Síiül XXVUJ. »

1

— Л о . 3 3 9 B A N I m T O A T A T A R A 5 Lu mi. l ă A u g u s t l o i »

tJW COPIL UCIS DE CURENTUL ELECTRIC. — (Vezi explicaţia).

2. — No. 33 . Luni, 15 August, l a i t

CRMKk BE m l Când demonul T i ţ g i ă t u K ^ , »data

c u primeles zile abi» lui fciî% cad» asupra* Biuniresáöbi!; сШва d o r t e Jele de petmcexaş. de- sanăteia* dh p l a c e r » s a u de t a t e a » &nnbig< leinen» ;apre m u n t e satf spre- mare; ш іейг cartieru îtl fac impresia, că s'au jtransformat brusc într'un pustiu. S trăz i întregi îşi a r a t ă faţadele d r ă ­guţelor lor casa orbite de sus până jos de hârt ia albastră, de transpa­rentele e f a e a ană d e ДОаявіа а в в а trunste. P e trotuare elegantele ş i

gentlemenii" se răresc, iar ş o s e a u a rămâne p r a d a сеіот cari nu. emi­grează oătre munte , către m o ş i e s a n către cutare plajă s trăină şi untca plajă română. Atuncî e t impul c â n d auzi pe a tâţ ia pronunţând cu sinja-jranţă fraza quasi- legendară : „HBu mal e a imenl în Bucureş t i !" Vaf ! mal sunt î n c ă d e s t u l de mulţ i BS-cureştenaî ocupaţi , «anine vrea su- se odihnească î n ааяаС OMnk 8Д cattn al cutăiiel lacadl^ţC І к eanr ţp-afi

pot duca ш М m ă c a r don*. « eanaV t oa ro mancă, de zece lua i .

Mal sunt î »eă alţii — n e s p u s d a mulţi — cari a u l i t a t a i e a d e a-ai s trămuta să laşul , m ă e e * 15 rile, ori­u n d e , a f a r ă d i a o s a s , d a r «avi s o n t siliţi să rămae. P a niHnüf*- нвЧГ gă nici datoria, n ic î oenyfü l in aceştia Ж o iaigâ, mai <nr i r a H ţ toriile saü. modes t ia ananet . H a a e pot consola decât c u іЮваІ care le-o* face b-artia a lbas tră au p u s - a şi e l la ferestre, « • i pri le ju l să-I urmărească toate йтШ de descoiorara până c â n t t e a f o n e » gălbue. Atunci ferestreia pot & la­m i n a t e , atunci lumea s'a tetőre, data băl, atunci sosec ş i e i d e l à tmagi-

ţnarele colţuri d e p ă m â n t î n с Г « с ierburile: uităreî ş i a la d i sant? lenevii, ©in când în c â n d î ş i tcav d e a z ă prezenţa prin c o t e i » tră deschisă' te mij locul faţadei p a ş ­t i i ca un ochiü mare- гакіавсоііс.

D a r existenţa, a s ta de cârt i te a s Ш îngrozitoare, dacă n'ar a v e a f i par-ţ i le eî plăcute. бГйжЩ-ѵа t Ce s a u e -facţie maî m a r e ca. ace ia d e a p o ­s e d a Bucawştaf aï lor, n u m a i ai tor, In l in iş teaалчваіа «wr;; face oatordih-na u n e i ^ s g i a t u r i mondene . Ui tă că satisfacţia anta le este i m p u s ă de împrejurBMi. ş i n'au a l tă gr i je deeat să ae сойеате, uneori d imineaţa, m a i ade*fseara» p e Calea Victoriei, u n d e p o t - e ă calce m a l liberi trotua­rele, or i in. localurile în cari perso­nalul de serviciu e liber de a fi în voe la ordinele lor. Eî gus tă a tunc î b u c u r i a aceea-.-paradoxală de a f i cineva, d a a face p e Domnul s a u D o a m n a «ars -a» găseş te acato unde n u se duce nhaeriï. SonotesBiuL aces­ta b u r g h w B « о т ю о і е а А te part» de aceia -eă-o «ictâete a*V soarteï.

Se g a s e s t prantre «£ e i aiţf caxt i au în g l a m ă j^ÄOirarak'dfe a.ffamane pe loc şi ifiig, «cat p e t m i L des. către, locurile tarde -s» pat. аваааа d e c o n ­trastul adjus-îa t r e a l te сехмйЁп» a&e&naeeaal bue să рш î w a r a ş umhin mie— іГщі u l e g a n ţ ă сяш » « n a d l » ававвявів; luî . P e n t r a . <aS m a i a u ä i $ F * o pJaV cere de a m e r n e - l a g a i * , ş i a* la anicţiiunafi. «caut zgomotu l aua% ma Oi i aceea pe эвяіа e > Saeaer aapaanM№-so spre ş i r u t a e de teeaeet în mijlocu» frazelor cfc adia, a fteeratuluï loco­motivelor , a* căsuţelor cu bagaje de c a r i t r e b u e saiteasnenlav a tot c eea ce e accesoriädj. etneonsaaniarnentul ne ­lipsit si ragner ian a l deplasărilor şi vilegiaturilor. Şi atunci când s'au s ă t u r a t de tumultul gărei d e îfeudv se d u c ѢШ privească І іша s imetr ică

re a pe luze lor d in p a r c u r i , î n t r ' u n t imp c â n d taximetrele respectă m a î m u l t ca de obicei p r a fu l u n o r a şi î n t i m p ce copiii f u n t m a i î n d u r ă t o r i fa ţă c l r i p l an ta ţ i i i l e celor la l te . I a r c â n d p louă s a u e frig, p l â n g la r â n ­d u l lor pe cei p leca ţ i î n v i l eg i a tu ră .

« пШВ-sa ic t léna cal nSecati, caută sal nseanjal m a ă departe? c a ceilalţi , tetraile- JĂNŢ 1 » chiar TN alte oon-ttaente. De ce neta ? Pentru că a-fcmcî căad se W>T întotasce îşi vor putea <B)bi cunasctnji c u neoblşnua» Cale lor c v m t u B s I$Ê voir alcătui agă­ţ a t , eut o a e e - c a t e сЬаватЛ, o auraa-Ш origfitaiä. Шт m a i s o n t arătaf f de cât cu expresiunï de invidie : „X.. . şt i i care a fost în Japonia", sau „ Y . . . şti i care era SĂ fie împuş­cat la Agadir". Au şi el atunci dul­cea sat i s facţ i i de a auzi cum li se a-NJMENENEV EITTEVE* va* vwefiiua» a^EM^lat ' — D-ta, d r a g i i -аіааашшвн-JL, «are cunoşt i a ş a de І І В Е ФаешЛЛШ." sau ,,— ce m a l faea р-іе-Йвш* # l a l e Mulay Hafid ?"

Bucureşteanul c a r a RĂNETNC tşe-tă vara în Bucuraa^ . a^uigat s*. aarieV c ă se r id ică ş i ine x a r a a l u l p a i t i o M i n deferenta as ta w e c a f e a s a \ . în­tâ i Гай găs i t to$È E O J R I N A I Í a s z î , să rămâi v a r a TN B o e i r e g B t Лроі aü început SĂ s e тЬоеткшт dk- d t I n sfârşit i-au äcoextat care se dă tu t a r a r ata tedeăznealai. s 4 eaoarg»

«riba. B e altfel, a e t a « faeaer aavtiluţi:

saJ*v

G U Y

. 4 1 SE» mi pnat îaa«UJ

.găoa% ba f teeaea . covett î a toate faptele

l u t eead. ttaaav a i a -fară ca> aw-u- In­

ş i Ш putut pătroada- l a spiri-

«u as» iapitav ce «neaissea» V* раЧтиаопц. ţ i ( are ' ţ i v a continuai m e ­r e * şu d'aparueea. d u p » cradinţaţ aa, uşsitat el Blestemară, fSa tu ia slaftaţ dar petic ufeasă,. ţi miauërfoe <de ter* tjan'ătoare. Ş i ша і mul t îneă dbeât taupull lor db perzeo», a i u r a sufltetuî fear iulfittE.

Simttee- a d e s e a g ingăş ia for l e g « № de el — dar atâta timp cât se ştia inatacabil , s e necăjîa de această" tre­buinţă de a iubi ce ferbe mereu în ele. Creatorul după părerea sa, nu zămisl ise femeia, de cât spre a ispiti o m u l , şj. a-L puiae. 1а іп/-р.гг.ят<>

K u 111 lealei a ă te apropi i de ele, de cât duJBÄ prealabile precatrţiijuii defensive, p cu temerea de a n u le cădea în cufesa lor.

F e m e i a eraj|>entru dânsul , cu ade­vărat, identici* unei capcane, c u bra-ţrfe rrrîftfs# ş f buzele deschise o m lui . N u era tadu lgent decât peni religioase pe c a i s j u r ă m â n t u l ter castitate, l i făeea, inofensive*,,dfce toa ta acestea, 1er trata c u pr ime, pentru c ă te s imte» dorul da ѵіаЩ: te ftadite fÉálaefor lor înlă is tuuc, iaànC mmÊttm- db cu-eernkwi» ş£ de аеаааЖ veşnteă g i a -gă^ia, tul, e a tmmt,. î l « t a a-di-алет „

O 'aaaţ miai»aa fii релшае- B l i a d e \ щі. cuinnwiii > aeâ- eafcajjei^elar, te ad-

Vms, t a . саша, secul, se- cont»»'

s » еаѴЫеѵеааваѵ r «f f ă c u trei tăeturt de Sk ne», p â a ă la- uraeffl". Toată dua fu ea m i t , рШі d a furie şi de indig­n a m . MBnief sale» de j reo l i dinain­tea aatavinsoiul „ДЬпох" s e m e t a» d ă u n a ş i o exespesave de tae l moral, de tutar, de exesoatbr. «au B&stox de suflefls înşeftet, titrait, ş i fmjat pé deget», de ей»е? de u n copil; smiţea acea înăbuş ire egoistă de părinţi,

' cărora fiica le anunţă că a făcut, fă­ră el, şi fără consimţimântul lor, a-legerea unul soţ.

După cină, încercă să citească, fă­ră s ă poată reuş i ; e«ea ee*!- nrraj t şl m a i malt . Când ceasornicul s u n ă oaa 10, "şl l u ă bastonul său , o adevărată m ă c i u c ă de stejar, de care se ser­vea totdeauna î a escursi î le sale noc­turne , când mergea l a câte u n b<a-

.şSEEpriveawJBHsazănd reteveiul pe î n pumnul

lnvârtindu-1 c a o moa-

şi scrâş-dSâttV Ш-аШИиіР» u n scaua ,

nt. Gupă aoeseta» Аввівве poarta spre

a eş i , dex se o p r i în. psag , fascinat de sptendfâa l u m i n ă a raaelor luneî, а ^ ешвв e u . ' a e v e ^ d a e t t ' a c a r e ori, o 8 « р е г Ш R i a * еівиіі.. Sfr etm. аешшѣ&щыияіхдітш) spi-

яКШЁттаа&ВШітеі-BOBjEtéeetae^. s№.aanţi аШгШШЕгЁвшь Ша

eraoţeaita* ş t aÄscat d e e iandfoa -«LeeaiataL frosaaeele- a n o p t t i a a -

c a s*, p o a t ă pătraaals 1 e r jaaffi m a s a r ă : s copueüa , Mten • B e ş i voinţa. creatorulu£.

Cf ta* ca te odată 'şi fueaa plieaba-вев p o a . alaeie bisericuţei Шт. eaa\ de mxÉÉe a i t u n p u a c t d e l e É a l t a w Ш tortura m e r e u spiritul: ,J*aatr« ce a ttsst О ш а п е ю в a c e a s t a * s f d t a l a e u t oa tă îucordatna u n n t еша Ifeca-p&ţăaavt, m e h i p n m d u - ţ l t a Ш І В Е С că (âne loca l Dommiftrf, s p r a s a p a v e t s -ршиаСфі p e са*в-4 g ă s î a еаѵаарківе-deaaaa .

N i d «dată n'ar fi muraanrat c u t o a t a acestea, tntr'tm beaaspext de pioaatt staiiiinţă: „ П е а ш в е , puterea ta eeaeenacgmită?*. C f ş i spunea:

„Sheet servitorul Bneenralui, s u a t d a t o r eat cunosc modaWWţihi sate ae procedase, s a u d e t f e g a i d d a c ă a * le saur. Tetaii: % тОзжШ Я ав părea crea* c u o log ică м>мя iliilB ş i ne-эгі>іеаШваге. Totaşă, cuvintele: „ D e ce" ş i „ P e n t r u că" s e întâ lneau me­reu te eaintea preetaaai.

B e e t e s a t u l zorilo» d ia tă oneviafpt-nea sa, eraü f ă c u M - a c a t r « a irilfeitoiii i l i ILTN p e eesoae ş i pline d e Jaaeaac deştentăriiei e a t . a a a a e t ă v

aaacoace gr&ni %pati)-ae taeetteate?-le» p i e i l e nwe<iиьa»Ь nan, serne

£І?ХІ'Свп рві РвіСѲі laí, 'flatafena SS- Stt*' eär ^^^^^ ЛЯШШ^-c w a - I d n e a , i « o d a S « e ACSRÉAQ î a j e a , ^t^'^^^^tjf^lL^ • ' t e t o t e d e е ееашіаге , « i Ç S ^ f ^ ^ ^ '

ínvenMÉe;: pe twj—^_ j .-.„gr ^ - • • » • • . a » « » " - » 1 ! * ^ »> căţat»a# pe

•r . .— - Tr r..-a» • ' ? ^ r ^ l f a é a a a a > e ä a t t e i sal*-, r j e a i a d e a * a-4bcsnLarf | iagaT d e urii r a a t f

9 nnpe"•'(*ce aeaav ka-uia c a i

Ш УШФ ciftaafK aaiat din . _

arupdUtaase • s 4 f acă d i a e » o j

_ э adBemis tă fЯв* pt rw. ln ai raeecă. Când preeaaE o dogjenm î î i râdea în nas , si"eanaï?eïaB»BH Hz a contra el, ea î l І іааевеівіааві іа* ria.. a t r t n g n n t n a r in. nanjanâ «C nwfc c â a a t e t căuta i n v o l u n t a r í jeae e a această îmbrătenne , f ă c e a 4» astă datau: de beţie dulce, a c e i a eœeatie deaţnjternitatr i miteaaă in f^япвк ias .

II vorbea АатшкатОшплвоЛіЩЛ cum î l în1elfgnap<B» lăturat j ] » « A r a ^ <гатян1шГ. Eft o n t H ascaltar d e b a v fScàïMiert* a-, trecere din a p r i e ' e n u L івгімц ЯЬ-rile, c u aeaav Serien»-âe-a, t r ă i en c i tea atât d e ttbnerit ta^natnt- et.

Câta edatít. n a n ă d ^ t r a ^ f a n c n a ' dnpă căte-o insectă de емпе>. ş r a e a u | l tândui-o, Й s p u n e a i

.^Priveşte впсЬжіе, c â t e da- d e a v f ' gută, zău, 'шйГ « o i e s'-o î m h w H t i i ^ Ş i această tressaBjăV nwEeduaHnttia*-*"1

tata, de a Лмеааов» яшпіа*' esn« ' ^ » " naaxurüa'tle ІШас. nriteiatnav tteta. et

aàdiuBier eăeuţe i «aie-, ^fficioase- şi dulciţ făcând, să

itnee te pl ină noapte h iminoasă ţ i c a l d a , un fel da răsuflare parfumată.

aă respire cu putere, as-lac s jn l taenaţ precum beţjaii aera vi-впГ; n ţ - f a c a câţrva paşi iaceţC, sapit

nauuinnl d'à еиЫіюиЖ ce-l Ь к о в -даега, eătand aproape ş i d » nepoată.

tn p l i a cûmo, s e opri p e n t r u a nndi 'mpla tot î n c e n j u r a l i-

т й а д й Ы о а е с , >s«awnatóai- a n a t Гаішіеі. gateş şi tân-

al^noajíüor »aniae: іщеіеіі Ihiiiiefl t h s p a # a . în tot

ineeanaaaivaxăcăitaf tor scurt ş i mc-awiav,«»- caaa?pxfoţnaetQrl depărtate

iaiplainflĂTn f ia In- o vnrzicâ de iritat ce- face- s ä visezi,

cugafî, ss ieenr uşoare şi faeaer реаеаа^ tobiere la

sărt^oit-în.-SfsdaBBeea fieaeT clare. B>aetal 'с*'г«Астім,івиоіА-геа. cu

s fô ixMaV-lMaaalpt dea seamă pentru ee; я%епищш taeatt; fără nici o energie-, iatBwft-de *аві» thrţele din-t e ' e d â ^ . t n n ă n m ntonnUete suflet de a RATT»tneaoaeà. .«Éta e a a e e z a , de a oontemztta, a e a.admîi-a te sfârşit pe

ÜK -apera sa. &i vaiav leaceaagnl ondulare! râu­

lui» şerpuia- e tauaetnire de plopi ma-jesto^t Q* b n n c e . S a ă , aburi albi , pe

te teantert razele І ш е І străbătându-le, le angcBtav fifcoâiMhi I strălucitori , ră-

o d i n e i ^ Mna i a t ă « * într'o r i newanta paza- шапеай c a a târnaţ i de asupra şi m geafcra dórnak i l l em ІІПІІ e e tteea# яяеяавіиГ a**- dee ten lor , acoperind tot

t a t . аввеаак Gar . » i m sezoane oaW itaMf I n a ö n n e a . fl ІпшшваШвіа cm emafc- tnaaaor trebuinţe- m l e t n l i peecanţiune c a nenoate lui

i a r miíwiMhunr, n i muet, o d a i a n u zàV avea ше iubit. e s eaaacft tn'ae fi- »-

intenţiilo eî. şi că tot ee vte-ţueşte sub soare, e s u p u s — din con­tra — asprelor nevoi a ie epocelor, c l imelor ş i materiei .

Insă o f i inţă d e pe lume dispreţuia preotul: ura femeia, o ura inconşti­ent, fă*ă sărat paatä da s e a m a de c a u z a ee pntaae produce Scest efect, o d îspceţuia din instinct.

Adesea, se peeaanea că repetă aşa te Metise, orvmte ie luî Cr ist:

,,Уввмеа> a i ty^ iwiiţc ş i ruta- c e deo­sebire este?" şi el maf adăuga : „S'ar p u t e a s p u n e că D u m n e z e u s i n g u r se s.imte n e m u l ţ u m i t de a c e a s t ă făp­tu r ă " . F e m e i a era c e n t r u d â n s u l co­pi lul s p u r c a t de cnre un poet oa reş i ­care îl namenia. de câteva» ori î a ver­sur i le sale.

noaind aceas tă destăinuire. re­s imţ i o astfel d e emoţie înfricoşătoa­re. Încât, rămase sufocat, cu f igura p l ină de clăbucî de săpun, căcî s e pregătea să se bărbierească. Când se s imţ i iacă$i în stare, de a cugeta, ş i -ş î recapătă grate l i răspunse: „ N u e adevărat, t u miatt , MeLanîo!" D a r ţăranca 'şl pane m i n e n e in imă: „Dumnezeu să шаѴ pedepsească, dacă mint. domnule aeate . Vă s p u n că dânsa se duce în toate serile, îndată ce sora d-tate s e enfcă. Se- trrtâîneT şi se p l i m b ă d e a l u n g u l r â u l u i . De altfel n ' a î decât s ă te duc i să ' l vezi î n t r e 10—11 s ea ra" . Auzind aceas t a , înce tă de a 'şt m a i r ăzu i obrazul , şi începu să se p l imbe cu tă r ie , cum fă­cea întotdeauna în orele sa le de g r a ­vă med i t a ţ i e . Când voi a re începe să

c u r s u l şerpettor al apel , de un fel de vată, uşoaaă şi străvăzătoare. Aba­tele se opri dta nou, pătruns mină în fundul sufletului de o nespasft duio­şie ce-1 năpădea, coprinzând^-f în­treagă fiinţă, de un farmec de neîn-potrîvit.

Şi o îndoiala , o nelinişte vagă , ne­lămuri tă , î l copaiadea, s imţea că se naş te î n eul său una din acele între­bări, pe care n u o lasă fără răspuaa, . .De ce a creat Oueneezeu aceaataf* De oarece noaptea, e des t ina i* eaaa-nuiui , inaeasH*a>pT, repaaentul, ttt> tarei complete, p « i r t r oa să fie mai stravu noaptea ca rina, muît maî dulce ca r e v ă r s a t u l zori lor , şt ca în­se ră r i l e , şi de ce acest a s t r u sedu­că to r şi lent . să fie m u l t m a l poetic decâ t soare le , — şi ca r e a r p ă r e a ur­sit, a t â t e de discret , în a l u m i n a ht-erurî prea de l i ca te şi misterioase p e n t r u l u m i n a zilei, — să facă întu«

Ілші, 13 Anglist, t ^ l i . t»flV«ftSUL LiTERAÄ No. — з .

necimele aâ&ncï, d'abea «trawspa-arente.

Efce ce oare, cea нмй i s cus i tă flörtre pasări le cântăreţe, n o -s'ar odihni c a <}i celelalte în aceste nopţi , $i * m * a -ră liniştea umbrelor c r i n tmtarrie ni fermecătoare? De ce acest ' demi-văl aruncat peste lucruri şi peste Uni­vers? De ce aceasta іптіотате a inl -mei , această emoţixme a surtettftnl, aceas tă moleşeală a corpului? De ce aceasta desfăşurare de seducţimii pe cari oamenii , culcaţi în patnrfle lor, *ricî пті le pot vedea? Cuï e dest inat « c e s t sublim spectacol, aceasta, a-bondenţă de роеиіе ş l Br ism vărsat din cer рте pămâmt?"

Şi abatele s e căznea sft ln$eteagä! Dar iată că te ѵаДе, pe m a r g i n e a

l ivadel , sub botta arborilor muia ţ i tatr'o negwră strălucitoare, apărură două umbre, ce mergeau lipite a n a de ai ta. Bărbatul era mal înal t , şi .ţinea de gât pe araica na, ş i din vre­me, în vreme, o săruta pe frunte. Eî însufleţiră diwfcr'o dată acest peisa­giu nemişcat ce îî îniăsttpa' întritm cadru divin făcut n n m a í pentru ei. P ă r e a u împreună o s i n g u r ă fiinţa, Î imtâ căreî era dest inată această \i-miştită şi tăcută noapte; si el înaintau către preot ca u n răspuns viu, răs­punsul ce îl trimetea Domnul săâ l a a sa întrebare.

Abatele rămase nemişcat , turbu­rat, cu in ima bătându-î furies , pă-itându-i-se că vede plăsmuirea bi­blică, ca amorul Iul Ruth şi al luî Booz, închegarea uneî voinţe a Atot­puternicului , într'unul din acele de­coruri de cari vorbeşte cărţile sfinte.

In mintea sa începu să murmure versetele din Cantique öcs Canti­ques*) strigătele de dorinţă, chemă-rile trupeşti, toată poezia caldă a acestui poem arzător dc îndrăgos­tire. Şi'şî zise: „Poate Dumnezeu a făcut aceste nopţi pentru a voala cu ideal îndrăgostiri le oamenilor". S i îna intea acestei perechi îmbrăţişare ce înainta mereu, da îndărăt şovă­ind. Era poate nepoata sa: dar se întreba de astădată, «io nu va rădea î n greşala de a nu da ascultare Dem­nului său.

Şi Dumnezeu nu încuviinţează oare dragostea, când o in value atât de vizibil cu o astfel de splendoare?

Şi fugi ruşinat, perdut, ca şi elini ar fi îndrăznit să intre într'un tem­plu, unde nu avea nicî un drept de e pătrunde.

Max imi l i an Rohrlicn

CUGETĂRI Vanitatea, >p.ria indiscreţia eî , plă­

teşte recunoştinţa. Bciste.

Totul se poate susţine, afară de ne-consecinţă. Mirabeau.

Cea mai de preţ avere a огаики e inteligenţa. S-Jad Auguslm.

împrejurările і ш fac pe nimeni, éle il manifestă. Ijimnmais.

Să prevezi nenorocirile ca să le în-tânioinî, iar când vin să le induri cu curaj. Ataca* .

KOTE DIN ŢARA

B R E A Z Ă D E S U S — MGSOGRAFIK —

L a o depărtare de tub km. de ca­pitala ţării şi l a vr'o 42 km. de P lo-eşti, pc şos. a u a naţională Bucu-reşti-Predeal se găseşte situată în una din CLIc mai frumoase regiuni ale ţării noastre, valea Prahoviî , comuna B r e a z a , formată din două trupuri: Breaza de jos şi Breaza de sus; cea d'întâiu la 5 km.; iar cea de-a doua la 8 km. depărtare de Câmpina.

Această c o m u n ă având o altitudi­ne de aproap,- 6§0 m. şi tot confor­tul unei adevărate staţiuni cl imate-

А:веЛ<лш s í C e m e i « M

Aceleaşi lucrări tcmles şi azi citm le-al lăsat. O bluză 'vtir'itn părete, o госіше 5« mer, Va fioacalb pe măsuţă*, un pteprterte mtat... Pantaß mici, albaştri', te plâng 'într-un ungher.

Portretul tău priveşte, cu ochi stmezî, din ramă —-Mi-i sinşuui avere, tovarăş de pusMit ! Ş'adtxa-ori când noaptea ïngtàn s meiodmmâ Pe la fexeastră uäutid — шА vpime m să-fi scriu,..

într'un pahar pe masă o ymUdâ tmmoză Mat galbena, şi rece ca faţa tmuî m&rt. . Te amândoi aceeaşi tristă metamerf'ozm Ше-а îmbmeat în doliul, ce я urma ta U port!

Am vrut să văd privirea-Ч cumva êe mu mă 'nşală Cum rna 'nşelat adesa un tri« áwíresaril, jDer când s'o iau în mână, pei.aM см petaM — Ca fericirea rtoaslrâ — pe jt>s л * risipit !

Şjacvm privesc, iubito, risipa de fœtaHe Шп trista mea mimoză ce nu im-m.1 Mal-ѳ чг aar Şi m'a cuprins, deodată, o-wa mdtimá jak Co lacrimă căzuta în apa dm paterni

1». Iov .

*) Cuntarea cânturilor.

тісе, a devenit îb irttttroiï ar/I o con-iuwfnţă serioasă ţwntru oeleiailie lo­calităţi de pe val^a F r a h w H .

'19intve cele două trupuri din care am s p u s că se сотяряпе această co­mună , cea mai vizitálja de риЬЙе Sn t impa l ѵегй este c o m u n a Шгеепа-de-sus, astăzi proprietat*a prânţo-lifl Basarab-Brâncwriuïn u. Această moşie însă aparţine numai de pe î a 1S08 de casa Brâncoveknu, 'la'pt care reese drotr'o inscripţie ce s<> găseşte fK1 umil din clopotele bisericii sf. Ni­cola* din kicairtate ş i care zice: ,,A-cest cîopot s'a* făcut <ru cheltuiala d-Iuî Jupan Costică Diamandi Sa -egiu la авпі Wser i ca din Breaza se află pe moş ia frat-elni o-tal Sardarnloi Nicolae Saegin".

Despre întemeierea acestei tocafl-tăti ffi despre origina mrmeltri de Breaza, bătrânii localnici povestesc 'terrj»ătoaTi?lîj: In -timpurile vechi, când prin aceste locuri nu trăia ni-înenT, uri cioban senborând de la munie cu turmele sa le s'a oprii în a-ceastă localitate. Faptul ca pe de o parte ti g iunea era bogată în păşun i întinse iar p.: de altă parte pusă Ia adăipos*. de intemperiile atmosferice, í i índ înconjurată de jnr împrejur cu munţi , !'a făcui pe acest ciotian să-ş î construiască o colibă în aceste lo-•Kwrî si să se staîbilească ari pentru •totdeauna.

Într'o dimineaţă păstoriţa pu-«lâiicl laptele să fiarbă, aţipi lângă ioc. Laptele fierbând, dădu pe afară şt stropi pe păstoriţă pe tot obrazul iăcându-i nişte pete cu care rămase toata viaţa.

Păstori; ele prin prejur cum o vă­zură cu acele semne pe faţă. П dete n u m e l e de , .breaza" şi de la această poreclă i-a rămas localităţii numele de Breaza.

Această localitate e cunoscută în­că de mvUă vreme in istoria politi­că şi economică a tări i noastre. Pentru prima oară când se vorbeşte despre ca e pe la anii 1360—1372 când armata ardeleană a luî Voe-vod Nicoiae v, n e a în .contra lui Vladislav Basa rab — domnul ţării româneşti , apoi tocmai mal târziu vedem vorbindu-se iară despre d însa pe ia 1737 cu ocazia războiului cu auslr iac i i pe timpul domniei lui Con­stantin Mavrocordat; apoi pe la 1788 când Nicoiae Mavrogheni bate pe austriac! !a Câmpina şi punându-I pe fugă îl sikişte să se retragă pe la pasul Timeş în Transi lvania. Tot aci — în Breaza — se zice că în tim­pul revoluţiei (1821) ar fi fost ajunşi de eteriştii 'u'í Ips i lant . boerii răs-

vratiţî din Bucureşti care aflând că el părăsise l a ş i i pentru a lua drumul spre Bucureşti , fugiră spre Braşov împreună cu consulii . îps i lante era aproape de Buzău când, auzind de fuga lor, trimese în grabă pe un credincios al său cu câţiva oameni şi cu porunca de a i prinde şi a'i a-

doce legaţi la Bucureşti . Boerii a-•junşî de eterişti, au scăpat gra ţ i e conseSrlo-r pentru care aceştia aveau un deosebit respect,

Deasernenea şi din punct de ve­dere 'iconomic Breaza a jucat un rol important î n vechime, aci f i ind va­m a care azi e l a Predeal. Domnito-тиі Atex Vodă-Olrica a fost acela ca­re a mutat vama de la Câmpina l a ©r.*aza. la 1834, iar de aci a fost m u ­tată consecutiv la Comam'ic, Pat-sada-Sinaia ş i în ce l i din urmă la

definitv l a Predeal. Pe a tunc i •vémïLî aparţinea domnului care •Tí; arenda cui voia, până la 18C4 când ati trecut ta Stat.

Breaza de sus s i tuată într'o fioäS-t iune admirabilă, pe platoul nunaät, Câmpina Brezoi, are o cl imă d in cele mai plăcute. Curăţenia aerului , mirosul aromatic a l florilor şt ier­burilor dau sănătate şi viaţă.

E a se mărgineşte la Vest cu lanţul munţi lor N'istore-ïti, SurdeşM, Vră-hieştî şi dealul Talia, iar ca locali­tăţi cu com. -Ocina şi Talia; la Est, cu sgomotoasa vale ä Prahovif şi corn. Cornul, la nord cu Comarnicul, iar la sud cu Bresaa de jes-Câm-pina.

S e compune din următoarele pa­tru cătune: Breaza dá sus. Gara Beli,-!, Nistoreşt'i şi Surdeşti.

E brăzdată de o mulţ ime de dea­luri dintre care «ele maî vizitate de public în timpul ѵч-ií sunt: Muchia înal tă , Vârful Cetăţii, dealul Sur-deştiior, Bădia, Zănoaga, etc.

Lăsând Ia o parte valea Prahovei , Breaza de s u s mal e străbătută de nenumărate v&i dintre care gbL maT rm-portante sunt:

Temnicul, Plapisul , Văcăreaţa,. V.-Căruntei etc. care dau naştere la nenumărate pârâiaşe cu apă cris­talină, sănătoasă şi bună la gust, cari pe m ă s u r ă çe se depărtează de origina lor, se transformă în pârae, vâlcele ş i văl dintre care cele m a l însemnate sunt: Proviţa . Valea-Târ-sei, Racheriţa, etc. Dintre toate a-costea cea mai mult vizitată e valea. Câmpului care isvorăşte din muntele Vrăbieşti ş i care e caracteristică prin albia el prăpăst ioase , plină de bolovani, aproape inaccesibilă omu­lui şi care dă naştero în drumul el unei cascade numită Vâjâietoare, renumită prin pitorescul ei.

Pr in bogăţiile cu care natura a înzestrat aceste locuri, ş i prin fap­tul că administraţ iunea locală se ocupă foarte âc aproape de interesele comunei iar oameni sunt muncitori şi binevoitori, această localitate mege progresând din ce în ce. c e i a cc face ca numărul vizitatorilor să crească aci în fiecare an.

Viaţa aci e relativ eftină, având la îndemână tot ceea ce-ţî treime; cas î lc în general bune şi de o cu­răţenie exemplară,

Ule ati forma unor vile şi sunt construite pe temelii d e .piatră care a>u o înălţ ime de ceî puţin tfn metru. Pe această temelie sunt aşezate cu multă pricepere ШрПе casei caire în majoritatea caztmter sunt de ste­jar; iar deasupra acestora se i idesc pe 'e ţu care sunt constrei î î "din bâr­n e de fag sau din nuele lipite on pă­mânt amestecat cu pae, dopa cum pnoprieiaraî e mal bogat sau m a i sărac ş i care au t> U l ţ i s t : de cel patin 3 metri i . АсчфегщЫ e făcut din şînErilă. *Heca*e casă a r e cel ptfţm două odăii şi o ssM, altele au câte 3—4 odăi—deţiiiiefe dapă starea peoprietaruîtil . Odasa âra fată pe care e l o. numesc ,діа«а mare" le serweşte de заіою, aesto nn locu-e$te BiwienT ş i ѳ ţ in in totdeauna cu­r a t ! î n această odae Îşi păstrează el tot ceea ce au m a î d* preţ. Cele­la l te odăi ' le ssrvesc de • locuinţă pi«3t>riu-5ns&. Eî d i m în pstmisi da lemn lucrate de eî cu iwutià îngrijire şi priceperi, pe saltele de pae şi se învelesc cu piapftrrn de lână, тат rel triâff s ă r a c i cu stra« făcute de fe­meile lor.

Fiecare casă are împrejur câte o l i v a d a îngrădită, curtea plină do păsări , iâaiul Strâns ş i aranjai cu îngrij ire în patule , vhele grase , — în fine o gospădărie сате aduce mul­tă laudă Ba;eaenilor.

im mijlocul cosuunftl s e află pri­măria; la dreapta; şi la oarecare dis­tanţă de ea « găseşte pentru sigu­ranţa pubiică jamdaTi&eria sittu&tiă cam în faţa conacului; iar în partea s tângă a primăriei e banca popu­lară „Сагадшашиі'", care contribue în m o d simţiter te desvoîtarea стй-tarală ş i econewiică a ao«eteî ІосаФі-tărţi. In faţa bftnciî ş4 la vre-o 300 ет>е-tri de poştă se găseşte ranumitul res­taurant şi berărie „La Lache"", 8*1 e locul de întâlnire al vizM.atoriior, şi tot. aci а-й loc If) *тпф®>\ ѵчгіі <fife­rit,* diatracţii: baluri, свиее?** «*с.-

In ceea ce priveşte moralul locui­torilor bTezerii, putem afirma că el an u n deosebit respect pentru cele sfinte şi pentru autorităţi. Rar să auzi pe aici de crime, furt uri ss6u bătăi, şi atunci când ele se ivesc de sigur că la mij loc trebue să fie vr'un străini. To-ţî surit creştini ortodoxl ; p r e a puţini aparţin altor rituri. La biserică se observă .următorul obi-ceiu: în locurile din faţă stau numai bărbaţii în vârstă şi bătrânii , î n mijloc tinerii, iar l â n g ă use bătrâ­nele. In comună sutU, două biserici: una foarte veche în partea do sud lângă corn. Втеага de joa cu hrarmal sf. Nicoiae. şi la intrarea căreia, gă­sim următoarea tnscriptk:: „Aceas­t ă sfântă şi d-zească biserica, ce se citeşte h r a m u l sf. Nioolae s'au zidit •din emeiie şi s'au înfrumuseţat eu zugrăvea lă precum se vede în zilele prea înălţatuînî domn l o a n Alese Ipsilante-Voevod de robii lui D-ze>â: Popa-Ivan Duhovnicul ot Breaza, presbitu Stanca isiu ihă P o p a M i t e i , Nicolas Frâncn, Istrate Rada, Radu Moldoveanu, Sini ioana, Radu, An­gela . Noembrie 1777. Această biseri­că e azi deservită de doi preoţi : unul titnlar care e şi dirigintele şcoalel ; iar cel l'ait supranmnerar precum şi de 2 cântăreţi. In. t impul verii la a-eeastâ biserică cântă n n cor — -re­lativ bun — improvizat de tinerele şi tinerii Brezeni. E păcat că această biserică care e destul de frecuentată atât de localnici cât şi de visitatori se află într'o stare foarte r.:a d m cauza vechime! care a transformai-o aproape în ruină. Cea l'altă biserică s i tuată în cel'alt capăt, al comunei, spre Comarnic, are hramul Schim­barea la faţă şi e deservită do un s ingur preot şi 2 cântăreţi. Această biserică a fost zidită la 1882, pe rui­nele unei biserici de lemn, de către enoriaşi, ş i reparată în 1892.

(Va urma). Avocat \ t e u Rrätüs«an i i

— No. 33 . UNIVERSUL LITERAR L u n i , 15 August , 1911

GALERIA FIGURILOR CONTIMPORANE

W Mircea Poenani-Bordea

I lustrăm azî galeria noastră a fi­guri lor contimporane cu portretul d-luî Mirceá Poenaru-Bordea, a l dourtea ajutor, de primar al Capita­lei şi acum loc-ţutor de primar. *

Tânăr cult, avocat sârguincios , d. Mircea Poenaru-Bordea intrând în administraţ ia comunală şi-â deschis un câmp nou de m u n c ă în care n u pregetă să calce cu hotărâre.

Viâţainhapemurile din Turcia Şi astăzi încă la not domnesc felu­

rite păreri asupra vieţei pe care o duc acum femeile turce. Scriitoarea engleză Miss Ethel S tewens care. a călătorit de curând în Turcia a pu-blieat un articol asupra vieţii din haremurile turceşti.

Cu cât m a l săracă este femeia tur­că, zice ea, cu atât m a i m u l t ă liber­tate- are, pe când femeia bogată din Turcia, nu poate face un pas , fă­ră ca să nu fie .supraveghiată. Acasă turcoaicele moderne poartă poate cel m a l frumos costum modern din Paris , dar ele n'aú voe să se arate c u el în public, şi trebue să-şî aco­pere faţa cu u n voal.

Aceste păreri sunt foarte cunoscu­te l á noi, dâr despre viaţa pe care o duc Îemeilţ.îrT b a r e m se "spun multe bas*áe. Dü£a i : observaţiunile făcute de á-nal*'St;weris foarte puţini turci fac иічіе^йгсргиі de, a se căsători cu mai 1 multe femei, bă cé este m a l cu­r ios s'a introdus şi în Turcia obice­iul divorţului.

Viaţa claselor de jos n u diferă de loc de aceea din apusul Europei. A-, devărata viaţă de harem se poate eunroşte numai l n r c lasa superioară a poporului turc. Dacă începem cu şeful Statului , vedem că Sultanul în v iaţa sa famil iară nu poate să fie pu» p e aceiaşi treaptă cu nici urmi din. supuşi i s ă i ; cel m a l mulţ i turci au o soţie reală, Sul tanul n'are însă o Sul tană reală. Turcii din aristo­craţie se căsătoresc cu fete din ace­iaşi clasă, pe când Sultanul contrac­tează, legături cu femei din c lasa sclavelor. Turcul de rând nu se uită l a o femee nevoalată, cu escepţia ru­delor şi a servitoarelor, pe când Sul­tanul priveşte în faţă pe orîce femee. Turcii cu s i tuaţiunî înalte 'şl a r a m jază casa după modelul european, pe când Sultanul are o locuinţă o-rientală. Fireşte că în palatul de la Dolma-Bagce nu se găseşte legenda-rite ;femeî, carî fumează din nerghe-lea şi mănâncă şerbeturi, tolănite, pe covoare scumpe, ci femeile din pa­latul Sultanului sunt îmbrăcate eu­ropeneşte, şed pe scaune europene şl poartă corsete din Paris . Ele fumea­ză ţigarete.

Deosebirea între v ia ţa famil iară a Sultanului şi aceea a supuşi lor săi se esplică din faptul, că s'au menţi­nut întocmirile de veacuri. Dar ş l

despre aceste s'au spus multe bas­me; „favoritele" Sultanului n'au

influenţa ce li se atribue. Poate că Sultanul n u favorizează"pe fiica li­nul ţăran cerchez, dur chiar dacă dă naştere unul copil, prin aceasta nu obţine o situaţie deosebită în pa­lat şi nu este altceva d e c â t o -„Că­diţi Efendi". Numaî m a m a fiului cel m a l mare care poate să ,se urce oda­tă p e tron, poartă titlul de „Khareki Sultan". Favoritele Sultanului pot ocupa în m o d trecător o situaţiuno deosebită, dar ele nu poartă nici o-dată titlul de Sultane, care este con­ferit numai principeselor d in sânge imperial.

N u m a i o s ingură f e m e e . din baremul Sultanului are într'a-devăr influenţă, adecă, m a m a lui care poartă n u m e l e , . de . .„Sul­tana Validé". Dé 'oarece Suveranii Turciei contractează , l egături cu sclave n u este lucru rar c a . o sc lavă diri naştere, î n . c a z u l când fiul ei a-, junge Sultan, să ocupe lócul cél dinfâiil dintre femeele din ţară.

Dintre principesele imperiale fie­care îşi arc şi curtea eî cu sc lave şi servitori. Aceste principese primesc în genere o bună educaţiune şi mul­te dintre ele vorbesc diferite l imbi şi sunt muzicante desăvârşite. Pe u n a dintre ele a cunoscut-o m a l de a-proape autoarea şi adică pe Hadi je Sultan, ' o fiică a lui Murád V. De regulă Sul tanul domnitor căsătoreş­te' pé principesa cu bărbaţi în func­ţiuni înalte.

In harem m a i este încă o persoa­n ă , de mare importanţă şi adică Kisler Aga', şeful eunucilor. Pe tim­pul lui Abdul Hamid şeful eunuci­lor din harcin dădea slujbe însem­nate, în schimbul unor mari sume de bani. De l a urcarea pe tron a ac­tualului Sultan, femeile din palatul imperial duc o viaţă m a l liberă. Mohamed V vizitează de pi ldă m a l multe moschee din oraş fiind însoţit de câteva femei, cari fireşte că ră­m â n în trăsură pe când e l ee roagă In moscheă şi în acest interval ele pot să privească Constantinopolul ş i pe locuitorii săi . . . Sc lavia a fost des­fiinţată în Turcia constituţională, dar totuşi ex is tă încă sclavi. Scrii­toarea Stewens spune că soarta lor este bună, de oarece famili i le cart II cumpără nu-I tratează ca pe sclavi « u i servitori, ci c a pe copiii lor. Când a jung mar i proprietarii lor îl însoară.

Conclusiunea scriitoarei engleza este că v iaţa femeilor turce este m a l bună decât a femeilor din vastul Eu­ropei, divorţul este însă ş i pentru ele o plagă.

C. S e i i r t u .

Când îmi răsări ca o minune 'n cale Cu zdmbetu 'nflorit tn coliul buzil, O cale nopţi nu stau să-ml iac iluzii Gândind la taina farmecelor tale.

Cù floarea aninată 'n cuta bluzil Te-asemenl cu roz-albcle-l petale Şi-aşi vrea ca să te cânt in osanale Mi7iune albă, fică a Iluzii.

Tu n'al.să ştii că pentru tine 'n rân-[durl

Un visălor-şl 'ncheagă tainic dorul Că de-ar putea fura lot Universul

Şi nu ştiu al râde sau al sta pe găn-' duri

Compătimind atunci biet visătorul Ce nu-ţl poale 'nchina decât doar

[versul.

Const. Em. Popescu — . «

SFATURI PRACTICE

Cum se deo'sibeşte mătasea de bumbac-Ca să te încredinţezi dacă mă tasea

e cura tă , apropie o bucăţ ică din ea de flacăra unei l u m â n ă r i . Dacă măt.a?ea e curată ss topeşte şi se face sgUTă ca un cărbune, fiar nu se apr inde . Dacă ia foc cu flacăre, a tunc î are b u m b a c .

S O L D A Ţ I D E P L U M B de

F E K X A A D H A U S E R

Era puţin înaintea revoluţiei. La Brienna, un tânăr, care'şi făcea stu­diile pentru a deveni soldat, se a-m u s a în odaia lui făcând manevre de infanterişti de plumb. Fiecare fă­cea haz de el ; el fără a lua s eama la bătăile lor de joc, se desfăta la vederea soldaţilor, înt inş i în l inie de bătăliei, şi radios, îl conducea la; imaginare victorii. Camarazi i săi de şcoală îl tratau'^ de; nebun, de exal­tat, ' de neluminat. El ÎI ascul ta cu' oelii'i mart visători şi surâzând con­tinua à comanda a r m a t e i sale mi­nuscule.

Era s ingura sa mângâere ; serios cum nu era altul el lucra toată ziua, chiar în ti ihpul recreaţiei. 1 Seara, în plăcere de repaus , el sco­tea mici i soldaţi de plumb din cu­tiile l o r 1 şi voVbindude ' cá unor fi­inţe omeneşt i îi trecea în revistă.

•

intr'o seară el a lucrat m a i mult ca de obiceiuj făcea m a n e v r ă sold»» ! ţilor săi cu adevărată moliciune. E-ra în mod vizibil zdrobit de obosea­lă. Dar iată că înt ins pe m a s a sa, e î văzu unul din soldaţii săi de p lumb că se întoarce către camaradul său, şi auzi o voce groasă care zise câ­teva vorbe.

— îmi, pare că împăratul este o-bosit astă-seară.. . .

Tânărul tresări, puse capul între mâini , crezând că visează, dar n u el era deştept.

— Eu am, zise el, o alucinaţie. Luă soldaţii şi î i puse unul câte

unul în cutiile lor. Când cutiile fuso reînchise, tânărul se îndreptă spre pat.

Intr'un moment dat el auzi o voce s labă murmurând:

— împăratu l este obosit astă-seară.

El se întoarse şi văzu că este sHi-gur.

Nehotărât, fricos, el zise trei cu­vinte:

— Cine a vorbit? — Eű m u r m u r ă o mică voce. — Care d-ta? — N'am nume. Eu sunt u n mic

soldat de plumb. Tânărul îngrozit, privia cutiile de

soldaţi resfiraţi pe m a s ă şi văzu foarte clar că capacul de la u n a din ele era ridicat. El se apropie ş i zări, dintre camarazi i săi culcaţi , n u m a i un soldat de plumb făcându-I salutul mil i iăesc.

Tânărul atunci se trânt i pe pat nevoind ă m a l vedea n imic , nici auzi. El s imţ ia că înebuneşte.

*

Câţiva ani m a i târziu, tânărul a-junse căp i tan de artilerie.

La Toulon, el se lupta contra .'en­glezilor şi se distinse printre cele mal brave armate, înmărmur ind trupele sale, de cutezanţa şi ş t i inţa sH, u imind şefii săi de curajul ş i do s iguranţa vederilor sale. D u p ă câ­teva săptămâni Toulon a fost prins, armata victorioasă intră în oraş, şi seara chiar tânărul căpitan, pen­tru pr ima oară de l a campanie a-dormi într'un s o m n adânc. El care de obiceiu dormea tot înarmat , el care se scula la cel mai mic sgomot dormea astfel?

Este că el şt ia treaba sa termina­tă, şi avea dreptul de a se repauza un moment. I n t impul nopţeî el visa, v isa că era la Br ienna şi că se juca cu soldaţi i de plumb şi vedea foarte distinct că unul dintre infan­teriştii lui făcea înaintea lui salu­tul mil ităresc şi zise :

— î m p ă r a t u l este foarte obosit astă-seară.

Căpitanul se sculă, îşi frecă ochii ; se făcuse ziua mare. El se spălă, se îmbrăcă, eşi şi gânditor murmură:

— împărate! . i . împărate! . . . Este oare posibi l? Micul soldat de p lumb a spus adevărul?.. . Dar el auzi ia­

răşi o mică voce murmurând. Micul soldat n u se poate înşela.

El s j întoarse în partea de unde vocea era plecată şi zări, cocoţat pe o piatră un soldat de pluimb care îl saluta şi privia fix. Momentan apa­riţia era dispărută.

* Elevul delà Brienna, căpitanul de

Toulon, Napoleon Bona-Parte este împărat. D imineaţa chiar el a fost sfânt, seara el a primit ambasadori i puterilor şi general i i armatelor sale. Era obosit la extisem. Alăturată do superba c a m e r ă de reeepţiune, este o mică celulă mobilată de un pat de tabără şi de un scaun.

Oropsind patul cel mare de para­dă, împăratul se duse să se culce în celula sa. N u după mult t imp el a-dormi. Dar iată că zăreşte într'un vis, micul s ă u soldat de plumb de altă dată care; m u r m u r a încă.

— împăratu l este foarte obosit astă-seară.

Şi împăratul tresări. Şi Întrebă ? Cine a vorbit?

— Eu, murmură mica voce. — Care d-ta?

N'am nume, şi eu sunt un mic s>öldat de plumb.

împăratu l cugeta u n moment şi reluă :

— Tu n'ai nume? Vrei ceva? — Vreau, Sire. — Ei bine tu te vel numi Stea. — Vreau Sire, dar voi f i ? — Tu vel fi soldat în vechea m e a

gardă. — Vreau Sire, dar la ce voi serv i? î m p ă r a t u l reflectă şi zise : — La ce veî servi ? A te bate fără

a zice nici odată nimic. — Sire, zise soldatul de plumb, eű

m ă voi bato şi nu voi zice nici odată nimic. Dar vă previu de acoasta, că eu un moment înainte de a muri, voi vorbi o u l t imă dată. Şi vă voî zi­ce înainte de a muri, ceea ce am zis totdeauna.

„ împăratu l este obosit astă-seară. Când voi zice aceasta, eu voi fl pe

punctul de a mur i şi voi veţi fi a-proape de a fi învins .

* După câteva zile, împăratul tre

când vechea sa gardă în revistă, re­marcă un recrut nou. El se uimi şi întrebă colonelul cine este acest soldat?

— Dar voi î l cunoaşteţ i Sire, II ch iamă Stea, el mi-a dat un cuvânt semnat de m â n a voastră rugându-m ă de a-1 accepta în regimentul său.

împăratu l turburat se apropie de soldat.

— Te numeşt i Stea? Soldatul placă capul , ca pentru a'

zice da. — Pentru ce n u zici da? Tu poţi

vorbi. — Soldatul ap lecă capul cum pen­

tru a zice nu. Atunci împăratu l îş i amint i şi

gânditor zise: — Eşti mut? Soldatul făcu semn

că da. Şi împăratul înainta, între­bând încă odată dacă n'a visat?.

* Soldatul Stea, totdeauna mut se

lupta ca un leu pe toate câmpuri le de bătaie. N'a putut nici odată de­veni ofiţer, dar după puţ in deveni cavaler al ordinului „Leg iunea de Onoare" şi nici odată crucea n'a fos* a şa de bine purtată.

In fiecare dată când trecet pe lân­g ă el împăratul î l zicea:

— Bună ziua Stea. Şi îşi cont inua drumul fericit ae

а vedea, pe Stea totdeauna mut. Căci el îşi amintea , de vorbele mi­cului soldat de plumb.

— Când eu voiu vorbi, voiu fi pe punctul de a muri şi voi aproape d? a fi învins.

*

După victorii, înfrângerile. împăratu l p lecă pentru insu la

Elba. El luă pe soldatul Stea cu el. El era totdeauna mut.

î m p ă r a t u l cugeta a reveni în Franţa . El reveni. Era parcă trudit

Luni, 15 August, 1!)H. UNIVERSUL LITERAR No. 3 3 . — 5 .

de oboseală şl vorbi soldatului . Stea era totdeauna mut.

Şi încrezător împăratul traversă Franţa şi se reurcă pe tron.

Dar iată că aliaţi i reîncep a se rescula contra luî Napoleon.

El fără a-şi pierde cumpătul , .scu­lat de armate se bate în fiecare zi tot deauna viteaz, totdeauna învingător, dar totdeauna încrezător în viitor căci Stea era totdeauna mut.

In mijlocul acestor înfrângeri îm­păratul sfârşi prin a se întreba dacă Stea n 'a minţit .

N u e l n 'a minţit . *

Waterloo! iată Waterloo! Lupta este aspră. Ul t imul care

s ingur résista încă. . . . î m p ă r a t u l din vârful unei movile, ' inspectează câmpia. î n a r m a t cu un och ian el caută. . . . Caută Steaua. Şi iată că îl zăreşte. Grenadierul este în picioa­re şi se luptă. în desperare. Deodată el cade, lovit de o bombă. Ş i împă­ratul, pal id ca un cadavru lasă. să scape din m â in i runeta аркорііп-du-se.

— Stea Jste aproape de-a muri . . . a vorbit?

I n imaginaţ ia sä, el crezu că vo­cea soldatului răsuna la urechile sale, ca a l tădată l a Brienna, şi ca atuncî el gândea că sc vedea suit pe o piatră, a lăturea de el un mic sol­dat do plumb.

împăratul n'aude nimic. împăra­tul nu vede nimic.

Atuncî curajul î l reia. -— Cine ştie. Totul nu este poate

terminat?... t

Stea nu este a şa de grav rănit. Şi împăratu l inspecta orizontul

încrezător. *

Dar iată că targelo purtate de am­bulanţe treceau pe dinaintea lui.

Ele defilau încet, trist, câte zece, câte două-zecl câte trei-zecl...

Deodată împăratul , între doui re­cunoscu pe soldatul Stea.

Ca un nebun, ed descinse de pe cal şi părăsind mareşal i i rămaş i înmăr­muriţ i s e . a r u n c ă pe rănit care era palid, ţeapăn ca un mort.

— Biet soldat ! zise împăratul . P e urmă se adresă ambulanţi lor. — A vorbit? — Nu Sire, este mut. Şi împăratul respiră. Dar iată că

aude o voce înăbuşi tă ieşită din ca­davrul zisului Stea:

— împăratu l este foarte obosit astă-seară, zise această voce. Şi îm­păratul pentru pr ima oară tn v ia ţa sa leşină.

L a S-ta Elena împăratul se juca ca a l tă dată cu mici i soldaţi de plumb. Ca altă el le făcea manevre oonducându-I l a victorii imaginare .

El trăgea cu ureatiea uneori, spe­rând că unul din el va vorbi, saiu-tându-I ca ace la de odinioară cu dulcele nume de împărat .

Dar т і Д І soldaţ i de p lumb sunt muţi .

Nici odată ei nu vor m a l vorbi. Stea este mort. . . împăratu l este în­

vins. Micii soldaţi do. p lumb nu vor mal

vorbi. L u c i a X c a g o c

P R O V E R B E

Cine de cuvânt nu înţelege, nici de ciomege.

Incarcă-ţî dobitocul nană unde e so­rocul.

Cucul până nu vede mugur nu cântă.

Unde este stârvul acolo se adenă cioriie.

Cine are tovarăş nerod ajunge de pe pod în glod.

Unde sunt două cumnate caseie 's ъ е т а ш г а і е .

e . :

VEDERE ШШ OLT

U n a d i n c e l e m a î f r u m o a s e d i n O l t e n i a , d e o p a r t e m ă n ă s t i r e a C o z î a , d e e c a l a U ä c a l e a f e r a t ă , i u m i j l o c O l t u l , i a r i n f u n d p e r s p e c t i v a C a r p a g î l o r .

T R E I G A R O A F E

...Şi să le porţi tn pär de vraî. La piept... la cingătoare. Acelaş farmec Vast sim(it

Aeeeaş înfiorare!...

Le-am sărutat de mü de ori Şi spusu-le-ajn toi dorul; De vraî săruta-le şi tu — l-atât de sfânt fiorul !

De vraî sărută-le şi tu Atât dc mândre1 s ele!... Şi'n fiecare floare-a m pus. Din dorurile mele...

De-o fi să le 'nlelegî, tu vin, Te-aştept surâzătoare Frumoasa mea cu ele 'r? păr, La piept sau cingătoare !...

Const. S. Spirescn

LEGENDE POPULARE

Dumnezeu şi Sfântul Petru Era odată o vreme, când Dumne

zeu şi cu sfântul Petru umblau pe pământ. Pe atunci lumea era bună ş i . p ă m â n t u l curat (virgin). Astăzi, Dumnezeu şi cu Sfântul Petru nu maî umblă pe pământ , pentru că lu­mea s'a făcut de tot rea şi pământul este cu totul spurcat. Atuncî când Dumnezeu şi cu Sfântul Petru um­blau pe pământ era o femee săraca, şi avea o casă de copii, toţî mic i ca ulcelile. Şi vădana ceea neavând ce să le dea să mănânce , eî p lângeau de foame; aşa fel că ţi se rupea ini­m a de milă dacă i-aî fi auzit. Femeea ca să'î împace, pusese în foc o turtă de bal igă .de vacă spunându - l s :

— Tăceţi, dragii mameï copilaşi că, am pus în foc să se coacă o azi-m ă de făină de grâu şi s'a coaco în­dată şi-ţi m â n c a şi vă veţi sătura.

Şi bieţii copil fiind rupţi de foame şi văzând că mă-sa îî tot a m â n ă cu scosul turtei din foc ca s'o mănânce , el hojma o întrebau:

— Mamă, da nu s'a m a l copt tur­ta? Da scoatc-o că, fie cum o fi, că o m â n c ă m şi mal ne coaptă.

— Ica îndată, puiî mamei , n u m a i o leacă m a l aşteptaţi.

Că mult aţi aşteptat şi puţin, m a i aveţi de aşteptat. Că dacă veţi mai aştepta o leacă, ea se va .coace m a l bine şi va fi maî' bună şi tot pentru voï va fi biné că, doar în sat la alţi copil n'are s'o ducă mama. Aţi auzit voî vorba că, cine rabdă un ceas , trăeşte un an maî mult? ' •

— M a m ă , ' scoate-o, m a m ă , că nu mal putem aştepta, îî răspundeau ei.

Şi tot aşa vorbeau copiii cü mă-sa care-î tot a m â n a cu minciuna. Şi pe când tot verbiau el aşa, vine în casa la dânşi i doi uncheşî , bătrâni, bă­trâni. Şi cum au intrat eî colo, a i i zi'î:

— Bună ziua, femee! — .Mulţumim, dumneavoastră ,

moşi bătrâni. — Da, ce facî, ce lucrezi, femee

haï? . — Ce să fac? Ia eii copilaşi i , aceş­

tia, mânca-i-ar norocul că-s mici , mic i toţi şi multe le trebue şi n'am nicî de unele m ă rog, ca o femee vă­dană, săracă. Că, or icum ar fi omul, mare, mic, greul nu-1 lasă; trebue sa. mănânce şi m a l multe nu. Acum eî tot p lâng de foame. Şi neavând ce să le daü să mânânce , a m p u s o ba­l igă în spuză şi-I tot amăgesc că-î az imă de făină de grâu. Şi cu atâta le maî opresc plânsul .

— Bine. femee, pricepem noi сз spuî tu. Da, ia scoate-o că-î coapta.

Şi scoţând femeea turta o găsi de făină de grâu. Mare-I fu m i r a r e a , când o văzu aşa. O dădu l a copil să o mănânce; li se păru miere. Dum­nezeu prin puterea care este n e m ă r ­ginită, făcuse minunăţ ia ceea.. Afară de asta ÎI umplu casa de a u r . Atuncî femeia văzând aşa, înţelese că. cel doi bătrâni, sunt D u m n e z e u şi cu Sfântul Petru. Acum D u m n e z e u îî s.puse:

— Uite, femee hăî,' a c u m a l b a n i , cu carî po ţ i să faci orîce. Fă- ţ î ţie ce vreî, d a r să nu u i ţ i şi 'ce ţi-oî spune eu. Să faci milosteni i câ te maî mul t e . Să te duc î p r i n cutare loc şi să ajutî pe toţ î o a m e n i i a m ă r â ţ i , şi necăjiţi .

D u p ă a s t a D u m n e z e u şi cu .sfântul P e t r u se d u s e r ă de acolo, u n d e vor fi avu t t r e a b ă . In u r m ă femeia se duse pe unde-î spusese Dumnezeu şi f ăcu

tot ce i se spusese. Maî pe urmă cui cându-se pe acolo, şi adormind, c â r d se trezi era în nişte palate, făcuta tot prin puterea luî Dumnezeu. Acum Dumnezeu se arătă acolo la dânsa din nou. El o întrebă dacă a făcut ce i-a poruncit şi ea a răspuns că a făcut totul. Dumnezeu atr/.icţî îî spuse, că pentru că s'a ţinut de vor­bă, o face regină.

După asta Dumnezeu şi cu Sfân­tul Petru ducându-se de acolo şi mer­gând mult . pe..un drum, ajunse la o nuntă. Nişte băeţl r ă i , . cum .este <;-biceiul acestora, începură^să, .râdă. de Dumnezeu şi de sfânţ'ui^P.eiru pe cari nu-î cunoşteau cinë^u^'igjemru că erau schimbaţi în d^o^unclii.aş,!, bă­trâni. Atunci D-zeu, . îş î vârî cârja în pământ c'un deget, şi spuse s'o scoată şi n imeni n'au putut-o scoate. Dumnezeu o scoase numai c'un de­get. Atuncî se făcură acolo un lac mare de apă ş i înecă toata lumea.

_ IV. M a t e e s e e .

Ilustraţia noastră colorată U n copil ucis de curentul electric

Din Giurgiu s'a comunicat deuinăzl „Univesulul" ştirea unei nenorociri întâmplate la casa maşini lor pentru al imentarea oraşului cu apă.

Copilul Florea Drume Parvin , în vârstă de 1 3 ani , trecând de acasă spre viile oraşului , ' pe l â n g ă casa maşinilor, a văzut că păsăric i l i ce se aşezau pe doua fire suspendate pe stâlpi de ' fer ca cele de la telegraf, cădeau "jos moarte. Lucrul acesta îl făcu atât de curios , în cât se urcă s u s pë stâlp să vadă' ce este. Ajun­gând însă s u s fu lovit de curentul electric şi căzu jos mort.

Trecătorii, martori al nenorocire! n'au mal putut da copilului nici un ajutor.

I lustraţia colorată din pr ima pa­gină a numărulu i nostru die azi re­prezintă scena nenorocire! care a im­presionat adânc tot oraşul.

, o . — No. S3. 4mi ; t v T ^

3 = 2 X Í L T R o m a n o r i g i n a l d e I . ANDREI

1*

^•fle opr i In prag, f a s u o a s e s m ca* «alistic c u m a e u a c b t u l c e 4 ţinea în fcâni ei Sfios m apropie de dânşi i . * Maria trtfaari l a apropierea lui s i l«n t i e m u r uşor, i l sgtuéoia trupul «I Răpind.

Când Dmulescu SI Întrebă « c a r t Z/Сл ctfuta a ic i f" feürtana s e d e » ворѳгі | і c u o « ѳ е е 4 r e « a r 6 t e e a » e i se Încet : < — A m venit , амрй dat ina noas t ră

e a - m i cură* n e p o a t a de #&са4еЗ» s ă ­vârşite... SÖÖ eft t a o e M I * î n o m a l ^•alorează Ш&АЙЯ toate acestea, â a x b iubeam paea muH, c a l a aceasta & aă o pat uita. ,

Mar ia însă. m -apăra ca de o vede­nie grozava.

Atârnată da g&tul lui George, stri­ca івігішмк : jj — Fugi . . . fogt , n M aft m i m ă a-tingî m&cax.

Când (meseu eï eei înce t d m casa , a m i n t k i l â vieţeî trftite 31 năpădi ta fül let , s i c u u n p l â x e î n i » » d a t s e Uni tat m a î «ral t d e i u b i t e i eî.

Ш

E r a t n dmiieaţa zâe l d e € Iar Ihuarifi. I Toată noaptea « i n s e s B , faur a c u m nori i descărcaţi , atergaiö sprinteni fe ceriîl mohorât. ' P r i n aerul îngheţat , fulgi marL resleţî, se învârteau greoi, apoi ve­neau de se aşezau osteniţ i pe ce în­tâ lneau î n cale şi rămâneau lipiţi.

Nicî o adiere de vânt n u se s im-jţea, ş i prin tăcerea profundă, d o a r ÏUlgiï m a l dădeau v iaţă naturel moarto.

P ă m â n t u l se acoperise cu m a n t i a lui a lbă şi numai p e alocuri satele tntroenite pătau nemărgini tul înt ins ş i alb.

Peste întreaga omenire domnea u n aer de sărbătoare, e reveria re­l ig ioasă ce face pe o m m a î bun, m a î blând, m a î îngăduitor. • E r a z i u a botezului Mântuitorului, тгав când. şi el făcuse pr imul p a s î n lumea p e care visul îùï de refor­mator o vedea de pe atunci.

T â r g u l sa ridicase de odată ca din pământ , construit d m nou de so­cietăţile de asigurare, care cu capi­talul asigurat, tocmise o adevărată armată de nraeş'tri să-1 rezidească. Şi cu casele noul, netermmate încă, părea şi el gătit de sărbătoare.

P r i n zdrenţele de nori cenuşii , sclipiri de raze scânte^toare ţâş­neau cu îmbelsugare, revărsându-ee pe ease, pe câmpii , pe înt insul pus­tiu, — apoi, noriî risipindu-se, o lumină feerică, reflectată de a l b e a ţ i zăpezel, se lăţi peste tdt.

Oamûniï gătiţi ş i veseli, se îndrep­tau spre locaşul sfânt, In care cu i-n i m a deschisă, cu o evlavie cucer­nică, se r u g a u Dumnezâiri l pentru ertaea păcatelor.

De odată, p r i n tăcere, clopotele cu sunetul metalic t făgănat , începu să-şi împrăştie prin aer chemarea duioasă şi credincioşii întârziaţi păşeau într'acolo.

D u p ă ce botezul se termină, lumea adunată nu se risipi, ci, î n g h e s u u v du-se, intra zorită în curtea Ьіяэгь cel neîncăpătoare.

Era cununia lui Dinulescu. Lungi şiruri de săni i uşoare, co­

borau drumul de l a curte spre bi­serică.

Prietenii intimi aï lui Dinulescu venise din depărtări să-şi sărbăto­rească prietenul.

In bisericuţa strimtă era tăcere. Pr in foşnetele rochilor de m ă ­

tase, abea se dist ingea câte o şoaptă grăbită, apoi pierea şi ea.

Pr in îmbulzeală se dist ingă» prin mijloc o dungă roşie, un covor în­gus t ce ducea de la scară p â n ă la

— URMARE — altar, străjuită de dona ziduri conv pacte de curioşi .

Pes t e toată această lume cochetă p lutea o enervare, un neas tâmpăr greii s tăpânit; i a r preoţi i d in aJtax Iţa t t e t privirile leneşe , âomo&le, *& luneca peste tot.

i n pridvor «ora l catedralei d i n Te­cuci ДОааа Înghesuit , aş teptând d o a r u n э а к т а і a l çefUluL epre a-şî ШЩ& ta car a r m o n i a .

Deodată muzica, tecepu i m m a r s puternic.

Ou o mişcare bruscă, capete!» ae Întoarse, c a l a e comandă t n a p » usa, de unde trebuia, s ă s e ftneent mirii ş i u n m u r m u r de admiraţ ia e e ridică î n c e t

In prag a p ă r a mireasa , tn т б Ы а eî albă, strălucitoare. Mergea « s e r l a braţul une i doamne î a vârstă , cave c u o privire caldă, o învă lu ia

Era î n p r a d a une i жшгѵагі voioa-M, ee o îfteea s a treanare uşor.

OcMi m ă t ă s o s ! ş i negri , i sa ro­teau s o o ş l peste m a i f i m e a d e capete.

Perdută tn da*te la e l spumoasa , t n аЗЬзафа rocii iei , p ă r e a m e i cu­r â n d o păpuse , exp*isă î n v i tr ina u-n u l m a g a s i n luxos. . . D m o l e s c u , a-păru p e dată la braţul n a ş a l o î e ă o ş i cu u n m e r s s igur, stăpânit , pă ­şea p e eovortfl g r o s d i n mtjloc.

Cu o uşoară încl inare dán c a p , sa lu ta m u l ţ i m e a ce-í surâdea voioa­să şi se opri l ângă Maria.

Corul rupse tăcerea cu imnul lui de b u n sosit, ş i în ochii mixesieï apă­rură dlâ odată două boabe dw tor crăml cristaline oe căzură sab pleoape, ca două picături de dia­mant.

E r a bucuria clipelor aşteptate î n inima eî de fecioară, ş i realizarea visului -atât de* m ul t dorit. •

Valurile da note iabucaeaü î n tri­luri armonizate , ş i vibrau dulce In încăperea strimtă, ca coardele unei harpe, ciupite de o m â n ă Dumneze­iască , apoi cădeau asupra capetelor plecata, domol, pottolite. Când ulti­m a notă se st inse încet, perdeaua din mij locul catapetesms'i эе dădu uşor Ia o parte, şi protoereul j-ade-ţulul, însoţit de câţi-va preoţi, păşi până l â n g ă m a s a aşezată î n faţă.

Maria ргіѵза l a toate aceste pre­gătiri noui pentru dânsa , c u o ne­răbdare de copil, căruia fie-care lu­cru nou, ÎI dă o n o u ă bucurie.

Protoereul, un o m între dioaă vârslte, după ce săvârş i actul reli­gios, ţ inu o scurtă cuvântară, î n care ÎI Laudă voinţa el nestrămutată şi binele ce va decurge d in aceas iă faptă ; apoî corul î i acoperi ultimu-î cuvât cu u n — amin — zis încet, par'că şoptit.

O rază scântaetoare ee furişă prin-tr'un g e a m de s u s ş i c ă z u pe capul

miresei, c a o pulbere de aur, cernlîă cu îmbelşugate .

Emoţ ia fericire! o doborâse deo­dată şi c u un plâns domol, căzu î n genuchî în faţa altarului.

Şedea cu mâini le împreunate pen­tru rugă, iar ochii el se f ixase pe chipul ao?lui martir, ce suferise a-tâta pentru un ideal.

Cum şedea perdută în g â n d u r l e eî, de odată i se păru că chipul zu­grăvit ia forme vii, se desprinde din cadrul lemnului văpsi t ş i păşeşte încet către dânsa, binecuvântând-o.

Raza de soare o învă lu ia în lu­mina ei sclipitoare, ş i a şa scăldată de lumină, părea însăş i o întrupare dumnezeiască.

Când se ridică, era liniştită. Ochii eî frumoşi păreau luminaţ i

de o lumină cerească, ş i cu scliptrT nespus de dulcî îşi învă lu ia alesu* inimei ei.

Se s imţea m a l uşoară a c u m când după rugă ferbintä. adresată celuî A-

totpuiternlc, ï ae dăduse cu tot 9u> fletuL -y

A p u c â n d *fr*ţti2 mire lu i «Ï, 11 s trângea cu o tremurare uşoară, îndoindu-se par'că, d a c i tofiti a-eestea s u n i cu adevărat , satt sunt i luzii le unul via fermecător.. .

Când sania, de l a scară porni de­odată cu o smucitură, « a tnchtee ochii In prada unu'i n o i a n d» gân­duri frumoase, ş i i ee părea că zboară î n a l te ішпі .

Ш

B o m ă n i a « m d a n s a prinsă de friyuriJtj aviaţ iei .

Această fffîBţt tftn&ră ce zăcuse «tâlta t imp івсіііяа Ы teoremele fta-«tttatüor, btase u n avân t ameţitor, ci orît» a l t ă deecoperire trecea pe n» ЛяМел plen, ecaipeKtă <b aviaţie .

D o n i bDgXtaef români oferise ta­rei u a Zeppelin e a o r m şi statal-тяфж a l armatei tjS f i iaiiseae câţi­v a ofiţeri b a m i c l ^ pas ionaţ i s ă atudara» т е е я а і я в т і t i conducerea а с е я Ш astroatat uriaş.

Se umtÊam u n mmüag de Bviaţle cum n a m a î avusese vre-odaită Ro­m â n i a şt ргвюіогі enorme eraü des­t inat* aviatori lor înârăzse ţ l ; dar şl •ooadiţiuniis erau dintre cele mar grele.

în tâ iu l premiu era de distanţă. Trebuia рагсшзаа d is tanţa Iaţl-

Bucuregtl c a c s o s ingura etapă i a Teeupl.

Maximul timpului era de două-цреееесе ere. . . .

Al éwritoa premiu ijre de îrtălţrme. Toţî aviatorii trebuiau să aibă pe a* paratele l o r instrumente precise, cu care se va controla înăl ţ imea.

Al treilea şt ce l m a î grea, era die* legarea problemei următoare :

Aerostatul e e trebuia să planeze l a o înălţ ime de trei suta de metri , r a a v e a sub nacela d in mijloc, o punte lată de cincisprezece metri şi l u n g ă de douăzeci ş i cinci.

Această punte era susţ iuuta de patru frânghii puternice şi lăsată în jos, l a o distanţă de douăzeci de metri sub nacelă. Pitotul care pu­tea ateri'sa pe această punte, era câşt igătorul premiului de doua sute cincizeci de miî dö lei.

Meet ing«! ţ inea trei zue — pentru fiecare premiu câte o zi.

Era în dimineaţa zilei de 25 À-prilie.

Pe imperiala otelului „Traian" din la ş i , Dinulescu şedea tăcut l a o m a s ă şi sorbea domol d in ciocolata ce i ве servise în pripă. Lângă dân­sul, Maria, l iniştită ş i încrezătoare, 11 privea duios .

Cu ochii eî negri, catifelaţi, 11 În­văluia în u n a din acele priviri dulci, mângâioase , ce inspiră curaj î n mo­mente solemne.

Dinulescu aprinse o ţ igară şi ner­vos , t răgea fumul a l b ş i des «e eşea în valuri.

Era sub imperiul momentu lu i de­cisiv, când firea omenească devine tăcuta, ursuză, adesea supărătoare.

Cu ochii păltrunzători, cercetă o-rtzontul ca şi cum l-ar fi îmtrebat pe el de isbftnda ce o aştepta, apoi se întoarse catrw Maria.

— Ce zici, Marie Mâine l a ceasul ăsta, v o m fi învingători sau. , şi el nu termină fraza.

— Dragă George, dacă al vre-o presimţire, dacă i n i m a îţi spune să nu pleci, maî bine pretextaază ceva

şi rămâî, dar drept îţi spun, mie par'că îmi spune cine-va că vom în­vinge, ş i apoî cine poate să-ţi re­ziste ?

Dinulescu privea Înaintea! luî, cu privirea fixă, par'că şi-ar fi con­sultat s ingur inima, apoî r idicând de odată capul, ca trezit dintr'un via :

— Da.. . şi eu presimt CU voî În­vinge, dar cine ştie.. . ş i l a acest cu­vânt ridică întrebător din umeri.

Erau ceasurile cinci , ş i plecarea trebuia să fie la şapte.

Maî avea două ceasuri şi cum nu şt ia o i să mai facă, zise Măriei :

— Ha ï să l u ă m o tră&ură s i ea mergem să vedem pe „Erete".

„Erate" era n u m e l e ee dădu»* ma­şinal lumea care » vtosuse întâia oară, #i „Etó le" a b a t a a s e f i eL ,

U n mic punct de ioc as aprinsese l a răaărit ş i soarele venea eă scalde totul î n l u m i a t lui b m e f ă c ă t o a n .

Ţâşnir i de reze асашаееееаге se împrăşt iau cu imbelşQgar» pesite tot ş i «t imrfle a s u d a t e de răceala nop-. $eî, ee&nteàaA î a mi i d e culori. De odată astrul scăpă de pe culmea dealului , ş i acuma privea zglobiu, ca ochiul unul copil somnoros şi veseL.

O ploaie dô i e c s e revărsa peste с а п ф Ц , peste er&s, peate U t ce în­tâlnea în cale, e i soarele luaftiaoîţ, aa ridica încet, greoi , c a u n enorm balon de l o c і т р ш а de o maş ină .

DÚHrleeeu .se uită î a ochii Marùtf, ee- l I s v ă l m a iatr'o privire dsa^Sr la$e, dulce.

L u m i n a c e abunda , M risipise de odată toată îndo ia la d in suflet, ş i a c u m încrezător t n sine, privea maî domolit.

Ceilalţi a viat sul s e cobora ră şi <J1 în balcon, şi preocupaţi, abia se sa ­lutar*.

Fiecare avea. pe fa ţă acea tainică întrebare, ee ctiinue eroi în momen­tul decisiv.

Dinulescu se cobora cu Maria în-Odt în stradă şi l u â n d o trăsură ae Îndreptară spre Copou.

Când intrară î n î tompona , aerul curat ce e x a l a d in Irunzişul des, î l înviora, dar î l făcu şi m a l nerăbdă­tor.

P e câmpia din susul scoale! nor­male , se vedeau aeroplanele la rând, păzite de oamwnil de serviciu.

Erau asemenea unor fluturi e-normî, amorţiţi de î r igu l de peste noapte, ce a c u m şi-ar înt inde aripe­le ţepene în bătaia soarelui.

Erau şase de toate. Sportmenil i n d r i s n e ţ i ş i iscusiţi ,

atraşi de cela o su tă de mi i de lei, veniră d in depărtări să-şi arate cu­rajul lor fără s eamăn .

Dinulescu era însă s igur de su­perioritatea amaratului său , în tot ce priveşte tehnica şi solidaritatea.. . U n s ingur gând î l m a l muncea , mo­toarele, dar î ţ i z icea că d a c ă nu i-au dat de bănui t n imic p â n ă acum — vor putea reztata.

Erau ceasurite şease ş i jumătate ş i IaşuL înşti inţat d e m a î înainte de o'xat plecăxel, umpluse câmpul destul de mare .

Din şase maş in i , două erau bipla-ne, iar celelalte monoplane .

Peste larma, lumii grămădite , sgo-motul moitoiaireloT înoarcate părea abârnâuul unor insecte, ce-şl încear­că par'că aripele s ă sboare.

L a şapte, c â n d comis ia însărcina­tă cu regulamentare* s toruri lor dete pr imul eamnai , u n a dintre a-ceäte păsări a lergă câtva t imp pe pământ , ş i de odată îşî luă sborul grăbită.

B i n cinci în cinci minute se dedea drumul ia câte o m a ş i n ă , ce, nerăb­dătoare, a l e : j a pe roţile «I micî ş i pleca grăbită pe de-astrpra oraşului , ca nişte cocori enormi, atraşi In spre sud.

P e valea oe se înt inde la poalele laşu lu i se vădeau din ce în ce m a l mici, m a î diforme, păreau m a l mult un rol de insecte ţâşnind din vre-o scorbură de copac.

Dinulescu aştepta rândul cel din urmă.

Aceasta fusese dorinţa lui, căci, zicea : sunt acasă la mine.

Şedea liniştit în nacelă, alături de Maria, care, încrezătoare, n u se deslipea u n m i n u t de el .

Pr iveau veseli, cum fiecare Îşi lua sborul g„'3it, eu dorinţa de a sorbi d is tanţa ce-1 despărţea de predeca sor.

A se cit i armarea In „Universal Literar" care va apare Duminica vüV toare.

Luai, 13 August. 1911. UNIVERSUL LITERAR N o . 3 3 .

V EjRSTAR C. LAZAREVICI —

^WERTHER"

Viaţa care acuma se denţepta a> І&Щ aducea puţin oaim t n viaţa» car» clocotea într'însuL Zgomotul dfe paet' de l â n g ă uşa luî , parcă-î m a î opnea gândurile a ş a c& aţipi puţin pe -jpmătate adojanit,, pe. jumătaţ*. 'deştept, având naeinie Inainten ШЛ chipul Măriei, catepliiBă dacoimetâV rie ae furişa în spre el! ş i dispunea la»

*cel mai mic sgomot dm afa*ă. i Când se sculă şi eşi afară, trecu ,pe dinaintea uşel delà oda ia Marleî 'cu un fel de grabă «I spaima, şi a-ipraape îl păru bine d b nk> v&au. Când se înapoie acasă, cbelneriţa ju­decătorului Perinovicï, care servea îşi pe Marias H «f i înainte çî-ï dădu: un răvăşel. RivaşuLnu ora. în . pilc, n'avea nicî adresă şi Svea următo­rul cuprins:

„D-voastră incă. dor me aţi când a venit căruţa mătuşei luî Mladen de la ţară, ca sä ne ducă, ne m i m şt pe Tuia, într'un sat do aci de peste deal. Voiu sta c aie v a zile". Secrl soa­rea nu егй semna ta­

i n primul moment uit Jean tt păru bina, dar către amiază fu cuprins de o mare melancolie ce simţea că n'are sfârşit. Nu-şl găsea linişta nleăeril Se culcă pe nat; a£. aaoperi ЕЦш. co pabnme apo i visă, visă., Apoi de-odatÄ sări în au» şi peste o sută de orî străbătu odaia tftcoace- şi încolo. După aceea iar se culcă în pat» ş i începu să se gândească : c u m intre Mari* ca o umbră ş i eum. tt şopteşte cevSl Se gândi c a m ce ar s imţi el, dacâï Maria i-ar mângâia, cu mânu­ţ a e î r fruntea ruf înfierbântată ; cum s'ar topi el atuwcï ei cum. nu t-ar spună nimic, ci i -ar lua numai un colţ ai rochiei şi ac săruta-o... el aşi: n'är eărutaro;.. ci ş'ar lipi de obraz..-J>a na» m â n a eî a r lipi-o de obrazul lui... ş i -ar atinge-o eu buzele... uşor, uşor dô tot. Ea, de l'ar sărata ş l ea, el ar;., ce ar face e l? . . . E l i-ar fi zis,: mulţumesc, mulţumesc !... Nu ! Nu t a r fi s p u s nimic. . . ar fi închis ochii ci ar fi murit. Aşa a r fi mult mal frumos!

Dar şi cu aeta t se ucă şl fu cu* prins de nerăbdare. Spre seară o pomi pe drumul pe cane se dusese ea , se- duse departe înainte- şi-î se tot părea că o va întâlni. Cum auzea zgomotul vre-unel căruţe care venea din spre partea locului, Jean se g â n ­dea, cum are să-î spuie că a şa întâm­plă!©* a venit să se plimbe pe acolo şi la dreptul vorfand cicS ei n ic i n u ş t ia că ea trebue să vie pe drumul acela. Că ea se va înapoia chiar to. astă seară, as ta i-o spunea in ima luî ş i de aceea, se ducaa tot mal de­parte ş i tot maî uşurat, căci tot mal m i Ä se însera. D a r deodată se dădu îndurat ca muşca t de şarpe,, căci sub o viţa sălbatecă, zări pe profesorul Nedici cu nu creion naş şi cu o carte în mână. N'avea încotro, î l satuin, îş î ştersoi năduşeala de pe obraz şl consimţi cal. sft.stea cu el sub viţfi.

— Uite n u m a i să vezi ce spune ăsta r fu prima vorbă a profesorului ş i fhnepu sfi-î citească o frază lungă din, cartea pe care o ţinea în mână. Jean, auz i numai partea dela^mce-put, care începi*® cu „ai*" cea delà sfârşit cu „worden ist" ş t pe lamijloc de viseo două orî „hoher* Regionen". Din respect declară că-1 place airl rugă să-î dea voie să o răsfoiască şi e l

•Bbcmal v'aş ruga d a c ă a ţ i vrea s ă îmi; daţi şi mie ceva de citit? zise Jean profesorului Nedici, ş i se bucu­ră la- gândul că va putea eă-şî alun­ge plictiseala prin vreo cit ire plă­cută.

— Cu placa», cu plăcere ! îî zise Nedici. — uite ara aici : „Abhandlun­gen über dia moderne politic de Lö-venstein", câteva din operile luî Góthe, — ştiţi, ş i el era u n mare cu-

y/' 1 ' I i i . """U1 i ' . і у і т ч л т г і г і - г -

când tn când; să mm Ifterunf tn mâna el I Acelaşi lucra va încerca să facă şl el cu Maria,

Йі adevăr ae, placaj» mal Idealfc ş | 'mat nevinovat*? Werther eiteşte i Lotet traducerea sa din Osian, dar Jean? Jean are să-î citească Marieî

"pe ,,ЩжіЩ>. , Д « № & st ea.*n*e-iean cţmnbati, dac i n ascuns: h». -file mete Si cu ont se аргввіф de

getfttor; pe urnii om: „Peber des wesen der Gedankenleere de Sönens-hein,", pe urmă,, pe urmi de Sauer* teig...

— Vă rog- «va din ®e4toel II ta. trerupse Jean.

— Mă rog, mă rog, cu plăcere l să eft dau С О Ш Р «ешпаГ

fiecare pas; întorceai еарш, cu gâri-dtrt că at» eaVl ajungă- ointţa Ш,

Iu preocuparea lui e l nici nu au­zea pe NeaYef, cere tn- tot parcursul; II deelama vrejuri dinx „Faust!', şi ge lângă cel» tó te va versuri, trun-ctiiate, trecea, iii. reviste tot c» citise din e*the.

— A m aci si pe» „Werther" : „Pă­ţaniile tânărului Werther", Oaeä voiţi luaţi pe Werther.

— L'am ma* citi*, zise Jean, dar >do mult. Chîaaţ nwrteţr sä mW dajtf !

— Ce crezi ! câţi tineri nu s&u o-morât din cauza luî i 0 , ho, ho I ca muştelei' Citeau, pe „Wertner" el ne u r m a t un glonţ*- în eae» (

Jean care-şî aducea aminte ca prin via DE eoarta lui Werther, simţi, 1» cuvintele profesorului Nedici, un fel de răceală pe frunte.

— Asta-i toane i ce-mi trotnie mie; se gândi Jean, şi aşteptă* cu nerăb­dare sft ajungă până acasă ca să ea cartea.

In această carte se povesteşte des­pre un tânăr oare caVe, fira visătoa­re, anume Werther, care s'a dus în­tr'o localitate calmă pi liniştită — ceva idilic — ş l aeolo făcu cunoştin­ţa unei fete pe care o ehema Loto şi era logodită cu un oare-car» Albert.

Werther se îndrăgosti de ea foarte Frepedo şi de îndBăgosfit c« era» n u ştia ce face. Albert care pe Vremea c&nd Werther făcuse cunoştinţa Lo­te! era dus într'o călătorie undeva, se înapoie şi se căsători cu Lote. Werther spre A-et putea alung» ne­cazul luă şi el o slujbă oarecare si plecă de acolo ; dar repedd se înto an­se şi dragostea lui pentru Lota 1» bucni cu maî multă furie. Odată când bărbatul el lipsea de acasă, Werther O apucă şi o sărută, dar după asta nu-I maî rămăsese altceva de făcut decât să as sinucidă. Ia AR devăr, după cum se obicinueşte, în asemenea împrejurări, el se apucă şi scrise o grămadă da scrisori, îşî arse hârtiile, încarcă pistolul, trase şl se omora.

Jean la т а э а mânca foarte puţin, pe- urmă se apucă de citit, oh şi ce nemărginită e ріасеяеьа. să. împărăV

işestî soarta cuiva! Bela primele pa­gini Jean văzu că Werther este ei însuşi, şi pentru fiecare întâmplare din carte, căuta ^ftte-eevS asemă-nător din viaţa lui. Durerile lut Werther ti mişcau şi în gândul lui el îl strângea mâna, care împreună eu Lote, era de mult tn cer. Tot îl plăcea, tot şi în toate 'al se vedea pe sine. Era de acord cu Werten ar, că n'are nevoie de cărţi, căci inima îî este destul de agitată şi fftră ele şi că îi esta destul un cântec calm şi li­nişti t care se cântă copiilor de lear găn. Ca şi lui Werther şi lui 0 plă­cea mâl mult scriitorul tn care cine­va îşi găseşte descrisă lumea lut şi unde totul se aseamănă cu viata ci­titorului. In Worther totul se asea. mănă cu viaţa lui Jean. Se asemănă fuga aceea de lume şi căutarea Mă­riei, se asemăna acea senzaţie plă* cută care ÎI furnica din creştetul ca­pului şi până tn tălpi. Stund, când; după cum zicaa Werther, degetul bal, fără voe, atingea pa. a l eî, aafl când li se întâlneau picioarele pe sub masă.

„Eu îmi retrag piciorul îndărăt, dar o- putere tainică mi-1 duce înain­te şi atunci mie mi se întunecă min­tea !" La fel ca la Werther, dar ştii, c'fi două picături de apăl Şi pentru Jean, Maria este ceva sfânt, şi în faţa ei îi amuţeşte pe buze ori ce do­rinţă !

Se supără pe prietenul Iul Wert­her, care-1 sfătuia să se lase de Lote. „E uşor de zis !" Apoi cât de buna era Lote care îl lăsa pe Werther, din

desnodStaiiritul povestire!, pe atât se înfrăţi» cu Warcner şi 6» sttentt de tot, când Werther i% pistolul, Jean sa uită ia revolverul luî atârnat pe Mo\ cajje-î apănea ea im в * 4ѳ »mnal, . iar în dopel loi vtda» faţj» Bftiieă ş l desfigurat* a* lui Werther,

'care i se părea că-I face semn dîn cap în mod" semnificativ; „4>a-, a sa f&rtate ! săracii de noî, necăjiţii 1 Iu-

. bim, dar avem nenorocul să iubim [femeile s i t e i » ; dar suntem şi cin»» ііф, à» «ceea trebue e№ murhnt Vino!"

— Cu bine, cu bine fărtate, zicea i Jean în sine, în curând n« vom ve­dea I —

Şi mai-mal, fără să. caute alte mo­tu«, el M fAmilia-rizà cu Meea. de moarte. $ i clipa aceea niinţeieasa, când omul încetează da a. mal i i , se potrivea cu ЬШТЛ h i t coaiomplati-vă aşa de bine în cât o aştepta a-proape cu nerăbdare. Şt simţi un a-dev&rat deliciu, mimaî la gândul, oă, poate, pe fruntea luî cândva rece ca marmora, 'ea va depune săruta­rea eî caldă.

„Atunct, aiuncî veitt ft eeî maî fe^ ricit !*" Da> oare sunfrv* «1 aceaatiă, supremă placera? "Şi încă cuml" „Ce zice Werther ?"* Şi el reciti pasa-gîile acelea de filosofie egoistă, un­de, fftră n id O nezervâ, suftriuzilor 11 se promite recompensă „acolo sus".

Citirea se prelungi până a doua zi la amiază, iar după amiază Jsan începu, conform prescripţiunilor din carte, să-şî aranjeze lucrurile, să scrie scrisori, printre cart una lun­gă de tot, în formă de jurnal, dedi­cată Marieî. Şl era satisfăcut maî ales d* „calmul" lui ; şi prin calin eî toţejegea aoel surâs sau acea în­cruntare silită de autor, cu toate că inimă lui se făcuse cai un purice.

Ş i în toată această activitate el : nici odată n'a încercai sft-sl dea so­coteală axactă pentru ce le face toate acestea. Bunăoară de ce se simte ne­norocit si anume ce trebue g£ aibă un om ca să nu aibă trebuinţă de a se sinucide? Toate acestea, eraü ur­marea creştere'! luî sau era din naş­tere predispus 1ш aşa ceva ?

La această întrebare mi se poate răspundă Sşa de uşor. Intru cât îl privea, Jean şi când încarcă să dea vre-o explicaţie, se lăsa repede de tot, luând ca martor pe bolnăvicio­sul de Werther şi faima lui Göthe. Tot aşa procedaază şi oamenii în vârstă care n'aü pătimit în tinereţe.

Delà cea d'întâiu întâlnire a Mă­riei cu Jean, Catanicî nu'I pierduse din ochi; II urmărea fiecare mişca­re. Nu'I scăpase nùuie: plimbeérea lor, nici chiar scrisoarea locotenen­tului adresată bărbatului Măriei, nici răvaşul Marieî trimas Lui Jean şi nici însăş citirea lui „ Werther". Uta singur lucru era despre care n'avea cunoştinţă, sau maî bine zis, pe care nu voia să'I creadă din spusele loco­tenentului: — cum că Maria noaptea intra în odaia Iul Jean.

(Va urma.). Trad. de Cons tante

PÜP-AVRANECU

Fost intern al spitalelor eivile Coat,. 1—5 şi 6—8 s. pentru poale in­ternet cord, plămâni, stomac,.fimehî, fi. cat ş. a.), nervoase, mintale, firffemei, de ЩІІ ŞJ-BOuî născuţi; de 0 С Щ (cabinet spţiafy,. 4e piele şi venerienet Boale c/ii-rwtgionit, operaţiuni fără nüpjpza gene-г$Ш, <sf.»rin anestezie regional&Fensiuni, Шг-СЫ9Ѣ C ă l ă r a ş i i » * , - 2 9

CONSULTAfJA paatru orî-' impat

unui Dinte fwă du­ce boală sa aterea

TĂMĂDUIREA 5, — -CAJUEA, ШАЯ0ѴМ, - 5 ,

Discret prin Bibescu-ТШа i Se vindecă, radical,repede, fâAdurere JMapsilesiţă, Onani sm, flKfilis,

I S o a i e l u m e ş t i ş i d e R e m e î SpeţMurî, Pansamente, Vaccinări, înjeeţiunî cu Mercur, Sublimat,

EHRLICH- 6 0 6 ; а т в і с ş. a. Se aplioS trstsmenlal eri-cărnl doctor

ee^cot,^еcurăţat se plombeatai.se pun CU BRETARLLE CELE mai avantaatoasc Eliberează km IMtate nawcale.

Pnaent» pana- la ora lit seara Corespondează cu provincia, 4779

"ІЖАІЙИЕЕ. ş i Ö U * A ШПШІГШ Ашіі 4 Pudrai «ГЮВД») •JSS'.t BUCOL m de

GONI 1 leu

-9h

DIN HAZUL ALTORA

U n f e l d e bonîa Un curios se duce să viziteze un os­

piciu de nebuni. Intre alţii, vede pe unui care stătea foarte Hnistifr.

— Dar d-ta pentru ce eştî închis aci ? întreabă curiosul.

— Pentru un fel de boală , -Äspunde cel întrebat, care la no i act ee chiamă nebunie, dar'căre ia la d-voastră, în lume, i se zice curiozitate. .

a /&\v<-f

< st -

SĂPUN DE TOALETĂ

„FLORA* 4

De o calitate ireproşabili, foarte I bine paiînmat, catifelează mâinele I

si tenul. Buemtai l e î

M I G R M A dureri de» «gp, de dinţi, nevralgii, du- ' «ari reumatice, vin-deeă sigur. P a ş t i - '

Ijbele n e v m i g î n e J u r i s t , aprobate '

de Consiliul sanitar 2 S O la tfaroţfMeiai ţrt fajPiHaciîr

TlICM °*fcma£iKbelä, bamşitele, lUovn acute şi cronice, teşea mă-

girească vindecă si jar

Шя lu" S Dreperil şi iacii clorosa, neurastenia.íhictoria, slăbiciun'ia generalăieembate

Face poftă de mâncare şi aste unul din cele mai puternice meonsti-

tuaonr aie^ cerpuiui slăbit Sida W 4 . U draperii şH farmacii

VÍPSEA DT PAR №10 Gareaaipt eeV-so lu t n e v ă t ă -пааіешге , tóa-seţte htreáiat pi­rul «Sroaţit eafl albit, In negra, ia braa, cietaetf saO blond într'nn mod atât de per-foet ?> de aille­rai, In cit ou ie cunoaşte da Joe că piral eat» vtpa& întrebuinţam mal simplă şi mat uşoară ca la я$-м altă v&psea de păr. L e î ЪЯВ le dro-guerii şi farmacii.

Reclama e sufletul comerciuluî

8. —-No 3 3 . .UNIVERSUL LI 1ER AR L.ijii, io A U Ó - . - ; , i 191

iSlOUILE MARI PREMII OFERITE DE ZIARUL

„ U N I V E R S U L ABONAŢILOR SĂI CU INCEPERE DELA 28 MAI, 1911

0 NOUA VILA LA SINAIA «Vila Luigi», construită anume pentru tragerea viitoare, pe strada I. C. Brătianu, în poziţia cea maî splendidă

-din localitate f r

de mare valoare, cumpărat de la Industria metalică oBfapcu», Bulevardul Elisabeta, 8.

0 ELE6ANTA BARNITIIRA de MOBILA p. SALONAŞ • din 'trestiei exotică ; şi malaca emailată, compusă d in:

Oean'ap'ea, două'roţoliurî. patru scaUne.şi o masă-, cumpărate de гтэ .r "la cunoscutul magazin Lîttmann, str. Lipscani, No.' 3 .

m DORMITOR de Ш Ш F I N construit în marea fabrică de mobile de lèmn "

Marin V. Ganeà, şoseaua Míhal-Bravuly No. 37. şi strada Şerbă-• • ' nică, No. 10.—Sucursala caieà Victoriei, No. І07.

O G A R N I T U R A D E T O A L E T A J A P O N E Z A : compusă din un armuar cu oglindă, cu despărţituri pentru rufe şi haine,,îmbrăcat cu stofă japoneză. Una.toaletă cu marmură şii oglinda din bambu veritabil. Una dormeză tapisată ou ştofă japoneaă. Un scrin cu şeapte cutii lustruite şi îmbrăcate cu stofă jap O r -tieză. Un piedestal de bambu cu vas japonez. Una etajeră de perete^ die bambu, îmbrăcată cu stofă ;japoneză; şi" un.scaun tapisat tot cu stofă japoneză. Toate aceste obiecte suiit ,'lucrâtè şi executate în mod artistic de către .renumita fabrică de mobile de bambu. E. A.

, Pucher et Comp., Buléyardui Elisabeta, 15, cu sucursala calea Victoriei, 148. > • J

JUMĂTATE ВАШТІЩ MOBILA DS LEffîl DE Ш А П Р Е Щ Ш Ш eompusă din : Una canapea, 4 scaune, 2 marchize, 2 taburele, una masă cu geam de.cristal. Toate îmbrăcate în pluş fin; broşat, :

cumpărate de la maţele magazin de mobile «Compania,americana», -str. Carol, 74, vis-à-vis de piaţa cu flori, lângă hotel Dacia. '

U N A SUFIW5ER|E , Г compusă dintr'un bufet elegant, o masă patent de І8 p'şţsoane şi & scaune tapisate, cumpărate de la cunoscuta «Expoziţie Mo-

• dernă» de mobile, Gildener ,^oşeflţhal et Haseal, Bucureşti, strada Carol I, No. 64; ; ».;.••> •

I C M W Î I I ita шнміі pentru 6 persoane, de alpaca,' veri-\- SCnitlU Ш5 tCfflU t á b i i a j imitând argintul .oxidat.;, ; I á*í*ft«iPlltí* d e m 8 8 ^ > cu o figura oxidata, aşezat pe un 1 CvuMriulL postameţntnaurit, imitând bronzul. ; 1 DAÜllllfäІ"^ е P e r e t e «seceşion» cu vitrourl, având mersul

. 1 pcUtUl l a z [ i 6 ) cumpăratede la. marele magazindecea­sornice şi bijuterii ев-gros şi en-detail. Fraţii A. el L>, Roller,

•~~ Bucureşti, strada Smârdany No. 35, etajul Л-iu.- -íiKtn:- л i l niü&inä ''àà~ úpría "Erica», ultima perfecţiune,і«аі« acrie

П .-Г^ * vizibil în două culori, cumpărat de y la Compania «Ideal». Depozitul maşinelor ; de scriaчйгі Bù-^ I Creşti, Palatul Eforiei, représentant Leonida Piokowáki. '

i|^"çtimnarate de la.,cunoscutul magázta «Ceasornicăria Göltet», ;?рй^і*. соцеі, ş i . . • ; • ; , ' ; ; ; v ; ' : ; • ; ä ИЙІЙІ*ІІІЙ ^ e ^ a e ' c a n t e t e a = І>per- Ifkeb1^ y*i*h

y *\РФ"М""' tative pe І ambele ;părţlф-:.Щ• "-fáefe dé .Crocodil.- - " i; — :i • '-• • •"• -b:::r\'^ :

•9. >Я№Н*ЯІ0 Aa rae* *|JuVeitîa»;cumpărate' de la «Compania .."J^"*? gerièrâla», 1 biürou de infoflmatiùni, Bu-

i. •:".West},. strada Smàrdan, ,tua.' .2$, eUjuï j-iű.', .',•• ; ' ; <

f mueiirâ'Aa Plie»! péntru'fkmîlie, de mânai calitate síit i , Hidalna Uc LUSUl peripară, cu capacul de nuc. ,

f llHCÎha :A»' flKíllt de picior pentru familie, cu, suveica IlIuŞlUd UC tUSHl rotundă, ,dé/c^

: л , rioară ; coase şi brodează jguceamaî mare, perfecţiune. Mae» » şi capacul de auc. Cumpărate de la marele.:magazin de mai - şiaî.de cusut «Compania anglo^âmericaeă», Bucureşti,' strada • Carol No. 50, cu: sucursale in Piteşti: şi Gâmpina. \

2 Грптла«ш \vnoi\ava bronzate, cú sticle colorate, cum-IIUHHWSC "II ULUCI C p ă r a t e <ie iâ cunoscutul magazin de

bijuterie.Th. Radivon, Bulevardul Elisabeta, No, 8 bis.

Й ѴѴЯтлІш P^fecţienat, remon'tabil іц timpul , i grelIIwIwH: IIloiCj mersului, cu diafragma de concert şi H.cl | i tece, ia ţ ioaabN, i 'J'r.i, (IflV ѴІО&Й ^ el:'Siraäivarius, completă, cu arcuş * cutie Ulla №ЙГШ0ОІ£а e m ^ n ă > ' o a r t e sonoră, cu tonuri de oţel,

şi accesorii, de mân burduful dublu impermeabil şi colţurile im-

brăcatecu metal. - -ц « т а н < | л | і | | а <^e concert veritabilă,, italiană, in lemn de Hn ШаПЦиіІІІа palisandru şi elegant ornată cu sidef, cum­părate de la cunoscutei magazin de ihuzicä'Jean Feder, ca­lea Victoriei, 84.

\ur4ií>ill Aa Ьіі/'aÍUPÍA «Si«u8 email», compus'din maî d C r f l t l U UC U v i d l f f l l y multe bucăţi, cumpărate de 1» ma-

.rele magazin A. Rechenberg et Su, Bucureşti, Lipscani, 45. e p ü m ä c i bărbăteşti de zi,,de zefir sau ß n a i ' û ^ l t i P a n t a -,W»IIIdŞI a I b e сц piept, de olandă; « F c , c t m Ioni

-(indispensabili); : • i < •'• •

f ШбСЬб J a r t ' e r i e ^ѳ I ti»ifotiß'<ЪгеЦ&е idein, carï se mătase -* | » ^ « ^ " ^ vor confecţiona după mă­sură câştigătorului de cunoscutul magazin de-lingerie «La

patru sezoane», yictorietflpasajgiql'Maca,'ѵів-І-тіа''de,'poliţie. 9 І>ЛСІПШ0 Aa haina O5 3*0)* a 4 > a măsură şi alegerea sto-* ..W»»*Uiuç ildlliç fei, cari ae vor confecţiona de cu-j noscuta croitorie Jaque» Grimberg-, strada Academiei; 28: > I'na KllP'ufă ^ metri pânză de inişor cu bórangic, ţesătură

LHd U U t d l d românească, cumpărată de la ; expoziţia Сайеі şcoalelon . . . . : ' ' . '' '

9 раяйаьѵіЛоа d e aur pentru bărbat * ' tCdSWllUltC şi a 0 uă pentru' damă ; '

1 с Ш г о і с de argint г ш ^ pentri bărbat; O i r ă ţ a p ă i e m m S diamante;

şi safir la mijloc. . :

2 cèâsorniré de metal marea «Sonia» % portf otografii Ho pince-aez IŢjţ ona pereche ochelari duble; l l w g a i o a ^ ; ^

ţică .aOçularium», str. Doamnei, 27, unicul institut pus sub , ; direcţiunea, şţuţţţifie&: a darului Gheorghe D. Fischer, oculist. ІІщ fflln1A<S Р ^ е т ш pentru grădină, «Şanticler», compus din

.1)11 1ГЦІІІЦ9 u n cocoş, două găinî şi douîaprezece puişorî. I | n „UPC complet de limba franceză ; idem unul de stenogra-Un tura fâem unul de dáctilógrafie, carî se vor preda

de cunoscutul profesor Henry H. Duplóyen, strada Edgard Quinët, No. 5: " :

ţ»j| Aaèata conţinând fie-care cremă, pudră şi săpun «Flora», «ИІ iiâofuIc făcute ănupie.pentru abonaţii noştri.*

cu două brilante

í ánanav c u nori artistice Jdpöllf / j , l u c r a t e ! n f o c .

Afară de aeeetea, toţi abonaţii mal primese tn mod gratuit «Universul Literar», iar la facerea abonamentului, un volum din interesanta scriere : Memoriile Regeluï Carol I.