunc<ăcuăfaYaăînăsusăpeăpunte.ăApoiă calc<ă cuă hot<râreă peă ea.ăBlackthorneă şiă echipajulă seăsimYir<ăfoarteătulburaYiădinăcauzaăprofan<rii.ăToYi,ăînăafar<ădeăJan Roper. — V<ărog,ăcereYiăfiec<ruiăvasalăs<ăfac<ăfel,ăspuseăUraga. — De ce? — Ştiuăcreştinii. OchiiăluiăUragaăerauăpeăjum<tateăascunşiădeăborurileăp<l<rieiăsale. — V<ă rog,ăAlteY<.ă Importantă caă fiecareăomă s<ă fac<ă la fel.

453

Acum, în noaptea asta. — Înăregul<,ăîncuviinY<ăBlackthorneăf<r<ătragereădeăinim<. Uragaăseăîntoarseăc<treăvasali. — Laăsfatulămeu,ăst<pânulănostruăv<ăcereă tuturorăs<ăfaceYiăasta. Samuraiiăîncepur<ăs<ăbomb<neăîntreăeiăşiăunulăîlăîntrerupse. — Amă spusă dejaă c<ă nuă suntemă creştini,ă neh ? Ce mai dovedeşteădac<ăc<lc<măoăpictur<ăaăunuiăzeuăbarbar?ăNimic. — Creştiniiăsuntăduşmaniiăst<pânuluiănostru.ăCreştiniiăsuntăvicleni,ă dară creştiniiă suntă creştini.ăV<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă îiăcunoscă peă creştini,ă dară spreă ruşineaă meaă mi-amă p<r<sităadev<raYiiăzei,ăaiănoştri.ăÎmiăpareăr<u,ădarăcredăc<ăaceastaăesteănecesarăpentruăsiguranYaăst<pânuluiănostru. Unăsamuraiădinăprimeleărânduriăziseădeăîndat<: — Atunci nu mai e altceva de spus. Înaint<ăşiăcalc<ăpeăicoan<. — Nuăm< închinăniciăuneiăreligiiăbarbare.ăHaideYiăşiăceilalYi,ăfaceYiăceăviăs-a cerut. Înaintar<ă unulă câteă unul.ă Blackthorneă îiă priveaă înciudat,ănepl<cându-i cele ce se întâmplau. Van Nekk spuse îngrijorat: — Nuămiăseăpareăînăregul<. Vinckăpriviăc<treădunet<. — Tic<loşiă împuYiYi!ă Ne-ară t<iaă beregataă f<r<ă s<ă steaă peăgânduri.ăEştiăsigurăc<ăpoYiăs<ăte-ncrezi în ei, pilotule? — Da. Ginsel spuse: — Nici un catolic n-arăfaceăvreodat<ăasta!ăEi,ăJohann? — Uraga-sama <staă eă isteY.ăCeădac<ănemerniciiă <ştiaă suntăpapistaşiăsauănu?ăSuntătotănişteăscârn<viiădeăsamurai! — Da, spuse Croocq. — Chiarăşi-aşa,ănu-iădreptăceăfac,ărepet<ăvanăNekk. Samuraiiă continuar<ă s<ă calceă peă icoan<ă unulă câteă unul,ă

454

strângându-seăapoiăînăgrupuri.ăEraăoătreab<ăplicticoas<ăşiăluiăBlackthorneă îiă p<ruă r<uă c<ă încuviinYase,ă pentruă c<ă aveaătreburi mai importanteădeăf<cutăpân<ălaăc<dereaăserii.ăPriviăsatulăşiă faleza.ăSuteleădeăad<posturiăcuăacoperişuriădeăpaieăale taberei Regimentului de Muscheteă împestriYauă poaleleădealurilor.ăAtâtădeămulteădeă f<cut,ă seăgândi,ăner<bd<toră s<ăajung<ăpeăY<rm,ădornicăs<ăvad<ăp<mântul,ăbucurându-se de fieful pe care Toranaga i-lă d<duseă şiă peă careă seă aflaăYokohama.ă Dumnezeuleă dină ceruri,ă îşiă spuse,ă suntă st<pânăpeste unul din cele mai mari porturi din lume! Brusc,ăunulădintreăb<rbaYiătrecuăpeălâng<ăicoan<,ăîşiăsmulseăsabiaăşiăs<riălaăBlackthorne.ăOăduzin<ădeăsamuraiăuluiYiăs<rir<ăcurajoşiăînăcaleaălui,ăaşezându-seăîntreăelăşiădunet<,ăînătimpăceăBlackthorneăseăr<suciăcuăpistolulăridicatăşiăYinti.ăCeilalYiăseăîmpr<ştiar<,ă împingându-se, împiedâcându-se unul pe cel<lat.ăSamuraiulăalunec<ăşiăseăopriăurlândădeăfurie,ăapoiăîşiăschimb<ădirecYiaăşiăizbiăînăUraga,ăcareăreuşiăcaăprinăminuneăs<ă seă fereasc<ă deă lovitur<.ă Omulă seă r<suci,ă înă timpă ceă altăsamuraiăseărepeziălaăel,ăseălupt<ăs<lbaticăpentruăoăclip<,ăapoiăalerg<ăc<treăcopastieăşiăseăarunc<ăpesteăbord. Patruă dintreă ceiă careă ştiauă s<ă înoateă îşiă l<sar<ă s<biile,ă îşiăpuser<ă pumnaleleă înă gur<ă şiă s<rir<ă dup<ă el,ă iară ceilalYiă şiăolandeziiăseăînghesuir<ălaăparapet. Blackthorneăseărepeziăc<treăunulădintreăbocaporYiiătunurilor.ăNuă puteaă s<ă vad<ă nimică dedesubt;ă apoiă z<riă patruă umbreăzvârcolindu-seăsubăap<.ăUnăomăieşiălaăsuprafaY<ădup<ăaerăşiăseă scufund<ă dină nou.ă Înă curândă ap<rur<ă laă suprafaY<ă patruăcapete, iar între ele un cadavru cu un pumnal înfipt în gât. — Neăpareă r<u,ăAnjin-san. Eăpumnalulă lui,ă strig<ă c<treă elăunulă dintreă samuraiă dină ap<,ă acoperindă zgomotulă f<cută deăceilalYi. — Uraga-san, spune-iăs<-lăcaute,ăapoiălas<-lăpeştilor. Cercetareaănuădezv<luiănimic.ăCândătoYiăfur<ăînapoi pe punte

455

Blackthorneăar<t<ăcuăpistolulăc<treăicoan<. — ToYiăsamuraii,ăînc<ăodat<! Fuăascultatădeîndat<ăşiăelăseăîngrijiăcaăfiecareăomăs<ătreac<ăproba.ăApoi,ă dină cauzaă luiă Uragaă şiă caă s<-lă mulYumeasc<,ăporunciă echipajuluiă s<ă fac<ă laă fel.ă Laă începută fur<ă câtevaăproteste. — HaideYi,ă mârâiă Blackthorne.ă Gr<biYi-v<,ă sauă v<ă calcă înăpicioare! — Nu-iănevoieăs<ăziciăasta,ăpilotule,ăspuseăvanăNekk.ăNoiănuăsuntemăîmpuYiYiădeăp<gâniăsodomiYi! — Eiănuăsuntăp<gâniăsodomiYiăîmpuYiYi,ăsuntăsamurai,ăpentruăDumnezeu! Îlăprivir<ăîndelungăcumăst<teaăacoloăsus,ăpeădunet<.ăUnăvalădeămânieă amestecat<ă cuă team<ă trecuăprintreă ei.ăVanăNekkăîncepuăs<ăspun<ăceva,ădarăGinselăîlărepezi. — Samuraiiăsuntătic<loşiăp<gâniăşiăei,ăsauăalYiiăasemeneaălor,ăl-auăucisăpeăPieterzoon,ăpeăC<pitanulănostruăGeneralăşiăpeăMaetsukker. — Da,ădarăf<r<ăsamuraiiă<ştiaăn-oăs<ămaiăajungemăvreodat<ăacas<,ăînYelegeYi? ToYiă samuraiiă îiă priveau.ă AmeninY<tori,ă seă apropiar<ă deăBlackthorne ca pentru a-lăap<ra.ăVanăNekkăspuse: — S-oăl<s<măbalt<,ăei?ăSuntemăcuătoYiiănervoşiăşiăobosiYi.ăAăfostă oă noapteă lung<.ăNuă suntemă st<pâniă peă vieYileă noastreăaici,ăniciăunulădintreănoiăşiăniciăpilotul.ăPilotulăştieăceăface.ăElăe mai-marele,ăelăeăC<pitanulăGeneral,ăacum. — Da, este, da' nu-iădreptăs<ătreac<ădeăparteaălorăşi,ăpentru Dumnezeu,ănuăeărege!ăSuntemătoYiăegali!ăşuier<ăJanăRoper.ăDoarăpentruăc<ăe-narmatăcaăşiăeiăşi-mbr<catăcaăeiăşiăpoa'ăs<ăvorbeasc<ă cuă sodomiYii,ă nu-nseamn<ă c<-i rege peste noi! Avemădrepturiăşiăasta-iălegeaănoastr<ăşiăaălui,ăpentruănumeleălui Dumnezeu, chiarădac<ăelăeăenglez.ăAăf<cutăjur<mântăsfântăs<ăseăsupun<ălegilor,ănu-iăaşa,ăpilotule?

456

— Da,ă spuseă Blackthorne.ă Esteă legeaă noastr<ă peă m<rileănoastre,ă undeă noiă suntemă st<pâniă şiă maiă mulYi.ă Aiciă nuăsuntem,ăaşaăc<ăfaceYiăceăv<ăspună– şiărepede. Morm<ind,ăseăsupuser<. — Sonk,ăaiăg<sităcevaăgrog? — Nu,ădomnule,ăniciăm<carăoăafurisit<ădeăpic<tur<! — Oă s<ă trimită saké laă bord.ă Apoiă ad<ug<ă înă portughez<:ăUraga-san, aiăs<ăviiălaăY<rmăcuămineăşiăaiăs<ăieiăcâYivaăoameniăs<ă vâsleasc<.ă Voiă patru,ă spuseă înă japonez<,ă ar<tând la cei careă s<riser<ă pesteă bord.ă Voiă patru,ă acumă c<pitani,ăînYelegeYi?ăLuaYiăcincizeciădeăoameniăfiecare. — Hai, Anjin-san. — Care-iă numeleă t<u?ă îlă întreb<ăpeă unulă dintreă ei,ă unăomăt<cut,ăînalt,ăcuăoăcicatriceăpeăobraz. — NawaăChisato,ăst<pâne. — Eştiăc<pitanăast<zi.ăToat<ăcorabia.ăPân<ăm<-ntorc. — Da,ăst<pâne. Blackthorneă seă îndrept<ă c<treăpasarel<.ăOăbarc<ăeraă legat<ădedesubt. — Un'ăteăduciăpilotule?ăîntreb<ăvanăNekk,ăneliniştit. — LaăY<rm.ăM<ăîntorcămaiătârziu. — Bine,ămergemăcuătoYii! — Pentru Dumnezeu,ăvinăşiăeu... — Şiăeu... — IisuseăCristoase,ănuăm<ăl<sa... — Nu,ăm<ăducăsingur. — Dar,ăpentruănumeleăluiăDumnezeu,ăcuănoiăcumăr<mâne?ăYip<ăvanăNekk.ăNoiăce-oăs<ăfacem?ăNuăneăl<sa,ăpilotule!ăCeăoăs<ăse... — Voiă oă s<ă aşteptaYi,ă leă spuseă Blackthorne.ă Oă s<ă m<ăîngrijescăs<ăv<ătrimitămâncareăşiăb<utur<ălaăbord. Ginsel se repezi înainte. — Amă crezută c<ă ne-ntoarcem înapoi la noapte. De ce nu

457

ne-ntoarcemălaănoapte?ăCâtăoăs<ăst<măaici,ăpilotule?ăŞiăcât... — Pilotule, ce-iăcuăYedo?ăîntreb<ăGinsel,ătare.ăCâtădeămult o s<ăst<măaici,ăcuămaimuYeleăasteaăafurisite? — Da,ămaimuYe,ăpentruăDumnezeu!ăspuseăveselăSonk. — Ce-oăs<ăse-ntâmpleăcuălucrurileănoastreăşiăcu-aiănoştri? — Da, ce-i cu eţii noştri,ăpilotule?ăCuăoameniiănoştriăşiăcuăpuicuYeleănoastre? — Oăs<ăfieăaiciămâine. Blackthorneăîşiăst<pâniăfuria. — AveYiă r<bdare.ă M<-ntorcă deă îndat<ă ceă pot.ă Baccus,ă iaăcomanda. Seăîntoarseăs<ăplece. — Mergăcuătine!ăspuseăJanăRoper,ăprovocator,ăpornindădup<ăel.ăSuntemăînăport,ăaşaăc<ăfacemăca-ntotdeaunaăşiăvreauănişteăarme. Blackthorneă seă întoarseă c<treă elă şiă oă duzin<ă deă s<biiă îşiăp<r<sir<ătecile,ăgataăs<-lăucid<ăpeăJanăRoper. — Înc<ăunăcuvântădac<ămaiădaiădinătineăşiăeştiăunăomămort! NegustorulăînaltăşiăsupluăroşiăşiăîngheY<. — St<pâneşte-Yiălimbaăcândăeştiăînăpreajmaăacestorăsamurai, fiindc<ăoricareădintreăeiăoăs<-Yiăzboareăcapulăînainteăs<-l pot împiedica,ădoarădinăcauzaăpurt<riloră tale,ă l<sândălaăoăparteăaltele!ăSuntăfoarteăiuYiălaămânieăşi,ălâng<ătine,ăm<-nfuriiăşiăeuăşi-oăs<ăprimeştiăarmeăcândăoăs<ăaiănevoieădeăele!ăAiăînYeles? Jană Roperă încuviinY<ă moroc<nosă dină capă şiă d<duă înapoi.ăSamuraiiăerauăînc<ăameninY<tori,ădarăBlackthorneăîiăliniştiăşiăleăporunci,ăsubăpedeapsaăcuămoartea,ăs<-i lase echipajul în pace. — M<-ntorc curând. Coborîă pasarelaă şiă urc<ă înă barc<,ă cuăUragaă şiă alYiă samurai urmându-lă îndeaproape.ă Chisato,ă c<pitanul,ă seă apropieă deăJană Roper,ă careă seă fâstâciă subă privireaă ameninY<toare,ă seăînclin<ă şiă plec<.ă Cândă fur<ă destulă deă departeă deă corabie,ă

458

Blackthorneă îiă mulYumiă luiă Uragaă pentruă c<-l prinsese pe tr<d<tor. — V<ărog,ăf<r<ămulYumiri,ăaăfostănumaiădatoria. Blackthorneăspuseăînăjaponez<,ăastfelăcaăşiăceilalYiăs<ăpoat<ăînYelege: — Da, datorie, dar koku ală t<uă schimb<ă acum.ă Acumă nuădou<zeci,ăacum,ăoăsut<ăpeăan. — Oh,ăAlteY<,ăv<ămulYumesc,ăn-oămerit.ăÎmiăf<ceamănumaiădatoria şiătrebuie... — Vorbeşteărar,ănuăînYeleg. Uragaăîşiăceruăiertareăşiăvorbiămaiărar.ăBlackthorneăîlăl<ud<ădinănou,ăapoiăseăaşez<ăînălargulăluiălaăprovaăb<rcii,ădoborâtădeăoboseal<.ăSeăforY<ăs<-şiăYin<ăochiiădeschişiăşiăpriviăînapoi,ălaăcorabie,ă s<ă seă conving<ă dină nouă c<ă eraă aşezat<ă bine.ă VanăNekkăşiăceilalYiăerauălaăparapetăşiăîiăp<ruăr<uăc<-i adusese la bord,ădeşiăştiaăc<ăn-avuseseădeăales.ăF<r<ăei,ăc<l<toriaăn-ar fi pututăfiăsigur<. Haimanaleă rebele!ă îşiă zise.ă Ceă dracu'ă s<ă facă cuă ei?ă ToYiăvasaliiă meiă ştiuă despre satul eta şiă suntă toYiă laă felă deădezgustaYi...ăIisuseăCristoase,ăceăîncurc<tur<!ăKarma, neh? Adormi. Când barca izbi cu prova în mal, în apropierea debarcaderului, se trezi. La început nu-şiăputuăamintiăundeăera.ăVisaseăc<ăseăaflaăînapoiălaăcastel,ăînăbraYeleăluiăMariko,ăcaănoapteaătrecut<. Înănoapteaăceătrecuse,ădup<ăceăf<cuser<ădragoste,ăr<m<seser<ăpeă jum<tateă adormiYiă unulă înă braYeleă celuilalt,ă Fujikoăîmp<rt<şindu-leă tainaăşiăChimmokoădeăpaz<,ăcândăYabuăşiăsamuraiiăs<iăb<tuser<ălaăuş<.ăSearaăîncepuseăatâtădeăpl<cut.ăFujikoăoăinvitaseădiscretăşiăpeăKikuăşiăluiăiăseăp<ruseăc<ăn-o v<zuseăniciodat<ămaiăfrumoas<ăşiămaiăplin<ădeăviaY<.ăCândăclopoteleă sunaser<ă sfârşitulă Oreiă Porcului,ă Marikoă sosiseăpunctual<.ă Avuseser<ă gust<riă şi saké, dar curând Mariko sp<rseseăvraja.

459

— Îmiă pareă r<u,ă dară eştiă înă mareă primejdie,ă Anjin-san, îi explicaseă eaă şiă cândă repetaseă ceeaă ceă Gyokoă îiă spuseseădespreăaănuăaveaăîncredereăînăUraga,ăatâtăKikuăcâtăşiăFujikoăfuseser<ălaăfelădeătulburate. — V<ărog,ănuăv<ăfaceYiăgriji.ăAmăs< fiuăcuăochiiăpeăel,ănuăv<ătemeYi,ăleăliniştiseăel. Mariko continuase: — Poate c-ară trebuiă s<ă teă p<zeştiă laă felă şiă deăYabu-sama, Anjin-san. — Cum? — Înădup<-amiazaăastaăamăv<zutăuraădeăpeăchipulădumitale.ăŞiăelăaăv<zut-o. — N-are-a face, spusese. Shigata ganai, neh? — Nu,ă îmiăpareă r<u,ăaă fostăoăgreşeal<.ăDeăceă Yi-ai chemat oameniiălaăînceput,ăcândăîlăînconjuraser<ăpeăYabu-sama? Cu siguranY<ăc<ăşiăastaăaăfostăoămareăgreşeal<.ăL-arăfiăucisăiuteăşiăduşmanulă t<uă ară fiă fostă mort,ă f<r<ă niciă ună felă deă pericolăpentru dumneata. — Asta n-ar fi fost drept, Mariko-san.ă AtâYiaă oameniăîmpotriva unuia singur. N-ar fi fost cinstit. MarikoăexplicaseăluiăKikuăşiăluiăFujikoăceăspuseseăel. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăAnjin-san,ădarănoiătoateăcredemăc<ăesteăun fel de-a gândiăfoarteăprimejdiosăşiăteăimplor<măs<-lălaşiăde-oăparte.ăEăchiarăfoarteăgreşităşiăchiarăfoarteănaiv.ăTeărogăs<ăm<ăierYiăc<ăamăfostăatâtădeădirect<.ăYabu-san oăs<ăteădistrug<. — Nu,ănuăînc<.ăSuntăînc<ăpreaăimportantăpentruăelăşiăpentruăOmi-san. — Kiku-san, spune, te rog, spune-i lui Anjin-san s<ă seăfereasc<ădeăYabuăşiădeăacestăUraga.ăLuiăAnjin-san s-ar putea s<-iă vin<ă greuă s<-nYeleag<ă ceă înseamn<ă aiciă "important",ăneh? — Da, sunt de acord cu Kiku-san, spusese Fujiko. MaiătârziuăKikuăplecaseăcaăs<-l distreze pe Toranaga, apoi

460

Marikoărisipiseădinănouăpaceaăînc<perii. — Înănoapteaăastaă trebuieăs<-Yiă spunăsayonara, Anjin-san. Plec în zori. — Nu, acum nu mai e nevoie, spusese. Totul poate fi schimbatăacum.ăTeă iauă laăOsaka.ăOă s<ă iauăoăgaler<,ă sauăoăcorabie de coast<.ăLaăNagasa... — Nu, Anjin-san, îmiăpareăr<u.ăTrebuieăs<ăplec,ăaşaăcumămiăs-a poruncit. NiciăunăfelădeăinsistenY<ănuăoăconvinsese. OăsimYiseăpeăFujikoăprivindu-lăînăt<cere,ăiarăinima-l duruse la gândulăplec<riiăluiăMariko.ăSeăuitaseălaăFujiko.ăEa-şiăceruse iertareă pentruă oă clip<.ă Tr<seseă panoul-shoji înă urmaă eiă şiăr<m<seser<ă singuri,ă ştiindă c<ă Fujikoă nuă seă vaă întoarce,ă c<ăerauăînăsiguranY<ăpentruăpuYinătimp.ăSeăiubiser<ăînăgrab<ăşiăcuăfurie.ăApoiăseăauziser<ăvociăşiăpaşiăşiăabiaăavuseser<ătimpăs<ăse-aranjezeă înainteă caă Fujikoă s<ă liă seă al<tureă prină uşaăinterioar<ăşiăYabuăs<ăp<şeasc<ăîn<untru,ăaducândăporuncileăluiăToranagaăpentruăoăplecareăimediat<ăşiătainic<. — Yokohama,ă apoiă Osaka,ă pentruă oă scurt<ă oprire,ăAnjin-san. Dină nouă laă drum,ă c<treă Nagasaki,ă dină nou la Osakaă şiă dină nouă acas<,ă aici!ă Amă trimisă dup<ă echipajulădumitaleăs<ăseăprezinteălaăcorabie. Îlăn<p<diseăbucuriaăînăfaYaăacesteiăvictoriiătrimiseădeăceruri. — Da, Yabu-san, dar Mariko-san? Mariko-san merge la fel Osaka, neh? Mai bine cu noi. Mai repede, mai sigur, neh? — NuăcuăputinY<,ăîmiăpareăr<u.ăTrebuieăgr<bit.ăS<ămergem!ăFluxul,ăînYelegiă"fluxul",ăAnjin-san? — Hai, Yabu-san, dar Mariko-san merge Osaka... — Îmiă pareă r<u,ă eaă areă porunci,ă aşaă cumă şiă noiă avemăporuncile noastre. Mariko-san, te rog, explic<-i. Spune-iăs<ăseăgr<beasc<. Yabuă fuseseă deă neclintită şiă aşaă deă târziuă înă noapteă eraă cuăneputinY<ă s<ă mearg<ă laă Toranagaă s<-iă cear<ă retragereaă

461

ordinului.ăNuăfuseseătimpăşiănuăputuser<ăr<mâneăsinguriăcaăs<ăvorbeasc<ăşiăalteleăcuăMarikoăsauăFujikoăşiănuăputuser<ădecâtă s<-şiă iaă laă revedereă politicos,ă dară aveauă s<ă seăîntâlneasc<ăînăcurând,ăînăOsaka. — Foarte curând, Anjin-san, spusese Mariko. — Sfinteă Dumnezeule,ă ajut<-m<ă s<ă n-o pierd, spuse Blackthorne.ă Pesc<ruşiiă Yipauă deasupraă plajei,ă Yipeteleă lorăînt<rindu-iăsingur<tatea. — Peăcine,ăAlteY<? Blackthorneă reveniă laă realitate.ă Ar<t<ă c<treă corabiaă dinădep<rtare. — Cândăvorbimădespreăcor<bii,ănoiăspunemăele. Ne gândim ca la persoane feminine, nu masculine. Wakarimasu ka? — Hai. Blackthorneăputeaăînc<ăs<ăvad< micile siluete ale echipajului s<uăşiădinănouăseăg<siăînăfaYaăaceleiaşiădilemeădeănerezolvat.ăTrebuieăs<-iăaduciălaăbord,ăîşiăspuseăşiăînc<ăalYiiăcaăeiăşiănoiiăveniYiăn-oăs<ăseăîmpaceăniciăeiăpreaăbineăcuăsamuraiiăşi-orăs<ăfieă şiă catolici,ă ceiămaiămulYi.ăDumnezeule din ceruri, cum s<-iă st<pânescă peă toYi?ă Marikoă aveaă dreptate.ă Înă preajmaăcatolicilor sunt un om mort. — Chiarăşiăeu,ăAnjin-san,ăspuseseăeaănoapteaătrecut<. — Nu, Mariko-chan, nu dumneata. — Spuneaiăc<ăsuntemăduşmaniiădumitale,ăînădup<-amiaza. — Amăspusăc<ăceiămaiămulYiădintreăcatoliciăsuntăduşmaniiămei. — Orăs<ăteăucid<ădac<ăauăs<ăpoat<. — Da,ădarătu...ăoăs<ăneăîntâlnimăîntr-adev<rălaăOsaka? — Da. Te iubesc. Anjin-san.ă Tineă minte,ă fereşte-te de Yabu-san... A avut dreptate în ce-lăpriveşteăpeăYabu, gândi Blackthorne, oriceăarăziceăel,ăoriceăarăf<g<dui.ăAmăf<cutăoămareăgreşeal<ăchemândăînapoiăoameniiămei,ăcândăîlăîncolYiser<.ăTic<losulă

462

<laăoăs<-miătaieăgâtulădeăîndat<ăceăn-oăs<ămaiăaib<ănevoieădeămine.ăOricâtădeămultăseăprefaceăelăc<ăoăs<ăfieăaltfel.ăŞi,ătotuşi,ăam nevoie de el. N-amăs<ăpotăajungeăniciodat<ăînăNagasakiăşiăînapoiăf<r<ăsprijinulăcuiva.ăŞiădesigur,ăoăs<-mi fie de-ajutor s<-lăconving<ăpeăToranaga.ăCuăelălaăconducereaăaădou<ămiiădeăfanaticiăamăputeaăfaceăpr<p<dăînăNagasakiăşi,ăpoate,ăchiar la Macao. Sfânt<ăFecioar<,ăsingurăsuntăneputincios! Apoiăîşiăamintiăce-i spusese Gyoko lui Mariko, despre Uraga şiădespreăaănuăaveaăîncredereăînăel.ăGyokoăaăgreşităînăprivinYaălui, gândi. Unde-aămaiăgreşităea,ăoare? CAPITOLUL 52 Dup<ăoăîndelungar<ăc<l<torieăcuăgalera,ăBlackthorneăseăaflaădină nouă peă c<ileămaritimeă aglomerateă aleăOsak<i,ă simYindăaceeaşiă greutateă ap<s<toareă aă oraşuluiă caă şiă atunciă cândă îlăv<zuseăpentruăprimaădat<.ăTaifunulăpustiiseăoraşul,ăl<sându-i r<niă adânci,ă iarăuneleă zoneăerauă înc<ă înnegrite de foc, dar imensitateaăluiăp<reaăaproapeăneatins<ăşiă înc<ădominat<ădeăcastel.ăChiarăşiădeălaăaceast<ădistanY<,ădeămaiămultădeăoăleghe,ăputeaă s<ă vad<ă centuraă colosal<ă aă primuluiă zid,ă înt<riturileăridicateă multă deasupraă p<mântului,ă dară toateă strivite de ameninYareaătrufaş<ăaădonjonului. — Cristoase,ăspuseăVinckăneliniştit,ăstândălâng<ăelălaăprov<,ănu-iăcuăputinY<ăs<ăfieăatâtădeămare!ăAmsterdamulăe-un spârc deămusc<ăpeălâng<ăel! — Da.ăFurtunaăaălovităoraşul,ăda'ănuăaşaădeăr<u.ăNimicăn-ar putea atinge castelul. Taifunul lovise cu putere dinspre sud-vest,ă cuă dou<ăs<pt<mâniă înă urm<.ă Fuseser<ă destuleă semne,ă noriiă joşiă şiă

463

ameninY<toriăşiărafaleădeăvântăşiăploaie,ăaşaăc<ăseăgr<biser<ăs<ăduc<ăgaleraăîntr-un port sigur, ca s-aştepteătrecereaăfurtunii.ăAşteptaser<ă cinciă zile.ă Înă afaraă portuluiă oceanulă ridicaseăvaluriă înspumate,ă iară vântulă fuseseă maiă puternică şiă maiăviolentădecâtăoriceăîntâlniseăvreodat<ăBlackthorne. — Cristoase!ăspuseădinănouăVinck.ăAşăvreaăs<ăfimăacas<.ăArăfiătrebuităs<ăajungemăacas<ăde-acu' un an. BlackthorneăîlăaduseseăpeăVinckăcuăelădeălaăYokohamaăşi-i trimiseăpeăceilalYiăînapoiălaăYedo,ăl<sându-l pe Erasmus în siguranY<ă şiă p<zit,ă subă comandaă luiă Naga.ă Echipajulă s<uăfuseseăbucurosăs<ăpoat<ăpleca,ăiarăelăseăbucuraseăc<ăputuseăsc<paădeăei.ăÎn noapteaăaceeaăavuseser<ăoăceart<ăviolent<ăînăprivinYaăbanilorănavei.ăBaniiă erauăaiăCompaniei,ănuăaiă lui.ăVanăNekkăeraătrezorierulăexpediYieiăşiăstarosteleănegustorilorăşi,ăîmpreun<ăcuăC<pitanulăGeneral,ăaveaăputereaăasupraălor.ăDup<ăceăfuseser<ănum<raYiăşiărenum<raYiăşiăv<zuser<ăc<ăerauătoYi,ămaiăpuYinăoămieădeămonezi,ăvanăNekk,ăsprijinitădeăJanăRoper,ă seă împotriviseă caă elă s<ă poat<ă luaă sumaă peă care-o ceruseăcaăs<ăangajezeăalYiăoameni. — Vreiămultăpreaămult,ăpilotule!ăVaătrebuiăs<ăleăoferiămaiăpuYin. — Iisuseă Cristoase,ă trebuieă s<ă pl<timă oricâtă ne-ar costa. Trebuieăs<ăamămarinariăşiătunari! Lovise cu pumnul în masa din cabina cea mare. — Cumăaltfelăoăs<ăajungemăacas<? Înăceleădinăurm<ăîiăconvinseseăs<ăiaăîndeajuns,ăscârbităc<ăîlăf<cuser<ăs<-şiăias<ădinăfireădinăpricinaăc<rp<noşenieiălor.ăÎnăziuaăurm<toareăîiătrimiseseăînapoiălaăYedo,ăcuăoăzecimeădinătezaurăîmp<rYit<ăîntreăei,ăcaăs<ăacopereăpl<Yileădinăurm<,ăiarăceilalYiăbaniăr<m<seser<ăsubăpaz<ăpeăcorabie. — Deă undeă ştimă c<ă aiciă voră fiă înă siguranY<?ă întrebase nemulYumităJanăRoper. — R<mâiăşiăp<zeşte-i tu, atunci!

464

Darăniciăunulădintreăeiănuăvoiseăs<ăr<mân<ălaăbord.ăVinckăseăînvoiseăs<ăvin<ăcuăel. — De ce el, pilotule? întrebase van Nekk. — Pentruăc<ăeămarinarăşi-oăs<ăamănevoieădeăajutor. Blackthorne fusese bucurosăs<-iăvad<ăplecând.ăOdat<ăieşiYiăpeămare,ăîncepuseăs<-lăschimbeăpeăVinckădup<ăfelulăjaponez.ăVinckă eraă stoică înă privinYaă asta,ă avândă încredereă înăBlackthorne,ăc<ciănavigaseăcuăelăpreaămulYiă aniăcaă s<ănu-l cunoasc<ăîndeajuns. — Pilotule, pentru tine oăs<ăm<ăîmb<iezăşi-oăs<ăm<ăsp<lăînăfiecareăzi.ăDa'ăs<ăfiuăeuăafurisitădac-oăs<-mbrac gioarsa aia de c<maş<ădeănoapte! Pesteăzeceăzile,ăpeăjum<tateăgol,ăVinckăleg<naăfericităsonda,ăcuăcenturaăsaă lat<ăstrâns<ăpeăburt<,ăcuăunăpumnală înfiptă înăteac<ă laă spateă şi unul dintre pistoalele lui Blackthorne strecuratăînăsiguranY<ăînăc<maşaăluiăzdrenYuit<ădarăcurat<. — Nuătrebuieăs<ămergemălaăcastel,ănu-iăaşa,ăpilotule? — Nu. — IisuseăCristoase,ămaiăbineăs<ăst<măcâtămaiădeparteădeăel. Ziuaă eraă minunat<.ă Ună soareă caldă sclipeaă deasupraă m<riiăliniştite.ăVâslaşiiăerauăînc<ăpliniădeăvlag<ăşiădisciplinaYi. — Vinck, uite-acolo a fost ambuscada! — Iisuse Cristoase, ia uite-te la recifele alea! Blackthorne îi povestise despre evadarea lui la un pas de moarte,ă despreă focurileă deă alarm<ă deă peă creneluri,ă despreămormaneleădeămorYiădeăpeăY<rmăşiădespreăfregataăduşman<ăcareăseăn<pustiseăsupraălui. — Ah, Anjin-san. Yabuăveniăs<ăliăseăal<ture. — Bine, neh? ar<t<ălaădezastrulădeăpeăY<rm. — R<u,ăYabu-sama. — Eăduşmanul,ăneh? — Oameniiănuăsuntăduşmani.ăNumaiăIshidoăşiăsamuraiiăsuntă

465

duşmani,ăneh? — Castelulă eă duşman,ă r<spunseă Yabu,ă l<sândă s<ă seă vad<ăîngrijorareaă saă şiă aă tuturoră celoră deă laă bord.ă Aiciă totulă eăpotrivnic. Blackthorne îl privi îndreptându-seă c<treă prov<,ă vântulăfluturându-iă chimonoulă deăpeăpieptulă lat.ăVinckă îşiă coborîăvocea. — L-aşăomorîăpeătic<losulă<sta,ăpilotule! — Da. Nu l-amăuitatăniciăeuăpeăb<trânulăPieterzoon,ănu-Yiăface griji. — Nici eu. Dumnezeu mi-e martor. Habar n-amăcumăpoYiăvorbi vorba lor. Ce-a zis? — A fost doar politicos. — Care-i planul? — Ancor<măşiăaştept<m.ăElăpleac<ăpentruăoăziăsauădou<ăşiănoiăYinemăcapulălaăcutieăşi-aştept<m.ăToranagaăaăspusăc-oăs<ătrimit<ămesajeăpentruăscrisoriădeăliber<ătrecere,ădeăcare avem nevoie,ădarăchiarăşi-aşaăoăs<ăst<măcuminYiălaăbord. Blackthorneăcercet<ăcuăprivireaănaveleăşiăvalurileădinăjur,ăînăc<utareaăunuiăpericol,ădarănuăv<zuăniciăunul.ăTotuşi,ăîiăspuseălui Vinck: — Mai bine du-teă s<ă strigiă adâncimeaă acum.ă Nuă seă ştieăniciodat<! — Aye! Yabuă îlă priviă peă Vinckă leg<nândă sondaă apoiă porniă înapoiăc<treăBlackthorne. — Anjin-san,ă poateă ară trebuiă s<ă ieiă galeraă şiă s<ă teăduciă laăNagasaki.ăNuămaiăaştepta,ăei? — Înăregul<,ăapuseăbinevoitorăBlackthorne,ăf<r<ăs<ăseălaseămomit. Yabu râse. — Îmi placi, Anjin-san, darăîmiăpareăr<u,ăsingurăoăs<ămoriăcurând.ăNagasakiăfoarteăr<uăpentruătine.

466

— Osakaăr<u,ăpesteătotăr<u! — Karma. Yabuăzâmbiădinănou.ăBlackthorneăseăpref<cuăc<ăgust<ăgluma.ăSt<tuser<ădeăvorb<ădeămulteăoriădespreăacestălucruăînătimpulăc<l<toriei.ăBlackthorneăînv<YaseămulteădespreăYabu.ăÎlăuraăşiămaiămult,ăseăîncredeaăşiămaiăpuYinăînăel,ăîlărespectaămaiămultăşiăştiaăc<ăkarma luiăşi-a sa se împleteau. — Yabu-san are dreptate, Anjin-san, spusese Uraga. Poate s<ăteăapereălaăNagasaki,ăeuănu. — Din cauza unchiului dumitale, seniorul Harima? — Da.ăPoateă c<ă suntădejaădeclarată proscris,ăneh? Unchiul meuăeăcreştin,ădeşiăcredăc<ăunăcreştinădeăorez. — Ce-nseamn<ăasta? — Nagasaki este feuda lui. Nagasaki are un mare port pe coasta Kyushu, dar nu cel maiăbun.ăAşaăc<ăelărepedeăsimteădeăunde bate vântul, neh? Devineăcreştinăşiăporunceşteătuturorăvasaliloră s<iă s<ă seă creştineze.ă Îmiă porunceşteă mieă s<ă m<ăcreştinezăşiăm<ăbag<ăînăşcoalaăiezuiYilor,ăapoiăaranjeaz<ăs<ăfiuătrimisă caă unulă dintreă soliiă creştini,ă Papei.ă D<ă p<mântăiezuiYilorăşi,ăcumăaiăspuneădomnia-ta,ăseăgudur<ăînăfaYaălor,ădarăînăinim<ăesteătotuşiăjaponez. — IezuiYiiăştiuăceeaăceăgândeşti? — Da, desigur. — Credăşiăeiătotăaşaădespreăcreştiniiădeăorez? — Ei nu ne spun nouă, convertiYilor, ceea ce cred cu-adev<rat,ăAnjin-san. Şiăniciă întreă ei,ădeăceleămaiămulteăori.ăEiăsuntăeducaYiăs<ăYin<ătaine,ăs<ăfoloseasc<ătaineăşiăs<ăafleătaine,ă dară niciodat<ă s<ă nuă leă dezv<luie.ă Înă astaă seam<n<ăfoarte tare cu japonezii. — Maiăbineăr<mâiăaiciăînăOsaka, Uraga-san. — V<ă rogă s<ăm<ă iertaYi,ăAlteY<,ă suntă vasalulă vostru.ăDac<ămergeYiălaăNagasaki,ămergăşiăeu. Blackthorneă ştiaă c<ăUragaădeveneaăunăajutorădeănepreYuit.ă

467

Omulă îiădezv<luiseăatâtădeămulteă taineă iezuite.ăOămulYimeădespreălocul,ămotiveleăşiătimpulănegustoriei lor, treburile lor interneăşiătoateăincredibilele lor manevre de pe tot cuprinsul p<mântului.ăAşaăcumăîiăspuseseălaăfelădeămulteălucruriădespreăHarimaă şiă Kyamaă şiă despreă cumă gândeauă aceiă daimyo creştiniăşiădeăce,ăpoate,ăerauădeăparteaăluiăIshido. Doamne,ă ştiuă atâtă deă multeă încâtă acumă n-aşă aveaă preYă înăLondra!ăŞiătotuşiăamăatâteaădeăînv<Yat!ăCumăaşăputeaăs<ăfacăs<ăd<inuiasc<ătoateăcunoştinYeleăastea?ăDeăpild<ăc<ănegoYulăcuă China,ă careă pentruă Japoniaă înseamn<ă doară m<tase,ăînseamn<ă zeceă milioaneă înă aură înă fiecareă ană şiă c<,ă chiarăşi-acum,ă iezuiYiiă auă unulă dintreă ceiă maiă devotaYiă preoYiă laăcurteaăîmp<ratuluiădinăChina,ăînăBeijing,ăonoratăcuăunărangăînalt,ă ună confidentă ală celoră puternici,ă vorbindă des<vârşităchineza.ăDac<ăaşăputeaăs<ă trimităm<carăoăscrisoare, dac-aşăaveaăm<carăunămesager! ÎnăschimbulătuturorăacestorăcunoştinYe,ăBlackthorneăîncepuăs<-lă înveYeă peă Uragaă taineleă navigaYiei,ă despreă mareaăschism<ă religioas<ă şiă despreă parlament.ă Deă asemenea,ă îlăînv<Y<ăpeăelăşiăpeăYabuăcumăs<ăfoloseasc<ăunătun. Amândoi erauăeleviăsârguincioşi.ăUragaăe-unăb<rbatăbun,ăgândi.ăF<r<ăprobleme,ă doară c<ă seă ruşineaz<ă deă lipsaă coziiă deă samurai.ăAstaăoăs<ăcreasc<ăcurând. Seăauziăunăstrig<tădeăavertismentădeălaăomulădeăveghe. — Anjin-san! C<pitanulă japoneză ar<taă cuă mânaă înainte,ă c<treă ună cuterăelegant,ă cuă dou<zeciă deă vâsle,ă careă seă apropiaă dinspreătribord. La catargul principal erau însemnele lui Ishido. Al<turiă deă eleă seă aflauă celeă aleă Consiliuluiă RegenYilor,ăaceleaşiă subăcareăNebaraă Jozenă şiă oameniiă s<iă c<l<toriser<ăc<treăAnjiro,ăc<treămoarte. — Cineă e?ă întreb<ă Blackthorne,ă simYindă cumă creşteăîncordareaăînătoat<ănava.ăToYiăochiiăerauăaYintiYiăînădep<rtare.

468

— Nuăpotăs<ăv<d,ăîmiăpareăr<u,ăspuseăc<pitanul. — Yabu-san? Yabuăridic<ădinăumeri. — Un oficial. Peăm<sur<ăceăcuterulăseăapropia,ăBlackthorneăv<zuăunăb<rbatăînă vârst<,ă aşezată subă ună baldachină laă pup<,ă purtândă haineăîmpodobite,ă deă ceremonieă şiă pelerinaă cuă umeriă largi.ă Nuăpurtaăs<bii.ăÎnăjurulăluiăerauăsamuraiiăînăuniformeăgriăaiăluiăIshido. Toboşarulă îşiă opriă b<t<ileă caă s<-iă îng<duieă cuteruluiă s<ă seălipeasc<ă deă galer<.ă Oameniiă alergar<ă s<-l ajute pe acel personajăoficialăs<ăurceălaăbord.ăUaăpilotăjaponezăs<riădup<ăelăşi,ădup<ănenum<rateăplec<ciuni,ăprelu<ăconducereaăgalerei. Yabuăşiăb<rbatulă înăvârst<ăerauădeosebitădeăceremonioşiăşiăgravi.ă Înă celeă dină urm<ă seă aşezar<ă peă perneă deă ranguriădiferite,ăpersonajulăoficială luândăcelămaiăbună loc,ă laăpup<.ăSamuraii,ă atâtă aiă luiă Yabuă câtă şiă ceiă înă gri,ă seă aşezar<ă cuăpicioareleăîncrucişateăsauăînăgenunchiăpeăpunteaăprincipal<,ăîn jurul lor,ăpeălocurileădeăceleămaiămic<ăimportanY<. — Consiliulă îYiă ureaz<ăbun-venit, Kasigi Yabu, în numele În<lYimiiăSaleăImperiale,ăspuseăb<rbatul. Eraăscundăşiăîndesat,ăcamătrecut,ăunăsfetnicădeărangăînaltăalăregenYiloră laă ceremonii,ă avândă deă asemeneaă şiă ună rang la CurteaăImperial<.ăSeănumeaăOgakiăTakamotoăşiăeraăprinYădeăalăşapteleaărang,ăiarăfuncYiaăsaăeraăaceeaădeăintermediarăîntreăcurteaă Maiest<Yiiă Salaă Imperiale,ă Fiulă Cerului,ă şiă regenYi.ăDinYiiă s<iă erauă vopsiYiă înă negru,ă aşaă cumă prină tradiYiaă deăsecole îiăaveauătoYiăcurteniiădinăjurulăîmp<ratului. — MulYumesc,ăprinYeăOgaki.ăEăoăcinsteăs<ăfiuăaici,ăînănumeleăseniorului Toranaga, spuse Yabu, foarte impresionat de onoareaăcareăiăseăf<cea. — Da,ă suntă sigur.ă BineînYelesă eştiă aiciă şiă înă folosulădomniei-tale, neh? spuse Ogaki sec.

469

— Desigur,ăr<spunseăYabu. — Când va sosi seniorul Toranaga? — Îmiăpareăr<u,ădarătai-fun-ul m-aăîntârziatăcinciăzileăşiăn-am niciăoăştireădeăcândăamăplecat. — Ah, da, tai-fun-ul. Da,ăConsiliulăaăfostăatâtădeăbucurosăs<ăafleăc<ăfurtunaănu te-a atins. Ogakiătuşi. — Câtădespreăst<pânulădomniei-tale,ăîmiăpareăr<uăs<-Yiăspunăc<ă niciă n-aă ajunsă m<cară laă Odawara.ă Auă fostă totă felulă deănesfârşiteă întârzieriă şiă s-aă vorbiiă despreă boal<.ă Regretabil,ăneh? — Oh,ăda.ăFoarte.ăNimicăserios,ăcred?ăîntreb<ăYabu imediat, nespus de bucuros de-aăfiăp<rtaşălaătainaăluiăToranaga. — Nu,ă dină fericireă nimică serios.ă Dină nouă tuseaă seac<.ăSeniorulăIshidoăaăînYelesăc<ăst<pânulădomniei-tale va ajunge mâine la Odawara. Yabuăl<s<ăs<ăseăvad<ăsurprizaăcuvenit<. — Când am plecat,ăacumădou<zeciăşiăunaădeăzile,ătotulăeraăgata de plecare. Apoi s-aă îmboln<vită seniorulăHiro-matsu. Ştiuă c<ă seniorulă Toranagaă eraă foarteă îngrijorat,ă dară şiăner<bd<toră s<-şiă înceap<ă c<l<toria,ă aşaă cumă suntă şiă euăner<bd<torăs<-miăîncepăpreg<tirileăpentruăsosirea sa. — Totulăeăpreg<tit,ăspuseăb<rbatulăm<runt. — Desigurăc<ăConsiliulăn-arăaveaănimicăîmpotriv<ădac<ăamăs<ăverificăaranjamentele,ăneh? Yabuăeraăfoarteăvorb<reY. — EsteăesenYialăcaăceremoniaăs<ăfieăpeăm<suraăConsiliuluiăşiăocaziei, neh? — Peăm<suraăMaiest<YiiăSaleăImperiale,ăFiulăCerului.ăEsteăinvitaYiaălui,ăacum. — Desigur, dar.... BunaădispoziYieăaăluiăYabuădisp<ru. — VreYiă s<ă spuneYi...ă vreYiă s<ă spuneYiă c<ă Majestateaă Saă

470

Imperial<ăvaăfiăaici? — PrealuminatulăaăîncuviinYatăumilaărug<minteăaăregenYilorăde-a primi personal leg<mântulă deă supunereă ală nouluiăConsiliu, al acelor daimyo maiă importanYi,ă împreun<ă cuăseniorulăToranaga,ăcuăfamiliaăsaăşiăvasalii.ăSfetniciiămaiădeăseam<ăaiăÎn<lYimiiăSaleăImperialeăauăfostărugaYiăs<ăaleag<ăoăziănorocoas<ăpentru – pentru un astfel de ritual. Aceasta va fi a dou<zeciăşiăunaăziădinăalăcincileaăanăalăereiăKeicho. Yabuăr<maseăuluit. — În nouăsprezece zile? — Laăamiaz<. Cuă mult<ă eleganY<,ă Ogakiă scoaseă oă batist<ă deă hârtieă dinămânec<ăşi-şiăsufl<ădelicatănasul. — Te rogă s<ă m<ă ierYi.ă Da,ă laă amiaz<.ă Semneleă seă arat<ăperfecte. Seniorul Toranaga a fost informat acum paisprezece zile printr-ună mesageră imperial.ă Acordulă s<uăumil,ăexprimatăimediat,ăaăfostăadusălaăcunoştinYaăregenYilorăacum trei zile. OgakiăscoaseăunăsulăsubYire de hârtâe. — Iat<ă şiă invitaYiaă domniei-tale, senior Kasigi Yabu, la ceremonie. Yabuă tres<riă laă vedereaă sigiliuluiă imperial,ă subă form<ă deăcrizantem<ăcuăşaisprezeceăpetale.ăŞtiaăcă nimeni, nici chiar Toranaga n-arăfiăpututărefuzaăoăastfelădeăinvitaYie.ăUn refuz ară fiă oă insult<ă deă neînchipuită laă adresaă divinit<Yii,ă oănesupunereă f<Yiş<ă şi,ă deoareceă întregă p<mintulă aparYineaăÎmp<ratului,ă ară fiă dusă laă pierdereaă imediat<ă aă tuturorăpropriet<Yilor,ă laă careă s-ară fiă ad<ugată imediată oă invitaYieăimperial<ădeăa-şiăfaceăpeădat<ăseppuku, emis<ăînănumeleăluiădeăc<treăregenYi,ăpecetluit<ădeăasemeneaăcuăMareleăSigiliu.ăOăastfelădeăinvitaYieăarăfiăfostădefinitiv<ăşiăarăfiătrebuităurmat<. Yabuăseăzb<teaădisperatăs<-şiărecapeteăst<pânireaădeăsine. — Îmiăpareăr<u,ănuăteăsimYiăbine?ăîntreb<ăOgakiăbinevoitor.

471

— Îmiăpareăr<u,ăbolborosiăYabu,ădarăniciăchiarăînăceleămaiăfrumoaseăvisuriăaleămele...ănimeniănuăşi-ar fi putut imagina c<ăPrealuminatulăar...ne-arăonoraăaşaădeămult,ăneh? — Aşa-i, oh, da. Extraordinar! — Uluitor.ă AlteYaă Saă Imperial<ă va...ă seă vaă gândiă s<ăp<r<seasc<ăKyotoăşiăs<ăvin<ălaăOsaka. — Aşa-i.ăTotuşi,ăînăceaăde-aădou<zeciăşiăunaăzi,ăLumin<YiaăSaăşiăÎnsemneleăimperialeăvorăfiăaici. Însemneleăimperiale,ăf<r<ădeăcareăniciăoăsuccesiuneănuăeraălegal<,ăerauăCeleăTreiăComoriăSacre, socotite divine, despre careă seă credeaă c<ă fuseser<ă aduseă peă p<mântă deă c<treă zeulăNinigi-noh-Mikotoă şiă încredinYateă deă c<treă elă însuşiănepotuluiăs<uăJimmuăTenno,ăprimulăîmp<ratăp<mântean,ăiarădeăc<treăacestaăurmaşuluiăs<uăşiădeălaăacestaămaiădeparte, din urmaşă înă urmaş,ă pân<ă ast<zi,ă împ<ratuluiă Go-Nijo: Sabia, OglindaăşiăNestemata.ăSabiaăSacr<ăşiăNestemataăîlăînsoYeauăîntotdeaunaă peă împ<rată înă drumurileă oficiale,ă cândă acestaătrebuiaăs<ăr<mân<ăpesteănoapteădeparteădeăpalat.ăOglindaăeraăYinut<ăînăsanctuarul interier de la marele altar Shinto din Izu. Sabia,ăOglindaăşiăNestemataăaparYineauăFiuluiăCerului.ăErauăsimboluriă divineă aleă puteriiă legale,ă aleă divinit<Yiiă saleă şiădovedeauăc<ăatunciăcândăel seămişca,ătronulădivinăseămişcaăîmpreuna cuăel.ăŞiăastfel,ăputereaăseămişcaăîntotdeaunaăcuăel. Yabu hârâi: — Eă aproapeă cuă neputinY<ă s<ă credă c<ă preg<tirileă pentruăsosireaăSaăarăputeaăfiăf<cuteăînătimp. — Generalulă Ishido,ă înă numeleă regenYilor,ă l-a rugat pe Prealuminat chiar în clipa în care a auzit de la seniorul Zatakiă c<ă seniorulăToranagaă aă încuviinYată laăYokosé, spre uimireaătuturor,ăs<ăvin<ălaăOsakaăşiăs<ăseăînclineăsorYii.ăDoarămareaă cinsteă peă careă oă faceă st<pânulă domniei-tale, regenYilor,ăi-aăf<cutăpeăaceştiaăs<-lăroageăpeăFiulăCeruluiăs<ălumineze împrejurarea cuăprezenYaăSa.ăDinănouătuseaăseac<.ă

472

Teă rogă s<ăm<ă ierYi.ăAiădori,ă poate,ă s<-miădaiă încuviinYareaădumitaleăînăscris,ăcâtădeăcurândăcuăputinY<? — Pot s-oăfacăchiarăacum?ăîntreb<ăYabu,ăsimYindu-se lipsit de puteri. — Suntăconvinsăc<ăregenYiiăvorăapreciaăaceasta. F<r<ă vlag<,ă Yabuă trimiseă dup<ă celeă trebuitoareă scrisului.ăNouăsprezece auzeaă mereuă înă minte.ă Nou<sprezeceă zile!ăToranagaă poateă s<ă întârzieă doară nou<sprezeceă zileă şiă apoiătrebuieăneap<ratăs<ăfieăaici.ăEătimpăîndeajunsăcaăs-ajung la Nagasakiă şi-napoiă laă Osaka,ă dară nuă îndeajunsă s<ă pornescăataculădeăpeămareăasupraăCorabieiăNegreăşiăs-oăiauăşi,ădeci,ănuăîndeajunsăs<-iăîncolYescăpeăHarima,ăKyama,ăsauăOnoshi,ăsauă peă preoYiiă creştiniă şi,ă deci,ă nuă îndeajunsă timpă caă s<ăpornescă "Ceră deă Purpur<",ă aşaă c<ă întregul plan al lui Toranaga este doar un vis. Oh, oh, oh! Toranagaăaădatăgreş.ăTrebuiaăs<-miăînchipuiăc<ăaşaăoăs<ăseăîntâmple.ăR<spunsulălaătoateăîntreb<rileămeleăeălimpede:ăsauăm<ă încredă orbeşteă înă Toranaga,ă c<ă oă s<ă reuşeasc<ă s<ă seăstrecoareă dină capcan<ă şi-l ajut pe Anjin-san, aşaă cumă amăpl<nuit,ăs<-şiăfac<ărostădeăoameniăcaăs<ăiaăCorabiaăNeagr<ăcâtămaiăiute,ăsauătrebuieăs<ăm<ăducălaăIshidoăşiăs<-i spun tot ce ştiuă şiă s<-ncercă s<-iă oferă toateă asteaă înă schimbulă vieYiiă şiăfeudei mele. Care dintre ele? Îi fur<ăaduseăhârtie,ăpensul<ă şiă cerneal<.ăD<duăgrijileăde-o parteăpentruămomentăşiăseăconcentr<,ăîncercândăs<ăscrieăcâtămaiă des<vârşită şiă maiă frumosă eraă înă stare.ă Ară fiă fostă deăneînchipuităs<ăr<spund<ăFiuluiăCeruluiăcuăminteaătulburat<.ăCândă termin<ă deă scrisă r<spunsulă luaseă dejaă hot<râreaădefinitiv<:ăaveaăs<ăurmezeăpân<ălaăcap<tăsfatulă luiăYuriko.ăDeîndat<ă greutateaă careă îiă ap<saă inimaă disp<ruă şiă seă simYiădeosebită deă uşurat.ă Îşiă semn<ă numeleă cuă oă înfloritur<ămândr<.

473

Cumăs<ăfieăcelămaiăbunăvasalăalăluiăToranaga?ăEra simplu: Îndep<rteaz<-lăpeăIshidoădeăpeăacestăp<mânt. Cumăs<ăoăfacăşiătotuşiăs<-miăr<mân<ăîndeajunsătimpăs<ăscap? Atunci îl auzi pe Ogaki spunând: — Mâine, domnia-taăeştiăinvitatălaăoărecepYieăoficial<ădat<ădeăgeneralulă Ishidoă înă cinsteaă zileiă deă naştere a doamnei Ochiba. *** Înc<ă istovit<ădeăc<l<torie,ăMarikoăoă îmbr<Yiş<ămaiă întâiăpeăKiri,ăapoiăpeădoamnaăSazuko,ăadmir<ăsugarulăşi-oăîmbr<Yiş<ădinănouăpeăKiri.ăSlujniceleăseăagitauăplineădeăimportanY<ădeăcolo-colo, împiedicându-se una de alta, aducând cha şi saké, luândă t<vile,ă intrândă şiă ieşindă gr<bite,ă cuă perneă şiă ierburiăpl<cută mirositoare,ă deschizândă şiă închizândă panourileădinspreăgr<dinaăinterioar<ădinăaceaăarip<ăaăcasteluluiăOsaka,ăagitândăevantaie,ăsporov<indăşiăplângând. Înă celeă dină urm<ă Kiriă b<tuă dină palme,ă leă d<duă afar<ă şiă seăîndrept<ăgreoaieăc<treăpernaăeiăspecial<,ăplin<ădeăner<bdareăşiă fericire.ă Eraă foarteă aprins<ă laă faY<.ă Marikoă şiă doamnaăSazukoăîiă f<cur<ăvânt,ăgr<bite,ăcuăevantaiul,ă înconjurând-o îndatoritoareăşiăabiaădup<ătreiăceştiămariăde saké eaăîşiăveniăînăceleădinăurm<ăînăfire. — Oh,ăaşa-iămaiăbine,ăspuse.ăDa,ămulYumesc,ăcopil<.ăDa,ăaşămaiăvreaăpuYin.ăOh,ăMariko-chan.ăEştiăîntr-adev<răaici? — Da, da, chiar aici, Kiri-san. Sazuko,ăp<rândămultămaiătân<r<ădecâtăceiăşaisprezeceăaniăaiăs<i, spuse: — Oh,ăeramăatâtădeăîngrijorate,ăauzindădoarăzvonuriăşi... — Da, nimic decât zvonuri, Mariko-chan, o întrerupse Kiri, oh,ăsuntăatâtădeămulteăpeăcareăvreauăs<ăleăştiu,ăc<-miăvineăs<ăleşin!

474

— S<rmanaă Kiri-san! Uite,ă iaă puYină saké, spuse Sazuko îndatoritoare.ăPoateăarătrebuiăs<-Yiăsl<beştiăobi-ulăşi... — Acumăm<ăsimtăfoarteăbine!ăTeărog,ănuăte-ngrijora,ăcopil<. Kiriă r<sufl<ă adâncă şi-şiă încruciş<ă mâinileă pesteă pânteculămare. — Oh, Mariko-chan, e-atâtădeăbineăs<ăveziădinănouăunăchipăde prieten din afara castelului Osaka. — Da,ă oă îngân<ă Sazuko,ă caă ună ecou,ă cuib<rindu-se mai aproapeă deă Marikoă şi,ă apoi,ă spuseă într-oă rev<rsareă deăcuvinte: — DeăcâteăoriăieşimădincoloădeăporYi,ăsamuraiiăînăgriămişun<ăîn jurul nostru ca un roi de albine în jurul reginei lor. Nu ni seă îng<duieă s<ă p<r<simă castelulă decâtă cuă încuviinYareaăConsiliului – nici uneia dintre doamne, nici chiar celei a seniorului Kiyama – iarăConsiliulănuăseăîntâlneşteăaproapeăniciodat<,ăiarăregenYiiănuăpreaăseăînghităunulăpeăcel<lalt,ăaşaăc<ănuăseăd<ăniciodat<ăoăastfelădeăîng<duinY<,ăiarădoctorulătotămaiăspuneăc<ăn-amăvoieăs<ăc<l<toresc,ădarăeuăm<ăsimtăbineăşiăcopilulăeăbineăşi...ăDarămaiăîntâiăspune-ne... Kiri o întrerupse: — Mai întâi spune-neăcumăseăsimteăst<pânulănostru. Fata râse la fel de vioaie. — Chiarăastaăvoiamăs<-ntreb, Kiri-san! Marikoăr<spunseăaşaăcumăîiăporunciseăToranaga. — Aăluatăoăhot<râreăşi-oăduceăpân<ălaăcap<t.ăEsteăîncrez<torăşiămulYumitădeăaceasta. Înătimpulăc<l<torieiărepetaseăînăsineaăeiădeămulteăori.ăTotuşi,ămâhnireaăadânc<ăpeăcareăi-oăproduseăoăf<cuăs<-şiădoreasc<ăs<ăstrigeăadev<rul. — Îmiăpareăr<u,ăspuse. — Oh! Sazukoă încerc<ă s<ă nuă par<ă însp<imântat<.ă Kiriă seă mişc<ăgreoi,ăînăc<utareaăuneiăpoziYiiămaiăcomode.

475

— Karma e karma, neh? Atunci... — Atunci, nu-iă niciă oă schimbare,ă niciă oă speranY<?ă întreb<ăfata. Kiriăoăb<tuăuşorăpeămân<. — Gredeăcopil<,ăkarma este karma, iar seniorul Toranaga e celă maiă mareă şiă maiă înYeleptă b<rbată dină câYiă tr<iescă peăp<mânt.ăAsta-i îndeajuns, restul c doar vis. Mariko-chan, ai vreun mesaj pentru noi? — Oh,ăteărogăs<ăm<ăierYi,ăda.ăIat<-l. Marikoăscoaseătreiăsuluriădeăhârtieădinămânec<. — Dou<ăpentruădumneata,ăKiri-chan.ăUnulădeă laă st<pânulănostru, unul de la seniorul Hiro-matsu. Acesta este pentru dumneata,ăSazuko,ădeălaăst<pânulădomniei-tale, dar el mi-a spusăs<ăîYiăspunăc<ăîYiăduceădorulăşiăarăvreaăs<-şiăvad<ăfiul.ăMi-a amintit asta de trei ori. Îi e foarte dor de domnia-taăşi,ăoh,ă atâtă deă multă vreaă s<-şiă vad<ă fiul.ă Îiă esteă foarteă doră deădomnia-ta.... Lacrimile curgeau pe obrajii fetei.ăÎng<im<ăoăscuz<ăşiăfugiăafar<ădinăînc<pere,ăYinândălaăpieptăsululădeăhârtie. — S<rmanaăcopil<!ăEăatâtădeăgreuăpentruăea,ăaici. Kiri nu rupse sigiliile sulului ei. — ŞtiiădeăvenireaăMaiest<YiiăSaleăImperiale? — Da. Marikoăeraălaăfelădeăgrav<. — Un curier al seniorului Toranaga m-aă ajunsă dină urm<ăacumăoăs<pt<mân<.ăMesajulănuăd<deaăalteăam<nunteăînăafar<ădeăacestaăşiăîmiăspuneaădoarăziuaăînăcareăvaăajungeăaici. — Aiăveştiădeălaăel? — Nu direct. Nimic personal. Nu mai proaspete de-oălun<. — Cum se simte, de fapt? — Încrez<tor. EaăsorbiăpuYinăsaké. — Oh,ăpotăs<ătornăpentruădumneata?

476

— MulYumesc. — Nou<sprezeceăzileănu-i prea mult, nu-iăaşa,ăKiri-chan? — E de-ajunsă timpă s<ă ajungiă laă Yedoă şi-napoi,ă dac<ă teăgr<beşti,ădeăajunsătimpăcaăs<ătr<ieştiăoăviaY<,ădac< vrei, mai multădecâtădeăajunsă caă s<ăporYiăoăb<t<lie,ă sauă s<ăpierziăunăimperiu. E timp pentru un milion de lucruri, dar nu îndeajunsătimpăcaăs<ăguştiătoateămânc<rurileădeosebite,ăsauăs<ăbeiătotăsaké-ul... Kiriăzâmbiăuşor. — PoYiăs<ăfiiăsigur<ăc<ăn-am de gândăs<ăpostescăurm<toareleădou<zeciădeăzile.ăOăs<... Se opri. — Oh,ăteărogăs<ăm<ăierYi.ăAsculYiălaătr<nc<nealaămeaăşiăînc<ăn-aiăavutătimpăs<ăteăschimbiăsauăs<ăfaciăoăbaie.ăOăs<ăavemădestul<ăvremeăs<ăvorbim,ădup<ăaceea. — Oh, te rog, nu te îngrijora, nu sunt obosit<. — Baătrebuieăs<ăfii.ăAiăs<ăstaiălaăcasaădomniei-tale? — Da.ăAcoloă îmiă îng<duieăpermisulăgeneraluluiă Ishidoă s<ăm<ăduc. Mariko zâmbi strâmb. — Primireaăsaăaăfostăfoarteăplin<ădeăamabilit<Yi. Kiriăseăîncrunt<. — M<ăîndoiescăc< arăfiăbineăprimit,ăchiarăşi-n iad! — Oh,ăîmiăpareăr<u,ăceămaiăe? — Nimicădecâtăceăştiiădinainte.ăŞtiuăc-a poruncit uciderea senioruluiă Sugiyamaă şiă torturareaă lui,ă deşiă n-am nici o dovad<.ă S<pt<mânaă trecut<ă unaă dintreă concubineleăseniorului Oda a încercat s<ăseăstrecoareăde-aiciăcuăcopiiiăs<i,ădeghizat<ăînăgunoier.ăSantineleleăauătrasăînăei,ă"dinăgreşeal<". — Ce cumplit! — Desigur,ănenum<rateă"scuze"!ăIshidoăpretindeăc<ăpazaăeăfoarteăimportant<.ăArăfiăfostăoăîncercareădeăasasinatăasupraăMoştenitorului,ă despre care s-aă totă b<tută tobaă pesteă tot,ă şiă

477

asta-i scuza lui. — Şiădeăceănuăpleac<ădoamneleădirect? — ConsiliulăaăporuncităsoYiilorăşiăfamiliilorăs<ăaştepteăsoYii,ăcare trebuie s<ă seă întoarc<ă pentruă ceremonie.ă MareleăGenerală simteă "ap<sareaă responsabilit<Yiiă pentruă siguranYaăloră preaă tareă caă s<ă leă îng<duieă s<ă cutreiereă deă colo-colo". Castelulăeăînchisămaiăzdrav<nădecâtăoăstridieăb<trân<. — Aşaăeăşiăînăafaraălui,ăKiri-san. Pe Tokaido sunt mai multe bariereă decâtă înainte,ă iară g<rzileă luiă Ishidoă suntă foarteănumeroase pe cincizeci de ri. Patruleaz<ăpesteătot. — ToYiă suntă speriaYiă deă el,ă afar<ă deă noiă şiă câYivaă dintreăsamuraiiănoştri,ăiarănoiănuăsuntemăpentruăelămaiămultădecâtăoăciupitur<ădeăYânYarăpeăcocoaşaăunuiădragon. — Chiarăşiădoctoriiănoştri? — Şiăei.ăDa,ăeiăînc<ăneăsf<tuiescăs<ănuăc<l<torim,ăchiarădac<ăne-arăfiăîng<duit,ăceeaăceănuăseăvaăîntâmplaăniciodat<. — S-aăîntrematădoamnaăSazuko,ăşiăcopilaşul,ăKiri-san? — Da.ăPoYiăs<ăveziăastaădomnia-taăîns<Yi.ăŞiăeuăm<ăsimtăbine,ăoft<ăKiriăl<sândăs<ăseăvad<ăîncordarea, iarăMarikoăb<g<ădeăseam<ă c<-năp<rulă s<uă erauămaiămulteă fireă albeădecâtă pân<ăatunci. — Nimic nu s-a schimbat de când i-am scris seniorului Toranaga,ă laă Anjiro.ă Suntemă ostateciă şi-oă s<ă r<mânemăostateciăal<turiădeăceilalYi,ăpân<ăvaăsosiăZiua.ăŞi-atunciăoăs<ăseăhot<rasc<ătotul. — Acum,ă c<ă În<lYimeaă Saă Imperial<ă soseşte...ă astaă oă s<ăîncheie totul, neh? — Da,ăaşaăs-arăp<rea.ăDu-teăşiă teăodihneşte,ăMariko-chan, darăcineaz<ăcuănoiădesear<.ăAtunciăst<mădeăvorb<,ăneh? Oh, c<ăveniăvorba,ăoăştireăpentruădumneata.ăFaimosul dumitale barbar hatamoto, fieăbinecuvântatăpentruăc<ăi-aăsalvatăviaYaăst<pânuluiă nostruă – am auzit despre asta – a ancorat în siguranY<ăaziădimineaY<,ăcuăKasigiăYabu-san.

478

— Oh,ăeramăatâtădeăîngrijorat<.ăAuăplecatăcuăoăziă înainteaămea,ăpeămare.ăLâng<ăNagoya ne-aăprinsăşiăpeănoiăoăparteăaătai-fun-ului dar n-aă fostăaşaădeă r<u.ăMi-aă fostă team<ăc<ăpeămare...ăoh,ăm<ăsimtăfoarteăuşurat<. — N-aăfostăpreaăr<uăaici,ăafar<ădoarădeăfocuri.ăMulteămiiădeăcase au ars, dar n-auăfostămaiămultădeădou<ămiiădeămorYi. Am auzităast<ziăc<ăfurtunaăaălovităcuăputereălaăKyushu,ăpeăcoastaădeăest,ăşi-n parte la Shikoku. Zeci de mii au murit. Nimeni nuăştiaăînc<ăcâtădeămariăauăfostăpagubele... — Darărecolta?ăîntreb<ăiuteăMariko — Aiciă mareă parteă dină eaă eă laă p<mânt.ă Câmpuriă dup<ăcâmpuri.ă X<raniiă sper<ă c<ă oă s<ă seă îndrepte,ă dară cineă ştie?ăDac<ăn-oăs<ă seă întâmpleănimică înăKwantoă înăvremeaăasta,ăanulă<staăşiăurm<torulăorezul,ă lorăvaă trebuiăs<ă Yin<ă întregulăimperiu. — Ară fiă multămaiă bineădac<ă seniorulăToranagaă ară st<pâniărecolta astaăşiănuăIshido,ăneh? — Da,ă dară teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă nou<sprezeceă zileă nu-i îndeajunsă timpă s<ă culegiă recolta,ă niciă cuă toateă rugileă dinălume. Marikoăîşiăsfârşiăsaké-ul. — Da. Kiri spuse: — Dac<ă corabiaă loră aă plecată cuă oă ziă înainteaă dumitale,ătrebuie c-ai mersăfoarteăgr<bit<. — Amăcrezutăc<-iămaiăbineăs<ănuăpierdăvremea,ăKiri-chan. Nu-miăplaceăs<ăc<l<toresc. — ŞiăBuntaro-san? El e bine? — Da.ăEăcomandantulăMishimeiăşiăîntreguluiăhotar,ăpentruămoment. L-amăv<zutăpentruăpuYinătimp,ăvenindăîncoace.ăŞtii unde este Kasigi Yabu-sama? Am un mesaj pentru el. — Într-unaădintreăcaseleădeăoaspeYi.ăOăs<ăafluă înăcareăşi-o s<-Yiătrimităvorb<ădeîndat<.

479

Kiriămaiăaccept<ăvin. — MulYumesc,ăMariko-chan.ăAmăauzităc<ăAnjin-san eăînc<ăpeăgaler<. — E un om foarte interesant, Kiri-san. A devenit mai mult decâtăfolositorăst<pânuluiănostru. — Am auzit asta. Vreau s-audă totulă înă privinYaă luiă şiă aăcutremuruluiăşiătoateăştirileătale.ăOh,ăda.ăOăs<ăfieăoăceremonieăoficial<ă mâineă sear<,ă pentruă ziuaă deă naştereă aă doamneiăOchiba, dat<ădeăseniorulăIshido.ăDesigurăc-aiăs<ăfiiăinvitat<.ăAmăauzităc<ăşiăAnjin-san oăs<ăfieă invitat.ăDoamnaăOchibaăvreaă s<ă vad<ă cumă arat<.ă ÎYiă aminteştiă c<ă Moştenitorulă l-a întâlnităodat<?ăN-aăfostăatunciăprimaădat<,ăcândăl-aiăv<zutăşiădumneata? — Da.ăS<rmanul! Vaăfiăînf<Yişatăcaăoăbalen<ăcaptiv? — Da,ă ad<ug<ă Kiri,ă moale.ă Şiă noiă suntemă totă captivi,ăMariko-chan,ăfieăc<ăneăplace,ăfieăc<ănu. *** Uragaă seă furişaă gr<bită peă alee,ă c<treă Y<rm,ă prină noapteaăîntunecoas<.ăCerulăeraă limpedeăşiăspuzitădeăstele,ă iarăaerulăpl<cut.ăEraăîmbr<catăînăsutanaălarg<,ăportocalie,ăaăpreoYilorăbudişti,ăcuănelipsitaăp<l<rieăşiăcuăsandaleăieftineădeăpaie.ăÎnăspateleă luiă seăg<seauădepoziteleă şiă cl<direaă înalt<,ă aproapeăeuropean<,ăaămisiuniiăiezuite.ăD<duăcolYulăşiăm<riăpaşii.ăÎnăjurulăs<u seăaflauăpuYiniăoameni.ăOăcompanieădeăsamuraiăînăuniformeăgri,ă purtândă f<clii,ă patrulauăpeă Y<rm.ăTrecândăpeălâng<ă eiă încetiniă paşiiă politicos,ă deşiă p<str<ă aroganYaă unuiăpreot. Samuraiiăabiaăîlăb<gar<ăînăseam<.ăContinu<ăs<ămearg<ăf<r<ăşov<ial<ăde-a lungul plajei,ăpeălâng<ăb<rciădeăpescuitătraseăpeăuscat,ă înă mirosulă greuă ală m<riiă şiă Y<rmuluiă purtată deă brizaăuşoar<.ăFluxulăeraăsc<zut.ăÎmpr<ştiaYiăde-aălungulăY<rmuluiăşiă

480

a bancurilor de nisip, pescariiădeănoapte,ăcaătotăatâYiaălicurici,ăvânau cu ostia privegheaYiădeă f<cliileă lor.ăLaădou<ăsuteădeăpaşiă înă faY<ă seă aflauă cheiurileă şiă pontoaneleă încrustateă cuăcochilii.ă Ancorat<ă laă unulă dintreă eleă eraă lorcaă iezuit<ă cuăsteagurileăPortugalieiăşiăaleăOrdinuluiăluiăIsusăfluturând,ăcuăf<cliiă şiă mulYiă samuraiă înă griă postaYiă lâng<ă pasarel<.ă Îşiăschimb<ă drumulă caă s<ă ocoleasc<ă corabia,ă îndreptându-se înapoiă c<treă oraş,ă ab<tându-seă caleă deă câtevaă str<zi,ă apoiăcoborîăpeăstradaăaănou<sprezecea,ăd<duăcolYulă înănişteăaleiăîntortocheateăşiăieşiăpeădrumulăcareăînsoYeaăcheiurile. — Tu! Stai! Ordinul venise din întuneric. Uraga se opri cuprins dintr-odat<ă deă panic<.ă Samuraiă înă uniformeă griă ieşir<ă înălumin<ăşi-lăînconjurar<. — Unde te duci, preotule? — Laăr<s<ritădeăoraş,ăspuseăUraga,ăpoticnit,ăcuăguraăuscat<,ăaltarul nostru din Nichiren. — Ah,ăeştiădinăNichiren,ăneh? Un alt samurai spuse grosolan: — Eu nu-s dintr-<ştia!ăSuntăzen-budist, ca Generalul nostru. — Zen.ăAh,ăda.ăZenăeăcelămaiăbine,ăspuseăaltul.ăAşăvreaăs<ăpotăînYelegeăasta.ăEăpreaăgreuăpentruăcapulămeuăb<trân. — Asud< prea mult pentru un preot, nu-iă aşa?ă Deă ceăn<duşeştiăaşa? — Vreiăs<ăspuiăc<ăpreoYiiănuăasud<? CâYivaărâser<ăşiăcinevaăapropieăoăf<clie. — De ce-arăn<duşi?ăspuseăb<rbatulăcelănecioplit.ăTotăceăfacă<ştiaăeăs<ădoarm<ătoat<ăziuaăşiăs<ăîmpart<ăperna,ănoapteaă– cu c<lug<riYe,ă câini,ă b<ieYi,ă întreă ei,ă oricumă nimerescă – şiă totătimpulă seă îndoap<ă cuă mâncareaă pentruă careă n-au muncit. PreoYiiăsuntăparaziYi,ăcaăpurecii. — Ei,ălas<-l în pace. E doar.... — Scoate-Yiăp<l<ria,ăpreotule!

481

Uraga înlemni. — Deă ce?ă Deă ceă s<ă nec<jeştiă ună omă care-lă slujeşteă peăBuddha?ăBuddhaănuăYi-aăf<cut.... Samuraiulăînaint<ăameninY<tor. — Am spus scoate-Yiăp<l<ria! Uragaăseăsupuse.ăCapulă luiăeraăproasp<tăras,ăaşaăcumăarăfiătrebuită s<ă fieă ală unuiă preotă şiă elă binecuvânt<ă kami-ul, sau spiritul, sau gândul de la Buddha, sau orice altceva ar fi fost, care-lăf<cuseăs<ăiaăaceast<ăprecauYieăsuplimentar<,ăînăcazăc<ăară fiă fostă surprinsă mergândă peă strad<ă dup<ă oraă îng<duit<.ăTuturor samurailor lui Anjin-san liă seă porunciseă deă c<treăautorit<Yileăportuluiăs<ăr<mân<ăpeăvasăpân<ăceăvorăfiăprimităinstrucYiuniădeălaămai-marii acestora. — N-aiădeăceăs<ăteăporYiăgrosolan!ăexplod<ăelăf<r<ăs<-şiădeaăseama,ă cuă autoritateaă iezuil<.ă S<-lă serveştiă peă Buddhaăînseamn<ăoăviaY<ăonorabil<.ăŞiăaădeveniăpreotăeăceeaăceăarătrebui s<ăfac<ăfiecareăsamuraiălaăb<trâneYe,ăsauăhabarăn-ai de bushido? Undeăsuntăbuneleătaleăpurt<ri? — Ce?ăEştiăsamurai? — Desigură c<ă suntă samurai!ă Cumă aşă îndr<zniă altfelă s<ăvorbescăcuăsamuraiiădespreăproasteăpurt<ri? Uragaăîşiăpuseăp<l<ria. — Ar fi mai bine dac-aYiăpatrula,ădeăcâtă s<ăv<ă legaYiă şiă s<ăinsultaYiăpreoYiănevinovaYi. PorniămaiădeparteăsemeY,ăsimYindăcumăîiătremur<ăgenunchii.ăSamuraiiăîlăprivir<ăpentruăunătimp,ăapoiăunulăscuip<. — PreoYi! — Aveaădreptate,ăspuseămoroc<nosăsamuraiulămaiăînăvârst<.ăUndeăsuntăbuneleătaleăpurt<ri? — Îmiăpareăr<u.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Uragaăporniăpeădrumăfoarteămândruădeă sineă însuşi.ăLâng<ăgaler<ă îlă cuprinseă iar<şiă îngrijorareaă şiă aştept<ă ună timpă laăumbraă uneiă cl<diri.ă Apoi,ă adunându-se,ă intr<ă înă zonaă

482

luminat<. — Bun<ă seara,ă spuseă politicosă c<treă samuraiiă înă griă careăpierdeauă vremeaă lâng<ă pasarel<,ă apoiă ad<ug<ăbinecuvântarea: — Namu Amida Budsu – În numele lui Buddha Amida. — MulYumesc.ăNamu Amida Budsu. Samuraiiă înă griă îlă l<sar<ă s<ă treac<ă f<r<ă s<-lă stânjeneasc<. Poruncileălorăerauăc<ăbarbarilorăşiă tuturorăsamurailorănuăleăeraăîng<duităs<ăcoboareăpeăY<rm,ăînăafar<ădeăYabuăşiăgardaăsaăde onoare. Nimeni nu spusese nimic despre preotul budist careă c<l<toreaăcuă corabia.ăCumplită deăobosită acum,ăUragaăajunse pe puntea principal<. — Uraga-san, chem<ăBlackthorneă încetişor,ădeăpeădunet<.ăAici! Uragaăîşiămijiăochiiăcaăs<ăpoat<ăstr<pungeăîntunericul.ăÎl v<zuăpeăBlackthorneă şiă simYiămirosulă st<tut,ă coclit,ă ală unuiă trupănesp<lată şiă ştiuă c<ă aă douaă umbr<ă deă acoloă trebuiaă s<ă fieăcel<laltăbarbar,ăcuănumeădeănerostit,ăcareăputeaădeăasemeneaăvorbiăportugheza.ăAproapeăc<ăuitaseăceăînseamn<ăs<ăteăafliădeparteă deă mirosulă barbară careă f<cuseă parteă dină viaYaă lui.ăAnjin-san eraăsingurulăbarbarăîntâlnităcareănuăpuYea,ăceeaăceăera unul dintre motiveleăpentruăcareăelăputeaăs<-lăslujeasc<. — Ah, Anjin-san,ă şoptiă elă şi-şiă croiă drumă c<treă dunet<,ăsalutândăscurtăceleătreiăg<rziăcareăseăg<seauăr<spânditeăde-a lungulăpunYii. Aştept<ă laă piciorulă sc<riloră pân<ă cândăBlackthorneă îiă f<cuăsemnăs<ăurceăpeădunet<. — A mers foarte... — Aşteapt<,ăîiăşoptiăprudentăBlackthorne,ălaăfelădeăîncet,ăşi-i ar<t<ăcuădegetul.ăUite-teăpeăY<rm,ăacolo,ădepozitulăacela.ăMaiălaănordăpuYin,ăîlăvezi?ăAcolo.ăAcumăîlăvezi? Oăumbr<ăseămişc<ăpuYinăapoiăseătopiădinănouăînăîntuneric. — Cineăera?ăTeăurm<rescădeăcândăaiăajunsăpeădrum.ăS-aăYinută

483

totătimpulădup<ătine.ăNuăl-aiăv<zut? — Nu,ă AlteY<,ă r<spunseă Uragaă şiă presimYirileă sumbreă îiărevenir<.ăN-amăv<zutăpeănimeni,ăn-amăsimYităpeănimeni. — N-aveaăs<bii,ădeciănuăeraăsamurai.ăUnăiezuit? — Nuăştiu,ănuăcred.ăAmăfostăfoarteăatentăacolo.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ănuăl-amăv<zut. — N-are a face! Blackthorneăarunc<ăoăprivireăc<treăVinck. — Du-teă acumă jos,ă Johann.ă Termină euă cartulă <staă şiă teătrezescăînăzori.ăMulYumescăc<ăaiăaşteptat. Vinckă îşiă atinseă cârlionYiiă deă peă frunteă şiă coborî.ă Mirosulădisp<ruăodat<ăcuăel. — Începusemăs<ăm<-ngrijorez, spusese Blackthorne. Ce s-a întâmplat? — Mesagerul lui Yabu-sama a ajuns greu, Anjin-san. Iat<ăce-am de spus: Am fost cu Yabu-sama şi-amă aşteptată înăafara castelului,ă deă laă amiaz<ă pân<ă dup<ă l<sareaăîntunericului, când... — Ce-aiăf<cutătotătimpulă<sta?ăAm<nunYit. — Am<nunYit,ăAlteY<?ăMi-amăalesăunălocăliniştitălâng<ăpiaY<,ăcuăPrimulăPodălaăvedereăşiăamăînceputăs<ămediteză– un obicei iezuit, Anjin-san, dar nu despre Dumnezeu. Numai despre domnia-voastr<ă şiă Yabu-sama şiă viitorulă vostru,ă AlteY<.ăUragaăzâmbi.ăMulYiătrec<toriăauăpusămoneziăînăbolulămeuădeăcerşit.ăAmăl<satătrupulăs<ăseăodihneasc<ăşiăminteaăs<ălucrezeăşiă amă privită Primulă Podă toat<ă vremea.ă Mesagerulă luiăYabu-sama aăsositădup<ăl<sareaăîntunericuluiăşiăs-aăpref<cutăc<ăseăroag<ăcuămine,ăpân<ăcândăamăr<masăsinguri.ăMesagerulămi-aăşoptităasta:ăYabu-sama spuseăc<ăoăs<ăsteaăînăcastelăînănoapteaă astaă şiă c<ă seă vaă întoarceă mâineă dimineaY<.ă Mâineănoapte la castel are s<ăaib<ălocăoăadunareăoficial<,ălaăcareăoăs<ăfiYiăinvitat,ăorganizat<ădeăgeneralulăIshido.ăÎnăceleădinăurm<ămi-a zis c-arătrebuiăs<ăv<ăgândiYiălaă"şaptezeci".

484

Uraga îl privi lung. — Samuraiulăaărepetatăastaădeădou<ăori,ăaşaăc<ăeuăcredăc<ăeăunăcod,ăAlteY<. Blackthorneăd<duădinăcap,ădarănuăspuseănimic,ăc<ciăacestaăera unul dintre multele semnale aranjate dinainte între Yabu şiăel.ă"Şaptezeci"ăînsemnaăc<ătrebuiaăs<ăYin<ăcorabiaăgataădeăoăretragereăimediat<ăpeămare.ăDarăcuătoYiăsamuraii,ămarinariiăşiăvâslaşiiă s<iă consemnaYiă laă bord,ă corabiaă eraă gata.ă Şiă cum,ăpentruătoat<ălumea,ăeraălimpedeăc<ăseăaflauăînăapeăvr<jmaşeăşiă toYiăerauănespusădeătulburaYi,ăBlackthorneăştiaăc<ăn-avea nevoieădeăniciăunăefortăcaăs<ăîndrepteăcorabiaăînălarg. — Continu<,ăUraga-san. — Asta aă fostă tot.ă Doară c<ă trebuieă s<ă spună c<ă TodaăMariko-san aăajunsăast<zi. — Ah,ănuăcumvaăesteăunătimpăfoarteăscurtăpentruăoăc<l<torieăpeăuscat,ădeălaăYedoăpân<ăaici? — Da,ăAlteY<.ăDeăfapt,ăînătimpăceăaşteptam,ăamăv<zutăescortaăeiă trecândă podul.ă Eraă dup<-amiaz<,ă peă laă mijloculă OreiăCaprei.ăCaiiă erauă acoperiYiădeă spum<ăşiă pliniădeănoroi,ă iarăhamaliiăerauăosteniYi.ăYoshinaka-san îi conducea. — Te-aăv<zutăvreunulădintreăei? — Nu,ăAlteY<.ăNu,ănuăcred. — CâtădeămulYiăerau? — Camădou<ăsuteădeăsamurai,ăcuăhamaliăşiăcaiădeăpovar<.ăDeădou<ăoriăpe-atâYiaăsamuraiăînăgriăîiăînsoYeau.ăUnulădintreăcaiiădeăpovar<ăaveaăpanereăcuăporumbeiăc<l<tori. — Bine. Mai departe? — De-ndat<ă ce-amă putut,ă amă plecat.ă Eă oă osp<t<rieă careăserveşteăfierturi,ălâng<ămisiune,ăundeăvinăs<ăm<nânce mulYiănegustoriă şiă misiYiă deă oreză şiă m<tase.ă Euă amă intrată şi-am mâncatăşi-amătrasăcuăurechea.ăP<rinteleăInspectorăeădinănouăacolo.ăMaiămulYiăconvertiYiălaăOsaka.ăS-aăprimităîng<duinYaăde-aă seă Yineă pesteă dou<zeciă deă zileă oă liturghieă uriaş<ă înă

485

cinstea seniorilorăKiyamaăşiăOnoshi. — E important? — Da.ăŞiăeăuluitorăc<ăs-a-ng<duităs<ăseăYin<ăziua-n amiaza mareă oă astfelă deă slujb<.ă Vaă s<rb<toriă prazniculă SfântuluiăBernard.ăPesteădou<zeciădeăzileă– cadeăexactăînăziuaădeădup<ăCeremonia Supunerii înaintea Prealuminatului. YabuăîiăsuseseăluiăBlackthorneădespreăîmp<ratăprinăUraga.ăŞtireaătrecuseăprinătoat<ăcorabia,ăînt<rintăpresimYirileănegreăaleăfiec<ruia. — Şiăaltceva? — Înă piaY<,ă multeă zvonuri.ă Celeă maiă multe,ă proaste.ăYodoko-sama,ăv<duvaăluiăTaikō,ăeăfoarteăbolnav<. Asta este r<u,ăAnjin-san,ăpentruăc<ăsfatulăeiăeăîntotdeaunaăascultatăşiăeăîntotdeaunaăpotrivit.ăUniiăspunăc<ăseniorulăToranagaăeăchiarălâng<ăNagoya,ăalYiiăspunăc<ăînc<ăn-aăajunsălaăOdawara,ăaşaăc<ănimeniănuăştieăceăs<ăcread<.ăToYiăsuntădeăacordăc<ărecolta va fiă groaznic<ă anulă <staă aiciă înă Osaka,ă ceeaă ceă înseamn<ă c<ăKwantoădevineămultămaiăimportant.ăCeiămaiămulYiăcredăc<ăr<zboiulăcivilăvaăîncepeădeăîndat<ăceăseniorulăToranagaăoăs<ăfie mort, când marii daimyo vorăîncepeăs<ăseăîncaiereăîntreăei.ăPreYulă auruluiă esteă foarteă ridicată şiă dobânzileă auă ajunsă laăşaptezeciădeăprocente,ădeci... — EăcuăneputinY<ăs<ăfieăaşaădeămult!ăTrebuieăc<ăteăînşeli! Blackthorneă seă ridic<ă şi-şiă întinseă spatele,ă apoiă seă aplec<ăobosităpesteăparapet.ăPoliticos,ăUragaăşiătoYiăceilalYiăsamuraii seăridicar<ăşiăei.ăArăfiăfostălips<ădeăbun<-cuviinY<ădac<ăarăfiăstatăaşezaYiăînătimpăceăst<pânulălorăst<teaăînăpicioare. — V<ă rogăs<ăm<ă iertaYi,ăAnjin-san, spuse Uraga. N-a fost niciodat<ămaiăpuYinădeăcincizeciădeăprocenteă şi,ădeăobicei,ăşaizeciă şiă cinciă laă şaptezeci,ă chiară şiă optzeci.ă Cuă aproapeădou<zeciă deă aniă înă urm<,ă P<rinteleă Inspectoră l-a rugat pe SfântulăP<...ăl-aărugatăpeăPap<ăs<ăneăîng<duie...ăs<ăîng<duieăOrdinuluiăs<ăîmprumuteălaăzeceăprocente.ăAveaădreptateăc<ă

486

aceast<ă propunereă – a fost încuviinYat<,ă Anjin-san – va aduceă mult<ă preYuireă Creştin<t<Yiiă şiă mulYiă convertiYi,ă c<ciădesigur,ădoarăcreştiniiăputeauăobYineăîmprumuturi,ăcareăerauăîntotdeaunaămodeste.ăNuăpl<tiYiădobânziăatâtădeămariăînăYaraăvoastr<? — Foarteărar.ăAstaăesteăcam<t<.ăÎnYelegiăcam<t<? — ÎnYelegăcuvântul,ădarăcam<taănuăîncepeălaănoiăsubăsut<ălaăsut<.ăVroiamăs<ăv<ăspunăc<,ălaăfel,ăorezulăesteăfoarteăscumpăşiăc<ă astaă esteăoăprevestireăproast<.ăEădeădou<ăoriăpeă câtă eraăcândăamăfostăaiciăacumăcâtevaăs<pt<mâni.ăP<mântu-i ieftin. Arăfiăunămomentăpotrivităs<ăcumperiăp<mântăaici,ăsauăoăcas<.ăÎn timpul tai-fun-ului şi-al focului s-auădusăpoateădou<ămiiădeăcaseăşiădou<-trei mii de oameni. Asta-i tot, Anjin-san. — E foarte bine. Te-aiă descurcată foarteă bine.ă Xi-aiă greşităadev<rataămeserie. — AlteY<? — Nimic,ăspuseăBlackthorne,ăf<r<ăs<ăştieăînc<ăcâtădeămultăarăfiăpututăs<-l tachineze. Te-ai descurcat foarte bine. — MulYumesc,ăAlteY<. Blackthorneă seă gândiă oă clip<,ă apoiă îlă întreb<ă despreăceremoniaă deă aă douaă ziă şiă Uragaă îlă sf<tuiă câtă deă bineă se pricepu.ăÎnăceleădinăurm<ăUragaăîiăspuseădespreăfelulăînăcareăsc<paseădeăpatrul<. — Te-arăfiădatădeăgolăp<rulăt<u? — Oh,ăda.ăÎndeajunsăcaăs<ăm<ăiaăcuăeiăînăpostulădeăpaz<. Uragaăîşiăşterseăsudoareaădeăpeăfrunte. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăeăfoarteăcald. — Foarte,ă încuviinY<ă Blackthorne,ă politicos,ă şi-şiă l<s<ăminteaăs<ămacineăceleăaflate. Arunc<ăoăprivireăc<treămare,ăeercetândăf<r<ăs<ăseăgândeasc<ăcerulăşiămareaăşiăvântul.ăTotulăeraăbineăşiăînăordine,ăb<rcileădeăpescariăerauăpurtateădomolădeăc<treăflux,ămaiăaproapeăşiămaiădeparte,ă cuăunăomăaşezată subăună felinară cuăoăostieă înă

487

mân<ălaăprovaăfiec<reiaădintreăele,ăizbindădinăcândăînăcândăşiădeăceleămaiămulteăoriă aducândă laă suprafaY<ăunăbarbună sauăvreunăaltăpeşteăcareăseăîncovrigaăşiăr<suceaăînăostie. — Un ultim lucru,ă AlteY<.ă Amă fostă laă misiune.ă Deăjur-împrejurulă ei.ă G<rzileă erauă foarteă atenteă şiă n-am putut intraăîn<untru,ăcelăpuYinănuăcredăc-aşăfiăputut,ădecâtădac<ăaşăfiădoborât vreuna dintre ele. Am privit un timp, dar înainte de-aă plecaă amă v<zut-o pe Chimmoko, slujnica doamnei Toda,ăintrândăîn<untru. — Eştiăsigur? — Da.ăCuăeaămaiăeraăînc<ăoăslujnic<.ăCred... — DoamnaăMarikoădeghizat<? — Nu,ă AlteY<,ă suntă sigură c<ă nuă eraă ea.ă Aceast<ă aă douaăslujnic<ăeraăpreaăînalt<. Blackthorneăpriviăc<treămareăşiămurmur<,ăpeăjum<tateăc<treăsineăînsuşi: — Ce-o fi însemnând asta? — DoamnaăMarikoăeăcreş...ăEăcatolic<,ăneh? EaăîlăcunoaşteăfoarteăbineăpeăP<rinteleăInspector.ăElăaăconvertit-o. Doamna Marikoăesteăceaămaiăimportant<ădoamn<,ăceaămaiăfaimoas<ădinăîntreagaăîmp<r<Yieădup<ăcele trei doamne de cel mai înalt rangă nobiliar:ă doamnaă Ochiba,ă doamnaă Genjikoă şiăYodoko-sama,ăsoYiaăluiăTaikō.ăMariko-san s-aădusăpoateăs<ăseă spovedeasc<,ă sauă laă liturghie,ă sauă laă oă întâlnire,ă sauă aătrimis-oă peă Chimmokoă s<ă preg<teasc<ă cevaă dintreă toateăastea. Oricare, sau toate, Anjin-san. Toateădoamnele,ăsoYiiăde daimyo, fie ele ale celor prieteni cu Generalul, fie ale celor care s-arăputeaăs<-iăsteaăîmpotriv<,ăsuntăopriteăs<ăias<ădin castel, neh? Odat<ăceăajungăacolo,ăr<mânăacoloăcaănişteăpeştişoriăauriiăîntr-unăbolădeăsticl<,ăaşteptândăs<ăfieăprinşi. — Las<ăasta.ăDeăajunsăcuăprevestirileărele. — Îmiă pareă r<u,ă chiară şi-aşa,ă Anjin-san,ă credă acumă c<ădoamnaă Todaă nuă vaă maiă ieşiă de-acoloă pân<ă înă ceaă de-a

488

nou<sprezeceaăzi. — Xi-amăspusăs<ănuămaiăvorbimădespreăasta.ăÎnYelegăce-i cu ostaticiiăşiăultimaăzi. Seăl<s<ăt<cereăpeăpunte,ătoYiăceilalYiăamuYind.ăG<rzileăseăodih-neau,ărelaxate,ăaşteptândăs<ăliăseăsfârşeasc<ăschimbul.ăValuriămiciă izbeauă coca,ă iară parâmeleă trosneauă pl<cut.ă Dup<ă unătimp, Uraga spuse: — Poateă c<ă Chimmokoă aă adusă oă cerere,ă oă rug<minteă caăP<rinteleăInspectorăs<ămearg<ălaăea.ăEraăcuăsiguranY<ăp<zit<ăcândă aă trecută primulă pod.ă Desigură c<ă TodaăMariko-noh-Buntaro-noh-Jinsaiă aă fostă p<zit<ă dină primeleăclipe când a trecut de hotarele seniorului Toranaga, neh? — Amăputeaăştiădac<ăP<rinteleăInspectorăseăduceălaăcastel? — Da,ăastaăeăuşor. — Cumăs<ăafl<măceăs-a spus, sau ce s-aăf<cut? — Asta-iă foarteă greu.ă Îmiă pareă foarteă r<u,ă dară voră vorbiăportugheza sau latina, neh? Şiă cineă leă maiă vorbeşteăpe-amândou<,ă înă afar<ă de domnia-voastr<ă şiă deă mine?ă AşăputeaăfiărecunoscuYiăamândoi. Uragaăf<cuăunăsemnăc<treăcastelăşiăoraş. — SuntămulYiăcreştiniăacolo.ăOricareădintreăeiăarăaveaămulteădeă câştigată dac<ă v-ară îndep<rtaă peă domnia-voastr<ă sauă peămine, neh? Blackthorneănuăr<spunse.ăNuăeraănevoieădeăvreunăr<spuns.ăPriveaădonjonulăproiectatăpeăcerulă înstelatăşi-şiăamintiăce-i spuseseă Uragaă despreă legendaraă comoar<ă f<r<ă marginiă peăcareă oă ad<postea,ă adunat<ă deă Taikō cu japca din întreaga împ<r<Yie.ă Dară acumă minteaă luiă eraă îndreptat<ă c<tre ceea ce-arăfiăpututăface,ăgândi,ăsauăpl<nuiăToranagaăşiădespreăundeăarăfiăpututăfiăMarikoăşiăcareăeraărostulăplec<riiălaăNagasaki. — Deci,ăspuiăc<ăceaăde-aănou<sprezeceaăziăesteăultima?ăOăziăaă morYii,ă Yabu-san? repetaseă el,ă ameYită deă capcanaă careăfuseseăînchis<ăpesteăToranagaăşiădeciăpesteăelăşiăErasmus.

489

— Shigata ga nai! NoiămergemărepedeăNagasakiăşi-napoi dină nou.ă Repede,ă înYelegi?ă Numaiă patruă zileă s<ă aducemăoameni apoi întoarcem înapoi. — Darădeăce?ăCândăToranagaăaici,ătoYiămor,ăneh? spusese el, dar YabuăcoborâseălaăY<rm,ăspunându-iăc<ăaădouaăziăaveauăs<ăplece. Foarteă tulburată îlă priviseă dep<rtându-se, dorindu-şiă s<ă fiăvenit cu Erasmus şiă nuă cuă galera.ă Dac<ă l-ar fi avut pe Erasmus ştiaă c<ă ară fiă putută cumvaă treceă deă Osakaăîndreptându-seădirectăc<treăNagasaki,ăsauăşiămaiămult,ăpoateăară fiă trecută dincoloă deă orizontă caă s<ă g<seasc<ă vreună portăascunsă şiă vremeă îndeajunsă s<-şiă preg<teasc<ă vasaliiă s<ămanevreze corabia. Eştiăunăprost,ăîşiăspuse.ăCuăpuYinulăechipajăpeăcare-l ai acum n-ai fi putut s-o ancoreziăaici,ăf<r<ăs<ămaiăvorbimădeăg<situlăportului aceluia, în care ar fi trebuit s-aştepYiă s<ă scapiă deăfurtun<.ăAiăfiăfostădejaămort. — Nuăv<ăfaceYiăgriji,ăAlteY<.ăKarma, spunea Uraga. — Aye, karma. Atunci,ăBlackthorneăsimYiăprimejdiaădinspreămareăşiătrupulăs<uă seă mişc<ă înainteă caă minteaă s<-iă porunceasc<ă s-oă fac<,ăr<sucindu-se,ăînătimpăceăs<geataăşuier<ăpeălâng<ăelălaăunăfirădeăp<răf<r<ăs<-lăloveasc<,ăcaăs<ăseăînfig<ăvibrândăînăpereteleăcabinei.ăSeăarunc<ăasupraăluiăUraga,ăcaăs<-lătrânteasc<ăjos,ăînăsiguranY<,ă înă timpă ceă alt<ă s<geat<ă dină aceeaşiă salv<ă şuier<ăînfigându-seăînăgâtulăb<rbatului,ăstr<pungându-lăşiăapoiăfur<ăamândoiăculcaYiăpeăpunte,ălaăad<post.ăUragaăYipaăşiăsamuraiiăurlau, holbându-se peste copastie, iar samuraii în gri din gardaădeăpeăY<rmăn<v<lir<ălaăbord.ăUnăaltănorădeăs<geYiăveniădină noapte,ă dinspreă mareă şiă toYiă seă împr<ştiar<ă c<utândăad<post.ă Blackthorneă seă târîă c<treă parapet,ă priviă grijuliuăprintr-ună sabordă şiă v<zuă înă apropiereă oă barc<ă deă pescariăstingându-şiă torYaă caă s<ă dispar<ă înă întuneric.ă Alteă b<rciă

490

f<ceauăacelaşiălucruăşi,ăpentruăoăfracYiuneădeăsecund<,ăv<zuăvâslaşiiătr<gândăgr<biYiălaărameăşiăluminaăsclipindăînăs<biiăşiăarcuri. Xipeteleă luiă Uragaă sc<zur<ă pân<ă laă ună gâlgâită înfundat,ăsamuraiiăînăgriătrecur<ăpeălâng<ăelăc<treădunet<ăcuăarcurile în mâini,ăîntreagaănav<ăfiindăacumăcuprins<ădeăvacarm.ăVinckăajunseă înă grab<ă peă punte,ă cuă ună pistolă preg<tit,ă alergândăaplecat. — Cristoase,ăceăseăîntâmpl<?ăE-năregul<,ăpilotule? — Da.ăAiăgrij<.ăSuntăînăb<rcileădeăpescuit. Blackthorne se târî înapoiă c<treă Uraga,ă careă tr<geaă deăs<geat<ăcuăsângeleăYâşnindu-iădinănas,ăgur<ăşiăurechi. — Iisuse! gâfâi Vinck. Blackthorneă apuc<ă cuă oă mân<ă vârfulă s<geYiiă şi-o puse pe cealalt<ăpeăcarneaăcald<,ătres<ltândăşiătraseăcuătoat<ăputereaăS<geataăieşiăafar<ăuşor,ădarăînăloculăeiăYâşniăsângeleăîntr-un şuvoiăputernic.ăUragaăîncepuăs<ăseăsufoce. Acum,ăsamuraiiăînăgriăşiăceiăaiăluiăBlackthorneăîiăînconjurar<.ăCâYivaă aduser<ă scuturiă şi-lă acoperir<ă peă Blackthorne,ănep<s<toriă laă propriaă loră siguranY<.ă AlYiiă st<teauă pitiYi prin ad<posturi,ă deşiă primejdiaă trecuse,ă iară alYiiă strigauăameninY<riă înă noapte,ă tr<gândă laă întâmplare,ă poruncindăb<rcilorădeăpescari,ăcareădisp<ruser<,ăs<ăseăîntoarc<. NeputinciosăBlackthorneă îlă YineaăpeăUragaă înă braYeleă sale,ăştiindăc<ăarăfiătrebuităs< fac<ăceva,ădarăf<r<ăs<ăştieăce,ăştiindăc<ănuă puteaă s<ă fac<ă nimic,ă mirosulă dulceă greYosă ală morYiiăînnebunindu-iă n<rile,ă minteaă luiă Yipândă ca-ntotdeauna; "IisuseăCristoase!ăMulYumesc,ăDoamne,ăc<ănuăesteăsângeleămeu, nu-iăalămeu!ăMulYumesc,ăDoamne!" V<zuăochiiărug<toriăaiăluiăUraga,ăguraămişcându-seăf<r<ăs<ăscoat<ăunăsunet,ăpieptulăridicându-se,ăapoiăîşiăv<zuăpropriileădegeteă mişcându-seă singureă şiă f<cândă semnulă cruciiădeasupraă ochiloră şiă simYiă trupulă luiă Uragaă tremurând,ă

491

zb<tându-se,ă guraă urlândă f<r<ă sunet,ă amintindu-iă deă peştiiăstr<punşi. Dup<ăunătimpăîngrozitorădeălung,ăUragaămuri. CAPITOLUL 53 Blackthorne mergea prin castel cu garda sa de onoare de dou<zeciădeăvasali,ăînconjuratădeăsamuraiăînăgriădeăzeceăoriămaiă numeroşi.ă Purtaă mândruă oă uniform<ă nou<,ă chimonou maroăcuăceleăcinciăînsemneăaleăluiăToranagaăşi,ăpentruăprimaădat<,ăoămantieădeă ceremonieăcuăumeriă largiă caănişteă aripi.ăP<rulă s<uă auriu,ă cârlionYat,ă eraă legată într-oă coad<ă îngrijit<.ăS<biileăpeăcareăiăleăd<duseăToranagaăerauăînfipteăînăbrâu,ăaşaăcumă seă cuvenea.ă Picioareleă erauă înc<lYateă înă tabi noiă şiăsandale.ă Nenum<raYiă samuraiă înă griă seă aflauă laă fiecareăîntret<iereă deă coridor,ă p<zindă fiecareă înt<ritur<,ă într-o nem<surat<ăparad<ăaăputeriiăluiăIshidoăc<ciăfiecareădaimyo şiăgenerală şiă fiecareă samuraiă ofiYeră câtă deă câtă important,ă dinăOsaka,ăfuseseăinvitatănoapteaăaceastaăînămareaăsal<ăpeăcareăTaikōă oă construiseă în<untrulă ineluluiă interioră alăfortificaYiilor.ăSoareleăcoborâseăşiănoapteaăsosiseărepede. Ceă ghinionă cumplită s<-l pierd pe Uraga, gândea Blackthorne,ă înc<ăf<r<ăs<ăştieădac<ăataculăfuseseăîmpotrivaăluiă sauă aă samuraiului.ăAmă pierdută ceaă maiă mareă surs<ă deăcunoştinYeăpeăcareăaşăfiăpututăs-o am. — Laăamiaz<ăteăduciălaăcastel,ăAnjin-san, spusese Yabu în dimineaYaăaceea,ăcândăseă reîntorseseă laăgaler<. Auăs<ăvin<ăsamuraiiăînăgriădup<ădumneata,ăînYelegi? — Da, Yabu-sama. — Acumă eştiă înă siguranY<.ă Îmiă pareă r<uă c<ă s-a întâmplat atacul. Shigata ga nai! Samuraii în gri te duc la loc sigur. În

492

noaptea asta stai în castel, partea de castel Toranaga. De asemenea,ăziuaăurm<toareănoiămergemăNagasaki. — Avemăîng<duinYa?ăîntrebase. Yabuăîşiăcl<tinaseăcapulăexasperat. — Prefacemă mergemă Mishima,ă s<ă aducemă seniorăHiro-matsu.ăDeăasemeneaăseniorăSudaraăşiăfamilia,ăînYelegi? — Da. — Bine. Dormi acum, Anjin-san. Nu-Yiăface grijiăînăprivinYaăatacului.ăAcumătoateăb<rcileăporunc<ăstauădeparteăde-aici. E kinjiru aici, acum. — ÎnYeleg.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ăceăîntâmpl<ălaănoapte?ăDeăceăeu la castel? Yabuăzâmbiseăcuăzâmbetulăluiăstrâmbăşi-iăspuseseăc<ăeraăcaăun fel de prezentare, c<ăIshidoăeraăcuriosăs<-lăvad<ădinănou. — Caăoaspeteăaiăs<ăfiiăînăsiguranY<. Şiăplecaseădeăpeăgaler<.ăBlackthorneă seăduseseă subăpunte,ăl<sându-lăpeăVinckădeăcart,ădarăînăclipaăînăcareăelăc<zuseăînăsomn,ăVinckăîlăzgâlYâise,ătrezindu-l,ăşiăelăseăgr<biseădinănou peăpunte.ăOăfregat<ămic<ăcuădou<zeciădeătunuri,ăportughez<,ăintraă glonYă înă port,ă aplecat<ă subă ap<sareaă tuturoră velelorăîntinse. — Tic<loşiiăseăgr<besc,ăspuseăVinckăcuăvoceăspart<. — Trebuieăs<ăfieăRodrigues.ăNimeniăaltcinevaăn-arăveniăaşa,ăcu toate pânzele sus. — Dac<ăaşăfiăfostăînăloculăt<u,ăpilotule,ăaşăfiăplecatădraculuiăde-aci,ăcuăsauăf<r<ăflux.ăIisuseăCristoase,ăsuntemăcaămuşteleăîn sticla cu grog. Hai s-oăştergem! — R<mânem.ă Poateă s<-Yiă intre-nă cap?ă St<mă pân<ă niă seăîng<duieăs<ăplec<m.ăSt<măpân<ăcândăIshidoăspuneăc<ăputemăs<ăplec<m,ăchiarădac<ăPapaăşiăregeleăSpanieiăvinăpeăY<rmăcuătoat<ăafurisitaădeăArmada. Din nou se dusese sub punte, dar somnul îl ocolise. La prânz sosiser<ăsamuraiiăînăgri.ăCuăoăescort<ăputernic<,ămerseseălaă

493

castel.ăStr<b<tuser<ă totăoraşul,ă trecândăpeă lâng<ă terenulădeăexecuYieăcuăceleăcinciăcruciăînc<ăacolo,ădeăcareăînc<ăseălegauăsau se dezlegau trupuri, fiecare cruce cu cei doi oameni înarmaYiă cuă suliYiă şiă cuă gloataă careă privea.ă Retr<iseă aceleăchinuriă şiă groazaă ambuscadei,ă iară mânerulă sabieiă şiăchimonoulă înă careă eraă îmbr<cată şiă vasaliiă s<iă care-l înconjurau nu-lăuşuraser<. Samuraiiă înă uniformeă griă îlă duseser<ă înă parteaă deă castelărezervat<ăluiăToranaga,ăceaăpeăcareăoăvizitaseăprimaădat<ăşiăundeă înc<ă seă maiă aflauă consemnaYi Kiritsubo, doamna SazukoăcuăcopilulăeiăşiărestulăsamurailorăluiăToranaga.ăAcoloăf<cuseăoăbaieăşiăg<siseăîmbr<c<minteănou<,ăpreg<tit<ăanumeăpentru el. — E doamna Mariko aici? — Nu,ăAlteY<,ăîmiăpareăr<u,ăspuseseăservitorul. — Atunci, unde pot s-oăg<sesc,ăte rog? Am un mesaj urgent. — Îmiăpareăr<u,ăAnjin-san,ănuăştiu.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Nici unul dintre servitori nu-lă ajutase.ă ToYiă spuneau,ă "Îmiăpareăr<u,ănuăştiu."ăSeă îmbr<case,ăapoiă r<sfoiseădicYionarul,ăamintindu-şiăcuvinte-cheieădeăcareăputeaăs<ăaib<ănevoieăşiăseăpreg<tiseăcâtădeăbineăputuse.ăDup<ăaceeaămerseseăînăgr<din<ăs<ăpriveasc<ăpietreleăcrescând.ăDarăeleănuăcreşteau. AcumătraversaăşanYulăinterior.ăPesteătotăerauăaşezateăf<clii. Îşiăîndep<rt<ăîngrijorareaăşiăp<şiăpeăpodulădeălemn.ăNumeroşiăalYiăoaspeYiăînsoYiYiădeăsamuraiăînăuniformaăgriăseăaflauăpesteătotăprinăpreajm<,ăîndreptându-seăînăaceeaşiădirecYie.ăÎiăputeaăsimYiăprivindu-l pe ascuns. Picioareleăîlăpurtar<ăpeăsubăultimulăgrilajăcuăYepiăşiăsamuraiiăs<iă înă griă îlă conduser<ă prină labirintulă deă aleiă c<treă uriaşaăpoart<.ă Aiciă îlă l<sar<.ă Oameniiă s<iă r<maser<ă şiă eiă acolo,ătr<gându-se într-oă parteă împreun<ă cuă alYiă samurai,ă caă s<-l aştepte.ă Elă porniă înainteă simYindă c<ă p<trundeă într-oă uriaş<ăgur<ădeschis<,ăluminat<ădeătorYe.

494

Eraăoăînc<pereăuriaş<,ăcuătavan înalt din grinzi, ornamentat cuăaur.ăColoaneăplacateăcuăaurăsprijineauăgrinzileădinăesenYeărare,ă bineă şlefuiteă şiă îngrijiteă caă şiă deseneleă atârnateă peăpereYi.ăCinciăsuteădeăsamuraiăcuădoamneleălorăseăaflauăacolo,ăpurtând toate culorile curcubeului, parfumul lor amestecându-seăcuăaromeleălemnuluiăpreYiosăceăfumegaăpeămiciăt<viăcuăjeratecăprinseădeăpereYi.ăOchiiăluiăBlackthorne alergar<ă prină mulYimeă încercândă s-o descopere pe Mariko sauă peă Yabuă sauă oriceă altă chipă cunoscut,ă dară nuă g<siă peănimeni. Într-o parteăeraăunăşirădeăoaspeYiăcareăaşteptaăs<ăseăînclineă înă faYaă platformeiă ridicateă laă cel<laltă cap<tă alăînc<perii.ă PrinYulă Ogakiă Takamotoă deă laă Curteaă Regal<ăst<teaăacolo.ăBlackthorneăîlărecunoscuăal<turiădeăplatform<ăpe Ishido – înalt,ă usc<Yivă şiă aspruă – şi-şiă amintiă deă forYaănecruY<toareăcuăcare-lă izbiseăpesteăfaY<ăşiăapoiădeăpropriileăsaleădegeteăîncleştateăînăgâtlejulălui. Peăpodium,ăsingur<,ăeraădoamnaăOchiba.ăSt<teaăcomodăpeăoăpern<.ă Chiară deă laă aceast<ă distanY<ă îiă puteaă vedeaă bog<Yiaădeosebit<ăaăchimonoului,ăcusutăcuăfirădeăaurăpeăceaămaiăfin<ăm<taseăde-un albastru închis. "Prea-Înalta" o numise Uraga, cu deosebit respect, istorisindu-iămulteădespreăeaăşiăviaYaăei,ăînătimpulăc<l<toriei. EraăsubYiratic<,ăaproapeăcaăoăfetişcan<,ăiarăpieleaăeiăstr<lucea pl<cut.ă Ochiiă ei,ă caă porumbeleă negre,ă erauă mari,ă cuăsprânceneăarcuite,ădateăcuăvopsea,ăiarăp<rulăeraăaranjatăcaăoăcasc<ăcuăaripi. Procesiuneaă oaspeYiloră seă târaă înainte.ă Blackthorneă st<teaăde-o parte, într-oăpat<ădeălumin<,ăcuăunăcapămaiăînaltădecâtăcei dină jur.ă Politicos,ă f<cuă ună pasă într-oă parteă caă s<ă seăfereasc<ădinăcaleaăunorăoaspeYiăceăîncercauăs<ătreac<ăşiăv<zuăochii Ochibei întorcându-seă c<treă el.ă Acumă îlă priveaă şiăIshido.ăÎşiăspuser<ăcevaăunulăaltuia,ăiarăevantaiulăeiăseămişc<.ăOchii li se întoarser<ăc<treăel.ăÎncurcat,ăseăîndrept<ăc<treăună

495

pereteăîncercândăs<ăatrag<ămaiăpuYinăatenYia,ădarăunăsamuraiăîn gri i se puse în cale. — Dozo, spuseă politicosă samuraiul,ă f<cându-iă semnă c<treăşirulădeăoaspeYi. — Hai, domo, r<spunseăBlackthorneăşiăliăseăal<tur<. Ceiă dină faYaă şiă dină spateleă luiă seă Înclinar<.ă Leă întoarseăplec<ciunile.ăÎnăcurândătoateădiscuYiileăîncetar<.ăToat<ălumeaăîl privea. ÎncurcaYi,ăb<rbaYiiăşiăfemeileădinăfaYaăluiăseăd<deauălaăoăparte.ăAcum,ă întreăelăşiăplatform<ănuăseămaiăg<seaănimeni.ăSt<tu câtevaăclipeăYeap<n,ăapoi,ăînăt<cereaăadânc<,ăînainta. Înă faYaă podiumuluiă îngenuncheă şiă seă înclin<ă ceremonios,ăodat<ăc<treăeaăşiăodat<ăc<treăIshido,ăaşaăcumăîiăv<zuseăf<cândăpeăceilalYi.ăSeăridic<ădinănou,ăîmpietritădeăspaim<ăc<ăs<biileăîiăvorăc<dea,ăsau c<ăelăvaăalunecaăşiăseăvaăfaceădeărâs,ădarătotulămerseăcumătrebuieăşiăelăîncepuăs<ăseătrag<ăînapoi. — Teărog,ăaşteapt<,ăAnjin-san, spuse femeia. Aştept<.ă Auraă eiă deă lumin<ă p<reaă s<ă fiă sporit,ă caă şiăfeminitatea.ă SimYeaă extraordinaraă senzualitateă ceă oăînconjura,ăf<r<ăvreunăefortădeosebitădinăparteaăei. — Seăspuneăc<ăvorbeştiălimbaănoastr<. Voceaăeiăeraăf<r<ăt<gad<ădeosebit<. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă în<lYimeaă voastr<,ă începuăBlackthorne,ă folosindă frazeleă înv<Yateă peă dinafar<ă şiăîncercate de-atâtea ori, poticnindu-seă uşoră dină cauzaăemoYiei.ăÎmiăpareăr<u,ădarătrebuieăs<ăfolosescăcuvinteăscurteăşiă cuă respectă v<ă rogă s<ă folosiYiă şiă domnia-voastr<ă cuvinteăfoarteă scurteă cândă vorbiYiă cuă mine,ă astfelă caă s<ă potă aveaăonoarea de-aăv<ăînYelege. Ştiaă c<,ă f<r<ă îndoial<,ă viaYaă luiă puteaă uşoră depindeă deăr<spunsurileă peă careă aveaă s<ă leă dea.ă Toat<ă atenYiaă dinăînc<pereăeraăîndreptat<ăasupraălor.ăApoiăîlăobserv<ăpeăYabuămişcându-seăcuăgrij<ăprintreăoaspeYi,ăvenindămaiăaproape.

496

— Potăs<-miăîng<duiăs<ăv< felicit respectuos cu ocazia zilei voastreă deă naştereă şiă s<ă m<ă rogă s<ă tr<iYiă într-atâtă caă s<ă v<ăbucuraYiădeăînc<ăalteăoămieădeăanivers<ri. — Cu greu pot fi socotite acestea cuvinte simple, Anjin-san, spuseădoamnaăOchibaăfoarteăimpresionat<. — V<ă rogă s<ă m< iertaYi,ă În<lYimeaă voastr<,ă le-amă înv<Yatănoapteaătrecut<.ăSuntăcuvinteleăpotrivite,ăneh? — Cine te-aăînv<Yat?ă. — Uraga-noh-Tadamasa,ăvasalulămeu.ăEaăseăîncrunt<,ăapoiăarunc<ăoăprivireăc<treăIshidoăcareăseăaplec<ăînainteăşi-i vorbi, prea repede ca Blackthorneăs<ăpoat<ăînYelegeăceva,ăafar<ădeăcuvântulă"s<geYi". — Ah,ăpreotulă renegată careă aă fostă ucisănoapteaă trecut<ăpeăcorabia domniei-tale? — În<lYimeaăvoastr<? — Omul – samuraiul care-a fost ucis, neh? Noapteaătrecut<,ăpeăcorabie.ăÎnYelegi? — Ah, îmi pare r<u.ăDa,ăel. BlackthorneăpriviălaăIshido,ăapoiădinănouăc<treăea. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ă În<lYimeaăvoastr<.ăAmăîng<duinYaăvoastr<ăs<-l salut pe seniorul General? — Da,ăaiăaceast<ăîng<duinY<. — Bun<ăseara,ăpreaăonorateăGeneral,ăspuseăBlackthorne,ăcuăpoliteYe studiat<.ă Ultimaă dat<ă întâlnit,ă euă foarteă cumplitănebun.ăÎmiăpareăr<u. Ishidoăîiăîntoarseăplec<ciuneaălaăfelădeăceremonios. — Da,ăaşaăaă fost.ăŞiă foarteănepoliticos.ăSperă s<ănuă teămaiăapuceănebuniaăînăsearaăasta,ăsauăînăvreoăalt<ăsear<. — Foarte nebun înănoapteaăaceea,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Nebuniaăastaăeăobişnuit<ăprintreăbarbari,ăneh? Oă asemeneaă grosol<nieă înă public,ă faY<ă deă ună oaspete,ă eraăfoarteă rea.ă Blackthorneă îşiă arunc<ă privireaă pentruă oă clip<ăc<treă doamnaă Ochibaă şiă b<g<ă deă seam<ă şiă laă eaă aceeaşi

497

surpriz<,ăaşaăc<ărisc<. — Ah,ă preaă onorateă General,ă sunteYiă foarteă îndrept<Yită s<ăspuneYiăasta.ăBarbariiăîntotdeaunaăaceeaşiănebunie,ădar,ăîmiăpareă r<u,ă acumă suntă samuraiă – hatamoto – aceasta foarte mare, nespus de foarte mare onoare pentru mine. Nu mai sunt barbar. Folosiseăvoceaăsaădeădunet<,ăcareăr<sunaăf<r<ăs<ătrebuiasc<ăs<ăstrigeăşiăumpluseătoateăcolYurileăînc<perii. — Acumă înYelegă purt<rileă samurailoră şiă puYină bushido. Şiăwa. Nuămaiăsuntăbarbar,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăneh? Rosti ultimile cuvinte ca o provocare,ă f<r<ă team<.ă Ştiaă c<ăjaponeziiă înYelegă b<rb<Yiaă şiă mândriaă şiă leă cinstesc.ă Ishidoărâse. — Aşa,ăsamuraiăAnjin-san, spuse el jovial. — Da. — ÎYiăacceptăscuzele.ăZvonurileădespreăcurajulădomniei-tale suntă adev<rate.ăBine,ă foarteăbine.ăAră trebui,ă de asemenea, s<-miăcerăscuze.ăEăgroaznicăc<ăroninii aceia murdari au putut faceăasemeneaălucruri,ăînYelegi?ăAtacănoaptea? — Da,ăînYeleg,ăAlteY<.ăFoarteăr<u.ăPatruăoameniămorYi.ăUnulădintre ai mei, trei samurai în uniforme gri. — Ascult<,ăr<u,ăfoarteăr<u.ăNu-Yiăfaceăgriji,ăAnjin-san. Nu se maiăîntâmpl<. Gânditor,ă Ishidoă cuprinseă cuă privireaă înc<perea.ă ToYiă îlăînYelegeauăfoarteăbine. — Acumăporuncescăg<rzi.ăG<rziăfoarteăatente.ăNuăvorămaiăfiăatacuriă asasine.ă Niciă unul.ă Veiă fiă p<zit foarte atent acum. Foarte sigur în castel. — MulYumesc.ăÎmiăpareăr<uăc<ăv<ătulbur. — Nuăneătulburi.ăEştiăimportant,ăneh? Eştiăsamurai.ăAiăunălocădeosebităcaăsamuraiălâng<ăseniorulăToranaga.ăEuănuăuit,ănu-Yiăfieăteam<. BlackthorneăîiămulYumiădinănouăşiăseăîntoarseăc<treădoamnaă

498

Ochiba. — AlteY<,ăînăYaraămeaănoiăareăregin<ă– avemăregin<,ăv<ărog,ăiertaYi-miă japonezaă proast<...ă Da,ă Yaraă meaă cârmuit<ă deăregin<.ă Înă Yaraă meaă avemă obiceiă întotdeaunaă trebuieă datădoamneiădarălaăaniversare,ăchiarăşiăreginei. Din buzunarulădinămânec<ăscoaseăoăfloareărozădeăcamelie,ăpeăcareăoăt<iaseădintr-unăcopac,ăînăgr<din<.ăOăaşez<ăînăfaYaăei,ătemându-seăc<ăs<reaăpesteăcal. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYiădac<ănuăbuneămaniereăs<ăd<ruieşti. Eaăpriviăfloarea.ăCinciăsuteădeăoameniăaşteptauăcuărespiraYiaăt<iat<ăs<ăvad<ăcumăvaăr<spundeălaăîndr<znealaăşiăgalanteriaăbarbarului – şiăcapcaneiăpeăcareăelăi-oăîntinsese,ăpoateăf<r<ăs<ăvrea. — Euănuăsuntăregin<,ăAnjin-san, spuse ea blând. Doar mama Moştenitoruluiăşiăv<duvaăsenioruluiăTaikō.ăNuăpotăs<ăaccept darul domniei-taleăcaăregin<,ăpentruăc<ănuăsuntăregin<,ăn-aşăputeaă vreodat<ă fiă regin<,ă nuă pretindă c<ă aşă fiă regin<ă şiă nuăvreauăs<ăfiuăregin<. Apoiăzâmbiăc<treăceilalYiăşiăspuseătareăcaăs<ăaud<ătoYi: — Darăcaădoamn<,ădeăziuaăeiădeănaştere,ăpoateăaşăputea avea îng<duinYaădomniilorăvoastreădeăaăprimiădarulăluiăAnjin-san. Înc<pereaăseăumpluădeăaplauze.ăBlackthorneăseăînclin<ăşi-i mulYumi,ăînYelegândădoarăc<ădarulăfuseseăprimit.ăCândăpesteămulYimeăseăaşternuădinănouăt<cerea,ădoamnaăOchibaăspuseăcu glas tare: — Mariko-san, elevul domniei-taleăîYiăfaceăcinste,ăneh? Marikoă înaint<ă printreă oaspeYi,ă cuă ună tân<ră al<turiă deă ea.ăLâng<ăeiăoărecunoscuăpeăKiritsuboăşiăpeădoamnaăSazuko.ăÎlăV<zuă peă tân<ră zâmbindă c<treă oă fat<,ă apoi,ă peă nesimYite,ăapropiindu-se din nou de Mariko. — Bun<ă seara,ă doamn<ă Toda,ă spuseă Blackthorne,ă apoiăad<ug<ăînălatin<,ăprimejduindu-se,ăameYitădeăsucces:ăSearaăeămaiăfrumoas<ădatorit<ăsosiriiătale.

499

— MulYumesc,ă Anjin-san, r<spunseă eaă înă japonez<,ăaprinzându-se în obraji. Înaint<ă c<treă platform<,ă dară tân<rulă r<maseă înă cerculăprivitorilor.ăMarikoăseăînclin<ăc<treăOchiba. — Amăf<cutăpreaăpuYin,ăOchiba-sama. Este totul munca lui Anjin-san şiă carteaădeăcuvinteăpeăcareăpreoYiiă creştiniă i-au dat-o. — Ah, da, cartea de cuvinte! Ochiba îi ceru lui Blackthorneăs<ăi-oăarateăşi,ăcuăajutorulăluiăMariko,ăs<-iăexpliceăam<nunYit.ăEraăfermecat<.ăCaăşiăIshido. — Trebuieă s<ă avemă şiă noiă copii,ă generale.ă Teă rog,ăporunceşte-leăs<ăneădeaăoăsut<ădeăastfelădeăc<rYi.ăCuăeleătineriiănoştriăvorăputeaăînăcurândăvorbiăcaăbarbarii, neh? — Da.ăEăoăideeăbun<,ădoamn<.ăCuăcâtăvomăaveaămaiăcurândăt<lmaciiănoştri,ăcuăatâtămaiăbine. Ishido râse. — S<-iă facemăpeă creştiniă s<-şiă înl<tureă singuriămonopolulălor, neh ? Unăsamuraiăcuăp<rulăcenuşiu,ădeăaproapeăşaizeciădeăani,ăcareăst<teaăînăprimeleărânduriăaleăoaspeYilor,ăspuse: — Creştiniiăn-au nici un monopol, prea-cinstite general. Noi îiărug<măpeăp<rinYiiăcreştini,ădeăfaptăinsist<m,ăcaăeiăs<ăneăfieăt<lmaciă şiămisiYi,ă pentruăc<ă suntă singuriiăcareăpotăvorbiăcuăambeleă p<rYiă şiă seă bucur<ă deă încredereaă ambeloră p<rYi.ăSeniorulă Gorodaă aă f<cută începutulă acestuiă obicei,ă neh? Şiămaiăpeăurm<ăTaikōăl-a continuat. — Desigur, senior Kiyama. N-amăavutădeăgândăs<ăm<ăar<tănerespectuosăfaY<ădeăvreunulădintreăaceiădaimyo sau samurai careă auă devenită creştini. M-am referit doar la monopolul preoYiloră creştini,ă spuseă Ishido.ă Ară fiă maiă bineă pentruă noiădac<ăoameniiănoştriăşiănuăpreoYiiăstr<iniă– oricareăpreoYi,ăc<ăveni vorba – s<ăcontrolezeănegoYulănostruăcuăChina. Kiyama spuse:

500

— N-aă fostă niciodat<ă vreoă pricin< deă nemulYumire,ă preaăcinstite general.ă PreYurileă suntă drepte,ă negoYulă eă uşoră şiăb<nos,ă iarăp<rinYiiă îşiă st<pânescăoamenii.ăF<r<ăbarbariiă dinăsudănuăeăm<taseăşiăniciănegoYăcuăChina.ăF<r<ăpreoYiăamăputeaăavea destule necazuri, foarte multe necazuri, îmi pareăr<u,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăc<ăamăspus-o. — Ah,ăseniorăKiyama,ăspuseădoamnaăOchiba,ăsuntăsigur<ăc<ăseniorulă Ishidoă eă onorată c<ă l-ai corectat, nu-iă aşa,ă preaăcinstite general? Ce-ară faceă Consiliulă f<r<ă sfaturileăseniorului Kiyama? — Desigur, spuse Ishido. Kiyamaăseăînclin<ăYeap<n,ădelocănemulYumit.ăOchibaăarunc<ăoăprivireătân<ruluiăşi-şiăflutur<ăevantaiul. — ŞiăceăpoYiăs<ăspui,ăSaruji-san,ădespreădumneata?ăPoateăc<ăYi-arăplaceăs<ăînveYiălimbaăbarbarilor? B<iatulăroşiăsubăc<ut<turaăatent<.ăEraăsubYiraticăşi ar<tosăş:ăîncercaă dină toateă puterileă s<ă par<ă maiă b<rbată decâtă ceiăaproape cincisprezeceăaniăaiăs<i. — Oh,ăsperăc<ănuăvaătrebuiăs<ăfacăasta,ăOchiba-sama, oh, nu, darădac<ămiăseăporunceşte,ăamăs<ăîncerc.ăDa,ăamăs<ăîncercăfoarte tare. Râser<ă cuă toYiiă laă auzulă r<spunsuluiă s<uă chibzuit.ă Marikoăspuseămândr<ăînăjaponez<: — Anjin-san, acesta este fiul meu, Saruji. BlackthorneăseăconcentraseăasupraăconversaYieiălorădinăcareăceaămaiămareăparteăfuseseăpreaăiuteăşiăpreaăcomplex<ăpentruăca el s-oă înYeleag<.ă Dară auzise "Kiyama"ă şiă simYiseă unăsemnalădeăalarm<.ăSeăînclin<ăc<treăSarujiăşiăplec<ciuneaăîiăfuăîntoars<ăceremonios. — Esteăunăb<rbatăgrozav,ăneh? Norocăs<ăaiăunăastfelădeăfiu,ăMariko-sama. Priveaăprintreăgeneămânaădreapt<ă aă tân<rului.ăEraă r<sucit<ădinănaştere.ăAtunciăîşiăamintiăc<ăMarikoăîiăspuseseăodat<ăc<ă

501

naştereaăfiuluiăeiă fuseseă lung<ăşiădificil<.ăS<rmanulăfl<c<u,ăgândi,ăcumăpoateăs<ăfoloseasc<ăsabia?ăÎşiăîndrept<ăochiiăînăalt<ăparte.ăNimeniănuăb<gaseădeăseam<ăprivireaălui,ăafar<ădeăSaruji. Putu citi stânjeneal<ăşiăsuferinY<ăpeăchipulătân<rului. — Norocă s<ă aiă ună fiuă grozav,ă spuseă c<treă Mariko,ă darădesigur nu-iă cuăputinY<,ăMariko-sama, s<ă aiăună fiuă atâtădeămare. Nu îndeajuns ani, neh? Ochiba spuse: — Eştiă întotdeaunaă atâtă deă galant,ă Anjin-san? Spui întotdeauna lucruri atât de curtenitor inteligente? — Poftim? — Ah, întotdeauna atât de inteligent? Complimente, înYelegi? — Nu,ăîmiăpareăr<u,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Blackthorneă simYeaă c<-iă plesneşteă capulă dină cauzaăconcentr<rii.ăChiarăşiăaşa,ăcândăMarikoăîiăspuseăceeaăce se vorbise,ăreplic<ăcuăgravitateăpref<cut<: — Ah,ă îmiă pareă r<uă Mariko-sama, dac<ă Sarujiă esteăîntr-adev<răfiulădumitale,ăteărogăspune-iădoamneiăOchibaăc<ăn-amăştiutăc<ăaiciădoamneleăseăc<s<torescălaăvârstaădeăzeceăani. Eaătraduse,ăapoiăad<ug<ăcevaăcare-iăf<cuăs<ărâd<. — Ce-ai spus? Marikoăb<g<ădeăseam<ăprivireaăplin<ădeădispreYăaăluiăKiyamaăaYintit<ăasupraăluiăBlackthorne. — Ah,ăteărogăs<ăm<ăierYi,ăseniorăKiyama,ăpotăs<ăYi-l prezint pe Anjin-san? Kiyamaă r<spunseă laă felă deă politicosă plec<ciuniiă foarteăcorecte a lui Blackthorne. — Seăspuneăc<ăpretinziăc<ăeştiăcreştin. — Poftim? Kiyamaănuăseăobosiăs<ărepete,ăaşaăc<ăMarikoătraduse. — Ah,ă îmiăpareăr<u,ăseniorăKiyama,ăspuseăBlackthorneă înă

502

japonez<.ăDa,ăsuntăcreştin,ădarădeăoăsect<ădiferit<. — Secta ta nu e bine-venit<ăpeăp<mânturileămeleăşiăniciăînăNagasakiă sauă Kyushu,ă îmiă închipui,ă sauă înă oriceă Yinută alăoric<ruiădaimyo creştin. Marikoăîşiăp<str<ăzâmbetulăpeăfaY<.ăSeăîntrebaădac<ăKiyamaăporunciseăelăînsuşiăasasinilorăAmidaăşi,ădeăasemeni,ăataculădin acea noapte. T<lm<ci,ăîncercândăs<ăseăp<strezeălaălimitaăimpoliteYiiăluiăKiyama,ăiarătoYiăînăînc<pereăascultauăîncordaYi. — Nuă suntă preot,ă AlteY<,ă spuseă Blackthorneă directă c<treăKiyama.ă Dac<ă euă peă p<mântulă vostru,ă numaiă negoY,ă f<r<ăvorbeăpreoYeşti,ăsauăînv<Y<turi.ăCuărespect,ărogănegoYănumai. — NuăvreauănegoYulătău! Nu te vreau pe tine peăp<mânturileămele.ă Xiă seă interziceă s<ă calciă peă p<mânturileă meleă subăpedeapsaăcuămoartea.ăÎnYelegi? — Da,ăînYeleg,ăspuseăBlackthorne.ăÎmiăpareăr<u. — Bine. Kiyamaăseăîntoarseăarogantăc<tre Ishido. — Ară trebuiă s<ă alung<mă aceast<ă sect<ă şiă aceştiă barbariădefinitivădinăimperiu.ăAmăs<ăpropunăaceastaălaăurm<toareaăîntâlnire a Consiliului. Trebuie s-oă spună deă faY<ă cuă toat<ălumea,ăeuăcredăc<ăseniorulăToranagaăaăfostăprostăsf<tuităcândăaă f<cutăunăstr<in,ăşi-n mod deosebit acest b<rbat,ă samurai.ăEste un început foarte primejdios. — Desigură c<ă astaă nuă areă importanY<.ă Toateă greşelileăactualului senior de Kwanto vor fi îndreptate foarte curând, neh? — Toat<ă lumeaă faceă greşeli,ă preaă cinstiteă general,ă spuse Kiyamaă ap<sat.ă Doară Dumnezeuă esteă atoatev<z<toră şiădes<vârşit.ă Singuraă greşeal<ă adev<rat<ă peă careă aă f<cut-o vreodat<ă seniorulă Toranagaă esteă c<ă aă pusă propriileă saleăintereseăînainteaăcelorăaleăMoştenitorului. — Da, spuse Ishido. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi, începu Mariko, dar asta nu este

503

adev<rat.ă Îmiăpareă r<u,ădarăv<ă înşelaYiăamândoiă înăprivinYaăst<pânuluiămeu. Kiyamaăşeăîntoarseăspreăea,ăpoliticos. — Esteăpeădeplinăîndrept<Yităs<ăspuiăasta,ăMariko-san, dar te rogăs<ănuăvorbimădespreăastaăînănoapteaăaceasta. Deci, prea cinstite general, unde este seniorul Toranaga acum? Care-s ultimeleăştiri? — Cuă ună porumbelă c<l<toră deă ieriă amă aflată c<ă eraă laăMishima. Acum primesc în fiecare zi rapoarte despre înaintarea sa. — Bine,ădeciăînădou<ăzileăoăs<-şiăp<r<seasc<ăhotarele? — Da.ăSeniorulăIkawaăJikkyuăesteăgataăs<-i ureze bun-venit cum se cuvine. — Bine. Kiyamaăzâmbiăc<treăOchiba.ăOăpl<ceaătareămult. — Înăaceaăzi,ădoamn<,ă înăonoareaăacesteiăocazii,ăpoateăc<ăl-aYiărugaăpeăMoştenitorăs<ăîng<duieăregenYilorăs<ăseăîncline înăfaYaălui. — Moştenitorulăarăfiăonorat,ăAlteY<,ăr<spunseăeaăînăaplauzeleătuturor.ăŞiădup<ăaceea,ăpoateădumneataăşiătoYiăceiădeăaiciăveYiăfiă oaspeYiiă s<iă laă întrecereaădeăpoezie.ăPoateă c<ă regenYiiă arăvreaăs<ăfieăarbitri? Urmar<ăalteăaplauze. — MulYumesc, darăv<ărog,ăpoateădomnia-voastr<ăşiăprinYulăOgakiăşiăcâtevaădintreădoamneăvorăfiăarbitri. — Foarteăbine,ădac<ăaşaădoriYi. — Acum,ă doamn<,ă careă s<ă fieă temaă şiă primulă versă alăpoemului?ă întreb<ă Kiyamaă foarteă mulYumit,ă pentruă c<ă eraărecunoscut pentru poemele saleă caă şiă pentruă pricepereaă înămânuireaăsabieiăşiăs<lb<ticiaăînăr<zboi. — Te rog, Mariko-san, n-aiă vreaă s<-iă r<spunziă senioruluiăKiyama?ăspuseăOchibaăşiădinănouămulYiădintreăceiădeăfaY<ăîiăadmirar<ădib<cia.

504

EraăpreaăpuYină iscusit<ă înă aleăpoeziei,ăpeă când Mariko era renumit<.ăMarikoăseăbucur<ăc<-i venise vremea. Se gândi o clip<,ăapoiăspuse: — Arătrebuiăs<ăfieădespreăastăzi, doamn<ăOchiba,ăiarăprimulăversăs<ăfieă"peăoăramur<ădesfrunzit<". OchibaăşiătoYiăceilalYiăoăfelicitar< pentru alegere, iar Kiyama, vesel, spuse: — Excelent,ă dară vaă trebuiă s<ă fimă foarteă buniă caă s<ă neăîntrecem cu dumneata, Mariko-san. — Sperăc<ăm<ăveYiă iertaăAlteY<,ădarăeuăn-amăs<ăparticipălaăîntrecere. — Baăsigurăc<ăaiăs<ăparticipi,ărâseăKiyama.ăEştiăunaădintre celeămaiăbuneădinăîmp<r<Yie!ăN-ar mai avea nici un farmec, dac<ăn-ai face-o! — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăn-amăs<ăfiuăaici. — NuăînYeleg. Ochiba spuse: — Ceăvreiăs<ăspui,ăMariko-chan? — Oh,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădoamn<,ăspuseăMariko, dar plec mâineădinăOsakaăcuădoamnaăKiritsuboăşiădoamnaăSazuko. ZâmbetulăluiăIshidoădisp<ru. — Pleci? Unde? — S<-miăîntâlnescăst<pânul,ăAlteY<.ăEl,ăseniorulăToranaga,ăoăs<ăajung<ăaiciăînăcâtevaăzile,ăneh? Sunt luni de când doamna Sazukoănuăşi-aăv<zutăsoYulăşiăseniorulăToranagaăn-aăavutăînc<ăpl<cereaăs<-şiăvad<ăultimulă fiu.ăDesigurădoamnaăKiritsuboăneăvaăînsoYi.ăAătrecutălaăfelădeămultătimpădeăcândăn-aăv<zut-o peăst<pânaădoamnelorăsale,ăneh? — Seniorulă Toranagaă vaă fiă aiciă destulă deă curând,ă aşaă c<ăplecarea asta,ăcaăs<-lăîntâlneşti,ănuăesteănecesar<. — Dar eu credăc<ăesteănecesar<,ăseniorăgeneral. Ishido spuse aspru:

505

— Doarăaiăajunsăşiănoiăîncerc<măs<ăneăbucur<mădeăprezenYaădomniei tale, Mariko-san.ăDoamnaăOchiba,ăînăspecial.ăM<ăal<tură dină nouă senioruluiă Kiyama,ă desigură caă trebuieă s<ăparticipi la întrecere. — Îmiăpareăr<u,ădarăn-amăs<ăfiuăaici. — Eştiă desigură obosit<,ă doamn<.ă De-abia ai ajuns. Cu siguranY<ă acestaă esteă celă maiă nepotrivită momentă caă s<ădiscut<măastfelădeăprobleme. Ishidoăseăîntoarseăc<treăOchiba. — Poate,ă doamn<ă Ochiba,ă ară trebuiă s<ă primiYiă restulăoaspeYilor. — Da,ăda,ădesigur,ăspuseăOchibaăstânjenit<. Şirulăîncepuădinănouăs<ăseăalc<tuiasc<ăşiăconversaYiiănesigureăs<ăseăînfiripe,ădarăt<cereaăseăl<s<ădinănouăcândăMarikoăspuse: — MulYumesc,ăseniorăgeneral,ăaşaăeste,ădarăaceastaănuăesteăoăproblem<ăparticular<ăşiănuăesteănimicădeădiscutat.ăPlecămâineăcaăs<ăm<ăînchinăst<pânuluiămeuăal<turiădeădoamneleăsale. Ishido spuse rece: — Eştiăaici,ădoamn<,ălaăinvitaYiaăpersonal<ăaăFiuluiăCerului,ăşiă aă regenYilor.ă Teă rog,ă aiă r<bdare.ă St<pânulă t<uă vaă fiă aiciăfoarte curând. — Aşaăe,ăAlteY<,ădarăinvitaYiaăMajest<YiiăSaleăImperialeăesteăpentru cea de-aădou<zeciăşiădouaăzi.ăNuăîmiăporunceşteămie,ăsauăoricuiăaltcuiva,ăs<ăr<mânăînăOsakaăpân<ălaăaceaădat<,ănu? — UiYiădeăbuneleămaniere,ădoamn<ăToda. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăeăultimulălucruăpeăcareăl-aşădori.ăÎmiăpareăr<u.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Marikoăseăîntoarseăc<treăOgaki,ăsfetniculădeălaăcurte. — St<pâne,ăinvitaYiaăPrealuminatuluiăîmiăcereăs<ăr<mânăaiciăpân< la sosirea sa? OgakiăaveaăpeăfaYaăunăzâmbetăforYat. — InvitaYiaăesteăpentruăceaăde-aădou<zeciăşiădouaăziăaăacesteiăluni,ădoamn<.ăV<ăcereăs<ăfiYiăatunciădeăfaY<.

506

— V<ămulYumesc,ăAlteY<. Marikoăseăînclin<ăşiăseăîntoarseădinănouăc<treăpodium. — Miăseăcereăs< fiuăatunciădeăfaY<,ăgenerale,ănuăînainte,ăaşaăc<ăplecămâine. — Teă rog,ă aiă r<bdare,ă doamn<.ă RegenYiiă s-au bucurat de sosireaădumitaleăşiăsuntămulteăpreg<tiriăînăcursulăc<roraăvorăavea nevoie de ajutorul dumitaie, pentru sosirea Prealuminatului. Acum, doamn<ăOchiba... — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ădarăporuncileăst<pânuluiămeuăsuntădeasupraăacestora.ăTrebuieăs<ăplecămâine. — N-aiă s<ă pleciă mâineă şiă Yiă seă cere...ă Nu,ă eştiă rugat<,ăMariko-san,ă s<ă ieiă parteă laă întrecereaă doamneiă Ochiba.ăAcum,ădoamn<... — Atunci sunt închis<ăaiciăîmpotrivaăvoinYeiămele? Ochiba spuse: — Mariko-san,ăhaiăs<ăl<s<măastaăacum,ăteărog? — Îmiă pareă r<u,ă Ochiba-sama,ă dară euă suntă oă persoan<ăsimpl<.ăAmăspusăpeăfaY<ăc<ăamăporunciădeălaăst<pânulămeu.ăDac<ănuăpotăs<ăm<ăsupunălor,ătrebuieăs<ăştiuădeăce. Generale, suntăînchis<ăaiciăpân<ăînăceaăde-aădou<zeciăşiădouaăzi?ăDac<-i aşa,ălaăporuncaăcui? — Eştiăunăoaspeteădeăonoare,ăîiăspuseăIshidoăcuăgrij<,ădorindăcaăeaăs<ăseăsupun<.ăÎYiărepet,ădoamn<,ăst<pânulădomnieiătaleăva fi aici îndeajuns de curând. MarikoăîiăsimYiăputereaăşiăseălupt<ăs<-iăYin<ăpiept. — Da,ă dară îmiă pareă r<u,ă dină nouă întrebă cuă respect:ă suntăînchis<ăînăOsakaăpentruăurm<toareleăoptsprezeceăzileăşiădac<ăda,ădinăaăcuiăporunc<? Ishidoăîşiăp<str<ăochiiăaYintiYiăasupraăei. — Nu,ănuăeştiăînchis<. — V<ămulYumesc,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăamăvorbităatât de direct, spuse Mariko. Multeă dintreă doamneleă dină înc<pereă seă întoarser<ă c<treă

507

vecineleălorăşiăuneleăşoptir<ăceeaăceătoYiăceiăYinuYiăînăOsakaăîmpotrivaăvoinYeiălor,ăgândeau:ă"Dac<ăeaăpoateăs<ăplece, pot şiăeu,ăneh? Şiătu,ăneh? Plec mââne. Oh, ce minunat." VoceaăluiăIshidoăîntrerupseăacesteăşoapte. — Dar,ă doamn<ă Toda,ă deă cândă v-aYiă hot<râtă s<ă vorbiYiă înăacestămodăacuzator,ăsimtădeădatoriaămeaăs<ăcerăregenYilorăoăordonanY<ăoficial<,ăînăcazăc<ăşiăalYiiăYi-arăîmp<rt<şiăfelulăgreşităde a gândi. Zâmbiăt<iosăînăt<cereaăîngheYat<. — Pân<ăatunciăaiăs<ăfiiăpreg<tit<ăs<ăr<spunziăîntreb<rilorălorăşiăs<ăleăprimeştiăhot<rârea. Mariko spuse: — Voiăfiăonorat<,ăAlteY<,ădarădatoriaămeaăesteăc<treăst<pânulămeu. — Desigur, dar asta va fi doar pentru câteva zile. — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ădarădatoriaămeaăesteăc<treăst<pânulămeuăpentruăurm<toareleăcâtevaăzile. — Aiăs<ăteăînarmeziăcuăr<bdare,ădoamn<.ăN-oăs<-YiăiaădecâtăpuYină timp.ă Aceast<ă discuYieă esteă încheiat<.ă Acum,ă senior Kiy... — Îmiă pareă r<u,ă dară nuă potă s<ă întârziiă plecareaă meaă niciăm<carăpentruăpuYinătimp. Ishido mugi: — Refuziăs<ăteăsupuiăConsiliuluiăRegenYilor? — Nu,ăAlteY<,ăspuseăMariko,ămândr<.ăNu,ădac<ăeiănuăîncalc<ădatoriaămeaăc<treăst<pânulămeu,ăcareăesteădatoriaăsuprem<ăaăunui samurai. — Aiăs<ăr<mâiăr<bd<toareălaădispoziYiaăregenYilor. — Îmiăpareăr<u,ămiăs-aăporuncitădeăc<treăst<pânulămeuăs<-i însoYescădoamneleălaăîntâlnireaăcuăel.ăDeăîndat<. Scoaseăunăsulădinămânec<ăşiăi-l întinse oficial lui Ishido. El îl desf<cuăşiăîşiăarunc<ăochiiăpesteăel,ăapoiăîşiăridic<ăprivirileăşiăspuse:

508

— Chiarăşiăaşa.ăAiăs-aştepYiăoăhot<râreăaăregenYilor. Marikoăpriviăplin<ădeăsperanY<ăc<treăOchiba,ădarăacoloăg<siădoarădezaprobare.ăSeă întoarseăc<treăKiyama.ăAcestaăeraă laăfelădeăt<cut, la fel de împietrit. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăgenerale,ădarănuăeăr<zboi,ăîncepuăea.ăSt<pânulă meuă seă supuneă regenYilor,ă aşaă c<,ă pentruăurm<toareleăoptsprezece... — Aceast<ăproblem<ăesteăînchis<! — Aceast<ăproblem<ăvaăfiăînchis<,ăgenerale,ăcândăveYiăaveaăpoliteYeaă s<ă m<ă l<saYiă s<ă termin.ă Nuă suntă Y<rană caă s<ă fiuăc<lcat<ă înă picioare.ă Suntă TodaăMariko-noh-Buntaro-noh-Hiro-matsu, fiica seniorului Akechiă Jinsai,ă spiYaă meaă eă Takashimaă şi-am fost samurai de-oămieădeăaniăşiăspunăc<ăn-amăs<ăfiuăniciodat<ăprizonier<, sauă ostatic<,ă sauă închis<.ă Pentruă urm<toareleă optsprezeceăzileă şiă pân<ă atunci, prină hot<râreaă Prealuminatului,ă suntăliber<ăs<ăplecăaşaăcumăvreau,ăaşa cum e oricine altcineva. — St<pânulănostru,ăTaikō,ăaăfostăodat<ăY<ran.ăMulYiăsamuraiăsuntă Y<rani,ă auă fostă Y<rani.ă Oriceă daimyo aă fostă odat<,ă înătrecut,ăY<ran.ăChiarăşiăprimulăTakashima.ăToYiăauăfostăY<rani,ăcândva.ăAscult<ăcuăatenYie:ăvei – aştepta – după – bunul – plac – al – regenţilor. — Nu,ă îmiăpareă r<u.ăPrimaămeaădatorieă esteă s<ăm<ă supunăst<pânuluiămeu. Înfuriat,ă Ishidoă porniă c<treă ea.ă Deşiă Blackthorneă nuăînYeleseseă aproapeă nimică dină ceeaă ceă seă spusese,ă mânaă saădreapt<ă alunec<ă neb<gat<ă înă seam<ă înă mânecaă stâng<,ă caăs<-şiă preg<teasc<ă pumnalulă pentruă aruncat.ă Ishidoă priviă înăjosăc<treăea. — Aiăs<... Înă aceaă clip<ă laă uş<ă seă produseă oă mişcare.ă Oă slujnic<ă înălacrimiăd<duăbuznaăprinămulYimeăşiăalerg<ăc<treăOchiba. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă St<pân<,ă scânciă ea,ă dară

509

Yodoko-sama v<ă cheam<.ă Ea...ă trebuieă s<ă v<ă gr<biYi.ăMoştenitorulăeădejaăacolo. Îngrijorat<,ăOchibaăpriviăînapoiăc<treăMarikoăşiăIshido,ăapoiăc<treă feYeleă celoră careă priveauă înă sus,ă laă ea.ă Seă înclin<ă peăjum<tateăc<treăoaspeYiiăeiăşiăplec<ăgr<bit<.ăIshidoăşov<i. — Oăs<ăm<ăocupădeădumneataămaiătârziu,ăMariko-san, spuse elăşiăporniădup<ăOchibaăcuăpaşiăgrei. Înă urmaă saă şoapteleă începur<ă dină nouă s<-şiă îndeseasc<ăcurgerea.ă Clopoteleă sunar<ă schimbareaă orei.ă Blackthorneăînaint<ăc<treăMariko. — Mariko-san,ăîntreb<,ăceăseăîntâmpl<? Eaăcontinu<ăs<ăpriveasc<ăînăgol.ăKiyamaăîşiădesf<cuăpumnulădeă peă mânerulă sa<bieiă închizându-lă şiă deschizându-l de câtevaăoriăcaăs<ăşi-lădezmorYeasc<. — Mariko-san. — Da?ăDa,ăAlteY<? — Potăs<-Yiăsugerezăs<ăteăîntorciăînapoiălaăcasaădomnieiătale.ăPoate mi s-arăîng<duiăs<-Yiăvorbescămaiătârziu,ăs<ăzicemălaăOra Porcului? — Da,ăda,ădesigur.ăV<ărog...ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăaătrebuităs<... Cuvinteleăeiăseăpierdur<. — Astaăesteăoăziăproast<,ăMariko-san.ăFieăcaăDumnezeuăs<ăv<ăaibeăînăpaz<. Kiyamaăseăîntoarseăcuăspateleălaăeaăşiăvorbiăautoritarăc<treăceiădinăînc<pere. — V<ă sugereză s<ă neă întoarcemă laă caseleă noastreă şiă s<ăaştept<m.ăS<ăaştept<măşiăs<ăneărug<măcaăNesfârşitulăs<ăoăiaăpeădoamnaăYodokoărepede,ăuşorăşiăonoarabilă înăpaceaăSa,ădac<ăi-a sosit vremea. Arunc<ăoăprivireăc<treăSaruji,ăcareăeraăînc<ăpierdut. — Vii cu mine. Porniă înainte.ă Sarujiă îlă urm<ă f<r<ă s<ă vreaă s<-şiă p<r<seasc<ă

510

mama,ădarăsupusăporunciiăşiăintimidatădeăatenYiaăîndreptat<ăasupra lui. Marikoăf<cuăoăjum<tateădeăplec<ciuneăc<treăceiădinăînc<pereăşiă porniă c<treă uş<.ă Kiriă îşiă linseă buzeleă uscate.ă DoamnaăSazuko era al<turiădeăea,ătremurândătoat<.ăKiriăoălu<ădeămân<ăşi,ă împreun<,ăceleădou<ăfemeiăplecar<ă înăurmaă luiăMariko.ăYabuăp<şiăînainteăcuăBlackthorneăal<turiăşiăpornir<ăînăspateleălor,ăfoarteăconştienYiăc<ăerauăsinguriiăsamuraiădeăacoloăcareăpurtau uniforma lui Toranaga.ăAfar<ăîiăaşteptauăsamuraiiăînăuniforme gri. *** — Dar,ă peă toYiă zeii,ă ceă te-aă apucată s<ă faciă aşaă ceva?ă seăn<pustiăYabuălaăea. — Îmiăpareăr<u,ăspuseăMariko,ăascunzândăadev<rataăpricin<,ădorindu-şiăcaăYabuăs-oălaseăînăpace,ăfurioas<ăpeăproasteleălui purt<ri.ăS-aă întâmplat,ăAlteY<.ăEraă s<rb<toareaăuneiă zileădeănaştereăşiăapoi...ănuăştiu.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăYabu-sama. V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAnjin-san. DinănouăBlackthorneăîncerc<ăs<ăspun<ăceva,ădarăînc<ăodat<ăYabuă îlă acoperiă şiă elă seă sprijiniă deă canatul unei ferestre, istovit peste poate, cu capul bubuind de efortul de a încerca s<ăînYeleag<. — Îmiă pareă r<u,ă Yabu-sama, spuseă Marikoă şiă gândi,ă ceăobositoriă suntă b<rbaYii.ă Trebuieă s<ă liă seă expliceă totulă înăam<nunt.ăNuăpotăs<ăvad<ăniciăm<carăp<rulădeăpeăpleoapele lor. — Aiăînceputăoăfurtun<ăcareăoăs<ăneăînghit<ăpeătoYi.ăProsteşte,ăneh? — Da, dar nu-iă dreptă caă noiă s<ă fimă închişiă şiă seniorulăToranaga ne-aădatăporunciăc<... — Aceleăporunciăsuntănebuneşti.ăDiavolulătrebuieăs<ăfiăpusă

511

st<pânireă peă capulă lui.ăVaă trebuiă s<-Yiă ceriă scuzeă şiă s<ă daiăînapoi.ă Acumă pazaă vaă fiă maiă sever<ă decâtă laă sipetulăîmp<ratului.ăIshidoăvaăanula,ădesigur,ăpermiseleănoastreădeăplecareăşi-aiăstricatătotul.ăPriviăc<treăBlackthorne.ăAcumăceăfacem? — V<ărog? Ceiă treiă ajunseser<ă abiaă înă camera de primire a casei lui Mariko,ăceăseăaflaăînăprimulănivelădeăfortificaYii.ăSamuraiiăînăgriăîiăescortaser<ăacoloăşiăînăfaYaăporYiiăeiăseăaflauămultămaiămulYiădecâtădeăobicei.ăKiriăşiădoamnaăSazukoăplecaser<ăc<treăînc<perileă lor,ă cuă alt<ă gard<ă deă onoareă din samurai în uniformeăgri,ăiarăMarikoăleăpromiseseăs<ăliăseăal<tureădup<ăîntâlnirea cu Kiyama. — Darăg<rzileăn-auăs<ăteălase,ăMariko-san, spusese Sazuko trist<. — Nu-Yiă faceă griji,ă îiă spuseseă ea.ă Nuă s-a schimbat nimic. În<untrulă casteluluiă putemă s<ă neă mişc<mă libere,ă deşiă cuăescorte. — Orăs<ăteăopreasc<.ăOh,ădeăceăai... — Mariko-san are dreptate,ă copil<,ă spuseseă Kiriănetem<toare.ăNimicănuăs-aăschimbat.ăOăs<ăneăvedemăcurând,ăMariko-chan. ApoiăKiriăurmat<ădeăSazuko,ăajunseăîn<untrulăaripiiă lorădeăcastelă şiă samuraiiă înă griă închiseser<ă poartaă fortificat<,ă iarăMarikoărespiraseădinănouăşiăveniseăc<treăpropriaăeiăcas<ăcuăYabuăşiăBlackthorne. Îşiă aminteaă cum,ă atunciă cândă st<tuseă acolo,ă înfruntândăsingur<ăduşmanul,ă îlăv<zuseăpeăBlackthorneăstrecurându-şiămâna dreapt<ăc<treăcuYitulăpeăcareăîlăputeaăaruncaăşiădeveniseămaiă puternic<ă dină cauzaă aceasta.ăDa,ăAnjin-san, se gândi, eştiă singurulă peă careă ştiuă c<ă aşă puteaă s<ăm<ăbizui.ăAiă fostăacolo când am avut nevoie de tine. Ochiiăeiăseăîndreptar<ăc<treăYabu,ăcareăst<tea cu picioarele

512

încrucişateă înă faYaă ei,ă scrâşnindă dină dinYi.ă Oă surprinseseăfaptulăc<ăYabuăluaseăpoziYieăînăpublicăînăsprijinulăei,ăplecândădup<ă ea.ă Dină cauzaă acestuiă sprijină şiă dină cauz<ă c<,ăpierzându-şiăfireaăînăfaYaălui,ăn-arăfiăcâştigatănimic,ăîndep<rt<ăironiaăustur<toareăşiăîncepuăs<ăseăjoaceăcuăel. — V<ă rogă s<-miă iertaYiă prostia,ă Yabu-sama, spuse ea cu voceaăumil<ăşiăplin<ădeălacrimi.ăDesigurăc<ăaiădreptate.ăÎmiăpareăr<u.ăSuntădoarăoăfemeieăproast<. — Aşa-i.ăEăoăprostieăs<ăiăteăîmpotriveştiăluiăIshido în propriul lui cuib, neh? — Da,ăîmiăpareăr<u.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăPotăs<ăv<ăoferăsaké sau cha? Marikoă b<tuă dină palme.ă Deă îndat<ă uşaă seă deschiseă şiăChimmokoăap<ruăcuăp<rulădesf<cut,ăcuăfaYaăînsp<imântat<ăşiăumflat<ădeăplâns. — Adu cha şi saké pentru oaspeYiiă mei.ă Şiă mâncare.ă Şiăaranjeaz<-te.ă Cumă îndr<zneştiă s<ă apariă aşa?ă Ceă creziă c<-i aici?ăColibaăunuiăY<ran?ăM<ăfaciădeăruşineăînăfaYaăsenioruluiăKasigi. Chimmokoădisp<ruăînălacrimi. — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<.ăV<ărogăs<-iăiertaYiăneobr<zarea. — Ei, asta n-areăimportanY<,ăneh? Şiăacum,ăce-i cu Ishido? Ehei,ă doamn<,ă împuns<turaă domniei-taleă despreă "Y<ran",ăasta a lovit unde trebuie. Asta l-aăr<nităpeăputerniculăgeneral.ăXi-aiăf<cutăunăduşmanăacum.ăEhei,ăparc<-l apucase cineva de poameăşiăiăle-aăstorsăînăfaYaătuturor! — Oh,ă creziă asta?ă Oh,ă teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă n-amă vrută s<-l insult. — Ei, el este Y<ran.ăÎntotdeaunaăaăfostăşi-ntotdeaunaăoăs<ăfie.ăŞiă întotdeaunaă i-a urât pe cei ca noi, care suntem samurai adev<raYi. — Oh, cât de inteligent din partea domniei-voastre,ăAlteY<,ăs<ăînYelegeYiăasta.ăOh,ăv<ămulYumescăc<ămi-aYiăspus.

513

Marikoăseăînclin<ăşiăp<ruăs<-şiăştearg<ăoălacrim<,ăad<ugând: — Pot,ă v<ă rog,ă s<ă spună c<ă m<ă simtă atâtă deă ap<rat<ă acum.ăPutereaăvoastr<...ă dac<ăn-aYiă fiă fostă domnia-voastr<,ă seniorăKasigi,ăcredăc< aşăfiăleşinat. — Eăoăprostieăs<-lăataciăpeăIshidoăînăfaYaătuturor,ăspuseăYabuăuşorădomolit. — Da,ăaveYiădreptate.ăEăp<catăc<ănuătoYiămai-mariiănoştriăsuntăatâtădeădeştepYiăşiăputerniciăcaădomnia-voatr<,ăAlteY<.ăAtunciăseniorul Toranaga n-ar mai avea astfel de necazuri. — Aşaăe.ăDarătotăne-aiăvârâtăînărahatăpân<ăpesteăurechi. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăDa,ăeădoarăvinaămea. Marikoăseăpref<cuăc<ăseăYineăcuăt<rieăs<ănuăizbucneasc<ăînălacrimi.ăPriviăînăjosăşiăşopti: — V<ămulYumesc,ăAlteY<,ăc<ămi-aYiăprimităscuzele.ăSunteYiăatât de generos. YabuăîncuviinY<ădinăcap,ăcrezândălaudaămeritat<,ăsupunereaănecesar<ă şiă peă elă însuşi,ă deă nepreYuit.ă Eaă îşiă ceruă dină nouăiertareă şi-lă domoliă şiă continu<ă s<-l flateze. În curând el deveniăînYeleg<tor. — Pot,ăv<ărog,ăs<-i explic prostia mea lui Anjin-san? Poate arăputeaăs<ăneăsugerezeăoăcaleădeăieşire? Îşiăl<s<ăcuvinteleăs<ăseăpiard<,ăumile. — Da, foarte bine. Marikoă seă înclin<ă exprimându-şiă mulYumirea,ă seă întoarseăc<treăBlackthorneăşiăvorbiăînăportughez<. — Teărog,ăascult<,ăAnjin-san.ăAscult<ăşiănuăpuneăîntreb<riăacum.ă Îmiă pareă r<u,ă dară maiă întâiă trebuieă s<-lă liniştescă peătecalosul <staănemulYumit.ăNuăaşaăspuneYiăvoi? Îiă spuseă iuteă ceă seă întâmplaseă şiă deă ceă Ochibaă plecaseă înăgrab<. — Asta-iăr<u,ăspuseăel,ăcercetând-o cu privirea, heh? — Da.ăSeniorulăYabuăîYiăcereăsfatul.ăCeăarătrebuiăf<cutăcaăs<ătrecemăpesteăîncurc<turaăînăcareăv-a pus prostia mea?

514

— Ce prostie? Blackthorneă oă priveaă şiă nelinişteaă eiă crescu.ă C<ut<ă înă josăc<treărogojini.ăElăvorbiădirectăc<treăYabu. — Nuăştiuăînc<,ăAlteY<.ăAcumăînYeleg.ăAcumăgândesc. Yabuăreplic<ăacru. — Ce-iădeăgândităaici?ăSuntemăprinşiăînăcurs<. Marikoătraduseăf<r<ăs<-şiăridiceăprivirea. — ;sta-iă adev<rul,ă nu-iă aşa,ă Mariko-san? spuse Blackthorne.ă;staăaăfostăîntotdeauaăadev<rul. — Da.ăÎmiăpareăr<u. Se întoarseăs<ăpriveasc<ăînănoapte.ăÎnăpereYiiădeăpiatr<ăcareăînconjurauăgr<dinaăerauăprinseăînăineleădeăfierătorYe.ăLuminaăseăr<sfrângeaădinăfrunzeăşiădinăplanteleăcareăfuseser<ăudateăanumeăînăacestăscop.ăC<treăvestăseăvedeaăpoartaăferecat<ăînăfier,ăp<zit<ăde câYivaăsamuraiăînăuniformeăgri. — Tu...,ă îlă auziă rostindă f<r<ă s<ă seă întoarc<.ă Trebuieă s<ăvorbesc cu tine între patru ochi. — Tu...ăDa,ă şiă euăcuă tine,ă îiă r<spunseăeaăp<strându-şiă faYaăîntoars<ă deă laă Yabu,ă neavândă încredereă înă eaă îns<şi.ă Înănoaptea asta. Am s<ăvinăeu. Priviăc<treăYabu. — Anjin-san e de acord cu domnia-voastr<,ă AlteY<,ă înăprivinYaăprostieiămele,ăîmiăpareăr<u. — Dar la ce bun asta acum? — Anjin-san, spuseăea,ăp<strându-şiăvoceaăegal<,ămaiătârziu,ădesear<,ă m<ă ducă laă Kiritsubo-san.ă Ştiuă unde-Yiă sunt înc<perileăşiăamăs<ăvinălaădumneata. — Da,ămulYumesc. R<m<seseăînăcontinuareăcuăspateleăc<treăea. — Yabu-sama, spuseăeaăumil<,ă înănoapteaăastaăm<ăducă laăKiritsubo- san.ăEaăeăînYeleapt<.ăPoateăc-oăs<ăg<seasc<ăoăcale. — Eădoarăoăsingur<ăcale,ăspuseăYabu cuăoăhot<râreăcareăoăenerv<,ăcuăochiiăcaănişteăc<rbuniăaprinşi.ăMâineăaiăs<-Yiăceriă

515

iertare.ăŞiăaiăs<ăr<mâi. *** Kiyamaăsosiăpunctual.ăSarujiăeraăcuăelăşiăinimaăeiăseăstrânse.ăDup<ă ceă saluturileă deă politeYeă seă încheiar<,ăKiyamaă spuseăgrav: — Acum, te rog,ăexplic<-mi de ce, Mariko-chan? — Nuăeăr<zboi,ăAlteY<.ăN-arătrebuiăs<ăst<măînchişi,ăsauătrataYiăcaănişteăostateci.ăDeciăpotăs<ăplecădup<ăcumămi-e voia. — Nuă trebuieă s<ă fieă r<zboiă caă s<ă aiă ostateci.ă Ştiiă asta.ăDoamnaăOchibaăaă fostăostatec<ă înăYedoăpetruăcaă st<pânulădomniei-taleăs<ăfieăînăsiguranY<ăaiciăşiănuăeraăr<zboi.ăSeniorulăSudaraăşiăfamiliaăluiăsuntăast<ziăostateciălafrateleăs<u,ăşiănuăsuntăînăr<zboiăunulăcuăcel<lalt,ăneh? Eaăplec<ăochii. — SuntămulYiăaiciăcareăsuntăostateciăcaăgaranYie a supunerii st<pâniloră loră faY<ă deă Consiliulă RegenYilor,ă conduc<toriiălegiuiYiăaiăîmp<r<Yiei.ăAşa-iăînYelept.ăEsteăunăobiceiăcaătoateăcelelalte, neh? — Da,ăAlteY<. — Bun. Acum spune-miăadev<ratulămotiv. — AlteY<? Kyama spuse iscoditor: — Nu te juca cu mine.ăNuăsuntăniciăeuăY<ran.ăVreauăs<ăştiuădeăce-aiăf<cutăceeaăce-aiăf<cutăînăsearaăasta. Marikoăridic<ăochii. — Îmiăpareăr<u,ădarăseniorulăgeneralăpurăşiăsimpluăm-a iritat cuăaroganYaălui,ăAlteY<.ăAmăprimităîntr-adev<răporunci.ăNuăfacă niciă ună r<uă dac< oă iauă peă Kiriă şiă peă doamnaă Sazukoăpentruăcâtevaăzile,ăcaăs<-şiăîntâlneasc<ăst<pânul. — Ştiiăfoarteăbineăc<ăastaănu-iăcuăputinY<.ăSeniorulăToranagaătrebuieăc<ăştieăastaălaăfelădeăbine.

516

— Îmiăpareăr<u,ădarăst<pânulămeuămi-a poruncit. Un samurai nu pune la îndoial<ăporuncileăst<pânuluiăs<u. — Da,ădarăeuăleăpunăpentruăc<ăn-auăsens.ăSt<pânulăt<uănu-şiăpierdeă vremeaă cuă prostiiă şiă nuă faceă greşeli,ă iară euă insistăpentruăc<ăamădreptulăs<ăteăîntrebălaăfelădeăbineăcaăşiăel. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ănuămaiăavemăce vorbi despre asta. — Baă da.ă Avemă deă vorbită despreă Sarujiă şiă deă asemeneaădespreă faptulă c<ă te-amă cunoscută toataă viaYa,ă te-am cinstit toat<ă viaYa,ă Hiromatsu-sama este cel mai vechi prieten al meuăînăviaY<,ăiarătat<lăt<uăaăfostăunăprietenăapropiatăşi-un aliat onorat,ăpân<-năultimeleăpaisprezeceăzileăaleăvieYiiăsale. — Unăsamuraiănuăpuneălaăîndoial<ăporuncileăst<pânuluiăs<u. — AcumăpoYiăs<ăfaciănumaiăunălucruădinădou<,ăMariko-chan: îYiăceriăscuzeăşiăr<mâi,ăsauăîncerciăs<ăpleci.ăDac<ăîncerciăs<ăpleci,ăaiăs<ăfiiăoprit<. — Da,ăînYeleg. — Aiă s<-Yiă ceriă scuzeă mâine.ăAmă s<ă convocă oă întâlnireă aăregenYiloră şiă oă s<ă seă iaă oă hot<râreă înă privinYaă acesteiăprobleme.ă Apoiă oă s<ă Yiă seă îng<duieă s<ă pleciă cuă doamnaăKiritsuboăşiădoamnaăSazuko. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăcâtădeămultăva dura asta? — Nuăştiu,ăcâtevaăzile. — Îmiăpareăr<u,ănuăamăcâtevaăzile.ăMiăs-aăporuncităs<ăplecăde-ndat<. — Uit<-te la mine! Ea se supuse. — Eu, Kyama Ukon-noh-Odanaga,ă dină spiYaă Fujimoto,ăseniorădeăHigo,ăSatsumaă şiăOsumi,ă regentă ală Japoniei,ă celămai important daimyo creştinădinăJaponia,ăîYiăcer s<ăr<mâi. — Îmiă pareă r<u,ă st<pânulă meuă legiuită nu-miă îng<duieă s<ăr<mân. — NuăînYelegiăce-Yiăspun?

517

— Da,ăAlteY<,ădarăn-amădeăales,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Elăf<cuăunăsemnăc<treăfiulăei. — Logodnaădintreănepoataămeaăşi Saruji...ăCuăgreuăaşămaiăputeaăîng<dui-oădac<ăaiăs<ăcaziăînădizgraYie. — Da,ăda,ăAlteY<,ăreplic<ăMarikoăcuădurereăînăochi,ăînYelegăasta. V<zuădisperareaădinăprivireaăb<iatului. — Îmiăpareăr<u,ăfiulămeu,ădarătebuieăs<-mi fac datoria. Sarujiăîncepuăs<ăspun< ceva,ădarăseăr<zgândiăşiădup<ăoăclip<ăspuse: — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă mam<,ă dară nu-iă datoriaă taă c<treăMoştenitoră maiă important<ă decâtă datoriaă taă c<treă seniorulăToranaga?ă Moştenitorulă esteă adev<ratulă nostruă st<pânălegiuit, neh? Ea se gândi la asta. — Da, fiule,ă şiănu.ăSeniorulăToranagaăareădrepturiă asupraămea,ăMoştenitorul,ănu. — Atunciă astaă nuă înseamn<ă c<ă seniorulă Toranagaă areă şiădrepturiăasupraăMoştenitorului? — Nu,ăîmiăpareăr<u. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ămam<,ădarănuăînYeleg.ăÎmiăpareăc<ădac<ăMoştenitorulăd<ăoăporunc<,ăeaătrebuieăs<ăfieămaiăpresusădeăcele ale seniorului Toranaga. Eaănuăr<spunse. — R<spunde-i,ăl<tr<ăKyama. — Astaăaăfostăgândulăt<u,ăfiule,ăsauăYiăl-a strecurat cineva în cap? Sarujiăseăîncrunt<,ăîncercândăs<-şiăaminteasc<. — Noi... seniorul Kiyama şi...ădoamnaăsa...ănoiăamăvorbitădespreăasta.ăŞiăP<rinteleăInspector.ăNu-miăamintesc.ăCredăc<ăm-amăgânditălaăastaăeuăînsumi.ăP<rinteleăInspectorăaăspusăc<ăaveam dreptate, nu-iăaşa,ăAlteY<? — Aăspusăc<ăMoştenitorulăeămaiă importantădecâtăseniorulă

518

Toranaga în împ<r<Yie,ădup<ălege. — Teărogăr<spunde-i direct, Mariko-san. Mariko spuse: — Dac<ăMoştenitorulă ară fiă fostă b<rbat,ămatur,ăkwampaku, conduc<torulălegiuităalăimperiului,ăcaăTaikō,ătat<lăs<u,ăatunciăm-aş supune lui ca fiind mai presus de seniorul Toranaga, darăYaemonăeăunăcopilăînăfaptăşiădup<ălegeăşiădeciănuăpoateăcereăasta,ădup<ălege.ăPoateăfiăacestaăunăr<spunsăpentruătine? — Da,ădarăesteătotuşiăMoştenitorul,ăneh? RegenYiiăîlăascult<.ăSeniorul Toranaga îlă cinsteşte.ăCeă înseamn<ăună an,ă câYivaăani,ăceăînseamn<,ămam<?ăDac<ănu-Yiăceri...ăteărogăs<ăm<ăierYi,ădarăm<ătemăpentruătine. Buzeleătân<ruluiătremurau.ăMarikoăarăfiăvrutăs<ăseăridiceăşiăs<-lăîmbr<Yişezeăşiăs<-l apere, dar n-oăf<cu. — Mie nu mi-eăteam<,ăfiule.ăNuăm<ătemădeănimicăpeăacestăp<mânt.ă M<ă temă doară deă judecataă Domnului,ă spuseăîntorcându-seăc<treăKiyama. — Da,ăspuseăKiyama,ăştiuăasta.ăFieăcaăSfântaăFecioar<ăs<ăteăbinecuvânteze pentru asta. Se opri. — Mariko-san,ăaiăs<-Yiăceriăpublicăiertareăseniorului general? — Da,ă bucuroas<,ă dac<ă oă s<-şiă retrag<,ă înă public,ă toateătrupeleă dină caleaă meaă şi-miă d<ă mie,ă doamneiă Kiritsuboă şiădoamneiăSazukoăîng<duinYaăscris<ăs<ăplec<mămâine. — Aiăs<ăteăsupuiăunuiăordinădinăparteaăregenYilor? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ăînăaceast<ăproblem<,ănu. — Aiăs<ădaiăascultareăuneiăcereriădinăparteaălor? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăînăaceast<ăproblem<,ănu. — Aiăs<ăîncuviinYeziăoărug<minteădinăparteaăMoştenitoruluiăşiăaădoamneiăOchiba? — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăceărug<minte? — S< leăfaciăoăvizit<,ăs<ăstaiăcuăeiăcâtevaăzile,ăînătimpăceănoiărezolv<măaceast<ăproblem<.

519

— V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ădarăceăavemădeărezolvat? Kiyamaăîşiăpierduăst<pânireaădeăsineăşiăîncepuăs<ăstrige: — Viitorulăşiăordineaăînăîmp<r<Yie,ăînăprimulărând,ăviitorul Bisericii,ăînăalădoileaărândăşiătu,ăînăalătreileaărând!ăEălimpedeăc<ăaiăstatăpreaăaproapeădeăbarbariăşiăte-ai molipsit de la ei, Yi-auăsucitămintea,ăaşaăcumăştiamăc<ăseăvaăîntâmpla. Marikoănuăspuseănimicădarăseăuit<ăYint<ălaăel.ăCuăunăefort,ăKiyama seăst<pâniădinănou. — Teă rogă s<-miă ierYiă purtareaă şiă lipsaă deă bun<-cuviinY<,ăspuseă Yeap<n.ă Singuraă meaă scuz<ă esteă c<ă suntă foarteăîngrijorat. Seăînclin<ădemn. — Îmiăcerăiertare.ăAăfostăgreşalaămea,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăv-amătulburatăarmoniaăşiăv-amăprovocatănepl<ceri,ădar nu am de ales. — Fiulăt<uăYi-aădatăoăsoluYie,ăiarăeu,ăcâteva. Ea nu-iă r<spunse.ă Aerulă dină înc<pereă deveniseă sufocantăpentruă toYi,ă deşiă noapteaă eraă r<coroas<ă şiă oă briz<ă f<ceaă s<ăpâlpâieătorYele. — Eştiăhot<rât<,ăatunci? — Nu am deăales,ăAlteY<. — Foarte bine, Mariko-san. Nu mai avem altceva de spus, decâtă s<-Yiă repetă dină nouă c<-Yiă poruncescă s<ă nuă împingiălucrurileăpreaădeparte.ăŞiăs<ăteărog. Ea-şiăînclin<ăcapul. — Saruji-san, teărogăaşteapt<-m<ăafar<,ăporunciăKiyama. Tân<rulăeraătulburat,ăabiaăînăstareăs<ăvorbeasc<. — Da,ăAlteY<. Seăînclin<ăc<treăMariko. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ămam<.ăFieăcaăDomnulăs<ăteăaib<ăveşnicăîn paza lui. — Şiăpeătine. — Amin, spuse Kiyama.

520

— Noapteăbun<,ăfiule. — Noapteăbun<,ămam<. Cândăr<maser<ăsinguri, Kiyama spuse: — P<rinteleăInspectorăesteăfoarteăîngrijorat. — ÎnăprivinYaămea,ăAlteY<? — Da.ăŞiă înăprivinYaăSfinteiăBisericiă şiăaăbarbarului.ăŞiă înăprivinYaăcorabieiăbarbarului.ăMaiăîntâiăspune-mi despre el. — Eă ună omă foarteă deosebit.ă Foarteă puternică şi foarte inteligent. Iar pe mare... El aparţine m<rii.ăEăînăelementulălui.ăPareăs<ădevin<ăparteădinăcorabieăşiămareăşi,ăînălarg,ănuăexist<ă b<rbată careă s<ă seă poat<ă m<suraă cuă elă înă curajă şiăviclenie. — Nici chiar Rodrigues-san? — Anjin-san a fost mai presus caăelădeădou<ăori,ăoădat<ăaiciăşiăoădat<ăpeădrumulănostruăc<treăYedo. Îi povesti despre sosirea lui Rodrigues în noaptea în care st<tuser<ăling<ăMishimaăşiădespreăarmeleăascunseăşiădespreătot ceea ce auzise. — Dac<ă cor<biileă loră ară fiă egaleă caă putere,ă Anjin-san ar învinge;ăchiarăşiădac<ăn-ar fi tot el ar învinge. — Spune-mi despre corabia lui. Ea se supuse. — Vorbeşte-mi despre vasalii lui. Îiăspuseătoateăcâteăseăîntâmplaser<. — Deăceăs<-i fi dat seniorul Toranaga corabia, banii, vasalii şiălibertatea? — St<pânulămeuănuămi-aăspusăniciodat<,ăAlteY<. — Te rog, spune-miăp<rereaăta.. — Astfelă caă s<-lă poat<ă asmuYiă peă Anjin-san împotriva duşmanilorăs<i,ăspuseăMarikoădeîndat<. Apoiăad<ug<ăf<r<ăs<-şiăcear<ăiertare: — Deoarece m-aYiăîntrebat...ăÎnăacestăcazăanume,ăduşmaniiălui Anjin-san suntăaceeaşiăcuăaiăst<pânuluiămeu:ăportughezii,ă

521

sfinYiiăp<rinYiăcare-iăajut<ăpeăportugheziăşiăsenioriiăHarima,ăOnoshiăşiădomnia-voastr<,ăAlteY<. — De ce ne-ar socoti Anjin-san peănoiăduşmaniiălui,ăînămodădeosebit? — Nagasaki,ănegoYulăşiăcontrolulăcoasteiăKyushu,ăAlteY<.ăŞiăpentruăc<ăsunteYiăcelămaiăimportantădaimyo catolic. — Bisericaă nuă esteă duşmanulă senioruluiă Toranagaă şiă niciăsfinYiiăp<rinYi. — Îmiăpareăr<u,ădarăeuăcredăc<ăseniorulăToranagaăcredeăc<ăsfinYiiă p<rinYiă îlă sprijin<ă peă seniorulă generală Ishido,ă caă şiădomnia-voastr<. — EuăîlăsprijinăpeăMoştenitor.ăSuntăîmpotrivaăst<pânuluiăt<uăpentruăc<ăelănu-lăsprijin<ăşiăpentruăc<ăoăs<ădistrug<ăBiserica. — Îmiăpareăr<u,ădarăastaănu-iăadev<rat,ăAlteY<.ăSt<pânulămeuăeste mult superior senioruluiăgeneral.ăAYiăluptatăînămaiăbineădeădou<zeciădeăb<t<liiăal<turiădeăelădecâtăimpotrivaălui,ăaşaăc<ăştiYiăc<ăpoateăfiăunăomădeăîncredere.ăDeăceăs<ăv<ădaYiădeăparteaăduşmanuluiă s<uă declarat?ă Seniorulă Toranagaă aă dorităîntotdeaunaănegoYăşi,ăpurăşiăsimplu,ănu este anti-creştin,ăcaăseniorulăgeneralăşiădoamnaăOchiba. — Teă rogă s<ă m<ă ierYi,ă Mariko-san,ă dară jură c<ă euă credă c<ăseniorulă Toranagaă ur<şteă înă tain<ă religiaă noastr<ă creştin<,ăcredinYaănoastr<ăcreştin<,ădispreYuieşteăBisericaănoastr<ăşi,ăînătain<,ăesteăhot<râtăs<-lădistrug<ăşiăs<-lăînl<tureăpeăMoştenitorăşiăpeădoamnaăOchiba.ăVisulăluiădeăc<p<tâiăesteăshōgunatul. Numaiăasta.ăVreaă înă tain<ăs<ădevin<ăshōgun, pl<nuieşteăs<ădevin<ăshōgun şiătotulăesteăîndreptatădoarăspreăacestăsingurăYel. — Jur,ăAlteY<, eu nu cred asta. — Ştiu,ădarăastaănuăînseamn<ăc<ăaiădreptate. O privi un timp apoi spuse: — Dup<ă cumă singur<ă aiă recunoscut,ă acestă Anjin-san şiăcorabiaă luiă esteă foarteă primejdiosă pentruă Biseric<,ă neh?

522

Rodriguesă eă deă aceeaşiă p<rereă cuă tine,ă c<ă dac<ă Anjin-san prindeăînălargăCorabiaăNeagr<ăvaăfiăfoarteăr<u. — Da.ăŞiăeuăcredăasta,ăAlteY<.ăAstaăarăloviăînăBiseric<ăfoarteămult. — Da.ăŞiătotuşiăn-ai s-ajuYiăBisericaăîmpotrivaăacestuiăom? — Elă nuă eă împotrivaă Bisericii,ă AlteY<.ă Niciă cuă adev<ratăîmpotrivaăsfinYilor p<rinYi,ădeşiăn-are încredere în ei. E doar împotrivaă duşmaniloră regineiă sale.ă Iară Corabiaă Neagr<ă eăYelulăs<uăpentruăcâştig. — DarăelăseăîmpotriveşteăAdev<rateiăCredinYeăşiăeste,ădeci,ăun eretic, neh? — Da,ădarăeuănuăcredăc<ătotăceăniăs-aăspusădeăc<treăSfinYiiăP<rinYiăesteăadev<rat.ăMulteănuăniăs-au spus. Tsukku-san a recunoscută multe.ă St<pânulă meuă mi-aă poruncită s<ă devinăprietenaăşiăconfidentaăluiăAnjin-san. S<-lăînv<Yălimbaănoastr<ăşiăobiceiurile,ăs<ăînv<Yădeălaăelătotăce-arăputeaăfiădeăpreYăpentruănoi.ăŞi-am descoperit... — Vreiăs<ăspui,ădeăpreYăpentruăToranaga,ăneh? — AlteY<,ă supunereaă faY<ă deă seniorulă legiuită încununeaz<ăviaYaăsamuraiului.ăNuăesteăsupunereaăceeaăceăcereYiădeălaătoYiăvasaliiăvoştri? — Da,ădarăereziaăesteăcumplit<ăşiă seăpareăc<ă te-ai aliat cu barbarulăîmpotrivaăBisericiiătaleăşiăte-aiămolipsitădeălaăel.ăM<ărogăcaăDomnulăs<-Yiădeschid<ăochii,ăMariko-san, înainte de a-Yiă pierdeă viaYaă veşnic<.ă Şiă acum,ă înă sfârşit,ă P<rinteleăInspector mi-aă spusă c<ă aiă nişteă informaYiiă anumeă pentruămine. — AlteY<? Nuăseăaşteptaseădelocălaăasta. — Aăspusăc<ăînăurm<ăcuăcâtevaăzileăaăprimităunămesajădeălaăTsukku-san printr-unămesagerăspecialădeălaăYedo.ăAiănişteăinformaYiiădespre...ădespreăaliaYiiămei. — Amă cerută s<-lă v<dă peă P<rinteleă Inspectoră mâineă

523

dimineaY<. — Da, mi-a spus. Ei, bine? — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi.ă Dup<ă ce-amă s<-lă v<dă mâineădimineaY<... — Nuămâine,ăacum.ăP<rinteleăInspectorăaăspusăc<ăeălegatădeăseniorulă Onoshiă şiă priveşteă Bisericaă şiă trebuieă s<-mi spui de-ndat<.ăÎnăfaYaăluiăDumnezeu,ăastaăeăceeaăceăaăspus. Ne-am murd<rităîntr-atâtăc<ăn-aiăs<ăaiăîncredereăînămine? — Îmiăpareăr<u,ăamăf<cutăoăînYelegereăcuăTsukku-san. Mi-a cerută s<ă vorbescă deschisă P<rinteluiă Inspector.ă Asta-i tot, AlteY<. — P<rinteleă Inspectoră aă spusă c<ă trebuieă s<-mi spui mie. Acum. Mariko înYeleseăc<ăn-avea de ales. Zarurile erau aruncate. Îi spuseă despreă complotulă împotrivaă vieYiiă sale.ă Totă ceeaă ceăştia.ăElăîşiăb<tuăjocădeăzvonuriăpân<ăcândăîiăspuseădeăundeăobYinuseăinformaYii. — Confesorul lui? El? — Da,ăîmiăpareăr<u. — Regretă c<ă Uragaă eă mort,ă spuseă Kiyama,ă înc<ă şiă maiădezam<gită c<ă ataculă deă noapteă împotrivaă luiă Anjin-san d<duseă greşă asemeniă celorlalteă ambuscadeă şiă c<ă acumăomorâse singurul om care i-arăfiăpututădovediăc<ăduşmanulăs<uă Onoshiă eraă tr<d<tor.ă Uragaă oă s<ă ard<ă de-a pururi în fl<c<rile iadului pentru acest sacrilegiu. Ceea ce-aă f<cută eăcumplit.ăMerit<ăexcomunicareăşiăfl<c<rileăiadului,ădarăchiarăşiăaşa,ămi-aăfostădeăfolosăspunândăasta,ădac<-iăadev<rat. Kiyamaăp<reaădintr-odat<ăfoarteăb<trân. — Nuăpotăs<ăcredăc< Onoshiăvaă faceăasta,ă sauăc<ăseniorulăHarimaăvaăfiăp<rtaş. — Da.ăAYiă puteaă s<-lă întrebaYiă peă seniorulăHarimaă dac<ă eăadev<rat? — Desigur, dar n-areă s<ă m<rturiseasc<ă nimic.ă Euă n-aşă

524

face-o. Tu ai face-o? Atât de trist, neh? Atât de cumplite suntăc<ileăomului. — Da. — N-amă s<ă credă asta,ă Mariko-san.ă Uragaă eă mort,ă aşaă c<ăniciodat<ă n-oă s<ă avemă dovezi.ă Amă s<-miă iauă m<suriă deăsiguranY<,ădarănuăpotăs<ăcred. — Da.ăUnă lucru,ăAlteY<.ăNuăesteă foarteăciudatăc<ă seniorulăgeneralăaăpusăg<rziăînăjurulăluiăAnjin-san? — De ce ciudat? — Deăceăs<-lăapere,ăcândăîlăur<şte?ăFoarteăciudat,ăneh? Ar puteaăfiăpentruăc<ăseniorulăgeneralăaăînYelesăc<ăAnjin-san ar puteaăfiăoăarm<ăîmpotrivaăacelorădaimyo care sunt catolici? — NuăînYelegăundeăvreiăs-ajungi? — Dac<,ă Doamneă fereşte,ă domnia-voastr<ă muriYi,ă AlteY<,ăseniorul Onoshi devine cel mai important în Kyushu, neh? Ce-arăputeaăfaceăseniorulăgeneralăcaăs<-lăsupun<ăpeăOnoshi?ăNimic,ăafar<ădoarăs<-lăfoloseasc<ăpeăAnjin-san. — EăcuăputinY<,ăspuseăîncetăKiyama. — Are doar un singur motiv s<-l apere pe Anjin-san:ăs<ăseăfoloseasc<ădeăel. — Unde? — Numaiă împotrivaă portughezilor.ă Şiă astfelă împotrivaăacelor daimyo creştiniădinăKyushu,ăneh? — EăcuăputinY<. — Cred ca Anjin-san esteă laă felă deă preYiosă pentruădomnia-voastr<ăcaăşiăpentruăOnoshi,ăsauăIshido,ăsauăst<pânulămeu.ăÎnăviaY<.ăCunoştinYeleăluiăsuntăuriaşe.ăDoarăcunoştinYeleăneăpotăap<raădeăbarbari,ăchiarăşiădeăportughezi. Kiyama spuse batjocoritor: — Îiă putemă zdrobi,ă îiă putemă aruncaă afar<ă oricândă dorim.ăSuntăcaănişteăt<uniăpeăunăcal,ănimicămaiămult. — Dac<ă Sfântaă Biseric<ă învingeă şiă totă imperiulă devineăcreştin,ăaşaăcumăneărug<măcuătoYii,ăce-oăs<ăfieăatunci?ăOăs<ă

525

maiăsupravieYuiasc<ălegileănoastre?ăDarăbushido? Împortiva Porunciloră Bibliei?ă Euă credă c<ă nu.ă Caă pesteă totă înă lumeaăcatolic<.ăNu,ăcândăsfinYiiăp<rinYiăsuntăst<pânitori,ănu,ădac<ănuăneăpreg<tim. El nu-iăr<spunse.ăApoiăeaăspuse: — AlteY<,ăv<ăimplorăîntrebaYi-l pe Anjin-san ce s-a întâmplat oriunde altundeva, în lume. — N-am s-oăfac.ăCredăc<ăte-aăvr<jit,ăMariko-san. Îi cred pe sfinYiiăp<rinYi.ăCredăc<ăAnjin-san alăt<uăeăst<pânitădeăSatanaăşiăteăimplorăs<ăînYelegiăereziaălui,ăcareădejaăaăp<trunsăînătine.ăDeătreiăoriăaiăfolosită"catolic",ăcândăaiăvrutăs<ăspuiăcreştin.ăNuăînseamn<ăastaăc<ăeştiădeăacordăcuăelăc<ăsuntădou<ăcredinYe,ădou<ăversiuniă laăfelădeăadev<rateăaleăAdev<rateiăCredinYe?ăNuăesteă ameninYareaă taădină searaă astaăunăcuYită înăpânteculăMoştenitoruluiăşiăîmpotrivaăintereselorăBisericii? Seăridic<ăînăpicioare. — MulYumescă pentruă informaYiileă domniei-tale. Mergi cu Domnul Mariko scoase dină mânec<ă ună mică sulă subYireă deă hârtie,ăsigilat. — Seniorul Toranaga mi-aăcerutăs<ăv<ădauăasta. Kiyama privi sigiliul neatins. — Ştiiăce-i în el, Mariko-san? — Da, mi s-aăporuncităs<-lădistrugăşiăs<ăspunămesajulăverbalădac<ăvaăfiănevoie. Kiyamaă rupseă sigiliul.ăMesajulă reluaă dorinYaă luiăToranagaăpentruăpaceăîntreăei,ăsprijinulăluiădeplinăpentruăMoştenitorăşiăsuccesiuneă şiă d<deaăpeă scurtă informaYiiă despreăOnoshi.ăSeăîncheia astfel: "Nu am dovezi despre seniorul Onoshi, dar Uraga-noh-Todamasa oăs<ăaib<ăşiăcuăbun<ăştiinY<ăaăfostăl<satăla îndemâna domniei-taleă înă Osakaă caă s<ă îlă întrebi,ă dac<ădoreşti.ă Oricum,ă amă doveziă c<ă Ishidoă aă tr<dată înYelegereaă

526

secret<ă dintreă domnia-taă şiă el,ă prină careă d<deaă Kwantoăurmaşilorădomniei-taleădup<ăceăeuăvoiăfiămort. Kwanto a fost promisăînătain<ăfrateluiămeuăZataki,ăînăschimbulătr<d<riiăluiăfaY<ădeămine,ăaşaăcumăaăşiăf<cut-oădeja.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ăvechiăcamaradăalămeu,ădarăaiă fostădeăasemeneaă tr<dat.ăDeăîndat<ăceăvoiămuri,ădomnia-taăşiăîntreagaăspiY<ăveYiăfiăizolaYiăşiădistruşi,ăcaăşiă întreagaăBiseric<ăcreştin<.ăTeă implorăs<-Yiăschimbi gândurile. Curând vei avea dovezi ale sincerit<Yiiămele." Kiyamaărecitiămesajulăşiăea-lăpriviăaşaăcumăiăseăporuncise.ă"Urm<reşte-lăfoarteăatent<,ăMariko-san, îi spusese Toranaga. NuăsuntăsigurădeăînYelegereaăcuăIshidoăînăprivinYaăprovincieiăKwanto. Iscoadele mi-au spus despre ea, dar nu sunt sigur. Aiă s<ă ştiiă dină celeă ceă faceă – sau nu face – dac<ă i-ai dat mesajul la momentul potrivit." V<zuseă chipulă luiă Kiyama.ă Deciă şiă astaă esteă de asemenea adev<rat,ăgândi. B<trânulădaimyo priviăînăsusăşiăspuseăcuăvoceăegal<: — Şiăeştiădovadaăsincerit<Yiiăsale,ăneh? Ofranda pentru altar. Mielul sacrificat. — Nu,ăAlteY<. — Nuăteăcred.ăŞiăniciăpeăel.ăTr<darea lui Onoshi, poate, dar restul...ăSeniorulăToranagaăîncearc<ăiarăunaădintreăvicleniileăsale,ăvechileăsaleăviclenii,ăamestecândăjum<t<Yiădeăadev<ruriăşiă miereă şiă otrav<.ă Mi-eă team<ă c<ă tuă eştiă ceaă tr<dat<,ăMariko-san. CAPITOLUL 54 — Plec<mălaăamiaz<. — Nu, Mariko-san...

527

DoamneiăSazukoăaproapeăc<-iăd<duser<ălacrimile. — Da,ăspuseăKiri,ăda,ăoăs<ăplec<măcândăspui. — Darăoăs<ăneăîmpiedice!ăizbucniătân<raăfat<.ăEăatâtădeăf<r<ărost. — Nu,ă îiă spuseă Mariko.ă Greşeşti,ă Sazuko-chan, e foarte necesar. Kiri spuse: — Mariko-san are dreptate. Avem poruncile noastre. Începuăs<ăsugerezeăam<nunteăaleăplec<rii. — Amăputeaăfiăuşorăgataăpân<ăînăzori,ădac<ădoreşti. — Amiazaă esteă momentulă cândă trebuieă s<ă plec<m.ă Aşaă aăspus el, Kiri-chan,ăr<spunseăMariko. — Oăs<ăavemănevoieădeăfoarteăpuYineălucruri,ăneh? — Da. Sazuko spuse: — FoarteăpuYine!ăîmiăpareăr<u,ădarăeătotulăatâtădeăprostesc,ăorăs<ăneăopreasc<! — Poateă c<ă nu,ă copil<.ă Marikoă ziceă c<ă oră s<ă neă laseă s<ăplec<m.ăSeniorulăToranagaăcredeăc-orăs<ăneălase.ăAşaăc<ăs<ăne închipuim c-oă s<ă neă lase.ăDu-teă şiă odihneşte-te. Du-te, trebuieăs<ăvorbescăcuăMariko-san. Fataăplec<ăfoarteătulburat<.ăKiriăîşiăîmpreun<ămâinile. — Da, Mariko-san? — Trimit un mesaj cifrat printr-unăporumbelăc<l<tor,ăcaăs<-i spun<ăsenioruluiăToranagaăceăs-a întâmplat în noaptea asta. Oăs<ăpleceălaăprimaăraz<ădeălumin<.ăOameniiăluiăIshidoăorăs<ăîncerceă bineînYelesă s<ă distrug<ă restulă porumbeiloră mâine,ădac<ăseăivescănecazuriăşiănuăpotăs<-iăaducăaici.ăDac<ăeăvreunămesajăpeăcareăvreiăs<-lătrimiYi... — Da.ăOăs<-l scriu chiar acum. Ce crezi c-oăs<ăseăîntâmple? — SeniorulăToranagaăeăsigurăc<ăoăs<ăneălaseăs<ăplec<m,ădac<ăsunt de-ajuns de tare. — Nuăcredăşi,ăteărogăs<ăm<ăierYi,ăcredăc<ăniciădumneataănuăteă

528

încrezi prea mult în încercarea asta. — Greşeşti.ăOh,ădesigur, s-arăputeaăs<ăneăopreasc<ămâineăşi,ădac<ă auă s-oă fac<,ă oă s<ă ias<ă celă maiămareă scandală şiămulteăameninY<ri,ădarătoateăasteaănuăînseamn<ănimic.ăMarikoărâse.ăOh,ăs<ăveziăameninY<ri,ăKiri-san şiăauăs-oăYin<ătoat<ăziuaăşiătoat<ă noaptea,ă darămâineă laă amiaz<ă oă s< niă seă îng<duieă s<ăplec<m. Kiriăcl<tin<ădinăcap. — Dac<ăniă s-ară îng<duiă s<ă sc<p<m,ăoricareă altă ostatecă dinăOsakaăoăs<ăpleceăşiăel.ăPutereaăluiăIshidoăvaăfiătareăsl<bit<ăşiăoăs<-şiăpiard<ădinăprestigiu.ăNu-şiăpoateăîng<duiăasta. — Da. MarikoăeraăfoarteămulYumit<. — Şiătotuşiăeăprinsăînăcurs<. Kiri o privi. — Înăoptsprezeceăzileăst<pânulănostruăoăs<ăajung<ăaici,ăneh? Trebuieăs<ăajung<. — Da. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăatunciădeăceăesteăatâtădeăimportantăcaănoiăs<ăplec<măacum? — Elăcredeăc<-i destul de important, Kiri-san. Îndeajuns ca s<ăporunceasc<ăasta. — Ah, atunci are un plan? — NuăareăîntotdeaunaăoămulYimeădeăplanuri? — Odat<ăceăPrealuminatulăîncuviinYeaz<ăs<ăfieăaici,ăatunciăst<pânulănostruăeăprinsăînăcurs<,ăneh? — Da. Kiriăarunc<ăoăprivireăc<treăpanoul-shoji alăuşii.ăEraăînchis.ăSeăaplec<ăînainteăşiăspuseăşoptit: — Atunci de ce mi-aăcerutăînătain<ăs<-iăstrecorăgândulă<staădoamnei Ochiba? ÎncredereaăluiăMarikoăîncepuăs<ăscad<. — Xi-aăspusăelăs<ăfaciăasta?

529

— Da. De la Yokosé,ă dup<ă ceă l-aă v<zută primaă dat<ă peăseniorulăZataki.ăDeăceăaădeschisăcursaăelăînsuşi? — Nuăştiu. Kiriăîşiămuşc<ăbuzele. — Aşăvreaăs<ăştiu.ăOăs<ăafluăînăcurând,ădarănuăcredăc<-mi spuiătotăceăştii,ăMariko-san. Marikoă încercaă s<ă seă st<pâneasc<,ă iară Kiriă oă atinseăatr<gându-iădinănouăatenYiaăs<ătac< şi-iăşopti: — Înămesajulă luiăc<treămineămi-aăspusăs<ăamăîncredereă înătineăpeădeplin,ăaşaăc<ăs<ănuămaiăspunemămaiămultădeăatât.ăAmăîntr-adev<ră încredereă înă tine,ăMariko-chan, dar asta nu-mi împiedic<ăminteaăs<ălucreze,ăneh? — Teărogăs<ăm<ăierYi. — Sunt atâtădeămândr<ădeădumneata,ăspuseăKiriăcuăoăvoceăobişnuit<.ăDa.ăS<ăîlăînfrunYiăaşaăpeăIshidoăşiăpeătoYiăceilalYi!ăAşăvreaăs<ăfiăavutăcurajulăt<u. — Eăuşorăpentruămine.ăSt<pânulămeuăaăspusăc<ă trebuieăs<ăplec<m. — E foarte primejdios ce facem, cred eu. Oricum, cu ce pot s<ăteăajut? — D<-miăsprijinulăt<u. — Îl ai. L-ai avut întotdeauna. — Amăs<ăstauăaiciăcuătineăpân<ăînăzori,ăKiri,ădarămaiăîntâiătrebuieăs<ăvorbescăcuăAnjin-san. — Da.ăCredăc<ăeămaiăbineăs<ămergăcuătine. Celeădouaăfemeiăp<r<sir<ăînc<perileăluiăKiri cuăoăescort<ădeăsamuraiă înămaroă înă jurulă lor,ă trecândăpeă lâng<ăalYiiăcareăseăînclinar<,ă toYiă foarteă vizibilă mândriă deă Mariko.ă Kiriă îiăconduse pe coridoare, de-aă curmezişulă mariiă s<liă deăaudienYe,ă înă coridorulă deă dincoloă deă ea.ă AlYiă samuraiă înăuniforme maroă st<teauă deă gard<ă acoloă şi,ă împreun<ă cuă ei,ăsamuraiăînăgri.ăCândăoăv<zur<ăpeăMarikoăseăînclinar<ăcuătoYii,ăcinstind-oăînăegal<ăm<sur<.ăŞiăKiriăşiăMarikoăfur<ăsurprinseă

530

s<ă vad<ă uniformeă griă înă înc<perileă lor.ă Îşiă ascunser<ănemulYumireaăşiănuăspuser<ănimic. Kiriăar<t<ăc<treăoăuş<. — Anjin-san? strig<ăMariko. — Hai? Uşaă seă deschise.ă Blackthorneă eraă acolo.ă Înă spateleă lui,ă înăcamer<,ăseămaiăaflauăînc<ădoiăsamuraiăînăgri. — Salut, Mariko-san. — Salut. Mariko privi la samuraii în uniforme gri. — Trebuieăs< vorbesc cu Anjin-san între patru ochi. — V<ă rog,ă vorbiYiă doamn<,ă spuseă c<pitanulă cuă nespus<ăpoliteYe.ă Dină nefericireă niă s-aă poruncită deă c<treă seniorulăIshidoăînăpersoan<,ăsubăpedeapsaăcuămoarteaăpeăloc,ăs<ănu-l l<s<măsingur. Yoshinaka,ăofiYerulădeăschimbădinăaceaănoapte,ăp<şiăînainte. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă doamn<ă Toda,ă aă trebuită s<ăîncuviinYezăacesteădou<zeciădeăg<rziăpentruăAnjin-san. A fost cerereaăpersonal<ăaăsenioruluiăIshido,ăîmiăpareăr<u. — DeoareceăseniorulăIshidoăesteăîngrijoratădoarădeăsiguranYa lui Anjin-san,ăsuntăbineveniYi,ăspuseăea,ădelocămulYumit<ăînăsinea ei. Yoshinakaăspuseăc<pitanuluiăsamurailorăînăgri: — Amăs<ăr<spundăeuăpentruăel,ăcâtătimpădoamnaăTodaăeăcuăel.ăPuteYiăaşteptaăafar<. — Îmiăpareăr<u,ăspuseăsamuraiulăferm.ăEuăşiăoameniiămei nu avemădeăalesădecâtăs<ăprivimăcuăpropriiănoştriăochi. Kiri spuse: — Oăs<ăfiuăbucuroas<ăs<ăr<mân.ăDesigurăc<ăcinevaăeănecesar. — Îmiăpareăr<u,ăKiri-san, trebuieăs<ăfimădeăfaY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădoamn<ăToda,ăspuseăc<pitanulăstânjenit,ădarăniciăunul dintreănoiănuăvorbeşteălimbaăbarbar<. — Nimeniănuăaăîncercatăs<ăspun<ăc<ăaYiăfiăatâtădeănepoliticoşiă

531

caă s<ă ascultaYi,ă spuseă Mariko,ă aproapeă furioas<.ă Darăobiceiurile barbare sunt diferite de ale noastre. Yoshinaka spuse: — Desigurăc<ăsamuraiiăînăgriătrebuieăs<ăseăsupun<ăst<pânuluiălor.ăAYiăavutăpeădeplinădreptateăînănoapteaăasta,ăsusYinândăc<ăprimaădatorieăaăunuiăsamuraiăesteăc<treăst<pânulăs<uălegiuit,ădoamn<ăToda,ăşiăaYiăavutădeplin<ădreptateăs<ăar<taYiăaceastaăînăfaYaătuturor. — Deplin<ădreptate,ăspuseăc<pitanulăsamurailorăînăuniformeăgriăcuăaceeaşiămândrie.ăUnăsamuraiănuăareăaltăscopăînăviaY<,ăneh? — MulYumesc,ăspuseăea,ăînc<lzit<ădeărespectulălor. — Ară trebuiă deă asemeneaă s<ă cinstimă obiceiurileă luiăAnjin-san,ă dac<ă putem,ă c<pitane,ă spuseă Yoshinaka. S-ar puteaăs<ăamăoăsoluYie.ăTeărog,ăvinoăcuămine. ÎiăconduseăînapoiăînăsalaădeăaudienYe. — V<ă rog,ă doamn<,ă vreYiă s<-lă luaYiă peă Anjin-san şiă s<ă v<ăaşezaYiăaici? Ar<t<ăc<treăpodiumulăridicatăîntr-oăparteăaăînc<perii. — G<rzileăluiăAnjin-san pot sta la uşi,ăaşaăc<-şiăpotăîndepliniădatoriaăc<treăst<pânulălor,ănoiăputemăs<ăne-o îndeplinim pe-a noastr<ăşiădomnia-voastr<ăputeYiăvorbiădup<ăcumădoriYi,ădup<ăobiceiurile lui Anjin-san, neh? Marikoă îiăexplic<ă luiăBlackthorneăce-i spusese Yoshinaka, apoiăcontinu<ăprudent<ăînălatin<. — N-orăs<ăteăp<r<seasc<ăniciăoăclip<ăînănoapteaăasta.ăN-avem deăales.ăPotădoarăs<ăporuncescăs<-iăucid<ăpeădat<,ădac<ăastaăYi-eădorinYa. — DorinYaămeaăesteăs<ăstauădeăvorb<ăcuătine,ăsingur,ădarănuăcuăpreYulăunorăvieYi. — ÎYiămulYumescăc< mi-ai spus. Marikoăseăîntoarseăc<treăYoshinaka. — Foarteăbine.ăMulYumesc,ăYoshinaka-san. Ai vrea, te rog,

532

s<ătrimiYiăpeăcinevaădup<ăaromeăşiăt<viăcuăjeratec,ăcaăs<ăYinemădeparteăYânYarii? — Desigur.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădoamn<,ăaveYiăşiăalteăveşti de la doamna Yodoko? — Nu, Yoshinaka-san.ăAmăauzităc<ăînc<ăseăodihneşte,ăf<r<ădureri. Marikoăzâmbiăc<treăBlackthorne. — Mergemăs<ăst<măacolo,ăAnjin-san? Elăoăurm<.ăKiriăseăînapoieăînăînc<perileăei,ăiarăsamuraiiăînăgriăseăaşezar<ălaăuşileăs<liiădeăaudienYe.ăC<pitanulăsamurailorăînăgriă eraă aproapeă deă Yoshinaka,ă câYivaă paşiă maiă departeă deăceilalYi. — Nu-miăplaceăasta,ăşoptiăr<guşit. — Oă s<ă trag<ă doamnaă Todaă sabiaă şiă oă s<-lă ucid<?ă F<r<ăsup<rare,ăundeăYi-săminYile? Yoshinakaă seă îndep<rt<ă şchiop<tândă caă s<ă verificeă şiăcelelalteă posturiă deă paz<.ă C<pitanulă priviă c<treă podium.ăMarikoăşiăAnjin-san erauăaşezaYiăunulăînăfaYaăceluilalt,ăbineăluminaYiădeăf<clii.ăNuăputeaăs<ăaud<ăce-şiăspuneau.ăÎncerc<ăs<ăse concentreze asupra buzelor lor, dar nici asta nu-i fu de mare ajutor,ă deşiă ochiiă luiă erauă foarteă buniă şiă puteaă vorbiăportugheza.ăCredăc<ăvorbescădinănouălimbaăsfinYilorăp<rinYi,ăîşiăspuse.ăGroaznic<ălimb<,ăcuăneputinY<ădeăînv<Yat! Totuşi,ăceămaiăconteaz<?ăDeăceăn-ar vorbi cu ereticul între patruăochi,ădac<ăaşaăîiăfaceăpl<cere?ăNiciăunulădintreăeiănuămaiăr<mâneămultăpeăacestăp<mânt.ăAtâtădeătrist.ăOh,ăSfânt<ăFecioar<!ăIa-o-n grija Ta pentru curajul ei! *** — Latinaăeămaiăsigur<,ăAnjin-san. Evantaiulăeiăalung<ăunăYânYarăcareăbâzâiaăprinăjur. — Ne pot auzi de aici?

533

— Nu.ăNuăcredăasta,ănuădac<ăvorbimăîncetăşiăaşaăcumăm-ai înv<Yatătu,ămişcândăfoarteăpuYinăbuzele. — Bine. Cum s-a terminat cu Kiyama? — Te iubesc. — Tu... — Mi -ai lipsit. — Şiătu,ămie.ăCumăamăputeaăs<ăne-ntâlnim singuri? — ÎnănoapteaăastaănuăeăcuăputinY<.ăMâineănoapteăoăs<ăfie,ădragostea mea. Am un plan. — Mâine? Dar ce-i cu plecarea ta? — Mâine s-arăputeaăs<ăm<ăopreasc<,ăAnjin-san. Te rog, nu te îngrijora.ăZiuaăurm<toareăvomăfiăliberiăcuătoYiiăs<ăplec<m,ăaşaăcumădorim.ăLaănoapte,ădac<ăorăs<ăm<ăopreasc<,ăamăs<ăfiuăcuătine. — Cum? — Kiriăoăs<ăm-ajute.ăNuăm<ăîntrebaăcum,ăsauăce,ăsauădeăce.ăOăs<ăfieăuşor. Eaăseăopriăcândăslujniceleăaduser<ămicileăt<viăcuăj<ratec.ăÎnăcurândă fâşiiă spiralateă deă fumă alungar<ă gâng<niileă nopYii.ăCândăfur<ădinănouăînăsiguranY<,ăvorbir<ădespreăc<l<toriaălor,ămulYumiYiă c<ă erauă împreun<,ă iubindu-seă f<r<ă s<ă seă ating<,ăîntotdeaunaăocolindăgândulălaăToranagaăşiăimportanYaăzileiăce urma. Apoi el spuse: — Ishidoăeăduşmanulămeu.ăDeăceăsuntăatâtădeămulteăg<rziăînăjurul meu? — Caă s<ă teă apere.ă Şi,ă deă asemenea,ă caă s<ă teă urm<reasc<ăîndeaproape.ăCredă c<ă Ishidoă ară vreaă şiă elă s<ă teă foloseasc<ăîmpotrivaă Corabieiă Negreă şiă aă portuluiă Nagasakiă şiă aăseniorului Kiyama – sau Onoshi. — Ah, da. M-amăgândităşiăeuălaăasta. Eaăîiăv<zuăochiiăcercetând-o. — Ce-i Anjin-san? — ÎmpotrivaăcelorăceăcredeăYabu,ăeuăcredăc<ănuăeştiăproast<,ă

534

c<ătotăce-ai spus în seara asta ai spus-oăcuăbun<-ştiinY<ăşiăaiăf<cut-oăcuăbun<-ştiinY<,ălaăporuncaăluiăToranaga. Ea-şiăneteziăoăcut<ăaăchimonoului. — Mi -a dat porunci, da. Blackthorne se reîntoarseălaăportughez<. — Teăînşal<.ăEştiăoămomeal<,ăştiiăasta?ăEştiădoarămomealaăpentru una dintre cursele sale. — De ce spui asta? — Tuăeştiămomeala.ăAşaăsuntă şiă eu.ăSeăvedeănu-iă aşa?ăŞiăYabu e momeala. Toranaga ne-aătrimisăpeătoYiăaiciăcaăs<ăneăsacrifice. — Nu,ăgreşeşti,ăAnjin-san,ăîmiăpareăr<u,ădarăgreşeşti. Înălatin<ăspuse: — ÎYiă spună c<ă eştiă minunat<ă şiă c<ă teă iubesc,ă dară eştiă oămincinoas<. — Nimeni nu mi-aăspusăastaăpân<ăacum. — Aiă spusă deă asemeneaă c<ă nimeniă nuă Yi-a mai spus "te iubesc". Ea-şi privi evantaiul. — S<ăvorbimădespreăalteălucruri. — Ceăcâştig<ăToranagaăsacrificându-ne? Eaănuăr<spunse. — Mariko-san,ăamădreptulăs<ă te-ntreb.ăNuăm<ătem.ăVreauădoarăs<ăştiuăceăcâştig<. — Nuăştiu. — Tu!ăJur<ăpeădragosteaătaăşiăpeăDumnezeulăt<u. — Şiătu?ăîiăr<spunseăeaăamarăînălatin<.ăŞiătuăspuiă"jur<ăînăfaYaăDomnului"ăşiăpuiăîntreb<riădup<ăîntreb<ri? — EsteăviaYaătaăşiăviaYaămeaăşiăYinălaăamândouă. Din nou, ce câştigă el? Voceaăeiădeveniămaiăputernic<. — Ascult<,ăda,ăeuăamăalesămomentulăşiăda,ănuăsuntăoăfemeie proast<ăşi...

535

— Aiăgrij<,ăMariko-san. Te rog, nu-Yiăridicaăglasul,ăastaăarăfiăfoarte prostesc. — Îmiăpareăr<u.ăDa.ăAăfostăf<cut<ăcuăbun<-ştiinY<,ădeăfaY<ăcuătoYi,ădup<ăcumăaădorităToranaga. — De ce? — Pentruăc<ăIshidoăeăunăY<ranăsiătrebuieăs<ăneălaseăs<ăplec<m.ăProvocareaă trebuiaă s<ă fieă aruncat<ă înă faYaă nobililoră s<i.ăDoamnaă Ochibaă eă deă acordă cuă plecareaă noastr<ă caă s<-l întâlnimăpeăseniorulăToranaga.ăAmămaiăvorbităcuăeaăşiăeaănuăseăîmpotriveşte.ăN-aiădeăceăs<ăteăîngrijorezi. — Nu-miăplaceăs<ăv<dăfoculăstârnit în tine. Sau veninul. Sau minciuna.ă Undeă esteă linişteaă taă şiă undeă suntă buneleă taleăpurt<ri?ă Poateă c<ă ară trebuiă s<ă înveYiă s<ă priveştiă cumă crescăpietrele, neh? FuriaăluiăMarikoăseătopiăşiăeaărâse. — Ah,ă tu!ă Tuă aiă dreptate,ă teă rogă s<ă m<ă ierYi.ă Seă simYi reîmprosp<tat<,ădinănouăeaăîns<şi. — Oh,ăcâtăteăiubesc,ăşiăcâtăm<ămândrescăcuătine,ăşi-am fost atâtădeămândr<ădeătineăînăsearaăasta,ăc<ăaproapeăte-amăs<rutatăacolo,ăînăfaYaătuturor,ăaşaăcumăesteăobiceiulăt<u. — Sfânt<ăFecioar<!ăAstaăi-arăfiăpusăpeătoYiăpe jar, neh? — Dac<ă aşă fiă singuraă cuă tine,ă te-aşă s<rutaă pân<ă cândăstrig<teleătaleădeăîndurareăarăumpleăuniversul! — ÎYiămulYumesc,ădoamn<,ădarăeştiăaiciăşiăeuăsuntădincoace,ăiar lumea e-ntre noi. — Ah,ă dară nuă eă nicidecumă lumeaă întreă noi.ă ViaYaă meaă eăîmplinit<ădinăcauzaăta. Dup<ăunătimpăelăspuse: — ŞiăporuncileăluiăYabuăc<treătineă– s<-Yiăceriăiertareăşiăs<ăr<mâi? — Arăputeaăs<ănuăfieăascultate,ăîmiăpareăr<u. — Din cauza poruncilor lui Toranaga? — Da.ăDarănuăsuntănumaiăporuncileălui,ăesteăşiădorinYaămea.ă

536

Şi toate astea s-auăf<cutălaăsfatulămeu.ăEuăl-amărugatăs<-mi îng<duieăs<ăvinăaici,ădragosteaămea.ăÎnăfaYaăluiăDumnezeu,ă<sta-iăadev<rul! — Ce-oăs<ăseăîntâmpleămâine? Ea-iărepet<ăce-iăspuseseăşiăluiăKiri,ăad<ugând: — Totulăoăs<ă fieă şiămaiăbineădecâtăaă fostăpl<nuit.ăNuăesteăIshido deja ap<r<torulă t<u?ă Jură c<ă nuă ştiuă cumă poateă fiăseniorulăToranagaăatâtădeădeştept.ă Înainteădeăaăplecaămi-a spusăc<ătoateăastaăorăs<ăseăîntâmple,ăs-arăputeaăs<ăse-ntâmple. Ştiaăc<ăYabuăn-are nici o putere în Kyushu. Doar Ishido sau Kiyamaă puteauă s<ă teă apereă acolo.ă Nuă suntemă momeli,ăsuntemăsubăprotecYiaălui.ăSuntemădestulădeăînăsiguranY<. — Şiă cumă r<mâneă cuă celeă nou<sprezeceă zile,ă optsprezeceăacum? Toranaga trebuie s<ăfieăaici,ăneh? — Da. — Atunci nu e cum a spus Ishido, pierdere de vreme? — Cu-adev<rată nuă ştiuă asta.ă Ştiuă doară c<ă nou<sprezece,ăoptsprezece, sau chiar trei zile pot fi o eternitate. — Sau mâine? — Şiămâine,ădeăasemenea.ăSauăziuaăurm<toare. — Şiădac<ăIshidoănuăteăvaăl<saăs<ăpleci mâine? — Astaăeăsinguraăşans<ăpeăcare-oăavem.ăToYi.ăIshidoătrebuieăs<ăfieăumilit. — Eştiăsigur<? — Da.ăÎnăfaYaăluiăDumnezeu,ăAnjin-san. *** Blackthorneăieşiădinănouădintr-unăcoşmar,ădarăînăclipaăcândăseătreziăpeădeplin,ăvisulădisp<ru.ăUniformeleăînăgriăse holbau laă elă prină plasaă împotrivaă YânYarilor,ă înă luminaă unoră zoriătimpurii. — Bun<ădimineaYa,ă leăspuse,ădispl<cându-iă s<ă fieăprivită înă

537

timpă ceă dormea.ă Ieşiă deă subă polog,ă trecuă înă coridoră şiă deăacoloăînăjosăpeăsc<riăpân<ăcândăajunseălaătoaletaădinăgr<din<.ăG<rzileăînăuniformeămaroăşiăgriăîlăînsoYir<.ăAbiaăleăb<g<ăînăseam<. Zoriiă erauă ceYoşi.ă C<treă estă cerulă seă limpeziseă deja.ăAerulămiroseaă aă sareă şiă umezeal<ă dinspreă mare.ă Muşteleăîncepuser<ăs<ăroiasc<. Oăs<ăfieăz<puşeal<ăast<zi,ăseăgândi.ăAuziăpaşiăapropiindu-se. Prinădeschiz<turaădinăuş<ăoăv<zuăpeăChimmoko.ăEaăaştept<ăr<bd<toare,ăsporov<indăcuăg<rzile,ăşiăcândăelăieşi,ăseăîclin<ăşiăîlăsalut<. — Unde-i Mariko-san? întreb<ăel. — Cu Kiritsubo-san, Anjin-san. — MulYumesc.ăCândăpleac<? — Curând,ăAlteY<. — Spune-i lui Mariko-san placeă spuneă "bun<ă dimineaYa"ăînainte plecat. Oăspuseseădinănou,ădeşiăMarikoăîiăpromiseseădejaăc<ăoăs<-l cauteăînainteădeăaăseăîntoarceăc<treălocuinYaăeiăcaăs<-şiăaduneălucrurile. — Da, Anjin-san. Elăd<duădinăcapăaşaăcumăarăfiăf<cut-oăunăsamuraiăşiăplec<ăs<ăfac<ă oă baie.ă Deă obiceiă nuă seă f<ceaă baieă cuă ap<ă fierbinteădimineaYa,ădarăînăfiecareădimineaY<ăelăseăduceaăacoloăşiăîşiăturnaăap<ăreceăpeătotătrupul. — Ehei, Anjin-san, spuneauăîntotdeaunaăg<rzileăsale,ăsauăceiăcare se aflau din întâmplare prin jur, asta, desigur, este foarte bineăpentruăs<n<tateaădomniei-tale. Seă îmbr<c<ă şiă merseă peă crenelurileă careă d<deauă înă curteaăaceleiăaripiăaăcastelului.ăPurtaăunăchimonouămaroăşiăs<bii,ăşiăpistolul ascuns în brâu. Samuraii în uniforme maro care erau deăsantinel<ăîlăsalutar<ăbucuroşi,ăcaăpeăunulădintreăaiălor,ădeşiăfoarteă stânjeniYiă deă însoYitoriiă s<iă înă uniformeă gri.ă CeilalYiă

538

samurai în gri forfoteau pe crenelurile de peste drum, mai înalteădecâtăaleălor,ăşiădincoloădeăpoart<. — Foarteă mulYiă samuraiă înă gri,ă multă maiă mulYiă decâtă deăobicei.ăÎnYelegeYi,ăAnjin-san? îiăspuseăYoshinakaăieşindăpeăbalcon. — Da. C<pitanulăuniformelorăgriăseăapropieădeăei. — V<ărog,ănuăv<ăapropiaYiăpreaămultădeămargine,ăAnjin-san. V<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Soarele era la orizont.ăÎiăsimYeaăc<lduraăpl<cut<ăpeăpiele.ăNuăerauănoriăpeăcerăşiăbrizaămureaăîncet.ăC<pitanulăsamurailorăînăgriăar<t<ăc<treăsabiaăluiăBlackthorne. — Acestaăesteă"Vânz<torulădeăUlei",ăAnjin-san? — Da,ăc<pitane. — Miăseăpoateăîng<duiăs<ăv<dălama? Blackthorne traseăoăparteăaăs<bieiădinăteac<.ăDatinaăhot<raăc<ăoă sabieă nuă trebuiaă scoas<ăniciodat<ă înă întregimeădină teac<ădecâtădac<ătrebuiaăfolosit<. — Ehei,ăfrumoas<,ăneh? CeilalYiăsamuraiăînăuniformeămaroăsauăgriăseăîngr<m<dir<ăînăjur,ălaăfelădeăimpresionaYi. Blackthorne împinse sabia la loc, mulYumit. — Onoratăs<ăportă"Vânz<torulădeăUlei". — PuteYiăfolosiăsabia,ăAnjin-san? întreb<ăc<pitanul. — Nu,ăc<pitane,ănuăcaăunăsamurai,ădarăînv<Y. — Ah, da. Asta-i foarte bine. Înăcurteaăinterioar<,ăaflat<ăînc<ăînăumbr< laădou<ăetajeămaiăjos,ăsamuraiiăînămaroăf<ceauăinstrucYie.ăBlackthorneăîiăprivi. — CâYiămulYiăsamuraiăacolo,ăYoshinaka-san? — Patru sute trei, Anjin-san,ăcuăceiădou<ăsuteăcareăauăvenităcu mine. — Şiăafar<? — Ceiăînăgri?ărâseăYoshinaka.ăOămulYime,ăfoarteămulYi.

539

C<pitanulăînăgriăîşiăar<t<ădinYiiăîntr-un zâmbet. — Aproapeăoăsut<ădeămii.ă ÎnYelegeYi,ăAnjin-san,ăoăsut<ădeămii? — Da,ămulYumesc. Privir<ăcuătoYiiălaăfalangaăformat<ădinăhamali,ăcaiădeăpovar<ăşiătreiăpalanchineăcareăd<duăcolYulăînădep<rtareăşi se apropia deăaceast<ă fund<tur<,ă înconjurat<ădeăg<rzi.ăStradaăeraă înc<ăcufundat<ă înăumbr<ăşiă întunerică întreăpereYiiă înalYi.ăTorYeleămaiăardeauăînăsuporturileălorăfixateăînăpereYi.ăChiarăşiădeălaădistanYaă aceastaă puteauă s<ă vad<ă nervozitatea hamalilor. Samuraiiă înă griă deă pesteă drumă p<reauă maiă liniştiYiă şiă maiăatenYiă şiă totă aşaă p<reauă şiă ceiă înă uniformeă maroă aflaYiă deăgard<. PorYileăînalteăseădeschiser<ăcaăs<ălaseăs<ătreac<ăcoloana,ăînătimpăceăsamuraiiăînăgriădinăescort<ăr<maser<ăafar<ăal<turiădeăceilalYiăcamaraziăaiălor,ăapoiăseăînchiser<ădinănou.ăMareaăbar<ădeăfierăc<zuăcuăzgomotăînălocaşurileăeiăs<pateăadâncăînăpereYiiădeăgranit.ăNiciăunăgrilajănuăap<raăpoartaăaceasta. Yoshinaka spuse: — Anjin-san,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăTrebuieăs<ăsupraveghezăşiăasta. Totul e gata, neh? — Aşteptăaici. — Da. Yoshinakaă plec<.ăC<pitanulă uniformeloră griă seă apropieă deăparapetăşiăpriviăînăjos. Iisuseă Cristoase,ă seă gândeaă Blackthorne,ă speră c<ă eaă areădreptateă şiăToranagaă laă fel.ăNuămaiădureaz<ămult.ăCercet<ăsoareleăşiămorm<iăîncetăc<treăsineăînsuşi,ăînăportughez<: — Nuămaiăeămultăpân<ălaăplecare. F<r<ă s<-şiă deaă seama,ă c<pitanulă morm<iă oă încuviinYareă şiăBlackthorneă înYeleseă c<ă omulă înYelegeaă foarteă bineăportugheza,ăeraădeciăcatolicăşiăunăaltăposibilăasasin.ăMinteaăluiăalerg<ăînapoiăc<treănoapteaătrecut<ăşi-şiăamintiăc<ătotăceeaă

540

ce-iăspuseseăluiăMarikoăfuseseăînălatin<.ăOareăfuseseătotulăînălatin<?ă Mam<ă Doamne,ă dară cândă aă spusă "aşă puteaă s<ăporuncescăs<ăfieăucişi",ăastaăoăfiăfostăînălatin<?ăVorbeşteăelăoareă latina,ă caă cel<laltă c<pitan, acela care a fost ucis în timpulăprimeiăevad<riădinăOsaka? Soareleă prindeaă putereă şiă Blackthorneă îşiă lu<ă ochiiă deă peăc<pitan.ăDac<ănuăm-ai ucis azi-noapteăpoateăc<ăn-ai s-o faci niciodat<,ă îşiă zise,ă punândă acestă catolică într-un compartiment. Oăv<zuăpeăKiriăieşindăînăcurte.ăSupravegheaăslujniceleăcareăc<rauăcoşuriăşiă sipeteăpentruăcaiiădeăpovar<.ăP<reaămicuY<,ăstândăacolo,ăpeăsc<rileăprincipale,ăundeăSazukoăseăpref<cuseăc<ăalunec<,ăîng<duindu-iăluiăToranagaăs<ăscape.ăChiarăc<treănordăeraăgr<dinaăaceeaăpl<cut<ăşiămicaălocuinY<ărustic<ăundeăoă v<zuseă pentruă primaă dat<ă peă Marikoă şiă peă Yaemon,ăMoştenitorul.ăMinteaăluiăc<l<toriăcuăcortegiulădeăamiaz<ăînăafaraă castelului,ă şerpuindă prină labirint,ă apoi,ă înă siguranY<ăafar<ăprinăp<dure,ăînăjosăc<treămare.ăSeărug<ăs<ăajung<ăteaf<r<ăîmpreun<ă cuă ceilalYi.ă Odat<ă ceă aveaă s<ă ajung<ă destulă deădeparte,ăelăşiăYabuăaveauăs<ăpleceăpeăgaler<ăşiăs<ăias<ăînălarg.ăDeăacolo,ădeăpeăziduri,ămareaăp<reaăatâtădeăaproape.ăMareaăîlăchema.ăŞiăorizontul. — Konbanwa, Anjin-san. — Mariko-san! Eraămaiăstr<lucitoareăcaăniciodat<. — Konbanwa, îiăr<spunseăel. Apoiăînălatin<,ănep<s<tor: — Aiăgrij<ădeăacestăomăînăgri,ăelăînYelege. Continu<ă imediată înă portughez<ă caă s<-iă deaă timpă s<ă seăpreg<teasc<: — Da.ăNuăînYelegăcumăpoYiăs<ăfiiăatâtădeăfrumoas<ădup< atât deăpuYinăsomn. Oălu<ădeăbraYăşiăoăîntoarseăc<treăc<pitan,ăconducând-oăc<treă

541

parapet. — Uite, acolo-i Kiritsubo-san. — MulYumesc.ăDa.ăSunt...ăMulYumesc. — De ce nu-i faci semn lui Kiritsubo-san? Eaăf<cuăaşaăcumăiăseăceruseăşiăstrig<ătareăc<treăea.ăKiriăîiăv<zuăşiăleăf<cuăsemnălaărândulăei.ăDup<ăoăclip<,ădinănouărelaxat<ăşiăputându-se controla, Mariko spuse: — MulYumesc,ă Anjin-san.ă Eştiă foarteă deşteptă şiă foarteăînYelept. Eaăîlăsalut<ăpeăc<pitanăpoliticoas<ăşiăp<şiăc<treăoămuchieădeăpiatr<ăpeăcareăseăaşez<,ăavândăgrij<ămaiăîntâiăs<ăseăasigureăc<ălocul era curat. — Oăs<ăfieăoăziăminunat<,ăneh? — Da. Cum ai dormit? — N-am dormit, Anjin-san. Kiriă şiă cuămineăamăsporov<ităpân<ă înă ultimaă clip<,ă cândă s-au ivit zorii. Îmi plac zorii. Dumneata? — Somnul meu a fost tulburat, dar... — Oh,ăîmiăpareăr<u. — Acum mi-e bine, crede-m<.ăPleciăacum? — Da,ă dară m<ă întorcă laă amiaz<ă caă s-o iau pe doamna Kiri-san şiăpeădoamnaăSazuko. ÎşiăîntoarseăfaYaădeălaăc<pitanăşiăspuseăînălatin<: — Tu.ăÎYiăaminteştiăHanulăFlorilor? — Desigur.ăCumăaşăputeaăs<-l uit? — Dac<ăesteăvreoăîntârziere,ănoapteaăaceastaăvaăfiăaănoastr<.ăLaăfelădeădes<vârşit<ăşiăplin<ădeăpace. — Ah,ăasta...ăastaăarăputeaăfiăcuăputinY<,ădarăaşăpreferaăs<ăteăştiuăînăsiguranY<ăpeădrum. Eaăcontinu<ăînăportughez<: — Acumătrebuieăs<ăplec,ăAnjin-san.ăVrei,ăteărog,ăs<ăm<ăierYi? — Teăconducăpân<ălaăpoart<. — Nu,ăteărog,ăpriveşteădeăaici.ăDumneataăşiăc<pitanulăputeYiă

542

privi de-aici, neh? — Desigur,ăspuseăBlackthorneădeîndat<,ăînYelegând.ăMergiăcu Dumnezeu. — Şiătu. Elă r<maseă peă parapet.ă Înă timpă ceă aştepta,ă luminaă soareluiăînv<luiăcurteaăalungândăumbrele.ăMarikoăap<ruădedesubt.ăOăv<zuă salutându-iă peă Kiriă şiă peă Yoshinakaă şiă discutândăîmpreun<ăf<r<ăniciăoăuniform<ăgri,ăduşman<,ăînăpreajmaălor.ăApoiăseăînclinar<.ăEaăpriviăînăsusăc<treăel,ăumbrindu-şiăochiiăcuă palmaă şi-iă f<cuă vesel<ă cuă mâna.ă Elă îiă r<spunseă laă fel.ăPorYileăfur<ădateăde-oăparteăşi,ăcuăChimmokoălaăcâYivaăpaşiăînăurmaăei,ăMarikoăieşiăînsoYit<ădeăescortaăeiădeăzeceăsamuraiăînăchimonouriămaro.ăPorYileăseăînchiser<ăînc<ăodat<.ăPentruăunătimpăoăpierduădinăvedere.ăCândăreap<ru,ăcincizeciădeăsamuraiăînă gri,ă ieşiYiă dină mulYimeaă aflat<ă înă afaraă ziduriloră lor,ă îiăînconjuraser<ăcaăoănou<ăgard<ădeăonoare.ăCortegiulăporniăînăjosă peă stradaă lipsit<ă deă lumin<.ă Îiă priviă pân<ă cândă d<dur<ăcolYulăcelămaiăîndep<rtat.ăEaănuăseăuit<ăniciăoăclip<ăînapoi. — Mergemămânc<măacum,ăc<pitane,ăspuseăel. — Da, desigur, Anjin-san. Blackthorneămerseăînăînc<perileăluiăşiămânc<ăorez,ălegumeămurateăşiăbuc<Yiădeăpeşteăfiert,ăurmateădeăfructeătimpurii din Kyushu:ă miciă mereă acrişoare,ă piersiciă şiă pruneă cuă carneaătare.ăSavur<ăoătart<ădeăfructeăşiăcha. — MaiădoriYi,ăAnjin-san? întreb<ăservitorul. — Nu,ămulYumesc. Oferiăg<rzilorăsaleăfructeăşiăeiăleăacceptar<ărecunosc<tori,ăiarăcândăterminar<ăseăîntoarser<ăînapoiăc<treăcrenelurileăînsorite.ăI-ară fiă pl<cută s<ă cercetezeă cremeneaăpistoluluiă s<uă ascuns,ădar se gândi c-arăfiămaiăbineăs<ănuăatrag<ăatenYiaăasupraălui.ăOăîncercaseă oă dat<ă înă timpulă nopYii,ă câtă deă bineă putuseă subăcearceafă şiă subă pologulă împotrivaă YânYarilor,ă dară f<r<ă s-o vad<ănuăputeaăfiăsigurădeăoYeluriăsauăpiatr<.

543

NuămaiăpoYiăfaceăaltceva,ăseăgândi.ăEştiăoăp<puş<.ăAiăr<bdare,ăAnjin-san. Cartulăt<uăseăsfârşeşteălaăamiaz<. M<sur<ă dină ochiă în<lYimeaă soarelui.ă Începeaă perioadaă deădou<ăceasuriă aăŞarpelui.ăDup<ăŞarpeăurmeaz<ăCalul.ăŞiă laămijlocul Calului este amiaza. Clopoteleă templeloră dină întregulă castelă şiă dină oraşă b<tur<ăînceputulă Oreiă Şarpeluiă şiă elă fuă mulYumită deă preciziaă lui.ăB<g<ădeăseam<ăoăpiatr<ămic<ăpeăpardoseal<.ăMerseăpân<ălaăeaăşi-oăridic<,ăaşezând-oăcuăgrij<ăpeăoămargineăaăambrazur<,ăînăluminaăsoarelui,ăapoiăseăl<s<ăpeăspateăproptindu-şiăpicioareleăconfortabilăşiăîşiăaYintiăprivireaăasupraăei. Samuraiiă înă griă îiă urm<reauă fiecareă mişcare.ă C<pitanulă seăîncrunt<.ăDup<ăunătimpăspuse; — Anjin-san,ăcareăesteăînYelesulăpietrei? — Te rog? — Piatra. De ce piatra, Anjin-san? — Privesc piatra crescând. — Oh,ăîmiăpareăr<u,ăînYeleg,ăr<spunseăc<pitanulăcerându-şiăscuze.ăV<ărog,ăiertaYi-m<ăc<ăv-am deranjat. Blackthorneărâseăînăsineaăluiăşiăseăîntoarseăc<tre piatr<. — Creşti,ătic<loaso,ăspuse. Dar,ăcaăşiăînăalteăd<Yi,ăoricâtădeămultăoăblestem<,ăîiăporunci,ăsauărug<,ăeaănuăcrescu. Chiar te-aştepYiă s<ă veziă piatraă crescând?ă seă întreb<.ă Nu,ădesigur,ădarăajut<ăs<ătreac<ătimpulăşiăs<-Yiăg<seştiăliniştea.ăNuăpoYiăavea îndeajuns wa, neh? Ehei, oare de unde-oăs<ăvin<ănoulăatac?ăNuăeăniciăoăap<rareăîmpotrivaăunuiăasasin,ădac<ăasasinulăeăpreg<tităs<ămoar<,ănu-i aşa? *** Rodriguesăverific<ăcremeneaăuneiămuscheteăpeăcare-o luase

544

laă întâmplareădină rastelulădeă lâng<ătunulădeă laăprov<.ăG<siăcremeneaă tocit<ă şiăp<tat<ă şiădeciăprimejdioas<.ăF<r<ăniciăoăvorb<ă arunc<ă muschetaă tunarului.ă Omulă abiaă apuc<ă s-o prind<,ăînainteăcaăpatulăarmeiăs<-lăizbeasc<ăînăfaY<. — Sfânt<ăFecioar<,ăsenhor pilot!ăYip<ăomul,ănuăeraănevoieăs<... — Ascult<,ă dobitocule!ăDataă viitoareă cândăg<sescă cevaă înăneregul<ăcuăoămuschet<ăsauătunăînătimpulăcartuluiăt<u,ăaiăs<ăprimeştiă cincizeciădeăbiceă şiă aiă s<ăpierziă leafaăpeă treiă luni.ăNostrom! — Da, pilotule? Pesaro,ănostromul,ăîşiămişc<ămaiăaproapeăsiluetaămasiv<ăşi se încrunt<ămâniosălaătân<rulătunar. — Scoateă peă punteă ambeleă carturi!ă Verific<ă fiecareămuschet<ă şiă tun.ă Totul.ă Numaiă Dumnezeuă ştieă cândă oă s<ăavem nevoie de ele! — Oăs<ăm<-ngrijesc de asta, pilotule. NostromulăîşiăîmpinseăfaYaăc<treătunar. — Oăs<ăm<ăpişăînăgrogulăt<uălaănoapte,ăGomez,ăpentruătoat<ămuncaă înă plusă şi-oă s<ă trebuiasc<ă s<-l dai pe gât zâmbind. Treciălaătreab<. Erauăoptătunuriămiciăpeăpunteaăprincipal<,ăpatruălaătribordăşiăpatruălaăbabord,ăşiăunulălaăprov<,ăîndeajunsăs<ăresping<ăoriceăpirat care nuăaveaătunuriăpeăcorabie,ădarănuăîndeajunsăcaăs<ăduc<ă laăcap<tăunăatac.ăMicaă fregat<ă eraăoăcorabieăcuădou<ăcatargeănumit<ăSanta Luz. Rodriguesăaştept<ăpân<ăcândătotăechipajulăîşiălu<ăînăprimireăarmele,ăapoiăseăîntoarseăşiăseăsprijiniădeăparapet. Castelul str<luceaămohorâtăînăsoare,ădeăculoareaăplumbuluiăvechi,ăafar<ădeădonjon,ăaleăc<ruiăziduriăerauăalb-albastreăşiăacoperişurileăaurite.ăScuip<ăînăap<ăşiăpriviăscuipatulăs<ăvad<ădac<ăvaăajungeăpân<ălaăstâlpiiădebarcaderului,ăcumăspera,ăsauăseăvaăduceăpân<ăîn mare. Ajunse în mare.

545

— Laănaiba,ămurmur<,ădorindu-şiăs<ăaib<ăpropriaăluiăfregat<,ăSanta Maria, subăpicioareleăluiăacum.ăAfurisităghinionăs<ăfieăîn Macao tocmai atunci când avem nevoie de ea! — Care-iănecazul,ăC<pitaneăGeneral?ăîntrebaseăînăurm<ăcuăcâteva zileă laă Nagasaki,ă cândă fuseseă sculată dină patulă s<uăcald,ădinăcasaăceăseăaflaăpeăoăridic<tur<ădeasupraăoraşuluiăşiăportului. — Trebuieăs<ăajungemălaăOsakaădeîndat<,ăspuseseăFerriera,ădichisităşiăarogantăcaăunăp<unăchiarăşiălaăaceaăor<ăaădimineYii.ăAm prmit un mesaj grabnic de la Dell'Aqua. — Ce s-a mai întâmplat acum? — Nuăspune.ăDoarăc<ăeăvitalăpentruăviitorulăCorabieiăNegre. — Madonna!ăCeămişelieămaiăpunălaăcaleăacum?ăCeăeăatâtădeăvital?ăCorabiaănoastr<!ăeălaăfelădeăzdrav<n<ăcaăoriceăcorabieăînăstareăs<ăpluteasc<,ăfundulăeiăeăcuratăşiăarboradaăînăregul<.ăNegoYulă maiă bună decâtă ne-amă închipuită şiă laă vreme.ăMaimuYeleă seă poart<ă cumă trebuie.ă Porculă deă Harimaă eăîncrez<torăşi...ăşiăseăopri,ăc<ciăunăgândăîiăexplodaseăînăcreier:ăEnglezul! A ieşit în larg? — Nuăştiu,ădarădac<-iăaşa... Rodriguesăpriviseăîndelungăieşireaădinămareleăport,ăaproapeăaşteptându-seă s<-lă vad<ă peă Erasmus încrucişândă acolo,ăar<tându-şiădetestatulăsteagăalăAngliei,ăaşteptândăcaăunăcâineăfl<mândăziuaăînăcareătrebuiauăs<ăias<ăînălargăc<treăMacaoăşiăcas<. — Iisuse,ă Sfânt<ă Fecioar<ă şiă voi,ă toYiă sfinYii!ă FaceYiă s<ă nuăse-ntâmple asta! — Care-i cea mai iute cale? Lorca? — Santa Luz, C<pitaneăGeneral.ăPutemăridicaăancoraăîntr-o or<.ăAscult<,ăenglezulănuăpoateăs<ăfac<ănimicăf<r<ăoameni,ănuăuita... — Madonna,ăpoateăs<ăvorbeasc<ăbolborosealaălorăacum,ănu?ăDe ce n-arăputeaă folosiămaimuYe,ănu?ăSuntăde-ajunsăpiraYi

546

japo caăs<-iăfac<ădou<zeciădeăechipaje. — Da,ădarănuătunariăşiănuămarinariăpricepuYi,ăaşaăcumăareăelănevoie. N-aăavutătimpăs<ăpreg<teasc<ă japo. Anul viitor s-ar putea,ăda'ănuăîmpotrivaănoastr<. — Deăce,ăînănumeleăFecioareiăşiăalăsfinYilor,ăi-auădatăpreoYiiăunulă dintreă dicYionareleă lor,ă n-amă s<ă pricepă niciodat<!ăBastarziăcuădou<ăfeYe!ăTrebuieăs<ăfiăfostăst<pâniYiădeădiavol.ăEăcaăşiăcumăenglezulăarăfiăap<ratădeăSatana! — ÎYiăspunăc<-iădoarădeştept. — Sunt destui care-s pe-aiciădeădou<zeciădeăaniă şiănuăpotăvorbiă oă iot<ă dină bolborosealaă japonezilor,ă dară englezulăpoate.ăÎYiăspunăc<ăşi-aăvândutăsufletulăluiăSatanăşi-n schimbul magiei negreăNecuratulăîlăap<r<.ăCumăaltfelăîYiăexpliciăasta?ăDeăcâYiăaniăîncerciăs<ăvorbeştiălimbaălorăşiăchiarătr<ieştiăcuăuna dintre ai lor? Leche, arăputeaăuşorăfolosiăpiraYiăjapo. — Nu,ăC<pitaneăGeneral.ăTrebuieăs<ăfac<ărostădeăoameniădeăaici,ăiarănoiăîlăaştept<măşiădejaăaiăpusăpeătoYiăceiăsuspecYiăînăfiare. — Cuădou<zeciădeămiiădeăcruzadosăînăargintăşiăpromisiuneaăCorabieiăNegreăpoateăs<-iăcumpereăpeătoYiăoameniiădeăcareăareănevoie,ăcuătemniceriăcuătotăşiăcuăblestemataădeăînchisoareăînăcareăseăafl<.ăCabrón, poateăc<ăe-năstareăs<ăteăcumpereăşiăpeătine. — Veziăceăvorbeşti! — Eştiăunătic<losădeăspaniolănenorocit,ăRodrigues!ăEăvinaătaăc<ă e-nă viaY<.ă Tuă eştiă deă vin<.ă Deă dou<ă oriă l-aiă l<sată s<-Yiăscape! C<pitanulăGeneralăseărepeziseălaăel,ăfurios. — Trebuiaăs<-l omori când l-aiăavutăînămân<. — Poate.ă Astaă oă s<ă m<ă urm<reasc<ă toat<ă viaYa,ă spuseseăRodriguesăamar.ăAmăvrutăs<-l omor când s-a putut. — Aşaăs<ăfie? — Xi-amă spusă deă dou<zeciă deă ori.ă N-auzi,ă sauă aiă scârn<ă

547

spaniol<ăînăurechiăcaădeăobicei,ăaşaăcumăaiăşiăînăgur<? PuseseămânaăpeăpistolăşiăC<pitanulăGeneralăîşiătr<seseăsabia,ăapoiăfataăjaponez<ăseăaşezaseăsperiat<ăîntreăei. — Roog, Rod-san, nuă sup<rare,ă nuă cerYi,ă roog!ă Creştin,ăroog! Furiaăoarb<ăîiăp<r<siseăpeăamândoiăşiăFerrieraăspusese: — ÎYiăspun,ăînainteaăluiăDumnezeu,ăenglezulătrebuieăs<ăfieăsubă mânaă diavolului.ă Aproapeă c<ă eraă s<ă teă ucid,ă şiă tuă peămine.ăV<dălimpedeăastaăacum.ăAăfostăoăvraj<ăasupraănoastr<.ăÎndeosebi asupra ta! Acum, în soarele de la Osaka, Rodrigues atinse crucifixul pe care-l purta atârnat la gât şiăseărug<ăcuădisperareăs<ăfieăap<ratădeă toateăvr<jile,ă iarăsufletulăs<uănemuritoră YinutădeparteădeăSatana. N-areă dreptateă C<pitanulă General?ă Nu-iă <staă singurulăr<spuns?ă îşiă ziseă dină nou,ă plină deă presimYiriă negre.ă ViaYaăenglezuluiă eă caă subă oă vraj<. Acum este apropiatul arhivr<jmaşuluiăToranaga.ăAcumăşi-a primit corabia înapoi şiăbaniiăşiăwako, înăciudaătuturorăcelorăîntâmplateăşiăvorbeşteăcaăunulădintreăeiăşiăasta-iăcuăneputinY<ăatâtădeărepede,ăchiarăşiăcuă dicYionarul,ă dară elă aă primită şiă dicYionarulă şiă ajutoră deănepreYuit.ă Iisuseă Cristoaseă şiă Sfânt<ă Fecioar<,ă luaYiă ochiulăNecuratului deasupra mea. — De ce i-aiădatădicYionarulăenglezului,ăp<rinte?ăîlăîntrebaseăpeăAlvitoă laăMishima.ăDesigurăară fiă trebuită s<ămaiă întârziiăasta. — Da, Rodrigues, îi spuseseăp<rinteleăAlvitoăînătain<.ăŞiăn-ar fiă trebuită s<-miă iesă dină fireă caă s<-lă ajut,ă dară suntă sigură c<ăexist<ă oă şans<ă deă a-l converti, sunt atât de sigur. Cu Toranaga s-aăispr<vităde-acum...ăEădoarăunăomăşi-un suflet. Trebuieăs<ăîncercăs<-l salvez. PreoYii,ă gândi Rodrigues. Leche peă toYiă popii,ă dară nuă peăDell'Aquaă şiă Alvito.ă Oh,ă Madonna,ă îmiă ceră iertareă pentruă

548

toateă gândurileă meleă duşm<noaseă înă privinYaă luiă şiă aăp<rinteluiăAlvito!ăIart<-m<ăşiăîngroap<-l pe englez undeva, înainte de-ală aveaă înă faYaă Yevilor.ă Nuă vreauă s<-l ucid din cauzaăjur<mântuluiămeuăsfânt,ădeşiăştiuăc<ătrebuieăs<ămoar<ădegrab<. Timonierulădeăcartăîntoarseăclepsidraăşiăsun<ăclopotulădeăoptăori.ăEraăamiaz<. CAPITOLUL 55 Marikoăp<şeaăpeăstradaăînsorit<ăşiăplin<ădeălumeăc<treăporYileăde la cap<tulăei.ăEraăurmat<ădeăoăgard<ădeăzeceăsamuraiăînăuniformeă maro.ă Purtaă ună chimonouă verdeă cuă alb,ă m<nuşiăalbeă şiă oăp<l<rieădeăc<l<torieăverde-închis, cu boruri largi, legat<ăsubăbarb<ăcuăoăeşarf<ăîmpletit<,ăaurie,ăşiăseăap<raădeărazele, soarelui cu o umbrel<ă translucid<.ă PorYileă seădeschiser<ăşiăr<maser<ădeschise. Stradaă eraă foarteă t<cut<.ă Samuraiă înă uniformeăgriă seă aflauăaliniaYiăpeăambeleăp<rYiăşiălaătoateăcrenelurile.ăPuteaăs<-lăvad<ăpe Anjin-san peă zidurileă deă deasupraă curYiiă lor,ă cuă Yabuăal<turiăşi,ăînăcurte,ăcoloanaăcuăKiriăşiădoamnaăSazuko.ăToYiăsamuraiiă înă maroă purtauă îmbr<c<minteă deă ceremonie,ă înăafaraăcelorădou<zeciăcareăst<teauăpeăziduriăcuăBlackthorneăşiăaăaltoraădoiădeălaăfiecareăfereastr<ăceăd<deaăspreăcurte. Spre deosebire de cei în uniforme gri, nici unul dintre samuraiiă înămaroănuăpurtaă armur<ă sauăarcuri.ăS<biileă erauăsingurele lor arme. Multe femei, femei-samurai, se aflau de asemenea acolo privind, unele de la ferestrele altor case fortificate ce m<rgineauăstrada,ăiarăcâtevaădeăpeăziduri.ăAlteleăst<teauăpeăstrad<ăînămijloculăuniformeleăgri,ăcuăcâYivaăcopiiăîmbr<caYiă

549

în culori vesele printre ele. Toate femeile purtau umbrele, deşiăuneleăpurtauăs<biiădeăsamuraiăaşaăcumăeraădreptulălor,ădac<ădoreau. Kiyamaăeraălâng<ăpoart<ăcuăcincizeciădintreăoameniiăs<i,ăniciăunul în gri. — Bun<ăziua,ăAlteY<,ăîiăspuseăMarikoăşiăseăînclin<. Elăîiăr<spunse,ăiarăeaătrecuăprinăarcad<. — Bun<ăziua,ăKiri-chan, Sazuko-chan. Câtădeăbineăar<taYiăamândou<!ăEătotulăgata? — Da,ăr<spunser<ăeleăcuăfals<ăbucurie. — Bun. Marikoăseăurc<ă înăpalanchinulăeiădescoperităşiă seăaşez<ăcuăspatele drept. — Yoshinaka-san! Te rog, începe. Deăîndat<ăc<pitanulăporniăşchiop<tândăc<treăfrunteaăcoloaneiăşiăstrig<ănişteăordine.ăDou<zeciădeăsamuraiăînămaroăformar<ăoăavangard<ăşiăpornir<.ăHamaliiăridicar<ăpalanchinulădeschisăalăluiăMarikoăşi-iăurmar<ăprinăpoart<,ăKiriăşiădoamnaăSazukoăfoarteăaproapeăînăurmaălor,ătân<raăfat<ăpurtându-şiăcopilulăînăbraYe. Cândă palanchinulă luiă Marikoă ap<ruă înă plină soareă înă afaraăzidurilor,ăunăc<pitanăală samurailor înăgriăp<şiă înainteă întreăavangard<ăşiăpalanchineăşiăseăaşez<ăînădrumulăei.ăAvangardaăseăopriăbrusc,ăcaăşiăpurt<toriiădeăpalanchine. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăîiăspuseăelăluiăYoshinaka,ădarăpotăs<ăv<ăv<dădocumentele? — Îmiăpareăr<uăc<pitane,ădarănuăavemănevoie de nici unul, spuseăYoshinakaăînămareaăt<cereăceăseăl<sase. — Îmiăpareăr<u,ădarăseniorulăgeneralăIshido,ăguvernatorăalăcastelului,ăc<pitanăalăg<rzilorăMoştenitorului,ăcuăîng<duinYaăregenYilorăaădatăordineă înă totăcastelul,ă c<roraă trebuieă s<ăneăsupunem. Mariko rosti pe un ton oficial:

550

— Sunt Toda Mariko-noh-Buntaroă şiă miă s-a poruncit de c<treă st<pânulă meuă legiuită s<-iă însoYescă acesteă doamneă caăs<-lăîntâlneasc<.ăFiiăbunăşiăneălas<ăs<ătrecem. — Aşă face-oă bucurosă doamn<,ă spuseă mândruă samuraiul,ăproptindu-seăînăpicioare,ădarăf<r<ăhârtiileăpotriviteăst<pânulănostruăspuneăc<ănimeniănuăpoateăp<r<siăcastelulăOsaka.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Mariko spuse: — C<pitane,ăcareăesteănumeleădumitale,ăteărog? — SumiyoriăDanzenji,ădoamn<,ăc<pitanăalăceleiăde-a patra legiuni şiăspiYaămeaăesteălaăfelădeăvecheăcaăşiăaăvoastr<. — Îmiăpareăr<u,ăc<pitaneăSumiyori,ădarădac<ăn-aiăs<ăteădaiălaăoăparteăamăs<ăporuncescăs<ăfiiăucis. — NuăveYiătreceăf<r<ăhârtii. — Te rog, ucide-l, Yoshinaka-san. F<r<ăs<ăşov<ie,ăYoshinakaăYâşniăînainte,ăsabia sa descrise un arcă str<lucitoră şiă loviă înă samuraiulă descump<nit.ă Lamaăp<trunseăadâncăînăcoastaăb<rbatuluiăşiăfuătras<ăimediatăafar<,ăiar cea de-aădouaălovitur<,ămaiăs<lbatic<,ăîiăzbur<ăcapul,ăcareăse rostogoli în praf de câteva ori înainte de a se opri. Yoshinakaăîşiăşterseăsabiaăşiăoăpuseăînăteac<. — PorniYi,ăporunciăavangardei,ăgr<biYi-v<! Avangardaă seă aranj<ădinănouă şiă porniămaiădeparteă cuăpaşiăr<sun<tori.ăAtunci,ăcaădinăsenin,ăoăs<geat<ăizbiăînăpieptulăluiăYoshinaka. Coloana se opri. Yoshinaka trase t<cută pentruăcâtevaăclipeădeăcoadaăs<geYii,ăapoiăochiiăluiăseăîntunecar<ăşiăseăpr<buşi. Unăgeam<tăuşorăsc<p<ădeăpeăbuzeleăluiăKiri.ăOăpal<ădeăvântăflutur<ăcapeteleăeşarfeiătransparenteăaleăluiăMariko.ăUndevaăpeă strad<,ă Yipeteleă unuiă copilă fur<ă domolite.ă Toat<ă lumeaăaşteptaăcuăr<suflareaăt<iat<. — Miyai Kazuko-san,ăstrig<ăMariko.ăTeărog,ăiaăcomanda. Kazukoăeraătân<răşiăînaltăşiăfoarteămândru,ăproasp<tăras,ăcuă

551

obrajiăprelungiă înaint<ădintreă rândurileăsamurailoră înămaroăcareăst<teauăal<turiădeăKiyama,ălâng<ăpoart<.ăTrecuăpeălâng<ălitiereleăluiăKiriăşiăSazukoăşiăseăînclin<ăceremonios. — Da,ădoamn<.ăMulYumesc.ăTu,ăstrig<ăc<treăunăomădinăfaY<,ăporniYi! ÎncordaYi,ăuniiătem<tori,ătoYiănervoşi,ăoameniiăseăsupuser<ădeăîndat<ăşiăcoloanaăporni.ăKazukoăp<şeaăal<turiădeă litiera lui Mariko.ă Apoi,ă laă oă sut<ă deă paşiă înă faYaă lor,ă dou<zeciă deăsamuraiăînăgriăieşir<ădinămulYimeaăsamurailorăşiăseăaşezar<ăt<cuYiăde-aăcurmezişulădrumului.ăCeiădou<zeciădeăsamuraiăînămaroă ajunser<ă laă ei.ă Atunciă cinevaă şov<iă şiă avangardaă seăopri. — Înl<turaYi-iădinădrum,ăstrig<ăKazuko. ImediatăunăsamuraiăînămaroăYâşniăînainteăşiăceilalYiăîlăurmar<ăşiăm<celulăîncepuălaăiuYeal<,ăplinădeăcruzime.ăDeăfiecareădat<ăcândă ună samuraiă înă griă c<dea,ă altulă p<şeaă liniştită dinămulYimeaăcelorăcareăaşteptaăşiăseăal<tura camarazilor lui din lupt<.ă Eraă întotdeaunaă cinstit,ă întotdeaunaă înă num<ră egal,ăb<rbată laă b<rbat,ă cincisprezeceă împotrivaă aă cincisprezece,ăoptă împotrivaăaăopt,ăcâYivaăsamuraiă înăgriă r<niYiăzvârcolin-du-seăînăpraf,ăacumătreiăcontraătreiăşiăunăaltăsamurai în gri p<şindăînănefiinY<ăşiă înăcurândăr<maseănumaiăunulă laăunul,ăultimulă samuraiă înă maroă mânjită deă sângeă şiă r<nit,ă dejaăvictorios în patru dueluri. Ultimul samurai în gri îl ucise cu uşurinY<ă şiă r<maseă singură printreă trupuri,ă privindă laăMiyaiăKazuko. ToYiă samuraiiă înă uniform<ă maroă erauă morYi.ă Patruă înă griăz<ceauăr<niYi,ăiarăoptprezeceămorYi. Înăt<cereaăap<s<toare,ăKazukoăînaint<ătr<gându-şiăsabiaădinăteac<. — Aşteapt<,ăspuseăMariko.ăTeărog,ăaşteapt<,ăKazuko-san. Elăseăopriădarănuăîşiădesprinseăochiiădeăpe samuraiul în gri, n<zuindăoălupt<.ăMarikoăieşiădinăpalanchinăşiăseăîntoarseălaă

552

Kiyama. — SeniorăKiyama,ăv<ăcerăoficialăs<ăporunciYiăacestorăoameniăs<ăseădeaălaăoăparteădinăcaleaănoastr<. — Îmiă pareă r<u,ă Toda-sama, poruncile din castel trebuie urmate. Ordineleăsuntălegale,ădarădac<ădoriYiăamăs<ăconvocăoăîntâlnireăaăregenYilorăşiăamăs<ăcerăs<ăseăiaăoăhot<râre. — Sunt samurai. Poruncile mele sunt limpezi, legate de bushido şiă sacreă dup<ă codulă nostru.ă Eleă trebuieă s<ă fieăîndepliniteăşiăsuntămaiăpresus,ădup<ălege,ădeăoricareăporunc<ădat<ă deă om.ă Legeaă poateă s<ă tulbureă buna-cuviinY<,ă darăbuna-cuviinY<ă nuă trebuieă s<ă tulbureă legea.ă Dac<ă nuă miă seăîng<duieăs<ăm<ăsupunăporuncilorăprimiteăn-amăs<ăfiuăînăstareăs<ătr<iescăcuăaceast<ăruşine. — Amăs< convoc imediat Consiliul. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă AlteY<.ăCeă faceYiă domnia-voastr<ăeste treaba domniei-voastre.ă Peă mineă m<ă priveşteă numaiăporuncaădat<ădeăseniorulămeuăşiăruşineaămea. Seăîntoarseăşiămerseăînăt<cereăc<treăcapulăcoloanei. — Kazuko-san, îYiăporuncescăs<ăneăconduciăafar<ădinăcastel. Elăp<şiăînainte. — SuntăMiyaiăKazuko,ădinăspiYaăSerata,ăc<pitanăînăArmataăaăTreiaăaăsenioruluiăToranaga.ăV<ărog,ădaYi-v<ălaăoăparteădinădrum. — SuntăBiwaăJiro,ăc<pitanădinăgarnizoanaăsenioruluiăgeneralăIshido. ViaYaămeaăesteăf<r<ăvaloare,ădarăchiarăşiăaşaănuăveiătrece, spuse samuraiul în gri. Cuăunăasurzitorăstrig<tădeăb<t<lie:ă"Toranagaaaa!",ăKazukoăYâşniăînainteăşiăporniălupta.ăS<biileălorăz<ng<nir<ăizbindu-se. Ceiădoiăb<rbaYiăseăroteauăunulăînăjurulăceluilalt.ăSamuraiul în griăeraăbun,ăfoarteăbun,ăcaăşiăKazuko.ăS<biileălorăseăizbir<ădinănou.ăNimeniăaltcinevaănuămişca. Kazukoă învinse,ă dară eraă r<nită foarteă gravă şiă r<maseăcl<tinându-seă înă picioareă lâng<ă duşmanulă s<uă şiă cuă braYulă

553

s<n<tosăîşiăagit<ăsabiaăc<treăcer,ăurlândădinănouăstrig<tulădeăb<t<lie,ă bucurându-se de victorie. "Toranagaaa!" Nici un strig<tă deă bucurieă nu-iă salut<ă victoria.ă ToYiă ştiauă c<ă ară fiănepotrivit cu ritualul care-iăînv<luiseăpeătoYiăacum. Kazukoăîşiăîmpinseăcuăgreuăunăpiciorăînainte,ăapoiăpeăcel<laltăşiăcl<tinându-se,ăporunciăcuăvoceaăpierdut<: — UrmaYi-m<! Nimeniănuăv<zuădeăundeăvenir<ăs<geYile,ădarăeleăseăînfipser<ăînătrupulălui,ăiarăatitudineaăsamurailorăînămaroăseăschimb<ădeălaăfatalismălaăs<lb<ticieăînăfaYaăacesteiăinsulteăadus<ăb<rb<YieiăluiăKazuko.ăMureaădejaăşiăaveaăs<ăcad<ă înăcurând,ăsingur,ăînc<ă f<cându-şiă datoria,ă înc<ă conducându-i în afara castelului.ăUnăaltăofiYerăalăsamurailorăînămaroăalerg<ăînainteăcuădou<zeciădeăoameni,ăcaăs<ăformezeăoăalt<ăavangard<,ăiarărestulăseăadunar<ăînăjurulăMariko,ăKiriăşiădoamneiăSazuko. — Înainte,ăseăr<stiăofiYerul. Porniă şiă dou<zeciă deă samuraiă t<cuYiă îlă urmar<.ă Caăsomnambulii,ăpurt<toriiădeăpalanchineăîşiăridicar<ăpoverileăşiăpornir<ă împleticindu-seă dup<ă ei.ă Apoiă alYiă dou<zeciă deăsamuraiăînăgri,ăconduşiădeăunăofiYer,ăap<rur<ăt<cuYiălaăoăsut<ădeă paşiă înă faYaă lor,ă dintreă suteleă careă aşteptau.ăHamaliiă seăoprir<.ă Avangardaă îşiă iuYiă paşii.ă OfiYeriiă seă înclinar<ăceremoniosăunulăc<treăcel<laltăşiăspuser<. — V<ărog,ălaăoăparteădinădrum — V<ărog,ăar<taYi-mi hârtiile. Deă dataă astaă samuraiiă înă maroă Yâşnir<ă înainteă imediată cuăstrig<teă deă "Toranagaaaa!",ă c<roraă liă seă r<spunseă cuă"Yaemoooonn!"ăşiăm<celulă reîncepu.ăDeăfiecareădat<ăcândăună samuraiă înăgriă c<dea,ăunăaltulă îiă luaă loculă liniştit,ă pân<ăcândătoYiăsamuraiiăînămaroăfur<ămorYi. Ultimulăsamuraiăînăuniform<ăgriă îşiăşterseălamaăsabieiăşiăoăpuseăînăteac<ăşiăr<maseăsingurăînăcaleaălor.ăDinăgrupulădinăspateleălitierelorăînaint<ăunăaltăofiYerăcuădou<zeciădeăsamuraiă

554

în maro. — Aşteapt<,ăporunciăMariko. Întunecat<ălaăfaY<,ăeaăcoborîădinăpalanchin,ăîşiăpuseădeoparteăumbrela,ă ridic<ă sabiaă luiă Yoshinaka,ă oă traseă dină teac<ă şiăînaint<ăsingur<. — Ştiiăcineăsunt.ăTeărog,ăd<-te la o parte din calea mea. — SuntăKojimaăHarutomoădinăLegiuneaăaăşasea,ăc<pitan.ăV<ărogă s<ă m<ă iertaYi,ă dară nuă puteYiă trece,ă doamn<,ă spuseăsamuraiul în gri cu mândrie. EaăYâşniăînainte,ădarălovituraăeiăfuăoprit<.ăSamuraiulăînăgriăseătraseă înapoiă şiă r<maseă într-oă poziYieă defensiv<,ă deşiă ară fiăputut s-oăucid<ăf<r<ăefort.ăSeăretraseăîncetăînăjosulăstr<ziiăşiăea-l urm<,ă dară elă oă f<cuă s<ă seă lupteă pentruă fiecareă pas.ăŞov<itoare,ăcoloanaăporniădup<ăea.ăDinănouăeaăîncerc<ăs<-l fac<ăpeăsamuraiăs<ăseălupte,ălovind,ăîmpungândăîntotdeauna, atacândăs<lbatic,ădarăsamuraiulăoăocoleaăferindu-i loviturile, Yinând-oălaădistanY<ăf<r<ăs-oăatace,ăl<sând-oăs<ăseăistoveasc<.ăDară oă f<ceaă cuă gravitate,ă cuă demnitate,ă cuă mult<ă politeYe,ădându-iăcinstireaăceă iăseăcuvenea.ăEaăatac<ădinănou,ădarăelăpar<ălovitura,ăcareăarăfiădoborâtăunăsamuraiămaiăpuYinăiscusit,ăşiăseătraseăînapoiăînc<ăunăpas. Sudoareaăîncepuseăs<ăcurg<ăpeăea.ă Ună samuraiă înă maroă porniă înainteă s<-i dea ajutor, dar ofiYerulă luiă îiă porunciă înă şoapt<ă s<ă seă opreasc<,ă ştiindă c<ănimeni nu s-arăfiăpututăamesteca.ăSamuraiiădinăambeleăp<rYiăaşteptauăsemnalul,ăfiecareădornicăs<ăporneasc<ăînc<ierarea. ÎnămulYimeăunăcopilăîşiăascunseăfaYaăînăpoaleleămameiăsale.ăEaăîlădesprinseăblândăşiăîngenunche. — Teărog,ăpriveşteăfiule,ămurmur<ăea.ăEştiăsamurai. Marikoăştiaăc<ăn-aveaăs<ămaiărezisteămult.ăGâfâiaăacumădinăcauzaă istoviriiă şiă puteaă s<ă simt<ă ameninYareaăascuns<ăceăoăînconjura.ăDeodat<,ăînainteăşiăpesteătotăînăjurulălor,ăsamuraiiăînăgriăîncepur<ăs<ăseăîndep<rtezeădeăziduriăşiălaYulădinăjurulăcoloaneiă seă strânseă repede.ă CâYivaă samuraiă înă griă seă

555

apropiar<,ăîncercândăs-oăînconjoareăşiăeaăîşiăopriăînaintarea, ştiindăc<ăarăfiăpututămultăpreaăuşorăs<ăfieăprins<ăşiădezarmat<,ăceea ce-ară fiă distrusă totulă deîndat<.ă Samuraiiă înă maroăînaintar<ă caă s-oă ajute,ă iară ceilalYiă luar<ă poziYiiă împrejurulălitierelor.ăAtmosferaădeveniăameninY<toare.ăFiecareăomăeraăhot<râtăacum,ămirosulădulceăalăsângeluiăleăn<v<liseăînăn<ri.ăColoana se întinse într-unăşirăsubYireăşiăMarikoăv<zuăcâtădeăuşorăarăfiăfostăpentruăsamuraiiăînăgriăs<-i taie drumul înapoi c<treăpoart<,ădac<ăarăfiădorit,ăşiăs<-iălaseăizolaYiăînădrum. — AşteptaYi,ăstrig<. ToYiă seă oprir<.ă Seă înclin<ă peă jum<tateă c<treă atacatorulă ei,ăapoi,ăcuăcapulăsusăîiăîntoarseăspateleăşiăseăîntoarseălaăKiri. — Îmi...,ăîmiăpareăr<u,ădarănuăeăcuăputinY<ăs<ăneăcroimădrumăprintreăoameniiă<ştiaăacum,ăspuseăeaărespirândăgreu.ăNoi...ănoi trebuieăs<ăneăîntoarcemăînapoiăpentruăoăvreme. SudoareaăîiăşiroiaăpeăfaY<,ăînătimpăceătrecuăînălungulăcoloaneiădeăoameni.ăCândăajunseălaăKiyama,ăseăopriăşiăseăînclin<. — Aceştiăoameniăm-auăîmpiedicatăs<-miăfacădatoria,ăs<ăm<ăsupunăst<pânuluiămeuălegiuit.ăNuăpotăs<ă tr<iescăcuăruşineaăasta,ăAlteY<.ăAmăs<-mi fac seppuku laăapusulă soarelui.ăV<ărogăoficialăs<-miăfiYiăsecondant. — Nu, n-aiăs<ăfaciăasta. Ochiiăeiăîlăfulgerar<ăşiăvoceaăîiăr<sun<ănetem<toare. — Dac<ănuăniăseăîng<duieăs<ăneăsupunemăst<pânuluiănostru,ăaşa cum este dreptul nostru, oăs<-mi fac seppuku la apusul soarelui. Seăînclin<ăşiămerseăc<treăpoart<.ăKiyamaăseăînclin<ălaărândulăluiăşiăoameniiăs<iăf<cur<ălaăfel.ăAtunciătoYiăceiădinăstrad<ăşiădeăpeăziduriăşiădeălaăferestre,ătoYiăse înclinar<ăînăcinsteaăei.ăTrecuăprinăarcadaăporYii,ăde-aăcurmezişulăcurYii,ăînăgr<din<.ăPaşiiăoăpurtar<ăc<treăC<suYaădeăCeaiăizolat<,ăintr<ăîn<untruăşi,ăodat<ăr<mas<ăsingur<,ăîncepuăs<ăplâng<ăînăt<cereăpentruătoYiăceiăceămuriser<.

556

CAPITOLUL 56 — Minunat, neh? Yabuăar<t<ăc<treămorYiiădeăjos. — V<ărog?ăîntreb<ăBlackthorne. — Aăfostăunăpoem.ăÎnYelegiăpoem? — Da,ăînYelegăcuvânt. — A fost un poem, Anjin-san, n-aiăv<zut? Dac<ă Blackthorneă ară fiă ştiută cuvinteleă ară fiă spus:ă "Nu,ăYabu-san,ă dară înă schimbă amă v<zut limpede pentru prima dat<ăceăeraădeăfaptăînăminteaăei,ădinăclipaăînăcareăaădatăprimulăordinăşiăYoshinakaăaăucisăprimulăom.ăPoem?ăAăfostăunăritualăînsp<imânt<tor,ă plină deă curaj,ă lipsită deă îndurareă şiăextraordinar,ă undeă moarteaă esteă laă felă deă oficial<ă şi de neocolităcaăşiăinchiziYiaăspaniol<,ăiarătoateăacesteămorYiăabiaăună preludiuă laă ceaă aă luiă Mariko.ă Soartaă tuturoră eă hot<rât<ăacum, Yabu-san, a ta, a mea, a castelului, a lui Kiri, Ochiba şiăIshido,ăaătuturor,ăşiătotulăpentruăc<ăea aăhot<râtăs<ăfac<ăceeaăceăaăcrezutăc<ăeraănevoie.ăŞiăcândăaăhot<râtăasta?ăCuămultătimpă înă urm<,ă neh? Sau,ă maiă degrab<,ă Toranagaă aă luatăaceast<ăhot<râreăpentruăea." — Îmiăpareăr<u,ăYabu-san. Nu cuvinte destul, spuse. Yabuă abiaă îlă auzi.ă Eraă linişteă peă ziduriă şiă peă strad<,ă toYiăst<teauă nemişcaYiă caă nişteă statui.ă Apoiă stradaă începuă s<ăprind<ăviaY<,ăvociăşoptite,ămişc<riădomolite,ăsoareleăîncepuăs<ăînc<lzeasc<ăşiăfiecareăieşiădinătrans<. Yabuăoft<ăplinădeămelancolie. — A fost un poem, Anjin-san,ă spuseă dină nouă şiă p<r<siăcrenelurile. Cândă Marikoă ridicaseă sabiaă şiă porniseă singur<ă înainte,ăBlackthorneăarăfiăvrutăs<ăsar<ăjosăînăaren<ăcaăs-oăapereăşiăs<ăseă

557

arunce asupra atacatorului ei zburându-i capul de pe umeri înainteăcaăs<ăfieăm<cel<rit<.ăDar,ăcaătoat<ălumea,ănuăf<cuseănimic. Nu pentru c<ăi-arăfiăfostăteam<,ănu-i mai era de mult team<ădeămoarte,ăcurajulăeiăîiăar<taseăinutilitateaăfricii,ăiarăelăajunseseălaăoăînYelegereăcuăelăînsuşiădeămultătimp,ăînănoapteaăaceea, în sat. Am vrut într-adev<ră s<-miă înfigă pumnalulă înă inim<ă înănoaptea aceea. De atunci teama mea de moarte s-aătopit,ăaşaăcumăaăspusăşiăea c-oă s<ă seă întâmple.ă "Doară tr<indă laă porYileă morYiiă poYiăînYelegeă bucuriaă deă nedescrisă deă aă tr<i".ă Nu-mi amintesc cândăaăoprităOmiălovitura,ădoarăc<ăm-amăsimYităren<scutăcândăm-am trezit a doua zi în zori. Ochiiăluiăalunecar<ăpesteămorYiiădinăstrad<.ăAşăfiăpututăs<-l ucidăpeăacelăsamuraiăînăgriăpentruăea,ăseăgândi.ăŞiăpoateăînc<ăunulăsauăpoateămaiămulYi,ădarăarăfiăfostăîntotdeaunaăînc<ăunulăşiămoarteaămeaănuăarăfiăaplecatăînăniciăunăfelăbalanYa. Nu mi-e team<ădeămoarte,ăîşiăspuse,ăsuntădoarătulburatăc<ănuăpotăs<ăfac nimic ca s-oăap<r. Samuraii în uniforme gri ridicau acum trupurile, uniforme maroă şiă uniformeă gri,ă toateă tratateă cuă aceeaşiă demnitate.ăCeilalYiă seă îndep<rtau,ă Kiyamaă şiă oameniiă luiă printre ei laolalt<ăcuăcopii,ăfemeiăşiăslujnice,ătoYiădep<rtându-se, praful dinăstrad<ăridicându-seăsubăpicioareleălor.ăSimYiămirosulăacruăalămorYiiăamestecatăcuăbrizaăs<rat<,ăminteaăluiăst<pânit<ăînc<ădeăea,ădeăcurajulăei,ădeăc<lduraăf<r<ăseam<năpeăcareăcurajul ei nem<rginităi-lăd<duse.ăPriviăînăsusălaăsoareăşiăsocotiăora.ăMaiăaveaăşaseăceasuriăpân<ălaăapus.ăSeăîndrept<ăc<treătrepteleăcareăduceau jos. — Anjin-san,ăundeămergeYi,ăv<ărog? Seă întoarseă înapoiă c<ciăuitaseădeăpropriiă luiă str<jeriă înăgri.ăC<pitanulăîl privea atent. — Ah,ăîmiăpareăr<u.ăM<ăducăjos,ăşiăar<t<ăc<treăcurte.

558

C<pitanulăseăgândiăoăclip<,ăapoiă f<r<ăpreaămareă tragereădeăinim<ăîncuviinY<. — Înăregul<.ăV<ărog,ăurmaYi-m<. ÎnăcurteăBlackthorneăsimYiăduşm<niaăsamuailorăînămaroăfaY<ăde cei înă uniformeă gri.ă Yabuă st<teaă lâng<ă porYiă privindăoamenii întorcându-se.ă Kiriă şiă doamnaă Sazukoă îşiă f<ceauăvântăcuăevantaieleăşiădoicaăal<ptaăsugarul.ăSt<teauăpeăperneăşiăaşternuturiăîntinseăînăgrab<ălaăumbr<,ăpeăoăverand<.ăPurt<toriiădeăpalanchineăseăîngr<m<diser<ăde-oăparte,ăaşezaYiăpeăvineăîntr-unăgrupămic,ăînsp<imântat,ăînăjurulăbagajelorăşiăcailorădeăpovar<. Seăîndrept<ăc<treăgr<din<,ădarăg<rzileăscuturar<ădinăcap. — Îmiă pareă r<u,ă deocamdat<ă acoloă nuă seă poateă merge,ăAnjin-san. — Da, desigur, spuse el întorcându-se din drum. Stradaăseăgoleaăacum,ădeşiăcamăcinciăsuteădeăsamuraiăînăgriăînc<ă r<m<seser<,ă aşezaYiă peă vineă sauă cuă picioareleăîncrucişate,ăîntr-unăsemicercălarg,ăcuăfaYaăc<treăporYi.ăUltimulădintreăsamuraiiăînămaroătrecuăşchiop<tândăpeăsubăarcad<. Yabuăstrig<: — Închide-YiăporYileăşiăcoborâYiăbara. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă Yabu-san, spuseă ofiYerul,ă darădoamnaă Todaă aă spusă c<ă trebuieă s<ă fieă l<sateă deschise.ăTrebuieăs<ăleăp<zimăîmpotrivaătuturorăb<rbaYilor,ădarăporYileătrebuieăs<ăfieădeschise. — Eştiăsigur? OfiYerulă încerc<ăs<-şiăst<pâneasc<ămânia.ăEraăunăb<rbatădeătreizeciă deă ani,ă îngrijit,ă cuă chipulă sever,ă cuă b<rbiaă întins<ăînainte,ăcuămustaY<ăşiăbarb<. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăbineînYelesăc<ăsuntăsigur. — MulYumesc.ăN-amăvrutăs<ăteăofensez,ăneh? EştiăofiYerul cel mai mare în grad? — Doamna Toda m-a onorat cu încrederea ei, da. Desigur

559

sunteYiămaiămareăînăgradăcaămine. — Euăsuntălaăcomand<,ădarădumneataăeştiăofiYerulădeăgard<. — V<ămulYumesc,ăYabu-san, dar doamna Toda e cea care comand<ă aici.ă SunteYiă celă maiă mareă ofiYeră înă grad.ă Aşă fiăonorată s<ă fiuă alădoileaădup<ădumneavoastr<,ădac<ă îmiăveYiăîng<dui. Yabuăspuseămoroc<nos: — ÎYiă îng<dui,ăc<pitane.ăŞtiuăfoarteăbineăcineăneăcomand<.ăNumele dumitale, te rog? — Sumiyori Tabito. — N-a fost primul samurai în gri tot un Sumiyori? — Ba da, Yabu-san, eraăv<rulămeu. — Cândă eştiă gata,ă c<pitaneă Sumiyori,ă teă rog,ă convoac<ă oăadunareăaătuturorăofiYerilor. — Desigur,ăAlteY<,ăcuăîng<duinYaăei. Amândoiăb<rbaYiiăîşiăîntoarser<ăprivirileăc<treăoădoamn<ăcareăintr<ăînăcurte p<şindăgreoi.ăEraăînăvârst<ăşiăsamuraiăşiăseăl<saăgreuăpeăunăbaston.ăP<rulăeiăeraăalbădarăîşiăYineaăspateleădreptăşiăseăîndrept<ăc<treăKiritsubo,ăurmat<ădeăslujnicaăceăYineaăoăumbrel<ădeasupraăei. — Ah, Kiritsubo-san,ă spuseă eaă politicoas<,ă suntă MaedaăEtsu,ă mamaă senioruluiă Maeda,ă şiă împ<rt<şescă vederileădoamneiă Toda.ă Cuă îng<duinYaă eiă mi-ară placeă s<ă aşteptăîmpreun<ăcuăea. — V<ărogăluaYi,ăloc.ăSunteYiăbinevenit<,ăspuseăKiri. Oăslujinc<ăaduseăalt<ăpern<ăşiăamândou<ăoăajutar<ăpeăb<trânaădoamn<ăs<ăseăaşeze. — Ah,ăaşa-i mai bine. Mult mai bine, spuse doamna Etsu în<buşindu-şiă ună geam<tă deă durere.ă Peă ziă ceă trece,ăîncheieturileămeleăm<ăsup<r<ădinăceă înăceămaiă r<u.ăAh,ăceăuşurare.ăMulYumesc. — AYiădoriăcha? — Mai întâi cha, apoi saké, Kiritsubo-san. Mult saké.

560

Asemeneaăîntâmpl<riăîYiăfacăsete,ăneh? AlteăfemeiăsamuraiăseădesprindeauădinămulYimeaăcareăplecaăşiă seă întorceauă printreă rândurileă samurailoră înă griă c<treăumbraăpl<cut<.ăCâtevaă ezitar<ă şiă treiă seă r<zgândir<,ă dară înăcurândăpeăverand<ăseăaflauăpaisprezeceădoamne şiădou<ăîşiăaduseser<ăcopiiiăcuăele. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăeuăsuntăAchiko,ăsoYiaăluiăKiyamaăNagamasaăşiăvreauăşiăeuăs<ăplecăacas<,ărostiătimid<ăoătân<r<ăfat<ăceă îşiă Yineaăfiulădeămân<.ăVreauăs<ăm<ăîntorcăacas<ă laăsoYulămeu.ăPotăs<ăcerăîng<duinYaăs<ăaşteptăşiăeu,ăv<ărog? — DarăseniorulăKiyamaăvaăfiăfuriosăpeădumneata,ădoamn<,ădac<ăr<mâiăaici. — Oh,ăîmiăpareăr<u,ădarăbuniculăabiaăm<ăştie.ăSuntădoarăsoYiaăunuiăfoarteăneînsemnatănepot.ăSuntăsigur<ăc<ăn-oăs<-iăpeseăşiănu mi-amăv<zutăsoYulădeăluniădeăzileăşiănu-miăpas<ăniciămieăceăspunăei.ăDoamnaănoastr<ăareădreptate,ăneh? — Chiarăaşa,ăAchiko-san,ăspuseăb<trânaădoamn<ăEtsu,ăluândăferm<ăcomanda.ăDesigurăc<ăeştiăbineăprimit<,ăcopil<,ăvinoăşiăstaiălâng<ămine.ăCare-iănumeleăfiuluiăt<u?ăCeăb<iatăminunatăai! Doamneleăîşiăunir<ăvocileăcaăs<ăsprijineăaceast<ăp<rereăşiăunăaltăb<ieYelădeăpatruăaniăspuseărug<torăcuăglasăpiYig<iat: — V<ărog,ăşiăeuăsuntăunăb<iatăminunat,ăneh? Cinevaărâseăşiătoateădoamneleăiăseăal<turar<. — Eştiăîntr-adev<r,ăspuseădoamnaăEtsuăşiărâser<ădin nou. Kiriăîşiăşterseăoălacrim<. — Iat<,ă aşa-iă maiă bine.ă Eramă multă preaă serioas<,ă neh? chicoti.ă Ah,ă doamnelor,ă suntă atâtă deă onorat<ă c<ă miă seăîng<duieă s<ă v<ă întâmpină înă numeleă ei. Trebuieă s<ă fiYiă cuătoateleăfl<mândeăşiăaveYiăatâtaădreptate,ădoamn<ăEtsu,ătreaba astaăîYiăfaceăsete! Trimiseă slujniceleădup<ămâncareă şiă b<utur<ă şiă prezent<ăpeăacele doamne care aveau nevoie de asta, admirând un

561

chimonouă ală uneiaă sauă oă umbrel<ă deosebit<ă aă alteia.ă Înăcurândăsporov<iauăcuătoatele,ăfericiteăşiăguraliveăcaătotăatâYiaăpapagali. — Cumă ară puteaă înYelegeă ună b<rbată femeile?ă spuseăSumiyori. — Cuă neputinY<,ă încuviinY<ă Yabu.ă Acumă suntă speriateă şiăînl<crimateă şi-nă clipaă urm<toare...ă Cândă amă v<zut-o pe doamna Mariko ridicând sabia lui Yoshinaka am crezut c-amăs<ămorădeămândrie. — Da,ăp<catăc<ăacelăultimăsamuraiăînăgriăaăfostăatâtădeăbun.ăMi-arăfiăpl<cutăs-oăv<dăucigându-l.ăArăfiăucisăunăb<rbatămaiăpuYinăiscusit. Sumiyoriă îşiă frec<ă b<rbiaă undeă sudoareaă careă seă uscaseă îlăirita. — Ce-aYiăfiăf<cutăînăloculălui? — Aşăfiăucis-oăşiăapoiăaşăfiăatacatăchmnourileăînămaro.ăPreaămult sânge aici. Abia m-amăpututăYineăs<ănuăm<cel<rescătoYiăsamuraii în gri din jurul meu, de pe zid. — Eă bineă s<ă uciziă câteodat<.ă Foarteă bine.ă Câteodat<ă eădeosebităşiăeămaiăbineădecâtăs<-Yiădoreştiăoăfemeie. Se auzi o izbucnire de râsete în grupul femeilor care-i priveauă peă ceiă doiă b<ieYeiă trop<indă înă susă şi-n jos cu importanY<,ăfluturându-şiăchimonourileăpurpurii. — Eăbineă s<ă avemă copiiă aiciă dină nou.ăMulYumescă tuturorăzeilorăc<ăaiămeiăsuntălaăYedo. — Da. Yabu privea cercet<torăfemeile. — M<ăgândeamălaăacelaşiălucru,ăspuseăîncetişorăSumiyori. — Şiăcare-iăr<spunsulăt<u? — Eă doară unulă acum.ă Dac<ă Ishidoă neă las<ă s<ă plec<m,ă eăminunat.ăDac< seppuku-l doamnei Mariko e irosit, atunci o s<ăleăajut<măpeăacesteădoamneăs<ătreac<ăînăNem<rginireăşiăoăs<ăîncepemăomorul.ăEleăn-orăs<ăvreaăs<ătr<iasc<.

562

— Unele s-arăputeaăs<ăvrea. — PuteYiăhot<rîăastaămaiă târziu,ăYabu-san. I-ar fi de mare ajutorăst<pânuluiănostruădac<ăşi-ar face toate seppuku aici.ăŞiăcopiii. — Da. — Dup<ă aceeaă oă s<ă urc<m laă creneluriă şi-nă zoriă oă s<ădeschidemăporYile.ăOăs<ălupt<măpân<ălaăamiaz<.ăAstaăoăs<ăfieădeăajuns.ăApoiăceiăcareăvorăr<mâneăorăs<ăseăîntoarc<ăîn<untruăşiăorăs<ăpun<ăfocăacesteiăp<rYiăaăcastelului.ăDac<ăamăs<ămaiătr<iescăatunciăaşăfiăonoratădac<ămi-aYiăfiăsecondant. — Desigur. Sumiyori rânji. — Astaă oă s<ă sfâşieă împ<r<Yia,ă neh? Vestea despre toate acesteăomoruriăşi seppuku-lăeiăoăs<ăseăîmpr<ştieăcaăfocul.ăOăs<ă înghit<ă Osaka,ă neh? CredeYiă c<ă astaă oă s<-l întârzie pe Prealuminat?ăS<ăfieăacestaăplanulăst<pânului nostru? — Nuăştiu.ăAscult<,ăSumiyori-san,ăm<-ntorcăacas<ălaămineăpentruă oă clip<.ă D<-miă deă ştireă deă îndat<ă ceă doamnaă seăîntoarce. Seăîndrept<ăc<treăBlackthorneăcareăst<teaămoroc<nosăpeătrep-teleăintr<riiăprincipale. — Ascult<,ăAnjin-san,ăîiăspuseăînătreac<t, poate am un plan. Tainic, neh? Tainic,ăînYelegi? — Da,ăînYeleg. Clopoteleă sunar<ă schimbareaă orei.ă Sunar<ă înă minteaă lorăînceputulăOreiăMaimuYei,ăcartulădeălaăşaseăb<t<iădeăclopotădeădup<-amiaz<,ă treiă ceasuriă aleă amiezii.ă MulYiă seă întoarser<ăc<treă soareă şi,ă f<r<ă s<ă seă gândeasc<ă anume,ă îiă m<surar<ăpoziYia. — Ceăplan?ăîntreb<ăBlackthorne. — Vorbimă maiă târziu.ă Staiă prină preajm<.ă Nuă spuiă nimic,ăînYelegi? — Da.

563

Yabuă p<şiă mândruă peă poart<ă însoYită deă treiă samuraiă înăuniformeămaro.ăDou<zeciădeăsamuraiăînăgriăliăse al<turar<ăşiăîmpreun<ăpornir<ăînăjosulăstr<zii.ăCasaăluiădeăoaspeYiănuăeraăpreaădeparte,ădup<ăprimulăcolY.ăSamuraiiăînăgriăseăoprir<ălaăpoart<.ă Yabuă leă f<cuă semnă samurailoră s<iă s<ă aştepteă înăgr<din<ăşiăintr<ăsingurăînăcas<. *** — Eă cuă neputinY<,ă generale,ă spuseă Ochiba.ă Nuă poYiă s<ăîng<duiăuneiădoamneădeărangulăeiăs<-şiăfac<ăseppuku. — Îmiăpareăr<u,ădarăeştiăprinsăînăcurs<,ăaşa-i, spuse seniorul Kiyamaăap<sat. — CuăumilinYaăpotrivit<,ădoamn<,ăspuseăIshido,ăorice-am zis sau n-amăzisănuăconteaz<ăniciăcâtădosul unui eta pentru ea. S-aăhot<râtădeja,ăsauăcelăpuYinăToranagaăaăhot<rât. — Desigurăc<ăelăeăînăspateleăacesteiămanevre,ăspuseăKiyamaăînătimpăceăOchibaătres<riădinăpricinaăproasteiăcreşteriăaăluiăIshido. — Îmiăpareăr<u,ădarăte-aăîntrecutăiar<şiăîn viclenie. Dar chiar şi-aşa,ănuăpoYiăs-oălaşiăs<-şiăfac<ăseppuku. — De ce? — Teă rogăs<ăm<ă ierYi,ăgenerale,ă trebuieăs<ăvorbimăcuăglasăcoborât, spuse Ochiba. Aşteptauă înă anticameraă spaYioas<ă aă înc<periiă înă careă z<ceaădoamnaăYodoko,ăînăînc<perile interioare ale donjonului, la al doilea etaj. — Suntă sigur<ă c<ă n-aă fostă greşealaă domniei-taleă şiă deciătrebuieăs<ăfieăoăcale. Kiyamaăspuseăîncetişor: — NuăpoYiăs<ăoălaşiăs<-şiăcontinueăplanul,ăgenerale,ăfiindc<ăastaăoăs<ăpun<ăpeăjarăfiecareădoamn<ădin castel. Ishidoăseăholb<ălaăelăf<r<ăs<ăclipeasc<.

564

— Credăc<ăaiăuitatăc<ăcâtevaăauăfostăuciseădinăgreşeal<ăşiăastaăn-aăf<cutăvaluriăprintreăele,ădoarăc-aăoprităalteă încerc<riădeăevadare. — Astaăaăfostăoăgreşeal<ăgroaznic<,ăgenerale,ăspuseăOchiba. — Sunt de acord,ădarăsuntemăînăr<zboiăşiăToranagaănuăeăînc<ăînămâinileănoastreăşiăpân<ăcândăn-oăs<ăfieămort,ădumneataăşiăMoştenitorulăsunteYiăînămareăprimejdie. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ănuăm<ătemăpentruămine,ăciăpentruăfiulămeu,ă spuseă Ochiba.ă Trebuieă s<ă fieă toYiă înapoi aici în optsprezeceăzile.ăTeăsf<tuiescăs<-iălaşiăpeătoYiăs<ăplece. — Acestaăeăunăriscăinutil,ăîmiăpareăr<u.ăNuăsuntemăsiguriăc<ăareădeăgândăs<ăfac<ăce-a spus. — O s-oă fac<,ă îiă spuseăKiyamaădispreYuitor,ă nepl<cându-i prezenYaăarogant<ăaăluiăIshidoăînăînc<perile opulente, pline deă bog<Yie,ă care-iă aminteauă atâtă deă limpedeă deă Taikō,ăprietenulăşiăst<pânulăs<uăvenerat.ăEăsamurai. — Da,ă spuseă Ochiba.ă Îmiă pareă r<u,ă dară suntă deă acordă cuăseniorulăKiyama.ăMarikoă oă s<ă fac<ă ce-aă spus.ă Şiă maiă eă şiăcotoroanYaăaia,ăEtsu! Maedaă<ştiaăsuntăunăsoiămândru,ăneh? Ishidoăseăîndrept<ăc<treăfereast<ăşiăpriviăafar<. — Dinăparteaămeaăpotăs<ăard<ătoYi!ăFemeiaăTodaăeăcreştin<,ăneh? Nuă eă sinucidereaă împotrivaă religieiă ei?ă Ună p<catădeosebit? — Da,ă dară oă s<ă aib<ă ună secondant,ă aşaă c<ă n-o s<ă fieăsinucidere. — Şiădac<ăn-are? — Cum? — S<ăzicemăc<ăeădezarmat<ăşiăn-are secondant? — Cum ai putea face asta? — Oăiauăprizonier<.ăOă închidăundevaăcuăslujniceăaleseăcuăgrij<,ăpân<ăcândăToranagaătreceădeăfruntariileănoastre.ăIshidoăzâmbi.ăApoiăpoateăs<ăfac<ăceăvrea.ăAşăfiăchiarăîncântatăs-o ajut.

565

— Cum ai putea s-oăprinzi?ăîntreb<ăKiyama.ăArăaveaăoricumătimpăs<-şiăfac<ăseppuku sauăs<-şiăfoloseasc<ăpumnalul. — Poate,ădarăs<ăzicemăc-arăputeaăfiăprins<ăşiădezarmat<ăşiăYinut<ăînchis<ăcâtevaăzile.ăNuăsuntăaceste câteva zile vitale? Nuădeăastaăinsist<ăeaăs<ăpleceăast<zi,ăînainteăcaăToranagaăs<ătreac<ăhotareleănoastreăşiăs<ăseăcastrezeăsingur? — S-arăputeaăfaceăasta?ăîntreb<ădoamnaăOchiba. — ArăfiăcuăputinY<,ăspuseăIshido. Kiyamaăcuget<ălaăceleăspuse. — În optsprezeceăzileăToranagaătrebuieăs<ăfieăaici.ăArăputeaăs<ămaiăîntârzieălaăhotarăpentruăcelămultăînc<ăpatruăzile.ăVaătrebuiăs<ăfieăYinut<ăoăs<pt<mân<ăcelămult. — Sau pentru totdeauna, spuse Ochiba. Toranaga întârzie atâtădeămultăîncâtăuneoriăcredăc<ăn-oăs<ăsoseasc<ăniciodat<. — Trebuieăs<ăfieăaiciăînăceaăde-aădou<zeciăşiădouaăzi,ăspuseăIshido.ăAh,ădoamn<,ăastaăaăfostăoăideeăstr<lucit<,ăstr<lucit<! — Desigurăc<ăaăfostăideeaădomniei-tale, generale. Voceaă luiă Ochibaă eraă liniştitoare,ă deşiă eraă foarteă obosit<ădup< o noapte de nesomn. — Şiăcumăr<mâneăcuăseniorulăSudaraăşiăsoraămea?ăSuntăoareăacum cu Toranaga? — Nu,ădoamn<.ăNuăînc<.ăOrăs<ăvin<ăaiciăpeămare. — Eaănuătrebuieăatins<,ăspuseăOchiba.ăSauăcopilulăei. — CopilulăeiăesteămoştenitorădirectăalăluiăToranaga,ăcare este moştenitorulăspiYeiăMinowara.ăDatoriaămeaăc<treăMoştenitor m<ăfaceăs<ăar<tăastaădinănou,ădoamn<. — Soraămeaănuătrebuieăatins<.ăNiciăfiulăei. — Cumădoreşti. Eaăseăîntoarseăc<treăKiyama: — AlteY<,ăcâtădeăbun<ăcreştin<ăesteăMariko-san? — Foarteă bun<,ă replic<ă Kiyamaă deă îndat<.ă Vreiă s<ă spuiădespreăsinucidereăcaăp<cat?ăEu...ăeuăcredăc<ăoăs<ăYin<ăseamaădeăasta,ăsauăsufletulăeiăeăpierdutăpentruătotdeauna,ădoamn<,ă

566

darăeuănuăştiuădac<... — AtunciăeăoăsoluYieămaiăsimpl<,ăspuseăIshidoăf<r<ăs<ăsteaăpeăgânduri. Porunceşteă Mareluiă Preotă ală creştiniloră s<-i porunceasc<ăeiăs<ănuămaiăh<rYuiasc<ăconduc<toriiălegiuiYiăaiăîmp<r<Yiei! — N-are puterea asta, spuse Kiyama. Apoiăad<ug<ăcuăvoceaăşiămaiăînYep<toare: — Asta-iă amestecă înăpoliticaănoastr<.ăCevaă laă careăaiă fostăîntotdeaunaăhot<râtăîmpotriv<ă– şiăpeăbun<ădreptate. — Seă pareă c<ă creştiniiă seă amestec<ă doară atunciă cândă leăconvine, spuse Ishido. A fost doar o sugestie. Uşaă interioar<ăseădeschiseăşiă înăcadrulăeiă st<teaăunădoctor.ăFaYa-iăeraăgrav<ăşiăîmb<trânit<ădeăoboseal<. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă doamn<,ă întreab<ă deădomnia-voastr<. — Eăpeămoarte?ăîntreb<ăIshido. — Aproapeădeămoarte,ăgenerale,ăda,ădarăcând...ănuăştiu. Ochibaă seă gr<biă de-aă curmezişulă mariiă înc<periă şiă trecuăprintr-oă uş<ă interioar<ă cuă chimonoulă albastruă fluturând graYios.ăAmândoiăb<rbaYiiăoăprivir<.ăUşaăseăînchise.ăPentruăunătimpăceiădoiăb<rbaYiăîşiăferir<ăochiiăunulădeăcel<lalt,ăapoiăMyama spuse: — Chiarăcreziăc<ădoamnaăTodaăarăputeaăfiăcapturat<? — Da,ăîiăspuseăIshidoăprivindăuşa. Ochibaătravers<ăcameraădeosebitădeăopulent<ăşiăîngenunchieăUng<ăaşternuturi.ăSlujniceăşiădoctoriăerauăpesteătotăîmprejur.ăSoarele se strecura printre obloanele de bambus, înveselind intarsiileăroşiiăşiăauriiădeăpeăgrinzi,ăstâlpiiăşiăcanaturileăuşilor.ăPatul lui Yodoko era înconjurat de paravane decorative pictate.ăP<reaăc<ădoarme,ăfaYaăeiăcuăobrajiiă lipsiYiădeăsângeăodihnindu-se între gluga rasei budiste, cu încheieturile subYiri,ăcuăveneănoduroase.ăOchibaăseăgândiăceătristăeăs<ădeviiăb<trân.ă Vârstaă eraă atâtă deă nedreapt<ă cuă femeile. Nu cu

567

b<rbaYii,ădoarăcuăfemeile.ăZeiiăs<ăm<ăapereădeăb<trâneYe,ăseărug<ăea.ăBuddhaăs<-miăapereăfiulăşiăs<-lăaduc<ăînăsiguranY<ălaăputereăşiăs<ăm<ăapereădoarăatâtaăvremeăcâtăsuntăînăstareăs<-l ap<răşiăs<-l ajut. Lu<ămânaăluiăYodoko. — Doamn<? — O-chan? şopti Yodoko folosind numele ei de alintare. — Da,ădoamn<? — Ah,ăcâtădeădr<guY<ă eşti,ă atâtădeădr<guY<,ă întotdeaunaăaiăfost. Mânaăiăseăridic<ăşi-iămângâieăp<rulăminunat,ăiarăOchibaănuăseăsimYiă ofensat<ă deă atingere,ă ciă bucuroas<,ă caă întotdeauna,ăpentruăc<-iăpl<ceaătareămultăb<trâna. — Atâtă deă tân<r<ă şiă frumoas<ă şiă pl<cută mirositoare.ă CeănorocosăaăfostăTaikō. — Aiădureri,ădoamn<?ăPotăs<-Yiăaducăceva? — Nimic,ănimic.ăVoiamădoarăs<ăvorbesc. Ochiiăb<trâniăerauăcufundaYiăînăorbite,ădarănu-şiăpierduser<ănimic din agerime. — Trimite-iăpeăceilalYiădeăaici. Ochibaă leă f<cuă semnă s<ă pleceă şiă cândă r<maser<ă singureăspuse: — Da,ădoamn<. — Ascult<,ădragaămea,ăf<-l pe general s-oălaseăs<ăplece. — Nuăpoate,ădoamn<,ă sauă toYiă ceilalYiăostateciăoră s<ăpleceăşi-oăs<ăpierdemăputerea.ăRegenYiiăauăfostăcuătoYiiădeăacord,ăspuse Ochiba. — RegenYii! Yodokoăoăspuseăcuăoăurm<ădeădispreY. — Tuăeştiădeăacord? — Da,ădoamn<,ăiarănoapteaătrecut<ăaiăspusăc<ăeaănuătrebuieăs<ăplece. — Acum trebuie s-oă laşiă s<ăpleceă sauăalYiiă oră s<-i urmeze

568

exemplul,ăiarătuăşiăfiulăt<uăveYiăfiămânjiYiădinăcauzaăgreşeliiălui Ishido. — Seniorulăgeneralăeăcredincios,ădoamn<.ăToranagaănuăe.ăÎmiăpareăr<u. — PoYiăs<ăaiăîncredereăînăToranaga,ănuăînăel. Ochibaăscutur<ădinăcap. — Îmiăpareăr<u,ădarăsuntăconvins<ăc<ăToranagaăe hot<râtăs<ădevin<ăshōgun şi-oăs<ăneădistrug<ăfiul. — Greşeşti!ă Aă spusă astaă deă oă mieă deă ori.ă AlYiă daimyo încearc<ă s<-lă foloseasc<ă pentruă ambiYiileă loră personale.ăÎntotdeaunaăauăf<cut-o. Toranaga a fost favoritul lui Taikō. Toranaga l-a cinstit întotdeaunaăpeăMoştenitor.ăToranagaăeăunăMinowara.ăNuăteăl<saădus<ădeăIshidoăsauădeăregenYi.ăAuăkarma lor, tainele lor, O-chan. Deăceăs<ăn-oălaşiăs<ăplece?ăEătotulăaşaădeăsimplu.ăNu-iăîng<duiăs<ăpleceăpeămareăşiăatunciăpoateăfiăîntotdeaunaăîntârziat<ăundeva între hotarele noastre. Eă înc<ă înă plasaă generaluluiă t<u,ă cuă Kiriă şiă toateă celelalte,ăneh? Oăs<ăfieăînconjurateădeăsamuraiăînăgri.ăGândeşteăcumăarăfi gândit Taikō,ăsauăToranaga.ăTuăşiăfiulănostruăsunteYiătraşiăîn... Cuvinteleă seă pierdur<ă şiă pleoapeleă începur<ă s<-i fluture. B<trânaăîşiăadun<ăputerileăce-iămaiăr<m<seser<ăşiăcontinu<: — Mariko-san nu s-ară puteaă niciodat<ă împotriviă str<jilor.ăŞtiuăc-oăs<ăfac<ăceăspune.ăLas-oăs<ăplece. — Desigurăc<ăşiălaăastaăne-amăgândit,ădoamn<,ăspuseăOchibaăcuă voceaă blând<ă şi r<bd<toare,ă dară înă afaraă castelului,ăToranaga are grupuri tainice de samurai, ascunse de jur împrejurăprinăOsakaăşiănuăştiuăcâtădeămulYiăsuntăşiăareăaliaYiăşiănuăsuntemăsiguriăcineăsuntăaceştia.ăArăputeaăs<ăscape.ăOdat<ăceă eaă scap<,ă toYiă ceilalYiă oră s-o urmezeă deîndat<ă şi-oă s<ăpierdemă multă dină putereaă noastr<.ă Aiă încuviinYat,ăYodoko-chan, nu-Yiă aminteşti?ă Îmiă pareă r<u,ă dară te-am întrebatănoapteaătrecut<.ăNu-Yiăaminteşti?

569

— Da,ă îmiă amintescă copil<,ă r<spunseă Yodoko,ă cuă minteaăr<t<cindăaiurea.ăOh,ăcumăaşăvrea ca seniorul Taikō s<ăfieădinănouăaiciăs<ăteăîndrume! RespiraYiaăb<trâneiădoamneăîncepeaăs<ădevin<ăgreoaie. — S<-YiădauăpuYinăcha, sau saké? — Cha, da,ăteărog.ăPuYinăcha. Oăajut<ăs<ăbea. — MulYumesc,ăcopil<. Voceaă eraă maiă slab<ă acum,ă efortulă conversaYieiă gr<bindămoartea. — Ascult<,ă copil<,ă trebuieă s<ă aiă încredereă înă Toranaga.ăC<s<toreşte-teăcuăel.ăTocmeşte-te cu el pentru succesiune. — Nu,ănu,ăspuseăOchibaăcutremurat<. — Yaemonăpoateă s<ădomneasc<ădup<ăel,ă apoiă fructulănoiiătaleă c<s<toriiă dup<ă fiulă nostru. Fii fiului nostru vor jura fidelitateăveşnic<ăacesteiănoiăliniiăToranaga. — Toranaga l-aă urâtă întotdeaunaă peă Taikō.ă Ştiiă asta,ădoamn<.ăToranagaăesteăizvorulătuturorănecazurilor.ăDeăatâYiaăani, neh? El! — Şiătu?ăCumăr<mâneăcuămândriaăta,ăcopil<? — El e duşmanul,ăduşmanulănostru. — Aiădoiăduşmani,ăcopil<.ăMândriaătaăşiănevoiaăde-a avea un b<rbatăpeăm<suraăsoYuluiănostru.ăTeărog,ăaiăr<bdareăcuămine,ăeştiătân<r<ăşă frumoas<ă şiă rodnic<ă şiămeriYiă ună soY.ăToranagaăeădemnădeătine,ă tuă deă el.ă Toranagaă eă singuraă şans<ă peă careă oă areăYaemon. — Nu,ăelăeăduşmanul. — AăfostăcelămaiămareăprietenăşiăcelămaiăcredinciosăvasalăalăsoYuluiănostru.ăF<r<...ăf<r<ăToranaga...ănuăvezi?ăToranagaăl-a ajutat...ănuăvezi?ăTuăpoYi...ăpoYiăs<ăteădescurciăcuăel. — Îmiăpareăr<u,ădarăîlăur<sc,ăm<ădezgust<,ăYodoko-chan. — Multeăfemei...ăceăspuneam?ăOh,ăda,ămulteăfemeiăseăm<rit<ă

570

cuăb<rbaYiă careă leădezgust<.ăMulYumescă luiăBuddhaăc<ăn-a trebuităniciodat<ăs<ăîndurăasta. B<trânaă zâmbiă scurt,ă apoiăoft<.ăFuăunăoftată lung,ă adâncă şiăYinuăpreaămultătimp,ăiarăOchibaăcrezuăc<ăveniseăsfârşitul,ădarăochiiăseădeschiser<ăpuYinăşiăunăzâmbetăuşorăap<ruădinănou. — Neh? — Da. — Vrei? Te rog? — Amăs<ăm<ăgândescălaăasta. Degeteleăb<trâneiăîncercar<ăs<ăseăstrâng<. — Te implor, promite-miăc<ăaiăs<ăteăc<s<toreştiăcuăToranaga şiă amă s<ă m<ă ducă laăBuddhaă ştiindă c<ă stirpeaă luiăTaikōă vaăd<inuiăpentruă totdeauna,ăcaă şiănumeleă lui...ăNumeleă luiăvaătr<i... Lacrimileăîncepur<ăs<ăcurg<ăpeăobrajiiăluiăOchibaăînătimpăceăYineaă laă pieptă mânaă lipsit<ă deă viaY<.ă Maiă târziuă pleoapeleătremurar<ăşiăb<trânaăşopti: — Trebuie s-oălaşiăpeăAkechiăMarikoăs<ăplece.ăNu...ăn-oăl<saăs<ă încerceă s<ă seă r<zbuneă peă noiă pentruă ceeaă ceă aă f<cutăTaikō...ăCeăi-aăf<cut...ăceăi-aăf<cutătat<luiăei... Ochibaăfuăluat<ăprinăsurprindere. — Cum? Nuăurm<ăniciăunăr<spuns.ăMaiătârziuăYodokoăîncepuăs<ăbol-boroseasc<: — Drag<ăYaemon,ădragulămeuăfiu,ăcum...ăEştiăunăb<iatăatâtădeăminunat,ădarăaiăatâtădeămulYiăduşmani,ăatâtădeăprostesc...ăNuăeştiăşiătuădoarăoăînchipuire,ănuăeşti... Unăspasmăoăscutur<.ăOchibaăîiălu<ămânaăşiăoămângâie. — Namu Amida Butsu, şoptiăea. Urm<ăunăaltăspasm,ăapoiăb<trânaăspuseălimpede: — Iart<-m<,ăO-chan. — N-amădeăceăs<ăteăiert,ădoamn<. — Ai atât de multe de iertat...

571

Voceaădeveniămaiăslab<ăşiăluminaăîncepuăs<ăseăştearg<ădeăpeăfaYaăei. — Ascult<.ăProm... Promite-mi despre... despre Toranaga, Ochiba-sama...ăimportant...ăteărog...ăpoYiăs<ăaiăîncredereăînăel. Ochiiăb<trâniăoăc<utauărug<tori.ăOchibaănuăvoiaăs<ăseăsupun<,ătotuşiăştiaăc<ătrebuiaăs<ăoăfac<.ăMinteaăeiăeraăr<scolit<ădeăceeaăce fusese spus despre Akechiă Marikoă şiă înc<ă r<sunaă cuăcuvinteleăluiăTaikō,ărepetateădeăzeciădeămiiădeăori. — PoYiă s<ă aiă încredereă înă Yodoko-sama, O-chan. E Cea Înţeleaptă, nuăuitaăasta.ăAreădreptateădeăceleămaiămulteăoriăşiăpoYiăîntotdeaunaăs<-iăîncredinYeziăviaYaătaăşi-a fiului meuăşiăaămea. Ochibaăseăhot<rî. — ÎYiăprom... Seăopriăbrusc.ăLuminaădinăochiiăb<trâneiăsclipiăoăultim<ădat<ăşiădisp<ru. — Namu Amida Butsu. Ochibaăîiăduseămânaălaăbuze,ăseăînclin<ăşiăaşez<ămânaălaălocăpeă cuvertur<ă şi-i închise ochii gândindu-se la moartea lui Taikō,ă singuraă moarteă peă careă oă maiă urm<riseă atâtă deăaproape.ă Atunciă doamnaă Yodokoă îiă închiseseă ochiiă dup<ăcumăeraăprivilegiulăuneiăsoYii,ăiarăîntâmplareaăseăpetrecuseăînăaceeaşiăcamer<,ăcuăToranagaăaşteptândăafar<ăaşaăcumăacumăerauă afar<ă Ishidoă şiă Kiyama, continuând o veghe care începuse cu o zi înainte. — Darădeăceăs<ătrimitădup<ăToranaga,ăst<pâne,ăîntrebaseăea.ăArătrebuiăs<ăteăodihneşti. — Oăs<ăm<ăodihnescăcândăoăs<ămor,ăO-chan, spuseseăTaikō.ăTrebuieăs<ăstabilescăsuccesiuneaăcâtămaiăamăputere. Aşaăc<ăToranagaăsosise,ăputernic,ăplinădeăviaY<,ăradiindăforY<.ăEiă patruă erauă singuri:ă Ochiba,ă Yodoko,ă Toranagaă şiăNakamura – Taikō,ăst<pânulăJaponiei,ăz<cândăpeăpatulăs<uăde moarte – toYiă aşteptândă poruncileă careă aveauă s<ă fieă

572

urmate. — Deci, Tora-san, spusese Taikōăîntâmpinându-l cu porecla pe care Goroda i-oăd<duseă luiăToranagaăcuămultă înăurm<,ăochiiă multă adânciYiă înă capă privindu-lă scrut<toriă deă peă faYaămic<,ăsmochinit<,ăcaădeămaimuY<,ăaşezat<ăpeăunătrupălaăfelădeăm<runt,ăunătrupăcareăavuseseăputereaăoYelului pân<ăînăurm<ăcuă câtevaă luniă cândă începuseă sfârşitul.ăMor.ăDină nimică înănimic,ădarătuăaiăs<ătr<ieşti,ăiarăfiulămeuăareăs<ăfieăneajutorat. — Nuăneajutorat,ăAlteY<.ăToYiădaimyo îl vor cinsti pe fiul vostru,ăaşaăcumăv<ăcinstescăpeădomnia-voastr<. Taikōărâsese. — Da,ăaşaăoăs<ăfac<.ăAzi,ăcâtăsuntăinăviaY<.ăAh,ăda!ăDarăcumăaşăputeaăfiăsigurăc<ăYaemonăvaăconduceădup<ămine? — NumiYiăunăConsiliuăalăRegenYilor,ăAlteY<. — RegenYi...,ăspuseseăTaikōăbatjocoritor.ăPoateăarătrebuiăs<ăteănumescămoştenitorulămeuăşiăs<ăteălasăpeătineăs<ăjudeciădac<ăYaemonămerit<ăs<-Yiăurmeze. — Eu n-aşămeritaăasta.ăFiulăvostruătrebuieăs<ăv<ăurmeze. — Da.ăŞiăfiiăluiăGorodaăarăfiătrebuităs<-l urmeze. — Nu,ăeiăauăînc<lcatăpacea. — Şiătuăi-ai zdrobit la ordinele mele. — AveaYiămandatulăÎmp<ratului. Ei s-auăr<sculatăîmpotrivaămandatuluiăvostruălegiuit,ăAlteY<.ăDaYi-mi poruncile voastre acumăşiăeuăamăs<ăm<ăsupunălor. — De asta te-am chemat aici. ApoiăTaikōăspusese: — Eăunălucruărarăs<ăaiăunăfiuălaăcincizeciăşiăşapteădeăaniăşiăr<uăs<ămoriălaăşaizeciăşiătrei,ădac<ăeăsingurulăt<uăfiuăşiăn-ai nici o rud<ăşiăeştiăst<pânulăJaponiei,ăneh? — Da, spusese Toranaga. — Poateăc<ăarăfiăfostămaiăbineădac<ăn-aşăfiăavutăvreodat<ăunăfiu.ăAtunciăaşăfiăpututăs<-YiătrecăYieăîmp<r<Yia,ăaşaăcumăne-am înYeles.ăAiămai mulYiăfiiădecâtăp<duchiăpeăunăportughez.

573

— Karma. Taikōărâseseăşiăunăfirădeăsaliv<ăp<tat<ădeăsângeăseăscurseădinăguraă lui.ăCuă mareă grij<ă Yodokoă îiă şterseseă scuipatulă şiă elăzâmbiseăc<treăsoYiaălui. — MulYumesc,ăYo-chan, mulYumesc. Apoi ochii i se întorseser<ăc<treăOchiba,ăiarăOchibaăzâmbise,ădar ochii lui nu mai zâmbeau acum, ci doar cercetau întreb<tori,ăcânt<rindăaceaăîntrebareă– pe – care – nimeni – nu – îndr<zniseă– s<ă– o – pun<ăşiădeăcareăeaăeraăsigur<ăc<ăfusese întotdeauna în mintea lui. "Este într-adev<răYaemonăfiul meu? " — Karma, O-chan, neh? Oărostiseăblând,ădarăpeăOchibaăoă r<scoliseă teamaăc<ăoă s-o întrebe de-aădreptulăşiălacrimileăîiăsclipiser<ăînăochi. — Nu-i nevoie de lacrimi, O-chan. ViaYaăesteădoarăunăvisăîntr-unăvis,ăspuseseăb<trânul. St<tuseă pentruă oă clip<,ă cugetând,ă apoiă priviseă dină nouă laăToranagaăşiăcuăoăc<ldur<ăneaşteptat<,ăbrusc<,ăpentruăcareăeraăfaimos, spusese: — Ehei,ă b<trâneă prieten,ă ceă viaY<ă amă dus,ă neh? Toate b<t<liile,ăluptândăum<rălaăum<r,ădeăneînvinsăîmpreun<.ăAmăf<cutăceeaăceăeraăcuăneputinY<,ăneh? Împreun<ăamăumilităpeăceiăputerniciăşiăamăscuipatăpeăbucileălorăr<sturnate,ăînătimpăceăeiăgroh<iau,ăcerşindămaiămult.ăNoi,ănoiăamăf<cut-o.ăUnăY<ranăşiăunăMinowara! B<trânulăchicotise. — Ascult<,ă înc<ăcâYivaăaniă şiă aşă fiă zdrobită cumă trebuie pe Mânc<toriiă deă Usturoi.ă Apoi,ă cuă legiunileă coreeneă şiă cuălegiunileănoastreăjaponeze,ăoăizbitur<ăzdrav<n<ăc<treăBeijingăşiăeuăpeătronulăDragonului,ăînăChina.ăAtunciăYi-aşăfiădatăYieăJaponia,ădup<ăcumăvrei,ăşiăaşăfiăavutăceeaăceădoream. Vocea era puternic<,ăacoperindăsl<biciuneaăinterioar<. — Ună Y<rană poateă s<ă încaleceă peă tronulă Dragonuluiă cuă

574

frunteaăsusăşiăplinădeăonoruri,ănuăcaăaici,ăneh? — ChinaăşiăJaponiaăsuntădiferite.ăDa,ăAlteY<. — Da.ăSuntăînYelepYiăceiădinăînăChina.ăAcoloăprimulădintr-o dinastieă eă întotdeaunaă Y<ran,ă sauă fiuă deă Y<rană şiă tronulă eăîntotdeaunaăluatăcuăforYa,ăcuămâinileăînsângerate.ăNuăexist<ăcastele ereditare acolo. Nu-i asta puterea Chinei? Din nou, râsul. — ForYaăşiămâinileăînsângerateăşiăY<ranii.ă;sta-s eu, neh? — Da, dar sunteYiăde-asemeneaăsamurai.ăAYiăschimbatălegileăaici.ăSunteYiăprimulădintr-o dinastie. — Întotdauna mi-aiăpl<cut,ăTora-san. B<trânulăsorbiseămulYumitădinăcha. — Da,ă gândeşte-te la asta, eu pe tronul Dragonului. Gândeşte-te!ăEuăîmp<ratăalăChinei,ăYodokoăîmp<r<teas<ăşiădup<ă eaă Ochibaă Ceaă Minunat<ă şiă dup<ă mineă Yaemon,ă şiăChinaăşiăJaponiaăuniteăpentruătotdeauna,ăaşaăcumăarătrebuiăs<ăfie.ăAh,ăarăfiăfostăatâtădeăuşor!ăApoi,ăcuălegiunileănoastreăşiăcuăhoardeleăchineze,ăaşăfiăizbităspreănord-vestăşiăspreăsudăşi,ăcaănişteătârfeăde-aăzeceaămân<,ăimperiileădeăpeăîntregăp<mântulăarăfiăz<cutăgâfâindăînăY<rân<,ăcuăpicioareleălargădesf<cuteăcaănoiăs<ăputemăluaăceeaăceăvrem.ăSuntemădeăneînvinsă– tuăşiăcuămine suntem de neînvins – Japonezii sunt de neînvins, desigur,ăc<ciăştimăcareăeărostulăvieYii,ăneh? — Da. Ochiiăluiăsclipiser<ăciudat. — Care este? — Datoria,ădisciplinaăşiămoartea,ăr<spunseseăToranaga. Dină nouă ună chicotit,ă b<trânulă p<rândă maiă subYireă caăniciodat<,ămaiăînYeleptăcaăniciodat<ăşiăapoi,ăcuăoăbruscheYe pentruă careă eraă deă asemeneaă faimos,ă toat<ă c<lduraă îlăp<r<sise. — RegenYii,ă întrebaseăelăcuăglasulăveninosăşiă tare.ăPeăcineăalegi?

575

— Seniorii Kiyama, Ishido, Onoshi, Toda Hiro-matsuă şiăSugiyama. FaYaăluiăTaykoăseăstrâmbaseădeăunărânjetăr<ut<cios. — Eştiă celă maiă înYeleptă omă dină imperiu,ă dup<ă mine.ăExplic<-le doamnelor mele de ce i-aiăalesăpeăaceştiaăcinci. — Pentruăc<ătoYiăseăur<scăunulăpeăcel<lalt,ădarăîmpreun<ăeiăpotăs<ăconduc<ăbineăşiăs<ăînl<tureăoriceăîmpotrivire. — Chiarăşiăpeătine? — Nu, nu pe mine AlteY<. AtunciăToranagaăpriviseălaăOchibaăşi-i vorbise direct ei. — CaăYaemonăs<ămoşteneasc<ăputereaă trebuieăs<ă rezistaYiăînc<ănou<ăani.ăCaăs<ăfaceYiăastaătrebuieăs<ămenYineYiăpaceaăluiăTaikōămaiăpresusădeăorice.ăL-amăalesăpeăKiyamaăpentruăc<ăesteă şefulă creştinilor daimyo, ună mareă generală şiă ună vasalăfoarteăcredincios.ăMaiăapoiăSugiyama,ăpentruăc<ăesteăcelămaiăbogat daimyo dină Yar<,ă familiaă luiă eă str<vecheă şiă ur<şteăcreştiniiădinătoat<ăinimaăşiăareăcelămaiămultădeăcâştigatădac<ăYaemon ia puterea. Onoshi, pentruăc<-lăur<şteăpeăKiyama,ăîncearc<ăs<-iăînl<tureăputerea,ăesteădeăasemeneaăcreştin,ădarăunăleprosăcareăseăagaY<ădeăviaY<,ăcareăvaătr<iădou<zeciădeăaniăşi-iăur<şteăpeătoYiăceilalYiăcuăoăviolenY<ăcumplit<,ăpeăIshidoăîndeosebi.ă Ishidoă pentruă c<ă oă s<ă miroas<ă comploturile, pentruă c<-iă ună Y<ran,ă ur<şteă peă samuraiiă ereditariă şiă esteăîmpotrivaă creştinilor.ă Todaă Hiro-matsu,ă pentruă c<ă esteăsupus,ăcinstită şiă credincios,ăconstantăcaă soareleă şiă caăsabiaăceaă maiă bun<ă aă unuiă meşteră f<urar.ă Ară trebuiă s<ă fieăPreşedinteleăConsiliului. — Şiătu? — Euăamăs<-mi fac seppuku, împreun<ăcuăfiulămeuăcelămaiămare,ă Noboru.ă Fiulă meuă Sudaraă esteă c<s<torită cuă soraădoamneiăOchiba,ăaşaăc<ăelănuăeăniciăoăameninYare,ăn-ar putea fiăniciodat<.ăOăs<ămoşteneasc<ăKwanto,ădac<ăoă s<ăv<ă fac<ăpl<cere,ădac<ăoăs<ăjureăsupunereăveşnic<ăcaseiăvoastre.

576

Nimeniă nuă fuseseă surprinsă c<ă Toranagaă seă oferiseă s<ă fac<ăceeaăceăeraălimpedeăînăminteaăluiăTaikō,ăpentruăc<ăToranagaăsingurădintreătoYiădaimyo eraăadev<rataăprimejdie.ăAtunciăîşiăauziseăsoYulăspunând: — O-chan, careăesteăsfatulăt<u? — Tot ce-aăspusă seniorulăToranaga,ăAlteY<,ă r<spunseseăeaădeîndat<,ă doară c<ă ară trebuiă s<-iă porunceştiă suroriiă meleă s<ădivorYezeă deă Sudara,ă careă ară trebuiă s<-şiă fac< seppuku. Seniorulă Noboruă ară trebuiă s<ă fieă moştenitorulă senioruluiăToranagaă şiă ară trebuiă s<ă moşteneasc<ă celeă dou<ă provincii,ăMusashiă şiă Shimoosaă şiă restulă dină Kwantoă ară trebuiă s<ămearg<ăc<treămoştenitorulăvostru,ăYaemon.ăŞiăv<ăsf<tuiescăs-oăporunciYiăast<zi. — Yodoko-sama? Spre surprinderea ei Yodoko spusese: — Ah, Tokichi, ştiiă câtă teă iubescă dină toat<ă inimaă şiă peăO-chan şiăpeăYaemon,ăcaăpeăpropriulămeuăfiu.ăEuăzicăs<-l faci pe Toranaga singur regent. — Cum? — Dac<-iăporunceştiăs<ămoar<,ăcredăc<ăaiăs<-l ucizi pe fiul nostru.ăDoarăseniorulăToranagaăareădestul<ăiscusinY<,ădestul prestigiuă şiă isteYimeă caă s<ă moşteneasc<ă acum.ă D<-l pe Yaemonăînăgrijaăluiăpân<ăcândăvaăajungeălaăvârstaăpotrivit<.ăPorunceşte-iăsenioruluiăToranagaăs<-l adopte pe fiul nostru oficial.ă F<-lă peă seniorulă Toranagaă dasc<lulă luiă Yaemonă şiălas<-lăpeăacestaăs<ămoşteneasc<,ădup<ăToranaga. — Nu.ăAstaănuătrebuieăf<cut,ăprotestaseăOchiba. — Ce spui de asta, Tora-san? întrebaseăTaikō. — CuăumilinY<ătrebuieăs<ărefuz,ăAlteY<.ăNuăpotăs<ăacceptăastaăşiă v<ă imploră s<-miă îng<duiYiă s<-mi fac seppuku şiă s<ă plecăînaintea voastr<. — Vei fi singur regent. — N-amă refuzatăniciodat<ă s<ăm<ă supunădeăcândăamă f<cută

577

înYelegereaănoastr<,ădarăaceast<ăpropunereăoărefuz. Ochibaă îşiă amintiseăcumă încercaseă s<-lă conving<ăpeăTaikōăs<-lălaseăpeăToranagaăs<ăseăomoareăşiăştiaăc<ăTaikōăhot<râse deja,ădarăTaikōăîşiăschimbaseăgândurileăşi,ăînăceleădinăurm<,ăacceptaseă oă parteă dină ceă îlă sf<tuiseă Yodokoă şiă f<cuseăcompromisulă caă Toranagaă s<ă fieă unulă dintreă regenYiă şiăPreşedinteăalăRegenYilor.ăToranagaăîiăjuraseăcredinY<ăetern<ălui Yaemon, dar acum înc<ăYeseaăpânzaăcare-iă înf<şura,ăpeătoYiăcaăaceast<ătulburareăpeăcareăoăstârniseăMariko. — Ştiuăc<ăaăfostălaăporuncaălui,ămorm<iăOchiba. DoamnaăYodokoăvroiseăcaăeaăs<ăiăseăsupun<ăpeădeplin.ăS<ăm<ăm<rităcuăToranaga?ăBuddhaăs<ăm<ăapereădeăruşineaăasta,ăde ruşineaădeăaătrebuiăs<-lăprimescăşiăs<-iăsimtăgreutateaăşiăizvorulăvieYii. Ruşine? Ochiba, care-iă adev<rul?ă seă întreb<.ă Adev<rulă esteă c<ă l-ai dorităodat<,ăînainteădeăTaikō,ăneh? Chiarăşi-n timpul lui. De multe ori, în adâncul inimii, neh? Ceaă ÎnYeleapt< avea dreptateădinănouăînăprivinYaămândriei,ăcareăesteăpropriulăt<uăduşmanăşiăînăprivinYaănevoiiădeăaăaveaăunăb<rbat,ăunăsoY.ăDeăceăs<ănu-lăaccepYiăpeăIshido?ăElăteăcinsteşteăşiăteădoreşteăşi-o s<ăcâştige.ăArăfiăuşorădeămânuit,ăneh? Nu, nu pe necioplitul <staădinămlaştini.ăOh,ăştiuăzvonurileămurdareăîmpr<ştiateădeăduşmani,ă obr<zniciiă scârboase.ă Jură maiă degrab<ă c<ă m-aşăculcaăcuăslujniceleămeleăşiămi-aşăpuneăîncredereaăînăharigata pentruă înc<ă oă mieă deă vieYiă decâtă s<ă necinstescă cuă Ishidoăamintireaăst<pânuluiămeu.ăFiiăcinstit<,ăOchiba.ăGândeşte-te la Toranaga. Nu-lăur<ştiăîntr-adev<rădoarăpentruăc<ăarăfiăpututăs<ăteăvad<ăînăaceaăziăaăvisului? Seăîntâmplaseăcuămaiămultădeăşaseăaniăînăurm<,ăînăKyushu,ăcândăeaăşiădoamneleăeiăieşiser<ăs<ăvânezeăcuăşoimi,ăîmpreun<ăcu TaikōăşiăToranaga.ăGrupulălorăseăîntinseseăpesteăoămareăporYiuneă deă terenă şiă eaă galopaă dup<ă unulă dină şoimiiă ei,ă

578

desp<rYit<ădeăceilalYi.ăEraăpeădeal,ăînăp<dureăşiădintr-oădat<ăd<duseăpesteăacestăY<ranăcareăstrângeaăfructeădeăp<dureălâng<ăoă c<rareă singuratic<.ăPrimulă eiă fiu,ă boln<vicios,ămuriseă deăaproapeădoiăaniăşiănuămaiăfuseser<ămişc<riăînăpânteceleăei,ădeşiă eaă încercaseă oriceă poziYie,ă sauă mişcareă sauă mâncare,ăfiecareă superstiYie,ă licoare,ă sauă rug<,ă înă disperareaă deă aăsatisfaceăobsesiaăst<pânuluiăeiădeăaăaveaăunămoştenitor. Întâlnireaăcuă Y<ranulăfuseseăatâtădeăbrusc<.ăElăr<m<seseăcuăguraăc<scat<ăcaăşiăcumăeaăarăfiăfostăunăkami şiăeaăseăholbaseălaăelăpentruăc<ăeraăimagineaăluiăTaikō,ăm<runtăcaăoămaimuY<,ădarăeraătân<r. Minteaăeiăstrigaseăc<ăacestaăeraădarul zeilor pentru care se rugase,ă şiă desc<lecaseă şi-lă luaseă deă mân<ă şiă împreun<ămerseser<ăcâYivaăpaşiăînăp<dure,ăiarăeaădeveniseăcaăoăc<Yeaăînăc<lduri. Totulă fuseseă caă ună vis,ă frenezieă şiă dorinY<ă şiă brutalitateăz<cândăacolo,ăpeăp<mânt,ăşiăchiarăşiăast<ziăeaăîiăputeaăsimYiăizbucnireaăfoculuiălichid,ădulceaYaăr<sufl<riiălui,ămâinileăluiăstrângând-oă minunat.ă Apoiă îiă simYiseă întreagaă greutateă şiădintr-oădat<ăr<suflareaăluiădeveniseăputred<ăşiătoat<ăfiinYaăluiădeăneîndurat,ăaşaăc<ăea-lăîndep<rtase.ăElăoămaiăvrusese, dar eaă îlă loviseă şi-lă blestemaseă şi-iă spuseseă s<ă mulYumeasc<ăzeilorăc<ănu-l transformase într-unăcopacăpentruăobr<zniciaălui,ă iară bietulă nerodă superstiYiosă seă pr<buşiseă înă genunchi,ăcerşindăîndurareaăeiă– desigurăc<ăeraăoăkami, de ce altfel s-ar fiăt<v<lităoăasemeneaăfrumuseYeăînăY<rân<ăcuăunulăcaăel? Sl<bit<,ă eaă seă urcaseă înă şaă şiă porniseă ameYit<,ă pierzândă înăcurândă dină vedereă b<rbatulă şiă luminişul,ă aproapeăîntrebându-seădac<ănuăfuseseăunăvis,ăiarăY<ranul,ăadev<ratulăkami, rugându-seăs<ăfiăfostăunăkami şi elixirul lui trimis de zeiăs<-iă fac<ăunăaltă fiuă întruăslavaăst<pânuluiăeiă şiă s<-i dea pacea pe care-oămerita.ăŞiăatunci,ăchiarădeăcealalt<ăparteăaăp<durii,ă Toranagaă oă aştepta.ăOă v<zuse?ă seă întrebaseă eaă înă

579

panic<. — EramăîngrijoratăînăprivinYaăvoastr<ădoamn<,ăspuseseăel. — Euăsuntăbine,ăfoarteăbine,ămulYumesc, — Darăchimonoulăvostruăesteăruptătot.ăAveYiăbuc<Yiădeăferig<ăpeăspateăşiăînăp<r... — M-a trântit calul. N-am nimic. Apoiă eaă îlă provocaseă laă oă întrecereă c<treă cas<,ă caă s<-i dovedeasc<ăc<ănuăseăîntâmplascănimicăr<uăşiăporniseăcaăunăvântăs<lbatic,ăcuăspateleăînc<ăusturând-o de la rugii de mure, usturimeăpeăcareăuleiurileăaromateăoădomoliser<ăcurândăşi-n aceaănoapteăîmp<rYiseăpernaăcuăst<pânuiăeiăşiănou<ăluniămaiătârziuăîiăd<duseănaştereăluiăYaemon,ăspreăveşnicaăluiăfericire.ăŞiăaăei. — Desigură c<ă soYulă nostruă esteă tat<lă luiă Yaemon,ă spuseăOchibaă cuă deplin<ă siguranY<ă c<treă stafiaă luiă Yodoko.ăElă eătat<lăcelorădoiăcopiiăaiămeiă– cel<laltăaăfostăunăvis. DeăceăteăminYi?ăN-aăfostăunăvis,ăîşiăzise.ăS-a întâmplat. Omul n-a fost un kami. Te-aiăîmperecheatăcuăunăY<ranăînăY<rân<ăcaăs<ăz<misleştiăunăfiu,ădeăcareătu aveai nevoie la fel de mult ca şiăTaikō,ăcaăs<-lălegeădeătine.ăŞi-arăfiăluatăoăalt<ăconcubin<,ăneh? Şiăce-iăcuăprimulăt<uăn<scut? — Karma, spuse Ochiba, înl<turândă şiă aceaă îndelungat<ădurere. "Beaă astaă copil<",ă îiă spuseseă Yodokoă peă cândă aveaăşaisprezeceăani,ăunăanădup<ăceădeveniseăconcubinaăoficial<ăaăluiă Taikō.ă Şiă b<useă ceaiulă straniuă careă oă înc<lziseă şiă seăsimYiseăsomnoroas<ăşiă înăaădouaăsear<,ăcândăseă trezise din nou,ă îşiă amintiseă doară visuriă ciudate,ă erotice,ă şiă culoriăneobişnuiteă şiă oă nefireasc<ă trecereă aă timpului.ă Yodokoăfuseseă acoloă cândă seă treziseă caă şiă atunciă cândă adormise,ăgrijulieă şiă laă felă deă atent<ă cuă armoniaă st<pânuluiă loră caăîntotdeauna.ă Nou<ă luniă maiă târziuă n<scuse,ă primaă dintreă

580

toateă femeileă luiă Taikōă careă f<cuseă asta,ă dară copilulă eraăboln<viciosăşiămuriseădeămic. Karma, gândi. Nimică nuă fuseseă spusă întreă eaă şiă Yodokoă despreă ceă seăîntâmplase sau despre ce s-ar fi putut întâmpla în acel somn adânc.ăNimic,ădoară"iart<-m<"ăacumăcâtevaăclipeăşiă"n-am ce s<-Yiăiert". N-aiă niciă oă vin<,ăYodoko-sama, şiă nuă s-a-ntâmplat nimic, nimicătainicăsauăoriceăaltceva,ăiarădac<ăaăfost,ăodihneşte-te în pace,ăb<trâno,ăacumăsecretulăzaceăîngropatăcuătine. Ochiiă eiă r<m<seser<ă aYintiYiă peă faYaă atâtă deă fragil<ă şiă deăpatetic<ă acum,ă aşaă cumăTaikōă fuseseă fragilă şiă patetică spreăsfârşitulă s<uă şiă niciă întrebareaă luiă nuă avuseseă r<spunsăvreodat<.ăKarma eraăc<ămurise,ăseăgândiăf<r<ăs<ăsimt<ănimic.ăDac<ăarăfiătr<ităînc<ăzeceăaniăaşăfiăfostăîmp<r<teasaăChinei,ădarăacum...ăacumăsuntăsingur<. — Ciudată c<ă aiă murită înainteă s<-Yiă potă promite,ă doamn<,ăspuse,ă mirosulă lemneloră parfumateă şiă ală morYiiăînconjurând-o.ăXi-aşăfiăpromis,ădarăaiămurităînainteăs-o fac. Şiă astaă s<ă fieăkarma mea?ăS<ăm<ă supunăuneiă rug<minYiă şiăunei promisiuni nerostite? Ce-arătrebuiăs<ăfac? Fiule,ăfiule,ăm<ăsimtăatâtădeăneajutorat<. ÎşiăamintiăcevaăspusădeăCeaăÎnYeleapt<:ă"Gândeşte-te cum ar fiăf<cutăTaikō,ăsauăToranaga." OchibaăsimYiăc<-şiărecap<t<ănoiăputeri.ăSeăaşez<ăpeăc<lcâeăşiănemişcat<,ărece,ăîncepuăs<ăseăsupun<. *** Înăt<cereaăceăseăl<s<ăbrusc,ăChimmokoăieşiăprinămicileăporYiăaleăgr<dinii,ăînaint<ăc<treăBlackthorneăşiăseăînclin<. — Anjin-san, v<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăst<pânaămeaădoreşteăs<ăv<ăvad<.ăDac<ăaşteptaYiăoăclip<,ăamăs<ăv<ăînsoYesc.

581

— Bine,ămulYumesc. Blackthorneă seă ridic<,ă înc<ă cufundată înă gândurileă saleă şiăcopleşită deă presimYiriă negre.ă Umbreleă seă lungiser<ă acum,ădejaăoăparteăaăcurYiiăinterioareăeraălipsit<ădeăluminaăsoarelui.ăSamuraii în uniforme gri se preg<tir<ă s<ă mearg<ă cuă el.ăChimmokoăseăopriălâng<ăSumiyori. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăc<pitane,ădarădoamnaămeaăv<ăroag<ăs<ăpreg<tiYiătotul. — Undeăvreaăs<ăseăîntâmple? Slujnicaăar<t<ăunălocăînăfaYaăarcadeiăporYii. — Acolo,ăAlteY<. Sumiyori era uluit. — Oăs< fieăînăpublic?ăNuăînătain<,ădoarăcuăcâtevaămartore?ăOăfaceăcaăs<ăvad<ătoată lumea? — Da. — Dar...ăBine,ădac<ăeăs<ăfieăacolo...ăCine...ăcineăoăs<-i fie secondant? — Credeăc<ăseniorulăKiyamaăoăs<ăîiăfac<ăcinstea. — Şiădac<ănu? — Nuăştiu,ăc<pitane.ăNuămi-a spus. Chimmokoăseăînclin<ăşiăporniăc<treăverand<ăcaăs<ăseăînclineădin nou. — Kiritsubo-san,ăst<pânaămeaăspune,ăîmiăpareăr<u,ăoăs<ăseăîntoarc<ăcurând. — Se simte bine? — Oh,ăda,ăspuseămândr<ăChimmoko. Kiriă şiă celelalteă seă preg<tiser<.ă Cândă auziser<ă celeă spuse c<pitanului,ăfuseser<ălaăfelădeătulburate. — Ştieăc<ăşiăalteădoamneăaşteapt<ăs<ăoăîntâmpine? — Oh, da, Kiritsubo-san. Eu... eu m-amăuitatăşiăi-am spus. Eaăaăspusăc<ăesteăatâtădeătulburat<ădeăprezenYaălorăşiăc<ăoăs<ăleămulYumeasc<ăeaăîns<şiăcurând.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Oăprivir<ă toYiă întorcându-seă c<treăpoart<ă şiă chemându-l pe

582

Blackthorne.ăSamuraiiăînăgriăpornir<ădup<ăel,ădarăChimmokoăcl<tin<ădinăcapăşiăspuseăc<ăst<pânaăsaănuăi-aăchematăşiăpeăei.ăC<pitanulăîiăîng<duiăluiăBlackthorneăs<ăplece. Dincolo de porYileăgr<diniiăeraăoălumeădiferit<,ăproasp<t<ăşiătihnit<,ă soareleă luminândă vârfurileă copacilor,ă p<s<rileăciripindă şiă insecteleămişunândădup<ăhran<,ă pârâulă curgândăpl<cută într-ună minusculă heleşteu,ă dară nuă putuă s<-şiăîndep<rtezeătristeYea. Chimmoko se opriăşiăar<t<ăc<treăcasaădeăcha-no-yu: Înaint<ă singur.ă Îşiă traseăpicioareleădină sandaleă şiăurc<ăceleătreiătrepte.ăTrebuiăs<ăseălaseăaproapeăînăgenunchiăcaăs<ătreac<ăprinăm<runtaăuş<.ăApoiăfuăîn<untru. — Tu, spuse ea. — Tu, spuse el. St<teaă îngenuncheat< cuăfaYaă laăuş<,ăproasp<tămachiat<,ăcuăbuzeleă purpurii,ă coafat<ă des<vârşit,ă purtândă ună chimonouănouădeăunăalbastruăsobru,ăm<rginităcuăverde,ăcuăunăobi de un verdeămaiădeschisăşiăoăpanglic<ăsubYire,ăverde,ăînăp<r. — Tuăeştiăminunat<. — Şiătu. O încercare de zâmbet. — Îmiăpareăr<uăc<ăaătrebuităs<ăpriveşti. — A fost datoria mea. — Nu datorie, spuse ea. Nu m-amăaşteptatăşiăniciănuăm-am gânditălaăunăasemeneaăm<cel. — Karma. Blackthorneăseăsmulseădinătrans<ăşiănuămaiăvorbiălatineşte. — Aiăpl<nuitătoateăasteaădeămult timp – sinuciderea ta, neh? — ViaYaă meaă n-aă fostă niciodat<ă aă mea,ă Anjin-san. A aparYinută întotdeaunaă senioruluiă meuă legiuită şi,ă dup<ă el,ăst<pânuluiămeu.ăAsta-iălegeaănoastr<. — Eăoălegeăproast<. — Da.ăŞiănu.

583

Îşiăridic<ăprivireaădeăpeărogojini. — Oă s< neă cert<mă peă lucrurileă acesteaă ceă nuă potă fiăschimbate? — Nu,ăteărogăs<ăm<ăierYi. — Teăiubesc,ăspuseăeaăînălatin<. — Da,ăştiuăastaăacum.ăŞiăeuăteăiubesc,ădarămoarteaăesteăYelulăt<u,ăMariko-san. — Greşeşti,ădragosteaămea.ăViaYaăst<pânuluiămeuăesteăYelulămeu.ăŞiăviaYaăta.ăŞiăcrede-m<,ăSfântaăFecioar<ăs<ăm<ăierteăsauăs<ăm<ăbinecuvântezeăpentruăasta,ăsuntăvremuriăcândăviaYaătaăeămultămaiăimportant<. — Nuămaiăareănimeniăsc<pareăacum.ăNimeni. — Aiăr<bdare.ăSoareleăînc<ăn-a apus. — N-amăîncredereăînăsoareleă<sta,ăMariko-san. Întinseămânaăşi-iăatinseăfaYa. — Gomen nasai. — ÎYiăf<g<duiescăc<ălaănoapteăareăs<ăfieăcaălaăHanulăFlorilor.ăAiăr<bdare.ăÎiăcunoscăpeăIshidoăşiăpeăOchibaăşiăpeăceilalYi. — Que va ceilalYi,ăîiăspuseăînăportughez<,ănemulYumit.ăVreiăs<ăspuiăc< teăbizuiăpeăfaptulăc<ăToranagaăştieăceăface,ăneh? — Que va pentruămohorealaăta,ăr<spunseăeaăblând.ăZiuaăastaăeăpreaăscurt<. — Iart<-m<,ăaiădinănouădreptate.ăAst<ziănuăeăvremeăpentruăproast<ădispoziYie. Oăprivi.ăFaYaăeiăeraăbr<zdat<ădeăumbreleăaruncateădeăsoare prinăobloaneleădeăbambus.ăUmbreleăseăridicauăşiădisp<reauăpeăm<sur<ăceăsoareleăseăcufundaăînăspateleămeterezelor. — Ceăpotăs<ăfacăcaăs<ăteăajut?ăîntreb<. — Credeăc<ăexist<ăunămâine. Pentruăoăclip<ăprinseăoăf<râm<ădinăgroazaăei.ăBraYeleăluiăseăîntinser<ăc<treăeaăşiăaşteptareaănuămaiăfuăatâtădeăîngrozitoare.ăSeăapropiauăpaşi. — Da, Chimmoko?

584

— Eătimpul,ăst<pân<. — Eătotulăpreg<tit? — Da,ăst<pân<. — Aşteapt<-m<ălâng<ăiaz. Paşiiăseădep<rtar<.ăMarikoăseăîntoarseăc<treăBlackthorneăşi-l s<rut<ăblând. — Te iubesc, spuse ea. — Te iubesc, spuse el. Seăînclin<ăînăfaYaăluiăşiăieşiăpeăuş<.ăElăoăurm<. Marikoăseăopriălâng<ăheleşteuăşiăîşiădesf<cuăobi-ul, l<sându-l s<ăcad<.ăChimmokoăoăajut<ăs<-şiăscoat<ăchimonoulăalbastru.ăSubăel,ăMarikoăpurtaăcelămaiăstr<lucitorăobi şiăchimonouăpeăcareă Blackthorneă îlă v<zuseă vreodat<.ă Eraă ună chimonouăceremonială deă moarte.ă Îşiă desf<cuă panglicaă verdeă dină p<răşi-oăarunc<ăde-oăparie,ăapoi,ătoat<ăînăalb,ăporniăf<r<ăs<ăseăuiteăla Blackthorne. Dincoloădeăgr<din<ătoYiăsamuraiiăînămaroăerauăaşezaYiăîntr-un careuăm<rginitădinătreiăp<rYi,ăînăjurulăaăoptătatami ceăfuseser<ăaşezateăînăcentrulăporYiiăprincipale.ăYabuăşiăKiriăşiăcelelalteădoamneăerauăaşezaYiăînăşirăpeălocurileădeăonoare,ăcuăfaYaăc<treăsud.ă Peă strad<,ă samuraiă înă griă îmbr<caYiă deă asemenea de ceremonie,ă erauă aşezaYiă printreă alYiă samuraiă şiă femeiăsamurai.ăLaăunăsemnădinăparteaăluiăSumiyoriăseăînclinar<ăcuătoYii.ăEaăleăr<spunse.ăPatruăsamuraiăînaintar<ăşiăîntinser<ăunăaşternutăpurpuriuădeasupraărogojinilor. Marikoămerseăc<treăKiritsuboăşiăo salut<ăpeăeaăşiăpeăSazukoăşiăpeăcelelalteădoamne.ăÎiăîntoarser<ăplec<ciunileăşi-iăvorbir<ăcâtămaiăceremoniosăcuăputinY<.ăBlacklhorneăaştept<ălaăporYi.ăOăpriviăîndep<rtându-seădeădoamneăşiăîndreptându-seăc<treăp<tratulăsângeriu,ăîngenunchindăînămijloculăluiăînăfaYaăuneiămiciăperneăalbe.ăMânaădreapt<ă scoaseădinăbrâulă albămiculăpumnală ascuYită şi-lă aşez<ă peă pern<ă înă faYaă ei.ă Chimmokoăînaint<ăşi,ăîngenunchindălaărândulăei,ăîiăoferiăoămic<ăp<tur<ădeă

585

unăalbăpur,ăcuăşnururi.ăMarikoăîşiăaranj<ăpoaleleăchimonouluiăajutat<ă deă slujnic<,ă apoiă leg<ă p<turaă împrejurulă talieiă cuăşnururile.ăBlackthorneăştiaăc<ăastaăseăf<ceaăcaăs<ăîmpiediceăpoaleleăchimonouluiăs<ăseăp<tezeădeăsângeăşiăs<ăfieăderanjateădeăspasmeleămorYii. Apoi,ăsenin<ăşiăpreg<tit<,ăMarikoăpriviăînăsus,ăc<treădonjonul castelului.ă Soareleă înc<ă luminaă ultimulă cat,ă str<lucindă peăYigleleă aurii.ă Iute,ă luminaă str<lucitoareă urc<ă turnul,ă apoiădisp<ru. *** P<reaăatâtădeămicuY<ăstândăacoloănemişcat<,ăunăstropădeăalbăpeăp<tratulăpurpuriu. Dejaăstradaăeraăîntunecat<ăşiăservitoriiăaprindeauătorYe.ăCândăispr<vir<,ădisp<rur<ălaăfelădeăiuteăşiădeăt<cuYiăcumăsosiser<. Seă întinseă înainteă şiă atinseă pumnalul,ă îndreptându-l. Apoi priviăînc<ăodat<ăspreăpoart<,ăc<treăcap<tulăstr<zii,ădarăaceastaăeraălaăfelădeăliniştit<ăşiăgoal<ăcaăşi pân<ăatunci.ăPriviăînapoiălaăpumnal. — Kasigi Yabu-sama. — Da, Toda-sama. — Seăpareăc<ăseniorulăKiyamaăaărefuzatăs<ăm<ăasiste.ăTeărog,ăaşăfiăonorat<ădac<ămi-aYiăfiăsecondant. — Onoarea este a mea, spuse Yabu. Seăînclin<,ăseăridic<ăînăpicioareăşiăseăaşez<ăînăspateleăei,ăc<treăstânga.ăSabiaăluiăcânt<ăcândăoătraseădinăteac<.ăSeăproptiăbineăpeăpicioareăşiăridic<ăsabiaăcuăambeleămâini. — Euăsuntăgata,ădoamn<,ăspuse. — Teărog,ăaşteapt<ăpân<ăcândăfacăaădouaăt<ietur<. Ochiiăeiăerauăpeăpumnal.ăCuămânaădreapt<ăîşiăf<cuăsemnulăcruciiăpesteăsâni,ăapoiăseăaplec<ă înainteăşiă ridic<ăpumnalulăf<r<ăs<ătremure,ăîlăatinseădeăbuzeăcaăşiăcumăarăfiăvrutăs<ăgusteă

586

oYelulălustruit.ăApoiăîşiăschimb<ăpoziYiaăpalmelorăpeăpumnal,ăYinându-lă fermăcuămânaădreapt<ă înă stângaăgâtului.ă Înă acea clip<ă torYeă d<dur<ă colYulă laă cap<tulă str<zii.ă Oă coloan<ă seăapropie. În fruntea ei se afla Ishido. Eaănuămişc<ăpumnalul.ăYabuăeraăînc<ăunăarcăîncordatăcon-centrându-se asupra gestului. — Doamn<,ă spuse,ă aştepYiă sauă continui?ă Vreauă s<ă fieădes<vârşităpentruădumneata. MarikoăseăforY<ăs<ăseăîntoarc<ăinălume. — Eu...ănoiăaştept<m.ăNoi...ăeu... Mâna ei coborî pumnalul. Tremura. La fel de încet Yabu se destinse.ăSabiaăluiăşuier<ădinănouăînăteac<ăşiăîşiăşterseămâinileăpeăşolduri. Ishidoăst<teaăînăpoart<. — Soarele înc<ăn-aăapus,ădoamn<.ăEăînc<ălaăorizont.ăEştiăatâtădeăgr<bit<ăs<ămori? — Nu,ăgenerale,ădoarăs<ăm<ăsupunăst<pânuluiămeu... Îşiăprinseămâinileăunaădeăcealalt<ăcaăs<ăleăopreasc<ătremurul. Un murmur de mânie trecu printre samuraii în uniforme gri, înăfaYaăgrosol<nieiăaroganteăaăluiăIshidoăşiăYabuăseăpreg<tiăs<ăsar<ălaăel,ădarăseăopri,ăc<ciăIshidoăspuneaăcuăvoceăputernic<: — Doamna Ochiba i-aă rugată peă regenYiă înă numeleăMoştenitoruluiă s<ă fac<ă oă excepYieă înă cazulă dumitale.ă AmăîncuviinYatăcerereaăei.ăAiciăsuntăpermiseleăcuăcareăpoYiăplecaămâine în zori. LeăîmpinseăînămâinileăluiăSumiyori,ăcareăeraăal<turi. — AlteY<?ă spuseă Marikoă f<r<ă s<ă înYeleag<,ă cuă voceaă abiaăauzit<. — Eştiăliber<ăs<ăpleciăînăzori. — Şi...ăşiăKiritsubo-san şiădoamnaăSazuko? — Nuăesteăşiăastaăoăparteăaă"datoriei"ătale?ăŞiăpermiseleălorăsunt acolo. Marikoăîncerc<ăs<ăseăconcentreze.

587

— Şi...ăşiăfiulăei? — Şiăel,ădoamn<,ărâseăbatjocoritorăşiăr<sun<torăIshido.ăŞiătoYiăoameniiăvoştri. Yabu rosti cu greu: — ToYiăauăpermiseădeăliber<ătrecere? — Da, Kasigi Yabu-san, spuseăIshido.ăEştiăofiYerulăcelămaiămare în grad, neh? Te rog, du-teădeîndat<ălaăsecretarulămeu.ăElăcompleteaz<ăpermiseleăvoastre,ădeşiănuăştiuădeăce-ar dori preaonoraYiiă oaspeYiă s<ă plece.ă Niciă nuă merit<ă pentruăşaptesprezeceăzile,ăneh? — Şiă eu,ă senioră general?ă întreb<ă b<trânaă doamn<ăEtsuă cuăvoceăslab<ăşiăinimaăgalopândădureros,ăîndr<znindăs<ăpun<ălaăîncercareădeplin<tateaăvictorieiă luiăMariko.ăPot,ăv<ă rog,ă s<ăplecăşiăeu? — Desigur,ă doamn<ă Maeda.ă Deă ce-amă Yineă peă cinevaăîmpotrivaă voinYeiă lui?ă Suntemăoareă temniceri?ăDesigură c<ănu!ă Dac<ă primireaă Moştenitoruluiă esteă atâtă deă jignitoareăîncâtădoriYiă s<ăplecaYi,ă atunciăplecaYi.ăDeşiă cumăaYiădoriă s<ăc<l<toriYiăpatruăsuteădeă ri c<treăcas<ăşiăalYiăpatruăsuteădeă ri înapoiăînăşaptesprezeceăzile,ănuăînYeleg. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăPrimireaăMoştenitoruluiănuăeste... Ishido o întrerupse rece. — Dac<ă doriYiă s<ă plecaYi,ă cereYiă ună permisă aşaă cumă seăobişnuieşte.ăOăs<ăiaăoăzi,ăsauăcamăaşa,ădarăoăs<ăavemăgrij<ăs<ăporniYiăînăsiguranY<. Seăadres<ăcelorlalYi. — Oricareă dintreă doamneă poateă s<ă cear<ă asta,ă sauă dintreăsamurai. Am mai spus-oăînainte.ăEăoăprostieăs<ăplecaYiăpentruăşaptesprezeceă zile.ă Eă jignitoră s<ă ocoliYiă întâmpinareaăMoştenitorului,ăprimireaădoamneiăOchibaăşiăaăregenYilor. PrivireaăluiănecruY<toareăseăîntoarseăc<treăMariko. — Sauăs<ăameninYaYiăcuăseppuku, careăpentruăoădoamn<ăarătrebuiă f<cută întreăpatruăpereYiă şiănuăcaăunăarogntă spectacolă

588

public, neh? Nuăcautămoarteaăfemeilor,ăciădoarăaăduşmanilorăMoştenitorului,ădarădac<ăfemeileăsuntăpeăfaY<ăduşmanii lui, atunciăamăs<ăscuipăşiăpeăcadavreleălor. Ishido se-ntoarseăpeăc<lcâie,ăd<duăunăordinăc<treăsamuraiiăînăuniformeă înă griă şiă plec<.ă Deîndat<ă c<pitaniiă îiă repetar<ăporuncaăşiătoYiăsamuraiiăluiăîncepur<ăs<ăseăîncolonezeăşiăs<ăseădep<rtezeă deă poart<,ă înă afar<ă deă câYivaă careă r<maser<ă înăcinstea celor în maro. — Doamn<,ăspuseăYabuăşoptit,ăştergându-şiămâinileăasudateădină nou,ă cuă ună gustă amară înă gur<ă dină lipsaă împlinirii,ădoamn<,ătotulăeăgata.ăAYi...ăaYiăînvins.ăAYiăînvins. — Da, da, spuse ea. Mâinile sale lipsiteădeăputereăc<utar<ănodurileăşnuruluiăalb.ăChimmokoă înaint<ă şiă desf<cuă nodurileă şiă d<duă laă oă parteăp<turaăalb<,ă apoiă p<şiă într-oăparteădeăpeăp<tratulăpurpuriu.ăToYiă priveauă laă Mariko,ă aşteptândă s<ă vad<ă dac<ă seă poateăridicaăşiămergeăsingur<. Mariko încerc<ă s<ă seă propteasc<ă înă picioare.ă Nuă reuşi.ăÎncerc<ă aă douaă oar<.ă Dină nouă nuă reuşi.ă Kiriă seă mişc<ă s-o ajute,ădarăYabuăcl<tin<ădinăcapăşiăspuse: — Nu, e privilegiul ei. Aşaăc<ăKiriăr<maseăpeăloc,ăabiaăsuflând. Lâng<ăpoart<ăBlackthorneă eraă înc<ă r<scolită de neY<rmuritaăbucurieăînăfaYaăvictorieiăeiăşi-şiăamintiăcumăvoinYaăluiăfuseseăpus<ă laă încercareă înă aceaă noapteă aă seppuku-lui s<u,ă cândătrebuiseăs<ăseăridiceăcaăunăb<rbatăşiăs<ămearg<ăspreăcas<ăcaăunăb<rbat,ă f<r<ă aă fiă sprijinit,ă caă s<ă devin<ă samuraiă şiă oă privi, dispreYuindănevoiaăpentruăunăastfelădeăcurajăşiăînYelegând-o totuşi,ăbaăchiarăcinstind-o. Îiăv<zuămâinileăsprijinindu-seădinănouădeăaşternutulăpurpuriuăşiădeădataăastaăreuşiăs<ăseăridice.ăSeăcl<tin<ăşiăaproapeăc<zu,ăapoiăpicioareleăiăseămişcar<ăşiăp<şi încet peste pata purpurie şiă porniă cl<tinându-seă neajutorat<ă c<treă uşaă principal<.ă

589

Blackthorneăhot<rîăc<ăfuseseăîndeajuns,ăînduraseăîndeajuns,ădovediseă îndeajuns,ă aşaă c<ă înaint<ă şiă oă prinseă înă braYe,ăridicând-oăchiarăînăclipaăînăcareăvoinYaăoăp<r<si. Pentruăo'clip<ăr<maseăsingurăacoloăînăaceaăaren<,ămândruăc<ăeraăsingurăşiăc<ăelăseăhot<râse.ăEaăz<ceaăînăbraYeleăsaleăcaăoăp<puş<ă dezmembrat<ă Apoiă oă purt<ă în<untruă şiă nimeniă nuămişc<ăsauănuăiăseăaşez<ăînăcale. CAPITOLUL 57 Ataculăîmpotrivaăfort<reYeiăsamurailor în maro începu în cea maiă întunecat<ăparteăaănopYii,ă laădou<ăsauă treiăoreă înainteaăzorilor. Primul val de zece ninja – "nev<zuYii"ă– trecu peste acoperişurileăînt<riturilorădeăpesteădrum,ăacumănep<ziteădeăsamuraiă înă gri.ă Aruncar<ă pesteă cel<laltă acoperişă c<ngiăîmbr<cateăînăpânz<ădeăcareăerauălegateăfuniiăşiătrecur<ăpesteăgolulă dintreă cl<diriă caă totă atâYiaă p<ianjeni.ă Purtauăîmbr<c<minteă deă culoareăneagr<ă strâns<ă peă corp,ă şoseteă şiăm<ştiănegre.ăMâinileăşiăfeYeleăleăerauădeăasemeneaăînnegrite.ăAveau arme uşoare:ă cuYiteă legateă cuă lanYuriă deă mâneră şiăshuriken – lame mici pentru aruncat, de forma unei stele, cu vârfurileăascuYiteăcaănişteăaceăşiăînmuiateăînăotrav<ăşiădiscuriăcuămuchiiă t<ioase,ădeădimensiuneaăuneiăpalme.ăDeăspateleălorăatârnauăraniYeăşiăpr<jiniăsubYiri. Ninja erauămercenari.ăErauăartiştiăînăaăseăstrecuraănev<zuYi,ăspecialiştiă înă totă ceă nuă eraă onorabilă – spionaj,ă furişare,ăucidere fulger<toare. Ceiăzeceăoameniăatinser<ăp<mântulăf<r<ăzgomot.ăÎşiăstrânser<ăcolacăfuniileăcârligelorăşiăoăparteădintreăeiăleăaruncar<ădinănouăpeă oă ieşitur<ă aă ziduluiă şiă dină nouă s<rir<ă josă peă oă verand<,ădou<zeciă deă picioareă subă ei.ă Odat<ă ajunşiă acolo,ă laă felă deă

590

t<cuYi,ătovar<şiiălorădesf<cur<ăcârligele,ăleăl<sar<ăs<ăcad<ăşiăpornir<ăpesteăYigleăcaăs<ăseăstrecoareăînăalt<ăparte. OăYigl<ătrosniăsubătalpaăunuiăomăşiătoYiăîngheYar<.ăÎnăcurteaăinferioar<,ă treiă etajeă şiă dou<zeciă deă picioareă maiă jos,ăSumiyoriă seă opriă dină rondulă s<uă şiă priviă înă sus.ă Ochiiă s<iăscrutar<ăîntunericul.ăAştept<ăf<r<ăs<ămişte,ăcuăguraădeschis<ăpuYină caă s<ă aud<ă maiă bine,ă plimbându-şiă privireaă încetădintr-oă parteă înă alta.ă Acoperişulă peă careă seă aflauă ninja se g<seaă înă umbr<.ăLunaă eraă înă sc<dere,ă steleleă str<luceauă înăaerulă umed.ăOameniiă st<teauă absolută nemişcaYi,ă Yinându-şiăchiarăr<suflarea,ăp<rândălaăfelăde lipsiYiădeăviaYaăc<ăşiăYigleleăpeăcareăst<teau. Sumiyoriămaiăpriviăoădat<ădeăjurăîmprejurăascultândăatent,ăşiăînc<ăodat<ăşiăapoiăînc<ănesigur,ăporniăprinăcurteăcaăs<ăvad<ămai limpede. Acum cei patru ninja deăpeăverand<ăerauădejaăînăcâmpulăs<uădeăvedere,ădarăst<teauăla,ăfelădeănemişcaYiăcaăşiăceilalYiăşiănu-iăb<g<ăniciăpeăeiăînăseam<. — Hei!ă strig<ă c<treă g<rzileă deă laă poartaă puternică barat<ăacum.ăAYiăv<zutăceva?ăAYiăauzităceva? — Nu,ăc<pitane,ăspuser<ăstr<jileăatente.ăXigleleăacoperişuluiătrosnescă întotdeauna.ă Seă mişc<ă puYină dină pricinaă umezeliiăsauăaăc<ldurii,ăpoate. Sumiyoriăziseăc<treăunulădintreăsamurai: — Du-teăacoloăsusăşiăarunc<ăoăprivire,ăsauăşiămaiăbine,ăspuneăg<rzilorădeălaăultimulăcatăs<ăarunceăoăprivire,ăs<ăfimăsiguri. Soldatul porniăgr<bit.ăSumiyoriăpriviădinănouăatentă înăsus,ăapoiă ridic<ăpuYinădinăumeriă şi,ă liniştit,ă îşiă continu<ă rondul.ăCeilalYiăsamuraiăseăduser<ăc<treăposturileălor,ăprivindăînăafaraăgr<dinii. Peă acoperişă şiă peă verand<ă ninja aşteptauă înă poziYiileă lor,ănemişcaYi.ăNiciăchiarăochiiănuăliăseăclinteau.ăFuseser<ăeducaYiăs<ăr<mân<ănemişcaYiăoreăîntregiădac<ăarăfiăfostănevoie,ăcaăoăparteăaănesfârşituluiălorăantrenament.ăApoiăconduc<torulăleă

591

f<cuă semnă şiă deă îndat<ă îşiă continuar<ă atacul.ă C<ngileă şiăfuniileă îiă aduser<ă înă linişteă peă oă alt<ă verand<,ă deă undeă seăputur<ăstrecuraăc<treăferestreleăîngusteădinăpereYiiădeăgranit.ăSub acest etaj, toate celelalte ferestre – poziYiiă deă ap<rareăpentruăarcaşiă– erau atât de înguste încât nu se putea intra prină eleă dină afar<.ă Laă ună altă semnală celeă dou<ă grupuriăp<trunser<ăprinăeleăînăacelaşiătimp. Amândou<ăînc<perileăseăaflauăînăîntunericăşiăînăfiecareădintreăeleădormeauă înă şiruriăordonateăcâteă zeceăsamuraiăde-ai lui Toranaga.ăFur<ăucişiăiuteăşiăaproapeăf<r<ăzgomotăcuăcâteăoăsingur<ălovitur<ădeăpumnalăînăgâtălaăceiămaiămulYi,ăsimYurileăantrenate ale atacatorilor ducându-iă f<r<ă şov<ial<ă c<treăYinteleă lor,ă şiă înă câtevaă clipeă ultimulă dintreă samuraiă seăzvârcoleaăcuădisperare,ăstrig<tulăs<uădeăalarm<ăgâtuităchiarăînăclipaăînăcareăseăn<ştea.ăOdat<ăaflaYiăînăsiguranY<ăînăînc<peri,ăcuă uşileă bineă închise,ă c<peteniaă scoaseă oă cremeneă şiă unăamnarăşiăaprinseăoălumânareăpeăcare-o duse, acoperindu-i cu grij<ăflac<raăcuăpalmele,ăc<treăfereastr<,ăsemnalizândădeătreiăoriăînănoapte.ăÎnăspateleăluiăoameniiăs<iăseăasigurau din nou c<ăfiecareăsamuraiăeraămort.ăC<peteniaălorărepet<ăsemnalul,ăapoiăseădep<rt<ădeăfereastr<ăşiăîncepuăs<ăleăspun<ăcevaăprinăsemne. Deă îndat<ă atacatoriiă îşiă desf<cur<ă raniYeleă şi-şiă preg<tir<ăarmeleădeăatac:ăcuYiteăscurte,ăcaănişteăseceriăcuădou<ăt<işuri,ăcuă ună lanYă cuă oă greutateă laă cel<laltă cap<tă prinsă deă mâner,ăsuriken şiăcuYiteăpentruăaruncat.ăLaăoăalt<ăporunc<,ăoăparteădintreă b<rbaYiă îşiă scoaser<ă pr<jinileă subYiri.ă Acesteaă erauăsuliYeătelescopiceăşiăYeviădeăsuflatăcareăseăîntinser<ălaăîntreaga lungimeăcuăoăvitez<ăuluitoare.ăŞiăimediatăceăfiecareăomăîşiătermin<ăpreg<tirile,ăîngenuncheaăaşezându-seăcuăfaYaălaăuş<ăşi,ă înă aparenY<ă f<r<ă niciă ună felă deă efortă conştient,ă deveneaănemişcat.ă Ultimulă b<rbată eraă gata.ă C<peteniaă sufl<ă înălumânare.

592

Când clopoteleă oraşuluiă b<tur<ă mijloculă Oreiă Tigruluiă – patru din noapte, un ceas înaintea zoriilor – al doilea val de ninja atac<.ă Dou<zeciă seă strecurar<ă t<cuYiă dintr-un canal mare de scurgere nefolosit, care slujise cândva la scurgerea apelorărâuleYelorădinăgr<din<.ăToYiăaceştiăb<rbaYiăpurtauăs<bii.ăCaă totă atâteaă umbreă eiă seă împr<ştiar<ă printreă tufişuriă şiăboschete,ăr<mânândănemişcatăşiăaproapeănev<zuYi.ăÎnăacelaşiătimpă ună altă grupă deă dou<zeciă porniă laă escaladareaăcreneluriloră careă str<juiauă curteaă şiă gr<dina,ă cuă cârligeă şiăfrânghii. Doiă samuraiă înă maroă seă aflauă peă ziduriă privindă atenYiăacoperişurileă goaleă deă pesteă drum.ă Apoiă unulă dintreă eiăarunc<ăoăprivireăînăjur,ăv<zuăgheareleădeăpisic<ădinăspateleăluiăşiă începuă s<ă arateă cuă degetulă alarmat.ă Camaradulă s<uădeschiseă guraă s<ă strige,ă cândă primulă ninja trecu peste ambrazur<ăşi,ăcuăunăzvâcnetăscurtăalăîncheieturii,ăarunc<ăunăshuriken ascuYită careă p<trunseă r<sucindu-seă înă gur<,ăîmpiedicindu-lă s<ă strige,ă şiă seă arunc<ă asupraă celuilaltăsamuraiăcuămânaăîntins<,ăar<t<torulăşi degetul mare întinse caăoăarm<ăucigaş<,ăizbindăînăjugular<.ăLovituraăîlăparaliz<ăpeăsamurai,ăoăalt<ălovitur<ăs<lbatic<ăîiărupseăgâtulăcuăunăplesnetăsecă şiăninja s<riă laăprimulă samuraiă ceă agoniza,ă tr<gândădeăcârligeleăp<trunseăadâncă înăgur<ăşiăobrajiăşiăa c<rorăotrav<ădejaăîncepuseăs<-şiăfac<ăefectul. Cuă ună ultimă efortă samuraiulă muribundă îşiă smulseă sabiaăscurt<ăşiăizbi.ăLovituraăluiăp<trunseăadâncăşiăninja icni, dar astaănuăîiăopriăsaltulăşiămânaăluiăizbiăînăgâtlejulăsamuraiului,ăîmpingându-i capul pe spateă şiă dislocându-i coloana vertebral<.ăSamuraiulămuriăînăpicioare. Ninja sângeraăr<u,ădarănuăscoaseăniciăunăsunetăşiăîlăsprijineaăpe samuraiul mort, coborându-lă atentă peă pardoseal<,ăalunecândă încetă al<turiă deă el.ă ToYiă ceilalYiă ninja urcaser<ăacum pe frânghiiă şiă ajunseser<ă peă ziduri.ă Trecur<ă deă

593

camaradulălorăr<nităasigurându-seăc<ăcrenelurileăsuntăînăafar<ădeă oriceă primejdie.ă R<nitulă eraă înc<ă înă genunchiă lâng<ăsamuraiiămorYi,ăYinându-seădeăran<.ăC<peteniaăcercet<ărana.ăSângeleă Yâşneaă într-ună şuvoiă continuu.ă Scutur<ă dină capă şiăspuseăcevaăf<cândăsemneăcuădegetele,ăiarăcel<laltăîncuviinY<ădinăcapăşiăseătârîăcuăgreuăîntr-unăcolY,ăl<sândăînăurmaăluiăoădâr<ă lat<ă deă sânge.ă Seă aşez<ă maiă bine,ă sprijinindu-se de piatr<ăşiăscoaseăunăshuriken. Îşiăzgârieădeăcâtevaăori dosul uneiaădintreăpalmeăcuăcârligeleăascuYite,ăapoiăîşiăscoaseăpum-nalul,ă puseă vârfulă laă bazaă gâtuluiă şiă cuă ambeleă mâini,ăîmpinseăînăsusăcuătoat<ăputerea. C<peteniaăseăasigur<ăc<ăomulămurise,ăapoiăseăîntoarseăînapoi,ăc<treăuşaăferecat<ăceăduceaăînăinterior.ăÎnăaceaăclip<ăauzir<ăpaşiăapropiindu-seăşiădeăîndat<ăseăproptir<ăînăpoziYiiădeăatac. Pe coridorul acestei aripi se apropia Sumiyori cu samuraii s<i.ăL<s<ădoiălâng<ăuşaăcareăd<deaăc<treăcreneluriăşi,ăf<r<ăs<ăseăopreasc<,ăp<şiămaiădeparte.ăCeiădoiăieşir< pe ziduri în timp ceă Sumiyoriă d<duă colYul,ă coborâr<ă câtevaă trepteă aleă uneiăsc<riăînăspiral<. Laăcap<tulă eiă seă aflaăunăaltă postă deăpaz<.ăCeiădoiă samuraiăobosiYiăsalutar<ăşiăfur<ăînlocuiYi. — LuaYi-iăpeăceilalYiăşiăînapoiaYi-v<ăînăînc<perileăvoastre.ăOăs<ăfiYiătreziYiăînăzori,ăspuseăSumiyori. — Da,ăc<pitane. Ceiă doiă samuraiă urcar<ă sc<rileă bucuroşiă c<ă ieşiser<ă dinăschimb.ă Sumiyoriă îşiă continu<ă drumulă înă josulă celuilaltăcoridor,ăînlocuindăsentinelele.ăÎnsoYitădeăultimileădou<ăg<rziăseăopriăînăceleădinăurm<ăînăfaYaăuneiăuşiăşiăcioc<ni. — Yabu-san? — Da. Voceaăeraăsomnoroas<. — Îmiăpareăr<u,ăeăschimbareaăg<rzii. — Ah,ămulYumesc.ăIntr<,ăteărog.

594

Sumiyoriă deschiseă uşa,ă dară r<maseă grijuliuă laă intrare.ăR<v<şită deă somn,ă Yabuă st<teaă proptită într-un cot în aşternuturi,ă cuă mânaă cealalt<ă peă mânerulă sabiei.ă Cândă fuăsigurăc<ăeraăSumiyori,ăseărelax<ăşiăc<sc<. — Cevaănou,ăc<pitane? Sumiyoriă seădestinseă şiă elă scutur<ădinăcap,ă intr<ă şiă închiseăuşa.ăCameraăeraămareăşiăordonat<ăşiăunăaltăpatăcuăsalteleăeraăaşterutăşiădesf<cutăîmbietor.ăFerestreăîngusteăpentruăarcaşiăseădeschideauăasupraăstr<ziiăşiăoraşului,ăaflateălaăpoaleleăziduluiădrept de treizeci de picioare. — Totulăeăliniştit.ăEa doarmeăacum.ăCelăpuYinăaşaămi-a spus Chimmoko, slujnica ei. Seăduseăc<treăm<suYaăscund< peăcareăardeaătrosnindăoălamp<ăcuă uleiă şiă îşiă turn<ă ceaiă receă dintr-oă can<.ă Al<turiă erauăpermiseleălor,ăcuăpeceYileăoficiale,ăpeăcareăYabuăleăaduseseădeălaăcancelariiăluiăIshido.ăYabuăc<sc<ădinănouăşiăseăîntinseăînăvoie. — ŞiăAnjin-san? — Era treaz ultima oar<ăcândăamăf<cutărondul.ăAstaăaăfostălaămiezulă nopYii.ă Mi-aă cerută s<ă nuă maiă trecă pe-acoloă pân<ăînaintea zorilor. Ceva despre obiceiurile sale. N-amăînYelesălimpede tot ce-aăspus,ădarănuăeăniciăunăr<uă înăasta.ăPazaăeăfoarteă sever<ă pesteă tot,ă neh? Kiritsubo-san şiă celelalteădoamneăsuntăliniştite,ădeşiăeaăaăstatătreaz<ăceaămaiămareăparteăaănopYii. Yabăieşiădinăpat.ăPurtaădoarăoăpânz<ăînăjurulăşoldurilor. — F<când,ăce — St<teaălaăoăfereastr<ăşiăpriveaăafar<.ăNimicădeăv<zutăacolo.ăI-amă sugerată c<ă ar fi mai bineă s<ă doarm<ă puYin.ă Mi-a mulYumităpoliticoas<,ăaă fostădeăacordă şiă aă r<masăundeăera.ăFemeile, neh? Yabuăîşiămişc<ăumeriiăşiăşoldurileăşiăseăsc<rpin<ăap<satăcaăs<ăpun<ăsângeleăînămişcare.ăÎncepuseăs<ăseăîngraşe.

595

— Arătrebuiăs<ăseăodihneasc<ăAreădrumălungădeăf<cutăast<zi. Sumiyoriăaşez<ăceaşcaăjos. — Credăc<ătotulăeăoăînşel<torie. — Cum? — Nuăcredăc<ăIshidoăareădeăgândăs<ăfac<ăceva. — Avem permise semnate. Uite-leăaici.ăFiecareăb<rbatăesteătrecut.ă Amă verificată numele.ă Cumă poateă s<ă îşiă retrag<ă oăhot<râreăpublic<?ăEăcuăneputinY<,ăneh? — Nuăştiu.ăÎmiăcerăiertare,ăYabu-san,ădarătotămaiăcredăc<ăeăoăînşel<torieălaămijloc. Yabuăîşiăînnod<ăbrâulăîncet. — Ceăfelădeăînşel<toiie? — Oăs<ăne-aştepteăoăambuscad<. — În afara castelului? Sumiyoriăd<duădinăcap. — Da.ăAşaăcred. — N-oăs<-ndr<zneasc<. — Oăs<-ndr<zneasc<.ăOăs<ăneăpreg<teasc<ăoăambuscad<ăsauăoăs<ăne-ntârzie.ăNuăpotăs<ăcredăc-o s-oălaseăs<ăplece.ăPeăea sau pe doamna Kiritsubo, sau doamna Sazuko, sau copilul. Chiarăşiăpeăb<trânaăaoamn<ăEtsuăşiăceilalYi. — Nu,ăteăînşeli. Sumyioriăscutur<ătristădinăcap. — Credă c<ă ară fiă fostă maiă bineă dac<ă şi-ar fi împlântat pumnalulăşiădomnia-voastr<ăa-Yiăfiăizbit!ăAşa,ănimicănuăs-a rezolvat. Yabuăîşiăridic<ăs<biileăşiăleăpuseălaăcing<toare.ăDa,ăseăgândea.ăSunt de acord cu tine. Nimic nu s-aăschimbatăşiăeaănuăşi-a împlinită datoria,ă ştiiă astaă caă şiă mineă şiă oă ştieă şiă Ishido.ăDezgust<tor.ăDac<ăarăfiăînfiptăpumnalul,ăamăfiătr<ităcuătoYii.ăDarădup<ăcumăstauălucrurileăacum...ăşi-aăschimbatăhot<râreaăşi ne-aădezonoratăpeănoiăşiăpeăeaăîns<şi.ăShigata ga nai, neh? Femeieăneroad<!ăDarăluiăSumyioriăîiăspuse:

596

— Credăc<ăgreşeşti.ăEaăl-a învins pe lshido. Doamna Toda a câştigat.ă Ishidoă nuă vaă îndr<zniă s<ă neă întind<ă vreoă curs<.ăDu-teăşiăteăculc<.ăOăs<ăteătrezescăînăzori. Sumyioriăscutur<ădinănouădinăcap. — Nu,ă mulYumesc,ă Yatu-san.ă Credă c<ă amă s<ă maiă facă unărond. Merseăpân<ălaăfereastr<ăşiăpriviăatentăafar<. — Cevaănuăeăinăregul<! — Totul e în regul<.ăDu-teăşi...ăaşteapt<ăoăclip<...ăce-a fost asta? Ai auzit ceva? Yabuă seă apropieă deă Sumyioriă şiă seă pref<cuă c<ă scruteaz<ăîntunericulăşiăapoi,ăf<r<ăveste,ăîşiăsmulseăsabiaăscurt<ăşiăcuăaceeaşiă mişcareă fulger<toareă şiă brusc<ă înfipseă lamaă înăspateleălui,ăacoperindăcuăcealalt<ămân<ăguraăb<rbatuluiăcaăs<ăîn<buşeă strig<tul.ă C<pitanulă muriă peă loc.ă Yabuă îlă sprijiniăgrijuliu cuătoat<ăputereaăsaăneobişnuit<,ăcuăbraYeleăîntinse,ăînăaşaăfelăîncâtăniciăoăpic<tur<ădeăsângeăs<ănu-lăating<ăşi-iăpurt<ătrupulă c<treă aşternut,ă aşezându-lă astfelă încâtă s<ă par<ă c<ădoarme.ăApoiăîşiătraseăsabiaădinătrupulăluiăşiăîncepuăs<ăşi-o curele, furios c<ă intuiYiaă luiă Sumyioriă îlă forYaseă laă acestănepl<nuităomor.ăTotuşi,ăîşiăzise,ănuăputeamăs<-lălasăs<-şiăbageănasul peste tot acum. Mai devreme, pe când se întorcea de la cancelaria lui Ishido cuăpermiseleădeăliber<ătrecere,ăfuseseătrasăde-o parte de un samurai pe care nu-lămaiăv<zuseăpân<ăatunci. — E nevoie de sprijinul vostru, Yabu-san. — Laăceăşiăpentruăcine? — Pentru cineva care v-aăf<cutăoăofert<ăieri. — Ceăofert<? — Înă schimbulă permiseloră deă liber<ă trecereă pentruădomnia-voastr<ă şiă Anjin-san, veYiă aveaă grij<ă caă ea s<ă fieădezarmat<ăînătimpulăambuscadeiăceăseăvaăpetreceăpeădrumulădeăîntoarcere.ăV<ărog,ănuăpuneYiămânaăpeăsabie,ăYabu-san,

597

suntăpatruăarcaşiăcareăaşteapt<ădoarăunăsemn. — Cumăîndr<zneştiăs<ăm<ăînfrunYi?ăCeăambuscad<?ăminYiseăel,ăsimYindăc<ăiăse înmoaieăgenunchii,ăpentruăc<ănuăeraăniciăoăîndoial<ăacumăc<ăb<rbatulăeraăomulăluiăIshido. Cuăoăziăînăurm<,ădup<-amiaz<,ăîiăf<cuseăînătain<ăpropunereaăprinăoameniiă s<i,ă într-oă încercareădisperat<ădeăaămaiă salvaăceva de la dezastrul în care Mariko îi adusese planurile cu CorabiaăNeagr<ăşiăviitorul.ăŞiălaăaceaăvremeăştiaăc<ăeraăoăideeănebuneasc<.ăArăfiăfostăfoarteăgreu,ădac<ănuăcuăneputinY<,ăs<ăoădezarmeziăşiăs<ăr<mâiăînăviaY<ăşiădeciăameninYatădeăprimejdiiădină ambeleă p<rYi,ă iară cândă Ishidoă îlă refuzase,ă prină alYiăintermediari, nu fusese surprins. — Nuăştiuănimicădespreăniciăoăambuscad<,ăspuseseădinănou,ădorindu-şiă caă Yurikoă s<ă fieă acoloă s<-lă ajuteă s<ă ias<ă dinăîncurc<tur<. — Totuşiăviăseăpropuneăs<ăsprijiniYiăuna,ădeşiănuăînăfelulăînăcareăaYiăpl<nuit-o. — Cine eşti? — Înăschimb,ăprimiYiăIzu,ăbarbarulăşiăcorabiaălui,ăînăclipaăînăcareăcapulăduşmanuluiăeăînăY<rân<.ăDesigurădac<ăeaăr<mâneăînă viaY<ă şiă r<mâneYiă înă Osakaă pân<ă înă ziuaă aceea şiă juraYiăsupunere. — Alăcuiăcap?ăspuseseăYabu,ăîncercândăs<-şiăfac<ăminteaăs<ălucreze,ăînYelegândădoarăatunciăc<ăIshidoăfolosiseăcerereaăcaăelăs<ăiaăpermiseleădeăliber<ătrecereămaiămultăcaăunăpretext,ăastfelă caă aceast<ă propunereă s<ă fieă f<cut<ă înă siguranY<ă şiănegociat<. — Este da sau nu? întrebase samuraiul. — Cineăeştiăşiădespreăceăvorbeşti? Îi ridicase sulurile în dreptul ochilor. — Aici sunt permisele seniorului Ishido. Nici chiar seniorul generalănuăpoateăs<ăleăretrag<ădup<ătotăceăs-a întâmplat. — AşaăspunămulYi,ădar,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ămaiădegrab<ăseă

598

poateă b<lega un bivol aur, decât domnia-voastr<ă sauăaltcinevaă s<-lă insulteă peă seniorulă Yaemon...ă V<ă rog,ă luaYiămâna de pe sabie. — Atunciăaiăgrij<ăceăvorbeşti! — Desigur,ăîmiăpareăr<u.ăPrimiYi? — Acumăst<pânescăIzuăşiămiăs-aăpromisăTotomiăşiăSuruga,ăspusese Yabu, începândăs<ăseătocmeasc<.ăŞtiaăc<ădeşiăfuseseăprinsăînăcurs<,ăcaăşiăMariko,ătotăaşaăeraăşiăIshido,ădinăpricin<ăca dilema pe care-oăproduseseăMarikoăînc<ămaiăexista. — Da,ăaşaăeste,ăspuseseăsamuraiul,ădarănuămiăs-aăîng<duităs<ănegociez nimic. Acestea sunt condiYiile.ăEsteăda sau nu? Yabuă ispr<viă deă cur<Yată sabiaă şiă aranj<ă aşternuturileă pesteătrupulăluiăSumyiori,ăceăp<reaăc<ădoarme.ăApoiăîşiăşterseăcuăunăprosopăsudoareaădeăpeă faY<ă şiămâini,ă îşiă st<pâniămânia,ăsufl<ă înă lumânareă şiă deschiseă uşa.ă Ceiă doiă samurai în gri aşteptauălaăcâYivaăpaşiămaiăjosăpeăcoridor.ăSeăînclinar<. — Oăs<ăteătrezescăînăzori,ăSumyiori-san,ăspuseăprivindăc<treăcameraăîntunecat<. Apoiăc<treăunulădintreăsamurai: — Staiădeăstraj<ăaici.ăNuătrebuieăs<ăintreănimeni,ănimeni.ăAiăgrij<ăs< nuăfieăderanjatăc<pitanul.ăAreănevoieădeăodihn<. — Da,ăAlteY<. Samuraiiăîşiăluar<ăînăprimireănoileăposturiăşiăYabuăporniăînăjosulăcoridoruluiăcuăcealalt<ăstraj<,ăurc<ăcâtevaătrepteăc<treăparteaăcentral<ăaăetajuluiăşiăoăstr<b<tuăîndreptându-seăc<treăsala deăaudienYeăşiăînc<perileăinterioareăcareăseăaflauăînăaripaădeăest.ăCurândăajunseăînăcoridorulăîngustăalăs<liiădeăaudienYe.ăStr<jileă seă înclinar<ă şi-iă îng<duir<ă s<ă intre.ă Altă samuraiădeschiseăuşaăc<treăcondorăşiămulYimeaădeăînc<periădesp<rYiteădeăel.ăB<tuălaăuş<. — Anjin-san, spuseăînăşoapt<. Nuăr<spunseănimeni.ăTraseăpanoul-shoji.ăCameraăeraăgoal<ăşiăuşaăinterioar<ădat<ăînăl<turi.ăSeăîncrunt<,ăapoiăf<cuăsemnă

599

c<treă însoYitorulă s<uăs<ăaştepteă şiă seăgr<biăde-aăcurmezişulăcamereiăc<treăcoridorulăinteriorăabiaăluminat. Chimmoko îi ieşiăînăcaleăcuăunăpumnalăînămân<.ăPatulăeiăr<v<şităseăaflaăînăaceast<ătrecereădintreăînc<peri. — Oh,ăiertaYi-m<,ăAlteY<,ăaYipisem,ăspuseăcerându-şiăiertareăşiăcoborîăpumnalul,ădarănuăseăd<duălaăoăparteădinăcaleaălui. — Îl c<utamăpeăAnjin-san. — Elă şiă st<pânaă meaă stauă deă vorb<ă cuă Kiritsubo-san şiădoamna Achiko. — Teărog,ăîntreab<-lădac<ăpotăs<-lăv<dăoăclip<. — Desigur,ăAlteY<. Chimmokoăîiăf<cuăpoliticoas<ăsemnăs<ăseăîntoarc<ăînăcealalt<ăcamer<,ăaştept<ăpân<ăceăelăajunseăacolo,ădup<ăcareă închise panoul interior. Straja din coridorul principal privea întreb<toare.ă Dup<ă oă clip<ă uşaă seă deschiseă dină nouă şiăBlackthorneăintr<.ăEraăîmbr<catăşiăpurtaăoăsabieăscurt<. — Bun<ăseara,ăYabu-san, spuse. — Îmiăpareăr<uăc<ăteăderanjez,ăAnjin-san. Voiamăs<ăv<d...ăasigurătotulăînăregul<,ăînYelegi? — Da,ămulYumesc.ăF<r<ăgrij<. — Doamna Toda e-năregul<?ăNuăbolnav<? — Bineăacum.ăFoarteăobosit<,ădarăbine.ăÎnăcurândăzori,ăneh? Yabuăd<duădinăcap. — Da.ăVrutădoarăverificatătotulăînăregul<,ăînYelegi? — Da.ă Înă dup<-amiaza asta spus "plan", Yabu-san. Aminteşti?ăTeărog,ăceăplanăsecret? — Nu secret, Anjin-san, spuseăYabu,ă regretândă c<ă fuseseăatât de deschis atunci. N-aiăînYeles.ăSpusădoarătrebuieăavutăplan...ăFoarteăgreuăsc<p<măOsaka,ăneh? Trebuieăs<ăsc<p<m,ăsau... Yabu îşiătrecuăpumnalulăde-aăcurmezişulăgâtului. — ÎnYelegi? — Da. Dar acum avem permis, neh? AcumăsiguranY<ăieşimă

600

Osaka, neh? — Da.ă Curândă plec<m.ă Peă corabieă foarteă bine.ă CurândăaducemăoameniălaăNagasaki.ăÎnYelegi? — Da. Yabuă seă dep<rt<ă foarteă prietenos.ăBlackthorneă închiseă uşaădup<ăelăşiăseăîntoarseăînăcoridorulăinterior,ăl<sândăuşaăaceeaădeschis<.ăTrecuădeăChimmokoă şiă intr<ă înă cealalt<ă camera.ăMarikoăst<teaăsprijinit<ădeăperne,ăp<rândămaiăm<runt<,ămaiădelicat<ăşiămaiăfrumoas<ăcaăoricând.ăKiriăeraăîngenuncheat< peăoăalt<ăpern<.ăAchikoădormeaăghemuit<ăîntr-unăcolY. — Ce-a vrut, Anjin-san? spusese Mariko. — Doarăs<ăvad<ădac<ătotulăeăînăregul<. Marikoăt<lm<ciăpentruăKiri. — Kiri spune, l-ai întrebt despre plan? — Da,ădarăaăocolităîntrebarea.ăPoateăc<ăs-aăr<zgândit,ănuăştiu.ăPoateăc<ăm-amăînşelatăeu,ădarăamăcrezutăc<ăînădup<-amiaza astaăaveaăcevaăînăgând,ăsauăpreg<teaăceva. — S<ăneătr<deze? — Desigur,ădarănuăştiuăcum. Mariko îi zâmbi. — Poate te-aiăînşelat.ăAcumăsuntemăînăsiguranY<. Tân<raăAchikoămurmur<ăînăsomnăşiăeiăoăprivir<.ăÎiărugaseăs<ăr<mân<ăcuăMariko,ăcaăşiăb<trânaădoamn<ăEtsu,ăcareădormeaăadânc într-oă înc<pereă al<turat<.ă Celelalteă doamneă îiăp<r<siser<ă laă apusulă soarelui,ă ducându-seă c<treă caseleă lor.ăToateătrimiseser<ăcereriăoficialeăpentruăpermiseădeăplecare. Odat<ăcuăl<sareaăîntunericuluiăprinăcastelătrecuseăzvonulăc<ăaădouaăziăaproapeăoăsut<ăcinciăvorădepuneădeăasemeneaăcereri.ăKiyamaătrimiseseădup<ăAchiko,ănoraăsa,ădarăeaărefuzaseăs-o p<r<seasc<ă peă Mariko.ă Deă îndat<ă daimyo oă repudiaseă şiăceruse copilul. Ea i-lă d<duse.ă Acumă fataă eraă cufundat<ăîntr-unăcoşmar,ădarăacestaătrecuăşiăadormiăliniştit<ădinănou. Marikoăseăuit<ălaăBlackthorne.

601

— Eăminunatăs<ăaiălinişte,ăneh? — Da, spuse el. Deăcândă seă treziseă şiă îşiă d<duseă seamaăc<ăeă înăviaY<ă şiă nuămoart<,ăsufletul eiăseăag<Yaseădeăalălui.ăÎnăprimaăor<ăfuseser<ăsinguri,ăiarăeaăst<tuseăînăbraYeleălui. — Suntăatâtădeăbucurosăc<ăeştiăînăviaY<,ăMariko.ăTe-amăv<zutămoart<. — Amăcrezutăc<ăsunt.ăÎnc<ănuăpotăs<ăcredăc<ăIshidoăs-a dat b<tut,ăniciăînădou<zeciădeăvieYi.ăOh,ăcâtăîYiăiubescăbraYeleăcândăsuntăînăjurulămeu,ăşiăputereaăta. — M<ăgândeamă înădup<-amiazaăastaăc<ădinăprimaăclip<ăaăprovoc<riiă luiă Yoshinakaă n-amă v<zută nimică altcevaă decâtămoarte – aămea,ăaăta,ăaătuturor.ăAmăv<zutăplanulăt<u,ădeăatâtaăvremeăpreg<tit,ăneh? — Da. Din ziua cutremurului, Anjin-san.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădar eu n-amăvrutăs<ăteăînsp<imânt.ăMi-aăfostăteam<ăc<ăn-aiăs<ăînYelegi.ăDa.ăDinăaceaăziăamăştiutăc<ăeăkarma meaăs<ă scotăostateciiă dină Osaka.ă Doară euă puteamă s<ă facă astaă pentruăseniorulăToranaga.ăŞiăacum, s-aăf<cut.ăDarăcuăceăpreY.ăSfântaăFecioar<ăs<ăm<ăierte! AtunciăsosiseăKiriăşiătrebuiser<ăs<ăsteaădesp<rYiYi,ădarăastaănuăconta pentru nici unul dintre ei. Un zâmbet sau o privire sau un cuvânt erau de ajuns. Kiriăseăridic<ăşiăseăîndrept<ăc<treăferestrele înguste. În largul m<riiăseăvedeauăsclipiriădeălumin<ădeălaăb<rcileăcareăpescuiauăpeălâng<ăY<rm. — Seălumineaz<ăînăcurând,ăspuseăea. — Da,ăziseăMariko.ăPotăs<ăm<ăridicăacum. — Înăcurând.ăNuăînc<,ăMariko-sama, îiăspuseăKiri,ătrebuieăs<ăprinzi puteri. — AşăvreaăcaăseniorulăToranagaăs<ăfieăaici. — Da.ăAiăpreg<tităaltămesajădespreăplecareaănoastr<. — Da, Mariko-sama.ă Ună altă porumbelă vaă plecaă odat<ă cuă

602

zorii. — Seniorul Toranaga.va afla de victoria ta de azi, spuse Kiri.ăOăs<ăfieăatâtădeămândru. — M<ăbucurăc< ai avut dreptate. — Da,ăspuseăKiri.ăIart<-m<ăc<ăm-amăîndoitădeătineăşiădeăel. — În adâncul inimii mele m-amăîndoităşiăeu,ăteărogăs<ăm<ăierYi. Kiriă seă întoarseă c<treă fereastr<ă şiă priviă afar<,ă pesteă oraş.ăToranagaă seă înşal<!ă ară fiă vrută s<ă Yipe.ă N-oă s<ă plec<m niciodat<ă dină Osaka,ă oricâtă deă multă neă prefacem.ă Karma noastr<ăeăs<ăr<mânem,ăiarăkarma luiăeăs<ăpiard<. *** Înăaripaădeăvest,ăYabuăseăopriălaăcameraăg<rzilor.ăStr<jileădeăschimb erau gata. — Oăs<ăfacăoăscurt<ăinspecYie. — Da,ăAlteY<. — RestulăaşteptaYi-m<ăaici.ăTu,ăvinoăcuămine. Coborîă peă scaraă principal<ă urmată deă str<jer.ă Laă piciorulăsc<rii,ăînăholulăprincipal,ăerauăalteăstr<ji,ăiarădincolo,ăafar<,ăeraăcurteaăşiăgr<dina.ăOăcercetareăfugar<ăar<taăc<ătoateăerauăînă ordine.ă Seă întoarseă înapoiă înă fort<reaY< şiă dup<ă oă clip<ăschimb<ădirecYia.ăSpreăsurprizaăg<rziiăsaleăcoborîăpeătrepteăînăînc<perileă servitorilor.ă Servitoriiă seă trezeauă dină somn,ăpunându-şiă gr<biYiă frunYileă peă lespezileă deă piatr<.ă Yabuăabia-iă b<g<ă înă seam<.ă Coborîă şiă maiă jos,ă înă adâncurileăfort<reYei,ăde-aălungulăcoridoarelorăboltite,ăpuYinăfolosite,ăcuăpereYiiă deă piatr<ă umeziă şiă mirosindă aă mucegai,ă deşiă bineăluminaYi.ăNuăerauăstr<jiăacolo,ă înăpivniY<,ăpentruăc<ănuăeraănimicădeăap<rat.ăÎncepur<ădinănouăs<ăurce,ăapropiindu-se de zidurile exterioare. Yabu se opri brusc. — Ce-a fost asta?

603

Samuraiulăînăuniform<ămaroăseăopri,ăascult<ăşiămuri.ăYabuăîşiăcur<Y<ăsabiaăşiătraseătrupulăghemuităîntr-unăcolYăîntunecos,ăapoiăseărepeziălaăoămic<ăuş<ăputernicăferecat<ăcuăbareădeăfier,ăceăabiaăseăz<reaăîntr-unul dintreăpereYiiădeăpiatr<,ădespreăcareăomulă luiă Ishidoă îiă spusese.ăSeă lupt<ă cuăz<voareleă ruginite.ăUltimulă dintreă eleă seă deschiseă z<ng<nind.ă Uşaă seă izbiă deăperete.ăUnăvalădeăaerăreceădeăafar<,ăapoiăoăsuliY<ăseăproptiăînăgâtlejul lui, oprindu-se chiar la timp. Aproape paralizat, Yabuănuămişc<.ăDinăîntunericulădeăcerneal<ădinăspateleăuşiiăninja îlăpriveaăf<r<ăs<ăclipeasc<ăcuăarmeleăpreg<tite. Yabuă ridic<ăoămân<ă tremur<toareă şiă f<cuă semnulăcareă iă seăspuseseăs<-lăfac<. — Sunt Kasigi Yabu, rosti. C<petenia,ă îmbr<cat<ă înănegru,ăcuă faYaăacoperit<ădeăglug<,ăaproapeănev<zutăînăîntuneric,ăîncuviinY<ădinăcap,ădarăîşiăYinuăsuliYaăpreg<tit<ăpentruălovitur<.ăÎiăf<cuăunăsemn.ăAscult<tor,ăYabuă seă d<duă înapoiă ună pas.ă Atunciă c<peteniaă înaint<ă cuămult<ăgrij<ăpân<ăînămijloculăcoridorului.ăEraăînaltăşiăvoinic,ăcuă ochiiă mariă înă spateleă m<ştii.ă V<zuă trupulă samuraiuluiămortă şiă cuă ună zvâcnetă dină încheietur<ă îşiă trimiseă suliYaă înăcadavru,ă apoiă oă readuseă înapoiă cuă ajutorulă lanYuluiă uşor,ăag<Yatădeăcap<tulăei.ăÎlăîncol<ciăînăt<cere.ăAşteptând, atent la orice semn de primejdie. Înăceleădinăurm<,ămulYumit,ă f<cuăună semnă înă întuneric.ă Înăaceeaşiă clipaă dou<zeciă deă oameniă seă rev<rsar<ă prină uş<ă şiăn<v<lir<ă peă trepteă prină trecereaă deă multă uitat<ă c<treăcoridoareleă deă deasupra.ă Aceştiă b<rbaYiă purtauă unelte de asalt.ă Erauă înarmaYiă cuă cuYiteă prinseă cuă lanYuri,ă s<biiă şiăshuriken, iarăînămijloculăfrunYii,ăpeăglugileălorănegreăseăaflaăoăpat<ăroşie. C<peteniaă nuă îiă priviă dep<rtându-se,ă ciă r<maseă cuă ochiiăaYintiYiăasupraăluiăYabuăşiăîncepuăs<ănumereăîncetăcu degetele deă laă mânaă stâng<.ă Unu...ă doi...ă trei...ă Yabuă simYeaă multeă

604

priviriă urm<rindu-lă dină coridorulă dină spateleă uşii,ă dară nuăputea vedea pe nimeni acolo. Atacatoriiăcuăpat<ăroşieăurcar<ăsc<rileăcâteădou<ăde-odat<ăşiăseăoprir<ălaăcap<tulălor.ăOăuş<ăleăt<iaăcalea.ăAşteptar<ăoăclip<ăşiăapoi,ăcuăgrij<,ăîncercar<ăs-oădeschid<.ăEraăînYepenit<.ăUnăb<rbată cuă oă unealt<ă special<,ă oă bar<ă scurt<ă deă oYelă cuă unăcârligă laă unulă dintreă capeteă şiă l<Yit<ă laă cel<lalt,ă ieşiă dinămijloculălorăşiăoăf<cuăs<ăsar<ădinăbalamale.ăDincolo de ea era altăpasajămirosindăaămucegaiăşiăeiăpornir<ăt<cuYiăde-a lungul lui.ă Laă colYulă urm<toră seă oprir<.ă Primulă dintreă eiă arunc<ăprev<z<torăoăprivireădup<ăcolY,ăapoiăleăf<cuăcelorlalYiăsemnăs<ăp<trund<ăînăaltăcoridor.ăLaăcap<tulălui,ăprintr-oăgaur<ăîntr-un pereteă deă lemnă gros,ă careă acopereaă oă uş<ă secret<,ă seăîntrez<reaă str<lucireaă argintieă aă uneiă luminiYe.ăB<rbatulă îşiălipiăochiulădeăea.ăPuteaăvedeaăînăîntregimeăsalaădeăaudienYe,ăcuădoiăsamuraiăînăuniformeămaroăşiădoiăînăgri,ăatenYi,ăf<cândădeă straj<,ă p<zindă uşaă c<treă întregulă grupă deă înc<periă dinăinterior.ăArunc<ăoăprivireăînăjurăf<cândăunăsemnădinăcapăc<treăceilalYi.ăUnulădintreăeiănum<raă înc<ăcuădegetele,ă înăacelaşiăritmă cuă num<r<toareaă c<petenieiă aflateă laă dou<ă etajeădedesubt.ă ToYiă ochiiă loră erauă aYintiYiă asupraă acesteiănum<r<tori. Josă înă pivniY<ă c<peteniaă continuaă înc<ă înă acelaşiă ritm,ăm<surândătimpulăcuădegetele,ăf<r<ăs<-lăp<r<seasc<ădinăochiăoăclip<ă peă Yabu.ă Yabuă priveaă şiă aşteptaă simYindu-şiă înă n<riăsudoareaă mirosindă aă fric<.ă Degeteleă seă oprir< şiă pumnulăc<petenieiăseăînchiseăbrusc.ăAr<t<ăînăjosulăcoridorului.ăYabuăd<duădinăcap,ăseă r<suciăşiă f<cuăcaleă întoars<ăpeădrumulăpeăcareă venise,ă mergândă încet.ă Înă spateleă lui,ă necruY<toareaănum<r<toareăîncepuădinănou.ăUn...ădoi...ătrei... Yabuăştiaăcumplitulăriscăpeăcareăşi-l asumase, dar nu avusese deă alesă şi-oă blestem<ă peă Marikoă înc<ă oă dat<ă pentruă c<-l forYaseă s<ă treac<ă deă parteaă luiă Ishido.ă Parteă dină înYelegereă

605

fuseseăc<ătrebuiaăs<ădeschid<ăaceast<ăuş<ătainic<. — Ce-iăînăspateleăei,ăîntrebaseăb<nuitor. — Prieteni.ăAcestaăesteăsemnul,ăiarăparolaăesteăs<ăv<ăspuneYiănumele. — Orăs<ăm<ăucid<,ăneh? — Nu,ă sunteYiă preaă preYios,ă Yabu-san. Trebuieă s<ă v<ăasiguraYiăc<ăp<trundereaăseăpoateăfaceăînăsiguranY<... Fusese de acord, dar nu i se spusese de ninja, detestaYii şiătemuYiiă mercenariă semi-legendari,ă careă datorauă credinY<ănumaiă grupuriloră loră închise,ă alc<tuiteă înă jurulă câteă uneiăfamilii, care-şiătreceauătaineleănumaiăcelorădeăacelaşiăsângeă– cumăs<ă înoateădistanYeă lungiăpeă subăap<ăşiă s<ă seă caYereăpeăpereYiă aproape netezi,ă cumă s<ă seă fac<ă nev<zuYiă şiă s<ă steaănemişcaYiăoăziăşi-oănoapte,ăsauăcumăs<ăucid<ăcuămâinileăsauăpicioarele,ăsauăcuăoriceăalt<ăarm<,ălaăcareăseăad<ugauăotrava,ăfoculă şiă explozivele.ă Pentruă ninja moarteaă brutal<ă pentruăbaniăeraăsingurulăYelăînăviaY<. Yabuăreuşiăs<-şiăp<strezeăpasulăm<suratăînătimpăceăseădep<rtaăînălungulăcoridorului,ăpieptulăînc<ădurându-l de descoperirea c<ăgrupulădeăatacatoriăeraăninja şiănuăronini. Ishido trebuie c-a-nnebunit,ăîşiăspuseăcuătoat<ăfiinYaăluiăîncordat<,ăaşYeptândăoă s<geat<ă sauă oă suliY<ă sauă ună laYă înă oriceă clip<.ă AjunseseăaproapeălaăcolY.ăTrecuădeăelăşi,ăodat<ăînăsiguranY<,ăoărupseălaăfug<,ăurcândăsc<rileăcâteătreiădc-odat<.ăLaăcap<tulălorăalerg<ăde-aă lungulă coridoruluiă arcuit,ă apoiă d<duă colYulăîndreptându-seăc<treăînc<perile servitorilor. Degeteleă c<petenieiă înc<ă m<surauă clipele,ă apoiănum<r<toareaăseăopri.ăF<cuăunăsemnăgrabnicăînăîntunericăşiăporniă alergândă dup<ă Yabu.ă Dou<zeciă deă ninja îlă urmar<,ăieşindădină întunerică şiă alYiă cincisprezeceăocupar<ăpoziYiiă laăceleădou< capeteăaleăcoridoruluiăcaăs<ăapereăaceast<ăcaleădeăsc<pareăceăducea,ăprintr-unălabirintădeăpivniYeăuitateăşiătreceriăcareăsfredeleauăcastelul,ăc<treăunaădintreăieşirileătainiceăaleă

606

luiăIshido,ăpeăsubăşanYulăîmprejmuitorăşiădeciăc<treăoraş. Yabu alerga iuteă şiă seă împiedic<ă într-unul dintre ganguri, abiaă reuşindă s<-şiă p<strezeă echilibrul.ă D<duă buznaă înăînc<perileăservitorilor,ărr<sturnândăoale,ăcr<tiYiăşiăciubere. — Ninjaaaaa! url<,ăceeaăceănuăeraăparteădinăînYelegereaăsa,ăciădoar propria-iămanevr<ăpentruăaăseăap<raăînăcazăc<ăarăfiăfostătr<dat.ă ÎnnebuniYi,ă b<rbaYiă şiă femeiă seă împr<ştiar<ă reluândăstrig<tul,ăîncercândăs<ădispar<ăsubăb<nciăşiămese,ăînătimpăceăelăgoniăprinăînc<pere,ăieşindăpeăparteaăcealalt<,ăînăsusulăaltorătrepte, în coridorul principal, unde întâlniăpeăprimulăstr<jerăînăuniform<ămaro,ăcareădejaăîşiătr<seseăsabia. — D<ă alarma!ă strig<ă Yabu.ă Ninja! Sunt ninja printre servitori! Unulă dintreă samuraiă disp<ruă peă scaraă principal<,ă celă de-al doileaăYâşniăînainteăvitejeşte,ăaşezându-seăcuăsabiaăridicat<ăîn cap<tulăsc<riiăcareăseăr<suceaăc<treăcatulădeădedesubtăcaăs<ăfac<ăfaY<ăsingurăn<valei.ăV<zându-l,ăservitoriiăseăoprir<,ăapoiăseăînghesuir<ăorbeşteăînăpereYiăcuăbraYeleădeasupraăcapetelor,ăscâncindăînsp<imântaYi.ăYabuăalerg<ămaiădeparteăc<treăuşaăprincipal<ăşiăprinăeaăseăopriăpeătrepte. — SunaYiă alarma,ă suntemă atacaYi!ă strig<,ă dup<ă cumă seăînYeleseseă s<ă fac<,ă dândă semnalulă deă diversiuneă celoră deăafar<,ăcareătrebuiauăs<ăacopereăataculăprincipalăprinăintrareaăsecret<ădinăsalaădeăaudienYe,ăceăurmaăs-oăr<peasc< pe Mariko şiăs-oăpoarteădeăacolo,ă înainteăcaăcinevaăs<ă înYeleag<ăceăseăîntâmpl<. SamuraiiădeălaăporYiăşiădinăcurteăseăr<sucir<ănedumeriYiăf<r<ăs<ăştieăîncotroăs<-şiăîndrepteăatenYiaăşi-năaceaăclip<ăatacatoriiădină gr<din<ă seă n<pustir<ă afar<ă dină ascunz<torile lor, copleşindu-i.ăYabuăseă retraseă înăholăşiăceilalYiă samuraiădinăcameraăstr<jilorădeădeasupraăsosir<ăînăgoan<ăcaăs<-i sprijine peăceiădeăafar<.ăUnăc<pitanăalerg<ăc<treăel. — Ce se-ntâmpl<?

607

— Ninja! Afar<ăşiăprintreăservitori!ăUnde-i Sumyiori? — Nuăştiu. În camera lui. Yabuăs<riăpeătrepte,ăînătimpăceăalYiăoameniăcoborau.ăÎnăaceaăclip<,ăprimulădintreăninja dinăpivniY<ătrecuăcaăunăfulgerăpeălâng<ăservitori,ăpornindăatacul.ăShuriken ascuYiteăîlăînl<turar<ăpeă ap<r<torulă solitară şiă suliYeleă uciser<ă servitorii. Apoi grupul de atacatori ajunse în coridorul principal, pornind o puternic<ă diversiuneă însoYit<ă deă strig<te,ă samuraiiă înămaroăalergândădeăcoloăcolo,ăînnebuniYi,ăf<r<ăs<ăştieădeăundeăseăvaăisca viitorul atac. Laă etajulă deă deasupraă ceiă câYivaă ninja, care aşteptau,ăsfâşiaser<ăpanourileăuşilorălaăprimulăstrig<tădeăalarm<ăşiăseăn<pustiser<ă asupraă ultimiloră samuraiă ceă coborauă peă sc<ri,ăucigându-i.ă Cuă s<geYiă otr<viteă şiă shuriken, ninja îşiădes<vârşir<ă masacrul.ă Samuraiiă fur<ă repedeă copleşiYi,ă iarăatacatoriiă s<rir<ă pesteă cadavreă caă s<ă ajung<ă înă coridorulăprincipală deă laă catulă deă dedesubt.ă Respinser<ă ună atacăfuribundă ală înt<rituriloră samurailoră înă maro,ă aruncându-şiălanYurileă lorăcuăgreut<Yiă laăcap<tăasupraă lor,ă strangulându-i sau încurcându-leă s<biile,ăputândăastfelăs<-şiă împlânteămaiăuşoră înă trupurileă loră pumnaleleă cuă dou<ă t<işuri.ă Prină aerăstr<fulgerauăshuriken şiăsamuraiiăfur<ădecimaYi.ăCâYivaăninja fur<ă loviYi,ă dară seă târauă caă animaleleă turbateă şi-şiă opreauăataculădoarăatunciăcândămoarteaăîiăluaădeătotăînăst<pâhirea ei. Înăgr<din<,ăprimulăasaltăalăap<r<torilorăfuărespinsăcuăuşurinY<ăînătimpăceăsamuraiiăn<v<leauăpeăuşaăprincipal<,ădarăunăaltăvalăînăuniformeămaroăporniăcurajosăunăalădoileaăatacăşiăm<tur<ăinvadatoriiă prină forYaă num<ruluiă copleşitor.ă Laă oă porunc<ăatacatoriiă seă retraser<,ă haineleă loră completă întunecateăf<cându-iăYinteăgreuădeăz<rit.ăÎnfierbântaYi,ăsamuraiiăînămaroăn<v<lir<ă dup<ă ei,ă c<zur<ă înă ambuscad<ă şiă fur<ă m<cel<riYi.ăAtacatoriiăcuăsemnulăroşuăst<teauăînc<ăînăaşteptareăînăafaraăs<liiădeăaudienYe,ăînătimpăceăc<peteniaălorăpriveaăprinăgauraă

608

dinăperete.ăPuteaă vedeaă samuraiiă înă uniformeăgriă şiămaro,ăneliniştiYi,ă p<zindă uşaă înt<rit<ă ceă d<deaă spreă coridor,ăascultândăzgomoteleăm<celuluiădeăafar<.ăUşaăseădeschiseăşiăalteăstr<jiăînămaroăşiăgriăseăîngr<m<dir< înădeschidereaăeiăşiăatunci,ă nemaifiindă înă stareă s<ă îndureă aşteptarea,ă ofiYeriiăambelorăgrupuriăporuncir<ătuturorăoamenilorălorăs<ăias<ădinăînc<pereăşiăs<ăocupeăpoziYiiădeăap<rareălaăcap<tulăcoridorului.ăAcumădrumulăera,ăliber,ăuşaădinăcoridorulăinteriorădeschis<,ădoară c<pitanulă uniformeloră griă aflându-seă înă faYaă ei,ăpreg<tindu-seădeăasemeneaădeăplecare.ăC<peteniaăgrupuluiăcuăsemneăroşiiăv<zuăoă femeieăgr<bindu-seăc<treă trecereăcuăbarbarulă celă înaltă al<turiă deă ea,ă înă timpă ceă alteă femeiă seăadunau în spatele lor,ăşi-şiărecunoscuăprada. Ner<bd<toră s<-şiă termineă misiuneaă şiă astfelă s<ă uşurezeăap<sareaăasupraămembrilorăclanuluiăs<uăaflaYiălaăcaturileădeădedesubtă şiă împinsă deădoriinYaă deă aă ucide,ă c<peteniaă d<duăsemnalulăşiăYâşniăprinăuş<ăoăclip<ăpreaădevreme. Blackthorneă îlă v<zuă venindă şi,ă f<r<ă s<ă steaă peă gânduri,ă îşiăscoaseă pistolulă deă subă chimonouă şiă trase.ă Oaseleă cefeiăc<petenieiă disp<rur<ă şiă acestaă fuă oprită dină asaltulă s<u.ă Înăaceeaşiă clip<ă c<pitanulă înă uniform<ăgriă seă repeziă înapoiă şiăatac<ăcuăoăs<lb<ticieănebuneasc<,ăretezândăunulădintreăninja. Apoiăhaitaăseărepeziăasupraăluiăşiăelămuri,ădarăacesteăcâtevaăclipeă îiă îng<duir<ă luiă Blackthorneă s-oă trag<ă peă Marikoă înăsiguranY<ăşiăs<ă închid<ăuşa.ă Înşf<c<ăgr<bităbaraădeăfierăşiăoăîmpinse la locul ei chiar în momentul în care ninja se aruncar<ăasupraăuşii,ă iarăalYiiă seă împr<ştiar<ăcaă s<ă Yin<ă subăsupraveghereăuşaăprincipal<. — IisuseăCristoase!ăCeăseăîntâmpl<? — Ninjaaaa! strig<ă Mariko,ă înă timpă ceă Kiri,ă doamnaăSazuko,ă doamnaă Etsu,ă Chimmokoă şiă Achikoă şiă toateăcelelalte slujniceăseărev<rsar<ăistericeădinăînc<perileălor,ăiarăloviturileăîncepur<ăs<ăr<suneăînăuş<.

609

— Iute, pe-aici!ă Yip<ă Kiri,ă acoperindă zgomotulă şiă disp<ruăîntr-oăînc<pereădinăinterior.ăFemeileăoăurmar<,ădândăbuznaăunaă pesteă cealalt<,ă dou<ă dintreă eleă sprijinind-o peă b<trânaădoamn<ă Etsu.ă Blackthorheă v<zuă uşaă zguduindu-se sub izbiturileă furioaseă aleă r<ngiloră atacatorilor.ă Dină lemnăîncepur<ă s<ă sar<ă aşchii.ă Alerg<ă înapoiă înă cameraă luiă dup<ăcornulăcuăprafădeăpuşc<ăşiăs<bii. ÎnăsalaădeăaudienYeăninja îiăuciseser<ădejaăpeăceiăşaseăsamuraiădeălaăuşaăprincipal<ăşiăîiăcovârşiser<ăpeăceilalYiădinăcoridorulădinăspateleăei,ădarăpierduser<ădoiădintreăei,ăacumămorYi,ăiarăalYiă doiă erauă r<niYi,ă înainteă caă luptaă s<ă seă încheie,ă uşileăexterioareă s<ă fieă închiseă şiă proptiteă cuă bareă şiă întreaga aceast<ăparteăaăcl<dirii,ăasigurat<. — Gr<biYi-v<!ăseăr<stiănouaăc<petenie. Oameniiă cuă r<ngiă n-aveauă nevoieă s<ă fieă îndemnaYi.ăC<peteniaăseăaplec<ăoăclip<ăasupraăcadavruluiăfrateluiă s<u,ăapoiăîlăizbiăfuriosăcuăpiciorul,ăştiindăc<ăner<bdareaăacestuia n<ruiseă ataculă loră surpriz<.ă Seă al<tur<ă oameniloră s<iă careăînconjurser<ăuşa. Înăcoridor,ă lâng<ăuşaăcareăgemeaăsubălovituri,ăBlackthorneăînc<rcaăgr<bit.ăMaiăîntâiăpulberea,ăîndeas-o bine... una dintre scândurile uşii crăpă... peăurm<ădopulădeăhârtieăcaăs< Yin<ăap<sat<ăînc<rc<turaăşiădup<ăelăbilaădeăplumbăşiăunăaltădop...ăuna dintre balamalele uşii plesni şi vârful unei răngi apăru la iveală... dup<ăaceeaăsufl<ăprafulăcuăgrij<ădeăpeăcremene... — Anjin-san,ă Yip<ă Marikoă deă undevaă dină înc<perileăinterioare. Gr<beşte-te! Blackthorne nu-iăd<duăatenYie.ăMerseălaăuş<,ăpuseăguraăYeviiăîntr-oă cr<p<tur<ă adânc<ă şi,ă cuă sufletulă laă gur<,ă ap<s<ă peătr<gaci.ăDeăcealalt<ăparteăseăauziăunăYip<tăşiăataculăasupraăuşiiăîncet<.ăSeăretraseăşiăîncepuăs<ăreîncarce.ăMaiăîntâi,ăpulberea, îndeas-oă cuă grij<...ă din nou întreaga uşă începu să se cutremure, căci de partea cealaltă atacatorii izbeau în ea cu

610

umerii, cu pumnii, cu picioarele şi cu armele... apoi dopul deăhârtieăşiădup<ăaceeaăglonYulăşiădinănouăalt<ăhârtie...ăuşa gemea şi se cutremura şi unul dintre zăvoare sări zdrăngănind pe podea. Kiri alerga gâfiind în lungul unei treceri interioare, celelalte femeiăpeăjum<tateătârând-o pe doamna Etsu cu ele, în timp ce Sazuko plângea. — Ce rost are? N-avem unde ne duce... Dară Kiriă alerg<ă mai departe împleticindu-se,ă d<duă buznaăîntr-oăalt<ăcamer<,ăoăstr<b<tuăşiătraseăîntr-oăparteăoăbucat<ădinăpanoulă peretelui.ă Înă pereteleă deă piatr<ă ieşiă laă iveal<ă oă uş<ăascuns<,ăferecat<ăînăfier.ăOădeschise.ăBalamaleleăerauăbineăunse. — Aceastaă esteă ascunz<toareaă secret<ă aă st<pânuluiă meu,ăgâfâiăeaăşiăseăpreg<tiăs<ăintreăîn<untru,ădarăseăopri.ăUndeăeăMariko? Chimmokoăseăîntoarseăşiăalerg<ăînapoi. Înă primulă coridor,ă Blackthorneă sufl<ă grijuliuă prafulă deă peăcremeneăşiăînaint<ădinănou.ăUşaăstaăgataăs<ăseăpr<buşeasc<,ădarăînc<ăîiăofereaăad<post.ăDinănouăap<s<ăpeătr<gaci,ădinănouăunăYip<tăşiăoăclip<ădeăr<gaz,ăapoiăizbiturileăreîncepur<,ăunăaltăz<vorăs<riăşiăîntreagaăuş<ăseăcl<tin<.ăÎncepuăs<ăreîncarce. — Anjin-san! Marikoă eraă acolo,ă laă cap<tulă cel<lalt,ă f<cându-i semne frenetice,ăaşaăc<-şiă înşf<c<ăarmeleăşiăalerg<ăc<treăea.ăEaăseăîntoarseăşiăporniăînăgoan<ăînainteaălui.ăUşaăs<riăînăY<nd<riăşiăninja seărepezir<ădup<ăei. Mariko alerga repede, iar Blackthorne o urma îndeaproape. Tâşniăde-aăcurmezişulăuneiăcamere,ăseăîmpiedic<ăînăpoaleleăchimonouluiă şiă c<zu.ă Elă oă înşf<c<ă şiă trecur<ă printr-oă alt<ăcamer<.ăChimmokoăleăalerg<ăînăîntâmpinare. — Gr<biYi-v<!ăYip<ăea,ăaşteptându-iăs<ătreac<.ăÎiăurm<,ăapoi,ădup<ăoăclip<,ăseăîntoarseăînapoiăneb<gat<ăînăseam<ăşiăr<maseă

611

înădrumăcuăpumnalulă înămân<.ăNinja n<v<lir<ă înă înc<pere.ăChimmokoăseăarunc<ăînainteăcuăpumnalulăîntinsăc<treăprimulăb<rbat.ă Elă par<ă lovituraă şi-oă arunc<ă într-o parte ca pe o juc<rie,ăYâşnindădup<ăBlackthorneăşiăMariko.ăUltimulăninja frânse gâtul fetei cu piciorulăşiăalerg<ădup<ăceilalYi. Mariko alerga repede, dar nu îndeajuns de repede, poalele chimonoului încurcând-o.ă Traversar<ă oă înc<pere,ă apoiă seăîntoarser<ălaădreaptaăîntr-altaăşiăatunciăv<zuăuşaăundeăKiriăşiăSazukoă îiăaşteptauă îngrozite.ăAchikoăşiă slujnicele încercau s-oătrag<ăpeăb<trân<ăînăcameraădinăspateleălor.ăBlackthorneăoăîmpinseăpeăMarikoălaăad<post,ăapoiăseă întoarseăpreg<tităcuăpistolulă neînc<rcată într-oă mân<,ă cuă sabiaă înă cealalt<,ăaşteptând-oă peă Chimmoko.ă Pentruă c<ă n-ap<ruă deîndat<,ăporni înapoi, dar auzind apropiindu-seă zgomotulă f<cută deăgrupul de ninja, seăopriăşiăs<riăînapoiăînăcamer<ăînăclipaăînăcareăap<ruăprimulăninja. Trântiăuşaăşiăauziăs<geYiăşi shuriken izbindu-seădeăfier.ăDinănouăabiaăavuătimpăs<ătrag<ăz<voareleăînainteăcaăatacatoriiăs<ăseăarunceăasupraăuşii. AmeYit,ămulYumiăluiăDumnezeuăpentruăsc<pareaălorăşiăcândăv<zuăt<riaăuşiiăşiăînYeleseăc<ăr<ngileădeăfierănuăputeauătreceăuşorăprinăeaăşiăc<ăerauăînăsiguranY<ăpentruăunătimp,ămulYumiădin nou lui Dumnezeu. Încerc<ă s<-şiă recapeteă suflarea şiăpriviă înă jur.ă Marikoă st<teaă înă genunchi,ă gâfâind,ă maiă erauăceleăşaseăslujnice,ăAchiko,ăKiriăşiăSazukoăşiăb<trânaădoamn<,ăp<mântieă laă faY<,ă aproapeă leşinat<.ă Cameraă eraă mic<,ă cuăpereYiădeăpiatr<ăşiăoăalt<ăuş<ălateral<ăd<deaăpeăoămic<ăteras<ăaăcrenelurilor.ă Bâjbâiă c<treă oă fereastr<ă şiă priviă afar<.ă ColYulăacestaădeăînt<rituriăatârnaădeasupraăstr<ziiăşiăcurYiiăinterioareăşiăputeaăs<ăaud<ăzgomoteleălupteiăîn<lYându-se de undeva de dedesubt,ăYipeteăşiăurleteăşiăcâtevaăstrig<teăistericeădeălupt<.ăCâYivaă samuraiă înă uniformeă griă şiă alYii,ă f<r<ă uniform<,ăîncepuser<ădejaăs<ăseăaduneăînăstrad<ăşiăpeăzidurileădinăfaY<.ăPorYileădeăjosăerauăînchiseăşiăp<ziteădeăninja.

612

— Ce dracu se-ntâmpl<?ă spuseă Blackthorne,ă simYindăînYep<turiăînăpiept. Nimeni nu-iăr<spunseăşiăelăseăîntoarseăînapoiăşiăîngenuncheălâng<ăMariko,ăscuturând-oăuşor. — Ce se-ntâmpl<? Dar ea nu-iăputeaăînc<ăr<spunde. *** Yabu alerga în lungul unui coridor larg, în aripa de vest, c<treăcamereleăsale.ăD<duăcolYulăşiăseăopriăbrusc.ăÎnăfaYaăluiăună mareă num<ră deă samuraiă erauă împinşiă înapoiă deă unăcontraatacăs<lbaticăalăinvadatorilorăcoborâYiădeăpeăacoperiş. — Ceă seă întâmpl<?ă strig<ă Yabuă peă deasupraă tuturorăzgomotelor,ă pentruă c<ă nuă trebuiaă s<ă g<seasc<ă acoloăatacatorii, ci doar dedesubt. — Suntăpesteătot!ăstrig<ăcuăr<suflareaăîntret<iat<ăunăsamurai.ă;ştiaăauăvenitădeăsus... Yabuăblestem<,ăînYelegândăc<ăfuseseăprostităşiănuăiăseăspuseseăpe de-a-ntregul tot planul de atac. — Unde-i Sumiyori? — Trebuieăs<ăfieămort.ăAuăn<p<dităparteaăaceea,ăAlteY<.ăAYiăfostănorocosăc<ăaYiăsc<pat.ăTrebuieăc<ăauăatacatăpuYinădup<ăceăaYiăplecat.ăDeăceăatac<ăninja, oare? OămulYimeădeăstrig<teă îiăatraser<ăatenYia.ăLaăcel<laltăcap<t,ăsamuraiăînăuniformeămaroăpornir<ăunăaltăcontraatacăpeădup<ăunăcolY,ăacoperindăsamuraiiăcareăluptauăcuăsuliYe.ăSuliYaşiiăîiăîmpinser<ă peă ninja înapoiă şiă samuraiiă înă maroă pornir<ă înăurm<rire,ădarăunănorădeăshuriken îiăînv<luiăşiăînăcurândătoYiăurlauăşiămureau,ăînchizândătrecerea,ăotravaăf<cându-iăs<ăseăzbat<ă înă convulsii.ă Imediată ceilalYiă samuraiă seă retraser<ă laădistanY<ăpentruăaăseăregrupa.ăYabu,ăf<r<ăs<ăseăprimejduiasc<,ăstrig<:

613

— AduceYiăarcaşi! Oameniiăalergar<ăs<ăseăsupun<ăordinului. — Deăceătotăataculă<sta?ăDeăceăatâtădeămulYi?ăîntreb<ădinănouăsamuraiul,ă cuă sângeleă şiroindă peă faY<ă dintr-oă ran<ă deă laăobraz. De obiceiădetestaYiiăninja atacau singuri sau în grupuri mici, caă s<ă dispar<ă laă felă deă repedeă cumă ap<reau,ă odat<ă ceămisiuneaălorăeraăîmplinit<. — Nuăştiu,ăspuseăYabu. Toat<ă aceaă parteă aă casteluluiă eraă r<scolit<ă deă vacarm,ăsamuraiiă erauă dezorganizaYiă şiă înc< descump<niYiă deăînsp<imânt<toareaăiuYeal<ăcuăcareăseădesf<şuraseămasacrul. — Dac<...ădac<ăToranaga-sama arăfiăaici,ăaşăputeaăînYelegeăcaăIshidoăs<ăporunceasc<ăunăatacăpeăneaşteptate,ădar...ădarădeăceăacum?ăspuseăsamuraiul.ăNuăeănimeniăşiănici... Se opri cândăînYelese. — Doamna Toda! Yabuăîncerc<ăs<-lăacopere,ădarăomulăurl<: — Dup<ă ea au venit, Yabu-san! Sigur c-auă venită dup<ădoamna Toda! Porniăînăgoan<ăc<treăaripaădeăest.ăYabuăşov<i,ăapoiăîlăurm<. Caă s<ă ajung<ă înă aripaă deă estă trebuiauă s<ă str<bat<ă curteaăinterioar<ă peă careă oă st<pâneauă acumă ninja. Samuraiă morYiăz<ceauăpesteătot.ăÎnt<riYiădeăfaptulăc<ăst<pânaălorăseăaflaăînăprimejdie,ă primulă asaltă impetuosă str<punseă rândurileăatacatorilor,ă dară ceiă ceă trecur<ă fur<ă culcaYiă laă p<mântădeîndat<.ă AlYiiă dintreă camaraziiă loră preluar<ă strig<tulă şiăvesteaă seă împr<ştieă caă fulgerulă şiă samuraiiă îşiă reînnoir<ăeforturile.ăYabuăseăgr<biăs<ăconduc<ălupta,ăstândălaăad<postăcâtădeămultăîndr<znea.ăUnăninja îşiădesf<cuăraniYa,ăscoaseăoătigv<ă cuă pulbereă şiă oă aprinseă deă laă oă f<clieă prins<ă deă zid,ăaruncând-o peste samuraii în uniforme maro. Aceasta se lovi deă ună pereteă şiă explod<,ă împr<ştiindă fl<c<riă şiă fumă şiă deă

614

îndat<ăninja pornir<ăunăcontraatacăcareăîiăarunc<ăpeăsamuraiăîntr-oă retragereădezordonat<.ăSubăad<postulă fumului,ădeă laăcatulădeăjosăseăstrecurar<ăînt<riri. — RetrageYi-v<ă şiă regrupaYi-v<!ă strig<ă Yabuă într-unul din coridoareleăceăduceauăc<treăscaraăcentral<,ădorindăs<ăîntârzieăcât de mult se putea. Presupuneaăc<ăMarikoăeraădejaăcaptiv<ăşiădus<ăc<treătrecereaădină pivniYaă deă dedesubt,ă aşteptându-seă înă fiecareă clip<ă s<ăaud<ă sunetulă deă trâmbiY<,ă careă întârziaă şiă careă aveaă s<ă fieăsemnalulăreuşitei,ăporuncindătuturorăninja s<ăopreasc<ăataculăşiăs<ăseăretrag<.ăChiarăatunci,ăunăgrupămareădeăsamuraiădeălaăetajul de deasupra se arunc<ăîntr-unăatacăsinucigaşăşiărupseădinănouărândurile.ăMurir<,ădarăalYiiăleăurmar<ănesupunereaăşiăatacar<.ă Maiă multeă bombeă fur<ă aruncate,ă aprinzândădraperilleădeăpeăpereYi.ăFl<riiriieăîncepur<ăs<ăling<ăzidurile,ăscânteileăaprinser<ărogojinileădeăpeăjos.ăOăizbucnireăbrusc<ădeă fl<c<riă îlă înv<luiă peă unulă dintreă ninja, transformându-l într-oăurl<toareătorY<ăuman<.ăApoiăchimonoulăunuiăsamaraiăseăaprinseăşiăelăseăarunc<ăasupraăaltuiăninja, arzândăîmpreun<ăcuăacesta.ăUnăsamuraiăînăfl<c<riăîşiăfoloseaăsabiaăcaăun topor ca s<-şiă croiasc<ă drumă printreă atacatori.ă Zeceă samuraiă îlăurmar<ăşiădeşiădoiămurir<ăşiătreiăc<zur<ăr<niYiămortal,ărestulăreuşiăs<ă treac<ăşiăalergar<ăc<treăaripaădeăest.ă ÎnăcurândăalYiăzeceăîiăurmar<.ăYabuăconduseăurm<torulăatacăînăsiguranY<ăşiăultimii ninja organizar<ăoăretragereăordonat<ăc<treăetajulădeăjosă şiă c<tre ieşireaă deă dedesubt.ă B<t<liaă pentruă ocuparea culoarului din aripa de vest începuse. *** Înă micaă înc<pereă toYiă priveauă uşa.ă Puteauă s<-iă aud<ă peăatacatoriăzgâriindăbalamaleleăşiăpodeaua.ăApoiăafar<ăseăauziăoă izbitur<ă brusc<ă şiă oă voceă aspr<,ă înfundat<.ă Dou<ă dintreă

615

slujniceăîncepur<ăs<ăsuspine. — Ce-aăspus?ăîntreb<ăBlackthorne. Marikoăîşiălinseăbuzeleăuscate. — Aăzis...ăaăzisăs<ădeschidemăuşaăşiăs<ăneăpred<m,ăsau...ăsauăo s-o arunce în aer. — Potăs<ăfac<ăasta,ăMariko-san? — Nuăştiu.ăPotăs<ăfoloseasc<ăpulbereădeăpuşc<,ădesigur...,ăşiămânaă luiă Marikoă seă îndrept<ă c<treă cing<toare,ă dară r<maseăgoal<.ăUndeămi-e pumnalul? Toateăfemeileăşiăleăc<utar<ăpeăaleălor.ăKiriănuăavea,ăSazukoănu avea. Nici Achiko,ă sauă doamnaă Etsu.ă Blackthorneă îşiăînc<rcaseăpistolulăşiăaveaăsabiaălung<.ăSabiaăscurt<ăîiăc<zuseăînă timpă ceă alergaă s<ă seă pun<ă laă ad<post.ă Voceaă înfundat<ăîncepuădinănou,ămaiăfurioas<ăşiămaiăporuncitoareăşiătoYiăochiiădină înc<pereă privir<ă laă Blackthorne,ă dară Marikoă ştiaă c<ăfuseseătr<dat<ăşi-i venise vremea. — Aăspusăc<ădac<ădeschidemăuşaăşiăneăpred<m,ătoYiăvorăfiăliberi,ăînăafar<ădeădumneata. Marikoăîşiăîndep<rt<ăoăşuviY<ădeăp<rădinăochi. — Spuneăc<ăteăvreaăostatic,ăAnjin-san. Asta-i tot ce vor. Blackthorneăînaint<ăcaăs<ădeschid<ăuşa,ădarăMarikoăîiăr<maseărug<toareăînăcale. — Nu, Anjin-san, eăoăminciun<,ăspuse.ăÎmiăpareăr<u,ănuăteăvorăpeădumneata;ăpeămineăm<ăvor.ăNu-i crede, eu nu-i cred. Elă îiă zâmbiă şi-oăatinseăuşor,ă apoiă seă întinseăc<treăunulădinăz<voare. — Nuăpeădumneata,ăpeămine.ăEăoăp<c<leala!ăJur!ăNu-i crede, teărog,ăspuseăeaăşiăseăapuc<ădeăsabiaălui.ăOătraseăpeăjum<tateăafar<ădinăteac<ăînainteăcaăelăs<ăpriceap<ăceăf<ceaăşiăs-oăprind<ădeămân<. — Nu,ăporunciăel,ăopreşte-te. — Nuă m<ă daă înă mâinile lor! N-am pumnal! Te rog, Anjin-san!

616

Eaăîncerc<ăs<ăseăsmulg<ădinăstrânsoareaălui,ădarăelăoăridic<,ădând-oălaăoăparteădinăcaleăşi-şiăpuseămânaăpeăz<vorulădeăsus. — Dozo, spuseă c<treă celelalte,ă înă tmpă ceă Marikoă încercaădisperat<ăs<-lăopreasc<. Achiko înaint<ărug<toareăşiăMarikoăîncerc<ăs-oăîmping<ăde-o parte strigând: — Te rog, Anjin-san! Eă oă minciun<!ă Pentruă larmeleă luiăDumnezeu! Mânaăluiătraseăz<vorulădeădeasupra. — M<ăvorăînăviaY<,ăYip<ăMarikoăs<lbatic,ănuăvezi?ăS<ăm<ăiaăprizonier<,ă nuă vezi?ăM<ăvoră înă viaY<ă şiă atunciă totulă aă fostădegeaba – mâineă Toranagaă trebuieă s<ă treac<ă hotarulă – te implor,ăeăoăminciun<!ăÎnănumeleăluiăDumnezeu! AchikoăoăcuprinseăcuăbraYele,ătr<gând-o de-oăparteăşiăîiăf<cuăsemnăluiăBlackthorneăs< deschid<ăuşa. — Isogi! Isogi, Anjin-san! Blackthorneădeschiseăz<vorulădinămijloc. — Pentru numele lui Dumnezeu! Nu face sa fie degeaba atâteaămorYi.ăAjut<-m<!ăAminteşte-Yiăjur<mântul! Acumăadev<rulăcelorăspuseădeăeaăîlăp<trunseăşiăînsp<imântatăîmpinseălaălocăz<voarele. — De ce ar... Îl întrerupser<ăizbituriăs<lbaticeăînăuş<,ăfierulă loveaăînăfier,ăapoi vocea reîncepu într-unăcrescendoăscurtăşiăviolent.ăToateăsuneteleă deă afar<ă încetar<.ă Femeileă fugir<ă c<treă celă maiăîndep<rtatăpereteăşiăseălipir<ădeăel. — D<-teălaăoăparteădinăuş<!ăstrig<ăMariko,ăfugindădup<ăele.ăOăs<ăarunceăînăaerăuşa. — Întârzie-l, Mariko-san! spuse Blackthorne, repezindu-se laăuşaălateral<ăcareăduceaăc<treăcreneluri.ăOameniiănoştriăoăs<ăajung<ă aiciă înă curând.ă Trageă deă z<voare.ă Spuneă c<ă s-au înYepenit.ăSpune-le orice. Trase deăz<vorulădeăsusăalăuşiiălaterale,ădarăeraăînYepenitădeă

617

rugin<.ă Ascult<toare,ă Marikoă fugiă laă uş<ă şiă seă pref<cuă c<ăîncearc<ă f<r<ă putereă s<ă trag<ă z<vorulă dină mijloc,ă cerândăînYelegereă deă laăninja deă afar<.ăApoiă începuă s<ă zdr<ng<neăz<vorulădeăjos.ăDinănouăvoceaăinsistent<ăşiăMarikoăîşiăreînteYiărug<minYileăplâng<reYe. Blackthorneăizbiăcuăpumnulămânerulădeăsusăoădat<ăşiăînc<ăoădat<,ădarăacestaănuăseăclinti.ăFemeileăîlăpriveauăneajutorate.ăÎnăceleădinăurm<ăz<vorulătrosni,ădeschizându-se cu zgomot. Mariko încerc<ă s<ă acopereă zgomotulă şiă Blackthorneă atac<ăultimulă z<vor.ă Mâinileă îiă erauă plineă deă sângeă şiă julite.ăC<peteniaă deă afar<ă îşiă reînnoiă ameninY<rile.ă Disperat,ăBlackthorneă înşf<c<ă sabiaă şiă folosiămânerulă caăpeăunămai,ăf<r<ăs<-i pese de zgomot. Mariko acoperea zgomotele cât de bineăputea.ăZ<vorulăp<reaăînYepenităpeăvecie. Dincoloădeăuş<,ăc<peteniaăgrupuluiăcuăpat<ăroşieăeraăaproapeănebunădeăfurie.ăAcestărefugiuătainicăeraăcuătotulăneaşteptat.ăPoruncileăluiădeălaăconduc<torulăclanuluiăerauăs<ăoăprind<ăpeăToda MarikoăînăviaY<,ăs<ăseăîncredinYezeăc<ănuăaveaăniciăoăarm<ăşiăs<ăoădeaăsamurailorăînăuniformeăgri,ăcareăaşteptauălaăcap<tulătuneluluiădinăpivniY<.ăŞtiaăc<ătimpulăseăscurgea,ăputeaăs<ă aud<ă zgomotulă s<lbatică ală lupteiă dină coridorulă dină faYaăs<liiădeăaudienYeăşiă ştia,ădezgustat,ăc<ăs-ar fi aflat acum în siguranY<,ădedesubt,ăcuămisiuneaăîmplinit<,ădac<ăn-ar fi fost aceast<ă ascuns<ă gaur<ă deă şobolană şiă frateleă s<u,ă nerodulăgr<bităcareăîncepuseăataculăpreaădevreme. Karma eăs<ăaiăunăastfelădeăfrate! Xineaă înă mân<ă oă lumânareă aprins<ă şiă aşternuseă oă dâr<ă deăpulbereăpân<ălaăs<culeYiiăpeăcare-iăaduseser<ăînăspateăcaăs<ăarunceă înă aeră intrareaă secret<ă dină adâncurileă cl<dirii,ă s<-şiăacopereă retragerea.ă Dară acumă seă g<seaă într-oă dilem<:ă s<ăarunceă uşaă înă aeră eraă singuraă caleă deă aă trece dincolo, dar femeiaăTodaăeraăchiarădeăparteaăcealalt<ăaăuşii,ăiarăexploziaăîiăvaăomorî,ăcuăsiguranY<,ăpeătoYiăceiădin<untru,ăz<d<rnicindu-le

618

misiunea,ăf<cândătoateăpierderileălorăf<r<ărost. Auziăpaşiăalergândăc<treăel.ăEraăunulădintreăoameniiăs<i. — Maiăiute!ăşoptiăomul.ăNuăputemăs<-iămaiăYinemămult! C<peteniaă seă hot<rî.ă F<cuă semnă oameniloră s<iă s<ă seăad<posteasc<ăşiăstrig<ăprinăuş<: — Îndep<rtaYi-v<!ăAruncăuşaăînăaer! Apropieă lumânareaă deă dâraă deă pulbereă şiă s<riă laă ad<post.ăPrafulă deă puşc<ă trosni,ă se aprinseă şiă flac<raă şerpuiă c<treăs<culeYi. Blackthorneă deschiseă uşaă lateral<.ă Aerulă dulceă ală nopYiiăn<v<liă în<untru.ă Femeileă seă strecurar<ă peă balcon.ă B<trânaădoamn<ăEtsuăc<zu,ădarăelăoăprinseăşiăoătrase.ăSeăîntoarseăc<treăMariko, dar ea se lipise cu spateleădeăuşaădeăfierăşiăstrigaăcuăvoceăferm<: — Eu,ăTodaăMariko,ăprotestezăfaY<ădeăacestăatacăruşinosăşi,ăprin moartea mea... Seăîntinseădup<ăea,ădarăexploziaăîlăsufl<ăîntr-oăparteăodat<ăcuăuşa,ă careă seă smulseădinăbalamaleă şiă seăpr<v<liă înă înc<pereăizbindu-seăcuăzgomotăascuYitădeăunulădintreăpereYi.ăExploziaăoă doborîă peă Kiriă şiă peă celelalteă femeiă aflateă afar<ă lâng<ăcreneluri,ădarănuăfur<ăaproapeădelocăr<nite.ăFumulăn<v<liăînăînc<pere,ă odat<ă cuă ninja. Uşaă deă fier,ă r<sucit<,ă r<maseănemişcat<ăîntr-unăcolY. C<petenia ninja seăl<s<ăînăgenunchiălâng<ăMariko,ăînătimpăceăceilalYiă îlă înconjurar<,ă ap<rându-l.ă V<zuă deîndat<ă c<ă eraăzdrobit<ă şiă murea.ă Katma, îşiă spuseă şiă s<riă dină nouă înăpicioare.ă Blackthorneă z<ceaă ameYit,ă cuă oă dâr<ă deă sângeăcurgându-iă dină urechiă şiă nas,ă zb<tându-seă s<ă seă întoarc<ăînapoiă laă viaY<.ă Pistolulă lui,ă îndoită şiă nefolositor,ă z<ceaăîntr-unăcolY. C<peteniaăînaint<ăunăpasăşiăseăopri.ăAchikoăseămişc<ăînăuş<. Ninja oă v<zuă şiă oă recunoscu.ă Apoiă priviă înă josă laăBlackthorne,ă dispreYuindu-iă pentruă pistolă şi laşitateaă deă aă

619

trageă orbeşteă prină uş<,ă omorându-iă unulă dintreă oameniă şiăr<nindu-lă peă altul.ă Priviă înapoiă c<treă Achikoă şiă seă întinseădup<ăcuYit.ăEaăatac<ăorbeşte.ăPumnalulăluiăoăatinseăînăsânulăstâng.ăEaămuriăînăclipaăînăcareăatinseăpodeauaăşiăelăînaint<ăf<r<ă mânie,ă scoYându-l din trupul care se zgârcea, împlinindu-şiăultimaăparteăaăporuncilorădeălaămai-mariiăs<iă– seă gândeaă c<ă deă laă Ishido,ă deşiă n-ară fiă putută niciodat<ă s<ădovedeasc<ă astaă – c<ă dac<ă d<deauă greşă şiă doamnaă Todaăizbuteaăs<ăseăomoare,ătrebuiaăs< oălaseăneatins<ăşiăs<ănu-i ia capul.ăTrebuiaăs<-lăapereăpeăbarbarăşiăs<ălaseătoateăcelelalteăfemeiăneatinse,ăafar<ădoarădeăKiyamaăAchiko.ăNuăştiaădeăceăiăse poruncise s-oăomoare,ădară iăseăporunciseăşiă iăseăpl<tise,ădeciăşiăeaăeraămoart<. F<cuăsemnădeăretragere.ăUnulădintreăoameniiăs<iăduseălaăbuzeăunăcornăcurbatăşiăsun<ăoăchemareăstrident<,ăcareăr<sun<ăprinăcastelăşiăînănoapte.ăC<peteniaăf<cuăoăultim<ăcercetareăasupraăluiăMariko,ăoăultim<ăprivireăasupraăfeteiăşiăoăultim<ăprivireăasupra barbarului, pe care l-ar fi vrut atât de mult mort. Apoi seă r<suciă peă c<lcâieă şiă conduseă retragereaă prină înc<periă şiăculoareă c<treă salaă deă audienYe.ă Ninja careă ap<rauă uşaăprincipal<ă aşteptar<ă pân<ă cândă toYiă atacatoriiă ceă purtauăpunctulă roşuă peă frunteă trecur<ă c<treă caleaă deă ieşire,ă apoiăaruncar<ă maiă multeă bombeă înă coridoră şiă alergar<ă dup<ă ei.ăC<peteniaăîiăacoperi.ăAştept<ăpân<ăcândătoYiăfur<ăînăsiguraY<,ăapoiă împr<ştieă peă josă câYivaă pumniă deă bileă miciă cuă Yepiăotr<viYi.ăOăporniă înă fug<ă înăclipaă înăcareă samuraiiă înămaroăn<v<lir<ăprinăfumăînăsalaăaudienYe.ăCâYivaăpornir<ădup<ăelăşiăoăalt<ăfalang<ăseărepeziăînăcoridor.ăUrm<ritoriiăluiăurlar<ăcândăaceleăotr<viteăp<trunser<ăînăt<lpileăpicioarelorăşiăîncepur<ăs<ămoar<ăunulăcâteăunul. Înă micaă înc<pereă singurulă zgomotă îlă f<ceauă pl<mâniiă lui Blackthorne,ăcareăluptauăpentruăaer.ăPeăziduri,ăKiriăseăridic<ăcl<tinându-seă înă picioare,ă cuă chimonoulă ruptă şiă palmeleă şiă

620

braYeleăbr<zdateădeăzgârieturi.ăPorniăîmpleticităînapoi,ăoăv<zuăpeăAchikoăşiăYip<,ăapoiăseăîndrept<ăc<treăMarikoăşiăseăl<s<ăînăgenunchiăUng<ăea.ăOăalt<ăexplozie,ăundevaăînăcastel,ăridic<ăpuYinăprafulăşiăseăauzir<ăalteăurleteăşiăstrig<teăîndep<rtateădeă"foc".ăRotocoaleădeăfumăp<trunser<ă înă înc<pere.ăSazukoăşiăcâtevaă dintreă slujniceă seă ridicar<ă înă picioare.ă Sazukoă eraăzgâriat<ăpeăfaY< şiăumeri,ăiarăîncheieturaămâiniiăeraăfrânt<.ăOăv<zuăpeăAchikoăcuăochiiăşiăguraăc<scateădeăgroazaămorYiiăşiăscânci. Înc<ă ameYit<,ă Kiriă priviă laă eaă şiă f<cuă ună semnă c<treăBlackthorne.ă Tân<raă fat<ă porniă şov<itoareă c<treă Kiriă şiă oăv<zuă peă Mariko.ă Începuă s<ă plâng<,ă apoiă seă st<pâni,ăîntorcându-seă laă Blackthorne,ă încercândă s<-lă ajuteă s<ă seăridiceăînăpicioare.ăSlujniceleăseărepezir<ăs<-iădeaăoămân<ădeăajutor.ăElăseăag<Y<ădeăeleăşiăseăstr<duiăs<ăseăridice,ăapoiăseăcl<tin<ă şiă c<zu,ă tuşindăşiă scuipând,ă icnind,ăcuă sângeleă înc<ăşiroindu-iădinăurechi.ăSamuraiiăînămaroăn<v<lir<ăînăînc<pere.ăPrivir<ăînăjurăuluiYi. Kiriăr<maseăînăgenunchiăUng<ăMariko.ăUnăsamuraiăoăridic<.ăCeilalYiăseăîngr<m<dir<ăînăjurulălor.ăSeădesp<rYir<ăf<cându-i locăluiăYabu,ăcareăintraseăînăcamer<ăp<mântiu la chip. Când v<zuă c<ă Blackthorneă eraă înc<ă înă viaY<,ă mareă parteă dinănelinişteaăluiădisp<ru. — Aduce-Yiă ună doctor!ă Iute!ă porunci,ă îngenunchindă lâng<ăMariko. Eraă înc<ă înă viaY<,ă dară seă pierdeaă repede.ă FaYaă eiă eraă abiaăatins<,ă dară trupulă eraă cumplită deă mutilat.ăYabuă îşiă smulseăchimonoulăşi-oăacoperiăpân<ălaăgât. — Gr<biYi-v<ă cuă doctorul,ă spuseă r<guşit,ă apoiămerseă c<treăBlackthorne.ăÎlăajut<ăs<ăseăaşezeăsprijinitădeăperete. — Anjin-san! Anjin-san! Blackthorneă eraă înc<ă n<ucit.ă Urechileă îiă Yiuiau,ă ochiiă abia vedeau,ă faYaă luiă eraă ună amestecă deă julituriă şiă arsuriă deă laă

621

prafulădeăpuşc<.ăApoiăochiiăiăseălimpezir<ăşi-lăv<zuăpeăYabu,ădarăimagineaăseăr<suceaăcaăbeat<,ămirosulăprafuluiădeăpuşc<ăîlăînecaăşiănuăştiaăundeăeraăsauăcineăera,ădoarăc<ăeraălaăbordulăcorabiei,ă înă mijloculă luptei,ă iară corabiaă eraă lovit<ă şiă aveaănevoieădeăel.ăApoiăoăv<zuăpeăMarikoăşi-şiăaminti. Seăridic<ăcl<tinat.ăYabuăîlăsprijiniăşiăpornir<ăîncetăc<treăea. P<reaăc<ădoarmeăliniştit<.ă Îngenunchieăgreoiăşi-iăd<duălaăoăparte chimonoul, apoi îl puse laăloc.ăPulsulăeiăaproapeăc<ănuăseăsimYea,ădup<ăcareăîncet<. R<maseăprivindălaăea,ăcl<tinându-seăgataăs<ăcad<,ăapoiăseăiviădoctorulăşiăspuseăceva,ădarăBlackthorneănuăputuăs<ăaud<ăsauăs<ăînYeleag<.ăŞtiaădoarăc<ămoarteaăveniseăasupraăeiăşiăc<ăşiăelăera mort.ă F<cuă semnulă cruciiă asupraă eiă şiă spuseă cuvinteleăsacreă înă latin<,ă dup<ă cumă seă cerea,ă binecuvântând-oă şiă seărug<ăpentruăea,ădeşiăniciăunăsunetănu-iăieşiădinăgur<.ăCeilalYiăîlăpriveau.ăCândă ispr<viăceeaăceă trebuiaăs<ă fac<,ăseă lupt<ădinănouăs<ăseăridiceăînăpicioareăşiăr<maseădrept.ăCapulăp<ruăc<-i explodeaz<ăcuă luminiăroşiiăşiăpurpuriiăşiăseăpr<buşi.ăMâiniăgrijuliiă îlă prinser<ă şiă îlă aşezar<ă peă podea,ă l<sându-lă s<ă seăodihneasc<. — Eămort?ăîntreb<ăYabu. — Aproape.ăNuăştiuăce-i cu urechile lui, Yabu-sama, spuse doctorul. S-arăputeaăs<ăsângerezeăpeădin<untru. Un samurai spuse nervos: — Arăfiăbineăs<ăneăgr<bimăs<-i scoatem de aici. Focul s-ar puteaăs<ăseăîntind<ăşiăs<ăfimăprinşiăînăcurs<. — Da, spuse Yabu. Unăaltăsamuraiăîlăchem<ădeăpeăcreneluriăşiăelăieşi pe balcon. B<trânaă doamn<ă Etsuă st<teaă sprijinit<ă deă creneluri,ăîmbr<Yişat<ă deă slujnicaă ei,ă cuă faYaă cenuşieă şiă cuă ochiiăinflamaYi.ăÎl privi mijindu-şiăpleaopele,ăconcentrându-se cu greu. — Kasigi Yabu-san?

622

— Da,ădoamn<. — EştiăofiYerulăcelămaiămareăînăgrad aici? — Da,ădoamn<. B<trânaăspuseăslujnicei: — Teărog,ăajut<-m<ăs<ăm<ăridic. — Darăarătrebuiăs<ăaşteptaYi.ăDoctorul... — Ajut<-m<ăs<ăm<ăridic! Samuraiiădeăpeăbalconulăcrenelatăoăprivir<ă ridicându-se în picioare,ăsprijinit<ădeăslujnic<. — AscultaYi,ăspuseăeaăcuăvoceaăr<guşit<ăşiăslab<,ăînăt<cereaăcareă seă l<sase.ăEu,ăMaedaăEtsu,ă soYiaă luiăMaedaăArinoshi,ăsenioră deă Nagato,ă Iwamiă şiă Aki,ă depună m<rturieă c<ă TodaăMariko-sama şi-aă dată viaYaă caă s<ă nuă cad<ă dezonorat<ă înămâinileă acestoră oameniă îngrozitoriă şi f<r<ă ruşine.ă Depunăm<rturie...ă c<ă Kiyamaă Achikoă aă alesă s<ă seă arunceă asupraăacelui ninja, dându-şiăviaYa,ădecâtăs<ăseălaseăprins<ăşiăs<ăfiăastfelădezonorat<...ăc<ăf<r<ăcurajulăbarbaruluiădoamnaăTodaăarăfiăfostăprins<ăşiădezonorat<,ăşiănoiătoateălaăfel,ăşiănoiătoYiăcareăsuntemăînăviaY<ăîiădator<mărecunoştinY<ăşi,ădeăasemenea,ăst<pâniiă noştriă îiă datoreaz<ă recunoştinY<,ă pentruă c<ă ne-a ap<rată deă ruşine...ă Îlă acuză peă seniorulă generală Ishidoă c<ă aăpreg<tităacestăatacădezonorant...ăşiăc<ăaătr<datăpeăMoştenitorăşiăpe doamna Ochiba. B<trânaă doamn<ă seă cl<tin<ă şiă aproapeă c<zu,ă iară slujnicaăsuspin<ăşiăoăsprijiniădinătoateăputerile. — Şi...ă şiă seniorulă Ishidoă i-aă tr<dată peă eiă şiă ConsiliulăRegenYilor.ăV<ăcerăvou<,ătuturor,ăs<ăfiYiămartoriăc<ănuămaiăpotătr<iăcuăastfelădeăruşine. — Nu,ănuăst<pân<,ăîncepuăs<ăplâng<ăslujnica,ăn-amăs<ăv<ălas! — Pleac<!ă Kasigiă Yabu-san, teă rog,ă ajut<-m<.ă Pleac<,ăfemeie! Yabuă prelu<ă neînsemnataă greutateă aă doamneiă Etsu,ă şiăporunciă slujniceiă s<ă seă îndep<rteze.ă Aceastaă seă supuse.ă

623

Doamna Etsu avea dureriămariăşiărespiraăgreu. — Facă dovadaă adev<ruluiă celoră spuseă cuă propriaă meaămoarte,ărostiăeaăcuăvoceăsc<zut<ăşiăpriviăînăsusălaăYabu.ăAşăfiăonorat<ădac<...ădac<ămi-aiăfiăsecondant.ăTeărog,ăajut<-m<ăs<ăurc pe creneluri. — Nu,ădoamn<,ănuăeănevoieăs<ămuriYi. Ea-şiăîntoarseăfaYaădeălaăceilalYiăşi-iăşopti: — Mor deja, Yabu-sama. Sângerezăîn<untru,ăcevaăs-a rupt acolo.ăExplozia...ăAjut<-m<ăs<-miăfacădatoria...ăSuntăb<trân<ăşiă nefolositoare,ă iară durereaă mi-eă tovar<ş<ă deă dou<zeciă deăani.ăLas<ăcaămoarteaămeaăs<-l ajuteăpeăst<pânulănostru,ăneh? Înăochiiăb<trâniăap<ruăoăsclipire. — Neh? Yabuă oă ridic<ă cuă grij<ă şiă r<maseă mândruă înă spateleă eiă peăcreneluriă deasupraă curYiiă aflateă departe,ă subă ei.ăOă ajut<ă s<ăsteaădreapt<.ăToYiăseăînclinar<. — Amă spusă adev<rulă şiă dovedescă asta cu moartea mea, spuseă eaă cuăvoceă tremur<toareă cândă r<maseă singur<.ăApoiăînchiseăochiiămulYumit<ă şiă seă l<s<ă s<ăcad<ă înă întâmpinareaămorYii. CAPITOLUL 58 RegenYiiăseăîntâlniser<ăînămareaăcamer<ădeălaăalădoileaăcatăalădonjonului. Ishido, Kiyama, Zataki,ă ItoăşiăOnoshi.ăSoareleăzoriloră aruncaă umbreă lungiă şiă mirosulă foculuiă înc<ă atârnaăgreuăînăaer.ăDoamnaăOchibaăseăaflaădeăfaY<ăşiăea,ănespusădeătulburat<. — Îmiăpareănespusădeăr<u,ăseniorăgeneral,ănuăsuntădeăacord,ăspuneaă Kiyamaă cuă voceaă luiă ascuYit<ă şiă r<stit<.ă Nu-i cu putinY<ă s<ă treciă cuă vedereaă seppuku-lă doamneiă Todaă şiă

624

curajulă nepoateiă meleă şiă m<rturiaă înt<rit<ă prină moarteă aădoamneiăMaeda,ăal<turateămorYiiăaăoăsut<ăpatruzeciăşiăşapteădintreăoameniiăluiăToranagaăşiăoăarip<ăaăcasteluluiăaproapeăînăruine. Toateăasteaăpurăşiăsimpluănuăpotăfiătrecuteăcuăvederea. — Aşaăe,ăspuseăZataki. Ajunseseăcuăoăziăînăurm<,ăvenindădinăTakatoăşiăcândăaflaseăam<nunteleăînfrunt<riiăluiăMarikoăcuăIshido,ăfuseseăînăsineaăluiăplinădeămulYumire. — Dac<ăiăs-arăfiăîng<duităs<ăpleceăieri,ăaşaăcumăamăsf<tuităeu,ăn-amăfiăacumăînăcump<naăasta. — Nu-i atât de grav pe cât crezi. GuraăluiăIshidoăeraăoălinieăsubYireăşiăOchibaăîlădispreYuiaăînăaceaăclip<ăpentruăc<ăd<duseăgreşăşiăpentruăc<ăîiătârâseăpeătoYiăînăaceast<ăîncurc<tur<. — Ninja auăvenitădoarădup<ăprad<,ăspuseseăIshido. — Barbarulăeăprad<?ăspuseăbatjocoritorăKiyama.ăAuăpreg<tităun atac atât de puternic pentru un barbar? — Deăceănu?ăArăfiăpututăfiăr<scump<rat,ăneh? Ishidoăpriviăf<r<ăs<ăclipeasc<ăc<treădaimyo, careăst<teaăîntreăIto TeruzumiăşiăZataki. — CreştiniiădinăNagasakiăarăpl<tiămultăpentruăel,ămortăsauăviu, neh? — AstaăarăfiăcuăputinY<,ăîncuviinY<ăZataki.ă;sta-i felul în care lupt<ăbarbarii. Kiyama spuse provocator: — Vreiăs<ăspuiăc<ăcreştiniiăauăpl<nuităşiăauăpl<tităataculă<sta murdar? — Amăspusăc<ăarăfiăcuăputinY<.ăŞiăesteăcuăputinY<. — Da,ădarăpuYinăprobabil,ăseăamestec<ăIshido,ănedorindăcaăechilibrulă pl<pândă dintreă regenYiă s<ă fieă primejduită de-o ceart<ădeschis<. Eraă înc<ă mâniosă c<ă iscoadeleă nu-lă avertizaser<ă dinainteădespreătainiYaăluiăToranagaăşiăînc<ănuăînYelegeaăcumăputuseăfiă

625

construit<ăîntr-oăasemeneaătain<ăîncâtănuăauziseăm<carăurmaăunuiăzvonăînăprivinYaăei. — Euăaşăspuneăc<ăninja auăvenitădup<ăprad<.ăAstaăesteădeăfoarteă bună simYă şiă adev<rat,ă spuseă Ishidoă cuă oă sclipire r<ut<cioas<ăînăochi. Eraă ună b<rbată m<runt,ă deă vârst<ă mijlocie,ă îmbr<catăstr<lucitoră şiă împodobită cuă dou<ă s<biiă deă parad<,ă trezită peăneaşteptateădinăsomnăcaătoYiăceilalYi.ăAveaăformeăfeminineăşiădinYiiăînegriYi. — Da,ă generale,ă dară poateă c<ă ninja n-au vrut s<ă cear<ăr<scump<rareaă barbaruluiă înă Nagasaki,ă ciă laă Yedo,ăsenioruluiăToranaga.ăNuăesteăelăînc<ăsupusulălui? FrunteaăluiăIshidoăseăîntunec<ălaăauzulănumelui. — Suntădeăacordăc<ăarătrebuiăs<ăneăpetrecemăvremeaăvorbindădespreăseniorulăToranagaăşiănuădespreăninja. Poateăc<ăelăaăporuncit atacul, neh? E destul de viclean ca s-oăfac<. — Nu, n-ară folosiă niciodat<ă ninja, spuse Zataki. Felurite viclenii – da, dar nu s-arămurd<riăîntr-atât. Negustorii ar face asta, sau barbarii, nu seniorul Toranaga. Kiyama îl privi pe Zataki, urându-l. — Prieteniiănoştriăportugheziăn-arăputeaăşiăn-arăîncercaăs<ăseăamesteceăastfelăînătreburileănoastre.ăNiciodat<. — Aiăcredeăc<ăeiăsauăpreoYiiălorăs-arăînYelegeăcuăunulădintreăacei daimyo creştiniă dină Kyushuă s<ă porneasc<ă r<zboiăîmpotrivaă necreştinilor,ă ună r<zboiă sprijinită de-o invazie str<in<? — Cine spune asta? Ai dovezi? — Nuăînc<,ăseniorăKiyama,ădarăzvonurileăexist<ăşiăîntr-o zi amăs<ăamăşiădovezile. Zatakiăseăîntoarseăc<treăIshido. — Ce-am putea face împotriva acestui atac? Care-i calea de-aăieşiădinăîncurc<tur<,ăîntreb<,ăapoiăarunc<ăoăprivireăscurt<ăc<treăOchiba.

626

ÎlăpriveaăpeăKiyama,ăapoiăochiiăeiăseăîndreptar<ăc<treăIshido,ăşiădinănouăînapoiălaăKiyama.ăNiciodat<ănuăiăseăp<ruseăatâtădeăatr<g<toare.ăKiyamaăspuse: — Amă fostă cuă toYiiă de acordă c<ă eă limpedeă c<ă seniorulăToranagaă aă pl<nuită s<ă fimă prinşiă înă curs<ă deă TodaăMariko-sama,ăoricâtădeăcurajoas<ăaăfostăea,ăoricâtădeălegat<ăînădatoriaăeiăşiăonoare.ăDumnezeuăs<ăseăîndureădeăea. Itoăîşiăîndrept<ăoăcut<ălaăpoaleleăchimonouluiăs<uăimpecabil. — Darănuăcreziăc<ăastaăarăfiăpututăfiăoăviclenieăaăsenioruluiăToranaga,ăs<-şiăataceăastfelăpropriiăvasali? — Oh,ăseniorăZataki,ăştiuăc<ăelăn-arăfolosiăniciodat<ăninja. Dară esteă foarteă isteYă înă a-iă faceă peă alYiiă s<-iă iaă ideileă şiă s<ăcread<ăc< sunt ale lor, neh? TotulăeăcuăputinY<.ăDarăninja, asta nu-iăesteăînăobicei.ăEsteăpreaăînYeleptăcaăs<-iăfoloseasc<.ăŞiădeăceăs-oăforYezeăpeăMariko-sama? Ar fi fost mult mai bineăs<ăfiăaşteptatăşiăs<ăneălaseăpeănoiăs<ăgreşim.ăNoiăeramăînăcurs<,ăneh? — Da.ăŞiăînc<ăsuntem. Kiyama privi la Ishido. — Şiăoricineăaăporuncităataculăaăfostăunăprostăşiănuăne-aăf<cutănici un serviciu. — Poateăc<ăseniorulăgeneralăareădreptateăc<ănu-i atât de grav pe cât credem, spuse Ito, dar e atât de trist. Nu-i o moarte elegant<ăpentruăea,ăs<rmanaădoamna. — Asta a fost karma eiăşiănoiănuăsuntemăînăniciăoăcurs<. IshidoăîlăpriviăînăfaY<ăpeăKiyama. — Aăfostăunănorocăc<ăaăavutăaceaăascunz<toareăînăcareăs<ăseăascund<,ăaltfelăviermiiă<iaăarăfiăcapturat-o. — Dar n-auă f<cut-o,ă generale,ă şiă eaă şi-aă f<cută ună felă deăseppuku şiăaşaăauăf<cutăşiăceilalYiăşiăacum,ădac<ănu-iăl<s<măpeătoYiăs<ăplece,ăvorăurmaăşiăalteămorYiăînăsemnădeăprotestăşiănuăneăputemăîng<duiăasta,ăspuseăKiyama. — Nuăcred.ăToat<ălumeaăarătrebuiăs<ăsteaăaici,ăcelăpuYinăpân<ă

627

când Toranaga-sama trece pe domeniile noastre. Ito zâmbi. — Astaăarăfiăoăziămemorabil<. — Nu crezi c-o s-oăfac<?ăîntreb<ăZataki. — Ce cred eu n-areăvaloare,ăseniorăZataki.ăÎnăcurândăoăs<ăafl<măce-oăs<ăfac<ăşiăoricareăvaăfiăacestălucru,ănuăareăniciăoăimportanY<.ăToranagaă trebuieă s<ămoar<,ădac<ăMoştenitorulătrebuieăs<ăprimeasc<ămoştenirea. Itoăpriviăc<treăIshido. — A murit barbarul, generale? Ishidoăscutur<ădinăcapăşiăseăuit<ălaăKiyama. — Arăfiăghinionulăluiăs<ămoar<ăacum,ăsauăs<ăfieăschilodit.ăUnăb<rbatăviteazăcaăel, neh? — Credăc<-iăunăblestemăşiăcuăcâtămoareămaiărepedeăeăcuăatâtămai bine, ai uitat? — Ne-arăputeaăfiădeăfolos.ăSpunăşiăeuăcaăşiăseniorulăZatakiăşiăca dumneata: Toranaga nu-iăprost.ăTrebuieăs<ăaib<ăunămotivăseriosăcaăs<-lăînconjoareăcuăatâtaăgrij<,ăneh? — Da, ai din nou dreptate, spuse Ito. Anjin-san s-a purtat bineă pentruă ună barbar.ă Toranagaă aă avută dreptateă s<-lă fac<ăsamurai. Priviăc<treăOchiba. — CândăYi-aădatăfloarea,ădoamn<,ăm-amăgândităc<ăacestaăaăfost un gest plin de poezie, demn de un curtean. ÎncuviinYar<ăcuătoYii. — Şiăcumăr<mâneăcuăîntrecereaădeăpoezie,ădoamn<?ăîntreb<ăIto. — Îmiăpareăr<u,ăarătrebuiăamânat<,ăspuseăOchiba. — Da,ăîncuviinY<ăKiyama. — AYiăhot<râtăasupraăversurilorăvoastre,ăAlteY<?ăîntreb<ăea. — Nu,ăr<spunseăel,ădarăacumăaş putea spune... Pe o ramură desfrunzită

628

S-a prăvălit furtuna... Lacrimi întunecate de vară. — S<ă fieă epitafulă ei.ă Aă fostă samurai,ă spuseă Itoă grav.ăÎmp<rt<şescăcuăeaăacesteălacrimiădeăvar<. — Eu,ăspuseăOchiba,ăeuăaşăfiăpreferatăunăsfârşitădiferit: Pe o ramură desfrunzită Zăpada ascultă... Tăcerea iernii. ...Darăsuntădeăacord,ăseniorăIto,ăşiăeuăcredăc<ăarătrebuiăs<ăneăal<tur<măacestorălacrimiăîntunecateăaleăverii. — Nu,ăîmiăpareăr<u,ădoamn<,ădarăgreşiYi,ăspuseăIshido.ăOrăs<ăfie într-adev<ră lacrimi,ădarăaleă luiăToranagaăşiăaleăaliaYilorăs<i. Seăpreg<tiăs<ăîncheieăîntâlnirea. — Oă s<ă poruncescă oă cercetareă asupraă ataculuiă ninja, de îndat<.ă M<ă îndoiescă c<ă vomă descoperiă vreodat<ă adev<rul.ăÎntreătimp,ăpentruămotiveădeăsiguranY<,ătoateăpermiseleăvor fi,ăcuăp<rereădeăr<u,ăretraseăşiă tuturorăliăseăvaăinterzice,ăcuăp<rereădeăr<u,ăs<ăpleceăpân<ăînăceaăde-aădou<zeciăşiăunaăzi. — Nu. Spuseădinăloculăs<uăsinguratic,ădinăcealalt<ăparteăaăînc<perii,ăundeă st<teaă nev<zută înă spateleă perdeleloră deseă aleă litierei sale,ăOnoshi,ăleprosul,ăultimulădintreăregenYi. — Nu,ăîmiăpareăr<u,ădarăastaăesteăexactăceeaăceănuăpoYiăface.ăAcumătrebuieăs<-iălaşiăpeătoYiăs<ăplece,ăpeătoat<ălumea. — De ce? VoceaăluiăOnoshiăeraăreaăşiănetem<toare. — Dac<ăn-o faci, dezonorezi pe cea maiăcurajoas<ădoamn<ădin întregul regat. O dezonorezi pe doamna Kiyama Achiko şiăpeădoamnaăMaeda,ăDumnezeuăs<ă seă îndureădeă sufleteleă

629

lor.ăCândămurd<riaăastaăoăs<ăajung<ălaăurechileătuturor,ădoarăDumnezeu-Tat<lă ştieă ceă r<uă i-ar putea pricinui Moştenitoruluiă – şiă nou<ă tuturor,ă dac<ă nuă suntemăprev<z<tori. OchibaăsimYiăstr<b<tând-oăunăfior.ăCuăunăanăînăurm<,ăcândăOnoshiă veniseă s<ă seă închineă înainteaă muribunduluiăTaikō,ăg<rzileăinsistaser<ăcaăperdeleleălitiereiăs<ăfieădateălaăoăparteăpentru cazul în care Onoshi ar fiăavutăascunseăarmeăşiăv<zuseăaceaă jum<tateă deă faY<ă schilodit<,ă f<r<ă nas,ă f<r<ă urechi,ăacoperit<ădeăpl<gi,ăochiiăarz<tori,ăfanaticiăşiăciotulăbraYuluiăstângăşiămânaădreapt<,ăceaăzdrav<n<,ăstrângândăsabiaăscurt<.ăDoamnaăOchibaă seă rug<ăcaăniciă ea,ă niciăYaemonă s<ănuă iaăvreodat<ălepra.ăŞiăeaădoreaăcaăaceast<ăadunareăs<ăiaăsfârşit,ăpentruăc<ăacumăaveaăs<ăhot<rasc<ăceăaveaădeăf<cută– în ceea ce-lăpriveaăpeăToranagaăşiăînăceeaăce-l privea pe Ishido. — Alădoilea,ăspuseăOnoshi,ădac<ăfoloseştiăataculă<staămurdarăca oă scuz<ă s<-iă Yiiă peă toYiă aici,ă daiă deă înYelesă c<ă n-ai avut niciodat<ădeăgândăs<-iă laşiăs<ăplece,ădeşiă Yi-ai dat cuvântul solemn în scris. Al treilea... Ishido îl întrerupse. — ÎntregulăConsiliuăaăfostădeăacordăs<ăeliber<măpermiseleădeăliber<ătrecere. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăîntregulăConsiliuăaăîncuviinYatăsugestiaăînYeleapt<ă aă doamneiă Ochibaă deă aă daă permiseă deă liber<ătrecere,ă crezând,ă caă şiă domnia-sa,ă c<ă puYiniă voră profitaă deăocaziaă deă aă plecaă şiă chiară dac<ă oă voră face,ă voră apareăîntârzieri. — Vreiăs<ăspuiăc<ăfemeileăluiăToranagaăşiăTodaăMarikoăn-ar fiăplecat,ăc<ăalYiiănuăle-ar fi urmat? — Ceea ce s-a întâmplat cu acele femei nu l-ară fiă ab<tutăcâtuşiădeăpuYinăpeăseniorulăToranagaădeălaăYelulăs<u.ăTrebuieăs<ă neă facemăgrijiă pentruă aliaYiiă noştri.ăF<r<ă ataculă ninja şiăaceste trei seppuku toat<ă aceast<ă aiureal<ă s-ară fiă n<scută

630

moart<! — Nuăsuntădeăaceeaşiăp<rere! — Alătreileaăşiăultimulălucru.ăDac<ănu-iălaşiăpeătoYiăs<ăpleceăacum,ădup<ăce-aăspusăînăpublicădoamnaăEtsu,ăaiăs<ăfiiăacuzatădeăceiămaiămulYiă dintreădaimyo c<ă aiăporuncită atacul,ă deşiăn-au s-oăfac<ăpublic,ăşiăcuătoYiiărisc<măaceeaşiăsoart<ăşiăatunciăorăs<ăcurg<ăoămulYimeădeălacrimi. — N-amănevoieăs<ăm<ăfolosescădeăninja. — Desigur,ăîncuviinY<ăOnoshi,ăcuăvoceăotr<vit<.ăŞiădesigurăc<ăniciăeuăşiăniciăaltcineva dintreăceiădeăaici.ăDarăsimtăc<ăeădeădatoriaămeaăs<-Yiăamintescăc<ăsuntădou<ăsuteăşaizeciăşiăpatruăde daimyo, c<ă putereaă Moştenitoruluiă st<ă într-oă coaliYieă aăpoateă dou<ă suteă dintreă eiă şiă c<ă Moştenitorulă nu-şiă poateăîng<duiăcaădumneata,ăcelămaiăcredinciosăpurt<torădeăstindardăşiăcomandantăsupremăalăs<u,ăs<ăfiiăînvinov<Yitădeăasemeneaămetodeămurdareăşiădeăasemeneaănepricepere,ăc<ciăataculăaădatăgreş. — Vreiăs<ăspuiăc<ăamăporuncităatacul? — Desigurăc<ănu,ăteărogăs<ăm<ăierYi.ăAmăspusădoarăc<ăaiăs<ăfiiăînvinov<Yit,ădeălaăsineăînYeles,ădac<ănu-iălaşiăpeătoYiăs<ăplece. — Eăcinevaăaiciăcareăcredeăc<ăamăporuncităeuăatacul? Nimeni nu-lă înfrunt<ă peă Ishidoă peă faY<.ă Într-adev<ră nu-i întrebaseăşiăvorbiseădoarăînăşaradeăvagi,ăchiarăcuăKiyamaăşiăOchiba.ăDarătoYiăştiauăşiătoYiăerauălaăfelădeăfurioşiăc<ăavuseseăprostiaăs<ădeaăgreş.ăToYi,ăînăafar<ădeăZataki.ăTotuşiăIshidoăeraăînc<ăst<pânulăînăOsakaăşiăguvernatorulătezauruluiăluiăTaikō,ăaşaăc<ănuăputeaăfiăatinsăsauăîndep<rtat. — Bun,ăspuseăIshidoăcuăhot<râre.ăNinja au venit dup<ăprad<.ăOăs<ăvot<măînăprivinYaăpermiselorădeăliber<ătrecere.ăEuăsuntăcaăeleăs<ăfieăanulate. — Euăsuntăîmpotriv<,ăspuseăZataki. — Îmiăpareăr<u,ăşiăeuăm<ăîmportivesc,ăspuseăOnoshi. Itoăroşiăsubăprivirileălorăscrut<toare.

631

— Trebuieă s<ă fiuă deă acordă cuă seniorulăOnoshi.ă Înă acelaşiătimp... ei bine, totul e foarte greu, neh? — Voteaz<,ăspuseăîntunecatăIshido. — Sunt de acord cu domnia-ta, generale. Kiyama spuse: — Îmiăpareăr<u,ăeuănu. — Bine,ă spuseă Onoshi.ă Atunciă eă hot<rât,ă dară euă suntă deăacord cu dumneata, generale,ă c<ă avemă alteă problemeă maiăap<s<toare.ă Trebuieă s<ă ştimă ce-oă s<ă fac<ă acumă seniorulăToranaga?ăCareăesteăp<rereaăvoastr<? IshidoăseăuitaăYint<ălaăKiyama,ăcuăfaYaăîmpietrit<.ăApoiăspuse: — Care-iăr<spunsulăt<uălaăasta? Kiyamaă încercaă s<-şiă limpezeasc< minteaă deă toat<ă uraă şiătemerileăşiăgrijile,ăcaăs<ăfac<ăoăultim<ăalegereă– Ishido sau Toranaga.ă Aceastaă trebuiaă s<ă fieă clipa.ă Şi-o aminti foarte limpede pe Mariko vorbindu-iădespreăpresupusaătr<dareăaăluiăOnoshi,ă despreă presupusaă tr<dareă aă luiă Ishidoă şiă despre presupuseleădoveziăaleăluiăToranagaădespreăaceaătr<dareăşiădespreăbarbarăşiăcorabiaălui.ăŞiădespreăceăs-ar putea întâmpla cuă Moştenitorulă şiă cuă Bisericaă dac<ă Toranagaă vaă st<pâniăYara,ă şiă despreă ceă s-ară puteaă întâmplaă cuă legileă lor,ă dac<ăsfinYiiă p<rinYiă voră st<pâniă Yara.ă Şiă deasupraă tuturoră eraănemulYumireaăP<rinteluiăInspectorăînăprivinYaăereticuluiăşiăaăcor<bieiăsaleăşiăaăceeaăceăs-arăputeaăîntâmplaădac<ăCorabiaăNeagr<ăarăfiăpierdut<,ăşiălaăjur<mântulăC<pitanuluiăGeneralăc<ăAnjin-san era slujitorul Satanei,ăiarăMarikoăşiăRodriguesăerauă st<pâniYiă de-oăvraj<.ăS<rmamaăMariko,ăgândiă trist,ă s<ămoar<ă astfel,ă dup<ă atâtă deă mult<ă suferinY<,ă f<r<ă iertareaăp<catelor,ă f<r<ă împ<rt<şanie,ă f<r<ă ună preot,ă s<-şiă petreac<ăviaYaăveşnic<ădeparteădeăslavaăDomnului...ăSfântaăFecioar<ăs<ăaib<ămil<ădeăea.ăAtâtădeămulteălacrimiăînăvar<... Şiă cumă r<mâneă cuă Achiko?ă Oareă c<peteniaă ninja a avut porunciă înă privinYaă ei,ă sauă aă fostă ună omoră printreă atâteaă

632

altele?ăCâtădeăcurajoas<ăaăfostăs<rmanaăcopil<,ăs<ăataceăşiăs<ănuăseătârasc<.ăDeăceăeăbarbarulăînc<ăînăviaY<?ăDeăceănuăl-au ucis ninja? Arăfiătrebuităs<ăliăseăporunceasc<ăasta,ădac<ăataculă<staă scârnavăaă fostăpusă laăcaleădeă Ishido,ăaşaăcumădesigurătrebuieăs<ă fiă fost.ăRuşinosădinăparteaă luiă s<ădeaăgreş.ăDez-gust<tor!ăAh,ădarăceăcurajăaăavutăMariko,ăcâtădeăînYeleapt<ăaăfostă caă s<ă neă înv<luieă peă toYiă înă curajoasaă eiă plas<!ă Şiăbarbarul. În locul lui n-aşăfiăfostăniciodat<ăînăstareăs<ăluptăcuăatâtăcuraj,ăsau s-oă ap<ră peă Marikoă deă aceaă îngrozitoareă ruşineă aăcaptur<riiă– şiăpeăKiritsubo,ăşiăSazuko,ăşiădoamnaăEtsu,ăda,ăchiară şiă peă Achiko.ă F<r<ă elă şiă f<r<ă aceaă ieşireă ascuns<,ădoamnaăMarikoăşiătoYiăceilalYiăarăfiăfostăcapturaYi.ăEădatoriaămeaă deă samuraiă s<-l cinstesc pe Anjin-san pentruă c<ă eăsamurai, neh? Dumnezeuăs<ăm<ăierte,ănuăm-am dus la Mariko-san s<-i fiu secondant,ădup<ăcumăeraădatoriaămeaădeăcreştin.ăEreticulăaăajutat-oă şiă aă ridicat-oă aşaă cumă Iisusă Cristosă i-a ajutat pe ceilalYiăşiă i-aăîn<lYat,ă iarăeu...ăeuăi-am întors spatele. Cine-i creştin? Nuăştiu.ăŞiătotuşiăel trebuieăs<ămoar<. — Cum r<mâneăcuăToranaga,ăseniorăKiyama?ăspuseădinănouăIshido.ăCumăr<mâneăcuăduşmanul? — Cumăr<mâneăcuăKwanto,ăîntreb<ăKiyama,ăprivindu-l. — CândăToranagaăvaăfiădoborât,ăpropunăcaăîntregăKwantoăs<ăfieădatăunuiaădintreăregenYi. — C<ruiăregent? — Domniei-tale,ă r<spunseă cuă voceă egal<ă Ishido,ă apoiăad<ug<:ăsauăpoateăluiăZataki,ăseniorădeăShinano. Kiyamaăseăgândiăc<ăeraăoăhot<rîăînYeleapt<,ăfiindc<ăZatakiăeraăfoarteănecesarăcâtă timpăToranagaăeraă înăviaY<,ă iară Ishidoă îiăspuseseădejaăcuăoălun<ăînăurm<ăc<ăZatakiăceruseăKwanto ca r<splat<ă pentruă a-lă înfruntaă peă Toranaga.ă Hot<râser<ă

633

împreun<ăcaăIshidoăs<-iăf<g<duiasc<,ăştiindăamândoiăc<ăaveaăs<ăfieădoarăoăpromisiuneăgoal<.ăAmândoiăc<zuser<ădeăacordăc<ă Zatakiă trebuiaă s<-şiă piard<ă viaYaă şiă provinciaă pentruă oăastfelădeăobr<znicie; cu cât mai curând, cu atât mai bine. — Desigurăsuntăceaămaiăproast<ăalegereăpentruăoăastfelădeăcinste,ă spuseăKiyama,ă cânt<rindă grijuliuă cineă dină înc<pereăeraăînăfavoareaăluiăşiăcineăîmpotriv<. Onoshiăîncerc<ăs<-şiăascund<ănemulYumirea. — Sugestia asta este într-adev<răunaăpreYioas<,ăcareămerit<ăs<ăfieădiscutat<,ăneh? Dar asta-i pentru viitor. Ce-oăs<ăfac<ăseniorul de acum al provinciei Kwanto? Ishidoăpriveaăînc<ălaăKiyama. — Ei bine? KiyamaăsimYiăduşm<niaăluiăZataki,ădeşiănimicănuăseăar<t<ăpeăfaYaăvr<jmaşuluiăs<u.ăDoiăîmpotrivaămea,ăgândi,ăşiăOchiba,ădarăeaănuăvoteaz<.ăItoăoăs<ăvotezeăîntotdeaunaăcuăIshido,ăaşaăc<ăeuăoăs<ăcâştigădac<ăIshidoăchiarăvreaăceeaăceăspune.ăOare?ăseă întreb<,ă cercetândă chipulă împietrită dină faYaă lui,ă c<utândăadev<rul.ăApoiăseăhot<rîăşiăspuseădeschisăceeaăceăgândise. — Seniorul Toranaga n-oăs<ăvin<ăniciodat<ălaăOsaka. — Bine,ăspuseăIshido.ăAtunciăesteăizolatăşiăscosăînăafaraălegiiăşiăinvitaYiaăimperial<ădeăa-şiăfaceăseppuku esteădejaăpreg<tit<ăpentruăsemn<turaăPrealuminatului.ăŞiă<staăesteăsfârşitulă luiăToranagaăşi-alăîntregiiăsaleăspiYe,ăpentru totdeauna. — Da,ădac<ăFiulăCeruluiăvineălaăOsaka. — Cum? — Suntădeăaceeaşiăp<rereăcuăseniorulăIto,ăcontinu<ăKiyama,ădorindu-lă maiă degrab<ă aliată decâtă duşman.ă SeniorulăToranaga este cel mai vicleanădintreăoameni.ăCredăc<ăesteăîndeajunsădeăşiretăcaăs<ăîmpiediceăsosireaăPrealuminatului. — CuăneputinY<! — Şiă dac<ă vizitaă esteă amânat<?ă întreb<ă Kiyama,ăbucurându-se dintr-oă dat<ă deă stânjenealaă luiă Ishido,ă

634

detestându-lăpentruănereuşitaălui. — Fiul Ceruluiăoăs<ăfieăaiciădup<ăcumăeăpl<nuit! — Şiădac<ăFiulăCeruluiănuăeste? — ÎYiăspunăc<ăoăs<ăfie! — Şiădac<ănuăeste? DoamnaăOchibaăîntreb<: — ŞiăcumăarăputeaăseniorulăToranagaăs<ăfac<ăasta? — Nuăştiu.ăDarădac<ăPrealuminatulăvreaăs<-şiăîntârzieăvizitaăoălun<... noi nu putem face nimic. Nu este seniorul Toranaga un neîntrecut maestru al vicleniilor? N-aşă spuneă c<ă exist<ăcevaă ceă elă nuă poateă face.ă Niciă chiară influenYareaă FiuluiăCerului. Înă înc<pereă seă l<s<ă oă t<cereă grea.ă Cutremur<torulă gândă şiăurm<rileăluiăîiăluase înăst<pânireăpeătoYi. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădar...ădarăcare-iăatunciăr<spunsul? OchibaăvorbiseăpentruăeiătoYi. — R<zboi,ă r<spunseă Kiyama.ă Mobiliz<mă ast<ziă înă tain<.ăAştept<măpân<ăcândăvizitaăesteăamânat<,ăaşaăcumăoăs<ăfie.ăAcestaă esteă semnalulă nostruă c< Toranaga l-aă influenYată peăCel Preaînalt. În acea zi pornim împotriva provinciei Kwanto, în timpul sezonului ploios. Dintr-oădat<ăpodeauaăîncepuăs<ătremure. Primulăcutremurăfuăuşorăşiădur<ădoarăcâtevaăclipe,ădarăf<cuălemn<riaăs<ăgeam<. Apoiăurm<ăoăalt< zguduireămaiăputernic<.ăOăcr<p<tur<ăporniăs<ă sfâşieă unăperete,ă dară seă opri.ă Prafulă curseădeăpeăgrinzi.ăGrinzileăşiăYigleleăYipar<,ăiarăcâtevaăYigleăseădesprinser<ădeăpeăunăacoperiş,ăc<zândăînăcurteaădeădedesubt. Ochibaă seă simYiă ameYit<ă şiă îngreYoşat<ă şiă seă întreb<ă dac< karma eiă eraă s<ă fieă îngropat<ă ast<ziă întreă d<râm<turi.ă Seăag<Y<ădeăpodeauaăcareă tremuraăşiăaştept<ăal<turiădeăceilalYiădină castelă şiă dină întregă oraşul,ă deă peă cor<biileă dină port,ăsosireaăadev<rateiăundeădeăşoc.

635

Dar aceasta nu veni. Cutremurul lu<ăsfârşit.ăViaYaăîşiărelu<ăcursul.ăBucuriaădeăaătr<iăîiăinvad<ădinănouăşiărâsulălorăr<sun<ăprinăcastel.ăFiecareăp<reaăs<ăştieăc<ădeădataăastaă– aceast<ăor<,ăaceast<ăziă– moarteaătrecuseăpeălâng<ăei. — Shigata ga nai, spuseăIshido,ăînc<ăscuturatădeăfiori, neh? — Da,ăspuseăOchiba,ăfericit<. — S<ă vot<m,ă spuseă Ishido,ă reîncepândă s<ă tr<iasc<.ă Votezăpentruăr<zboi. — Şiăeu. — Şiăeu. — Şiăeu. *** CândăBlackthorneăîşiărec<p<t<ăcunoştinYa,ăştiaăc<ăMarikoăeraămoart<ăşiăştiaăcumămuriseăşiădeăceămurise.ăZ<ceaăpeăsaltele str<juitădeăsamuraiiăînăgri,ăcuăunătavanădeăbârneădeasupra,ăiarărazeă str<lucitoareă deă soareă îiă r<neauă ochii,ă înconjurată deăt<cereăciudat<.ăUnădoctorăîlăpriveaăcercet<tor.ăPrimaădintreămarileăsaleăspaimeăîlăp<r<si. N-am orbit. Doctorulă zâmbiă şiă spuseă ceva, dar Blackthorne nu-l auzi. Încerc<ă s<ă seă ridice,ă dară oă durereă cumplit<ă îiă întunec<ăvedereaă şiă urechileă începur<ă s<-iă Yiuie.ă Înc<ă maiă simYeaă înăgur<ăgustulăacruăalăpulberiiădeăpuşc<ăşiăîntregulătrupăîlădurea. Pentruăoăclip<ăîşiăpierduădinănouăcunoştinYa,ăapoiăsimYiămâiniăblânde ridicându-iă capulă şiă punându-iă laă buzeă oă ceaşc<ă şiăgustul dulce-am<ruiăalăceaiuluiădeăiasomieăîndep<rt<ăgustulăprafuluiă deă puşc<.ă Seă forY<ă s<-şiă deschid<ă ochii.ă Dină nouădoctorulăspuseăcevaăşiădinănouănu-lăauziăşiăgroazaăîncepuăs<ăseă ridiceă înă el,ă dară oă st<pâni,ă amintindu-şiă exploziaă şiăv<zând-oămoart<ăpeăeaăşiăînainteăcaăeaăs<ămoar<,ăv<zându-se pe el dându-iăiertareaăpeăcareănuăeraăîndrept<Yităs-o dea. Cu

636

bun<-ştiinY<ă îndep<rt<ă aceast<ă amintireă şi-şiă las<ă gândurileăs<-iă r<t<ceasc<ă asupraă alteiă explozii,ă atunciă cândă fuseseăaruncată pesteă bord,ă dup<ă ceă b<trânulă Albană Caradocă îşiăpierduseăpicioarele.ăAtunciăsimYiseăaceeaşiădurereăşiăacelaşiăYiuită înăurechiăşiăaceeaşiă t<cere,ădarăauzulă îiă reveniseădup<ăcâteva zile. N-areărostăs<ăteăîngrijorezi,ăîşiăspuse.ăNuăînc<. Puteaăs<ăvad<ălungimeaăumbrelorăşiăculorileăluminii.ăEăpuYinădup<ăr<s<rit,ăgândiăşi-lăbinecuvânt<ăpeăDumnezeuădinănouăc<ăvedereaăîiăeraăneatins<. V<zuăbuzeleădoctoruluiămişcându-se, dar nici un sunet nu p<trunseăprinăYiuitulăr<scolitorăcare-iăr<sunaăînăurechi. Îşiăpip<iăcuăgrij<ăfaYa,ăguraăşiăobrajii.ăNuăsimYiăniciăoădurereăşiăniciăoăran<.ăDup<ăaceeaăgâtul,ăbraYeleăşiăpieptul.ăNiciăoăran<.ăÎşiăcoborîămâinileămaiăjos,ăc<treăb<rb<Yie.ăDarănuăeraămutilat,ăaşaăcumăfuseseăAlbanăCaradocăşi-lăbinecuvânt<ăpeăDomnulăc<ănuăfuseseăr<nităşiăl<satăînăviaY<,ăaşaăcumăfuseseăs<rmanulăAlban Caradoc. Se odihni un timp, capul durându-lăîngrozitor.ăApoiăîşiăpip<iăpicioareleăşiăt<lpile.ăTotulăp<reaăînăregul<.ăÎşiăduseăgrijuliuămâinileălaăurechiăşiăap<s<,ăapoiăîşiădeschiseăguraăşiăînghiYiăşiăc<sc<,ăîncercândăs<-şiădestupeăurechile.ăDarăastaădoarăînt<riădurerea. Aiăs<ăaştepYiăoăziăşiăînc<ăoăjuma'ădeăzi,ăîşiăporunci.ăŞiădeăzeceăori pe-atât,ădac<ăoăs<ăfieănevoieăşiăpân<ăatunciăn-aiăs<ăteătemi. Doctorul îlăatinseăşi-iăv<zuăbuzeleămişcându-se. — Nuă aud,ă îmiă pareă r<u,ă spuseă Blackthorne,ă auzindu-şiăcuvintele doar în cap. Doctorulăd<duădinăcapăşiăvorbiădinănou.ăAcumăBlackthorneăciti pe buzele omului. — Înţeleg, te rog, dormi acum. Dară Blackthorneă ştiaă c< nuă vaă dormi.ă Trebuiaă s<ă seăgândeasc<.ăTrebuiaăs<ăseăscoaleăşiăs<ăp<r<seasc<ăOsakaăşiăs<ă

637

seăduc<ălaăNagasaki,ăs<ăfac<ărostădeătunariăşiămarinariăcaăs<ăiaăCorabiaăNeagr<.ăN-aveaăaltcevaălaăceăs<ăseămaiăgândeasc<.ăN-aveaăceăs<-şiămaiăaminteasc<.ăNuămaiăaveaărostăs<ăseăjoaceăde-a fi samurai sau japonez. Acum se eliberase, toate datoriileăşiăprieteniileăerauăşterse,ăpentruăc<ăeaănuămaiăera. Dină nouă îşiă s<lt<ă capulă şi,ă dină nou,ă durereaă orbitoare.ă Oăst<pâniă şiă r<maseă aşezat.ă Înc<pereaă seă rotiă şi-şiă amintiăînceYoşatăc<ăseăvisaseălaăAnjiro,ăînătimpulăcutremurului,ăcândăp<mântulăseăzvârcoliseăşiăelăs<riseăînăadâncurileăluiăcaăs<-l salvezeăpeăToranagaăşiăpeăeaădeălaăaăfiăînghiYiYiădeăp<mânt.ăPuteaă înc<ă s<ă simt<ăumezealaă receă şiă cleioas<ă şiă duhoareaămorYiiăvenindădinăcrevas<ăşiăpeăToranaga,ăuriaşăşiămonstruos,ărâzând în visul lui. ÎşiăforY<ăochiiăs<ăvad<.ăCameraăîşiăopriăr<sucirileăşiăameYealaătrecu. — Cha, dozo, spuse,ă simYindă dină nouă gustulă prafuluiă deăpuşc<. Mâiniăîlăajutar<ăs<ăbeaăşiăapoiăîşiăîntinseăbraYeleăşiăîlăajutar<ăs<ăseăridice.ăF<r<ăajutorulă lorăarăfiăc<zut.ăTrupulăs<uăeraăoăsingur<ămareădurere,ădarăacumăeraăsigurăc<ănimicănuăeraăruptăîn<untruăsauăafar<,ădac<ănuăpuneaălaăsocoteal<ăurechileăşiăc<ăodihnaăşiămasajulăşiătimpulăaveauăs<-lăvindece.ăÎiămulYumiădin nouăluiăDumnezeuăc<ănuăorbiseăsauăc<ănuăeraămutilatăşiăl<satăînăviaY<.ăSamuraiiăînăgriăîlăajutar<ăs<ăseăaşezeădinănouăşiăelăseăîntinseăpeăspateăunătimp.ăNuăb<g<ădeăseam<ăc<ăsoareleăseă mişcaseă ună sfertă deă cercă peă bolt<ă dină clipaă înă careă seăîntinsese pe spate pân<ăcândădeschiseădinănouăochii. Ciudat,ăîşiăspuse,ăm<surândăumbreleăsoarelui,ăf<r<ăs<-şiădeaăseamaăc<ădormise.ăAşăfiăpututăjuraăc<ăeraăchiarălaărev<rsatulăzorilor.ă Ochiiă meiă îmiă joac<ă feste.ă Eă aproapeă deă mijloculăamiezii acum. Asta îi aminti de Alban Caradocăşiămâinileăseămişcar<ădinănouăpesteătrup,ăcaăs<ăseăîncredinYezeăc<ănuăvisaseăc<ăeraăîntreg.

638

Cinevaăîlăatinseăşiăelăîşiăridic<ăprivirea.ăYabuăseăuitaăînăjosălaăelăşiăvorbea. — Îmiăpareăr<u,ăspuseăîncetăBlackthorne,ănuăpotăînc<ăs<ăaud,ăYabu-san. Curând,ătotulăînăregul<.ăUrechileădor,ăînYelegi? Îlă v<zuă peă Yabuă dândă dină capă şiă încruntându-se.ă Yabuă şiădoctorulăvorbir<ăîmpreun<ăşiăapoi,ăprinăsemne,ăYabuăîlăf<cuăpeăBlackthorneăs<ăînYeleag<ăc<ăseăvaăîntoarceăînăcurând,ăiarăpân<ăatunciăs<ăseăodihneasc<.ăPlec<. — Baie,ăv<ărogăşiămasaj,ăspuseăBlackthorne. Mâiniă îlă ridicar<ă şi-lă duser<ă acolo.ă Dormiă subă degeteleăodihnitoare,ă cuă trupulă înă extază dină cauzaă c<lduriiă şiăatingeriloră pl<cuteă şiă uleiuriloră pl<cută mirositoare,ă careă îiăerauămasateăînăpiele.ăŞiăînătotăacestătimp,ăminteaăluiăpl<nuia. Înă timpă ceă dormea,ă samuraiiă înă griă sosir<ă şiă ridicar<ăpatul-litier<ă ducându-lă înă înc<perileă interioareă dină donjon,ădarăelănuăseătrezi,ăzdrobitădeăoboseal<ăşiădeăceaiulăîntrem<tor,ăadormitor. — Oăs<ăfieălaăad<postăacum,ădoamn<,ăspuse Ishido. — ŞiăKiyama?ăîntreb<ăOchiba. — DeăelăşiădeătoYiăcreştinii. Ishidoă f<cuă semnăg<rziloră s<ă fieă foarteă atenteă şiă ieşir<ă dinăînc<pereăînăholăşiădeăacoloăspreăgr<dinaăsc<ldat<ăînăsoare. — Deăaceeaăaăfostăucis<ădoamnaăAchiko,ăpentruăc<ăaăfostăcreştin<? Ishidoă porunciseă asta,ă înă cază c<ă eaă eraă ună asasină pusă deăbuniculăei,ăKiyama,ăs<-lăucid<ăpeăBlackthorne. — Habar n-am,ăspuse.ăSeăYinăunulădeăaltulăcaăalbineleăînăroi. — Cumă poateă cinevaă s<ă cread<ă înă toateă neroziileă lorăreligioase? — Nuăştiu,ădarăoăs<ăfieăzdrobiYiăînăcurând. — Cum,ă seniorăgeneral?ăCumăaiă s<ă faciă astaă cândăatâtădeămulteădepindădeăbun<voinYaălor? — F<g<duieli,ăpân<ăcândămoareăToranaga.ăApoiăoăs<ă sar<ă

639

unulălaăcel<lalt.ăOăs<-iăînvr<jbimăşi-oăs<ăîiăconducem.ăNuăeăastaă ceă faceă Toranaga?ă Ceă aă f<cut Taikō?ă Kiyamaă vreaăKwanto, neh? Pentruă Kwantoă seă vaă supune.ă Aşaă c<ă iă s-a f<g<duit,ă pentruăviitor.ăOnoshi?ăCineă ştieă ceăvreaănebunulă<sta?ăDoarăs<ăscuipeăpeăcapulăluiăToranagaăşiăalăluiăKiyamaăînainte de a muri. — Şiă dac<ă Kiyamaă afl<ă despreă promisiuneaă domniei-tale c<treăOnoshi,ăc<ătoateăp<mânturileăluiăKiyamaăsuntăaleăsale?ăSauăc<ăaiădeăgândăs<-YiăYiiăf<g<duialaăf<cut<ăluiăZatakiăşiănuăceaăf<cut<ălui? — Minciuni,ă doamn<.ă Minciuniă r<spânditeă deă vr<jmaşi.ăOnoshi vrea capul lui Kiyama. Kiyama vrea Kwanto. Asta vreaăşiăZataki. — Şiădumneata,ăseniorăgeneral,ăceădoreşti? — Maiă întâiă s<-lă ştiuă peă Moştenitoră înă siguranY<ă laăşaptsprezeceăani.ăApoi,ăst<pânulăimperiului,ăînăsiguranY<.ăPeădumneataăşiăpeăelăînăsiguranY<ăşiăap<raYiăpân<ăatunci.ăNimicămai mult. — Nimic? — Nu,ădoamn<. Mincinosule,ăgândiăOchiba.ăRupseăoăfloareăînmiresmat<,ăîiămirosiăparfumulăşiămulYumit<,ăi-o oferi. — Minunat<,ăneh? — Da,ăminunat<,ăspuseăIshido,ăluând-o.ăMulYumesc. — Funerariile lui Yodoko-sama au fost foarte frumoase. Trebuieăs<ăteăfelicit, senior general. — Îmiăpareăr<uăc-a murit, spuse politicos Ishido. Sfaturile ei auăfostăîntotdeaunaădeămareăpreY. P<şir<ăunătimpăal<turi. — Au plecat Kiritsubo-san şiă doamnaă Sazukoă cuă fiulă ei?ăîntreb<ăOchiba. — Nu,ăauăs<ăpleceămâine,ădup<ăfunerariileădoamnei Toda. MulYiăvorăplecaămâine,ăceeaăceăeăr<u.

640

— Îmiăpareă r<u,ădarăceămaiăconteaz<,ăacumăc<ă toYiăne-am înYelesăc<ăToranaga-sama n-oăs<ăvin<ăaici? — Aşaăcred,ădarăastaănuăeăimportant.ăNuăcâtătimpăst<pânimăcastelulăOsaka.ăNu,ădoamn<,ă trebuieă s<ăavemă r<bdare, aşaăcumă aă spusă Kiyama.ă Oă s<ă aştept<mă pân<ă atunci.ă Apoiăpornim. — Deăceăs<ăaştept<m?ăNuăputemăporniăacum? — Oăs<ăneăiaătimpăs<ăstrângemătoateăforYele. — CâtădeămulYiăiăseăvorăîmpotriviăluiăToranaga? — Treiăsuteădeămiiădeăoameni.ăCelăpuYinădeătreiăoriămaiămult decât are el. — Şiăgarnizoanaămea? — Oăs<ălasăoptzeciădeămiiădeătrupeăînăcastelăşiăalteăcincizeciădeămiiălaătrec<tori. — ŞiăZataki? — Oăs<-lătr<dezeăpeăToranaga.ăPân<ălaăurm<ăoăs<-lătr<deze. — Nuă g<seştiă curiosă c<ă seniorulă Sudara,ă soraă meaă şiă toYiăcopiiiăeiăviziteaz<ăTakato? — Nu.ăDesigur,ăZatakiăseăprefaceăc<ăareăvreunăaranjamentătainicăcuăfrateleăluiăvitreg,ădarăeădoarăoăpref<c<torie,ănimicămaiămult.ăOăs<-lătr<deze. — Areăacelaşiăsângeăstricat,ăspuseăcuădezgustăea,ădarăaşăfiăfoarteănemulYumit<ădac<ăiăs-arăîntâmplaăcevaăsuroriiămeleăşiăcopiilor ei. — Nuăliăseăvaăîntâmplaănimic,ădoamn<.ăSuntăsigur. — Dac<ăZatakiăaăfostăgataăs<-şiăomoareăpropriaămam<,ăeştiăsigurăc<ăn-oăs<ăteătr<deze? — Nu.ăNuăpân<ălaăurm<.ăPentruăc<-lăur<şteăpeăToranagaămaiămult decât pe mine,ă doamn<,ă şiă pentruă c<ă v<ă cinsteşteă şiădoreşteăKwantoămaiămultădecâtăoriceăaltceva. Ishido zâmbi zidurilor care se ridicau deasupra lui. — CâtătimpăcastelulăesteăalănostruăşiăKwantoăexist<ăcaăs<ăfieăd<ruit,ăn-avem de ce ne teme.

641

— ÎnădimineaYaăastaămi-aăfostăteam<,ăspuseăea,ăducândălaănasăo floare, bucurându-seădeăparfum,ădorindăs<ăînl<tureăgustulăspaimeiăcareăînc<ămaiăz<bovea.ăAmăvrutăs<ăfug,ădarăatunciămi-am amintit de prezicere. — Ah,ă euă uitasemă deă prezic<tor,ă spuseă Ishidoă cuă veselieăr<ut<cioas<. Prezic<torulă fuseseă ună trimisă chinez,ă careă prevestiseă c<ăTaikōă vaă muriă înă pat,ă l<sândă dup<ă elă ună fiuă voinic,ă c<ăToranagaăvaămuriădeăsabieăpeălaămijloculăvieYii,ăc<ăIshidoăvaămuriăfoarteăb<trân,ăcelămaiăfaimosăgeneralădinăîmp<r<Yie,ăcuăpicioarele bine proptite înăp<mântăşiăc<ădoamnaăOchibaăîşiăvaăsfârşiăzileleăînăcastelulăOsaka,ăînconjurat<ădeăceiămaiămariănobiliădinăÎmp<r<Yie. — Da,ăspuseăIshidoădinănou.ăToranagaăeăpeălaămijloculăvieYii,ăneh? — Da. Dină nouă Ochibaă îiă simYiă privireaă p<trunzând-oă şiă simYiă oămoleşal<ăfierbinteăînăcoapseălaăgândulăunuiăb<rbatăadev<ratădeasupra ei, în ea, înconjurând-o, luând-o, dându-iăoăviaY<ănou<,ă deă dataă aceastaă oă naştereă onorabil<,ă nuă caă ceaă dinăurm<,ăcândăseăîntrebaseăîngrozit<ăcumăaveaăs<ăarateăcopilulăşiăcumăaveaăs<ăfieăf<cut. Câtădeăproast<ăeşti,ăOchiba,ăîşiăspuseăînătimpăceămergeauăpeăc<r<rileă umbriteă şiă plineă deă miresme.ă Îndep<rteaz<ăcoşmarurileăasteaăprosteşti,ăc<ciănuăsuntăaltceva.ăTeăgândeaiăla un bărbat. Dintr-oădat<ăOchibaăîşiădoriăcaăToranagaăs<ăfieăacoloălâng<ăeaăşiănuăIshido,ăcaăToranagaăs<ăfieăst<pânulăcasteluluiăOsakaăşiăst<pânulătezauruluiăluiăTaikō,ăProtectorăalăMoştenitoruluiăşiă Generală Supremă ală Armateloră Vestului,ă şiă nuă Ishido.ăAtunci n-arămaiăfiăniciăunăfelădeăprobleme.ăÎmpreun<,ăeiăarăst<pâniă împ<r<Yiaă înă întregimeă şi,ă acum,ă ast<zi,ă înă aceast<ăclip<,ăl-ar chema în pat, sau într-unăcrângăîmbietorăşiămâine,ă

642

sauăînăziuaăcareăaveaăs<ăurmezeădup<ăaceasta,ăs-arăfiăc<s<torităşiăoriceăs-arăfiăîntâmplatăînăviitor,ăast<ziăeaăs-arăfiădatăşiăarăfiăluatăşiăarăfiăfostăliniştit<. ÎntinseămânaăşiătraseăoăcrenguY<ăc<treăea,ăinspirândăparfumulădulceăşiăbogatădeăgardenie.ăÎndep<rteaz<ăvisele,ăOchiba,ăîşiăspuse.ăFiiărealist<ăcaăTaikōă– sau Toranaga. — Ce-aiăs<ăfaciăcuăAnjin-san? întreb<. Ishido rise. — Oăs<-lăYinăînăsiguranY<.ăAm s<-lălasăs<ăiaăCorabiaăNeagr<,ăpoate,ă sauă amă s<-lă folosescă caă oă ameninYareă împotrivaă luiăKiyamaăşiăOnoshi.ăAmândoiă îlăur<sc,ăneh? Oh, da, e ca o sabieăînăgâtlejurileălorăşiăaăBisericiiălorăîmpuYite. — Înă joculă acestaă deă şahă ală Moştenitoruluiă împotrivaă lui Toranaga, cum ai socoti valoarea lui Anjin-san, generale? Un pion? Un nebun, poate? — Ah,ă doamn<,ă înă Mareleă Jocă abiaă ună pion,ă dară înă joculăMoştenitoruluiăîmpotrivaăcreştinilor,ăoătur<.ăF<r<-ndoial<ăoătur<,ăpoateăchiarădou<. — Nuăcreziăc<ăjocurileăsuntălegate între ele? — Da,ă legate,ă dară Mareleă Jocă vaă fiă hot<râtă deă daimyo împotriva daimyo, samuraiă împotrivaă samuraiă şiă sabieăîmpotrivaă sabie.ă Desigur,ă înă ambeleă jocuriă dumneataă eştiăregina. — Nu,ăseniorăgeneral,ă teă rogăs<ăm<ă ierYi,ănuă regina,ăspuseăbucuroas<ăc<ăelăînYelesese. Caăs<ăfieăsigur<ăschimb<ăsubiectul. — Zvonurileăspunăc<ăAnjin-san şiăMariko-san auăîmp<rYităperna. — Da,ă da,ă amă auzită şiă asta.ă Aiă vreaă s<ă afliă adev<rulă înăprivinYaăasta? Ochibaăcl<tin<ădinăcap. — Arăfiădeănecrezutăcaăaşaăcevaăs<ăseăfiăîntâmplat. IshidoăoăpriveaăcuăatenYie.

643

— Creziăc<ăarăfiăcevaădeăcâştigatădac<-i distrugem onoarea acumăşi,ăodat<ăcuăei,ăpe-a lui Buntaro-san? — N-amăvrutăs<ăspunănimic,ăseniorăgeneral,ănimicădinătoateăastea.ăM<ăîntrebamădoar.ăOăprostieăfemeiasc<.ăDarăeăaşaăcum aăspusăseniorulăKiyamaăînădimineaYaăasta:ălacrimiăîntunecateădeăvar<.ăTrist,ăatâtădeătrist,ăneh? — Eu am preferat poemul domniei-tale,ă doamn<.ă V<ăf<g<duiescăc<ăceiăceăsuntădeăparteaăluiăToranagaăorăs<ăr<mân<ăcu lacrimile. — Cât despre Buntaro-san, poate nici el, nici seniorul Hiro-matsu n-orăs<ălupteăpentruăToranagaăînăacea b<t<lie. — E sigur? — Nu,ăgenerale,ănuăeăsigur,ădarăeăcuăputinY<. — DarăpoYiăfaceăceva? — Nimic,ădoarăs<ăcer,ălorăşiătuturorăgeneralilorăluiăToranaga,ăsprijinăpentruăMoştenitor,ăodat< ceăb<t<liaăeăhot<rât<. — Eăhot<rât<ăacum.ăOămişcareădeăînv<luireădeălaănordălaăsudăşiăm<celulăfinalălaăOdawara. — Da,ădarănuătocmai.ăNuăpân<ăcândăarmateleăseăvorăînfruntaăpeăcâmpulădeăb<t<lie. Apoiăeaăîntreb<: — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăeştiăsigurăc<ăeăînYeleptăcaăMoştenitorulăs<ăconduc<ăarmata? — Euăamăs<ăconducăarmata,ădarăMoştenitorulătrebuieăs<ăfieădeă faY<.ă Atunciă Toranagaă nuă vaă puteaă învinge.ă Niciă chiarăToranagaănuăvaăatacaăvreodat<ăstindardulăMoştenitorului. — N-ară fiă maiă sigură pentruă Moştenitoră s<ă stea aici, din pricinaăasasinilorăAmida?ăNuăputemăs<-iăprimejduimăviaYa.ăToranagaăareăunăbraYălung,ăneh? — Da,ădarănuăatâtădeălung,ăiarăstindardulăMoştenitoruluiăfaceăcaădeăparteaănoastr<ăs<ăfieălegeaăşiănuădeăparteaăluiăToranaga.ăÎl cunosc pe Toranaga. În celeădinăurm<ăoăs<ărespecteălegea,ăşiănumaiăastaăoăs<-iăaşezeăcapulăîntr-oăYeap<.ăOdat<ămort,ăamă

644

s<ăsf<râmăBisericaăCreştin<ăînăîntregime.ăAtunciădumneataăşiăMoştenitorulăveYiăfiăînăsiguranY<. Ochibaă priviă înă susă c<treă el,ă cuă oă promisiuneă nerostit<ă înăochi. — Amă s<ă m<ă rogă pentruă succesă şiă pentruă întoarcereaădumitale. Pieptulăluiăseăstrânse.ăAşteptaseăatâtădeămult! — MulYumescă doamn<,ă mulYumesc,ă spuse,ă înYelegând.ăN-amăs<-Yiăînşelăaştept<rile. Eaăseăînclin<ăşiăplec<.ăCât<ăobr<znicie,ăseăgândea.ăCaăşiăcumăaşăputeaăluaădeăsoYăunăY<ran.ăArătrebuiăîntr-adev<răs<-l dau la o parte pe Toranaga? *** Dell'AquaăseărugaăîngenuncheatăînăfaYaăaltarului,ăînăruineleămiciiăcapele.ăCeaămaiămareăparteăaăacoperişuluiăeraăspart,ăcaăşiăoăparteădintr-un perete, dar cutremurul nu stricase naosul şiă nimică nuă atinseseă frumoaseleă ferestreă cuă vitralii,ă sauăFecioaraăsculptat<ăcareăeraămândriaăsa. Soareleădup<-amieziiăseăstrecuraăprintreăgrinzileărupte,ăafar<ăsosiser<ă dejaă meşteriă careă începuser<ă s<ă careă molozulă dinăgr<din<,ă reparândăşiă sporov<indăşi,ăamestecateăcuăvorb<riaălor,ă Dell'Aquaă puteaă auziă Yipeteleă pesc<ruşiloră venindădinspreăY<rmăşiăsimYiăizulăbrizei,ăînăparteăsareăşiăînăparteăfum,ăalgeă şiă noroi.ă Mirosulă îiă purt<ă gândurileă c<treă cas<,ă c<treădomeniile sale din afara Neapolelui, unde, amestecate cu mirosurileă m<rii,ă ară fiă simYită mireasmaă l<mâiloră şiăportocaliloră şiă aă pâiniiă calde,ă proaspete,ă abiaă coapteă şiă de pasta, deă usturoiă şiă deă abbacchio, de acel miel fript pe c<rbuniăşi,ăînămareaăvil<,ăglasurileămameiăşiăfraYilorăs<iăşiăaleăsuroriloră şiă copiiloră lor,ă toYiă fericiYiă şiă veseliă şiă înă viaY<,ăsc<ldaYiăînăsoareleăauriu.

645

Oh,ăSfânt<ăFecioar<,ăf<ăs<ăm<ăîntorcăacas<ăcurând,ăseărug<.ăAmăstatăpreaămultădeparteădeăcas<.ăDeăcas<ăşiădeăVatican.ăSfânt<ăFecioar<,ăiaăaceast<ăpovar<ădeăpeămine.ăIart<-m<,ădarăm-amăs<turatădeă japoneziă şiă deă Ishidoă şiă deăomoruriă şiă deăpeşteăcrudăşiădeăToranagaăşiăKiyamaăşiăcreştiniiădeăorezăşiădeăaăîncercaăs<-YiăYinăBisericaăTaăîntreag<.ăD<-mi puterea Ta. Şiă ap<r<-m<ă deă episcopiiă spanioli.ă Spanioliiă nuă înYelegăJaponia,ă sauă japonezii.ă Oră s<ă distrug<ă ce-am început spre slavaăTa.ăŞiă iart<-oăpeă roabaăTa,ădoamnaăMariaă şiă ia-o în grijaăTa.ăVegheaz<... Auziăpeăcinevaăintrând.ăCândăîşiăsfârşiărug<ciunileăseăridic<ăşiăseăîntoarse. — Îmiăpareăr<uăc<ăv<ăîntrerup,ăEminenY<,ăîiăspuseăp<rinteleăSoldi,ădarăaYiăvrutăs<ăaflaYiăimediat.ăEsteăoăscrisoareăcifrat<,ăurgent<,ă deă laă p<rinteleă Alvito,ă dină Mishima.ă Porumbelulăabia a sosit. — Şi? — Spuneă c<ă oă s<ă seă întâlneasc<ă cuă Toranagaă abiaă ast<zi.ăNoapteaătrecut<ănuăaăfostăcuăputinY<,ăpentruăc<ăToranagaăaăfostăplecatădinăMishima,ădarăeăaşteptatăs<ăseăîntoarc<ăast<ziălaăprânz.ăScrisoareaăpoart<ădataădeăaziădimineaY<. Dell'Aquaă încerc<ă s<-şiă ascund<ă dezam<girea,ă apoiă priviănorii,ăcercetândăvremea,ăc<utândălinişte.ăŞtiriădespreăataculăninja şiămoarteaăluiăMarikoăîiăfuseser<ătrimiseăluiăAlvitoăînăzori,ă acelaşiă mesajă cuă doiă porumbeiă pentruă maiă mult<ăsiguranY<. — Ştirileăorăfiăajunsăpân<ăacum,ăspuseăSoldi. — Da.ăDa.ăSperăs<ăfieăaşa. DelI'Aquaăieşiădinăcapel<,ăşiăporniăpeăsubăarcadeleăm<n<stirii spreă înc<perileă sale.ă Soldi,ă mic,ă sem<nândă cuă oă pas<re,ătrebuiaăs<ăseăgr<beasc<ăcaăs<ăYin<ăpasulăcuăc<lc<turaălarg<ăaăP<rinteluiăInspector. — Maiăeă şiă altceva,ădeăoădeosebit<ă importanY<,ăEminenY<,ă

646

spuseă Soldi.ă Iscoadeleă noastreă spună c<,ă imediată dup< r<s<ritulăsoarelui,ăregenYiiăauăvotatăpentruăr<zboi. DelI'Aqua se opri. — R<zboi? — Seăpareăc<ăsuntăconvinşiăacumăc<ăToranagaăn-oăs<ăvin<ăvreodat<ă laăOsakaăşiăniciă împ<ratul,ă aşaăc<ăs-auăhot<râtă s<ăporneasc<ăîmpreun<ăîmpotrivaăprovincieiăKwanto. — Nu e vreoăgreşeal<? — Nu,ă EminenY<.ă Eă r<zboi.ă Kiyamaă aă trimisă vorb<ă prinăfrateleă Michaelă şiă astaă confirm<ă cealalt<ă surs<ă aă noastr<.ăMichael abia s-a întors de la castel. Votul a fost unanim. — Cât de curând? — Dinăclipaăînăcareăoăs<ăafleăcuăsiguranY<ăc<ăîmp<ratul nu vine. — R<zboiulă n-oă s<ă seă sfârşeasc<ă vreodat<.ă Dumnezeuă s<ăaib<ămil<ădeănoiăşiăs-oăbinecuvântezeăpeăMariko.ăCelăpuYinăKiyamaăşiăOnoshiăauăfostăpreveniYiădeăperfidiaăluiăToranaga. — Cumăr<mâneăcuăOnoshi,ăEminenY<?ăCuăperfidiaăluiăfaY<ăde Kiyama? — N-avemă niciă oă dovad<ă înă privinYaă asta,ă Soldi.ă Eă preaăascuns.ăNuăpotăs<ăcredăc<ăOnoshiăarăfaceăasta. — Darădac<ăoăface,ăEminenY<? — Nu-iăcuăputinY<ăchiarăacum,ăchiarădac<ăaăfostăpl<nuit<.ăNu,ăcândăauănevoieăunulădeăcel<lalt. — Pân<ălaădemisiaăsenioruluiăToranaga... — Nu-iă nevoieă s<-miă aminteştiă despreă duşm<niaă acestoraădoi, sau cât de departe ar putea merge – Dumnezeuăs<-i ierte pe amândoi. Porniădinănou.ăSoldiăîlăajunseădinăurm<. — S<ătrimităinformaYiaăastaăp<rinteluiăAlvito? — Nu.ăNuăînc<.ăMaiăîntâiătrebuieăs< hot<râmăce-iădeăf<cut.ăToranagaăoăs<ăafleădestulădeăcurândădinăpropriileăsaleăsurse.ăDumnezeuăs<ăiaăacestăp<mântăînăpazaăSaăşiăs<ăseăîndureădeă

647

noiătoYi. SoldiădeschiseăuşaăpentruăP<rinteleăInspector. — Oăalt<ă problem<ă important<ă esteă c<ă regenYiiă auă refuzat oficialăs<ăneăîncredinYezeătrupulădoamneiăMaria.ăTrebuieăs<ăiăseăfac<ăfuneraliiăoficialeămâineăşiănoiănuăsuntemăinvitaYi. — Astaăeraădeăaşteptat,ădarăeăminunatăc<ăvorăs-oăcinsteasc<ăastfel.ăTrimiteăpeăcarevaădintreăoameniiănoştriăs<ăiaăoăparteădină cenuşa ei.ă Astaă oă s<ă niă seă îng<duie.ă Cenuşaă oă s<ă fieăîngropat<ăînăp<mântăsfinYitălaăNagasaki. Îndrept<ăabsentăoăpictur<ăşiăseăaşez<ăînăspateleăbirouluiăs<u. — Amă s<ă rostescă ună recviemă pentruă ea,ă aici.ă Recviemulăcomplet,ăcuătotăfastulăşiăceremoniaădeăcareăsuntemăîn stare – cândă r<m<şiYeleă eiă voră fiă înhumate.ă Oă s<ă fieă îngropat<ă peăp<mântulă catedralei,ă caă ceaă maiă iubit<ă fiic<ă aă Bisericii.ăPreg<teşteă oă plac<,ă angajeaz<ă ceiă maiă des<vârşiYiă artişti,ăcaligrafi,ă totulă trebuieă s<ă fieă des<vârşit.ă Binecuvântatulă eiăcurajă şi sacrificiulă deă sineă vaă fiă oă încurajareă neY<rmurit<ăpentruăturmaănoastr<.ăFoarteăimportant,ăSoldi. — Şiă nepoataă luiă Kiyama,ă AlteY<?ă Autorit<Yileă neă voră daătrupul ei. El a insistat. — Bun.ăAtunciăr<m<şiYeleăeiăvorăfiătrimiseălaăNagasakiădeăîndat<.ă Amă s<ă m<ă sf<tuiescă cuă Kiyamaă s<ă vedemă câtă deăimportanteădoreşteăs<ăfieăfuneraliileăei. — Oăs<ărostiYiăslujba,ăEminenY<? — Da.ăDac<ăseădovedeşteăc<ăeăcuăputinY<ăs<ăplecădeăaici. — SeniorulăKiyamaăvaăfiăfoarteăîncântatădeăaceast<ăcinste. — Da.ăDarătrebuieăs< neăasigur<măcaăslujbaăpentruăeaăs<ănuăoăfac<ămaiăpuYină important<ăpeăceaăaădoamneiăMaria.ăMariaăeste,ăpolitic,ăfoarte,ăfoarteăimportant<. — Desigur,ăEminenY<,ăînYelegădestulădeăbine. Dell'Aquaăîşiăcânt<riădinăpriviriăsecretarul. — De ce n-ai încredere în Onoshi? — Îmiăpareăr<u,ăEminenY<,ăpoateăpentruăc<ăeă leprosăşiăm<ă

648

însp<imânt<.ăÎmiăcerăiertare. — Cere-i iertare, Soldi. Nu e vinovat pentru boala lui, spuse Dell'Aqua. N-avemăniciăoădovad<ăînăprivinYaăcomplotului. — Celelalte lucruri pe care le-a spus doamna au fost adev<rate.ăDeăceănuăşiăasta? — N-avemăniciăoădovad<.ăSuntătoateănumaiăpresupuneri. — Da. Presupuneri. Dell'Aquaăschimb<ăpoziYiaăcarafeiădeăsticl<,ăprivindăluminaăcare se reflecta în ea. — Înătimpulărug<ciunilorămeleăamăsimYitămirosulăflorilorăde portocalăşiăalăpâiniiăproaspeteăşi,ăoh,ăcâtămi-amădorităs<ăplecăacas<! Soldiăoft<. — Visez abbacchio, EminenY<,ăşi pizzaiola cuăcarneăşiăunăclondiră deă Lacrimaă Cristiă şi...ă Domnulă s<ă m<ă apereă deăfoameaăfl<mânzilor!ăÎnăcurândăputemăplecaăacas<ăEminenY<.ăAnulăviitor.ăPân<ăanulăviitorătotulăvaăfiăînăregul<ăaici. — Nimicănuăvaăfiăînăregul<ăanulăviitor.ăR<zboiulă<staăoăs<ăneăloveasc<.ăOăs<ăloveasc<ăBisericaăşiăcredincioşiiăgroaznic. — Nu,ăEminenY<.ăKyushuăoăs<ăr<mân<ăcreştin<,ăoricineăarăînvinge, spuse Soldi încrez<tor,ă dorindă s<-şiă înveseleasc<ăsuperiorul.ă Insulaă astaă poateă s<ă aştepteă pân<ă laă sfârşitulătimpurilor.ăEădestulădeăf<cutăînăKyushu,ăEminenY<,ănu-iăaşa?ăTreiămilioaneădeăsufleteădeăconvertit,ăoăjum<tateădeămilionădeă credincioşiă deă p<storit,ă apoiă eă Nagasakiă şiă negoYul.ăTrebuieăs<ăaib<ănegoY.ăIshidoăşiăToranagaăoăs<ăseăsfâşieăînăbuc<Yi.ăCeăconteaz<ăasta?ăSuntăamândoiăanticrişti.ăP<gâniăşiăucigaşi. — Da,ă dar,ă dină nefericire,ă ceă seă întâmpl<ă laă Yedoă seăr<sfrângeăşiălaăKyushu.ăCe-iădeăf<cut?ăCe-iădeăf<cut? Dell'Aquaăîşiăîndep<rt<ămelancolia. — Ce-i cu englezul? Unde-i acum? — Înc<ăp<zităînădonjon.

649

— Las<-m<ăunătimpăsingur,ăb<trâneăprieten.ăTrebuieăs<ăm<ăgândesc.ăTrebuieăs<ăm<ăhot<r<scăce-iădeăf<cut.ăBisericaăeăînămare primejdie. Dell'Aquaă priviă afar<ă peă fereastr<,ă înă curteaă interioar<.ă Îlăv<zuăpeăFrateleăPerezăapropiindu-se.ăSoldiăseăîndrept<ăc<treăuş<ăcaăs<-lăopreasc<ăpeăc<lug<r. — Nu,ăspuseăP<rinteleăInspector.ăTrebuieăs<-lăv<dăacum. — Ah,ă EminenY<,ă bun<ă ziua,ă spuseă Frateleă Perez,ăsc<rpinându-seăf<r<ăs<-şiădeaăseama.ăAiădorităs<ăm<ăvezi. — Da. Te rog, adu scrisoarea, Soldi. — Amă auzită c<ă aă fostă distrus<ă capelaă voastr<,ă spuseăc<lug<rul. — Uneleăstric<ciuni.ăTeărog,ăiaăloc. Dell'Aquaă seă aşez<ă înă scaunulă cuă sp<tară înaltă dină spateleăbirouluiăcuăc<lug<rulăînăfaYa lui. — Nimeni n-aă fostă r<nit,ă mulYumimă Domnului.ă Înă câtevaăzileăoăs<ăfieăcaănou<,ădinănou. — ŞiăMisiuneaăvoastr<? — Neatins<,ăr<spunseăc<lug<rulăcuăoăsatisfacYieăvizibil<.ăAuăfostăincendiiăpesteătotăînăjurulănostru,ădup<ăcutremur,ădarănoiăn-amăfostăatinşi.ăDomnulăaăvegheatăasupraănoastr<. Apoiăad<ug<ăcriptic: — Amăauzităc<ăp<gâniiăauăucisăalYiăp<gâniăînăcastel,ănoapteaătrecut<. — Da,ăunulădintreăceiămaiăimportanYiăconvertiYiăde-aiănoştri,ădoamnaăMaria,ăaăfostăucis<ăînăînv<lm<şal<. — Ah,ă da.ăAmăprimită şiă euă ştiri.ă "Ucide-l, Yoshinaka", a spusădoamnaăMariaăşi-aăpornităbaiaădeăsânge.ăAmăauzităc<ăaăîncercatăchiarăeaăs<ăucid<ăcâYiva,ăînainteăs<ăseăsinucid<. Dell'Aquaăroşi. — Nuă înYelegiă nimică despreă japoneziă dup<ă atâtaă timpă şiăvorbeştiătotuşiăpuYinălimbaălor. — ÎnYelegăerezia,ăprostia,ăomorulăşiăamesteculă înă treburileă

650

politiceă şiă vorbescă limbaă p<gâniloră foarteă bine.ă ÎnYelegă o mulYimeădespreăaceştiăp<gâni. — Darănuăşiăpurt<rileălor. — Cuvântul Domnului nu cere asta. El este Cuvântul. Ah, da.ă ÎnYelegă şiă adulterul. Ceă creziă despreă adulteră şiă despreătârfe,ăEminenY<? UşaăseădeschiseăşiăSoldiăîiăîntinseăluiăDell'AquaăscrisoareaăPapei,ăapoiăîiăl<s<ăsinguri. P<rinteleă Inspectoră îiă d<duă hârtiaă c<lug<rului,ă gustându-şiăvictoria. — AcestaăesteădeălaăSfinYiaăSa.ăAăsosităieri printr-un mesager special din Macao. C<lug<rulă lu<ă ordinulă papală şi-lă citi.ă Acestaă hot<ra,ă cuăîncuviinYareaă special<ă aă regeluiă Spaniei,ă c<ă toYiă preoYiiă deătoate ordineleăreligioase,ătrebuiauăcaăînăviitorăs<ăc<l<toreasc<ăspre Japonia numai via Lisabona, GoaăşiăMacaoăşiăc<ătuturorăleă eraă oprit,ă subă pedeapsaă cuă excomuniareaă imediat<,ă s<ăpleceădeălaăManillaădirectăînăJaponiaăşi,ăînăceleădinăurm<,ăc<ătoYiă preoYii,ă alYiiă decâtă ceiă iezuiYi,ă trebuiauă s<ă p<r<seasc<ăJaponiaădeăîndat<,ămergândălaăManilla,ădeăundeăputeauăs<ăseăîntoarc<ăînăJaponiaădac<ăsuprioriiălorădoreau,ădarănumaiăviaăLisabona,ăGoaăşiăMacao. FrateleăPerezăcercet<ăsigiliul,ăsemn<turaăşiădata,ărecitiăatentăordinul,ăapoiărâseăbatjocoritorăşiăarunc<ăscrisoareaăpeămas<. — Nu cred. — Este un ordin de la SfinYiaăSa... — Esteăoăalt<ăerezieăîmpotrivaăFr<YieiăDomnului,ăîmpotrivaănoastr<,ă sauă aă altoră propov<duitoriă careă poart<ă cuvântulăDomnuluiă printreă p<gâni.ăCuă ajutorulă <stuiaă niă seă închideăJaponia pentru totdeauna,ăpentruăc<ăportughezii,ăsprijiniYiădeăanumiYiă oameni,ă voră amânaă laă nesfârşită şiă nuă neă voră daăniciodat<ă permiseă deă trecere.ă Dacă documentulă <staă esteăadev<rat,ănuăfaceădecâtăs<ădovedeasc<ăceăspunădeăaniădeăzile:ă

651

iezuiYiiăpotăfiămaiăpresusăchiarăşiădecâtăVicarulăluiăIisusădinăRoma! Dell'Aquaăîşiăst<pâni mânia. — Xiăseăporunceşteăs<ăpleci,ăsauăaiăs<ăfiiăexcomunicat. — AmeninY<rileăiezuiteăsuntăf<r<ărost,ăEminenY<.ăNuăvorbiYiăcuălimbaăDomnului.ăNiciodat<ăn-aYiăf<cut-oăşiăniciodat<ăn-o s-oă faceYi.ă Nuă sunteYiă oşteniiă luiă Cristos.ă ServiYiă ună Pap<,ăEminenY<,ăunăom.ăSunteYiăpoliticieni,ăoameniăaiăp<mântului,ăoameniăaiăc<rnii,ăcuăm<t<surileăvoastreăp<gâneăşiăp<mânturiăşiăputereăşiăbog<YiiăşiăinfluenY<.ăDomnulăIisusăCristosăaăvenităpeăp<mântăsubăînf<Yişareaăunuiăomăsimplu,ăcareăseăsc<rpinaăşiă umblaă desculYă şiă puYea.ă N-amă s<ă plecă niciodat<ă şiă niciăFraYiiămei. Deăcândăseăştia,ăDell'Aquaănuăfuseseăniciodat<ăatâtădeăfurios. — Ai – s<ă– p<r<seştiă– Japonia! — JurăpeăDumnezeuăc<ăn-am s-o fac, dar aceasta este ultima dat<ăcândăvinăaici.ăDac<ăvreiăs<ăvorbeştiăcuămineăîn viitor, vinoălaăsfântaănoastr<ăMisiune.ăVinoăşiăslujeşte-leăs<racilorăşiăbolnavilorăşiăb<tuYilorădeăsoart<,ăaşaăcumăaăf<cutăCristos.ăSpal<-leăpicioareleăaşaăcumăaăf<cutăElăşiăsalveaz<-Yiăsufletulăînainte de a fi prea târziu. — Xiă seă porunceşteă subă pedeapsaă cuă excomunicareaă s<ăp<r<seştiăJaponiaădeăîndat<. — Hai,ă EminenY<,ă nuă suntă excomunicată şiă n-amă s<ă fiuăniciodat<.ăDesigurăc<ăprimescădocumentul,ănumaiăs<ănuăfieăexpirat. E datat "septembrie 16, 1598", aproape doi ani în urm<.ăTrebuieăs<ăfieăverificat.ăEămultăpreaăimportantăcaăs<ăfieăprimităaşa,ădeăîndat<.ăAstaăoăs<ăiaăcelăpuYinăpatruăani. — Desigurăc<ănuăeăexpirat! — Greşeşti.ă Dumnezeuă mi-eă martor,ă euă credă c<ă este.ă Înăcâtevaă s<pt<mâni,ă celă multă luni,ă oă s<ă avemă înă sfârşită unăarhiepiscop al Japoniei. Un episcop spaniol! Scrisorile pe care le-amăprimitădinăManilla,ăspunăc<ămandatulăregalăesteă

652

aşteptatădinăclip<ăînăclip<. — CuăneputinY<!ăAcestaăesteăteritoriuăportughezăşiăprovinciaănoastră. — A fost portughez. A fost iezuit. Dar asta s-a schimbat acum.ăCuăajutorulăFraYilorăşiăsprijinăsfânt,ăregeleăSpanieiăl-a r<sturnatăpeăGeneralulăvostruădinăRoma. — Asta-iă oă prostie.ă Minciuniă şiă zvonuri.ă Peă sufletulă t<uănemuritor! Supune-te poruncilor vicarului lui Cristos! — Am s-oă fac.ă Amă s<-iă scriuă ast<zi.ă ÎYiă f<g<duiesc.ă Întreătimpăaşteapt<ăunăepiscopăspaniol,ăunăviceregeăspaniolăşi-un nouăc<pitanăalăCorabieiăNegre,ătotăunăspaniol.ăŞiăastaăeăparteădinămandatulăregal.ăŞiănoiăavemăprieteniăînălocuriăsus-puse care i-auă înfrânt,ă înăceleădinăurm<,ăpeă iezuiYiăodat<ăpentru totdeauna.ăMergiăcuăDumnezeu,ăEminenY<. FrateleăPerezăseăridic<ăînăpicioare,ădeschiseăuşaăşiăplec<. Înăînc<pereaăcealalt<ăp<rinteleăSoldiăîlăpriviădep<rtându-se, apoiăintr<ăgr<bităînapoiăînăcamer<.ăÎnsp<imântatădeăculoareaăchipului lui Dell'Aqua, se gr<biăc<treăcaraf<ăşiă turn<ăpuYinăconiac. — EminenY<? Dell'Aquaăscutur<ădinăcapăşiăcontinu<ăs<ăpriveasc<ă f<r<ăs<ăvad<,ăînădep<rtare.ăÎnăultimiiătreiăaniăveniser<ăîntrunaăveştiăneliniştitoareădeălaătrimişiiălorălaăcurteaăluiăFilipăalăSpaniei,ălaăMadrid, despreăinfluenYaăcrescând<ăaăduşmanilorăOrdinuluiălui Iisus. — Nu-iăadev<rat,ăEminenY<.ăSpanioliiănuăpotăveniăaici.ăNuăpoateăfiăadev<rat. — Poateăfi.ăUşor,ăpreaăuşor. Dell'Aqua atinse ordinul papal. — Acestă Pap<ă poateă s<ă fieă mortă acum,ă Generalulă nostru,ămort, chiarăşiăregeleăSpaniei...ăÎntreătimp... Seăridic<ăînăpicioareăînătoat<ăîn<lYimeaăsa. — Întreătimpăneăpreg<timăpentruăceiămaiăr<uăşiăneăvomărugaă

653

pentruăajutorăşiăvomăfaceătotăceăsuntemăînăstare.ăTrimite-l pe FrateleăMichaelăs<-lăaduc<ăpeăKiyamaăaici,ădeăîndat<. — Da,ăEminenY<,ădarăKiyamaăn-aă fostăniciodat<ăaiciăpân<ăacum.ăEăpuYinăprobabilăs<ăvin<ăacum. — Spune-iăluiăMichaelăs<ăfoloseasc<ăoriceăcuvântăpeăcare-l credeă deă cuviinY<.ă Dară trebuieă s<-lă aduc<ă peă Kiyamaă aiciăînainteădeăapusulăsoarelui.ăDup<ăaceeaătrimiteăştirileădespreăr<zboiăluiăMartin,ădeăîndat<,ăs<ăfie,ă totădeăîndat<,ă înştiinYatăToranaga. Scrie-iătuăam<nuntele,ădarăvreauăs<-iătrimităşiăeuăoăscrisoareă cifrat<ă odat<ă cuă ele.ă Apoiă trimiteă peă cinevaă s<-l aduc<ăpeăFerrieraăaici. — Da,ăEminenY<.ăCâtădespreăKiyama,ădesigurăc<ăMichaelăn-oăs<ăfieăînăstare... — Spune-iă luiă Michaelă s<-iă porunceasc<ă s<ă vin<ă aiciă înănumeleăluiăDumnezeu,ădac<ăeănecesar.ăSuntemăoşteniăaiăluiăCristosă şiă pornimă laă r<zboi,ă laă r<zboiulă Domnului.ăGr<beşte-te. CAPITOLUL 59 — Anjin-san? Blackthorneăîşiăauziănumeleăînăvis.ăVeneaădeăfoarteădeparte,ăcuăecouriănesfârşite. — Hai, r<spunse. Apoiăîşiăauziănumeleărepetatăşiăoămân<ăîlăatinse,ăochiiă iăseădeschiser<ă şiă izbutir<ă s<ă vad<ă înă luminaă slab<ă aă zorilor.ăSimYurileă iăseădeşteptar<ăşiăseăridic<.ăDoctorulăeraădinănouăîngenuncheatălâng<ăpatulăs<u.ăKiritsuboăşiăOchibaăst<teauăînăapropiere,ăprivindăYint<ălaăel.ăSamuraiăînăgriăerauăpesteătotăînăînc<pereaălarg<.ăFelinareăcuăuleiălic<reauăcald. Doctorulă îiă vorbiă dină nou.ă Urechileă înc<ă îiă mai Yiuiau,ă şiă

654

voceaăpeăcareăoăauzeaăeraăslab<,ădarănuăseăînşela,ăputeaăs<ăaud<ădinănou.ăF<r<ăs<ăvreaămâinileăiăseăridicar<ăc<treăurechiăşiă leăap<s<.ăDeăîndat<ădurereaăexplod<ăînăcapulăs<uă iscândăscânteiăşiăluminiăcolorateăşiăoădurereăviolent<. — Îmiăpareăr<u,ămorm<iăşiăaştept<ăcaăsuferinYaăs<ăînceteze,ădorindă s<ă înceteze.ă Îmiă pareă r<u,ă urechileă dor,ă neh? Dar, acumăaud,ăînYelegi,ădoctor-san? AudăacumăpuYin.ăIart<-m<,ăce-ai spus? Priviăbuzeleăomului,ăcaăs<-şiăajuteăauzul. — Doamnaă Ochibaă şiă Kiritsubo-sama vor s<ă ştieă cumă teăsimYi. — Ah! Blackthorneă leă privi.ă B<g<ă deă seam<ă c<ă erauă îmbr<cateăoficial.ăKiritsuboăpurtaăunăveşmântăcompletăalbăcuăexcepYiaăuneiăeşarfeăverzi,ăpeăcap.ăChimonoulă luiăOchibaăeraăverdeăîntunecat,ă f<r<ădeseneăsauăornamente,ă iarăeşarfaăeiăalb<ăca laptele. — Maiăbine,ămulYumesc,ăspuseăcuăsufletulă tulburatădeăatâtăalb.ăApoiă v<zuă luminaă deă afar<ă şiă înYeleseă c<ă eraă aproapeăziu<ăşiănuăsear<. — Doctor-san,ăteărog,ădormităoăziăşi-o noapte? — Da, Anjin-san.ăOăziăşi-o noapte. Te rog întinde-te. Doctorul lu<ă încheieturaă mâiniiă luiă Blackthorneă întreădegeteleăsaleălungiăşiăap<s<ăcaăs<ăsimt<ăpulsul,ăascultândăcuăvârfulădegetelorăceleănou<ăpulsuri,ă treiă laăsuprafaY<,ă treiă laămijlocăşiătreiăadânc,ădup<ăcumăcereaămedicinaăchinez<ădinătimpuriăimemoriale.ăToYiădin înc<pereăaşteptauădiagnosticul.ăDoctorulăd<duădinăcapămulYumit. — Totul pare bine, Anjin-san.ă Nuă dureriă rele,ă înYelegi?ăMult<ădurereăcap,ăneh? Seă întoarseăşiăexplic<ămaiăam<nunYitădoamnelorăOchibaăşiăKiritsubo. — Anjin-san,ăspuseăOchiba,ăast<ziăfuneraliile Mariko-sama.

655

ÎnYelegiă"funeralii"? — Da,ădoamn<. — Bine.ăFuneraliileăei,ăîndat<ădup<ăr<s<rit.ăEsteăprivilegiulădomniei-taleăs<ămergi,ădac<ădoreşti,ăînYelegi? — Da.ăCredăc<ăda.ăDa,ăv<ărog,ămergăşiăeu. — Foarte bine. Ochiba vorbi doctorului, cerându-iă s< aib<ă mareă grij<ă deăpacientulă s<u,ădup<ăcare,ăcuăoăplec<ciuneăpoliticoas<ăc<treăKiritsuboăşiăunăzâmbetăc<treăBlackthorne,ăplec<.ăKiriăaştept<ăpân<ăeaăseăîndep<rt<. — E bine, Anjin-san? — Capulăr<u,ădoamn<.ăÎmiăpareăr<u. — Teărogăs<ăm<ăierYi.ăVoiamăs<-YiămulYumesc,ăînYelegi? — Datoria, numai datoria. N-am izbutit. Mariko-sama, moart<,ăneh? Kiriăseăînclin<ăînăfaYaăluiăînăsemnădeăcinstire. — Aiăizbutit!ăOh,ăda,ăaiă izbutit,ă îYiămulYumesc,ăAnjin-san. PentruăeaăşiăpentruămineăşiăpentruăceilalYi.ăSpunămulteămaiătârziu,ăîYiămulYumesc. Apoiăşiăeaăplec<. Blackthorneă încerc<ă s<-şiă aduneă puterileă şiă seă ridic<ă înăpicioare.ăCapulăîlădureaăcumplit,ăf<cându-lăs<ăvreaăs<ăYipe.ăÎşiăstrânse buzele într-oă linieă subYire,ă cuă pieptulă str<punsă deădureri îngrozitoare,ă cuă stomaculă arzând.ă Dup<ă ună timp,ăameYealaătrecu,ădarăîiăf<s<ăunăgustăscârbosăînăgur<.ăÎşiămişc<ăpicioareleăînainteăşiăp<şiăpân<ălaăfereastr<,ăapucându-se de pervaz, luptându-seă s<ă nuă verse.ă Aştept<,ă apoiă începuă s<ăp<şeasc<ă înă susă şi-n jos, darăastaănuă îndep<rt<ădurereaădinăcap,ăsauăameYeala. — Eu,ă bine,ă mulYumesc,ă spuseă şiă seă aşez<ă dină nou,ărecunosc<tor. — Uite,ăbeaăasta.ăFaceămaiăbine.ăÎnt<reşteăhara. Doctorulăaveaăunăzâmbetănevinovat.ăBlackthorneăb<uăşiăicni,ă

656

c<ciăfierturaămiroseaăcaăg<inaYulădeăpas<reăamestecatăcuăalgeămuceg<iteă şiă frunzeă putreziteă într-oă ziă fierbinteă deă var<.ăGustulăeraăşiămaiăr<u. — Bea,ăcurândămaiăbine,ăteărogăs<ăm<ăierYi. Blackthorneăicniădinănou,ădarăseăstr<duiăs<ăbea. — Curândămaiăbine,ăteărogăs<ăm<ăierYi. Slujinice sosir<ăşi-lăpiept<nar<ăşi-iăaranjar<ăp<rul.ăUnăb<rbierăîlăb<rbieri.ăProsoapeăcaldeăfur<ăaduseăpentruămâiniăşiăfaY<ăşiăseă simYiă multă maiă bine,ă dară durereaă dină capă r<mase.ă AlYiăservitoriă îlă ajutar<ă s<ă seă îmbraceă înă chimonoulă oficială şiătunica cu umeri largi ca nişteă aripiă şiă îiă întinser<ă oă sabieănou<,ăscurt<. — Dar,ăst<pâne.ăDarădeălaăKiritsubo-sama,ăspuseăoăslujnic<. Blackthorneăoăprimiăşiăoăînfipseăînăcing<toareăîmpreun<ăcuăsabiaă ceaă lung<,ă ceaă peă careă i-oă d<duseă Toranaga,ă cuămânerulănumaiăaşchiiăşiăaproapeăf<râmatăundeăizbiseăcuăelăînăz<voare.ă Îşiă amintiă cumăMarikoă st<tuseă cuă spateleă lipită deăuş<,ăapoiănimicăpân<ăînăclip<ăînăcareăseăg<siseăîngenuncheatădeasupra ei, privind-oăcumămoare.ăDup<ăaceeaănimicăpân<ăacum. — Îmiăpareăr<u,ăacestaăesteădonjonul,ăneh? spuseăc<pitanuluiăuniformelor gri. — Da, Anjin-san. C<pitanulăseăînclin<ăpoliticos,ăîndesatăcaăoămaimuY<ăşiălaăfelăde primejdios. — De ce sunt aici, te rog? C<pitanulăzâmbiăşiăîşiăYinuăpoliticosărespiraYia. — Seniorul General a poruncit. — Dar de ce aici? Samuraiul spuse: — Auă fostă poruncileă senioruluiă General.ă V<ă rogă s<ă m<ăiertaYi,ăînYelegeYi? — Da,ămulYumesc,ăspuseăobosităBlackthorne.

657

Cândă fuă înă sfârşită gata,ă seă simYeaă îngrozitor.ă PuYină cha îl ajut<ăpentruăunătimp,ădarăgreaYaăîlăînv<luiădinănouăşiăelăv<rs<ăîntr-unăvasăpeăcareăunăservitorăîlăYinuăpentruăel,ăsimYindu-şiăpieptulăşiăcapulăstr<punsădeăaceăînroşiteălaăfiecareăspasm. — Îmiăpareăr<u,ăspuseădoctorulăr<bd<tor.ăIat<,ăv<ărog,ăbeYi. Maiăb<uădinăacelăamestec,ădarăastaănuăîlăajut<. Zorile se întindeau pe cer.ă Slujniceleă îlă înconjurar<ăajutându-lăs<ăseăridice,ăşiăieşiădinăînc<pereaămareăcuăstr<jileăînainteaăluiăşiăceilalYiăurmându-i.ăCoborâr<ăpeăsc<riăpân<ăînăcurteaăinterioar<.ăAlteăstr<jiăaşteptauălâng<ăunăpalanchin.ăSeăurc<ăînăel,ărecunosc<tor.ăLaăoăporunc< dinăparteaăc<pitanuluiăsamurailorăînăuniformeăgri,ăhamaliiăridicar<ăpalanchinulăşi,ăcuă str<jileă înconjurindu-lă protectoare,ă seă al<turar<ăprocesiuniiădeălitiere,ăsamuraiăşiădoamne,ăcareăşerpuiaăafar<ădinăcastel.ăToYiăerauă îmbr<caYiăcâtăputuser<ădeăbine.ăUnele dintreăfemeiăpurtauăchimonouriăsobre,ăcuăeşarfeăalbe,ăalteleăîmbr<c<minteăalb<,ăcuăexcepYiaăuneiăeşarfeăcolorate. Blackthorneă eraă conştientă c<ă eraă privit.ă Seă pref<cuă c<ă nuăbag<ădeăseam<ăşiăîncerc<ăs<-şiăYin<ăspateleădreptăşiăs<ănuăiăseăciteasc<ănimicăpeăfaY<,ărugându-seăcaăgreaYaăs<ănu-lăînv<luieăiarăşiăs<-lăfac<ădeăruşine.ăDurereaăseăînteYi. Cortegiulăseăstrecur<ăprintreăînt<riturileăcastelului,ăpeălâng<ămiiădeăsamuraiăaşezaYiăînăşiruriăt<cute.ăNimeniănuăfuăoprit,ăniciăunăfelădeăhârtieănuăfuăcerut<.ăCortegiulă trecuăpeălâng<ăfiecareă punctă deă paz<,ă peă lâng<ă grilajeă ridicateă şiă de-a curmezişulăcelorăcinciăşanYuri,ăf<r<ăs<ăfieăoprit.ăOdat<ătrecuYiădeăpoartaăprincipal<,ăînăafaraăfortificaYiilor,ăb<g<ădeăseam<ăc<ăsamuraiiă s<iă devenir<ă multă maiă îngrijoraYi,ă ochii lor cercetândă fiecareă trec<tor,ă Yinându-se mai aproape de el, p<zindu-lăcuăfoarteămareăgrij<.ăAstaăîiămaiăpotoliăneliniştea.ăNuăuitaseă c<ă eraăunăomă însemnat.ăProcesiuneaăseă încol<ciăpesteăunăplatou,ătrecuăpesteăunăpod,ăapoiăseăopriăînăpiaYaădeăpe malul râului.

658

Loculăeraăcamădeătreiăsuteădeăpaşiăpeăcinciăsute.ăÎnăcentrulăluiăeraăoăgroap<ăp<trat<ăcuălaturaădeăcincisprezeceăpaşiăşiăadânc<ădeă cinci,ă plin<ă cuă lemne.ă Deasupraă gropiiă eraă ridicată unăacoperişăînalt,ăîmbr<catăînăm<taseăalb<ăşiădeăjurăîmprejurulăluiăerauăpereYiădinăpânz<ăalb<,ăatârnat<ădeăbeYeădeăbambusăcareăerauăîndreptateădreptăc<treăr<s<rit,ăapus,ămiaz<noapteăşiămiaz<zi,ă cuă oă poart<ă mic<ă deă lemnă înă mijloculă fiec<ruiăperete. — PorYileăsuntăpentruăsuflet,ăcaăs<ătreac<ăprinăele,ăAnjin-san, în zborulăluiăc<treăceruri,ăîiăspuseseăMarikoălaăHakoné. — Haiăs<ămergemăs<ăînot<m,ăsauăs<ăvorbimădespreăaltele,ădespre lucruri fericite. — Da,ă desigur,ă dară maiă întâi,ă teă rog,ă las<-m<ă s< termin, deoarece acesta este un lucru foarte fericit. Funeraliile noastreă suntămultă preaă importanteă pentruă noiă şiă trebuieă s<ăînveYiădespreăeleăAnjin-san, neh? Te rog. — Înăregul<.ăDarădeăceăpatruăporYi?ăDeăceănuădoarăuna? — Sufletulă trebuieă s<ă poat<ă alege. Asta-iă înYeleptă – oh, suntemă foarteă înYelepYi,ă neh? Nuă Yi-amă spusă ast<ziă c<ă teăiubesc?ă Suntemă ună poporă foarteă înYelept,ă c<ciă îng<duimăsufletuluiă s< aleag<.ă Celeă maiă multeă sufleteă alegă poartaădinspreămiaz<zi,ăAnjin-san. Asta-i cea important<,ăundeăseăafl<ămeseăcuăsmochineăuscate,ărodiiăproaspeteăşiăalteăfructe,ăridichiăşiăalteălegumeăşiăm<nunchiuriădeăl<stariădeăorez,ădac<ăanotimpulă eă ceiă potrivit.ă Şiă întotdeaunaă ună bolă cuă orezăproasp<tă g<tit,ă Anjin-san. Asta-i foarte important. Vezi, sufletul s-ar putea s<ă doreasc<ă s<ă m<nânceă înainteă deăplecare. — Dac<ăoăs<ăfiuăeu,ăpuneăunăfazanăfript,ăsau... — Îmiăpareăr<u,ăf<r<ăcarne.ăNiciăm<carăpeşte.ăSuntemăfoarteăserioşiăînăprivinYaăasta,ăAnjin-san. Şi,ădeăasemenea,ăpeămas<ăoă s<ă seă afleă ună mică vasă cuă c<rbuni,ă arzândă frumos lemn preYiosăşiăuleiuriăscumpe,ăcaăs<ăfac<ătotulăs<ămiroas<ăpl<cut.

659

BlackthorneăsimYiăochiiăumplându-i-se de lacrimi. — Vreauă caă funeraliileă meleă s<ă fieă înă zori,ă spuseseăîntotdeaunaăatâtădeă senin<.ă Îmiăplacăzoriiăcelămaiămult.ăŞiădac<ăarăputeaăfi,ăde asemenea, toamna... Dragosteaămea,ăseăgândi,ăaiăştiutăîntotdeaunaăc<ănuăvaămaiăfiăoătoamn<. Litiera lui se opri pe locul de onoare, în primele rânduri din centruăşiăseăaflaădestulădeăaproapeăcaăs<ăz<reasc<ăstropiăpeăfructeleăudateăcuăap<.ăTotulăeraăacolo dup<ăcumăîiăspuseseăea.ăDeăjurăîmprejurăerauăsuteădeăpalanchineăşiăpiaYaăeraăplin<ăcuămiiădeăsamuraiăşiădoamneleălor,ăsosiYiăpeăjos,ătoYiăt<cuYiăşiănemişcaYi.ăÎlărecunoscuăpeăIshidoăşiăal<turiădeăel,ăpeăOchiba.ăNiciăunulănuăseăuit<ălaăel.ăSt<teauăînălitierele lor somptuoase şiăpriveauă laăpereYiiă albiădeăpânz<ăcareăondulauă înăadiereaăblând<.ă Kiyamaă st<teaă deă parteaă cealalt<,ă lâng<ă Ochiba,ăZatakiă înăapropiere,ăcuă Ito.ăLitieraă închis<ăaă luiăOnoshiăseăafla,ă deă asemenea,ă acolo.ă ToYiă aveauă rânduriă deă str<ji.ăSamuraiiăluiăKiyamaăpurtauăcruci.ăŞiăaiăluiăOnoshi. Blackthorneăpriviăînăjur,ăc<utându-l pe Yabu, dar nu-l putu g<siănic<ieri,ădup<ăcumănuăeraădeăg<sităniciăunăsamuraiă înăuniform<ămaro,ăsauăoăfaY<ăprietenoas<.ăKiyamaăseăuit<ălaăel,ăcuăunăchipădeăpiatr<ă şiă cândăBlackthorneă îiă v<zuăochii,ă seăbucur<ă c<ă aveaă str<ji.ă Totuşiă seă înclin<ă uşor,ă dară privireaănemişcat<ă aă luiă Kiyamaă nuă seă schimb<ă şiă niciă nuă iă seăr<spunseălaăgestulăs<uăpoliticos.ăDup<ăoăclip<ăKiyamaăseăuit<ăînăalt<ăparteăşiăBlackthorneăr<sufl<ămaiăuşurat. Sunetulă tobeloră şiă clopotelor,ă ală metaluluiă lovită deă metal,ăsfâşiaă aerul.ă Discordant.ă P<trunz<tor.ă ToYiă ochiiă seăîndreptar<ăc<treăpoartaăprincipal<ăaăcastelului.ăDeăsubăarcadaăei,ăcaăoăgur<ălargăc<scat<,ăieşiăunăpalanchinăîmpodobit,ăpurtatădeăoptăpreoYiăshinto, un preot de rang înalt stând în el ca un Buddhaă sobru.ă Înă faYaă şiă înapoiaă acesteiă litiereă alYiă preoYiăizbeauătobeădeămetalăşiădup<ăeiăurmauădou<ăsuteădeăpreoYiă

660

budiştiă înătuniciăportocaliiăşiăalYiăpreoYiăshinto îmbr<caYiă înăalbăşiăapoiăcatafalculăei. Catafalculăeraăbogatăşiăacoperit,ăînăîntregimeăalb,ăiarăeaăeraăîmbr<cat<ăînăalbăşiăsprijinit<ăşezândăcuăcapulăuşorăînainte,ăcuăfaYaă fardat<ă şiă p<rulă meticulosă aranjat.ă Zeceă samuraiă înăuniformeă maroă îlă purtau.ă Înainteaă catafalculuiă doiă preoYiătineri aruncau mici petale de trandafir din hârtie, pe care vântulăleăluaăşiăleăîmpr<ştia,ăînsemnândăc<ăviaYaăeraălaăfelădeăefemer<ăcaăoăfloare,ăiarăînăurmaălorădoiăpreoYiătr<geauădou<ăsuliYeăcuăvârfulăînăY<rân<,ăar<tândăc<ăeaăfuseseăsamuraiăşiălaăfel de tare în împlinireaădatorieiăeiăcaăşiălameleădeăoYel.ăDup<ăeiăveneauăpatruăpreoYiăcuătorYeăneaprinse.ăUrmaăSaruji,ăfiulăei,ăcuăfaYaălaăfelădeăalb<ăcaăşiăchimonoul,ăapoiăKiritsuboăşiădoamnaă Sazuko,ă amândou<ă înă alb,ă cuă p<rulă l<sată liber,ăînf<şurată doară înă v<luriă transparente,ă verzi.ă P<rulă feteiăcoboraă dincoloă deă brâu,ă ală luiăKiriă eraă şiă mată lung.ăDup<ăaceeaăeraăunălocăgolăşiăapoiăveneauăr<m<şiYeleăgarnizoaneiălui Toranaga. Unii dintre samuraii în uniforme maro erau r<niYiăşiămulYiăşchiop<tau. Blackthorne o vedea doar pe ea.ăP<reaăadâncit<ăînărug<ciuniăşiănuăseăvedeaăniciăunăsemnăpeăchipulăei.ăSeăYinuăcâtăputuădeădrept,ă ştiindă cât<ă cinstireă însemnaă pentruă eaă aceast<ăceremonieă public<,ă cuă Ishidoă şiă Ochibaă caă participanYiă deăonoare, dar asta nu-iăuşur<ăsuferinYa. Timp de mai bineădeăoăor<ămareleăpreotă rostiă incantaYiiă şiătobeleăr<sunar<.ăApoi,ăînăt<cereaăbrusc<,ăSarujiăînaint<,ălu<ăoătorY<ă stins<ă şiămerseăc<treă toateăceleăpatruăporYi,ă laă r<s<rit,ăapus,ămiaz<noapteă şiămiaz<zi,ă caă s<ă seă încredinYezeă c<ănuăexistaăniciăoăpiedic<ăîn calea sufletului. Blackthorneăb<g<ă deă seam<ă c<ăb<iatulă tremuraă şiă îşiă Yineaăochiiă plecaYiă înă timpă ceă seă îndreptaă c<treă catafalc.ă Ridic<ăşnurulăalbălegatădeăelăşiăîiăconduseăpeăpurt<toriăprinăpoartaădeălaă miaz<zi.ă Litieraă fuă aşezat<ă cuă grij<ă peă lemne.ă Oă alt<ă

661

incantaYieăsolemn<,ăapoiăSarujiăatinseătorYaăîmbibat<ăînăuleiădeăc<rbuniiădinăvas.ăFl<c<rileăizbucnir<ădeîndat<.ăElăşov<i,ăseăîntoarseăsingurăprinăpoartaădinspreămiaz<ziăşiăarunc<ătorYaăpeărug. Lemnul îmbibat cu ulei se aprinse. Deveni iute o vâlv<taie. Curând,ă fl<c<rileă seă ridicar<ă laă zeceă picioareăîn<Yime.ă Sarujiă fuă nevoită s<ă seă trag<ă înapoiă dină cauzaăc<ldurii,ăapoiăaduseălemneăaromateăşiăuleiuriăşiăleăarunc<ăpeăfoc.ăAcoperişulăuscatăiasc<ăexplod<.ăPereYiiădeăpânz<ăluar<ăfoc.ă Acum,ă întreagaă groap<ă eraă ună amestecă deă fl<c<riătun<toare,ăr<sucindu-se, trosnind nedomolite. Stâlpiiă acoperişuluiă seă pr<buşir<.ă Ună oftată trecuă printreăprivitori.ă PreoYiiă înaintar<ă şiă maiă puser<ă lemnă peă rugă şiăfl<c<rileăseăridicar<ămaiăînalte,ăfumulăr<sucindu-se în valuri. Acum doară celeă patruă miciă porYiă r<maser<ă înă picioare.ăBlackthorneă v<zuă c<lduraă încingându-le.ă Apoiă şiă eleăizbucnir<ăînăfl<c<ri. Ishido,ăcelămaiădeăseam<ădintreăprivitori,ăieşiădinăpalanchinăşiă p<şiă înainteă f<cândă ofrandaă ritual<ă deă lemnă preYios.ă Seăînclin<ă cuămult<ă politeYeă şiă seă aşez<ă dinănouă înă litier<.ăLaăporuncaă saă hamaliiă îlă ridicar<ă şiă seă îndrept<ă înapoiă c<treăcastel.ăOchibaăîlăurm<.ăAlYiiăîncepur<ăs<ăplece. Sarujiă seă înclin<ă c<treă fl<c<riă pentruă oă ultim<ă dat<.ă Seăîntoarseăşiăseăîndrept<ăc<treăBlackthorne.ăSe opriăînăfaYaăluiăşiăseăînclin<ădinănou. — MulYumesc,ăAnjin-san, spuse el. Apoiăseădep<rt<ăcuăKiriăşiădoamnaăSazuko. — Totul s-a terminat, Anjin-san,ă spuseă c<pitanulăuniformelor gri cu un zâmbet. Kami înă siguranY<ă acum.ăMergem la castel. — Aşteapt<,ăteărog. — Îmiă pareă r<u,ă porunc<,ă neh? spuseă c<pitanulă neliniştit,ăceilalYiăstrângându-se mai aproape. — Teărog,ăaşteapt<.

662

Nep<s<toră laă nelinişteaă lor,ă Blackthorneă ieşiă dină litier<,ăaproapeăorbădeădurere.ăSamuraiiăseăîmpr<ştiar<ăacoperindu-l. Înaint<ăc<treămas<ăşiăculeseăcâtevaădintreămicileăbuc<Yiădeălemnădeăcamforă şiă leă arunc<ă înăvâlv<taie.ăNuăputeaăvedeaănimicăprinăperdeauaădeăfl<c<ri. — In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti, murmur<ăbinecuvântarea,ăf<cândăunămicăsemnăalăcrucii. Apoiăseăîntoarseăşiăseădep<rt<ădeăfoc. *** Cândă seă trezi,ă capulă s<uă eraămultă maiă bine,ă dară seă simYeaăgolit.ăDurereaăsurd<ăînc<ăpulsaăinăspateleătâmplelorăşiăde-a curmezişulăfrunYii. — CumăteăsimYi,ăAnjin-san? spuseădoctorulăcuăzâmbetulăs<uăcare-iă dezgoleaă dinYii,ă cuă voceaă înc< slab<ă pentruă bolnav.ăDormitămult<ăvreme. Blackthorneă seă ridic<ă într-ună cotă şiă seă holb<ă somnorosă laăumbreleăsoarelui.ăTrebuieăs<ăfieăaproapeăcinciădup<-amiaz<,ăseăgândi.ăAmădormitămaiăbineădeăşaseăore. — Dormitătoat<ăziua,ăneh? Doctorul zâmbi. — Toat< ziuaă deă ieriă şiă noapteaă şiă toat<ă ziuaă deă ast<zi,ăînYelegi? — ÎnYeleg,ăda. Blackthorneă seă întinseă peă spateă cuă oă urm<ă deă sudoareă peăpiele.ăBine,ăîşiăspuse.ăCelămaiăbunălucruăpeăcareăîlăputeamăface. Nu-iădeămirareăc<ăm<ăsimtămaiăbine. Patulăs<uăcuăsalteleămoi era acum pe trei laturi ascuns vederii deăparavaneăscumpe,ăpanouriăpictateăcuăpeisajeă şiă imaginiămarineă şiă încrustateă cuă fildeş.ă Razeleă soareluiă p<trundeauăprină ferestreleă dină faY<ă şiămuşteleă roiau,ă cameraă eraă larg<,ăpl<cut<ă şiă liniştit<.ă Afar<ă seă auzeau sunetele castelului,

663

amestecate cu tropotele cailor cu copitele nepotcovite, cu zorn<itulă z<balelor.ă Brizaă uşoar<ă aduceaă mirosulă fumului.ăNuăştiuădac<ăaşăvreaăs<ăfiuăars,ăseăgândi.ăDar,ăiaăstai,ănu-i asta maiă bineă decâtă s<ă fiiă pusă într-oă cutieă şiă îngropat şiă apoi,ăviermii...ăOpreşte-te!ăîşiăporunci,ăsimYindu-se alunecând în jos. N-aiădeăceăs<-Yiăfaciăgriji.ăKarma e karma şiăcândăaiăs<ămori,ăaiăs<ămoriăşiăn-aiăs<ămaiăştiiănimicăatunciăşiănimicăeămaiăbineă decâtă s<ă teă îneci,ă umplându-teă deă ap<,ă cuă trupulăumflându-seăşiăcrabii...ăOpreşte-te! — BeYi,ăv<ărog. Doctorulă îiămaiăd<duădinăamesteculăscârbos.ăElăicni,ădarăîlăb<u. — Cha, v<ărog. Slujinicaăîiăturn<ăşiăelămulYumi.ăEraăoăfemeieăcuăfaY<ărotund<,ădeăvârst<ămijlocie,ăcuăochiiăcaădou<ăcr<p<turiăşiăunăzâmbetăgol,ă nemişcat.ă Dup<ă treiă ceşti,ă guraă saă începuseă s<ă fieăsuportabil<. — V<ărog,ăAnjin-san, cum urechile? — Laăfel.ăÎnc<ădeparte,ădeparte,ăînYelegi?ăFoarteădeparte. — ÎnYeleg.ăMâncaYi,ăAnjin-san? Oătav<ămic<ăeraăpreg<tit<ăcuăorezăşiăsup<ăşiăpeşteăpr<jităpeăc<rbune.ă Înc<ă îiă eraă greaY<,ă dară îşiă amintiă c<ă nuă mâncaseănimicădeădou<ăzile,ăaşaăc<ăseăstr<duiăs<ăînghit<ăpuYinăorezăşiăb<uă supaă deă peşte.ă Astaă îiă f<cuă bineă laă stomacă şiă elă maiămânc<ăşi,ătermin<ătotul,ăfolosindăbeYişoareleăcaăoăprelungireăaădegetelor,ăf<r<ăun efort vizibil. — MulYumesc.ăFoame. — Da, spuse doctorul. Puseăunăs<culeYăcuăierburiăpeămasaăjoas<ădeălâng<ăpat. — FaceYiăcha cu astea, Anjin-san. Oădat<ăpeăziăpân<ăcândăseătermin<,ăînYelegeYi? — Da,ămulYumesc. — Aăfostăoămareăcinsteăs<ăv<ăslujesc.

664

F<cuă un semnă slujnicei,ă careă lu<ă tavaă goal<ă şiă dup<ă alt<ăplec<ciune,ăporniăînăurmaăeiăieşindăpeăaceeaşiăuş<ăinterioar<.ăBlackthorneă r<maseă singur.ă Seă întinseă laă locă înă aşternut,ăsimYindu-se mult mai bine. — Mi -a fost doar foame, spuse cu voce tare. Purtaă doară oă pânz<ă înă jurulă şoldurilor.ă Haineleă saleă deăceremonie erau într-oăgr<mad<ădezordonat<,ăcumăleăl<saseăşiăastaăîlăsurprinse,ădeşiăunăchimonouăcurat,ădeăculoareămaro,ăseăaflaăal<turiădeăs<bii.ăSeă l<s<ăprad<ăgândurilor,ăapoiădintr-o dat<ăsimYiăoăprezenY<ăstr<in<.ăNesigur,ăseăs<lt<ăşiăpriviăînăjur,ăapoiăseăridic<ăînăgenunchiăşiăseăuit<ăpeădeasupraăparavanuluiăşiă înainteă s<-şiă deaă seama,ă eraă înă picioare,ă cuă capulăcr<pându-iădeădurereădinăcauzaămişc<riiăbruşte,ădeăpanic<,ăc<ciă îlă v<zuseă peă iezuitulă japoneză cuă tonsur<ă privindu-l, îngenunchiatănemişcatălâng<ăuşaăprincipal<,ăcuăunăcrucifixăşiăunăşiragădeăm<t<niiăînămân<. — Cineăeşti?ăîntreb<ăprinăvalulădeădurere. — Sunt Fratele Michael, senhor. Ochii negri-c<rbuneă nuă clipir<.ă Blackthorneă seă dep<rt<ă deăparavaneăşiăseăapropieădeăs<bii. — Ce vrei de la mine? — Amăfostătrimisăs<ăv<ăîntrebăcumăv<ăsimYiYi,ăziseăMichaelăliniştit,ăîntr-oăportughez<ălimpede,ădeşiăcuăaccent. — De cine? — De seniorul Kiyama. — Dintr-oădat<ăBlackthorneăîşiăd<duăseamaăc<ăerauăcompletăsinguri. — Undeăsuntăg<rzileămele? — NuămaiăaveYi,ăsenhor. — Desigurăc<ăam.ăAmădou<zeciădeăsamuraiăînăgri.ăUndeăsuntăsamuraii mei? — Nu era nici unul aici când am ajuns, senhor. Îmiăpareăr<u,ăînc<ădormeaYiăatunci.

665

Michaelăf<cuăsemnăgravăc<treăuş<. — Poate i-aYiăputeaăîntrebaăpeăsamuraiiăaceia. Blackthorneăîşiăridic<ăsabia. — Teărog,ăd<-teălaăoăparteădinăuş<. — Nu sunt înarmat, Anjin-san: — Totuşiănuăteăapropiaădeămine.ăPopiiăm<ăfacănervos. Ascult<tor,ă Mchaelă seă ridic<ă înă picioareă şiă seă dep<rt<ă cuăacelaşiăcalm enervant.ăAfar<ădoiăsamuraiă înăgriă îşiă treceauătimpulăaplecaYiăpesteăbalustradaăsc<rilor. — Bun<ăziua,ăspuseăBlackthorneăpolitios,ănerecunoscândăpeănici unul dintre ei. Niciăunulănuăseăînclin<. — Bun<ăziua,ăAnjin-san, r<spunseăunul. — V<ărog,ăundeăsuntăcelelalteăg<rzi? — Toateă g<rzileă luateă laăOraă Iepurelui,ă înă dimineaYaă asta.ăÎnYelegiă"OraăIepurelui"?ăNuăsuntemăg<rzileătale,ăAnjin-san. Acestaăesteăpostulănostruăobişnuit. BlackthorneăsimYiăsudoareaăreceăscurgându-i-se de-a lungul spatelui. — G<rzileăluate? Cine poruncit? Amândoiăsamuraiiărâser<.ăCelămaiăînaltăspuse: — Aici, în donjon, Anjin-san,ă numaiă seniorulăGenerală d<ăporunci,ăsauădoamnaăOchiba.ăCumăteăsimYiăacum? — Maiăbine,ămulYumesc. Cel<laltăsamuraiăstrig<ăceva.ăÎnăcâtevaăclipe,ădintr-oăînc<pereăieşiăunăofiYerăurmatădeăpatruăsamurai.ăEraătân<răşiămândru.ăV<zându-lăpeăBlackthorne,ăochiiăiăseăluminar<. — Ah, Anjin-san,ăcumăteăsimYi? — Maiăbine,ămulYumesc.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădarăundeăsuntăg<rzile? — Mi s-aăporuncităs<-Yiăspun,ăcândăteăveiătrezi,ăc<ătrebuieăs<ăte întorci la corabia dumitale. Aici este permisul. C<pitanulă scoaseă oă hârtieă dină mânec<ă şiă i-oă d<duă şiă arat<ă

666

batjocoritorăcuădegetulăc<treăMichael. — ;staătrebuieăs<-Yiăfieăc<l<uz<. Blackthorneăîncerc<ăs<-şiăpun<ăminteaălaălucru,ăcevaăstrigaăacolo "primejdie". — Da,ămulYumesc.ăDarămaiăîntâiătrebuieăv<zutăseniorăIshido.ăFoarte important. — Îmiăpareă r<u,ăporuncileă suntă s<ă teă întorciă laă corabieădeăîndat<ăceăteătrezeşti,ăînYelegi? — Da.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădarăfoarteăimportantăeuăv<dăseniorăIshido. Te rog, spune-iăc<pitanuluiădumitale.ăAcum.ăTrebuieăv<dăseniorăIshidoăînainteăplecat.ăFoarteăimportant.ăÎmiăpareăr<u. Samuraiulăseăsc<rpin<ălaăsemneleădeăv<rsatădinăb<rbie. — Amăs<ăîntreb.ăTeărog,ăîmbrac<-te. PorniăplinădeăimportanY<,ăspreăuşurareaăluiăBlackthorne. Cei patruă samuraiă r<maser<.ă Blackthorneă seă întoarseă şiă seăîmbr<c<ăiute.ăEiăîlăp<zir<.ăPreotulăaştept<ăpeăcoridor. Aiă r<bdare,ă îşiă spuse.ă Nuă teă gândiă şiă nu-Yiă faceă griji.ă Eă oăgreşeal<,ă nimică nuă s-aă schimbat.ă Aiă înc<ă toat<ă putereaă peăcare ai avut-o. Îşiăpuseăamândou<ăs<biileăînăbrâuăşiăb<uărestulăceaiului.ăApoiăv<zuă permisul.ă Hârtiaă aveaă peceteă şiă eraă acoperit<ă cuăsimboluriă m<runte.ă Nuă teă poYiă înşelaă înă privinYaă asta,ă îşiăspuse, chimonoul cel nou era deja asudat. — Hei, Anjin-san, spuse unul dintre samurai,ăamăauzităc<ăaiăucis cinci ninja. Foarte, foarte bine, neh? — Îmiăpareăr<u,ănumaiădoi,ăpoateătrei. Blackthorneă îşiă r<suciăcapulădintr-oăparteă înăcealalt<ăcaă s<ăscapeădeădurereăşiăameYeal<. — Amăauzităc<ăauămurităcincizeciăşiăşapteădeăninja, oăsut<ăşi şaptesprezeceăsamuraiăînăuniformeămaro,ăaşaăe? — Nuăştiu,ăîmiăpareăr<u. C<pitanulăseăîntoarse.

667

— Poruncile domniei-taleă suntă s<ă mergiă laă corabie,ăAnjin-san.ăAcestăpreotăîYiăvaăfiăc<l<uz<. — Da,ămulYumesc,ădarămaiăîntâi,ăteărogăs<ăm<ăierYi,ătrebuieăv<zută doamna Ochiba. Foarte, foarte important. Te rog, cere-iăc<pitanului... C<pitanulăseăr<suciăc<treăMichaelăşiăvorbiăr<guşităşiăfoarteărepede. — Neh? Michaelă seă înclin<ă netulburată şiă seă întoarseă c<treăBlackthorne. — Îmiă pareă r<u,ă senhor. Elă spuneă c< superiorulă s<uă îlă vaăîntrebaă peă superiorulă s<u,ă dară întreă timpă domnia-voastr<ătrebuieăs<ăplecaYiădeăîndat<ăşiăs<ăm<ăurmaYiălaăgaler<. — Ima! ad<ug<ăc<pitanulăplinădeăimportanY<. Blackthorneăştiaăc<ăeraămort.ăSeăauziăspunând: — MulYumesc,ăc<pitane.ăUndeăstr<jileămele,ăteărog? — Nuăaiăniciăunăfelădeăstr<ji. — Te rog, trimite de pe corabie. Te rog, adu-mi vasalii mei de la... — Porunc<ămergiăcorabieăacum!ăÎnYelegi,ăneh? Cuvinteleăerauănepoliticoaseăşiăfoarteăferme. — Pleac<ăcorabie,ăad<ug<ăc<pitanulăcuăunăzâmbet strâmb, aşteptândăcaăBlackthorneăs<ăseăînclineăprimul. Blackthorneăb<g<ădeăseam<ăşiătotulădeveniăunăcoşmar,ătotulăseă mişcaă încetă şiă înceYoşată şiă elă doreaă cuă disperareă s<ă seăgoleasc<ăşiăs<ăştearg<ăsudoareaădeăpeăchipăşiăs<ăseăîncline,ădarăeraăsigurăc<ăacestăc<pitanăabiaăîiăvaăr<spunde,ăpoateăniciăchiarăcuăpoliteYeaă trebuincioas<ăşiănicidecumăcaăunuiăegal,ăaşaăc<ăelăvaăfiăruşinatăînăfaYaătuturor.ăEraălimpedeăc<ăfuseseătr<datăşiăvândutăvr<jmaşilorăcreştini,ăc<ăKiyamaăşiăIshidoăşiăpreoYiiăerauăparteădinătr<dareăşiăpentruăvreunămotivăoarecare,ăoricareăarăfiăfostăpreYul,ănuămaiăaveaăacumăaltcevaădeăf<cutădecâtăs<-şiăştearg<ăsudoareaăşiăs<ăseăînclineăşiăs<ăplece,ăiarăeiă

668

îlăaşteptau. ApoiăMarikoăfuălâng<ăelăşi-şiăamintiăgroazaăeiăşiătotăceeaăce-i spuseseăşiătotăceeaăceăf<cuseăşiătotăceeaăce-lăînv<Yase.ăÎşiăforY<ămânaăs<ăseăaşezeăpeămânerulăsf<râmatăalăsabiei,ăîşiădep<rt<ăprovocatorăpicioarele,ăştiindăc<ăsoarta-iăeraăhot<rât<,ăkarma eraăstatornicit<ăşiăc<ădac<ăaveaăs<ămoar<,ămaiăbineăs<ămoar<ăacum, cu mândrie, decât mai târziu. — Sunt John Blackthorne, Anjin-san, spuse el, neclintit in hot<râreaă luat<,ă aceastaă dându-iă oă putereă stranieă şiăgrosol<niaă deă careă eraă nevoie,ă generală ală cor<biilorăsenioruluiăToranaga.ăToateăcor<biile.ăSamuraiăşi hatamoto. Cineăeştiătu? C<pitanulăroşi. — Saigoă Massakatsuă dină Kaga,ă c<pitană dină garnizoanaăseniorului Ishido. — Sunt hatamoto. Tuăeştiăhatamoto? întreb<ăBlackthorneăşiămaiă grosolan,ă f<r<ă caă m<cară s<ă iaă înă seam<ă numeleăpotrivniculuiăs<u,ăv<zându-lădoarăcuălimpezimeănem<surat<,ăireal<,ădesluşindăfiecareăpor,ăfiecareăfirădeăp<r,ăfiecareăpat<ădeă culoareă dină ochiiă duşm<noşi,ă negri,ă fiecareă p<ră deă peădosulămâiniiăceăYineaămânerulăsabiei. — Nu, nu hatamoto. — Eştiăsamurai,ăsauăronin? Ultimulă cuvântă şuier<ă şiă Blackthorneă simYiă b<rbaYiiă dinăspatele lui, dar nu-iăp<sa.ăÎlăpriveaădoarăpeăc<pitan,ăaşteptândăpentruă lovituraă neaşteptat<,ă mortal<,ă careă adunaă toat<ăhara-gei, toat<ă energiaă interioar<ă şiă seă preg<tiă s<ă întoarc<ălovituraă cuă oă forY<ă laă felă deă zdrobitoare,ă pentruă oă moarteăonorabil<ăşiăastfelăs<-şiăînving<ăduşmanul.ăSpreăuluireaăluiăv<zuăochiiăc<pitanuluiăschimbându-seăşiăomulăseăînfior<ăşiăseăînclin<ăadâncăşiăumil.ăR<maseăaplecat,ăf<r<ăap<rare. — V<ărog...ăv<ărogăs<-miăiertaYiăproasteleăpurt<ri.ăEu...ăeuăamăfost ronin, dar seniorul General mi-aămaiădatăoă şans<.ăV<ă

669

rog,ăiertaYi-miăproasteleăpurt<ri,ăAnjin-san! Vocea-iăeraăplin<ădeăruşine.ăEraătotulăirealăşiăBlackthorneăeraăînc<ă preg<tită s<ă loveasc<,ă aşteptându-seă s<ă trebuiasc<ă s<ăloveasc<,ăaşteptândămoarteaăşiănuăvictoria.ăPriviă laăceilalYi samurai.ăCaăunăsingurăom,ăeiăseă înclinar<ăşiă r<maser<ăaşa,ăal<turiădeăc<pitanulălor,ădovedindu-i victoria. Dup<ă oă clip<ăBlackthorneă seă înclin<ă Yeap<n,ă dară nuă caă unăegal.ăEiăr<maser<ăplecaYiăpân<ăcândăelăseăîntoarseăşiăporniăpeăcoridor, cu Michael în urma lui, spre treptele principale, în josulălorăşiăînăcurteaăinterioar<.ăNuămaiăsimYeaăniciăoădurereăacum.ă Eraă înconjurată deă oă uriaş<ă aur<.ă Samuraiiă înă griă îlăpriveauă şiă grupulă deă samurai,ă careă îlă escortaă peă elă şiă peăMichaelă c<treă primulă punctă deă control,ă seă Yinuă grijuliuădeparte de sabia lui. Un om fu trimis grabnic înainte. Laăurm<torulăpunctădeăcontrolănoulăofiYerăseăînclin<ăpoliticosăcaădeălaăegalălaăegalăşiăBlackthorneăseăînclin<ălaărândulăs<u.ăPermisulăluiăfiindăexaminatăcuăgrij<,ăoăalt<ăescort<ăîlălu<ăpân<ălaăurm<torulăpunctădeăcontrol,ăundeătotulăseărepet<.ăDeăacolo,ăpesteă şanYulă interioră şiă pesteă urm<torul.ă Nimeniă nuă seăamestec<ă înă treburileă lui.ă Samuraiiă abiaă dac<-iă d<deauăatenYie. Treptatăb<g<ădeăseam<ăc<ădurereaăsl<biseămult.ăSudoareaăseăuscase.ăÎşi desf<cuădegeteleădeăpeămânerulăsabieiăşiăleămişc<ăunătimp.ăSeăopriălaăoăfântân<ăconstruit<ăîntr-unăpereteăşiăb<uăşiăseăstropiăcuăap<ăpeăcap. Samuraii care-lăînsoYeauăseăoprir<ăşi-lăaşteptar<ăpoliticoşiăşiăînă totă acestă timpă elă încercaă s<ă înYeleag<ă deă ceă pierduse bun<voinYaă luiă Ishidoă şiă aă doamneiă Ochiba.ăNimică nuă s-a schimbat,ăseăgândiăagitat.ăPriviăînăsusăşi-lăv<zuăpeăMichaelăprivindu-l. — Ceădoreşti? — Nimic, senhor, spuse acesta politicos. Apoiăunăzâmbetăplinădeăc<ldur<ăseăîntinseăpeăfaYaălui.

670

— Ah, senhor, mi-aYiăf<cutăunămareăbineăacolo,ăf<cându-l pe acel cabrón prost-crescutăs<-şiăbeaăpropriaăurin<.ăOh,ăaăfostăatâtădeăpl<cutădeăprivit.ăÎYiămulYumesc,ăad<ug<ăînălatin<. — N-amă f<cută nimică pentruă dumneata,ă r<spunseăBlackthorneăînăportughez<,ănedorindăs<ăvorbeasc<ălatina. — Da.ă Dară fieă caă paceaă Domnuluiă s<ă fieă asupraădomniei-voastre.ăAflaYiăc<ăDumnezeuălucreaz<ăînăneb<nuiteăfeluri.ăAăfostăunăserviciuăf<cutătuturorăbărbaţilor. Acel ronin aăfostăumplutădeăruşineăşiăaămeritat.ăEsteăunălucruămurdarăs<ăbatjocoreştiăbushido. — Eştiăsamurai? — Da, senhor, amăaceast<ăcinste,ăspuseăMichael.ăTat<lămeuăesteă v<rulă senioruluiă Kiyamaă şiă clanulă meuă esteă dinăprovinciaăHizenădinăKyushu.ăCumăaYiăştiutăc<ăera ronin? Blackthorneăîncerc<ăs<-şiăaminteasc<. — Nu suntăsigur.ăPoateăpentruăc<ăaăspusăc<ăeraădinăKaga,ăiarăastaăesteăfoarteădeparteădeăaici.ăŞiăMariko...ădoamnaăTodaăaăspusăc<ăprovinciaăKagaăesteădeparte,ăînănord.ăNuăştiu,ănu-mi amintesc prea bine ce am spus. OfiYerulăcareăîiăescortaăseăapropie. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAnjin-san,ădarăacestăomăv<ăsup<r<? — Nu,ănu,ămulYumesc. Blackthorne porni din nou. Permisul îi fu verificat din nou, cuăpoliteYeăşiăîşiăcontinuar<ădrumul. Soareleăcoboraăspreăapus,ădeşiăpân<ăatunciămaiăerauăcâtevaăceasuri. Vârtejuri de praf se r<suceauă înă spiraleă subYiriă înăcurenYiiăfierbinYiădeăaer.ăTrecur<ăpeălâng<ămulteăgrajduri,ătoYiăcaiiălegaYiăcuăcapulăînăafar<,ăl<nciiăşiăsuliYeăşiăşeiăgataăpentruăoă plecareă imediat<,ă samuraiiă îngrijindă caiiă şiă cur<Yindăechipamentul. Blackthorne fu uluit de num<rulălor. — Câtămultăcal,ăc<pitane?ăîntreb<. — Mii, Anjin-san. Zece,ădou<zeci,ătreizeciădeămiiăaiciăşiăprinăalteăp<rYiădinăcastel.

671

Cândătrecur<ăc<treăultimulăşanY,ăBlackthorneăîiăf<cuăsemnăluiăMichael. — M<ăduciălaăgaler<? — Da. Asta mi s-aăspusăs<ăfac, senhor. — Nic<ieriăaltundeva? — Nu, senhor. — Deăc<treăcine? — SeniorulăKiyamaăşiăP<rinteleăInspector,ăsenhor. — Ah, el. Prefer Anjin-san, nu senhor, p<rinte. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAnjin-san,ădarănuăsuntăînc<ăpreot,ănuăsunt hirotonisit. — Când se va întâmpla asta? — Cândăoăs<ăvreaăDomnul,ăspuseăîncrez<torăMichael. — Unde-i Yabu-san? — Nuăştiu,ăîmiăpareăr<u. — M<ăduciădoarălaăcorabie?ăNic<ieriăaltundeva? — Da, Anjin-san. — Şiădup<ăaceeaăsuntăliber?ăLiberăs<ăplecăundeăvreau? — Mi s-aăspusăs<ăîntrebăundeăstaYiăşiăapoiăs<ăv<ăc<l<uzescăpân<ă laăcorabie,ănimicămaiămult.ăSuntădoarăunămesager,ăoăc<l<uz<. — Juri pe Dumnezeu? — Suntădoarăoăc<l<uz<,ăAnjin-san. — Unde-aiă înv<Yatăs<ăvorbeştiăportughezaăşiă latinaăatâtădeăbine? — AmăfostăunulădintreăceiăpatruăacoliYiătrimişiădeăP<rinteleăInspector la Roma. Aveam treisprezece ani, Uraga-noh-Tadamasa doisprezece. — Ah, acum îmi amintesc. Uraga-san mi-aăspusăc<ăaiăfostăunulădintreăei.ăŞtiiăc<ăeămort? — Da. Mi-aăp<rutăr<uăcândăamăauzit. — Creştiniiăauăf<cutăasta. — Ucigaşiiă auă f<cută asta,ă Anjin-san.ă Asasinii.ă Oră s<ă fieă

672

judecaYi,ăn-aveaăgrij<. Dup<ăunătimp,ăBlackthorneăspuse: — CumăYi-aăpl<cutălaăRoma? — Am urât-o.ăToYiăamăsimYităacelaşiălucru.ăTotăceăYineaădeăeaă– hranaă şiă murd<riaă şiă urâYenia.ă Acoloă toYiă suntă eta. De necrezut! Ne-aăluatăoptăaniăcaăs<ăajungemăacoloăşiăînapoiăşi,ăoh,ă câtă amăbinecuvântatăSfântaăFecioar<,ă cândă înă celeă dinăurm<ăne-am întors! — Şiăbiserica?ăPreoYii? — Îngrozitori,ăceiămaiămulYiădintreăei,ăspuseăliniştităMichael.ăAm fost cutremurat de morala lor şiăYiitoareleăşiăl<comiaăşiăfastulăşiăipocriziaăşiălipsaădeăbuneăpurt<riăşiăceleădou<ăfeluriăde-aăseăpurta,ăunaăpentruă turm<ăşiă altaăpentruăp<stori.ăAmăurâtătotulăşiătotuşiăl-amăg<sităpeăDumnezeuăprintreăuniiădintreăei, Anjin-san. Atât de ciudat! Am descoperită adev<rulă înăcatedraleăşiăprinămân<stiriăşiăprintreăpreoYi. Michaelăîlăpriviănevinovat,ăstr<b<tutădeăunăvalădeăblândeYe. — A fost ceva rar, Anjin-san, foarteărarăcândăamăg<sităcâte-o sclipire,ă eă adev<rat,ă dară amă g<sită totuşiă Adev<rulă şiă peăDumnezeuă şi ştiuă totuşiă c<ă creştinismulă esteă singuraă caleăc<treăviaYaăveşnic<...ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ăcreştinismulăcatolic. — Aiă v<zută autodafeurile,ă inchiziYia,ă închisorile,ă sauăjudecataăvr<jitoarelor? — Amă v<zută multeă lucruriă îngrozitoare.ă Foarteă puYiniăoameni sunt înYelepYi.ăCeiămaiămulYiă suntăp<c<toşiă şiămariăr<ut<Yiăseăîntâmpl<ăpeăp<mântăînănumeleăDomnului,ădarănuădeălaăDomnul.ăAceast<ălumeăesteăoăvaleăaăplângeriiăşiădoarăunăPurgatoriuăalăP<ciiăVeşnice. Seărug<ăînăt<cereăunătimp,ăapoiăreîmprosp<tatăpriviăînăsus. — ChiarăcâYivaăereticiăpotăfiăbuni,ăneh? — Poate,ăr<spunseăBlackthorne,ăîncepândăs<-iăplac<ădeăel. Ultimulă şanYă şiă ultimaă poart<,ă poartaă principal<ă deă sud.ăUltimulă punctă deă controlă şiă hârtiileă îiă fur<ă luate.ă Michaelă

673

trecu pe sub ultimul grilaj. Blackthorne îlă urm<.ă Înă afaraăcasteluluiăîiăaşteptauăoăsut<ădeăsamurai.ăOameniiăluiăKiyama.ăRev<zuă crucifixeleă şiă duşm<niaă şiă seă opri.ă Michael,ă nu.ăOfiYerulă îiă f<cuă semnă luiă Blackthorneă s<ă înainteze.ă Elă seăsupuse.ăSamuraiiăîlăînconjurar<ăprinzându-l în mijlocul lor. Hamaliiă şiă negustoriiă deă peă drumă seă împr<ştiar<ă şiă seăînclinar<ă sauă seă aşezar<ă înă genunchiă pân<ă ceă eiă trecur<.ăCâYivaăridicar<ăcruciăşiăMichaelăîiăbinecuvânt<,ăconducândădrumulă înă josulă panteiă uşoare,ă peă lâng<ă loculă pentruăfuneralii, unde groapa nu mai fumega, peste un pod, spre oraş,ăîndreptându-seăc<treămare.ăSamuraiăînăgriăşiăalYii,ăf<r<ăuniforme,ăveneauădinăoraşăprintreătrec<tori.ăCândăîlăvedeauăpeăMichaelăpufneauăbatjocoritorăşiăl-ar fi împins într-o parte dac<ă n-ară fiă fostă mulYimeaă deă samuraiă aiă luiă Kiyama. BlackthorneăîlăurmaăpeăMichael.ăEraămaiăpresusădeăteam<,ădeşiănuădincoloădeădorinYaădeăaăsc<pa.ăDarăn-aveaăundeăs<ăfug<,ăsauăs<ăseăascund<,ăpeăp<mânt.ăSingurulăluiălocăsigurăeraăpe Erasmus, ieşindă înă largulăm<rii,ă cuăunăechipajă completăal<turiădeăel, cuăproviziiăşiăarme. — Ceăseăîntâmpl<ălaăgaler<,ăFrate? — Nuăştiu,ăAnjin-san. Ajunseser<ă acumă peă str<zileă oraşului,ă apropiindu-se de mare.ă Michaelă d<duă colYulă şiă intr<ă într-oă piaY<ă deă peşte.ăSlujniceădr<guYeăsauăgraseăşiădoamneăb<trâneăsauă tinereăşiăb<rbaYi,ăşiăcump<r<tori,ăşiăvânz<tori,ăşiăcopii,ătoYiăseăholbar<ălaă elă cuă gurileă c<scate,ă apoiă începur<ă s<ă seă pleceă gr<biYi.ăBlackthorneăîiăurm<ăpeăsamuraiăprintreătejgheleăşiăpanereăşiăt<viă deă bambusă cuă totă felulă deă peşti,ă uniiă lucindă deăprospeYime,ă întinşi,ă bineă cur<YaYi,ă uniiă înotândă înă vase,ăhomariă şiă languste,ă crabiă şiă raciă şiă creveYi.ă Nuă erauănicidecumăatâtădeăcuraYiăînăLondra,ăseăgândiăf<r<ăs<ăvrea,ăniciăpeştiiăşiăniciăceiăcare-iăvindeau.ăApoiăv<zuăunărândăcuătarabeăcu mâncare, fiecare cu câte un mic vas cuăj<ratecăîntr-o parte

674

şiăsimYiăîntreagaăarom<ăaăracilorăcareăseăfrigeau. — Iisuse! F<r<ăs<ăseăgândeasc<ăschimb<ădirecYia.ăDeăîndat<ăsamuraiiăiăseăaşezar<ăînăcale. — Gomen nasai kinjiru, spuse unul dintre ei. — Iyé, r<spunseă Blackthorneă laă felă deă brutal.ă Watashi tabetai desu, neh? Watashi, Anjin-san, neh? Mi-e foame. Sunt Anjin-san! Blackthorneătrecuăprintreăei.ăOfiYerulăseăgr<biăs<ăintervin<.ăDeă îndat<,ă Michaelă p<şiă înapoiă şiă începuă s<ă vorbeasc<ăîmp<ciuitor,ădeşiăcuăautoritate,ăşi-i ceru învoirea, iar aceasta, deşiăf<r<ătragereădeăinim<,ăîiăfuăacordat<. — V<ărog,ăAnjin-san,ăspuseăel.ăOfiYerulăspune,ămâncaYiădac<ădoriYi.ăCeăv-ar place? — CâYivaădintreăaceia,ăteărog? Blackthorneă ar<t<ă c<treă nişteă creveYiă uriaşi,ă f<r<ă cap,ădespicaYiăpeăîntreagaălorălungime,ăcuăcarneaărozăşiăalb<,ăcuăcochiileăpr<jiteădes<vârşit. — CâYivaădintreăaceştia. Nu-şiăputuădezlipiăochiiădeăpeăei. — Te rog, spune-iă ofiYeruluiă c<ă n-am mâncat de aproape dou<ăzileăşiămiăs-aăf<cutăbruscăfoame,ăîmiăpareăr<u. Vânz<torulăeraăunăb<trânăcuătreiădinYiăînăgur<ăşiăpieleăt<b<cit<ăşiăpurtaănumaiăoăfâşieădeăpânz<ăînăjurulăşoldurilor.ăEraăplinădeămândrieăc<ăfuseseăaleas<ătejgheauaăsaăşi,ăcuăbeYişoareleătremurându-i între degete, alese cinci dintre cei mai buni creveYi,ăîiăaşez<ăordonatăpeăoătav<ădeăbambus,ăpunândăalYiiălaăpr<jit. — Dozo, Anjin-sama. — Domo. Blackthorneă îşiă simYiă stomaculă chior<ind.ă Ară fiă vrută s<-i înghit<ă dintr-oă dat<.ă Înă locă deă asta,ă îşiă aleseă unulă cuăbeYişoareleă noiă deă lemn,ă îlă cufund<ă înă sosă şiă îlă mânc<ă cuă

675

pl<cere.ăEraădelicios. — FrateăMichael?ăîntreb<ăoferindu-i tava. Michaelă lu<ă unul,ă dară numaiă dină bun<-cuviinY<.ă OfiYerulărefuz<,ădeşiăîiămulYumi. Blackthorneăispr<viătavaăşiămaiămânc<ăînc<ădou<.ăArămaiăfiămâncată înc<ă dou<,ă dară hot<rîă s<ă n-oă fac<,ă pentruăbuna-cuviinY<ăşiădeăasemeneaăpentruăc<ănuăvoiaăs<-şiăîncarceăstomacul. — MulYumesc,ă spuse,ă aşezândă josă tavaă cuă politicoasaărâgâial<ăobligatorie.ăBimi desu. Delicios. Omulăseălumin<ălaăfaY<,ăseăînclin<ăşiătoYiăvânz<toriiădinăjurulălorăseăînclinar<,ăiarăBlackthorneădescoperi,ăspreăgroazaă lui, c<ănuăaveaăbani.ăSeăînroşi. — Ce s-aăîntâmplat?ăîntreb<ăMichael. — Eu... eu n-amăniciăunăfelădeăbaniă laămine,ăsau,ăm<ărog,ăcevaăcaăs<-i dau omului. Eu... n-aiăputeaăs<ăîmiăîmprumuYi,ăteărog? — N-am bani, Anjin-san.ăNoiănuăpurt<măbani. Urm<ă oă t<cereă stânjenitoare.ă Vânz<torulă rânjea,ă aşteptândăr<bd<tor.ăApoi,ălaăfelădeăstânjenit,ăMichaelăseăîntoarseăc<treăofiYerăşiăîiăceruăînăşoapt<ăbani.ăOfiYerulădeveniăbruscăfuriosăpeăBlackthorne.ă Seă r<stiă c<treă unulă dintreă oameniiă s<i,ă careăînaint<ăşiăpl<tiăgeneros,ăprimindămiiădeămulYumiri,ăînătimpăceăroşuălaăfaY<ăşiăasudat,ăMichaelăseăîntoarseăşiăporniădinănou.ăBlackthorneăîlăajunseădinăurm<. — Îmiăpareăr<uădeătotăceăs-a întâmplat, dar... dar nu mi-a dat prinăcap.ăEăpentruăprimaădat<ăcândăamăcump<ratăcevaăaici.ăN-am avutăniciodat<ăbani,ăoricâtădeăprostescăsun<ăastaăşiănuăm-amăgândităniciodat<...ăn-amăfolosităniciodat<ăbani. — V<ărog,ăl<saYiăasta,ăAnjin-san. Nu s-a întâmplat nimic. — Te rog, spune-iă ofiYeruluiă c<ă oă s<-iă pl<tescă cândă vomăajunge la corabie. Michaelă f<cuăceă iă seă spusese.ăMerser<ă înă t<cereăpentruăună

676

timp,ă Blackthorneă începândă s<-şiă vin<ă înă fire.ă Laă cap<tulăstr<ziiăeraăplaja,ămareaăliniştit<ăşiăleneş<ăsubărazeleăsoarelui.ăÎnYeleseă undeă seă aflauă şiă ar<t<ă c<treă stânga,ă c<treă oă strad<ălarg<ăcareăduceaădeălaăest la vest. — Haiăs<ămergemăpeăacolo. — Pe aici e mai iute, Anjin-san. — Da,ă dară peă drumulă <staă trebuieă s<ă trecemă peă lâng<ămisiuneaăiezuit<ăşiăpeălâng<ălorcaăportughez<.ăAşăfaceămaiădegrab<ăunăocolăşiăaşălua-o pe drumul cel mai lung. — Mi s-a spus s-o iau pe aici. — Haiăs<ămergemăpeădincolo. Blackthorneă seă opri.ă OfiYerulă întreb<ă ceă seă întâmplaseă şiăMichaelăîiăexplic<.ăOfiYerulăîiăf<cuăsemn,ăînainte,ăpeădrumulălui Michael. Blackthorneăcânt<riărezultateleăunuiărefuz.ăAveaăs<ăfieădusăcuăforYa,ăsauălegatăşiătârât,ăsauăpurtatăpeăsus.ăNiciăunaădintreăacestea nu-iăconvenea,ăaşaăc<ăridic<ădinăumeriăşiăporni. Ieşir<ădeăpeădrumulălargăcareăocoleaăplaja.ăLaăoăjum<tateădeăriăînăfaYaălorăseăaflauădepoziteleăiezuiteăşiămagaziileăşiălaăoăsut<ădeăpaşiămaiădeparteăputeaăs<ăvad<ăcorabiaăportughez<.ăDincoloădeăea,ălaăalYiădou<ăsuteădeăpaşi,ăseăg<seaăgaleraăsa.ăEraăînc<ăpreaădeparteăcaăs<ăpoat<ădeosebiăoameniiădeălaăbord. Ridic<ăoăpiatr<ăşiăoăarunc<ăînămare. — S<ămergemăde-a lungul plajei, un timp. — Desigur, Anjin-san. Michael coborî pe nisip. Bâackthorne merse printre valurile mici, bucurându-seădeăr<coareaăapeiăşiădeăplesc<itulăvalurilorăm<runte. — Eăoăparteăminunat<ăaăzilei,ăneh? — Ah, Anjin-san, spuseăMichaelăcuăprietenieăbrusc<.ăSuntămulteămomente,ăSfântaăFecioar<ăs<ăm<ăierte,ăcândăaşăvreaăs<ănuă fiuă preot,ă ciă doară fiulă tat<luiă meu,ă şiă acestaă esteă unulădintre...

677

— De ce? — Mi -ară placeă s<ă teă r<pescă peă dumneata,ă peă dumneataă şiăcorabiaă dumitaleă ciudat<ă deă laă Yokohama,ă s<ă teă ducă laăHizen, în marele nostru port de la Sasebo. Apoi,ăYi-aşăcereăs<ăteătocmeştiăcuămine.ăXi-aşăcereăs<-miăar<Yiămieăşiăc<pitanilorănoştriă totă ceă ştiiă despreă corabiaă dumitaleă şiă despreă felulăvostruădeăaănaviga.ăÎnăschimbăYi-aşăoferiăceiămaiăbuniădasc<liădinăîmp<r<Yie,ăprofesoriădeăbushido, cha-no-yu, hara-gei, ki, meditaYieă za-zen, aranjatulă floriloră şiă toateă cunoştinYeleăspeciale, unice, pe care noi le avem. — Mi -ar place asta. De ce n-o facem acum? — AziănuăeăcuăputinY<.ăDarăştiiădejaăatâtădeămulteăşiăînăatâtădeăpuYinătimp,ăneh? Mariko-sama a fost un mareădasc<l.ăEştiăunăsamuraiăpeăcinste.ăŞiăaiăoăcalitateăcareăeărar<ăaici:ănimeniănuăpoateăspuneăceăaiăs<ăfaciăînăclipaăurm<toare.ăTaikōăeraăaşa,ăToranaga-sama la fel. Vezi, de obicei noi suntem un popor aleăc<ruiăfapteăpoYiăs<ăleăpreveziăcuăuşurinY<. — Aşa s<ăfie? — Da. — Atunci,ăg<seşte-miăoăcaleăs<ăscapădeăcapcanaăînăcareăm<ăaflu. — Îmiăpareăr<u,ănuăeăniciăuna,ăAnjin-san. — Nuă credă asta.ă Deă undeă ştiiă c<ă corabiaă meaă eă laăYokohama? — Astaăştieătoat<ălumea. — Aşa? — Aproapeătotulădespreădumneataăşiădespreăcum l-aiăap<ratăpeăseniorulăToranagaăşiăpeădoamnaăMariaă– doamna Toda, esteăbineăştiutăşiăYinutălaămareăcinste. — Nu cred nici asta. Blackthorneă ridic<ă oă alt<ă piatr<ă lat<ă şiă oă f<cuă s<ă salteă peădeasupraă valurilor.ă Înaintar<,ă Blackthorneă îngânândă unăcântec veselămarin<resc,ăpl<cându-l foarte mult pe Michael.

678

Înăcurândăcaleaă lorăfuă t<iat<ădeăunădig.ăTrecur<ăpesteăelăşiăajunser<ădinănouăînădrum.ăDepoziteleăiezuiteăşiăMisiuneaăseăîn<lYauă ameninY<toareă subă cerulă careă începuseă s<ă seăînroşeasc<.ă V<zuă slujitoriiă mireniă aiă mân<stiriiă str<juindăarcadaădeăpiatr<ăaăporYiiăşiăsimYiăduşm<niaălor,ădarăastaănu-l atinse.ă Capulă începuă s<-lă doar<.ă Aşaă cumă seă aşteptase,ăMichaelăseăîndrept<ăc<treăpoartaăMisiunii.ăSeăpreg<ti,ăhot<râtăs<ăseăbat<ăcuăeiăpân<ăcândăvaăc<deaăînănesimYire, înainte de a intraăîn<untruăşiădeăaăfiăforYatăs<-şiăpredeaăarmele. — M<ăduciănumaiăpân<ălaăgaler<,ăeh? — Da, Anjin-san. SpreăuluireaăsaăMichaelăîiăf<cuăsemnăs<ăseăopreasc<ăînăafaraăporYii. — Nu s-a schimbat nimic, mi s-aăspusădoarăs<-lăînştiinYezăpeăP<rinteleăInspectorăcândătrecemăpeăaici.ăÎmiăpareăr<u,ădarăvaătrebuiăs<ăaşteptaYiăoăclip<. Descump<nit,ă Blackthorneă îlă priviă intrândă singur.ă Seăaşteptaseă caă Misiuneaă s<ă fieă sfârşitulă c<l<toriei.ă Maiă întâiăInchiziYia,ăapoiătribunalulăcuătortura,ăapoiăaveaăs<ăfie predat C<pitanuluiăGeneral.ăPriviălaălorcaăaflat<ălaăcâYivaăpaşiămaiăîncolo.ă Ferrieraă şiă Rodriguesă erauă laă pup<ă şiă marinariăînarmaYiăîmpânzeauăpunteaăprincipal<.ăDincoloădeăcorabie,ăY<rmulăseăarcuiaăuşorăşiăputeaăvedeaădoarăgaleraăsa.ăOameniiăpriveau de laăparapetăşiăcrezuăc<-lărecunoaşteăpeăYabuăşiăpeăVinckăprintreăei,ădarănuăputeaăfiăsigur.ăP<reauăs<ăfieăşiăcâtevaăfemeiălaăbord,ădarăcineăerauănuăştia.ăSamuraiăînăuniformeăgriăînconjurau galera. Multe uniforme gri. Ochiiă luiă seă reîntoarser<ă c<treă Ferrieraă şiă Rodrigues.ăAmândoiă erauă bineă înarmaYi,ă caă şiă marinarii.ă Echipeă deătunariă pierdeauă timpulă peă lâng<ă celeă dou<ă tunuriămiciă dinăbordulă dinspreă Y<rm,ă dară deă faptă seă aflauă acoloă caă s<ă leămanevreze.ă Recunoscuă siluetaă m<t<h<loas<ă aă luiă Pesaro,ănostromul, coborândă pasarelaă c<treă Y<rmă cuă ună grupă deă

679

oameni.ăÎiăurm<riădinăochi,ăapoiăsângeleăîiăîngheY<ăînăvine.ăOăYeap<ăînalt<ăeraăînfipt<ăînăp<mântădeăparteaăcealalt<.ăDeăjurăîmprejurulăeiăseăaflauăîngr<m<diteălemne. — Ah,ăc<pitane-pilot, ce mai faci? Dell'Aquaă ieşeaă peă poart<ă dominându-l pe Michael cu silueta-iă înalt<.ă Ast<zi,ă P<rinteleă Inspectoră purtaă oă rob<ăiezuit<,ă în<lYimeaă luiă şiăbarbaăbogat<,ăalb-argintie, dându-i Yinutaăregeasc<ăaăunuiăpatriarhăbiblic.ăFiecareăpalm<ădinăelăeăun inchizitor, nevinovat în aparenY<,ă gândiă Blackthorne.ăPriviăYint<ăînăochiiăc<prui,ăg<sindăc<ăeăciudatăs<ăpriveasc<ăînăsusă c<treă unăb<rbată şi,ă şiămaiă ciudat,ă s<ă vad<ă mil<ă înă aceiăochi.ă Dară ştiaă c<ă nuă eraă îndurareă înă spateleă loră şiă niciă nuăaşteptaăasta. — Ah,ăP<rinteăInspector,ăceămaiăfaci,ăspuse,ăsimYindăacumăcreveYiiăcaădeăplumbăînăstomacăşiăgreaY<. — Pornim? — De ce nu? Aşaă c<ă InchiziYiaă oă s<ă fieă laă bord,ă gândiă Blackthorneăînsp<imântat,ă dorindu-şiă s<ă aib<ă pistoaleleă laă brâu.ă Aiă fiăprimul care-aiămuri,ăEminenY<. — Stai aici, Michael, spuse Dell'Aqua. Apoiăarunc<ăoăprivireăc<treăfregataăportughez<.ăFaYaăluiăseăîntunec<ă şiă porni.ă Blackthorneă şov<i.ă Michaelă şiă samuraiiăcare-l înconjurau îl priveau ciudat. — Sayonara, Anjin-san, spuse Michael. Mergi cu Domnul. Blackthorneă d<duă dină capă scurt şiă porniă printreă samurai,ăaşteptându-seă caă aceştiaă s<ă seă arunceă asupraă luiă şiă s<-i ia s<biile,ă dară eiă îlă l<sar<ă s<ă treac<ă neatins.ă Seă opriă şiă priviăînapoiăcuăinimaăb<tându-iănebuneşte. Pentruăoăclip<ăfuătentatăs<ăscoat<ăsabiaăşiăs<ăatace.ăDarănuăeraăsc<pare în asta. Nu s-arăfiăluptatăcuăel.ăMulYiăaveauăsuliYeăşiăl-ar fi prins, l-arăfiălegatăşiăl-arăfiăpredatăaşa.ăN-amăs<ămergălegat,ăîşiăf<g<dui.ăSinguraăsaăcaleăeraăînainteăşiăacoloăs<biileă

680

nuăerauădeăajutorăîmpotrivaăpuştilor.ăArăfiăînfruntatăşiăpuştile,ădar l-arăfiăr<nitădoarăînăgenunchiăşiădup<ăaceeaăl-ar fi prins. — C<pitaneă Blackthorne,ă vinoă lâng<ă mine,ă îlă chem<ăDell'Aqua. — Da,ădoarăoăclip<,ăv<ărog. Seăîntoarseăc<treăMichael. — Ascult<,ăFrate.ăJosăpeăplaj<ăaiăspusăc<ăsuntăunăsamuraiăpeăcinste. Chiar crezi asta? — Da, Anjin-san. Astaăşiătoateăcelelalte. — AtunciăîYiăcerăoăfavoareăcaăunăsamurai,ăspuseăîncetişor,ădarăgr<bit. — Ce favoare? — S<ămorăcaăsamuraii. — Moartea domniei-voastre nu e în mâinile mele. E în mâinile Domnului, Anjin-san. — Da,ădarăîYiăcer favoarea asta dumitale. Blackthorneăf<cuăunăsemnăc<treăYeapaădinădep<rtare. — Aceea nu-i o cale. Acela e un lucru murdar. Uluit,ăMichaelăpriviăatentăc<treălorca,ăapoiăv<zuăYeapaăpentruăprimaădat<. — Sfânt<ăFecioar<... — C<pitaneăBlackthorne,ăteărogăvinoălâng<ămine,ăîlăchem<ădin nou Dell'Aqua. Blackthorneăspuseăcuămaiămult<ăinsistenY<. — Explic<-iăofiYerului.ăAreădestuiăsamuraiăaiciăcaăs<ăinsiste,ăneh? Explic<-i.ăAiă fostă înăEuropa.ăŞtiiă cumăeăacolo.ăNuăeăprea mult ceea ce-Yi cer, neh? Te rog, sunt samurai. Unul dintreăeiăarăputeaăs<-mi fie secondant. — Eu...ăoăs<ăleăspun. Michaelăseăînapoieălâng<ăofiYerăşiăîncepuăs<ăvorbeasc<ăîncetăşiăgr<bit. Blackthorneă seă întoarseă şiă îşiă îndrept<ă atenYiaă asupraăcorabiei. Porni înainte, Dell'Aquaă îlă aştept<ă pân<ă ajunseă

681

lâng<ăelăşiăporniădinănou. Blackthorneă îlă z<riă peă Ferrieraă coborândă deă laă pup<ă de-a lungulăpunYiiăprincipale,ăcuăpistoaleleălaăcentur<ăşiăfloretaălaăşold.ăRodriguesăîlăprivea,ăcuămânaădreapt<ăpeămânerulăunuiăpistolăcuă Yeav<ă lung<,ăpentruăduel.ăPesaroăşiăzeceămarinariăerauădejaăpeăchei,ăsprijiniYiăînămuscheteăcuăbaionetaăpus<ăşiăumbraălung<ăaăYepiiăseăîntindeaăc<treăel. Oh,ăDoamne,ăoăperecheădeăpistoaleă şiă zeceămarinariă şi-un tun,ăseăgândi,ăînătimpăceădistanYaăseămicşoraăneîndur<tor. Oh, Doamne,ăf<ăs<ănuăm<ăfacădeărâs! — Bun<ă dimineaYa,ă EminenY<,ă spuseă Ferriera,ă privindu-l numai pe Blackthorne. Deci, engle... — Bun<ădimineaYa,ăC<pitaneăGeneral. Dell'Aquaăar<t<ăfuriosăcuădegetulăc<treăYeap<. — Asta-i ideea dumitale? — Da,ăEminenY<. — Întoarce-te pe corabia dumitale! — Aceastaăesteăoăhot<râreămilitar<. — Întoarce-te pe corabia dumitale. — Nu! Pesaro! Deăîndat<ănostromulăşiăechipaăînarmat<ădeăpeăY<rmădevenir<ăatenYiăşiăînaintar<ăc<treăBlackthorne.ăFerrieraătraseăpistolul. — Deci, englezule, ne-am întâlnit din nou. — Asta e ceva ce nu-miăfaceădelocăpl<cere. SabiaăluiăBlackthorneăieşiădinăteac<.ăOăYineaăneîndemânatic,ăcuădou<ămâini,ăstânjenitădeămânerulăspart. — Înă searaă astaă aiă s<ă fiiă primită cuă pl<cereă înă iad,ă spuseăFerriera grosolan. — Dac<ă aiă aveaă vreoă urm<ă deă curaj,ă te-ai bate ca-ntre b<rbaYi,ă omă laă om,ă dară nuă eştiă b<rbat,ă eştiă ună laş,ă ună laşăspaniolăf<r<ăb<rb<Yie. — DezarmaYi-l, porunci Ferriera. Deăîndat<ăceiăzeceăoameniăînaintar<ăcuăbaioneteleăcoborâte.ă

682

Blackthorne se traseă înapoi,ă dară eraă înconjurat.ă Încercar<ăs<-lăloveasc<ăcuăbaioneteleălaăpicioare,ăiarăelăloviăcuăsabiaăunăatacator,ădarăînătimpăceăacestaăseăretraseăunăaltulăîlăatac<ădinăspate.ăApoiăDell'Aquaăîşiăveniăînăfireăşiăstrig<: — L<saYiăjosăarmele!ăÎnănumeleăDomnului,ăv<ăporuncescăs<ăv<ăopriYi! Marinariiă seă oprir<ă descump<niYi.ă Toateă muscheteleă erauăîndreptateăc<treăBlackthorne,ăcareăst<teaăneajutorat,ăîncolYit,ăcuăsabiaăridicat<. — Înapoi,ă toYi!ă strig<ă Dell'Aqua.ă DaYi-v<ă înapoi!ă PentruăDumnezeu,ădaYi-v<ăînapoi!ăSunteYiăanimale? Ferriera spuse: — Îl vreau pe acest om! — Ştiu!ăŞiăYi-amăspusădejaăc<ănuăseăpoate.ăŞiăieriăşiăazi.ăEştiăsurd?ăDoamne,ăd<-miăr<bdare!ăPorunceşteăoamenilorăt<iăs<ăseăîntoarc<ălaăbord. — ÎYiăporuncescăs<ăteăîntorciăşiăs<ăpleci. — Tu îmiăporunceştiămie? — Da.ăÎYiăporuncesc.ăSuntăC<pitanăGeneral,ăGuvernatorădeăMacao,ăOfiYerul-şefăalăPortugalieiăînăAsiaăşiăacestăomăesteăoăameninYareăpentruăStat,ăBiseric<,ăCorabiaăNeagr<ăşiăMacao. — Înă numeleă Domnului,ă teă excomunică peă tineă şiă totăechipajul t<uădac<ăiăseăvaăfaceăvreunăr<uăacestuiăom,ăauzi? Dell'Aquaă seă r<suciă c<treă marinariiă cuă muscheteă careă seăd<dur<ăînapoiăînsp<imântaYi.ăAfar<ădeăPesaro.ăPesaroăr<maseălocului,ăsfid<tor,ăcuăpistolulă înămân<,ăaşteptândăordinulăluiăFerriera. — ÎntoarceYi-v<ăpe corabieăşiădaYi-v<ălaăoăparteădinădrum! — Faciă oă greşeal<,ă spuseă Ferriera.ă Elă eă primejdios! Sunt comandantămilitarăînăAsiaăşiăspun... — Aceastaăesteăoăproblem<ăaăBisericii,ănuămilitar<. Blackthorneă eraă ameYit,ă abiaă înă stareă s<ă gândeasc<ă sauă s<ăvad<,ă capul din nou explodându-i de durere. Totul se

683

întâmplaseă preaă repede.ă Acumă eraă ap<rat,ă înă clipaăurm<toare,ănu,ăoăclip<ătr<datăInchiziYiei,ăînăurm<toarea,ăl<satăliber,ăapoiădinănouătr<datăşiădinănouăap<ratădeăc<treăMareleăInchizitor. Nimic n-avea sens. Ferrieraăstrig<: — Te previn din nou! Dumnezeu mi-e martor. Faci o greşeal<ăşiăamăs<ăinformezăLisabona. — Întreătimpăporunceşteăoamenilorăt<iăs<ăseăîntoarc<ălaăbord,ăsauă amă s<ă teă destituiă dină postulă deă C<pitană Generală alăCorabiei Negre. — N-ai puterea asta! — Dac<ănuăporunceştiăoamenilorăt<iăs<ăseăîntoarc<ălaăbordăşiăs<-l lase în pace pe englez de îndată, te declar excomunicat peă tineă şiă peă oriceă altă omă careă serveşteă înă subordineaă ta,ăoriunde,ăşiăteăblestemăpeătineăşiăpeătoYiăceiăcareăteăajut<,ăînănumele Domnului. — PeăSfântaăFecioar<... Ferriera se opri. Nu-iăeraăteam<ăpentruăel,ădarăacumăCorabiaăNeagr<ă eraă înă pericolă şiă ştiaă c<ă ceaă maiă mareă parteă aăechipajuluiăaveaăs<-lăp<r<seasc<ădac<ănuăseăsupunea.ăPentruăoă clip<ă seă gândiă s<-lă împuşteă peă preot,ă dară astaă n-ar fi înl<turatăblestemul,ăaşaăc<ăced<. — Foarteăbine!ăÎnapoiălaăbord,ătoat<ălumea!ăL<saYiăarmele! Ascult<tori,ă oameniiă seă împr<ştiar<ă bucuroşiă s<ă seăîndep<rtezeă deă blestmulă preotului.ă Blackthorneă eraă înc<ăuluit, minunându-se în parte de nu cumva Capul îi juca vreo fest<.ă Apoi,ă înă înv<lm<şeal<,ă uraă luiă Pesaroă izbucni.ăDell'Aquaăv<zuămişcareaăfuriş<ăşiăs<riăînainteăcaăs<-l apere peăBlackthorneăcuăpropriulăs<uătrup.ăPesaroăap<s<ăpeătr<gaci,ădară înă aceaă clip<ă câtevaă s<geYiă p<trunser<ă înă trupulă lui,ăpistolul se descarc<ăf<r<ăs<ăating<ăpeănimeniăşiăelăseăpr<buşiăurlând. Blackthorneăseăr<suciăşiăv<zuăşaseăarcaşiădintreăsoldaYiiăluiă

684

Kiyamaăcuăalteă s<geYiădejaă înăarcuri.ă Înăapropiereaă loră eraăMichael.ăOfiYerulăvorbiăaspru.ăPesaroămaiăscoaseăunăultimăstrig<t,ă braYeleă şiă picioareleă iă seă zgârcir<ă apoiă muri.ăTremurind,ăMichaelăsparseăt<cerea. — OfiYerulă spune,ăv<ă rogă s<ăm<ă iertaYi,ă dară i-aă fostă team<ăpentruăviaYaăP<rinteluiăInspector. Michaelă seă rugaă Domnuluiă s<ă fieă iertată pentruă c<ă d<duseăsemnalul de tragere, dar Pesaro fuseseăprevenit,ăhot<rîăelăşiăeădeă datoriaă meaă caă s<ă m<ă îngrijescă caă ordineleă P<rinteluiăInspectorăs<ăfieăurmate,ăcaăviaYaăluiăs<ăfieăap<rat<,ăcaăasasiniiăs<ăfieăînl<turaYiăşiănimeniăexcomunicat. Dell'Aquaă seă l<saseă înă genunchiă lâng<ă trupulă luiă Pesaro.ăF<cuăsemnulăcruciiăşiărostiăcuvinteleăsfinte.ăPortugheziiădinăjurulăs<uăîiăpriveauăpeăsamurai,ăjinduindădup<ăordinulăde-ai omorîăpeăucigaşi.ăRestulăoamenilorăluiăKiyamaăseăgr<beauădinspreăpoartaăMisiunii,ăundeăr<m<seser<,ăiarăunănum<rădeăsamurai în uniforme gri porniser<ăînăşirădinspreăgaler<ăcaăs<ăafle ce se întâmplase. Prin furia care aproape îl orbea, Ferrieraăv<zuăc<ănu-şiăputeaăpermiteăoălupt<ăacoloăşiăatunci. — Toat<ălumeaăînapoiălaăbord!ăAduceYiătrupulăluiăPesaro! MohorâYi,ă oameniiă dină echipaă deă peă Y<rmă pornir<ă s<-i îndeplineasc<ăordinul. Blackthorneă coboriă sabia,ă dară nuă oă b<g<ă înă teac<.ă St<teaăprostit, gândindu-seă laă oă înşel<ciune,ă aşteptându-seă s<ă fieăluatăprizonierăşiătârâtălaăbord. Peădunet<,ăRodriguesăspuseăîncet: — Preg<tiYi-v<ăs<ărespingeYiăunăatac,ădarăaveYiăgrij<,ăpentruăDumnezeu! Deăîndat<ăoameniiăseăstrecurar<ăc<treăposturileălor. — AcoperiYi-lăpeăC<pitanulăGeneral.ăPreg<tiYiăbarcazul. Dell'Aquaă seă ridic<ă şiă seă întoarseă c<treă Ferriera,ă careăr<m<seseă arogantă peă pasarel<,ă preg<tindu-se s<-şiă apereăcorabia.

685

— Eştiăr<spunz<torădeămoarteaăacestuiăom,ăşuier<ăP<rinteleăInspector.ăPoftaătaăfanatic<ădeăr<zbunareăşi... — Înainte de a spune în public ceva ce s-arăputeaăs<ăregreYiămaiătârziu,ăEminenY<,ăarăfiăbineăs<ăteăgândeşti,ăîlăîntrerupseăFerriera. M-amă supusă porunciloră tale,ă deşiă ştiam,ă martorămi-eăDumnezeu,ăc<ăfaciăoăgreşeal<ăîngrozitoare.ăM-ai auzit spunându-leăoamenilorămeiăs<ăseăîntoarc<!ăPesaroănuăYiăs-a supusă dumitale,ă nuă mieă şiă adev<rulă esteă c<ă eştiă vinovatădumneata,ădac<ăeăvorbaădeăadev<r.ăNe-aiăîmpiedicat,ăpeăelăşiăpeănoi,ăs<ăneăfacemădatoria!ăAcelăenglezăesteăduşmanul!ăAăfostăoăhot<râreămilitar<,ăpentruăDumnezeu!ăAmăs<ăinformezăLisabona. Cercet<ădinăochiăpreg<tireaădeă lupt<ăaăcorabieiăşiăsamuraiiăcare se apropiau. Rodrigues se îndreptaseă c<treă punteaăprincipal<. — C<pitaneăGeneral,ănuăpotăieşiăînălargăcuăvântulă<staăşiăpeăflux. — Preg<teşteă ună barcază caă s<ă neă remorcheze,ă dac<ă vaă fiănevoie. — S-aăf<cutăasta. Ferrieraă strig<ă laă marinariiă care-lă c<rauă peă Pesaro,ăspunându-leăs<ăseăgr<beasc<.ă Iute,ă toYiă fur<ă înapoiă laăbord.ăTunurileăfur<ămanevrate,ădeşiăpeăascuns,ăşiăfiecareăaveaăcâteădou<ămuscheteăînăapropiere.ăÎnăstângaăşiăînădreaptaăsamuraiiăseăadunauăpeăchei,ădarănuăf<cur<ăniciăoămişcareăvizibil<ădeăaăinterveni.ă Înc<ă peă punte,ă Ferrieraă spuse poruncitoră c<treăMichael: — Spune-leătuturorăs<ăseăîmpr<ştie.ăNu-i nimic aici, nimic deăf<cutăpentruăei.ăAăfostăoăgreşeal<,ăoăgreşeal<ăurât<,ădarăauăavutădreptateăs<ătrag<ăînănostrom.ăZi-leăs<ăseăîmpr<ştie. Nu-iăpl<ceaăs-oăspun<ăşiăarăfiăvrutăs<-i ucid<ăpeătoYi,ădarăputeaăaproapeăs<ămiroas<ăprimejdiaădeăpeădigăşiănuăaveaăalt<ăcaleăde urmat decât retragerea.

686

Michaelăf<cuăceăiăseăspuse.ăOfiYeriiănuăseămişcar<. — Arăfiămaiăbineăs<ăplecaYiăEminenY<,ăspuseăacruăFerriera,ădară<staănuăeăultimulăcuvânt.ăOăs<ăregretaYiăc<ăl-aYiăsalvat. Dell'Aquaă simYeaă şiă elă situaYiaă exploziv<ă care-l înconjura, dar asta nu-lă afect<.ă F<cuă semnulă cruciiă şiă spuseă oă scurt<ăbinecuvântare, apoi se întoarse. — Haide, pilotule! — Deăceăm<ălaşiăs<ăplec?ăîntreb<ăBlackthorneăneîncrez<tor, cu capul plesnindu-i de durere. — Hai cu mine, pilotule! — Darădeăceăm<ălaşiăliber,ănuăînYeleg? — Niciăeu,ăspuseăFerriera.ăAşăvreaăs<ăştiuăadev<ratulămotiv,ăEminenY<.ăNu-iăînc<ăoăameninYareăpentruănoiăşiăBiseric<? Dell'Aqua îl privi lung. Da, ar fi vrut s<ăspun<,ăs<ăştearg<ăaroganYaădeăpeăfiguraăneroad<ădinăfaYaălui.ăDarăoăameninYareăşiămaiămareăesteăr<zboiulăşiăcumăs<ăcâştig<mătimpăpentruătineăşiă cincizeciă deă aniă pentruă Corabiaă Neagr<ă şiă peă cineă s<ăalegem,ă Toranagaă sauă Ishido.ă Nuă înYelegiă nimică dinăproblemele noastre, Ferriera, sau despre ceea ce e în joc, sau despreăfragilitateaăpoziYieiănoastreăaici,ăsauădespreăprimejdii. — V<ărog,ăseniorăKiyama,ămaiăgândiYi-v<.ăV<ăsugerezăc<ăarătrebuiă s<-lă alegeYiăpeă seniorulăToranaga,ă îiă spuseseăacestuiădaimyo cu o zi înăurm<,ăavându-l pe Michael ca interpret, neîncrezându-seăînăjaponezaălui,ăcareăeraădoarămulYumitoare. — Acesta este un amestec nepermis în problemele japoneze şiă înă afaraă jurisdicYieiă voastreă şi,ă deă asemenea,ă barbarulătrebuieăs<ămoar<. Dell'Aquaă îşiă folosiseă întreagaă pricepereă diplomatic<,ă darăKiyamaăfuseseăneînduplecatăşiărefuzaseăs<ăseăhot<rasc<,ăsauăs<-şiăschimbeăpoziYia.ăApoi,ăînăaceaădimineaY<,ăcândămerseseălaăKiyamaăs<-iăspun<ăc<ăprinăvoiaăDomnuluiăenglezulăfuseseăf<cutăneprimejdios,ăseăiviseăoăraz< deăsperanY<. — Am chibzuit la cele ce mi-ai spus, îi spusese Kiyama.

687

N-amăs<ăm<ăal<turăacumăluiăToranaga.ăDeăacumăşiăpân<ăînăziuaă b<t<lieiă amă s<-iă urm<rescă peă ceiă doiă adversariă foarteăatent.ăLaăvremeaăpotrivit<ăamăs<ăaleg.ăIarăacumăsuntădeăacordăs<-l las peăbarbarăs<ăplece...ăNuăpentruăceeaăceămi-ai spus, darădinăpricinaădoamneiăMariko,ăînăcinsteaăei...ăşiăpentruăc<ăAnjin-san e samurai. Ferrieraăînc<ăîiăprivea. — Eăînc<ăenglezulăoăprimejdie? — C<l<torieăpl<cut<,ăC<pitaneăGeneralăşi mergi cu Domnul. Pilotule,ăteăducălaăgaler<ăacum.ăTeăsimYiăbine? — E...ăcapulămeuăe...ăcredăc<ăexplozia.ăM<ălaşiăîntr-adv<răs<ăplec? De ce? — Din pricina doamnei Maria – a doamnei Mariko. Ne-a rugatăs<ăteăap<r<m. Dell'Aqua porni din nou. — Dară<staănu-i un motiv! N-aYiăface-oădoarăpentruăc<ăv-a cerut ea. — Aşa-i,ăspuseăFerriera,ăapoiăstrig<:ăEminenY<,ădeăceăs<ănu-i spuiăîntregulăadev<r? Dell'Aqua nu se opri. Blackthorne porni în urma lui, dar nu-şiăîntoarseăspateleăc<treăcorabie,ăînc<ăaşteptându-se la o curs<. — Nuăareărost.ăŞtiiăc<ăamăs<ăteădistrug.ăAmăs<ăiauăCorabiaăNeagr<. Ferriera râse batjocoritor. — Cu ce, englezule? N-ai nici o corabie. — Ceăvreiăs<ăspui? — N-ai nici o corabie. S-aădus.ăDac<ănuăeraăaşa,ănuăte-aşăfiăl<satăniciodat<ăs< pleci, oricum ne-arăfiăameninYatăEminenYaăSa. — Nu-iăadev<rat. Prină ceaYaă dină capulă s<uă Blackthorneă îlă auziă peă Ferrieraăspunând-oă dină nouă şiă râzândă maiă tareă şiă ad<ugândă cevaă

688

despreăunăaccidentăşiădespreăMânaăDomnuluiăşiă"corabiaătaăeăars<ă dină temelii,ă aşa c<ă n-oă s<ă maiă poYiă loviă corabiaă mea acum,ă deşiă totă eretică şiă duşmană r<mâiă şiă totă oă ameninYareăpentruăCredinY<".ăApoiăîlăv<zuălimpedeăpeăRodriguesăcuămilaăaşternut<ăpeăchipăşiăbuzeleăsaleăseămişcar<ăalc<tuind,ă"da,ăeăadev<rat,ăenglezule". — Nuăeăadev<rat!ăNuăpoateăfiăadev<rat! Atunci,ă preotulă InchiziYieiă spuseă deă laă ună milionă deă legheădep<rtare: — Amă primită ună mesajă înă dimineaYaă astaă deă laă p<rinteleăAlvito.ăPareăc<ăunăcutremurăaăprodusăunăvalăuriaşăşiăvalul... DarăBlackthorneănuăascult<.ăMinteaăluiăYipa:ăCorabia ta s-a dus!ăAiăl<satăs<ăseăîntâmpleăasta!ăCorabiaătaăeădistrus<!ăN-ai corabie! N-ai corabie! N-ai corabie! — Nu-iăadev<rat!ăMinYi!ăCorabiaămeaăesteăîntr-un port sigur şiăp<zit<ădeăpatruămiiădeăoameni!ăEăbineăp<zit<! Cineva spuse: — Dar nu de Mâna Domnului. Apoi Inchizitorul vorbi din nou: — ValulăYi-aăaplecatăcorabia.ăEiăspunăc<ăl<mpileădeăuleiădeăpeă punteă auă fostă r<sturnateă şiă foculă s-a întins. Corabia e distrus<. — Minciuni! Ce-aăf<cutăcartulădeăpeăpunte?ăEăîntotdeaunaăcinevaăpeăpunte.ăEăcuăneputinY<,ăstrig<ăel,ădarăştiaăc<,ăîntr-un fel,ăpreYulăpentruăviaYaăsaăfuseseăcorabia. — Te-aiă ars,ă englezule,ă îlă zgând<riă Ferriera.ă Eştiă pierdut.ăEştiăaiciăpeăvecie.ăN-oăs<ăteăprimeasc<ănimeniăniciodat<ălaăbordulăuneiaădintreăcor<biileănoastre.ăEştiălaăuscatăpeăvecie. Şi-oăYinuăaşaăîntr-una,ăiarăelăsimYiăc<ăseăscufund<.ăApoiăochiiăiăseălimpezir<.ăAuziăstrig<tulăpesc<ruşilorăşiămirosiămirosulăY<rmuluiăşi-lăv<zuăpeăFerriera,ăîşiăv<zuăduşmanulăşiăştiuăc<ăeraă totulă oă minciun<ă caă s<-lă scoat<ă dină minYi.ă Ştiuă cuăsiguranY<ăc<ăşiăpreoYiiăerauăparteădinăcomplot.

689

— Domnulăs<ăteăduc<ăînăiad,ăstrig<ăşiăseărepeziălaăFerrieraăcuăsabiaăridicat<. Darăalergaănumaiăînăvis.ăÎlăprinser<ăuşorăşi-iăluar<ăsabiaăşiăîlăduser<ăîntreădoiăsamuraiăînăuniformeăgriăprintreăceilalYi,ăpân<ăcând ajunse pe pasarela galerei, unde-iăd<dur<ăînapoiăs<biileăşi-lăl<sar<ăînăpace.ăEraăgreuăs<ăvad<ăşiăs<ăaud<,ăminteaăsaăabiaăjudeca,ă cufundat<ă înă durere,ă dară eraă sigură c<ă totulă nuă eraădecâtăoăp<c<leal<ăcaăs<-lăscoat<ădinăminYiăşiăvorăreuşiădac<ănuăf<ceaăun mare efort. — AjutaYi-m<,ă seă rug<,ă s<ă m<ă ajuteă cineva,ă apoiă Yabuă fuăal<turiădeăelăşiăVinckăşiăvasaliiăluiăşiăelănuămaiăputuădeosebiălimbile. Îlăajutar<ăs<ăurceălaăbord,ăKiriăeraăşiăeaăpeăundevaăprinăjurăcuăSazuko,ăunăcopilăplângeaăînăbraYeleăuneiăslujnice, resturile garnizoanei samurailor în maro se înghesuiau pe punte printreăvâslaşiăşiămarinari. Mirosă deă sudoare,ă sudoareă deă team<.ă Yabuă îiă vorbea.ă ŞiăVinck.ăÎiătrebuiămult<ăvremeăs<ăseăpoat<ăconcentra. — Pilotule!ăDeăce,ăînănumeleăluiăIisus,ăYi-au dat drumul? — Eu... ei... Nuăputuăalc<tuiăcuvintele.ăApoi,ăcumvaăseăreg<siăpeădunet<ăşiăYabuăporunceaăc<pitanuluiăs<ăias<ăînălargăînainteăcaăIshidoăs<ăseăr<zgândeasc<ăşiăînainteăcaăsamuraiiăînăgriădeăpeăcheiăs<ăseă r<zgândeasc<,ă spunându-iă s<ă porneasc<ă cuă toat<ă viteza c<treăNagasaki. Kiri spuse: — Îmiăpareăr<u,ăYabu-sama, v<ărog,ămaiăîntâiălaăYedo,ămaiăîntâiătrebuieăs<ămergemălaăYedo. Vâsleleă îndep<rtar<ăgaleraădeăchei,ă împingând-o împotriva fluxuluiă şiă aă vântuluiă şiă ieşiă înă mijloculă curentului,ă cuăpesc<ruşiiă Yipând înă caleaă eiă siă Blackthorneă seă adun<,ăsmulgându-seădinăameYeal<,ăîndeajunsăpentruăaăspune: — Nu,ă îmiă pareă r<u.ă Mergemă Yokohama.ă Trebuieă

690

Yokohama. — Maiăîntâiălu<măoameniălaăNagasaki,ăAnjin-san, înYelegi?ăImportant. Mai întâi, oameni. Avem plan, spuse Yabu. — Nu, mergem Yokohama. Corabia mea primejdie. — Ceăprimejdie?ăîntreb<ăYabu. — Creştiniiăspun...ăspunăfoc. — Pentru numele lui Cristos, pilotule! Ce s-aăîntâmplat?ăYip<ăVinck. Blackthorneăar<t<ăcuămânaătremurând<ăc<treălorc<. — Aceia mi-au spus... mi-au spusă c<ă Erasmus e pierdut, Johann.ăCorabiaănoastr<ăs-a dus. A ars. Apoi izbucni: — Oh,ăDoamne,ăf<ăs<ăfieătotulăoăminciun<! CAPITOLUL 60 St<teaăînăapaăpuYinăadânc<ăşiăpriveaăscheletulăcarbonizatăalăcorabieiăsale,ăaruncatăpeăY<rmăşiăr<sturnat,ăsp<latădinăcând în cândă deă valuriă mici,ă laă şaptezeciă deă iarziă înă mare,ă f<r<ăcatarge,ă f<r<ăpunYi,ă totulădus,ă afar<ă deăchil<ă şiă deă coasteleăcopastieiăcareăînYepauăcerul. — MaimuYeleăauăîncercatăs-oăarunceăpeăY<rm,ăspuseămohorâtăVinck. — Nu, fluxul a dus-oăpân<ăaici. — Pentru numele lui Dumnezeu, de ce spui asta, pilotule? Dac<ăteăprindeăunăafurisitădeăfocăşiăeştiălâng-un blestemat de Y<rm,ă teă puiă peăuscată caă s<ă teă lupYiă cuă foculă acolo.ă Iisuse,ăchiarăşiăscârboşeniileăasteaătic<loaseăştiuăasta! Vinckăscuip<ăînănisip. — MaimuYe!ăN-arăfiătrebuităs<ăle-oălaşiăniciodat<ăpeămân<.ăCe-oăs<ăfacemăacu?ăCumăoăs<ăajungemăacas<?ăTrebuiaăs-o fi

691

l<satăînăsiguranY<ălaăYedoăşiăpeănoiătotăacolo,ăcuăeţii noştri. Voceaăplâng<reaY<ăaăluiăVinckăîlăirit<ăpeăBlackthorne.ăTotăceăvenea de la Vinck îl irita acum. De trei ori în ultima s<pt<mân<,ă cândă nu-iă maiă putuseă înduraă scânceteleă şiăacuzaYiileă şiă plânsetele,ă fuseseă gataă s<ă leă porunceasc<ăvasalilorăs<iăs<-lăînjunghieăpeăt<cuteăpeăVinckăşiăs<-l arunce pesteăbord,ăcaăs<-lăscapeădeăsuferinYaălui.ăDarăîşiăst<pâniseădeăfiecareădat<ămâniaăşiăseăduseseăsubăpunYi,ăsauăpeădunet<,ăcaăs<-lă cauteăpeăYabu.ăLâng<ăYabu,ăVinckănuăscoteaăniciăunăsunet,ă îngheYată deă spaim<ă şiă peă bun<ă dreptate.ă Peă bordă îiăfuseseă uşoră s<ă seă st<pâneasc<.ă Aici,ă ruşinată deă goliciuneaăcorabieiăsale,ănuăeraăuşor. — Poateă c<ă auă pus-oă peă Y<rm,ă Johann,ă spuseă obosită deămoarte. — M<ăprindăc<ăscârboşeniileăauăpus-o pe uscat, da' n-au stins focul.ă Dumnezeuă s<-iă blestemeă peă toYi,ă vedea-i-aşă înă iad.ăN-ară fiă trebuită s<ă l<s<mă jappii peă ea!ă ÎmpuYite,ă scârboase maimuYe! Blackthorneă îşiă astup<ă urechileă şiă seă concentr<ă asupraăgalerei.ăEraăancorat<ăînăvânt,ălaăchei,ălaăcâtevaăsuteădeăpaşiămaiăjos,ălâng<ăsatulăYokohama.ăAd<posturileăRegimentuluiădeă Muscheteă erauă înc<ă împr<ştiateă peă Y<rmă şiă laă poaleleădealurilor,ăoameniiă f<cândă instrucYieăgr<biYi,ă cuăoăurm<ădeăîngrijorareăplutindădeasupraătuturor.ăEraăoăziăînsorit<,ăcald<ăşiăadiaăunăvântăpl<cut.ăNasulăluiăprinseăoăurm<ădeăparfumădeămimoze.ăLeăputeaăvedeaăpeăKiriăşiăpeădoamnaăSazukoăstândădeă vorb<ă peă punteaă deă laă pup<ă subă umbreleă deă soareăportocaliiăşiăseăîntreb<ădac<ăparfumulăveneaădeălaăele.ăÎiăz<riăpeăYabuă şiăpeăNagaăp<şindă înă susă şiă înă josăpeăchei.ăNagaăvorbeaă şiă Yabuă asculta,ă amândoiă foarteă încordaYi.ă Apoiă îiăv<zuăprivindăc<treăel.ăSimYiănelinişteaălor. Cândă galeraă dublaseă capul,ă înă urm<ă cuă dou<ă ore,ă Yabuăspusese:

692

— Deă ceă s<ă teă uiYiă maiă deă aproape,ă Anjin-san? Corabia moart<,ă neh? Totulă terminat,ă mergemă Yedo.ă Preg<timăr<zboi.ăNuămaiăeătimpăacum. — Îmiăpareăr<u,ăoprimăaici.ăTrebuieăprivităîndeaproape,ăv<ărog. — MergemăYedo.ăCorabiaămoart<,ăterminat<,ăneh? — Dumneata vrei, dumneata pleci. Eu înot. — Aşteapt<.ăCorabiaămoart<,ăneh? — Îmiăpareăr<u,ăteărog,ăopreşte.ăPuYinătimp,ăapoiăYedo. Înăceleădinăurm<ăYabuăseăînvoiseăşiăeiătr<seser<ălaăY<rmăşi-l întâlniser<ăpeăNaga. — Îmiă pareă r<u,ă Anjin-san, neh? spusese Naga cu ochii înroşiYiădeănesomn. — Da.ăÎmiăpareăr<u.ăCeăs-a întâmplat? — Îmiăpareăr<u,ănuăştiu.ăNuăhonto. Nuăamăfostăaici,ăînYelegi?ăMi s-a poruncit Mishima câteva zile. Când întors, oamenii spus cutremur noaptea,ă totulă întâmplată noaptea,ă înYelegi?ăÎnYelegiă"cutremur",ăAnjin-san? — ÎnYeleg,ăda.ăTeărog,ăcontinu<. — Aşaă c<ă mică cutremură noaptea.ăCâYivaă oameniă spusă valăînalt sosit, unii spun nu val înalt, ci doar un singur val mare, vală deă furtun<.ă Aă fostă oă furtun<ă în noaptea aia, neh? Un tai-fun mic. ÎnYelegiă"tai-fun"? — Da. — Ah,ăîmiăpareăr<u.ăNoapteăfoarteăîntunecoas<.ăEiăauăspusăsosită vală mare,ă auă spusă l<mpileă cuă uieiă peă punteă spart.ăCorabia prins foc, neh? Totulăînăfl<c<ri,ăiuteăfoarte. — Darăstr<jile,ăNaga-san? Unde oamenii punte? — Foarteăîntuneric.ăFocăfoarteăiute,ăînYelegi?ăÎmiăpareăr<u,ăshigata ga nai, neh? ad<ug<ăîncurajator. — Unde oamenii punte, Naga-san? Amăl<satăstr<ji,ăneh? — Când m-amă întorsă oă ziămaiă târziu,ă foarteănec<jit,ăneh? Corabiaăterminat<,ăînc<ăarândăacoloăînăap<ămic<,ălâng<ăY<rm.ă

693

Corabia terminat<.ă Amă luată toYiă oameniiă deă peă corabieă şiătoateă patruleleă deă Y<rmă dină noapteaă aceea.ă Le-am cerut raport. Nimeni nu e sigur ce s-a întâmplat. FaYaăluiăNagaăseăîntunec<. — Le-amă poruncită s<ă salvezeă – s< adune tot ce se putea, înYelegi,ătotul.ăToateăacum,ăaiciăînătab<r<. Ar<t<ăc<treăplatou. — Subăpaz<.ăStr<jileămele.ăApoiăi-amăucisăşiăm-am întors la Mishimaăs<ăîiăspunăsenioruluiăToranaga. — PeătoYi?ăToYiămorYi? — Da.ăNuăşi-au îndeplinit datoria. — Ce-a spus seniorul Toranaga? — Foarteă furios.ă Foarteă peă dreptă s<ă fieă furios,ă neh? Am oferit seppuku. Seniorulă Toranagaă aă refuzată încuviinYeze.ăEhei, seniorul Toranaga foarte furios, Anjin-san. Nagaăflutur<ăoămân<ănervosăc<treăfalez<. — Întregul regiment pedepsit, Anjin-san.ăToYi.ăToYiăofiYeriiădeăaici,ăpedepsiYi,ăAnjin-san.ăTrimişiălaăMishima.ăCincizeciăşiăoptădejaăseppuku. Blackthorneăseăgândiseălaănum<rulăacestaăşiăarăfiăvrutăs<ăYipe:ă"Cinciămiiăsauăcincizeciădeămiiănuăpotăs<ăacopereăpierdereaăcorabiei mele!" — R<u,ărostiăguraălui,ăda,ăfoarteăr<u. — Da.ă Maiă bineă mergiă Yedoă ast<zi.ă R<zboiă azi,ă mâine,ăpoimâine.ăÎmiăpareăr<u. Apoi,ă Nagaă vorbiseă îndelungă cuă Yabuă şiă Blackthorneăposomorât, urând sunetele greoaie, urându-lăpeăNagaăşiăpeăYabuăşiăpeătoYiăceilalYi,ăabiaăputuseăs<ăînYeleag<,ădeşiăv<zuseănelinişteaăluiăYabuăcrescând.ăNagaăseăîntorseseădinănouăc<treăel,ăcuăoăhot<râreăstânjenit<ăînăpriviri. — Îmiă pareă r<u,ă Anjin-san, nimic mai mult putut face. Honto, neh? BlackthorneăseăforYaseăs<ădeaădinăcap.

694

— Honto. Domo, Naga-san. Shigata ga nai. Îşiăceruseă iertareăşi-iăp<r<siseăducându-seă laăcorabieăs<ă fieăsingur, nemaiavând încredere în el, în furia lui înnebunitoare,ăştiindăc<ănuăeraănimicădeăf<cut,ăc<ăn-ar fi aflat niciodat<ămaiămultădinăadev<r,ăoricareăarăfiăfostăadev<rul,ăelăîşiăpierduseăoricumăcorabia,ăc<ăpreoYiiăf<cuser<ăcumvaăcaăs<ăpl<teasc<ă oameni,ă sauă s<ă conving<ă oameni,ă sauă s<-i ameninYe,ăs<ăfac<ăaceast<ămurd<rie.ăFugiseădeăYabuăşiăNagaămergândăîncetăşiădrept,ădarăînainteădeăaăputeaăsc<pa,ăVinckăalergaseă dup< elă şiă îlă rugaseă s<ă nu-lă laseă singur.ă V<zândăspaima care-lă st<pânea,ă încuviinYaseă şi-iă îng<duiseă s<-l urmeze.ăDarăîlăîndep<rtaseădinăminte. Apoi, dintr-odat<,ăacoloăpeăY<rm,ăd<duser<ăpesteăr<m<şiYeleăsinistreăaleăcapetelor,ămaiămultădeăoăsut<,ăascunseăvederii de peăcheiădeă c<treăduneă şiă înfipteă înă Yepi.ăP<s<riădeămareă seăridicar<ă într-unănorăalb,ăYip<tor,ă înătimpăceăeiăseăapropiar<,ădup<ăcareăseăaşezar<ădinănouăcaăs<ăcontinueăs<ăleăr<scoleasc<,ăcertându-seăpeăprad<,ăodat<ăceăeiăseăîndep<rtaser<. Acum cercetaă corpulă naveiă st<pânită deă ună gând.ă Marikoăv<zuseăadev<rulăşiăîlăşoptiseăluiăKiyama,ăsauăpreoYilor.ă"F<r<ăcorabia sa, Anjin-san este neputincios împotriva Bisericii. V<ăcerăs<-lăl<saYiăînăviaY<.ăDistrugeYi-i doar corabia..." Îiăputeaăauziăglasulăşiăavusese dreptate.ăEraăoăsoluYieăatâtădeăsimpl<ălaăproblemaăcatolicilor.ăDa,ădarăoricareădintreăeiăs-ar fiă gândită laă acelaşiă lucruă şiă cumăauă trecută oareă printreă ceiăpatru mii de oameni? Pe cine au mituit? Cum? Nuăconteaz<ăcum,ăsauădeăce.ăAuăcâştigat. Dumnezeuăs<ăm<ăajute.ăF<r<ăcorabiaămeaăsuntămort.ăNuăpotăs<-lăajutăpeăToranaga,ăiarăr<zboiulă<staăoăs<ăneăînghit<ăpeătoYi. — S<rman<ăcorabie,ăspuse,ăiart<-m<,ăeăatâtădeătristăs<ămoriăf<r<ărost.ăDup<ăatâteaălegheăstr<b<tute — Ha? spuse Vinck — Nimic.ă S<rman<ă corabie,ă iart<-m<.ă Nuă m-amă înYelesă

695

niciodat<ăcuăea,ăsauăcuăaltcinevaăînăprivinYaăasta.ăS<rmanaăMariko. Iart-oăşiăpeăea. — Ce-ai spus, pilotule? — Nimic. Gândeam cu glas tare. — Ai spus ceva. Te-am auzit spunând ceva, pentru Dumnezeu! — PentruăDumnezeu,ătaciădinăgur<! — Aşa,ăs<-miătac<ăgura,ănu?ăSuntemăosândiYiăaiciăal<turiădeăscârboşeniileăasteaăpentruărestulăvieYiiănoastre,ăeh? — Da! — Trebuieă s<ă neă gudur<mă peă lâng<ă afurisiteleă asteaă deăcapeteăplineăcuăb<legarăp<gân,ăpentruătotărestulăvieYiiănoastreăîmpuYiteă şiă câtă timpă astaă oă s<ă maiă dureze,ă totă ce-oră s<ăvorbeasc<ăoăs<ăfieăr<zboi,ăr<zboi,ăr<zboi,ănu? — Da. — Da, nu-iăaşa? ÎntregulătrupăalăluiăVinckătremuraăşiăBlackthorneăseăpreg<ti. — Eăgreşealaăta.ăTuăaiăspusăs<ăvenimăînăJaponiiăşiăamăvenităşiăcâYiăauămurităpeădrumăîncoace?ăTuăeştiădeăvin<. — Da.ăÎmiăpareăr<u,ădarăaiădreptate! — ÎYiăpareăr<u,ăpilotule?ăŞiăcumăoăs<ăajungemăacas<?ăAsta-i blestemataătaădeăslujb<,ăs<ăneăduciăacas<.ăCumăoăs<ăfaciăasta,ăeh? — Nuăştiu.ăVreoăalt<ăcorabieăde-aănoastr<ăoăs<ăajung<ăaici,ăJohann. Trebuieădoarăs<ăaştept<m. — S<ă aştept<m?ă Câtă s-aştept<m?ă Cinciă aniă scârboşi?ăDou<zeci?ăIisuseăCristoase,ăsingurăaiăspusăc<ă<ştia,ăcapeteleăasteaăplineădeăb<legar,ăseăr<zboiescăacum! VinckăîşiăieşiădinăminYi. — Orăs<ăneăiaăcapulădintreăumeriăşiăoăs<-l înfig<ăcaăpeăceleădeăcoloăşiăp<s<rileăorăs<ăneăm<nânce... Ună râsă nes<n<tos,ă puternic,ă îlă scutur<ă şiă b<g<ă mânaă înăc<maş<.ăBlackthorneăv<zuămânerulăpistoluluiăşiă i-ar fi fost

696

foarteăuşorăs<-lăculceăpeăVinckălaăp<mântăşiăs<-i ia arma, dar nuăf<cuănimicăcaăs<ăseăapere.ăVinckăîiăflutur<ăpistolulăînăfaY<,ăYop<indă deă jură împrejură cuă oă sclipireă nebuneasc<ă înă ochi.ăBlackthorneă aştept<ă netem<tor,ă sperândă sosireaă glonYului,ăapoiăVinckăoărupseălaăfug<ăînăjosulăplajei,ăsperiindăp<s<rileăcareăseăridicar<ă înăcaleaă luiăchir<indăşiăcronc<nind.ăAlerg<ănebuneşteăînc<ăoăsut<ădeăpaşiăsauămaiămult,ăapoiăseăpr<buşi,ărostogolindu-seăpeăspate,ăcuăpicioareleăşiămâinileăfluturând,ăstrigândăobscenit<Yi.ăDup<ăunămomentăseăîntoarseăpeăburt<ăcuă ună ultimă Yip<t,ă cuă faYaă laă Blackthorneă şiă îngheY<.ă Seăaşternuăt<cerea. CândăBlackthorneăajunseălâng<ăVinck,ăpistolulăeraăîndreptatăc<treăel,ăochiiăseăholbauălaăelăcuăduşm<nieănebuneasc<,ăiarăbuzeleădezveleauădinYiiărânjiYi.ăVinckăeraămort.ăBlackthorneăîiă închiseă ochii,ă îlă s<lt<ă peă um<ră şiă porniă înapoi.ă CâYivaăsamuraiăalergauăc<treăel,ăcuăNagaăşiăYabuăînăfrunte. — Ce s-a întâmplat, Anjin-san? — A înnebunit. — Aşa?ăEămort? — Da.ăMaiăîntâiăîngrop<m,ăapoiăYedo.ăÎnăregul<? — Hai. Blackthorneătrimiseădup<ăoăcazmaăşiăîiărug<ăs<-l lase singur pentruă ună timpă şi-l îngrop<ă peă Vinckă deasupraă linieiăfluxului,ăpeăcreastaăuneiăridic<turiăcareădominaăepava.ăSpuseăoărug<ciuneădeasupraăgropiiăşiăînfipseăoăcruceăîncropit<ădinădou<ăbuc<Yiădeălemnăadusădeăap<.ăFuseseăfoarteăuşorăs<ăspun<ărug<ciunile.ăLeărostiseădeăpreaămulteăori.ăNumaiăînăaceast<ăc<l<torieădeăpesteăoăsut<ădeăoriăpentruăpropriulăs<uăechipaj,ădeăcândăp<r<siser<ăOlanda.ăDoarăBaccusăvanăNekkăşiămusulăCroocqămaiătr<iauăacum,ăceilalYiăerauădeăpeăcelelalteănave.ăSalamonămutul,ăJanăRoper,ăSonicăbuc<tarul,ăGinselăvelarul. Cinciă cor<biiă şiă patruă suteă nou<zeciă şiă şaseă deăoameni.ăŞiăacum, Vinck. S-auădusătoYiăacum.ăAmămaiăr<masădoarăşapte.ă

697

Şiăpentruăce? Caăs<ăînconjur<măglobul?ăS<ăfimăprimii? — Nuăştiu,ăspuseăelăvorbindămormântului,ădarăastaănuăseăvaămai întâmpla acum. F<cu totul cum se cuvenea. — Sayonara, Johann. Coborîăc<treămareăşiăînot<ăgolăc<treăepav<ăcaăs<ăseăpurifice.ăLeăspuseseăluiăNagaăşiăluiăYabuăc<ăacestaăeraăobiceiulălor,ădup<ăceăîngropauăpeăunulădintreăaiălorăînăp<mânt.ăC<pitanulătrebuia s-oăfac<ăsingur,ădac<ănuăeraăaltcinevaăşiămareaăeraăcea care purifica înaintea Dumnezeului lor, care era Dumnezeulăcreştin,ădarănuăchiarăacelaşiăcaăcelăiezuit. Seăag<Y<ădeăunaădintreăcoasteleăcor<bieiăşiăv<zuăc<ăcochiliileăîncepuser<ădejaăs<ăseăaduneăşiănisipulăs<ăseăaşezeăpesteăchil<,ălaătreiăstânjeniăsubăap<.ăÎnăcurândămareaăoăvaăluaăînăst<pânireăşiăcorabiaăvaădispare.ăPriviăînăjurăf<r<ăYint<.ăNimicădeăsalvat,ăîşiăspuse,ăf<r<ăs<ăseăaştepteădeăfaptălaăceva. Înot<ăc<treăY<rm.ăOăparteădinăvasaliiăs<iăîlăaşteptau cu haine curate.ăSeăîmbr<c<,ăîşiăpuseăs<biileăînăbrâuăşiăporniăînapoi.ăÎnăapropiereaăY<rmului,ăunulădinăvasaliăar<t<ăcuămâna: — Anjin-san! Unăporumbelăc<l<torăurm<ritădeăunăşoimăb<teaăfurtunosădinăaripi,ăîncercândăs<ăscapeăc<treăhulub<riaădinăsat.ăHulub<riaăeraă înăpodulăceleiămaiă înalteă cl<diri,ă ridicateăpeă Y<rmăpeăoămic<ămovil<.ăCândămaiăaveaăînc<ăoăsut<ădeăiarziăpân<ăacolo,ăşoimulă seă în<lY<ă deasupraă pr<ziiă sale,ă îşiă strânseă aripileă şiăplonj<.ăÎşiăatinseăpradaăîntr-o izbucnire de pene, dar lovitura nuăfuăperfect<.ăPorumbelulăc<zuăYipândăcaăşiăcumăarăfiăfostălovitădeămoarte,ăapoi,ăaproapeădeăp<mânt,ăîşiăreveniăşiăzbur<ăc<treăcas<.ăSeăstrecur<ăprintr-oăgaur<ăaăhulub<riei,ăiarăşoimulăYip<ă ik, ik, ik deăfurieălaăcâYivaăpaşiăînăurm<ăşiătoat<ălumeaăstrig<ăvesel<,ăînăafar<ădeăBlackthorne.ăNiciăm<carăisteYimeaăşiăcurajulăporumbeluluiănu-lăatinser<.ăNimicănu-l mai putea

698

atinge. — Bine, neh? spuseă unulă dintreă vasaliiă s<i,ă stânjenită deăîmpietrireaăst<pânuluiăs<u. — Da. Blackthorneă porniă înapoiă c<treă galer<.ă Yabu era acolo cu doamnaăKiri,ăSazukoăşiăc<pitanul.ăTotulăeraăgata. — Yabu-san, ima Yedo ka? întreb<ăel. Dar Yabu nu-iăr<spunseăşiănimeniănu-lăb<g<ăînăseam<.ăToYiăochiiăerauă îndreptaYiăc<treăNagaăcareăporniseăc<treăsat.ăUnăîngrijitorădeăporumbeiăîiăieşiăînăcaleădinăcl<dire.ăNagaărupseăsigiliulăşiăcitiăfâşiaădeăhârtie. "GaleraăşiătoYiăceiădeălaăbordăs<ăsteaălaăYokohamaăpân<ăcândăsosesc." Era semnat: "Toranaga". *** C<l<reYiiă trecur<ă înă goan<ă pesteă buzaă dealuluiă odat<ă cuăsoareleă dimineYii.ă Maiă întâiă cincizeciă deă cercetaşiă dinăavangard<,ăconduşiădeăBuntaro.ăApoiăpurt<toriiădeăstindarde,ăapoiă Toranaga.ă Dup<ă elă urmaă restulă deă r<zboiniciă subăcomandaă luiă Omi.ă Înă urmaă loră veneaă p<rinteleă AlvitoăTsukku-san cuăzeceăacoliYiăîntr-unăgrupăstrânsăşiădup<ăeiăoămic<ăariergard<,ăprintreăeiăvân<toriăcuăşoimiăpeăm<nuşileălor,ătoYiăcuăcapişoane,ăînăafar<ădeăunămareăşoimăcuăochiiăgalbeni.ăToYiăsamuraiiăerauăbineăînarmaYiăşiăpurtauăc<m<şiădeăzaleăşiăarmuraădeăb<t<lieăaăcavaleriei. Toranagaăc<l<reaăcuăuşurinY<,ăsufletulăs<uăeliberat acum, un omănouăşiămaiăputernicăşiăeraăbucurosăc<ăseăafl<ălaăcap<tulăc<l<toriei.ă Trecuser<ă dou<ă zileă şiă jum<tateă deă cândă îiătrimiseseăporunc<ă luiăNagaă s<ă Yin<ăgaleraă laăYokohamaă şiăp<r<siseăMishimaăînăacestămarşăforYat.ăVeniser<ăfoarteăiute,ăluând cai proaspeYiălaăfiecareădou<zeciădeări. La una dintre

699

staYiileădeăpoşt<,ăundeăcaiiănuăfuseser<ăpreg<tiYi,ăsamuraiulăresponsabilă fuseseă îndep<rtat,ă veniturileă luiă dateă altuiaă şiăfuseseă invitată deîndat<ă s<-şiă fac<ă seppuku, sauă s<-şiă rad<ăcapulăşiăs<ădevin< preot. Samuraiul alesese moartea. Prostul fusese prevenit, gândi Toranaga. Întreg Kwanto e mobilizată şiă peă picioră deă r<zboi.ă Totuşi,ă acelă omă n-a însemnat pe de-a-ntregulă oă pierdere,ă îşiă spuse.ă Celă puYinăştireaăacestuiăexempluăoăs<ăfulgereăde-a lungul domeniilor meleăşiăn-oăs<ămaiăfieăîntârzieriăinutile. Atâtă deă multeă înc<ă deă f<cut,ă seă gândi,ăminteaă umblându-i freneticăprintreă fapteăşiăplanuri.ă Înăpatruăzileăvaăveniăziua. Cea de-aădou<zeciăşiăunaăziăaăceleiăde-a optsprezecea luni, Luna Pentru Privitul Cerului.ă Ast<ziă laă Osaka,ă OgakiăTakamoto, curtean al suitei imperiale, va merge oficial la IshidoăşiăvaăanunYaăcuăp<rereădeăr<uăc<ăvizitaăFiuluiăCeruluiălaă Osakaă vaă trebuiă amânat<ă pentruă câtevaă zile,ă datorit<ăs<n<t<Yiiăşubredeăaăacestuia. Fuseseăatâtădeăuşorăca s<ăaranjezeăîntârzierea.ăDeşiăOgakiăeraăPrinYă deă ală şapteleaă Rangă şiă descendentă dină împ<ratulăGo-Shoko,ăalănou<zeciăşiăcincileaădinădinastie,ăeraăs<racăcaătoYiăceilalYiămembriiăaiăCurYiiăImperiale.ăCurteaănuăaveaăniciăunăvenităalăs<u,ădoarăsamuraiiăaveauăvenităşi,ădeăsuteădeăani,ătrebuiaă s<ă tr<iasc<ă dină subsidii,ă întotdeauna grijuliu controlateă şiă destulă deă sc<zute,ă puseă laă dispoziYiaă eiă deăshōguni, kwampaku, sauă juntaă militar<ă careă eraă laă putere.ăAşaă c<ă Toranaga,ă umilă şiă foarteă prev<z<tor,ă îiă puseseă laădispoziYieă luiă Ogaki,ă prină intermediari,ă zeceă miiă deă koku anualăspreăaăfiădaYiărudelorănevoiaşe,ădup<ăcumăhot<raăOgakiăînsuşi,ăspunândăcuăsmereniaăcuvenit<ăc<,ăfiindăunăMinowaraăşi,ăcaăatare,ăşiăelădescendentădinăGo-Shoko,ăeraăîncântatăs<-i fieădeăajutorăşi n<d<jduiaăc<ăÎn<lYimeaăSaăvaăaveaăgrij<ădeăpreYioasa-iăs<n<tateăînăclimaăatâtădeăînşel<toareădeălaăOsaka,ămaiăcuăseam<ăînăjurulăzileiădeădou<zeciăşiădoi.

700

BineînYeles,ă n-aveaă niciă oă garanYieă c<ă Ogakiă îlă puteaăconvingeăsauănuăpeăÎn<lYimeaăSa,ădarăToranagaăpresupusese c<ăsfetniciiăFiuluiăCeruluiă– sauăFiulăCeruluiă însuşiă– ar fi fostă bucuroşiă deă oă asemeneaă scuz<ă pentruă oă amânare,ăsperândăca,ă înăceleădinăurm<,ăvizitaă s<ă fieăanulat<.ăDoarăoăsingur<ădat<ă înă treiă secoleă îşiă p<r<siseă ună împ<rată aflată peătron sanctuarulădinăKyoto.ăAceastaăfuseseăînăurm<ăcuăpatruăani,ă laă invitaYiaă luiă Taikōă deă aă priviă florileă deă cireşă dinăpreajmaă casteluluiă Osaka,ă ceeaă ceă aveaă s<ă coincid<ă cuăcedareaătitluluiăs<uădeăkwampaku înăfavoareaăluiăYaemonăşiăastfel,ă deă laă sineă înYeles,ă seă puseseă peceteaă imperial<ă peăsuccesiune. De obicei nici un daimyo, nici chiar Toranaga, n-ar fi îndr<znită s<ă fac<ă oă asemeneaă propunereă unuiă membruă alăcurYii,ă pentruă c<ă eraă oă insult<ă şiă uzurpaă drepturileă unuiăsuperior – în acest caz Consiliul – şiăară fiă fostă socotit<ădeăîndat<ătr<dare;ăaşaăcum,ădeăfapt,ăşiăera.ăDarăToranagaăştiaăc<ăfusueseădejaăacuzatădeătr<dare. MâineăIshidoăşiăaliaYiiăs<iăvorăporniăîmpotrivaămea.ăCâtătimpămi-aămaiăr<mas?ăUndeăarătrebuiăs<ăfieăbătălia? La Odawara? Victoria depinde doar de timp şiă loc,ă nuă deă num<rulăoamenilor.ăEiăvorăfiămaiămulYiălaănum<r,ăvorăfiăcelăpuYinătreiăcontra unul. N-are a face, gândi, Ishido iese din castelul Osaka! Mariko l-aă forYată s<ă ias<.ă Înă partidaă deă şahăpentruăputere mi-am sacrificat regina, dar Ishido a pierdut dou<ăture. Da,ă dară înă ultimaă partid<ă tuă aiă pierdută maiă multă decâtă oăregin<.ăAiăpierdutăoăcorabie.ăUnăpionăpoateădeveniăoăregin<,ădar nu o corabie! Coborauădealulă înă trapă s<ltat.ă Josăeraămarea.ăTrecur<ădeăoăcotitur<ăaădrumului,ăz<rir<ăsatulăYokohama,ăcuăepava chiar lâng<ăY<rm.ăVedeaăplatoulăundeăRegimentulădeăMuscheteăeraăaliniatăpentruătrecereăînărevist<,ăcuăcaiiăşiătotăechipamentul,ă

701

cuămuscheteleăînăcoburi,ăiarăceilalYiăsamurai,ălaăfelădeăbineăînarmaYi,ă erauăaliniaYiă de-aă lulgulădrumuluiă lâng<ă Y<rm,ă caăgard<ă deă onoare.ă Laă margineaă satuluiă Y<raniiă erauăîngenuncheaYiăînăşiruriăordonate,ăaşteptândăs<-l întâmpine cu toat<ăcinstea.ăDincoloădeăelăseăg<seaăgaleraăpeăcareăaşteptauămarinariiă şiă c<pitaniiă lor.ă De-oă parteă şiă deă altaă aă digului,ăb<rcileăpesc<reştiăfuseser<ătraseălaămalăşiăaliniateăcuăgrij<,ăiarăelăîşiăpuseseăînăminteăs<-lădojeneasc<ăpeăNaga.ăPorunciseăcaăregimentulăs<ăfieăgataăpentruăplecareăimediat<,ădarăs<ăopreştiăY<raniiădeălaăpescuităoriămuncaăcâmpuluiăeraăoănechibzuinY<. Seăr<suciăînăşaăşiăchem<ăun samurai, poruncindu-iăs<-iăspun<ăluiăBuntaroăs<ăseăduc<ăînainteăs<ăvad<ădac<ătotulăeraăpreg<tităşiăînăsiguranY<. — Apoi du-teăînăsatăşiătrimiteătoYiăY<raniiălaătreburileălor,ăînăafar<ădeăstarosteleăsatului. — Da,ăAlteY<. Omulăd<duăpinteniăcaluluiăşiăplec< în galop. AcumăToranagaăseăg<seaădestulădeăaproapeădeăplatouăcaăs<ădeosebeasc<ăchipurile:ăiat<-l pe Anjin-san şiăpeăYabu,ăapoiăpeăKiriă şiă peă doamnaăSazuko.ă Inimaă începuă s<-iă bat<ămaiărepede. *** Buntaro galopa de-aă lungulădrumului,ă cuăarculăuriaşă şi cu dou<ătolbeăplineăcuăs<geYiăînăspate,ăurmatăîndeaproapeădeăoăjum<tateădeăduzin<ădeăsamurai.ăP<r<sir<ădrumulăşiăieşir<ăpeăplatou.ăImediatăîlăv<zuăpeăBlackthorneăşiăchipulăiăseăîntunec<ăşiă maiă tare.ă Traseă deă frâuă şiă priviă cercet<toră înă jur.ă Unăpodium acoperit,ăcuăoăsingur<ăpern<,ăeraăridicatăcuăfaYaăspreăregiment.ă Al<turiă seă aflaă altul,ă maiă mică şiă maiă scund.ă Laăad<postulăluiăaşteptauăKiriăşiădoamnaăSazuko.ăYabuăseăaflaăînăfrunteaăregimentului,ăcaăofiYerulăcelămaiămareăînăgrad,ăcuă

702

Nagaă înădreaptaă luiă şiăAnjin-san înă stânga.ăTotulăp<reaă înăordineăşiăBuntaroăf<cuăsemnăcorpuluiăprincipalăalăcoloaneiăs<ăînainteze.ăAvangardaăsosiălaătrap,ădesc<lec<ăşiăseăr<spândiăînăjurul podiumului principal.ăAtunciăToranagaăînaint<ăc<lareăpeăplatou.ăNagaăîn<lY<ăsteagulădeălupt<.ăImediatăceiăpatruămiiădeăoameniăstrigar<:ă"Toranagaaaa!"ăşiăseăînclinar<. Toranagaănuăleăr<spunseălaăsalut.ăÎntr-oăt<cereădes<vârşit<ăîiăcercet<ă cuă privirea.ăB<g<ă deă seam<ă c<ă Buntaroă seă uitaă peăfurişălaăAnjin-san. Yabu purta sabia pe care i-oăd<ruise,ădar p<reaăfoarteăneliniştit.ăPlec<ciuneaăluiăAnjin-san eraăcorect<ăşiăneşov<ielnic<,ăiarămânerulăsabieiăsale,ărupt.ăKiriăşiăceaămaiătân<r<ăconcubin<ăaăluiăerauăînăgenunchi,ăcuăpalmeleălipiteăpeătatami şiă feYeleă plecateă adânc.ăPentruăoă clip<ăprivireaă iă seăîmblânzi,ăapoiăîşiăaYintiănemulYumităochiiăspreăregiment.ăToYiăoameniiă st<teauă înă continuareă plecaYi.ă Nuă leă r<spunseă laăplec<ciune,ăd<duădoarăscurtădinăcapşiăsimYiăfiorulăceăstr<b<tuăsamuraiiăcândăîşiăîndreptar<ădinănouăspatele.ăBun,ăgândiăel,ădesc<lecândă vioi,ă bucurosă c<ă seă temeauă deă mâniaă lui.ă Unăsamuraiăîiălu<ăfrâulăşiăseăîndep<rt<ăcuăcalul,ăiarăelăseăîntoarseăcuăspateleăspreă regimentăşi,ă sc<ldatădeăsudoareădinăpricinaăumezelii,ăcaătoYiăceilalYi,ăseăîndrept<ăc<treădoamneleălui. — Kiri-san, bine-ai venit acas<! Eaăseăînclin<ădinănou,ăfericit<. — MulYumesc,ăAlteY<.ăN-amăcrezutăc<ăoăs<ămaiăamăpl<cereaădeăaăteămaiăvedeaăvreodat<. — Niciăeu,ădoamn<.ăToranagaăl<s<ăs<-i scape o sclipire de bucurie.ă Îşiă arunc<ă privirileă c<treă tân<raă fat<.ă Deci,ăSazuko-san, unde mi-e fiul? — Cuă doica,ă AlteY<,ă r<spunseă eaă cuă sufletulă laă gur<,ă cuăsufletulăînc<lzitădeăbun<voinYaăluiăneascuns<. — Teărog,ătrimiteăpeăcinevaăs<ăneăaduc<ădeîndat<ăcopilul. — Oh,ăv<ărog,ăAlteY<,ăcuăîng<duinYaăvoastr<,ăpotăs<-l aduc chiar eu?

703

— Da,ăda,ădac<ăvrei.ăToranagaăzâmbiăşiăoăurm<riăcuăprivireaăoăclip<ăpeăcândăseăîndep<rta,ăc<ciăYineaălaăeaăfoarteămult.ăSeăîntoarseădinănouăc<treăKiri. — Cuătineătotulăeăbine?ăoăîntreb<ăastfelăîncâtăs-aud<ădoarăea. — Da,ăst<pâne.ăO,ăda,ăşiăcândăteăv<dăatâtădeăputernicămiăse umple sufletul de fericire. — Aiăsl<bit,ăKiri-chan,ăşiăeştiămaiătân<r<ăcaăoricând. — O,ă îmiă pareă r<u,ă AlteY<,ă nuă esteă adev<rat.ă Dară îYiămulYumesc,ăîYiămulYumesc. El îi zâmbi. — Orice-ară fi,ă ar<Yiă bine.ă Nefericire...ă Singur<tate...ăp<r<sire...ăM<ăbucurăc< teăv<d,ăKiri-chan. — MulYumesc,ăAlteY<.ăSuntăatâtădeăfericit<ăc<ăsupunereaăşiăsacrificiul ei auă deschisă porYileă casteluluiă Osaka.ă Ea ar fi nespusădeăfericit<,ăAlteY<,ăs<ăştieăc<ăaăizbutit. — Maiăîntâiătrebuieăs<ăm<ăocupădeănetrebniciiă<ştia,ădarămaiătârziuăoăs<ăst<mădeăvorb<.ăSuntămulteădeăvorbit,ăneh? — Da.ăO,ăda!ăOchiiăîiăstr<lucir<.ăVizitaăFiuluiăCeruluiăoăs<ăfieăamânat<,ăneh? — AşaăarăfiăînYelept.ăNeh? — Am un mesaj de la doamna Ochiba. — Da?ă Bine!ă Dară vaă trebuiă s<ă aştepte.ă F<cuă oă pauz<.ăDoamna Mariko a murit cu cinste? Din voia ei, nu din accidentăsauăgreşeal<? — Mariko-sama a ales moartea. A fost seppuku. Dac<ăn-ar fiă f<cută astaă ară fiă fostă prins<.ă O,ă AlteY<,ă aă fostă atâtă deăminunat<ăînătoateăaceleăzileăîntunecate.ăAtâtădeăcurajoas<.ăŞiăAnjin-san. Dac<ă n-ară fiă fostă el,ă eaă ară fiă fostă capturat<ă şiădezonorat<.ăŞiănoiătoateăamăfiăavutăaceeaşiăsoart<. — Ah, da, ninja. Toranagaăr<sufl<ăadânc,ăiarăochiiăîncepur<ăs<-iăscapere,ăşiăeaăseăcutremur<ăf<r<ăs<ăvrea. — Ishidoăareădeădatăsocoteal<ăpentruămulte,ăKiri-san. Te rog,

704

iart<-m<. Seă îndrept<ă c<treă podiumulă principală şiă seă aşez<,ă dină nouăaspruăşiăameninY<tor.ăG<rzileăîlăînconjurar<. — Omi-san! — Da,ăAlteY<? Omiăp<şiă înă faY<ăşiă seă înclin<,ăp<rândămaiă înăvârst<ăşiămaiăsuplu ca în trecut. — Oă însoYeştiă peă doamnaă Kiritsuboă laă înc<perileă eiă şiăîncredinYeaz<-teă c<ă aleă meleă suntă aşaă cumă trebuie.ă Amă s<ăr<mânăaiciălaănoapte. Omiăsalut<ăşiăseăîndep<rt<,ăiarăToranagaăfubucurosăs<ăvad<ăc<ăschimbareaăneşteptat<ăaăplanuluiănuăiscaseăniciăm<carăoătres<rireăînăochiiălui.ăBun,ăgândiăel,ăOmiăînvaY<ărepede,ăsauăiscoadele lui i-auăspusăc<ăamăporuncităînătain<ăluiăSudaraăşiăHiro-matsuăs<ăvin<ăaici,ăaşaăc<ănuăeraăcuăputinY<ăs<ăplecăpân<ămâine. Îşiăconcentr<ă toat<ăatenYiaăasupraă regimentului.ăLaăsemnulălui,ăYabuăp<şiăînainteăşiăsalut<. Îi întoarse politicos salutul. — Deci, Yabu-san! Bine ai venit înapoi! — MulYumesc,ăAlteY<.ăPotăs<ăspunăcâtăsuntădeăfericităc<ăaiăizbutităs<ăocoleştiăvicleniileăluiăIshido? — MulYumesc.ăCaăşiădumneata.ăLucrurileăn-au mers bine la Osaka. Neh? — Nu. Armoniaămeaăesteădistrus<,ăAlteY<.ăN<d<jduiamăs<ăconducă retragereaă dină Osakaă şiă s<-Yiă aducă amândou<ădoamneleă şiă fiulă înă siguranY<,ă caă şiă peă doamnaă Toda,ă peăAnjin-san şiămarinariiăpentruănavaă lui.ăDinănefericire,ă îmiăpareăr<u,ăamândoiăamăfostătr<daYiă– acoloăşiăaici. — Da. Toranagaăpriviriăînăjosăc<treăepavaăsp<lat<ădeămare.ăOăund<ădeămânieă îiăstr<b<tuăchipulăşiă toYiăaşteptauăs<ă izbucneasc<,ădarănuăseăîntâmpl<ănimic. — Karma, spuse el. Da, karma, Yabu-san.ă Ceă poYiă faceă

705

împotrivaănaturii?ăNimic.ăNeglijenYaăesteăaltceva. Acum, în leg<tur<ă cuă Osaka,ă vreauă s<ă audă totă ceă s-a întâmplat, cu de-am<nuntul,ăîndat<ăceăveiădaăliberăregimentului,ăiarăeuăvoiăfiăf<cutăoăbaie. — Amăpreg<tităunăraportăînăscris,ăAlteY<. — Bun.ăMulYumesc,ădarămaiăîntâiăaşăvreaăs<-miăpovesteştiădumneata. — Esteăadev<ratăc<ăPrealuminatulăn-oăs<ămearg<ălaăOsaka? — Ceăhot<r<şteăPrealuminatulăesteătreabaăPrealuminatului. — Vreiăs<ătreciăînărevist<ăregimentulăînainteădeăa-i da liber? — De ce le-aşă acordaă aceast<ă cinste?ă Nuă ştiiă c<ă suntă înădizgraYie,ăc<ciăfurtunaănuăpoateăfiăoăscuz<?ăad<ug<ăelăscurt. — Da,ăAlteY<.ăÎmiăpareăr<u.ăGroaznic.ăYabuăîncerca,ăf<r<ăs<ăreuşeasc<,ă s<ă vad<ă ceă esteă înă minteaă luiă Toranaga.ă M-am cutremurat când am auzit ce s-a întâmplat. Pare aproape cu neputinY<. — Aşa-i. Chipul lui Toranagaăseăîntunec<ăşiăpriviăspreăNagaăşiădincoloădeăel,ălaărândurileădeseădeăsoldaYi. — Înc<ă nuă izbutescă s<ă înYelegă cumă aă fostă cuă putinY<ă oăasemenea nepricepere. Aveam nevoie de corabia aceea! Naga era agitat. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă AlteY<,ă doriYiă s<ă fac oă nou<ăcercetare? — CeăpoYiăfaceăacumăînăplusăfaY<ădeăceeaăceăaiăf<cutădeja? — Nuăştiu,ăAlteY<.ăNimic,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Cercetareaătaăaăfostăam<nunYit<,ăneh? — Da,ăAlteY<.ăV<ărogăs<-miăiertaYiăprostia. — N-a fost vina ta. Tu n-aiăfostăaici.ăNiciălaăcomand<.ăIritat,ăToranagaăseăîntoarseăc<treăYabu.ăEăcurios,ăchiarăîngrijor<tor,ăc<ăpatrulaădeăcoast<,ăpatrulaădinătab<r<,ăstrajaădeăpeăpunteăşiăcomandantulădinănoapteaăaceea,ătoYiăauăfostădinăIzuă– înăafar<ădeăceiăcâYivaăronini ai lui Anjin-san.

706

— Da,ă AlteY<.ă Curios,ă dară nuă îngrijor<tor,ă îmiă pareă r<u.ăDomnia-taă aiă procedată foarteă corectă f<cându-iă peă ofiYeriăr<spunz<tori,ădup<ăcumăşiăNaga-san a fost, pedepsindu-i pe ceilalYi.ăÎmiăcerăiertare,ăşiăeuăamăf<cutăcercet<riădeăîndat<ăceăam sosit, dar n-amăaflatănimicămaiămult,ănimicădeăad<ugat.ăŞiăeuăzicăc<ăeăkarma – karma ajutat<,ăcumva,ădeăscârbeleădeăcreştini.ăChiarăşiăaşa,ăîmiăcerăiertare. — A, crezi c-a fost mâna cuiva? — Nuăexist<ăniciăoădovad<,ăAlteY<,ădarăunăvalămareă şiăunăsimplu incendiuănuăpreaăfacăoăexplicaYieăpeăcareăs<ăteăbizui.ăCuăsiguranY<ăoriceăfocăarăfiăpututăfiăstins.ăDinănouăîmiăcerăiertare. — ÎYiăprimescăscuzele,ădar,ăîntreătimp,ăspune-mi, te rog, cum s<ăînlocuiescăcorabiaăaceea.ăAmănevoieădeănavaăaceea! YabuăsimYeaăînYep<turi în pântece. — Da,ăAlteY<,ăştiu.ăÎmiăpareăr<u,ănuăpoateăfiăînlocuit<,ădarăAnjin-san ne-aăspusăînătimpulăc<l<torieiăc<-năcurândăauăs<ăvin<ăaiciăalteănaveădeăr<zboiădinăYaraălui. — Cât de curând? — Nuăştie,ăAlteY<. — Unăan?ăZece?ăEuăabiaădac<ăamăzeceăzile. — Îmiăpareăr<u,ăşiăeuăaşăvreaăs<ăştiu.ăPoateăc<ăarătrebuiăs<-l întrebaYiăpeăel,ăAlteY<. Pentruă primaă oar<ă deă cândă sosise,ă Toranagaă priviă laăBlackthorne.ăB<rbatulă înaltăst<teaăînăpicioare,ădeoparte,ăcuăchipul întunecat. — Anjin-san! — Da,ăAlteY<? — R<u,ăneh? Foarteăr<u.ăToranagaăar<t<ăspreăepav<.ăNeh? — Da,ăfoarteăr<u,ăAlteY<. — Câtădeăcurândăsosescăalteăcor<bii? — Cor<biileămele,ăAlteY<? — Da.

707

— Când... Când o vrea Buddha. — Înă searaă astaă st<mă deă vorb<.ă Acumă du-te.ă MulYumescăpentru Osaka. Du-teă laăgaler<,ă sauă înă sat.ăVorbimădisear<.ăÎnYelegi? — Vorbimă disear<,ă da,ă înYeleg,ă AlteY<.ă MulYumesc.ă Cândădisear<,ăv<ărog? — Amăs<ătrimităunăom.ăMulYumescăpentruăOsaka. — Datoria mea, neh? Darăeuăf<cutăpuYin.ăTodaăMariko-sama dat tot. Tot pentru Toranaga-sama. — Da. Toranagaă îiă întoarseă plec<ciuneaă cuă gravitate.ă Anjin-san porniăînapoi,ădarăseăopri.ăToranagaăpriviăspreăcel<laltăcap<tăalăplatoului. Tsukku-san şiă acoliYiiă s<iă tocmaiă sosiser<ă şiădesc<lecau.ăElănu-l primise pe preot la Mishima – cuătoateăc<ăacesta îi trimiseseăvorb<ădeăîndat<ădespreădistrugereaănaveiă– şiă îlă l<saseă cuă bun<-ştiinY<ă s<ă aştepteă pân<ă ceă aflaseă c<ăoameniiă s<iă plecaser<ă dină Osakaă şiă galeraă ajunseseă înăsiguranY<ă laăAnjiro.ăAbiaă atunciă seă hot<râseă s<-lă aduc<ăpeăpreotăcuăelăaiciăşiăs<ăîng<duieăîntâlnirea la momentul potrivit. Blackthorne porni spre preot. — Nu, Anjin-san. Mai târziu, nu acum. Acum du-te în sat! porunci el. — Dar,ăAlteY<,ăomulăacelaămi-aăucisăcorabia.ăElăeăduşmanul! — Aiăs<ăteăduciăacolo!ăToranagaăar<t<ăînăjos,ăspreăsat.ăAiăs<ăaştepYi acolo,ăteărog.ăAst<ăsear<ăst<mădeăvorb<. — AlteY<,ăv<ărog,ăomulăacela... — Nu.ăTeăduciălaăgaler<,ăspuseăToranaga.ăVeiăplecaăacum.ăTe rog. Esteă maiă grozavă decâtă s<ă îmblânzeştiă ună şoim,ă îşiă ziseăînc<lzit,ă ab<tută pentruă oă clip<ă deă laă gândurileă sale,ăstr<duindu-seădoarăs<-lădomineăpeăBlackthorneăcuăvoinYaăsa.ăEă maiă grozavă fiindc<ă Anjin-san eă laă felă deă s<lbatic,ăpericulos,ăplinădeăneprev<zut,ăcuăneputinY<ădeăp<truns,ăunic,ă

708

deosebit de orice om pe care l-amăcunoscutăvreodat<.ăV<zuăcuă coadaă ochiuluiă c<ă Buntaroă se aşezaseă înă caleaă luiăAnjin-san, preg<tităşiăner<bd<torăs<-lăfac<ăs<ăseăsupun<.ăCeăprostie,ă gândiă Toranaga,ă şiă f<r<ă rost.ă R<maseă cuă privireaăaYintit<ăasupraăluiăBlackthorne.ăŞiăîlădomin<. — Da,ăplecăacum,ăseniorăToranaga.ăÎmiăpareăr<u.ăPlec,ăspuseăBlackthorne. ÎşiăşterseăsudoareaădeăpeăfaY<ăşiăseăîndrept<ăc<treăsat. — MulYumesc,ăAnjin-san, spuse Toranaga. Nuă l<s<ă s<ă iă seă citeasc<ă victoriaă peă chip.ă Îlă priviă peăBlackthorneă cumă seă îndep<rtaă supusă – violent, puternic, primejdios,ădarăsupusăacumădeăvoinYaăluiăToranaga. Apoiăseăr<zgândi. — Anjin-san! strig<. Hot<râseăc<ăsosiseătimpulăs<ădezlegeăcureluşaădeălaăpiciorulăşoimuluiăşiăs<ălaseăpas<reaădeăprad<ăs<ăzboareăliber<.ăUltimaăîncercare. — Ascult<,ădu-teăacolo,ădac<ăvrei.ăEuăcredăc<ăeămaiăbineăs<ănu-l ucizi pe Tsukku-san.ăDar,ădac<ăvreiăs<-l ucizi, ucide-l. Mai bine nu-l ucide. Oăspuseărarăşiăcuăgrij<ăşiăoărepet<. — Wakarimasu ka? — Hai. Toranagaă priviă înă ochiiă incredibilă deă albaştri,ă pliniă deă oăneînchipuit<ă duşm<nie,ă şiă seă întreb<ă dac<ă aceast<ă pas<reăs<lbatic<,ă asmuYit<ă asupraă pr<zii,ă aveaă s<ă ucid<ă sauă nuă laăporuncaăsaăşiădac<ăseăvaăîntoarceăpeăpumn,ăf<r<ăs<ăm<nânce. — Wakarimasu ka? — Hai. Toranagaă îiă f<cuă semnă cuă mânaă s<ă plece.ă Blackthorneă seăîntoarseăşiăporniăcuăpaşiămariăspreănord,ăc<treăTsukku-san. Buntaro seăd<duălaăoăparteădinăcaleaălui.ăBlackthorneăp<reaăc<ănuăvedeăpeănimeniăînăafar<ădeăpreot.ăZiuaădeveniseăparc<ă

709

şiămaiăîn<buşitoare. — Ce zici, Yabu-san? Ceăoăs<ăfac<?ăîntreb<ăToranaga. — Vaăucide.ăBineînYelesăc-oăs<-lăomoare,ădac<ăpoateăpuneămâna pe el. Preotulă merit<ă s<ă moar<,ă neh? ToYiă creştinii.ăSuntăsigurăc<ăeămânaălorăaiciă– preoYiiăşiăKiyama,ădeşiănuăpotăs-o dovedesc. — PuiăprinsoareăpeăviaYaătaăc-oăs<-l omoare pe Tsukku-san? — Nu,ăAlteY<,ăspuseăYabuăgr<bit.ăNuăpun.ăÎmiăpareăr<u,ădarăeăbarbar, amândoi sunt barbari. — Naga-san? — Dac-aşăfiăînăloculălui,ăl-aşăomorîăpeăpreotăşiăpeătoYiăceilalYi,ăacumă c<ă amă îng<duinYaă voastr<.ă N-am întâlnit pe nimeni careă s<-şiă arateă uraă atâtă deă mult.ă Înă ultimeleă dou<ă zileăAnjin-san parc<-şiă ieşiseă dină minYi,ă umblândă încoace şi-ncolo,ămorm<indăîntr-una,ăstândăcuăochiiă Yint<ă laăepav<,ădormind acolo, ghemuit pe nisip, abia mâncând câte ceva... Nagaăseăuit<ădinănouădup<ăBlackthorne.ăŞiăeuăzicăc<ăn-a fost furtuna cea care i-aădistrusănava.ăÎiăştiuăpeăpreoYi,ăcumvaăsuntăîn spateleăîntâmpl<riiă<steiaă– nici eu nu pot s-o dovedesc, dar...ăNuăcredăc<ăs-a întâmplat din pricina furtunii. — Alege! — Oăs<ăizbucneasc<.ăUitaYi-v<ălaămersulă lui...ăCredăc-oăs<ăucid<ă– n<d<jduiescăs<ăucid<. — Buntaro-san? Buntaroă seă întoarse.ă F<lcileă greleă îiă erauă neb<rbierite,ăpicioareleăvânjoaseăbineăproptiteă înă p<mântă şiădegeteleăpeăarc. — L-aYiăsf<tuităs<ănu-l omoare pe Tsukku-san, deci nu-lăvreYiăpeăpreotămort.ăDac<ăAnjin-san ucide sau nu, mie nu-miăpas<,ăAlteY<.ă Mieă îmiă pas<ă doară dac<ă v<ă fr<mânt<ă pe domnia-voastr<.ă S<-lă opresc,ă dac<ă încearc<ă s<ă nuă v<ă deaăascultare?ăOăpotăfaceăcuăuşurinY<ădeălaădistanYaăasta. — PoYiăs<-miăgaranteziăc<-lăr<neştiădoar?

710

— Nu,ăalteY<. Toranagaărâseăblândăşiărupseăvraja. — Anjin-san n-oăs<-lăucid<.ăOăs<ăstrigeăşiăoăs<ăr<cneasc<ăsauăoă s<ă şuiereă caă ună şarpeă şiă oă s<-şiă zdr<ng<neă sabia,ă iară peăTsukku-san oă s<-lă cuprind<ă zelulă luiă "sfânt"ă şiă oă s<-i r<spund<ă f<r<ă pică deă team<,ă zicându-i: "A fost voia Domnului. Eu nu m-amăatinsăniciodat<ădeăcorabiaăta."ăApoiăAnjin-san oăs<-lăfac<ămincinos, iar Tsukku-san va fi cuprins deăşiămaiămultăzel,ăvaă repetaă totulăşiă seăvaă juraă înănumeleăDumnezeuluiăs<u,ăiarăcel<laltăpoateăc<ăoăs<-lăblestemeăşiăeiăseăvorăurîăunulăpeăcel<laltăînc<ădou<zeciădeăvieYi.ăNiciăunulăn-o s<ămoar<.ăCelăpuYinănuăacum... — Cumădeăştiiătoateăastea,ătat<?!ăexclam<ăNaga. — Nuăsuntăsigurădeăele,ăfiule,ădarăaşaăcredăc<ăseăvaăîntâmpla.ăÎntotdeaunaă eă bineă s<-Yiă faciă timpă s<ă cugeYiă laă purt<rileăoameniloră importanYi,ăprieteniăsauăduşmani,ăs<ă încerciăs<-i înYelegi.ăEuăi-amăurm<rit pe amândoi. Amândoi sunt foarte importanYiăpentruămine.ăNeh, Yabu-san? — Da,ăalteY<,ăspuseăYabu,ădintr-odat<ăneliniştit. Nagaă arunc<ă oă privireă iuteă dup<ă Blackthorne.ă Anjin-san mergeaă cuă aceiaşiă paşiă mari,ă cump<niYi,ă fiindă acumă laăşaptesprezeceă paşiă deă Tsukku-san,ă careă aşteptaă înă frunteaăacoliYilorăs<i,ăcuăbrizaăfluturându-le sutanele portocalii. — Dar,ătat<,ăniciăunulădintreăeiănuăeălaş,ăneh? Cumăpotăs<ădeaăacumăînapoiăf<r<ăs<-şiăpiard<ăonoarea? — N-oă s<ă ucid<ă dină treiă motive:ă maiă întâi,ă pentruă c<ăTsukku-san eăneînarmată şiă n-oă s<ă seă apere,ă niciă m<cară cuămâinile.ă Eă împotrivaă obiceiuriloră loră s<ă ucid<ă ună omăneînarmat.ă Astaă esteă oă dezonoare,ă ună p<cată înă faYaăDumnezeuluiălorăcreştin.ăAlădoilea,ăpentruăc<ăeăcreştin.ăAlătreilea,ăpentruăc<ăeuăamăhot<râtăc<ănuăeătimpul. Buntaro spuse: — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarăpotăs<ăînYelegăpeăceaăde-a treia,

711

baăchiarăşiăprimaăpricin<,ădarănuăesteăadev<rataăcauz<ăaăuriiălorăfaptulăc<ăamândoiăcredăc<ăcel<laltănuăesteăcreştin,ăciăunătrimisăalăr<ului,ăunăslujitorăalăSatanei?ăNuăspun ei asta? — Ba da, dar acest Dumnezeu-Iisus al lor i-aăînv<Yat,ăsauăseăziceă c<ă i-aă înv<Yat,ă c<ă trebuieă s<-Yiă ierYiă duşmanul.ă Astaăînseamn<ăs<ăfiiăcreştin. — E o nerozie, neh? spuseăNaga.ăS<-Yiă ierYiăduşmanulăeăoăprostie. — Aşaăzicăşiăeu. Toranaga privi la Yabu. — Eăoăprostieăs<-YiăierYiăduşmanul,ăneh, Yabu-san? — Da,ăîncuviinY<ăYabu. Toranagaă seăuit<ă c<treănord.ăCeleădou<ă silueteă erauă foarteăapropiateă şiă acum,ă înă sineaă lui,ă Toranagaă îşiă blestemaăavântul.ăAveaăînc<ăfoarteămult<ănevoieădeăamândoiăb<rbaYiiăşi n-aveaădeăceă s<ă rişteăviaYaăvreunuiaădintreă ei.ă Îiăd<duseămân<ăliber<ăluiăAnjin-san doarăcaăunăfelădeădistracYie,ănuăs<ăucid<ăşiăacumăîşiăregretaăprostia.ăAştept<,ăprinsădeăvraj<ăcaătoYiă ceilalYi,ă dară seă întâmpl<ă aşaă cumă prev<zuseă elă şiăînfruntarea fu scurt<,ă violent<ă şiă plin<ădeăur<,ă simYindu-se chiarăşiădeălaăaceast<ădistanY<ăşiăelăîşiăf<cuăvântăcuăevantaiulăfoarteă uşurat.ă I-ară fiă pl<cută tareă multă s<ă înYeleag<ă ceă seăspuseseădeăfapt.ăŞtiaăc<ăavuseseădreptate.ăÎnăcurândăîlăv<zur<ăpe Anjin-san îndep<rtându-se. În spatele lui, Tsukku-san îşiăşterseăfrunteaăcuăoăbatist<ăcolorat<ădinăhârtie. — Ehei,ămurmur<ăNagaăplinădeăadmiraYie.ăCumăamăputeaăpierdeăcuătineălaăcomand<? — Preaăuşorăfiule,ădac<ăastaăeăkarma mea. ApoiădispoziYiaăluiăseăschimb<. — Naga-san,ăporunceşteătuturorăsamurailorăcareăs-au întors cuăgaleraădeălaăOsakaăs<ăvin<ălaăînc<perileămele. Nagaăseădep<rt<ăgr<bit. — Yabu-san,ăm<ă bucură s<ă teă v<dă venită înapoi,ă teaf<r.ăD<ă

712

liberăregimentului.ăVorbimădup<ămasaădeăsear<.ăPotăs<ătrimitădup<ădumneata? — Desigur,ămulYumesc,ăAlteY<. Yabuă salut<ă şiă plec<.ă Singur,ă doară cuă g<rzileă peă careă leătrimiseălaăoădistanY<ădeălaăcareănuăputeauăauzi,ăToranagaăîlăcercet<ăpeăBuntaroăcuăprivirea,ăatent.ăBuntaroăeraăstânjenităcaăună câineă laă careă teă uiYiă Yint<.ăCândănuămaiă putu îndura spuse: — AlteY<? — Odat<ămi-ai cerut capul lui, neh? neh? — Da...ăDa,ăAlteY<. — Ei? — El... el m-aă insultată laăAnjiro.ăM<ă simt...ăm<ă simtă înc<ăacoperitădeăruşine. — ÎYiăporuncescăs<ăuiYiăaceast<ăruşine. — Atunciăeăuitat<,ăAlteY<.ăDarăeaăm-aătr<datăcuăelăşiăastaănuăpoateăfiăuitat.ăNuăcât<ăvremeăe-năviaY<.ăAmădovezi.ăÎlăvreauămort.ăAcum.ăEl...ăv<ărog,ăcorabiaăluiăs-aădus,ădeciănuăv<ămaiăesteădeăniciăunăfolosăacum,ăAlteY<.ăV-o cer ca pe-o favoare de-oăviaY<. — Ceădovad<ăai? — Toat<ălumeaăştie.ăPeădrumul de la Yokosé. Am vorbit cu Yoshinaka.ăToat<ălumeaăştie,ăad<ug<ămohorât. — Yoshinaka i-a văzut, peă elă şiă peă ea,ă împreun<?ă Aăacuzat-o? — Nu. Dar ce-aăspus...ăBuntaroăîşiăridic<ăprivirileăchinuite.ăŞtiu,ăşiăasta-iădeăajuns.ăV<ărog.ăV<ăimplor,ăoăfavoareăde-o viaY<.ăNuăv-amăcerutăniciodat<ănimic,ăneh? — Amă nevoieă deă elă viu.ă Dac<ă n-ar fi fost el, ninja ar fi prins-oăvieăşiăarăfiăacoperit-oădeăruşine.ăŞiădeci,ăşiăpeătine. — OădorinY<ăde-oăviaY<,ăspuseăBuntaro.ăOăcer.ăCorabiaăluiăs-aădus.ăEl...ăelăaăf<cutătot ce-aYiăvrut.ăV<ărog. — Amădoveziăc<ăea...ăNuăte-a-nşelat.

713

— IertaYi-m<,ăceădovezi? — Ascult<,ăasta-i doar pentru urechile tale – aşaăcumăm-am înYelesăcuăea.ăEuăi-amăporuncităs<ăseăîmprieteneasc<ăcuăel. Toranagaăseăaplec<ăc<treăel. — Au fost prieteni, da. Anjin-san oăadora,ădarăniciodat<ănuăte-a-nşelată cuăea,ă sauăeaăcuăel.ăLaăAnjiro,ăchiară înainteădeăcutremur, când mi-aăpropusăprimaădat<ăs<ăpleceălaăOsakaăcaăs<ăeliberezeătoYiăostaticiiă– provocându-l pe Ishido în public şiă apoiă s<ă provoaceăoă criz<,ă încercândă s<-şiă fac< seppuku, oriceăarăfiăf<cutăelă– în acea zi eu i-am... — Deciăaăfostăpl<nuit? — Desigur. N-aiă s<ă înveYiă niciodat<?ă Înă ziuaă aceeaă i-am poruncităs<ădivorYezeădeătine. — AlteY<? — S<ădivorYeze.ăNuăesteăcuvântulădestulădeălimpede? — Da, dar... — S< divorYeze.ăEaăteăscoateădinăminYiădeăaniădeăzileăşiătuăte-aiăpurtatăcuăeaăcaăunănebunădeătotăatâtaăvreme.ăŞiăceămaiăspui de felul în care te-aiăpurtată cuămamaăeiăvitreg<ă şiă cuădoamneleăei?ăTrebuieăs<-Yiămaiăspunăcaăaveamănevoieădeăeaăcaăs<-miătraduc<ăceăspunea Anjin-san şiătotuşiăYi-ai pierdut fireaăşiăaiăb<tut-o?ăAdev<rulăeăc<ăaproapeăaiăucis-o atunci, neh? neh? — Da,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. — Veniseăvremeaăs<ăispr<vimăcuăaceast<ăc<s<torieăşiăi-am poruncit-o atunci. — EaăaăcerutădivorYul? — Nu.ă Euă amă hot<râtă şiă l-amă poruncit.ă Dară soYiaă taă m-a imploratăs<-miăretragăporunca.ăEuăamărefuzatăşiăatunciăsoYiaătaăaăspusăc<ăareăs<-şiăfac<ăseppuku deîndat<,ăf<r<ăîng<duinYaămea,ăcaăs<ănu-Yiăpricinuiasc<ăYieăvreoăruşineăastfel.ăI-am cerut s<ăseăsupun<ăşiăeaăaărefuzat. Toranagaăcontinu<ămânios:

714

— SoYiaă taă m-aă forYată peă mine,ă stăpânul ei legiuit, s<-mi retragă oă porunc<ă îndrept<Yit<ă dup<ă legeă şiă m-aă f<cută s<ăîncuviinYeză caă poruncaă meaă s<ă intreă înă vigoareă abiaă dup<ăOsaka.ă Amândoiă ştimă c<,ă pentruă ea,ă Osakaă însemnaămoartea. ÎnYelegi? — Da,ăda,ăînYelegăasta. — La Osaka, Anjin-san i-a salvat cinstea – a ei, a doamnelor meleăşiăaăfiuluiămeuăcelămaiămic.ăDac<ănuăeraăel,ăeiăşiătoYiăostaticiiădinăOsakaăarăfiăfostăînc<ăînăOsaka,ăeuăaşăfiămort,ăsauăîn mâinile lui Ikawa Jikkyu, poate chiară înă lanYuri,ă caă unăcriminal de rând! — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi...ăDarădeăce-aăf<cutăeaăasta?ăEaăm<ăura. De ce-aăîntârziatădivorYul?ăDinăcauzaăluiăSaruji? — Pentruăcinsteaăta.ăEaăînYelegeaădatoria.ăSoYiaătaăseăîngrijeaăde asemenea de onoarea ta – chiar dup<ămoarteaăeiă– c<ciăparteă dină înYelegereaă noastr<ă aă fostă c<ă toateă acesteă lucruriătrebuiauăs<ă r<mân<ănumaiă întreămineăşiăeaăşiă tine.ăNimeniăaltcinevaănuătrebuiaăs<ăştieăvreodat<,ăniciăAnjin-san, nici fiul ei,ănimeni,ăniciăchiarăconfesorulăeiăcreştin. — Cum? Toranagaă îiă explic<ă dină nou.ă Înă celeă dină urm<ă BuntaroăînYeleseă limpede,ă iarăToranagaă îlă trimiseădeăacoloă şi,ă dup<ăaceea,ăînăsfârşităsingur,ăseăridic<ăşiăseăîntinse,ăistovitădeătoat<ăaceast<ămunc<ănântrerupt<ădeăcândăsosise.ăSoareleăeraăînc<ăsus, pe cer, deşiă eraă târziuădup<-amiaz<.ă Îiăeraă foarteăsete.ăPrimi cha receădeă laăgardaăsaăpersonal<,ăapoiăcoborîăc<treăY<rm.ă Îşiă scoaseă chimonoulă leoarc<ă deă sudoareă şiă înot<,ămareaă p<rându-iă minunat<,ă reîmprosp<t<toare.ă Înot<ă subăap<,ă dară nuă st<tuă cufundată preaă multă timp,ă fiindc<ă g<rzileăsaleăputeauăs<ăseănelinişteasc<.ăIeşiă laăsuprafaY<ăşiăplutiăpeăspateăprivindălaăcer,ăstrângândăputeriăpentruănoapteaălung<ăce urma. Ah,ăMariko,ă seă gândi,ă ceă doamn<ă minunat<ă eşti.ăDa,ă eşti,ă

715

pentruăc<,ădesigur,ăveiătr<iăveşnic.ăEştiăoare cu Dumnezeul t<uăcreştin,ă înăcerulă t<uăcreştin?ăSperăc<ănu.ăAră fiăoă risip<ăgroaznic<.ăSperăc<ăspiritulă t<uăaşteapt<ădoarăceleăpatruzeciădeăzileăaleă luiăBuddhaăcaăs<ărenasc<ăaltundeva.ăM<ărogăcaăsufletulăt<uăs<ăintreăînăfamiliaămea.ăTeărog.ăDarătotăcaăfemeie, nuăcaăb<rbat.ăNuăneăputemăîng<duiăs<ăteăavemăcaăb<rbat.ăEştiămultăpreaădeosebit<ăcaăs<ăteărisipimăcaăb<rbat. Zâmbi.ăLaăAnjiroăseăîntâmplaseăchiarăaşaăcumăîiăspuseseăluiăBuntaro,ădeşiăeaănu-lăforYaseăniciodat<ăs<-şiăretrag<ăporunca. — Cum m-ar fi putut eaă forYaă peămineă s<ă facă cevaă ceănuăvoiam? spuse el cerului. Îl rugase, supus<,ăs<ănuăfac<ăcunoscutădivorYulădecâtădup<ăOsaka,ă dară eraă încredinYată înă sineaă luiă c<ă şi-ară fiă f<cutăseppuku dac<ăarăfiărefuzat-o. Ar fi insistat, neh? Desigurăc<ăarăfiăinsistatăşi asta ar fi stricat totul. Dar, acceptând dinainte, amăocolităoăruşineăinutil<ăşiăoăceart<ăşiănecazuriăf<r<ărost.ăŞiăp<strândătoateăasteaăascunseăacum,ăaşaăcumăsuntăsigurăc<ăarăfi vrut-oăea,ătoat<ălumeaăcuăareădecâtădeăcâştigat.ăM<ăbucurăc<ăamăîncuviinYat, gândiăliniştit,ăapoiărâseătare.ăUnăvalăuşorătrecuăpesteăelăşiăînghiYiăoăgur<ădeăap<ădeămareăşiăseăînec<. — SunteYiăteaf<r,ăAlteY<?ăstrig<ăplinădeănelinişteăunăstr<jerăceăînota prin apropiere. — Da,ădesigurăc<ăda. Toranagaă scuip<,ă icni,ă c<lcândă apaă şiă seă gândi:ăAstaă s<ă teăînveYeăs<ăfiiămaiăatent.ăAstaăeăaădouaăgreşeal<ăast<zi.ăApoi,ăv<zuăepava. — Haide,ăs<ăneăîntrecemăpân<ăacolo,ăstrig<ăc<treăstr<jer. O întrecere cu Toranaga era într-adev<răoăîntrecere.ăOdat<,ăunulădintreăgeneraliiăs<iăîlăl<saseăcuăbun<-ştiinY<ăs<ăcâştige,ăsperândă s<ă capeteă anumiteă favoruri.ă Aceast<ă greşeal<ă îlăcostase pe om totul. Strajaăcâştig<.ăToranagaăîlăfelicit<ăşiăseăag<Y<ădeăunaădintreăcoasteleă cor<biei,ă aşteptândă pân<ă îşiă rec<p<t<ă r<suflarea,ă

716

apoiăpriviăînăjurăcuăoăcuriozitateănest<vilit<.ăÎnot<ăînăjosăşiăînăsus,ă cercetândă chilaă cor<biei.ă Cândă fuă mulYumit,ă merseă laăY<rmăşiăseăreîntoarseăînătab<r<,ăproasp<tăşiăgataădeălucru. Ună ad<postă temporară fuseseă ridicată pentruă el,ă într-un loc bun,ă subă ună acoperişă mareă deă trestieă sprijinită peă stâlpi puterniciă deă bambus.ă PereYiă deă shoji şiă paravaneă fuseser<ăaşezaYiă peă oă podeaă în<lYat<ă dină lemn,ă acoperit<ă cuă tatami. Santineleleăerauădejaăinstalate,ăşiăerauălocuinYeăşiăpentruăKiri,ăSazuko,ăslugiăşiăbuc<tari,ălegateădeăoăYes<tur<ădeăc<r<ri. Îşiăv<zuăcopilulăpentruăprimaădat<.ăEraălimpedeăc<ădoamnaăSazukoă nuă ară fiă fostă atâtă deă lipsit<ă deă politeYeă încâtă s<-şiăaduc<ăfiulăpeăplatouăimediat,ătemându-seăc<ăarăputeaătulburaăprobleme mai importante,ăaşaăcumăs-ar fi întâmplat de altfel, chiarădac<ăelăi-ar fi datăbucurosăaceast<ăposibilitate. Copilulăîiăf<cuămareăpl<cere. — Eăunăb<iatăminunat,ăspuse,ăYinândăsugarulăcuămâiniăsigure.ăŞiăSazuko,ătuăeştiămaiătân<r<ăşiămaiăatr<g<toareăcaăniciodat<.ăTrebuieăs<ămaiăavemăşiăalYiăcopii.ăImediat.ăXiăseăpotriveşteăs<ăfii mam<. — Oh,ăAlteY<,ăspuseăea,ămi-aăfostăteam<ăc<ăn-amăs<ăteămaiăv<dăniciodat<ăşiăn-amăs<ămaiăpotăs<-Yiăar<tăcopilul.ăCumăoăs<ăieşimădinăcapcanaăasta...ăArmateleăluiăIshido... — Uiteăceăb<iatăgrozavăeste!ăS<pt<mânaăviitoareăamăs<ăfacăun altar înăcinsteaăluiăşiăamăs<-lăd<ruiescăcu... Seăopriăşiăînjum<t<Yiăcifraălaăcareăseăgândiseăprimaădat<,ăapoiăoămaiăînjum<t<Yiăînc<ăodat<. — ...ăcuădou<zeciădeăkoku pe an. — Oh,ăAlteY<,ăceăgenerosăeşti! Zâmbetul ei era sincer. — Da, spuse el. E de-ajuns ca un trântorăîmpuYitădeăpreotăs<ăspun<ăcâtevaăNamu Amida Butsu, neh? — Oh,ăda,ăAlteY<.ăOăs<ăfieăînăapropiereădeăcastelulădinăYedo?ăOh, n-arăfiăminunatădac<ăarăfiăpeăunărâu,ăsauăpârâu?

717

ÎncuviinY<ăf<r<ătragereădeăinim<,ădeşiăunăasemeneaălocăarăfiăcostat mai mult decâtă doriseă s<ă cheltuiasc<ă peă asemeneaăfleacuri.ă Dară b<iatulă eă minunat,ă potă s<-miă îng<duiă s<ă fiuăgenerosăanulă<sta,ăseăgândi. — Oh,ămulYumescăAlteY<... DoamnaăSazukoă seă opri.ăNagaăveneaăgr<bită c<treă loculă înăcare se aflau – oăverand<ăumbrit<. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ă tat<.ăDarăsamuraiiă t<i,ădeălaăOsaka?ăCumăvreiăs<-iăvezi,ăcâteăunul,ăsauătoYiălaolalt<? — Câte unul. — Da,ăAlteY<.ăPreotulăTsukku-san arăvreaăs<ăteăvad<ăcândăoăs<ăsocoteştiăpotrivit. — Spune-iă c<ă oă s<ă trimită dup<ă elă câtă deă curândă vaă fiă cuăputinY<. Dinănou,ăToranagaă începuă s<ă vorbeasc<ă cuă concubinaă lui,ădarăimediatăeaăseărug<ăpoliticoas<ăs<ăfieăiertat<,ăştiindăc<ăelădoreaăs<ăseăocupeădeăsamuraiăpeăloc.ăElăoărug<ăs<ăr<mân<,ădarăeaăceruăîng<duinYaăs<ăpleceăşiăelăîncuviinY<. St<tuădeăvorb<ăcuăoamenii,ăatent, comparându-le istorisirile, chemând înapoi pe câte unul dintre samurai, reverificând. Laăapusăştiaălimpedeăceăseăîntâmplase,ăsauăceăcredeauătoYiăc<ăseăîntâmplase.ăApoiămânc<ăpuYinăşiărepede,ăprimaăsaămas<ădinăaceaăziăşiăoăchem<ăpeăKiri,ătrimiYândăg<rzileălaăoădistanY<ăla care nu puteau auzi. — Mai întâi spune-mi ce-aiăf<cut,ăce-aiăv<zutăşiălaăce-ai fost martor<ăKiri-chan? Noapteaă seă l<s<ă înainteă caă elă s<ă fieă mulYumit,ă deşiă eaă seăpreg<tiseăfoarteăbine. — Ei, spuse, a fost prea aproape, Kiri-chan. Mult prea aproape. — Da,ăreplic<ăea,ăcuămâinileăîmpreunateăînăpoaleleăeiălargi. Apoiăad<ug<ăcuămult<ătandreYe: — Teăap<rauătoYiăzeii,ămariăşiămici,ăAlteY<.ăŞiăpeănoi.ăTeărogă

718

s<ă m<ă ierYiă c<ă m-amă îndoită deă ceă aveaă s<ă urmeze.ă M-am îndoit de tine. Zeii privegheau asupraănoastr<. — Seăpareăc<ăaşaăaăfost.ăDa,ăaşaăseăpare. ToranagaăîşiăaYintiăprivirileăînănoapte.ăBrizaăuşoar<ădinspreămareă fluturaă fl<c<rileă torYeloră şiă îndep<rtaă gâzeleă nopYii,ăf<cândăsearaămaiăpl<cut<.ăOălun<ăminunat<ăc<l<toreaăpeăcerăşiăputeaăs<ăvad<ăurmeleăîntunecateădeăpeăfaYaăeiăşiăseăîntreb<,ăîntr-oă doar<,ă dac<ă ceă eraă întunecată eraă p<mânt,ă iară restul,ăgheaY<ăşiăz<pad<ăşiădeăceăeraălunaăacoloăşiăcineătr<iaăacolo.ăOh,ăsuntăatâtădeămulteălucruriăpeăcareăaşăvreaăs<ăleăştiu,ăseăgândi. — Potăs<ăpunăoăîntrebare, Tora-chan? — Ceăîntrebare,ădoamn<? — De ce ne-aă l<sată Ishidoă s<ă plec<m?ă Motivulă adev<rat.ăN-ar fi trebuit s-oăfac<,ăneh? Dac<ăaşăfiăfostăînăloculălui,ăn-aşăfiăf<cut-oăniciodat<.ăDeăce? — Mai întâi spune-mi mesajul doamnei Ochiba. — Doamna Ochiba a zis: Spune-iăsenioruluiăToranagaăc<ăaşădori,ă cuă respect,ă s<ă fieă vreoă caleă prină careă neînYelegerileădintreăelăşiăMoştenitorăs<ăpoat<ăfiăînl<turate.ăCaăoădovad<ăaăafecYiuniiă Moştenitorului,ă mi-ară placeă s<-i spun lui Toranaga-sama c<ăMoştenitorulăaăspusădeămulteăoriăc<ănuăvreaă s<ă conduc<ă niciă oă armat<ă împotrivaă unchiuluiă s<u,ăseniorului de Kwa... — A spus ea asta? — Da, oh, da. — Desigurăc<ăeaăştieă– caăşiăIshidoă– c<ădac<ăYaemonăridic<ăsteagurile împotriva mea, eu voi fi înfrânt. — Asta-i ceea ceăaăspusăea,ăAlteY<. — Ehei! Toranagaăîşiăstrânseăpumnulăs<uămare,ăb<t<torit,ăşiăizbiăcuăelăîn tatami. — Dac<ăastaăaăfostăîntr-adev<răoăpropunereăşiănuăoăp<c<leal<,ă

719

suntăpeăjum<tateăpeădrumulăspreăKyotoăşiăunăpasădincoloădeăel. — Da, spuse Kiri. — Şiăcare-iăpreYul? — Nuă ştiu.ă N-aă spusă nimică maiă mult,ă AlteY<.ă Astaă aă fostăîntregulămesaj.ăÎnăafar<ădeăsalut<rileăc<treăsoraăei. — Ceăaşăputeaăeuăs<-i dau Ochibei, ceva ce ea nu are deja? Osaka e a ei, tezaurul e al ei, Yaemon a fost întotdeauna MoştenitorulăÎmp<r<Yiei.ăR<zboiulă<staăeăf<r<ărost.ăOriceăs-ar întâmpla, în opt ani Yaemon devine Kampaku şiămoşteneşteăp<mântul,ăp<mântulă<sta.ăN-aămaiăr<masănimicăpeăcareăs<ăi-l d<m. — Poateăc<ăvreaăs<ăseăm<rite? Toranagaăscutur<ăcuăputereădinăcap. — Nu, nu ea. Femeia astaă niciodat<ă n-oă s<ă seă m<riteă cuămine. — EăsoluYiaădes<vârşit<,ăAlteY<,ăpentruăea. — Nu s-arăgândiăniciodat<ă laăasta.ăOchiba,ăsoYiaămea?ăDeăpatru ori ea l-aăimploratăpeăTaikōăs<ăm<ăinviteăînainte. — Da,ădarăastaăcândăelăeraăînăviaY<. — Aşăfaceăoriceăcareăarăputeaăînt<riăîmp<r<Yia,ăp<straăpaceaăşiăfaceăpeăYaemonăKampaku. Asta ar vrea ea? — Arăconfirmaăsuccesiunea.ăEsteăYelulăei. Toranagaăpriviăiar<şiăîndelungălaălun<,ădarăacumăminteaăluiăeraă concentrat<ă asupraă dezleg<riiă acesteiă şarade,ăamintindu-şiădinănouăce spusese doamna Yodoko la Osaka. Cumăniciăunăr<spunsănuăvenea,ăl<s<ălaăoăparteăaceastaăcaăs<ăcontinue cu ceea ce era mult mai important atunci, în prezent. — Credăc<ăîncearc<ădinănouăunaădintreăurzelileăei.ăXi-a spus Kiyamaăc<ăiăs-aăpusăfocăcor<bieiăbarbare? — Nu,ăAlteY<. Toranagaăseăîncrunt<.

720

— Astaăm<ăsurprinde,ăpentruăc<ătrebuiaăs<ăştieădejaăatunci.ăI-am spus lui Tsukku-san câtădeăcurândăamăauzităşiăelăşi-a dat toat<ăostenealaăs<ătrimit<ăunăporumbelăc<l<torădeăîndat<,ădeşiăasta doar ar fi confirmat ceeaăceăştiauădeja. — Tr<dareaălorăarătrebuiăs<ăfieăpedepsit<,ăneh? ToYiăceiăcareăau pus-oălaăcale,ăcaăşiăproştiiăcareăauăîng<duit-o. — Cuăr<bdare,ăoăs<-şiăprimeasc<ătoYiăr<splata,ăKiri-san. — Amă auzită c<ă preoYiiă creştiniă pretindă c<ă ară fiă "VoiaăDomnului". — Asta-i ipocrizie! Ce prostie, neh? — Da. Foarteă prosteşteă într-un anume fel, gândi Toranaga, nu în cel<lalt. — Ei,ămulYumescăKiri-san.ăDinănouăm<ăbucurăc<ăeştiăteaf<r<.ăOă s<ă st<mă aiciă înă noapteaă asta.ă Acum,ă teă rogă s<ă m<ă ierYi.ăTrimiteădup<ăYabu-san şi,ăcândăsoseşte,ăaduăcha şiăsaké şiădup<ăaceeaălas<-ne singuri. — Da,ăAlteY<.ăPotăs<ăpunăoăîntrebareăacum? — Aceeaşiăîntrebare? — Da,ăAlteY<.ăDeăceăne-aăl<satăIshidoăs<ăplec<m? — R<spunsulăeste,ăKiri-san,ăc<ănuăştiu.ăAăf<cutăoăgreşeal<. Eaăseăînclin<ăşiăplec<ămulYumit<. *** EraăaproapeămiezulănopYiiăcândăYabuăplec<.ăToranagaăiăseăînclin<ă caă unuiă egală şi-iă mulYumiă dină nouă pentruă tot.ă Îlăinvitaseălaăconsiliulătainicădeăr<zboiădeăaădouaăzi,ăîlăînt<riseăînă rangulă deă generală ală Regimentuluiă deă Muscheteă şiă laăst<pânireaăfeudelorăTotomiăşiăSuruga,ăînăscris,ădeăîndat<ăceăaveauăs<ăfieăcucerite. — Acum regimentul este absolut vital, Yabu-san. Vei fi singurulăresponsabilăpentruăpreg<tireaălui.ăOmi-san poateăs<ă

721

Yin<ăleg<turaăîntreănoi.ăFoloseşteătotăceeaăceăştieăAnjin-san. Totul, neh? — Da.ăOăs<ăfieăperfect,ăAlteY<.ăPotăs<ăîYiămulYumescăumil? — Mi -aiăf<cutăunămareăserviciuăaducându-mi doamnele, fiul şiăpeăAnjin-san înapoi,ăînăsiguranY<. — E groaznic ce s-a întâmplat cu corabia. — Karma. Poateăc<ăvaămaiăsosiăunaăînăcurând.ăNoapteăbun<,ăprietene. Toranaga sorbi din cha. SeăsimYeaăfoarteăobosităacum. — Naga-san! — AlteY<? — Unde-i Anjin-san? — Lâng<ăcorabie,ăcuăcâYivaădintreăvasaliiăs<i. — Şiăceăfaceăacolo? — Seăuit<ădoarălaăea. Nagaădeveniăneliniştităsubăprivireaăstr<pung<toareăaătat<luiăs<u. — Teărogăs<ăm<ăierYi.ăN-arătrebuiăs<ăseăafleăacolo,ăAlteY<? — Ce?ăOh,ănu.ăNuămaiăconteaz<.ăUnde-i Tsukku-san? — Într-unaădintreăcaseleădeăoaspeYi,ăAlteY<. — I-aiăspusăc<ăvreiăs<ădeviiăcreştinăanulăviitor? — Da,ăAlteY<. — Bun. Adu-l încoace. Înăcâtevaăclipe,ăToranagaăîlăv<zuăpeăpreotulăînaltăşiăsubYireăapropiindu-seăpeăsubătorYe,ăfaYaăluiăsmead<,ăbr<zdat<ăadânc,ăp<rulăs<uănegruăcuătonsur<,ăf<r<ăunăfirăalbăşiăîşiăaduseăaminteăde Yokosé. — R<bdareaăesteăfoarteăimportant<,ăTsukku-san, neh? — Da,ăîntotdeauna.ăDarădeăceăspuneYiăasta,ăAlteY<? — Oh,ăm<ăgândeamă laăYokosé. Cât de diferit a fost totul atunci,ăcuăatâtădeăpuYinătimpăînăurm<. — Ah,ăda.ăVoiaăDomnuluiă eădeămulteăoriă ciudat<,ăAlteY<.ăSuntăatâtădeămulYumităc<ăsunteYiăînc<ăîntreăhotarele voastre.

722

— Aiădorităs<ăm<ăvezi?ăîntreb<ăToranaga,ăf<cându-şiăvântăcuăevantaiul, invidiindu-lăînătain<ăpeăpreotăpentruăsupleYeaăluiăşiăpentruădarulăs<uădeăaăştiămaiămulteălimbi. — Doarăcaăs<-mi cer iertare pentru ceea ce s-a întâmplat. — Şiăce-a spus Anjin-san? — MulteăcuvinteăfurioaseăşiăacuzaYiiăc<ăi-aşăfiăarsăcorabia. — Aiăf<cut-o? — Nu,ăAlteY<. — Cineăaăf<cut-o? — AăfostăvoiaăDomnului.ăFurtunaăaăvenităşiăcorabiaăaăluatăfoc. — N-aă fostă voiaă Domnului.ă Spuiă c<ă n-aiă dată oă mân< de ajutor,ătu,ăsauăoricareăaltăpreot,ăsauăoricareăaltăcreştin? — Oh,ăamăajutat,ăAlteY<.ăM-amărugat,ăcuătoYiiăne-am rugat. Înă faYaă luiă Dumnezeu,ă credă c<ă corabiaă eraă oă unealt<ă aăDiavolului. V-am spus-oădeămulteăori.ăŞtiuăc<ănuăaăfostăşiăp<rereaăvoastr<ăşiădinănouăv<ăcerăiertareăpentruăc<ăm<ăopunădomniei-voastreă înă privinYaă asta,ă dară poateă c<ă voinYaăDomnuluiăaăajutatălaăînl<turareaăpiedicilor. — Ah, cum? — P<rinteleăInspectorănuămaiăeătulburat,ăAlteY<.ăAcumăpoateăs<ăseăconcentrezeăasupraăseniorilorăKiyamaăşiăOnoshi. Toranaga spuse brusc: — Amă auzită asteaă şiă maiă înainte,ă Tsukku-san. Ce ajutor adev<ratăpoateăs<-miădeaămaiămareleăpreotăalăcreştinilor? — AlteY<,ăpuneYi-v<ăîncredereaăîn... Alvito se opri, apoi spuse deschis: — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ădarăcred dinătoat<ăinimaăc<ădac<ăv<ăpuneYiăîncredereaăînăDumnezeu,ăElăoăs<ăv<ăajute. — Oăfac,ădarăm<ăîncredămaiămultăînăToranaga.ăÎntreătimpăaudăc<ăIshido,ăKiyama,ăOnoshiăşiăZatakiăşi-au strâns legiunile. Ishidoă oă s<ă aib<ă treiă sauă patruă suteă deă miiă deă oameniă peăcâmpulădeălupt<,ăîmpotrivaămea.

723

— P<rinteleăInspectorăseăYineădeăînYelegereaăpeăcareăaăavut-o cuă în<lYimeaă voastr<,ă AlteY<.ă Laă Yokosé eu v-amă spusă c<ăn-amăreuşit.ăAcumăcredăc<ăexist<ăsperanY<. — Nuăpotăs<ăfolosescăsperanY<ăîmpotrivaăs<biilor. — Da,ădarăDumnezeuăpoateăs<ă înving<ă împotrivaăoric<rorăoprelişti. — Da,ădac<ăDumnezeuăexist<,ă elăpoateă învingeă împotrivaăoric<rorăoprelişti. ApoiăvoceaăluiăToranagaăseăaspriăşiămaiămult: — DespreăceăsperanY<ăvorbeşti? — Nuăştiuădeăfapt,ăAlteY<,ădarăIshidoăn-a pornit împotriva voastr<?ăN-aăieşitădinăcastelulăOsaka?ăNuăesteăşiăaceastaăoăalt<ădovad<ăaăvoinYeiăDomnului? — Nu.ăDarăînYelegiăimportanYaăacesteiăhot<râri? — Oh,ăda,ăfoarteălimpede.ăSuntăsigurăc<ăP<rinteleăInspectorăoăînYelegeăşiăel. — Spuiăc<ăesteăsprijinul lui? — Oh,ănuăAlteY<,ădarăseăîntâmpl<. — Poateăc<ăIshidoăoăs<-şiăschimbeăgândurileăşiăoăs<-lăfac<ăpeăseniorulăKiyamaăcomandantăsupremăşi-oăs<ăsteaăascunsă înăOsakaă şiă oă s<-lă laseă peă Kiyamaă şiă peă Moştenitoră s<ă m<ăînfrunte. — Nuă potă daă ună r<spunsă laă asta,ă AlteY<,ă dară dac<ă Ishidoăp<r<seşteăOsaka,ăarăfiăunămiracol. — Vreiăs<ăspuiăseriosăc<ăastaăarăfiăînc<ăoădovad<ăaăvoinYeiăDumnezeuluiăt<uăcreştin? — Nu,ădarăarăputeaăfi.ăCredăc<ănimicănuăseăîntâmpl<ăf<r<ăvoiaăLui. — Chiarăşiădup<ăceăvomămuri,ăs-arăputeaăs< nuăafl<mănimicădespre Dumnezeu. Apoi, Toranaga spuse dintr-odat<: — Amăauzităc<ăP<rinteleăInspectorăaăplecatădinăOsaka,ăşiăfuămulYumită s<ă vad<ă oă umbr<ă trecândă pesteă chipulă luiă

724

Tsukku-san. Ştireaăîiăsosiseăînăziuaăînăcareăplecaser<ădinăMishima. — Da, spuse preotul,ă cuă nelinişteă crescând<.ă Aă plecată laăNagasaki,ăAlteY<. — Caăs<ăYin<ăslujbaăpentruăTodaăMariko-sama? — Da.ăAh,ăAlteY<,ăştiYiăatâtădeămulte.ăSuntemătoYiăînămâinileăvoastre ca lutul în mâinile olarului. — Nu-iăadev<ratăşiănuăîmiăplacăcomplimenteleăf<r<ărost.ăAiăuitat? — Nu,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăNuăvroiamăs<ăspunăasta. Alvitoădeveniăşiămaiăatent. — V<ăopuneYiăacesteiăslujbe,ăAlteY<? — Pentruă mineă nuă conteaz<.ă Aă fostă oă persoan<ă foarteădeosebit<ăşiăexemplulăeiămerit<ăcinstit. — Da,ă alteY<,ă mulYumesc.ă P<rinteleă Inspectoră vaă fiă foarteămulYumit.ăDarăelăcredeăc<ăconteaz<ăfoarteămult. — Desigur.ă Pentruă c<ă eaă aă fostă vasalulă meu şiă creştin<,ăexemplulăeiănuăvaătreceăneb<gatăînăseam<ădeăceilalYiăcreştini.ăSau de cei care se gândesc la convertire, neh? — Aşăspuneăc<ănuăvaă treceăneb<gată înăseam<.ăDeăceăară fiăaltfel?ă Dimpotriv<,ă merit<ă foarteă mult<ă cinstireă pentruăsacrificiul ei. — Pentruă c<ă şi-aă dată viaYaă caă alYiiă s<ă poat<ă tr<i?ă întreb<ăToranagaă peă ocolite,ă f<r<ă s<ă rosteasc<ă "seppuku" sau "sinucidere". — Da. Toranagaă zâmbiă înă sineaă lui,ă b<gândă deă seam<ă c<ăTsukku-san nuă pomeniseă niciă oă clip<ă deă cealalt<ă fat<,ăKiyamaăAchiko,ăcurajulăei,ăsauămoartea,ăsauădeăslujbaăf<cut<ădeăasemeneaăcuămareăfastăşiăceremonial.ăÎşiăîn<spriăvocea: — Şiănuăştiiădeănimeniăcareăs<ăfiăporuncit,ăsauăs<ăfiăsprijinitădistrugerea corabiei mele? — Nu,ăAlteY<,ăaltfelădecâtăprinărugi.

725

— Amăauzităc<ăconstrucYiaăbisericiiăvoastreădinăYedoămergeăbine. — Da,ăAlteY<.ăDinănouăv<ămulYumim. — Ei bine, Tsukku-san,ăsperăc<ăeforturileăMareluiăPreotăalăcreştinilorăvorădaăînăcurândăroade.ăAmănevoieădeăcevaămaiămultădecâtăsperanY<ăşiăuităfoarteăgreu.ăAcum,ăteărog,ăaşăaveaănevoieădeăserviciileădumitaleăcaăt<lmaci. Deăîndat<ăsimYiăîmpotrivireaăpreotului. — N-ai de ce te teme. — Oh,ăAlteY<.ăNuămi-eăteam<ădeăel,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădoarăc<ănuăvreauăs<ăfiuăînăapropiereaălui. Toranagaăseăridic<. — ÎYiă ceră s<-lă respecYiă peă Anjin-san. Curajulă s<uă eă deănet<g<duităşiăaăsalvatăviaYaăluiăMariko-sama de multe ori. De asemenea,ă eă deă înYelesă deă ce-iă caă ieşită dinăminYiă în aceste clipe – pierdereaăcor<bieiăsale,ăneh? — Da,ăda,ăîmiăpareăr<u. Toranagaăoăporniăc<treăY<rm,ăiarăg<rzileăcuătorYeăîiăluminar<ădrumul. — Cândăamăs<ăprimescăraportulăMareluiăvostruăPreotădespreăacea întâmplare cu armele ascunse? — Deăîndat<ăceăprimeşteătoateăinformaYiileădinăMacao. — Te rog, cere-iăs<-şiăgr<beasc<ăcercet<rile. — Da,ăAlteY<. — Cine au fost acei daimyo creştiniă amestecaYiă înă treabaăaceasta? — Nuă ştiu,ă v<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă niciă m<cară dac<ă aă fostăvreunul amestecat. — P<cată c<ă nuă ştii,ăTsukku-san.ăAşă câştigaăoămulYimeădeătimp. Sunt destui daimyo careă ară doriă s<ă ştieă adev<rulă înăprivinYaăasta. Ah, Tsukku-san,ăgândiăToranaga,ădesigurăc<ăştiiăşiăaşăputeaăs<ăteăînghesuiăcumvaăşiăînătimpăceăte-aiăzvârcoliăcaăunăşarpeă

726

încolYit,ăînăceleădinăurm<ăte-aşăpuneăs<ăjuriăpeăDumnezeulăt<uăcreştină şiă atunci,ă dup<ă ceă aiă face-o,ă vaă trebuiă s<ă spui:ă"Kiyama,ă Onoshiă şi,ă poate,ă Harima".ă Dară n-aă venită înc<ăvremea.ă Înc<.ăNiciă caă s<-Yiă spunăc<ă teă credăc<ă creştiniiă t<iăn-au nimic de-aă faceă cuă distrugereaă cor<bieiă mele. Nici Kiyama, sau Harima, sau chiar Onoshi. De fapt, sunt sigur. De fapt, n-a fost voia Domnului. A fost voia lui Toranaga. Da. Darădeăce,ăaiăputeaăs<ăm<ăîntrebi. KiyamaăaărefuzatăcuăînYelepciuneăofertaădinăscrisoareaămea,ăpe care i-a dat-o Mariko. Trebuiaă s<ă iă seă deaă oă dovad<ă aăsincerit<Yiiămele.ăCeăaltcevaăputeamăs<-i dau decât corabia – şiă barbarulă – careă v<ă terorizaă atâtă peă voi,ă creştinii?ă M<ăaşteptamăs<-iăpierdăpeăamândoiăşiăi-amădatădoarăunul.ăAst<zi,ălaă Osaka,ă oameniiă meiă îiă voră spuneă luiă Kiyamaă şi mai-mareluiă preoYiloră voştri,ă c<ă astaă aă fostă caă ună dară dinăparteaă meaă c<treă ei,ă dovadaă sincerit<Yiiă mele.ă C<ă nuă m<ăîmpotrivescăBisericii,ăciădoarăluiăIshido.ăEăoădovad<,ănu? Da,ă dară poYiă s<ă teă încreziă vreodat<ă înă Kiyama,ă aiă s<ă m<ăîntrebiăşiăpeăbun< dreptate? Nu,ădarăKiyamaăeăjaponezămaiăîntâiăşiădup<ăaceeaăcreştin.ăUiYiăastaăîntotdeauna.ăKiyamaăvaăînYelegeăgestulămeu.ăDarulăcor<bieiăaăfostăabsolut,ăcaăd<ruireaăluiăMarikoăşiăcurajulăluiăAnjin-san. Şiăcumăamădistrusăeuăcorabia,ăaiăvreaăpoateăs<ăştii? Ceămaiăconteaz<ăastaăpentruătine,ăTsukku-san? E de-ajunsăc<ăamăf<cut-o.ăŞiănimeniănuăştieăînăafaraădeămine,ăcâYivaăoameniădeă încredereă şiă celă careă aă dată foc.ăAcela?ă Ishidoă aă folosităninja. De ce n-aşăface-oăşiăeu?ăDarăeuăamăpl<tităunăsingurăomăşi-amăreuşit. Ishido, nu. — Eăprosteşteăcândădaiăgreş,ăspuseăcuăvoceătare. — AlteY<?ăîntreb<ăAlvito. — Eăprosteşteăs<ădaiăgreşăînăaăascundeăoătain<ăatâtădeăaprig<ă

727

caă acesteă armeă aduseă peă furiş,ă spuseă moroc<nos,ă şiă s<ăîndemni pe unii daimyo creştiniă laă r<scoal<ă împotriva st<pânuluiălorălegiuit,ăTaikō,ăneh? — Da,ăalteY<.ăDac<ăeăadev<rat. — Oh,ăsuntăsigurăc<ăeăadev<rat,ăTsukku-san. Toranagaăl<s<ădiscuYiaăs<ălâncezeasc<,ăacumăc<ăTsukku-san eraăvizibilăneliniştităşiăgataăde-aăfiăunăt<lmaciădes<vârşit. Ajunseser<ăjos,ăpeăY<rm,ăşiăToranagaăoăporniăcuăpaşiăsiguriăînainte,ăprinăîntuneric,ăîndep<rtându-şiăoboseala.ăÎnătimpăceătreceauă peă lâng<ă capeteleă înfipteă înă Yepe,ă îlă v<zuă peăTsukku-san,ăf<cându-şiăcruceăînsp<imântatăşiăseăgândiăcâtădeăprostescăeăs<ăfiiăatâtădeăsuperstiYiosăşi s<-Yiăfieăteam<ădeăcevaăceănuăexist<. Vasalii lui Anjin-san erau deja în picioare, înclinându-se, cu multă înainteă caă eiă s<ă ajung<.ă Anjin-san nuă seă mişcase.ăAnjin-san st<teaăînc<ăaşezat,ăprivindădusăînălargulăm<rii. — Anjin-san, chem<ăblândăToranaga. — Da, alteY<? Blackthorneăieşiădinăvisulăs<uăşiăseăridic<ăînăpicioare. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi.ăDoriYiăvorbimăacum? — Da, te rog. L-am adus pe Tsukku-san pentruăc<ădorescăs<ăvorbimălimpede,ăînYelegi?ăRepedeăşiălimpede. — Da. LaăluminaătorYelorăToranagaădesluşiăprivireaăfix<ădinăochiiăb<rbatuluiă şiă cumplitaă luiă istovire.ă Arunc<ă oă privireă c<treăTsukku-san. — ÎnYelegeăce-i spun? Îl urm<riăpeăpreotăvorbindăşiăascult<ăsunetulăurâtăalălimbii.ăAnjin-san d<duădinăcap,ăf<r<ăs<ăp<r<seasc<ăniciăoăclip<ăaceaăprivire acuzatoare. — Da,ăAlteY<,ăspuseăpreotul. — Acum,ă teă rog,ă t<lm<ceşteă pentruămine,ăTsukku-san, ca înainte.ă Totulă exact.ă Ascult<,ă Anjin-san, l-am adus pe

728

Tsukku-san caă s<ă putemă vorbiă directă şiă repede,ă f<r<ă s<ăpierdemă înYelesulă vreunuiă cuvânt.ă Esteă atâtă deă importantăpentruămine,ăc<ăîYiăcerăs<ăaiăr<bdare.ăCredăc<ăeămaiăbineăînăacest fel. — Da,ăAlteY<. — Tsukku-san,ă maiă întâiă jur<ă înainteaă Dumnezeuluiă t<uăcreştinăc<ănimicădinăceăspuneăelănuăvaăp<r<siăvreodat<ăbuzeleătale pentru altcineva. Ca la spovedanie, neh? La fel de sfânt. C<treămineăşiăc<treăel. — Dar,ăAlteY<,ăastaănuăeste... — Aiăs<ăfaciăasta.ăAcum.ăSauăîmiăretragăîntregulămeuăsprijin,ăpentruătotdeauna,ăpentruătineăşiăpentruăBisericaăta. — Foarteăbine,ăAlteY<.ăSuntădeăacord,ăjur. — Bun.ăMulYumesc.ăTeărog,ăexplic<-iăînYelegereaănoastr<. Alvitoăseăsupuse,ăapoiăToranagaăseăaşez<ăpeăduneleădeănisipăşiăîşiăflutur<ăevantaiulăcaăs<ăalungeăgâng<niileănopYii,ăcare-l înconjurau. — Acum,ăteărogăs<-mi spui, Anjin-san, ce s-a întâmplat la Osaka? Blackthorne începuă opintit,ă dară încetă minteaă luiă dezv<luiătotulăşiăcuvinteleăseărev<rsar<,ăiarăp<rinteleăAlvitoăseăstr<duiaăs<ă Yin<ăpasul.ăToranagaăascultaă înă t<cere,ă f<r<ăs<ă întrerup<ăn<valaă cuvintelor,ădoară ad<ugândăgrijuliuă îndemnuri,ă cândăeraănevoie,ăcaăunăascult<torădesvârşit. Blackthorneăispr<viăînăzori.ăAtunciăToranagaăştiaătotul,ătotăceăputuse fi spus – tot ce Anjin-san eraăpreg<tită s<ă spun<,ă seăcorect<ăel.ăPreotulăoăştiaăşiăel,ădarăToranagaăeraăsigurăc<ăînăcele spuse nu se afla nici un lucru pe care catolicii sau Kiyamaăs<-lăpoat<ăfolosiăîmpotrivaălui,ăaăluiăMarikoăsauăaăluiăAnjin-san,ăcareăacumăabiaăîlăb<gaăînăseam<ăpeăpreot. — Eştiă sigură c<ă Ferrieraă te-ar fi ars pe rug, Anjin-san? întreb<ădinănou. — Oh,ăda.ăDac<ăn-ar fi fost iezuitul. Sunt un eretic în ochii

729

lui.ăFoculăseăpresupuneăc<ăîYiăpurific<ătrupul,ăcumva. — De ce te-aăsalvatăP<rinteleăInspector? — Nuăştiu.ăAă fostăcevaă înă leg<tur<ăcuăMariko-sama.ăF<r<ăcorabiaămeaănuăm<ăpotăatingeădeăei.ăOh,ăs-ar fi gândit la asta eiăînşişi,ădarăeaăle-a dat ideea. — Ce idee? Ce-ară fiă putută ştiă eaă despreă incendiereaăcor<biilor? — Nuăştiu.ăNinja auă intrată înăcastel.ăPoateăc<ă totăninja au trecut printre oamenii de aici. Corabiei mele i s-a pus foc. Mariko-san s-aă întâlnită cuăP<rinteleă Inspectoră laă castel,ă înăziua în care a murit.ăCredăc<ă i-aăspusăcumăs<-lăaprind<ăpeăErasmus, înă schimbulă vieYiiă mele,ă dară euă nuă tr<iescă f<r<ăcorabiaămea,ăAlteY<. — Greşeşti,ă Anjin-san.ă MulYumescă Tsukku-san, spuse Toranagaăînăsemnădeădesp<rYire.ăDa,ăîYiăapreciezămunca.ăTeărog,ăacumăodihneşte-te. — Da,ăAlteY<,ămulYumesc.ăAlvitoăşov<i.ăCerăiertareăpentruăC<pitanulă General.ă Oameniiă suntă n<scuYiă înă p<cat,ă mulYiăr<mânăînăp<cat,ădeşiăsuntăcreştini. — Creştiniiă suntă n<scuYiă înă p<cat,ă nuă noi.ăNoiă suntemă unăpoporă civilizat,ă careă înYelegeă ceă înseamn<ă într-adev<răp<catul,ănuăY<raniăneciopliYiăcareăhabarăn-au pe ce lume sunt. Şiătotuşi,ăTsukku-san,ădac<-aşăfiăC<pitanulăvostruăGeneral,ănu l-aşăfiăl<satăpeăAnjin-san s<ăpleceăcâtătimpăl-aşăfiăavutăînămân<.ă Aă fostă oă hot<râreă militar<,ă unaă bun<.ăCredă c<ă oă s<ăajung<ă s< regreteă c<ă n-aă st<ruit,ă şiă laă felă şiă P<rinteleăInspector. — DoriYiăs<ătraducăşiăasta,ăAlteY<? — Astaăaăfostăpentruădumneata.ăMulYumescăpentruăajutor. Toranagaăr<spunseălaăsalutulăpreotuluiăşiătrimiseăoameniăs<-l însoYeasc<ă pân<ă laă casaă lui,ă apoiă seă întoarseă c<treăBlackthorne. — Anjin-san,ămaiăîntâiăînot<m.

730

— AlteY<? — Înot<m. Toranagaăseădezbr<c<ăşiăintr<ăînăap<ăînăluminaăceăîncepeaăs<ăcreasc<.ă Blackthorneă şiă g<rzileă îlă urmar<.ă Toranagaă înot<ăvoiniceşteă înă larg,ă apoiă seă întoarseă şiă înconjur<ă epava.ăBlackthorneă îlă urm<ă înt<rită deă r<cealaă apei.ă Înă curând,ăToranagaă seă întoarseă peă Y<rm.ă Servitoriiă aveauă prosoapeăpreg<tite,ăchimonouriănoiăşiăcha, saké şiămâncare. — M<nânc<,ăAnjin-san. — Îmiăpareăr<u,ănuăfoame. — M<nânc<. Blackthorneălu<ăcâtevaăînghiYituri, apoi icni. — IertaYi-m<. — Prost.ăŞiăslab.ăSlabăcaăunămânc<tor-de-usturoi, nu ca un hatamoto, neh? — AlteY<? Toranagaă îiă repet<ădinănou,ăbrutal.ăApoiă ar<t<ă c<treă epav<ăştiindăc<ăacumăareătoat<ăatenYiaăluiăBlackthorne. — Asta nu-i nimic. Shigata ga nai. N-areă importanY<.ăAscult<:ă Anjin-san e hatamoto, neh? Nu mânc<tor-de-usturoi,ăînYelegi? — Da,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi. Toranagaăîşiăchem<ăgardaăcareăîiăîntinseăsululăsigilat. — Ascult<,ăAnjin-san, înainte ca Mariko-sama s<ăpleceălaăYedo, mi-a dat asta. Mariko-sama mi-aăzisăc<ădac<ătr<ieştiădup<ă Osakaă – dac<ă tr<ieşti,ă înYelegiă – m-aă rugată s<-Yiă dauăasta. Blackthorneă lu<ă sululă întinsă şiă dup<ă ună momentă îiă rupseăpecetea. — Ce spune mesajul Anjin-san? întreb<ăToranaga. Marikoăîiăscriseseăînălatin<: "Tu.ă Teă iubesc.ă Dac<ă citeştiă asta,ă atunciă înseamn<ă c<ă amămurită laă Osakaă şi,ă poate,ă dină pricinaă meaă şiă corabiaă taă eă

731

distrus<.ăS-arăputeaăs<ăsacrificăaceast<ăceaămaiăpreYuit<ăparteăaăvieYiiătaleădinăcauzaăcredinYeiămele,ăcaăs<ăîmiăap<răBiserica,ădar mai mult caă s<-Yiă salvezăviaYa,ă careăesteămaiăpreYioas<ăpentru mine decât orice – chiarădecâtăcredinYaămeaăfaY<ădeăseniorul Toranaga. S-ară puteaă s<ă trebuiasc<ă s<ă aleg,ădragostea mea: tu sau corabia ta. Teărogăs<ăm<ăierYi,ădarăamăalesă viaYaă pentruă tine.ă Aceast<ă corabieă esteă condamnat<ăoricum,ăcuăsauăf<r<ătine.ăAmăs<ădauăcorabiaătaăduşmanuluiăt<uă înă aşaă felă încâtă tuă s<ă poYiă tr<i.ă Aceast<ă corabieă nuăînseamn<ănimic.ăConstruieşte alta. AstaăpoYiăs-o faci. Nu ai fostăpreg<tităs<ăfiiăunăconstructorădeăcor<biiălaăfelădeăbunăcaăşiăc<pitanădeăcor<bii?ăCredăc<ăseniorulăToranagaăoăs<-YiădeaătoYiămeşteşugarii,ă tâmplariiă şiă fierariiă deă careă aiă nevoie.ă Are nevoie de tine şi de corăbiile tale. Şiă dină venitulă meuăpersonală Yi-amă pusă deoparteă toYiă baniiă deă careă aiă nevoie.ăConstruieşte oăalt<ăcorabieăşiăoăalt<ăviaY<,ădragosteaămea.ăIaăCorabiaă Neagr<ă deă anulă viitoră şiă tr<ieşteă veşnic.ă Ascult<,ădragulămeu,ăsufletulămeuăcreştinăseăroag<ăs<ăteăîntâlneasc<ădinănouăînăcerurileăcreştine.ăParteaămeaăjaponez<,ăhara, se roag<ăcaăînăviaYaăviitoare s<ăfiuăoriceăarătrebuiăcaăs<-Yiăaducăfericireăşiăs<ăfiuăcuătineăoriundeăveiăfi.ăIart<-m<,ădarăviaYaătaăesteătotăceeaăceăconteaz<.ăTeăiubesc." — Ce spune mesajul, Anjin-san? — Îmiă pareă r<u,ă AlteY<.ă Mariko-sama spuneă c<ă aceast<ăcorabieă nuă necesar<.ă Spuneă construiescă corabieă nou<.ăSpune.... " — Ah,ăeăcuăputinY<?ăEăcuăputinY<,ăAnjin-san? Blackthorneăv<zuăsclipireaădeăinteresădinăochiiălui. — Da.ăDac<ăprimesc... Nu-şiăputeaăamintiăcuvântulăpentruă"tâmplar". — Dac<ăToranaga-sama d<ăoameni,ăoameniăcareăfacăcor<bii, neh? Da, eu pot. Înăminteaă luiănouaăcorabieă începuseă s<ăcapeteă form<.ăMaiă

732

mic<,ămultămaiămic<ădecâtăErasmus, înăjurădeănou<zeciăpân<ălaăoăsut<ădeătoneăarăfiătotăceeaăceăputeaăs<ăfac<,ăpentruăc<ăpân<ăatunciăniciodat< nu supraveghease sau proiectase o corabie întreag<ă deă unulă singur,ă deşiă Albană Caradocă îlă preg<tise,ădesigur,ăcaămeşterădeăcor<biiălaăfelădeăbineăcaăşiăpilot. Domnulă s<ă teă binecuvânteze,ă Alban,ă gândiă elă fericit.ă Da,ănou<zeciădeătoneăpentruăînceput.ăGolden Hind a lui Drake eraăcamătotăaşaăşi,ăaminteşte-Yi,ăprinăcâteăaăpututăs<ătreac<.ăAşăputeaăs<-iăpunădou<zeciădeătunuriălaăbordăşiăastaăarăfiădeăajunsăcaăs<... — Iisuse Cristoase! Tunurile! Seăr<suciăşiăseăuit<ălaăepav<,ăapoiăîlăv<zuăpeăToranagaăşiăpeătoYiă ceilalYiă holbându-seă laă elă şiă înYeleseă c<ă vorbiseăenglezeşte. — Ah,ăîmiăpareăr<u,ăAlteY<.ăGândităpreaărepede.ăPuştileămari.ăAcolo, în mare, neh? Trebuie scos repede. Toranagaăvorbiăoamenilorăs<i,ăapoiăseăîntoarseăc<treăBlack-thorne din nou: — Samuraii spun, totulădinăcorabie,ăînătab<r<.ăUneleălucruriăpescuiteădinămare,ăap<ămic<ălaăreflux,ăneh? Acumăînătab<r<.ăDe ce? BlackthorneăsimYeaăc<ăpluteşte. — Potăfaceăcorabia.ăDac<ăamăpuştiămari,ăpotăluptăduşmanul.ăPoate Toranaga-sama g<seasc<ăpulbereădeăpuşc<? — Da. CâYiătâmplari?ăMulYiănevoie? — Patruzeciătâmplari,ăfierari,ăstejarăpentruălemn<rie.ăAveYiăstejară aici?ă Apoiă oă s<ă amă nevoieă deă fier,ă oYel,ă amă s<ăconstruiescăoăforj<ăşiăaşăaveaănevoieădeăunămeşter... BlackthorneăînYeleseăc<ăvorbeaădinănouăînăenglez<. — IertaYi-m<,ă euă scriuă peă hârtie.ă Cuă grij<.ă Şiă gândescă cuăgrij<.ăV<ărog,ădaYiăoameniăs<ăajute? — ToYiăoamenii,ătoYiăbanii.ăÎndat<.ăÎmiă trebuie corabia. De îndat<.ăCâtădeărepedeăpoYiăs-oăconstruieşti?

733

— Şaseăluniădinăziuaăînăcareăpunemăchila. — Oh, nu mai repede? — Nu.ăÎmiăpareăr<u. — Mai târziu vorbim mai mult, Anjin-san. Ce altceva a mai spus Mariko-sama? — PuYin,ăAlteY<.ăSpuneăd<ăbaniăcaăs<ăajuteăcorabia,ăbaniiăei.ăSpune,ădeăasemenea,ă îmiăpareă r<uădac<...ădac<ămi-a ajutat duşmanulădistrug<ăcorabia. — Ceăduşman?ăÎnăceăfelădistrug<ăcorabia? — Nuă spuneă cine,ă sauă cum,ă AlteY<.ă Nimică limpede,ă doarăpareăr<uădac<ăMariko-sama spune sayonara. Sper<ăseppuku slujeşteăseniorăToranaga. — Ah, da, m-aăslujitănem<surat,ăneh? — Da. Toranaga îi zâmbi. — Bucuros toate bune acum, Anjin-san. Ei, Mariko-sama avea dreptate. Nu-YiăfaceăgrijiăînăprivinYaăasta. Toranagaăar<t<ăc<treăepav<. — Construieşteă corabieă nou<ă îndat<.ă Corabieă deă r<zboi,ăînYelegi? — ÎnYelegăfoarteămult. — Corabiaănou<...ăArăputeaăcorabiaă astaănou<ăs<ă lupteăcuăCorabia Neagr<? — Da. — Ah!ăCorabiaăNeagr<ădeăanulăviitor? — CuăputinY<. — Şiăcuăceăechipaj? — V<ărog? — Marinari, tunari? — Ah!ăPân<ăanulăviitorăpotăpreg<tiăvasaliiămeiăcaătunari,ănuămarinari. — PoYiăs<ăalegiădintreătoYiămarinariiădinăKwanto. — AnulăviitorăcuăputinY<.ăBlackYhorneăzâmbi.ăEăanulăviitoră

734

cuăputinY<?ăR<zboi?ăCe-iăcuăr<zboiul? Toranagaăridic<ădinăumeri. — R<zboiă sauă nu,ă totă încerc<m,ă neh? Asta e prada ta, înYelegiă "prad<"?ăŞiă tainaă noastr<.ă Întreă tineă şiă mineă doar, neh? CorabiaăNeagr<. — PreoYiiăînYelegeăcurând. — Poate. Dar de data asta, nici un val sau tai-fun, prietene. Tuă veiă vegheaă şiă euă voiă veghea.ă Da,ă maiă întâiă CorabiaăNeagr<,ăapoiăduciăacas<.ăÎmiăaduciăînapoiăoăflot<.ăÎnYelegi? — Oh, da. — Dac<ă amă s<ă fiuă învins,ă karma, dac< nu, atunci totul, Anjin-san.ăTotulădup<ăcumăaiăspus.ăTotul,ăCorabiaăNeagr<,ăambasadori,ătratate,ăcor<bii,ăînYelegi? — Da.ăOh,ăda!ăMulYumesc. — MulYumeşteăMariko-sama.ăF<r<ăea... Toranagaăîşiălu<ăunăbun-r<masăc<lduros,ăpentruăprimaădat<ăca de la egal la egal,ăapoiăplec<ăcuăg<rzileăsale.ăVasaliiăluiăBlackthorneă seă înclinar<,ă adâncă impresionaYiă deă onoareaăf<cut<ăst<pânuluiălor. Blackthorne îl privi pe Toranaga plecând, beat de fericire, apoiă v<zuă mâncarea.ă Servitoriiă începuser<ă s<ă strâng<ăresturile. — Aşteapt<.ăAcumămâncare,ăv<ărog. Mânc<ă cuă grij<,ă încetă şiă cuă bun<-cuviinY<,ă oameniiă s<iăcertându-se pentru privilegiul de a-l servi, mintea lui r<scolindătoateănenum<rateleăposibilit<YiăpeăcareăToranagaăleădeschiseseă înă faYaă lui.ă Aiă învins,ă îşiă spuse,ă dorindu-şiă s<ăpoat<ă dansaă ună dansă marin<resc,ă plină deă fericire,ă dară n-o f<cu.ăMaiăcitiăscrisoareaăeiăînc<ăoădat<ăşi-oăbinecuvânt<ădinănou. — UrmaYi-m<,ăporunci,ăşiăoăporniăînăfrunteaălorăc<treătab<r<,ăminteaă luiă construindă dejaă corabiaă şiă sabordurileă pentruătunuri.

735

Dumnezeuleă dină ceruri!ă Ajut<-iă peă Toranagaă s<-lă Yin<ă peăIshidoă departeă deă Kwantoă şiă deă Izuă şi,ă teă rog,ăbinecuvânteaz-oăpeăMariko,ăoriundeăarăfiăeaăşiăf<ăcaătunurileăs<ănuăfiăruginităpreaămult.ăMarikoăaveaădreptate.ăErasmus era condamnat,ăcuăsauăf<r<ămine.ăMi-aădatăînapoiăviaYa.ăPotăs<ăconstruiescăoăalt<ăviaY<ăşiăoăalt<ăcorabie.ăNou<zeciădeătone.ăCorabiaămeaăvaăaveaăoăprov<ăascuYit<,ăvaăfiăoăplatform<ădeălupt<ăplutitoare,ălaăfelădeăsupl<ăcaăunăogar,ămaiăbun<ădecâtăErasmus, iar bompresul ei se va ridica elegant cuăoăfigur<ădr<guY<ădedesubtăşiăfaYaăeiăvaăar<taăaidomaăcuăaăei, cu ochii ei prelungi,ă frumoşiă şiă pomeYiiă înalYi.ă Corabiaă mea...ă IisuseăCristoase!ăEăoăton<ădeălucruriăpeăcareăaşăputeaăs<ăleăsalvezădeăpeăepav<.ăPotăfolosiăoăparteăaăchilei,ăoăparteăaăcoastelorăşiătrebuieăs<ăfieăoămieădeăcuieăprinăjur.ăŞiădinărestulăchileiăamăs<ăfacăleg<turiăşiăpropteleăşiătotăceeaăceăamănevoie...ădac<ăamătimp. Da, corabia mea va fi ca ea, îşiăpromise.ăOăs<ăfieăsupl<ăşiăminuscul<ă şiă des<vârşit<ă caă oă lam<ă Yoshitomo.ă Şiă astea-s celeămaiăbuneădinălumeăşiălaăfelădeăprimejdioase.ăAnulăviitorăoăs<ăiaăoăprad<ădeădou<zeciădeăoriăgreutateaăei,ăcumăaăf<cutăMarikoălaăOsaka,ăşiăoăs<ăarunceăduşmanulăafar<ădinăAsia.ăŞiăapoi,ăînăanulăurm<tor,ăsauăînăcel<laltădeădup<ăel,ăamăs-o duc în susul Tamiseiăc<treăLondra,ăcuăcaleleăplineădeăaurăşiăcuăceleăşapteăm<riăînăurmaăei. — Se va numi The Lady – Doamna – spuse cu voce tare. CAPITOLUL 61 Dou<ăzileămaiătârziu,ăînăzori,ăToranagaăcercetaăchingileădeălaăşa.ăÎşiăproptiăcuădib<cieăgenunchiulăînăburta calului, acesta îşiărelax<ămuşchiiăşiăelăpututăs<ăstrâng<ăchingaăcuăînc<ădou<ă

736

g<uri.ăNenorocităanimal,ăgândi,ădispreYuindăcaiiăpentruăfireaăloră viclen<,ă înşel<toareă şiă n<r<vaş<.ă Euă suntă YoshiăToranaga-noh-Chikitada-noh-Minowara, nu un copilandru nerod.ă Aştept<ă oă clip<ă şiă împinseă iar,ă dină r<sputeri,ăgenunchiulă înă burtaă calului.ă Animalulă forn<iă şi-şiă zorn<iăz<bala,ăiarăelăstrânseăchingileăpân<ălaăcap<t. — Bine,ăAlteY<!ăFoarteăbine,ăspuseăcuăadmiraYieămaestrulădeăvân<toare. Eraăunăb<trânăcuăunătrupălaăfelădeănoduros,ătareăşiăb<tucitădeăvremeăcaăunăstejarăb<trân. — MulYiăs-arăfiămulYumitădoarăcuăprimaăstrânsoare. — Atunciăşauaăarăfiăalunecatăşi,ăpân<ălaăamiaz<,ănerodulăarăfiăfostăaruncatăjosăşiăpoateăc<ăşi-arăfiăfrântăşiăspinarea,ăneh? Samuraiul râse. — Da,ăşiăoămerita,ăAlteY<! Înăjurulălor,ăcâtăYineauăgrajdurile,ăforfoteauăstr<jiăşiăpurt<toriădeă şoimiă purtându-şiă p<s<rileă cuă capeteleă acoperiteă deăcapişoane.ăTetsu-ko,ăşoimiYa,ăseăaflaălaălocădeăcinsteăşi,ălâng<ăea,ă f<când-oăs<ăpar<ăşiămaiămic<,ăeraăuliulăKogo, singurul f<r<ă capişon,ă cuă ochiiă luiă galbeni,ă neîndur<tori,ă scrutândătotul în jur. Nagaăîşiăaduseăcalul. — Bun<ădimineaYa,ătat<. — Bun<ădimineaYa,ăfiule.ăUndeăeăfrateleăt<u? — SeniorulăSudaraăaşteapt<ăînătab<r<,ăAlteY<. — Bine.ăToranagaăzâmbiătân<rului.ăApoi,ăpentruăc<ăYineaălaăel,ă îlă traseă deoparte.ă Ascult<,ă fiule,ă înă locă s<ă mergiă laăvân<toare,ă scrie-miă ordineleă deă lupt<,ă caă s<ă leă semneză laăîntoarcere,ădisear<. — O,ătat<,ăspuse.ăNagaănespusădeămândruăpentruăcinsteaăceăiăseăf<ceaădeăaăscrieăcuăpropriaămân<ăr<spunsulălaăprovocareaăluiă Ishido,ă îndeplinindă hot<râreaă luat<ă cuă oă ziă înă urm<ă deăConsiliuluiă deă R<zboiă deă aă trimiteă trupeleă înă trec<tori.ă

737

MulYumesc,ăîYiămulYumesc. — Dup<ăasta:ăRegimentulădeăMuscheteăpleac<ămâineăînăzoriăla Hakoné. Apoi: convoiul de bagaje din Yedo va sosi în dup<-amiazaăasta.ăAiăgrij<ăcaătotulăs<ăfieăpreg<tit. — Da, desigur. Cât de repede începem lupta? — Curând.ăAsear<ăamăprimităveştiăc<ăIshidoăşiăMoştenitorulăauăplecatădinăOsakaăspreăaătreceăînărevist<ătrupele. — Teărogăs<ăm<ăierYiăc<ănuăpotăs<ăzborăcaăTetsu-koăpân<ălaăOsaka,ăs<-iăucid,ăpeăel,ăpeăKiyamaăşiăpeăOnoshi,ăcaăs<ăpunăcap<tănecazuluiă<staăf<r<ăs<ăteămaiătulbur. — MulYumesc,ăfiule. Toranagaă nuă seă maiă obosiă s<-iă vorbeasc<ă despreăînsp<imânt<torădeădificileleăproblemeăceătrebuiau rezolvate înainteă caă acesteă omoruriă s<ă devin<ă realitate.ă Arunc<ă oăprivireăînăjur.ăToYiăşoimariiăerauăgata.ăLaăfelăşiăstr<jileăsale.ăÎl chem<ălaăelăpeămaestrulădeăvân<toare: — Întâiăm<ăducăînătab<r<,ăapoiăoălu<măpeădrumulădeăcoast<ăcale de patru ri c<treănord. — Darăh<itaşiiăsuntădejaăpeădealuri...ăMaestrulădeăvân<toareăîşiăînghiYiărestulăprotestuluiăşiăîncerc<ăs<ăschimbeăvorba.ăV<ărogă s<ăm<ă iertaYi...ă hâm...ă credă c<ă amămâncată cevaă stricat,ăAlteY<. — Aşaăseăpare.ăPoateăc-arătrebuiăs<ătreciăaltuiaăîndatoririle tale.ă Îmiăpareă r<u,ădarăpare-seăc<ăhemoroiziiă Yi-au tulburat minYile,ăspuseăToranaga.ăDac<ăn-arăfiăfolosităvân<toareaăcaăacoperire, l-ar fi înlocuit. Ei? — Da,ăiertaYi-m<,ăAlteY<,ăspuseăb<trânulăsamurai.ăPotăs<ăv<ăîntreb...ă eh...ădoriYiă s<ăvânaYi în locurile pe care le-aYiă alesăasear<,ăsauăv-ar...ăeh...ăpl<ceaăs<ăvânaYiăpeăcoast<? — Peăcoast<. — Desigur,ăAlteY<.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYiăoăclip<ăcaăs<ăpotăfaceăschimb<rileătrebuitoare. Omulă plec<ă alergând.ă Toranagaă îlă urm<riă cuă privirea.ă Eă

738

timpulăs<ălaseăslujba,ăgândiăf<r<ăr<utate.ăApoiăîlăv<zuăpeăOmiăp<trunzândăprintreăgrajduriăînsoYitădeăunătân<răsamuraiăcareăşchiop<taă ap<sată şiă aveaă de-aă curmezişulă obrazuluiă oăcumplit<ăran<ădeăpumnal,ăînc<ănevindecat<,ăc<p<tat<ăînăluptaăde la Osaka. — A, Omi-san! Le r<spunseălaăsalut.ăAcestaăesteăomul? — Da,ăAlteY<. Toranagaăîiălu<ăpeăceiădoiădeoparteăşi,ăcuămult<ăpricepere,ăîiăpuseăsamuraiuluiăoămulYimeădeăîntreb<ri.ăOăf<ceaădinăpoliteYeăpentruăOmi,ăpentruăc<ăelăajunseseădejaălaăaceeaşiăconcluzieăcândăst<tuseădeăvorb< cuăsamuraiulăînăprimaănoapte,ătotăaşaăcumăfuseseăpoliticosăşiăcuăAnjin-san, întrebându-l ce scria în scrisoareaăluiăMariko,ădeşiăcunoşteaădejaăacestălucru. — Dar,ă teă rog,ă f<-o cu propriile dumitale cuvinte, Mariko-san,ăîiăspuseseăel,ăînainteaăplec<riiăeiădinăYedoăc<treăOsaka. — Trebuieăs<-iădauănavaăduşmanuluiăs<u,ăAlteY<? — Nu,ădoamn<,ăziseseăel,ăînătimpăceăochiiăeiăseăumpleau de lacrimi.ăNu.ăÎYiărepet:ătrebuieăs<-i spui Tsukku-san deăîndat<,ăaici, la Yedo, tainele pe care mi le-aiădezv<luitămieăşiăapoiăMareluiăPreotăşiăluiăKiyamaăînăOsaka,ăşiăs<ăleămaiăspuiăc<,ăf<r<ăcorabiaăsa,ăAnjin-san nuămaiăesteăoăameninYareăpentruăei.ăIarăacumăoăs<-i scrii o scrisoare lui Anjin-san dup<ăcumăamăs<-Yiăspunăeu. — Atunci ei îi vor distruge corabia. — Auăs<ăîncerce.ăBineînYelesăc<ăauăs<ăseăgândeasc<ăchiarăeiălaăcaleaăasta,ăaşaăc<,ădeăfapt,ănuăleădaiănimic,ăneh? — PuteYiăs<-iăap<raYiănava,ăAlteY<? — Vaăfiăp<zit<ădeăpatruămiiădeăsamurai. — Darădac<ăeiăizbutesc...ăAnjin-san nu va mai avea nici o valoareăf<r<ăcorabiaălui.ăV<ăimplorăs<-lăl<saYiăînăviaY<. — Nu e nevoie s-o faci, Mariko-san.ăTeăasigurăc<ăîmiăesteădeăfolosă cuă sauă f<r<ă corabie.ă ÎYiă f<g<duiesc.ă Maiă spuneă înă

739

scrisoareă c<,ă dac<ă navaă luiă eă distrus<,ă te rog construieşte alta. — Cum? — Mi -aiăspusăc<ăpoateăs-oăfac<,ăneh? Eştiăsigur<?ăDac<-i dau toYiădulgheriiăşiăfierarii? — Oh,ă da.ă Oh,ă câtă sunteYiă deă înYelept!ă Da,ă elă aă spusă deănenum<rateăoriăc<ăaăfostăşcolităşiăcaăs<ăconstruiasc<ănave... — Eştiăîndeajunsădeăsigur<,ăMariko-san? — Da,ăAlteY<. — Bine. — AtunciăcredeYiăc<ăpreoYiiăcreştiniăorăs<ăizbuteasc<,ăchiarăşiăîn ciuda a patru mii de oameni? — Da.ă Îmiă pareă r<u,ă dară creştiniiă n-oră s<ă laseă corabiaăîntreag<,ăsauăpeăelăînăviaY<,ăatâtaăvremeăcâtăeaăpoateăplutiăşiăeăgataăoricândădeăieşităînălarg.ăEăoăameninYareămultăpreaămareăpentruăei.ăAceast<ănav<ăeăcondamnat<,ăaşaăc<ănuăeăniciăunăr<uădac<ăle-oăd<m.ăDarănumaiătuăşiăcuămineăoăştimăşiămaiăştimăc<ăsinguraăluiăsperanY<ăeăs<ăconstruiasc<ăalta.ăEuăsuntăsingurulăom care-l poate ajuta s-oă fac<.ăDuă laă bună sfârşită treburileămele de la Osakaă şiă euă oă s<ă m<-ngrijescă caă elă s<-şiă con-struiasc<ănava. I-amă spusă adev<rul,ă gândiă Toranaga,ă acolo,ă înă zoriiăYokohamei,ă înă mirosulă deă cai,ă b<legară şiă sudoare,ă abiaăascultându-lăpeăsamuraiulăr<nităşiăpeăOmi,ăîntreagaăluiăfiinY<ăfiindă cuprins<ă deă mâhnireă pentruă Mariko.ă ViaYaă eă atâtă deătrst<,ăîşiăspuse,ăs<tulădeăoameni,ădeăOsakaăşiădeăcomploturileăcareăaducăsuferinY<ăcelorăvii,ăoricâtădeăînaltăarăfiăYelul. — MulYumescăc<ămi-ai spus, Kosami, zise el când samuraiul ispr<vi.ă Aiă f<cută foarteă bine.ă V<ă rogă veniYiă cu mine. Amândoi. Toranagaăseăîntoarseălaăcalulăs<uăşiăîlăîmpinseăcuăgenunchiulăînăburt<ăpentruăultimaăoar<.ăDeădataăastaăcalulănechez<,ădarăchingaăeraăstrâns<ăpân<ălaăcap<t.

740

— Caiiăsuntămultămaiăvicleniădecâtăoamenii,ăspuseăelăf<r<ăs<ăvorbeasc<ăcuivaăanume,ăşiăs<rindăînăşaăporniăînăgalopăurmatădeăstr<ji,ădeăOmiăşiădeăKosami. Seăopriăînătab<r<,ăpeăplatou.ăAcoloăseăaflauăBuntaro,ăcuăunăşoimă c<l<toră peă mân<,ă şiă lâng<ă el,ă Yabu,ă Hiro-matsuă şiăSudara. Îl salutar<ătoYiătrei. — Bun<ădimineaYa,ăleăr<spuseăvesel,ăf<cându-i semn lui Omi s<ăiaăparteălaădiscuYie,ădarăîndep<rtândăpeăoricineăaltcineva. — Eştiăgata,ăfiule? — Da,ătat<,ăspuseăSudara.ăAmătrimisăcâYivaădintreăoameniiămeiă înămunYiă s<ă seă asigureăc<ăh<itaşiiă suntă aşezaYiă cumă seăcuvine. — MulYumesc,ădarăamăhot<râtăs<ăvânezăpeăcoast<. Deăîndat<ăSudaraăîşiăstrig<ăunaădintreăstr<jiăşi-lătrimiseăc<lareăs<ăretrag<ăoameniiădeăpeădealuriăşiăs<-iăîndrepteăc<treăcoast<. — Iart<-m<,ăAlteY<,ăarăfiătrebuităs<ăm<ăgândescălaăastaăşiăs<ăfiuăpreg<tit.ăT<ărogăs<ăm<ăierYi. — Da. Ei, Hiro-matsu-san,ăcumămergeăinstrucYia? Hiro-matsu, purtându-şiă caă întotdeaunaă sabiaă înă mân<,ă seăîncrunt<ănemulYumit. — Euătotămaiăcredăc<ă toateăasteaăsuntădezonoranteăşiă f<r<ăfolos.ă Curândă oă s<ă leă putemă daă uit<rii.ă Oă s<-lă c<lc<mă înăpicioareăpeăIshidoăşiăf<r<ăblestem<Yiileăastea. Yabu spuse: — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăHiro-matsu-san,ădarăf<r<ăpuştiăşiăf<r<ăaceast<ăstrategieăoăs<ăpierdem.ăAcestaăeăunăr<zboiămodern,ăînăfelulă <staă avemă şansaă s<ă învingem.ă Priviă înapoiă spreăToranaga,ăcareăînc<ănuădesc<lecase.ăAmăauzităazi-noapteăc<ăJikkyu a murit. — Eştiăsigur? Toranagaăseăpref<cuăsurprins.ăElăprimiseăînătain<ăvesteaăînăziua când plecase din Mishima. — Da,ă AlteY<.ă Seă pareă c<ă eraă bolnavă deă cât<vaă vreme.ă

741

Iscoadaămeaăspuneăc<ăaămurităacumădou<ăzile,ăspuseăYabuăcuăv<dit<ăîncântare.ăMoştenitorăeăfiulăs<u,ăHikoju. — Blegulă<la?ărostiăBuntaroăcuădispreY. — Da...ăşiăeuăaşăziceălaăfel,ăspuseăYabu.ăAlteY<,ăastaănuăîYiădeschideă drumulă deă sud?ăDeă ceă s<ă nuă atac<mă îndat<ă de-a lungulă drumuluiăTokaido?ăCuăb<trânulă vulpoiă mort, Izu e acumă înă siguranY<,ă iară Surugaă şiă Totomiă suntă totă atâtă deăneputincioaseăcaăpeşteleăpeăuscat.ăNeh? Toranagaădesc<lec<ăgânditor. — Ei?ăîlăîntreb<ăpeăHiro-matsu încet. B<trânulăgeneralăr<spunseăîndat<: — Dac-amă puteaă s<ă punemă mânaă peă totă drumul,ă pân< la pasulăUtsunoya,ăşiăpeătoateăpodurileăşiăs<ătrecemăiuteăpesteăTenryu – avândătoateădrumurileădeăleg<tur<ăasigurateă– i-am daăoălovitur<ăzdrav<n<ăluiăIshido.ăL-amăputeaăYineăpeăZatakiăînă munYi,ă şi-amă aduceă înt<ririă pentruă ataculă deă peă drumulăTokaidoăşiăamăYâşniăspreăOsaka.ăAmăfiădeăneînfrânt. Sudara spuse: — Atâtaăvremeă câtăMoştenitorulă eă înă frunteaă armateleă luiăIshido,ăputemăfiăînfrânYi. — Nu sunt de acord, spuse Hiro-matsu. — Niciăeu,ăîmiăpareăr<u,ăspuseăYabu. — Dar eu sunt, spuse Toranaga, tot atât de secăşiăgravăcaăSudara. Înc<ă nuă leă spuseseă c<ă ară fiă fostă cuă putinY<ă caă Zatakiă s<ăprimeasc<ăs<-lătr<dezeăpeăIshidoălaăvremeaăpotrivit<.ăDeăceăle-aşăspune?ăgândi.ăNuăeăunălucruăîmplinit.ăÎnc< Dar cum crezi c-aiă s<-Yiă Yiiă f<g<duialaă f<cut<ă frateluiă t<uăvitreg, de a-lă c<s<toriă cuă Ochibaă dac<ă teă vaă sprijini,ă şiă înăacelaşiătimpăs<ăoăieiătuădeăsoYie,ădac<ăasta-YiăvaăcereăeaădreptăpreYă pentruă ajutorulă ei?ă Astaă eă într-adev<ră oă întrebare,ă îşiăzise.ăDarăeăgreuădeăcrezutăc<ăOchibaăoăs<-lătr<dezeăpeăIshido.ăÎns<ă dac<ă oă vaă faceă şiă acestaă eă preYul,ă atunciă r<spunsulă eă

742

simplu:ăfrateleămeuăvaătrebuiăs<ăseăpleceăînăfaYaăsorYii. ToYiăseăuitauălaăel. — Ce-i? Dup<ăunătimpădeăt<cereăBuntaroăspuse: — Ce-oăs<ă se-ntâmple,ăAlteY<,ă cândăoă s<ăneăg<simă înă faYaăsteagurilorăMoştenitorului? Pân<ăatunciăniciăunulădintreăeiănuăpuseseăniciodat<ăaceast<ăîntrebareăoficial,ăpeăfaY<ăşiăînăpublic. — Dac<ăseăîntâmpl<ăasta,ăeuăpierd,ăspuseăToranaga.ăEuăîmiăvoi face seppuku şiăaceiăcareăcinstescătestamentulăluiăTaikōăşi-lă socotescăpeăMoştenitorădreptăurmaşă legiuit,ă voră trebuiăîndat<ăs<ăseăpleceăcuăumilinY<ăîndur<riiăsale.ăAceiăcareăn-o vor face n-au nici o onoare. Neh? ToYiăîncuviinYar<ădinăcap,ăapoiăelăseăîntoarseăspreăYabuăcaăs<ătermineă cuă toateă celeă ceă seă cereauă rezolvateă acumă şiă seălumina din nou la faY<. — Totuşiă nuă suntemă peă câmpulă deă lupt<,ă aşaă c<ă oă s<ăcontinuamă dup<ă cumă amă hot<rât.ă Da,ă Yabu-san, acum putem folosi drumul de sud. De ce a murit Jikkyu? — Deăboal<,ăAlteY<. — Oăboal<ădeăcinciăsuteădeăkoku? Yabuă râse,ă dară înă sineaă luiă turbaă deă furieă c<ă Toranaga îi aflase taina. — Da,ăziseăel.ăAşaăaşăcrede,ăAlteY<.ăFrateleămeuăYi-a spus? Toranagaăd<duădinăcapă şi-iă ceruă s<ă leăexpliceă şiă celorlalYi.ăYabuăseăsupuseăbucuros,ăc<ciăeraăoăstratagem<ăviclean<ăşiăplin<ă deă iscusinY<,ă şiă leă istorisiă cumă frateleă s<u, Mizuno, d<duseăbaniiăluaYiădeălaăAnjin-san unuiăajutorădeăbuc<tarăcareăfuseseăstrecuratăprintreăslugileădeălaăbuc<t<riaăluiăJikkyu. — Ieftin, neh? spuse Yabu fericit. Cinci sute de koku pentru drumul de sud? Hiro-matsu spuse sec lui Toranaga: — Teă rogă s< m<ă ierYi,ă dară euă g<sescă povesteaă astaă

743

dezgust<toare. Toranaga zâmbi. — Tr<dareaăeăoăarm<ădeălupt<,ăneh? — Da, dar nu pentru un samurai. Yabu era indignat. — Iart<-m<,ăseniorăHiro-matsu,ădarăcredăc<ăn-aiădeăgândăs<ăm<ăinsulYi? — N-aă vrută s<ă teă insulte.ă Aiă vrut, Hiro-matsu?ă înteb<ăToranaga. — Nu,ăAlteY<,ăr<spunseăb<trânulăgeneral.ăTeărogăs<ăm<ăierYi. — Otrava,ăvicleniile,ă tr<darea,ăomorulăauă fostă întotdeaunaăarmeădeălupt<,ăb<trâneăprieten,ăspuseăToranaga.ăJikkyuăaăfostăunăduşmanăşiăunăprost.ăCinciăsuteădeăkoku pentru drumul de sudăsuntăoănimicaătoat<!ăYabu-sama m-aăslujităbine.ăAiciăşiăîn Osaka. Neh, Yabu-san? — Euă întotdeaunaă amă încercată s<ă v<ă slujescă cuă credinY<,ăAlteY<. — Da,ăaşaăc<,ăteărog,ăexplic<-ne de ce l-aiăucisăpeăc<pitanulăSumiyori înainte de atacul ninja, spuse Toranaga. ChipulăluiăYabuăr<maseăneschimbat.ăPurtaăsabiaăYoshitomo,ăcu mâna, ca de obicei, pe mâner. — Cineăm<ăacuz<ădeăaşaăceva,ăAlteY<? Toranagaă ar<t<ă c<treăgrupulă samurailoră înă uniformeămaro,ăaflaYiălaăpatruzeciădeăpaşiămai departe. — Omul acela! Te rog, vino aici, Kosami-san. Tân<rulăsamuraiădesc<lec<,ăînaint<ăşchiop<tândăşiăseăînclin<. YabuăîlăYintuiăcuăprivirea. — Cineăeşti,ăomule? — SokuraăKosami,ădinăLegiuneaăaăZecea,ăalteY<,ătrimisăcaăgard<ă personal<ă aă doamneiă Kiritsubo, în Osaka, spuse tân<rul.ă M-aYiă pusă deă straj<ă înă faYaă înc<perilorădomniei-voastre – şiă aleă luiăSumiyori-san – în noaptea în care au atacat ninja.

744

— Nu-miăamintescădeătine.ăÎndr<zneştiăs<ăspuiăc<ăl-am ucis pe Sumiyori? Tân<rulăşov<i.ăToranagaăzise: — Spune-i! Tân<rulăr<spunseăgr<bit: — Euă abiaă amă avută timpă s<ă deschidă uşaă şiă s<-l strig pe Sumiyori-san înainte ca ninja s<ăn<v<leasc<ăasupraănoastr<,ăAlteY<,ă dară elă nuă s-aă mişcată deloc,ă iertaYi-m<,ă alteY<.ă SeăîntoarseăspreăToranaga,ăezitândăînăfaYaăprivirileătuturor. El... Aveaăsomnulăfoarteăuşor,ăAlteY<,ăşiănuătrecuseădecâtăoăclip<ădup<...ăAstaăeătot,ăAlteY<. — Aiăintratăînăcamer<?ăL-aiăzgâlYâit?ăst<ruiăYabu. — Nu,ăAlteY<,ăo,ănu,ăAlteY<,ăninja auăvenităatâtădeărepedeăc<ănoi ne-amăretrasăimediatăşiăamăcontraatacatădeăîndat<ăceăamăputut,ăaăfostăaşaăcumăamăspus... Yabu privi spre Toranaga. — Sumiyori-san f<cuseădeăstraj<ădou<ăzile.ăEraăistovit,ătoYiăeram.ăCeădovedeşteăasta?ăseăadres<ăelătuturor. — Nimic,ă încuviinY<ă Toranaga,ă înc<ă prietenos.ă Dar,ă maiătârziu, Kosami-san s-aăîntorsăînăcamer<.ăNeh? — Da,ă AlteY<,ă Sumiyori-san z<ceaă totă înă aşternuturi,ă aşaăcumă îlă v<zusemă ultimaă oar<ă iar...ă iară cameraă nuă fuseseăderanjat<ădeloc,ăiarăelăfuseseăînjunghiat,ăAlteY<,ăînjunghiatăînăspate,ăoăsingur<ălovitur<.ăAtunciăamăcezutăc<ăa fost un ninja şiă nuă m-amă maiă gândită laă astaă pân<ă cândă nuă m-a întrebat Omi-san. — Aha!ăYabuăîşiăîntoarseăochiiăspreănepotăşiăîşiăconcentr<ătoat<ăhara asupraătr<d<toruluiăs<u,ăm<surândădistanYaădintreăei. Deci tu l-ai întrebat? — Da,ăAlteY<,ăr<spunseăOmi,ăSeniorul Toranaga mi-a cerut s<ăverificădinănouătotăceăîşiăaminteauăoamenii.ăAstaăaăfostăunaădintreăciud<Yeniileăpeăcareăamăcrezutăc<ătrebuieăs-o aduc la cunoştnY<ăst<pânuluiănostru.

745

— Unaădintreăciud<Yenii?ăMaiăeăvreuna? — Urmând poruncile Seniorului Toranaga, i-am luat la întreb<riăpeăslujitoriiăcareăauăsc<patăcuăviaY<ădinăatac,ăAlteY<.ăSuntădoi.ăIertaYi-m<,ădarăamândoiăauăspusăc<ăaYiătrecutăprinăfaYaă loră însoYită deă ună samuraiă şiă v-aYiă întorsă laă puYină timpădup<ăaceea,ăsingur,ăstrigândă"Ninja!" Apoi ei... — Ei s-auăaruncatăasupraănoastr<ăşiăl-au omorât pe bietul om cuăoălovituriădeăsuliY<ăşiăsabie.ăEuăaătrebuităs<ăm<ăretragăs<ădauăalarma.ăYabuăseăîntoarseăspreăToranaga,ăaşezându-şiăcuăgrij<ăpicioareleăîntr-oăpoziYieămaiăbun<ădeăatac.ăV-am spus deja toate astea,ăAlteY<,ăatâtăeuăînsumiăcâtăşiăînăraportulăscris.ăCeăleg<tur<ăauăservitoriiăcuămine? — Ei, Omi-san?ăîntreb<ăToranaga. — Îmiăpareă r<u,ăYabu-sama, zise Omi, dar amândoi v-au v<zutătr<gândăz<voareleăuneiăuşiăascunseăîntr-oăhrub<ăşiăv-au auzit spunându-le acelor ninja: "Eu sunt Kasigi Yabu". Numai asta le-aădată loră timpă s<ă seă ascund<ă şiă s<ă scapeădeămasacru. MânaăluiăYabuăseămişc<ăuşor.ăÎndat<ăSudaraăs<riăînăfaYaăluiăToranagaă caă s<-lă apereă şiă înă aceeaşiă clip<ă sabiaă luiăHiro-matsuăfulger<ăc<treăgâtulăluiăYabu. — StaYi!ăporunciăToranaga. Sabia lui Hiro-matsuăseăopriăcaăprinăminune.ăYabuănuăf<cuseăniciăoămişcare.ăSeăuit<ălaăei,ăapoiărâseăbatjocoritor. — Suntă euă ună împuYită deă ronin careă şi-ară atacaă st<pânulălegiuit? Acesta este Kasigi Yabu, senior de Izu, SurugaăşiăTotomi. Neh? Priviă Yint<ă spreă Toranaga.ă Deă ceă suntăînvinov<Yit,ă AlteY<?ă C<ă i-am ajutat pe ninja? Aiureli! Ce leg<tur<ă auă cuă mineă închipuirileă slugilor?ă Suntă nişteămincinoşi!ăSauăceăleg<tur<ăareăcuămineăomulă<sta,ăcareălas<ăs<ăseăînYeleag<ăcevaăceănuăpoateăfiădovedităşiădeăcareăeuănuăm<ăpotăap<ra? — Nuăeăniciăoădovad<,ăYabu-sama; spuse Toranaga. Sunt

746

întruătotulădeăacord.ăNuăexist<ăabsolutăniciăoădovad<. — Yabu-sama, aiăf<cutătoateăastea?ăîntreb<ăHiro-matsu. — BineînYelesăc<ănu! Toranaga spuse: — Dar euăcredăc<ăle-aiăf<cut,ăaşaăc<ătoateăp<mânturileătaleăsuntăconfiscate.ăTeărogăs<-Yiăspinteciăpânteculăast<zi.ăPân<ălaăamiaz<. SentinYaăeraădefinitiv<.ăAcestaăeraămomentulăsupremăpentruăcareăYabuăseăpreg<tiseătoat<ăviaYa. Karma, gândi, mintea lucrându-i acum cu o repeziciune nebuneasc<.ăNuăpotăfaceănimic,ăordinulăesteălegal,ăToranagaăesteăseniorulămeuă legiuit,ăeiăpotăs<-miăiaăcapul,ăsauăpotăs<ămor cu demnitate. Sunt mort oricum. Omi m-aă tr<dat,ă darăasta este karma mea.ăDup<ăplan,ătoYiăservitoriiăurmauăs<ăfieăomorâYi,ădarădoiăauăsc<patăşiăastaăeăkarma mea.ăFiiădemn,ăîşiăspuseăel,ăîncercândăs<-şiăaduneăcurajul.ăGândşteălimpedeăşiănu te pierde cu firea. — AlteY<,ăîncepuăelăcuămult<ăîndr<zneal<,ămaiăîntâiănuăsuntăvinovatădeăaceleăcrime,ăKosamiăseăînşeal<,ăiarăservitorii sunt nişteămincinoşi.ăAlădoilea,ăsuntăcelămaiăbunăgeneralăpeăcare-l aveYi.ăV<ărogăs<-miăacordaYiăcinsteaădeăaăconduceăataculăde-a lungul drumului Tokaido, sau un loc în primele rânduri în primaăb<t<lie,ăastfelăcaămoarteaămeaăs<ăv<ăfieădeăfolos. Toranaga spuse amabil: — Esteăoă ideeăbun<,ăYabu-san, şiă suntădeăacordădină toat<ăinimaă c<ă eştiă celă maiă bună generală pentruă Regimentulă deăMuschete,ădar,ă îmiăpareăr<u,ăn-am încredere în domnia-ta. Teărog,ădespic<-Yiăpânteculăpân<ălaăamiaz<. Yabuă îşiă st<pâniă furiaă oarb<ă şiă îşiă împliniă îndatoririleă deăonoareăcaăunăadev<ratăsamuraiăşiăc<petenieădeăclan,ăcuăunădeplin sacrificiu de sine. — În mod oficial îl absolv pe nepotul meu, Kasigi Omi-san, deă oriceă responsabilitateă înă tr<dareaă meaă şiă îlă numescă

747

moştenitorulămeuălegiuit. ToranagaăfuălaăfelădeăsurprinsăcaătoYiăceilalYi. — Foarteăbine,ăspuse.ăDa,ăcredăc<ăesteăfoarteăînYelept.ăSuntăde acord. — Izuăesteăfeudaăereditar<ăaăfamilieiăKasigi.ăI-o las lui. — Izu nu-YiămaiăaparYineăcaăs-oăpoYiăda.ăEştiăvasalulămeu,ăneh? Izuăesteăunaădintreăprovinciileămeleăşiăpotăs-o dau cui vreau, neh? Yabuăridic<ădinăumeri. — I-oălasălui,ăchiarădac<...ăRâse.ăEsteăoăfavoareăîntr-oăviaY<.ăNeh? — Eştiă îndrept<Yită s-oă ceri.ă Cerereaă îYiă esteă refuzat<.ă Şi,ăYabu-san, toate ultimele tale porunci sunt supuse încuviinY<riiă mele.ă Buntaro-san, aiă s<ă fiiă martorulă oficial.ăAcum, Yabu-san, peăcineădoreştiăcaăsecondant? — Kasigi Omi-san. ToranagaăpriviăspreăOmi.ăOmiăseăînclin<,ăalbălaăfaY<. — Voi fi onorat, spuse. — Bun. Atunci totul e stabilit. Hiro-matsu spuse: — Şiăataculăde-a lungul drumului Tokaido? — SuntemămaiăînăsiguranY<ăînăspateleămunYilorănoştri. Toranagaăleăr<spunseăprietenosălaăsalut,ăînc<lec<ăşiăplec<ălaătrap.ăSudaraăînclin<ăpoliticosădinăcapăşi-lăurm<. Cândă Toranagaă şiă Sudaraă seă îndep<rtar<,ă Buntaroă şiăHiro-matsuă seă relaxar<,ă nuă îns<ă şiă Omiă şiă niciă unulă nu-şiădesprinseăochiiădeăpeăbraYulăînarmatăalăluiăYabu. Buntaro spuse: — Undeădoreştiăs-o faci, Yabu-sama? — Aici,ă acolo,ă josă peă Y<rmă sauă peă oă gr<mad<ă deă b<legar,ămi-e totuna. Nu am nevoie de haine de ceremonie. Dar, Omi-san, n-aiăs<ăloveştiăpân<ăn-amăs<ăfacăceleădou<ăt<ieturi. — Da,ăAlteY<.

748

— Cu permisiunea domniei-tale, Yabu-san, amăs<ăfiuăşiăeuămartor, spuse Hiro-matsu. — TeăYinăhemoroizii? GeneralulăseăsY<pâniăşi-i spuse lui Buntaro: — Teărog,ătrimiteădup<ămineăcândăeăgata. Yabuăscuip<. — Euăsuntăgata.ăTuăeşti? Hiro-matsuăseăr<suciăpeăc<lcâieăşiăplec<. Yabuăseăgândiăoăclip<,ăapoiăîşiăscoaseăsabiaăYoshitomo,ăcuătotăcuăteac<,ădinăcing<toare. — Buntaro-san, poateăaiăvreaăs<-mi faci o favoare.ăD<-i asta lui Anjin-san.ă Îiă întinseă sabia,ă apoiă seă încrunt<.ă Dac<ă m<ăgândescă maiă bineă şi,ă dac<ă nuă teă încurcă preaă mult,ă vreiă s<ătrimiYiădup<ăel,ăcaăs<ăi-o pot da eu însumi? — Desigur. — Te rog, adu-lă şiăpeăpreotulă<laă împuYit,ă caă s<ăpotăvorbiădirect cu Anjin-san. — Bun.ăCeăpreg<tiriădoreştiăs<ăseăfac<? — Doarănişteăhârtie,ăcerneal<,ăoăpensul<ăpentruătestamentăşiăpentruăpoemulămeuădeămoarteăşiădou<ătatami – n-am de ce s<-miăjulescăgenunchiiăsauăs<ă îngenunchezăînă Y<rân<ăcaăunăY<ranăîmpuYit,ăneh? ad<ug< Yabu,ăcuăcurajăforYat. Buntaroăseăîndrept<ăc<treăceilalYiăsamuraiăcareăseămişcauădeăpeă ună picioră peă cel<laltă cuă oă emoYieă st<pânit<.ă Nep<s<tor,ăYabuăseăaşez<ăcuăpicioareleăîncrucişateăşiăseăscobiăînădinYiăcuăunăfirădeăiarb<.ăOmiăseăaşez<ăpeăvineăînăapropiere, prudent, mai departe de o lungime de sabie. — Ei,ăspuseăYabu,ăeramăatâtădeăaproapeădeăizbând<!ăApoiăîşiăîntinseăpicioarleăşiăleăizbiădeăp<mântăîntr-oăizbucnireăbrusc<ăde furie. Ei, atât de aproape! Eh, karma, neh? Karma! Apoi râseă înă hohote,ă tuşiă şiă scuip<,ă mândruă c<ă maiă aveaă totuşiăsaliv<ăînăgur<. Asta pentruătoYiăzeii,ăviiăsauămorYi,ăsauăînc<ănen<scuYi!ăDar,ăOmi-san, morăfericit.ăJikkyuăeămortăşiăcândăoă

749

s<ătrecăUltimulăRâuăşi-oăs<-lăv<dăacoloăaşteptândăşiăscrâşnindădinădinYi,ăamăs<ăpotăs<-l scuip în ochi pentru totdeauna. Omiăspuse,ăf<r<ăviclenie,ădeşiăîlăurm<reaăcuăochiăatent: — AlteY<,ăi-aYiăf<cutăsenioruluiăToranagaăunămareăserviciu.ăDrumulă deă coast<ă esteă acumă deschis.ă AYiă avută dreptate,ăAlteY<,ăiarăPumnădeăFierăseăînşeal<,ăcaăşiăSudara.ăArătrebuiăs<ăatac<măimediată– muscheteleăorăs<ăneăajuteăs<ăr<zbim. — Mormanulă<laăb<trânădeăb<legar!ăNerodul!ăYabuărâseăiar.ăL-aiăv<zutăcumăs-a-nroşităcândăi-am zis de hemoroizi? Ha! Am crezut c-oăs<-iăplesneasc<ăatunci,ăpeăloc!ăSamurai?ăEuăsunt mai samurai decât el! Oăs<-iăar<tăeuălui!ăNuăloveştiăpân<ănu-Yiăporuncescăeu. — Potăs<ăv<ămulYumescăcuăumilinY<ăpentruăc<ămi-aYiăacordatăaceast<ăcinsteăşiăpentruăc<ăm-aYiăf<cutămoştenitorulăvostru?ăJurăsolemnăc<ăonoareaăfamilieiăKasigiăvaăfiăînăsiguranY<ăînămâinle mele. — Dac< n-aşăfiăcrezutăasta,ăn-aşăfiăf<cut-o.ăYabuăîşiăcoborîăvocea.ăAiă avută dreptateă s<ă m<ă tr<deziă luiăToranaga.ăAşă fiăf<cutălaăfelădac<ăeramăînăloculăt<u,ădeşiătoateănuăsuntădecâtăminciuni.ăToranagaăaăg<sităoăpricin<ăînăasta.ăÎntotdeaunaăm-a pizmuit pentru fapteleămeleădeăarmeăşiăpentruăc<ăamăînYelesăce-nseamn<ăarmeleădeăfocăşiăcâtăpreYuieşteăcorabia.ăToateăauăfost ideile mele. — Da,ăAlteY<,ăîmiăamintesc. — Tuăaiăs<ăsalveziăfamiliaănoastr<.ăEştiălaăfelădeăvicleanăcaăunăb<trânăşobolanărâios.ăOăs<ăcapeYiăînapoiăIzuăşiăchiarămaiămult – asta-iătotăceăconteaz<ăacumă– şiăaiăs<-lăYiiăpentruăfiiiăt<i.ă Tuă înYelegiă importanYaă armeloră deă foc.ă Şiă Toranaga.ăNeh? — Jurăc<ăamăs<ăîncerc,ăAlteY<. Ochiiă luiă Yabuă seă oprir<ă peă mânaă luiă Omi,ă încleştat<ă peăsabie,ăşiăb<g<ădeăseam<ăpoziYiaăgataădeăap<rare. — Crezi c-oăs<ăteăatac?

750

— IertaYi-m<,ăbineînYelesăc<ănu,ăAlteY<. — M<ăbucurăc<ăeştiămereuăpreg<tit.ăTat<lămeuăeraăcaătine.ăDa,ătuăîiăsemeniămult.ăF<r<ăs<ăfac<ăvreoămişcareăbrusc<,ăîşiăpuseăceleădou<ăs<biiăpeăp<mântădestulădeădeparteăcaăs<ănuăpoateă ajungeă laă ele.ă Iat<!ăAcumă suntă lipsită deă ap<rare.ăCuăcâtevaă clipeă înă urm<ă îYiă voiamă capul,ă dară acumă nu-l mai vreau. Acum nu mai ai de ce te teme de mine. — Întotdeaunaătrebuieăs<ăm<ătemădeădomnia-voastr<,ăAlteY<. Yabu chicotiăîncetăşiămaiăstriviăunăfirădeăiarb<ăînădinYi.ăApoiăîlăarunc<. — Ascult<,ăOmi-san, acestea sunt ultimele mele porunci ca seniorăalăclanuluiăKasigi.ăAiăs<-lăieiăpeăfiulămeuăînăcasaătaăşiăs<-lă foloseşti,ă dac<ămerit<ă s<ă fieă folosit.ăApoiă g<seşteă soYiăbuniă pentruă soYiaă şiă concubinaă meaă şiă mulYumeşte-le din inim<ă c<ă m-auă slujită atâtă deă bine.ă Câtă despreă tat<lă t<u,ăMizuno:ăiăseăporunceşteăs<-şiăfac<ăseppuku îndat<. — Potăs<ăv<ăcerăs<ăiăseădeaăînvoireaăs<ăseărad<ăînăcapăşiăs<ăseăfac<ăpreot? — Nu. Este prea prost,ăniciodat<ăn-oăs<ăpoYiăaveaăîncredereăîn el – cum de-aă îndr<znită s<-iă spun<ă luiăToranagaă taineleămele! – şiă Yi-ară staă totă timpulă înă cale.ă Iară mamaă ta...ă ÎşiădezgoliădinYii.ăI seăporunceşteăs<ăseărad<ăînăcapăşiăs<ădevin<ăc<lug<riY<,ăîntr-oămân<stireădinăafaraădomeniuluiăIzuăşiăs<-şiăpetreac<ă restulă vieYiiă spunândă rug<ciuniă pentruă viitorulăclanuluiăKasigi.ăC<lug<riYaăbudist<ăsau shinto – dup<ămineămai bine shinto. Eştiădeăacordăcuăshinto? — Da,ăalteY<. — Înăfelulă<sta,ăad<ug<ăYabuăcuăoăpl<cereăr<ut<cioas<, n-oăs<ăteă maiă abat<ă cuă neîncetatele-iă v<ic<reliă deă laă problemeleăclanului Kasigi. — Aşaăseăvaăface. — Xiăseăporunceşteăs<ăr<zbuniăminciunileăaruncateăasupraămeaădeăKosamiăşiădeăslugileăaleaătic<loase.ăMaiăcurândăsauă

751

mai târziu, nu-miă pas<,ă cât<ă vremeă aiă s-oă faciă pân<ă laăsfârşitulăvieYii. — M<ăvoiăsupune. — Mai este ceva ce-am uitat? OmiăseăîncredinY<ăcuăgrijaăc<ănu-i auzea nimeni. — Cumăr<mâneăcuăMoştenitorul?ăîntreb<ăelăprecaut.ăDac<ăieseăîmpotrivaănoastr<ăpeăcâmpulădeălupt<,ănoiăoăs<ăpierdem,ăneh? — IaăRegimentulădeăMuschete,ăcroieşte-Yiădrumăprintreăeiăşiăomoar<-i, orice ar zice Toranaga. Yaemon este prima ta Yint<. — Aşaăamăgândităşiăeu.ăMulYumesc. — Bun.ăDarădecâtăs<ăaştepYiăatâtaăvreme,ămaiăbineăpuneăînătain<ă oă r<splat<ă pentruă capulă lui,ă acum,ă prin ninja... Sau Amida Tong. — Cumăs<-iăg<sesc?ăîntreb<ăOmiăcuăunătremurăînăglas. — CotoroanYaă b<trân<,ăGyoko,ămama-san, ea e dintre cei careăştiuăcum. — Ea? — Da,ădarăp<zeşte-teădeăeaăşiădeăceiădinăAmida.ăNu-i folosi cuăuşurinY<,ăOmi-san. Deăeaă s<ă nuă te-atingiă niciodat<,ă s-o aperi întotdeauna.ăŞtieăpreaămulteătaineăşiăscrisulăeăoăarm<ăcareă loveşteă deă dincoloă deă moarte.ă Aă fostă concubinaăneoficial<ăaă tat<luiămeuătimpădeăunăan...ăSeăpoateăchiarăcaăfiulăeiăs<-miăfieăfrateăvitreg.ăEh,ăp<zeşte-teădeăea,ăştieăprea multe taine. — Deăundeăs<ăfacărostădeăbani? — Astaăteăpriveşte.ăDarăf<ărost.ăDeăoriundeăşiăoricum. — Da.ăMulYumesc.ăM<ăvoiăsupune. Yabuăseătraseămaiăaproape.ăImediatăOmiăseăîncord<ăb<nuitor,ăcuă sabiaă aproapeă ieşit<ă dină teac<.ă Yabuă eraă mulYumită c<,ăchiarăşiăcuămâinileăgoale,ăeraăînc<ăunăomădeătemut. — Îngroap<ă tainaă astaă foarteă adânc.ă Şiă ascult<,ă nepoate,ă

752

r<mâiă foarteă bună prietenă cuă Anjin-san.ă Încearc<ă s<ă preieiăcontrolul flotei pe care o va aduce într-o zi. Toranaga nu înYelegeă adev<rataă valoareă aă luiă Anjin-san, dar el are dreptateăs<ăr<mân<ăînăspateleămunYilor.ăAsta-iăd<ătimpă– şiăluiăşiăYie.ăNoiătrebuieăs<ăp<r<simăuscatulăşiăs<ăieşimăpeămareă– cu echipajele noastre pe navele lor – cu clanul Kasigi la comandaă lor.ă Clanulă Kasigiă trebuieă s<ă ias<ă peă mare,ă s<ăst<pâneasc<ămarea.ăOăporuncesc. — Da...ăo,ăda,ăspuseăOmi.ăBizuiYi-v<ăpeămine.ăAşa va fi. — Bun.ă Ultimulă lucru:ă s<ă nuă te-ncreziă niciodat<ă înăToranaga. OmiăspuseădinăadânculăfiinYeiăsale: — Nuăam,ăAlteY<.ăN-amăavutăniciodat<.ăŞiăniciăn-oăs<ăam. — Bine.ăŞiămincinoşiiă<iaăîmpuYiYi,ănuăuita,ăocup<-te de ei. ŞiădeăKosami.ăYabuăr<sufl<ăadânc,ăîmp<catăcuăsineăînsuşi.ăAcumăteărogăs<ăm<ăierYi,ătrebuieăs<ăcugetălaăpoemulămeuădeămoarte. Omiăseăridic<ăşiăseătraseăînapoiăşi,ăcândăfuădestulădeădeparte,ăseă înclin<ă şiă maiă f<cuă dou<zeciă deă paşi.ă Odat<ă aflată înăsiguranY<ă întreă g<rzileă sale,ă seă aşez<ă dină nouă şiă începuă s<ăaştepte. *** Toranagaăşiăoameniiăluiăc<l<reauălaătrapăpeădrumulădeăcoast<ăcare înconjura marele golf, cu marea în dreapta, aproape sc<ldândădrumul.ăAiciăterenulăeraăjosăşiăml<ştinos,ăcuămulteăporYiuniănoroioase.ăLaăcâYivaări c<treănordădrumulăseăuneaăcuăarteraă principal<ă aăDrumuluiăTokaido.ăAlYiă dou<zeciă deă ri mai departe spre nord, se afla Yedo. Aveaăcuăelăoăsut<ădeăsamuraiăşiăzeceăpurt<toriădeăşoimiăcuăzeceăp<s<riăpeăpumniiăînm<nuşaYi.ăSudaraăaveaădou<zeciădeăstr<ji,ătreiăşoimiăşiăc<l<reaăcaăavangard<.

753

— Sudara,ăstrig<ăToranagaădeăparc<ăabiaăatunciă i-ar fi dat prină minteă gândul,ă opreşte-teă laă hanulă urm<tor!ă Vreauă s<ăm<nânc. Sudaraă f<cuă semnă cuă mânaă c<ă aă înYelesă şiă plec<ă înă galop.ăCând Toranagaăsosiăc<lare,ăslujniceleăseăplecauăzâmbitoareăiară hangiulă cuă toYiă aiă s<iă seă înclinauă f<r<ă încetareă caă nişteăjuc<riiăcaraghioase.ăStr<jileăînconjurar<ăhanulădinspreănordăşiăsud,ăcuăsteagurileăluiăToranagaăîn<lYateăsemeY. — Bun<ădimineaYa,ăAlteY<,ăceăpotăs<ăv<ăaducădeămâncare?ăîntreb<ă hangiul.ă V<ă mulYumescă pentruă cinsteaă ce-oă faceYiăumilului meu han. — Cha... şiăt<iYeiăcuăsoia,ăteărog. — Da,ăAlteY<. Mâncareaă fuă adus<ă aproapeă imediată într-un bol frumos, preg<tit<ă aşaă cumă îiă pl<ceaă lui,ă hangiulă fiindă prevenită deăSudara.ăF<r<ăniciăoăceremonie,ăToranagaăseăaşez<ăpeăvineăînăverand<ă şiă mânc<ă cuă poft<ă mâncareaă simpl<,ă Y<r<neasc<,ăurm<rindă cuă privireaă drumulă dină faY<.ă CeilalYiă oaspeYiă seăînclinauăşi-şiăvedeauămulYumiYiădeă treburileă lor,ămândriăc<ăst<teauăînăacelaşiăhanăcuămareleădaimyo. Sudara trecu pe la toateă posturiloră deă gard<,ă asigurându-seă c<ă totulă eraă înăordine. — Undeăsuntăh<itaşii?ăîlăîntreb<ăpeămaestrulădeăvân<toare. — CâYivaă c<treă nord,ă câYivaă c<treă sudă şiă înă plus amă alYiăoameniăpeădealurileădeăcolo.ăB<trânulăsamuraiăar<t<ăînapoiăspreăYokohama,ăcopleşitădeăumilinY<ăşiăasudat.ăV<ărogăs<ăm<ăierYi,ădarăb<nuiYiăcumvaăpeăundeăarădoriăst<pânulănostruăs<ămearg<? — Deloc.ăDarăaziăs<ănuămaiăfaciăalteăgreşeli. — Nu,ăAlteY<. Sudaraăîşiătermin<ărondul,ăapoiăîiăraport<ăluiăToranaga. — Esteă totulă înă ordine,ă AlteY<?ă Aşă maiă puteaă faceă cevaăpentru tine?

754

— Nu,ă mulYumesc.ă Toranagaă îşiă termin<ă bolulă şiă b<uăultimeleă înghiYituriădeă sup<.ăApoiă spuseă cuăvoceăplat<:ăAiăavut dreptate când ai vorbităaşaădespreăMoştenitor. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ămi-aăfostăteam<ăc<ăte-aşăfiăpututăjigniăf<r<ăs<ăvreau. — Aiăavutădreptate,ăaşaăc<ădeăceăm-aşăfiăsimYităjignit?ăCândăMoştenitorul va porni împotriva mea – ce-aiăs<ăfaciăatunci? — Amăs<ăm<ăsupunăporuncilor tale. — Te rog trimite-miăsecretarulăaiciăşiăvinoăşiătuăcuăel. Sudara se supuse, Kawanabi, secretarul – cândvaăsamuraiăşiăpreot – careăc<l<toreaăîntotdeaunaăcuăToranaga,ăsosiăiuteăcuăcutiaăsaădeăc<l<torieăcuăhârtie,ăcerneluri,ăcear<ădeăsigiliuăşiăpensule,ăşiăpeăcareăoăYineaăîntr-unăpanerăpeăşa. — AlteY<? — Scrieăaşa:ă"Eu,ăYoshiăToranaga-noh-Minowara îl repun în drepturi pe fiul meu, Yoshi Sudara-noh-Minowara, ca moştenitor,ăcuătoateăveniturileăşiătitlurileăcuvenite". Sudaraăseăînclin<. — MulYumesc,ă tat<,ă spuseă elă cuă oă voceă hot<rât<,ă darăîntrebându-se în sinea lui de ce? — Jur<ă solemnă c<ă aiă s<ă teă supuiă tuturoră ordineloră şiăhot<rârilorămeleăprecumăşiătestamentului. Sudaraăseăsupuse.ăToranagaăaştept<ăt<cutăpân<ăceăKawanabiăispr<viădeăscris,ăapoiăsemn<ăşi-i puseăsigiliulăs<u.ăAceastaăeraăoă mic<ă pies<ă p<trat<ă dină fildeş,ă cuă numeleă luiă încrustată laăunulă dintreă capete.ă Ap<s<ă sigiluilă peă cernealaă purpurie,ăaproapeăsolid<,ăapoiăînăparteaădeăjosăaăhârtiei.ăSeăimprim<ăperfect. — MulYumesc,ă Kawanabi-san, pune-i data de ieri. Deocamdat<ăastaăeătot. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă dară v<ă maiă trebuieă cinciă copii,ăAlteY<,ăcaăsuccesiuneaăs<ăfieădeăneatacat:ăunaăpentruăseniorulăSudara, una pentru Consiliulă RegenYilor,ă unaă pentruă Casaă

755

Registrelor, una pentru domnia-voastr<ă personală şiă unaăpentruăarhiv<. — F<-leăîndat<.ăIarămieăs<-miădaiăînc<ăoăcopie. — Da,ăAlteY<. Secretarulăplec<.ăToranagaă îşiă arunc<ăprivireaă spreăSudaraăşi-iă cercet<ă faYaă îngust<,ă f<r<ă niciă oă expresie.ă Când,ă cuăbun<ştiinY<,ăf<cuseăpeăneaşteptateăanunYul,ăchipulăşiămâinile luiăSudaraănuătr<daser<ănimic.ăNiciăbucurie,ăniciămulYumire,ănici mândrie – niciăm<carăsurpriz<,ăşiăastaăîlăîntrist<.ăDarăapoiăîşiăzise:ăDeăceăs<ăteăîntristezi,ăaiăalYiăfiiăcareăzâmbesc,ărâd,ăfacăgreşeli,ăstrig<,ăseăzbucium<,ăîmpartăpernaăşiăauămulte femei. Fiiă normali.ă Fiulă acestaă trebuieă s<-Yiă urmeze,ă s<ă conduc<ădup<ămoarteaăta,ăs<ăYin<ăstrânsăclanulăMinowaraăşiăs<ătreac<ăKwantoăşiăputereaăaltorăMinowara.ăS<ăfieăreceăşiăchibzuit,ăca tine. Nu,ă nuă caă mine,ă îşiă spuse,ă şiă aveaă dreptate.ă Euă potăuneori s<ărâd,ăs<ăfiuăînYeleg<tor,ăîmiăplaceăs<ăm<ăuşurez,ăs<ăîmpartă perna,ă s<ăm<ă înfurii,ă s<ă dansez,ă s<ă jocă şahă şiă pieseăNoh,ă iară uniiă oameniă m<ă bucur<,ă caăNaga,ăKiri,ăChanoă şiăAnjin-san. Şiăîmiăplaceăs<ăvânezăşiăs<ăînving,ăs<ăînving,ăs<ăînving. Pe tine, Sudara, teărogăs<ăm<ăierYi,ădarănimicănuăteăbucur<.ă Nimic.ă Înă afar<ă deă soYiaă ta,ă doamnaă Genjiko.ăDoamnaăGenjikoăeăsingurulăt<uăpunctăslab. — AlteY<?ăîntreb<ăSudara. — Încercamăs<-mi auc aminte când te-amăv<zutăultimaădat<ărâzând. — Doreştiăs<ărâd,ăAlteY<? Toranagaăcl<tin<ădinăcap,ăştiindăc<ăîlăcrescuseăpeăSudaraăs<ăfieăfiulădes<vâşităpentruăceeaăceătrebuiaăf<cut. — Câtă Yi-ară trebuiă s<ă teă asiguriă c<ă Jikkyuă esteă într-adev<rămort? — Înainteădeăaăplecaădinătab<r<ăamătrimisăunămesajăcifrat,ăfoarte grabnic, la Mishima,ăînăcazăc<ănuăştiiăînc<ădac<ăesteăadev<ratăsauănu,ătat<.ăOăs<ăamăr<spunsăpesteătreiăzile.

756

Toranagaăbinecuvânt<ăzeiiă c<ăaflaseădinainte,ădeă laăKasigiăMizuno, despre complotul pus la cale împotriva lui Jikkyu, şiăprimiseăcuăcâtevaăzileăînainteăştireaădespre moartea acestui duşman.ăMaiăcuget<ăoăclip<ăasupraăplanuluiăs<uăşiănu-iăg<siăniciăoălips<.ăApoi,ăcuprinsădeăoăuşoaraăameYeal<,ăseăhot<rî. — Puneă regimenteleă unsprezece,ă şaisprezece,ă nou<zeciă şiăpatruăşiănou<zeciăşiăcinci,ădinăMishima,ăînăstareădeăalarm<.ăÎnăpatruăzileăleăporneştiăde-a lungul drumului Tokaido. — "Ceră deă Purpur<"?ă întreb<ă Sudaraă descump<nit.ă Ataci,ăAlteY<? — Da, n-aşteptăs<ăvin<ăeiăasupraămea. — Atunci Jikkyu e mort? — Da. — Bine,ă spuseă Sudara.ă Potă s<ă teă sf<tuiescă s<ă adaugiăregimentele dou<zeciăşiădou<zeciăşiătrei? — Nu.ăZeceămiiădeăoameniăarătrebuiăs<ăajung<,ădac<ăatac<măprinăsurprindere.ăMaiătrebuieătotuşiăs<ăap<rătoateăhotarele,ăînăcazăc<ănuăizbândimăsauăseăiveşteăvreoăcapcan<,ătrebuieăs<-i maiăYinemăpieptăşiăluiăZataki. — Da, spuse Sudara. — Cineăarătrebuiăs<ăconduc<ăatacul? — Seniorul Hiro-matsu.ăEăcampaniaăpotrivit<ăpentruăel. — De ce? — Eădirect<,ăsimpl<,ădeămod<ăvecheăşiăordineleăsuntălimpezi,ătat<.ăElăvaăfiăcelămaiăpotrivit. — Nu mai e bun de comandant suprem? — Iart<-m<,ăYabu-san a avut dreptate – armele de foc au schimbat lumea. Pumn de Fier e învechit. — Cine atunci? — Numai domnia-ta,ă AlteY<.ă Pân<ă dup<ă această b<t<lia,ăsfatulămeuăeăs<ănuăaiăpeănimeniăîntreătineăşiăb<t<lie. — Amăs<ăm<ămaiăgândescălaăasta,ăspuseăToranaga.ăAcumăte duciălaăMishima.ăAiăs<ăpreg<teştiătotul.ăForYaădeăasaltăaăluiă

757

Hiro-matsuăareădou<zeciădeăzileăcaăs<ăajung<ădincoloădeărâulăTenryuăşiăs<ăasigureădrumulăTokaido. — Teărogăs<ăm<ăierYi,ăpotăs<ăsugerezăcaăYintaălorăs<ăfieăpuYinămai departe, creasta culmii Shiomi?ăD<-le cu totul treizeci de zile. — Nu.ăDac<ăporuncescăasta,ăuniiăoăs<ăajung<ăpeăcreast<.ăDarăceiă maiă mulYiă voră fiă morYiă şiă nuă vomă maiă fiă înă stareă s<ărespingem contraataculăsauăs<ăh<rYuimăinamicul,ăcândăgrosulăarmatei noastre se va retrage. — Dar, bineînYeles,ăleăveiătrimiteăîndat<ăînt<riri. — Ataculă nostruă principală vaă fiă prină munYiiă luiă Zataki.ăAcestaănuăeădecâtăoămanevr<ăînşel<toare. Toranagaăîşiăcercet<ăfiulăatent,ădarăSudaraănuăl<saăseăseăvad<ăniciăsurpriz<,ăniciăaprobare,ăniciădezaprobare. — Ah, teărogăs<ăm<ăierYi,ăalteY<. — Cineăs<ăcomandeămuschetele,ăacumăc<ăYabuăs-a dus? — Kasigi Omi. — De ce? — Elă leă înYelege.ă Maiă multă decâtă atât,ă eă ună omă modern,ăfoarteă curajos,ă foarteă inteligent,ă foarteă r<bd<tor,ă şiă foarteăprimejdios, mult mai primejdios decâtă unchiulă s<u.ă Sfatulămeuă esteă c<,ă dac<ă aiă s<ă învingiă şiă dac<ă elă supravieYuieşte,ăg<seşteăunămotivăoarecareăşiăpofteşte-l înainte. — Dacă înving? — "Ceră deă Purpur<"ă aă fostă întotdeaunaă ultima cale. Ai spus-oă deă suteă deă ori.ă Dac<ă suntemă zdrobiYiă peă drumulăTokaido,ă Zatakiă oă s<ă n<v<leasc<ă înă câmpie.ă Atunciămuschetele n-auă s<ă neă fieă deă ajutor.ă Aceastaă eraă ultimaăsoluYie.ăNiciodat<ănuăYi-auăpl<cutăsoluYiileădisperate. — ŞiăAnjin-san? Ceăm<ăsf<tuieştiăînăprivinYaălui? — Suntădeăaceeaşiăp<rereăcuăOmi-san şiăcuăNaga-san. Ar trebuiăYinutăstrâns.ăRestulăoamenilorăluiănuăînsemn<ănimic,ăsunt eta şiăseăvorămâncaăîntreăeiăînăcurând,ădeciănuăconteaz<.ă

758

Sfatulămeuăeăcaă toYiă str<iniiă s<ă fieă închişiă sauăaruncaYiădinăYar<.ăSuntăoăpacosteăşiătrebuieăpeăpotriv<. — Atunci s-aăterminatăcuănegoYulădeăm<tase.ăNeh? — Dac<ăacestaăarăfiăpreYul,ăatunciăl-aşăpl<ti.ăSuntăoăpacoste. — Darătrebuieăs<ăavemăm<taseănuăneăputemălipsiăşi,ăcaăs<ăneăap<r<m,ătrebuieăs<ăştimămaiămulteădespreăei,ăs<ăînv<Y<măceăştiuăei,ăneh? — Ară trebuiă îngr<diYiă înă Nagasaki,ă subă paz<ă bun<ă iarănum<rulălorăstrictălimitat.ăArăputeaăfaceănegoYăoădat<ăpeăan.ăNuăbaniiăsuntăYelulăvieYiiălor?ăNuăspuneăastaăAnjin-san? — A, atunci el e folositor? — Da. Foarte. El ne-aă ar<tată înYelepciuneaă Edicteloră deăExpulzare. — Anjin-san eăfoarteădeştept,ăfoarteăcurajos,ădarăeăoăjuc<rie.ăV<ă amuz<,ă AlteY<,ă caă şiă Tetsu-ko,ă aşaă c<ă eă folositor,ă darătotuşiăoăjuc<rie. Toranaga spuse: — MulYumescă pentruă p<reri.ă Odat<ă pornită atacul,ă teă veiăîntoarceălaăYedoăşiăveiăaşteptaănoiăporunci. O spuse anumeăcuăglasăap<sat.ăZatakiăînc<-iăYineaăostateciăînăcapitalaăsa,ăTakato,ăpeădoamnaăGenjiko,ăpeăfiulăşiăpeăceleătreiăfiiceăaleălor.ăLaăcerereaăluiăToranaga,ăZatakiăîiăîng<duiseăluiăSudaraăs<ălipseasc<ăunătimp,ădarănumaiăzeceăzile,ăiarăSudaraăjurase solemn s<ărespecteăînvoialaăşiăs<ăseăîntoarc<ălaătimp.ăZatakiăeraărenumităpentruărigiditateaăideeilorăluiăînăprivinYaăonoarei.ăDup<ălege,ăZatakiăaveaădreptulă– şiăarăfiăf<cut-o – s<ăomoareă toYiă ostaticiiă numaiă pentruă aceast<ă înc<lcareă aăonoarei, indiferent de oriceă tratată sauă înYelegereă f<Yiş<ă sauăascuns<.ă Atâtă Toranagaă câtă şiă Sudaraă ştiau,ă f<r<ă niciă oăîndoial<,ăc<ăZatakiăaveaăs-oăfac<ădac<ăSudaraănuăseăîntorcea,ăaşaăcumăf<g<duise. — Aiăs<ăaştepYiălaăYedoănoiăordine. — Da,ăAlteY<.

759

— Aiăs<ăpleciălaăMishimaăîndat<. — Amăs<ăcâştigătimpădac<ăoăiauăpeăacolo. Sudaraăar<t<ăc<treăr<scruceaădinăfaY<. — Da.ăMâineăamăs<-Yiătrimităunămesaj. Sudaraă seă înclin<,ă înc<lec<ă şiă porniă laă trapă însoYită deă celeădou<zeciădeăstr<ji. Toranagaăridic<ăbolulăşiămânc<ărestulădeăt<iYei,ăacumăreci. — O,ă AlteY<,ă iertaYi-m<,ă maiă doriYi?ă spuseă cuă r<suflareaăt<iat<ătân<raăslujnic<ăcareăsosiăînăfug<. AveaăoăfaY<ărotund<ăşiănuăeraădr<guY<,ădarăeraăiuteăşiăatent<,ăaşaăcumăîiăpl<ceaăluiăs<-iăfieăslujniceleăşiăfemeile. — Nu,ămulYumesc.ăCumăteăcheam<? — Yuki,ăalteY<. — Yuki, spune-iăst<pânuluiăt<uăc<ăfaceăt<iYeiăbuni. — Da,ă AlteY<,ă mulYumesc.ă MulYumesc,ă AlteY<,ă pentruăcinsteaăceăoă faceYiă caseiănoastre.ăDac<ădoriYiă ceva,ă ridicaYiădoarădegetulămicăşiăviăseăvaăaduceăîndat<. Elă îiă f<cuă cuă ochiulă şiă eaă râse,ă lu<ă tavaă şiă plec<ă gr<bit<.ăSt<pânindu-şiă ner<bdarea,ă cercet<ă cuă privireaă cotulăîndep<rtată ală drumului,ă apoiă împrejurimile.ă Hanulă eraă înăstareă bun<,ă împrejmuireaă deă Yigl<ă aă fântâniiă curateă şiăp<mântulă m<turat.ă Afar<,ă înă curteă şiă pesteă totă primprejur,ăoamenii luiă aşteptauă r<bd<tori,ă dară simYiă nelinişteaămaestruluiădeăvân<toareăşiăhot<rîăc<ăast<ziăeraăultimaăluiăziădeăslujb<.ăDac<ăToranagaăarăfiăfostăinteresatădoarădeăvân<toare,ăi-arăfiăspusăs<ăseă întoarc<ă laăYedoăacum,ădându-i o pensie generoas<,ăşiăarăfiănumit pe altul în locul lui. AstaăeădiferenYaăîntreămineăşiăSudara,ăgândiăelăf<r<ăr<utate.ăSudara n-ară şov<i.ă Sudaraă i-ară porunciă omuluiă s<-şiă fac< seppuku acum,ăceeaăceă ară scutiă pensiaă şiădeă toateă celelateănecazuriăşiăarăsporiăpricepereaăceluiăcare-i ia locul. Da, fiule, teăcunoscăfoarteăbine.ăTuăeştiăfoarteăimportantăpentruămine. Cumă r<mâneă cuă doamnaă Genjikoă şiă copiii?ă seă întreb<,ă

760

reluândăaceast<ăîntrebareăvital<.ăDac<ădoamnaăGenjikoăn-ar fi sora Ochibei – soraăeiăfavorit<ăşiăiubit<ă– cuăp<rereădeăr<uăl-aşăl<saăpeăZatakiăs<-iăomoareăpeătoYiăacumăşiăaşaăl-aşăscutiăpeă Sudaraă deă ună mareă pericolă înă viitor,ă dac<ă amă s<ă morăcurând,ăpentruăc<ăeiăsuntăsinguraă luiăverig<ăslab<.ăDarădinăfericire Genjiko este soraă Ochibeiă şi,ă deci,ă oă pies<ăimportant<ăînăMareleăJocăşiănuătrebuieăs<ălasăs<ăseăîntâmpleăuna ca asta. Ar trebui, dar n-am s-o fac. De data asta trebuie s<ă risc.ăAşaăc<ăamăs<-miăamintescăc<ăGenjikoă îmiă esteădeăfolos în alte feluri – areăoăminteăascuYit<ăcaăoăaripioar<ădeărechin,ă faceă copiiă grozaviă şi-şiă ap<r<ă cuibul cu tot atâta fanatic<ă neîndurareă caă Ochiba,ă cuă oă singur<ă şiă enorm<ădiferenY<:ă Genjikoă îmiă esteă credincioas<ă mie,ă iară OchibaăMoştenitorului. Aşaăc<ătreabaăastaăeăhot<rât<.ăÎnainteădeăceaăde-a zecea zi, Sudaraătrebuieăs<ăfieăînapoiăînămâinileăluiăZataki.ăS< mai cer o amânare? Nu, asta l-arăputeaăfaceăpeăZatakiăşiămaiăb<nuitorădecâtăesteăşiăelăeăultimulăomăpeăcareăl-aşăvreaăb<nuitorăacum.ăDeăcareăparteăoăs<ătreac<ăZataki? AiăfostăînYeleptăs<-lăalegiăpeăSudara.ăDac<ăexist<ăunăviitor,ăacestaăvaăfiăînăsiguranY<ăînămâinileăluiăşiăaleăluiăGenjiko,ădac<ătestamentulămeuăvaăfiăpentruăeiăliter<ădeălege.ăIarăhot<râreaăde a-lă repuneă înă drepturiă aă fostă corect<ă şiă vaă fiă peă placulăOchibei. ÎnădimineaYaăaceeaăscriseseădejaăscrisoareaăpeăcareăaveaăs<ăi-oătrimit<ăpeăsear<,ăcuăo copie a documentului. Da, asta avea s<-i ia de pe suflet greutatea care-iăr<piseătihnaăşiăcareăfuseseăiscat<ăacoloăcuăbun<ăştiinY<ăcuămultătimpăînăurm<,ătocmaiăînăacestăscop.ăEăbineădeăştiutăc<ăGenjikoăesteăunaădinăverigileăslabe ale Ochibei, pesemne singuraăeiăverig<ăslab<.ăCareăeăsl<biciuneaă luiăGenjiko?ăNiciăuna.ăCelăpuYinăeuă înc<ăn-am g<sit-o,ădarădac<ăexist<ăvreuna,ăamăs-o aflu. Îşiă priveaă scrut<toră şoimii.ă Uniiă chir<iau,ă alYiiă îşiă cur<Yauă

761

penele,ă toYiă ar<toşiă şiă ageri,ă toYiă auă capişoaneleă peă cap,ă în afar<ădeăKogo,ăochiiăeiămari,ănest<pâniYi,ăurm<rindătotăceăseăpetreceaăînăjurăcuătotăatâtaăinteresăcaăşiăel. Ceăaiăzice,ăfrumuseYeaămea,oăîntreb<ăînăsineaălui,ăceăaiăziceădac<ă Yi-aşă spuneăc<ă trebuieă să las răbdarea deoparteă şiă s<ăizbucnescă şiă c<ă lovituraă meaă principal<ă vaă fiă de-a lungul drumuluiăTokaidoăşiănuăprinămunYiiăluiăZataki,ăaşaăcumăi-am spusăluiăSudara?ăPoateăc<ăm-aiăîntreba:ăDeăce?ăAtunciăYi-aşăr<spundeă– pentruăc<ăn-am încredere în Zataki atâta vreme câtănuăştiuăs<ăzbor. Apoiă v<zuă ochiiă p<s<riiă fulgerând spre drum. Privi în dep<rtareămijindu-şiăochiiăşiăzâmbiălaăvedereaăpalanchinelorăşiăaăcailorădeăpovar<ăapropiindu-seădeădup<ăcotulădrumului. — Deci, Fujiko-san? Ce mai faci? — Bine,ămulYumesc,ăAlteY<,ăfoarteăbine. Eaăseăînclin<ădinănouăşiăelăb<g< deăseam<ăc<ănuămaiăsufereaădinăpricinaăr<nilor.ăAcumăpicioareleăîiăerauălaăfelădeăsupleăcaăînainteăşiăaveaăoăroşeaY<ăpl<cut<ăînăobraji. — Potăs<ăv<-ntreb ce face Anjin-san? spuseăea.ăAmăauzităc<ăaăfostăfoarteăgreaăc<l<toria,ăAlteY<. — Eăs<n<tosăacum,ăfoarteăs<n<tos. — O,ă AlteY<,ă esteă ceaă maiă bun<ă vesteă peă careă mi-aYiă fiăputut-o da. — Bine. Elă seă întoarseă spreă palanchinulă urm<toră s-o întâmpine pe Kiku care-iă zâmbiă fericit<ă şi-lă salut<ă cuă mult<ă tandreYe,ăspunându-iă câtăeraădeă încântat<ăc<-lă vedeăşiă câtădeămult îi dusese dorul. — Aătrecutăatâtaăvreme,ăAlteY<. — Da,ăteărog,ăs<ăm<ăierYi,ăîmiăpareăr<u,ăspuseăelăînc<lzitădeăuluitoareaă eiă frumuseYeă şiă veselieă molipsitoare,ă înă ciudaăneliniştilorăcareăîlăcopleşeau.ăM<ăbucurămultăc<ăteăv<d. Apoi ochii lui se îndreptar<ăspreăultimaălitier<.

762

— Ah, Gyoko-san, aă trecutăatâtă timp...,ă ad<ug<ăelăcuăglasăuscat ca iasca. — MulYumesc,ăst<pâne,ăda,ăşiăm<ăsimtăren<scut<ăacum,ăcândăaceştiăochiăb<trâniăauăavutăcinsteaăs<ăv<ărevad<.ăPlec<ciuneaăfemeiiăeraăf<r<ăcusur,ăchipulăeiăl<saăs<ăseăvad<ăoăstr<lucireăatentăcump<nit<ăşi,ăprivireaăluiăprinseăoăabiaăb<nuit<ăsclipireăpurpurieăsubăchimonoulădinăceaămaiăscump<ăm<tase.ăO,ăcâtăsunteYiădeăputernic,ăAlteY<,ăunăuriaşăprintreăoameni,ămurmur<ăea. — MulYumesc.ăŞiătuăar<Yiăminunat. Kikuăb<tuădinăpalmeălaăauzulăcomplimentuluiăşiătoYiărâser<ăodat<ăcuăea. — Ascult<,ăspuseăelăfericitădinăpricinaăei,ăamăaranjatăcaăs<ăr<mâiăaiciăpentruăoăvreme.ăAcum,ăFujiko-san, te rog, vino cu mine. Oălu<ăpeăFujikoăpeăverand<ăşi,ădup<ăce-i oferi cha şiăgust<riăşiă dup<ă ceă schimbar<ă cuvinteă f<r<ă importanY<,ă elă trecuă laăsubiect. — Aiăfostădeăacordăcuăoăjum<tateădeăanăşiăeuăamăîncuviinYatăoăjum<tateădeăan.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădarătrebuieăs<ăştiuăast<ziădac<ăvreiăs<-YiăschimbiăînYelegereaăaceea. MicaăfaY<ăp<trat<ăseăurâYiăcândăbucuriaăoăp<r<si.ăÎşiătrecuăiuteăvârfulălimbiiăpesteădinYiiăascuYiYi. — Cumăpotăs<ăschimbăînYelegereaăaceea,ăAlteY<? — Foarteăuşor.ăS-a terminat. Eu o poruncesc. — V<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăAlteY<,ăspuseăFujikoăcuăoăvoceălipsit<ădeă intonaYie,ă n-amă vrută s< înYelegeYiă asta.ă Amă f<cută acelăleg<mântă solemnă nesilit<,ă înă faYaă luiă Buddha,ă cuă spiriteleăsoYuluiăşiăfiuluiămeu.ăNuăpoateăfiăschimbat. — ÎYiăporuncescăs<-l schimbi. — Îmiă pareă r<u,ă AlteY<,ă v<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă dară atunciăbushido m<ăelibereaz<ădeăsupunereaăfaY<ădeădomnia-voastr<.ăLeg<mântulăvostruăaăfostălaăfelădeăsolemnăşiădeăputernicăşiă

763

oriceă schimbareă trebuieă s<ă fieă încuviinYat<ă deă amândou<ăp<rYile,ăf<r<ăsilnicii. — TeămulYumeşteăAnjin-san? — Euăsuntăconcubinaălui.ăEuătrebuieăs<-lămulYumesc. — Ai putea s<ă continuiă s<ă tr<ieştiă al<turiă deă elă dac<ă n-ar existaăcel<latăleg<mânt? — Traiulăcuăelăeăfoarte,ăfoarteăgreu,ăAlteY<.ăBuna-cuviinY<,ămaiă totă ceă Yineă deă politeYe,ă datinileă careă dauă preYă vieYii,ă oăîmplinesc,ăoăfacăsigur<ăşiăuşorădeăîndurat,ătrebuieăîndep<rtate sauăocolite,ădreptăcareăcasaăluiănuăesteăliniştit<,ănuăareăwa – n-areăniciăoă armonieăpentruămine,ăEăaproapeăcuăneputinY<ăs<-iăfaciăpeăservitoriăs<ăpriceap<ăşiăchiarăpentruămineăeăgreuăs<ăînYeleg...ădar,ăda,ăaşăputeaăs<-mi fac mai departe datoria faY<ăde el. — ÎYiăcerăs<ăpunemăcap<tăaceleiăînvoieli. — Primaămeaădatorieăesteăc<treăalteYaăvoastr<.ăAădouaămeaădatorieăesteăc<treăsoYulămeu. — M<ăgândeam,ăFujiko-san, ca Anjin-san s<ăseăînsoareăcuădumneata. Atunci n-aiămaiăfiăconcubin<. — Un samurai nu poate slujiădoiăst<pâniăşiăniciăoănevast<ădoiăb<rbaYi.ăDatoriaămeaăesteăc<treăsoYulămeuămort.ăV<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ănuăpotăschimbaăasta. — Cuăr<bdareătotulăseăschimb<.ăÎnăcurândăAnjin-san oăs<ăştieămai multe despre felul nostru de-aăfiăşiăcasaăluiăoăs<ăaib<ăwa. A înv<Yatăneînchipuitădeămulteădeăcând... — O,ăv<ărog,ăAlteY<,ănuăm<ăînYelegeYiăgreşit,ăAnjin-san este cel mai extraordinar om pe care l-amăcunoscutăvreodat<,ăf<r<ăîndoial<ăcelămaiădeătreab<.ăElămi-aăf<cutăoămareăcinsteăşi,ăoh,ăda,ăştiuăc<-n curând casa lui oăs<ăfieăoăcas<ăadev<rat<,ădar...ădarăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ăeuătrebuieăs<-mi fac datoria. Datoria meaă esteă c<treă soYulă meu,ă singurulă meuă soY...ă Luptaă s<ă seăst<pâneasc<.ă Trebuieă s<ă fie,ă neh? Trebuieă s<ă fie,ă AlteY<,ăaltfelătoat<...ătoat<ăruşinea,ăsuferinYaăşiădezonoareaăsuntăf<r<ă

764

rost, neh? Moarteaălui,ăaăcopiluluiămeu,ăs<biileăluiărupteăşiăîngropate în satul eta... Dac<ănu-miăfacădatoriaăfaY<ădeăel,ănuăpare oare bushido oăglum<ăf<r<ăsfârşit? — Acumătrebuieăs<-miăr<spunziălaăoăîntrebareăFujiko-san: oareădatoriaătaăfaY<ădeăoădorinY<ăaămea,ăseniorulăt<uălegiuit,ăşiăfaY<ădeăunăomăuluitorădeăcurajos,ăcareădevineăunulădintreănoiăşiăcareăesteăst<pânulăt<uăşiă– ad<ug<ăel,ăcrezândăc<ăz<reşteăoăroşeaY<ă înă obrajiiă eiă – şiă datoriaă taă faY<ă deă copilulă luiănen<scut, oare toate astea nu sunt mai presus de datoria cealalt<? — Eu...ăeuănuăportăcopilulălui,ăAlteY<. — Eştiăsigur<? — Nu, nu sunt. — Xi-a întârziat? — Da...ădarănumaiăpuYinăşiăastaăarăputeaăfi... Toranagaăpriveaăşiăaştepta.ăR<bd<tor.ăMaiăerauăînc<ămulteăde f<cută înainteă deă aă puteaă s<ă pleceă c<lareă şiă s<ă oă înalYeă peăTetsu-koăsauăpeăKogo,ăşiăeraă însetatădup<ăaceast<ăpl<cere,ădară eaă ară fiă fostă numaiă pentruă elă şiă deciă f<r<ă însemn<tate.ăFujikoăeraăimportant<ăşiăelăîşiăpromiseseăca,ăcelăpuYinăazi,ăs<ăseă prefac<ă a aveaă timp,ă c<ă poateă s<ă aib<ă r<bdareă şiă s<ăorânduiasc<ătreburiăcareăerauădeădatoriaălui. — Ei? — IertaYi-m<,ăAlteY<,ănu. — Atunciăr<mâneănu,ăFujiko-san.ăTeărogăs<ăm<ăierYiăc<ăYi-am cerut-o, dar tebuia. ToranagaănuăeraăniciănemulYumit,ăniciăîncântat.ăFataănuăf<ceaădecâtă ceă eraă onorabilă s<ă fac<ă şiă elă ştiuse,ă cândă c<zuseă laăînvoial<ăcuăea,ăc<ăn-aveaăs<ăseăschimbeăvreodat<ăceva.ăAstaăneă faceă peă noiă uniciă peă p<mânt,ă gândiă cuă satisfacYie.ă Oăînvoial<ăcuămoarteaăeăsfânt<.ăSeăînclin<ăspreăeaăceremonios. — Teă încredinYeză soYuluiă t<uă pentruă cinsteaă taă şiă pentruăsimYulă datoriei,ă Usagiă Fujiko,ă spuseă elă pomenindă numeleă

765

careăîncetaseăs<ămaiăexiste. — O,ă mulYumesc,ă AlteY<,ă spuseă eaă recunosc<toareă pentruăcinstea ce i-oăf<cea,ăcuălacrimileăşiroindăpeăobrajiădinăpricina fericiriiă copleşitoareă ceă oă st<pânea,ă ştiindă c<ă acestă simpluăgestăînl<turaăstigmatulădeăpeăsingurulăeiăsoYăînăaceast<ăviaY<. — Ascult<,ăFujiko,ăcuădou<zeciădeăzileăînainteaăultimei zile aiă s<ă pleciă laă Yedo,ă oriceă miă s-ar întâmpla. Moartea ta trebuie s<ăaib<ălocăînătimpulăc<l<torieiăşiătrebuieăs<ăpar<ăunăaccident. Neh? — Da,ăda,ăAlteYa. — Acestaăoăs<ăfieăsecretulănostru.ăDoarăalăt<uăşiăalămeu. — Da,ăalteY<. — Pân<ăatunciăr<mâiăcapulăgospod<rieiălui. — Da,ăalteY<. — Acum, te rog, spune-iăluiăGyokoăs<ăvin<ăaici.ăAmăs<ăteăchem iar înainte de a pleca. Mai am câte ceva de vorbit cu dumneata. — Da,ă AlteY<.ă Fujikoă seă înclin<ă adâncă şiă spuse:ă fiYiăbinecuvântatăc<ăm-aYiăeliberatădeăaceast<ăviaY<. Plec<. Ciudat,ăgândiăToranaga,ăcumăseăpotăschimbaăfemeileăcaănişte cameleoni,ă acumăurâte,ă iară înă clipaăurm<toareă atr<g<toare,ăcâteodat<ăchiarăfrumoase,ădeşiăînărealitateănuăsunt. — M-aYiăchemat,ăAlteY<? — Da, Gyoko-san. Ceăveştiăaiăpentruămine? — Totăfelulădeălucruri,ăAlteY<,ăspuseăGyokoăcuăochiiăşiăf<r<ăurm<ădeăteam<ăpe chipulăbineăfardat,ădarăsimYindăunănodăînăstomac. Ştiaăc<ănuăfuseseăchemat<ăîntâmpl<torăşiăinstinctulăîiăspuneaăc<ăToranagaăeraămaiăprimejdiosăcaădeăobicei. — Preg<tirileă pentruă breaslaă curtezaneloră înainteaz<ămulYumitor,ă legileăşiă regulamenteleă suntăalc<tuite spre a fi supuseăîncuviinY<riiăvoastre.ăEsteăunălocăgrozavăînăparteaădeă

766

nordăaăoraşului,ăcareăar... — Locul pe care l-amă alesă dejaă esteă lâng<ă coast<.ăYoshiwara. Ea-lăfelicit<ăpentruăalegere,ăgemândăînăsineaăei.ăYoshiwaraă– MlaştinaăcuăP<purişă– era deăfaptăunăsmârcăbântuitădeăYânYari,ăcareă trebuiaă secată şiă înregistrată înainteă deă aă puteaă fiăîmprejmuit pentru a se construi ceva pe el. — Excelent,ă AlteY<.ă Maiă departe,ă legileă şiă regulamenteleăpentru gei-sha, suntă deă asemeneaă preg<titeă pentruă caădomnia-voastr<ăs<ăleăpoat<ăcerceta. — S<ăfieăscurteăşiăconcise.ăCeăvreiăs<ăscriiădeasupraăporYiiăînăYoshiwara? — "Poftaătrupuluiăeătrec<toare,ăcevaătrebuieăf<cut." Elărâseăşiăeaăzâmbi,ădarăr<maseăatent<,ădeşiăad<ug<ăserioas<: — AlteY<,ă potă s<ă v<ă mulYumescă dină nouă în numele generaYiilorăviitoare? — N-amăîncuviinYatăastaăniciăpentruătine,ăniciăpentruăele,ăîiăspuseă Toranagaă şiă cit<ă unulă dintreă comentariileă dinătestamentulă s<u:ă "De-aă lungulă istoriei,ăoameniiăvirtuoşiă auăcondamnată întotdeaunaă caseleă deă pl<ceri,ă dară b<rbaYii nu suntă virtuoşi,ă şiă dac<ă ună conduc<toră scoateă înă afaraă legiiăacesteălocuriăsauăîmp<rYitulăpernei,ăesteăunăprost,ăpentruăc<ăreleăşiămaiămariăvorăizbucniăînăcurând,ăcaăoămolim<". — CâtădeăînYeleptăsunteYi! — Dac<ăveiăpuneă toateă caseleădeăcurtezaneă într-un singur loc,ă toYiă desfrânaYiiă voră puteaă fiă v<zuYi,ă taxaYiă şiă serviYiă înăacelaşiă timp.ă Dină nouă aiă dreptate,ă Gyoko-san, "Pofta trupuluiăeătrec<toare".ăSeăiroseşteărepede.ăMaiădeparte? — Kiku-san s-aăîns<n<toşit,ăAlteY<.ăPeădeplin. — Da,ă amă v<zut.ă Câtă esteă deă încânt<toare!ă Îmiă pareă r<u,ăYedoăesteădesigurăunălocăpreaăîn<buşitorăşiăgreuădeăînduratăînătimpulăverii.ăEştiăsigur<ăc<ăseăsimteăbineăacum? — Da, o da, dar v-aădusădorul,ăAlteY<.ăOăs<ăv<ă însoYimă laă

767

Mishima? — Ce alte zvonuri ai mai auzit? — Doar c<ăIshidoăaăplecatădinăcastelulăOsaka.ăRegenYiiăv-au declarat,ăoficial,ăînăafaraălegii.ăCeăneobr<zare,ăAlteY<! — Peăceădrumăareădeăgândăs<ăm<ăatace? — Nuăştiu,ăAlteY<,ăspuseăeaăprudent,ădarăîmiăînchipuiăc<ăoăs<ăfieăunăatacădinădou<ăp<rYi,ăde-a lungul drumului Tokaido, cu IkawaăHikoju,ăacumăc<ătat<lălui,ăseniorulăJikkyu,ăeămort,ăşiăde-aă lungulă drumuluiă Koshukaido,ă dină Shinano,ă fiindc<ăseniorulăZatakiăaătrecutăprosteşteădeăparteaăsenioruluiăIshido,ăîmpotrivaă voastr<.ă Dară înă spateleă munYiloră voştri,ă AlteY<,ăsunteYiăînăsiguranY<.ăO,ăda,ăsuntăconvins<ăc-oăs<ătr<iYiăpân<ălaăadânciă b<trâneYi.ă Cuă îng<duinYaă voastr<ă oă s<-mi mut toate afacerile în Yedo. — Desigur.ăÎntreătimpăveziădac<ăpoYiăs<ăafliăundeăseăvaădaălovituraăprincipal<. — Amă s<ă încerc,ă oh,ă da,ă AlteY<.ă Vină vremuri cumplite, AlteY<,ăcândăfrateleăoăs<ăseă ridiceă împotrivaăfrateluiăşiăfiulăîmpotrivaătat<lui. OchiiăluiăToranagaăpriveauăînăgol,ădarăîşiăspuseăs<ăuiteăs<ăfieăcuăochiiăînăpatruăînăprivinYaăluiăNoboru,ăfiulăluiăcelămaiămare,ăaăc<ruiăcredinY<ăeraăpân<ălaăurm<ăc<treăTaikō. — Da,ă încuviinY<ă el.ă Vremuriă cumplite.ă Vremuriă deă mariăschimb<ri.ăUneleărele,ăalteleăbane.ăTuăşiă fiulă t<u,ădeăpild<,ăsunteYiăbogaYiăacum.ăNuăconduceăelădistileriaătaădeăsaké din Odawara? — Da,ăAlteY<. Gyokoăseăf<cuăp<mântieălaăchipăsubăstratul de fard. — Câştig<ăbine,ăneh? — Eăf<r<-ndoial<ăcelămaiăbunăadministratorădinăOdawara,ăAlteY<. — Aşaăamăauzităşiăeu.ăAmăoăslujb<ăpentruăel.ăAnjin-san oăs<ăconstruiasc<ăoănou<ăcorabie.ăEuăîiădauătoYiămeşteriiăşiătoateă

768

materialele,ăaşaăc<ăvreauăcaăparteaădeăafaceriăs<ăfieămânuit<ăcu. foarte mare grijă. Gyokoăaproapeăleşin<ădeăuşurare.ăÎşiăînchipuiseăc<ăToranagaăaveaădeăgândăs<-iăomoareăpeătoYiăînainteădeăaăplecaălaăr<zboiăsau s-oăaduc<ălaăsap<ădeălemn,ăpentruăc<ăaflaseăc<ăîlăminYiseăînăprivinYaăluiăAnjin-san şiăaădoamneiăToda,ăsauăaăluiăKikuăşiăpierdereaăcopilului,ăcareănuăseăpetrecuseădinăîntâmplare,ăaşaăcumă îiă spuseseă eaă cuă oă lun<ă deă zileă înă urm<,ă sc<ldat<ă înălacrimi,ă ciă provocat<ă cuă grij<,ă laă st<ruinYeleă eiă şiă cuăînuviinYareaăsupus<ăluiăKiku. — Oh ko, AlteY<,ă cândă doriYiă caă fiulă meuă s<ă vin<ă laăYokohama?ă Elă oă s<ă seă îngrijeasc<ă s<ă fieă ceaă maiă ieftin<ăcorabieăconstruit<ăvreodat<. — Nuă vreauă s<ă fieă ieftin<.ăVreauă s<ă fieă ceaă maiă bun<,ă laăpreYulă celă maiă cuviincios.ă Elă vaă fiă supraveghetoră şiăr<spunz<torădeătoate astea, la porunca lui Anjin-san. — AlteY<,ăv<ăjurăpeăviitorulămeu,ăpeăsperanYaăviitoruluiămeu,ăc<ăvaăfiăaşaăcumădoriYi. — Dac<ă navaă esteă bineă construit<,ă exactă cumă vreaăAnjin-san,ă pesteă şaseă luniădină ziuaăcindă începeă lucrul,ă amăs<-lăfacăpeăfiulăt<uăsamurai. Eaă seă plec<ă adâncă şiă pentruă oă clip<,ă îiă fuă cuă neputinY<ă s<ăvorbeasc<. — V<ă rogă s-oă iertaYiă peă oă biat<ă proast<,ă AlteY<.ă V<ămulYumesc,ăv<ămulYumesc. — Elă trebuieă s<ă înveYeă totă ceă ştieă Anjin-san despre construireaăcor<biilor,ăcaăs<-iăpoat<ăînv<YaăpeăalYiiăcândăelăoăs<ăplece.ăNeh? — Aşaăoăs<ăfac<. — Dup<ăasta:ăKiku-san. Talenteleăeiămerit<ăunăviitorămaiăbunădecâtăs<ăfieăsingur<ăîntr-oăcamer<,ăunaădintreămulteăalteăfemei. Gyokoăîşiăridic<ăochii,ăaşteptându-se din nou la ce putea fi

769

maiăr<u. — Oăs<-iăvindeYiăcontractul? — Nu,ăeaănuămaiătrebuieăs<ăfieăcurtezan<,ăşiăniciăchiarăunaădintre aceste gei-she aleătale.ăEaămerit<ăoăgospod<rie,ăs<ăfieăunaădintreăfoarteăpuYineleădoamne. — Dar,ăAlteY<,ăv<zându-v<ădoarădinăcândăînăcând,ăcumăarăputeaăs<ăaib<ăoăviaY<ămaiăbun<? Elăoăl<s<ăs<-lălaude,ăoăl<ud<ălaărândulăluiăşiăpeăeaăşiăpeăKiku,ăapoi spuse: — De fapt, Gyoko-san, începăs<ăYinăpreaămultălaăeaăşiănu-mi potăîng<duiăs<ăm<ălasăab<tutădeălaăgândurileămele.ăCaăsaăfiuădrept,ăeaăesteămultăpreaăfrumoas<ăpentruămine... mult prea des<vârşit<.ăTeărogăs<ăm<ăierYi,ădarăacestaătrebuieăs<ăr<mân<ăînc<ăunaădintreătaineleănoastre. — Aşaă vaă fi,ă AlteY<,ă desigur,ă oriceă doriYi,ă ziseă Gyokoă peăner<suflate,ănecrezândănimicădinătoateăcâteăîiăfuseser<ăspuse,ăstorcându-şiă minteaă s<ă ghiceasc<ă adev<ratulă motiv.ă Dac<ăpersoanaăarăfiăcinevaăpeăcareăKikuăs<-lăpoat<ăadmira,ăaşămuriăliniştit<. — Darănumaiăpesteăşaseăluni,ădup<ăceăvoiăvedeaăplutindănavaălui Anjin-san, spuse el sec. — Da... oh, da. Gyokoăîşiăagit<ăevantaiul,ăc<ciăsoareleăeraăfierbinteăacum,ăşiăaerulă umed,ă în<buşitor,ă încercândă s<ă înYeleag<ă deă ceăToranagaă eraă atâtă deă generosă cuă eleă amândou<,ă ştiindă c<ăpreYulăaveaăs<ăfieămare,ăfoarteămare. — Kiku-san vaăfiătareănefericit<ăcândăvaăp<r<siăcasaăvoastr<. — Da,ăbineînYles.ăCredăc-ar trebuiăs<ăexisteăoăr<splat<ăpentruăsupunereaăeiăfaY<ădeămine,ăst<pânulăeiă legiuit.ăLas<ăastaăînăseama mea – şiănu-iăspuneănimicădeocamdat<. — Da,ăAlteY<.ăŞiăcândădoriYiăs<ăvin<ăfiulămeuălaăYokohama? — Amăs<-Yiăspunăînainteădeăaăpleca. Eaăseăînclin<ăşiăseăîndep<rt<ăcl<tinându-se. Toranaga se duse

770

s<ă înoate.ăSpreănordăcerulăeraăfoarteă întunecatăşiăelăştiaăc<ăacoloă plouaă zdrav<n.ă Cândă v<zuă miculă grupă deă c<l<reYiăvenind dinspre Yokohama, se întoarse. Omiădesc<lec<ăşiădezveliăcapul. — Seniorul Kasigi Yabu s-a supus, AlteY<,ăchiarăînainteădeăprânz. Capulăfuseseăproasp<tăsp<lat,ăp<rulăaranjatăşiăeraăînfiptăîntr-o Yeap<,ă peă ună mică piedestal,ă dup<ă cumă eraă obiceiul,ă caă s<ăpoat<ă fiă privit.ă Toranagaă îşiă cercet<ă duşmanul,ă aşaă cumă oăf<cuseă deă miiă deă oriă înă viaYaă sa,ă întrebându-se, ca întotdeauna,ăcumăaveaăs<ăarateăpropriulăluiăcapădup<ămoarte,ăprivitădeăînving<torulălui,ăşiădac<ăvaăar<taăgroaz<,ăsuferinY<,ămânie,ăspaim<,ăsauătoateălaăunăloc,ăsauăniciăuna.ăSauădem-nitate?ă Chipulă încremenită înă moarteă ală luiă Yabuă nuă ar<taădecât furieănest<pânit<,ăiarăbuzeleăerauărânjiteăîntr-o sfidare s<lbatic<. — Cum a murit? — Celă maiă bineă dintreă câYiă amă v<zută vreodat<,ă AlteY<.ăSeniorul Hiro-matsuăaăspusăleăfel.ăCeleădou<ăt<ieturi,ăapoiăaătreiaălaăgât.ăF<r<ăajutorăşiăf<r<ăunăsunet.ăIat<ătestamentul lui. — I-ai luat capul dintr-oăsingur<ălovitur<? — Da,ăAlteY<.ăI-am cerut lui Anjin-san învoireaăs<ăfolosescăsabia seniorului Yabu. — Sabia Yoshitomo? Cea pe care i-am dat-o eu? El i-a d<ruit-o lui Anjin-san? — Da,ăAlteY<.ăI-a vorbit cu ajutorul lui Tsukku-san. I-a spus: "Anjin-san, îYiă d<ruiescă aceastaă înă amintireaă sosiriiă taleă laăAnjiroă şiă caămulYumit<ăpentruăpl<cereaăpeăcareămi-a dat-o micul barbar". La început Anjin-san n-a vrut s-o ia, dar Yabu l-aărugatăşiăi-a spus: "Nici unul dintre gunoaiele astea nuămerit<ăoăasemeneaăsabie".ăÎnăceleădinăurm<ăaăprimit-o. Curios,ăgândiăToranaga.ăM<ăaşteptamăcaăYabuăs<-i dea sabia lui Omi.

771

— Careăauăfostăultimeleăluiăporunci?ăîntreb<. Omă îiă spuse.ă Întocmai.ă Dac<ă n-ară fiă fostă scriseă şiă înătestamentul care fusese înmânat public martorului oficial, Buntaro, le-ară fiă p<strată pentruă elă şiă ară fiă n<scocită altele.ăYabuă aveaă dreptate,ă gândiă elă furios,ă hot<râtă s<ă nuă uiteăniciodat<ăc<ăscrisulăeăoăarm<ădeădincoloădeămoarte. — Spreă aă cinstiă curajulă înămoarteă ală unchiuluiă t<u,ă am s<ăîncuviinYezăultimeleăluiădorinYe.ăToate,ăf<r<ăniciăoăschimbare,ăneh? spuse Toranaga punându-l la încercare. — Da,ăAlteY<. — Yuki? — Da,ăAlteY<,ăspuseăslujnica. — Adu cha, te rog. Fataă plec<ă ină grab<ă şiă Toranagaă îşiă l<s<ă minteaă s<ăcânt<reasc< ultimeleă dorinYeă aleă luiă Yabu.ă Toateă erauăînYelepte.ăMizunoăeraăunăprostăşiăst<tea,ăîntruătotul,ăînăcaleaăluiă Omi.ă Mama,ă oă hoaşc<ă b<trân<,ă sâcâitoare,ă eraă şiă eaă oăpiedic<ăpentruăel. — Foarteăbineă şi,ă fiindc<ăeştiă deă acord,ă leă încuviinYez.ăPeătoate.ăŞiăvreau,ădeasemenea,ăs<-miăsupuiăspreăîncuviinYareăşiădorinYeleă deă peă urm<ă aleă tat<luiă t<u.ă Caă r<splat<ă pentruădevotamentulăar<tat,ăeştiănumităcomandantăalăRegimentuluiăde Muschete. — MulYumesc,ă AlteY<,ă dară nuă merită aceast<ă cinste,ă spuseăOmi beat de bucurie. — Nagaă vaă fiă înlocuitoră laă comand<.ă Apoi:ă eştiă numităc<petenieă aă clanuluiăKasigiă iară nouaă taă feud<ă vaă cuprindeăhotareleă provincieiă Izu,ă deă laă Atami,ă laă r<s<rit,ă pân<ă laăNimazu,ălaăapus,ăcuăcapitalaăMishimaăşiăunăvenităanualădeătreizeci de mii de koku. — Da, AlteY<,ă mulYumesc.ă V<ă rog...ă Nuă ştiuă cumă s<ă v<ămulYumesc.ăNuămerităoăasemeneaăcinste. — F<ă aşaă felă caă s<ă leă meriYi,ă Omi-sama, spuse Toranaga

772

prietenos.ă Ieiă înă st<pânireă castelulăMishimaă imediat.ă Pleciăaziă dină Yokohama.ă Înf<Yişeaz<-te seniorului Sudara la Mishima. Regimentul de Muschete va fi trimis la Hakoné şiăva ajunge acolo în patru zile. Mai departe, doar pentru urechile tale: îl trimit pe Anjin-san înapoiă înăAnjiro.ăOăs<ăconstruiasc<ăoă alt<ă nav<ă acolo.ăAiă s<-i dai lui feuda ta de acum.ăDeîndat<. — Da, AlteY<.ăPotăs<-i dau casa mea? — Da,ă poYi,ă spuseă Toranaga,ă deşi,ă bineînYles,ă oă feud<ăînsemnaă totă ceă cuprindeaă ea,ă case,ă propriet<Yi,ă Y<rani,ăpescari,ăb<rci. Amândoiăb<rbaYiiăîşiăridicar<ăprivirileăcândărâsulăcristalinăalăluiăKikuăajunseăpân<ălaăeiăşiăoăv<zur<ăînăcurteăjucându-se cu evantaiulăîmpreun<ăcuăslujnicaăei,ăSuisen,ăalăc<reiăcontractăToranagaă îlă cump<raseă pentruă Kiku,ă caă ună dară careă s<ă oămângâieădup<ănefericitaăpierdereaăcopilului. AdoraYiaă luiă Omiă eraă scris<ă peă chipă lui,ă oricâtă deă multăîncerca s-o ascund<,ă atâtă deă brusc<ă şiă neaşteptat<ă fuseseăivireaă ei.ă Apoiă oă v<zur<ă privindă c<treă ei.ă Ună zâmbetăîncânt<toră îiă lumin<ă faYaă şi-şiă flutur<ă vesel<ă mâna,ă iarăToranagaăîiăr<spunseălaăfel,ăşiăeaăseăîntoarseălaăjoculăei. — Eăfrumoas<,ăneh? OmiăsimYiăc<ăiăseăaprind urechile. — Da. Toranagaăîiăcump<raseăcontractulăcuăgâdulădeăa-lăîndep<rtaăpeăOmiădeă ea,ă c<ciă eraăunaădintreă sl<biciunileă luiăOmiă şi,ădesigur,ăoăr<splat<ădeăoferităsauădeăretras,ăpân<ăceăOmiăaveaăs<-şiă declareă şiă dovedeasc<ă cuă adev<rată credinYaă şiăsupunerea,ă sprijinindă sauă nuă îndep<rtareaă luiă Yabu.ă Şiăprintr-unămiracolă elă îlă sprijiniseă şi-şiă dovediseă credinYaădeămulte ori. Cercetarea servitorilor fusese ideea lui Omi. Multe,ădac<ănuătoate,ădintreăideileăbuneăaleăluiăYabuăveniser<ădeă laăOmi.ă Înă urm<ă cuă oă lun<ăOmiă descoperiseă am<nunteă

773

dspreăcomplotulăpusălaăcaleădeăYabuăcuăcâYivaădintreăofiYeriiădinăIzuăaiăRegimentuluiădeăMuschete,ăcaăs<-l asasineze pe NagaăşiăpeăalYiăofiYeriăaiăluiăToranagaăînătimpulăb<t<liei. — Nu te-nşeli,ăOmi-san? îl întrebase când Omi îi raportase înă tain<ă laă Mishima,ă înă timpă ceă elă aşteptaă rezultatulăprovoc<riiăluiăMariko. — Nu,ăAlteY<.ăKiwamiăMatanoădinăRegimentulăTreiădinăIzuăesteăafar<. OfiYerulădinăIzu,ăunăb<rbatădeăvârst<ămijlocie,ăgreoi,ăcuăf<lciămari,ădezv<luiseăîntregăplanul,ăd<duseăparoleleăşiăexplicaseăcumătrebuiaăs<ăseădesf<şoare. — N-aşămaiăputeaăs<ătr<iescăcuăruşineaădeăaăştiătoateăastea,ăAlteY<.ă Dumneavoastr<ă sunteYiă seniorulă nostruă legiuit.ăDesigur,ăcaăs<ăfiuădreptătrebuieăs<ăm<rturisescăc<ăplanulăeraădoar la nevoie. Credăc<ăastaăînseamn<ădac<ăYabu-sama se hot<raă dintr-odat<,ă înă timpulă luptelor,ă s<ă treac<ă deă parteaăcelalt<.ă IertaYi-m<,ă AlteYaă voastr<ă urmaă s<ă fieă primaă Yint<,ăapoi Naga-san. Apoi seniorul Sudara. — Cândăaăfostăordonatăacestăplanăprimaăoar<ăşiăcineăştieăde el? — Scurtă timpă dup<ă ceă s-aă formată regimentul.ă Cinzeciă şiăpatruă dintreă noiă ştimă – i-am dat toate numele în scris lui Omi-sama. Planul, cu numele de "Prunul", a fost aprobat personal de Kasigi Yabu-sama înainte de a pleca la Osaka ultimaădat<. — MulYumesc.ăPreYuiescăcredinYaăta.ăP<streziăaceast<ătain<ăpân<ăce-Yiăvoiăspuneăeu.ăApoiăaiăs<ăprimeştiăoăfeud<ădeăcinciămii de koku. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă nuă merită nimic,ă AlteY<.ă V<ă cerăîng<duinYaă s<-miă facă seppuku,ă pentruă c<ă n-amă dezv<luităaceast<ătain<ăruşinoas< atâta vreme. — Asta nu. Va fi cum am poruncit. — V<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă nuă merită asemeneaă r<splat<.ă Celă

774

puYin,ăl<saYi-m<ăs<ăr<mânăcumăsunt.ăAceastaăeădatoriaămeaăşiănuă merită niciă oă r<splat<.ă Dup<ă dreptate,ă ară trebuiă s<ă fiuăpedepsit. — Careăesteăvenitulăt<u acum? — Patru sute de koku, alteY<.ăEădestul. — Amăs<ăm<ăgândescălaăceleăce-ai spus, Kiwami-san. Dup<ăceăofiYerulăplecase,ăelăspusese: — Ce i-ai promis, Omi-san? — Nimc,ăAlteY<.ăAăvenitălaămineăieri,ănesilitădeănimeni. — Unăomăcinstit?ăVreiăs<-miăspuiăc< e un om cinstit? — Nuăştiu,ăAlteY<,ădarăelăaăvenitălaămineăieriăşiăeuăamăalergatăîncoaceăs<ăv<ăspun. — Atunciă vaă fiă r<spl<tită peă bun<ă dreptate.ă Oă asemeneaăcredinY<ăeămaiăimportant<ădecâtăorice,ăneh? — Da,ăAlteY<. — Nuăspuneănimicănim<nuiădespreăasta. Omi plecaseăşiăToranagaăseăîntrebaseădac<ăMizunoăşiăOmiănuăpuseser<ătotulălaăcaleăcaăs<-lădoboareăpeăYabu.ăImediatăîşiăpuseseă iscoadeleă s<ă afleă adev<rul.ă Dară complotulă existaăîntr-adev<ră şiă incendierea corabiei fusese un motiv des<vârşită pentruă a-iă înl<turaă peă ceiă cinzeciă şiă treiă deătr<d<tori,ă toYiă fiindă puşiă deă paz<ă înă noapteaă aceea,ă printreăstr<jileă dină Izu.ă Kiwamiă Matanoă fuseseă trimisă departe,ă înănord, dândui-seăoăfeud<ăbun<,ădeşiămodest<. — CuăsiguranY<ăacestăKiwamiăesteăcelămaiăprimejdiosădintreătoYi,ă spuseseă Sudara,ă singurulă c<ruiaă iă seă dezv<luiseăcomplotul. — Da,ăelăoăs<ăfieăsupravegheatăşiăb<nuitătoat<ăviaYa.ăDar,ăînăgeneral,ăexist<ădestuleălucruriăbuneălaăoameniiăr<iăşiădestuleălucruriăreleălaăoameniiăbuni.ăTrebuieăs<ăalegiăce-iăbunăşiăs<ăscapi de ce-i r<u,ăf<r<ăs<ăsacrificiăparteaăbun<.ăPrintreăceăeăalămeu nu exist<ăcevaăceăpoateăfiăaruncatăcuăuşurinY<. Da,ă gândiă Toranagaă cuă mareă satisfacYie,ă tuă f<r<ă îndoial<ă

775

meriYiăoăr<splat<,ăOmi. — Ascult<,ă Omi-san,ă b<t<liaă oă s<ă înceap<ă înă câtevaă zile.ăM-ai slujit cuă credinY<.ă Peă ultimulă câmpă deă lupt<,ă dup<ăvictoriaămea,ăamăs<ăteănumescăseniorădeăIzuăşiăamăs<-i fac pe toYiăceiădinăspiYaătaădaimyo dinătat<-n fiu. — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYi,ădarănuămerităoăasemenea cinste, spuse Omi. — Eştiătân<r,ădar promiYi,ă înăpofidaăanilorăt<i.ăBuniculăt<uăeraăcaătine,ăfoarteădeştept,ădarăn-aveaădelocăr<bdare. Din nou se auzi râsul femeilor, iar Toranaga o privi pe Kiku, încercândă s<ă iaă oă hot<râreă înă privinYaă ei,ă l<sândă deoparteăplanul de ia început. — Potăs<ăv<ăîntrebăceăînYelegeYiăprinăr<bdare,ăAlteY<?ăîntreb<ăOmiăsimYindăc<ăToranagaăvroiaăcaăîntrebareaăs<ăfieăpus<. Toranagaăînc<ăpriveaăfata,ăînc<lzitădeăprezenYaăei. — R<bdareă înseamn<ă s<ă teă st<pâneşti.ă Suntă şapteă emoYii,ăneh? Bucuria,ămânia,ăneliniştea,ădragostea,ătristeYea,ăteamaăşiăura.ăDac<ăunăomănuăseălas<ăînăvoiaălorăînseamn<ăc<ăeăunăomăr<bd<tor.ăEuănuăsuntăatâtădeătareăpeăcâtăaşăputeaăfi,ădarăamăr<bdare.ăÎnYelegi? — Da,ăAlteY<.ăFoarteălimpede. — R<bdareaăesteăfoarteănecesar<ălaăunăconduc<tor. — Da. — Doamna aceea,ădeăpild<.ăEaă îmiă tulbur<ămintea,ăeăpreaăfrumoas<,ă preaă des<vârşitâă pentruă mine.ă Suntă preaă simpluăpentruăoăfiinY<ăatâtădeădeosebit<.ăAşaăc<ăamăhot<râtăc<ăloculăciăesteăînăalt<ăparte. — Dar,ă AlteY<,ă chiară şiă numaiă caă unaă dintreă doamneleăvoastre mai puYinăimportante... Omiă rostiă politeYeaă despreă careă amândoiă ştiauă c<ă eraă oăm<gulireăf<Yarnic<,ădeşiăobligatorie,ăşiăîncepuăs<ăseăroageăînăsineaăluiăcumănuăseărugaseăniciodat<,ăştiindăc<ăeraăcuăputinY<,ădarăc<ăn-arăfiăpututăcereăvreodat<ăaşaăceva.

776

— Aşaă este, spuseă Toranaga,ă dară marileă talenteă merit<ăsacrificii. Oăurm<riăcuăprivireaăcumăîşiăaruncaăevantaiulăşiăîlăprindeaăînăschimbă peă celă ală slujniceiă ei,ă pl<cându-i veselia ei molipsitoare.ăApoiăamândouâăfemeileănuăseămaiăz<rir<ădinăprivinaăcailor.ăÎmiăpareăr<u, Kiku-san,ăgândi,ădarătrebuieăs<ăteădauăaltuia,ă s<ă teăaşezăundevaădeparteădeăatingereaămea.ăAdev<rulăeăc<-miăplaceătotămaiămultădeătine,ădeşiăGyokoăn-ar credeăniciodat<ăc<ăi-amăspusăadev<rul,ăniciăOmi,ăşiăniciăchiarătuăîns<Yi. — Kiku-san merit<ăoăcas< aăei.ăCuăunăsoYăalăei. — Mai bine concubina celui mai de jos samurai decât nevastaăunuiăY<ranăsauănegustor,ăoricâtădeăbogatăarăfi. — Nuăsuntădeăaceeaşiăp<rere. Pentruă Omi,ă acesteă cuvinteă puser<ă pentruă totdeaunaă cap<tăgânduluiă s<u.ă Karma, îşiă spuse,ă copleşită deă am<r<ciune.ăAlung<-Yiă tristeYea,ăprostule.ăSeniorulă t<uăaăhot<rât,ă aşaă c<ăacestaăeăsfârşitul.ăMidoriăeăoăsoYieădes<yârşit<.ăMamaătaăoăs<ăfieăc<lug<riY<,ăaşaăc<ăacumăcasaătaăoăs<ăaib<ăarmonie. Atâtaă tristeYeă azi.ă Şiă fericire:ă viitoră daimyo de Izu; comandant de regiment; Anjin-san urmeaz<ă s<ă r<mân<ă înăIzu,ădeciăprimaănav<ăvaăfiăconstruit<ăinăIzuă– pe feuda mea. Alung<-YiătristeYea.ăViaYaăesteătoat<ănumaiătristeYe.ăKiku-san îşiă areăkarma ei,ă euă oă amăpeă aă mea,ăToranagaă peă aă luiă şiăYabu,ăst<pânulămeu,ăst< deăm<rturieăaăcâtădeăprostescăeăs<ăîYiăfaci griji pentru una sau alta. Pentru orice. Omiăîşiăridic<ăprivirileăspreăToranaga,ăcuăminteaălimpedeăşiătoate puse în compartimentele lor. — V<ărogăs<ăm<ăscuzaYi,ăAlteY<,ăv<ăcerăiertare.ăNuăgândeamăîndeajuns de limpede. — PoYiăs<-Yiăieiăr<masăbun,ădac<ădoreşti,ăînainteădeăaăpleca. — MulYumesc,ăAlteY<.ăOmiăacoperiăcapulăluiăYabu.ăDoriYiăs<-l îngrop – sauăs<-l expun?

777

— Pune-l într-oăsuliY<,ăcuăfaYaălaăepava. — Da,ăAlteYa. — Care a fost poemul lui de moarte? Omi spuse: Ce-s norii Decât un pretext pentru cer? Ce-i viaţa Decât o scăpare din moarte? Toranaga zâmbi. — Interesant. Omiăseăînclin<ăşiăd<duăcapulăacoperităunuiaădintreăoameniiăs<iăşiăseăîndrepta,ăprintreăcaiăşiăsamurai,ăspreăcap<tulăcurYii. — Ah,ădoamn<,ăspuse elăcuăpoliteYeăcald<,ăm<ăbucurăatitădeămultăc<ăteăvadăs<n<toas<ăşiăfericit<. — Sunt cu stapânul meu, Omi-san,ă şiă elă eă puternică şiămulYumit.ăCumăaşăputeaăs<ăfiuăaltfelădecâtăfericit<? — Sayonara, doamn<. — Sayonara, Omi-san. Eaăseăînclin<,ăînYelegândăc<ăajunseseălaăunăadev<ratăcap<tădeădrumădeăaă c<ruiă existenY<ănu-şiăd<duseăcuăadev<rată seamaăniciodat<ăpân<ăatunci.ăDinăochiăiăseăstrânseălaăcoadaăochiuluiăşiăeaăoăşterseăşiăseăînclin<ădinănouăînătimpăceăelăseăîndep<rta. Îiăpriviăpaşiiăap<saYiă şiă şi-ar fi dat frâu liber lacrimilor, cu inimaă gataă s<ă seă frâng<,ă dară apoi,ă caă întotdeauna,ă auziă înăminte cuvintele spuse – de – atâtea – ori, rostite blând, cu înYelepciune:ă "Deă ceă plângi,ă copil<?ă Noi,ă celeă dină LumeaăPlutitoare,ătr<imădoarăpentruăclipaăaceastaăşiăneăd<ruim tot timpulăbucurieiăflorilorădeăcireş,ăz<pezii,ăfrunzelorădeăarYar,ăchem<riiăunuiăgreier,ăfrumuseYiiălunii,ăneătrecem,ăcreştemăşiărenaştem,ă cântându-ne cântecele, bând cha şi saké, cunoscândă parfumurileă şiă atingereaă m<t<sii,ă d<ruindă

778

mângâieriă pl<cuteă şi plutind,ă plutindă întruna.ă Ascult<,ăcopil<:ăniciodat<ăs<ănuăfiiătrist<,ăîntotdeaunaăs<ăpluteştiăcaăunăcrinădusădeăşuvoiulăvieYii.ăCâtădeănorocoas<ăeşti,ăKiku-san, tu eştiă prinYesaădeăUkiyo, LumeaăPlutitoare,ă pluteşte,ă tr<ieşteăpentru prezent..." Kikuăîşiăşterseăaădouaălacrim<.ăDoarăfeteleăproasteăplâng!ăNuămaiăplânge!ă îşiăporunciăea.ăEştiăneînchipuitădeănorocoas<!ăEştiă concubinaă celuiămaiă mareădaimyo, chiară dac<ăunaădeărangăfoarteămicăşiăneoficial<,ădarăceăconteaz<ă– fiii tăi se vor naşte samurai. Nu e aceasta cel mai neînchipuit dar de pe lume?ăNuăYiăs-a prezis un noroc atât de neînchipuit încât e cu neputinY<ădeăcrezut?ăDarăacumăs-a adeverit, neh? Dac<ăchiarătrebuieăs<ăplângi,ăsuntăalteălucruriămultămaiăînsemnateăpentruăcareă s<ă plângi.ă Pentruă s<mânYaă dină pânteceleă t<u,ă peă careăceaiul cu gust ciudat a smuls-oădinătine.ăDarădeăceăs<ăplângiăpentruăasta?ăAăfostădoară"ceva"ănuăunăcopil,ăşiăcineăi-a fost tat<l?ăPoYiăspune? — Nuăştiu,ănuăcuăsiguranY<,ăGyoko-san, îmiăpareă r<u,ădarăcredă c<ă eă ală st<pânuluiămeu,ă spuseseă eaă înă celeă dinăurm<,ădorindă atâtă deă multă s<ă fieă copilulă lui,ă pentruă aă seă împliniăprezicerea. — Darăs<ăzicemăc<ăcopilulăseănaşteăcuăochiiăalbaştriăşiăpieleăpalid<?ăS-ar putea, neh? Num<r<ăzilele. — Le-amănum<ratăşiăle-amăr<snum<rat,ăoh,ăcumăle-am mai num<rat! — Atunciă fiiă cinstit<ă cuă tineă îns<Yi.ă Iart<-m<,ă dară viitorulănostru, al amândurora, depinde acum de tine. Ai destui ani înainteaă taă înă careă s<ă maiă poYiă faceă copii.ă N-ai decât optsprezeceăacum,ăcopil<,ăneh? Maiăbineăs<ăfiiăsigur<,ăneh? Da, gândiăeaăiar,ăcâtădeăînYeleapt<ăeşti,ăGyoko-san,ăşiăcâtădeăproast<ăamăfostăeu,ăparc<ăfermecat<.ăN-a fost decât un fel de "ceva"ăşiăcâtădeăînYelepYiăsuntemănoi,ăjaponezii,ăs<ăştimăc<ăunăcopilănuăesteăunăcopilăadev<ratădecâtădup<ătreizeciădeăzileădeă

779

laănaştere,ăcândăsufletulăluiăesteăbineăprinsăînătrupăşi karma luiăhot<rât<.ăO,ăcâtăsuntădeănorocoas<,ăşiăîmiădorescăunăfiuăşiăînc<ăunulăşiăînc<ăunulăşiăniciodat<ăoăfat<.ăBieteleăfete!ăO,ăzei,ăbinecuvântaYi-lă peă prezic<toră şiă v<ă mulYumesc,ă v<ămulYumescăpentruăkarma mea,ăc<ciăsuntăocrotit<ădeămareleădaimyo, c<ăfiiiămeiăauăs<ăfieăsamuraiăşi,ăo,ăv<ărog,ăfaceYiăs<ămerităoăasemeneaăminun<Yie... — Ceăe,ăst<pân<?ăîntreb<ămicuYaăSuisen,ăuimit<ădeăfericireaăceăp<reaăs<ăseăreverseădinăfiinYaăluiăKiku. Kikuăoft<ămulYumit<. — M< gândeamălaăprezic<tor,ă laăst<pânulămeuăşiă laăkanna mea, pluteam doar, pluteam... Porni prin curte ferindu-se de soare sub umbrela-i purpurie, caăs<-lăcauteăpeăToranaga.ăAcestaăaproapeăc<ănuăseăz<reaădinăpricinaăcailor,ăsamurailorăşiăpurt<torilorădeăşoimiădin curte, darăîlăv<zu,ătotăînăverand<,ăsorbindăcha, Fujiko înclinându-se dinănouă înă faYaă lui.ăCurândăoă s<ă fieă rândulămeu,ăgândiăea,ăPoateăc<ălaănoapteăputemăpuneăs<mânYaăunuiăaltă"ceva"...ăO,ăteărog...ăApoi,ăfoarteăfericit<,ăseăîntoarseălaăjoculăei. Dincoloădeăpoart<,ăOmiăînc<lec<ăşiăplec<ăînăgalop,ăurmatădeăstr<ji,ă maiă repede,ă dină ceă înă ceă maiă repede,ă goanaăînviorându-l, purificându-l,ă desf<tându-se cu mirosul înYep<torăalăsudoriiăcalului.ăNuăpriviăînapoiăc<treăea,ăc<ciănuămaiăaveaădeăce.ăŞtiaăc<ăl<saseătoat<ăpasiuneaăvieYiiăluiăşiătotăceăadoraseălaăpicioareleăei.ăEraăsigurăc<ăn-oăs<ămaiăcunoasc<ăniciodat<ă pasiunea,ă acelă extază contopitoră deă sufleteă careăaprindeă b<rbatulă şiă femeia,ă dară astaă nu-lă nemulYumea.ăDimpotriv<,ă îşiă zise,ă cuă oă nouă descoperit<ă limpezime de gheaY<ă aă gândurilor,ă îlă binecuvânteză peă Toranagaă c<ă m-a eliberat.ăAcumănimicănuăm<ămaiăleag<.ăNiciătata,ăniciămama,ăniciăKiku.ăAcumăpotăs<ăamăşiăeuă r<bdare.ăAmădou<zeciăşiăunu de ani, sunt aproape daimyo deă Izuă şiă amă oă lumeă deăcucerii.

780

*** — Da, alteY<,ăspuneaăFujiko. — Aiăs<ăpleciădeăaiciădirectălaăAnjiro.ăAmăhot<râtăs<ăschimbăfeuda lui Anjin-san de la Yokohama, la Anjiro. Pe o întindereădeădou<zeciădeări de jur împrejurul satului, cu un venit anual de patru mii de koku. Aiăs<ăieiăcasaăluiăOmi-san. — Potăs<ăv<ămulYumescăînănumeleălui,ăAlteY<?ăÎnYelegăc<ăelăînc<ănuăştieănimicădespreăasta? — Nu.ăAmăs<-iăspunăast<zi.ăI-amăporuncităs<ăconstruiasc<ăoăalt<ăcorabieăînăloculăceleiădistruse,ăFujiko-san, iar Anjiro va fiă ună şantieră perfect,ă multă maiă bună decât Yokohama. Am aranjată cuăGyokoăcaă fiulăeiă celămaiămareăs<ă supraveghezeăafacerile lui Anji-san,ă iară toateă materialeleă şiă toYiămeşteriiăvorăfiăpl<tiYiădinătrezoreriaămea.ăVaătrebuiăs<-lăajutăs<ăpun<ăpeăpicioare o oarecare administrare. — Oh ko, AlteY<,ăspuse eaăîngândurat<ădintr-odat<.ăTimpulăce mi-aăr<masăs<-l petrec cu Anjin-san va fi atât de scurt. — Da.ăVaătrebuiăs<-iăg<sescăoăalt<ăconcubin<...ăSauăsoYie.ăNeh? Fujikoăîşiăridic<ăfruntea,ămijindu-şiăochii.ăApoiăzise: — V<ărog,ăcumăv<ăpotăfiădeăfolos? — Pe cine ai propune? Vreau ca Anjin-san s<ăfieămulYumit.ăOameniiămulYumiYiămuncescămaiăbine,ăneh? — Da. Fujikoă îşiă scormoniă mintea.ă Cineă s-ar putea asemui cu Mariko-sama? Apoi zâmbi. — AlteY<,ăsoYiaăde-acum a lui Omi-san, Midori-san. Mama luiă oă ur<şte,ă dup<ă cum ştiYi,ă şi-lă vreaă peă Omiă divorYat,ăiertaYi-m<,ă dară aă avută neînchipuită deă proastaă creştereă s<ă oăspun<ă deă faYaă cuămine.ăMidori-san esteă oă doamn<ă atâtă deădr<guY<ăşiăoh,ăatâtădeădeşteapt<!

781

— Creziăc<ăOmiăvreaăs<ădivorYeze? — O,ănu,ăAlteY<,ăsuntăsigur<ăc<ănuăvrea.ăCareăb<rbatădoreşteăcuăadev<ratăs<-şiăasculteămama?ăDarăastaăeălegeaănoastr<,ăaşaăc<ă elă ară fiă trebuită s<ă divorYezeă deă eaă deă primaă dat<ă cândăp<rinYiiăauăpomenitădeăasta,ăneh? Chiarădac<ămamaăluiăeăoăfireă Yâfnoas<,ăeaă ştieăcuă siguranY< ce e mai bine pentru el, bineînYeles.ăIertaYi-m<,ătrebuieăs<ăvorbescădeschis,ăpentruăc<ăaceastaăeăoătreab<ăfoarteăimportant<.ăBineînYeles,ănuăvreauăs<ăofensezăpeănimeni,ă alteY<,ădarădatoriaă filial<ă esteăpiatraădeătemelie a legii noastre. — Aşa-i, spuse Toranaga cugetând la acest nou gând. Crezi c<ăAnjin-san arăg<siăc<ăMidori-san esteăoăsoYieăbun<? — Nu,ă AlteY<,ă nuă dac<-iă porunciYiă domnia-voastr<ă s<ă seăc<s<toreasc<...ă dar,ă v<ă rogă s<ă m<ă iertaYi,ă nuă trbuieă s<ă i-o porunciYi. — Oh? — AYiăizbuti,ăpoate,ăg<siăoăcaleădeăa-lăfaceăpeăelăînsuşiăs<ăseăgândeasc<ălaăasta.ăCuăsiguranY<,ăaşaăarăfiăcelămaiăbine.ăLuiăOmi-san, bineînYeles,ăeădeajunsăs<-iăporunciYi. — Fireşte.ăTuăaiăfiădeăacordăcuăMidori-san? — O,ăda.ăFiulăeiăesteăs<n<tos,ăeaăareăşaptesprezeceăani,ăse trage dintr-oăbun<ăstirpeădeăsamurai,ăaşaăc<ăoăs<-iăd<ruiasc<ălui Anjin-san nişteă fecioriăgrozavi.ăGândescăc<ăp<rinYiiă luiăOmiăvorăst<ruiăcaăMidoriăs<-i dea fiul lui Omi-san, darădac<ăn-orăs<ăcear<ăasta,ăAnjin-san arăputeaă s<-lă înfieze.ăŞtiuăc<ăst<pânul meuăoăplace,ăfiindc<ăMariko-sama mi-aăspusăc<-l tachina,ăînăprivinYaăei.ăMidoriăesteădintr-oăstirpeăfoarteăbun<ădeăsamurai,ăfoarteăchibzuit<,ăfoarteădeşteapt<.ăO,ăda,ăcuăea,ăAnjin-san ară fiă înă siguranY<.ă Deă asemeni,ă p<rinYiiă eiă suntăamândoiămorYi,ăaşaăc<ăn-arăfiăniciăoănemulYumireădinăparteaălorăpentruăc<ăeaăs-aăc<s<torităcuăun...ăCuăAnjin-san. Toranagaăseăjuc<ăpuYinăcuăideea.ăF<r<ăîndoial<,ătrebuieăs<ăamăcuăceăs<-lătulburădinăcândăînăcândăpeăOmi,ăîşiăspuse.ăTân<rulă

782

Omiăpoate,ămultăpreaăuşor,ăs<ăajung<ăstânjenitor. Ei bine, nu vaătrebuiăs<ăfacănimicăcaăs<ăobYinădivorYulăluiăMidori.ăF<r<ăîndoial<ăc<ătat<lăluiăOmiăvaăaveaăuneleădorinYeăînainteădeăa-şiăface seppuku, şiănuăm<-ndoiescăc<ăsoYiaăluiăvaăst<ruiăcaăcelădinăurm<ăşiăcelămaiăimportantălucruăpeăcareăîlăareădeăf<cutăpeăacestăp<mântăesteăs<-şiăînsoareăfiulăaşaăcumătrebuie.ăAşaăc<,ăoricum,ăMidoriăvaăfiădivorYat<ăînăcâtevaăzile.ăDa,ăeaăoăs<ăfieăoăsoYieăfoarteăbun<. — Dac<ă nuă ea,ă Fujiko-san, ce ai zice de Kiku? De Kiku-san? Fujikoăr<maseăcuăguraăc<scat<. — O, îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ăaveYiădeăgândăs<ărenunYaYiălaăea? — S-ar putea. Ei bine? — Kiku-san arăfiăoăconcubin<ăneoficial<ădes<vârşit<,ăAlteY<.ăEaă eă atâtă deă str<lucitoareă şiă minunat<!ă Deşiă potă s<-mi închipuiăc<ăarăputeaătulburaătareămultăunăb<rbatăobişnuit,ăşi, iertaYi-m<,ăvorătreceăaniăpân<ăceăAnjin-san s<ăpoat<ăapreciaăcalitateaădeosebit<ăaăcântecului,ăaădansuluiăsauăaăisteYimiiăei.ăCaăsoYie?ăîntreb<ăeaăcuădestul<ăneîncredereăînăglasăcaăs<-şiăarateă adâncaădezaprobare.ăDoamneleădinăLumeaăS<lciilor,ăde obicei, nuă suntă instruite...ă laă felă cuă celelalte,ă AlteY<.ăTalenteleălorăsuntăcuătotulăaltele...ăS<ăr<spunziădeăveniturileăşiă deă treburileă caseiă unuiă samuraiă esteă altcevaă decâtă ceă seăîntimpl<ăînăLumeaăPlutitoare... — Arăputeaăs<ăînveYe? Fujikoăşov<iăîndelung. — Lucrul cel mai bun pentru Anjin-san ar fi Midori-san ca soYieăşiăKiku-san,ăconcubin<. — S-arăputeaăeleăobişnuiăcuă– him – obiceiurile lui diferite? — Midori-san eă samurai,ă AlteY<.ă Vaă fiă datoriaă ei.ă Îiă veYiăporunci.ăLaăfelăşiăluiăKiku-san. — Dar lui Anjin-san nu? — Îlă cunoaşteYiă maiă bineă decâtă mine,ă AlteY<.ă Dar,ă înă ceă

783

priveşteăîmp<rYitulăperneiăşi...ăArăfiămaiăbineăs<,ăeiăbine,ăs<ăhot<rasc<ăelăînsuşi. — Toda Mariko-sama arăfiăfostăoăsoYieădes<vârşit<ăpentruăel.ăNeh? — Eăoă ideeă extraordinar<,ăAlteY<,ă r<spunseăFujikoă f<r<ă s<ăclipeasc<.ăF<r<ă îndoial<,ă amândoiă aveauăunăenormă respectăunulăpentruăcel<lalt. — Da,ăspuseăelăsec.ăEiăbine,ăîYiămulYumesc,ăFujiko-san. Am s<ăm<ăgândescălaăceămi-aiăspus.ăOăs<ăajung<ălaăAnjiroăcamăînăzece zile. — MulYumesc,ăAlteY<.ăDac<-miăîng<duiYi,ăpotăs<ăv<ăsugerezăcaă portulă Itoă şiă B<ileă Yokosé,ă s<ă fieă totă înă feudaă luiăAnjin-san? — De ce? — Itoădoarăînăcazulăc<ăAnjiroăn-ar fi îndeajuns de mare. S-ar puteaăs<ăfieănevoieădeăunălocădeăl<satălaăap<ămaiămare,ăpentruăoănav<ăatâtădeămare.ăPoateăc<ăs-arăg<siăacolo.ăYokosé pe... — Aşa? — Da,ăAlteY<. — Ai fost acolo? — Nu,ăAlteY<,ădarăpeăAnjin-san îlăintereseaz<ămarea,ăcaăşiăpeădomnia-voastr<.ăEraădeădatoriaămeaăs<ăîncercăs<ăînv<Yădespreăcor<biiăşiănavigaYie,ăiarăcândăamăauzităc<ănavaăluiăAnjin-san a ars, m-amăîntrebatădac<ăn-arăputeaăs<ăconstruiasc<ăaltaăşi,ădac<ăda,ăundeăşiăcum.ăIzuăesteăoăalegereăperfect<,ăAlteY<.ăVaăfiăuşorăs<ăYineYiăpieptăarmatelorăluiăIshido. — ŞiădeăceăYokosé? — ŞiăYokosé pentruăc<ăun hatamolo trebuieăs<ăaib<ăunălocăînămunYiăundeăs<ăputeYiăfiăprimităaşaădup<ăcumăpeăbun<ădreptateăv<ăaşteptaYi. Toranagaă oă priveaă atent.ă Fujikoă p<reaă atâtă deă supus<ă şiăaşezat<,ădarăelăştiaăc<ăeraătotăatâtădeăhot<rât<ăcaăşiăelăşiăn-ar fi renunYată laă niciă unaă dintreă acesteă dou<ă p<reriă subă niciă oă

784

form< decâtădac<ăi-ar fi poruncit. — Suntă deă acord.ă Şi-amă s<ă m<ă gândescă laă ceă mi-ai spus despre Midori-san şiăKiku-san. — MulYumesc,ă AlteY<,ă spuseă eaă umil<,ă bucuroas<ă c<-şiăf<cuseădatoriaăfaY<ădeăst<pânulăeiăşiăîşiăpl<tiseădatoriaăfaY<ădeăMariko. Ito era pentru loculădeăl<sareălaăap<ăaăcor<bieiăiarăYokosé era loculăundeăMarikoăspuseseăc<ăîncepuse,ădeăfapt,ă"dragostea"ălor. — Suntă atâtă deă norocoas<,ă Fujiko-chan, zisese Mariko la Yedo.ă C<l<toriaă noastr<ă pân<ă aiciă mi-aă adusă maiă mult<ăbucurieădecâtăamădreptulăs<ăm<ăaşteptăînădou<zeciădeăvieYi. — Teă implorăs<ăvegheziăasupraă luiă laăOsaka,ăMariko-san. Îmiăpareăr<u,ăbietulăom,ăelănuăeăcaănoi,ănuăeăcivilizatăcaănoi.ăNirvanaăluiăesteăviaYa,ănuămoartea. Astaăeăînc<ăadev<rat,ăgândiăFujiko,ăbinecuvântândăamintireaălui Mariko. Mariko îl salvase pe Anjin-san şiă nimeniăaltcineva – nu DumnezeulăcreştinăsauăalYiăzei,ănuăAnjin-san însuşi,ăniciăchiarăToranaga,ănimeniă– doar Mariko, singura. Toda Mariko-noh-Akechi Jinsai îl salvase. Înainteă deă muriă amă s<ă ridică ună altară laă Yokosé şiă amă s<ăînzestrez un altulăînăOsakaăşiăaltulăînăYedo.ăAstaăoăs<ăfieăunaădintreă ultimeleă meleă dorinYeă înainteă deă moarte,ăToranaga-sama,ă îşiă promiseă ea,ă ridicându-şiă r<bd<toareăprivirileă spreă el,ă simYindu-şiă sufletulă înc<lzită deă gândulă laătoate celelalte lucruriăminunateăceămaiăerauăînc<ădeăf<cutăînăfolosul lui Anjin-san.ăDesigur,ăMidoriădreptăsoYie,ănici gând Kiku, ea doar concubină, şiănuăneap<ratăceămaiăimportant<,ăiarăfeudaăs<ăfieăm<rit<ăpân<ălaăShimoda,ăpeăcoastaădeăsudăaăprovinciei Izu. — DoriYiăs<ăplecăîndat<,ăAlteY<? — R<mâiăaiciăpesteănoapteăşiăpleac<ămâineădreptăacolo.ăNuăprin Yokohama.

785

— Da,ăînYeleg.ăIertaYi-m<,ăpotăs<ăiauăînăsY<pânireănouaăfeud<ăaăst<pânuluiămeu,ăînănumeleăs<uă– cuătotăceăconYineă– în clipa în care ajung acolo? — Kawanabi-san îYi va da toate hârtiile necesare înainte de a pleca. Acum, te rog, trimite-o pe Kiku-san la mine. Fujikoăseăînclin<ăşiăplec<. Toranagaămorm<i.ăP<catăc<ăaceast<ăfemeieăoăs<ăseăomoare.ăAproapeă c<ă eă preaă deă preYă caă s-oă pierdă şiă eă multă preaădeşteapt<.ăItoăşiăYokosé?ăItoăeădeăînYeles.ăDarădeăceăYokosé? Şiăceăaltcevaămaiăeraăînăminteaăei? Oăv<zuăpeăKikuăapropiindu-seăprinăcurteaăars<ădeăsoare,ăcuăpicioareleă miciă înă şoseteă albe,ă aproapeă dansând,ă atâtă deădr<guY<ă şiă elegant<ă înă m<t<surileă eiă şiă subă umbrela-i purpurie,ă umplândă deă invidieă b<rbaYiiă careă oă z<reau.ă Ah,ăKiku,ă gândiă el,ă îmiă pareă r<u,ă nu-miă potă permiteă aceast<ăinvidie. Nu-miăpotăpermiteăs<ăleăamăînăaceast<ăviaY<,ăîmiăpareăr<u.ă Tuă trebuiaă s<ă fiă r<masă acoloă undeă erai,ă înă LumeaăS<lciilor,ăcurtezan<ădeăprim<ăclas<.ăSauăşiămaiăbine, gei-sha. Cuăceăideeăminunat<ăaăvenităhoaşcaăaiaăb<trân<!ăAtunciăaiăfiăînăsiguranY<,ăaiăfiăaătuturor,ăadorat<ădeătoYi,ăizvorădeătragiceăsinucideri,ăcerturiăviolenteăsauăfapteăminunate,ă linguşit<ăşiătemut<,ăacoperit<ăcuăbaniiăpeăcareăîiădispreYuieşti,ăoălegend<ă– câtătimpăvaăd<inuiăfrumuseYeaăYa.ăDarăacum?ăAcumănuăteăpotă p<stra,ă îmiă pareă r<u.ă Oriceă samuraiă c<ruiaă iă te-aşă daăconcubin<ă îşiă iaă înă pată ună cuYită cuă dou<ă t<işuri:ă vaă aveaăveşnicăgândurileătulburateăşiăinvidiaăoric<ruiăaltăb<rbat.ăNeh? PuYiniăauăs<ăprimeasc<ăs<ăseăc<s<toreasc<ăcuătine,ăîmiăpareăr<u,ă dară acestaă esteă adev<rulă şiă aziă esteă ziuaă adev<rurilor.ăFujikoăaăavutădreptate.ăTuănuăeştiăpreg<tit<ăs<ăconduciăcasaăunuiăsamurai,ăîmiăpareăr<u.ăCândăfrumuseYeaăYiăseăvaăduceă– îYiă veiă p<straă vocea,ă copil<,ă şiă isteYimeaă – aiă s<ă fiiă curândăaruncat<ălaăgr<madaădeăgunoiăaălumii.ăIart<-m<,ădarăşiăacestaăeă ună adev<r.ă Altulă esteă c<ă celeă maiă deă rangă doamneă dină

786

LumeaăPlutitoare,ăchiarăşiăceleămaiăvestite,ăesteămaiăbineăs<ăr<mân<ă înă Lumeaă loră Plutitoare,ă s<ă conduc<ă alteă caseă deăcurtezaneăşiăs<-şiăîneceăamarulăiubirilorăşiătinereYiiăpierduteăîn butoaie cu saké, udateăcuă lacrimi,ăcândăvârstaă îşiăspuneăcuvântul. Cel mai neînsemnate, ajung, în cel mai bun caz, nevesteădeă Y<rani,ăpescari,ănegustori,ămeşteşugari,ădinăcareălocă teă tragiă şiă tuă – floareă rar<,ă careă apareă f<r<ă vesteă înăs<lb<ticie,ăf<r<ăalt<ăpricin<ădecâtăkarma, spre a înflori repede şiăaăseătreceătotăatâtădeărepede. Eăatâtădeătrist,ănespusădeătrist.ăCumăs<-YiădauăeuăYieăcopiiădeăsamurai? Oăp<strezi pentru timpul ce-Yiămaiăramâne,ăîiăspuneaăinima.ăEaămerit<ăasta.ăNuăteăprostiăpeătineăaşaăcumăîiăprosteştiăpeăalYii.ă Adev<rulă eă c<ă aiă puteaă s-oă p<streziă cuă uşurinY<,ăchemând-oălaătineărar,ăl<sând-oăînăvoiaăeiămult,ăaşaăcumăfaciăcu favorita ta, Tstsu-ko,ăoriăcuăKogo.ăNuăesteăKikuăşiăeaăcaăunăşoimăpentruătine?ăDeăpreY,ăda,ădarănumaiăunăşoim,ăpeăcareăs<-lăhr<neştiădinăpalm<,ăs<-lăasmuYiăasupraăpr<zii,ăşi-i chemi înapoiăcuăoămomeal<,ăapoi,ădup<ăunăsezonăsauădou<,ăs<-lălaşiăinăvoiaălui,ăs<ăseăpiard<ăpentruătotdeauna?ăNuăteăminYiăsingur,ăaşaăcevaăeăfatal.ăDeăceăs<ăn-oăp<strezi?ăEaănuăesteădecâtăunăaltăşoim,ădeşiăfoarteădeosebit,ăcareăzboar<ăfoarteăsus,ăminunatăde privit, dar nimic mai mult, neîndoielnicăunic<,ădeosebit<ăşi,ăoh,ăatâtădeăiscusit<ălaăîmp<rYităperna... — DeăceărideYi?ăDeăceăsunteYiăatâtădeăfericit,ăAlteY<? — Pentruăc<-miăbucuriăprivirea,ădoamn<. *** Blackthorncăseăl<s<ăcuătoat<ăgreutateaăpeăunaădintreăceleătreiăparâme prinse de chila epavei. — Hipparuuuu! strig<.ăTraaaageYi! Deă fiecareă parâm<ă tr<geauă dină r<sputeriă câteă oă sut<ă deă

787

samurai,ădoarăcuăfâşiaădeăpânz<ădinăjurulăşoldurilorăpeăei.ăEraădup<-amiaz<ăşiămareeaăeraă joas<,ă iarăBlackthorneăsperaăs<ăpoat<ămişcaăepavaăcaăs-oătrag<ălaăY<rm,ăspreăaăsalvaătotul.ăÎşiămodificase planul de la început când descoperise, spre mareaăsaămulYumire,ăc<ătoateătunurileăfuseser<ăpescuiteădinămareăîndat<ădup<ădezastruăşiăerauăaproapeătotăatâtădeăbuneăca-năziuaăcândăp<r<siser<ăturn<toriaădeălâng<ăChatham,ădinăYinutulă luiă deă baştin<,ă Kent.ă Deă asemenea,ă fuseser<ărecuperateăaproapeăoămieădeăghiulele,ănişteămitralii,ălanYuriăşiămulteă lucruriă deă metal.ă Multeă dintreă eleă erauă r<suciteă şiăpurtau urme de lovituri, dar avea din toate pentru o corabie, mai bine decât visase c-arăfiăcuăputinY<. — Minunat, Naga-san! Minunat! îl felicitase el pe Naga când descoperiseămulYimeaălucrurilorăsalvate. — O,ămulYumesc,ăAnjin-san.ăÎncercatămult.ăÎmiăpareăr<u. — Acumănuăpareăr<u.ăAcumătotulăbine! Da, se bucurase el. Acum Doamna poate fi chiar ceva mai lung<ăşiăcevaămaiălat<,ădarătotăoăs< arateăcaăunăogar,ăşiăoăs<ăbageăspaimaăînăoaseleătuturorătic<loşilor. Ah,ă Rodrigues,ă gândiseă elă f<r<ă pic<,ă m<ă bucură c<ă eştiă înăsiguranY<,ădeparte,ăanulă<staăşiăc<ăanulăviitorăvaăfiăunăaltulăpeăcareăs<-lăscufund.ăArăfiăunădarăcerescăs<ăfieăFerrieraăiar<şiăC<pitanăGeneral,ădarănuăpreaăm-aşteptălaăastaăşiăm<ăbucurăc<ăaiăplecatăteaf<r.ăÎYiădatorezăviaYaăşiăeştiăunăpilotăstraşnic. — Hipparuuuu! strig<ăelădinănouăşiăparâmeleăseăsmucir<,ăcuăstropiădeăapaăc<zândădeăpeăeleăcaăpic<turileădeăsudoare,ădarăepava nu se clinti. Dinăzoriiăaceiaădeăpeăplaj<,ăcuăToranagaăal<turiăşiăscrisoareaăluiă Marikoă înă mâini,ă descoperindă curândă dup<ă aceeaătunurile, ziua nu mai avuse destule ceasuri pentru el. ÎntocmiseăschiYe,ăf<cuseăşiăref<cuseăliste,ămodificaseăplanuriăşiă d<duseă listeă deă oameniă şiă materialeă necesare,ă chibzuităalc<tuite,ăc<ciănuăvroiaăgreşeli.ăLaăsfârşitulăfiec<reiăzileălucraă

788

cuă dicYionarulă pân<ă târziuă înă noapte,ă caă s<ă înveYeă noileăcuvinteădeăcareăaveaăs<ăaib<ănevoieăcaăs<ăleăspun<ămeşterilorăceăvroia,ăsauăcaăs<ăafleădeălaăeiăceăf<cuser<ăsauăceăputeauăs<ăfac<.ăDeămulteăori,ădisperat,ăvroiseăs<-lăroageăpeăpreotăs<-l ajute,ă dară ştiaă c<ă de-acoloă nuă puteaă primiă acumă ajutoră c<ăduşm<niaălorăeraăpenlruătotdeaunaăhot<rât<. Karma, işiăspuseseăf<r<ămâhnire,ăcomp<timindu-l pe preot pentru fanatismul lui. — Hippanmuuu! Dină nouă samuraiiă seă luptar<ă cuă împotrivireaă m<riiă şiă aănisipuluiăapoiă seă încheg<ăunăcântecăşiă eiă seăopintir<ăcaăunăsingurăom.ăEpavaăseăclintiăpuYinăşiăeiăîşiădublar<ăeforturile,ăapoiăaceastaăseăeliber<ăcuăoăsmucitur<ăşiăc<zur<ăgr<mad<ăpeănisip.ăSeăridicar<ărâzând,ăfelicitându-seăîntreăeiăşiăseăatârnar<ădinănouădeăparâme.ăDarăepavaăseăînYepeniseădinănou. Blackthorneăleăar<t<ăcumăs<ăschimbeăparâmele,ătr<gândăcândăîntr-oă parte,ă cândă înă cealalt<,ă încercândă s<ă oă mişteă spreăbabord sau tribord. — Vaătrebuiăs<-iă încropescănişteăchesoane,ăapoiăoăs<ăvin<ăfluxulăşiăoăs-oăsalte,ăspuseăelătare,ăînăenglez<. — Dozo? întreb<ăNagaănedumerit. — Ah, gomen nasai, Naga-san. Blestemându-şiă puYin<tateaăcuvinteloră japoneze,ă leă explic<ăprin semneăşiădeseneăpeănisipăcumăs<ăfac<ăoăplut<ăşiăs-o lege deăcoasteălaăreflux;ăapoiăfluxulăurm<torăaveaăs<ăfac<ăepavaăs<ăpluteasc<ă şiă eiă voră puteaă s-oă trag<ă pân<ă peă plaj<.ă Laăurm<torulărefluxăaveaăs<ăseădescurceăuşor,ăpentruăc<ăoăvorătrage pe butuci. — Ah so desu! spuse Naga impresionat. Cândăleăexplic<ăşiăcelorlalYiăofiYeri,ăaceştiaăfur<ăşiăeiăcuprinşiădeă admiraYie,ă iară samuraiiă luiă Blackthorneă seă împ<unar<,ăplini de importanY<. Blackthorneă b<g<ă deă seam<ă şi-şiă îndrept<ă ar<t<torulă c<treă

789

unul dintre ei. — Unde-Yi e buna-cuviinY<? — Cum?ăO,ăiertaYi-m<,ăAlteY<,ăv<ărogăs<ăm<ăiertaYiăc<ăv-am sup<rat. — Ast<ziăteăiert,ămâineănu.ăÎnoat<ăpân<ălaăcorabie...ădezleag<ăparâma asta. Roninul-samuraiă tres<riă şiă privirileă începur<ă s<-i alerge în toateăp<rYile. — Îmiăpareăr<u,ăAlteY<,ănuăştiuăs<ăînot. Pesteăplaj<ăseăl<s<ăt<cereaăşiăBlackthorneăştiaăc<ătoYiăaşteptauăs<ăvad<ăceăaveaăs<ăse-ntâmple.ăEraăfuriosăpeăelăînsuşi,ăc<ciăoăporunc<ă eraă oă porunc<ă şi,ă f<r<ă s<ă vrea,ă elă condamnaseă peăcinevaălaămoarteăf<r<ărost,ădeădataăasta. — Porunca lui Toranaga-sama,ă toYiăoameniiă învaY<ă înoate.ăNeh? ToYiă vasaliiă meiă înoat<ă pesteă treizeciă deă zile.ă LuaYiăaminte,ăînotaYiăpesteătreizeciădeăzile.ăTu,ăînăap<ă– iei prima lecYieăacum. Tem<tor,ă samuraiulă intr<ă înă ap<ă ştiindă c<era un om mort. Blackthorne îlă însoYiăşi,ădeăfiecareădat<ăcândăcapulăomuluiăintraăsubăap<,ăîlătr<geaăînăsusăf<r<ăpreaămult<ăblândeYe.ăÎlăf<cuăs<ăînoateăastfelăpân<ălaăepav<,ăl<sându-lădinăcândăînăcândăs<ămaiăînghit<ăap<,ădarăf<r<ăs<-iăprimejduiasc<ăviaYa,ăşi,ătuşindăşiăgâfâind,ăomulăoăscoaseălaăcap<t.ăApoiăîlăaduseăiarălaăY<rmăşi,ăcândămaiăaveauădou<zeciădeăiarziăpân<ălaăplaj<,ă îiăd<duăbrânci înainte. — Înoat<! Omulă ajunseă laă Y<rmă caă oă pisic<ă peă jum<tateă înecat<.ăNiciodat<ă n-aveaă s<-şiă maiă deaă atâtaă importanY<ă înă faYaăst<pânuluiăs<u.ăCamaraziiăr<cneauăpliniădeăvoie-bun<,ăiarăpeăplaj<ăoameniiă seă t<v<leauăpeă josădeă râsă – ceiăcareă ştiauă s<ăînoate. — Foarte bine, Anjin-san,ăspuseăNaga.ăFoarteăînYelept. Râse din nou, apoi spuse:

790

— Trimităoameniădup<ăbambus,ădac<ădoreşti.ăPentruăplut<,ăneh? Mâineăîncerc<măavemătotulăaici. — MulYumesc. — Mai tragem azi? — Nu,ănu,ămulYu... Blackthorneă seă opriă şi-şiă puseă palmaă streaşin<ă laă ochi.ăP<rinteleăAlvitoăst<teaăpeăoădun<,ăprivindu-i. — Nu,ă mulYumesc,ă Naga-san, spuse Blackthorne. Totul terminat aici azi.ăTeărog,ăscuz<-m<ăoăclip<. Porniăs<-şiăiaăhaineleăşiăs<biile,ădarăoameniiăluiăiăleăaduser<ăiute.ăSeăîmbr<c<ăf<r<ăgrab<ăşi-şiăpuseăs<biileălaăbrâu. — Bun<ăziua,ăspuseăelăcândăajunseălâng<ăAlvito. Preotulă p<reaă istovit,ă dară chipulă îiă eraă prietenos,ă aşaă cum fuseseă înainteă deă ceartaă loră violent<ă deă lâng<ă Mishima.ăBlackthorneădeveniăşiămaiăprev<z<tor. — Bun<ă ziua,ă c<pitane-pilot.ă Plecă mâineă dimineaY<.ă Nuăvoiamădecâtăs<ăst<măpuYinădeăvorb<.ăTeăsuperi? — Nu, chiar deloc. — Ceăaiădeăgândăs<ăfaci,ăîncerciăs<ăsalYi carena? — Da. — M<ătemăc<ăn-oăs<ăizbuteşti. — N-areăimportanY<.ăOăs<ăîncerc. — Chiar crezi c-aiăs<ăpoYiăconstruiăalt<ăcorabie? — Oh,ăda,ăspuseăliniştităBlackthorne,ăîntrebându-se ce era în mintea lui Alvito. — Aiă deă gândă s<-Yiă aduciă aiciă restulă echipajuluiă caă s<ăte-ajute? — Nu,ăspuseăBlackthorneădup<ăunătimp.ăMaiăbineăs<ăr<mân<ăînăYedo.ăCândănavaăoăs<ăfieăaproapeăgata...ăeădestulătimpăcaăs<-i aduc aici. — Locuiescălaolalt<ăcuăeta, nu? — Da. — Din pricina asta nu-i vrei aici?

791

— Una dintre ele. — Nu te-nvinuiescăpentruăasta.ăAmăauzităc<ăsuntămereuăpuşiăpeă cert<ă şiă beauă maiă totă timpul.ă Ştiaiă c<ă acumă vreoăs<pt<mân<ăaăfostăoămic<ăînc<ierareăîntreăeiăşiăle-a ars casa? Aşaăumbl<ăvorba. — Nu.ăAăfostăcinevaăr<nit? — Nu,ădinămilaăDomnului.ăDataăviitoare...ăSeăpareăc<ăunulădintreă eiă aă f<cută ună cazană deă distilat.ă Groaznică ceă faceăb<uturaădinăom! — Da.ăP<catădeăcas<.ăOăs<-şiăconstruiasc<ăalta. AlvitoăîncuviinY<ădinăcapăşiăpriviăc<treăcoasteleănaveiăsp<lateăde valuri. — Înainteădeăaăpleca,ăvoiamăs<-Yiăspunăc<ăştiuăceăpierdereăînseamn<ă pentruă dumneataă Mariko-sama. Am fost foarte mâhnit de cele ce s-au petrecut la Osaka, dar, într-un fel, în<lYat.ă Îmiă dauă seamaă ceă înseamn<ă sacrificiulă ei...ă Yi-a povestitădespreătat<lăei,ădespreăcealalt<ătragedie? — Da, în parte. — Ah.ăAtunciăînYelegiăşiădumneata.ăL-am cunoscut destul de bine pe Ju-san-Kubo. — Poftim?ăVreiăs<ăziciăAkechiăJinsai? — O,ăiart<-m<,ăda.ăAcestaăeănumeleăsubăcareăesteăcunoscutăacum.ăNuăYi-a spus Mariko-sama? — Nu. — Taikōă l-aă poreclită înă b<taieă deă jocă aşa:ă Ju-san Kubo, Shōgun-ulăcelorăTreisprezeceăZile.ăR<zvr<tireaăluiă– de când şi-aăstrânsăoameniiăşiăpân<ălaămareleăseppuku – a durat doar treisprezece zile. A fost un om grozav, dar pe noi ne-a urât, nuăpentruăc<ăeramăcreştini,ăciăpentruăc<ăeramăstr<ini.ăDeseoriăm-amăîntrebatădac<ăMarikoăn-aădevenităcreştin<ădoarăcaăs<ăafleă c<ileă noastre,ă caă s<ă neă distrug<.ăDeseoriă tat<lă eiă mi-a spusăc<ăl-amăaYâYatăpeăGorodaăîmpotrivaălui. — Aiăf<cut-o?

792

— Nu. — Ce fel de om era? — Scund, chel,ăfoarteămândru,ăbunăgeneralăşiămareăpoet.ăEăatâtădeătristăc<ăaăsfârşităaşaă– cuătoYiădinăneamulăAkechi.ăŞiăacum ultimul dintre ei. Biata Mariko... dar ea l-a salvat pe Toranaga, dac-oăs<ăvreaăDumnezeu. DegeteleăluiăAlvitoăatinser<ăm<t<niile.ăDup<ăunătimp, spuse: — Deăasemeni,ăpilotule,ăînainteădeăaăpleca,ăvreauăs<-mi cer iertareăpentru...ăei,ăbine,ăsuntăbucurosăc<ăP<rinteleăInspectorăaăfostăacoloăcaăs<ăteăsalveze. — ÎYiăceriăiertareăşiăpentruăcorabiaămea? — Nu pentru Erasmus, deşiăn-am avut de-a face cu asta. Îmi ceră iertareă doară pentruă oameniiă aceia,ă Pesaroă şiăC<pitanulăGeneral.ăM<ăbucurăc<ănavaătaăeădistrus<. — Shigata ga nai, p<rinte.ăCurândăoăs<ăamăalta. — Ceăfelădeănav<ăoăs<-ncerciăs<ăconstruieşti? — Unaădestulădeămareăşiădestulădeăputernic<. — Ca s<ăataciăCorabiaăNeagr<? — Caă s<ă navigheză spreă cas<,ă spreăAnglia...ă şiă s<ă m<ă ap<răîmpotriva oricui. — Iroseştiăatâtaămunc<ăînăzadar. — Oăs<ămaiăfieăiară"voiaăDomnului"? — Da. Sau mâna omului. — Dac<ă seă maiă întâmpl<ă şi-miă pierdă şiă navaă asta,ă oă s< construiescăaltaăşiădac<ăşiăoăpierdăşiăpeăasta,ăatunciăalta.ăAmădeăgândăs<-miăconstruiescăoăcorabieăsauăs<ăm<-mbarc pe una şiăcândăoăs<ăajungăînăAngliaăamăs<ăcer,ăoriăamăs<ăîmprumut,ăoriăamăs<ăfurăoănav<ădeăcorsariăşi-amăs<ăm<-ntorc. — Da.ăştiu.ăDe-asta n-oăs<ăpleciăniciodat<,ăştiiăpreaămulte,ăAnjin-san. Xi-am spus-o mai-nainteăşiăYi-o spun din nou, dar f<r<ă r<utate.ă Sincer.ă Eştiă ună b<rbată curajos,ă ună adversarădeosebit,ăunulădemnădeărespect,ăiarăeuăteărespect,ăşiăarătrebuiăs<ăfieăpaceăîntreănoi.ăOăs<ăneătot întâlnim de-a lungul anilor,

793

dac<ăsupravieYuimăr<zboiului. — Oare? — Da.ă Eştiă multă preaă bună laă japonez<.ă Curândă oă s<ă fiăt<lmaciulăluiăToranaga.ăN-arătrebuiăs<ăneăcert<m,ădumneataăşiăcuămine.ăM<ătemăc<ădestineleănoastreăseăîntrep<trund.ăXi-a spusăşi asta Mariko-san? Mie mi-a spus-o. — Nu. N-aăpomenităniciodat<ădeăasta.ăCeăaltcevaă Yi-a mai spus? — M-aă rugată s<-Yiă fiuă prieten,ă s<ă teă ap<r,ă dac<ă pot.ăAnjin-san, n-amăvenităaiciăs<ăteăstârnescăsauăs<ăm<ăcertăcuădumneata,ăciădoarăs<-Yiăcerăs<ăfacemăpaceăînainte de a pleca. — Unde te duci? — Mai întâi la Nagasaki, pe mare, din Mishima. Sunt de încheiatăuneleătocmeliădeănegoY.ăApoiăoriăîncotroăseăvaăaflaăToranaga, oriunde va lupta. — Teăvorăl<saăs<ăc<l<toreştiănestânjenit,ăînăciudaăr<zboiului? — O, da. Au nevoieă deă noi,ă oricineă cineă câştig<.ă Nuă m<ăîndoiescăc<ănoiăputemăfiăoameniăcuăjudecat<ăşiăputemăfaceăpaceăîntreănoi.ăXi-o cer pentru Mariko-sama. Un timp Blackthorne nu spuse nimic. — CândvaăamăavutăunăarmistiYiu,ăpentruăc<ăeaăl-aăvrut.ăÎYiăoferăacelaşiălucru.ăUnăarmistiYiu,ănuăpace,ădac<ăte-nvoieştiăs<ănuăteăapropiiălaămaiăpuYinădeăcinzeciădeămileădeăloculăunde-o s<ăfieăşantierulămeuănaval. — M<ăînvoiesc,ăpilotule,ăsigurăc<ăm<ăînvoiescădarăn-ai de ce teătemeădeămine.ăUnăarmistiYiu,ădeci,ăinăamintireaăei. Îi întinse mâna. — MulYumesc. Blackthorne i-oăsYrânseăb<rb<teşte.ăApoiăAlvitoăspuse: — Curândă oă s<ă aib<ă locă funeraliileă eiă înă Nagasaki.ă Înăcatedral<.ă Însuşiă P<rinteleă Inspectoră vaă oficiaă slujba,ăAnjin-san. Oăparteădinăcenuşaăeiăurmeaz<ăs<ă fieă înhumat<ăacolo.

794

— Asta i-arăfiăf<cutăpl<cere. Blackthorneă priviă oă vremeă epava,ă apoiă seă întoarseă c<treăAlvito. — Un lucru nu... Nu i l-am spus lui Toranaga: chiar înainte caăeaăs<ămoar<,ăamăbinecuvântat-oăaşaăcumăarăfiăf<cut-o un preot,ă şiă amă rostită ultimeleă rug<ciuni,ă peă cât am putut de bine. N-aveaăcineăaltcinevaăşiăeaăeraăcatolic<.ăNuăcredăc<ăm-a auzit.ă Nuă ştiuă dac<ă nu-şiă pierduseă cunoştinYa.ă Amă f<cutăacelaşiă lucruă laă incinerare.ăOăs<ă fie...ăSuntă laă felădeăbune?ăAm încercat s-oăfacăînăfaYaăluiăDumnezeu,ănuăalămeu,ăniciăal vostru, doar Dumnezeu. — Nu, Anjin-san.ă Înv<Y<turaă noastr<ă susYineă c<ă nuă sânYăbune,ădarăcuădou<ăzileăînainteădeăaămuriăeaăaăcerutăşiăaăprimitădezlegareaădeăp<cateădeălaăP<rinteleăInspector. — Atunci...ăAtunciăeaăaăştiutătotătimpulăc<ăaveaăs<ămoar<...ăorice s-ar fi întâmplat, ea se sacrifica. — Da, Dumnezeu s-oăbinecuvântezeăşiăs-oăaib<ăînăgrijaăSa! — MulYumescăc<ămi-ai spus, zise Blackthorne. Am... Am fostătotătimpulăîngrijoratăc<ăceeaăce-amăf<cutănuăeădeăfolos,ădeşiăeu...ăMulYumescăc<ămi-ai spus. — Sayonara, Anjin-san, spuse Alvito, întinzindu-i din nou mâna. — Sayonara, Tsukku-san. Te rog aprinde o lumânare pentru ea... din partea mea. — Desigur. Blackthorneă îiă strânseă mânaă şi-lă urm<riă cuă privireaăîndep<rtându-se,ă înaltă şiă puternic,ă ună adversară demnă deărespect.ăÎntotdeaunaăvomăfiăduşmani,ăgândiăel.ăAmândoiăoăştim,ăcuăsauăf<r<ăarmistiYiu.ăCeăaiăspuneădac<ăaiăştiăplanulăluiăToranagaă şiă ală meu?ă Nimică maiă multă decâtă vorbeleă deăameninYareă peă careă le-ai mai rostit, neh? Bine. Noi ne înYelegemă unulă peă cel<lalt.ă Ună armistiYiuă n-o sa strice nim<nui.ăDarănoiăn-o sa ne vedem prea des, Tsukku-san. În

795

timpă ceă seă construieşteă navaă mea,ă euă oă s<-Yiă iauă loculă caăt<lmaciăpeălângaăToranagaăşiăregenYiăşi,ăînăcurând,ăaiăs<ăfiiăîndep<rtatădeălaătocmelileădeănegoYăchiarădac<ăcor<biile por-tughezeăînc<ăvorămaiăaduceăm<tasea.ăIarătoateăasteaăseăvorăschimbaăşiăele.ăFlotaămeaăvaăfiădoarăînceputul.ăÎnăzeceăaniăLeul Angliei oă s<ă stapâneasc<ă acesteă ape.ă Dară maiă întâiăDoamna, apoi toate celelalte... MulYumit,ăBlackthorneăseăîntoarseălaăNagaăşiăhot<rîăplanurileăpentruăaădouaăzi,ăapoiăurc<ăpantaăspreălocuinYa-i provizorie, lâng<ăToranaga.ăMânc<ăorezăşiăfeliiădeăpeşteăcrud,ăpeăcareăunulă dintreă buc<tariiă luiă leă preg<tiseă pentruă elă şiă leă g<siădelicioase.ăMaiăceruăoăporYieăşiăîncepuăs<ărâd<. — AlteY<? — Nimic. DarăînăminteaăluiăoăvedeaăpeăMarikoăşiăoăauzeaăspunând: — O, Anjin-san, poateăc<ăîntr-oăziăoăs<ăreuşimăs<ăteăfacemăs<-Yiăplac<ăchiarăşiăpeşteleăcrudăşiăatunciăaiăs<ăfiiăpeădrumulăspre Nirvana – LoculăDes<vârşiteiăP<ci. Ah, Mariko, gândi,ă suntă atâtă deă bucurosă pentruă adev<rataădezlegareădeăp<cate.ăŞiăîYiămulYumesc. Pentru ce, Anjin-san? o auzea spunând. PentruăviaY<,ăMariko,ădragaămea.ăTu... DeămulteăoriăînăzileleăşiănoapYileăceăaveauăs<ăvin<,ăvorbeaăcuăeaă înă închipuireaă lui,ă redeşteptândă amintiriă dină viaYaă lorăîmpreun<ă şiă povestindu-iă despreă întâmpl<rileă deă pesteă zi,ăsimYindu-iă prezenYaă foarteă aproape,ă întotdeaunaă atâtă deăaproape,ăc<ăoădat<ăsauădeădou<ăpriviseăpesteăum<răaştepYândăs-oăvad<ăacolo. Aşaăamăf<cutăînădimineaYaăasta,ăMariko, darăînăloculăt<uăeraăBuntaro,ăşi,ă lâng<ăel,ăTsukku-san, amândoi holbându-se la mine.ăEuăaveamăsabia,ădarăelăaveaăarculăacelaăuriaşăînămâini.ăEhei, dragostea mea, mi-aătrebuitătotăcurajulăs<ămergăspreăeiăşiă s<-iă întâmpină cumă seă cuvine.ă Priveaiă şiă tu?ă Aiă fi fost

796

mândr<ădeămine,ăeramăatâtădeăcalm,ădeăsamurai,ădeăneclintit.ăEl mi-aă spus,ă foarteă Yeap<n,ă folosindu-l pe Tsukku-san ca t<lmaci: — DoamnaăKiritsuboăşiădoamnaăSazukoămi-au spus cum ai ap<rată onoareaă soYieiă meleă şiă peă aă lor.ă Cumă aiă ferit-o de batjocur<. Peăeaăşiăpeăele.ăÎYiămulYumesc,ăAnjin-san. Te rog, iart<-miăpurtareaăjosnic<ădeămai-înainte.ăÎmiăcerăscuzeăşiăîYiămulYumesc. Apoi s-aăînclinatăspreămineăşiăaăplecat,ăiarăeuăaşăfiăvrutăatâtădeămultăcaă tuăs<ăfiiăacolo,ăs<ăştiiăc<ă tainaănoastr<ăeăap<rat<ăşiănimeni nu va afla nimic. DeămulteăoriăBlackthorneăpriviseăpesteăum<răaşteptându-se s-oăvad<ăacolo,ădarănuăeraăniciodat<ăşiăn-aveaăs<ăfieăvreodat<,ăîns<ăastaănu-lătulbura.ăEraăal<turiădeăelăpentruătotdeaunaăşiăştiaă c-avea s-oă iubeasc<ă laă bineă şiă laă r<u,ă pân<ă laă adânciăb<trâneYi.ă Eaă seă aflaă mereuă laă hotarulă viseloră lui.ă Acumăviseleăaceleaăerauăbune,ăfoarteăbuneăşi,ăîntrep<trunzându-se cu chipul ei, se iscau desene, planuri, galionul sculptat de subăbompres,ăvele,ăaşezareaăchilei,ă construcYiaăcor<biei,ă şiăapoi,ăcât<ăbucurie,ăDoamna înăîntreagaăeiăalc<tuire,ăcuătoateăpânzele sus, umflate de un vânt puternic din sud-vest, zburândăcaăoăn<luc<ăpeăCanalulăMâneciiăcuăvergileăşiăfungileăzbârnâindă subăvoltaă laăbabordă şiă apoiă "Toateăpânzeleă sus!ăGabierii, velele mari, rândunicaăşiăzbur<torii!" Vaă sl<biă leg<turileă puYină câteă puYin,ă canonadaă velelorăschimbateă pentruă nouaă volt<ă şiă "Dreptă aşa!ă "ă şiă fiecareăbuc<Yic<ădeăpânz<ăîiăvaăr<spundeăstrig<tuluiăs<u,ăcaăapoi,ăînăceleă dină urm<,ă corabiaă sa,ă oă doamn<ă deă neasemuit<ăfrumuseYe,ă s<ă virezeă puternică laă babordă peă lâng<ă BeachyăHead, spre Londra... ***

797

Toranaga ajunse pe colina din apropierea taberei, înconjurat deăoameniiăs<i.ăVânaseăde-aălungulăcoasteiăşiăacumămergeaăc<treă dealurileă deă deasupraă satului,ă cuă Kogoă aşezată peăm<nuş<. Maiăerauăînc<ădou<ăceasuriăpân<ălaăapusulăsoareluiăşiănuăvoiaăs<ăpiard<ăvremeaăînsorit<,ăneştiindăcândăaveaăs<ămaiăaib<ădinănouătimpăpentruăvân<toare. Ziuaădeăaziăaăfostăpentruămine,ăgândi.ăMâineăplecălaăr<zboi,ădar ziua de azi mi-aă folosită caă s<-mi pun casa în ordine, pref<cându-m<ă c<ă Kwantoă şiă Izuă suntă înă siguranY<,ă caă şiăsuccesiuneaămea,ă şiăc<ăamăs<ămaiăapucă înc<ăoă iarn<ă iară laăprim<var<ă amă s<ă vâneză înă voie.ăAh,ă aziă aă fostă oă ziă foarteăbun<. Oăridicaseăînăzborădeădou<ăoriăpeăTetsu-koăşiăzborulăeiăfuseseăunăvis,ămaiă des<vârşită caă niciodat<,ă niciă chiară atunciă cândăvânaseă cuă Nagaă lâng<ă Anjiro,ă acelă plonjeuă minunată deăneuitat,ăcuăcareădoborâseăb<trânulăfazan.ăAst<ziăeaădoborâseăunăcocorădeăcâtevaăoriămaiămareăcaăeaăşiăseă întorseseăf<r<ăgreşă laă momeal<.ă Câinii g<siser<ă ună fazană şiă elă trimiseseăşoimiYaăs<ăseăroteasc<ăînăîn<lYimi,ăgataădeăatac.ăApoiăfazanulăfuseseă stârnită şiă începuser<ă în<lY<rileă şiă coborârile,ă ceăp<ruser<ăaă Yineăoăveşnicie,ă iară izbituraă fuseseăoăminun<Yie.ăDin nou Tetsu-koăveniseălaămomeal<ăşiămâncaseămândr<ăpeăpumnul lui. Acumăc<utaăunăiepure.ăÎiătrecuseăprinăcapăc<ăluiăAnjin-san i-ară faceă pl<cereă nişteă carne.ă Deci,ă înă locă s<ă ipr<veasc<ămulYumităvân<toareaădinăziuaăaceea,ăToranagaăhot<râseă s<ăvâneze pentru frigarea lui Anjin-san. ÎşiăiuYiăpasul, nevoind s<ădeaăgreş. Ariergardaă luiă îlă duseă peă lâng<ă tab<r<,ă peă drumulă ceă seăr<suceaăc<treăcreast<ăşiăelăseăsimYeaănespusădeămulYumitădeăîntâmpl<rileăzilei. Îşiă plimb<ă privireaă cercet<toareă pesteă tab<r<,ă c<utândăprimejdii,ădarănuăg<siănimic.ăOameniiă f<ceauă instrucYieăcuă

798

arma – instrucYiaă peă regimenteă şiă tragerileă fuseser<ă opriteăcât<ăvremeăTsukku-san seăaflaăînăpreajm<ă– şiăastaăîiăpl<cu.ăCeleă dou<zeciă deă tunuriă salvateă cuă atâtaă grij<,ă z<ceauădeoparte,ă str<lucindă înă soare,ă şi-lă z<riă înă apropiereă peăBlackthorne,ăaşezatăpeăp<mântăcuăpicioareleăîncrucişate,ăaşaăcuăarăfiăstatăaşezatăoriceăomănormal,ăaplecatăatentăasupraăuneiămeseăjoase.ăDincoloădeăelăseăz<reaăepavaăşiăb<g<ădeăseam<ăc<ăînc<ă nuă fuseseă clintit<ă dină locă şiă seă întreb<ă cumă aveaă s-o aduc<ăAnjin-san peăY<rm,ădac<ănuăputeaăfiătras<. Pentruăc<,ăAnjin-san, ai s-oăaduciălaăY<rm,ăîşiăspuseăToranagaăfoarte sigur de asta. O,ăda.ăŞiăaiăs<-Yiăconstruieştiănav<,ăiarăeuăamăs-oădistrugăaşaăcum am distrus-oăşiăpeăcealalt<,ăsauăamăs-oădauăcreştinilor,ăca pe-o trufanda,ă c<ciă eiă suntă maiă importanYiă pentruămineădecâtă cor<biileă tale,ă prietene,ă iart<-m<,ă şiă decâtă celelalteăcor<biiăcareăaşteapt<ăînăYaraăta.ăCompatrioYiiăt<iăorăs<ămiăleăaduc<,ăpeăeleăşiătratatulăcuăreginaăta,ănuătu.ăEuăamănevoieădeătine aici. La vremea potrivit<,ăAnjin-san, amăs<-Yiăspunădeăceăaătrebuităs<-Yiăardăcorabiaăşiăatunciăn-oăs<-Yiămaiăpese,ăpentruăc<ăatunciăaiăs<ăfiiăocupatăcuăalteleăşiăaiăs<ăînYelegiăc<ăceeaăceăYi-am spus aăfostătotuşiăadev<rul;ăaveamădeăalesăîntreăcorabieăşiăviaYaăta.ăAm ales viaYaăta.ăAăfostăcorect,ăneh? Dup<ăaceeaăoăs<ărâdemăîmpreun<ă deă "VoiaăDomnului".ăOh,ă aă fostă uşoră s<ă pună înănoapteaăhot<rât<ăanumeăstr<jiăpeănav<,ăoameniădeăîncredere,ăcuăporunc<ăs<ăîmpr<ştieădinăbelşugăpeăpunte,ăînătain<,ăprafădeăpuşc<,ădup<ăce-i spusesem mai-nainte lui Naga – atunci când OmiăîmiăaduseseăştireaădespreăcomplotulăluiăYabuă– s<ăaşezeăaltfel schimburile,ăastfelăcaăstrajaăurm<toare,ădeăpeăpunteăşiădeălaăY<rm,ăs<ăfieăalc<tuit<ădoarădinăoameniădinăIzu,ăanumeăceiăcinzeciăşiă treiădeă tr<d<tori.ăApoiăun singur ninja cu un amnarăaă ieşitădină întunericulănopYii,ă şiănavaă taăaădevenităoătorY<.ăBineînYeles,ăniciăNaga,ăniciăOmiăn-au cunoscut planul.

799

Atâtădeănepl<cut,ădarăeraăatâtădeănecesar,ăAnjin-san.ăXi-am salvaiă viaYaă laă careă Yineaiă maiă multă decâtă laă corabie. De cincizeciă deă ori,ă sauă poateă maiă mult,ă aă trebuită s<ă stauă înăcump<n<ă dac<ă s<ă renunYă laă viaYaă ta,ă dar,ă pân<ă acum,ă deăfiecareădat<ăamăizbutităs<ăocolescăasta.ăN<d<jduiescăs<ăpotăfaceă mereuă asta.ă Deă ce?ă Aziă esteă ziuaă adev<rurilor,ă neh? R<spunsulă e:ă fiindc< m<ă faciă s<ă râdă şiă amă nevoieă deă unăprieten.ă Nuă îndr<znescă s<-mi fac prieteni printre oamenii meiăsauăprintreăportughezi.ăDa,ăamăs<ăşoptescăînăadâncurileăuneiăfântâniălaăamiaz<ă– darănumaiădup<ăceăm-amăîncredinYatăc<ă suntă singură – c<ă am nevoie de un prieten. Şiă deăcunoştinYeleă tale.ă Mariko-sama a avut din nou dreptate. Înainteă s<ă pleciă vreauă s<ă ştiuă totă ceă ştiiă tu.ăXi-amă spusă c<ăamândoi avem timp deajuns. Vreauăs<ăştiuăcumănavigheaz<ăoăcorabieăînăjurulăp<mântuluiăşiăs<ăînYelegăcumăoăinsul<ămic<ăpoateăs<ăînfrâng<ăunăimperiuăuriaş.ăS-arăputeaăcaăr<spunsulăs<ăneă foloseasc<ă înă luptaăcuăChina, neh? Oh,ăda,ăTaikōăaăavutădreptateăînăuneleăprivinYe. Primaă oar<ă cândă te-amă v<zut,ă amă spus:ă "Nuă exist<ă niciă oăscuz<ăpentruăr<zvr<tire"ăşiătuăaiăr<spuns:ă"Exist<ăunaă– dac<ăînvingi!" Ah, Anjin-san,ăatunciăYi-am legat soarta de a mea. Aşaăe.ăTotulăeăsocotitădrept,ădac<ăînvingi. Eăoăprostieăs<ăpierzi.ăDeăneiertat. Tu n-aiăs<ăpierziăşiăaiăs<ăfiiăînăsiguranY<ăşiăfericităpeăîntinsaătaăfeud<ădeălaăAnjiro,ăundeăMura,ăpescarul,ăoăs< vegheze asupra ta, ferindu-teădeăcreştiniăşiăoăs<ăleădeaămaiădeparteăinformaYiiăfalse,ădup<ăcumăporuncescăeu.ăCâtădeănaivăeăTsukku-san s<ăcread<ă c<ă unulă dintreă oameniiă mei,ă fieă elă şiă creştin,ă puteaăs<-Yiăfureăc<rYile-pilotăşiăs<ăleădeaăînătain<ăpreoYilorăf<r<ăştireaăsauăîncuviinYarea.ăAh,ăMura,ămi-ai fost credincios treizeci de aniăşiămaiăbine,ăcurândăoăs<-Yiăprimeştiăr<splata!ăCe-ar zice preoYiiădac<ăarăştiăc<ănumeleăt<uăadev<ratăeăAkiraăTonomoto,ăsamurai,ă iscoad<ă laă poruncaă mea,ă şiă totodat<ă pescar,ă

800

starosteleăsatuluiăşiăcreştin?ăS-arăsc<paăpeăei,ăneh? Aşaăc<ănu-Yiăfaceăgriji,ăAnjin-san, m<ăîngrijescăeuădeăviitorulăt<u.ă Eştiă înă mâiniă bune,ă puterniceă şi,ă o,ă ceă viitoră Yi-am preg<tit! — Amăs<ăfiuăconcubinaăbarbarului,ăohăohăoh?ăseăv<it<ăKikuăcu voce tare. — Da,ă pesteă oă lun<.ă Fujikoă aă încuviinYată oficial.ă Oă maiăspuseseăînc<ăoădat<ăluiăKikuăşiăGyoko,ădându-iăr<bd<torătimpănefericiteiăfeteăs<-şiăvin<ăînăfire.ăŞiăveiăprimiăoămieădeăkoku peăanădup<ănaştereaăprimuluiăfiuăalăluiăAnjin-san. — Ah, o mie... Ce-aYiăspus? Elărepetaseăpromisiuneaăşiăad<ugaseămieros: — Înădefinitiv,ăsamuraiulăeăsamuraiăşiădou<ăs<biiăsuntădou<ăs<bii,ăiarăfiiiăluiăvorăfiăsamurai.ăElăesteăhatamoto, unul dintre ceiămaiă importanYiăvasaliă aiămei,ă amirală ală tuturorănavelorămele, un sfetnic apropiat, ba chiar prieten. Neh? — IertaYi-m<,ădarăAlteY<... — Mai întâi vei fi concubina lui. — IertaYi-m<,ă"maiăîntâi",ăAlteY<? — Poate c-arătrebuiăs<ăfiiăsoYiaălui.ăFujiko-san mi-aăspusăc<ăeaănuămaiăareădeăgândăs<ăseăc<s<toreasc<ăniciodat<,ădarăcredăc<ăelăarătrebuiăs<ăaib<ăoănevast<.ăDeăceănuătu?ăDac<ăîiăplaciăîndeajuns,ă şiă dac<ă îlă poYiă faceă s<ă seă Yin<ă deă construcYiaăcor<biei...ăNeh? Da,ăcredăc<ăarătrebuiăs<ăfiiăsoYiaălui. — Oh da oh da oh da! Seă aruncaseă deă gâtulă luiă şi-l binecuvântase, cerându-şiăiertare pentruănest<pânitaălips<ădeăbun<-cuviinY<,ăpentruăc<-l întrerupseseăşiănu-lăascultaseăsupus<ăşi-lăp<r<siseăplutindălaăpatruăpaşiădesupraăp<mântuluiăcândăcuăoăclip<ăînăurm<ăeraăgataăs<ăseăarunceăînăceaămaiăapropiat<ăpr<pastie. Ah,ă femeile,ă îşiă ziseă Toranagaă amuzată şiă foarteă mulYumit.ăAcumăareătotăceăşi-a dorit, Ghioko la fel – dac<ănavaăvaăfiăconstruit<ălaătimpăşiăvaăfiă– laăfelăşiăpreoYii,ălaăfelăşi...

801

— AlteY<! Unulă dintreă h<itaşiă ar<taă c<treă ună pâlcă deă tufişuriă dinămargineaă drumului.ă Traseă deă frâuă şi-lă preg<ti pe Kogo, sl<bindăcureluşaăcare-lăYineaălegatădeăpumn. — Acum,ăporunciăcuăvoceăsc<zut<. AsmuYir<ăcâinele. IepureleăYâşniădeăsubătufişăspreăaltăad<postăşiăînăaceeaşiăclip<ăelăsloboziăpas<rea.ăCuăputerniceăfâlfâiriădeăaripiăaceastaăseăavânt<ă înă urm<rire,ă caă oă s<geat<,ă ajungândă dină urm<ăanimalulă însp<imântat.ă Înainteaă loră laăoă sut<ădeăpaşiăpesteăvâlceauaăv<lurit<ăeraăunăl<st<rişăîncâlcităşiăiepureleăs<reaăcuăiuYeal<ă nebuneasc<ă încoloă şiă încoaceă încercândă s<-şiă afleăsc<pareaăacolo,ăcuăKogoăpeăurmeleălui,ătotămai aproape, cu ghereleăt<ioaseădoarălaăcâtevaăpicioareădeasupraăp<mântului.ăPas<reaă ajunseă deasupraă pr<ziiă şiă izbiă iară iepureleă Yip<ă seăr<suciăşiăYâşniăînapoiăcuăKogoăînc<ăpeăurmeleălui,ăsc<pândăunăik-ik-ikă mâniosă pentruă c<ă d<duseă greş.ă Iepureleă seă r<suciăînc<ă odat<ă într-oă ultim<ă curs<ă pentruă ad<postă şiă Yip<ă cândăKogoăîlăizbiădinănouăînşf<cându-lăzdrav<năcuăgheareleădeăgâtăşiă capă caă apoi,ă netem<toare,ă s<-şiă închiseă aripileă şiănestânjenit<ă deă zvârcolirileă şiă r<sucirileă înebuniteă aleăanimalului,ăîiăfrânseăf<r< efortăgâtul.ăUnăultimăYip<t.ăKogoăîiăd<duădrumulăşiăseăîn<lY<ăînăaerăpentruăoăclip<,ăscuturându-şiăpenele, aranjându-şi-leă cuă oă fluturareă violent<ă aă aripilor,ăapoiă seă aşez<ă dină nouă peă trupulă cald,ă tres<ltândă înc<,ăînfigându-şiăînc<ăodat<ăgheareleăînăel.ăAbiaăatunciăl<s<ăs<-i scapeăstrig<tulăeiădeăvictorieăşiăsâsâiădeăpl<cere.ăOchiiăeiăseăîndreptar<ăc<treăToranaga. Toranagaă sosiă laă trapă şiă desc<lec<,ă întinzându-i momeala. Ascult<tor,ăuliulă îşiăp<r<siăpradaăşi,ăcândăomulăascunseăcuăiscusinY<ă momeala,ă seă aşez<ă peă pumnulă înm<nuşat.ăToranagaăapuc<ăcureluşa,ăsimYind,ăprinăpieleaăînt<rit<ăcuăoYelăaăm<nuşii,ăstrânsoareaăghearelorăpeădegetulăar<t<tor.

802

— Eiiii,ăbineăf<cut,ăfrumoasaămea,ăspuseăel,ăraspl<titnd-o cu oă bucat<ă dină urecheaă iepurelui,ă peă careă ună h<itaşă oă t<iaseăpentruăel.ăIa,ădesfat<-teăcuăasta,ădarănuăpreaămult,ămaiăaiăînc<ătreab<ădeăf<cut. Rânjind,ăh<itaşulăridic<ăiepurele. — St<pâne!ăTrebuieăs<ăaib<ădeătrei-patru ori greutatea ei. Cel maiăfrumosădeăcâtevaăs<pt<mâniăîncoace,ăneh? — Da. Trimite-lăînătab<r<, lui Anjin-san. Toranagaă s<riă iar<şiă înă şaă şiă leă f<cuă semnă celorlalYiă s<-l urmezeămaiădeparteădup<ăunăaltăvânat. Da,ălovituraăucigaş<ăaăfostăbineădat<,ădarăn-a avut nimic din înfl<c<rareaăuneiăvân<toriăcuăunăşoimăperegrin.ăUnăuliuăesteăceea ce este, o pas<reădeăprad<,ăunăucigaş,ăn<scutăs<ăucid<ăoriceămişc<,ătotăceămişc<.ăCaăşiătine,ăAnjin-san, neh? Da,ătuăeştiăunăuliuăcuăaripiăscurte.ăAh,ădarăMarikoăaăfostăunăperegrin. Şi-oăaminteaăatâtădeălimpedeăşiăîşiădoreaămaiăpresusădeăoriceăs<ă nuă fiă trebuită caă eaă s<ă porneasc<ă spreă Osakaă şiă înăNem<rginire.ă Dară aă trebuit,ă îşiă spuseă r<bd<tor.ă OstaticiiătrebuiauăeliberaYi.ăNuănumaiăceiădinăcasaămea,ăciătoYiăceilalYi.ăAcumăamă înc<ă cincizeciă deă aliaYiă careă auă trecută deă parteaămeaă înă tain<.ă Curajulă şiă sacrificiulă deă sine,ă al t<uă şiă alădoamnei Etsu, i-au unit i-auăadusăpeăeiăşiăpeăceiădinăclanulăMaedaădeăparteaămea,ăiarăprinăei,ătoat<ăcoastaădeăvest.ăIshidoătrebuiaăf<cutăs<-şiăscoat<ănasulădinăbârlogulăluiădeănecucerit,ăregenYiiădezbinaYi,ăiarăOchibaăşiăKiyamaăaduşiălaămânaămea. Tuăaiă f<cută toateăastea,ăbaămaiămult:ămi-ai dat timp. Doar timpulăf<ureşteăcapcaneleăşiăofer<ămomeala. O, Mariko-chan, cine s-arăfiăgândităc<ăoăaşchieădeăfemeieăcaătine, fiica lui Ju-san Kubo,ă vechiulă meuă rival,ă tr<d<torulătr<d<torilor,ăAkechiăJinsai,ăarăputeaăs<ăfac<ăatâtădeămulteăşiăs<ăseăr<zbuneăatâtădeăfrumosăşiăcuăatâtaădemnitateăpeăTaikō,ăduşmanulă şiă ucigaşulă tat<luiă t<u.ă Oă singur<ă izbitur<ă

803

însp<imânt<toare,ălaăfelăcaăTetsu-ko,ăşiăYi-ai ucis prada, care eraăşiăpradaămea. Esteă atâtă deă tristă c<ă nuă maiă exişti.ă Oă asemeneaă credinY<ămerit<ăoăfavoareăspecial<. Toranagaăajunseseăpeăcreast<.ăSeăopriăşiăstrig<ăs<ăîiăfieăadus<ăTetsu-ko. Îngrijitorul i-oălu<ăpeăKogoăşiăToranagaămângâieăfemelaădeăşoimăperegrin,ăcareăseăaflaăpentruăultima oar<ăpeăpumnulă s<u,ă apoiă îiă scoaseă capişonulă şi-iă d<duă drumulă înăînaltulăcerului.ăOăpriviăcumăurc<ăînăspiral<,ăsus,ătotămaiăsus,ăc<utândă oă prad<ă peă careă elă n-aveaă s<ă i-oă maiă stârneasc<ăniciodat<.ăLibertateaăluiăTetsu-ko este darul meu pentru tine, Mariko-san, îiăvorbiăînăgândăspirituluiăei,ăprivindăşoimulăceăse rotea mai sus, tot mai sus. Spre a-YiăcinstiăcredinYaătaăfaY<ădeămineă şiă supunerea-Yiă filial<ă faYaă deă ceaă maiă important<ălegeă aă noastr<:ă "Ună fiu,ă sauă oă fiic<,ă ce-şiă înYelegeă datoriaănu-şiă poateă afla odihnaă subă acelaşiă ceră cuăucigaşulă tat<luiăs<u,ăcâtătimpăacestaăeăînăviaY<". — O,ăatâtădeăînYelept,ăAlteY<,ăspuseăîngrijitorulădeăşoimi. — Ce? — S<-iădaYiădrumulăluiăTetsu-ko, s-oăeliberaYi.ăUltimaăoar<ăcândăaYiăslobozit-oăamăcrezutăc<ăn-oăs<ăseămaiăîntoarc<,ădarănuăeramăsigur.ăAh,ăAlteY<,ăsunteYiăcelămaiămareăşoimarădinăîmp<r<Yie,ăcelămaiăbun,ăpentruăc<ăştiţi, f<r<ăîndoial<,ăcândăs<ăredaYiăpas<reaăcerului. Toranagaăîşiăîng<duiăoăîncruntare.ăŞoimarul,ăneînYelegândăceăseăîntâmplase,ăp<li,ăi-lăd<duăiuteăînapoiăpeăKogoăşiăseăretraseăînăgrab<. Da, pentru Tetsu-ko venise vremea, gândi Toranaga posomorât,ă dară chiară şiă aşa,ă eaă eraă totuşiă ună dară simbolicăpentruăspiritulăluiăMarikoăşiăpentruăcalitateaăr<zbun<riiăei. Dară cumă r<mâneă cuă toYiă fiiiă tuturoră b<rbaYiloră peă care i-ai ucis? Asteă esteă altceva,ă toYiă b<rbaYiiă aceiaămeritauă s<ă moar<,ă îşiă

804

r<spunse.ăChiarăşiăaşa,ătuăeştiăîntotdeaunaăprecautăcuăcelăceăvineă maiă aproapeă deă oă b<taieă deă s<geat<ă – e un lucru obişnuit.ă ObservaYiaă îiă pl<cuă luiă Toranagaă şiă hot<rîă s-o adauge înătestamentulăs<u. Îşiămijiăînc<ăodat<ăochiiăc<treăcerăşiăz<riăşoimiYa,ăcareănuămaiăeraăaălui.ăEraăoăcreatur<ădeăoăimens<ăfrumuseYe,ăacoloăsus,ăliber<,ămaiăpresusădeătoateălacrimile,ăîn<lYându-seăf<r<ăefort.ăApoi, o putere pe care el n-o mai putea controlaă oă lu<,ă oăîntoarseăc<treănordăşiăeaădisp<ru. — O, Tetsu-ko,ă îYiămulYumesc.ăS<ăaiămulteă fiice,ă spuseă elăşi-şiăîntoarseăatenYiaăc<treăp<mânt. Satulăar<taăîngrijităînăsoareleăcareăcobora,ăAnjin-san era tot laămasaălui,ăsamuraiiălaăinstrucYie,ăfumulăseăîn<lYa din vetre. Dincoloădeăgolf,ăcamălaăvreoădou<zeciădeări, seăafl<ăYedo.ăLaăpatruzeci de ri spre sud-estă seăg<seaăAnjiro.ăLaădou<ăsuteănou<zeciădeări spreăvestăeraăOsakaăşi,ă laăniciă treizeciădeă ri spre nord de ea, era Kyoto. Acoloătrebuieăs<ăseădeaăb<t<liaăhot<râtoare,ăgândiăel.ăLâng<ăcapital<.ăSpreănord,ăprinăapropiereădeăGifu,ăsauăOgaki,ăsauăHashima, de-aă curmezişulă Mareluiă Drumă deă Nord,ăNakasendo. Poate acolo unde drumul se-ntoarce spre sud, c<treăcapital<,ălâng<ămiculăsatăSekigahara,ăînămunYi.ăUndevaăpe acolo.ă O,ă euă aşă fiă înă siguranY<ă aniă deă zileă înă spateleămunYilorămei,ădarăastaăeăşansaăpeăcareăamăaşteptat-o: Ishido şi-a descoperit gâtlejul. Principalaămeaălovitur<ăvaăfiăde-a lungul Drumului de Nord şiănuăpeăTokaido,ădrumulădeăcoast<,ădeşiăpân<ăatunciăamăs<ăm<ă prefacă c<-mi schimb planul de cinzeci de ori. Fratele meuăoăs<ămiăseăal<ture.ăO,ăda,ăcredăc<ăZatakiăoăs<ăseăconving<ăsingurăc<ăIshidoăl-aătr<datăpentruăKiyama.ăFrateleămeuănu-i prost.ăŞi-amăs<-miăYinăjur<mântulăsolemn,ăs-o cer pe Ochiba pentru el. În timpul acestei b<t<lii,ăKiyamaăoăs<ă treac<ădeăparteaămea,ăcredăc<ăaşaăoăs<ăfac<,ăşi,ăcândăoăs-oăfac<,ădac<ăoă

805

face,ă oă s<ă seă arunceă asupraă duşmanuluiă s<uă deă moarte,ăOnoshi.ă;staăvaăfiăsemnalulădeăatacăpentruămuschete;ăamăs<ăleă întorcă flancurileă şiă amă s<ă înving,ă pentruă c<ă Ochiba,ăînYeleapt<,ăn-oăs<-lă laseăniciodat<ăpeăMoştenitorăs<ă ias<ăpeăcâmpulădeălupt<ăîmpotrivaămea.ăŞtieăc<,ădac-ar face-o,ăaşăfiăforYatăs<-lăomor,ădinăp<cate. Toranagaăîncepuăs<ăzâmbeasc<ădoarăpentruăel.ăCândăamăs<ăcâştig,ăamăs<-i dau lui Kiyamaătoateăp<mânturileăluiăOnoshiăşiăamăs<-iăpropunăs<-lănumeasc<ăpeăSarujiămoştenitorulăs<u.ăÎnă clipaă cândă amă s<ă fiuă Preşedinteleă nouluiă Consiliuă alăRegenYilor,ă amă s<ă înf<Yişeză propunereaă deă c<s<torieă aă luiăZataki, doamnei Ochiba, care se va aprinde atât de tare din pricinaăneobr<z<riiălui,ăîncât,ăspreăaăpotoliăpeăPrimaăDoamn<ăaă Y<riiă şiă peăMoştenitor,ă regenYiiă voră trebui,ă cuă regret,ă s<-l inviteăpeăfrateleămeuăînăNem<rginire.ăCineăs<-i ia locul ca regent?ăKasigiăOmi.ăKiyamaăvaăfiăpradaăluiăOmi...ăda,ăaşa esteăînYeleptăşiăesteăatâtădeăuşor,ăpentruăc<,ăf<r<ăîndoial<ăc<ăpân<ă atunciă Kiyama,ă senioră ală tuturoră creştinilor,ă oă s<ă seăîmp<unezeăcuăreligiaălui.ăEdicteleădeăExpulzareăaleăluiăTaikōăsuntăînc<ălegale,ăneh? Desigurăc<ăOmiăşiăceilalYiăauăs<ăspun<:ă"Votez caăEdicteleăs<ăfieăaplicate".ăŞiăodat<ăceăKiyamaăs-a dus, n-oăs<ămaiă fieăniciăunăregentăcreştin,ăniciodat<,ăşi,ăcuăr<bdare,ăoăs<ăstrângemătotămaiătareălaYulăînăjurulăneroadei,ădarăprimejdioaseiădogmeăstr<ine,ăcareăesteăoăameninYareăpentruăP<mântulăZeilorăşi pentru wa-ul nostru... prin urmare trebuie înl<turat<.ăNoi,ăregenYii,ăoăs<-iăîncuraj<măpeăcompatrioYiiăluiăAnjin-san s<ăpreiaănegoYulădeălaăportughezi.ăCâtădeăcurândăcuăputinY<,ăregenYiiăvorăporunciăcaătotănegoYulăşiătoYiăstr<iniiăs<ăseăm<rgineasc<ălaăNagasaki,ălaăoămic<ăparteădinăNagasaki,ăsubăoăpaz<ă foarteă sever<.ă Şiă oă s<ă neă închidemă Yaraă pentruătotdeauna...ă pentruă ei,ă şiă pentruă muscheteleă loră şiă pentruăotr<vurileălor. Suntăatâtădeămulteăşiăminunateălucruriădeăf<cut,ăoădat<ăceăvoiă

806

învinge,ădac<ăvoiăînvinge, când voi învinge. Noi suntem un poporăfoarteăuşorădeăînYeles. Oăs<ăfieăoăepoc<ădeăaur.ăOchibaăşiăMoştenitorulăauăs<ăYin<ăoăcurteăm<reaY<ă înăOsaka,ă iar,ădinăcândă înăcând,ănoiăoă s<ăneăînchin<mă înă faYaă loră şi-oă s<ă continu<mă s<ă ocârmuimă înănumele lui în afara castelului Osaka. Peste vreo trei ani Fiul Ceruluiăoăs<ăm<ăinviteăs<ădizolvăConsiliulăşiăs<ădevinăshōgun, pân<ă laă majoratulă nepotulă meu.ă RegenYiiă auă s<ă st<ruieă s<ăprimescăşi,ăcuăgreu,ăamăs<ăprimesc.ăÎntr-unăanăsauădoi,ăamăs<ăm<ăretragăf<r<ămareăceremonieăînăfavoareaăluiăSudaraăşiăamăs<ăp<strezăputerea,ăcaădeăobicei,ăf<r<ăs<-mi dezlipesc privirea de pe castelul Osaka, iar, într-o zi, cei doi uzurpatori vor faceăoăgreşeal<ăşiăatunciăs-aă ispr<vităcuăei,ăşiăcumvaăseăvaăispr<viă şiă cuă casteluluiă Osaka,ă ună vis într-un alt vis, iar adev<ratulăYelăalăMareluiăJoc,ăcareăaăînceputădeăîndat<ăceăamăpututăgândi,ăcareăaădevenităcuăputinY<ăînăclipaăînăcareăaămurităTaikō,ăadev<ratulăYelăvaăfiăatins:ăShōgunat-ul. Pentruăastaăamăluptatăşiăastaăamăpl<nuitătoat<ăviaYa.ăEuăsingur suntă moştenitorulă împ<r<Yiei.ă Voiă fiă shōgun. Eu am întemeiat o dinastie. Acumă totulă esteă cuă putinY<ă mulYumit<ă luiă Mariko-san şiăstr<inuluiăbarbarăivitădinămareaădeălaăr<s<rit. Mariko-san, a fost karma taăs<ămoriăacoperit<ădeăglorieăşiăs<ătr<ieştiă veşnic.ă Anjin-san, prietene, e karma taă s<ă nuăp<r<seştiăniciodat<ăacestăp<mânt.ăAămeaăesteăs<ăfiuăshōgun. Kogo,ă uliul,ă îşiă fâlfâiă aripileă pe-ncheietura mâinii lui, se aşez<ămaiăbineăşi-l privi. Toranaga îi zâmbi. Nu eu am ales s<ăfiuăceeaăceăsunt.ăEăkarma mea. În acel an, în zorii celei de a douăzeci şi una zile a celei de a zecea luni, Luna Fără de Zei, marile armate se izbiră. S-a întâmplat în munţi, lângă Sekigahara, pe Drumul de Nord,

807

pe o vreme urâtă – ceaţă apoi lapoviţă. Spre sfârşitul după-amiezii, Toranaga câştigase bătălia şi începu măcelul. Au fost luate patruzeci de mii de capete. Trei zile mai târziu Ishido fu prins viu iar Toranaga, amuzat, îşi aminti prezicerea şi îl trimise în lanţuri la Osaka pentru a fi arătat mulţimii, poruncind unor eta să îngroape picioarele generalului Ishido adânc în pământ, lăsându-i numai capul afară, şi să poftească trecătorii să taie cel mai faimos cap din împărăţie cu un fierăstrău de bambus. Ishido agoniză trei zile şi muri foarte bătrân. CÂTEVAăNOXIUNI DESPRE ISTORIA JAPONIEI ÎN JURUL ANULUI 1600 Deşiă romanulă deă faY<ă nuă esteă oă lucrareă cuă caracteră strictăistoric,ăelăseăbazeaz<ăpeăfapte,ăpersonalit<YiăşiădateărealeădinăistoriaăJaponiei,ăaăc<rorăcunoaştereă– chiarăşiăsuperficial<ă– poate duce mult mai uşorălaăformareaăuneiăimaginiădespreăaceast<ăparteăaălumiiăşiătimpului. În 1549 Oda Nobunaga1, fiul unui mic daimyo care profitase de luptele interne dintre seniorii feudali pentru a-şiă m<riădomeniile,ă moşteneşteă laă numaiă 15ă aniă averea tat<luiă s<u.ăDoarăcâYivaăaniăi-auăfostăsuficienYiăpentruăaădeveniăst<pânulăaănumeroaseăprovincii,ăiarăfaimaăluiădeăomăcurajosăşiăenergicăaăcrescută atâtă deă mult,ă încâtă Împ<ratulă Ogimachiă trimiteă ună 1 Personajul Goroda

808

mesager, invitându-lă s<ă restabileasc<ă ordineaă înă Imperiu.ăNobunagaăaăacceptatăaceast<ăsarcin<ădificil<. Dup<ăceăîiăînvingeăpeăceiămaiăturbulenYiădintreădaimyoăşiăiaăînă st<pânireă posesiunileă altora,ă îlă învingeă şiă peă ultimul,ăShōgunulă Akihaga,ă şiă iaă frâieleă conducerii,ă începândă s<ăreconstruiasc<ă Yaraă dină ruineleă la care ajunsese în urma atâtorăr<zboaieăinterne.ăNumaiăc<,ăînă1582,ăunăvasalătr<d<toră– Akechi Jinsai – careă îiă datoraă multe,ă îlă asasineaz<,ăîntrerupând astfel munca pe care acesta o începuse. Puterea cade în mâinile unui soldat – Hideyoshi2 – care, prin inteligenY<ăşiăvictoriileăsale,ăseăridicaseălaăcelămaiăînaltărang,ăde general, în armata lui Nobunaga. Hideyoshi i-aăîndep<rtatăpeăfiiiăfostuluiăs<uăst<pânăşi,ăsimYindăc<ănuăvaăputeaăs<ăcear<ăpentru el titlul de Shōgun din cauza originii modeste, îl forYeaz<ăpeăÎmp<ratăs<-i confere cel mai înalt titlu al ierarhiei civile – cel de Kwampaku. El a continuat munca de pacificareăînceput<ădeăNobunagaăşiăaătriumfatăasupraătuturorărebelilor daimyo. Ajungândălaăapogeulăonoareiăşiăputerii,ăeste atât de orbit de m<rireă încâtă seă gândiă s<-şiă întind<ă putereaă înă Coreeaă şiăChina. Campaniaălui,ădeşiăplin<ădeăsucceseălaăînceput,ănuăaăîntârziatăs<ăseădovedeasc<ăaăfiăunădezastru.ăÎnăultimeleăsaleăclipeădeăviaY<ăşi-aădatăseamaădeăgreşeal<.ăÎnă1598,ăpeăpatul de moarte,ăultimeleăsaleăgânduriăauăfostăîndreptateăc<treătrupeleădecimateăînălupteăşiălaăsuferinYeleădeătotăfelulăpeăcareăacesteaăleăînduraser<. Hideyoshi l-aăîncredinYatăpeăfiulăs<uă– Hideyori – celor cinci ceiă maiă mariă daimyoă dină Imperiu,ă reuniYiă sub forma unui consiliuădeă tutori.ăPrintreăaceştiaăeraăşiăunulăpentruăcareăoăpoziYieă secund<ă nuă eraă deă ajuns:ă Tokugawaă Ieyasu 3

2 Personajul Nakamura-Taikō 3 Personajul Toranaga

809

(1542-l616) un descendent al familiei Minamoto4. Când în 1590ăiăseăîncredinYeaz< conducerae celor opt mari provincii din Kwanto, el alege micul port Edo5 , în provincia Mushashi, pentru a-şiă construiă noulă s<uă castel.ă Dup<ămoarteaăluiăHideyoshi,ăelăseăsepar<ăfoarteăcurândădeăceilalYiămembriă aiă consiliuluiă tutorilor,ă r<maşiă credincioşiăjur<mântuluiăf<cutăpentruăaănuăamestecaăistoriaăcuăliteraturaăşiăîncepeăluptaăîmpotrivaălor.ăEstulăeraălaăunăpasădeăaăporniăluptaăîmpotrivaăvestului;ăşi,ădinănou,ăEstulăînvinge,ăcând,ăpeăcâmpiileă dină jurulă localit<Yiiă Sekigaharaă (Mino),ă câştig<ăsupremaYiaăceăurmaăs<ădurezeădou<ăsecoleăşiăjum<tate. Ieyasuă obYineă titlulă deăShōgună laă treiă aniă dup<ăvictoriaă saă(1603)ă şiă astfelă aă începută liniaă Tokugawaă careă ajungeă s<ăposedeăoăautoritateănemaicunoscut<ădeănimeniăpân<ăatunci.ăDoiăaniămaiătârziu,ăelăcedeaz<ăShōgunatul în favoarea fiului s<u,ă seă retrageă laă Sumpu,ă iară înainteă deă moarteă areăconsolarea de a vedea dezvoltându-se în Osaka linia Hideyoshi (1615). Din acel moment puterea se afla în siguranY<ăînămâinileăfamilieiălui. Succesoriiă luiă imediaYiă – Hidetaka (1605-l623)ă şiă Iemitsuă(1623-l651)ăîiăcontinu<ăoperaăşiăînt<rescăregulileădeăfierăpeăcareă elă leă impuseseă înă Imperiu:ă rupereaă relaYiiloră cuă Y<rileăstr<ine,ă închidereaă tuturoră porturiloră pentruă comerYulă cuăstr<inii,ă cuă excepYiaă olandeziloră şiă chinezilor,ă care aveau acces doar în portul Yokohama în apropiere de Edo (actualul Tokyo),ăpersecuYiileăatroceăîmpotrivaăcreştinilor,ălegiăaspreăfaY<ădeăînv<Y<turileăconfucianiste. Timpădeădou<ăsuteădeăaniăfiecareădaimyo,ăsamuraiăsauăomădeărândă aă dusă aceast<ă povar<ă f<r<ă s<ă comenteze,ă ceeaă ceă aăstabilizatăsituaYiaăînăImperiuăşiăpaceaăpentruămulYiăani. Ultimul Shōgun Tokugawa, aflat într-oăsituaYieăcritic<,ăesteă

4 Minowara 5 Yedo

810

obligatăs<ăcedezeăputereaăÎmp<ratuluiăcare,ăînă1868ăaăînceputărestauraYiaăMeiji. WILL ADAMS 6 (ă+ă1620).ăPilotăenglezăpeănavaăolandez<ă"Erasmus"ă careă aă eşuată peă Y<rmurileă dină Bunyoă înă aprilieă1600.ăEsteăluatăprizonierăşiădusălaăOsaka,ăundeăîlăîntâlneşteăpeăIeyasu,ăînălunaăurm<toare,ăşiăesteăangajatăs<ăconstruiasc<ămai multe vase mici (schooners) dintre care unul – "Santa Bonaventura" – vaăfaceăoăc<l<torieăpân<ăînăMexicăînă1620.ăSeă implic<,ă deă asemenea,ă înă numeroaseă tranzacYiiăcomercialeă cuă olandeziiă şiă engleziiă înă ceeaă ceă priveşteăfabricileăpeăcareăaceştiaăleăaveauălaăHirado.ăNuăiăs-a permis niciodat<ăs<ăseăîntoarc<ăînăYaraăsaănatal<.ăSeăc<s<toreşteăcuăoăjaponez<ă şiă moareă laă Hemi,ă înă apropiereă deă actualulă portăYokosuka. Japonezii i-au dat numele de Anjin (pilotul), iar mormântulă s<uă seă numeşteă Anjin-zuka.ă Oă strad<ă dină Edoă(Tokyo) îi poart<ănumeleă(Anjin-cho). -------------

6 Personajul John Blackthorne