16
Siguranța alimentară SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE UNIUNII EUROPENE Garantarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor De la producător la consumator: alimente sănătoase și sigure pentru toți

Siguranta alimentara

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție, este o prioritate‑cheie a politicilor economice și de sănătate publică. UE dorește să se asigure că cetățenii săi au acces la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. În același timp, își propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare – cel mai important angajator și sector de producție din Europa. Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.

Citation preview

Page 1: Siguranta alimentara

Siguranța alimentară

S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E

U N I U N I I E U R O P E N E

Garantarea unui n ivel r id icat de protecț ie a sănătăț i i umane ș i a intereselor consumator i lor

De la producător la consumator:

alimente sănătoase și

sigure pentru toți

Page 2: Siguranta alimentara

CUPRINS

De ce avem nevoie de o politică europeană privind siguranța alimentară? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Care este abordarea UE? . . . . . . . . . . 5

Ce prevede politica europeană privind siguranța alimentară? . . . . . 6

Perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Informații suplimentare . . . . . . . . . . 16

SĂ ÎNȚELEGEM POLITICILE UNIUNII

EUROPENE

Să înțelegem politicile Uniunii Europene Siguranța alimentară

Comisia Europeană Direcția Generală Comunicare Informarea cetățenilor 1049 Bruxelles BELGIA

Manuscris actualizat în noiembrie 2014

Ilustrația copertei și a paginii 2: © iStockphoto.com/Oliver Hoffmann

16 p. — 21 × 29,7 cm ISBN 978-92-79-42454-0 doi:10.2775/78883

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2014

© Uniunea Europeană, 2014 Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în

diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.

Publicațiile sunt disponibile online: http://europa.eu/pol/index_ro.htm

http://europa.eu/!gX78yg

Cum funcționează Uniunea Europeană12 lecții despre Europa

Europa 2020: Strategia de creștere economică a EuropeiPărinții fondatori ai UE

Afaceri externe și securitateAfaceri maritime și pescuit

Agenda digitalăAgricultură

Ajutor umanitar și protecție civilăBuget

Cercetare și inovareCombaterea fraudei

Combaterea schimbărilor climaticeComerț

ConcurențăConsumatori

Cooperare internațională și dezvoltareCultură și audiovizual

Educație, formare, tineret și sportEnergie

ExtindereImpozitare

ÎntreprinderiJustiție, drepturi fundamentale și egalitate

MediuMigrație și azil

Ocuparea forței de muncă și afaceri socialePiața internă

Politica regionalăSănătatea publică

Sectorul bancar și financiarSecuritatea la frontiere

Siguranța alimentarăTransporturi

Uniunea economică și monetară și moneda euroVamă

Page 3: Siguranta alimentara

3S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

Protejarea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, în fiecare etapă a procesului de producție, este o prioritate-cheie a politicilor economice și de sănătate publică. UE dorește să se asigure că cetățenii săi au acces la alimente sigure și hrănitoare, obținute din plante și animale sănătoase. În același timp, își propune să garanteze buna funcționare a industriei alimentare – cel mai important angajator și sector de producție din Europa.

Politica UE protejează sănătatea de-a lungul întregului lanț alimentar – adică în fiecare etapă a procesului de producție, de la fermă la consumator – prevenind contaminarea alimentelor și promovând igiena alimentară, informarea cu privire la alimente și sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor.

Politica alimentară a UE își propune:

• să garanteze că alimentele și furajele pentru animale sunt sigure și hrănitoare;

• să asigure un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și de protecție a plantelor;

• să garanteze o informare adecvată și transparentă cu privire la originea, conținutul, etichetarea și utilizarea alimentelor.

Garantarea siguranței alimentare este o problemă transfrontalieră, deoarece multe dintre alimentele pe care le consumăm provin din alte țări. Uniunea Europeană

este o piață unică, iar produsele, inclusiv cele alimentare, pot circula liber pe teritoriul său. Astfel, alimentele nefiind comercializate doar pe teritoriul unei singure țări, concurența crește, iar consumatorii au la dispoziție o gamă mult mai variată de produse, la prețuri mai mici. Pe de altă parte, piața unică impune și elaborarea, la nivel european, a celor mai importante norme în materie de calitate și siguranță. Dacă fiecare țară ar trebui să controleze produsele în conformitate cu propriile reguli, nu ar mai exista liber schimb. Producătorii din unele țări ar putea beneficia de avantaje competitive neloiale de pe urma existenței mai multor seturi de norme. În plus, politica agricolă intră în competența UE, ceea ce îi dă Uniunii posibilitatea de a influența calitatea și siguranța produselor alimentare prin norme și măsuri de sprijin pentru agricultori, convenite la nivel european.

Datorită normelor UE, cetățenii europeni beneficiază de unele dintre cele mai ridicate standarde internaționale în materie de siguranță alimentară. De-a lungul lanțului agricol și alimentar se efectuează controale obligatorii menite să garanteze că plantele și animalele sunt sănătoase și că alimentele și furajele sunt sigure, de înaltă calitate, etichetate corespunzător și conforme normelor stricte stabilite la nivel european.

Menținerea acestor standarde presupune multe provocări în contextul pieței globale moderne. Acestea includ:

• prevenirea intrării și răspândirii pe teritoriul UE a bolilor care afectează plantele și animalele;

De ce avem nevoie de o politică europeană privind siguranța alimentară?

Normele UE garantează siguranța alimentară.

©iStockphoto/m

organl

Page 4: Siguranta alimentara

4S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

• prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om. În prezent, există peste 200 de boli care pot fi transmise de la animal la om, prin intermediul lanțului alimentar, cum ar fi, de exemplu, salmoneloza;

• garantarea menținerii la nivelul UE a normelor comune în materie de protecție a consumatorilor și de prevenire a concurenței neloiale;

• protejarea bunăstării animalelor;

• garantarea accesului consumatorilor la informații clare despre conținutul și originea alimentelor;

• contribuirea la garantarea siguranței alimentare la nivel global, oferindu-le cetățenilor acces la alimente suficiente și de calitate: se preconizează că, până în 2030, vom avea de hrănit o populație mondială formată din 8 miliarde de locuitori, ale căror nevoi nutriționale vor duce la creșterea consumului de produse din carne. Pentru a răspunde acestor nevoi, producția alimentară mondială va trebui să fie cu 40 % mai mare decât în prezent, iar 80 % din această creștere va trebui să provină din producția agricolă intensivă.

Date și cifre privind politica alimentară a UE:

— Sectorul agroalimentar este al doilea sector economic ca mărime din UE, cu un număr de 48 de milioane de angajați și cu o contribuție anuală de 750 de miliarde de euro la economia UE.

— Produsele alimentare nu pot purta mențiuni de sănătate decât dacă acestea sunt susținute de dovezi științifice și autorizate de Comisia Europeană.

— În ultimii zece ani, politica UE privind eradicarea bolilor la animale a contribuit la reducerea numărului de cazuri de ESB (encefalopatie spongiformă bovină) de la 2 124 la 18 cazuri pe an.

— În urma introducerii de către UE a programelor de control al salmonelei la efectivele de păsări, numărul cazurilor umane de îmbolnăviri cauzate de Salmonella enteritidis a scăzut cu 60 % în perioada 2007-2011.

— UE este lider mondial în producția de semințe: 60 % din exporturile mondiale de semințe și material de reproducere a plantelor provin din UE.

Page 5: Siguranta alimentara

5S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

Principiile de bază ale politicii alimentare a UE sunt definite în legislația generală în domeniul alimentar, adoptată în 2002. Obiectivul său principal este să faciliteze comerțul cu produse alimentare între țările UE, garantând, în același timp, respectarea de către toate statele membre a acelorași standarde ridicate în materie de protecție a consumatorilor.

Legislația UE în domeniu abordează o gamă largă de aspecte legate de produsele alimentare în general și de siguranța alimentară în special, făcând referire inclusiv la informațiile despre alimente și la bunăstarea animalelor. Legislația europeană acoperă toate etapele lanțului alimentar, de la producția de furaje și alimente până la procesare, depozitare, transport, import, export și vânzările cu amănuntul. Datorită acestei abordări integrate, se poate asigura trasabilitatea tuturor alimentelor și furajelor produse și comercializate în UE, iar consumatorilor li se oferă informații sigure despre conținutul alimentelor pe care le cumpără.

Legislația UE privind alimentația stabilește și principiile în materie de analiză a riscurilor. Acestea precizează când, cum și ce evaluări științifice și tehnice ar trebui efectuate pentru a garanta o bună protecție a cetățenilor, a animalelor și a mediului.

Această abordare comună garantează faptul că standardele minime se aplică peste tot în UE. Ea ajută statele membre să prevină și să controleze bolile și să abordeze riscurile în materie de siguranță alimentară în mod coordonat, eficient și rentabil.

Principii de bază Legislația UE în domeniul alimentar se bazează pe următoarele principii comune, asupra cărora au convenit toate statele membre ale UE:

— protecția sănătății publice, a sănătății plantelor și a sănătății și a bunăstării animalelor;

— analiza riscurilor și consultanță științifică independentă;

— precauția;

— posibilitatea de a asigura trasabilitatea produselor, până la originea acestora;

— furnizarea de informații transparente, clare și lipsite de ambiguitate cu privire la alimente și furaje;

— definirea clară a responsabilităților tuturor actorilor din cadrul lanțului agroalimentar, care au datoria de a scoate pe piață alimente sigure;

— efectuarea de controale stricte și verificări periodice;

— educație și formare.

Care este abordarea UE?

Page 6: Siguranta alimentara

6S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Consumatorii trebuie să aibă încredere că produsele alimentare pe care le cumpără în UE sunt sigure. Primele norme europene în materie de igienă alimentară au fost introduse în 1964. De atunci, ele au evoluat, devenind un instrument proactiv, coerent și complex, menit să protejeze sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor. De asemenea, își propun să contribuie la protecția mediului și să garanteze buna funcționare a comerțului cu alimente și furaje.

Precauție și consultanță științifică

Politica alimentară a UE se bazează pe date științifice solide și pe o evaluare minuțioasă a riscurilor. Instituțiile UE beneficiază de consultanță din partea unor comitete științifice și agenții independente, cum ar fi Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

EFSA a fost înființată în 2002 și are sediul la Parma (Italia). Obiectivul său este să realizeze evaluări ale riscului înainte ca anumite alimente să fie comercializate în UE. EFSA oferă consultanță de specialitate Comisiei Europene și țărilor din UE pentru a le ajuta să ia decizii eficiente în domeniul protecției consumatorilor. De asemenea, acordă un sprijin important Uniunii în gestionarea rapidă a situațiilor de criză alimentară.

Controale

Normele UE prevăd efectuarea de controale riguroase menite să garanteze că toate produsele care intră în lanțul alimentar îndeplinesc standardele corespunzătoare. Este vorba, printre altele, despre teste de depistare a reziduurilor

periculoase de medicamente veterinare, pesticide și alte substanțe contaminante, cum ar fi dioxinele.

De asemenea, inspectorii UE vizitează fermele și întreprinderile implicate în producția alimentară. Autoritățile naționale efectuează verificări la granițele UE pentru a se asigura că alimentele și animalele care provin din afara Uniunii îndeplinesc standardele europene.

Aditivi și arome

Aromele și aditivii alimentari sunt substanțe chimice introduse în mod intenționat în produsele alimentare pentru a le îmbunătăți gustul, textura și aspectul sau pentru a le conserva mai bine. Aceste substanțe sunt reglementate, cu scopul de a garanta faptul că nu prezintă niciun risc la adresa sănătății.

Toți aditivii alimentari utilizați în UE – inclusiv conservanții, coloranții și îndulcitorii – sunt verificați din punct de vedere științific, pentru a garanta că utilizarea lor este sigură pentru sănătatea umană. Aceste verificări se fac pentru fiecare substanță în parte. Odată autorizată, utilizarea aditivilor este cel mai adesea limitată la cantități specifice în anumite alimente. Normele UE impun indicarea clară, pe ambalajul produsului, a tuturor aditivilor alimentari utilizați.

Substanțele aromatizante pot fi folosite doar dacă s-a dovedit științific că nu prezintă niciun risc pentru sănătatea consumatorilor. În prezent, în UE sunt aprobate peste 2 100 de astfel de substanțe, iar alte 400 sunt în curs de verificare de către EFSA.

Limite de siguranță pentru materialele care intră în contact cu alimentele

Normele UE stabilesc cerințe de bază pentru materialele care intră în contact cu alimentele – ambalaje, mașini de procesare, tacâmuri, vase – pentru a garanta că acestea sunt sigure. De exemplu, toate substanțele folosite la producerea ambalajelor alimentare din plastic trebuie supuse evaluării EFSA înainte de a fi autorizate în UE. Normele actuale ale UE prevăd că materialele care intră în contact cu alimentele nu trebuie să provoace reacții chimice care ar putea schimba gustul, aspectul, textura ori mirosul produselor sau care ar putea altera compoziția chimică a acestora.

Normele UE privind protecția oamenilor, a animalelor și a mediului se bazează pe evaluări științifice.

©iS

tock

phot

o/pu

shla

ma

Ce prevede politica europeană privind siguranța alimentară?

Page 7: Siguranta alimentara

7S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

Limite pentru aditivii și reziduurile de medicamente veterinare și fitosanitare din furaje

Potrivit normelor europene, aditivii din furaje, medicamentele veterinare și produsele pentru protecția plantelor trebuie supuse unei verificări științifice ample înainte de a fi autorizate. Astfel se garantează că acestea sunt sigure pentru oameni, animale și mediu. În caz contrar, ele vor fi interzise. Pentru cantitățile de reziduuri care pot fi prezente în furaje se stabilesc, uneori, limite maxime.

Îmbunătățirea igienei alimentare

Bacteriile, virușii și paraziții pot pune în pericol sănătatea publică, dacă nu se respectă proceduri stricte în materie de igienă alimentară. Exemplele binecunoscute includ encefalopatia spongiformă bovină sau bolile provocate de prezența unor bacterii precum Salmonella (la păsări) sau Listeria (în produse din lapte, carne și pește).

Pentru a-i proteja pe cetățenii europeni împotriva acestor riscuri, normele UE prevăd o abordare complexă și coordonată cu privire la igienă de-a lungul întregului lanț alimentar. Principala responsabilitate le revine, desigur, întreprinderilor și persoanelor active în domeniul producerii și comercializării alimentelor, care trebuie să aplice programele obligatorii de autocontrol. În 2003, UE a introdus programe de control al salmonelei la efectivele de păsări, în toate statele membre. Aceste programe garantează că se iau măsuri adecvate și eficiente pentru a detecta și controla salmonela și alte bacterii zoonotice, în toate etapele lanțului de producție. Măsurile de prevenire se iau în special la nivelul producției primare, pentru a reduce incidența acestor bacterii și riscurile pe care le prezintă pentru sănătatea publică. Pe lângă aceste programe, s-au instituit și alte măsuri de control care vizează diverse etape ale lanțului alimentar, cum ar fi sacrificarea animalelor, procesarea, distribuirea, vânzarea cu amănuntul și prepararea alimentelor. Prin urmare, cazurile de

salmoneloză în rândul populației au scăzut cu 60,5 % în perioada 2007-2011, iar cele asociate consumului de ouă și de produse din ouă s-au redus cu 42,3 % în aceeași perioadă (de la 248 la 143 de cazuri).

CAZURI ȘI FOCARE DE SALMONELLA ÎNREGISTRATE ÎN UE ÎN 2007-2011

Reducerea contaminării alimentelor

Normele UE privind substanțele contaminante se bazează pe principiul că acestea trebuie menținute la un nivel cât mai redus cu putință, prin monitorizarea practicilor de lucru. Pentru anumite substanțe contaminante (dioxine, metale grele, nitrați etc.) s-au stabilit limite maxime, pe baza datelor științifice disponibile, cu scopul de a proteja sănătatea publică.

Promovarea unei alimentații mai sănătoase

Astăzi, în UE, 5 dintre cei mai importanți 7 factori de risc pentru decesele premature sunt asociați alimentelor și băuturilor pe care le consumăm: tensiune arterială, colesterol și indice de masă corporală ridicat, abuzul de alcool, consumul insuficient de legume și fructe. Luarea măsurilor de sănătate publică menite să răspundă acestor provocări intră în responsabilitatea statelor membre, nu a UE. Totuși, anumite inițiative sunt coordonate la nivelul UE, de exemplu în cadrul „Platformei de acțiune a UE pentru alimentație, activitate fizică și sănătate” și al „Grupului la nivel înalt pentru alimentație și activitate fizică”. Acestea reunesc reprezentanți din întreaga Europă cu scopul de a discuta pe marginea diverselor probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea și diabetul.

0

5

10

15

20

25

0

100

200

300

400

500

2007 2008 2009 2010 2011

cazuri de S. enteritidis/100 000

focare provocate de subspecii de Salmonella prin ouă sau produse din ouă

Num

ăr de focare

Cazu

ri pr

ovoc

ate

de S

. ent

eriti

dis/

100

000

locu

itori

Normele UE promovează abordări complexe și coordonate cu privire la igiena alimentară.

©iS

tock

phot

o/Si

mpl

yCre

ativ

ePho

togr

aphy

Page 8: Siguranta alimentara

8S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Sprijinirea inovării în domeniul alimentar

Alimentele noi sunt alimentele sau ingredientele care, în trecut, nu erau utilizate pe scară largă pentru consumul uman. În UE, definiția le vizează pe cele care nu au fost utilizate înainte de 1997. Este vorba, printre altele, despre sucromalt (un amestec de îndulcitori bogat în maltoză) și despre guma de guar (o substanță albă, asemănătoare făinii, obținută din boabe de guar), ambele primind autorizație de comercializare în UE în 2010.

Toate alimentele sau ingredientele autorizate pe teritoriul Uniunii au fost supuse evaluării științifice. Atunci când permit introducerea pe piață a acestor alimente noi, autoritățile precizează în ce condiții pot fi utilizate acestea și cum trebuie etichetate.

Etichetarea clară

Datorită normelor UE privind etichetarea alimentelor, cetățenii au acces la informații precise și complete despre conținutul și compoziția alimentelor, ceea ce îi ajută să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la produsele pe care le consumă. Etichetele trebuie să includă informații clare despre alergeni și valoarea nutrițională a produselor alimentare – calorii, grăsimi, grăsimi saturate, carbohidrați, proteine, conținutul de zahăr și de sare. De asemenea, pe etichetă trebuie să se găsească detalii despre producător, vânzător, importator, condițiile de depozitare și modul de preparare a anumitor alimente. Este obligatoriu ca etichetele să nu poată fi îndepărtate, să fie vizibile și ușor de citit și de înțeles.

Alimentele pentru grupuri specifice

Anumite alimente destinate unor grupuri specifice ale populației, cum ar fi nou-născuții și copiii mici, fac obiectul unor norme detaliate care garantează o compoziție nutrițională și o informare adecvată.

Mențiuni corecte cu privire la sănătate

Normele UE privind alimentația și mențiunile referitoare la sănătate vizează cazurile în care producătorii doresc să prezinte alimentele ca fiind benefice pentru sănătate, de exemplu prin intermediul etichetelor sau al publicității. Afirmații de tipul „contribuie la funcționarea normală a inimii” sau „reduce colesterolul” intră în categoria mențiunilor referitoare la sănătate. Acestea sunt permise doar în măsura în care sunt susținute de dovezi științifice și confirmate de o evaluare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. Pe lângă cele 31 de mențiuni aprobate deja, în mai 2012 UE a mai autorizat 222, pentru un total de 4 600 de cereri prezentate.

Promovarea alimentelor de înaltă calitate și a celor tradiționale

Normele privind etichetarea vă permit să identificați cu ușurință alimentele ecologice, produsele de calitate sau produsele alimentare fabricate într-un anumit mod. Pentru produsele care provin dintr-o anumită zonă geografică se folosesc două logouri europene specifice, „denumirea de origine protejată” (DOP) și „indicația geografică protejată” (IGP), iar pentru cele preparate în mod tradițional se folosește logoul „specialitate tradițională garantată” (STG).

Logoul UE privind agricultura ecologică se poate aplica produselor alimentare ecologice fabricate în UE și garantează că acestea respectă standardele europene în domeniu.

O alimentație mai sănătoasă ajută la evitarea problemelor de sănătate.

©iS

tock

phot

o/Br

osa

©iStockphoto/dlew

is33

În UE, etichetele produselor alimentare trebuie să includă informații despre valoarea nutrițională, precum și despre conținutul și condițiile de prelucrare a acestora.

Page 9: Siguranta alimentara

9S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

NUMĂRUL CAZURILOR DE ESB ÎN UE

NUMĂRUL CAZURILOR DE SALMONELOZĂ ÎN UE

Cheltuielile UE în domeniul siguranței alimentareÎn ultimii 10 ani, UE a alocat 3,3 miliarde de euro politicii privind siguranța alimentară, 2,2 miliarde fiind orientate către programele de eradicare a anumitor boli la animale.

În perioada 2014-2020, bugetul prevăzut de UE pentru politica privind siguranța alimentară se ridică la 2,2 miliarde de euro, care vor fi alocați următoarelor priorități:

— eradicarea bolilor la animale;

— fondul european pentru urgențe veterinare, inclusiv laboratoarele de referință ale UE, programele de formare și băncile de vaccinuri.

Garantarea unui nivel ridicat al bunăstării animalelor

Politica UE privind bunăstarea animalelor se bazează pe un principiu definit în Tratatul UE care recunoaște că animalele sunt ființe sensibile. Astfel, potrivit articolului 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, „la elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieței interne, cercetării și dezvoltării tehnologice și al spațiului, Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere de lege și normele administrative, precum și

0

500

1 000

1 500

2 000

2 500

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

0

50 000

100 000

150 000

200 000

250 000

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

La sfârșitul anului 2012 existau 1 138 de produse înregistrate ca DOP, IGP sau STG, printre acestea numărându-se, de exemplu, Champagne (DOP), jambonul de Parma (IGP) și berea Gueuze (STG).

Promovarea sănătății animalelor și reducerea bolilor în rândul acestora

Legislația UE privind sănătatea animalelor se bazează pe principiul că prevenirea bolilor este mai eficientă decât tratarea lor. Când apar focare de boli la animale, se pun în aplicare planuri menite să prevină răspândirea lor, să protejeze animalele aflate în pericol și să limiteze impactul acestor situații de criză asupra agricultorilor, a economiei și a societății.

În fiecare an, UE acordă sprijin financiar măsurilor de prevenire, control și monitorizare a diverselor boli care afectează animalele. Este vorba, printre altele, despre programe de vaccinare, teste, tratamente și compensații pentru animalele sacrificate. Aceste programe au contribuit cu succes la reducerea incidenței mai multor boli în UE, inclusiv rabia, encefalopatia spongiformă bovină și salmoneloza.

În plus, în 2012, UE a lansat studii privind pierderea coloniilor de albine, precum și investigații privind virusul Schmallenberg, care infectează bovinele, oile și caprele și a fost identificat pentru prima dată în 2011.

Dacă există suspiciuni referitoare la apariția unui focar de infecție, trebuie să se aplice măsuri obligatorii de control. Acestea prevăd restricții de deplasare, vaccinări și sacrificarea obligatorie a animalelor afectate pentru a împiedica răspândirea bolilor. De asemenea, UE a constituit stocuri de vaccinuri pentru anumite boli care ar putea avea un impact major.

Prevenirea transmiterii bolilor de la animale la oameni

Zoonozele (ca, de exemplu, salmoneloza și tuberculoza) sunt boli care se pot transmite de la animale la oameni și, din acest motiv, reprezintă un aspect de interes public. Normele UE garantează că bolile sunt ținute sub control și că doar animalele sănătoase și produsele provenind de la acestea intră în lanțul alimentar. De asemenea, UE finanțează cercetarea cu privire la zoonoze.

Page 10: Siguranta alimentara

10S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale”.

Standardele UE privind bunăstarea animalelor se numără printre cele mai ridicate din lume. Ele se bazează pe principiul câtorva libertăți fundamentale: libertatea de a fi ferite de disconfort, foame, sete, teamă, pericol, durere, răniri și boli, precum și libertatea de a se comporta natural. De la introducerea, în 1974, a primelor norme europene privind bunăstarea animalelor, politica UE a evoluat pentru a acoperi o gamă mai variată de aspecte.

De exemplu, ea interzice testarea pe animale a produselor cosmetice și a ingredientelor acestora și reglementează condițiile de tratament aplicabile animalelor care urmează a fi sacrificate. De asemenea, există norme stricte pentru transportul animalelor, de exemplu pentru deplasările mai lungi de 8 ore, care se pot efectua doar cu vehicule aprobate oficial, prevăzute cu sisteme de adăpare și dispozitive de monitorizare a temperaturii.

Bunăstarea animalelor este considerată o parte esențială a „bunelor practici agricole”. Aceasta înseamnă că agricultorii trebuie să respecte standarde minime pentru a putea beneficia de sprijin în baza politicii agricole comune a UE. În cazul anumitor animale și păsări de fermă, cum ar fi găinile ouătoare, se impune respectarea unor condiții suplimentare. UE a interzis, de exemplu, utilizarea cuștilor neîmbunătățite în care găinile nu își pot face cuib și nu se pot cățăra din cauza lipsei de spațiu.

Un sistem eficient pentru trasabilitatea animalelor vii și a alimentelor și furajelor de origine animală

În fiecare zi, numeroase animale vii și produse de origine animală sunt importate și comercializate pe teritoriul UE. Pentru ca transportul acestora să se desfășoare în condiții de siguranță, trebuie respectate reguli stricte.

Sistemul UE de control al comerțului și de expertiză (TRACES) monitorizează animalele vii și alimentele și furajele de origine animală care intră în UE și sunt comercializate pe teritoriul său. Sistemul conectează autoritățile veterinare din UE și din afara sa și le permite serviciilor și întreprinderilor din sectorul veterinar să reacționeze eficient atunci când se descoperă o amenințare la adresa sănătății. Dacă este cazul, produsele sunt retrase din magazine.

Cerințele UE în materie de trasabilitate prevăd că bovinele, porcinele, ovinele și caprinele trebuie să poarte permanent un număr de identificare. În acest fel, autoritățile și serviciile sanitare vor putea cunoaște istoricul deplasărilor lor în cazul izbucnirii unei boli.

Toate animalele vii și o mare parte din produsele de origine animală care intră în UE trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate validat de un veterinar oficial, care să ateste faptul că acestea respectă cerințele europene minime în materie de sănătate a animalelor.

Facilitarea călătoriilor cu animale de companie

Normele europene garantează că pisicile, câinii și dihorii de companie pot călători în condiții de siguranță și securitate dintr-o țară a UE în alta. Uniunea a introdus în 2004 pașaportul pentru animale de companie. Este vorba despre un document care conține toate informațiile necesare despre identitatea și starea de sănătate a animalului, incluzând detalii despre vaccinări, teste și/sau tratamente de deparazitare. În acest fel, se previne răspândirea unor boli, cum ar fi rabia. Sistemul se aplică și în Andorra, Monaco, Norvegia și Elveția.

Condițiile de viață ale găinilor ouătoare sunt reglementate de legislația UE privind bunăstarea animalelor.

©iS

tock

phot

o/lil

lisph

otog

raph

iStockphoto/BrianAJackson

Animalele vii din UE trebuie să poarte un număr de identificare pentru ca originea lor să poată fi cunoscută.

Page 11: Siguranta alimentara

11S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

Promovarea standardelor internaționale privind bunăstarea

UE colaborează îndeaproape cu organisme internaționale, cum ar fi Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Organizația Mondială pentru Sănătatea Animală (OIE), pentru a crește gradul de sensibilizare și pentru a promova standarde recunoscute la nivel internațional în materie de bunăstare a animalelor. UE promovează bunăstarea animalelor și în momentul în care încheie acorduri comerciale cu alte țări din lume; acest subiect este întotdeauna inclus pe agenda negocierilor.

Stoparea răspândirii paraziților

În condițiile în care recoltele obținute în UE se ridică anual la circa 205 miliarde de euro, investițiile în măsuri fitosanitare sunt esențiale pentru a garanta sustenabilitatea și competitivitatea agriculturii, a horticulturii și a silviculturii.

Fără normele UE privind protejarea sănătății plantelor, aceste sectoare ar fi expuse unor amenințări serioase, cu consecințe economice importante. De exemplu, producția de citrice (în valoare de 4 miliarde de euro) ar fi grav afectată dacă pe teritoriul UE ar pătrunde șancrul citricelor. Parazitul a fost descoperit recent în Statele Unite, unde valoarea totală a despăgubirilor și a acțiunilor de eradicare s-a ridicat la 800 de milioane de euro. Normele UE oferă protecție împotriva paraziților, impunând cerințe și condiții stricte în ceea ce privește importurile și circulația produselor pe teritoriul UE. De asemenea, sunt prevăzute controale periodice pe durata sezonului de creștere și imediat după recoltare. Normele europene garantează totodată că produsele de protecție a plantelor împotriva paraziților nu afectează sănătatea umană sau mediul.

Protejarea materialului de reproducere a plantelor

Materialul de reproducere a plantelor (semințe și plante tinere) este esențial pentru producția din agricultură, horticultură și silvicultură. Fiind prima verigă a lanțului de producție, el are un impact semnificativ asupra diversității, calității și sănătății recoltelor. În 2012, erau înregistrate în vederea comercializării în UE 19 580 de varietăți de culturi agricole și 18 450 de varietăți de culturi legumicole.

În același an, piața comercială a semințelor din UE era evaluată la circa 6,8 miliarde de euro, reprezentând peste 20 % din piața mondială a semințelor. 60 % din exporturile de semințe provin din UE. Mai mult decât atât, sectorul materialelor de reproducere a plantelor este deosebit de

inovator și investește mult în cercetare. UE a elaborat un sistem – „protecția comunitară a soiurilor de plante (CPVR)” – care acordă drepturi de proprietate intelectuală asupra noilor varietăți de plante.

Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură oferă cadrul global de reglementare a accesului la acest tip de resurse. Tratatul a fost ratificat de UE și de statele membre. O parte importantă a acestuia este reprezentată de Acordul-tip de transfer al materialelor (sMTA). Acesta oferă un model de contract între două părți private, în cadrul căruia o parte îi acordă celeilalte dreptul de a utiliza anumite resurse genetice și împreună cad de acord să împartă beneficiile în cazul în care produsul rezultat din acest material este comercializat. Tratatul include peste 1,5 milioane de eșantioane, iar numărul transferurilor care se realizează anual prin intermediul sMTA se ridică la 444 000.

Un sistem strict pentru autorizarea și comercializarea organismelor modificate genetic

Organismele modificate genetic (OMG-uri) sunt organisme ale căror caracteristici genetice au fost modificate artificial pentru a li se da proprietăți noi. Ele pot fi, de exemplu, plante rezistente la secetă sau tolerante la ierbicide sau anumite insecte ori plante cu o valoare nutrițională îmbunătățită.

Sănătatea plantelor are un rol important în garantarea siguranței alimentare în UE.

©iStockphoto/AndreasReh

Page 12: Siguranta alimentara

12S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

În UE, introducerea pe piață a OMG-urilor este controlată strict. Acestea nu pot fi utilizate dacă nu au fost autorizate în prealabil. Autorizarea OMG-urilor se face doar în momentul în care acestea sunt considerate sigure pentru oameni, animale și mediu. Odată autorizate, sunt supuse monitorizării pentru a se detecta eventuale efecte neprevăzute.

OMG-urile pot fi autorizate în vederea cultivării sau a introducerii în producția de alimente și furaje. Cererile sunt gestionate la nivelul UE, în conformitate cu prevederile din legislația europeană relevantă. Acestea includ o evaluare a cererii de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și de către autoritățile naționale din statele membre. Comisia poate propune autorizarea unui organism modificat genetic numai după emiterea, de către EFSA, a unei evaluări favorabile. Ulterior, statele membre votează în cadrul comitetului de reglementare pe marginea deciziei de autorizare propusă de către Comisie.

Din momentul în care un OMG este autorizat la nivelul UE, statele membre pot, totuși, să adopte pe plan național clauze de salvgardare, dacă se identifică o amenințare serioasă pentru sănătate sau mediu.

Orice produs care conține OMG-uri sau a fost fabricat din OMG-uri autorizate trebuie etichetat ca atare, cu excepția cazului în care prezența acestor organisme este inevitabilă și neintenționată și nu depășește 0,9 %. Normele privind etichetarea nu se aplică în cazul produselor derivate din animale care au fost hrănite cu OMG-uri. În prezent, Comisia realizează un studiu privind „sistemele de etichetare pentru produsele care nu conțin OMG-uri”, pentru a evalua nevoia potențială de armonizare în acest domeniu.

Lista OMG-urilor autorizate pentru utilizare în UE este disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/food/dyna/gm_register/index_en.cfm

Garantarea unei utilizări sigure a pesticidelor

Produsele care protejează plantele, cunoscute în general sub denumirea de pesticide, sunt utilizate în primul rând pentru a proteja culturile împotriva paraziților și a bolilor. Utilizarea lor este strict reglementată la nivelul UE pentru a garanta că substanțele chimice pe care acestea le conțin nu au efecte secundare nedorite asupra oamenilor sau a mediului. Produsele fitosanitare nu se folosesc și nu se comercializează în UE decât după o evaluare aprofundată, care garantează că utilizarea lor, în condițiile stabilite, este sigură.

Substanțele active utilizate în produsele de protecție a plantelor sunt supuse unui proces riguros de aprobare, care

implică evaluarea de către EFSA a impactului asupra sănătății oamenilor și a animalelor și asupra mediului. Pe baza evaluării EFSA, Comisia Europeană decide dacă o substanță poate sau nu poate să fie aprobată spre utilizare în UE. Dată fiind diversitatea nevoilor agricole și a condițiilor climatice și de mediu din UE, rămâne în cele din urmă la latitudinea statelor membre să autorizeze și să controleze introducerea pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active aprobate.

În anumite situații, Comisia Europeană poate restricționa semnificativ utilizările posibile ale unei substanțe active, când acest lucru este considerat necesar pentru abordarea în mod armonizat a anumitor riscuri care ar putea compromite nivelul ridicat de protecție a mediului și a sănătății oamenilor și a animalelor.

Normele UE privind pesticidele au introdus conținuturile maxime de reziduuri, adică limite pentru reziduurile de pesticide care pot fi găsite în alimente și furaje.

Sisteme eficiente de alertă rapidă

Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) al UE a fost lansat în 1979 și permite organismelor naționale și europene relevante să facă schimb rapid și eficient de informații cu privire la alimente și furaje. Sistemul ajută guvernele să acționeze în mod rapid și coordonat pentru a înlătura riscurile la adresa siguranței înainte ca acestea să le dăuneze consumatorilor, de exemplu prin retragerea produselor de pe piață. În 2012, au fost transmise prin RASFF 3 424 de notificări. Peste jumătate dintre acestea se refereau la cazuri în care autoritățile au oprit la o frontieră externă potențiale importuri pentru motivul că nu îndeplineau cerințele UE în materie de siguranță alimentară.

RASFF i-a permis Uniunii să reacționeze rapid pentru a-i proteja pe consumatori, de exemplu, în 2011, în cazul crizei E. coli sau în 2013, când mai multe state membre au descoperit urme de carne de cal în produse etichetate fraudulos ca fiind fabricate din carne de vită. Controalele privind trasabilitatea au început în ziua în care s-a primit notificarea. De atunci, UE a propus un nou plan de acțiune

UE stabilește limite pentru reziduurile de pesticide permise în produsele alimentare și furaje.

© iStockphoto/StoykoSabotanov

Page 13: Siguranta alimentara

13S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

menit să combată fraudele alimentare, care include revizuirea controalelor și aplicarea unor sancțiuni financiare mai severe.

În același spirit, UE a creat Europhyt, sistemul de notificare și alertă rapidă pentru produsele vegetale care intră în UE în vederea comercializării. Sistemul contribuie la prevenirea introducerii și răspândirii bolilor și a paraziților care afectează plantele.

Controale periodice pentru a garanta respectarea standardelor

Responsabilitatea principală le revine operatorilor din domeniu, care trebuie să se asigure că alimentele pe care le introduc pe piață sunt sigure. Autoritățile din statele membre desfășoară periodic controale oficiale stricte pentru a se asigura că standardele europene în materie de siguranță a alimentelor și furajelor sunt îndeplinite și puse în aplicare. Controalele vizează operatorii din cadrul întregului lanț agroalimentar și sunt efectuate de organisme independente, imparțiale și bine pregătite. Acestea trebuie să utilizeze tehnici și metode moderne și colaborează cu o rețea extinsă de laboratoare oficiale pentru efectuarea testelor și a analizelor necesare.

Inspectorii din cadrul Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei Europene controlează autoritățile naționale și verifică dacă normele UE sunt respectate în toate statele membre. De asemenea, ei sunt activi în țările care se pregătesc să adere la UE și în cele care exportă animale, plante, alimente și furaje în UE.

Controale oficiale la frontierele UE

Controalele efectuate la granițele Uniunii asupra plantelor, alimentelor și furajelor importate în UE sunt esențiale pentru a proteja sănătatea oamenilor, a plantelor și a animalelor și pentru a garanta că importurile respectă standardele europene și pot fi introduse pe piață în siguranță. Controalele sunt adaptate de la un produs la altul și țin cont de natura pericolului pe care acestea l-ar putea reprezenta pentru sănătate.

De exemplu, transporturile de plante și animale vii pot intra în UE doar prin anumite puncte desemnate și numai după ce au trecut de verificări specifice. Controale și măsuri stricte de direcționare se aplică și în cazul anumitor alimente, furaje și produse de origine animală (lână, piei, embrioni, subproduse de origine animală). Multe dintre aceste produse pot fi însoțite de garanții specifice referitoare la starea sănătății (de exemplu, certificate veterinare și fitosanitare).

O mai bună formare pentru produse alimentare mai sigure

UE a elaborat o strategie de formare destinată să amelioreze programele în domeniu și să crească nivelul de sensibilizare cu privire la normele europene referitoare la siguranța alimentelor și la sănătatea și bunăstarea animalelor și a plantelor. Strategia le este adresată persoanelor care răspund de controalele oficiale efectuate de-a lungul lanțului alimentar în țări din interiorul și din exteriorul UE.

De la lansarea sa în 2006, programul a pregătit peste 30 000 de membri ai personalului de control din 180 de țări, pe mai mult de 30 de subiecte diferite.

Cercetare

Începând din 2002, UE a depus eforturi suplimentare în domeniul cercetării cu privire la siguranța alimentară și sănătatea animalelor și a plantelor. Aspectele abordate includ, printre altele, bolile asociate alergiilor alimentare, efectul furajelor asupra sănătății oamenilor și impactul anumitor metode de producție asupra mediului.

Cooperare extinsă la nivel internațional

UE colaborează cu principalii săi parteneri comerciali și cu organizații internaționale pentru a promova politica europeană privind siguranța alimentară și pentru a se

În UE au loc controale periodice pentru a garanta că alimentele sunt sigure.

© iStockphoto/m

arcopasqualini

Page 14: Siguranta alimentara

14S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

asigura că toate importurile provenind din țări terțe îndeplinesc aceleași standarde.

O astfel de instituție este Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cu care UE colaborează în cadrul sistemului de alertă al Rețelei internaționale a autorităților din domeniul siguranței alimentare (Infosan). Această rețea este formată din puncte naționale de contact din peste 160 de țări. Ele primesc informații din partea OMS cu privire la aspecte legate de siguranța alimentară și le distribuie la nivel național.

Securitate alimentară, dezvoltare și ajutor umanitar

UE contribuie în mod semnificativ la garantarea securității alimentare la nivel global. În special, face eforturi pentru a se asigura că aspectele legate de nutriție sunt abordate de politicile privind dezvoltarea, educația și sănătatea. UE cooperează cu țări în curs de dezvoltare pentru a elabora sisteme eficiente de gestionare a produselor alimentare, care să amelioreze securitatea alimentară pentru populațiile cele mai sărace și mai vulnerabile din lume. Printre celelalte acțiuni ale UE în domeniul dezvoltării și ajutorului umanitar se numără consultanța oferită de experți veterinari, programele de formare și finanțarea pentru programele de control și eradicare a bolilor.

Comisia a lansat și o inițiativă intitulată „Better training for safer food” (BTSF – O formare mai bună pentru o hrană mai sigură), care include o componentă adresată țărilor din afara UE.

În prezent, se află în curs de implementare un proiect în valoare de 8 milioane de euro (BTSF World) care își propune să ajute țările în curs de dezvoltare să înțeleagă mai bine măsurile sanitare și fitosanitare care le vor permite să profite mai mult de pe urma comerțului regional și internațional.

Ce se întâmplă în cazul apariției unei crize în domeniul siguranței alimentare? Cazul E . coliÎn perioada mai-iulie 2011, izbucnirea unei epidemii cauzate de o tulpină virulentă a bacteriei Escherichia coli a provocat, la nivelul UE, 55 de decese, 850 de îmbolnăviri grave și alte 3 000 de tulburări digestive. E. coli este o bacterie care se găsește în mod obișnuit în sistemul digestiv al oamenilor și animalelor.

Iată filmul evenimentelor:

— Epidemia a izbucnit în Germania, deci autoritățile germane au notificat imediat Comisia Europeană prin intermediul sistemului de alertă rapidă RASFF.

— S-au activat imediat sistemele și rețelele de reacție rapidă de pe teritoriul Uniunii.

— Oamenii de știință au identificat rapid tulpina de E. coli responsabilă de apariția epidemiei.

— Odată descoperită sursa (semințe de schinduf importate din Egipt), UE a cerut distrugerea tuturor semințelor provenind de la un exportator și a instituit o interdicție temporară pentru alte produse de import cu grad ridicat de risc.

— Comisia Europeană a organizat zilnic reuniuni cu autoritățile naționale din domeniul sănătății publice și al siguranței alimentare pentru a monitoriza evoluția epidemiei și i-a ținut pe cetățeni la curent, postând pe site-ul său informații actualizate.

— Comisia a început colaborarea cu autoritățile naționale, cu Oficiul Alimentar și Veterinar, cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, cu Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor și cu Laboratorul de Referință al UE pentru a identifica domeniile în care este nevoie de o cooperare aprofundată și pentru a trage învățămintele necesare de pe urma izbucnirii acestei epidemii (http://ec.europa.eu/food/food/rapidalert/index_en.htm).

Produsele alimentare de import sunt supuse unor controale stricte.

©iS

tock

phot

o/ku

licki

Page 15: Siguranta alimentara

15S I G U R A N Ț A A L I M E N T A R Ă

Siguranța alimentară va rămâne în centrul atenției autorităților europene. În afară de controlul calității, Comisia a lansat mai multe propuneri specifice al căror scop este să modernizeze și să simplifice actualele norme europene privind sănătatea animalelor și a plantelor și materialul de reproducere a plantelor.

Aceste propuneri, care au fost prezentate de Comisia Europeană în mai 2013, au în vedere și o aplicare mai eficientă a normelor care reglementează controalele oficiale. Acestea își propun să prevină și să reducă bolile care afectează animalele și plantele, să îmbunătățească reacția UE față de amenințările la adresa sănătății, să promoveze tehnologii noi și să garanteze aplicarea mai eficientă a normelor în domeniu.

Mai puțină risipă de alimente

În fiecare an, în Europa se pierd peste 100 de milioane de tone de alimente. Pierderile din agricultură și capturile de pește aruncate înapoi în apă nu intră în aceste estimări. Această risipă se întâlnește în toate etapele lanțului alimentar: producție primară, procesare, vânzare cu amănuntul/cu ridicata, servicii de catering, consum. Impactul ecologic, economic și social este foarte important.

UE dorește ca, până în 2020, să reducă la jumătate cantitatea de deșeuri alimentare. Acest obiectiv face parte din strategia sa privind folosirea eficientă a resurselor.

Una dintre inițiativele pe termen scurt prevede o mai mare sensibilizare a cetățenilor pe tema risipei de alimente. În acest sens, UE a lansat în 2012 o campanie de informare (http://ec.europa.eu/food/food/sustainability/index_en.htm). Aceasta oferă informații și sfaturi cu privire la reducerea deșeurilor alimentare, precum și clarificări privind mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”, care figurează pe etichetele produselor alimentare.

În paralel, părțile interesate colaborează pentru a iniția acțiuni cu valoare adăugată europeană cu scopul de a reduce cantitatea de deșeuri fără a compromite siguranța alimentară, completând astfel inițiativele derulate la nivel național și local.

Perspective

Politica UE privind siguranța alimentară va evolua în continuare pentru a garanta o protecție ridicată a sănătății și a intereselor consumatorilor.©

iSto

ckph

oto/

asis

eeit

Page 16: Siguranta alimentara

16S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

NA-01-14

-99

8-RO-C

Informații suplimentare

ISBN 978-92-79-42454-0doi:10.2775/78883

X Site‑ul Comisiei Europene privind siguranța alimentară: http://ec.europa.eu/food/food/index_en.htm X Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA): http://www.efsa.europa.eu X Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? „Europe Direct” vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11 –

http://europedirect.europa.eu